Traim intr-o lume in care ne dam peste cap sa fim "perfecti". Am vrea sa fim angajatul ideal, prietenul model, partenerul perfect, sa avem cat mai multi bani, sa nu (ne) dezamagim, sa nu infruntam esecuri, sa urcam tot mai sus pe scara sociala. Astfel, pierdem noptile cu ore suplimentare, ne sacrificam pentru a le fi bine altora, renuntam la ceea ce ne face pe noi cu adevarat fericiti de dragul cuiva si ne straduim in a urma regulile nescrise ale unei societati in care, daca nu faci ceea ce trebuie, esti exclus sau marginalizat. Perfectiunea este o boala, o obsesie si o povara grea, pe care, paradoxal, dorim sa o atingem. Ceea ce nu intelegem noi este ca a trai inseamna sa te lovesti de cele mai ciudate situatii, sa inveti sa pierzi si sa lasi oamenii sa plece atunci cand nu vor sa mai ramana, sa ai incredere in tine, sa mergi mai departe cu optimism. Sa traiesti inseamna sa gresesti si sa inveti din greseli.Inainte de toate, eu cred ca toti gresim, iar asta nu este o rusine. In fond, suntem oameni si a gresi e cat se poate de omenesc. Nu greseala in sine este marea problema a omului, ci modul in care stie sa o recunoasca si sa o foloseasca in favoarea sa pe viitor. Greselile te ajuta sa te ridici si sa evoluezi ca individ. Cum ai putea sa stii ce este bine daca nu ai experimentat raul? Cum am putea acumula acea experienta de care avem toti atat de mare nevoie ?In egala masura, cred ca este important sa judecam bine atunci cand vine vorba de decizii importante, sau chiar sa cerem un sfat. Cu toate acestea, decizia trebuie sa ne apartina in totalitate noua: este gresit sa crezi ca poti invata din greselile altuia. Cu alte cuvinte, este important sa-ti asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci, sa cazi, sa te ridici, sa intelegi ca nu exista o cale usoara si nimeni nu te poate conduce acolo unde vrei - doar tu insuti.In concluzie, trebuie sa intelegem ca greselile, mici sau mari, fac parte din noi, ca fara ele nu am afla cine suntem cu adevarat si ca este esential sa invatam sa-ii acceptam pe cei apropiati, cu tot cu greseli, fara sa il judecam, pana cand mastile vor deveni inutile.

Prieteniaeste atat de greu de descris in cuvinte, incat adesea ne simtim dezarmati in fata miilor de ganduri pe care le nutrim fata de acest concept. Cu toate acestea, atunci cand ne gandim la un prieten este imposibil sa nu constientizam trainicia acestei notiuni.Prietenii ar putea fi definiti in numeroase feluri, pentru ca fiecare om ii vede altfel. Tinerii din ziua de astazi sunt pusi adesea la o incercari foarte dificile atunci cand isi aleg anturajul, iar eu cred ca modul in care prietenii influenteaza comportamentul unui adolescent este extreme de important si deci, merita o atentie speciala.In primul rand, atunci cand un adolescent simte ca s-a integrat intr-un grup, inseamna ca si-a gasit amici care il pot sustine in orice situatie si cu care impartaseste pasiuni si conceptii comune. Se leag prietenii att de puternice nct unii copii ncep s se identifice cu ceilali, ncep s fac ceea ce face prietenul su, s se mbrace la fel, s mnnce i s bea ce ii place prietenului su, s aib aceleai obiceiuri si expresii.Pe de alta parte, insa, exista cazuri in care un adolescent isi alege anturajul doar pentru a dovedi ca este cool. Acesta este momentul in care tanarul isi perde oarecum identitatea, pentru ca incearca, prin toate metodele, sa ii copieze pe cei din jur, uneori uitand ca unele activitati ii pot dauna. De aceea, exista tineri care incep sa fumeze, sa consume alcool sau substante interzise.De asemenea, adolescentii au idei trasnite, iar multi dintre ei se feresc sa le discute cu parintii din mai multe motive: le e frica sa nu fie certati, sa nu apara reprosurile sau pur si simplu sa nu fie intelesi. De aceea, prietenii si opiniile acestora incep sa cantareasca foarte mult in luarea unei decizii, ceea ce nu constituie intotdeauna un lucru bun. Parintii ar putea sa ne ofere o parere din propriul lor punct de vedere, fara sa ne inteleaga complet. Niciodata insa, parintii nu vor dori raul copiilor lor si este chiar indicat sa le cerem sfatul atunci cand ne simtim depasiti de situatie.n concluzie, prietenia ne marcheaz viaa, ajutndu-ne s ne formm ca oameni, s ne cunoatem mai bine i s ne dezvluim altora. Ne confer totodat sentimentul de siguran i de ncredere n noi i n alii. Asa cum spunea si Nichita Stanescu: A avea un prieten este mai vital dect a avea un nger. Tot ceea ce trebuie noi sa stim este cum sa ne alegem acesti prieteni.