TestamentTudor ArgheziTestament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna,poezia deschizand primul volum al lui Arghezi Cuvine potrivite aparut in 1927.Modernismul este determinat de George Lovinescu care impune teoria sincronizarii literaturii romane cu literatura universala considerand canoanele clasice ale traditionalismului ca fiind invechite si determina o provincializare a culturii romanesti.Opera dezvolta un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a poetului,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale intr-un limbaj literar particular. Interesul autorului se indreapta spre raportul dintre inspiratie si tehnica poetica,punand problema cuvantului,a capacitatilor acestuia de a recrea lumea.Arghezi impune o noua formula estetica si anume estetica uratului astfel transformarea uratului in frumos se realizeaza prin transfigurarea artistica : "am ivit","am prefacut","am preschimbat".Arghezi dezvolta astfel o poetica a antipoeticului prin credinta lui in rolul

poetului de a transforma uratul si banalul existential in frumos si arta. Desi este un poet modernist si conform ideilor lui Lovinescu principala preocupare a poetului modern trebuie sa fie autodefinirea sa in raport cu universul si in acest sens creaza arte poetice,totusi nu putem sa ignoram multitudinea temelor pe care le- abordat in maniera originala d.p.d.v al expresivitatii : poezia filozofica(poezia autodefinii,arta poetica).Estetica uratului consta intr-o maniera literara pe care Arghezi o abordeaza primul in literatura noastra revalorificand cuvintele dandu-le noi sensuri. Poezia care sintetizeaza viziunea argheziana asupra lumii este arta poetica Testament,care reflecta lirismul subiectiv,noua formula lirica ce include inovarea limbajului si autodefinirea.Tema poeziei Testament este conceptia despre arta si rolul poetului in lume astfel cuvantul este atotputernic,valoare spirituala ce trebuie lasata urmasilor,iar poetul este un mijlocitor intre natural si spiritual,reusind ca prin efortul sau creator sa uneasca cele doua realitati.Titlul este sugestiv pentru ideea fundamentala a poeziei exprimand relatia spirituala dintre generatii si a responsabilitatii urmasilor fata de mesajul primit de la strabuni.Arghezi adauga un sens nou cuvantului Testament,imbogatind sensul de act juridic cu acela de valoare spirituala.

Incipitul poeziei contine adresarea directa : "Nuti voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte" , forma negativa a verbului avand rolul de a accentua valoarea mostenirii,opera literara considerata a fi cu adevarat singurul lucru pe care il preluam ca si generatii dar il si lasam urmasilor.Poetul isi justifica conceptia explicand faptul ca opera literara constituie o acumulare spirituala mostenita "de la strabunii mei" si realizata apoi cu efort creator si se constituie in evolutie "Prin rapi si gropi adanci/Suite de batranii mei pe branci."Creatia artistica este considerata o treapta iar poetul se adreseaza direct urmasilor pe un ton familiar si intim "cartea mea-i fiule o treapta".Arghezi defineste poezia ca fiind "cuvinte potrivite" poetica sa fiind una a inovatiei stilistice ce consta in a da noi semnificatii cuvintelor si a-si justifica viziunea. Urmatoarea parte a poeziei defineste puterea cuvantului:acesta poate sa aline,sa mangaie,sa pedepseasca,sa aline;cuvantul este preluat de la Dumnezeu si isi mentine in poetica sa rolul creator primordial.Arghezi considera ca orice aspect al realitatii,indiferent ca este frumos,urat,grotescn sau sublim poate constitui material poetic astfel rolul poetului este acela de a ilustra in poezie durerile neamului"Durerea noastra surda si amara",dureri care sunt concretizate in nedreptate sociala,revolta,crima ajungand la concluzia ca poezia trebuie sa fie "rodul durerii de vecii intregi".

Limbajul artistic arghezian se individualizeaza in literatura prin modalitati originale,de factura modernista,motiv pentru care Arghezi e considerat poetul care a revolutionat limbajul poetic romanesc creat de Mihai Eminescu,astfel noutatea consta in: sintagme poetice aflate in relatii de opozitie("graiul lor cu indemnuri pentru vite/am ivit cuvinte potrivite","zdrente/mucegaiuri si icoane","venin/miere")metafore surprinzatoare("hrisov","cuvinte potrivite","slova de foc","slova faurita"),epitete novatoare("dulcea lui putere","durere surda si amara"),sintaxe ce contin inversari de topica("rodul durerii de vecii intregi"),limbajul popular("zdrente","poale","pe branci").Versurile au o metrica variabila,iar lexicul exprima noua sa conceptie artistica,poezia fiind alcatuita din cinci strofe inegale,cu masura 9-11 silabe,rima imperecheata,ritm variabil. Concluzionand,putem spune ca arta poetica argheziana consta intr-un "joc " al cuvintelor,al ideilor in urma caruia rezulta o noua arhitectura poetica de factura modernista.Aceasta consta in faptul ca singurul bun pe care il poate lasa urmasilor este o carte de poezie,adica o valoare spirituala in care a sublimat istoria(strofa I).Cartea reprezinta "hrisovul cel dintai" document fundamental care atesta evolutia spirituala a poporului(strofa aIIa).Schimbul instrumentelor de munca "sapa si brazda" in instrumente ale creatiei se constituie intr-un fenomen de "distilare " a

limbajului(strofa aIIIa).Cartea e o razbunare pentru ca prin arta s-a izbavit poporul,desi nascuta din "bube,mucegaiuri si noroi" si poate fi o "floare a raului" ea este metamorfoza suferintei(strofa aIVa).In ultima strofa poezia capata accente moderniste ermetice spunand ca , cartea produce suferinta, e ca o otrava perfida care in spatele frumusetii ascunde suferinta.