UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ INDUSTRIALĂ ŞI MARITIMĂ

SPECIALIZAREA „AUTOVEHICULE RUTIERE”

PROIECT

TEROTEHNICA AUTOMOBILELOR

Student: Mihai Georgeta Mihaela

Îndrumător: dr. ing. Nicolae Pomazan

ANUL UNIVERSITAR 2010-2011

SUMAR:

1. Introducere pag. 3

2. Rezolvarea problemei

pag. 5

2.1 Calculul rulajului anual pag. 6

2.2 Calculul productivităţii anuale şi zilnice pag. 8

2.3 Dimensionarea necesarului de forţă de muncă (angajat, activ)

şi repartizarea pe specialităţi

pag. 9

2.4 Alegerea tipului de atelier, motivarea alegerii pag. 12

2.5 Dimensionarea atelierului pag. 14

2.6 Listarea SDV-urilor, utilajelor şi instalaţiilor necesare pag. 17

3. Norme SSM şi PSI pag. 18

4. Concluzii pag. 21

5. Bibliografie pag. 22

1. INTRODUCERE

a modul cel mai general mentenanţa este un concept care desemnează ansamblul

operaţiilor, activităţilor şi proceselor de întreţinere şi reparaţie ale unui sistem tehnic aflat în

funcţiune (echipamente, maşini, aparate, mecanisme diverse etc.). Există pe de-o parte, operaţii,

L

2

activităţi şi procese de întreţinere şi, pe de altă parte, acţiuni, activităţi şi procese de reparaţie.

Acestea împreună constituie procesul cunoscut sub numele de mentenanţă.

Rolul procesului de mentenanţă decurge din rolurile pe care le capătă activitatea de

întreţinere şi cea de reparaţie în viaţa unui sistem tehnic. Astfel, rolul activităţii de întreţinere este

acela de a păstra în stare bună şi foarte bună un sistem tehnic aflat în funcţiune şi exploatare cu

scopul de a face ca durata sa de viaţa să fie cât mai mare.

Rolul activităţii de reparaţie este acela de repunere în funcţiune, de refacere a stării de

funcţionare a sistemului tehnic care a suferit diverse defecţiuni sau care a atins un nivel de uzura

cronică.

Mentenanţa autovehiculelor se referă la conţinutul şi organizarea lucrărilor de întreţinere

tehnică şi reparaţii necesare automobilelor în condiţiile unei expoatări tehnice cu costuri cât mai

reduse ,fără a se afecta exploatarea comercială; se urmăreşte reducerea până la eliminarea acestor

lucrări fără a se diminua capacitatea optimă de realizare a sarcinilor automobilului.

Mentenanţa se grupează în două componente, astfel:

• Mentenanţa preventivă, care se poate programa şi care trebuie să asigure menţinerea

automobilului în stare tehnică normală de funcţionare prin executarea unor lucrări de întreţinere

periodică şi înlocuirea sistematică a unor componente, denumită PREMENT

În cadrul mentenanţei preventive utilajele şi sistemele tehnice aflate în exploatare sunt

oprite în mod controlat pe baza unor planificări riguroase realizate cu multe săptămâni sau luni

înainte, în funcţie de numărul de ore de funcţionare acumulate sau gradul de uzură înregistrat,

pentru efectuarea reviziilor tehnice, reparaţiilor curente şi a reparaţiilor capitale controlate.

Mentenanţa preventivă permite depistarea din timp, localizarea şi identificarea defecţiunii sau a

pieselor uzate, precum şi calculul duratei de funcţionare în condiţii de siguranţă a utilajului.

În acest mod este posibilă planificarea opririi, pregătirea echipei de intervenţie, comandarea

pieselor de schimb necesare acolo unde este cazul şi reducerea la minim a duratei de staţionare

pentru revizii, întreţinere şi reparaţii. Avantajul major al mentenanţei preventive este acela că

implică costuri foarte mici în raport cu mentenanţa corectivă.

• Mentenanţa corectivă, care cuprinde lucrări (neprogramabile) impuse de defectarea unor

componente (sau de unele evenimente rutiere), necesare pentru refacerea stării tehnice a

autovehiculului (denumită CORMENT)

Când sistemul tehnic aflat în exploatare s-a oprit accidental datorită uzurii instaurate sau

datorită apariţiei unor defecţiuni, intervine mentenanţa corectivă prin intermediul căreia se repară

3

sistemul tehnic defectat, o componentă a acestuia sau un ansamblu de componente; reparaţia

presupune repunerea în funcţiune, refacerea stării de funcţionare a sistemului tehnic, a

componentei acestuia sau a ansamblului de componente care au suferit diverse defecţiuni sau care

au atins un nivel de uzura cronica.

Lucrările de mentenanţa preventivă (PREMENT) cuprind operaţii referitoare la control-

diagnosticare, strângere-fixare, reglaje şi ungeri. Înlocuirea sistematică (previzibilă) de

componente se referă la elemente ca lubrifianţi, filtre (ulei, aer, combustibil şi altele), curele de

transmisie, lichide speciale (antigel, frână, etc.) alte componente a căror integritate nu poate fi

neglijată pentru starea tehnică a automobilului.

Periodicitatea lucrărilor de mentenanţă preventivă (PREMENT) poate fi legiferată prin acte

normative (pentru anumite tipuri de automobile) sau recomandată de constructor. Pentru

autovehiculele fabricate în ţară (cel puţin până în anul 1991) se poate utiliza “Normativul pentru

întreţinere tehnică şi reparaţii curente pentru automobile şi remorci” aprobat prin Ordinul M.T.Tc.

numărul 14/1983; informaţiile din acest act normativ sunt recomandate pentru utilizare didactică

(cel puţin) la întocmirea proiectelor semestriale.

Conform acestui act normativ, lucrările de mentenanţă preventivă se nominalizează astfel:

CIZ – control şi îngrijire zilnică ;

S - spălare – zilnic pentru anumite categorii de automobile (taximetru, autobuze, etc) sau la 300

Km echivalenţi ;

RT1 – revizie tehnică de gradul 1 – periodicitate 2000 – 3000 Km echivalenţi ;

RT2 – revizie tehnică de gradul 2 - periodicitate 8000 – 1200 Km echivalenţi; se observă că

fiecare a 4-a revizie tehnică de gradul 1 devine RT2 ;

RTS – revizie tehnică sezonieră; se realizează de două ori pe an, la fiecare schimbare de sezon, ca

lucrări suplimentare la o revizie tehnică (RT1 sau RT2) scadentă ;

SU – schimb de ulei; se referă la înlocuirea uleiului motor (4000 – 6000 Km echivalenţi), la

înlocuirea lubrifianţilor din transmisie şi sistemele hidraulice şi la lucrări de gresare.

Nerealizarea lucrărilor PREMENT de către deţinătorul de automobile (în scopul reducerii

cheltuielilor pentru manoperă şi materiale) implică pierderile acestuia privind fiabilitatea şi

răspunderi sporite pentru siguranţa circulaţiei pe drumuri publice.

Toate lucrările de mentenanţă se execută în ateliere specializate, cu dotări corespunzătoare

(SDV-uri, instalaţii şi maşini – unelte), în spaţii corespunzătoare din punct de vedere al protecţiei

muncii şi prevenirea – stingerea incendiilor; aceste ateliere sunt deservite de personal de execuţie

cu calificare profesională corespunzătoare .

Prin prezenta temă de proiect se doreşte , prin prezentarea unui număr de autovehicule, a

scopului acestora şi al tipului şi timpului necesar de lucrări ce trebuie alocate lor, dimensionarea

4

unui atelier care deserveşte un parc auto.

Finalizarea acestui proiect are ca rezultate atât date analitice care determină necesarul de

forţă de muncă şi repartizarea sa, cât şi o forma grafică de interpretare fizică a atelierului şi

utilităţilor lui.

2. REZOLVAREA PROBLEMEI

rin tema de proiect se cere să se proiecteze un atelier pentru mentenanţa preventivă (revizii

tehnice, schimb de ulei) a unui parc de 180 microbuze de 10 locuri cu o activitate anuală

caracterizat prin:

P·        CUP = 0.79 anual/zile lucrătoare

·        PMZ = 125 Km efectivi

·        Zona de lucru: Maxi-taxi

Nefiind precizat prin tema de proiect, considerăm parcul auto format din microbuze tip TV – 14 M

dotate cu motor cu aprindere prin comprimare M.A.C. de 70 C. P.

În proiectarea unui atelier pentru mentenanţă preventivă (revizii tehnice, schimb de ulei) se

cer urmărite urmatoarele probleme :

1. Calculul rulajului anual;

2. Calculul productivităţii anuale şi zilnice ( RT1, RT2, RTS, SU);

3. Dimensionarea necesarului de forţă de muncă (angajat, activ) şi repartizarea pe specialitati;

4. Alegerea tipului de atelier şi motivarea alegerii;

5. Dimensionarea atelierului.

6. Listarea SDV-urilor, utilajelor şi instalaţiilor necesare;

2.1. Calculul rulajului anual

În terotehnică, rulajul anual efectuat de autovehiculele din dotare este un indice caracterizat

de mai mulţi factori. Aceştia sunt:

- NA - numărul autovehiculelor – reprezintă totalitatea autovehiculelor, de acelaşi tip, ce se

folosesc în exploatare şi care participă efectiv la realizarea parcursului anual;

NA = 180 microbuze de 10 locuri

- CUP - coeficientul de utilizare al parcului – reprezintă raportul de vehicule active şi numărul

celor aflate în parcul inventar al unităţii de transport într-o anumită perioadă de timp;

5

CUP = 0,79;

- PMZ - parcursul mediu zilnic – reprezintă numărul mediu de kilometri efectivi efectuaţi zilnic de

către un autovehicul;

PMZ = 125 km efectivi;

- ZL - numărul anual de zile lucrătoare – este numărul de zile dintr-un an calendaristic în care se

munceşte, exceptând zilele libere săptămânale şi sărbătorile legale. Se precizează că numărul de

zile lucrătoare pentru automobile (ZL) este diferit şi mai mare faţă de numărul de zile lucrătoare

pentru un lucrător.

Z = 259 de zile

- CMD - categoria medie de drum – este un coeficient care ţine seama de suprafeţele pe care

circulă autovehiculele din dotare. CMD este egal cu 1 daca PMZ este exprimat în kilometri

echivalenţi.

Pentru stabilirea categoriei medii de drum (CMD) este necesar ca parcursul mediu zilnic să

fie transformat din km efectivi în km echivalenţi ţinându-se seama de:

·        Starea carosabilului

·        Utilizarea automobilului în localităţi urbane

·        Tractarea de remorci, semiremorci sau alte autovehicule

Parcursul mediu zilnic (PMZ) exprimat în km efectivi se împarte funcţie de zona de lucru

pe categorii de drum, pe segmente lucrate în mediul urban şi pe segmente de remorcare; fiecare

segment al PMZ exprimat în km efectivi se face independent pentru fiecare situaţie în parte.

Corectările rezultate din calcul se însumează şi prin raportarea rezultatelor la parcursul mediu

zilnic în Km efectivi, se obţine categoria medie de drum (CMD).

În calculul ce urmează vom ţine seama că  microbuzele sunt exploatate în regim maxitaxi

şi, pentru că nu este precizat altfel, vom considera că circulă numai în mediu intraurban:

- parcursul [km echivalenţi] în funcţie de starea carosabilului:

Microbuzele circulă în regim maxitaxi intraurban, pe drumuri de categoria I(M), simbolizate D1,

cu coeficientul de drum egal cu 0.9, prin urmare:

PE1= PMZ în kilometri efectivi*coeficientul de drum

- parcursul [km echivalenţi] pentru circulaţia în mediul urban

unde:

u= spor specific pentru circulaţia în localităţile urbane

6

u=5 [km echiv / 100 km] pentru autobuze destinate transporturilor urbane de calatori prevăzute cu

staţii obligatorii de oprire, echipate cu m.a.c., cu cutie de viteze mecanică fără semiremorcă, care

circulă prin oraşe, municipii sau reşedinţe de judeţ.

Nr.

crt

Grupa de automobile

Sporul specific pentru circulaţia în

localitaţile urbane

[ km echiv / 100 km ]

Municipiul

Bucureşti

Oraşe municipii

sau reşedinţa de

judeţ

Celelalte

oraşe

0 1 2 3 4

1

Automobile destinate transportului de

mărfuri sau de călători precum şi cele

derivate din acestea:

Echipate cu M.A.C. fără remorcă

5 5 -

Astfel, parcursul anual se calculează cu relaţia:

4373538.75 [km echivalenţi]

2.2 Calculul productivităţii anuale şi zilnice (RT1, RT2, RTS, SU)

Productivitatea PREMENT se referă la numărul de revizii tehnice şi schimburi de ulei

necesar a se realiza la nivelul anului şi pe zi lucrătoare.

În funcţie de tipul automobilului, cu informaţiile din tabel se stabilesc periodicităţile pentru

RT1, RT2, RTS şi SU; considerăm că cele 180 de microbuze din parcul auto dat prin tema de

proiect sunt de tip TV – 14 M dotate cu motor cu aprindere prin comprimare M.A.C. de 70 C. P.

7

Făcând raportul dintre parcursul anual PA şi periodicitatea RT1 se obţine numărul anual de revizii

tehnice.

Denumirea

lucrărilor

Periodicitate [km echivalenţi]

Automobile M.A.S Automobile M.A.C

Autobasculante

Autobuze

Autotrenuri

Rest

automobile

Autobasculante Rest

automobile

CIZ-control şi

întreţinere zilnică

În fiecare zi activă a automobilului, de către şoferul acestuia, dacă nu

există o altă organizare

S-spălare Zilnic, pentru autoturisme şi autobuze pentru transport persoane în comun

Ori de câte ori este necesar pentru celelalte automobile

RT 1-revizie

tehnică gr. 1

2000 2500 2500 3000

RT 2-revizie

tehnică gr. 2

8000 10000 10000 12000

RTS-revizie

tehnică sezonieră

De două ori pe an, în perioadele 15.03-30.04 şi 15.10-30.11, odată cu

RT1 sau RT2. Pentru planificare, se consideră periodicitatea:

16000 18000

Lucrări de ungere: -gresare

- înlocuire ulei

motor

- înlocuire ulei

transmisie

- înlocuire filtru

ulei motor

La fiecare RT1

4000 5000 5000 6000

La fiecare RTS

La fiecare înlocuire ulei motor

Numărul anual de revizii tehnice=

Cunoscând că fiecare a patra RT1 devine RT2, rezultă că 75% din numărul anual de revizii

tehnice reprezintă numărul anual de RT1, diferenţa de 25% fiind numărul anual de RT2.

RT 1=75% din numărul anual de revizii tehnice = 1093 RT1/an

8

RT 2 =25% din numărul anual de revizii tehnice = 365 RT2/an

Numărul anual de RTS-revizie tehnică sezonieră- reprezintă dublul numărului de

automobile, cunoscând faptul că RTS se execută de două ori pe an, cu prilejul unei revizii tehnice

scadente în perioadele de timp stabilite de normativ.

RTS=NA*2 = 180*2=360 RTS/an

Din raportul parcursul anual PA şi periodicitatea SU se obţine numărul anual de SU.

Având necesarele anuale de RT1, RT2, SU, prin raportarea acestora la numărul de zile

lucrătoare ZL pentru automobil se obţine productivitatea zilnică pentru RT1-RT2-SU

RT 1/zi = RT1 anual/ZL=1093/259= 4 RT1 / zi

RT 2/zi = RT2 anual/ZL=365/259= 2 RT2 / zi

SU/zi = SU anual/ZL= 729/259= 3 SU / zi

2.3 Dimensionarea necesarului de forţă de muncă (angajat, activ) şi

repartizarea pe specialităţi

Necesarul de manoperă pentru întreţinere tehnică (lucrări mecanice şi electrice) NM/RT şi

respectiv pentru schimbul de ulei SU – NM/SU se obţin cu relaţiile:

în care:

MNo/RT= manopera normată pentru revizii tehnice (lucrări mecanice şi electrice) în ore.om la

1000 Km echivalenţi şi care are valori specifice în funcţie de automobil.

Pentru un microbuz MNo/RT pentru revizii tehnice (lucrări mecanice şi electrice) are

valoarea 3.031 ore*om/1000km echivalenţi (coloana 4 din tabel).

Denumirea

Manoperă întreţinere [ ore-om/km echiv]

Total

manoperă

Revizii tehnice Total

manoperă

Manoperă

reparaţii Spălare Ungeri Lucrări

9

grupelor

de fonduri

fixe

mecanice şi

electrice

întreţinere

manual

mecanizat

curente

manual

mecanizat

manual

mecanizat

manual

mecanizat

1 2 3 4 5 6 7

Microbuze 2.000

0.533

0.556

0.473

3.031 5.587

5.337

8.667 14.254

13.004

Prin urmare, necesarul de manoperă pentru revizii tehnice este:

MNo/SU= manopera normata pentru schimbul de ulei SU în ore.om la 1000 Km echivalenţi şi are

anumite valori în funcţie de sistemul de lucru (manual/mecanizat).

Alegerea sistemului de lucru (manual/mecanizat) se face de către proiectant în funcţie de

utilarea atelierului respectiv. În cazul de faţă, alegem sistemul de lucru mecanizat pentru care

MNo/SU este 0.473 ore*om/1000 km echivalenţi.

Necesarul de manoperă pentru schimbul de ulei SU:

Se stabileşte numărul de zile lucrătoare pentru personalul din atelier cu relaţia

în care: CO = număr zile concediu de odihnă- în funcţie de prevederile

contractului de muncă ( se alege în intervalul 20-35 zile)

Alegem CO=25 zile

CM = număr zile concedii medicale (conform statisticilor 3-6 zile)

Alegem CM=6 zile

Se consideră numărul de absenţe nemotivate egal cu zero.

ZLP = 259-25-6 = 228 [zile lucrătoare/om/an]

Programul anual de lucru pentru o persoană (în ore/an.om) se obţine cu relaţia

PAL=ZLP*8 ore/zi= 228*8 = 1824 [ore/an*om]

Numărul de personal efectiv (aflat zilnic la lucru) pentru realizarea lucrarilor PREMENT

se obţine cu rapoartele:

10

Numărul de personal angajat se obţine înmulţind rezultatul NP/RT respectiv NP/SU cu

raportul ZLP/ZL; inversul acestui raport reprezintă un coeficient de utilizare a forţei de muncă. Se

precizează că personalul angajat se compune din personal efectiv (aflat în atelier pentru executarea

lucrărilor), personalul aflat în concedii de odihna şi personalul aflat în concedii medicale.

Coeficientul de utilizare a forţei de muncă :

Numărul total de personal angajat se calculează cu relaţiile:

Împărţirea personalului efectiv de la revizii tehnice (lucrări mecanice şi electrice) se face pe

baza informaţiilor statistice, astfel:

75% mecanici

25% electricieni

Deci NP/RT = 0.25 NP/RT electricieni + 0.75 NP/RT mecanici.

Efectiv la lucru zilnic vor fi 6 mecanici, 2 electricieni şi 1 gresor.

2.4 Alegerea tipului de atelier, motivarea alegerii

Alegerea tipului de atelier se realizează în funcţie de parcul de automobile dat prin temă şi

de productivitatea zilnică rezultată din calcul.

Având prin tema de proiect un parc auto de 180 de microbuze de 10 locuri exploatate

intraurban în regim de maxitaxi, din calcule a rezultat o productivitate zilnică de 4 RT1, 2 RT2 şi 3

SU.

Pentru acest volum de activitate alegem un atelier cu 3 posturi de lucru înfundate pentru

lucrări mecanice şi electrice şi un post separat destinat în exclusivitate lucrărilor SU.

11

La posturile universale înfundate se vor executa totalitatea lucrărilor (de verificare, fixare,

strângere, etc) şi vor fi deservite de câte 2 mecanici şi 1 electrician. Postul specializat în lucrări de

ungere va fi deservit de 1 gresor.

Atelierul va avea şi părti conexe pentru utilităţi, tehnico-sanitare şi spatiu administrativ.

Atelierul de întretinere va fi dotat la nivelul necesar pentru RT2.

Posturile de lucru înfundate vor fi aşezate în paralel, cu poartă de acces in dreptul fiecăruia

(fig. 1). Fiecare post de lucru va fi prevăzut cu câte un canal de vizitare înfundat închis de tip

îngust. (fig. 2). Laţimea minimă a canalului va fi de 1.2 m, înalţimea de 1.2 m, prevăzut cu o

bordură de dirijare de beton armat (grosime 100 mm) cu înălţimea maximă de 150 mm. Lungimea

minimă a canalului va fi cel putin egală cu lungimea de gabarit a autovehiculului.

Clădirea atelierului va fi confecţionată din beton iar posturile de lucru vor fi separate prin

pereţi desparţitori tot din beton.

Fig. 1 Schema generală a atelierului şi amplasarea posturilor de lucru înfundate

Fig. 2 Canal de vizitare înfundat închis de tip îngust

12

2.5 Dimensionarea atelierului

Stabilirea dimensiunilor atelierului se realizează având în vedere următoarele:

Tipul de atelier ales;

Dimensiunile automobilului;

Distanţele faţă de obstacole;

Spaţiile ocupate de SDV-uri, instalaţii şi utilaje din dotarea atelierului.

13

În funcţie de dimensiunile sale de gabarit (lungime, lăţime, înalţime), suprafaţa ocupată de un

automobil (incluzând canalul de vizitare) este de : 9 m2

Marca şi tipul

Putere

motor

[CP]

Sarcina

utilă

[locuri]

Greutat

e totala

[Kg].

Dimensiuni de gabarit

[mm]

Diametrul

minim de viraj

[mm]

L1 B1 H1

1 2 3 4 5 6 7 8

TV-14 M 70 10 3080 4700 1930 2085 12000

Distanţele faţă de obstacole, instalaţii şi utilaje sunt:

Poziţia Marimea distanţei

[m]

Observaţii

Între părţile laterale ale automobilelor 1.2-1.5 m Distanţa între părţile laterale

ale automobilului se măreşte

până la 1.5 m pentru

automobilele de categoria a

IV-a şi a V-a şi până la la 2.5

m pentru automobilele de

categoria a V-a, dacă lăţimea

lor depăşeşte 3 m

Între automobilele care sunt aşezate unul

după altul

1 m

Între automobil şi perete sau o instalaţie

tehnologică fixă

1.2 m

Între automobil şi coloană 0.7 m

Între automobil şi poarta spre exterior

amplasată în faţa postului 1.5 m

Fiecare post de lucru înfundat universal va fi dotat, printre altele, cu urmatoarele SDV-uri,

instalaţii şi utilaje, având dimensiunile de gabarit corespunzătoare:

1. Banc de lucru cu menghină – 1 buc, 1200x700 [mm]

2. Raft pentru piese şi materiale – 2 buc, 2000x500 [mm]

14

3. Capră pentru suspendat – 2 buc, 800 x 300 [mm]

4. Cric – 2 buc, 200 x 200 [mm]

5. Banc verificare echipamente electrice – 1 buc, 1500 x 1200 [mm]

6. Banc demontare / remontare agregate – 1 buc, 1200x700 [mm]

În consecinţă, un post de lucru înfundat va necesita o suprafaţă de 56 m2 sau 224 m3, dacă

luăm în consideraţie o înălţime a clădirii de 4 m. Schemele posturilor de lucru universal repectiv

de ungere sunt reprezentate în figurile 3 respectiv 4.

Cele 4 posturi de lucru (3 universale şi unul specializat în ungere), precum şi spaţiul aferent

căilor de acces către posturile de lucru şi spaţiile tehnico-administrative vor ocupa o suprafaţă

totală de 768 m2, respectiv 3072 m3.

Figura 3: Postul de lucru universal

15

2.6 Listarea SDV-urilor, utilajelor şi instalaţiilor necesare

Lista de SDV-uri , instalaţii şi utilaje necesare pentru dotarea atelierului de întreţinere:

Nr.

crt.

Denumire Dimensiuni,

date tehnice

Buc/post Obs.

16

1 Cheie pentru piuliţe roţi Conf. tip auto 1

2 Banc de lucru cu menghină 1000-700 1

3 Priza energie electrică 220 v 1

4 Sursă aer comprimat 6-8 atm 1

5 Raft pentru piese mecanice 1

6 Raft pentru piese electrice 1

7 Cric pentru ridicare punţi mecanic 2

8 Cheie pentru piuliţe bride arc 1

9 Capre suspendare auto 2

10 Rezervor lichid frână 1

11 Lada materiale şters 1

12 Masa – raft documente lucru 1

13 Instalaţie distribuţie uleiuri 2 – 4 posturi 1 Numai la

post SU14 Instalaţie colectare uleiuri 1

15 Rezervor ulei 2

16 Baie spălare filtre 1

17 Cutie colectare filtre ulei 1

18 Raft filtre aer – ulei 1

19 Instalaţie gresare 1

20 Instalaţie evacuare gaze arse 1

21 Cleşte combinat 1 Motor

MAC22 Chei fixe 12, 13, 19, 30, 41 1

23 Cheie dinamometrică 1

24 Riglă gradată pentru direcţie 1

25 Chei tubulare 10, 14, 17, 22, 24 1

26 Şubler adâncire pt anvelope 1

27 Manometru presiune pneuri 1

28 Furtun umflare pneuri 1

29 Set şurubelniţe 1

30 Densimetru electrolit 1

31 Disp. aerisire sist. hidraulic frânare 1

32 Manometru verificare presiune ulei 1

33 Ampermetru 0-100 amperi 1

34 Turometru 0-5000 rot/min 1

17

35 Aparat reglat faruri 1

36 Riglă gradată 1

37 Stand verificare echipament electric 1

38 Cleşte ţevi 1

39 Şubler 0-300 mm 1

40 Perie sârma 1

41 Aparat reglat faruri 1

42 Dispozitiv verificare joc pivot-fuzetă 1

3. NORME PRIVIND SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ŞI

ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Toate atelierele de mentenanţă pentru automobile vor fi dotate cu:

·        instalaţii pentru stingerea incendiilor (apă, spumă)

·        stingătoare portabile şi manuale

·        instrucţiuni specifice SSM şi PSI

·        instrucţiuni specifice privind tehnologiile de mentenanţă

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul de activităţi specifice şi măsuri

organizatorice şi tehnice, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi

asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării,

salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor

situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.

Responsabilităţile şi modul de organizare privind apărarea împotriva incendiilor sunt reglentate

de Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor si actele normative subsecvente

acesteia.

Organizarea apărării împotriva incendiilor într-un atelier de intretinere tehnica constă în:

a) respectarea regulilor de prevenire a incendiilor, prin intretinerea aparatelor si

echipamentelor care prezintă pericol de incendiu, eliminarea surselor posibile de aprindere,

marcarea pericolelor de incendiu prin montarea de indicatoare de securitate şi de orientare

sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare;18

b) asigurarea conditiilor tehnice si organizatorice pentru alarmarea personalului si anuntarea

dispeceratului pentru situatii de urgenta, precum si a mijloacelor de interventie pentru

stingere;

c) instruirea salariaţilor şi certificarea efectuării acestuia;

d) menţinerea condiţiilor de evacuare pentru salvarea personalului propriu şi clientilor şi

evacuarea valorilor si bunurilor, precum şi afişarea planurilor de evacuare;

Întreţinerea şi repararea autovehiculelor se vor face în hale şi încăperi amenajate, dotate cu

utilaje, instalatii şi dispozitive adecvate. Cãile de acces din hale, ateliere şi de pe platformele

tehnologice vor fi întretinute în stare bunã şi vor fi prevãzute cu marcaje şi indicatoare de

circulatie standardizate. Încãlzirea halelor şi încãperilor de lucru va fi asiguratã în perioada

anotimpului rece în funcţie de temperatura exterioarã şi în limitele stabilite de "Normele generale

de protecţie a muncii".

În halele de întreţinere şi reparare a autovehiculelor, canalele de revizie vor fi menţinute în

stare curatã, asigurându-se scurgerea apei, a uleiurilor şi a combustibililor. Nu se admite pornirea

motoarelor autovehiculelor în interiorul halelor, decât dacã existã instalaţii de exhaustare, în stare

de funcţionare. Instalaţiile de ventilaţie generalã şi localã din halele şi încãperile destinate

lucrãtorilor de întreţinere şi reparare a autovehiculelor vor fi în bunã stare, urmãrindu-se

funcţionarea lor în permanenţã la parametrii proiectaţi.

Utilajele din halã şi ateliere (polizoare, maşini de gãurit etc.) vor fi bine fixate, legate la

pãmânt, dotate cu dispozitive de protecţie în bunã stare. De asemenea, utilajele vor avea afişate

instrucţiunile tehnice de exploatare şi de protecţie a muncii. Cricurile din dotarea halelor de

reparaţii sau a canalelor de revizie vor fi menţinute în permanenţã în stare bunã de funcţionare şi

vor avea inscripţionatã sarcina maximã.

Dispozitivele de suspendare a autovehiculelor şi stelajele pentru asezarea pieselor trebuie

sã aibã stabilitate şi rezistenţã corespunzãtoare. Acestea vor fi menţinute, în permanenţã, în stare

bunã de folosire.

Petele de ulei şi de combustibil de pe pardoselile halelor sau încãperilor vor fi acoperite cu

nisip, dupã care vor fi luate mãsuri de curãţare şi evacuare a materialului rezultat în locuri care nu

prezintã pericol de incendiu. Cârpele, câlţii şi alte materiale textile folosite la curãţarea şi ştergerea

pieselor sau a mâinilor vor fi depuse în cutii metalice cu capac de închidere şi evacuate în locuri

stabilite în acest scop pentru a fi arse sau îngropate.

În halele de reparare a autovehiculelor se vor monta plãci avertizoare şi afişe sugestive pe

teme de protecţie a muncii, referitoare la activitatea efectiv prestatã. În cazul încãperilor în care se

19

gãsesc instalaţii prin a cãror manevrare sau atingere se pot produce accidente, pe uşile acestora se

vor fixa tãbliţe cu inscripţia "INTRAREA INTERZISĂ PERSOANELOR STRĂINE". Aceste

tãbliţe se vor fixa şi pe uşile încãperilor în care sunt instalate cazane cu abur, transformatoare,

redresoare.

Lucrãtorii trebuie sã poarte echipament de lucru şi echipamentul de protecţie corespunzãtor

lucrãrilor pe care le executã cu instalaţiile şi utilajele din dotare, conform cu Normativul cadru de

acordare a echipamentului de protecţie aprobat de MMPS. Sculele vor fi asezate pe suporturi

speciale, amplasate în locuri corespunzãtoare şi la înãlţimi accesibile. Dupã terminarea lucrului

sculele vor fi curãţate, dupã care vor fi închise în dulapuri. Ascuţirea sculelor de tãiat, cioplit se va

face de cãtre un lucrãtor instruit special în acest scop.

Lucrãtorii sunt obligaţi ca înainte de începerea lucrului sã verifice dacã uneltele şi utilajele

pe care le folosesc sunt în stare bunã şi corespund din punctul de vedere al securitãţii muncii. Se

interzice folosirea uneltelor şi utilajelor care nu corespund acestor verificãri. Este interzisã

modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate pentru chei în vederea mãririi

cuplului. Zilnic, înainte de începerea lucrului, maistrul şi sefii de echipã vor verifica starea de

sãnãtate şi obosealã a muncitorilor. Dacã acestia se aflã sub influenţa bãuturilor alcoolice vor fi

îndepãrtaţi de la lucru. Este interzisã pãstrarea îmbrãcãmintei personale a lucrãtorilor şi a

alimentelor în incinta halei sau atelierelor. Îmbrãcãmintea se va pãstra numai în vestiar. Alimentele

se vor consuma numai în încãperile special amenajate şi destinate de unitate în acest scop şi numai

dupã ce lucrãtorii respectivi îşi vor spãla bine mâinile.

4. CONCLUZII

efecţiunile sau uzura cronică ale unui sistem tehnic aflat în exploatare sunt cauzate de o

serie de factori precum: eroarea umană, lipsa de competenţă a personalului care operează

cu sistemul şi deci utilizarea inadecvată, montarea incorectă a sistemului, exploatarea agresivă şi

exagerată, lipsa sau insuficienţa operaţiunilor de revizie şi întreţinere ale sistemului tehnic

prevăzute în specificaţiile şi manualele tehnice de exploatare, deci ignorarea mentenanţei

preventive.

D

Ignorarea mentenanţei preventive este cel mai frecvent factor întâlnit în majoritatea

cazurilor de defectare sau de uzură cronică a unui sistem tehnic aflat în funcţiune şi exploatare.

20

Practica a dovedit că mentenanţa corectivă este mult mai costisitoare decât mentenanţa

preventivă, mai ales că în foarte multe situaţii se impune schimbarea întregului sistem tehnic, ceea

ce reprezintă cea mai nefericită situaţie.

Despre importanţa lucrărilor de mentenanţă preventivă am discutat chiar în preambulul

lucrării de faţă. Efectuarea lucrărilor aferente reviziilor tehnice de gradul 1 şi 2 aduce numeroase

avantaje de natură tehnică şi economică.

Între multiplele avantaje ale mentenanţei preventive enumerăm: reduce costurile legate de

timpul de oprire a autovehiculelor şi creşte profitul prin creşterea timpilor de producţie; reduce sau

elimină costurile datorate incidentelor tehnice sau avarierea gravă a autovehiculelor; reduce

costurile de intreţinere.

  Reduce sau elimină costurile cu intreţinerea neplanificată, reparaţiile putând fi efectuate cu

pierderi minime pentru producţie; reduce stocul de piese de schimb, multe piese putând fi

comandate chiar în timpul efectuării reparaţiei; optimizează performanţele autovehiculelor.

Reduce consumul excesiv de carburanţi şi uleiuri;  reduce necesarul de echipament şi

costurile legate de faza de “standby”; disponibilizează capital pentru creşterea capacităţii de

producţie.

Reduce capitalul de investiţii, autovehiculele pot fi utilizate timp mai îndelungat şi elimină

costurile cu reparaţiile nenecesare, masinile urmând a fi reparate doar atunci când este nevoie;

reduce riscul unor reparaţii nereuşite.

 Elimină timpul suplimentar şi costurile determinate de refacerea aspectului şi condiţiilor

necesare repornirii şi funcţionării în condiţii optime.

 Creşte siguranţa în funcţionarea maşinilor şi îmbunătăţeşte performanţele tehnologice şi de

exploatare a maşinilor.

5. BIBLIOGRAFIE

1. – Nagy T. si colectiv – Fiabilitatea si terotehnica automobilului – Universitatea Transilvania –

1997

2. – Nagy T. si colectiv – Exploatarea si tehnica transportului auto – EDP 1982

3. – Normativ pentru intretinerea tehnica si repararea automobilelor si remorcilor – Ord. MTTc nr.

14/1983

4. - Culegere de standarde de desen tehnic – EDP 1981

5. – Pomazan N. – Terotehnica automobilelor – Note de curs.

21

INTOCMIT DE

STUDENT: MIHAI GEORGETA MIHAELA

22