Teroriștii Secreți - de Bill Hughes

TERORIŞTII

SECREŢI

Bill Hughes

TRUTH TRIUMPHANTP. O. Box 567

Tangerine, FL 32777USA

Copyright © 2002 By

Truth Triumphant

TRANSLATE THIS PAGE

3

TERORIŞTII SECREŢI

CUPRINS

Capitolul1: Ţinta:America ........................................... 5

Capitolul 2: Preşedintele Andrew Jackson ..................18

Capitolul 3: Harrison Tazlor, and Buchanan ................29

Capitolul 4: PreşedinteleAbraham Lincoln ..................40

Capitolul 5: Scufundarea Titanicului ...........................56

Capitolul 6: Primul Război Mondial .............................63

Capitolul 7: Al Doilea Război Mondial .........................70

Capitolul 8: Preşedintele John F. Kennedy ..................83

Capitolul 9: Masacrul de la Waco ................................97

Capitolul 10: Explozia Din Oraşul Oklahoma ............ 108

Capitolul 11: Atacul World Trade Center .................. 118

Capitolul 12: Terorism Religios în America............... 133

CAPITOLUL 1

ŢINTA: AMERICA

Foarte curând, Statele Unite vor trebui săînfruntecel mai înfricat inamic pe care l-au înfruntat vreodată.Acest inamic nu este doar obişnuitul inamic militar, ciunul care are organizarea şi capacitatea necesarăspionajului masiv şi operaţiunilor clandestine în StateleUnite. Acesta foloseşte o faţadăperfectăpentru a-şiascunde operaţiunile. În realitate, chiar acum, acestinamic lucreazăîn secret săsubmineze principiile careau făcut aceastăţarăcea mai mare naţiune din lume.Acest inamic s-a infiltrat în cele mai înalte niveluri şidepartamente ale guvernului Statelor Unite şi expuneAmerica la un pericol extrem. Haideţi săprivim puţin înistorie şi săînţelegem metodele folosite de acest inamicîn trecut şi cum lucreazăastăzi în secret.

În sfârşit, Europa se odihnea. Războaielenapoleonice se terminaseră, dupăce duraseră20 de ani.Luminatul şi vicleanul Napoleon acoperise Europa cusângele nobililor ei fii. A fost pace pentru o perioadalungă. În consecinţă, suveranii Europei au convocat unconsiliu general la Viena,Austria, în 1814.Acest consiliua devenit cunoscut sub numele de Congresul de laViena. Consiliul şi-a continuat procesul timp de un an,terminându-se în anul 1815.

Congresul de la Viena a fost o conspiraţieneagrăîmpotriva Guvernelor Populare, la sfârşitulcăruia, „înaltele părţi participante”, au anunţat căformaserăo „SfântăAlianţă”. Aceasta a fost ocortinăsub care s-au mascat ca săînşeleoamenii. Tema principalădezvoltatăla Congresul

6 TERORIŞTII SECREŢI

de la Verona, a fost RATIFICAREA articolului şasedin Congresul de la Viena care a fost, în scurt, opromisiune pentru prevenirea sau distrugereaGuvernelor Populare oriunde s-ar găsi, şirestabilirea monarhiei acolo unde aceasta fuseseînlăturată.

„Înaltele părţi participante” care au fost Rusia,Prusia (Germania), Austria şi Papa Pius Al VII-lea (regele Statelor Papale), au intrat într-un tratatsecret săfacăastfel. — Burke McCarty, The Sup-pressed Truth About the Assassination ofAbraham Lincoln, Arya Varta Publishing, 1924,p. 7.

Conform afirmaţiilor lui McCarty, Congresul de laViena a format „Sfânta Alianţă”, a cărei scop principalera distrugerea tuturor guvernelor populare. Guvernelepopulare sunt acelea unde guvernul permite cetăţenilorlui săse bucure de anumite drepturi inalienabile.Cunoaşteţi vreun guvern popular care săse fi stabilit înlume şi săfi oferit cetăţenilor lui drepturi inalienabileînjurul anului 1815?

Senatorul Robert L. Owen a inclus următoareaafirmaţie in Registrul Congresului din 25 Aprilie 1916,care aratăclar părerea lui căprincipala ţintăa „SfinteiAlianţe” era Statele Unite:

„Sfânta Alianţă”, dupăce distrusese guvernelepopulare în Spania şi în Italia, făcuse, deasemenea, planuri iscusite sădistrugăguvernulpopular în „Coloniile Americane”, care serevoltaserăfaţăde Spaniaşi Portugalia în AmericaCentralăşi în America de Sud, sub influenţaexemplului de succes al Statelor Unite.

Din cauza acestei conspiraţii a monarhiiloreuropene împotriva „Republicilor Americane”,politicianul englez Canning a atras atenţiaguvernului nostru la ea. — Ibid. pp. 9, 10.(Sublinieri adăugate)

7

Senatorul Owen a înţeles, din Congresul de la Vienacămonarhiile unite ale Europei ar căuta sădistrugămarearepublicăamericanăşi libertatea ei cumpăratăcu sânge.

Senatorul Owen nu a fost singurul care aştiut despreaceastăconspiraţie împotriva libertăţii americane şi aconstituţiei. În anul 1894, R.W. Thompson, SecretarulAmerican al Marinei, a scris:

„Suveranii „Sfintei Alianţe” adunaserăarmatemasive, şi, curând, i-a convins săintre în jurământ,săse dedice suprimării oricărei iniţiative din parteaoamenilor, în favoarea susţinerii guvernului; şi el(Papa Pius al VII-lea) dorea săîi dedice pe iezuiţi,susţinuţi de puterea sa pontificală, îndepliniriiacestui scop. El ştia cu câtăcredincioşie urmauei săse consacre acestei misiuni, şi de atunci eli-a sfătuit, în decretul de restaurare, săse supunăcu stricteţe sfaturilor folositoare şi salutare dincare Loyola făcuse piatrădin capul unghiuluipentru societate”. — R.W. Thompson, The Foot-prints of the Jesuits, Hunt and Eaton, 1894, p.251.

Thompson a specificat exact care aveau sa fie agenţiifolosiţi de monarhii Europei spre distrugerea republiciiAmerica, anume, iezuiţii Romei! Din anul 1815, a existatun asalt continuu alAmericii de către iezuiţi, încercândsădistrugădrepturile constituţionale ale acestei marinaţiuni.

Renumitul inventator al Codului Morse, Samuel B.Morse, a scris, de asemenea, despre acest complotsinistru împotriva Statelor Unite:

„Autorul îşi ia răspunderea săarate căoconspiraţie împotriva libertăţii acestei republici seaflă, acum, în plinăacţiune sub conducereavicleanului prinţMetternich al Austriei care, fiindconştient de imposibilitatea de a diminua acestexemplu de naţiune măreaţăşi liberăprin forţăşiarme, intenţioneazăsă-şi îndeplineascăscopul

ŢINTA: AMERICA


prin agenţii armatei iezuite. Mulţimea de evidenţeşi argumente, care vor dovedi existenţa unei astfelde conspiraţii, vor uimi pe oricine va deschidecartea cu aceeaşi incredulitate cum am făcut noi”.— Samuel B. Morse, Foreign Conspiracy AgainstThe Liberties of the United States, Crocker andBrewster, 1835, Prefaţă.

Mulţimea de cărţi scrise, care descriu complotul sinistrual Congresului de la Viena si al iezuiţilor împotrivaRepublicii Americane, sunt numeroase. Căaceastăconspiraţie s-a accentuat din anul 1815 este o realitateistorică. Vom arăta căaceastăconspiraţie se aflăîn plinămanifestare în prezent şi acesta este motivul pentru careAmerica are atâtea problemeşi se aflăîn pragul pierderiilibertăţii.

Cei mai mulţi oameni ştiu foarte puţin despre iezuiţiipapalităţii, aceasta datorităfaptului căfac parte dintr-osocietate secretă. Ca săputeţi înţelege ce include ordinuliezuiţilor, vărog, luaţi în considerare următorul citat:

„Prin Creştinătate, protestantismul a fostameninţat de inamici formidabili. Dupăce primeletriumfuri ale Reformaţiunii au trecut, Roma a apelatla noi forţe, sperând săducă la bun sfârşitdistrugerea ei. În acest moment a fost creat ordinuliezuiţilor, cel mai crud, lipsit de scrupule şiputernic dintre toţi campionii papalităţii. Despărţiţide toate legăturile pământeşti şi de intereseleomeneşti, morţi faţăde nevoile afecţiunilor natu-rale, cu raţiunea şi conştiinţa complet tăcute, nurecunoşteau nici o regulă, nici o legăturăîn afarăde cea a ordinului lor, nu recunoşteau nici oobligaţie în afarăde extinderea puterii lor.Evanghelia lui Hristos oferise aderenţi i eicapacitatea de a întâmpina pericolul şi de a îndurasuferinţa fărăsăfie speriaţi de frig, foame, muncăgrea şi sărăcie, săţinăsus drapelul adevărului înfaţa temniţei sau rugului. Pentru a combate acesteforţe, iezuiţii au inspirat pe urmaşii lor cu fanatismcare le-a permis săîndure pericole şi săse opună

9

puterii adevărului cu toate armele înşelăciunii. Nuexista nici o crimăprea mare pentru ei s-o comită,nici o amăgire nu era prea josnicăca s-o prac-tice, nici o deghizare prea dificilăca s-o poatăfolosi. Supuşi sărăciei şi umilinţei perpetue, a fostscopul lor bine studiat să-şi asigure bogăţie şiputere, săfie devotaţi înlăturării protestantismuluişi restabilirii supremaţiei papale.

Când apăreau ca membri ai ordinului lor, purtauo înfăţişare de sfinţire, vizitând închisori şi spitale,slujind bolnavilor şi săracilor, proclamândrenunţarea faţăde lume şi purtând numele sfântal lui Isus, care mergea din loc în loc făcând bine.Dar sub acest exterior ireproşabil, adesea, seascundeau cele mai criminale şi fatale scopuri.„Scopul scuzămijloacele” era un principiu fun-damental al ordinului. În baza acestui cod,minciuna, hoţia, sperjurul, asasinatul, nu eraudoar demne de iertare, ci chiar recomandabilecând serveau intereselor bisericii.

Sub diferite deghizări, iezuiţii au ajuns săocupepoziţii de răspundere în guverne, pânăacolo căau devenit consilieri de regi, modelând politicanaţiunilor. Au devenit slujitori ca săacţioneze caspioni împotriva superiorilor. Au fondat colegiipentru fiii prinţeselor şi nobililor şi şcoli pentruoamenii obişnuiţi; astfel, copiii protestanţilor auîmprumutat rituri papale. Toatăpompa exterioarăa închinării Romei a fost folosităsăzăpăceascămintea şi săcaptiveze imaginaţia şi astfel,libertatea pentru care părinţii au luptat din greu şiau sângerat, a fost trădatăde fii. Iezuiţii s-aurăspândit cu uşurătate în Europa şi, oriunde s-audus, a avut loc o redeşteptare a papalităţii. — E.G. White, The Great Controversy, pp. 234, 235,Pacific Press Publishing Assn., 1911.

Iezuiţii funcţioneazăca poliţie secretămondialăapapalităţii. Sunt foarte discreţi şi călătoresc la maridistanţe ca să-şi păstreze operaţiunile secrete. Nu spun

ŢINTA: AMERICA


nimănui căsunt iezuiţi.Aparenţa exterioarăeste identicăoamenilor normali.

Un ultim autor va fi citat în cele ce urmează:

Sunt iezuiţi. Aceastăsocietate de bărbaţi,dupăce şi-au exercitat tirania douăsute de ani,a devenit atât de formidabilălumii, ameninţândîntreaga ordine a societăţii, încât chiar Papa, aicărui supuşi devotaţi sunt, şi trebuie săfie prinjurământul societăţii lor, a fost constrâns să-idizolve. (Papa Clement a suprimat ordinul iezuitîn 1773).

Ei nu au fost reprimaţi, totuşi, timp de cincizecide ani, înainte ca influenţa descrescândăapapalităţii şi a despotismului săcearăserviciullor folositor, în vederea opunerii faţăde luminalibertăţii democratice şi înainte ca Papa Pius alVII-lea, simultan cu formarea „Sfintei Alianţe”(1815), săreînvie ordinul iezuiţilor în toatăputerealui.

Au americanii nevoie săli se spunăce suntiezuiţii?... sunt o societate secretă, un fel de OrdinMasonic, de o mie de ori mai periculoşi. Nu suntsimpli preoţi sau aderenţi la un crez religios; cicomercianţi, avocaţi, editori şi bărbaţi de profesiidiferite, neavând nici o insignădupăcare săfierecunoscuţi; se aflăaproape în întreaga societate.Pot adopta orice caracter; cel de înger de luminăsau de slujitor al întunericului, în vederea împliniriimarelui lor plan... toţi sunt bărbaţi educaţi, pregătiţişi legaţi prin jurământ săînceapăîn fiecare mo-ment şi în orice direcţie, pentru orice serviciu,comandaţi de generalul ordinului, neataşaţi de vreofamilie, comunitate sau ţară, de nici un fel delegăturăomeneascăobişnuită, vânduţi pe viaţăcauzei Pontifului Roman”. — J. Wayne Laurens,The Crisis in America: or the Enemies of AmericaUnmasked, G. D. Miller, 1855, pp. 265-267.

Ignaţiu de Loyola a fondat ordinul iezuit în anul 1540.Poziţia lui în biserica Romano Catolicăa fost întărităîn

11

timpul conciliului de la Trent, care s-a desfăşurat întreanii 1546-1563. Conciliul de la Trent a fost convocat cuun mare scop propus: dizolvarea Reformaţiuniiprotestante care a început în 1517 când Martin Luther,neînfricatul călugăr german, a ţintuit 95 de teze pe uşacapelei din Wittenberg. Aceste teze au pus sub semnulîntrebării, printre altele, doctrina odioasăa indulgenţelor,învăţatăde Roma, care declara căun om se poate salvape sine şi pe cei dragi prin plătirea a cât mai multemonede în tezaurul Bisericii Catolice.

Marile învăţături ale lui Luther, cănumai Biblia estesingurul standard al oricărei doctrine sau practicireligioase şi căsalvarea se capătănumai prin credinţaîn Isus Hristos, au produs un ecou plăcut în mii de inimiîn Europa şi valuri de ecouri tulburi pe holurileVaticanului.

Astfel, Consiliul de la Trent a fost convocat săopreascăReformaţiunea, iezuiţii fiind instrumentele debazăale Romei spre distrugerea fiecărei urme deprotestantism, oriunde era găsit.

Cele mai mari documente ale Americii, Declaraţiade Independenţăşi Constituţia, sunt pline de afirmaţiiprotestante care sunt absolut intolerabile pentru iezuiţiiRomei. Văsurprinde faptul căVaticanul condamnădocumentele fondatoare a Statelor Unite?

„Vaticanul a condamnat Declaraţia deIndependenţăca fiind o nelegiuire şi a numitConstituţia Americii un document satanic.” — AvroManhatan, The Dollar and the Vatican, OzarkBook Publishers, 1988, p. 26.

Iatã o parte din jurãmântul iezuit:

„Mai departe, promit şi declar cănu voi aveapărere şi voinţăproprie sau vreo rezervămentală,exact ca un cadavru, ci măvoi supune fărăezitareoricărui ordin primit din partea superiorilor mei înMiliţia Papei..., mai departe, promit şi declar că,

ŢINTA: AMERICA


ori de câte ori am ocazia, voi provoca război, însecret sau pe faţă, împotriva tuturor ereticilor,protestanţilor şi liberalilor, dupăcum mi se vacomanda, să-i extirp şi să-i extermin de pe faţapământului, necruţând indiferent de vârstă, de sex,de stare. Măangajez să-i prind, să-i distrug şisă-i spulber fie prin ştrangulare, prin fierbere încazane sau îngropându-i de vii pe toţi aceşti eretici.Voi spinteca pântecele mamelor însărcinate, levoi scoate plodul şi-i voi zdrobi capul de pereţi,desfiinţând pentru totdeauna această sectăpericuloasă. Când nu voi putea acţiona deschisîmpotriva acestor eretici, voi folosi în secret cupacu otravă, lame sau seringi otrăvitoare şi gloanţede plumb indiferent de rang, demnitate sauautoritate. În orice condiţi i, voi fi un ostaşcredincios Papei sau superiorilor mei din ordinuliezuit”. — Edwin A. Sherman, The Engineer Corpsof Hell; or Rome’s Sapper’s and Miners, PrivateSubscription, 1883, pp. 118 – 124.

A gândi căo persoanăse poate compromite sădepunăun astfel de jurământ, depăşeşte orice raţiune.Nimeni nu-şi poate imagina un jurământ mai vrednic dedispreţ. Cuvântul eretic menţionat în jurământ se referăla orice persoanăcare nu este de acord cu Papa.

Într-o scrisoare de la John Adams pentrupreşedintele Thomas Jefferson despre iezuiţi, citim:

„Nu vom avea noi roiuri de ei aici, în atât demulte deghizări cum numai un rege al Rromilor opoate face, îmbrăcaţi în zugravi, editori, scriitorişi profesori? Dacăa existat vreodatăvreocategorie de oameni care sămerite condamnarepe pământ şi în iad, aceasta este societatea luiLoyola (iezuiţii). — George Reimer, The New Je-suits, Little, Brown, and Co., 1971, p. 14.

Napoleon Bonaparte a făcut următoarea precizare:

„Iezuiţii sunt o organizaţie militară, nu un ordin

13

religios. Conducătorul lor este un general dearmată, nu un simplu părinte de mănăstire. Şiţinta principalăal acestei organizaţi i este:PUTEREA. Putere în cea mai despoticăpracticăposibilă. Putere absolută, putere universală, puteresăcontroleze lumea, dupăplăcerea unui singurom. Iezuismul este absolutul despotismului şi, înacelaşi timp, cel mai mare şi enorm abuz.

Generalul Iezuiţilor insistăîn a se consideramaestru, suveran, mai sus de suverani. Oriundeiezuiţii sunt acceptaţi, vor fi maeştri, coste aceastacât ar costa. Societatea lor este, din natură,dictatorială. De aceea, este inamicul ireconciliabilal oricărei autorităţi constituite. Orice act, crimă,oricât de feroce, este consideratăo acţiunemeritorie dacăeste întreprinsă în interesulsocietăţii iezuite, sau din ordinul generalului”. —General Montholon, Memorial of the Captivity ofNapoleon at St. Helena, pp. 62, 174.

„Nu exista nici o deghizare pe care sănuşi-o poatăasuma. De aceea, nu exista nici un loc în care ei sănu fiputut pătrunde. Puteau intra neauziţi, chiar şi în garderobaMonarhului, sau în biroul oamenilor de stat. Puteau lualoc în convocări sau adunări generale, amestecându-seîn dezbateri, fărăsăfie suspectaţi.

Nu era limbăpe care săn-o poatăvorbi, sau crezpe care sănu-l poatăprofesa, astfel că, nu exista nici unstat în care sănu poatăcălători, nici o bisericăa cărormembri sănu poatăfi şi a cărei funcţiune săn-oîmplinească...” — J. A. Wylie, The History of Protes-tantism, Vol. II, p. 412. (citat în Sydney, Hunter, IsAlberto for Real?, Chick Publications, Page 13.)

În lumina acestor afirmaţii, se ridicădiferiteîntrebări. Întrucât iezuiţii şi-au început asaltulîmpotriva Americii în anul 1815 şi nimic nu stăîncalea lor, înseamnăcăpolitica Americii de azi seaflăsub controlul lor? Au fost asasinările diferiţilorpreşedinţi, ca Abraham Lincoln, William McKinley,

ŢINTA: AMERICA


James Garfield şi William Henry Harrison,inspirate de iezuiţi? Au fost atrocităţile, ca Waco,Oklahoma City şi distrugerea celor douăturnurigemene din New York, planificate în spatelezidurilor de la Vatican? Ce putem spune despreconstituţia noastrăpreţioasăşi proiectul de legeprivitor la drepturi, care a venit sub un astfel deatac, în ultimele decade? Este acesta premiulfinal al iezuiţilor pentru anihilarea libertăţii noastrereligioase, plătităcu un preţatât de mare?Capitolele următoare vor analiza câteva dintreaceste întrebări.

Cum Congresul de la Viena nu a fost destul de clarpentru atingerea obiectivelor monarhilor Europei şi aordinului iezuit, au fost convocate alte douăcongrese.

Primul dintre ele a avut loc în Verona, în anul 1822.Cu ocazia aceasta s-a stabilit căAmerica este ţintaemisarilor iezuiţi şi cătrebuie săfie distrusăcu oricepreţ. Fiecare principiu al constituţiei trebuia săfie dizolvatşi înlocuite cu noi principii iezuite care săînalţepapalitatea pentru a domina în America.

Următoarea întâlnire (a treia) a avut loc în Chieri,Italia, în anul 1825. Iatăce s-a hotărât acolo:

„În anul 1825, cam unsprezece ani de laredeşteptarea ordinului iezuit, a avut loc o întâlniresecretăa conducătorilor iezuiţi, colegiul lor dinChieri, lângăTurin, în nordul Italiei. La aceaadunare, au fost discutate planuri pentruavansarea puterii papale la nivel mondial, pentrudestabilizarea guvernelor care au stat în cale şipentru a zdrobi toate opoziţiile faţăde schemeleşi ambiţiile iezuiţilor... La ce ne concentrăm noi,este imperiul lumii...

Trebuie săle dăm de înţeles (marilor oameniai lumii) căoriginea răului, aluatul rău, vor rămâneatâta timp cât protestantismul va exista, acelprotestantism deci, trebuie săfie abolit... Ereticiisunt inamicii pe care suntem juraţi să-iexterminăm...

15

Atunci, Biblia, acel şarpe care, cu capulridicat şi cu ochii sclipind ne ameninţăcu veninulei în timp ce cutreierăpământul, va fi schimbatăîntr-un toiag, în clipa în care vom fi capabili s-osechestrăm”. — Hector Macpherson, Iezuiţii înIstorie, Ozark Book Publishers, 1997, appendix.

Scopul adunării de la Chieri se cunoaşte; distrugereaprotestantismului cu orice preţşi restaurarea temporarăa papalităţii — LA NIVEL MONDIAL. Văzându-l pePapa Ioan Paul al II-lea traversând globul şi fiindacceptat ca om al păcii , putem înţelege cât de binefuncţioneazăplanul iezuit, instituit la Chieri.

Aceste trei întâlniri la Viena, Verona şi Chieri, auavut loc în maxim secret. Totuşi, la primele douăa fostprezent un bărbat care nu a rămas tăcut. Ministrul deexterne britanic, George Canning, a contactat guvernulStatelor Unite pentru a-l avertiza cămonarhii Europeiplănuiau sădistrugăinstituţiile libere aAmericii.

„Din cauza acestei conspiraţii a monarhiloreuropeni împotriva republicilor americane, mareleom de stat englez, Canning, a atras atenţiaguvernului nostru la ea, şi atunci, oamenii noştride stat inclusiv Thomas Jefferson care încămaiera în viaţă, au luat o atitudine activăîn a faceposibilădeclaraţia preşedintelui Monroe cu ocaziaurmătoarei transmiteri a mesajului anual cătrecongresul Statelor Unite, ca Statele Unite săconsidere aceasta un act de duşmănie faţădeguvernul Statelor Unite si o atitudineneprietenoasă, dacăaceastăcoaliţie, sau oricarealtăputere a Europei a plănuit vreodatăsăstabileascăvreun control pe continentul americansau în vreuna din republicile americane, sau sădobândeascăvreun drept teritorial.

Aceasta este ceea ce se numeşte DoctrinaMonroe. Ameninţarea de sub tratatul secret de laVerona, ca săsuprime guvernele populare estebaza doctrinei lui Monroe. Acest tratat secretafişeazăclar conflictul între guvernele monarhice

ŢINTA: AMERICA


şi cele populare, între guvernul celor puţiniîmpotriva guvernului celor mulţi”. — BrukeMcCarty, The suppressed Truth About the As-sassination of Abraham Lincoln, page 10.

Doctrina Monroe a fost răspunsul Americii lacongresul iezuiţilor, de la Vienaşi Verona. America arconsidera un act de război dacăvreo naţiune europeanăar încerca o extindere colonialăîn emisfera vestică.Iezuiţii au fost capabili, în secret, săatace şi săseinfiltreze în America, săîmplineascăexact lucrareaîmpotriva căreia doctrina Monroe încerca săprotejeze.Ei au reuşit săo înlăture pentru căau făcut-o în maresecret, sub masca unei biserici.

Într-o scrisoare către preşedintele Monroe, ThomasJefferson a făcut următoarele observaţii:

„Problema prezentatăîn scrisorile pe care mile-ai trimis, este cea mai importantădin câte aufost oferite contemplării mele, dupăcea aindependenţei. Aceea ne-a făcut o naţiune,aceasta pune compasul şi aratăcursul pe caresă-l urmăm prin oceanul timpului care se deschideînaintea noastră.Şi niciodatăn-am fi putut îmbarcape ea sub circumstanţe mai propice. Prima şicea mai fundamentalămaximăa noastrăar trebuisăfie, niciodatăsănu ne lăsăm prinşi în capcanaEuropei. A doua, sănu permitem Europei săseamestece în afacerile de dincolo de Atlantic.America, cea de Nord şi cea de Sud, are un setde interese, diferit de cele ale Europei, care esteal ei, personal. De aceea, ar trebui săaibăunsistem propriu, separat de cel al Europei. În timpce cea de-a doua se străduieşte sădevinăundomiciliu al despotismului, dorinţa noastrăarzătoare ar trebui săfie, săfacem din emisferanoastrăuna a libertăţii... (Noi trebuie sădeclarămprotestul nostru împotriva violării drepturilornaţiunilor, prin interferenţa unuia, în problemeleinterne ale altuia, începutăde Bonaparte şi acum

17

continuatăde, la fel de nelegiuita Alianţă, numinduse pe sine Sfântă...

Ne vom opune, prin orice mijloc, intervenţieiforţate al oricărei alte puteri... Problema propusăacum implicăconsecinţe atât de dăinuitoare şiefecte atât de decisive pentru destinele viitoruluinostru, încât revigoreazătot interesul pe care îlam şi care se manifestăcu astfel de ocazii, şimădeterminăîn luarea de opinii hazardate, carevor dovedi numai dorinţa mea de a contribui cuorice ar fi folositorţării noastre”. — Archives, MountHolyoke College.

Jefferson a văzut aceasta ca o mare crizăîn istoriatânărăaAmericii pentru căiezuiţilor viclenişi siniştri lise ordonase săţinteascădistrugerea Americii.

Doctrina Monroe a pus sub semnul întrebării oriceînaintare a Europei spre America. Totuşi, Monroe nu aînţeles căiezuiţii nu ar folosi forţa armelor la început,pentru atingerea scopurilor, ci ar folosi viclenia şi discreţiamaximă. Ei ar apela la trăsăturile cele mai josnice aleoamenilor. Şi-ar aşeza agenţii în poziţii de bogăţie şiputere ca, dupăaceea, să-şi foloseascăinfluenţa pentrua căpăta premiul dorit - distrugerea oricărui principiuprotestant descris în Constituţia Statelor Unite.

ŢINTA: AMERICA

CAPITOLUL 2

PREŞEDINTELEANDREW JACKSON

Andrew Jackson a fost ales la preşedinţie în anul1828. Vitejia şi îndemânarea militarădovedite înînfrângerea britanicilor în războiul din anul 1812 suntbine cunoscute.Aluptat în multe bătălii în câmp deschis,dar acum întâmpina un inamic cu totul diferit. Acestinamic pretindea a fi american, exact ca el, pretindea adori bineleAmericii, exact ca elşi ocupa poziţii înalte derăspundere, exact ca el.

Iezuiţii urmau sădistrugăAmerica conformdispoziţiei date de consiliul sinistru de la Viena, Veronaşi Chieri, şi s-a întâmplat ca ei săînceapăsăaplicetrădarea în plinăforţă, în timpul preşedinţiei luiAndrewJackson. Aceşti iezuiţi s-au mutat printre americani şiarătau exact ca americanii. Erau, bine înţeles, cetăţeniamericani, dar loialitatea lor era dedicatăpapei de laRoma. Scopurile lor erau cele ale papalităţii. Aceştioameni erau trădători şi o adevăratăameninţare pentrucontinuarea existenţei Statelor Unite.

„O naţiune poate supravieţui nebuniilor proprii,şi chiar ambiţiei, dar nu poate supravieţui trădărilordin interior. Un inamic stând la poartăeste maipuţin formidabil, pentru căacesta este cunoscutşi îşi poartăsteagul în mod deschis împotrivacetăţii. Dar trădătorul se mişcăliber printre ceidin interiorul porţilor, murmurul lui viclean susurândpe toate aleile, auzite chiar pe holurile guvernului.

19

Pentru cătrădătorul nu pare a fi trădător. Vorbeştecu accent similar cu cel al victimelor lui, poartăchipul şi hainele lor, apelând la sentimenteleprofunde ale inimilor tuturor oamenilor. Putrezeştesufletul unei naţiuni; lucrează în secret şinecunoscut în noapte, săsubmineze stâlpii unuioraş; infecteazăcorpul politic pentru ca acestasănu mai reziste”. — Marcus Cicero, vorbind luiCaesar, Crassus, Pompey şi senatului Roman.

Doi dintre aceşti trădători au fost John C. Calhounşi Nicholas Biddle.

Andrew Jackson a câştigat preşedinţia în anul 1828.Vicepreşedintele lui a fost John C. Calhoun din SouthCarolina. Calhoun a realizat cădragostea pentru libertateera foarte puternicăîn inima tuturor americanilor. Arealizat căsclavia era pe sfârşit pentru căaproape toateteritoriile cumpărate de la Spania şi Franţa fuseserăeliberate. Fărăo continuăextindere a sclaviei, poate căaceasta ar fi fost învinsă. Pentru a putea contracaracurentul anti-sclavie în America, Calhoun a tipărit unziar în Washington, numit United States Telegraph. Înacest ziar el a început săsusţinăideea numităDrepturileStatale.

Doctrina Drepturile Statale ar fi condus, inevitabil,la desfiinţarea completăa Statelor Unite. Aceastapresupunea căun stat avea un drept inerent săfacăcevroia. Sub principiul Drepturilor Statale, dacăun statvroia săse retragădin Uniune, ar fi putut face aceasta.Acest amănunt ar fi eliminat Statele Unite.

Calhoun a convins statele sudice săse retragădinUniune. Problema delicatăera tarifele ridicate înimporturile străine, ceea ce a făcut bunurile europenemai scumpe. Cum Europa cumpăra cantităţi mari debumbac sudic şi alte produse, tariful părea căaducemai puţini bani pe export comercianţilor sudici.Aceastătaxăa ajutat pe fabricanţii nordici pentru căacum,fabricanţii sudici cumpărau mai mult de la ei.

Calhoun a convins statele sudice căfăceau o

PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON


afacere foarte proastăşi căar fi putut renunţa la Uniune,pentru aceastăproblemă.

„Sudul, fiind o regiune agricolă, a fost uşorde convins cătariful ridicat la taxa pe importulstrăin îl afecta. Dupăaceea, şi-a propus săexplice sudului căaceste datorii ridicate priveaudoar anumite articole, ca o favoare specialăpentruapărarea intereselor locale. Astfel, el a spusoamenilor din sud căei erau taxaţi ca săsusţinăpe fabricanţii din nord. Pe baza acestei problemepopulare el şi-a plantat steagul distructiv...Aceastănouădemocraţie bastardăşi-a luatdreptul sădistrugăpaşnic sau forţat (când eragata) Uniunea Federală”. — John Smith Dye, TheAdder’s Den, p. 22.

Curând dupăce Calhoun a început tipărirea ziarului,a avut loc o întâlnire în memoria lui Thomas Jefferson.La aceastăîntâlnire, Andrew Jackson a fost rugat săvorbească. El s-a ridicat şi a spus: Uniunea Federalătrebuie fie protejată. Dupăaceste cuvinte, s-a aşezat.Calhoun s-a ridicat şi a declarat:

„Uniunea, dupălibertăţile noastre, este lucrul celmai drag. Fie ca noi săne amintim căpoate fiprotejatănumai prin respectarea drepturilorstatale, distribuind în mod egal beneficiile şiresponsabilităţile Uniunii”. — Idem p. 19.

Calhoun a aşezat Uniunea pe locul doi, dupălibertăţile noastre. Uniuneaşi constituţia este ceea ce astabilit libertăţile noastre. DacăUniunea ar fi dizolvată,statele s-ar ataca unul pe altul, ca ţările Europei de-alungul istoriei. Resursele statelor ar fi consumate,pregătindu-se pentru război, unul împotriva altuia.Acestaera obiectivul lui Calhoun şi al papalităţii, de la început.Scopul lor era distrugerea Statelor Unite.

Calhoun a folosit tariful ca săcreeze fricţiune între

21

Nord şi Sud. Congresul ar fi putut săschimbe tariful, casănu existe nici un motiv de discordie. Mulţi au vorbitîmpotriva metodelor subtile folosite de el. DanielWebstera spus:

„Domnule, întreaga lume va crede, cusiguranţă, cătoatăaceastăcontroversă, împreunăcu toate mijloacele pe care aceasta le cere, nuare alt fundament decât diferenţa de opinie întremajoritatea oamenilor din Carolina de Sud de oparteşi vasta majoritate a cetăţenilor Statelor Unitede cealaltăparte. Lumea nu va acredita acestfapt. Chiar şi nouă, care auzim şi vedem, ne estegreu săcredem”. — Idem, p. 25.

Daniel Webstern a ştiut căproblema mersese multmai adânc decât un tarif. Calhoun era instrumentul folositde iezuiţi spre divizareaAmericii.

John Quincy Adams, în Casa Reprezentanţilor, adeclarat:

„În opoziţie faţăde compromisul domnuluiClay, nu este necesarănici o victimă, şi totuşi tupropui săne legi de mâini, săverşi sângele nostrupe altar, săsatisfaci nemulţumirea nenaturalăasudului — o nemulţumire care are o rădăcinămaiadâncădecât Tariful, şi va continua când acestava fi uitat”. — Idem, p. 25.

Adams era corect în observaţia lui. ProblemaTarifului a murit, dar jarul pâlpâind al diviziunii a împărţitAmerica în două. Sângele războiului civil poate fi pus perăspunderea iezuitului, John C. Calhoun.

Privindu-l pe Calhoun căutând sădividăAmerica,săne amintim cuvintele unui fost preot catolic, CharlesChiniquy:

„Roma a văzut de-odatăcăsimpla existenţăa Statelor Unite era o ameninţare pentru viaţa eiînsăşi. Încăde la început, în mod perfid, ea a



semănat seminţele discordiei şi a urii între douămari secţiuni ale acestei ţări şi a reuşit prindivizarea Sudului de Nord pe baza problemeiarzânde a sclaviei. Acea diviziune a fost ocaziaei de aur săzdrobeascăo parte prin cealaltăparte,ca săîmpărăţeascăpe ruinele sângerânde aleamândoura, o poliţăde lungădurată”. — CharlesChiniquy, Fifty Years in the Church of Rome, ChickPublications, p. 291, sublinieri adăugate.

Calhoun nu era un cetăţean credincios StatelorUnite. El lucra pentru avansarea agendei papale. Păreaa fi american, dar, în realitate, era iezuit în armata papei,în efortul de a distruge America.

Preotul Phelan face următoarea precizare:

„De ce dacăguvernul Statelor Unite s-ar afla în războicu biserica, am spune, mâine, ‘in iad cu guvernul StatelorUnite?’ şi dacăbisericaşi toate guvernele lumii s-ar aflaîn război, am spune: ‚În iad cu toate guvernele lumii.’Oare de ce are Papa o putere atât de mare? Pentru căPapa este conducătorul lumii. Toţi împăraţii, toţi regii,toţi prinţii, toţi preşedinţii lumii sunt ca nişte BĂIEŢIDE ALTAR ai mei.” – Priest Phelan, Western Watch-man, June 27, 1912. sublinieri adăugate.

John C. Calhoun a fost unul dintre BĂIEŢII DEALTAR, făcând ceea ce i se spunea.

Andrew Jackson, în mesajul său către Congres înanul 1832 a precizat:

„Dreptul cetăţenilor unui singur Stat de a seabsolvi pe ei înşişi de la cele mai solemne obligaţiila propria alegere şi fărăconsimţământul altorState, riscând libertăţile şi fericirea a milioane deoameni, nu poate fi recunoscut. O astfel deautoritate este considerată de-a dreptulameninţătoare atât pentru principiile pe careGuvernul General este constituit, cât şi pentruobiectivele pe care acesta a fost format săle

23

obţină.” — John Smith Dye, The Adder’s Den, p.25.

Jackson ştia căcomplotul lui Calhoun avea dreptscop distrugerea Statelor Unite şi libertăţile salereligioase, lucru inacceptabil pentru el. Jackson stăteaîn calea Congresului de la Viena, Verona şi Chieri, iariezuiţii au trebuit săaibăgrijăde el.

Nicholas Biddle, un alt agent de-al lor, a condus maideparte faza a doua a atacului iezuit. Biddle era uncontabil strălucit care a absolvit universitatea din Penn-sylvania la vârsta de treisprezece ani. Era un maestru înştiinţa banilor. Când Jackson venise la preşedinţie în anul1828, Biddle avea control absolut asupra Băncii FederaleCentrale ale Guvernului. Nu fusese pentru prima oarăcând o bancăcentralăera fondată. De douăori înainte,prima oarăsub Robert Morris, şi dupăaceea, subAlexander Hamilton, s-a încercat stabilirea unei băncicentrale, dar în ambele cazuri s-a ajuns la eşec, din cauzaacţiunilor frauduloase întreprinse de bancherii carecontrolau. Dupărăzboi, în 1812, când s-a încercatfondarea altei bănci, aceasta a treia oară, îl vedem pedomnul Biddle implicat.

Cine se afla în spatele lui Nicholas Biddleşi în spateleiniţiativei de a avea o bancăcentralăîn America?

„Realitatea evidentăeste cădinastia bancarăRothschild în Europa era o forţădominantă, atâtfinanciar cât şi politic, în formarea Băncii StatelorUnite”. — G. Edward Griffin, The Creature fromJekyll Island, American Opinion Publishing, p.331.

„Cu trecerea anilor, de când N.M. (Rothschild),fabricantul de textile din Manchester, a cumpăratbumbac din statele sudice, familia Rothschilddezvoltase angajamente americane puternice.Nathan... împrumutase diferite state din Uniuneşi, pentru un timp, fusese bancherul europeanprincipal pentru guvernul Statelor Unite, fiind un



suporter al Băncii Statelor Unite”. — Derek Wil-son, Rothschild: The Wealth and Power of a Dy-nasty, Charles Scribner’s Sons, p. 178.

„Familia Rothschild a avut o influenţăputernicăîn a dicta Americii legile financiare. Registrele legiiaratăcăei erau puterea în vechea BancăaStatelor Unite.” — Gustavus Myers, History ofThe Great American Fortunes, Random House,p. 556.

Instigatorii din spatele lui Biddle în stabilirea uneibănci centrale erau Rothschild. Pentru cine lucra fa-milia Rothschild?

„Conştient căRothschild era o familieevreiascăimportantă, am căutat în EnciclopediaIudaicăşi am descoperit căpurtau titlul “Guard-ians of the Vatican Treasury” (Păzitorii VistierieiVaticanului)... Numirea lui Rothschild a dat negreipapalităţi i l ibertate f inanciară absolutăşiposibilitatea de a lucra în secret. Cine ar bănuivreodatăcăo familie iudaicăar fi cheia bogăţieiBisericii Romano-catolice?” — F. Tupper Saussy,Rulers of Evil, Harper Collins, page 160, 161.

Membrii familiei Rothschild erau iezuiţi care sefoloseau de descendenţa lor iudaicăpentru a-şi acoperiactivităţile sinistre. Iezuiţii, lucrând prin Rothschild şiBiddle, au căutat săcâştige control asupra sistemuluibancar a Statelor Unite.

Andrew Jackson nu era mulţumit cu banca centrală.Când Biddle căuta săschimbe statutul băncii în 1832,preşedintele Jackson a propus realegerea luişi a stopatintenţia congresului de a schimba statutul. A făcut-opentru trei motive: banca devenea un monopol, nu eraconstituţional,şi prezenta un pericol pentruţarăca bancasăfie dominatăde interese străine (iezuiţii).

Jackson simţea căsecuritatea Americii se afla înpericol din partea acestor interese străine. El a spus:

25

„Nu există un pericol pentru libertate şiindependenţăîntr-o bancă, care, în natura ei, esteatât de puţin legată de ţara noastră? Nu existăaici un motiv de a tremura pentru puritateaalegerilor noastre în pace, şi pentru independenţaţării noastre în război? Controlând monedanoastră, primind banii noştri publici, şi ţinând miidin cetăţenii noştri în dependenţă, aceastăsituaţiear fi mai formidabilăşi mai periculoasădecât oputere navalăşi militarăa inamicului.” — HermanE. Kross, Documentary History of Banking andCurrency in the United States, Chelsea House,pp. 26, 27.

Comentariile lui Jackson nu erau nimic nou. Alţiiînţelegeau puterea deţinutăde cei ce conduceau banca.Mayer Rothschild a spus:

„Permiteţi-mi săcontrolez banii naţiunii, şi număintereseazăcine scrie legile.” — G. EduardGriffin, The Creature from Jekyll Island, Ameri-can Opinion Publishing, p. 218.

Aceasta este regula de aur iezuită/rothschildă. Celcare are aurul, face regulile!

Griffin scrie:

„Dinastia Rothschild a capturat lumea maieficient, mai şiret, şi mai durabil decât toţi Cezariidinaintea lor şi decât toţi Hitlerii de dupăei.” —Idem p. 218.

Thomas Jefferson are săne spunăurmătoareledespre Banca Centrală:

„O bancăcentralăprivatămanevrând baniipublici, este o ameninţare mai mare pentrulibertatea poporului, decât o armatăactivă... Nuputem permite conducătorilor noştri săne încarcecu o datorie perpetuă.” — Idem. P. 329.



Iezuiţii au folosit pe Biddle şi Rothschild săcâştigeconducerea Băncii Americane pentru căştiau căastfelputeau controla oamenii şi rescrie Constituţia conformlegii papale. Jackson încerca să-i oprească.

Haideţi săaruncăm o privire mai detaliatăla BancaCentrală, ca săvedem de ce era periculoasă. Mulţioameni nu înţeleg Banca Centrală, Banca RezervelorFederale.Aici avem un scenariu simplificat care explicăuna dintre operaţiunile Rezervelor Federale.

Avem nevoie săînţelegem căBanca RezervelorFederale nu este posedatăde guvernul Statele Unite,cum mulţi cred. Banca Centrală, Banca RezervelorFederale, este o bancăprivată, posedatăde unii dintrecei mai bogaţi oameni din lume. Aceastăbancănu arenimic de-a face cu guvernul Statelor Unite, în afarădelegătura care permite operaţiunea descrisămai jos.Banca Rezervelor Federale are un monopol total, sprijinitde guvern, în domeniu financiar. Înainte de a avea obancăcentrală, fiecare bancăindividualăconcura cualte bănci; clienţii primeau cele mai bune profituri. Daracum, nu mai este la fel.

Noi toţi ştim căastăzi, guvernul Statelor Uniteîmprumutăbanişi opereazăsub datorii astronomice. Dece? Oricine poate spune căo poliţăcare duce la o datorieatât de mare, mai curând sau mai târziu, va distrugeorganizaţia care o practică, pentru căinteresul pentrudatorie creşte dincolo de venitul ei, făcând plătireadatoriei imposibilă.

Acum, săne întoarcem la scenariul nostru. Aşadecurge operaţiunea. Săpresupunem căguvernulStatelor Unite vrea săîmprumute un miliard de dolari.Guvernul deschide un cont de depozit pentru aceastăsumă, aşa cum o companie de apăo face când doreştesăadune bani pentru o nouăconductăsau un nou baraj.Guvernul dăacest cont de depozit Băncii RezervelorFederale. Banca Rezervelor Federale ia contul şi faceo comandăla departamentul de tipărireşi de înregistrare,sătipăreascăbancnote în valoare de un miliard de dolari.

27

Dupăaproximativ douăsăptămâni, când bancnotele suntdeja tipărite, departamentul de tipărire şi înregistraretrimite bancnotele la Banca de RezervăFederală, carescrie un cec de aproximativ douămii de dolari, ca săplăteascătipărirea bancnotelor în valoare de un miliardde dolari. Banca de RezervăFederalăia miliardul dedolari şi îl împrumutăguvernului Statelor Unite, iarpoporul ţării plăteşte dobânda la o ratăuriaşăîn fiecarean, pentru aceşti bani, care au fost făcuţi din nimic.

De aceea, vedem căatunci când guvernul StatelorUnite intrăîn datorii 1 dolar, 1 dolar, plus dobânda, mergîn buzunarele posesorilor Băncii de RezervăFederală.Aceasta este cea mai mare, cea mai colosala, hoţiecunoscutăvreodatăîn istoria omenirii, şi este aşa desubtilăşi ascunsăde propaganda ştirilor media, căvictimele nici măcar nu sunt conştiente de ce se întâmplă.Puteţi vedea care este motivul pentru care iezuiţii factotul ca aceastăoperaţiune săfie ţinutăsecretă.

Constituţia Statelor Unite dăputere Congresului săfabrice bani. DacăCongresul ar fabrica banii aşa cumimpune constituţia, acesta n-ar trebui săplăteascăsutede miliarde de dolari în interes, pe care acum îi plăteşteanual bancherilor pentru datoria naţională, pentru banifăcuţi din nimic. Banii făcuţi de Congres ar fi liberi dedatorie.

Biddle a răspuns refuzului lui Jackson de a-i permiterestabilirea băncii centrale prin limitarea proviziilor debani ale naţiunilor. El a făcut aceasta, prin refuzul de aface împrumuturi. Făcând astfel, economia a suferit,banii au dispărut, iar rata şomajului s-a ridicat enorm.Companii au dat faliment pentru cănu au putut plătidatoriile. Naţiunea a intrat în panicădepresivă. Biddlecredea căva putea forţa pe Jackson săpăstreze bancacentrală. Era atât de sigur, căs-a lăudat în public căel adus economiaAmericii de râpă. Datorităacestei afirmaţiinebune, alţii au venit în sprijinul lui Jackson, iar bancacentralăa murit. A murit pânăla restabilirea ei în anul1913. A fost restabilităatunci, de către aceeaşi oameni



(iezuiţii Romei), cu acelaşi scop, readucerea Americiipe genunchişi replantarea temporarăa Papei înAmerica.

Proiectul Iezuiţilor pentru o bancăcentralăînAmerica a fost stopatătemporal în timpul preşedinţieiluiAndrew Jackson. El se opusese doctrinei lui Calhoundespre drepturile statale, şi a stopat intenţia lui Biddlede a continua cu banca centrală. Când alte lucruri aueşuat, jurământul iezuit declară, căse apeleazăla ucideredacăcineva le stăîn cale.

„Preşedintele câştigase ura nemuritoare aoamenilor de ştiinţămonetară, atât în Americacât şi în afara ei. (iezuiţii erau furioşi). Nu estesurprinzător. De aceea, pe 30 Ianuarie 1835, oîncercare de asasinare a fost făcutăîmpotriva lui.În mod miraculos, ambele pistoale ale asasinuluiau ţintit greşit şi Jackson a scăpat printr-uncapriciu al sorţii. A fost primul atentat de acestgen împotriva unui preşedinte ale Statelor Unite.Asasinul era Richard Lawrence care era nebunsau s-a dat drept nebun ca săscape de opedeapsăaspră. Oricum, Lawrence a fost declaratnevinovat, datoritănebuniei. Mai târziu s-a lăudatla prieteni căfusese în legătură cu oameniputernici în Europa care promisese să-l protejezede pedeapsădacăar fi fost prins.” — Idem. P.357.

Ordinul iezuit era foarte serios în planul de a capturaStatele Unite. S-au infiltrat în guvern la cel mai înaltnivel, şi şi-au folosit agenţii în controlarea sistemuluibancar american. Ei ar folosi asasinarea dacăar finecesar, când cineva s-ar împotrivi planului lor.AndrewJackson a fost aproape asasinat de către o unealtăiezuităcăruia i-a fost oferităpromisiunea de către europeniputernici, căva fi eliberat dacăurma săfie prins. Auurmat alţi preşedinţi care, de asemenea, au suferit mânianemuritoare a Romei. Unii au fost asasinaţi, alţii auscăpat. Capitolul următor, care comenteazăpreşedinţiilelui William Henry Harrison, Zachary Taylor şi JamesBuchanan, va completa detaliile.

CAPITOLUL 3

PREŞEDINŢII HARRISON,TAYLOR ŞI BUCHANAN

William Henry Harrison a fost ales la preşedinţiaStatelor Unite în anul 1841. Se afla deja la vârsta înaintatăde 67 de ani dar era foarte sănătos şi robust. Toţi ceicare-l cunoşteau puteau spune cănu avea nici oproblemăcare să-l împiedice săparcurgăcei patru aniîn oficiu. Totuşi, numai 35 de zile dupăce a depusjurământul intrării în oficiu, preşedintele Harrison a fostmort, pe 4 Aprilie 1841. Cele mai multe, dacănu toate,dintre enciclopedii spun căa murit de pneumonie, dupăce a adresat cuvântarea de inaugurare, din cauza friguluiaspru din Washington D.C., dar nu este adevărat. Nu amurit de pneumonie.

Când Harrison a intrat în oficiu, exista o situaţiefoarte tensionatăîn ţară. Problema existentăerabinecunoscutul conflict între Nord şi Sud, cu privire lasclavie. Se discuta despre anexarea Texasului, săfieacceptat liber sau cu sclavie. Fusese deja făcut un atentatasupra lui Jackson cu şase ani mai înainte. Harrison aajuns în oficiu cu numai douăzeci de ani înainte de războiulCivil. Influenţa iezuiţilor apăsa greu asupraAmericii.

Dup cum deja am văzut, Congresul de la Viena,Verona şi Chieri, au hotărât distrugerea guvernelorpopulare, oriunde ar fi fost găsite. Prima ţintăa fostAmerica şi distrugerea fiecărui principiu protestant.Iezuiţilor, vrednici de dispreţ, li s-a ordonat săaducălaîndeplinire aceastădistrugere.

Andrew Jackson a înfruntat atacul iezuiţilor prinpolitica lui John C. Calhounşi vrăjitoriile financiare ale


lui Nicholas Biddle. William Henry Harrison refuzase,de asemenea, săaccepte împlinirea scopului iezuit, pentruAmerica. În cuvântarea adresatăcu ocazia inaugurăriiintrării în oficiu, a făcut următoarele comentarii:

„Nu permitem nici unui guvern, prin drept divin,crezând căpânăacum, vorbind despre putere,Creatorul nu a făcut distincţie între oameni; cătoţi sunt egali, şi căsingurul drept la guvernareaparţine celui care este în mod expres împuternicitde cei care sunt guvernaţi.” — Burke McCarty,The Suppressed Truth About the Assassinationof Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing. P.44.

Prin ceea ce spusese, preşedintele Harrison de-abiaprovocase mânia mortalăa iezuiţilor.

„Cu aceste cuvinte fărăgreşeală, preşedinteleHarrison a făcut poziţia sa clară; el a lansat o provocareinamicilor Dreptului Divin al Guvernului nostru Popular.(Burke McCarty vorbeşte despre Roma când spuneaceasta).A făcut chiar mai mult — pentru că, prin acelecuvinte, el şi-a semnat sentinţa de moarte. Dupănumaio lunăşi cinci zile de la acea dată, preşedintele Harrisonera mort în Casa Albă. A murit prin otrăvire arsenică,administratăde uneltele Romei. Jurământul iezuit fuseseîmplinit cu promptitudine.

„Mai departe, promit şi declar că, ori de câte ori amocazia, voi declara război, în secret sau pe faţă, împotrivatuturor ereticilor, protestanţilor şi liberalilor, dupăcummi se va comanda, să-i extirp şi să-i extermin de pe faţapământului... Când nu voi putea acţiona deschis împotrivaacestor eretici, voi folosi în secret cupa cu otravă, lamesau seringi otrăvitoareşi gloanţe de plumb indiferent derang, demnitate sau autoritate... indiferent de condiţii, înpublic sau particular, dupăcum mi se va ordona de cătreun agent al Papei sau de către un Superior al FrăţietăţiiCredinţei Sfinte, al Societăţii Iezuiţilor”. Idem. pp. 44,46.

31

Pentru aproape o mie de ani, preoţii romano-catoliciau crezut căau condus prin drept divin, căputerea lorvenise direct de la Dumnezeu, cătoţi oamenii trebuiausăse supunăautorităţii şi controlului lor. Dacăunconducător nu şi-ar fi aşezat poziţia şi ţara pe care oconducea în mâinile papei, atunci, acea persoanănu aveadreptul săguverneze. Când Harrison a spus că, “nuadmitem nici unui guvern, prin drept divin,” declara căStatele Unite nu aveau săse supunănici cum controluluiPapei. Pentru Papa şi iezuiţii lui haini, aceasta a fost cao pălmuire peste obraz, care i-a determinat săia măsuriimediate.

Nu numai Harrison respinsese autoritatea Romei,pentru căel, purşi simplu, a amintit ceea ce Declaraţiade Independenţăşi Constituţia deja declaraserăînaintealui. Republica noastrăa refuzat total controlul pe carePapa şi iezuiţii vroiau să-l aplice. Când o naţiune, obisericăsau un individ refuzăsăse supunăautorităţiipapale, aceştia sunt terminaţi. DacăDumnezeu nuintervine, vieţile acelora care se opun papalităţii, vor fiterminate.

Acest concept este complet străin gândirii oamenilorcare au trăit sub un guvern liber, constituţional. Drepturilede închinare la Dumnezeu conform convingeriiconştiinţei personale,şi un guvern fărărege, sunt con-siderate actualeşi aplicabile pentru Statele Unite de azi.Noi nu realizăm căafirmaţia lui Harrison a fost ca unpumnal înfipt în inima existenţei papalităţii.

Un alt conducător, care a refuzat săacceptedirecţiunile papalităţii, a fost Regina Elisabeta aAngliei.Aceasta era una dintre fiicele lui Henry al VIII-lea şi acondus ţara din anul 1558 pânăin anul 1603.A urcat petron dupămoartea surorii ei, 31 8 #7 BloodyMary 8 #7 (Mary cea Sângeroasă) care acondus Anglia din anul 1553 pânăîn anul 1558. Maryfusese suveran catolic dar Elisabeta era protestantă.

„Dupăîntronare, Elisabeta a scris domnului



Richard Crane, ambasadorul Angliei la Roma, săinformeze oamenii despre întronarea sa. Dar eaa fost informatăde 32 8 #7 Sfinţenia Sa8 #7 căAnglia era slujitorul sclavilor, căElisabeta nu-şi putea asuma coroana fărăpermisiunea sa, cănu a fost născutădintr-ocăsătorie legală, şi că, de aceea, nu putea firegina Angliei; căcea mai sigurăacţiune din parteaei ar fi renunţarea totalăla tron şi supunerea fărărezervă, voinţei lui; astfel, el ar trata-o cât maidelicat posibil. Dar dacărefuzăacest sfat, el nuo va cruţa! Regina a refuzat sfatul Papei, iar uralui Pius şi a succesorilor lui a fost asigurată.” —J.E.C. Shepherd, The Babington Plot, WittenburgPublications, p. 46.

Regina Elisabeta a respins în mod înţelept „DreptulDivin” asumat de papalitate, de a conduce şi controlatronul Angliei. Din cauza aceasta, au avut loc cel puţincinci intenţii de asasinat împotriva ei. Aceste asasinateau eşuat pentru căea avea un serviciu secret excelent.Astfel, viaţa i-a fost salvată.

Când papalitatea a realizat cătoate eforturile lor dea o asasina pe Regina Elisabeta au eşuat, a început sătrateze cu unul din fiii lor catolici, Filip al II-lea al Spaniei.În 1580 papalitatea a pus la cale invadarea Angliei decătre Spania.

„Mai târziu, Papa Sixtus al X-lea, a promislui Filip al Spaniei un miliard de scuzi pentru a-şiechipa armata sădistrugătronul Elisabetei,singura condiţie pe care Papa a pus-o în schimbuldarului său, era: „ca el săcâştige titlul de suveranal Angliei, iar împărăţia sădevină slujitoarebisericii”.” — Idem, p. 47.

Faimoasa Armada Spaniolăa fost trimisăsăzdrobeascăAnglia pentru căElisabeta nu renunţa la tronşi la împărăţie, în favoarea Papei. Timp de treizeci deani iezuiţii au încercat s-o ucidăpe Elisabeta, dar au

33

eşuat. În final au conspirat cu Filip al II-lea al Spaniei s-o anihileze cu ajutorul Armadei:

„Considerăm căpapii sunt responsabili pentru‘succesiune,’ aceştia fiind principalii manipulanţiîn viaţa adultăa Elisabetei, căutând s-o distrugăpe ea şi împărăţia ei, forţând întoarcerea Anglieisub dominaţia sistemului rău, conducător lasclavie, numit Biserica romano-catolică. Papa nua fost doar principalul manipulant al intrigii înAnglia, ci era principala sursăa trădării în mişcare.

„Papa a insistat în exercitarea absolutăaautorităţii şi suveranităţii peste toţi regii şi prinţii,şi dorea să-şi asume prerogativele Divinităţii,mânuind săbiile lui spirituale şi temporare.” —Idem, pp. 98, 99. (sublinieri adăugate).

La fel, când William Henry Harrison a depusjurământul sădevinăpreşedintele Statelor Unite, iezuiţiiau văzut în el un om care se opunea lor şi planurilor lor.Din nefericire, preşedintele Harrison a fost otrăvit dupănumai treizeci şi cinci de zile de oficiu.

„Generalul Harrison nu a murit de boalănaturală— nu a existat nici un semn de slăbire asănătăţii sau a puterii — ci ceva subit şi fatal. Nua murit de apoplexie, care este o boală. Otrăvireaproduce o moarte subităşi este fatalăde laînceput. Aceasta este arma numărul unu alasasinului medical. Acidul oxalic şi acidul prucicprovoacămoarte imediatăşi dăfoarte puţineşanse de scăpare din mâna criminalului. Deaceea, în cazul lui nu a fost vorba de otrăvire acută,când moartea are loc aproape simultan, ci deotrăvire cronică, când pacientul moare încetul cuîncetul. Harrison a trăit vreo şase zile dupăce aprimit medicamentul.” — John Smith Dye, TheAdder’s Den, p. 37.

Senatorul Statelor Unite, Thomas Benton este deacord.



„Nu a existat nici un semn de slăbire asănătăţii sau a puterii care săindice un astfel deeveniment sau sădea de bănuit căHarrison nuar putea parcurge întregul termen în oficiu, cuaceeaşi vigoare cu care a început. Atacarea lui afost subităşi fatalăde la început.” — SenatorThomas Benton, Thirty Years View, volumul II, p.21. (citat în John Smith Dye’s book, The Adder’sDen, pagina 36.

William Henry Harrison a devenit primul preşedintecare a căzut victimăiezuiţilor, în încercarea lor de a luacu asalt Statele Unite, de a distruge Constituţia,şi de aface din papalitate conducătorul suprem al Americii.Dacăvreun preşedinte al Statelor Unite, sau oricare altconducător ar refuza săprimeascăordine de la iezuiţi,şi ei ar deveniţintăasasinării. Zachary Taylor a refuzatsăaccepte distrugerea Americiişi a fost al doilea care acăzut.

Taylor a fost cunoscut ca un mare militar. Prieteniiîl numeau ‘Bătrân Aspru şi Gata.’A venit la Casa Albăîn anul 1848 şişaisprezece luni mai târziu era mort.

„…au folosit invazia Cubei ca test pentruZachary Taylor, şi au avut planurile lor pregătitepentru lansarea proiectului lor în faza de debut aadministraţiei sale dar, încăde la început,preşedintele Taylor le-a spulberat orice speranţăde a le permite desfăşurarea lor în timpultermenului său.” — Burke McCarty, The Sup-pressed Truth About the Assassination ofAbraham Lincoln, Arya Varta Publishing, p. 47.

Iatăce s-ar fi întâmplat dacăTaylor ar fi invadatCuba.Austria catolică, Spania catolică, Franţa catolică,şiAnglia, aşteptau săporneascărăzboi contra Americii,dacăel ar fi invadat Cuba. Ce şansăar fi avut tânărarepublicăîmpotriva puterilor unite ale Europei catoliceîn acel timp? Papalitatea ştia foarte bine lucrul acesta,de aceea insista ca Taylor săinvadeze Cuba.

35

Taylor a comis o altă„crimă” împotriva Romei. El avorbit cu pasiune despre păstrarea Uniunii. Iezuiţii seluptau crâncen săîmpartănaţiunea în două, iarpreşedintele se străduia din greu s-oţinălaolaltă.Agentuliezuit, John C. Calhoun, a vizitat Departamentul de Stat,şi a cerut preşedintelui sănu menţioneze nimic despreUniune, în următoarea sa adresare către naţiune. DarCalhoun avea prea puţinăinfluenţăasupra lui Taylor,pentru că, dupăvizita lui, următorul pasaj a fost adăugatluării de cuvânt a lui Taylor:

„Ataşamentul faţăde Uniunea de State artrebui săfie fierbinte în fiecare inimăamericană.Pentru că, pentru mai mult de o jumătate de secol,timp în care multe împărăţii şi imperii au căzut,aceastăUniune a rămas nezdruncinată… Dupăpărerea mea, dizolvarea ei ar fi cea mai maredintre calamităţi, iar prevenirea acestei calamităţiar trebui săfie ţinta nestrămutatăa fiecăruiamerican. De păstrarea ei trebuie sădepindăfericirea noastrăşi a generaţiilor care vor urma.Oricare ar fi pericolele care săo ameninţe, eu voista alături de ea şi o voi păstra în toatăintegritatea,pânăla maxima limităa obligaţiilor impuse şi aputerii acordate mie de către Constituţie.” — JohnSmith Dye, The Adder’s Den, pp. 51, 52.

McCarty preia istoria din acest punct.

„Nu a existat nici o subtilitate în aceasta.Conducătorii pro sclavie nu au găsit nici un sprijinîn Taylor, aşa căau decis să-l asasineze...

„Temându-se căs-ar fi putut ridica vre-obănuialădacăpreşedintele ar fi omorât la începutuladministraţiei sale, ca în cazul preşedinteluiHarrison, iezuiţii i-au permis săslujeascăun anşi patru luni, dupăcare, pe data de patru iulie, i s-a administrat arsenic în timpul unei celebrări înWashington, la care fusese invitat săia cuvântul.A mers acolo sănătos perfect dimineaţa şi s-aîntors bolnav dupăamiază, la aproximativ ora cinci,



şi a murit lunea următoare, dupăce fusese bolnavacelaşi număr de zile şi avusese exact aceleaşisimptome ca predecesorul lui, preşedinteleHarrison.” — Burke McCarty, The SuppressedTruth About the Assassination of Abraham Lin-coln, Arya Varta Publishing, p. 48.

„Puterea sclaviei [iezuiţii], avea acum motivesuficiente ca să-l considere inamic, şi istoria luile-a dat de înţeles căniciodatănu s-a supus.Aceia care, politic, aveau problema sclaviei îngrijă, juraseră, cu mult timp înainte, cănici opersoanăcare se opune planurilor lor în interesulsclaviei, n-ar trebui săocupe scaunul preşedinţiei.Au hotărât să-i ia viaţa...

„Iezuiţii au înţeles,şi au hotărât să-i slujeascăaşa cum înainte slujise generalului Harrison,aşteptând o ocazie favorabilăpe care s-ofoloseascăspre aducerea la îndeplinire a intenţieilor viclene. Celebrarea de la 4 iulie se afla în prag;şi s-a hotărât săse foloseascăde aceastăzipentru a-i da medicamentul fatal.” — John SmithDye, The Adder’s Den, pp. 52, 53.

Şase ani mai târziu, James Buchanan, un democratdin Pennsylvania, a fost ales preşedinte. Acesta băuseşi cinase cu cei din Sud, şi se părea căar ţine cont dedorinţele lor.

„Noul preşedinte s-a dovedit a fi un bărbatdecis. Deşi era din Nord, curtase puternic peconducătorii din Sud cărora le dăduse de înţelescăera trup şi suflet alături de ei…

„Buchanan pusese urechea la pământ şiauzise zgomotul roţilor aboliţioniştilor… El i-ainformat căera preşedinte atât în Nord cât şi înSud. Aceastăschimbare de atitudine a fostevidenţiatăprin atitudinea lui hotărâtăîmpotrivalui Jefferson Davis şi a partidului lui, şi şi-a făcutcunoscutăintenţia de a pune la punct problema

37

sclaviei în Statele Libere, spre satisfacereacetăţenilor din acele State.” — Burke McCarty,The Suppressed Truth About the Assassinationof Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, p.50.

James Buchanan n-a trebuit săaştepte mult ca săaflece i-ar face iezuiţii pentru căi-a păcălit.

„De ziua Washington-ului, poziţia luiBuchanan a devenit cunoscută, iar următoarea zia fost otrăvit. Complotul a fost adânc şi planificatcu grijă. Cum domnul Buchanan se afla, de obicei,în compania bărbaţilor de vârsta lui, avea o masăşi scaune rezervate pentru el în sala de mese aHotelului Naţional. Preşedintele era cunoscut cafiind un băutor de ceai înrăit, nordicii servind, dinfire, foarte rar altceva decât ceai seara. Sudiciipreferăcafea. Astfel, săfie siguri de Buchanan şiprietenii lui nordici, otrava arsenicăa fostpulverizatăîn vasele care conţineau ceai şi zahărşi puse pe masa la care el urma săse aşeze.Zahărul pulbere de la celelalte mese nu conţineaotravă. Nici o persoanădin Sud nu a fost afectatăsau rănită. Cincizeci sau şaizeci de persoana aucinat acolo, în acea seară, şi, din câte se poatecunoaşte, aproximativ treizeci şi opt au murit dinefectul otrăvii. Preşedintele Buchanan a fostotrăvit, şi cu mare greu, viaţa i-a fost salvată.Doctorii l-au tratat cu înţelegere, din instrucţiunilepe care le-a dat el, ştiind foarte bine ce seîntâmplase.

„De la acest incident, mesele HoteluluiNaţional erau aproape goale.

„Proprietarii Hotelului sau servitorii au fostafectaţi? Dacănu, cu ce se deosebea hranaservităde ei, de cea servităde musafiri?

„În aceastăcalamitate se aflămai mult decâtce poate vedea ochiul. Este ceva ce n-ar trebuitrecut cu vederea.” — The New York post, March18, 1857. (Missing credit. Translate.)



James Buchanan a fost otrăvit şi aproape a murit.A trăit totuşi, pentru căştia căi se dăduse arsenic şiastfel şi-a putut informa doctorii.Ştia căiezuiţii otrăvisepe Harrison şi Taylor.

Ordinul iezuitşi-a împlinit din nou jurământul, carespune căvor otrăvi, omorî sau ar face orice ar fi necesar,săelimine pe aceia care s-ar opune planurilor lor. Din1841 pânăîn 1857, vedem cătrei preşedinţi au fostatacaţi de iezuiţi, dupăcum fusese plănuit de Congresulde la Viena, Verona şi Chieri. Doi au murit iar al trei-leade-abia a scăpat. Nu permit nimănui săstea în calea lorspre dominarea absolutăa Americii, şi a distrugeriiConstituţiei. Privind spreAmerica, preoţii Romei au spus:

„Suntem hotărâţi săluăm Statele Unite înposesie, dar trebuie săo facem în secret.

„În linişte şi cu răbdare, trebuie săînghesuimpe romano-catolicii noştri în marile oraşe aleStatelor Unite, ţinând cont de faptul căvotul unuisărac călător, chiar dacăeste acoperit cu zdrenţe,are tot atâta greutate în escala puterilor, camilionarul Astor, şi aceasta dacănoi avem douăvoturi împotriva unuia al lui, va deveni la fel delipsit de putere. Haideţi deci, săînmulţim voturilenoastre, săchemăm pe săracii dar credincioşiinoştri catolici irlandezi din orice colţal lumii, şisă-i adunăm în inimile oraşelor Washington, NewYork, Boston, Chicago, Buffalo, Albany, Troy, Cin-cinnati.

„Sub umbrele acelor mari oraşe, americaniise considerăa fi o rasăuriaşă, invincibilă. Privescla catolicii irlandezi săraci cu dispreţsuprem, cafiind buni numai pentru săparea şanţurilor, pentrumăturarea străzilor şi sălucreze în bucătăriile lor.Sănu cumva sătreziţi pe aceşti lei adormiţi,astăzi. Săne rugăm la Dumnezeu să-i mai ţinăadormiţi încăcâţiva ani, săse trezeascănumaipentru a-şi vedea voturile lor nenumărate, în timpce-i eliminăm pentru totdeauna din orice poziţiede onoare, putere şi profit!... Ce vor spune aceiaşa numiţi uriaşi când vor vedea cănici măcar un

39

senator sau membru din Congres nu va fi alesfărăsăse fi supus sfântului părinte, Papa!

„Noi nu doar alegem preşedintele, dar vomumple şi comanda armatele, vom manevra navele,şi vom ţine cheile casieriei publice!...

„Atunci, da! Atunci, vom conduce StateleUnite, şi le vom conduce la picioarele Vicaruluilui Isus Hristos, ca el săsfârşeascăcu sistemullor de educaţie lipsit de Dumnezeu, cu legealibertăţii de conştiinţăcare sunt o insultăpentruDumnezeu şi om!” — Charles Chiniquy, Fifty Yearsin the Church of Rome, Chick Publications, pp.281, 282.

Când ei spun “Vicar al lui Isus Hristos”, se referălaPapa.


CAPITOLUL 4

PREŞEDINTELEABRAHAM LINCOLN

În 1856, un sclav evadat numit Dred Scott căutasecâştigarea libertăţii în statul liber, Kansas. Cazul era atâtde bine cunoscut, încât a ajuns în Tribunalul Suprem.Decizia mârşavăcu privire la cazul Dred Scott a fostacordatăde judecătorul romano-catolic fanatic, Taney,Judecător Suprem al Statelor Unite pe atunci. DeciziaTaney, pe scurt, era cănegrul nu avea drepturi pe careomul alb trebuia săle respecte. Aceasta vrea săspunăcăcetăţeanul negru este inferior cetăţeanului alb, iarcel dintâi nu avea drepturi. Abraham Lincoln, pe cândera copil, observa vânzarea de tineri şi tinere negri, într-un oraşmic din Illinois. În timp ce se plimba cu un prieten,dupăo licitaţie de sclavi, Lincoln s-a întors către prietenullui şi a spus: „Într-o zi, îi voi da o loviturăgrea!”

În Noiembrie, 1855, Charles Chinquy, un preotcatolic în Kankakee, Illinois, fusese atacat, într-o seriede cazuri de tribunal, de către episcopul diocezei dinChicago. Chiniquy vorbise des despre subiectulcumpătăriişi despre efectele negative ale lichiorului. Cummulţi dintre preoţi erau alcoolici, şi mulţi dintre ceilalţierau beţivi comuni, prezentările lui Chiniquy desprecumpătare nu erau apreciate.Adesea, acesta cita Biblia,pentru susţinerea unor poziţii pe care el le luase. Acestlucru a provocat mânia episcopului de Chicago, împotrivalui. Ca să-l punăla tăcere, a fost acuzat de o femeieimoralăfolosităde preoţi, pentru conduitănepotrivităfaţăde ea.

Cazul lui Charles Chiniquy a fost astfel publicat în

41

presa Illinois-ului, căfoarte puţini avocaţi acceptau să-lapere. Realizau căluptau nu numai împotriva unui preotdin Chicago; luptau împotriva Bisericii romano-catolice.Charles Chiniquy a aflat despreAbe Lincoln, un avocatcredinciosşi corect din Illinois. Chiniquy a trimis lui Lin-coln un mesaj telegrafic, apelând la sprijinul lui, îndouăzeci de minute primind răspunsul afirmativ: “Da,voi apăra viaţa şi onoarea ta în procesul din mai anulviitor, în Tribunalul din Urbana. Semnat A. Lincoln.

Chiniquy relatează:

„A sosit timpul ca şeriful de Kankakee sămătârascădin nou ca pe un criminal şi deţinut, înUrbana şi sămădea pe mâinile şerifului aceluioraş. Am ajuns acolo pe 20 octombrie, cu avocaţiimei, Domnii Osgood şi Paddock, şi o duzinădemartori. Domnul Abraham Lincoln sosise cu câtevaminute înaintea mea, din Springfield.” — CharlesChiniquy, Fifty Years in The Church of Rome,Chick Publications, p. 273.

Când Charles Chiniquy a fost apărat de AbrahamLincoln, cităm,

„Apoi a despicat cariera părintelui Chiniquy,cum acesta fusese persecutat pe nedrept, iar înconcluzie a spus: “Atâta timp cât Dumnezeu îmiva da inimăsăsimt, creier săgândesc, sau omânăsăexecut voinţa mea, o s-o devotezîmpotriva acelei puteri care încearcăsa foloseascămaşinăriile tribunalelor sădistrugădrepturile şicaracterul unui cetăţean american.” Şi aceastăpromisiune făcutăde Abraham Lincoln, a fostîmplinităîn anii de mai târziu. — Burke McCarty,The Suppressed Truth About the Assassinationof Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, p.41.

Lincoln observase căChiniquy fusese acuzat penedrept. În noaptea dinaintea încercării de condamnare

PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN


a lui Chiniquy la închisoare pentru o crimăpe care n-ocomisese, un ochi martor, care ascultase complotul de adistruge pe Chiniquy, a intervenit şi a fost salvat.

Abraham Lincoln şi-a făcut o grămadăde duşmanidupăprocesul lui Chiniquy. Părăsind sala de judecată,Charles Chiniquy era în lacrimi. Abraham Lincoln l-aîntrebat:

„Părinte Chinquy, de ce plângi? „DragăDomnule Lincoln,” i-am răspuns, “Dă-mi voie săspun căbucuria pe care, natural, ar trebui s-osimt cu ocazia unei astfel de victorii, este distrusăcând măgândesc ce ar putea săte coste pedumneata. În tribunal erau, nu mai puţin de zecesau doisprezece iezuiţi din Chicago şi St. Louis,care veniseră săasculte sentinţa mea decondamnare la penitenţă… ceea ce tulburăsufletulmeu chiar acum şi face să-mi curgălacrimi, estecă, se pare, căam citit condamnarea ta la moarte,în ochii lor vicleni. Câţi alţi oameni nobili au căzutla picioarele lor!” — Charles Chiniquy, Fifty Yearsin the Church of Rome, pp. 280, 281.

Abraham Lincoln, încădin 1855, 1856, era un omînsemnat, pe care Roma căuta sa-l distrugă. Patru animai târziu, Abraham Lincoln a fost ales PreşedinteleStatelor Unite. Pe drumdin Illinois spre Washington D.C.,a trebuit sătreacăprin oraşul Baltimore. Mai târziu aspus lui Chiniquy:

„Sunt atât de încântat săte văd din nou!...Vezi căprietenii tăi, iezuiţii, încănu m-au omorât.Dar ar fi făcut-o când am trecut prin cel maidevotat oraşal lor, Baltimore, dacăn-aşfi trecutpe acolo, incognito, câteva ore înainte ca ei sămăaştepte. Avem dovezi căaceea companie carefusese selectatăşi organizatăsămăomoare,era condusăde un romano-catolic numit Byrne;Era compusă, aproape în întregime, de romano-catolici; mai mult, între ei se aflau doi preoţideghizaţi care să-i încurajeze... L-am întâlnit pe

43

Domnul Morse, învăţatul inventator al telegrafuluielectric; mi-a spus căpe vremea când se afla înRoma, nu de mult, a găsit dovada celei maiformidabile conspiraţii împotriva acesteiţărişi toateinstituţiile ei. Este evident căoribilul război civil,care ameninţăacoperirea ţării cu sânge şi ruine,se datoreazăintrigilor şi emisarilor papali.

„Îmi pare rău căprofesorul Morse a trebuit săpărăseascăRoma înainte de a afla mai multdespre planurile secrete ale iezuiţilor, împotrivalibertăţilorşi chiar a existenţei acesteiţări. — Idem,p. 292.

„Douăzeci de oameni fusese angajaţi, în Bal-timore, săasasineze pe preşedintele ales, în drumspre Washington. Conducătorul acestei bande eraun refugiat italian, un frizer bine cunoscut în Bal-timore. Planul lor era următorul: când domnul Lin-coln ajungea în acel oraş, asasinii trebuiau săseamestece prin mulţime, şi săse apropie de el câtmai mult cu putinţă, să-l împuşte cu pistoalele.Dacăse afla într-un vehicul, grenade de mânăfuseserăpregătite, umplute cu praf explozibil, aşacum făcuse Orsini în încercarea asasinării luiLouis Napoleon. Acestea urmau săfie aruncateîn vehicul. Pentru a face moartea şi mai sigură,pistoalele urmau săfie descărcate trăgând învehicul, în acelaşi moment. Asasinii aveau dejaun vas care-i aştepta gata pregătit în port. Deacolo, urmau săfie transportaţi în Mobile, în statulAlabama. — John Smith Dye, The Adder’s Den,p. 113.

„Un frizer italian, bine cunoscut în Baltimore,un Romanist, urma să-l înjunghie când era aşezatîn vehiculul său, când a pornit de la depozit. —Burke McCarty, The Suppressed Truth About theAssassination of Abraham Lincoln , Arya VartaPublishing, p. 66.

Din fericire, primul complot al iezuiţilor, de a-l omorî



pe Lincoln, a eşuat, în timp ce căutau să-i ia viaţa înaintesăfi ajuns vreodatăla Casa Albă!

În timp ce călătorea cu trenul, John Wilkes Booth alăsat o scrisoare trimisălui de către Charles Selby.Curând dupăaceea, scrisoarea a fost găsităşi

„Înmânatăpreşedintelui Lincoln, care, dupăce a citit-o, a scris cuvântul ASASINAT peste eaşi a arhivat-o în biroul lui, unde a fost găsitădupămoartea sa şi a fost în evidenţe, ca o expoziţie detribunal. — Idem, p. 131.

Iatăo porţiune din acea scrisoare:

„Abe trebuie sămoară, şi aceasta acum. Văputeţi alege armele. Cupa, cuţitul, glonţul. Cupane-a eşuat odatăşi ar putea-o face din nou... Ştiiunde să-ţi găseşti prietenii. Deghizările tale suntatât de perfecte şi complete... Luptă-te pentrucasa ta; luptăpentru ţara ta; aşteaptămomentulpotrivit, dar luptăsigur. — Idem, p. 132 (sublinieriadăugate).

Aceastăscrisoare a fost folosităspre convingereaDoamnei Mary E. Surrat şi a altor conspiratori, înprocesul de judecatăa asasinării lui Lincoln.

Au vrut să-l înjunghie, dacăaceea a eşuat, auîncercat să-l împuşte, şi să-l arunce-n aer. Acestea aueşuat, deci, au încercat să-l otrăvească. Erau emisariiPapei, iezuiţii. John Smith Dye, care a fost martor acestorevenimente, ne spune,

„Era o zi întunecatăîn istoria ţării noastre,când o gardăînarmatătrebuia săînconjoarehotelul [Willard], unde Magistratul Şef îşi aşezaselocuinţa temporară, săevite asasinarea lui. Şi înziua de 4 Martie, 1861, la inaugurarea lui, a fostescortat pe bulevardul Pennsylvania, înconjuratde cavalerie, şi supravegheat de către GeneralulScott, ce dorea săevite asasinarea lui publică

45

pe drum spre Capitol unde urma să-şi expunăluarea de cuvânt cu ocazia inaugurării. Acesteaerau vremuri teribile... — John Smith Dye, TheAdder’s Den, p. 135.

Când văgândiţi la Consiliul de la Viena, Metternicht,la Papaşi la planurile ordinului iezuit de a distruge aceastăţarăşi libertatea ei, sădistrugăprotestantismul şi săomoare preşedinţi, ce văspun acestea despre caracterulvicios, plin de răutate al iezuiţilor? Când văgândiţi laatentatele împotriva luiAndrew Jackson, al lui WilliamHenry Harrison, asasinarea lui Zachary Taylor, atentatulde asasinare al lui James Buchanan, Atentatul deasasinare al lui Abraham Lincoln şi, în final asasinarealui, ce văspun toate acestea despre Biserica Catolică?Văaratăcăaparenţa de bisericăeste exact aceasta: OAPARENŢĂ. Se ascund sub o mascăreligioasă, ca sănu fie bănuiţi de multele nelegiuiri pe care le practicăcontinuu în aceastăţarăşi în întreaga lume. Domnul săne ajute sănu avem niciodată, nimic de-a face cu aceastăorganizaţie satanică.

Abraham Lincoln a spus:

„Atât de multe comploturi au fost deja făcuteîmpotriva vieţii mele, căeste o adevăratăminunecătoate au eşuat, când considerăm că, în maremajoritate, acestea au fost în mâinile criminalilorromano-catolici, evident, antrenaţi de iezuiţi. Darputem aştepta ca Dumnezeu săfacăo minuneperpetuăpentru a-mi salva viaţa? Cred cănu.Iezuiţii sunt atât de experţi în acele fapte de sângeîncât Henry al IV-lea a spus căera imposibil sălescapi, şi el a devenit victima lor, deşi a făcut totce putea fi făcut ca să-şi protejeze viaţa. Scăpareamea din mâinile lor, de când scrisoarea Papeicătre Jeff Davis a ascuţit un milion de pumnalesă-mi despice pieptul, ar fi mai mult decât ominune.

„Dar aşa cum Domnul nu a auzit nici un mur-mur de pe buzele lui Moise când îi spusese căva



muri înainte de a trece Iordanul din cauzapăcatelor poporului, la fel sper şi mărog ca El sănu audănici un murmur din partea mea când vatrebui săcad pentru cauza naţiunii mele.

„Singurele favoruri pe care le cer luiDumnezeu sunt: mai întâi ca eu sămor pentrucauza sacrăîn care m-am angajat, şi săfiupurtătorul stindardului drepturilor şi libertăţilor ţăriimele.

„A doua favoare pe care i-o cer lui Dumnezeueste: ca fiul meu Robert, când eu voi fi plecat, săfie unul dintre cei care vor ridica steagul libertăţiicare va acoperi mormântul meu, şi să-l poarte cuonoare şi fidelitate, pânăla sfârşitul vieţii lui, aşacum tatăl lui a făcut, înconjurat de milioanele carevor fi chemate sălupte împreunăcu elşi sămoarăpentru apărarea şi pentru onoarea ţării noastre.— Charles Chiniquy, Fifty Years in the Church ofRome, Chick Publications, pp. 302, 303.

Abraham Lincoln înţelegea cătimpul lui era aproape.

„În mijlocul succesului neegalat, când toateclopotele patriei sunau cu bucurie, o calamitatea căzut asupra noastrăşi a umplut ţara cuconsternare şi uimire. Vineri seara, pe 14 aprilie,Preşedintele Lincoln era prezent la teatrul lui Fordîn Washington. Era aşezat liniştit în cabina lui,ascultând prezentarea, când un bărbat a intrat înholul care conducea la cabina lui, încuind uşadupăel. Apropiindu-se de preşedinte, a scos unpistol din buzunar şi l-a împuşcat în ceafă. În timpce preşedintele cădea lipsit de simţuri, rănit mor-tal iar ţipătul soţiei, care era aşezatălângăel,pătrundea orice ureche, asasinul a sărit dincabină, ce se afla la o înălţime de aproximativcinci picioare. În timp ce s-a grăbit traversândscena, a exclamat: ‘Sic siemper tyrannus!’ şi adispărut în spatele scenelor laterale. — Idem, pp.307, 308.

„Nobilul Abraham, adevărat descendent al

47

Tatălui Credincioşilor, onest în orice poziţie, umilca un copil, tandru la inimăca o femeie, care n-arfi putut suporta sărăneascănici pe cel mai aspruduşman, un bărbat care în momentul triumfului,era îngrijorat căsimţămintele adversarilor ar fi fostrănite de înfrângere, cu dragoste pentru toţi, urăpentru nimeni, înzestrat cu bun simţşi putereintelectualăcare îi permitea săînfrunte cei maiuriaşi oponenţi în dezbateri, dezvoltând capacităţide om de stat care au câştigat gratitudinea ţăriilui şi admiraţia întregii lumi, moare din glonţulasasinului!

„Dar cine era asasinul? Booth nu era nimicaltceva decât o unealtăa iezuiţilor. Roma i-adirecţionat mâna dupăce i-a corupt inima. —Idem, p. 308.

„Şi dupădouăzeci de ani de cercetări, vinfărăteamăînaintea poporului american, săspunşi sădovedesc căpreşedintele Abraham Lincolna fost asasinat de preoţii şi iezuiţii Romei.

„În cartea mărturi ilor date în procesulasasinării lui Lincoln, publicat de Ben Pittman, şiîn cele douăvolume ale procesului lui John Surrat,în 1867, avem dovada legalăşi necontestabilăcăcomplotul asasinilor lui Lincoln a fost gândit, dacănu cumva şi început în casa Mariei Surrat, 561 H.Street, Washington D.C. Mărturiile juraţilor aratăcăa fost locul obişnuit de adunare a preoţilor dinWashington. Ce impresie face în lume, prezenţaatâtor preoţi în acea casă? Nici un om de rând,care nu ştie nimic despre preoţii Romei, nu sepoate îndoi de faptul căaceştia erau consilierii,spuma acelui complot infernal.

„Acei preoţi care erau prietenii profesionali şipărinţii confesori ai lui Booth, John Surratt, doamnaşi domnişoara Surratt, nu puteau fi constantacolo, fărăsăştie ce se petrecea. Fiecare dintreacei preoţi, ştiind căinfailibilul lui papănumisepe Jeff Davis fiul lui preaiubit, şi luase confederaţiade Sud sub protecţia sa, s-a angajat săcreadăcăcel mai sfânt lucru pe care un om îl poate



face, este sălupte pentru cauza Sudică, prindistrugerea acelora care-i stau împotrivă.

„Citiţi istoria asasinării amiralului Coligny,Henry III, Henry IV, şi William Taciturn-ul, de cătreasasinii angajaţi a Iezuiţilor; comparaţi-o cuasasinarea lui Abraham Lincoln, şi veţi vedea căse aseamănăca douăpicături de apă. Veţi înţelegecătoate aceste acte au aceeaşi sursă— Roma.— Idem, 309.

„Acel arhirebel (Jeff Davis) putea da banii, darnumai iezuiţii puteau selecta şi antrena asasinii,promiţându-le o coroanăde glorie în ceruri, dacăomorau pe autorul vărsării de sânge, faimosulapostat — inamicul papei şi a bisericii - Lincoln.

„Cine nu poate vedea lecţiile date lui Boothde către iezuiţi, la întâlnirile lor zilnice în casaMariei Surratt, când citeşte acele rânduri scrisede Booth cu câteva ore înainte de moartea lui:„Nu măpot căi niciodată. Dumnezeu m-a făcutinstrumentul pedepsei Sale.” Comparaţi acestecuvinte cu doctrinele şi principiile predate de con-silii, decretele papei, şi legile Sfintei Inchiziţii, şiveţi observa căsentimentele şi convingerile luiBooth curg din acele principii, aşa cum râul curgedin sursa lui.

„Şi căpioasa doamnăSurratt, care, a douazi dupămoartea lui Lincoln, a spus, fărăsăfiemustrată, în prezenţa altor martori: “Moartea luiAbraham Lincoln nu este mai mult decât moarteaoricărui negru în armată.” De unde a luat eamaxima aceasta, dacănu de la biserica ei? Nuproclamase acea biserică recent, prin...judecătorul romano-catolic devotat, Taney, îndecizia Dred Scott, cănegrii nu au drepturi pecare albii sunt responsabili săle respecte?Aducând preşedintele pe aceeaşi treaptăcu celmai de jos negru, Roma spunea căel nu aveadreptul, nici măcar la viaţă. — Idem, p. 310.

Imediat dupămoartea Lui Lincoln, John Surratt, carefăcea parte din conspiraţia asasinării, a fugit în Montreal.

49

Din Montreal a fost luat la Liverpool,Anglia, şi de acolo,la Roma. Când un oficial al Statelor Unite a luat legăturacu el, în final, se afla în armata personalăa Papei!

„Trei sau patru ore înainte ca Lincoln săfieomorât în Washington, pe 14 Aprilie 1865, aceacrimănu numai căa fost cunoscutăde cineva,dar circula şi se vorbea despre ea pe străzile şi încasele oraşului dedicat preoţilor şi Romei, St.Joseph, Minnesota. Acest fapt este de netăgăduit;mărturisirile sunt de neschimbat şi nu existau căiferate sau telegraf mai aproape de patruzeci sauoptzeci de mile de la St. Joseph...

„Domnul Linneman, care este romano-catolic,ne spune că, deşi a auzit aceasta de la mulţi înmagazinul său, nu-şi aminteşte numele nici unuiadintre ei... Dar dacămemoria domnului Linnemaneste aşa de deficientăîn acest subiect, îl putemajuta spunându-i cu acurateţe matematicăce afost spus...

„...Preoţii din Saint Joseph vizitau des Wash-ington-ul, rămânând, probabil, la domnii Surratt...Acei preoţi din Washington se aflau în continuăcomunicare cu co-rebelii lor preoţi din St. Joseph;erau prietenii lor intimi. Nu exista nici un secretîntre ei... Detaliile crimei, precum ziua comiteriiei, erau cunoscute printre preoţii din St. Joseph,aşa cum erau cunoscute printre cei din Wash-ington...

„Cum ar putea preoţii săascundă, de prietenullor Linneman, un eveniment atât de fericit? El eraomul lor confidenţial, era mâna lor dreaptăîntrecredincioşii din St. Joseph...

„Preoţii Romei ştiau şi au răspândit moartealui Lincoln, în oraşul lor romano-catolic, St. Jo-seph, Minnesota, cu patru ore înainteaevenimentului propriu zis. — Idem, pp. 316, 317.

Existămult mai multe informaţii!

„În procesul lui John Surratt, un predicator



francez cu numele Rufus King a specificaturmătoarele: „Cred căel (John Surratt) esteprotejat de cler şi căaceastăcrimăeste rezultatulunui complot adânc înrădăcinat, nu numaiîmpotriva preşedintelui Lincoln, dar şi împotrivaexistenţei acestei republici, fiind conştienţi căpreoţimea şi regalitatea sunt, şi întotdeauna aufost, împotriva libertăţii.” — Burke McCarty, TheSuppressed Truth About the Assassination ofAbraham Lincoln, Arya Varta Publishing, p. 185.

Patru oameni au fost judecaţi, condamnaţi şiexecutaţi prin spânzurare pentru asasinarea luiAbrahamLincoln. Numele lor erau: Davy Harold, Lewis Payne,George Atzerodt şi Mary E. Surrat. Toţi aceştia erauromano-catolici.Aceastăinformaţie se găseşte în TeatrulFord, în mai multe vitrine de sticlă, arătând multe alteinformaţii despre Lincoln, războiul civilşi asasinarea lui.În timp ce Abraham Lincoln era asasinat, s-a făcut unatentat şi pentru asasinarea lui William Seward,Secretarul de Stat. De asemenea, se încerca un atentatla viaţa lui Ulysses S. Grant, dar Grant a trebuit săcălătoreascăurgent la New Jersey, pentru a fi la patulunei rude muribunde.Andrew Johnson, vice-preşedinteleStatelor Unite, urma săfie asasinat de asemenea în acesttimp. Persoana care trebuia să-l asasineze s-a temut şia renunţat, fugind prin ţară, călare pe un cal, şi nu şi-aadus la îndeplinire planul.

„Lewis Payne, cunoscut ca Băiatul de Florida,un tânăr atletic, uriaş, care cu câteva luni înaintese unise cu conspiraţia, s-a dus la uşa din faţăalocuinţei secretarului de stat William Seward.

„William Seward fusese bolnav de douăsăptămâni, suferind de mandibulăfracturată, carezultat al fugii de echipa lui. Se afla acum subîngrijire.

„Payne a sunat la soneria de la uşă, la carea răspuns majordomul de culoare. El a spus celuidin urmăcăfusese trimis cu ceva medicamente

51

pe care trebuie sa le ducăîn camera bolnavului.Majordomul a refuzat să-i permităsă intre,spunând că-i fusese interzis săpermităcuiva săintre în camera domnului Seward. Străinul, LewisPayne, l-a pus la pământ, dupăo scurtăluptă, şia fugit urcând scările. A dat buzna în camerabolnavului dupăce lovise pe fiecare dintre cei doifii ai secretarului... El (Lewis Payne) s-a aruncatpeste omul bolnav şi l-a înjunghiat de trei ori. Printr-un efort supranatural, cel din urmăa luptat cuagresorul lui care l-a lăsat pe podea, sângerânddin cauza rănilor. Dupăasaltul asupra lui Seward,criminalul a coborât scărileţipând cu toatăputerea,„Sunt nebun! Sunt nebun! Desigur căera. Se aflasub controlul influenţelor hipnotice a nelegiuiţilorsub a căror putere şi-a permis săfie. — Idem,pp. 121, 122.

„Parte din planul lui Michael O’ Laughlin, unuldintre conspiratorii din Baltimore, era asasinareageneralului Grant în acea noapte. Aceasta n-afost posibilă, datorităschimbării făcute în agendageneralului.

„Lui Atzerodt îi revenea asasinarea vice-preşedintelui Johnson, dar acesta a devenit fricosşi a petrecut ziua fugind călare... a fost găsit dupăcâteva zile la nişte rude în partea de jos a Wash-ington-ului. Înainte de a fi executat, a făcut omărturisire scrisă, care confirmăprezenţa luiSurratt în Washington în acea zi fatală, fapt juratde nouămartori.” — Idem, p. 122.

Astfel, avem de-a face cu o conspiraţie care nudoar omoarăpe preşedinte, dar vrea săaducăguvernulStatelor Unite în haos. Nu vedemaici împlinirea deciziilorConsiliului de la Viena şi Verona în 1865? Nu vedemmâna Ordinului iezuit şi a Bisericii romano-catolice înîncercarea de a distruge Statele Unite?

Deja am văzut căBiserica romano-catolicăasemănat sămânţa divizării între douămari secţiuni aleacesteiţări, despărţind Nordul de Sud, pe baza subiectuluifierbinte a sclaviei.



„Acea diviziune a fost ocazia ei de aur pentruzdrobirea unei părţi de către cealaltă, ca săguvernezepeste ruinele amândoura, o poliţăfavorabilă, pe termenlung. A sperat căa sosit ora triumfului ei suprem pesteaceastăţară.Aordonat împăratului Franţei săaibăarmatapregătităîn Mexic, gata pentru susţinerea Sudului, şi aîndemnat pe toţi catolicii săse înroleze sub steagulsclaviei, unindu-se cu partidul democrat.” — CharlesChiniquy, Fifty Years in the Church of Rome, ChickPublications, p. 291.

Abraham Lincoln i-a spus lui Charles Chiniquy:

„Îţi voi fi întotdeauna mulţumitor pentrucuvintele de avertizare pe care mi le-ai adresat,cu privire la pericolele care îmi pasc viaţa, dinpartea Romei. Ştiu cănu sunt pericole imaginare.Dacăaşlupta împotriva unui Sud Protestant, canaţiune, nu ar exista pericole de asasinare.Naţiunile care citesc Biblia luptăcu curaj pecâmpurile de luptă, însă, ei niciodatănu-şiasasineazăinamicii. Papa şi iezuiţii, cu Inchiziţialor infernală, sunt singura putere organizatăînlume, care recurge la serviciul asasinilor pentruomorârea celor pe care nu-i pot convinge cuargumente sau învinge cu sabia.

„Din nefericire, simt, din zi în zi mai mult, cănu lupt numai împotriva americanilor din Sud, cimai mult împotriva papei de la Roma, a iezuiţilorlui perfizi, şi împotriva sclavilor lor orbi şi setoşide sânge. Atâta timp cât ei sperăsăcapturezeNordul, măvor cruţa; dar, în momentul în careîncercăm derutarea armatelor lor, le luăm oraşeleşi îi forţăm săse supună, atunci, dupăpărereamea, iezuiţii, care sunt principalii conducători aiSudului, ar face ceea ce, aproape invariabil aufăcut în trecut. Pumnalul şi pistolul vor face ceeace braţele puternice ale războinicilor n-au pututface. Acest război civil pare a fi nimic mai multdecât o problemăpolitică, pentru aceia care nuvăd ceea ce văd eu, sursa secretăa acestei drame.

53

Dar este mai mult un război religios decât unulcivil. Este Roma care vrea sădomine şi sădegradeze Nordul, aşa cum a dominat şi adegradat Sudul, din prima zi a descoperirii lui.Existăfoarte puţini lideri ai Sudului care sănu seafle sub influenţa iezuiţilor, prin soţii, relaţii defamilie, şi prietenii. Câţiva membri ai familiei luiJeff Davis aparţin Bisericii Romei...

„Dar este cert cădacăpoporul american arputea vedea ceea ce ştiu eu despre ura feroce apreoţilor catolici împotriva instituţiilor noastre,împotriva şcolilor noastre, împotriva celor maisacre drepturi ale noastre, şi împotriva drageinoastre libertăţi, ei i-ar izgoni mâine din mijloculnostru, sau i-ar împuşca ca pe nişte trădători.Dar tu eşti singurul căruia îi spun aceste secrete,pentru căştiu cătu le-ai învăţat înaintea mea.Istoria acestor ultimi o mie de ani, ne aratăcăoriunde Biserica Romei nu este pumnalul caresădespice sânul unei naţiuni libere, aceasta(Roma), este ca o piatrăla gâtul ei, încercând s-o paralizeze şi s-o ţinădeparte de civilizaţie,ştiinţă, inteligenţă, fericire şi libertate. — Idem,pp. 294, 295.

Lincoln a spus,

„Acest război n-ar fi fost niciodatăposibil fărăinfluenţa sinistrăa iezuiţilor. Faptul căvedem acestpământ udat de sângele celor mai nobili fii ai lui,se datoreazăPapalităţii... Mi-e milăde preoţi,episcopii, şi de călugării Romei din Statele Unite,când oamenii vor afla căei sunt, în mare parte,responsabili pentru lacrimile, şi sângele vărsateîn acest război. — Idem, pp. 296, 297.

„Eşti perfect corect când spui căRomano-catolicii care s-au înrolat în armata noastrătrebuiesc separaţi. De la publicarea acelei scrisori(a Papei), Un mare număr dintre ei au dezertatde sub steagul lor şi au devenit trădători... Este,de asemenea adevărat, căMeade a rămas cu



noi şi a câştigat bătăl ia sângeroasăde laGettysburg. Dar cum ar fi putut pierde când eraînconjurat de astfel de eroi ca Howard, Reylonds,Buford, Wadsworth, Cutler, Slocum, Sickles,Hancock, Barnes, etc. Dar este adevărat căromanismul lui a supărat patriotismul lui dupăbătălie. El a lăsat armata lui Lee săscape cândar fi putut, foarte uşor, să-i taie retragerea, şi să-l forţeze săse supună, dupăce pierduse aproapejumătate din soldaţi în ultimele trei zile.

„Când Meade trebuia săordoneze vânareadupăbătălie, un străin a venit la sediu, şi acelstrăin era iezuit deghizat. Dupăzece minute deconversaţie cu el, Meade a făcut un astfel dearanjament pentru vânarea inamicului, încâtacesta a scăpat numai cu pierderea a douăpistoale! Idem, p. 298.

Lincoln a spus,

Oamenii comuni aud marele şi gălăgioaseleroţi ale vehiculelor Confederaţiei Sudice: aceştiaîi numesc Jeff Davis, Lee, Toobs, Beauregard,Semmers, etc., şi cred onest căei sunt putereamotivatoare, prima cauzăa greutăţilor noastre.Dar aceasta este o greşeală. Adevărata puteremotivatoare se aflăîn spatele zidurilor groase aleVaticanului, colegiile şi şcolile Iezuiţilor şi cabinelede mărturisire ale Romei. — Idem, p. 305.

Împlinind directivele Conciliilor de la Viena, Veronaşi Chieri, Biserica Catolicăa divizat Nordul de Sud prinagentul ei, John C. Calhoun. Au încercat distrugereaeconomiei prin Biddleşi apoi au folosit cupa cu otravăşigloanţele asasinilor săasasineze şi săatenteze laasasinarea a unui total de cinci preşedinţi, în decursul adouăzeci şi cinci de ani. Au înroşit pământul americancu sângele a mii de tineri americani în teribilul războicivil. Oh, dacăam avea ochi săvedem căRoma nu seschimbăniciodată! Ceea ce a făcut, face încăşi astăzi.

55

Dumnezeu săne ajute săînţelegem răutatea papalităţiiRomane de atunci şi acum.


CAPITOLUL 5

SCUFUNDAREA TITANICULUI

Când ne gândim la evenimente care s-au petrecutîn istorie în ultimii o sută- douăsute de ani, existăcâtevaevenimente care ies în evidenţăca fiind însoţite de mareoroare, mare surprizăşi mare tristeţe. Între multele carevin în minte, cele mai devastatoare evenimente au fostcel de la World Trade Center în New York City şi cel alscufundării Titanicului.

Cele mai mari tragedii din ultimii douăsute de anipot fi puse pe răspunderea iezuiţilor. Vom vedea acumcăiezuiţii au pus la cale şi au reuşit scufundareaTitanicului, de asemenea, vom arăta de ce au făcut-o.

De la începutul anilor 1830, America n-a avut obancăcentrală. Iezuiţii vroiau cu disperare o nouăbancăcentralăîn America, ca săpoatăavea un rezervor denesecat din care săsustragăbani pentru multele lorrăzboaieşi alte proiecte ciudate în întreaga lume.

În anul 1910, şapte oameni s-au întâlnit pe insulaJekyll, aproape de coasta Georgiei, săînfiinţeze o bancăcentrală, pe care au numit-o Banca de RezervăFederală. Aceşti oameni erau Nelson Aldrich şi FrankVanderlip, amândoi reprezentând imperiul financiarRockefeller; Henry Davison, Charles Norton, şi Ben-jamin Strong, reprezentând J.P. Morgan; şi PaulWarburg, reprezentând dinastia bancarăa Europei,Rothschild. Deja am văzut căagenţii Rothschild eraureprezentanţii bancari ai iezuiţilor papali, deţinând “cheilebogăţiilor Bisericii Romano Catolice.”

Morgan era competitoare prietenoasăcuRothschild de care s-a apropiat social. Firma

57

Morgan din Londra a fost salvatăde la ruinăfinanciarăîn anul 1857, de către Banca Angliei,asupra căreia Rothschild avea o mare influenţă.Dupăaceea, Morgan apare servind ca agentfinanciar al Rothschild şi a făcut tot posibilul săaparăca fiind American...

Intrarea lui (Rockefeller) pe piaţă, n-a fost bineprimităde Morganşi au devenit competitori feroce.În cele din urmă, au decis să micşorezecompetiţia, intrând în afaceri comune. În final, aulucrat împreunăpentru crearea unei băncinaţionale numităSistemul de RezervăFederală.— G. Edward Griffin, The Creature from JekyllIsland, American Opinion Publishing, p. 209.(sublinieri adăugate).

Aceste trei familii financiare, Rothschild, Morgan şiRockefeller, toate fac jocul Ordinului Iezuit, datorităinfiltrării iezuiţilor în organizaţiile lor. Ei fac tot ce estenecesar pentru distrugerea libertăţii constituţionale înAmerica şi săaducăpe Papa sădomine lumea. Dacăprivim înapoi la secolul XX, putem vedea cât de plini desucces au fost iezuiţii. Au continuat sărisipeascăbogăţiile Americii, în timp ce au atacat continuu mareaei constituţieşi libertăţile civile. Puterea Papei a crescutzilnic în Vatican. Într-o zi vor câştiga puterea supremădin nou.

Construirea Titanicului a început în anul 1909, într-un şantier naval din Belfast, capitala Irlandei de Nord.Belfast era un port protestant, foarte urât de iezuiţi.Primul Război Mondial a început numai câţiva ani maitârziu.

Titanicul era parte a flotei posedate de companiainternaţionalăde corăbii, White Star Line.

Banca nu era singura afacere în care Morganavea interes financiar. Folosind controlul pe care-l deţinea peste căile ferate naţionale ca influentfinanciar, a creat un trust internaţional de corăbii,care includea două, cele mai mari linii Germane,



plus una din cele douăa Angliei, White Star Lines.— Idem, p. 246.

Existau nişte oameni foarte bogaţi care au făcutclarăpoziţia lor împotriva Sistemului Rezervei Federale.Iezuiţii au ordonat lui J.P. Morgan săconstruiascăTitanicul. Aceastăcorabie de nescufundat avea săfiefolosităpentru omorârea celor care se opuneau planuluiiezuit de a forma Sistemul de RezervăFederală.

Aceşti oameni bogaţişi puternici ar fi fost capabilisăblocheze înfiinţarea Rezervei Federale, de aceea,puterea şi avantajele pe care aceştia le aveau, trebuiauluate din mâinile lor.Trebuiau săfie distruşi prin mijloacecare n-ar da de bănuit căau fost omorâţi, ca nimeni sănu suspecteze pe iezuiţi. Titanicul urma săfie vehicululdistrugerii acestor oameni. Pentru a proteja papalitateaşi pe iezuiţi de suspiciuni, mulţi catolici irlandezi, francezi,şi italieni care emigrau spre Lumea Nouă, au fostîmbarcaţi la bord. Erau oameni de care se puteau lipsi.Protestanţi din Belfast care vroiau săemigreze în StateleUnite au fost de asemenea invitaţi.

Toţi bogătaşii şi oamenii puternici, de care iezuiţiivroiau săscape, au fost invitaţi sănavigheze. Trei dintrecei mai bogaţi şi mai importanţi erau BenjaminGuggenheim, Isador Strauss,şeful Departamentului demagazine Macy, şi John Jacob Astor, probabil cel maibogat om din lume. Totalul bogăţiei lor, folosind dolarulpentru acel timp, era de 500 milioane. Astăzi, aceacantitate de bani ar fi echivalentăcu 11 miliarde de dolari.Aceşti trei oameni au fost ademeniţi şi încurajaţi săseîmbarce în palatul plutitor. Trebuiau săfie distruşi pentrucăiezuiţiiştiau căei ar fi folosit bogăţiaşi influenţa lor îna se opune formării unui Sistem Bancar de RezervăFederală, şi războaielor care se aflau în curs deplanificare.

Edward Smith era căpitanul Titanicului. Călătorisepe apeleAtlanticului Nordic mai mult de douăzecişişasede ani şi era cel mai experimentat maestru din lume, pe

59

rutele nord-atlanticului. Lucrase mulţi ani pentru iezuitul,J.P. Morgan.

Edward Smith era iezuit, ‘Tempore co-adjutor.’Aceasta însemna cănu era preot, ci era iezuit cu mantiescurtă. Iezuiţii nu sunt neapărat preoţi. Cei care nu suntpreoţi slujesc ordinului în profesiile lor. Oricine ar puteafi iezuit,şi identitatea lor n-ar fi cunoscută. Edward Smithslujea Ordinul Iezuit în profesia sa de căpitan de marină.

Multe puncte interesante despre Titanic suntcomentate într-o casetăvideo, făcutăde National Geo-graphic în anul 1986. Caseta video este intitulatăSecretele Titanicului. Când Titanicul a pornit din sudulAngliei pe 10 Aprilie 1912, Francis Browne, maestruliezuit al lui Edward Smith, s-a îmbarcat în Titanic.Acestom era cel mai puternic iezuit din toatăIrlanda şirăspundea direct generalului Ordinului Iezuit, la Roma.Caseta video declară:

Un preot în vacanţă, părintele Francis Browne,a realizat aceste fotografii amare ale tovarăşilorlui de călătorie, cei mai mulţi dintre ei aflându-seîn voiaj spre veşnicie. Următoarea zi, Titanicul afăcut ultima oprire pe coasta Queenstown, Irlanda.Aici, organizatorii au îmbarcat pe ultimii pasageri;în majoritate emigranţi irlandezi, în căutare decămin în America. Aici, norocosul părinte Brownedebarcat... Părintele Browne l-a fotografiat pecăpitanul Smith privind în jos de pe punteaTitanicului, şovăind la marginea destinului. — TheSecret of the Titanic, National Geographic , casetăvideo, 1986.

Aici este trădare iezuităîn toatăputereacuvântului. Părintele provincial, Francis Browne,se îmbarcăpe Titanic, fotografiazăvictimele, facepe căpitan conştient de jurământul lui de iezuit, îiureazărămas bun. — Eric J. Phelps, VaticanAssasins , Halycon Unified Services, p. 427.

Browne i-a repetat lui Edward Smith ce trebuia să



facăîn apele nord-atlantice. Generalul iezuit a spus luiFrancis Browne ce urma săse întâmple; Dupăaceea,Browne îi spune lui Smith şi restul e istorie. EdwardSmith credea căGeneralul Iezuit

...este dumnezeul societăţii iezuite, şi nimicîn afarăde atingerea lui electricănu putea da viaţăşi pune în mişcare cadavrele lor. Pânăce elvorbeşte, ei sunt ca nişte şerpi încolăciţi înmormintele lor, lipsiţi de viaţăşi inactivi; dar înmomentul în care el rosteşte cuvântul poruncii,fiecare membru izvorăşte spontan la picioarelelui, lăsând neterminat orice l-ar ţine ocupat, gatasăasalteze pe oricine i s-ar porunci săasaltezeşi sălupte oriunde i s-ar porunci sălupte. — R.W.Thompson, The Footprints of the Jesuits. Huntand Eaton, pp. 72, 73.

Lui Edward Smith i s-a poruncit săscufundeTitanicul, şi aceasta este exact ce a făcut.

Prin porunca lui Dumnezeu (Generalul Iezuit)este legal săomori pe cei nevinovaţi, săfuri, săcomiţi orice destrăbălare, pentru căel (Papa) estedomnul vieţii, al morţii şi a tuturor lucrurilor; deaceea, a-i împlini ordinele, este datoria noastră.— W.C. Brownlee, Secret Instructions of the Je-suits, American and Foreign Christian Union, p.143.

Nu existănici un raport în istorie, despre oasociaţie a cărei organizaţie săstea neatinsăşinealteratăde asalturile oamenilor şi a timpuluipentru trei sute de ani, şi care s-o fi exercitat oastfel de imensăinfluenţăasupra destineloromenirii... ‘Scopurile scuzămijloacele,’ estemaxima lui favorită; şi cum singurul său scop,dupăcum am putut vedea, este Ordinul, la cererealui, Iezuitul este gata săcomităorice crimă. —G.B. Nicolini, The History of the Jesuits, HenryG. Bohn, pp. 495, 596 (sublinieri adăugate).

61

Haideţi săne amintim jurământul pe care îl depunecineva, când devine parte din Ordinul Iezuit:

Ar trebui sămăconsider pe mine însumi caun cadavru, fărăvoinţăşi gândire proprie, ca unmic crucifix care este întors fărărezistenţăfaţăde voinţa aceluia care-l poartă, ca un obiect înmâinile unui om bătrân, care-l foloseşte aşa dupăcum doreşte, şi îi cade mai bine. — R.W. Th-ompson, The Footprints of the Jesuits, Hunt andEaton, p. 54.

Când o persoanădepune jurământul iezuit, se leagăde maestrul său pânăîn ziua în care acesta moare. Ed-ward Smith devenise un om fărăvoinţăsau gândireproprie. El ar fi comis orice crimăpe care ordinul vroiaca el s-o comită. Edward Smith fusese chemat lamartiraj. În acea noapte pe Titanic, Edward Smith îşicunoştea datoria. Corabia fusese construităpentruinamicii iezuiţilor. Dupătrei zile pe mare, cu doar unbinoclu pe punte, Edward Smith a propulsat Titaniculînainte, cu toatăviteza, pe o noapte întunecată, fărălună,într-un gheţar uriaş, de aproape optzeci de mile mărime.Edward Smith a făcut aceasta în ciuda a cel puţin opttelegrame, avertizându-l cămergea prea repede.

A avut Edward Smith nevoie de prudenţă? Nu, pentrucănavigase pe acele ape, cel puţin douăzeci şişase deani.Ştia căexistau gheţari în zonă, dar opt avertismentenu l-au putut opri pe acest om care se afla sub jurământuliezuit,şi sub ordinul de a distruge Titanicul.

Absurditatea de a avertiza pe căpitanul veteran Ed-ward Smith, în mod repetat, de a încetini viteza, înnoaptea tragicăaTitanicului, nu este deloc ridicolă. FaptulcăSmith nu a ascultat niciodatăla avertismente, estenebunie curată. Primise ordine de la dumnezeul lui dinVatican,şi nimic nu-l puteaopri de la îndeplinirea planului.

Enciclopediile picteazăfigura lui Smith din ultimelelui ore, într-un mod foarte tragic. Când a sosit vremeasăse dea ordinul de coborâre a bărcilor de salvare, Smith



ezita, şi un subaltern a trebuit săse apropie de el, să-lîndemne sădea ordinul. Îndemânarea legendarăal luiSmith părea că-l părăsise; era indecis şi neobişnuit degrijuliu, în acea noapte fatală. Sunt acestea cuvinte caresădescrie un căpitan de vas legendar cu 26 de ani deexperienţă? Sau sunt cuvinte care sădescrie un om carese lupta cu el însuşi în a alege să-şi facădatoria de căpitansau săse supunămaestrului lui care-i ordonase săscufunde corabia?

Soţia lui Jacob Astor a coborât în barca de salvareşi a fost salvată, în timp ce Jacob Astor a pierit în apelenord-atlanticului. Nu erau destule bărci de salvareşi multedintre ele erau pe jumătate pline cu copiişi femei.

Pentru a împiedica corăbiile de marfăsăvinăîn ajutor,luminile de semnal erau albe, când ar fi trebuit săfieroşii. Semnalele luminoase de culoare albe însemnau,pentru corăbiile de marfă, căacolo se desfăşura opetrecere.

Una dintre cele mai mari tragedii ale secolului 20,scufundarea Titanicului, se datoreazăOrdinului Iezuit.Corabia de nescufundat, palatul plutitor, a fost creatpentru a fi mormântul bogătaşilor care s-au opusSistemului de RezervăFederală. În jurul lunii aprilie, 1912,toatăopoziţia împotriva Rezervei Federale a fosteliminată. În decembrie 1913, Sistemul de RezervăFederalăa luat fiinţăîn Statele Unite. Opt luni mai târziu,iezuiţii aveau destule fonduri pentru începerea PrimuluiRăzboi Mondial.

CAPITOLUL 6

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Moştenitorul tronului austro-ungar, arhiduceleFrancis Ferdinand şi soţia lui, erau în Sarajevo pe 26iulie 1914. Făcându-şi loc prin străzile aglomerate într-un vehicul descoperit, s-au auzit câteva împuşcături,şiamândoi erau morţi.

Cetăţenii Sarajevo-ului erau, predominant, Sârbi.Convingerea lor religioasăera cea creştin-ortodoxă. Dinanul 1054, Biserica Catolicăpurta război împotrivacreştinilor ortodocşi. Cinci zeci de ani înainte de asasinare,Croaţii, care sunt catolici, deveneau extrem de fanaticiîn ura lor faţăde Sârbi, care erau rivalii Romeişi trebuiausăfie exterminaţi.

Papa Pius al X-lea, în ura lui faţăde creştiniiortodocşi, incita în mod continuu pe RegeleFrancis Joseph al Austro-Ungariei, săprovoacepe Sârbi. DupăSarajevo, pe 26 Iulie, 1914, BaronRitter, reprezentantul Bavariei la Sfântul Scaun ascris guvernului său: “Papa aprobătratamentuldur din partea Austriei faţăde Serbia. Nu are oopinie plăcutădespre armata Rusiei şi a Franţeiîn evenimentul războiului cu Germania. CardinalulSecretar de Stat, nu poate vedea când ar puteaAustria săfacărăzboi, dacănu se decide să-lfacăacum...” Aici, în culori reale, se aflăVicarullui Hristos (Papa), gentilul apostol al păcii, SfântulPontif, pe care autori pioşi îl prezintăca pe unulcare murea de tristeţe văzând izbucnirearăzboiului. — Edmund Paris, The Vatican AgainstEurope, The Wickliffe Press, p. 14.


Cineva poate spune cu siguranţăcăîn 1914,Biserica Romano-catolicăa început seria derăzboaie. Atunci, tributul de sânge pe care ea l-aluat întotdeauna de la popoare, a început săcurgăîntr-un torent veritabil. — Idem, p. 48.

Astfel, putem vedea căPapa era conştient cădacăAustro-Ungaria zdrobea pe sârbi, atunci, fraţii sârbilorortodocşi din Rusia aveau săintre pe scenă. Atunci,Germania, Franţaşi alţii ar intra pe scenăde asemenea,aceasta însemnând Primul Război Mondial. Papalitateaera emoţionatăsăvadăRusia implicatăîn conflict. Rusiaera, predominant, Ortodoxă, iar papalitatea îşi dorea multanihilarea creştinilor ortodocşi din Rusiaşi din întreagalume.

Iezuiţii papali aveau un alt motiv de bucurie văzândRusia implicatăîn conflict. Sosise vremea răzbunării.Aproximativ 100 de ani înainte de începerea PrimuluiRăzboi Mondial, Alexandru I, Regele Rusiei, a scos peiezuiţi afarădin Rusia.

Ţarul Alexandru era obligat săediteze undecret regal în 1816, prin care să-i expulzeze (peiezuiţi), din St. Petersburg şi Moscova. Acestadovedindu-se fărăefect, a editat un altul în 1820,excluzându-i în totalitate de pe teritoriul Rusiei.— R.W. Thompson, The Footprints of the Jesu-its, Hunt and Eaton, pp. 245, 246.

Cinci ani mai târziu, Alexander a fost otrăvit, subatacul Iezuiţilor.

Alexandru al II-lea a întrerupt toate legăturilediplomatice cu Roma în 1877, şi chiar a propus oConstituţie.

Alexandru al II-lea progresase bine cu marilereforme şi a ataşat semnătura lui la o Constituţiecare săfie adoptatăde Rusia. Următoarea zi, obombăa fost aruncatăla vehiculul lui, care aomorât şi a rănit câţiva însoţitori, care urmau

65

vehiculul. Regele, în adâncăsimpatie,şi-a părăsitvehiculul, săpriveascăla oamenii murind, cândce a doua bombăa explodat şi l-a rupt în bucăţi.— Arno Gaebelien, Conflict of Ages , The Exhort-ers, p. 85.

În final, în 1917, ultimul Ţar şi toatăfamilia lui aufost omorâţi. Niciodatăn-avea săse mai ridice vre-unrege urât de catolicism, care săprotejeze BisericaOrtodoxă. Timpul răzbunării sosise.

De aceea, eliminarea sistemului ţarist, a aduscu sine eliminarea Bisericii Ortodoxe. PentruVatican, care declarase război împotriva BisericiiOrtodoxe încădin secolul al XI-lea, vestea căderiirivalului milenar, era prea bunăca săfie adevărată.— Avro Manhattan, The Vatican Billons, ChickPublications, pp. 120, 121.

Cine a ajutat şi finanţat pe revoluţionari în capturareaRusiei? Cine se afla în spatele lui Lenin, Trotsky şi Stalinîn timp ce ei creau revoluţia şi vărsarea de sânge printoatăRusia?

Instrumentele acestei noi alianţe între Sovieticişi Vatican, trebuiau săfie iezuiţii, descrişi cainamicii ereditari ai Bisericii Ortodoxe. Conformrapoartelor, în timpul revoluţiei, existau mulţi iezuiţiîn Moscova. — James Zatko, Descent into Dark-ness, University of Notre Dame Press, p. 111.

Printre cele 1,766,188 de victime pânăîn anul1922, cifre obţinute din documente sovietice,aproximativ 5000 erau preoţi, profesori, călugări,etc., ortodocşi... Aproximativ 100,000 de luteraniau fost izgoniţi... Sate întregi au fost desfiinţate...Mii de biserici, de diferite denominaţiuni au fostdemolate şi lucrarea de distrugere merge înainte...— Arno Gaebelien, Conflict of Ages, The Exhort-ers, pp. 103, 106.



Actualii finanţatori ai revoluţiei se găseau înAmerica.

William Franklin Sands, un director al Bănciide RezervăFederalăîn New York, contribuise cu1,000,000 de dolari la bolşevici — AnthonySutton, Wall Street and the Bolshevik Revolu-tion, Veritas Publishing. Pp. 133, 134.

Jacob Schiff era principalul iezuit înAmerica, căruiai se încredinţase înfiinţarea unei Rezerve Federale.

Jacob Schiff a venit în America târziu, în anii1800, cu ordine de la Rothschild, săia controlulsistemului Bancar în America. Pe timpul intrăriiîn noul secol, 1900, Schiff era maestrul întregiifraternităţi bancare, pe Wall Street. — MyronFagan, The Illuminati and the Council on ForeignRelations, Taped Lecture.

Cum Schiff deţinea controlul Băncii de RezervăFederală, avea o sursăde bani pentru finanţarearevoluţiei comuniste în Rusia.

În ediţia New York Journal American din 3februarie, 1949, nepotul lui Schiff, John, a fostcitat de către ziaristul Cholly Knickerbocker,spunând căbunicul său (Jacob Schiff), dăduseaproximativ 20 de milioane de dolari pentru triumfulcomunismului în Rusia. — G. Edwaed Griffin, TheCreature from Jekyll Island , American OpinionPublishing, p. 265.

În banii de azi, acei 20 de milioane ar fi 420 demilioane de dolari, evident, bani furaţi de la poporulamerican, prin Banca de RezervăFederală.

Jacob Schiff deţinea controlul întregii fraternităţibancare şi finanţa un guvern al cărui principii sunt înantiteza directăcu Constituţia Statelor Unite. Schiffpretindea a fi capitalist american. Trăia în America, darobiectivul lui era cel al papalităţii: distrugerea totalăaAmericii.

67

Mai erau şi alte scopuri pe care Iezuiţii urmăreausăle atingăprin Primul Război Mondial.

Toate naţiunile mari, incluzând Statele Unite,erau plictisite de război, devastate, bocindu-şimorţii. Pacea era marea dorinţăuniversală. Astfelcă, la propunerea lui Woodrow Wilson de a seforma o Ligăa Naţiunilor care săasigure pacea,toate naţiunile au sărit în sprijinul ei, chiar fărăsăciteascătipăritura măruntăa acelei poliţe deasigurare. — Myron Fagan, The Iluminati and theCouncil on Foreign Relations, Taped lecture.

DupăPrimul Război Mondial, s-a încercat formareaunui guvern unic mondial, şi Liga Naţiunilor a fostînfiinţată. Senatorul Henry Cabot Lodge Sr. a prevenitStatele Unite din a face parte din Liga Naţiunilor.Complotul iezuit, de a crea un corp guvernant mondial,a fost oprit temporal. Aceastăparte a planului iezuit atrebuit sămai aştepte alţi 27 de ani pentru o repetare aperformanţei, când cel al Doilea Război Mondial a datnaştere Naţiunilor Unite.

Înainte de a privi la un alt motiv pentru carepapalitatea se desfăta în Primul Război Mondial, săluămaminte la preşedintele Woodrow Wilson. Wilson eracontrolatşi dominat de Colonelul Edward Mandell House.Wilson a spus:

Domnul House este a doua meapersonalitate. El este eu însumi, independent.Gândurile mele şi ale lui sunt una. — CharlesSeymour, The Intimate Papers of Colonel House,Houghton Mifflin, vol. I, pp. 114, 115.

Pentru şapte ani îndelungaţi, Colonelul Housea fost al doilea eu al lui Woodrow Wilson… Houseformulase primele poliţe a administraţieişi, practic,a condus afacerile externe al Statelor Unite.Aveam, într-adevăr, doi preşedinţi în loc de unu…Super ambasador, vorbea cu regii ca de la egal la



egal. El era generalul spiritual al administraţiei.— George Viereck, The Strangest Friendship inHistory: Woodrow Wilson and Colonel House ,Liveright Publishers, pp. 18, 19, 33.

Vierick spune, la paginile 106-108, că, în timp ceWilson candida pentru realegeri în 1916 pe platforma„pentru căel ne-a ţinut departe de război,” Housenegocia o înţelegere secretăcu Anglia şi Franţa, înnumele lui Woodrow Wilson, afirmând căAmerica vaintra în război, imediat dupăalegeri. House era intimfamiliarizat şi cu centrele de bani şi putere în Europa.

House avea contacte apropiate atât cu J.P.Morgan cât şi cu familiile bancare vechi, aiEuropei. — G. Edward Griffin, The Creature fromJekyll Island, American Opinion Publishing, p.239.

Edward Mandell House controla pe Woodrow Wil-son în totalitate. House era un iezuit care îndeplineaorice dorinţăa iezuiţilor. El l-a folosit pe Wilson camarionetă, pentru crearea Ligi Naţiunilor, în favoareaiezuiţilor. Wilson nu era nimic mai mult decât o unealtăaRomei, care le făcea gusturile.

Un alt motiv pentru Primul Război Mondial erarevanşa cu Germania, pentru opoziţia manifestatăfaţăde papalitate şi faţăde iezuiţi, în anii 1860 şi 1870.Germania era locul naşterii luteranilor, atât de urâţi depapalitate. De douăori în acest timp, Cancelarul Ottodin Bismark, a condus Germania, cunoscutăca Prusia,la victorii militare asupra ţărilor controlate de iezuiţi,Austria în 1866 şi Franţa în 1870. Bismark a scos înafara legii Ordinul Iezuit, prin legea Kulturkampf în 1872.Aceste „crime” împotriva Romeişi a iezuiţilor, trebuiausăfie plătite. De atunci, mii de Germani au fost omorâţiîn baia de sânge a Primului Război Mondial.

Germania a fost cea mai afectatăţarăla sfârşitulrăzboiului. Naţiunile victorioase a Europei au folosit

69

Tratatul de la Versailles săjefuiascăGermania. Tratatula impus o astfel de nedreaptăpovarăasupra Germanieipentru reparaţiile de război, căla întrebarea presei cuprivire la ce se oferea lumii prin acest tratat, liderulFrancez Clemenceau a răspuns: “Am garantat un altrăzboi în 20 de ani.” Germania a fost de acord cutermenii pentru căera slabăşi învinsă, dar ei s-aureconstruit rapid şi au acţionat spre a se revanşaîmpotriva inamicilor lor, pentru datoria cu care îi încărcasela sfârşitul Primului Război Mondial.Acea revanşăaveasăfie Al Doilea Război Mondial.

Dupăîncheierea Primului Război Mondial, iezuiţiinu primiserăce doreau. Woodrow Wilson şi EdwardMandell House au reuşit săle înfiinţeze Liga Naţiunilor,dar aceasta a eşuat mizerabil pentru căStatele Unite nus-au implicat. De aceea, un alt război era necesar, unrăzboi atât de devastator, încât oamenii săajungăsăstrige dupăformarea ‘Naţiunilor Unite.’ Acesta a fostunul dintre scopurile celui de-al Doilea Război Mondial.Ne vom ocupa de acesta şi alte motive pentru război, încapitolul următor.


CAPITOLUL 7

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Cel de-al Doilea Război Mondial a fost cel mai extinsşi devastator din istorie. Sute de mii de oameni au muritîn acest război. Cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu dece acest război a avut loc, sau care a fost cauza izbucniriilui. Războaiele nu izbucnesc la întâmplare. Ele suntplanificate şi executate de oameni cu poziţii înalte înguvern, pentru avantaje proprii. Preşedintele FranklinD. Roosvelt a spus: “În politică, nimic nu are loc laîntâmplare. Dacăse întâmplă, trebuie săfiţi siguri căafost plănuit astfel.” Haideţi săvedem cine a planificatcel de-al Doilea Război Mondial.

Papa şi agenţi i iezuiţi sunt instigatori irăzboaielor, iar, în timp ce lumea are dureri reale,Roma are şampanie. — Jeremiah J. Crowley (unfost preot catolic), Romanism: A Menace to theNation, Menace Publishing, p. 144.

Papa era implicat în Al Doilea Război Mondial,aşa cum erau implicaţi Hitler şi catolicul Mussolinişi de aceea, la fel de vinovat pentru moartea aşase milioane de evrei. În realitate, papii erauimplicaţi şi au instigat cele mai multe, dacănutoate, războaiele europene, de-a lungul secolelor.— F. Paul Peterson, Peters Tomb Recently Dis-covered in Jerusalem, p. 63. (Citat în: Is Albertofor Real, Sidney Hunter, Chick Publications, page41).

Oricine poate spune căîn 1914, BisericaRomano-catolicăa început seria de războaie.

71

Atunci, tributul de sânge pe care ea l-a luatîntotdeauna de la popoare, a început săcurgăîntorente veritabile. — Edmond Paris, The VaticanAgainst Europe, The Wickliffe Press, p. 48.

Aceştia nu sunt singurii autori renumiţi care implicăpapalitatea ca instigatori al celui de-al Doilea RăzboiMondial, şi, de asemenea, a tuturor celorlalte războaie.În lumina acestor afirmaţii, este dezgustător săauzidespre o întâlnire recentăîn Assisi, Italia, unde PapaIoan Paul Al II-lea a fost citat spunând: “Violenţă,niciodatădin nou! Război, niciodatădin nou! Terorism,niciodatădin nou!” Papalitatea a instigat şi încămaiinstigărăzboaie, iar Papa are îndrăzneala săfacăastfelde afirmaţii!

America, actualmente, duce război împotrivaterorismului. Afirmaţiile de mai sus indicăfaptul căpapalitatea este responsabilăpentru căface acest război,împotriva terorismului, o necesitate.

George Bush a declarat în USA Today, pe 17Septembrie 2001, căadministraţia lui pregăteşte ocruciadăîmpotriva terorismului. În istoria trecută,cruciadele erau războaie religioase, în favoareaintereselor papale. Vroia Bush săspunăprin aceasta cărăzboiul împotriva terorismului este luptat în favoareaintereselor papalităţii?

Adolf Hitler a fost vinovat de multe atrocităţi întimpul celui de-al Doilea Război Mondial.A fost el într-adevăr responsabil pentru aceste atrocităţi, sau el doaraducea la îndeplinire ordine? Luaţi seama la cine trăgeasforile în Germania hitleristă.

În Germania, ambasadorii Papali din Berlin,Mgr. Pacelli şi Franz von Papen, şambelanul par-ticular al Papei, au realizat o uniune cu Roma şisau concentrat asupra distrugerii Republicii de laWeimar. Catolicii germani erau ostili faţădenazism, dar aceştia au fost informaţi căPapaînsuşi era în favoarea lui Hitler. În consecinţă,



Centrul Catolic, axa tuturor majorităţi lorparlamentare, a votat dând drepturi totale lui Hitler,pe 30 Ianuarie, 1933.

Aceastăoperaţiune a fost imediat îndeplinităîn Italia, prin încheierea unei înţelegeri care a fostcea mai avantajoasăpentru biserica Romană.Episcopatul german a jurat loialitate Fuhrer-uluişi organizaţiilor Tineretului Catolic, combinate cucea a Nazismului. — Edmond Paris, The VaticanAgainst Europe, The Wickliffe Press, page 15.

Vaticanul a ajutat pe Hitler săcâştige putereşi apoi, l-a ajutat să-şi consolideze dominaţia înGermania. Aceasta a fost făcutăîn grup, prin asfătui Partidul Catolic în Germania, săvotezepentru candidaţii nazişti.

Votul Catolic a dat lui Hitler majoritatea decare avea nevoie, ca săpoatăforma un guvern în1933. Mai departe, Vaticanul a ordonat membrilorCatolici ai Parlamentului Reichstag, săsusţinălegislaţia, dând lui Hitler putere săguverneze, prindecret. Aceastăautoritate a dat lui Hitler putereadictatorialăde care avea nevoie pentru a distrugepe comuniştii germani.

Toatăafacerea Vatican - Hitler fusesecondusăîn secret înainte ca Hitler sădevinăCancelarul Germaniei, în ianuarie, 1933. In iunieal aceluiaşi an, Hitler şi Vaticanul au semnat unacord prin care biserica a jurat loialitate regimuluinazist...

Curând dupăaceea, catolicul Franz vonPapen, al doilea în autoritate dupăHitler, a descrisesenţa alianţei Hitler - Vatican, în următoarelecuvinte: “Al treilea Reich,” a spus el, “este primaputere care nu numai recunoaşte, dar şi pune înpractică, înaltele principii ale Papalităţii.” — AvroManhattan, The Vatican Moscow WashingtonAlliance, Ozark Books, (Citat în Sydney Hunter,Is Alberto Reak, Chick Publications, pp. 42, 43).

Ce afirmaţie uimitoare! Von Papen spune căatrocităţilepe care le-a comis Hitler în timpul celui de-al Doilea

73

Război Mondial, erau principiile Papalităţii! Poate existavre-o îndoialăcăpapalitatea este cel puţin la fel de reaaşa cum a fost Hitler şi regimul lui?

Hitler însuşi admite căa fost ajutat demetodele iezuite din timpul Contra-Reformei,pentru a-şi urma ideologia în război… (Noi) amfost martori la susţinerea deschisăa fiecărui pasfăcut de Nazi-Fascism, în a impune regimuriautoritare asupra tuturor popoarelor. — Leo H.Lehman, Behind the Dictators, Agora Publishing,pp. 36, 38, 39.

O descriere amănunţităa istoriei, aşeazăameninţarea iezuit-catolică, chiar la inima regimuluiHitlerist. Catolicul von Papenşi partidul Centrul Catolicau fost aceia care l-au aşezat pe Hitler în poziţia pecare a deţinut-o, în 1933,şi ca să-şi manifeste mulţumirea,al treilea ‘Reich’ al lui Hitler era un model al principiilorpapale. Hitler a fost un simplu pion în mâinile iezuiţilorpapalităţii.

Cine a susţinut pe Hitler în devastata Germanie?Amintiţi-văcăGermania fusese redusăla sărăcie prinPrimul Război Mondial şi prin Tratatul de la Versailles.

Sume imense care aparţineau depozitarilorbăncii noastre naţionale, au fost date Germanieipe baza nici unei securităţi... Miliarde pestemiliarde din banii noştri au fost daţi Germaniei decătre comitetul Băncii de RezervăFederală... Pe27 Aprilie 1932, Băncile de RezervăFederalăautrimis Germaniei 750,000 de dolari, în aur, careaparţineau depozitarilor. O săptămânămai târziu,alţi 300,000 de dolari, în aur au fost trimişi înGermania, pe aceeaşi cale. La mijlocul lunii mai,12,000,000 de dolari, în aur, au fost trimişi înGermania, de către Băncile de RezervăFederală.Aproape în fiecare săptămânăse trimitea aur înGermania. — H.S. Kenan, The Federal RezerveBank, The Noontide Press, 1966, p. 158.



Dupăcum am văzut într-un capitol anterior, Bancade RezervăFederalăera creaţia iezuiţilor. Ei o foloseaupentru finanţarea marionetelor lor, caAdolf Hitler. KenanafirmăcăRezerva Federalăa finanţat pe Hitler şi peNazişti. DacăBanca de RezervăFederalăestecontrolatăde americani, cum poate ea săfinanţeze unduşman de moarte ca Hitler, care a luat poziţie înfavoarea a tot ceea ce Constituţia noastrăcondamnă?Conform afirmaţiilor făcute de Kenan, Banca deRezervăFederalănu este americană; este duşmanulnostru, finanţând pe duşmanii noştri. Astfel este deînţeles faptul căo bancăiezuităfinanţeazăo marionetăcaAdolf Hitler, folosităde iezuiţi.

De la Germania controlatăde iezuiţi, săne întoarcemspre Spania şi Francisco Franco. Spre sfârşitul anilor1800, Spania trecea prin convulsie. Mergea înainte şiînapoi, între monarhie romano-catolicăşi guvern repub-lican liber. În final, în anii 1930, corpuri de copii au fostgăsite sub câteva mănăstiri din Spania. Doctori audescoperit căaceşti copii muriserăprin sufocare. Vedeţi,preoţişi călugăriţe se uniserăîn adulter, iar copiii nedoriţierau omorâţi la naştere. Oamenii catolici din Spania, carenu ştiau nimic despre aceste crime crude, au fostinfluenţaţi de descoperiri, iar multe legi care împiedicaupe catolici, au fost aprobate. Conform fostului iezuitAlberto Rivera:

În 1936, noua inchiziţie Spaniolăa explodat.A fost numită„Războiul Civil Spaniol,” orchestratăîn secret din Vatican…

Papa a excomunicat capii Republicii Spanioleşi a declarat război între ‘Sfântul Scaun şiMadrid… Sub steagul Vaticanului, musulmanii auinvadat Insulele Canare, dupăcare au atacat sudulSpaniei... Când Inchiziţia şi-a îndeplinit scopurile,Spania se afla în ruine, sângerând şi învinsă, dar,în siguranţă, înapoi în mâinile Vaticanului...generalul Franco a devenit dictatorul romano-catolic în Spania. Guvernul lui Franco a fost

75

recunoscut de Vatican pe 3 August, 1937, cu 20de luni înainte de sfârşitul Războiului Civil. — JackChick, Alberto pts. 1, 3, 6, Chick Publications,pp. 12, 21, 28, 29.

Când Franco mărşăluia spre Madrid aproapede încheierea războiului civil în Spania, cândreinstala guvernul catolic înlăturând guvernulpoporului pe care protestanţii în stabiliserăîn urmăcu câţiva ani, a spus: “Am patru coloane de soldaţicu mine. Am şi a cincea coloanăîn Madrid, careva trăda şi va preda oraşul în mâinile mele, cândajung acolo.” — Albert Garner, The Devil’s Mas-terpiece: The Mistery of Iniquity, Blessed HopeFoundation, pp. 70, 71.

Pe 31 Martie 1934, Pactul Romei a fostsemnat şi a cerut suportul lui Mussolini şi Hitlerpentru Rebeliune. ‘Sfântul Război’ a început în1937. În timpul războiului, Vaticanul a datrecunoştinţăguvernului lui Franco, purtătorulsabiei lui, care, mai târziu a fost decorat cu OrdinulSuprem a lui Hristos. “Binecuvântate fie pistoaleledacăEvanghelia înfloreşte în urma lor!” Curând,Acţiunea Catolicăavea să-şi împrăştie tirania prinîntreaga ţarăruinată. Pax Christi! — EdmondParis, The Vatican Against Europe, The WickliffePress, p. 15.

Benito Mussolini, era foarte respectat de iezuiţiiRomei. Pentru ei, el era omul providenţei, careretrocedase Vaticanul în mâinile papalităţii, în 1929.

Ce s-a întâmplat în Europa între cele douămasacre?În Italia, au avut loc negocieri secrete între agenţi Papalişi Mussolini, „omul providenţei.” Preotul Don Sturzo,şef al grupului catolic, avea drepturi depline acordate deDuce (Mussolini), în Noiembrie, 1922. Dupăaceea, avenit Tratatul Lateran, care a sigilat uniunea Fascismuluişi a Papalităţii, cucerirea Etiopiei - binecuvântatăde cler-şi, în Vinerea Mare 1939, agresiunea împotrivaAlbaniei.— Idem, p. 15.



Conform cu Pius al XI-lea,

Mussolini îşi face loc rapid, şi, cu puteredezlănţuită, va cuceri totul în calea lui. Mussolinieste un om minunat. — Măauziţi? — un omminunat... Viitorul este al lui. – Idem, p. 69.

Pentru prezent, Roma considerăregimul fas-cist ca fiind cel mai apropiat dogmelor şiintereselor ei. Noi nu avem numai pe reverendul(iezuit) părinte Coughlin lăudând Italia lui Mussolinica fiind o „democraţie creştină,” căci, CiviltaCatolica, organul casei Iezuiţilor spune clar...„Fascismul este regimul care corespunde cel maiîndeaproape conceptelor Bisericii Romei.” —Pierre Van Paassen, Days of our Years, Hillman-Curl, p. 465.

Am văzut într-un citat anterior căHitler a pus înpracticăprincipiile papalităţii.Acumvedem căMussolinia făcut acelaşi lucru. Nu numai cele trei puteri a Europei,cu marionetele lor catolice, au făcut pe placul Romei întimpul celui de-al Doilea Război Mondial. FranklinRoosvelt, Preşedinte al Statelor Unite, a adus laîndeplinire dorinţele Romei, de asemenea.

Roosevelt i-a oferit cardinalului Spellman oocazie fărăprecedent, care, în final necesitarenunţarea la arhidiocezie, pentru luni bune...Propunerea uimitoare făcutăde Roosevelt, eraca Spellman sălucreze ca agent clandestin allui, în cele patru colţuri ale pământului. În acestcaz, răspunderea arhiepiscopului era săcontacteze şefi de state în Orientul Mijlociu, înEuropa, în Asia şi Africa. El purta mesaje dinpartea preşedintelui... şi activa ca ochi şi urechiai lui Roosevelt... Preşedintele i-a dat mai multăputere decât vre-un alt personaj religios americana avut vreodată. Spellman urma săumble printrecele mai mari personaje politice, ca unul dintreei... Dar puţini oameni erau siguri cu privire la ceea

77

ce arhiepiscopului făcea în timpul lungilor călătorii.Lucrarea lui clandestinăa dat naştere la întrebăriacasă, cu privire la rolul unui personaj religios,profund implicat în afaceri guvernamentale. – JohnCooney, The American Pope, Times Books, pp.124, 125.

Prima prioritate pentru Spellman era Papa Pius alXII-lea, şi totuşi, era folosit de Franklin Roosevelt caagent personal.

Despre Roosevelt citim din nou:

Roosevelt şi Eisenhower au aprobatrepatrierea forţatăa şase milioane de creştiniortodocşi ruşi, dintre care mulţi au fost torturaţisau omorâţi la sosirea lor la destinaţie. Doi ruşicare au scris despre aceastădecizie abominabilădin partea conducătorilor americani, au fost NikolaiTolstoi şi Alexander Soljeniţîn. Americanii au numitaceastărepatriere ‘Operation Keelhoul,’ dupăforma navalăde tortură, în care prizonierul estetras sub chila vaporului printr-o funie legatădecorpul prizonierului, ca săfie tăiat brutal deelementele de pe fundul vaporului.

Aceşti 6 milioane de indivizi nu erau numaisoldaţi care luptaserăpentru germani în favoareaRusiei, ci erau, de asemenea, copii şi femei…

Deşi Churchill şi Roosevelt erau aceia careau luat decizia incredibilăde a trimite milioanede ruşi anti-comunişti înapoi la moarte sigură,Generalul Dwight Eisenhower a impusOperaţiunea Keelhaul, în aparenţă, fărămustrăride conştiinţă. — Ralph Epperson, The UnseenHand, Publius Press, p. 301.

Roosevelt nu doar a folosit pe Spellman ca agent alsău, ci aşi îndeplinit planurile iezuiţilor de anihilare a câtmai mulţi creştini ortodocşi. Iezuiţii căutau sădistrugăpe creştinii ortodocşi din Serbia, în timpul celui de-alDoilea Război Mondial, iar prin aceastărepatriere, lasfârşitul războiului, ei au distrus mult mai multe milioane



de creştini ortodocşi ruşi. Roosevelt, Eisenhower şiChurchill, au îndeplinit planul sângeros al iezuiţilor, cumare succes.

Generalul Iezuit, contele Halke vonLedochowscki, era dispus săorganizeze, pe bazecomune de anti-comunism, un oarecare grad decolaborare între Serviciul Secret Germanşi OrdinulIezuit…

Von Ledochowski, considera căîncheiereasocotelilor dintre Rusia şi Germania erainevitabilă… Şi Baseler Nachrichten (27 Martie1942) nu a ezitat săscrie: “Una dintre întrebărilecare se ridicădin activitatea Germaniei în Rusia,care este de o supremăimportanţăpentru Vatican,este problema evanghelizării Rusiei.”

Acest amănunt este confirmat de PărinteleDuclos însuşi, într-o carte, “În timpul verii 1941,Hitler a apelat la toate forţele creştine... (el) aautorizat misionari catolici sămeargăîn noi teritoriiestice...”

“Nici nu a fost uitat căîn Franţa, CardinalulBaudrillant şi Mgr. Mayol de Luppe a recrutatL.V.F.-ul pentru cruciada împotriva Rusiei.” —Edmond Paris, The Vatican Against Europe, TheWickliffe Press, pp. 240, 241.

În timp ce Rusia creştin-ortodoxăera exterminatăde papalitate, un masacru asemănător avea loc înIugoslavia. Unele dintre multele cărţi scrise despreatrocităţile celui de-al Doilea război Mondial, include Teconverteşti… sau mori! Scrisăde Edmond Paris, TheVatican Holocaust by Avro Manhatan, şi RaveningWolves by Monica Farrell.Aceste cărţi amintesc despreuciderea celor aproximativ un milion de ortodocşi creştini,în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, comise deustaşi catolici. Pe coperta cărţii scrisăde Farrell citim:

Acesta este raportul torturilor şi crimelorcomise în Europa în 1941-1943, de către o armatăde activişti catolici, cunoscuţi ca ustaşi, conduşi

79

de călugări şi preoţi, şi chiar de călugăriţe.Victimele au suferit şi murit pentru cauza libertăţiide conştiinţă. Puţinul pe care noi îl putem faceeste săcitim raportul suferinţelor lorşi săpăstrămîn minte căaceasta nu s-a întâmplat în timpulevului mediu întunecat, ci în timpul generaţieinoastre ILUMINATE. Ustaşi este un alt numepentru Acţiunea Catolică. — Monica Farrell, Rav-ening Wolves, Protestant Publications, cover.

Expulzarea în masăşi convertirea forţatăacreştinilor ortodocşi la catolicism erau pe agendă.Toate măsurile care conduceau la eliminareaSerbiei în Croaţia, au fost îndeplinite sub sloganulanunţat de unul dintre miniştri croaţi: “Vommasacra prima treime de sârbi, vom expulza adoua treime, iar ultima treime va fi forţatăsăaccepte credinţa catolică, prin care vor fi absorbiţide elementul catolic.” — Lazo M. Kostich, Holo-caust in the Independent State of Croatia, Lib-erty, p. 18.

Papalitatea încămai încerca săextermine pe creştiniiortodocşi în Serbia spre sfârşitul anilor 1900, folosindu-se de Statele Unite ca terorişti în acel conflict, săbombardeze Serbia. Adevăratul măcelar al Balcaniloreste Papa şi Biserica Catolică, nu Slobodan Milosevic.Ei judecăpersoana nepotrivităpentru crime de război.

Un alt ţel al acestui război era săfacălucrurile atâtde imposibile pentru evrei, încât aceştia săfie determinaţisăse întoarcăîn Palestina.Aproape de sfârşitul PrimuluiRăzboi Mondial, Declaraţia Balfour a fost semnată,împuternicind pe evrei săse întoarcăacasă, în Palestina.Aceasta urma săfie casa lor permanentă. Totuşi uniievrei au avut succes în unele părţi ale lumii şi nu au vrutsăse întoarcă. Când al Doilea Război Mondial şi Holo-caust-ul au început, evreii persecutaţi îşi doreau un locpe care să-l numeascăCASĂşi s-au întors în Palestina.În 1948, Israel a fost declarat a fi o Naţiune Suverană.Conform cărţii lui Cooney, American Pope, page 187,



Francis Spellman fusese factorul de decizie în acceptareaIsraelului ca Stat Suveran.

De ce ar folosi iezuiţii pe Hitler pentru anihilareaevreilor, ca mai apoi, Cardinalul iezuit Francis Spellman,săîngrijeascăde o casăîn Palestina, pentru ei? Atenţie!Vaticanul căuta sădistrugăpe evrei de 1000 de ani.

...în spatele steagului Sionist, trebuia săsegăseascăsperanţa Mesianicăveche, pentru oteocraţie globalăce avea săvină, dupăcum afost prezis de văzătorii şi profeţii Sionului. Urmasăfie o teocraţie în care Iehova, şi nu Hristos,avea săfie Rege.

Spectrul creerii unei astfel de teocraţii, afermecat camerele interioare a bisericii Catolice,şi totuşi este o fricădominantă.

În ochii Vaticanului, de aceea, dorul milenardupăo teocraţie globalăEbraică, reprezintăoameninţare mortalăpentru învăţăturile escatologiceale bisericii Catolice. Când sunt traduse în termenipur politici, o astfel de concepţie înseamnănunumai rivalitate ci şi duşmănie. – Avro Manhatan,The Vatican Moscow Washington Alliance, OzarkBooks, pp. 169, 170.

La suprafaţă, statul Israel în Palestina, părea a fi omare ocazie pentru evrei, pentru a avea ţara lor proprie.Totuşi, care a fost rezultatul întoarcerii evreilor înPalestina? De când li s-a acordat statut de suveran în1948, evreii se aflăîn conflict continuu cu arabii. Mulţievrei au murit, exact cum iezuiţii au dorit şi auştiut căse va întâmpla.

Prin întoarcerea evreilor în Palestina, iezuiţii au speratcăse va ajunge la o astfel de vărsare de sânge, călumeava fi nevoităsăapeleze la un făcător de pace care săvinăîn regiune.Şi cine urma săfie acel făcător de pace?Papa Vaticanului, bine-nţeles. Iezuiţii doreau de mult sărestaureze puterea temporarăa Papei. Când Papei i seva da tronul lui Solomon în Ierusalim, mult aşteptataţintăva fi atinsă. Războiul împotriva terorismului început pe

81

11 Septembrie 2001, pe care George Bush îl numeştecruciadă, ar putea, cu siguranţă, agrava situaţia în acearegiune,şi sărezulte în domnia pontifului din Ierusalim.

Iezuiţii au eşuat în încercarea de a avea un corpunit guvernând lumea dupăPrimul Război Mondial. Darşi-au îndeplinit scopul sinistru, dupăal Doilea RăzboiMondial. Dupărăzboi, lumea plictisităa fost condiţionatăsăaccepte un guvern internaţional. Astfel s-a născutceea ce se numeşte Naţiunile Unite. De la creareaNaţiunilor Unite în 1945, acest aşa numit corp deconservare a păcii, a eşuat în mod mizerabil în încercareade a păstra lumea în pace. De ce? Pentru căpăstrareapăcii nu esteţelul lor, chiar dacăei continuăsăpretindăcăda. În prezent, existăaproximativ 83 de războaie înlume. Totuşi, a fost, cu siguranţă, un instrument pentrusuprimarea iubitorilor de libertate. Katanga şi Rhodesiasunt doar douăexemple de naţiuni distruse de forţeleN.U. Naţiunile unite s-au străduit din răsputeri sărestabileascăputerea temporarăa papalităţii —ţinta lorde la început.

Vom lua aminte la încăun scop al iezuiţilor cu alDoilea Război Mondial. Sosise vremea revanşeiîmpotriva Japonezilor. Spre finalul anilor 1500, japoneziiacceptase pe toţi străinii care doreau sătrateze cu ei.Misionarii catolici erau bineveniţi de asemenea. Dupăovreme, catolicii au devenit intolerabili cu celelaltecredinţe. Rezultatul a fost lipsăde odihnăşi vărsare desânge pentru multe decade. În final, în anul 1639, edictulde excludere a fost acceptat. Acesta afirma:

Pentru viitor, atâta timp cât soarele mailumineazălumea, nimeni sănu îndrăzneascăsănavigheze spre Japonia, nici măcar în calitate deambasadori, iar aceastăhotărâre nu va putea finiciodatărevocată, nici cu preţul vieţii. — AvroManhatan, Vietnam: Why did we go?, Cick Pub-lications, p. 153.

Pentru aproape 200 de ani, porturile japoneze au



fost închise pentru misionarii catolici, care încercaserăsăocupe Japonia pentru mândrul Papă. Prin a douajumătate al secolului al XIX-lea, puterea militarăa fostfolosităîmpotriva naţiunii insulare. Aceasta a fostînmuiatăpânăla conflictul sângeros în sudul Pacificului,în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, culminândcu bombardarea Hiroşimei şi Nagasaki. Japonia a fostadusăpe genunchi pentru totdeauna. Vremea revanşeisosise.

CAPITOLUL 8

PEŞEDINTELE JOHN KENNEDY

Recent, noi informaţii relevante cu privire laasasinarea preşedintelui Kennedy, au fost descoperite.Acestea aratăcine a planificatşi a comis aceastăcrimă.AceastănouădovadădemonstreazăcăraportulComisiei Warren, care este ultimul cuvânt al guvernuluicu privire la asasinare, este doar o acoperire a aceea ces-a întâmplat în realitate. Următoarele analize a asasinăriivor include câteva evenimente şi situaţii care poate nuvor părea a avea de-a face cu aceastăcrimă, dar vaarăta intriga intensădin spatele ei.

În timp ce se deplasa într-un vehicul descoperit,Kennedy a fost împuşcat în Dealy Plaza, pe 22Noiembrie, 1963, la ora 12: 30 p.m. mulţimile erau vesele.Era o scenăde bucurie în timp ce preşedintele StatelorUnite înainta pe străzile centrului oraşului Dallas. Păreacăfiecare zâmbea în acele mii de oameni care îşivânturau mâinile deasupra capului. Dintr-o dată, s-auauzit împuşcături, iar preşedintele Kennedy zăcea mortîn spitalul Parkland Memorial.

Acest caz a uluit lumea pentru ultimele patru de-cade, şi este unul dintre cele zece mistere nerezolvate,în ultimii o sutăde ani. Comisia Warren a fost desemnatăsăcerceteze cazul, iar aceasta a conclus căun pistolarnebun, Lee Harvey Oswald, a făcut aceasta. Ei au spuscăOswald a împuşcat pe Kennedy din clădireadepozitului de carte din Dallas, din spatele vehiculului.Dar acum existăo mulţime de dovezi care dezaprobăconcluzia raportului Comisiei Warren şi indicăla omascare masivăşi conspiraţie în spatele asasinatului.


La douăzile dupămoartea preşedintelui Kennedy, JackRuby l-a omorât pe Oswald. De ce? Nu cumva ca să-lîmpiedice săvorbească?

Există, douămotive principale pentru care Kennedya fost omorât. Aceste douămotive au de-a face curăzboiul din Vietnam,şi cu Banca de RezervăFederală.

Preşedintele a trimis douăajutoare în Vietnam,McNamara şi Taylor, care a adunat informaţii ce l-auconvins căStatele Unite trebuie săse retragădin Viet-nam. Raportul lor către preşedinte era intitulat Reportof McNamara-Taylor Mission to South Vietnam.

Cu acest raport în mână, PreşedinteleKennedy avea ceea ce dorea. Conţinea esenţadeciziilor pe care trebuia săle ia. Trebuia săfiereales pentru a termina programele pe care lepropusese în timpul primului termen; trebuia săscoatăpe americani din Vietnam. — Col. L.Fletcher Prouty, JFK: The CIA, Vietnam, and thePlot to Assassinate John F. Kennedy, Carol Pub-lishing Group, p. 264.

Fletcher Prouty ne spune că,

Pe 22 Noiembrie 1963, guvernul Statelor Unitefusese ocupat de grupul super puterii care vroia ointensificare a războiului în Indochina, şi omoştenire militarăcontinuă, pentru generaţiileurmătoare. — Idem, p. 264.

În timp ce preşedintele Kennedy reducea implicaţiileAmericii în sud-estul Asiei, acest grup super puternicplănuia omorârea lui. Dupăasasinarea lui Kennedy, aufăcut sigurărămânereaAmericii în Vietnam pentru multăvreme.

Cine era acest grup? Cine ne-a vrut în SudulVietnamului şi de ce? Când vom răspunde la aceastăîntrebare, oamenii care se aflăîn spatele asasinării luiKennedy vor fi cunoscuţi.

85

Avro Manhatan era un jurnalist britanic, care a lucratmulţi ani pentru Compania britanicăde transmisiuni ra-dio. El a scris cel puţin 15 cărţi despre rolul BisericiiCatolice în problemele lumii. În cartea lui, Vietnam:WhyDid We Go? El ne spune,

Originea militarăşi politicăa războiului dinVietnam, a fost descrisăcu milioane de cuvintescrise sau rostite. Totuşi, nimic nu a fost spusdespre una dintre cele mai semnificative forţe carea contribuit la promovarea lui, adicărolul jucat dereligie, ceea ce, în acest caz, înseamnărolul jucatde Biserica Catolicăşi de partenerul ei politic,Vatican. Participarea lor nu este simplăspeculaţie.Este un fapt istoric, la fel de concret ca prezenţaStatelor Unite sau a rezistenţei gherilei masive acomunismului asiatic. Activităţile celor douădinurmăau fost dezbătute de mii de cărţi, dar primanu a fost niciodatăamintitănici măcar în treacăt.Biserica Catolicătrebuie săfie consideratăcafiind iniţiatorul principal în originea, dezvoltareaşiexecutarea conflictului din Vietnam. De la bunînceput, aceastămotivaţie religioasăa ajutat lapornirea acestei avalanşe care avea săcauzezeagonii interminabile în continentele asiatice şiamericane.

Preţul plătit a fost imens: Mii de miliarde dedolari; dislocaţia în masăa populaţiei; anarhiepolitică; devastare militarăpe o scarăfărăprece-dent, dispreţfaţăde lumea civilizată; pierdere amii şi mii de vieţi de tineri asiatici şi americani;mutilare şi moarte a sute de mii de bărbaţi, femeişi copii. Tragedia din Vietnam va intra în istorieca una dintre cele mai crude fapte ale alianţeicontemporane între politicăşi religia organizată.

Factori de naturăpolitică, ideologică,economicăşi mili tară au jucat un rol îndesfăşurarea războiului, dar religia BisericiiCatolice a fost una dintre principalii instigatori.De la început, rolul acesteia a fost minimizat,totuşi, faptele concrete nu pot fi ignorate uşor.Acest amănunt urmeazăsa fie analizat, deşi pe



scurt. — Avro Manhattan, Vietnam: Why Did WeGo?, Chick Publications, 1984, p. 13, (Sublinieriadăugate).

Cuvântul Înainte al editorului acestei cărţi, pagina 3,comentează:

Avro Manhattan, autoritate globalăîn politicaVaticanului, a descoperit realitatea motivuluipentru care tinerii noştri au suferit şi au murit înVietnam. El pune moartea lor pe răspundereadorinţei pasionate a Vaticanului, de a face Asiaromano-catolică. Agenţii Vaticanului au provocatînceperea Războiului din Vietnam. Soldaţi iamericani slujeau Vaticanului în lupta lor disperatăpentru supravieţuire în jungle, pentru a face faţăiadului războiului, a durerii, morţii şi distrugerii.Totul a fost pus la cale de... iezuiţii ei. — Idem, p.3.

Mulţi oameni, în special catolici, pot face excepţiede realităţile menţionate în citatele anterioare, dar trebuiesăprezentăm faptele aşa cum suntşi cum s-au întâmplat.Când aceastăcarte vorbeşte despre romano-catolici, eanu se referăla membri sinceri ai bisericii, care nu ştiaunimic despre astfel de lucruri, ci se referăla conducătoriiVaticanuluişi la Ordinul Iezuiţilor.

Conform cu Avro Manhattan, războiul în Vietnam aavut loc din cauzăcăVaticanul a vrut săcreeze o bazăde putere în sud-estul Asiei, de unde săocupe tot sud-estulAsiei, iar mai apoi, întreagaAsie. Următoarele citatesunt extrase din aceeaşi carte.

Ho Chi Minh, a început, înaintea Celui De-alDoilea Război Mondial, săfacămanevre pentrustabilirea comunismului în Vietnam. El a primitajutor din partea Statelor Unite împotrivaJaponezilor, dar a folosit acest ajutor spreconsolidarea dominaţiei teritoriului Tonkin. În Au-gust, 1945 el a mărşăluit în Hanoi şi a stabilit

87

guvernul provizoriu al Republicii Democrate Viet-nam. Ca un maestru strateg, el a cooperat întransplantarea a aproape un milion de nordVietnamezi catolici, în Sud... Dupăalegerea luiPapa Ioan al XXIII-lea în 1958, şi întoarcereaVaticanului de la războiul rece la cooperarea cuMarxismul, Ho Chi Minh a încheiat o înţelegeresecretăcu Papa Ioan care a condus la controltotal a ţării, de către Nord. — Idem, p. 177.

Preşedintele Vietnamului de Sud, Ngo DinhDiem, era un catolic practicant care a condusVietnamul de Sud cu mânăde fier. El a fost uncredincios autentic în răului comunismului şi alunicităţii Bisericii Catolice. La început, el fuseseadus la preşedinţie de către cardinalul Spellmanşi Papa Pius al XII-lea. El a transformatpreşedinţia într-o adevăratădictaturăcatolică,zdrobind oponenţii politici cu cruzime. Mulţicălugări budişti s-au sinucis dându-şi foc de vii,în semn de protest împotriva persecuţiei religioase.Persecuţia lui discriminantă împotriva ne-catolicilor, specific — budişti, a cauzat răsturnareaguvernului şi dezertare din armată. Aceasta acondus la intervenirea armatei Statelor Unite înVietnamul de Sud.

În aceastăterorizare, el a fost ajutat de ceidoi fraţi ai lui Catolici, şeful poliţiei secrete, şiArhiepiscopul de Hue. — Idem, p. 56 (Sublinieriadăugate).

Cardinalul Francis Spellman, arhiepiscopul de NewYork, a fost omul cheie care a condus America în con-flict.

Era activ în a insista ca Statele Unite săaleagăpe Diem şi să-l susţinăca preşedinte alVietnamului de Sud. A fost făcut Vicar General aforţelor armate al Statelor Unite pe care le numeaGls — ‘Soldaţii lui Hristos’ (aceasta însemnândsoldaţi pentru Biserica Catolică) în vizitele lui



frecvente la frontul războiului din Vietnam. Idem,p. 71.

Vaticanul a jucat de ambele părţi în lupta uneiaîmpotriva alteia, în acest război din Vietnam. Îl controlaupe Diem în Sud, în timp ce sfătuia pe Chi Minhşi încheiaînţelegeri secrete cu el, în Nord. Astfel, totuşi, războiuls-a desfăşurat, Vaticanul a triumfat,şi a câştigat controlulîn Vietnam. Încercarea preşedintelui Kennedy de aînăbuşi baia de sânge, a provocat mânia nemuritoare ainstigatorilor războiului — iezuiţii papalităţii.

Preşedintele Kennedy a început săreducăimplicareaAmericii înVietnam, chiar înaintea morţii sale.În ziua următoare omorârii sale brutale, s-au întâmplaturmătoarele:

La ora 8:30 a.m., Sâmbătă, 23 Noiembrie,1963, limuzina care transporta pe directorul CIA,John McCone, a pătruns pe proprietatea CaseiAlbe… El era acolo, de asemenea, pentru aîncheia o afacere, înainte de a fi implicat în toatedetaliile determinate de schimbarea de preşedinte— semnarea Memorandumului 278, al SecurităţiiNaţionale, un document secret care a inversatimediat decizia lui John Kennedy de a limitarăzboiul din Vietnam. Efectul Memorandumului278 a dat Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) caleliberă săprocedeze la o escalare totalăarăzboiului în Estul îndepărtat… Ca rezultat, din23 Noiembrie 1963, Orientul Îndepărtat a luat loculCubei ca ţepuşîn coasta Americii. De asemenea,a creat o nouăsursăde narcotice pentru piaţaglobalăa mafiei. — Robert Morrow, First HandKnowledge, Shapolsky Publishers, p. 249.

Ziua următoare omorârii lui Kennedy, decizia de aopri America din implicarea în Vietnam a fost anulată,iar programul Vaticanului a continuat.

Afirmaţia lui Morrow descoperă, de asemenea, unalt motiv pentru care iezuiţii vroiau săcontinue războiul;

89

ei ar fi câştigat miliarde de dolari în traficul internaţionalde droguri. În ultimele patru secole, iezuiţii fuseserăimplicaţi în traficul de droguri din Orientul Îndepărtatşi,cu siguranţă, n-ar fi vrut săpiardăacest avantaj, chiardacăaceasta implica pierderea a milioane de vieţiomeneşti!

Cum misiunea originalăa iezuiţilor fusesestabilităîn Beijing în 1601, societatea lui Isus(iezuiţii) au deţinut cheile traficului OrientuluiÎndepărtat. — inclusiv traficul de droguri. — as-sorted authors, Dope, Inc.: The Book That DroveKissenger Crazy, Executive Intelligence Review,p. 117

Politicienii dinWashingtoncontrolaţi de iezuiţi, vroiaucontinuarea războiului în Vietnam. Vroiau săcreeze oputere catolicăîn sud-estulAsiei. Vroiau săcontinue cudeţinerea controlului asupra pieţei internaţionale dedroguri, pe care-l condusese 400 de ani în Estulîndepărtat. Când preşedintele Kennedy s-a aşezat încalea lor, a trebuit săfie dat la o parte. Iezuiţii au pus lacale asasinarea lui.

Al doilea motiv pentru care Kennedy a fost asasinat,este intenţia eliminării Băncii de RezervăFederală.Colonelul James Gritz explică:

Când Kennedy a propus întoarcerea monedeiamericane la cea de aur şi dizolvarea Sistemuluide RezervăFederală, când a încercat să-şiexercite autoritatea de conducător, datălui decătre Constituţia Statelor Unite... Kennedy şi-apregătit propria moarte. Sosise timpul săplece.— Colonel James Gritz, Called to Serve: Profilesin Conspiracy from John F. Kennedy to GeorgeBush, Lazarus Publishing, pp. 511, 512.

Preşedintele Kennedy a încercat dizolvareaSistemului Rezervei Federale, care este banca centralăa Statelor Unite, o creaţie a iezuiţilor.



Constituţia Statelor Unite dăcongresului putere săfacăbanii. DacăCongresul Statelor Unite ar fi făcutbanii proprii, aşa cum impune Constituţia, n-ar mai trebuisăplăteascăsute de miliarde de dolari de interes pecare îi plăteşte acum bancherilor pentru datoriilenaţionale, din bani care au fost făcuţi din nimic. De aceea,Kennedy a început sătipăreascăbanii guvernuluiStatelor Unite, care erau liberi de datorie, săînlocuiascădolarii Rezervei Federale, pe care îi folosim astăzi.

Am văzut în capitolele anterioare cine esteresponsabil pentru crearea Băncii Rezervei Federale,şia operaţiei neconstituţionale a acestei bănci care furăbani de la cetăţenii americani. Iezuiţii, dacăvăamintiţidin capitolul doi, au încercat săasasineze pe preşedinteleAndrew Jackson pentru căa întrerupt activitatea bănciicentrale. Din nefericire, au reuşit săasasineze peKennedy pentru căa încercat săfacăacelaşi lucru.Iezuiţii folosesc bogăţia creatăde Rezerva Federală,pentru finanţarea faptelor lor criminale.

John Kennedy a provocat mânia criminalăa iezuiţilor,îndrăznind săacţioneze ca un adevărat preşedinte,şi nuca marionetăa lor.

Aţi putea spune, “Stai puţin căKennedy era romano-catolic. A fost singurul preşedinte catolic pe care l-amavut vreodată.” E adevărat. Chiar dacăera catolic, el aconsiderat căinteresele Statelor Unite erau o prioritatefaţăde dorinţele papalităţii. Nu era iezuit.

Existăo secţiune interesantăîn instrucţiunile secretea ordinului iezuit, scrisăde fondatorul lor, Ignatius Loyola.

În concluzie, fie ca ei (iezuiţii) săaibăîntâietate peste prinţi, nobili, şi magistraţi în oriceloc, ca aceştia săfie la dispoziţia noastră, săsacrifice pânăşi pe cele mai apropiate rude, şipe cei mai intimi prieteni, când considerăm căaceasta ar susţine interesele noastre. — W.C.Brownlee, Secret Instructions of the Jesuits,American and Foreign Christian Union, p. 47.

91

Vedem aici cădacăordinul iezuit spune căo anumităpersoanătrebuie sămoară, nu conteazădacăaceastăpersoanăiţi este cel mai bun prieten, dacăîţi este tată,sau frate; trebuie sămoară. Ce sistem!

Credeţi căBiserica Catolicănu este atât deputernică? Credeţi căaceasta exagereazăîn ai prezentaca fiind prea puternici? Avro Manhattan ne spune:

Cardinalul Francis Spellman, de New York, afost vicarul militar a Forţelor Armate Americane înVietnam. El era, de asemenea, legătura neoficialădintre papa, Foster Dulles, Secretarul de Stat aStatelor Unite şi, fratele secretarului, Alan, careera capul C.I.A. — Avro Manhattan, Murder in theVatican, Ozark Books, pp. 35, 36.

Astfel. Prin Cardinalul Francis Spellman, BisericaRomano-catolicăşi iezuiţii au avut accesşi control asupralui John Foster Dulles, Secretarul de Stat, şi asupra frateluilui,Alan, care era capul CIA.Acele douădepartamente,împreunăcu F.B.I. se aflau înmâinile cardinalului FrancisSpellman, Prim Cardinal al Bisericii Romano-catolice,în New York.

Biserica Catolicăîn Statele Unite, din punctde vedere financiar, depăşeşte toate bogăţiileAmericii. Politic, se furişeazăîn Casa Albă, înSenat şi în Congres. Este o forţăîn Pentagon, unagent secret în FBI, şi ocupăpoziţii principale înC.I.A. — Idem, p. 271.

Jean Hill , a fost martor omorârii lui Kennedy. Încartea ei, intitulatăJFK: The Last Dissenting Witness,ea menţioneazăcă, în timpul unei conversaţii cu prietenulei, J.B., care era unul dintre poliţiştii însoţitori ai luiKennedy, acesta i-a spus:

În timp ce Kennedy era ocupat strângândmâinile mulţimii adunate în aeroport, oamenii



Serviciului Secret al lui Johnson au venit la poliţiştiide pe motociclete şi ne-a dat o serie deinstrucţiuni. Cel mai ciudat lucru pe care ni l-aspus era căruta paradei prin Dealy Plaza a fostschimbată.” “Schimbată? Cum?” A întrebat JeanHill. “Iniţial, trebuia săse meargădirect pe stradaprincipală.” A spus J.B., “dar ne-au cerut sănumai ţinem cont de ruta veche. În schimb, ni s-acerut sădăm colţul pe strada Houston şi săs-oscurtăm pe Elm.” Jean a simţit căi se încleşteazăgura. “Dacărămâneaţi pe strada principală,probabil căKennedy s-ar fi aflat în afara zonei dincare avea săfie împuşcat.” J.B. a făcut ochii marişi a exclamat: “Poate cădin cauza aceasta auschimbat ruta. Dar asta nu-i tot. Ne-au aşezat incea mai nebunăpoziţie de care am auzit vreodată.Normal, patru poliţişti pe motocicletă, mergeauîn cele patru laturi ale vehiculului preşedintelui,dar de data aceasta ne-au aşezat pe toţi într-oparte, lăsând vehiculul preşedintelui fărăescortăîn faţă. Ni s-a ordonat săstăm în spate şi sănune apropiem de partea din faţăcu nici un chip. Nuauzisem niciodatăde o astfel de formaţiune, darni s-a spus căvroiau ca oamenii săse bucure devizibilitate nerestricţionată. Bănuiesc căCINEVAa căpătat o vizibilitate nerestricţionatăsuficientă.— Jean Hill, JFK: The Last Dissenting Witness ,Pelican Publishing, p. 113.

Deci, ruta prin Dallas a fost schimbată, pentru caoamenii săaibăacces vizibil la preşedintelui StatelorUnite. Asasinii iezuiţi au avut, cu siguranţă!

S-a mai întâmplat ceva ciudat. Lyndon Johnson, vicepreşedintele Statelor Unite, aparent, avea o problemăreală. Continuând cu conversaţia dintre Jean Hill şiprietenul ei martor,

Despre ce vorbeşti? A întrebat Jean inocentă.Nu înţeleg. “Prietenii mei din formaţie spun căJohnson a început săse aplece jos în vehicul,aproximativ 30-40 de secunde înainte de auzirea

93

primei împuşcături. Cred căacesta este o micăciudăţenie. Nu crezi?” „Oh, fii serios J.B.” a spusJean Hill crezând căprietenul ei glumea. “Cusiguranţănu vorbeau serios.” “Dupăpărerea mea,erau foarte serioşi.” A spus J.B. “Unul dintre ei i-aspus lui Maguire căl-a văzut pe Johnsonaplecându-se în vehicul înainte ca vehiculul săintre pe strada Houston.” “Hm! Poate Johnson ascăpat ceva jos, şi s-a aplecat. Deci, ar putea fi osimplăexplicaţie.” “Poate căda,” A replicat J.B.“Nu pretind căştiu ce l-a determinat săse aplece,dar acest coleg spunea căpărea săse aşteptela gloanţe. Când am auzit aceasta, am începutsă-mi pun o serie de întrebări.” — Idem, pp. 114-116.

Lyndon Johnson acţiona ca şi cum ştia căaveau săzboare gloanţe, aplecându-se de mai multe ori, înaintede auzirea împuşcăturilor.

Legea, în Texas, interzice ca oamenii care mor înstatul Texas săfie luaţi înainte de efectuarea autopsiei.Totuşi, corpul preşedintelui Kennedy a fost luat fărăautopsie. De ce? Pentru căerau destule evidenţe căafost împuşcat de mai multe gloanţe. Erau destule evidenţecăraportul prezentat era numai minciuni. Erau multegloanţe pe care doctorii le-ar fi găsit şi astfel, ideea căpistolarul principal a fost Lee Harvey Oswald. De aceeanu s-a permis efectuarea autopsiei în Texas. De aceeacorpul lui Kennedy a fost transportat la Washington D.C.,unde autopsia federalăa fabricat evidenţe care săsepotriveascăcu minciunile comisiei care dăduse un raport.Exista o conspiraţie condusăde iezuiţi care omorâse peKennedy, aceştia nepermiţând evidenţelor săiasălalumină, indiferent de numărul de persoane care ar fimurit.

Dacăîntr-adevăr s-au tras mai multe focuri în aceazi în Dealy Plaza, cu siguranţă, vehiculul conţineaevidenţe ale acestui fapt.

Trei zile dupăasasinare, Carl Renas, capul securităţii



la Dearborn Division de la Ford Motor Company, con-duce limuzina de la Washington la Cincinnati, cuelicopterele securităţii zburând pe deasupra. El aobservat mai multe găuri produse de gloanţe, cea maievidentăfiind una în parbriz, care, conform lui Renas,era o loviturăprincipalăşi nu un fragment. Limuzina afost dusăde Renas la Hess şi Eisenhart de Cincinnatiunde parbrizul a fost înlocuit. Serviciul secret i-a spuslui Renas, “Ţine-ţi gura.” - Charles Crenshaw, JFK:Conspiracy of Silence, Penguin Books USA, p. 106.

Renas era şeful securităţii reprezentând DiviziuneaDearborn a Companiei Ford Motor. Cine eraşeful aceleidiviziuni în 1963, când lui Renas I s-a încredinţat sarcinavieţii lui?

Henry Ford II spune astăzi căprima oarăcândîşi aminteşte să-l fi întâlnit pe Lee Iacocca, eranoiembrie 1960, când acesta l-a chemat să-ispunăcăîi va încredinţa conducerea diviziuniiFord, la Dearborn. — Robert Lacey, Ford, the Menand the Mashine, Ballantine Books, p. 531.

Lee Iacocca era şeful Diviziunii Dearborn acompaniei Ford Motor, care a trimis pe Carl Renas săaducămaşina în care Kennedy se afla când a fostasasinat, de la Washington D.C. Iacocca a fost şef prin-cipal a Diviziunii Dearborn, pânăcând a devenitPreşedintele Companiei Ford Motor, în 1970. Iacocca afost parte din acoperirea adevărului pentru căa eliminatevidenţele cu privire la asasinarea lui JFK.

Ce legături avea el cu Biserica Catolică? Înautobiografia lui, acesta spune,

Mi-a luat un număr de ani pânăam înţeles dece trebuia săfac o bunămărturisire unui preotînainte sămerg la Sfânta Cină, dar în adolescenţăam înţeles importanţa acestui drept greşitinterpretat al Bisericii Catolice. În anii de mai

95

târziu, m-am simţit complet împrospătat dupămărturisire. Am început chiar săfrecventez întâlnirila sfârşit de săptămână, unde iezuiţii, într-oexaminare de conştiinţăfaţăcătre faţă, m-au făcutsăînţeleg viaţa pe care o trăiam. — Iacocca: AnAutobiography, Bantam Books, p. 8.

Romano-catolicul Lee Iacocca, şef principal aldiviziunii Dearborn a companiei Ford Motor, a fost acelacare a trimis pe Carl Renas săaducălimuzina care purtasemne de multiple gloanţe, trase de multiple pistoale,care l-au omorât pe John F. Kennedy. Nu este uimitorcămulţi ani dupăaceea, ca preşedinte la Chrysler, LeeIacocca a mers la Congres şi a cerut ajutor financiar?Cum catolicul Iacocca fusese un serv atât de supuscauzei iezuiţilor, un alt catolic supus, cu numele Thomas‘Tip’Neill,şi-a folosit puterea, ca purtător de cuvânt alCasei Albe, ca săfacărost de toţi banii de care LeeIacocca a avut nevoie.

Au existat mulţi oameni care au ştiut mult despreasasinarea lui Kennedy dar, din nefericire, aproape toţiau murit sub circumstanţe misterioase. S-a făcut un efortdeosebit pentru înlăturarea oricărui mijloc de aflare aadevărului, pentru ca nici un secret sănu fie divulgat.Chiarşi Jean Hill a precizat căau existat câteva încercărisăfie omorâtăea, şi copiii ei.

Jim Marrs, autorul cărţii Crossfire: Complotulcare l-a omorât pe Kennedy,” a scris : “În decursula trei ani de la omorârea preşedintelui Kennedyşi Lee Harvey Oswald, au murit 18 martori —şaseprin împuşcare, trei în accident, doi prinsinucidere, unul prin tăierea gâtului, unul printr-oloviturăde carate la gât, cinci din cauze natu-rale.” ...Un matematician, angajat de LondonSunday Times în Februarie 1967, a ajuns laconcluzia căprobabilitatea ca numărul de martoriimplicaţi în asasinarea lui Kennedy sămoarăîntre22 Noiembrie 1963 şi data mai sus menţionată,era de 100.000 trilioane la unu.... În perioada de



timp dintre 22 Noiembrie 1963 pânăîn August1993, au murit peste 115 martori, căzând victimemorţii în circumstanţe ciudate. — Craig Robertsand John Armstrong, JFK: The Dead Witnesses,Consolidated Press, p. 3.

Kennedy a fost unul dintre mulţii preşedinţi, regi,ţari şi împăraţi care au refuzat săse opunăiezuiţilor şiau fost omorâţi pentru aceasta. Rolul jucat de papalitateîn aceasta crimăşi ascunderea realităţii, nu pot fi ne-gate. Am văzut căVaticanul avea un plan, oamenii înpoziţii cheie l-auadus la îndeplinire,şi alţi oameni în poziţiicheie au ascuns dovezile.

A existat un singur grup, o organizaţie, a căruiistorie trecutăa fost caracterizatăde plănuirea şiîndeplinirea unor astfel de fapte; care a avut unmotiv durabil consistent înainte, în timpul şi dupăcomiterea crimei; care a avut conexiunileinternaţionale necesare; care a avut banii; care aputut introduce sinuciderea şi sacrificiul de sineîn membri ei; şi care a continuat săexiste printoate fazele conspiraţiei de asasinare. Aceastaeste Biserica Romano-catolică. — EmmettMcLoughlin, An Inquiry into the Assasination ofAbraham Lincoln, Lye Stuart, Inc. 1963, p. 161.

Winston Churchill, faimosul PrimMinistru Englez întimpul Celui De-al Doilea Război Mondial, a spus odată,

Cei mai mulţi dintre oameni, ocazional, seîmpiedicăde adevăr, dar se ridicăşi continuăcaşi cum nimic nu s-a întâmplat.

Acum înţelegem realitatea cu privire la unul dintrecele mai controversate subiecte în istoria americană.Te vei împiedica în adevăr aici şi vei merge mai departeca şi cum nimic nu s-a întâmplat, sau vei începe săanalizezi istoria şi evenimentele actuale într-o nouălumină?

CAPITOLUL 9

MASACRUL DE LA WACO

Un grup religios, cunoscut ca Branch Davidians(Ramura Davidiană) trăiau în tabăra lor, pe care onumeau “Muntele Carmel”, în afara oraşului Waco,Texas. Pe 19 Aprilie 1993, agenţi ai guvernului StatelorUnite au atacat tabăra lor şi au omorât femei şi copiineajutoraţi, cu tancuri de armată, aruncătoare de flăcări,şi gaz lacrimogen. Ca rezultat, aproape 100 de oamenişi-au pierdut viaţa. Ceea ce face aceasta o tragedie decele mai teribile proporţii, este faptul căDavidienii nufăcuserănimic săprovoace acest atac din parteaguvernului Statelor Unite.

Davidienii se aveau bine cu cei din comunităţilevecine. Aveau câteva păreri religioase diferite de altebiserici, dar, multe dintre aşa numitele biserici standard,aveau opinii diferite între ele. Diferenţele religioase nuputeau fi un motiv pentru care săfie atacaţi, săli sedistrugăcasele şi vieţile, în special, fărăsăaibăloc ojudecare a cazului. Primul amendament la Constituţie,garanteazădreptul la închinare conform conştiinţeifiecăruia, dar guvernul a ignorat total acest drept, înmasacrul de la Waco.

Un punct foarte important de înţeles, este că, efectiv,tot ceea ce guvernul şi canalele de ştiri au spus despreaceşti oamenii erau numai minciuni. Mulţi dintre aşanumiţii experţi au expus mărturii care au făcut pe mulţisăcreadăexact opusul adevărului. Din cauza acestorminciuni, foarte puţini oameni ştiu cum erau membriigrupului Branch Davidians,şi foarte puţini oameniştiuce a avut loc în timpul asediului de la Waco. Minciunile


au fost spuse în intenţia de a se justifica, pe căi imposibilechiar, ceea ce guvernul a făcut acolo.

Primul amendament al Constituţiei spune căguvernul nu va face legi care aparţin religiei. Drepturileconstituţionale ale Branch Davidians au fost totalmenteignorate. Criminalii au fost vinovaţi de cele mai crudecrime.

În dimineaţa dinaintea paştelui anul trecut,Shirley Burton, purtătorul de cuvânt al BisericiiAdventiste de Ziua a Şaptea, a spus căa primitun telefon înspăimântător. Pe linie, se afla unoficial al bisericii din Australia, transmiţând oavertizare cum căurmătoarea zi, o explozie deviolenţăva avea loc în Waco, Texas, cult carecuprindea o duzinăde foşti adventişti. Omulprimise mesajul de la părinţii unui membru alcultului.

Părinţii de-abia au primit mesajul căva avealoc un masacru sinucigaş,” a spus Burton,adăugând cămintea ei s-a umplut cu imagini aomorârii lui Jim Jones şi 900 dintre urmaşii lui, înGuyana.

Autorităţi ale bisericii au înştiinţat poliţia şiPaştele a trecut fărăincident. Dar pacea a ajunsla un sfârşit sângeros, duminica trecută, cândmembri ai sectei au început împuşcăturile cuagenţii federali. — The Washington Post, 3 Martie,1993.

Cuvintele “cult” şi „sectă” sunt folosite de guvernsau veştile media, săarunce suspiciuni sau sădiscreditezeun grup sau o biserică.

Primăvara trecută, of iciali ai biserici iAdventiste de Ziua a Şaptea au auzit de la colegiilor din Sydney căBranch Davidians plănuiau osinucidere în masăpentru ziua de Paşti. Aproapeîn acelaşi timp, Departamentul de Stat primisecuvânt de la surse din Australia căgrupul luiKoresh pregăteau arme şi plănuiau sinuciderea.

99

Statul a transmis informaţia la ATF (DepartamentulGuvernamental de Alcool, Tutun şi Arme de Foc)care şi-a început investigarea în Iunie, 1992. —Newsweek, 15 Martie, 1993.

Aceste douăarticole vorbesc despre veştirăutăcioase circulând despre Branch Davidians. Nimic,niciodatănu venise de la ei. David Koresh, liderulDavidienilor, auzise căATF vroia săprimeascăinformaţiicomplete despre el, în iunie 1992. Koresh a invitat BATF(Biroul Alcool Tutun şi Arme de Foc al guvernului) săvinăla Tabăra Muntele Carmel săvadăorice ar fi doritsăvadă. Tragic, BATF a refuzat săvină.

Asedierea taberei Davidiene a început pe 28Februarie 1993. În loc săbatăla uşa din faţă, 100 agenţiBATF au atacat tabăra, ca săaresteze pe David Koresh.Koresh mergea frecvent la jogging, iar guvernul l-ar fiputut aresta atunci, dar ei nu erau interesaţi în arestarealui Koresh, pur şi simplu. Guvernul vroia o confruntare.Agenţi BATFşi FBI neameninţaţi, au deschis foc trăgândîn uşăşi pereţiştiind căîn interiorul clădirii se aflau femeişi copii.

În timpul asedierii, patru agenţi BATF au fostomorâţi. Aceşti agenţi care au murit pe 28 Februarie,fuseserăgărzile de corp ale lui Bill Clinton din timpulConvenţiei Democratice pânăcând Bill Clinton a devenitpreşedinte. Aceşti patru agenţi au fost singurii agenţifederali care au murit în asediul de la Waco. CasetaVideo a Lindei Thompson intitulată„Waco, MareaMinciună”, aratăcăacei agenţi nu au fost omorâţi deBranch Davidians. Caseta aratăpe agenţi intrând înclădirea taberei printr-o fereastrăla etaj. Apoi, aratăunalt agent BATF, care se afla afară, pe acoperiş, împuşcândprin fereastra pe care intraseră, cei patru agenţi care aumurit. Aceştia au fost omorâţi de oamenii lor!

Existămulte întrebări fărărăspuns în tragedia de laWaco. De ce a mers Clinton la astfel de extreme laWaco? Existaserăprobleme la tabăra de la MunteleCarmel în 1987. Avuseserăloc împuşcături între David

MASACRUL DE LA WACO


Koresh şi urmaşii lui şi George Roden şi urmaşii lui.Şapte Davidieni au fost arestaţi, judecaţişi condamnaţipentru tentativăde omor, împreunăcu David Koresh.Conform procurorului în caz, avocat al districtuluiMcClennan, Vic Feazel:

Nu am avut probleme. I-am tratat ca pe fiinţeumane, în nici un caz ca pe nişte răufăcători.Erau extrem de politicoşi. Dupăproces, deşi noinu suntem de acord cu tot ce credeau sauspuneau, mulţi dintre angajaţi erau destul dedrăguţi cu ei. — Houston Chronicle, 1 Martie 1993.

Acţiunea guvernului a fost un abuz de autoritate,fiind întâmpinat cu fricăde către Davidieni. Dacăguvernul federal ar fi sunat săvorbeascăcu Davidienii,aceştia le-ar fi dat orice doreau.

Koresh avea o altăproblemă, implicând autorităţilefederale. Într-un interviu televizat, pe 21 Aprilie 1993,Henry McMahon, care deţinea un magazin de arme inWaco, a spus:

David Koresh a cumpărat de la mine arme defoc în valoare de cel puţin 50.000 de dolari. În Iulie1992, ofiţeri BATF au venit la magazinul meu,întrebând despre Koresh şi cumpărarea armelor.L-am sunat pe David Koresh când ofiţerii BATFerau încăîn magazin. Koresh mi-a spus că, dacăera vreo problemă, săcer ofiţerilor sămeargălael. M-am oferit să-i însoţesc pânăla CampusulMuntele Carmel ca săvadăarmele pe careKoresh le cumpărase, dar agenţii BATF au refuzat.

Koresh fusese extrem de cooperant în 1987 şi apoiîn 1992. Cu siguranţă, a existat un motiv sinistru pentrucare agenţii federali, sub conducerea lui Bill Clinton, auapelat la o astfel de cruzime la Muntele Carmel. Haideţisăinvestigăm adevăratul motiv pentru masacrul de laWaco.

DacăDavid Koresh era principala ţintăa guvernului,

101

de ce nu l-au arestat paşnic, astfel încât vieţile inocentesăfi fost cruţate? Minciunile agenţilor BATF au fost căKoresh nu a ieşit niciodatădin campus unde ar fi pututfi arestat. Paul Fatta, un Davidian, care nu se afla încampus când a început conflictul, a comentat de maimulte ori, pentru publicare în presă:

David Koresh, eu şi alţii împreunăcu noi, ammers la jogging pe şosea cinci kilometri, de maimulte ori. De ce nu a fost arestat atunci? Ne-amaflat în afara proprietăţii de mai multe ori.

De ce nu a fost Koresh arestat în timpul unei ieşirila jogging sau în Waco?

Ştiau Davidienii căerau atacaţi de agenţii federali?David Thibodeau, un supravieţuitor al masacrului, a fostintervievat într-un show de televiziune “A Current Af-fair”, pe 3 Mai 1993. El a specificat căunul dintremembri Davidieni, Wayne Martin, un avocat educat laHarvard, a sunat la 911 la scurt timp dupăce agenţiifederali au atacat campusul. A fost transferat la altăagenţie unde persoana care a răspuns a spus: “Bine,salut băieţi, cum stau lucrurile pe la voi?” Wayne Mar-tin strigăîn telefon: “Se trage în noi! Suntem omorâţi,suntem omorâţi!”.

Cumtoate apelurile telefonice 911 sunt păstrate, parea fi uşor săconfirmi acest apel, dar, dupăcum a spusreportera de la CurrentAffairs Mary Garafolo, “Aceastăîntâmplare devenise atât de controversată, căpoliţia arefuzat săelibereze acest apel presei.” Nu a existat niciun răspuns la acel apel, la 911. De ce nu? Numai oamenicare lucreazăpentru o putere care urăşte libertăţilenoastre pot face aşa ceva. Iezuitul Bill Clinton, care, cuun jurământ solemn a promis sărespecte constituţia, aignorat constituţia cu ocazia masacrului de la Waco.

Aici se face simţităputerea teribilăa bisericiiCatolice. Prin aceastădispoziţie iezuităoameniide stat sunt determinaţi săacţioneze, nu pentru

MASACRUL DE LA WACO


binele ţării căreia ei aparţin, ci pentru binelebisericii care îi controlează. Aici se decidsubiectele de naturăsecretă. — M.F. Cusack,The Black Pope, Marshall Rusell & Co., p. 106.

Trebuie săexplicăm aici cănumele „Papa Negru”este numele sau titlul dat generalului suprem iezuit, careeste, probabil, cel mai puternic om din lume.Acţioneazăîn secret şi foarte puţini ştiu despre el.

Haideţi, în cele ce urmează, săinvestigăm acuzaţiilede abuz fizic sau sexual care se spune căau avut loc încampusul de la Muntele Carmel. James Tom, un fostDavidian, a fost cel mai puternic critic a Davidienilor. Ela menţionat căDavid Koresh a bătut-o pe fiica lui timpde 30-40 minute, iar tatăl ei era de faţăşi nu a făcutnimic să-l oprească. Dacăacest lucru ar fi adevărat,cum putea el, ca tată, săvadăpe fiica lui fiind tratatăastfel,şi sănu intervinăîn nici un fel?

Tom a declarat căDavid Koresh era imaginea luiCharles Manson. DacăKoresh era imaginea lui Manson,de ce Tom s-a alăturat lui?

Când s-a permis părăsirea campusului din MunteleCarmel a 21 de copii, postul Houston a declarat căcei21 de copii erau intr-o stare psihologicăbună. Se aflauîn bune condiţii fizice şi erau foarte bine educaţi. Înconcluzie, copiii care au părăsit campusul de la MunteleCarmel un fuseserăabuzaţi deloc fizic, mental sau moral.

David Koresh era considerat demon şi monstrunebun de către oamenii vinovaţi de masacrul de la Waco.Bob Ricks, omul responsabil de masacrul de la Waco aspus căDavid Koresh era sociopat clasic.

Rick a fost responsabilul acţiunii de la Waco.— The (UK) Observer, April 22, 2001.

Judecătorul Suprem Janet Reno l-a numit criminalpericulos. Editorialistul de la Fort Worth News l-a numitucigaşin masăşi Bill Clinton s-a referit la el ca fiindpericulos, iraţional şi, probabil, nebun.

103

Aceşti oameni practicăceea ce V.I. Lenin a sfătuit:“Numeşte inamicii tăi ceea ce eşti tu şi, întotdeauna,spune opusul adevărului.” David Koresh a fost descrisca demon, pentru ascunderea şi justificarea crimelorcomise de ei.

O altăcrimăteribilăcomisăla Waco a fost folosireagazului CS în campus, pentru femei şi copii. MembrulCongresului Statelor Unite, Ron Paul a spus:

Gazul CS este interzis, sub Convenţia de laParis, a se folosi în război. Statele Unite nu-l potfolosi în război. Este ilegal. Totuşi, l-au folositîmpotriva propriilor cetăţeni. — The WashingtonTimes, April 23, 1993.

Benjamin Garrett, director executive la ControlulArmelor Chimiceşi Biologice a specificat:

Gazul CS a afectat în mod deosebit copiii —Cu cât eşti mai mic, cu atât mai curând simţiefectul. — Idem.

Gazul CS este una dintre cele mai crude otrăvuri pecare guvernul putea să-l foloseascăîmpotriva copiilor.Imagini de la masacru aratăcopii arşi negri. Aceeatrebuie săfi fost cea mai teribilămoarte. Oamenii careau ordonat folosirea gazului CS îl numeau pe DavidKoresh cu cele mai teribile nume. Ei, de asemenea, aumenţionat căau pompat gazul pentru binele copiilor.Numele cu care l-au numit pe Koresh se atribuie lor.Aceşti oameni: Bill Clinton, Janet Renoşi Bob Ricks auucis acei copii la Waco. De multe ori, un eveniment poatefi înţeles mai bine prin evenimentele care au loc dupăel.Cine beneficiază? Douăsăptămâni dupămasacrul dinCampusul Muntele Carmel, John Chafee, un senator dinRhode Island, a cerut impunerea unei noi legi naţionalecare săinterzicădeţinerea de arme de mână. Aceastălege ar interzice vânzarea, posedarea, importarea şiexportarea de arme de mână. Dacăpropunerea lui

MASACRUL DE LA WACO


Chafee ar fi devenit lege, ar fi produs o schimbare uriaşăîn al doilea amendament al constituţiei americane, carespune “...dreptul oamenilor de a păstraşi purta arme demână, nu va fi încălcat.” Orice lege cu privire la armepe care Congresul îl aprobă, este o încălcare împotrivaacestui drept.

Cine vrea sădezarmeze cetăţenii americani? Nimeniun vrea săfie dictatorul unei naţiuni cu 200 milioane dearme în posesie. Când cetăţenii unei naţiuni sunt înarmaţi,unde dreptul lor de a deţine arme un este încălcat, ratade crime este extrem de joasă.

Fiecărui om în Elveţia i se cere săaibăo armădefoc în casă, inclusiv puşcăde asalt. În Elveţia, crimaaproape nu există. În state şi oraşe din America, undese permite purtarea de arme, rata de crime este foartejoasă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Hitlera vrut săinvadeze Elveţia. Elveţienii i-a spus căpoatesă-şi trimităarmata peste graniţădar cănici unul dintreofiţeri nu urma săse întoarcă. Hitler a dat ordin pentruinvadarea Elveţiei de mai multe ori, dar ofiţerii nu sesupuneau. Elveţia a rămas neutrăde-a lungul războiului.Cine a urât constituţia de la început? De la începutulacestei ţări, iezuiţii au încercat sădistrugăConstituţia.Ei au numit constituţia a fi un document satanic. MareleGeneral Francez Lafayette a spus odată:

Este părerea mea cădacălibertăţile acesteiţări — Statele Unite — sunt distruse, aceasta seva întâmpla datorităsubtilităţii preoţilor iezuiţicatolici, pentru căei sunt cei mai pricepuţi şipericuloşi inamici ai libertăţii. Ei au instigatmajoritatea războaielor în Europa. — Eric JonPhelps, Vatican Assasins, Halycon Unified Ser-vices, p. 54.

Iezuiţiişi-au folosit omul, Bill Clinton, săinstigeşi săîndeplineascădistrugerea de la Waco.Au sperat ca dupăaceea, săpoatăavea succes în aprobarea legilor ilegalecare ar fi abolit amendamentul numărul doi al constituţiei.

105

Este uşor săidentifici pe iezuiţi sau marionetele lor înCongresul Statelor Unite, pentru căei insistăsăseaccepte propunerea pentru interzicerea purtării de arme.A existat un alt motiv pentru acţiunea de la Waco, pecare Bill Clinton l-a menţionat pe 19şi 20 Aprilie 1993.Aceastăafirmaţie a fost făcutăîn Rose Garden şi poatefi găsităîn documentele presei Casei Albe.

Vreau săspun, cum am făcut-o ieri, căîmi parefoarte rău pentru pierderea de vieţi care a avut loc laînceputul şi la sfârşitul tragediei din Waco. Sper căalţii,care vor fi tentaţi săse ataşeze cultelorşi săse implicecu oameni ca David Koresh, vor fi avertizaţi de sceneleoribile pe care le-au văzut în ultimele şapte săptămâni.Şi sper foarte mult căsituaţiile dificile cu care s-auconfruntat agenţii federalişi cu care, fărăîndoială, li seva mai cere săse confrunte în alte contexte în viitor, vorfi cumva mai bine mânuite şi înţelese datorităa ceea ces-a întâmplat acum.

În propriile sale cuvinte, Clinton a exprimat o avertizareşi o ameninţare oricui va îndrăzni săse ataşeze unuigrup religios, aşa numit cult. Pentru Clinton, un cult esteun grup care un este parte dintr-o organizaţie populară.Orice organizaţie religioasăa fost pătrunsăşi dominatăde iezuiţi. Ei vor ca toţi săstea în organizaţiile principale,pentru o mai uşoarăîndoctrinare. Oricine se aflăîn afarabisericilor principale, sunt mai greu de manipulat. Con-form fostului preot iezuitAlberto Rivera, toate bisericilepopulare au fost dominate de iezuiţi în jurul anilor 1980.Dr. Rivera a explicat căpe când se afla sub jurământulextrem al iezuiţilor, i s-a spus căse va da un semn se-cret iezuiţilor la nivel mondial, când mişcarea ecumenicăva fi măturat cu succes protestantismul, în pregătireapentru semnarea unei înţelegeri între Vatican şi StateleUnite.

Semnul era când un preşedinte al StatelorUnite îşi depune jurământul de oficiu în faţa unui

MASACRUL DE LA WACO


obelisc. Pentru prima oarăîn istoria Statelor Unite,jurământul în ceremonii a fost mutat în partea deest al capitalei, şi preşedintele Reagan a stat cufaţa la Monumentul Washingtonului. Aceasta s-aîntâmplat pe 20 Ianuarie, 1981. — Jack Chick,The Godfathers , Alberto Part Three. Chick Publi-cations, page 26.

Waco a fost o avertizare împotriva ataşamentuluifaţăde o bisericănepopulară, unde adevărul desprepapalitate şi anticrist ar fi expus.

Bill Clinton a declarat căWaco a fost o încălzirepentru confruntarea altor grupări religioase! Sunăacesteaa cuvinte exprimate de un om care apăra drepturileconstituţionale a cetăţenilor Americani, sau sunăacuvinte exprimate de un iezuit care îndeplineşte planurilepapalităţii?Amintiţi-vă! La congresul secret de la Chieri,s-a declarat:

De aceea, Protestantismul trebuie săfieabolit... Catolicii vor fi umpluţi cu urăfaţăde eretici(Un eretic este oricine un crede în religia catolică,oricine se opune papei, oricine crede căpapaeste anticristul.)... Vom da loviturăde moarteereziei... — Hector Macpherson, The Jesuits inHistory, Ozark Book Publishers, Appendix I.

Bill Clinton a fost iezuit, hotărât săîndeplineascăplanul iezuit de la Chieri.

Papa Ioan Paul Al II-lea a spus clar:

Activitatea de prozelitism a sectelor şi agrupelor religioase noi în America este o piedicăgravăîn lucrarea de evanghelizare... Succesulprozelitismului practicat de secte şi grupurireligioase noi în America nu poate fi ignorat.Aceasta cere de la bisericăpe continent un studiuamănunţit, săfie îndeplinit în fiecare naţiune şi lanivel internaţional... Pentru ca răspunsul laprovocarea sectelor săfie eficient, este nevoie deo coordonare potrivităde iniţiative între preoţi,

107

concentraţi asupra realizării unei cooperări maieficiente prin proiecte împărtăşite care vor pro-duce rezultate mai bune. — Papa Ioan Paul al II-lea, The Challenge of the Sects, Exhortation, Ar-ticle 73. (A parenthetical expression was left out.)

Toate aceste noi grupări religioase au un lucru încomun; toţi cred căsistemul diavolesc anticrist estepapalitatea.

Malachi Martin comenteazădespre aceste grupărişi spune că

Se adapteazăla globalismul nou emanânddin alte grupuri puternice. Un existănici o caleprin care săfie capabilăsăse menţinăîn putereprogresivădacănu permite — sau suferă— caprovincialismul său săfie lărgit dincolo de limitelepe care, tradiţional le-a observat... Ca grupări, vortrebui săîntâmpine alternative. Ori, ca grupări,vor rămâne globalizaţi... Ori, ca grupări vor rămânepe loc, se vor diminua în număr şi influenţă, şi înfinal îşi vor pierde identitatea ca părţi operative înnoua ordine mondială. — Malachi Martin, TheKeys of This Blood, Simon and Schuster, pp. 291,292.

Cu alte cuvinte, oricine va accepta planul iezuitpentru lume, i se va permite sătrăiască, iar aceia careun o fac, vor experimenta Waco! Waco a fost o avertizarecăiezuiţii vor săîntoarcălumea într-un alt Evul Întunecatîn care toţi oamenii devin sclavi papalităţii. Dacăvreunulnu se supune papalităţii, va fi tratat ca cei de la MunteleCarmel.

Un ultim gând. Dacătu ai fi fost preşedintele StatelorUnite sau Judecătorul General în timpul Masacrului dela Waco,şi nu ai fi vrut săotrăveşti copiii cu gaz CS, aiavea autoritatea săstopezi o astfel de acţiune? Sigur căda. Tot ce trebuia săfaci era săridici receptorul. FaptulcăBill Clinton şi Janet Reno nu au făcut-o, dovedeştecăera dorinţa lor ca masacrul săaibăloc.

MASACRUL DE LA WACO

CAPITOLUL 10

DISTRUGERE ÎN ORAŞULOKLAHOMA

Exploziile au demolat clădirea federalăAlfred E.Murrah în oraşul Oklahoma pe 19 Aprilie 1995. 168 deamericani au murit ca rezultat, incluzând un număr decopii mici, aflându-se într-o grădiniţă, care forma partedin clădire. Guvernul Statelor Unite a declarat şi încăsusţine căexplozia s-a datorat unei cisterne deîngrăşământ parcatăîn faţa clădirii. Am văzut încapitolele anterioare căîn situaţii ca acestea, ceea ceguvernul declarăcăs-a întâmplat, este de necrezut.

Benton K. Partin, un General de brigada pensionat,şi 31 de ani veteran al ForţelorAeriene ale Statelor Unite,este expert în explozive. A servit ca comandantLaboratorul Tehnologiei de Armament a ForţelorAeriene,şi a fost responsabil de dezvoltarea muniţiilorpentru serviciile înarmate. El este un expert recunoscutîn sistemul armelor moderne, precise.

Generalul Partin a făcut o analizăamănunţităaexploziei de la clădirea Murrah. El declarăîn raportullui:

Este imposibil ca distrugerea clădirii s-o fifost provocatădoar de o astfel de cisternă.

Pentru realizarea unei astfel de avarie care aavut loc la Clădirea Murrah, trebuia s-o fi existatexplozive la baza câtorva stâlpi de susţinere aclădirii, localizaţi în locuri inaccesibile din stradă,pentru suplimentarea exploziei cisternei. Într-adevăr, o examinare atentăa fotografiilor carearatăstâlpul de susţinere căzut, evidenţiazăcă

109

acesta a fost afectat de un exploziv de demolareşi nu de explozia din faţa clădirii...

Explozia prin aer produce o energieinsuficientăpentru a dărâma grinzi şi stâlpiconcreţi...

În contrast, structuri puternice, fixe, pot fidistruse eficient prin declanşarea a exploziveaflate în contact direct cu structurile puternice,grinzi şi stâlpi. Clădirea FederalăMurrah nu afost distrusădoar de o cisternă. Factorul major îndistrugere pare săfi fost declanşarea de exploziveaflate la baza a patru stâlpi de susţinere a clădirii.Singura avarie care poate fi concret atribuităexploziei cisternei este cea a tavanului primuluişi celui de-al doilea etaj, în zona din spatelestâlpului B4 şi B6. Chiar şi acestea e posibil săfifost provocate de explozia de la stâlpul B3. —Benton K. Partin, Bomb Damage Analysis OfAlfred P. Murrah Federal Building, July 30, 1995,(sublinieri adăugate).

Astfel, vedem căa fost imposibil pentru o cisternăsădistrugăclădirea Murrah. Alte bombe au fost strate-gic aşezate la baza stâlpilor structurali pentru realizareadistrugerii provocate. Cineva care a avut acces îninteriorul clădirii, care ştia unde se aflăstâlpii structurali,care avea acces la planurile construcţiei, a pus bombelecare au distrus clădirea.

Reporteri care au ieşit pe scenăla puţin timp dupăce clădirea s-a prăbuşit, au raportat cămuncitori adunaubombe care nu erau din interiorul clădirii.

Bombele care au explodat nu au explodat simultan.Rafalele bombei au fost înregistrate de douăseismometre,unul la muzeul Omniplex, la 4.34 mile nord-est depărtarede clădire, al doilea la Universitatea Oklahoma înNorman, la 16.25 mile sud-est depărtare de clădire.Ambele Seismometre au înregistrat douăexplozii diferite,prima urmatăde a doua la un timp foarte scurt, ambelefiind de aceeaşi intensitate.

De asemenea, mai mulţi martori de înaltă

DISTRUGERE ÎN ORAŞUL OKLAHOMA


credibilitate, au raportat căau auzit diferite explozii. Lascurt timp dupăexplodare bombei, brigada de detonarea bombelor, a detonat o bombăneexplodatăîn interiorulclădirii.

Când preşedintele Kennedy a fost omorât, a fostdeclarat căun pistolar nebun, Lee Harvey Oswald, acomis crima. Dupăcele citite în capitolul opt, au existatmai mulţi pistolari care au tras în Kennedy. Lee HarveyOswald a luat vina, iar ceilalţi au fost liberi.

Când clădirea Murrah a sărit în aer, s-a spus căunsingur om era responsabil,Timothy McVeigh. Dar BentonPartin, un expert militar în explozive, a arătat căeraimposibil pentru o cisternăsăprovoace astfel de avarii.Alţii au avut acces la planurile de construcţie a clădirii şiau pus explozivi în jurul stâlpilor. Ei erau mai vinovaţidecât McVeigh, dar au rămas liberi. Cine sunt oameniiîntr-adevăr responsabili pentru tragedia din oraşul Okla-homa?

În timpul unui interviu televizat în direct, un ŞefAsistent al departamentului de foc, a spus căechipa degenişti a fost la clădirea Murrah la ora şapte dimineaţa,douăore înaintea exploziei. Ce făcea acolo cu douăoreînaintea exploziei?

Imediat dupăexplozii, Maiorul Ron Nordick, Dr.Randall Heather, Guvernatorul Frank Keating, şi alţinumeroşi reporteri de ştiri, au declarat căFBI şi ATFconfirmaserăcăexplozive de calibru mare au fost scoasedin clădire. Acum, concluzia oficialăeste căa fost obombăde îngrăşământ. Minţeau guvernatorul, maiorulşi reporterii deştiri, sau, pur şi simplu, nu au fost puşi lapunct la timp, săspunăacelaşi lucru?

Departamentul deAlcool, Tutun şi arme de foc aveaubirouri în clădirea Murrah. În ziua exploziei, nici unuldintre agenţiiATF nu au venit la lucru dimineaţa.AgenţiiATF care aveau copii în grădiniţa din clădire, nuşi-aulăsat copiii în acea dimineaţă. Pe lista explozieiîntâmplătoare din Oklahoma, nu se afla nici unul din

111

agenţiiATF, nici copiii lor. — Freedom Network News,June/July 1996, pp. 5, 6.

Uimitor! O agenţie a guvernului Statelor Unite, careavea birouri în clădire, nu au venit la lucru, nici nuşi-auadus copiii la grădiniţăîn ziua exploziei. Credeţi căştiauce urma săse întâmple clădirii?

În timpul unei discuţii deschise radio, la 10 zile dupăexplozie,

(Mark) Boswell a intervievat pe veteranul CIAJames Black şi asistentul Ron Jackson cu privirela documente de susţinere, aflându-se acum înposesia lor, spri jinite de doi oficiali aldepartamentului de justiţie, document caremenţioneazăcăei erau parte dintr-un comitet for-mat din zece persoane, care au plănuit exploziadin Oklahoma. — Martin O. De Brook, CherithChronicle, May-July, 1995, page 5.

În lumina tuturor evidenţelor, aceasta este singurapoveste care are sens. Ca în cazul omorârii lui Kennedy,la fel este şi în cazul exploziei din oraşul Oklahoma.Agenţi înalţi ai guvernului Statelor Unite, pretinzând căiubescAmericaşi libertatea noastră, slujeau altui stăpân,îndeplinind scopurile lui. Dupăcum vom vedea, a existatun scop bine determinat pentru explozia din Oklahoma.E uimitor căatât de multe vieţi au trebuit săse piardăpentru a se răspunde apelului papalităţii.

Ca JFK, Waco şi World Trade Center, explozia dinOklahoma lasăîn urmăo mulţime de întrebări pe carenimeni nu le-a răspuns pânăîn prezent. Săanalizămunele dintre aceste întrebări.

1. De ce a fost judecătorul Statelor Unite Wayne Alley,al cărui birou se afla în clădirea Federală, avertizat cucâteva luni înainte, într-un memo al Departamentului deJustiţie, căun atac terorist anonim urma săaibălocîmpotriva clădirii Federale?



2. De ce, cercetarea geologicăa directoruluiUniversităţii Oklahoma, Dr. Charles Mankin, spunemijloacelor media că, conform cu douăînregistrăriseismografice distincte, au fost douărafale de explozii?

3. De ce informaţia lui Benton K. Partin nu a ieşit lalumina zilei?

4. De ce, administraţia Clinton blameazăprogrameleradio legate de incident, şi ordonăcele mai diavoleştilegislaţii pentru poliţia statală, care au fost propusevreodatăîn Statele Unite, aşa de curând dupărafale?Aceastălegislaţie propusăa fost atât de bine organizată,că, s-a evidenţiat clar, căa fost plănuităcu mult timpînaintea distrugerii clădirii.

5. De ce s-au grăbit impunerea unor proiecte de lege înCongres, privind terorismul domestic, doar câteva ziledupăexplozie?Aceste legi includ o ameninţare la adresadeţinătorilor de arme. Văamintiţi de Waco?

Existau măsuri de restrângere a libertăţii în Congres,imediat înaintea exploziei din Oklahoma, măsuri careaşteptau săfie impuse. Dupăexplozie, acestea au fostimediat votate.

Actul Terorist Omnibus Counter din 1995 seafla în lentădesfăşurare în Congres, şi erasubiectul unei discuţii dacăacesta va viola uneledintre libertăţile civile fundamentale, incluzânddreptul unuia de a-şi confrunta acuzatorul.

Acum, dupăexplozia din Oklahoma, existăcâteva pariuri în Washington. Democraţi şirepublicani au anunţat prin intermediul ştirilor joi,chemând pentru votarea unui proiect de lege. —Terror in the Heartland: Terrorism Bill Moves VeryFast, Orlando Sentinel, April 21st, 1995 (sublinieriadăugate).

113

Preşedintele Clinton a îndemnat Congresulvineri, săvoteze legislaţia antiterorism propusăde el, fărăo analizăpoliticăinterminabilăasupradetaliilor. Congresul trebuie săacţioneze şi s-ofacăprompt. Pachetul lui antiterorism de 1.25miliarde ar extinde puterile de investigaţie aimpunerii legiişi a pedepselor dure pentru anumitecrime. Republicanii au reacţionat pozitiv lapropunerile făcute de Clinton miercuri, la osăptămânădupăexplozia din Oklahoma. —Clinton Urges Swift Action on Anti-Terrorism Leg-islation, Orlando Sentinel, April 29th, 1995.

Scopul urmărit prin explozia din oraşul Oklahomaera acela de a determina Congresul săvoteze proiectelede lege privind antiterorismul, fărădezbateri. Dacăar fiavut loc dezbateri, problema libertăţii constituţionaleşi aînfiinţării poliţiei de stat ar fi fost ridicate. Iezuiţii înCongres preferăsăimplementeze poliţia de stat fărăanunţpublic, prin crearea unui climat de isterie naţională,folosind un atac terorist înscenat. Proiectul de lege afost votat fărădezbateri.

Una dintre legile luate în considerare pentru vot, dupăexplozia din Oklahoma, a fost distrugerea PrimuluiAmendament apărat în proiectul de lege al lui CharlesSchumer, HR 2580. În acest proiect, se propunea osentinţăde cinci ani de închisoare pentru implicareapublicăîn speculaţii scandaloase şi publicarea sautransmiterea prin telegraf sau mijloace electronice ateoriilor conspiratorii lipsite de dovezi, privind guvernulfederal al Statelor Unite.

Am văzut că, dupăexplozia din Oklahoma, un numărconsiderabil de legi restrângând libertatea a fost votatfoarte repede. Explozia a creat un climat de fricăînAmerica. În aceastăatmosferă, legi au fost votate cucâteva voci abţinătoare. În mijlocul isteriei, legileneconstituţionale au fost votate cu uşurinţă. Oamenii aunevoie de confort şi siguranţă, de aceea, nu au obiectatîmpotriva acestor legi. Aceste legi au afectat libertăţile



constituţionale care au fost piatra din capul unghiuluipentru prosperitateaAmericii pentru mai mult de 200 deani. E uimitor cât de repede un proces care normal iamult timp, este urgentat când agenda este deja pregătită.

Oamenii nu realizeazăcăputerile guvernamentalesunt extrem de periculoase. De-a lungul istoriei, inamiculcel mai periculos al oamenilor a fost propriul lor guvern.Când libertăţile constituţionale sunt eliminate, nu existănimic care săîmpiedice guvernul săfacătot ce vrea,ceea ce va rezulta în persecuţie ucigătoare.

Pentru un timp, în curând, americanii îşi vorpune întrebări care presupuneau să-i conducănumai aproape de Ierusalim sau Belfast, sau, în celmai rău caz, Manhattan. Cât de mult ar putea eiface să protejeze viaţa de atacuri teroriste? Şipentru a atinge acest scop, cât de mult ar trebuisăf ie binevoitori săplăteascăîn bani sausacrificând libertăţile pe care le-am moştenit? —Time Magazin, May 1, 1995, page 68.

Americanii nu realizeazăcă, în timp ce renunţălalibertate, ei nu fac viaţa mai sigură, ci nesigură. Ei seaşeazăîntr-o poziţie în care riscăsăsufere persecuţieguvernamentală. Guvernul, deja confiscăproprietăţi învalorare de sute de mii de dolari, fărăun proces dejudecare. Deja, viaţa umanănu mai este consideratăsacră. Văamintiţi de Waco?

America nu ar fi o ţintăproeminentăatacurilorteroriste dacăguvernul nu ar fi fost atât de nesuferitfaţăde aproape toateţările din lume. Cu o sutăde ani înurmă, populaţia lumii iubea pe americanişi le plăcea caamericanii săle viziteze ţara. Acesta nu mai este cazulastăzi.

Betonul şi oţelul pot ajuta. Dar opunere faţăde terorism acasă, ridicăîntrebarea: cât de multtrebuie să plătim în bani şi l ibertate? —Newsweek, May 1, 1995, page 56.

115

În acest articol, Brent Scowcroft, fost consilier însecuritatea naţională, a spus: Este aşa de uşor s-o faci,cere atât de puţini oameni; materialele sunt atât dedisponibile. Dar săte opui este atât de scump în dolarişi, cel mai important, în libertăţi civile.

Este clar căteroarea a fost şi încăeste folosită, casă-i determine pe americani sărenunţe la libertăţileconstituţionale? A fost folosităcu succes la Waco, laOklahoma, şi la World Trade Center. Nu văface săvăîntrebaţi ce mai urmează?

Cine se aflăîn spatele scenei, conducând politicieniAmericani sădistrugălibertatea civilăînAmerica? Cinea dispreţuit şi urât libertăţile noastre pentru ultimii 200de ani? Cine eliminăoameni care le stau în cale?

Unul dintre papi a spus:

Doctrinele absurde care apărălibertatea deconştiinţăsunt cele mai grave erori. — o pacosteîntre celelalte, cea mai vrednicăde temut în oricestat. — Pope Pius IX, Encyclical Letter, August15, 1854.

Libertatea de conştiinţăeste detestatăde papalitate.Libertatea de conştiinţăeste garantatăNUMAI în primulamendament la constituţia Statelor Unite.

În 1864, în scrisoare lui enciclică, Pius IX aanatemizat pe aceia care promoveazălibertatea deconştiinţă. (Pope Pius IX, Encyclical Letter, December8, 1864.) El spune căoricine crede căse poate închinalui Dumnezeu conform conştiinţei, trebuie săfieanatemizat.Aanatemiza pe cineva înseamnăa condamnala iad; a considera pe cineva eretic, vrednic decondamnare. În mintea lui Pius, constituţia ar trebui arsăîn iad, şi împreunăcu ea, oricine o iubeşte.

Libertatea de conştiinţăeste consideratăa ficel mai sacru principiu, pe care fiecare cetăţeansăşi-l însuşească... dar, aceiaşi constituţie esteconsiderată, de către papi şi consiliul Roman,



cel mai nesfânt şi diabolic lucru, pe care, oricecatolic adevărat ar trebui să-l distrugăcu oricepreţ. — Charles Chinquy, Fifty Years in the Churchof Rome, Chick Publications, page 284.

Jurnalistul postului British BroadcastingAvro Man-hattan a spus:

Vaticanul a condamnat Declaraţia deIndependenţăca fiind păcătoşenie... şi a numitconstituţia Statelor Unite un document satanic.— Avro Manhattan, The Dollar and the Vatican,Ozark Book Publishers, page 26.

În prefaţa cărţii lui Samuel B. Morse, este scris:

Autorul aratăcăo conspiraţie împotrivalibertăţilor acestei Republici se aflăîn acţiune, subcomanda şiretului Prince Matternich de Austria,care, fiind conştient de imposibilitatea de asuprima aceastănaţiune prin forţa armelor,încearcăsăo facăprin agenţia armatei iezuite.— Samuel B. Morse, Foreign Conspiracy AgainstThe United States, Crocker and Brewster, vol-ume 1, p. 4, preface.

Samuel B. Morse şi persoana care a scris prefaţala aceastăcarte, au înţeles căiezuiţii şi Sfânta Alianţăerau hotărâţi sădistrugălibertăţile acestei mari Republicia Statelor Unite.

Un fost preot a scris:

Vom conduce Statele Unite, şi le vom aşezala picioarele Vicarului lui Hristos (Papa), care vasfârşi cu sistemul lor de educaţie păcătos, şi culegile de libertate de conştiinţăcare sunt o insultăfaţăde Dumnezeu şi om. — Charles Chinquy,Fifty Years in the Church of Rome, Chick Publi-cations, p. 282.

William Jefferson Clinton, care a studiat în

117

Universitatea Georgetown, care este colegiul iezuit înWashington DC, a insistat asupra votării proiectului delege anti-terorist, care urma săfie un asalt directîmpotriva libertăţilor de care ne bucurăm în America.Explozia din oraşul Oklahoma, a fost planificatăşi adusăla îndeplinire de către iezuiţi, guvernul Statelor Uniteşipreşedinte. Jucătorii din spatele acestora, care au încercatsădistrugălibertăţile acestei republici în ultimii 200 deani, sunt iezuiţii Bisericii Romano-catolice.

Ei au vrut săsfârşeascăcu legile care ne garanteazălibertatea, nouă, ca cetăţeni Americani. Pentru a putearealiza acest lucru, ei au adus la îndeplinire cele maioribile atacuri teroriste pe pământul Statelor Unite şi înistoria Statelor Unite înainte de World Trade Center, cândau făcut-o din nou.

Alte atacuri vor veni. Libertatea va fi atacatăşiluată. Iezuiţii vor continua săfoloseascăaşa zişiipoliticieni americani, care sunt parte integralăaconspiraţiei papalităţii spre încercarea distrugeriiconstituţieişi a acestei mari Republici. Ei condiţioneazăAmerica, pregătind oamenii pentru capturarea inevitabilă.


CAPITOLUL11

ATACUL DE LA WORLDTRADE CENTER

Povestea distrugerii de la World Trade Center pe11 Septembrie 2001, nu începe în acea zi. A început lascurt timp dupăPrimul Război Mondial. Dupărăzboi,iezuitul Edward Mandell House şi Woodrow Wilson aucreat Liga Naţiunilor. Când senatorul Statelor Unite,Henry Cabot Lodge Sr. a ţinut America în afara ligii,iezuiţii au fost înfuriaţişişi-au propus sănu permităcaaceasta săse întâmple din nou. Deci, în 1921, subinfluenţa lui House, înAmerica s-a format o organizaţienumităConsiliul Relaţiilor Străine (CFR).

Aceastăorganizaţie a atras oameni de putere,bogăţie şi influenţă. Politicieni, oameni de la media şioameni de afaceri. Scopul final al CFR a fost sărupătoate legăturile naţionaleşi săstabileascăun unic sistemde guvernare mondial. Amiralul în retragere ChesterWard, un membru al CFR timp de 16 ani a spus:

Cea mai puternicăcamarilăîn aceste grupuriare un obiectiv comun 9 $%7 ei vor săreuşeascăsupunerea suveranităţii independenţeiStatelor Unite. — Barry Goldwater, With no Apolo-gies, William Morrow and Company, page 2798

Iezuiţii au urât America întotdeauna şi lucreazăneobosit pentru a distruge aceastăţară.

Marele obiectiv al CFR a fost distrugereasuveranităţii americane şi a libertăţilor constituţionale.Pentru atingerea acestei ţinte, atât partidul Republican

119

cât şi cel democrat trebuiau săfie controlate şi o bancăcentralăsăfie creată, Banca de RezervăFederală.

Când un nou preşedinte apare la bord, areloc o schimbare de personal, dar nici o schimbarede statute. Exemplu: În timpul anilor lui Nixon(Republican), Henry Kissinger, membru CFR şiNelson Rockefeller erau responsabili cu statutelestrăine. Când Jimmy Carter (Democrat) a fost ales,Kissinger a fost înlocuit de către ZbigniewBrzezinski, membru CFR, şi David Rockefeller.— Idem, page 279.

Iezuiţii au avut succes în îndeplinirea scopului ma-lign propus de papalitate la Congresul de la Viena,Veronaşi Chieri. Iezuiţii, cu ajutorul CFR, controleazăpoziţiilecele mai înalte politice, legislative, de afaceri, bancare,media, şi religioase în Statele Unite. Planurile lor suntexacte.

Când au eşuat săimplice america în Liga NaţiunilordupăPrimul Război Mondial, au creat CFR, care aînceput imediat săfoloseascăşcolile, colegiile, şimijloacele media, săconstrângăpe americani săacceptea doua încercare a iezuiţilor de a forma un GuvernMondial dupăCel De-al Doilea Război Mondial.America a fost atât de constrânsă, încât a acceptatNaţiunile Unite şi s-a înrolat.

Organizaţia Iezuiţilor (CFR) este extrem depericuloasăpentru existenţa RepubliciiAmerica. Câţivapatrioţi, ca Chester Ward şi preşedintele Kennedy, aurespins planurile lor şi au luptat împotriva agendei iezuite.Kennedy a plătit insubordonarea cu însăşi viaţa lui. Uniidintre foştii membri ai CFR care au fost iezuiţi saumarionetele lor, au fost: Dwight D. Eisenhower, Rich-ard Nixon,Adlai Stevenson, Hubert Humphrey,şi GeorgeMcGovern. Membrii CFR în timpul prezent includ pepreşedintele Băncii de RezervăFederală, AlanGreenspan, membrul congresului Newt Gingrich şi Ri-chard Gephardt, ambii Preşedinţi George Herbert

ATACUL DE LA WORLD TRADE CENTER


Walker Bush şi fiul George Walker Bush, VicePreşedintele Dick Cheney, Secretarul de Stat ColinLieberman, şi John Chafee. (Chafee a fost omul care aintrodus legile pentru interzicerea deţinerii de arme dupăWaco.Văamintiţi?) Bill Clinton, bine-nţeles, este membrual CFR.

Companii mari, aflate sub controlul Iezuit/CFR includFord Motor Company, Boeing Corporation, Pepsi-Cola.Hainz Co., Lockheed-Martin, Time Warner, and Chev-ron. În media, NBC, CBS, N.Y. Times, Washington Post,Newsweek, and Time, sunt doar câteva dintre agenţiilemedia dominate de iezuiţi. Toate aceste agenţiipromoveazăplanul iezuiţilor spre distrugereaAmericii.Unii dintre oamenii media care promoveazăplanurileiezuiţilor sunt: Tom Brokaw, Barbara Walters, DavidBrinkley, John Chancellor, Katharine Graham, şi TedKoppel, toţi fiind membri ai CFR.

John Swinton,şeful personalului agenţiei New YorkTimes, care este considerat a fi decanul profesiei lui, afăcut o foarte clarămărturisire. În 1953, la New YorkPress Club, a declarat:

În acest moment din istorie, în America, nuexistănici o agenţie de presăindependentă. Voiştiţi aceasta şi eu o ştiu de asemenea. Nici unuldintre voi nu doreşte săscrie propriile lui opiniioneste. Dacăo faceţi, ştiţi cănu va apărea latipar. Sunt plătit săptămânal pentru a-mi păstrapropriile opinii fărăsăle tipăresc. Alţii dintre voisunteţi plătiţi cu salarii similare pentru serviciisimilare, şi oricare dintre voi ar fi atât denechibzuit sătipăreascăpropriile opinii, va ajungepe stradă, căutând altceva de lucru. Dacăeupermiteam opiniilor mele săaparăîn presă, înmai puţin de 24 de ore, slujba mea ar fi pierdută.Munca jurnalistului este sădistrugăadevărul, sămintă, săprevină, săascundă, să cadălapicioarele mamonei şi să-şi vândăţara şi neamulpentru pâinea cea de toate zilele. Noi suntemuneltele şi vasele oamenilor bogaţi din spatele

121

scenei. Noi suntem păpuşi. Ei trag sforile, iar noidansăm. Talentele noastre, posibilităţile noastre,şi vieţile noastre sunt proprietatea altor oameni.Suntem prostituaţi intelectuali. — Multiplecontributers, A.U.S. Police Action: OperationVampire Killer, The American Citizen and LaumenAssosiation, pp. 18, 19, (sublinieri adăugate).

Swinton a explicat atât de bine căagenţiile mediasunt sub controlul celor bogaţi. Am arătat anterior căcei mai bogaţi oameni din America sunt iezuiţi sau seaflăsub controlul iezuiţilor. Iezuiţii ne spun nouă, prinziare şi reviste, şi prin oricare mijloc media, exact ceeace vor ca noi săcredem. Unul dintre cele mai marieforturi ale lor este de a face pe oamenii lumii săcreadăcăPapa este marele om al păcii, când, în realitate, Papaşi iezuiţii lui lucreazăconstant săstabileascăpe Papa cadictator suprem al lumii, aşa cum a fost în Evul MediuÎntunecat. Când îşi vor atinge ţinta, persecuţia EvuluiÎntunecat se va reîntoarce. Americanii sunt în procesde a renunţa la libertăţile civile constituţionaleşi laţaralor. Tragediile la care suntem martori astăzi sunt atribuiteorganizaţiilor teroriste, dar aceste organizaţii teroristeau fost infiltrateşi controlate de iezuiţi.Aceasta acoperăeficient implicarea papalităţii în aceste tragedii.

Haideţi săne referim la distrugerea World TradeCenter pe 11 Septembrie 2001. Împreunăcu distrugereaWorld Trade Center, au murit mii de oameni inocenţi.Impactul negativ asupra Americii şi a economiei ei afost devastator.Afaceri multiple au fost ruinate din cauzaaceasta.

Pentru apărarea împotriva atacurilor viitoare de genulacesta, Guvernul Statelor Unite a făcut o încercare slabăde a găsi pe comiţătorii acestui dezastru, în Afghani-stan. Dar intenţia lor majorăîn acest atac împotrivaterorismului a fost luarea a ceea ce a rămas din libertăţilecetăţenilor Americani. Pentru anumite motiveinexplicabile, dacădrepturile civile ale americanilor suntanulate, nu va mai exista terorism.Acest atac împotriva



Americanilor a venit de la Casa Albă, de laDepartamentul de Justiţie, de la Congres, şi de la ştirimedia. Oamenii din guvern depun jurământul promiţândsăapereşi săse supunăConstituţiei Statelor Unite, darjurământul lor s-a dovedit a fi o minciunăuriaşă. Ei ignorăconstituţia în totalitate, prin votarea legilor distructive.

De la începutul preşedinţiei sale, George Bushpromoveazăagenda iezuită. Douăluni în preşedinţie,înconjurat de cardinali ai Romei, Preşedintele a dedicatcelui mai mare inamic al acestei republici — Papa de laRoma, un centru cultural în Washington D.C. Bush adeclarat căva impune cuvinteleşi învăţăturile papei aici,în America.

Cel mai bun mod prin care săonorezi pe PapaIoan Paul al II-lea, într-adevăr unul dintre oameniimari, este de a-i lua învăţăturile în serios, de aasculta cuvintele lui şi a pune învăţăturile lui înacţiune, aici, în America! Patricia Zapoa, Catho-lic News Sevice, March 24, 2001.

Cuvintele şi învăţăturile papei Ioan Paul al II-leareprezintăplanul de distrugere a protestantismului, aconstituţiei Statelor Unite,şi de restaurare a tronului săuca monarh universal. Prin propriile sale cuvinte, vedemcăGeorge Bush îndeplineşte planul iezuiţilor de a distrugeAmerica.

În 1960, John Kennedy a mers de la Wash-ington la Texas, săasigure pe predicatoriiprotestanţi căel nu se va supune papei. În 2001,Bush a venit din Texas la Washington, săasigureun grup de episcopi catolici, căel se va supunepapei. — Washington Times, April 16, 2001.

Cine conduce în Washington D.C. ? Dacăcredemcăpreşedintele Statelor Unite, ne înşelăm.

Papa este conducătorul lumii. Toţi împăraţii,

123

regii, prinţii, toţi preşedinţii lumii sunt supuşii lui.— Priest D. S. Phelan, Western Wachman, June27, 1912.

Ar trebui săfim surprinşi dacăBush şi colegii săisupuşi papalităţii vor impuneprogramul iezuiţilor?Trebuiesăfim surprinşi săvedem pe Bush dând ordine execu-tive pentru distrugerea libertăţilor constituţionale? Săfimsurprinşi văzând cum congresul voteazălegi care distruglibertăţile constituţionale?

Aceasta este o informaţie alarmantă. Cei mai înalţioameni în Guvernul Statelor Unite, cei mai înalţi oamenide afaceri şi finanţe, cei mai înalţi oameni înşcoli, colegii,şi media, toţi pretind a fi americani. Toţi pretind călucreazăpentru binele Americii. Toţi pretind a lucrapentru conservarea constituţiei. În realitate ei se aflăsub controlul iezuiţilor, cei mai periculoşi duşmani airepublicii. Folosindu-se de faţada patrioticăşi religioasă,în mod secret, conduc America la ruină. Înşelătoria estepracticatăde cel mai sinistru dintre inamici, iezuiţiiRomei.

Aici se face cunoscutăputerea teribilăabisericii. Prin aceastădirecţiune (Iezuiţii), oameniide stat sunt obligaţi săacţioneze, nu pentrubeneficiul ţării căreia îi aparţin, ci spre binelebisericii care îi controlează. — M. F. Cusack, TheBlack Pope, Marshall, Rusell, and Co., p. 106.

Ce s-a întâmplat în distrugerea World Trade Cen-ter? Ziua următoare distrugerii centrului, Orlando Senti-nel scrie:

Experţi spun căeste mult de lucru. Şi vaimplica mult mai multăcheltuialăşi plănuire,îngreunând facilităţi şi, probabil, taxe mai înalteşi restrângerea unor libertăţi personale. — TighterSecurity Means Less Freedom, Orlando Senti-nel, Wednesday, September 12th, (sublinieriadăugate).



Întrucât Statele Unite întâmpinăun nou războiîmpotriva unor inamici incerţi ascunşi, ispita de asacrifica libertatea noastrăcu speranţa de a neproteja, este foarte puternică.

Pericolul este săajungem, în final, sănu fimnici în siguranţă, nici liberi.

Protecţia constituţionalăde exprimare careeste atât de mult apreciatăde americani, reflectăun echilibru între libertate individualăşi securitatede stat. Numai cămodul în care acestea suntaplicate, este direct afectat de ameninţărileadresate securităţii ţării noastre...

Întâmpinăm ameninţări împotriva securităţiinaţionale. Provocarea este de a răspunde acestorafărăa afecta caracterul constituţional sau fărăasubmina libertatea, care sunt sursa puteriinoastre. — USA Today, Thursday, September 13,2001 (sublinieri adăugate).

Libertate sau siguranţă? Anti-terorism poateînsemna răpirea anumitor libertăţi personale —Orlando Sentinel , Wednesday, September 12th,(sublinieri adăugate).

În forumul cititorului al ziarului Orlando Sentinel din12 Septembrie, s-a ridicat întrebarea: “La ce libertăţipersonale aţi renunţa pentru lupta împotrivaterorismului?” Ziua următoare, o persoanăa răspunsscriind: “Eu n-aşavea nici o problemăcu a renunţa laceva pentru mai binele meuşi a fraţilorşi surorilor mele.”Aceastăpersoanănu realizeazăcăcu cât guvernul deţinemai multăputere, libertatea şi siguranţa descresc înmăsurăproporţională. Aceastăpersoanănu realizeazăcădacăguvernul deţine toatăputerea, nimeni un este însiguranţă, iar rezultatul va fi persecuţie sângeroasă. Văamintiţi de Waco?

Scopul principal al atacului de la World Trade Cen-ter a fost determinarea americanilor de a renunţa lalibertăţi. Acest atac a fost necesar pentru cădistrugereadin Oklahoma nu a produs destulăpanicăprintre

125

americani, astfel încât legile aşa numite anti-terorism săfie votate.

Virginia Solan a realizat cădacăteroriştii arfi vrut săatace libertăţile americane, ar fi ajunsundeva...

Libertarienii civili se aşteaptăla noi apeluripentru crearea documentului naţional deidentificare...

Şi aceasta înseamnădepozitarea tuturordatelor colectate, ceva de care libertarienii civilise tem, ceea ce va permite guvernului săcontroleze fiecare individ. Dacăsistemele ar fiinstalate asupra unui oraş, fiecare individ va fi filmatcând se urcăîntr-un tren, când se opreşte labancăşi când intrăîntr-un magazin sau la loculde muncă. — Time Magazin, Sept. 24, 2001.

Unul dintre lucrurile înfricoşătoare cu privire la acestsistem de control este căpoţi fi identificat ca teroristdoar pentru căaparatul a făcut o greşeală.

Unii dintre apărătorii drepturilor individuale,cea mai notabilăfiind Uniunea AmericanăaLibertăţilor Civile, au rămas tăcuţi pânăîn prezent.Organizaţia a interzis angajaţilor săspeculezepublic, săptămâna trecută, posibilele cauze aletragediei de marţi. În schimb, ACLU (UniuneaAmericanăa Libertăţilor Civile), a editat un paragrafscurt, îndemnând pe liderii noştri săcontinue sămenţinăprincipiile libertăţii naţiunii în timp ce secautăresponsabilii pentru acel atac devastatorpe pământul american.

Particular, libertarienii sunt îngrijoraţi căgrabapentru mărirea securităţii va călca în picioarelibertăţi dorite. Ei scot în evidenţăcâteva propunericare fuseserădeja luate în considerare şi respinsede către guvern, cu ocazia trezirii din oraşul Okla-homa...

Un ziar din Los Angeles (Los Angeles Times)din Aprilie 1995 a specificat că49% dintre oamenii



intervievaţi, au spus căar fi necesar sărenunţămla unele dintre libertăţi, iar 43% nu au fost de acord.Un alt interviu 11 luni mai târziu, a găsit că30%încăgândeau cărenunţarea la anumite libertăţi arfi necesară, iar 65% au spus cănu este necesar.— Orlando Sentinel, Sept. 13, 2001.

Au existat o mulţime de articole de ziaresugerând renunţarea la anumite libertăţi, exactcum pretinde agenda iezuită. Pe 26 Octombrie2001, George Bush a semnat aşa numitul ActulPatriot din 2001, care a fost propus cinci zile dupătragedie. La numaişase săptămâni dupăce WorldTrade Center a fost distrus, acest proiect de legea fost votat. Acest lucru este uimitor. Esteimposibil ca un proiect de lege săfie conceput,scris, discutat şi votat atât de repede. Vedeţi? Eideja aveau proiectul de lege scris, înainte catragedia săaibăloc.

Proiectul de lege sporeşte abili tateaautorităţilor federale de a controla telefoanele, dea împărtăşi informaţi i, controla folosireainternetului, e-mail-uri şi telefoane celulare,abilitatea de a proteja graniţele Statelor Unite. —Bush Signs Sweeping New Laws to Combat Ter-rorism, Reuters News Service, October 26, 2001.

Laura Murphy de la UniuneaAmericanăde LibertăţiCivile a spus într-un articol, „Noi nu putem, ca naţiune,permite ca anxietatea publicăsăimunizeze administraţiaşi Congresul de la obligaţia lor de a proteja proiectul delege privind drepturile şi de la valorile fundamentale pecare documentul le cuprinde.” În numele luptei împotrivaterorismului, guvernul răpeşte libertăţi constituţionale câtde repede posibil. Aceasta va conduce la persecuţieteribilăîn Statele Unite, care va fi mult mai rea decâttragediile fizice.

Legiuitorii, supăraţi pentru unele dintreacţiunile administraţiei anti-terorism, vor chestionape Judecătorul General John Ashcroft cu privirela aceastăproblemă.

127

Unii membri ai Congresului spun căacţiunileadministraţiei au mers prea departe înrestrângerea libertăţilor civile. — USA Today, No-vember 26, 2001 (sublinieri adăugate).

În acelaşi ziar, în aceeaşi zi, este un desen cu doicopii, decorând un pom de crăciun. Unul cântă, “Elştiecând dormi, el ştie când eşti treaz, el ştie dacăai fostbun sau rău...” Celălalt copil spune, “Deja destul despreProcurorul General Ashcroft!”

ÎnAmerica, în ultimii opt ani, au existat trei tragediiteribile: Waco, Oklahoma, şi World Trade Center. Înfiecare caz, soluţia guvernului la probleme a rezultat încreşterea puterii guvernului şi pierderea libertăţilorconstituţionale. În aceastăperioadăscurtă, am fostmartori la o transformare teribilăa constituţiei, cel maimăreţdocument creat vreodatăde om. Un războinemaivăzut împotriva libertăţii constituţionale dătârcoaleîn America. În spatele distrugerii World Trade Center,este cert, căaceasta s-a urmărit, aceasta a fost ţintapoliticienilor şi a agenţiilor media. Pretinzând a fiamericani loiali, agenţi ai iezuiţilor în congres şi în me-dia, au adus la îndeplinire planul lor de distrugere aAmericii cu aproape nici o opoziţie.

Văamintiţi? Iezuiţii sunt totalmente antagonişti faţăde constituţia Americană. Charles Chiniquy a spus:

Cu mult înainte de a fi consacrat ca preot,am ştiut căbiserica era cel mai mare inamic alacestei republici. Profesorii mei... fuseserăunanimi în a-mi spune căprincipiile şi legileBisericii Romei erau absolut opuse faţădeprincipiile care formeazăfundamentul ConstituţieiStatelor Unite ale Americii. — Charles Chinquy,Fifty Years in the Church of Rome, Chick Publi-cations, p. 283.

Fiţi atenţi cum Chinquy comparădistincţiile dintrecele două.



1. Cel mai sacru principiu a Constituţiei StatelorUnite este egalitatea fiecărui cetăţean înaintealegii, dar principiul fundamental al bisericii estenegarea acelei egalităţi.

2. Libertatea de conştiinţăeste proclamată, decătre Statele Unite, a fi cel mai sacru principiu,pe care fiecare cetăţean săşi-l însuşească, chiarcu preţul sângelui. Dar, libertatea de conştiinţă,este declarată, de către toţi papii şi conciliileRomei, cel mai nesfânt şi diabolic lucru, pe carefiecare catolic ar trebui să-l ignore şi distrugăcuorice preţ.

3. Constituţia americanăasigurăindependenţaabsolutăa civililor din puterea ecleziasticăsaubisericească; dar biserica Romei declarăcăoastfel de independenţăeste o insultăla adresalui Dumnezeu.

4. Constituţia americanăpermite oricărui om săserveascălui Dumnezeu conform conştiinţeiproprii; dar biserica Romei declarăcănici un omun a avut vreodatăun astfel de drept, şi cănumaisingur Papa poate şti şi spune ceea ce omultrebuie săcreadăşi săfacă.

5. Constituţia Statelor Unite neagădreptul unuiade a pedepsi pe altul pentru cădiferăde el înreligie; dar biserica Romei spune căea are dreptulde a pedepsi prin confiscarea bunurilor, sau cupedeapsa morţii, pe aceia care se opun papei înreligie.

6. Statele Unite au stabilit şcoli în tot teritoriullor imens, unde invităpoporul să-şi trimităcopiii,pentru ca ei să-şi cultive inteligenţa, ca sădevinăcetăţeni buni, folositori. Dar Biserica Romei ablestemat, în public, toate aceste şcoli, şi ainterzis copiilor săfrecventeze, ameninţându-i cuexcomunicarea în aceastălume şi cu condamnareîn lumea viitoare.

129

7. Constituţia Statelor Unite este bazatăpeprincipiul căpoporul este sursa principalăa puterii.Dar, de sute de ori, Biserica Romei a proclamatcăacest principiu este necurat şi eretic. Ea spunecătoate guvernele trebuie săaibăbaza în credinţacatolică; cu singur papa ca sursălegitimăşiinfailibilă, şi interpret a legii. — Idem, p. 284.

Am văzut căpreşedintele Statelor Unite a declaratîn Washington Times, căel se va supune Papei. Dacă-iaşa, el trebuie sădistrugăconstituţia. În spatele distrugeriide la World Trade Center, Bush, în aparenţă, a urmatagenda papei la literă.

Nimic un este mai clar decât că, dacăprincipiile Bisericii Romei, predominăaici,Constituţia noastrăva cădea. Cele douănu potsta împreună. Ele se aflăîn directăcontrazicerecu teoria fundamentalăa guvernului nostru şi aloricărui guvern popular. — Richard Thompson, ThePapacy and the Civil Power, citat în Fifty Years inthe Church of Rome, p. 285.

Dacăcatolicii vor ajunge săatingăsuficientămajoritate numericăîn aceastăţară, libertateareligioasăs-ar afla la finalul ei. — The Shepherdof the Valley, jurnal oficial al episcopului de la St.Louis, November 23rd, 1851.

Distrugerea clădirii Murrah din oraşul Oklahoma afost eveniment planificat pentru scopul specific de a pro-duce teroare înAmerica, astfel încât americanii, de frică,sărenunţe la libertăţileşi drepturile constituţionale. Planuliezuiţilor lucreazăextrem de bine. Cu politicieni,şcoli şicolegii, agenţii media, şi corporaţii mari la îndemână,America este învinsăcu rapiditate, de către inamiculdinlăuntru.

În timp ce trupele americane se pregăteau pentrulupta împotriva unei grupări musulmane extremiste înAfghanistan, USAToday citeazăpe preşedinte spunând



că“administraţia lui pregăteşte o cruciadăîmpotrivaterorismului.” (USA Tiday, September 17, 2001.)

O cruciadă? Cruciadele erau războaiele catolice întimpul evului întunecat, împotriva musulmanilor carerefuzau săcedeze Ierusalimul papei. Ce vrea GeorgeBush săspunăprin cruciadă? Alberto Rivera, un fostpreot iezuit, în seria sa “Crusader” a spus clar căVaticanul a creat Islamul pentru distrugerea creştinilorşi a evreilor, săprotejeze pe catolici şi săcapturezeIerusalimul pentru papă. În primii câteva sute de ani aiexistenţei, Islamul a făcut numai aceasta. Când a sosittimpul ca generalii puternici ai Islamului săsupunăIerusalimul la picioarele papei, devenind conştienţi deputerea pe care o deţineau, au refuzat sărenunţe la el.Astfel, papalitatea a creat cruciadele săizgoneascăIslamul din Ierusalim, şi săstabileascătronul papei în“cetatea făgăduită.”

De ce o cruciadăacum? De ce luptăAmerica curebelii islamici extremiştii? Sunt trei lucruri pe care iezuiţiile câştigădin aceastăsituaţie. Dupăcum am văzut,Constituţia a fost ca un ţepuşîn coastăpentru ei, timpde sute de ani; o vor complet distrusă. Continuând săproducăteroare înAmerica, iezuiţii, într-o zi, îşi vor atingescopul final. De asemenea, vor săse revanşeze împotrivaIslamului pentru insubordonare, nedând Ierusalimul papeicând acestaşi l-a dorit. În final, războiul în Estul Mijlociuva continua pânăce oamenii împovăraţi vor striga dupăajutor, căutând o soluţie pentru conflict. Când acest timpsoseşte, ghici cine va fi singurul făcător de pace a căruiprezenţăîn Ierusalim va aduce pacea mult dorită?Aşezând pe Papa ca lider în acea regiune problematică,va părea săfie singurul răspuns pentru căagenţiile me-dia controlate vor obişnui pe oameni cu ideea. Astfel,Papa va împărăţi în Ierusalim, ceea ce va face camisiunea săfie îndeplinită.

Haideţi săne ocupăm puţin de Osama Bin Laden.Bin Laden a fost ajutat deAmerica în timpul conflictuluiafgano-sovietic în anii 1980, şi a luptat cu America în

131

timpul conflictului din Balcani, târziu în anii 1990.Informaţii multiple descoperărelaţiile de afaceri dintreBin Laden şi familia Bush, iar el a avut contact cu CIAchiar în Iulie 2000. Osama Bin Laden este o plantăaşacum Lee Harvey Oswald şi Timothy McVeigh au fostplante. El este folosit ca marionetă, pentru îndepărtareablamei de pe cei în cauză 7 $%7 iezuiţiipapalităţii.

Milt Bearden, un fost director CIA în operaţiuniledin Afghanistan, şi consilierul serviciilor secrete al luiBin Laden, a fost intervievat de Dan Rather pe 12Septembrie 2001. Rather dorea ca Bearden sămenţioneze căBin Laden este responsabil pentrudezastrul de la World Trade Center. Bearden a spus:“Dacăn-ar avea un Bin Laden, ar inventa unul.”

Recent, Rick Wiles, vorbitor pentruAmerican Free-dom News, a intervievat pe Dr. Koryagina, consilier eco-nomic al lui Vladimir Putin, liderul Rusiei. În interviu, s-a discutat despre societăţi secrete, organizaţii criminaleşi religioase care controleazălumea. Ea a menţionat căexistăun guvern în umbră, căutând sădoboare StateleUnite şi săcreeze un guvern mondial. Ea a avertizat înMoscova, în iulie 2001, căAmerica va fi atacată. Ea amai spus căpe când poporul American se va trezi săvadăce i se întâmplă,şi cine a făcut-o, se vor afla într-o stare de şoc. “Oricine ştie despre crime organizate şiMafia. De asemenea, oamenii ştiu de multăvremedespre societăţi secrete şi aşa mai departe. În timpulcercetărilor mele, am început sărealizez căacelestructuri pot fi puse la un loc şi săse unească. Şi amrealizat căchiar acum, avem de-a face cu un monstrucriminal, un hibrid de crimăorganizată, Mafiaşi societăţisecrete unite.” (aired December 6, 2001)

Vom asculta noi la cuvintele acestui economist rus?Societăţile secrete aduc toate aceste agenţii laolaltă,pentru realizarea unui guvern mondial. CândAmericaniivor ajunge săcunoascăaceste lucruri, vor fişocaţi. Dr.Koryagina a spus tot, cu excepţia numirii societăţii se-



crete care comandă, şi care a produs distrugerea de laWorld Trade Center. Iezuiţii Romei.

CAPITOLUL 12

TERORISM RELIGIOS ÎNAMERICA

Unde îşi are originea agenda iezuiţilor cu privire laAmerica şi întreaga lume? Pentru mai mult de 200 deani, ţinta a fost distrugerea completăa ConstituţieiStatelor Unite. Aceasta ar însemna abolirea libertăţilorpreţioase garantate de acest document. Dreptul laexprimare, dreptul presei, dreptul religiei, sau dreptul laînchinare conform dictatelor conştiinţei proprii, dreptulde a purta arme, dreptul la viaţăparticulară, toate vor fieliminate. Pentru ultimii câţiva ani, am fost martoriacestui război împotriva Constituţieişi a libertăţii.

În arena religioasă, planul iezuiţilor este săelimineorice urmăde protestantismşi alte religii,şi sărestaurezedominaţie papalămondială. În cele ce urmează, vomvedea dacăiezuiţii vor avea succes în îndeplinirea acestuiplan sinistru.

Singura sursădemnăde încredere spre care merităsăne îndreptăm atenţia pentru a ne informa cu privire laevenimente viitoare, este profeţia biblică. Biblia aprevestit evenimente care urmau săsucceadăde-a lungulistoriei, lucruri care s-au întâmplat cu exactitate. Cuaceeaşi acurateţe negreşită, Biblia prevesteşteevenimente care stau săse împlineascăîn viitor şi aratărezultatele care vor avea loc în urma aplicării planuluiiezuit, spre dominarea lumii.

Capitolul biblic care descoperăplanurile iezuiţiloreste Apocalipsa 13. Sunt douăfiare menţionate în acestcapitol. Prima se ridicădin mare, în primul verset, iar a


doua se ridicăde pe pământ, versetul 11. Săluăm amintela citirea acestor versete:

Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzutridicându-se din mare o fiară... — Apocalipsa 13:1.

Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altăfiară...— Apocalipsa 13: 11.

Pentru înţelegerea acestor versete, trebuie săstabilimce simbolizeazăo fiarăîn profeţia biblică, şi ceea cereprezintămarea şi pământul. Haideţi săvedem cumBiblia se interpreteazăpe ea însăşi.

Cartea lui Daniel aratăcăo fiarăreprezintăoîmpărăţie, sau în termenii moderni, o naţiune, sau o ţară.

Aceste patru fiare mari, sunt patru împăraţi, carese vor ridica pe pământ... El mi-a vorbit aşa: “Fiara apatra este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. Ease va deosebi de toate celelalte...” — Daniel 7: 17, 23.

Astfel, vedem căApocalipsa 13 vorbeşte despredouăputeri care au fost stabilite pe pământ. Acesteputeri îşi au începutul în diferite părţi ale pământului.

Acum, vom vedea ce reprezintăapele în profeţiaBiblică.

Apoi mi-a zis: “Apele pe care le-ai văzut, pecare şade curva, sunt noroade, gloate şi limbi.”— Apocalipsa 17: 15.

Vedem aici căprima putere din Apocalipsa 13 şi-aavut începutul într-o zonăpopulatăa lumii, în mijloculnaţiunilor existente. Aceasta sugereazăcăaceastăprimăputere s-a ridicat în zona populatăa Europei. A douaputere dinApocalipsa 13: 11, se ridicădin pământ, ceeace înseamnăcăs-a ridicat într-o zonănepopulată, cupuţini locuitori. Aceasta sugereazăcăridicarea unei a

135

doua puteri a avut loc în Emisfera Vestică; undedensitatea populaţiei era foarte joasă.

Aici avem ceva mai multe informaţii despre primafiară.

...o fiarăcu zece coarne şi şapte capete; pecoarne avea zece cununi împărăteşti,şi pe capeteavea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-osemăna cu un leopard; avea labe ca de urs; şigurăca o gurăde leu. Balaurul i-a dat puterea lui,scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. —Apocalipsa 13: 1, 2.

Aici avem, de asemenea, ceva mai multe informaţiidespre a doua fiară.

Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altăfiară, care avea douăcoarne ca ale unui miel, şivorbea ca un balaur. — Apocalipsa 13: 11.

Săaruncăm o privire la însemnătatea cuvintelor hulă,balaur, şi miel din aceste versete. Prima putere huleşteşi a primit putere, autoritate de la balaur.

Marcu explicăunul din înţelesurile hulei.

Când le-a văzut Isus credinţa, a spus slăbănogului:“Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” Unii din cărturari, careerau de faţă, se gândeau în inimile lor: “Cum vorbeşteomul acesta astfel? Huleşte! Cine poate săierte păcateledecât numai Dumnezeu?” — Marcu 2: 5-7.

Ca fiu al lui Dumnezeu, Hristos avea putere săiertepăcateşi încăare puterea de a ierta păcate astăzi. Dacăun om simplu pretinde a avea putere săierte păcate,atunci, aceea este hulă. Iudeii, care refuzau să-l acceptepe Isus ca fiu al lui Dumnezeu, au declarat căhulise,pentru că, dupăpărerea lor, Isus era un simplu om.Aceastăprimăputere din Apocalipsa 13 huleşte pentrucăpretinde a avea puterea săierte pe oameni de păcatelelor.

TERORISM RELIGIOS ÎN AMERICA


Care este alt înţeles a hulei?

Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru o lucrare bunăaruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru o hulă,şi pentrucătu, care eşti om, te faci Dumnezeu.” — Ioan 10: 33.

Hristos era Dumnezeu în carne omenească, dariudeii un recunoşteau aceasta. Deci, când Hristospretindea a fi una cu Tatăl, Iudeii au declarat căhulise.Astfel, când un om pretinde a fi Dumnezeu pe pământ,aceasta este hulă, iar prima putere din Apocalipsa 13,pretinde a fi Dumnezeu.

Văputeţi gândi la o putere care, ridicându-se peteritoriul Europei pretinde a ierta păcateşi pretinde a fiDumnezeu? Cutia confesionalăa Bisericii Catolice estecunoscutăîn toatălumea ca locul în care păcătosul intrăsăcapete iertare de la un preot. Cele mai teribile crimeau rezultat din expunerea gândurilor interioare faţăde ofiinţăumană. Biblia spune, “Este un singur mijlocitor întreDumnezeuşi oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Timotei 2:5.) Un preot catolic nu are mai multăcapacitate de aierta păcatele, decât oricare dintre oameni!

Acum, săluăm aminte la câteva afirmaţii pe carele-a făcut papalitatea despre papa, fiind Dumnezeu pepământ.

Papa are o astfel de demnitate şi este demnde exaltare, pentru cănu este un simplu om, darcaşi cum ar fi Dumnezeu, şi vicarul lui Dumnezeu.Papa are o astfel de supremădemnitate, că, dreptvorbind, el nu a fost aşezat în orice rang dedemnitate, ci a fost aşezat în culmea tuturorrangurilor de demnitate... El este, de asemenea,monarhul divin, împăratul supremşi regele regilor.Întrucât Papa este încoronat cu o triplăcoroană,ca Rege al Cerului al Pământului şi a lumii demai jos decât pământul. — Lucius Ferraris,Prompta Bibliotheca, volumul 6, pp. 438, 442.

137

Pentru cătu eşti păstorul, tu eşti medicul, tueşti stăpânul; în final, tu eşti un alt Dumnezeu pepământ. — Christopher Marcellus Oration in theFifth Lateran Council, 4th session. J.D. Mansi,Sacrorum Conciliorum…Collectio, volume 32, col.761, trades.

Papa este judecătorul suprem al legii ţării...El este vicarul lui Hristos, care este nu numaiPreot pentru veci, ci şi Rege al regilor şi Domn aldomnilor. — La Civilta Catolica, March 18, 1871,citat în Leonard Woolsey Bacon, An Inside Viewof the Vatican Council, American Tract Society,p. 229.

Haideţi săne gândimla câteva dintre numele aplicateDomnului Hristos în Scripturi,şi săvedem dacăar puteasăse aplice papei: Dumnezeu Atotputernic, Creator,Mântuitor, Hristos, Domn, Preasfânt, Rege al regilorşiReverend. Ce ar putea fi mai hulitor decât ca un om să-şi atribuie vreunul din aceste titluri? “Ea şi-a deschisgura, şi a început sărosteascăhule împotriva luiDumnezeu...” (Apocalipsa 13: 6).

Citatele de mai sus sunt hule în adevăratul sens.Puterea Romano-catolicăeste prima fiarădinApocalipsa13.Apocalipsa 13: 2 ne spune căbalaurul i-a dat putereaşi scaunul lui de domnie,şi o stăpânire mare. Cine estebalaurul care dăpapalităţii putereşi autoritate?

Biblia ne spune căbalaurul este Diavolul.

Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi,Diavolul şi Satana, care înşealăîntreaga lume, afost aruncat pe pământ şi împreunăcu el au fostaruncaţi şi îngerii lui. — Apocalipsa 12: 9.

Diavolul însuşi a dat papalităţii puterea lui, tronul lui,şi stăpânire mare. Diavolul conduce papalitatea. Diavolulconduce papalitatea în distrugerea libertăţii pe pământ.Satana este acela care cautăomagiu din parteamulţimilor prin a-i face săse plece la picioarele pontifului



Romei. Felul brutal de guvernământ pe care papalitateal-a condus în timpul Evului Întunecat, este felul deguvernământ pe care Satanaşi papalitatea îl promoveazăastăzi. Un guvern satanic are următoarele caracteristici:

1. Este controlat numai de câţiva; este dictatorial.

2. Nu oferălibertate poporului

3. Uneşte biserica şi statul laolaltă

4. Persecutăpe cei care nu se supun.

Faptul căpapalitatea este prima putere dinApocalipsa 13, este dincolo de orice îndoială. Totuşi, cineeste a doua putere dinApocalipsa 13?Ştim căs-a ridicatîn Emisfera Vesticăavea douăcoarne ca de miel şivorbea ca un balaur (versetul 11). Acest verset indicăcăguvernul a luat fiinţăavând caracteristicile unui miel,iubitor de libertate şi drept, dar ajunge săadopte sistemulde guvernământ papal sau satanic.

Biblia ne spune căHristos este mielul.

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el ,şi a zis: “IatăMielul lui Dumnezeu care ridicăpăcatele lumii!” — Ioan 1: 29

Şi pe când privea pe Isus umblând, a zis:“IatăMielul lui Dumnezeu!” — Ioan 1: 36.

Hristos este Mielul profeţiei Biblice. A doua puteredin Apocalipsa 13, care se ridicăîn Emisfera Vestică,începe prin adoptarea unui guvern creştin, dar terminăîn a acţiona ca un balaur (Satana). Începe diferit depapalitateşi sfârşeşte în a fi exact ca ea. Cum un guverncreştin este opusul guvernului satanic, aceastăa douaputere trebuie săfi avut următoarele caracteristici laînceput:

1. Este un guvern al poporului, pentru popor.

2. Garanteazădrepturi egale libertăţi cum ar fi libertateade exprimare, libertatea în religie, etc.

3. Păstreazăbiserica şi statul separate.

4. Protejeazăpoporul de tiranie politicăşi, mai ales,religioasă.

A doua putere din Apocalipsa 13 care are acestecaracteristici nu poate fi alta decât Statele Unite aleAmericii. Ea s-a ridicat în Emisfera Vesticăşi a începutprin adoptarea unui guvern asemănător unui miel. Dupăcu am văzut în aceastăcarte, iezuiţii sunt folosiţi sădistrugăacest guvern ca un miel, şi să-l facăpapal,diavolesc. Apocalipsa 13 a prevestit cu 2000 de aniînainte căiezuiţii vor avea succes, pentru căversetul 11spune căAmerica va începe cu un guvern asemănătorunui miel, dar, într-o zi, va vorbi ca un balaur. Infiltrareaiezuiţilor în toate departamentele guvernului StatelorUnite face ca aceastăţarăsădevinăo putere tiranică,persecutoare. America vorbeşte şi se comportăcaSatana, în fiecare zi mai mult.

Apocalipsa 13 descoperăridicarea papalităţii şi aStatelor Unite. Prezintăcaracteristicile guvernuluiamerican la început şi prevesteşte capturarea finalădecătre iezuiţi. De asemenea, ne aratăputerea dictatorialăa papalităţii manifestatăfaţăde ReformaţiuneaProtestantă.

Şi au început săse închine balaurului , pentrucădăduse puterea lui fiarei. Şi au început săseînchine fiarei zicând: “Cine se poate asemăna cufiara şi cine se poate lupta cu ea?” — Apocalipsa13: 4.

În timpul Evului Întunecat, pământul se închina lapicioarele pontifului Roman. Cu ridicarea lui Luther şi a



Reformaţiunii Protestante, Biblia a fost datăoamenilorîn limba lor maternă, ca singura regulăde credinţăşipractică. Biblia şi numai Biblia era strigătulReformatorilor. Dupăun timp, multe mii de oameni auacceptat învăţăturile găsite numai în Biblie.

De asemenea, dezvăluie un timp când închinarea lapapăva fi din nou solicitată, prin ameninţarea cu moartea,şi căStatele Unite va fi puterea care va îndemna lumeasăse închine papalităţii.

Ea lucra cu toatăputerea fiarei dintâi înainteaei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui săseînchine fiarei dintâi, a cărei ranăde moarte fusesevindecată... I s-a dat putere sădea suflare icoaneifiarei, ca icoana fiarei săvorbească, şi săfacăsăfie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoaneifiarei. — Apocalipsa 13: 12, 15.

Cum se va închina lumea papalităţii? Ce semndescoperăautoritatea papalăpe pământ? Trebuie săvedem cum definesc scripturile închinarea. Felul în careînţelegem şi reacţionăm la aceasta, va hotărî destinulnostru, dupăcum aratăversetul următor.

Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a ziscu glas tare: “Dacăse închinăcineva fiarei şiicoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pemână, va beaşi el din vinul mâniei lui Dumnezeu,turnat neamestecat în paharul mâniei lui; şi va fichinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngerişi înaintea Mielului.” — Apocalipsa 14: 9, 10.

Aceasta este cea mai severăavertizare din partealui Dumnezeu. Următoarele versete ne vor arătadiferenţa dintre adevărata închinare la Dumnezeu, şiînchinarea falsă.

Degeaba măcinstesc ei, dând învăţături carenu sunt decât porunci omeneşti. Voi lăsaţiporunca lui Dumnezeu. Şi ţineţi datina aşezată

141

de oameni... El le-a mai zis: “Aţi desfiinţat frumosporunca lui Dumnezeu, ca săţineţi datina voastră.”— Marcu 7:7-9.

Evreilor li s-au dat cele zece porunci în Exod 20: 2-17. De-a lungul secolelor, evreii au corupt poruncile cumulte tradiţii care au dat înţeles greşit autorităţii celorzece porunci.Acest lucru a fost aspru mustrat de DomnulHristos. El a declarat căatunci când poruncile suntînlăturate, iar tradiţia omeneascăîi ia locul, aceasta estenumităînchinare nefolositoare. Adevărata închinare arimplica onoare faţăde toate cele zece porunci.

Închinarea falsăînseamnăonoare faţăde tradiţiileomeneşti.

Adevărata închinare înseamnăonoare faţădeporuncile lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 13 şi 14, suntem confruntaţi cu otradiţie papalăcare este înălţatădeasupra uneia dintrecele zece porunci ale lui Dumnezeu, iar aceastătradiţiepapalăeste semnul autorităţii papale în lume. Cunoaşteţiuna dintre tradiţiile papale care vin în directăcontradicţiecu una dintre poruncile lui Dumnezeu, despre carepapalitatea însăşi spune căeste semnul autorităţii ei pepământ?Aceastătradiţie este atât de rea înaintea ceruluiîncât, dacăcineva continuăsăse supunăporunciipapalităţii fiind deplin conştient căaceasta este contrarăporuncii explicite a lui Dumnezeu, “acesta va bea dinvinul mâniei lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 14: 10).

Acum, vom privi la câteva afirmaţii amintite înliteratura catolică, care vor arăta care este semnulautorităţii papale pe pământ.

- Dovedeşte-mi numai din Biblie căsunt legatsăsfinţesc Dumineca.

- Nu existăo astfel de poruncăîn Biblie. Esteo lege a sfintei biserici catolice. Biblia spune,“Adu-ţi aminte de ziua de odihnăca s-o sfinţeşti.”Biserica Catolicăspune, Nu! Prin puterea meadivinăabolesc ziua de Sabat şi văporuncesc să



sfinţiţi prima zi a săptămânii.Şi iată, întreaga lumecivilizată, se pleacăîn supunere reverentăporunciisfintei Biserici Catolice. — Thomas Enright,CSSR, President, Redemtorist College (RomanCatholic), Kansas City, MO., February 18, 1884.

Observarea duminicii de către Protestanţi esteun omagiu pe care îl aduc autorităţii BisericiiCatolice. — Monsignor Louis Segur, Plain TalkAbout the Protestantism of Today (1868), p. 213.

Dacăprotestanţii ar urma Biblia, ei ar trebuisăse închine lui Dumnezeu în Sabat, sâmbăta.Prin păzirea duminicii, ei urmeazăo lege a BisericiiCatolice. — Albert Smith, Chancellor of the Arch-diocese of Baltimore, răspunzând pentru cardi-nal într-o scrisoare pe 10 Februarie, 1920.

Statul, prin votarea de legi cu privire la sfinţireaduminicii, recunoaşte autoritatea bisericii Catolice,şi îndeplineşte, cu credincioşie, sfaturile ei.

Duminica, ca o zi din săptămânăpusăde-oparte pentru închinare obligatorie la Dumnezeu,săfie sfinţităsuspendând activităţile lucrative şitranzacţi i le de afaceri, şi prin exercitareadevoţiunii, este, purşi simplu, o creaţie a BisericiiCatolice. — The American Catholic Quarterly Re-view, Ianuarie, 1883, pp. 152, 139.

Protestanţii acceptăduminica mai degrabădecât Sâmbăta ca zi de închinare publicădupăce Biserica Catolicăa făcut schimbarea... darmintea protestantăpare cănu realizeazăaceasta... prin observarea duminicii, ei acceptăautoritatea purtătorului de cuvânt a bisericii, Papa.— Our Sunday Visitor, 5 Februarie, 1950.

Este bine să amintim prezbiterienilor,Baptiştilor, Metodiştilor şi tuturor creştinilor, căBiblia un-i susţine nicăieri în păzirea duminicii.Duminica este o instituţie a bisericii romano-catolice, iar aceia care păzesc aceastăzi, păzesc

143

o poruncăa Bisericii Catolice. — Priest Brady,într-o adresare, raportatăîn Elizabeth, N.J. News,18 Martie, 1903.

Semnul autorităţii Bisericii Catolice în lume estepăzirea duminicii. Aceasta este o tradiţie negăsităînBiblie. Îşi are originea în Roma,şi când onorăm tradiţiaduminicii, dăm omagiu papalităţii. Păzirea duminiciimerge în contradicţie directăcu învăţăturile clare aleporuncii a patra, care declară:

Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-osfinţeşti. Sălucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrultău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnăînchinatăDomnului Dumnezeului tău. Săun facinici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiicata, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nicistrăinul care este în casa ta. Căci în şase zile afăcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi totce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit. Deaceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnăşi asfinţit-o. — Exod 20: 8-11.

Papalitatea ne spune exact care este semnul ei.

Bine înţeles căBiserica Catolicăpretinde căschimbarea din sâmbătăîn duminicăa fostlucrarea ei. Ceea ce este semnul puterii şiautorităţii sale ecleziastice în probleme de religie.— C.F. Thomas, Chancellor of Cardinal Gibbons.

Duminica este semnul autorităţii noastre…Biserica este deasupra Bibliei, iar schimbareaaceasta din sâmbătăîn duminicăstăca dovadăal acestui fapt. — Catholic Record, 1 Septembrie,1923 (Ontario).

Prin cuvintele proprii, ei ne spun căpăzirea duminiciieste semnul Fiarei. Amintiţi-văcăSatana, diavolul, adat Bisericii Catolice puterea lui şi stăpânire mare înlume. Întrucât papalitatea face lucrarea diavolului,



Satana este acela care vrea ca lumea săcalce poruncalui Dumnezeu cu privire la Sabat şi săse închinepapalităţii, Dumineca.

Apocalipsa 13 şi istoria curentăne spun căundeva,iezuiţii vor organiza un nou atac terorist, sau vor creaaltăcriză, cu scopul de a-şi implanta planul —o Lege DuminicalăNaţională.Au folosit dezastrele dinWaco, Oklahomaşi World Trade Center, pentru a eliminalibertăţi constituţionale preţioase înAmerica.Aceste treievenimente au fost bine plănuite, în vederea determinăriiamericanilor sărenunţe la libertatea lor plătităcu sânge.Acest proces nu va înceta pânăce Legi Duminicale vorfi votate în aceastăţară,şi dupăaceea, în întreaga lume.Aceastălege va produce o persecuţie sângeroasă, ca întimpul Evului Întunecat.

Foarte curând, lumea va fi împărţităîn douămaricategorii. Pe de-o parte, marea majoritate a oamenilor,aliniaţi cu iezuiţiişi Vaticanul în revoltădirectăîmpotrivalui Dumnezeu, iar pe de altăparte, un grup mic formatdin aceia care iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncileSale. Marea linie de despărţire între cele douăcategoriiva fi cele zece porunci, în special porunca a patra,Sabatul.

De ce parte te vei afla tu? Vei îmbrăţişa scopul finalal papalităţii, păzirea duminicii, sau vei îmbrăţişa marelesemn al puterii creatoare şi răscumpărătoare a luiDumnezeu — Sabatul zilei aşaptea? Păzirea duminicii,omagiu adus papalităţii, va conduce America şi apoilumea la ruină, în timp ce păzirea Sabatului, carereprezintăsupunere totalăfaţăde voinţa lui Dumnezeu,va conduce la viaţa veşnicăîn Isus, Domnul nostru.

... Dacăse închinăcineva fiarei şi icoane ei,şi primeştesemnul ei pe frunte sau pe mână, va beaşi el din vinulmâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharulmâniei Lui,şi va fi chinuit în focşi în pucioasăînainteasfinţilor îngerişi înaintea Mielului. — Apocalipsa 14:9-10

145

ÎNTREBĂRI?

Dacădoriţi săprimiţi mai multe informaţii desprePROFEŢIA BIBLICĂ, vărugăm săscrieţi la adresade mai jos.

TRUTH TRIUMPHANT MINISTRIESP.O. Box 1417

Eustin, FL 32727USA

Teroriștii Secreți - de Bill Hughes

Documents

Transcript of Teroriștii Secreți - de Bill Hughes