Alternative de Finanțare a Educației Și Implicațiile Acestora
Tendințele și implicațiile constructiv- arhitecturale ...
Transcript of Tendințele și implicațiile constructiv- arhitecturale ...
Page 1 of 32
Universitatea de arhitectura si urbanism „Ion Mincu”, Bucuresti
Scoala doctorala de arhitectura
Tendințele și implicațiile constructiv-
arhitecturale privind evacuarea persoanelor
prin prisma securității la incendiu
Rezumatul tezei de doctorat
Doctorand, Conducator stiintific
Ing. Ovidiu Mihalache Prof. Dr. Arh. Ana-Maria Dabija
Page 2 of 32
Cuprins
Introducere ..................................................................................................................................................... 3
1.1. Preambul ......................................................................................................................................... 3
1.2. Intenţii ............................................................................................................................................. 3
Capitolul 2. Primele două zone: încăperea şi coridorul .................................................................................... 5
2.1. Încăperea .............................................................................................................................................. 6
2.1.1. Implicaţii vizuale: .......................................................................................................................... 7
2.1.2. Implicaţii asupra instalaţiilor utilitare şi de stingere a incendiilor.................................................... 7
2.1.3. Implicaţiile asupra densităţii sarcinii termice .................................................................................. 8
2.1.4. Implicaţiile asupra propagării incendiului ...................................................................................... 8
2.1.5. Implicaţiile asupra lungimilor căilor de evacuare ........................................................................... 9
2.2. Coridorul / circulaţia ............................................................................................................................ 9
Capitolul 3: Scara şi holul ............................................................................................................................. 10
3.1. Scara .................................................................................................................................................. 10
3.2. Strategia evacuării .............................................................................................................................. 11
3.3. Holul .................................................................................................................................................. 12
Capitolul 4. Evacuarea finală şi proximitatea uşii de acces şi evacuare .......................................................... 13
4.1. Evacuarea finală ................................................................................................................................. 13
4.2. Proximitatea uşii de acces şi evacuare ................................................................................................. 13
Capitolul 5 - Analiza comparată a unor reglementari naţionale de securitate la incendiu ................................ 13
5.1. Generalităti ........................................................................................................................................ 13
5.2. Explicaţie a politicii abordate ......................................................................................................... 14
5.3. Căi de evacuare în caz de incendiu ................................................................................................. 14
5.3.1. Căi de acces, intervenţie şi salvare ......................................................................................... 14
5.3.2. Determinarea riscului de incendiu .......................................................................................... 15
5.3.3. Determinarea numărului de persoane...................................................................................... 16
5.3.4. Lungimile şi timpii de evacuare ............................................................................................. 18
5.3.5. Geometria căilor de evacuare ................................................................................................. 20
5.3.6. Protecţia căilor de evacuare .................................................................................................... 22
Capitolul 6 - Concluzii .................................................................................................................................. 24
6.1. Consideraţii finale ......................................................................................................................... 24
6.2. Principalele contribuţii ale autorului .............................................................................................. 26
6.3. Posibilităţi de utilizare în viitor a rezultatelor cercetării .................................................................. 29
Bibliografie selectivă ................................................................................................................................ 30
Referinţe ................................................................................................................................................... 31
Page 3 of 32
Lista lucrărilor publicate ........................................................................................................................... 32
Introducere
1.1. Preambul
Intrarea României în Uniunea Europeană în anul 2007, a însemnat pentru domeniul
construcţiilor, deschiderea către o piaţă a liberei circulaţii a mărfurilor şi produselor pentru
construcţii.
Abundenţa de materiale noi a oferit arhitectului instrumentele potrivite pentru exprimarea într-
o manieră modernă, în pas cu restul Europei şi nu numai.
În paralel cu aceste oportunităţi au venit şi problemele juridice vis-a-vis de utilizarea
produselor şi astfel, o puternică discrepanţă între materialele pentru construcţii, cu caracteristici
complet noi şi prevederile din normele si reglementările din domeniul construcţiilor, în vigoare din
anul 1999.
În plus, au apărut funcţiuni şi destinaţii noi sau derivate din funcţiunile existente în legislaţia
romănească care sunt dificil de încadrat în prevederile normelor şi reglementărilor. Totodată,
construcţiile îşi schimbă periodic funcţiunile şi compartimentările. Prin urmare, dinamica ocupării
spaţiilor de către utilizatori şi evacuarea lor a evoluat foarte mult şi nu este uşor de gestionat.
Obligaţiile ocupaţiei de verificator de proiecte impun verificarea în primul rând a
conformităţii proiectului de arhitectură cu cerinţele legale. Dar ocupaţia în sine m-a pus în legatură
profundă cu lumea arhitecturii, în sensul că pentru a aplica prevederile legislative nu a fost suficient
să cunosc cadrul legislativ aplicabil, ci să înţeleg arhitectura din interiorul ei astfel incât, prin
implementarea măsurilor pasive şi active să nu fie afectat conceptul fiecărui proiect în parte. Şi toate
acestea în ciuda profesiei de inginer.
Lucrul a fost posibil şi prin faptul că principalul interlocutor al verificatorului de proiecte este
coordonatorul proiectului, respectiv arhitectul. Doar această muncă în echipă mi-a permis să înţeleg
discrepanţele dintre cerinţele pieţei, ale beneficiarilor, dintre elementele disponibile limbajului
conceptual arhitectural şi imobilitatea legislaţiei din domeniu.
Activitatea de verificare şi de expertizare în domeniul securităţii la incendiu se desfăsoară pe
linia dintre gândirea arhitecturală si gândirea inginerească, şi această poziţionare m-a determinat să
caut să ofer arhitectului o abordare nouă, cât mai apropiată lui, „user friendly”, pe care să o poată
utiliza uşor în proiectarea integrată.
1.2. Intenţii
Analiza implicaţiilor constructiv-arhitecturale ale evacuării din punct de vedere a securităţii la
incendiu s-a facut prin prisma arhitectului cu deconstruirea mai multor sisteme legislative care
guvernează activitatea arhitectului.
Page 4 of 32
Întocmirea actelor normative din domeniu nu înseamnă doar respectarea tehnicii legistative de
realizare a lor, pentru că la nivel de principiu, scrierea unei reglementări porneşte de la necesitatea ei
şi transpune viziunea legiuitorului asupra subiectului. În cazul securităţii la incendiu înseamnă
stabilirea unor limite care se oglindesc în riscurile asumate.
Actele normative urmăresc cel puţin patru paşi simpli:
1. Necesitatea
De ce societatea are nevoie de o reglementare nouă în domeniul respectiv, sau de o actualizare
a ei? De ce Arhitectul are nevoie de o simplificare a abordării securităţii la incendiu?
2. Motivaţia se poate enunţa după cum urmează: viabilitatea societăţii depinde direct de cadrul
legislativ.
3. Scopul actualizării normelor existente este multiplu.
3.1. Asigurarea viabilităţii României prin alinierea la legislaţia europeană şi la direcţiile
existente pe piaţa europeană de profil.
3.2. Proiectarea şi construirea unor clădiri flexibile pentru o piaţă dinamică.
3.3. Asigurarea evacuării tuturor persoanelor indiferent de caracteristicile lor. Motivaţia este că
toţi cetăţenii sunt valoroşi pentru societate.
3.4. Legislaţia din domeniul arhitecturii nu este vastă, dar este foarte greoaie şi cu abordări ad
litteram.
Scopul declarat al prezentei lucrări este oferirea de instrumente în vederea sustinerii demersului
arhitectural în domeniul securităţii la incendiu şi implicaţiile în proiectarea integrată.
4. Atingerea scopurilor este posibilă printr-o serie de mijloace aplicate în paralel sau succesiv.
4.1. Pe parcursul întregii lucrări se observa o serie de termeni tehnici, cum ar fi timp
disponibil pentru evacuare în siguranţă (TDES/ASET), timp necesar pentru evacuare în siguranţă
(TNES/RSET), timp premergător deplasării, clădire multicompartiment, evacuare finală etc. care nu
se regăsesc în legislaţia natională, dar comuni pentru literatura de specialitate europeană şi
internaţională. Din acest motiv este necesară actualizarea termenilor tehnici, precum şi completarea
cu termeni tehnici noi conform SR EN 13943 – Securitate la incendiu. Vocabular.
4.2. În continuarea acestei actualizări de prescripţie tehnică se află ideea unei legislaţii
simple şi clare care să reducă şi poate chiar să anuleze interpretarile variate ale factorilor implicaţi în
procesul de realizare a unei construcţii: investitori, beneficiari, arhitecţi, ingineri, consultanţi,
executanţi, instituţii locale şi naţionale.
Page 5 of 32
4.3. În vederea flexibilizării utilizării construcţiilor este necesară schimbarea paradigmei în
sensul găsirii unui echilibru între măsurile pasive şi măsurile active de securitate la incendiu.
Totodata, nu trebuie trebuie neglijata componenta măsurilor din exploatare.
Îmbinarea măsurilor pasive cu cele active de securitate la incendiu are efecte şi asupra
evacuării persoanelor, în sensul că se pot mări lungimile de evacuare, exemple sunt la capitolul 5 din
prezenta lucrare unde existenţa desfumării poate dubla sau chiar tripla aceste lungimi.
Adăugarea componentei exploatare accentuează afectele pozitive a îmbinării susmentionate.
Interdependenţele acestor măsuri pentru susţinerea demersului arhitectural în domeniul
securităţii la incendiu şi implicaţiile în proiectarea integrată sunt redate în schema de mai jos:
Această schimbare majoră trebuie să facă obiectul unei lucrări distincte şi multidisciplinare având în
vedere implicaţiile tehnico-economice.
Capitolul 2. Primele două zone: încăperea şi coridorul
Construcţiile sunt proiectate pentru a răspunde cerinţelor solicitate de beneficiar / investitor
prin tema de proiectare, precum şi cerinţelor de calitate, printre care şi de securitate la incendiu
stabilite în norme.
O importanţă deosebită trebuie acordată asigurării căilor de evacuare pentru ca evacuarea
persoanelor să se facă în siguranţă. În acest sens trebuie asigurate căi de evacuare astfel încât în caz
de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor suprafeţe
carosabile, în timpul cel mai scurt şi în condiţii de deplină siguranţă.1
Analizând o clădire prin prisma aceasta, pe traseele de evacuare se disting şase zone care sunt
determinante constructiv-arhitectural din punct de vedere al evacuării persoanelor şi rezultă ca spaţii
succesive în cadrul procesului dinamic de proiectare:
- Încăperea;
- Coridorul;
- Scara;
- Holul;
- Evacuarea finală din clădire, uşa de acces şi evacuare;
- Proximitatea uşii de acces şi evacuare.
Încăperea este locul în care se desfăşoară funcţiunea propriu-zisă a construcţiei pentru care ea
a fost proiectată. În acelaşi timp este şi locul de circulaţie orizontală pentru acces şi evacuare.
1 Art. 2.6.1. din P118-1998
Page 6 of 32
Coridorul are funcţiune unică de circulaţie orizontală pentru acces şi evacuare în caz de
incendiu. Nu este admisă amenajarea de locuri de muncă sau depozitări pe coridoare.
Scara are funcţiune unică de circulaţie verticală pentru acces şi evacuare în caz de incendiu.
Nu este admisă amenajarea de locuri de muncă sau depozitări pe coridoare.
Holul principal sau lobby-ul are funcţiuni multiple, cum ar fi recepţie, garderobă, comerţ, dar
şi de circulaţie orizontală pentru acces şi evacuare în caz de incendiu.
Uşa de acces şi evacuare a construcţiei care poate fi una singură sau pot fi mai multe, una
principală şi restul secundare.
Proximitatea uşii de acces şi evacuare este reprezentată de exteriorul clădirii, o zonă de
siguranţă în caz de incendiu.
Proiectarea traseelor de evacuare este un proces dependent de mai multe elemente şi de aceea
este iterativ până se ajunge la soluţia optimă pentru toţi factorii implicaţi.
2.1. Încăperea
Cea mai mică unitate funcţională dintr-o construcţie este “postul de lucru”. Pentru o hală de
producţie, postul poate fi locul de pe banda de producţie, locul de pe linia de montaj etc. Pentru o
clădire de cazare temporară, postul poate fi reprezentat de “pat”, iar pentru un imobil de locuinţe este
apartamentul. În cazul sediilor administrative, postul de lucru este redus la biroul şi scaunul aferent.
Delimitarea acestei zone se poate face utilizând:
- mobilier;
- pereţi parţiali;
- pereţi amovibili;
- pereţi modulari;
- pereţi ficşi din: sticlă; gipscarton; zidărie sau beton armat.
Prin caracteristicile proprii fiecărui material în parte, spaţiile astfel delimitate se comportă ca
spaţii deschise, tip open plan sau ca încăperi de sine stătătoare.
Mobilierul poate separa vizual o grupare de posturi de lucru comune unei poziţii dintr-o
organigramă a operatorului economic respectiv, dar menţine în acelaşi timp deschisă comunicarea
organizaţională cu celelalte departamente (se mai numesc şi delimitări operaţionale).
Aceeaşi utilizare o au pereţii parţiali. De cele mai multe ori, ei sunt realizaţi din materiale
similare cu cele folosite la mobilier şi nu depăşesc înălţimea de 1,20 m2.
2 2.1.11. La stabilirea gradului de rezistenta la foc, respectiv a stabilitatii la foc a constructiei, nu se iau in considerare
urmatoarele: 2.1.11.5. Peretii interiori despartitori neportanti sau panourile fara rol de limitare a propagarii incendiilor,
incombustibile sau din materiale combustibile cu geam ori cu plasa de sarma, daca inaltimea insumata a panourilor pline
combustibile este de cel mult 1,20 m precum si alte categorii de pereti despartitori combustibili a caror folosire este admisa conform prezentului normativ. Normativul P 118-1999.
Page 7 of 32
Pereţii amovibili sau mobili sunt alcătuiţi din module care se pot deplasa şi bloca în diferite
poziţii pentru a forma pereţi de compartimentare.
Pereţii modulari sunt o variantă de compartimentare rapidă, uscată şi curată a unor spaţii
finisate şi deschise. În combinaţie cu pardoselile supraînălţate, pereţii modulari permit modificări
frecvente ale compartimentărilor utilizând aceiaşi pereţi. În cadrul lor pot fi înglobate rafturi, dulapuri
sau module de instalaţii electrice (prize şi întrerupătoare).
Pereţii ficşi sunt cunoscuţi mai degrabă ca pereţi de compartimentare. Uzual ei sunt din zidărie
sau din plăci de gipscarton pe structură metalică cu o izolaţie fonică şi sau termică la interior. Mai
există pereţi din sticlă în tâmplărie din pvc, aluminiu sau oţel. Sticla poate fi transparentă, mată sau
colantată.
Definirea unităţii de bază a proiectului, respectiv a camerei, utilizând unul sau mai multe
dintre tipurile de materiale detaliate anterior, are implicaţii asupra securităţii la incendiu din mai
multe puncte de vedere pe care le voi detalia în cele ce urmează.
2.1.1. Implicaţii vizuale:
Mobilierul cu înălţime mica (h< 1,20 m) şi pereţii modulari sau ficşi cu suprafeţe vitrate
transparente permit observarea unui incendiu incipient relativ rapid, iar utilizatorul poate reacţiona în
consecinţă. Mobilierul de tipul dulapurilor înalte (h>1,20 m) utilizat pentru delimitare împiedică
vederea liberă a acelor zone delimitate astfel.. Aceste două situaţii cresc timpul de detectare şi
alertare a incendiilor.
O problemă a arhitecţilor o reprezintă pereţii micşi, cu porţiuni vitrate transparent şi porţiuni
opace.
S-a analizat un procent de suprafaţă vitrată transparentă într-un perete opac functie de punctul
de privire al utilizatorului asupra spaţiului considerat ca peisager. Alegerea punctului este strâns
legată de compartimentarea propusă. Înălţimea medie a utilizatorului de 1,75 m.3
Tot la punctul vizual, trebuie analizată forma ochiurilor de tâmplărie vitrată transparent: pot fi
ele fâşii verticale pe toată înălţimea peretelui sau pot fi parţiale, cu un parapet, ori sub forma unor
fâşii orizontale.
2.1.2. Implicaţii asupra instalaţiilor utilitare şi de stingere a incendiilor
Delimitarea cu elemente înalte, având h > 1,80 m, poate influenţa negativ utilizarea
instalaţiilor de stingere cu hidranţi interiori. De asemenea, mobilierul poate împiedica liberă circulaţie
a aerului climatizat ori stropirea eficientă cu apă de către instalaţia automată de stingere cu sprinklere.
3 Manualul arhitectului – NEUFERT, pag 30
Page 8 of 32
Avantajele oferite de pereţii modulari, respectiv reutilizarea, rapiditatea şi curăţenia în
recompartimentarea unor spaţii se pot transforma în dezavantaje dacă aceste modificări nu sunt
însoţite de verificarea instalaţiilor existente de stingere cu hidranţi interiori, dar mai ales a instalaţiilor
automate de stingere cu sprinklere, ori a instalaţiilor de detectare, alarmare şi alertare a incendiilor,
respectiv a poziţiilor corpurilor de iluminat de securitate.
2.1.3. Implicaţiile asupra densităţii sarcinii termice
Riscul de incendiu trebuie stabilit local, pe zone şi spaţii pentru ca din însumarea lor să rezulte
riscul general pe nivel şi mai apoi pe construcţie.
Determinarea riscurilor locale se face pe baza funcţiunii şi a densităţii sarcinii termice.
Riscul de incendiu în funcţie de densitatea sarcinii termice se determină având în vedere
sarcina termică “care poate fi degajată prin arderea completă a tuturor combustibililor continuţi într-
un spaţiu, inclusiv a finisajelor tuturor suprafeţelor laterale” 4 în funcţie de puterea calorifică a
acestora.
Dacă proiectul iniţial al unei construcţii a avut în vedere o normă de ocupare a spaţiilor, la o
recompartimentare se poate ajunge în situaţia schimbării normelor de spaţiu alocat posturilor de lucru
şi îndesirea mobilierului. În general, finisajele nu se schimbă în mod considerabil.
Se constată că dublarea numărului de utilizatori, respectiv de mobilier nu schimbă încadrarea
în risc mic de incendiu a nivelului de clădire recompartimentat.
Posibilitatea utilizării pereţilor amovibili şi a pereţilor modulari din materiale combustibile
adaugă un spor de putere calorifică la totalul din acel spaţiu.
Utilizarea unor pardoseli tehnice din materiale combustibile schimbă riscul de incendiu al
întregului spaţiu. În situaţia în care clădirea este protejată cu o instalaţie automată de stins cu
sprinklere, riscul de incendiu scade de la mijlociu la risc mic.
2.1.4. Implicaţiile asupra propagării incendiului
Fiecare tip de delimitare utilizată pentru un spaţiu influenţează evoluţia incendiilor în
interiorul încăperii şi în exteriorul ei.
Mobilierul de orice înălţime nu afectează propagarea flăcărilor şi fumului într-un spatiu
peisager. Pereţii cu sticlă simplă sau tip termopan, indiferent dacă este transparentă, mată sau
colantată oferă o rezistenţă la foc după criteriul E (etanşeitate) de 1 … 3 minute5.
Pereţii modulari plini sau amovibili, din materiale combustibile au o etanşeitate la flacară şi
fum de maxim 27 de minute, durată apreciată prin asimilare cu un perete combustibil.6 Trebuie
4 SR 10903/2 – Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii termice în construcţii 5 Pag. 205 pct. 26 si 27 din Manualul privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a normativului P118 – 99 “Siguranţa la foc a construcţiilor“indicativ MP 008-2000
Page 9 of 32
menţionat că după un interval de timp nedeterminat în România, aceşti pereţi combustibili contribuie
prin propria putere calorifică la propagarea incendiului.
Pereţii plini, ficşi, din gipscarton fără rezistenţă la foc determinată pe structură metalică au o
rezistenţă la foc după criteriul etanşeitate şi izolare termică de maxim 30 de minute daca sunt realizaţi
între pardoseala finisată şi planşeul din beton.
2.1.5. Implicaţiile asupra lungimilor căilor de evacuare
Procesul de evacuare dintr-o construcţie etajată se realizează pornind de la fiecare post de
lucru către uşa spaţiului, apoi în exteriorul lui pe circulaţiile orizontale, atunci când ele există, urmate
de circulaţiile pe verticală şi iesirea propriu-zisă din clădire. Se consideră postul de lucru cel mai
îndepărtat deoarece utilizatorul acestuia are nevoie de cel mai mare timp pentru a se evacua.
Măsurarea reală a lungimii de evacuare trebuie facută nu pe planul de compartimentare, ci pe
planul de mobilare agreat de investitor şi beneficiar. Traseul trebuie să ţină cont de toate piesele de
mobilier. Pentru ca traseul să fie eligibil, el trebuie să aibă şi nişte gabarite suficiente care să nu
îngreuneze mişcarea.
Fluxul se formează începând de la postul de lucru cel mai îndepărtat, respectiv de la primul
om. La acesta încep să se adune ceilalti utilizatori de la posturile de lucru adiacente traseului de
evacuare corespunzator primului om. Ce se întamplă până la formarea fluxului, mai precis până la
adunarea numărului normat de oameni în şir indian nu este foarte clar legiferat.
Proiectantul rezolvă evacuarea persoanelor prin amplasarea mobilierului în funcţie de
experienţa pe care o are şi încercând să asimileze prevederile de la sălile aglomerate la alte funcţiuni,
precum spaţiile administrative.
Apariţia unui nou utilizator cu aceeaşi funcţiune implică reproiectarea cel puţin din punct de
vedere al securităţii la incendiu.
2.2. Coridorul / circulaţia
Următoarea unitate zonă din seria celor şase care pot fi într-o construcţie, este coridorul sau
circulaţia. Din punct de vedere a lungimii căii de evacuare, coridorul este porţiunea cuprinsă între
uşile încăperilor simple sau principale (care cuprind grupaje de încăperi peisagere) şi circulaţia
verticală.
În acest moment, lungimea de evacuare se măsoară de la uşa încăperii cea mai îndepărtată
până la următoarea uşă de pe traseul de evacuare. Această uşă poate fi uşa scării interioare închise,
sau uşa scării exterioare deschise, ori uşa exterioară de la nivelul trotuarului. În cazul scărilor
deschise, lungimea se măsoară până la prima treaptă.
6 Pag. 162 pct. 74, din Manualul privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a normativului P118 – 99 “Siguranţa la foc a construcţiilor“ indicativ MP 008-2000
Page 10 of 32
În situaţia în care utilizatorul a părăsit prima unitate funcţională (încăperea) şi poate alege
între minim doua ieşiri, atunci evacuarea se face considerând toate aceste ieşiri, mai precis în două
direcţii. Dacă nu se poate alege între mai multe trasee, atunci utilizatorul se află pe un coridor
înfundat, iar lungimea este mai mică decât cea pentru evacuare în două direcţii.
Trebuie menţionată şi varianta în care prima porţiune din traseu este într-o singură direcţie şi
apoi se ajunge la intersecţia a doua circulaţii de unde se poate alege.
Pentru primele două zone se constată urmatoarele:
- că deşi proiectarea traseelor de evacuare este un proces iterativ, nu există explicaţie şi o
schemă care să clarifice acest proces dificil;
- Cu toate că proiectarea amenajărilor de spaţii peisagere este un proces iterativ, nu există
explicaţie şi o schemă care să clarifice acest proces dificil;
- Nu este acceptată modelarea evacuării persoanelor din construcţii cu dimensiuni considerabile
în vederea validării proiectarii lungimilor şi timpilor de evacuare. Se propune o completare în
acest sens;
- Nu există o definire foarte clară a circulaţiilor şi a coridoarelor astfel în cât proiectanţii să le
poată proiecta corespunzător;
- Nu există o definire a tipurilor de pereţi care pot fi utilizaţi într-o construcţie pentru a se putea
face o raportare corectă la cerintele legislaţiei.
Capitolul 3: Scara şi holul
3.1. Scara
Circulaţiile din construcţiile etajate sunt orizontale şi verticale. Cele verticale cuprind scări,
rampe şi lifturi şi sunt reunite în noduri de circulaţie verticală.
Scările sunt încadrate şi clasificate în diferite moduri şi utilizând diferite criterii potrivit unor
norme şi ghiduri de proiectare specifice. 7
Scările pentru circulaţie pot fi utilizate şi pentru evacuare, dar scările pentru evacuare sunt
scări dedicate, care nu fac parte din traseele uzuale de circulaţie şi care sunt utilizate pentru evacuare
etapizată sau pentru evacuare simultană.
Scările pot fi închise cu elemente rezistenţe la foc sau deschise. Măsurile pasive de protecţie la
incendiu ale scărilor pot fi completate de măsuri active de protecţie la foc, respectiv desfumare,
detecţie de incendiu şi iluminat de siguranţă.
Alegerea unui sistem de desfumare în detrimentul altuia are implicaţii constructiv-
arhitecturale directe asupra arhitecturii.
7 Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri, indicativ GP 089-2003 şi Normativul privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii, indicativ NP 063-2002
Page 11 of 32
Timpii petrecuţi în scară depind în primul rând de lăţimea rampei şi apoi de strategia de
evacuare adoptată: evacuare etapizată sau evacuare simultană.
În România arhitectul trebuie să considere potrivit legislaţiei o evacuare relativ etapizată, mai
precis doar pentru etajul cel mai aglomerat. În realitate, exercitiile de evacuare realizate la majoritatea
clădirilor etajate se fac cu evacuare / alarmare simultană a tuturor nivelurilor, respectiv evacuare
simultană şi întotdeauna scările sunt foarte aglomerate la primele niveluri, parter, etajul 1 şi etajul 2
cel puţin şi personele care vor să acceadă în ele prin uşile de nivel trebuie să astepte să poată să intre
în ele.
Această problemă are mai multe cauze şi ele vor fi tratate pe rand, mai jos.
3.2. Strategia evacuării
Este necesară impunerea unei strategii de evacuare încă din faza de proiectare pentru ca
arhitectul în calitate de sef de proiect să poată dimensiona corect căile de evacuare. Strategia trebuie
să fie în funcţie de destinaţia construcţiei.
Pentru clădirile înalte şi foarte înalte evacuarea se propune a se face etapizat considerând
etajul cu aglomerarea cea mai mare de persoane şi jumătate din numărul de persoane de la etajul
imediat, superior sau inferior, care este mai aglomerat din acestea două. Luarea în considerare a
evacuării tuturor persoanelor dintr-o astfel de construcţie este oneroasă tehnico-economic.
Pentru clădirile cu cazări de persoane, tip turism, construcţiile pentru sănătate cu spitalizare,
căminele de bătrani şi altele similare evacuarea propusă este tot etapizată dar se consideră doar
nivelul cu numărul maxim de persoane. La aceste destinaţii se conformează întreaga construcţie după
metoda “stay put” sau “rămai pe loc” în sensul confinării spaţiilor de cazare cu pereţi de coridoare şi
uşi rezistente la foc, respectiv cu desfumare pentru căile de evacuare orizontale şi verticale.
Pentru sălile aglomerate şi de sport evacuarea este simultană de la toate nivelurile, astfel că
scările ar trebui dimensionate telescopic pe măsură ce fluxurile orizontale acced în scară.
Normativul românesc P118-1999 prevede pentru sălile cu public care “poate observa
incendiul în acelaşi timp” 8 de la mai multe niveluri, o lăţime a scării calculată “după numărul de
fluxuri ce provin de la nivelul cel mai populat, la care se adaugă pentru fiecare din celelalte niveluri,
lăţimea necesară pentru evacuarea a 25% din persoanele aflate la nivelul respectiv.9 Pentru sălile de
sport această metodă de calcul nu este explicită, ci se utilizează în funcţie de experienţa arhitectului.
Din acest motiv este necesară completarea normei existente, NP 065 – 2002 “Normativ privind
proiectarea sălilor de sport din punct de vedere al cerinţelor Legii 10/1995” cu aceeaşi prevedere.
Pentru restul funcţiunilor ar trebui adoptată strategia de evacuare simultană şi astfel se ajunge
la urmatoarea cauză a aglomerării şi a asteptării pe rampele scărilor.
8 Normativul de siguranta la foc P118-1999, Art 4.1.57 9 Normativul de siguranta la foc P118-1999, Art 4.1.57
Page 12 of 32
Capacitatea specifică de trecere STC sau capacitatea unui gol de a prelua un număr de
persoane într-un interval de timp. STC = numărul de persoane care trece printr-o secţiune de 1 m
lăţime în intervalul de 1 minut.
Accesul în scară depinde pe de o parte de capacitatea specifică de trecere a uşii, dar şi de
accesibilitatea fluxurilor orizontale în fluxurile verticale existente deja în scară.
În primul rând problema este la parter unde se află usa de evacuare din scară şi de aceea
trebuie să existe egalitate între capacitatea de evacuare a scării şi capacitatea de evacuare a uşii de la
nivelul de referinţă, de regulă parterul.
Această aglomerare pe rampele şi podestele scării determină o îngreunare a accesului în scară
a persoanelor de pe nivelurile evacuate.
3.3. Holul
În marea majoritate a cazurilor, scările principale au accesul şi evacuarea printr-un hol cu o
recepţie sau un lobby, celelalte scări care au evacuare direct în exterior sunt, de obicei, scări
secundare.
Acest spaţiu poate fi locul în care se adună mai multe circulaţii pentru evacuare:
- Scară subterană;
- Scară supraterană şi
- Spaţiile adiacente.
Persoanele se deplasează către uşile perimetrale amplasate în faţade. În acest punct trebuie
verificată capacitatea specifică de trecere astfel încat să nu se aglomereze persoane în aceste holuri.
Deoarece holurile reprezintă de multe ori şi zone de asteptare, ele sunt mobilate în zona
recepţiei atât cu mobilier necesar recepţionerilor şi personalului de pază, cât şi cu mobilier pentru
vizitatori.
În acelaşi timp pentru că holurile principale sunt spaţiile de introducere în conceptul
arhitectural al clădirilor, arhitectul doreşte să folosească o gamă cât mai largă de materiale care să-i
permită atingerea scopului. Utilizarea in extenso a produselor şi materialelor sintetice pentru
decorarea tuturor spaţiilor, pentru cazarmamentul aferent şi la izolările fonice nu face altceva decât să
aducă mai mult fum, mai gros şi mai toxic.
Un alt aspect al holurilor este cel al lungimilor de evacuare sau al timpilor de evacuare din
interiorul lor.
În România se aplică lungimile de evacuare pentru coridor înfundat sau pentru evacuare în
două direcţii şi există o limitare la maxim 10 metri liniari fără a se preciza ce trebuie facut dacă se
depăseşte această limită.
Page 13 of 32
Capitolul 4. Evacuarea finală şi proximitatea uşii de acces şi evacuare
4.1. Evacuarea finală
Evacuarea direct în exterior se poate face direct din spaţiile perimetrale de la parter, sau direct
din scările secundare, ori prin holurile scărilor principale.
În toate situaţiile trebuie verificate aceste uşi din mai multe puncte de vedere:
- Sensul de deschidere este în sensul evacuării funcţie de numărul de persoane.
- Este o uşă utilizată în mod curent sau este o uşă secundară, caz în care este normal închisă?
Închiderea cu cheie anulează funcţiunea ei de uşă de evacuare. Dacă însă poate fi deschisă
usor prin apăsarea unei bare antipanică ori poate fi deblocată şi deschisă automat în caz de
incendiu, atunci se poate lua în calculul căilor de evacuare.
- Tipul uşilor de evacuare, respectiv uşi glisante, uşi secţionale, uşi tip rulou, uşi pivotante, uşi
batante, uşi glisant-pivotante sau uşi rotative.
Uşile de pe caile de evacuare pot avea montată feronerie care nu trebuie să afecteze
deplasarea prin golul de uşă. Feroneria pentru deschiderea uşilor se supune următoarelor standarde
europene: SR EN 1125:2008; SR EN 1906:2012; SR EN 179.
Nici unul din aceste trei standarde nu este menţionat în vreun normative sau ghid de proiectare
şi de aceea nu sunt cunoscute detalii importante referitoare la variantele de feronerii, de dispozitive de
deschidere a uşilor de pe căile de evacuare, motivaţia alegerii uneia în detrimentul altora, la ce
înseamnă lăţimea liberă a uşii şi cum se măsoară ea.
4.2. Proximitatea uşii de acces şi evacuare
Ultima zonă de pe traseul de evacuare a persoanelor dintr-o construcţie este exteriorul din
imediata apropiere a uşii finale de evacuare unde, încă, se pot manifesta efectele incendiului.
În acest sens trebuie avute în vedere amplasarea construcţiei în teren, configuraţia şi forma ei
în plan, vecinătăţile construite, precum şi căile publice de circulaţie pietonala şi auto.
Pentru asigurarea evacuării până într-o zonă liberă de efectele unui incendiu şi pentru usurarea
procesului se propun arhitectului o serie de exemple şi măsuri.
Capitolul 5 - Analiza comparată a unor reglementari naţionale de securitate la incendiu
5.1. Generalităti
Corpusul legislativ al unei ţări cuprinde prevederi legislative referitoare la construcţii pe cel
puţin două paliere: unul urbanistic şi unul administrativ.
Studierea legislaţiei ţărilor vecine mai apropiate sau mai îndepărtate nu trebuie neapărat să
găsească elemente negative ci să arate că subiectul este acelaşi şi doar abordarea este diferită.
Page 14 of 32
Diferenţele care au rezultat sunt suma diferenţelor economice, culturale şi geografice.
Din această varietate de soluţii au rezultat concluzii utile în actualizarea normării din România
sau poate chiar o necesitate de schimbare fundamentală a structurii normei de specialitate, respectiv
soluţii arhitecturale clare si usor de utilizat.
Analiza implicaţiile constructiv-arhitecturale privind evacuarea persoanelor s-a realizat
pornind de la norma românească, trecând prin cea din Republica Moldova, Republica Bulgară,
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi terminând cu Noua Zeelandă.
5.2. Explicaţie a politicii abordate
Politica unei ţări privind securitatea la incendiu se poate observa în legislaţia pe care o are.
Legislaţia ţărilor studiată are o structură piramidală, în vârful ei aflându-se o normă generală,
de bază, ghid sau cod: Normativul P118, Codul de securitate, “Documento basico”, NCM – norma de
construcţii montaj, “BR – Building regulation” sau “Building code”.
Din punctul de vedere al tipului de reglementare, prescriptivă sau performanţială, normativele
din România, Bulgaria Spania şi Republica Moldova sunt prescriptive, iar cele din Marea Britanie şi
din Noua Zeelandă au componentă prescriptivă, dar acceptă şi rezolvări sau soluţii alternative care
satisfac cerinţele performanţiale.
Cuprinsul acestor norme relevă abordarea securităţii la incendiu la fiecare corp legislativ în
parte.
5.3. Căi de evacuare în caz de incendiu
5.3.1. Căi de acces, intervenţie şi salvare
O primă concluzie este că evacuarea se tratează în funcţie de rezistenţă la foc a construcţiei, şi
că de obicei arhitectul realizează o evaluare a posibilităţii satisfacerii condiţiilor de evacuare pornind
de la gradul de rezistenţă la foc cel mai sigur către cel mai mic posibil. În acest sens a fost propusă o
schemă care explicitează parametrii care influenţează căile de evacuare.
Bulgaria are în principiu aceeaşi ordine a abordării, dar diferenţa reală constă într-o
implementare de către arhitect în calitate de şef de proiect a unor elemente de “fire safety
engineering”.
Spania acordă o importanţă sporită protecţiei spaţiilor cu risc de incendiu şi implicit protecţiei
fizice a căilor de evacuare. Din punctul de vedere strict al evacuării, ea este normată în funcţie de
destinaţie, înălţimea construcţie şi numărul maxim de persoane din încăpere sau de pe etaj, nexistand
corelaţie cu rezistenţa la foc a clădirii.
Republica Moldova tratează evacuarea în funcţie de rezistenţă la foc a construcţiei şi de clasa
de risc de incendiu determinată pentru funcţiunea adresată.
Marea Britanie: prevederile regulamentului impun în primul rând o detectare timpurie şi o
avertizare rapidă, astfel încât evacuarea să fie cât mai eficientă, fiind urmată in ordine priorităţilor de
Page 15 of 32
cerinţele de prevenire a răspândirii focului prin finisajul interior, de propagarea interioară a
incendiului şi de asigurarea accesului si utilităţiile pentru serviciul de pompieri care trebuie să
întreprindă operaţiunile de salvare si stingere.
Noua Zeelandă are cea mai diferită reglementare dintre cele analizate ordinea fiind: 1.
Generalităţi; 2. Prevenirea apariţiei incendiilor; 4. Deplasarea către zone sigure; 5. Accesul şi
siguranţa pompierilor; 6. Rezistentă şi stabilitate.
Concluzie
Capitolul de normă care tratează evacuarea se afla pe diferite poziţii în cadrul normelor
naţionale, ceea ce denotă încă o dată filosofia naţională asupra securităţii la incendiu vis-a-vis modul
în care construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să
asigure întotdeauna aceleaşi cerinţe.
Marea Britanie, aflată pe prima poziţie, pune condiţia că incendiul să fie cât mai rapid detectat
şi anunţat, astfel încât evacuarea să se realizeze într-un timp cât mai scurt posibil.
Această abordare se încadrează în recomandările standardului internaţional ISO/TR
16.738:2009 – Fire safety engineering – technical information on methods for evaluating behaviour
and movement of people: timpul necesar de evacuare (RSET-required safe-escape time) să fie mai
mic decât timpul disponibil de evacuare sa fie mai (ASET-available safe-escape time).
5.3.2. Determinarea riscului de incendiu
În România determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de densitatea sarcinii
termice calculată potrivit standardului SR EN 10903-2. În plus, pentru câteva funcţiuni este impus
riscul de incendiu, respectiv:
- mare pentru comerţ;
- mijlociu: spaţii în care se utilizează foc deschis (centrale termice, bucătarii sau oficii cu preparări
calde).
Suplimentar există o prevedere care impune să nu se depăşească o densitate de sarcină termică la
anumite tipuri de construcţii.
Arhitectul trebuie să solicite de la beneficiar o temă de proiectare cu materialele utilizate, manipulate
şi depozitate, şi să facă un calcul al densităţii sarcinii termice cu toate acestea, incluzând şi mobilierul
cu finisajele combustibile propuse în proiect. Calculul este relativ deoarece proiectantul trebuie să
utilizeze nişte puteri calorifice indicate în literatură de specialitate, şi aceasta este vastă şi variată, sau
în specificaţiile tehnice ale produselor. Pentru acestea din urmă nu toţi furnizorii de produse au astfel
de valori determinate.
În Bulgaria determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de destinaţia clădirii,
respectiv prin încadrarea clase de risc: F1 ÷ F5 cu subclase F1.1÷F1.4, F2.1÷F2.4, F3.1÷F3.5,
Page 16 of 32
F4.1÷F4.2, F5.1÷F5.4. Proiectantul ştie foarte clar încadrarea construcţiei şi implicit care sunt
consecinţele constructiv-arhitecturale ale acelei încadrării în clasa de risc de incendiu.
În Spania determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de încadrarea în trei clase
de risc: risc scăzut, risc mediu sau risc înalt. Ele depind de funcţiunea spaţiului, de volumele sau ariile
spaţiilor, şi doar într-o mică masură de densitatea sarcinii termice.
Funcţiunile nu sunt grupate deloc în mod similar cu cele din Republica Moldova, Spania, ori Marea
Britanie, dar principiul urmărit este că pe măsură ce creşte volumul funcţiunii, creşte şi riscul de
incendiu.
Mai există o prevedere care impune să nu se depăşească o densitate de sarcină termică la anumite
funcţiuni.
În Republica Moldova determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de
destinaţie, iar clasele sunt similare cu cele din norma Bulgariei: F1 ÷ F5 cu subclase F1.1÷F1.4,
F2.1÷F2.4, F3.1÷F3.6, F4.1÷F4.4, F5.1÷F5.4.
În Marea Britanie determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de încadrarea
clase de risc: 1-7. Grupajele făcute cu funcţiunile sunt similare cu cele din Bulgaria şi Republica
Moldova, dar nu conţin toate subclasele de la acestea.
În Noua Zeelandă determinarea claselor de risc de incendiu se face la nivelul întregii
construcţii sau al compartimentului de incendiu, prin încadrarea în grupe de risc corespunzător
funcţiunii: SH, SM, S1, CA, WB, WS, VP.
Concluzie:
În comparaţie cu România, unde arhitectul trebuie să facă nişte calcule supuse oricând unei
contestări, toate celelalte ţări au optat pentru enumerarea detaliată a funcţiunilor şi încadrarea lor în
clase de riscuri clare, soluţie care simplifică proiectarea în sensul uşurinţei alegerii măsurilor pasive şi
active necesare la fiecare caz în parte.
Riscul de incendiu este definit în standardul ISO 13943 – Fire safety vocabulary ca fiind
“estimarea pierderii de incendiu preconizate care combină potențialul de daune în diferite scenarii
de incendiu care pot apărea cu probabilitățile de apariție a acestor scenarii
Nota 1 la intrare: O definiție alternativă a riscului de incendiu este „combinația probabilității unui
incendiu și o măsură cuantificată a consecinței sale”.
Nota 2 la intrare: Riscul de incendiu este adesea calculat că produs al probabilității și consecinței.”
5.3.3. Determinarea numărului de persoane
In România numărul de persoane se stabileşte cu mici excepţii prin tema de proiectare.
Numărul de persoane (N) pentru care se calculează căile de evacuare este constituit din capacitatea
maximă simultană de persoane, stabilită prin proiect pe bază de tema de proiectare pe spații, încăperi,
niveluri şi total construcţie.
Page 17 of 32
În Bulgaria numărul de persoane prezente în încăperi / spații și lucrări (densitatea locuinței) se
stabilește că raport între suprafața încăperilor / spațiilor (podele, lucrări) și suprafață per vizitator sau
spațiu de lucru per locuitor, conform tabelului 8. Excepţie fac subclasele de risc F2.1 (Săli de cinema;
concert, opera, teatru și alte săli) şi F3.2. (alimentaţie publica).
Nu sunt luate în considerare zonele de grupuri sanitare, lifturi, scări și spații de depozitare cu acces
limitat al vizitatorilor în stabilirea zonei încăperilor / spațiilor (pardoselilor).
În Spania pentru a calcula gradul de ocupare, valorile densității de ocupare indicate în tabelul
2.1 trebuie luate în funcție de suprafața utilă a fiecărei zone, cu excepția cazului în care este prevăzut
un grad de ocupare mai mare sau când este necesară o ocupare mai mică în aplicarea unor dispoziții
legale de conformitate obligatorie. În acele incinte sau zone care nu sunt incluse în tabel, trebuie
aplicate valorile corespunzătoare prin similitudine.
Simultaneitatea ocupării diferitelor zone ale unei clădiri trebuie stabilită ținând cont de activitatea și
regimul de utilizare prevăzut pentru aceasta.
În zonele de uz public în care obiectele de mobilier pot fi amplasate într-un mod periodic variabil,
cum ar fi săli de expoziții sau similare, densitatea de ocupare ar trebui să fie aplicată pentru cel puțin
75% ( 2/3 ) din suprafața utilă pentru public.
În Republica Moldova se stabileşte relativ similar Romaniei.
Pentru situaţiile neprevăzute în norma se considera 0,75 mp/persoana.
În Marea Britanie capacitatea de ocupare a unei camere, a unui etaj, a unei clădiri sau a unei
părți a unei clădiri este:
a. numărul maxim de persoane pe care este proiectat să le cuprindă sau
b. numărul calculat prin împărțirea ariei camerei sau etajului [mp] cu un factor de arie (1)
[mp de persoană], cum ar fi cele date în tabelul C1, notatie BR10, pentru orientare.
Notă: „aria” exclude casele scărilor, ascensoarele, grupurile sanitare și orice altă parte fixă a structurii
clădirii (dar nu trebuie excluse casele de marcat și unitățile vitrine etc).
În Noua Zeelandă cel mai mare număr de persoane care poate ocupa un spațiu anume într-o
clădire este determinat de:
a) împărțirea suprafeței totale la m2 pe persoană (densitate de ocupare) pentru activitatea
desfășurată sau
b) pentru zonele de dormit, numărând spațiile de dormit (sau de îngrijire) sau
c) pentru locuri fixe, cu numărul de locuri.
Concluzie:
Simultan cu stabilirea numărului de persoane din fiecare spaţiu, zona de clădire, respectiv
construcţie, se face identificarea persoanelor cu risc, cu excepţia normei Româneşti, deşi poate fi
10 B.R. = Building regulations
Page 18 of 32
considerat ca tratat şi acest aspect prin diferenţierea lungimilor de evacuare aferente fiecărei funcţiuni
în parte.
Ca parte a evaluării riscului de incendiu, trebuie identificați şi clasificaţi utilizatorii funcţie de
mai multe criterii: angajaţi permanent cu post de lucru fix, angazati cu post volant, vizitatori, vârsta,
dizabilităţi, stare de veghe versus adormiţi.
Se observă că valorile factorilor de arie nu diferă foarte mult în cadrul normelor naţionale
studiate, inclusiv în România unde valorile pentru spaţiile comerciale sunt relativ apropiate deşi au un
factor de arie mai mic, ceea ce rezultă un grad de ocupare mai mare decât în restul ţărilor analizate.
Cu toate acestea, existenţa unor factori de arie pentru zonele care nu au locuri sau scaune bine
definite, oferă arhitectului instrumentul necesar dimensionării căilor de evacuare din spaţiu, de pe
nivel sau din construcţie.
Pe baza detalierii funcţiunilor şi încadrarea lor în clase de risc de incendiu, gradul de ocupare
este determinat fie prin mobilarea proiectată, fie utilizând factorul de arie corespunzător destinaţiei,
motiv pentru care se minimeaza erorile de interpretare ale arhitectului asupra normei naţionale şi de
aici dimensionarea greşită a căilor de evacuare a uilizatorilor a utilizatorilor.
5.3.4. Lungimile şi timpii de evacuare
În România stabilirea lungimilor de evacuare se realizează în funcţie de destinaţie şi de
rezistenţă la foc a construcţiei.
Pe măsură ce funcţiunea adăposteşte utilizatori cu potenţial mai mare de a fi afectaţi de
efectele unui incendiu, cu atât scade lungimea de evacuare. Exemplu: la poli opuşi se află două tipuri
de instituţii de învăţământ, cea superioară cu un risc mic şi cea de tip grădiniţă sau creşă cu un risc
foarte mare pentru utilizatorii săi.
Învăţământul superior presupune utilizatori care sunt trezi, care cunosc construcţia, în marea
lor majoritate sunt sănătoşi şi care se pot deplasa singuri, sunt capabili să ia decizii rapide pe când
învăţământul preşcolar cuprinde persoane adulte şi copii, destinatarii reali ai clădirii. Copii preşcolari
nu doar nu ştiu ce este o situaţie de urgenţă, dar pot fi adormiţi intrun interval de timp şi au
obligatoriu nevoie de îndrumare, ajutor fizic şi însoţire până în exteriorul grădiniţei/creşei.
În Bulgaria evacuarea este exprimată şi determinată prin timpul de evacuare, în minute şi nu
în secunde în funcție de gradul de rezistență la foc al clădirii, respectiv de utilizare.
Prin comparaţia timpilor de evacuare din interiorul saliilor aglomerate din România şi
Bulgaria, cele din ţară vecina sunt mai mari.
Timpii de evacuare estimaţi se calculează cu referire la capacitatea totală de evacuare a
ieșirilor din camere / spații, a scărilor din construcţie și a ieșirilor finale de evacuare. Capacitatea
specifică de trecere (STC) * a secțiunilor traseului de evacuare și viteza fluxurilor de persoane în
timpul evacuării se stabilesc pe baza densităților fluxurilor, folosind tabelul 11.
Page 19 of 32
Capacitatea specifică de trecere (STC) * = numărul de persoane care trece printr-o secţiune de
1,00 m lăţime în intervalul de 1 minut.
În Spania evacuarea este normata în funcţie de destinaţie, înălţimea construcţie şi numărul
maxim de persoane din încăpere sau de pe etaj, nexistand corelaţie cu rezistenţa la foc a clădirii.
Evacuarea este exprimată în lungimi de evacuare, respectiv în metri şi nu în timpi de evacuare,
respectiv secunde.
Atunci când într-o incintă sau clădire trebuie să existe mai mult de o ieșire, distribuția ocupanților,
în scopuri de calcul, trebuie făcută presupunând că una dintre ele este inutilizabilă, în ipoteza cea
mai nefavorabilă.
Lungimea căilor de evacuare poate fi crescută cu 25% în cazul spaţiilor protejate de sisteme
automat de stingere.
Comentariu: se observă o relativă uniformitate în ceea ce priveşte impunerea de lungimi de
evacuare vis a vis de diferitele tipuri de destinaţii, fiecare cu riscurile ei specifice.
Prin comparaţia lungimilor de evacuare corespunzatoare diferitelor tipuri de funcţiuni
prevăzute în legislaţia din România şi Spania, se constată că sunt relativ similare şi uşor crescute faţă
de cele naţionale. Creşterea cu 25% adusă lungimilor de existenţa instalaţiilor de sprinklere conduce
la concluzia că lungimile de evacuare din România sunt în continuare cele mai restrictive:
În Marea Britanie evacuarea este normata relativ similar cu Spania, respectiv în funcţie de
destinaţie, înălţimea construcţie şi numărul maxim de persoane din încăpere sau de pe etaj, nexistand
corelaţie cu rezistenţa la foc a clădirii.
Evacuarea este exprimată în lungimi de evacuare, respectiv în metri şi nu în timpi de evacuare,
respectiv secunde.
Unghiul minim între cele două direcţii de evacuare trebuie să fie de 45o.
Lungimile de evacuare se măsoară de la uşă la uşă sau de la punctul de lucru la uşa de evacuare.
Spaţiile închiriate nu trebuie să aibă evacuare prin spaţiile închiriate şi învecinate, ci doar prin
coridoarecomune protejate la foc.
Lungimile de evacuare sunt distanţele de deplasare. Dacă nu este cunoscută compartimentarea
atunci când planurile sunt depuse, distanțele directe pot fi utilizate pentru evaluare. Distanța directă
însă va fi luată ca 2/3 din distanța de deplasare.
Lungimile de evacuare se măsoară în axul circulaţiei.
Prin comparaţia lungimilor de evacuare corespunzătoare diferitelor tipuri de funcţiuni
prevăzute în legislaţia din România şi Marea Britanie, se constată că sunt relativ similare şi uşor
scăzute faţă de cele naţionale.
În Noua Zeelandă evacuarea este normata în funcţie de destinaţia clădirii sau de soluţia
acceptată şi de echiparea cu măsuri active de securitate, nexistand corelaţie cu rezistenţa la foc a
clădirii.
Page 20 of 32
Evacuarea este exprimată în lungimi de evacuare, respectiv în metri şi nu în timpi de evacuare,
respectiv secunde.
Comparând lungimile de evacuare din România cu cele din Noua Zeelandă se observă că cele
mai mari lungimi de evacuare într-o direcţie sau în două sunt cel mult egale cu cele englezeşti pentru
echiparea cea mai slabă cu măsuri active de securitate la incendiu. Ceea ce înseamnă că arhitectul are
o mare flexibilitate în proiectare deoarece nu mai este limitat de măsurile pasive, caracteristice
meseriei lui, ci poate să solicite echipei de proiectare utilizarea măsurilor active, măsuri care-l susţin
în atingerea viziunii de proiectare.
Concluzie:
Lungimile sau timpii de evacuare din normele româneşti sunt cele mai severe din normele
analizate şi nu iau în considerare existenţa nici unei măsuri active de securitate la incendiu. Trebuie
menţionat totuşi faptul că Spania, Marea Britanie şi Noua Zeelandă detaliază faptul că timpii de
evacuare sunt suma tuturor timpilor de evacuare (ASET) pe când în România nu există o astfel de
defalcare, timpul normat fiind doar timpul de parcurgere a căilor de evacuare până la ieşirea finală.
În plus, Marea Britanie şi Noua Zeelandă deşi se normează timpul total de evacuare până la
uşa de evacuare finală, mai impune ca măsură de securitate la incendiu a „evacuării” şi protecţia faţă
de efectele incendiului în exteriorul clădirii părăsite.
Un alt aspect important este că evacuarea în două direcţii este explicată atât prin text, cât şi
prin desene însoţitoare pentru a nu exista neclarităţi factorilor implicaţi în procesul de proiectare,
avizare şi autorizare: arhitecţi, consultanţi, instituţii locale sau naţionale.
5.3.5. Geometria căilor de evacuare
Geometria căilor de evacuare din punctul de vedere a securităţii la incendiu constă în câteva
elemente simple de urmărit în proiectare:
- Lăţimea caii de evacuare, unde calea de evacuare poate fi o circulaţie deschisă într-un spaţiu
open space, respectiv printre două rânduri de mobilier sau o circulaţie orizontală ori verticală
închisă cu elemente rezistente la foc sau nu;
- Înălţimea caii de evacuare;
- Înclinarea caii de evacuare.
În acest punct al proiectării, arhitectul trebuie să satisfacă criteriul siguranţei în exploatare
simultan cu cerinţă esenţială securitate la incendiu. Nu există o distincţie foarte clară între cele două
deoarece siguranţa exploatării necesară este atât pentru perioadele de uttilizare curentă, cât şi pentru
situaţiile excepţionale, precum incendiile.
Evacuarea persoanelor se realizează sub formă de şiruri de persoane aşezate una în spatele
celeilalte şi este exprimată în fluxuri de persoane pe o lăţime liberă dată, în număr de utilizatori pe o
Page 21 of 32
lăţime dată, în lăţimi libere pe un număr de persoane date, în lăţimi date pentru evacuare simultană
sau etapizata.
În România geometria căilor de evacuare trebuie determinată prin calcul pentru lăţime,
celelalte două elemente fiind impuse de prescripţiile normativului.
Lăţimea liberă necesară evacuării numărului de persoane dintr-un spaţiu, de la un nivel, de
determina funcţie de numărul de fluxuri de evacuat raportat la lăţimile impuse prescriptiv pentru unul,
două, trei, patru sau cinci fluxuri.
În Bulgaria geometria căilor de evacuare trebuie determinată similar, prin calcul pentru lăţime,
celelalte două elemente fiind impuse de prescripţiile normativului.
Lăţimea liberă necesară evacuării numărului de persoane dintr-un spaţiu, de la un nivel, de
determina funcţie de numărul de fluxuri de evacuat raportat la lăţimile impuse prescriptiv.
Lăţimile de evacuare sunt prescriptive funcţie de nr de persoane din spaţiu evacuat, de poziţia
nivelului, subteran sau suprateran şi de funcţiune.
În Spania metodă de calcul este asemănătoare cu cea din Bulgaria, lăţimile de evacuare sunt
funcţie de nr de persoane din spaţiul evacuat, de poziţia nivelului, subteran sau suprateran şi de
funcţiune, precum şi de tipul evacuării, ascendenta sau descendenta.
Lăţimile libere pentru uşi, treceri, coridoare şi scări rezultate în urma unor calcule comparative
sunt mai mici în norma spaniolă decât cele din România.
În Republica Moldova toate lăţimile sunt normate corespunzător clasei de risc de incendiu, F1
÷ F5.
Ele sunt mai mari pentru funcţiunile cu utilizatori cu risc mai mare în cazul unui incendiu,
instituţii preşcolare, case specializate pentru bătrâni şi invalizi (fără apartamente), spitale, corpuri de
dormitoare ale şcolilor - internate şi instituţiilor de copii, respectiv 1,20 m pentru uşi şi 1,35 m pentru
coridoare.
Marea Britanie are normate lăţimi mai mici decât cele din România pentru uşile de evacuare
dar nu şi pentru rampele scărilor.
Page 22 of 32
În Noua Zeelandă lăţimile minime ale cailor de evacuare se calculează şi sunt date pentru
soluţiile acceptate C/AS2 şi funcţie de grupă de risc.
Pe porţiunile orizontale, lăţimile libere sunt relativ similare dar pe circulaţiile verticale sunt
mai mari decât cele româneşti.
Pentru circulaţiile orizontale, se consideră 7 mm/persoană.
Pentru circulatiile verticale, se considera 9 mm/persoana si rezulta:
Pentru circulaţiile orizontale de la grupa de risc SI - sănătate, se consideră 8 mm/persoană.
Pentru circulaţiile verticale de la grupa de risc SI - sănătate, se consideră 10 mm/persoană.
Concluzie:
Lăţimile cailor de evacuare din normele româneşti nu sunt cele mai severe din normele
analizate şi nu iau în considerare existenta nici unei măsuri active de securitate la incendiu, respectiv
desfumarea, nici a procedurii de evacuare adoptată, simultană sau etapizată.
Trebuie menţionat totuşi faptul că Spania, Marea Britanie şi Noua Zeelandă detaliază aceste
dimensiuni ale cailor de evacuare în patru elemente:
- Uşile încăperilor sau ale caselor de scări;
- Circulaţiile orizontale;
- Rampele scărilor;
- Uşile finale.
Poziţia spaţiului care se evacuează în raport cu nivelul de evacuare influenţează şi lăţimile
circulaţilor.
Există o creştere a lăţimilor pe măsură ce se parcurg mai multe zone din evacuare, respectiv
circulaţia orizontală şi apoi cea verticală.
Deşi trebuie făcute calcule pentru determinarea lăţimii, ele nu sunt foarte complicate şi dau
măsura exactă a evacuării.
5.3.6. Protecţia căilor de evacuare
Deplasarea utilizatorilor prin spaţii libere, tip circulaţii deschise înseamnă expunerea lor la
efectele directe sau indirecte ale unui incendiu. Protejarea căilor de evacuare fie ele orizontale sau
verticale, se poate face pe de o parte cu măsuri pasive de securitate la incendiu cum ar fi pereţi,
planşee şi uşi rezistente la foc, şi pe de altă parte, complementar, cu măsuri active: instalaţii de
desfumare.
În România stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se realizează în
funcţie de destinaţie şi de rezistenţă la foc a construcţiei.
Se observă că ordinea creşterii rezistentelor la foc per destinaţie este aproape aceeaşi cu
ordinea inversă de la lungimile de evacuare.
Page 23 of 32
Uşile coridoarelor dinspre spaţiile deservite nu sunt normate în sensul atribuirii unei rezistente
la foc după vreun criteriu, etanşeitate şi sau izolare. Uşile coridoarelor către casele de scări de
evacuare nu sunt normate în sensul atribuirii unei rezistente la foc după vreun criteriu, etanşeitate şi
sau izolare decât la clădirile înalte şi foarte înalte.
În Bulgaria stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se realizează în
funcţie de rezistenţă la foc a construcţiei.
Uşile coridoarelor dinspre spaţiile deservite nu sunt normate în sensul atribuirii unei rezistente
la foc după vreun criteriu, etanşeitate şi sau izolare. Uşile coridoarelor către casele de scări de
evacuare trebuie să fie rezistente la foc ½ din rezistenţă la foc a peretelui scării fără a se preciza vreun
criteriu, etanşeitate şi sau izolare decât la clădirile înalte şi foarte înalte.
Rezistenţele la foc din Bulgaria sunt mai mari decât cele din normativul românesc la gradul I
şi III rezistenţă la foc.
În Spania stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se realizează în funcţie
înălţimea clădirii şi de destinaţia generală a construcţiei.
Rezistenţa la foc a pereţilor se consideră la acţiunea incendiului dinspre riscul de incendiu mai
mare.
Uşile coridoarelor către casele de scări de evacuare trebuie să fie rezistente la foc ½ din
rezistenţă la foc a peretelui scării fără a se preciza vreun criteriu, etanşeitate şi sau izolare.
Rezistentele la foc din Spania sunt mai mici pentru înălţimi mai mici de 15 m decât cele din
normativul românesc, excepţie face destinaţia de învăţământ, unde rezistenţa la foc al pereţilor este de
60 de minute în loc de 90 de minute.
Pentru construcţiile cu regimul de înălţime cuprins între 15 m şi 28 de metri, norma spaniolă
prevede rezistente la foc superioare, excepţie făcând tot destinaţia de învăţământ unde rezistentele la
foc sunt egale.
În Republica Moldova stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se
realizează în funcţie de rezistenţă la foc a construcţiei.
Uşile coridoarelor către casele de scări de evacuare trebuie să fie rezistente la foc ½ din
rezistenţă la foc a peretelui scării.
Este evident că rezistentele la foc ale circulaţiilor orizontale protejate sunt inferioare celor din
România, în schimb uşile trebuie să fie rezistente la foc.
În Noua Zeelandă stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se realizează în
funcţie de grupă de risc, de grupă de rezistenţă la foc a construcţiei exprimată prin timpul de siguranţă
precum şi de existenţa instalaţiilor automate de stingere a incendiilor tip sprinkler.
Rezistentele la foc din Noua Zeelandă pentru construcţiile cu înălţimi mai mici de 10 m sunt
mai mici decât cele din normativul românesc.
Page 24 of 32
Pentru construcţiile cu înălţimi mai mici de 10 m fac excepţie destinaţiile grupei CA (teatrele,
cinematografele, mall-urile etc) unde rezistenţa la foc al pereţilor este de 120 de minute în loc de 60
sau 90 de minute ca în norma românească. Se precizează că această situaţie este pentru clădirile fără
instalaţii automate de stingere tip sprinkler.
Existenţa instalaţiilor automate de stingere tip sprinkler reduce în majoritatea cazurilor, la
jumătate rezistenta la foc a pereţilor căilor de evacuare.
Concluzie:
Din punctul de vedere al rezistenţei la foc a pereţilor coridoarelor, valorile din România sunt
medii, celelalte ţări fie au rezistente mai mari sau mai mici. Acest lucru se explică prin faptul că
normele celorlalte ţări protejează circulaţii şi prin impunerea de uşi rezistente la foc astfel încât creşte
siguranţa evacuării.
Existenţa unor instalaţii automate de stingere tip sprinkler scade substanţial riscul de incendiu
prin limitarea propagării incendiului chiar în zona focarului iniţial.
Implicaţiile constructiv-arhitecturale ale unei circulaţii cu pereţi rezistenţi la foc de 60 de
minute sau de 120 de minute nu sunt semnificative pentru arhitect, el satisfăcând cerinţa fie prin
pereţi opaci, fie vitraţi, costul fiind în principiu diferenţa dintre cele două valori, dar pentru utilizator
diferenţele menţionate sunt şansele simple sau duble de supravieţuire.
Capitolul 6 - Concluzii
6.1. Consideraţii finale
Scopul principal nu doar al prezentei lucrări, dar şi al securităţii la incendiu, este cel al
evacuării persoanelor, mai precis evacuarea tuturor utilizatorilor unei construcţii într-un interval de
timp rezonabil aptitudinilor lor, motiv pentru care este necesară o explicaţie: expresia “tuturor
utilizatorilor unei construcţii” înseamnă:
- a tuturor persoanelor indiferent de varstă;
- a tuturor persoanelor indiferent de abilitatea de a se deplasa;
- a tuturor persoanelor indiferent de starea de trezie sau nu;
- a tuturor persoanelor indiferent de faptul că sunt cu loc de muncă în acea clădire sau sunt doar
vizitatori ori clienti care nu cunosc traseele de evacuare;
- a tuturor persoanelor indiferent de poziţia lor în clădire, mai precis atât a celor din imediata
apropiere a incendiului, cât şi a celor din zonele neafectate.
Mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt:
- reducerea riscului de incendiu;
- reducerea timpului de evacuare;
Page 25 of 32
- creşterea nivelului de protecţie la incendiu al căilor de evacuare;
- identificarea utilizatorilor şi a tipologiei lor;
- stabilirea strategiei de evacuare versus strategia de intervenţie şi salvare vis-a-vis de funcţiune.
6.1.1. Reducerea riscului de incendiu este un ansamblu de factori care concură la obţinerea lui.
Acesti factori pornesc de la densitatea sarcinii termice, întreţinerea defectuoasă a măsurilor
pasive şi active de securitate la incendiu, caracteristicile construcţiei şi nu se termină la
caracteristicile utilizatorilor.
6.1.2. Reducerea timpului de detectare şi alarmare a incendiilor.
Detectarea incendiului se poate face vizual sau olfactiv de către utilizatori sau automat de
către o instalaţie specializată. Diferenţa de timp de detectare, respectiv de alarmare între cele variante
este evidentă mai ales la incendii în spaţii ascunse, ghene de instalaţii, tavane suspendate, pardoseli
supraînălţate, etc.
Această măsură activă de protecţie împotriva incendiilor nu este apanajul arhitectului, dar de
existenţa ei poate beneficia direct prin creşterea timpului total disponibil de evacuare (ASET),
respectiv printr-o “relaxare” a numărului şi poziţiei coridoarelor şi scărilor.
De existenţa şi de adaptarea ei la cerinţele utilizatorilor cu deficiente de auz sau văz trebuie să
fie informat şi arhitectul pentru a le putea integra vizual în proiectul de amenajare.
6.1.3. Reducerea timpului de evacuare.
Într-o primă instanţă se poate presupune că este o măsură “impotriva” arhitectului pentru că ar
însemna reducerea lungimii de evacuare, şi pe cale de consecinţă mai multe scări de evacuare, mai
multe elemente rezistente la foc, pereţi şi uşi, dar în realitate timpul de evacuare nu este influentat
doar de lungimea de evacuare a traseului de evacuare.
Timpul de evacuare depinde printre altele, de:
a. timpul de detectare şi alarmare a incendiului;
b. timpul de premergator evacuării;
c. timpul de evacuare propriu-zisă;
d. tipologia sau caracteristicile utilizatorilor;
e. geometria căilor de evacuare;
f. cursivitatea căilor de evacuare;
g. gradul de iluminare al căilor de evacuare în caz de incendiu.
Reducerea timpului de evacuare a fost tratată pe parcursul lucrării şi este redat la punctul
urmator, 6.2.
Page 26 of 32
6.2. Principalele contribuţii ale autorului
“Eppur şi muove” poate fi afirmaţia societăţii civile din România vis-a-vis de discrepanţele
dintre prescripţiile tehnice în vigoare din 1999 şi conceptele moderne arhitecturale, sau dintre
prescripţiile tehnice şi nivelurile de performanţă crescute oferite de materialele de construcţie sau de
soluţiile tehnice actuale, ori funcţiunile nou apărute, fără a menţiona studiile şi cercetările noi din
domeniul evacuării persoanelor.
Eliminarea discrepanţelor este un proces complex care trebuie să definească sau să
redefinească cerinţele securităţii la incendiu având la bază performanţele tehnice actuale şi aplicabile.
La capitolul 2 se face o analiză din punct de vedere constructiv - arhitecturală a traseelor de
evacuare şi se disting şase zone sau şase funcţiuni:
- camera;
- coridorul;
- scara;
- holul sau lobby-ul;
- evacuarea finală şi
- proximitatea evacuării.
Se analizează primele doua zone identificate, iar principalele elemente de noutate din acest
capitol sunt:
- propunerea unei explicaţii şi a unor scheme care să clarifice procesul iterativ de proiectare al
căilor de evacuare. Sunt prezentate doua scheme logice, contribuţie personală;
- propunerea unei definiţii pentru termenul “spaţiu peisager” pentru a exista o abordare unitară
a acestiu spaţiu şi o aplicare clară a prevederilor legislaţiei asupra acestuia.
- este prezentată o schemă logică, contribuţie personală, care accentueaza şi explica vizual
definiţia propusă.
- deoarece primele doua zone sunt supuse reamenajărilor frecvente prin schimbarea chiriaşului
sau prin schimbarea imaginii companiei s-a propus o schemă de proces, pentru a fi urmarită
de toţi factorii implicaţi in proiect.
- propunerea definirii “Circulaţiei neprotejate” şi a “Circulaţiei protejate sau coridorul”.
- propunerea definirii tipurilor de pereţi care pot fi utilizaţi într-o construcţie pentru a se putea
face o raportare corectă la cerinţele legislaţiei;
- propunerea unei suprafeţe minime vitrate în pereţii opaci pentru a diferenţia spaţiul peisager
de spaţiul inchis, camera.
- propunerea unei metode de amplasare a mobilierului mai inalt sau egal cu 1,80 m astfel încât
să se pastreze caracterul de spaţiu peisager şi în aceste zone mobilate.
Page 27 of 32
- propunerea adoptării modelului similar existent în alte reglementari europene: uşile
coridoarelor au rezistenţa la foc egală cu jumătate din cea a peretelui rezistent la foc în care
sunt amplasate.
- propunerea unei limite de la care uşile de pe căile de evacuare trebuie echipate cu bară
antipanică şi condiţionarea lăţimii libere minime a uşii de evacuare de tipul barei şi de unghiul
de deschidere.
- propunerea obligativităţii echipării cu dispozitive de autoînchidere a tuturor uşilor rezistente la
foc astfel încât aceasta dotare să fie cunoscută că fiind dotare principială.
- propunerea echipării diferenţiate cu dispozitive de autoinchidere a uşilor rezistente la foc,
respectiv uşă normal închisă sau normal deschisă.
In capitolul 3 se continuă cu analiză următoarelor două zone funcţionale ale căilor de
evacuare, una verticală şi una orizontală. Se evidenţiază relaţia dintre traseul orizontal de evacuare în
dreptul accesului în scară, precum şi legatură dintre uşa scării de evacuare de la nivelul de referinţă şi
holul aferent sau exteriorul clădirii evacuate. Relaţia are la bază Capacitatea specifică de trecere
notata: STC sau capacitatea unui gol de a prelua un număr de persoane într-un interval de timp.
S-au efectuat calcule şi au fost prezentate desene exemplificative in acest sens.
Principalele elemente de semnalat în acest capitol sunt:
- propunerea unei strategii de evacuare etapizată la următoarele funcţiuni:
o clădirile înalte şi foarte înalte;
o clădirile cu cazări de persoane, tip turism, construcţiile pentru sănătate cu spitalizare,
căminele de bătrani şi altele similare;
- propunerea unei strategii de evacuare simultană la următoarele funcţiuni:
o sălile aglomerate şi de sport;
o sălile cu public care poate observa incendiul în acelaşi timp de la mai multe niveluri;
o restul funcţiunilor care nu au fost menţionate.
- propunerea definirii tipului de utilizare pentru scări astfel încât să se poată aplica prevederile
standarului de desfumare SR EN 12101-6.
- propunerea reconsiderării calcului lăţimii scărilor de evacuare din clădire înalte şi foarte înalte
prin luarea în calcul a numărului maxim de persoane de la etajul cel mai aglomerat plus
jumătate din numarul de persoane de la etajul imediat, superior sau inferior, care este mai
aglomerat din acestea doua.
- propunerea de uşi cu vitraje incorporate la accesul în casele de scară.
- propunerea lăţimii minime asigurate de un turnichet amplasat pe o cale de evacuare.
- propunerea de interzicere a turnicheţilor amplasaţi pe căile de evacuare care nu asigură plierea
barei sau deschiderea barierei propriu-zise automat în caz de incendiu.
Page 28 of 32
- propunerea de asigurare a unor turnicheti şi pentru persoanele cu dizabilitaţi care să respecta
prevederile de mai sus.
- propunerea de dublă alimentare cu energie electrica a turnicheţilor mentionaţi.
- propunerea că suma lăţimilor turnicheţilor trebuie să fie cel putin egală cu suma lăţimilor
libere ale rampelor scărilor care debusează inaintea turnicheţilor.
- propuneri pentru clasele de reactie la foc ale finisajele şi ale mobilierului utilizat în zonele
holurilor, precum şi o densitate maximă a sarcinii termice în holurile principale.
- propunerea desfumării căilor de evacuare orizontale şi verticale la funcţiunile care au
evacuare etapizată şi durata mare de evacuare totală, respectiv cele cu cazări de persoane, tip
turism, construcţiile pentru sănătate cu spitalizare, căminele de bătrani şi altele similare.
- propunerea desfumării holurilor cu lungimi de evacuare mai mari de 10 metri la clădirile
înalte, foarte înalte, clădirile cu săli aglomerate, cu săli de sport, clădirile pentru turism,
sănătate cu cazare, căminele de bătrani.
- propunerea desfumării prin suprapresiune a holurilor aflate în comunicare cu spaţii
comerciale, iar pentru spaţiile comerciale propriu-zise se va prevede desfumare în depresiune.
- Propunerea includerii uşilor rezistente la foc în programul verificare periodică şi întreţinere
similar cu celelalte programe de verificare şi întreţinere pentru măsurile active de securitate la
incendiu. In acest sens este realizat tabelul 3.2.
Se menţionează că deşi multe propuneri sunt evidente din punct de vedere a ingineriei securităţii la
incendiu, ele nu doar nu există în legislaţia românească actuală, dar sunt greu de identificat la
elaborarea conceptului de arhitectura.
Capitolul 4 tratează ultimele două zone ale traseului de evacuare punând accent pe
caracteristicile uşilor precum şi pe efectele efluenţilor incendiilor asupra imediatei apropieri a
evacuării din clădiri.
Principalele propuneri sunt:
- admiterea evacuării a mai mult de 5 persoane din spaţiile de producţie sau depozitare prin uşi
glisante în care sunt practicate uşi pietonale şi care îndeplinesc trei condiţii simultane.
- admiterea unui prag la uşa pietonală practicată în uşa glisantă de maxim 10 cm pentru
evacuarea a maxim 50 de persoane.
- admiterea evacuării din spaţiile de producţie sau depozitare prin uşi secţionale în care sunt
practicate uşi pietonale pentru maxim 10 persoane. Limitarea pragului uşii pietonale la maxim
10 cm pentru evacuarea a maxim 50 de persoane.
- uşile batante să fie întotdeauna cu vitraje incorporate.
- desene cu soluţii de utilizare a uşilor glisant-pivotante care să nu blocheze utilizarea lor în
scopul evacuării.
Page 29 of 32
- includerea în normele de securitate la incendiu a desenelor din standardele SR EN 179 şi SR
EN 1125 şi menţionerea lor pentru a deveni obligatorii.
- uşile pe care evacuează a mai mult de 100 de persoane vor fi prevăzute cu feronerie cu
acţionare prin simplă apăsare. Alegerea tipului de mecanism se va face potrivit prevederilor
standardelor SR EN 179 şi SR EN 1125
- tabelul 4.5. cu dimensiuni minime exprimate în [mm/persoana], dar si cu o condiţie: lăţimea
liberă rezultată să fie minim egală cu lăţimea rezultată din calculul pentru fluxurile de
persoane evacuate.
- o serie de exemple şi de măsuri pasive de securitate la incendiu pentru evacuarea în exterior.
La capitolul 5 s-a realizat o analiză comparată critică a normelor de bază în securitatea la
incendiu din Republica Moldova, Republica Bulgară, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord, Noua Zeelandă accentuată pe evacuarea utilizatorilor din clădiri.
Concluziile acestui capitol sunt că:
- imbinarea măsurilor active cu cele pasive de securitate la incendiu creşte atât siguranţa căilor
de evacuare cât şi lungimea admisă.
- utilizarea unor factori precum STC conduce la necesitatea unor lăţimi mai mici decât cele
prevazute în normativul P118-199 pentru golurile de trecere. Nu se propune reducerea acestor
lăţimi din doua motive: pentru a nu schimba fundamental normativul de bază şi pe
normativele subsecvente, precum şi pentru a nu bulversa fondul construit;
- timpii de evacuare sunt diferenţiaţi pentru evacuare descendentă şi ascendentă.
- este necesară continuarea studierii de o echipă multidisciplinară a acestor diferenţe şi a altor
cercetari de specialitate pentru implementarea în legislaţia românească a unei norme cu doua
nivele: nivelul de baza prescriptiv şi nivelul superior performanţial pentru obiectivele de
amploare.
6.3. Posibilităţi de utilizare în viitor a rezultatelor cercetării
Toate analizele realizate în prezenta lucrare au în vedere creşterea performanţei construcţiei în
ansamblul ei la exigenţa “securitate la incendiu”, dar mai ales pentru componenta “evacuarea
persoanelor” şi usurarea procesului de proiectare în arhitectură.
Propunerile rezultate pot fi impărţite în patru categorii:
- propuneri cu utilizare directă în completarea cursurilor pentru studenţii la arhitectură, sau a
cursurilor de specializare pentru arhitecţii cu drept de semnatură;
- propuneri cu utilizare indirectă, în sensul că pot sta la baza notelor de justificare în
actualizarea normelor românesti;
- propuneri cu utilizare directă în sensul introducerii lor în normelor tehnice;
Page 30 of 32
- propuneri pentru continuarea cercetărilor de către echipe multidisciplinare având în vedere
complexitatea securităţii la incendiu şi interdependenţa dintre arhitectura şi inginerie, cercetări
care să aibă aplicabilitate la punctele anterioare.
Bibliografie selectivă
1. The SFPE handbook of Fire Protection Engineering, 3rd edition, NFPA, Maryland, 2002.
2. Pedestrian an Evacuation Dynamics 2008, ed. Springer, Heidelberg Dordrecht London New
York, 2008.
3. Pedestrian an Evacuation Dynamics 2012, ed. Springer, Heidelberg Dordrecht London New
York, 2012.
4. SFPE Handbook of fire protection engineering – 3rd edition,– Harold E “Bud” Nelson and
Frederick W. Mowrer – NFPA, Maryland, 2002.
5. John L. Bryan, Behavioral response to fire and smoke, in The SFPE handbook of Fire
Protection Engineering, 3rd edition, NFPA, Maryland, 2002,
6. D. Purser, Comparisons of Evacuation Eficiency and pre-travel activity time in response to a
sounder and two different voice, in Pedestrian an Evacuation Dynamics 2008, Springer, 2008,
7. G. Ramachandran, Human behavior in fires—a review of research in the United Kingdom,
Fire Technology, Volume 26, Number 1,
8. Daniel Nilsson and Hakan Frantzich, Design of Voice Alarms—the Benefit of Mentioning
Fire and the Use of a Synthetic Voice, in Pedestrian an Evacuation Dynamics 2008, Springer,
2008,
9. M.J. Kahn, Human awakening and subsequent identification of fire-related cues, ed. Fire
Technology, Volume 20, Number 20
10. A.M. Hasofer, V.R. Beck, I.D. Bennetts, Risc analysis in Building Fire Safety Engineering,
ed. Butterworth-Heinemann, Oxford, 2007,
11. B. Sheldon, Cognitive-Behavioural Therapy, Routledge, London and New York, 2005,
12. Manualul arhitectului – NEUFERT,
13. Crowd Safety and Risk Analysis - Prof. Dr. G. Keith Still -
http://www.gkstill.com/Support/crowd-flow/4People.html
14. DAVID PURSER Dependence of Modelled Evacuation Times on Key Parameters and
Interactions p 360-362; https://www.iafss.org/publications/fss/9/353/view/fss_9-353.pdf
15. Fire Safety Journal - Volume 70, November 2014, Pages 81-97, Eric Guillaume, Franck
Didieux, AurélienThiryb, AxelBellivier - Real-scale fire tests of one bedroom apartments with
regard to tenability assessment,
Page 31 of 32
16. Stefan Boncu, Curs Psihologie sociala, curs 29 Comportamentul de ajutorare,
http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/curs_index.html
17. Christa Illera et al., “NO PANIC. <Escape and Panic în Buildings>—Architectural Basic
Research in the Context of Security and Safety Research” în Pedestrian an Evacuation
Dynamics 2008, ed. Springer, Heidelberg Dordrecht London New York, 2008,
18. Margrethe Kobes, Nancy Oberije, and Martina Duyvis, Case Studies on Evacuation Behaviour
în a Hotel Building în BART and în Real Life, în PED 2008, Spring, 2010.
19. Martin Lopuˇsniak, Modeling of Escape Routes According to Occupancy, Economy, and
Level of Safety în Slovak Republic, în PED 2008, Spring, 2010.
20. John L. Bryan, Behavioral response to fire and smoke, în The SFPE handbook of Fire
Protection Engineering, 3rd edition, NFPA, Maryland, 2002, p. 3- 317
21. Vytenis Babrauskas and John Krasny, Fire Behavior of Upholstered, ed. US Departments of
Commerce, 1985
Referinţe
1. Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P 118-99, editia a IIIa, IPCT, 1999.
2. Manualul privind exemplificari, detalieri si solutii de aplicare a normativului P118 – 99
“Siguranta la foc a constructiilor “indicativ MP 008-2000
3. Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri, indicativ GP 089-2003 şi Normativul
privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în
construcţii, indicativ NP 063-2002
4. Legea 307 din 12/06/2006, privind apărarea împotriva incendiilor.
5. Ord M.Ad.I nr 163 din 28-02-2007, Norme generale de apărare împotriva incendiilor.
6. Dispoziţie prin Ordinul M.Ad.I 166 din 27/07/2010 – Dispoziţie generală privind apărarea
împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente.
7. Dispoziţie prin Ordinul M.Ad.I. nr. 262 din 02/12/2010 – Dispoziţie generală de apărare
împotriva incendiilor la spaţii şi construcţii pentru birouri
8. EN 12101-6 Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi – partea a 6 - Specificaţii
pentru sisteme cu presiune diferenţială – Kituri
9. ISO/TR 13387-1 - Fire safety engineering — Part 1: Application of fire performance concepts
to design objectives
10. ISO/TR 13387-2 - Fire safety engineering — Part 2: Design fire scenarios and design fires
11. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 3: Assessment and verification of
mathematical fire models
12. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 4: Initiation and development of fire and
generation of fire effluents
Page 32 of 32
13. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 5: Movement of fire effluents
14. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 6: Structural response and fire spread
beyond the enclosure of origin
15. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 7: Detection, activation and suppression
16. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 8: Life safety — Occupant behaviour,
location and condition
17. ISO/TR 16738 - Fire-safety engineering — Technical information on methods for evaluating
behaviour and movement of people
18. ISO/TR 16738 - Fire-safety engineering — Technical information on methods for evaluating
behaviour and movement of people
19. UK - The Regulatory Reform (Fire Safety) Order 2005
20. Republica Moldova – Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în Republica
Moldova” RT DSE 1.01-2005
21. Spania – DECRETO 82/2010, de 29 de junio, por el que se aprueba el catálogo de actividades
y centros obligados a adoptar medidas de autoprotección y se ija el contenido de estas medidas
SR 10903/2 – Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii termice în
construcţii
Lista lucrărilor publicate
Titlul articolului (în revistă sau volumul
unei conferinţe) / capitolul de carte
Data
publicării
Date privind publicaţia în care a fost inclus
(titlu, vol., nr. pag. de început şi sfârşit)
Comportamentul utilizatorilor în spaţii de
cazare prin studii de caz şi normative
2011 Spatiu urban – spatiu arhitectural – spatiu
interior
Pag. 165-175
ISBN: 978-606-638-011-9
Publisher: Editura Universitară „Ion Mincu”
Bucureşti, Ana-Maria Dabija
Human behaviour in fire and smoke 2011 Spatiu urban – spatiu arhitectural – spatiu
interior
Pag. 165-175
ISBN: 978-606-638-003-4
Publisher: Editura Universitară „Ion Mincu”
Bucureşti, Ana-Maria Dabija
Fire safety scenario or evacuation
scenario
Rethinking the architecture or rethinking
the fire safety
May
2012
ICAR 2012 International Conference on
Architectural Research: (re)writing history.
Pag 117 – 119
Edition: 1
ISBN: 978-606-638-022-5
Publisher: Editura Universitară „Ion Mincu”
Bucureşti, Beatrice-Gabriela Jöger, Andra
Panait