INTRODUCERE

debridarea mecanică implică îndepărtarea mecanică, chimică sau chirurgicală a ţesuturilor necrotice pentru a permite ţesutului sănătos să se regenereze

procedura debridării mecanice include irigarea, hydroterapia şi excizia ţesutului mort cu pense şi foarfeci. Procedura poate fi efectuată în camere special pregătite

în funcţie de tipul arsurii poate fi folosită o tehnică combinată de debridare altă tehnică de debridare include debridarea chimică (cu curăţarea rănii sau agenţi topici care absorb exudatul şi debridează), excizie chirurgicală şi grefa de piele (folosită pentru arsuri adânci sau ulcere). De obicei pacienţii primesc anestezie locală sau generală

debridarea arsurilor previne sau controlează infecţia, favorizează vindecarea şi pregăteşte suprafaţa rănii să primească grefa. Frecvent, debridarea obişnuită poate avea ca rezultat sângerări printr-o curăţare extensivă porţiunile închise în adâncimea arsurii nu trebuie debridate.

Materiale necesare :

anestezicele indicate

două perechi de mănuşi sterile două halate sau şorţuri

mască

bonetă

foarfeci şi comprese sterile

comprese sterile

soluţii sterile şi medicaţia indicată

agenţii hemostatici prescrişi Implementarea: se va explica pacientului procedura pentru a îndepărta teama şi a permite o bună colaborare a fi învăţat tehnici de relaxare, şi, dacă este posibil, se va minimaliza disconfortul se va asigura intimitatea se va administra analgesic 20 minute înainte de efectuarea tehnicii sau i.v. imediat înainte de începerea procedurii se va păstra temperatura pacientului. Se va descoperi numai zona de debridat, pentru a preveni pierderea de lichide şi electroliţi205 se vor spăla mâinile, se va îmbrăca halatul, boneta, masca şi mănuşile sterile se va îndepărta pansamentul şi se va curăţa rana se va înlocui şorţul sau halatul şi mănuşile murdare cu altele sterile se vor îndepărta porţiunile de ţesut necrotic folosind pense cu ajutorul penselor şi foarfecilor boante se vor lua probe de ţesut se va tăia ţesutul mort din rană cu foarfecile dacă apar sângerări se vor folosi comprese sterile şi apoi se vor aplica agenţi hemostaţi sau nitrat de argint. Dacă sângerarea persistă, se va anunţa medicul şi se va ţine apăsat până la venirea lui sângerarea excesivă necesită ligături se va aplica medicaţia şi pansamentul indicat Consideraţii speciale: se va lucra repede, cu un ajutor în funcţie de posibilităţi, pentru a scurta procedura dureroasă, pe cât posibil se

va limita procedura la 20 de minute dacă este posibil se va înştiinţa pacientul de disconfortul pe care îl va simţi şi i se va oferi suportul emoţional Complicaţii : din cauza arsurilor sau distrugerii ţesutului protector pot apare infecţii, care se dezvoltă în ciuda folosirii echipamentului steril în plus, pot apare sângerări dacă debridarea expune vase de sânge erodate sau când accidental se secţionează un capilar dezechilibrul hidroelectrolitic poate apărea în urma pierderii fluidelor în timpul procedurii

SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT SCOP:

explorator in vederea recoltarii unei cantitati de urina pentru examenul de laborator terapeutic in vederea evacuarii continutului, daca acesta nu se produce spontan si pentru

efectuarea unor procedee terapeutice prin sonda.MATERIALE NECESARE:-paravan-musama si aleza-manusi sterile-prosop-vaselina sterile(sterilizarea lubrifiantelor se

faceprin fierberea in baie de apa timp de 30 deminute)-2 sonde sterile -casoleta cu material moale steril(tampoane devata, comprese sterile, fese)-2 tavite renale-solutie de oxiceanura de mercur1/5000(1/4000)-materiale pentru efectuarea tualetei genitaleexterne(se va specifica ca aceasta s-a facut anterior)TEHNICA:Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata

de un camp steril. Bolnavul estepregatit pshihic si fizic. Pozitionam bolnavul in pozitia decubit dorsal cu picioarele intinse si usor departate. Sub bazin se

aseaza o perna mai tare sau o patura rulata pentru evidentierea meatului urinar. Se protejeaza patul cu musama si aleza. Intre coapse se aseaza tavita renala, se izoleaza patul cu paravan, se efectueaza toaleta organelor genitale externe. Dupa toaleta organelor genitale externe, asistenta sespala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, dezinfecteaza glandul si meatul urinar, de trei ori cu tampoane diferite, , dinspre meatul urinar spre corp(tampoanele fiind imbibate in oxiceanura demercur). Dezinfectarea se face dupa decalotarea glandului de sus in jos, cu pensa si tampoane sterile. Cu mana dreapta se prinde sonda si se lubrifiaza cu ulei, vaselina sau glicerina. Cu mana stanga, prin compresia glandului intre police si index se evidentiaza meatul uretral(urinar) si se introduce sonda cu curbura spre simfiza pubiana aproximativ 12cm. Cand sonda ajunge in vezica urinara, la capatul distal va incepe sa picure urina, semn ca sonda nu a luat-o in altedirectii. Urina se capteaza in tavita renala, punga gradata sau eprubete pentru analiza de laborator. Cand vezica s-a golit se indeparteaza cu extremitatea libera ridicata pentru usurarea trecerii curburii de la nivelul ciocului. La bolnavii care nu prezinta retentie urinara (ischiurie) sondajul este efectuat pentru administrarea medicamentelor introducein vezica cu o seringa adaptata la sonda vezicala. Sondele FOLLEY (15-16) CU BALONAS. Se pot fixa in vezica urinara pentru sondajulpermanent, prin umflarea balonului si introducerea in tubul aferent a 5-10 mL ser fiziologic la temperature de 37grade C. Dupa terminareatehnicii asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, noteaza tehnica infoaia de observatie, aeriseste salonul si trece la reorganizarea loculuide munca

Oxigenoterapie

Scop: asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin combaterea hipoxiei determinată de:

- scăderea oxigenului alveolar- diminuarea hemoglobinei- tulburări în sistemul circulator- probleme care interferează cu difuziunea pulmonarăsurse de oxigen-staţie centrală de oxigen-microstaţie-butelie cu oxigenprecauţii în folosirea surselor de oxigen- deoarece oxigenul favorizează combustia , prezenţa sa trebuie atenţionată- pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări în

preajma sursei de oxigen- se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale sintetice) şi

a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare , evitându-se lovirea lor în timpul

transportului- buteliile cu oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală, pe un suport şi fixate de perete cu inele

metalice, departe de calorifer sau sobă- cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a

extinctoarelor şi a modului de utilizare a acestora metode de administrare a oxigenuluia. prin sondă nazală- este metoda cea mai frecvent utilizată- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25%-45% - poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung- nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazaleb. prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat)- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40%-60% - este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare - accentuează starea de anxietate, mai ales la copii- poate cauza iritaţia tegumentelor feţei- nu se va utiliza la pacienţii cu arsuri la nivelul feţeic. oche/ari pentru oxigen- sunt prevăzuţi cu două sonde care se introduc în ambele nări - se utilizează la copii şi pacienţi agitaţi - sunt mai bine toleraţi de pacienţid. cortul de oxigen- frecvent utilizat la copii- concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50%- are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vapori datorită

faptului că pacientul inspiră şi expiră în acelaşi mediu- oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalaţii de răcire

- în cort se pot monta instalaţii de răcire- copiii vor fi supravegheaţi permanent, pentru a nu disloca cortulechipament necesar administrării oxigenului

- sursă de oxigen- umidificator (recipient pt.barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă)- sondă nazală , cateter, mască de oxigen sau cort, în funcţie de metoda aleasă- material adeziv (leucoplast), pt.fixarea sondei

intervenţiile asistentei- pregătirea psihică a pacientului asigurându-l de luarea tuturor măsurilor de precauţie şi

aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare (dacă este posibil poz.semişezând care favorizează expansiunea pulmonară)

- asamblarea echipamentului- dezobstruarea căilor respiratorii - măsurarea lungimii sondei de la nară la tragus- umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei- introducerea sondei în nară şi fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast - dacă se utilizează masca de oxigen, aceasta se va aşeza acoperind nasul şi gura pacientului

şi se va fixa cu o curea în jurul capului- fixarea debitului de administrare a oxigenului, în funcţie de prescripţia medicului- aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii

tegumentelor, măsurarea respiraţiei şi pulsului)- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariţie a unor

complicaţii - supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit, etc.)-acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării oxigenului şi combaterea

oricărei cauze de disconfort - mobilizarea periodică a sondei - scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei în cealaltă nară - curăţirea echipamentului la terminarea tehniciiincidente şi accidente

- dacă recipientul pt.barbotarea oxigenului se răstoarnă , lichidul poate fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l

- în cazul utilizării prelungite a oxigenului , în concentraţii mari sau la presiuni ridicate, pot apărea:

o iritare locală a mucoaseio congestie şi edem alveolaro hemoragie intraalveolarăo atelectazie

- pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominalăde reţinut- administrarea oxigenului se va face după permeabilizarea căilor respiratorii- înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauţie- pe timpul administrării se vor supraveghea atent pacientul şi echipamentul de

administrare (manometrul de presiune şi indicatorul de debit)