Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

685

TALES ABOUT BUILDING THE MONASTERY

Alina Oltean

”Petru Maior” University of Tîrgu Mureș

Abstract: The theories about the origin tale of folklore studies have established true, it is believed that

the roots of the tale come from the past, with ancient rites, practices of primitive man.All fairy tales in

the world correspond to a set of archetypal narrative scheme. A highly accurate classification was

carried out in 1910 by Finnish folklorist Antti Aarne (1867-1925), later supplemented by an American,

Stith Thompson. Aarne-Thompson classification today includes 2340 different fairy tales. The russian

folklorist ,Vladimir Propp study the morphology tale, narratological structure of Russian folk tales.

Starting from the classification developed narratology Russian formalists, a science studying the

elements which constitute narratives.George Călinescu, studied Aesthetics fairy tale in his study, with

results more than meritorious. "Tale, he says, is a work of literary creation, the genesis particular, a

reflection in any case life in ways fabulous" ,"tale is a vast genre , far exceeding the novel, the mythology,

science, observation moral and so on His characteristic is that heroes are not only people, but that is

being chimeric animals. Fables and talking animals, but they are simple masks for various types of

individuals. Subhuman beings in psychology and sociology have their fairytale mysterious. They

communicate with the man, but not the people. When a narrative chimeric missing heroes, we have to

do a fairy tale. "Collection of folk narratives, especially fairy tales is complete, it will probably be rich

in the future, the research could be done in less explored territories in terms of folklore.

Keywords: tale, archetypal, folklor, narratology, territories.

Teoriile cu privire la originea basmului au creat adevărate studii de folcloristică, se crede

că rădăcinile basmului vin dintr-un trecut îndepărtat, cu rituri vechi, de la practicile omului

primitiv.

Toate basmele din lume corespund unui set de scheme narative arhetipale. O clasificare

extrem de precisă a fost realizată în 1910 de folcloristul finlandez Antti Aarne (1867-1925),

completată mai apoi de un american, Stith Thompson. Clasificarea Aarne-Thompson include

azi 2 340 tipuri diferite de basme.

Folcloristul rus Vladimir Propp în studiul Morfologia basmului a aprofundat structura

naratologică a basmelor populare rusești. Pornind de la clasificarea sa formaliștii ruși au

dezvoltat naratologia, o știință care studiază elementele din care sunt alcătuite narațiunile.

Criticul român de literatură, George Călinescu, a studiat basmele în studiul său Estetica

basmului, cu rezultate mai mult decât meritorii. „Basmul, spune el, este o operă de creație

literară, cu o geneză specială, o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase,”1„basmul e

1 G. Călinescu, Estetica basmului, Editura pentru literatură, București, 1965, p.5

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

686

un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, știință, observație morală, etc.

Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale. Și

fabulele vorbesc de animale dar acestea sunt simple măști pentru felurite tipuri de indivizi.

Ființele neomenești din basm au psihologia și sociologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul,

dar nu sunt oameni. Când dintr-o narațiune lipsesc acești eroi himerici, n-avem de-a face cu un

basm”.2

Bruno Bettelheim a descris modul în care schemele narative arhetipale pot fi raportate

la invarianți psihici sau psihanalitici autorizând și o reinterpretare a conținutului lor. Recent a

apărut și opera analitică a Clarissei Pinkola Estés pe un corpus de basme populare, de fabule și

de mituri, pornind de la o interpretare psihnalitică dintr-un studiu clasic al lui Carl Gustav Jung

a adus o contribuție semnificativă și o cheie de lectură contemporană. Există două categorii de

basme, cele populare, care pot fi culese de un autor oarecare sau de un folclorist sau cele culte,

scrise în epoca Romantismului, după modelul basmelor populare cu spriduși. Patrimoniul de

basme europene a început să se formeze la sfârșitul secolului al XVII-lea. Principalii culegători

și adaptatori de basme au fost Charles Perrault (1628-1703), Madame d'Aulnoy, în Franța, frații

Jacob și Wilhelm Grimm în Germania, Alexandre Nikolaïévitch Afanassiev (1826-1871) în

Rusia.3

Primul culegător român de basme a fost folcloristul Ioan Gh. Sbiera, care-și adună

basmele încă de când era elev, publicându-și colecția în anul 1886, acestea fiind repovestite

cum el însuși preciza că „persoanele şi întâmplările sunt întotdeauna aceleaşi precum le spuneau

povestitorii, dar descrierea lor n-a putut rămâne aceeaşi, una pentru că pe timpul când s-au cules

încă nu era vorba de stenografie pe la noi, şi alta pentru că am căutat să reproduc numai esenţa

lucrului, nu şi forma schimbătoare în care mi se înfăţişa de diferiţi povestitori”4.

Un alt culegător din zona Transilvaniei este Ioan Slavici, care începe să publice basme

în revista Convorbiri literare, iar mai apoi într-un volum, în 1908.

În Muntenia, începe să culeagă basme, Nicolae Filimon, iar mai târziu Petre Ispirescu,

care devine cel mai cunoscut culegătorde basme.. A cules peste şaptezeci de basme însumând

cam 57 de tipuri, cele mai multe din Muntenia, dar câteva şi din Oltenia, Transilvania şi

Moldova.

De-abia după al doilea război mondial este valorificat basmul alături de folcloristică în

cele trei volume : Antologia de proză populară epică” ale lui Ovidiu Bîrlea. Mai nou apărute

sunt basmele culese de Ion Nijloveanul, A fost de unde n-a fost. Basmul popular românesc

(1982), şi Gheorghe Vrabie, Basmul cu Soarele şi fata de împărat (1974).

După caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominanța

elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață, basmele se clasifică în:

-fantastice, cele mai semnificative și mai răspândite, desprinse de regulă din mit, cu o pregnanță

a fenomenelor miraculoase,

2 Ibidem, p. 9 3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Basm 4 Ion G. Sbiera, Poveşti şi poezii populare româneşti, Ediţie îngrijită de Pavel Ţugui, Editura Minerva, Bucureşti,

1971, p. XLVII.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

687

-animaliere, provenite din dezvoltarea narativă a legendelor totemice despre animale, chiar

despre plante sau unele obiecte simbolice,

-nuvelistice, având ca punct de pornire snoava, în narațiune semnalându-se o puternică inserție

a aspectelor reale, concrete de viață.

După autor, basmele pot fi:

-populare, creație a colectivității anonime,

-culte, creație a unui autor cunoscut.5

Colecţia naraţiunilor folclorice, în special a basmelor, nu este încheiată, ea urmând să

se îmbogăţească probabil şi în viitor, prin cercetarea ce ar putea fi efectuată în teritorii mai puţin

explorate din punct de vedere folcloric.

Meșterul Manolea

În acest basm al lui I. Nijloveanu dinBasmele românilor avem de-a face nu cu

construirea unei biserici, cum avem în legendă, ci a unei mănăstiri. Foarte interesant este cum

se alege locul unde se va construi mănăstirea: împăratul vede o purcea ce râma într-un loc și

hotărăște că acela este locul potrivit. Hotărârea împăratului, cât şi a lui Manolea este ilustrată

printr-un dialog scurt:

- Manolea, aici îm´ faci o mănăstire.

- Da-mpărate,-ţ´fac.

Este adus în evidență visul ca element ce ne introduce în lumea basmului, aici Manolea

nu zidește mănăstirea ci îi ia măsura, zidește măsura. Folosește motivul zidirii corpului soției

meșterului. Mitologia românească nu are nimic terifiant şi putem deduce de aici originalitatea

mitului la români. La fel ca legenda Mănăstirea Argeşului, basmul este presărat cu versuri:

Zîua zîdea,

Noaptea cădea;

Zîua zîdea,

Noaptea cădea.

Prin această repetiție se întărește tragismul nereușitei, faptul că a zidit nouă ani și faptul

că se caută o soluție. Această soluție vine o dată cu visul care va dezlega enigma prăbușirii

zidurilor prin zidirea Floricăi în temelie. Manolea nu dezvăluie identitatea Floricăi din vis ci

hotărăsc cu toții moartea întâiului venit, legând un jurământ în acest sens. Jurământul este

încălcat de meșteri, soțiile lor sunt anunțate să nu vină a doua zi cu mâncare. Manolea foloseşte

şi el un motiv intermediar, întâlnit în unele variante ale baladei, motivul vacii pierdute. El îi

cere Floricăi să-i pregătească ficatul vacii pierdute de un an.

Povestitorul ne prezintă plin de umor acest fapt și prin prezența termenului de

„restaurant” în loc de „han”,Acela aşa, al-aşa, şi le-a făcut pă toate atente să nu vie cu mâncare

şi n-a venit. Naratorul este subiectiv și parcă ne sugerează faptul că acest personajeste cel care

se află sub protecția lui Dumnezeu, care devine în acest basm o persoană care-l însoțește pe

5 https://ro.wikipedia.org/wiki/Basm

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

688

erou. Prezenţa divinului în toate aceste basme demonstrează realizarea încreştinării poporului

român concomitent cu formarea lui.

Următoarea etapă este itinerariul Floricăi, care caută vaca, o găsește, face bucate din

carnea ei și pornește către Manole. Acesta o zărește și-l roagă pe Dumnezeu să-i dea înainte un

lup ca s-o sperie și s-o întoarcă din drum. Dumnezeu îi trimite ceea ce este rugat, îi trimite cele

trei obstacole care de fapt constituie trei probe. Sunt folosite și aici cifrele magice trei și nouă.

Manolea mai încearcă o dată salvarea soției, necrezând că mâncarea e din vacă, dar soția îi

confirmă. Urmează astfel gluma cu ziditul, până la gleznă , apoi până la brâu, apoi până peste

cap ca într-un ritual, fiecare fază fiind marcată de un cântecel, asemănător unui descântec: şi

zbiară

cu capu pă sală,

vacile de muls

şi copilu plâns.,

apoi:

Manoleo, Manoleo,

Ajungeţ´ dă glumă.

Zâdu mă strânge,

Ţîţîşoara-m´ curge,

Copilaşu-m´plînge,

Şi a zidit-o

pîn-a cotropit-o.

Odată încheiat acest joc, elementul miraculos apare singur-biserica se ridică singură. Un

alt element miraculos este intervenţia lui Dumnezeu în cazul Floricăi, prefăcută în pasăre ziua

şi noaptea în stafie, venind noaptea şi făcând treburile gospodăreşti.

Meșterul Manole este personajul principal al basmului, iar Florica preia misiunea

meșterului în cele trei probe, ea metamorfozându-se prin zidire în mănăstire. Tocmai prin

această transformare, prin metamorfozare nu se renunță la mit, ci se transferă sacrul în basm.

Motivul vacii din acest basm este asemănător cu cel al vacii negre din spaţiul românesc, precum

şi cel al vacii dorinţelor din basmele indiene.

Florica trece de la spațiul închis, acolo unde este protejată, în spațiul deschis care

presupune trecerea prin cele trei probe; ea nu putea fi zidită decât dacă trecea probele, trecând

astfel prin spațiul solitudinii-căutând vaca bălană pierdută, spațiul disoluției reprezentat de

jivinele care-i ies în cale, spațiul confruntării cu meșterii și spațiul tăinuirii, care va deveni

familia ei ca spațiu al puterii.

Apare elementul fantastic odată ce după zidirea Floricăi mănăstirea se zidește singură.

Mănăstirea este un spațiu interzis pentru cei păcătoși, devine o sublimare a Raiului. Imaginea

Floricăi după zidire este aceea a unei păsări, o pasăre fermecată. Pasărea este luată ca simbol al

nemuririi sufletului în Coran6 și în poezie.

6 Coran(2,262;3,43:67,19)

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

689

Miezan și Cojan

La fel ca Meșterul Manolea, și în acest basm fantastic al lui I.Nijloveanu întâlnim

interferențe ale legendei prin prezența divinităților creștine. Eroul ajunge la o bogăție fabuloasă

nu prin înșelăciuni sau întâmplări miraculoase ci prin istețime, cinste și cu ajutorului lui

Dumnezeu. Prin acest basm ne aflăm la interferența basmului fantastic cu basmul nuvelistic.

Tema basmului o constituie lupta dintre bine și rău, binele fiind reprezentat de altruismul

și tinerețea eroului, iar răul de necredință, tristețea și boala împăratului, de împărații care dețin

pasărea și calul și pe Ileana. Eroul este însoțit pe tot parcursul acțiunii de sfaturile lui Dumnezeu

și ale Sfântului Petru. „Nici Dumnezeu, nici Sfântul Petru nu sunt protagoniști ai basmului

propriu-zis, apărând fie ca arbitri morali, fie ca dăruitori de lucruri miraculoase.”7

Împăratul se va vindeca doar o dată cu zidirea bisericii, iar aceasta se zidește doar prin

cântecul păsării. Numele acestei păsări vine de la planta numită cimbru, o mirodenie folosită în

prepararea bucatelor, dar și în vindecarea unor boli.

Prin prezența celor trei împărați stăpânitori de obiecte magice, care par niște boieri cu

propria armată, basmul are o notă cavalerească. Despre aceste tipuri de basme Ovidiu Papadima

afirmă: „Alături de răpire, de salvarea din palatul monştrilor răpitori, întâlnim un fel de turnoi

medieval pentru câştigarea mânei fetei de împărat. Lumea relaţiilor feudale târzii îşi include şi

ea din plin trăsăturile8.” Structura basmului este compusă din clișee compoziționale, de la

temă,motive, formulele iniţiale, mediane şi finale, numere şi obiecte magice, până la personaje

reale şi personaje fantastice, pozitive sau negative.

Factorul supranatural predomină: biserica zidită de un cântec, tinereţea dăruită de

aceasta, visul împăratului, tovărăşia eroului cu Dumnezeu şi Sfântul Petru, calul năzdrăvan,

pasărea Cimbrilă etc.

Biserica din acest basm reprezintă însăși umanitatea care se mântuiește prin biserică.

Multele motive prezente aici se construiesc în jurul motivului zidirii bisericii, motiv simbolic

față de cel din legendă, cu atât mai mult cu cât împăratul visează să construiască o biserică dî

la răsărit pîn´ la scăpătat

Ca în orice basm eroul trebuie să treacă prin probe, probele inițiatice, parcurgându-le

prin vitejie. Mai găsim și alte motive în basm, precum:motivul împăratului fără urmaş, motivul

dorinţei imposibile, motivul probelor depăşite, motivul fetelor nemăritate, motivul pomului fără

rod, motivul comorii îngropate, motivul gârlei fără peşte, motivul calului năzdrăvan, motivul

păsării cu cuib de aur, motivul fetei de împărat răpite de zmeu, motivul călătoriei pe mare,

motivul răpirii fetei prin înşelăciune, motivul învierii stanei de piatră etc.

Găsim și elemente din filozofia românească: depășirea condiției umane, locul și rostul

omului în univers, credința în divinitate.

Este realizată inserția într-un timp mitic prin expresia:că din om s-a făcut peşte din

faraonii de demult. Prin formula de început cititorul este trimis în timpul ab initio, iar revenirea

7 G. Călinescu, Op.cit, p.103 8 Ovidiu Papadima în Postfaţă la Tinereţe fără bătrâneţe, Op.cit., p. 279

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

690

în timpul real se realizează prin formula finală ca în toate basmele populare. Ca formulă

mediană întâlnim o repetiţie, mână-mână, mână-mână, mână-mână pe drum.

Incipitul pornește de la faptul că împăratul nu putea avea copii, motiv ce pregătește

fixarea temei: realizarea visului. Apare moșneagul cu mărul de leac, rezolvă problema, reușind

să rămână însărcinată chiar și bucătăreasa, care mănâncă cojile de la mărul fermecat. Acest

lucru este predestinat de către unchiaş, care era chiar Dumnezeu, şi determină nu numai numele

celor doi copii (Miezan şi Cojan), ci şi destinul lor.

După ce cresc copiii, află pricina necazului împăratului și astfel că Miezan hotărăște să

plece în lume pentru a putea dezlega sensul visului lui Dumnezeu. Deoarece refuză să hrănească

călătorii flămânzi, Miezan nu va trece de probele date de Dumnezeu, se întoarce și-și încearcă

din nou norocul. Întâlneşte un pom care nu făcea roade, trei fete care nu se puteau mărita şi

gârla care nu avea peşte. Acestea reprezintă simbolic păcatele oamenilor.

Acest basm ne amintește de Harap-Alb, care la fel ca și eroul de aici nu va asculta de

sfaturile primite, motiv pentru care va deveni dator unei alte probe. Întâlnim o concepţie

populară prin care un obiect magic este văzut în integralitatea sa împreună cu alte obiecte de

aur. Astfel nu poate fi conceput cal fără şa de aur, pasăre fără cuib de aur, nemaivorbind de

Ileana Cosânzeana din cosiţă floarea-i cântă, întrecând-o astfel pe pasărea fermecată.

Eroul o răpește pe Ileana Cosânzeana, ademenind-o în corabie, moment în care aflăm și

despre ajutorul său: calul năzdrăvan alături de care a pornit de acasă, care-și va salva stăpânul

de răzbunarea fetei. Fata este răpită de un zmeu și cu toate acestea avem de-a face cu o

neclaritate deoarece Cojan îi spune tatălui odată pornit de acasă, în căutarea păsării, că are

nevastă însărcinată. Totuși in decursul basmului nu întâlnim motivul nunții.

Cojan „duce o viaţă tipic arhaică, dar superioară tocmai prin aceea că îşi depăşeşte în

fapt propria condiţie, reuşind mai totdeauna să iasă din timp”9. Ieșirea aceasta din timp o va

realiza în diverse moduri: printr-o fântână, printr-o scorbură de copac, iar aici pe o mare.

Dumnezeu şi Sfântul Petru îl aşteaptă pe mal, după Ileana merg doar eroul şi calul. Acest

moment în care recuperează calul cu șaua de aur și pasărea constituie și împlinirea iubirii dintre

Cojan și Ileana. Dumnezeu face o fată după chipul și asemănarea Ilenei, pentru a rămâne cea

adevărată cu Cojan, iar cealaltă sa i-o dăruiască fratelui său. Cu toții merg în locul unde fratele

său era prefăcut în stană.

Dumnezeu îl mai supune pe protagonist la o altă probă pentru că nu considerase că a

împărțit tocmai corect lucrurile: pasărea-lui Dumnezeu, cuibul Sfântului Petru și calul îl ia

Cojan, astfel că îi cere să o taie în trei și pe Ileana, să o împartă, încercându-i astfel credința.

Împlinirea are loc când Dumnezeu îi dăruiește tot, obținând binele pentru toți. Învierea fratelui

său este un revers al mitului zidirii care se obţine prin sacrificarea pruncului. Piatra veşnică

revine om prin atingerea sângelui pruncului, la fel ca în alte basme româneşti.

Autorul foloseşte în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta că povestitorul sau

ascultătorul participă sufleteşte la acţiune: aici mi-ai fost?, şi odată mi ţi-l înşfacă cu dinţii de

9 Iulian Chivu, în Prefaţă la Basmul cu Soarele şi Luna,I. Nijloveanu, Editura Minerva, Bucureşti, 1988, p. 14.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

691

cap. Sintaxa frazei e orală, adică autorul lasă să se înşire cuvintele după o ordine a vorbirii, şi

nu a scrisului.

Autorul reproduce întocmai vorbirea oltenească de la mijlocul secolului al XIX-lea şi

utilizează limba populară, folosind termeni regionali, ziceri tipice, expresii dialectale. Acest

basm comunică o atmosferă de încredere în forţele proprii ale omului, surprinzând modestia,

inteligenţa şi iscusinţa lui.

Basmele au o importanţă deosebită deoarece prezintă mitul jertfei zidirii în viziunea

etică şi estetică folclorică proprie poporului român. „Prin intermediul reacţiilor spontane ale

unui personaj faţă de altul, a disimulării, a replicilor fără menajament, a acţiunilor întreprinse,

a faptelor săvârşite, a gesturilor, sunt evidenţiate sau numai sugerate elemente ale portretului

psiho - fizic a acestor plăsmuiri ale fanteziei colective ca : şiretenia, sprinteneala gândirii,

politeţea interesată, puterea de discernământ, frumuseţea fizică şi altele.10

BIBLIOGRAPHY

Botezatu, Grigore, Făt – Frumos şi Soarele, Poveşti populare din Basarabia, Editura

Minerva, Bucureşti, 1995

Datcu Iordan, Balade populare româneşti, Editura Albatros, Bucureşti,1977

Eminescu, Mihai, Luceafărul, Prefaţă, tabel bibliografic şi selectarea aprecierilor critice:

prof. dr. Vladimir Dogaru, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1980

Harding, Charles, Nathaniel Hauthorne, Poveşti mitologice şi legende cu eroi din Grecia

Antică, Editura Lucman, 2007

Ilaş, Ioan, Legendele Greciei antice, Editura Casa Editorială Regina, Iaşi, 1973

Ispirescu, Petre, Snoave sau poveşti populare, Editura Cartea Românească,

Bucureşti,1988

Ispirescu, Petre, Legende sau basme ale românilor, Editura Litera Internaţional,

Bucureşti, 2005

Mitru, Alexandru, Legendele Olimpului. Zeii. Eroii, Editura Vox, Bucureşti, 2004

Nijloveanu, Ion, Basme populare româneşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1982

***Balade populare româneşti, Editura Garamond, Bucureşti, 2006

***Balade populare româneşti, Editura Gramar, Bucureşti, 2008

***Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Basme populare, Editura Minerva,

Bucureşti, 1973

***Basme populare româneşti, Ediţie îngrijită şi prefaţată de Paul Leu, Editura

Minerva, Bucureşti, 1986 la

***Basmul cu Soarele şi Luna, Editura Minerva, Bucureşti, 1988

10 Paul Leu, în Prefaţă la Basme populare româneşti, Op. cit., p. XI.