Tabla de sah 17-240

Apariflia armelor nucleare însemna cæ un ræzboi frontal, de tipclasic, între cei doi rivali principali putea nu numai sæ atragæ dupæsine distrugerea lor reciprocæ, dar øi sæ aibæ consecinfle fatale pentruo parte însemnatæ din omenire. Intensitatea conflictului era astfelsupusæ simultan unei extraordinare auto°constrângeri din parteaambilor rivali.

Pe tærâm geopolitic, ræzboiul era purtat în mare mæsuræ laextremitæflile Eurasiei înseøi. Blocul chino°sovietic domina majo-ritatea Eurasiei, dar nu îi controla extremitæflile. America de Nordreuøise sæ°øi consolideze poziflia atât la extremitatea vesticæ, cât øila cea esticæ ale marelui continent eurasiatic. Apærarea acestorcapete de pod continentale (rezumatæ, pe „frontul“ de vest de cætreBlocada Berlinului øi pe cel de est de cætre Ræzboiul din Coreea) afost astfel primul test strategic pentru ceea ce avea sæ fie cunoscutsub denumirea de Ræzboiul Rece.

În faza finalæ a Ræzboiului Rece, pe harta Eurasiei (vezi hartade mai sus) a apærut un al treilea „front“ defensiv: cel sudic.Invadarea Afganistanului de cætre sovietici a provocat o ripostæ

17 MAREA TABLÆ DE ØAH

Blocul chino°sovietic øi cele trei

fronturi strategice importante

Brzezinski Tabla de sah 2006 4/10/2006 16:28 7

americanæ pe douæ direcflii: asistenfla directæ pentru rezistenflaautohtonæ din Afganistan în scopul blocæri armatei sovietice; øi ointensificare pe scaræ mare a prezenflei militare americane în GolfulPersic pentru a descuraja o eventualæ înaintare spre sud a puteriimilitare sau politice sovietice. Statele Unite øi-au asumat obligafliade a apæra regiunea Golfului Persic, în conformitate cu propriileinterese de securitate în vestul øi estul Europei.

Faptul cæ America de Nord a frânat cu succes eforturile bloculuieurasiatic de a obfline stæpânirea efectivæ asupra întregii Eurasii —proces în care ambele pærfli s°au abflinut pânæ la final de la o ciocniremilitaræ directæ de teama unui ræzboi nuclear — însemna cæ rezulta-tul disputei era decis în cele din urmæ pe cæi non°militare. Vitalitateapoliticæ, flexibilitatea ideologicæ, dinamismul economic, atractivi-tatea culturalæ au devenit dimensiuni decisive.

Coaliflia condusæ de America øi°a pæstrat unitatea, în timp ceblocul chino°sovietic s°a dezmembrat în mai puflin de douæ decenii.În parte, aceasta s°a datorat flexibilitæflii mai mari a coalifliei demo-cratice, în contrast cu caracterul ierarhic øi dogmatic — dar øi fragil— al lagærului comunist. Prima presupunea împærtæøirea unor va-lori, dar færæ un cadru doctrinar formal. A doua punea accent pecorectitudinea dogmaticæ, cu un singur centru autorizat de inter-pretare. Principalii vasali ai Americii, de asemenea, erau cu multmai slabi decât ea, în timp ce Uniunea Sovieticæ nu putea trata lanesfârøit China ca pe o subordonatæ. Rezultatul s°a datorat øi faptu-lui cæ partea americanæ s°a dovedit mult mai dinamicæ din punct devedere economic øi tehnologic, în timp ce Uniunea Sovieticæ astagnat treptat øi nu a putut concura eficient nici în ce priveøtecreøterea economicæ, nici tehnologia militaræ. În schimb, decædereaeconomicæ a generat demoralizarea ideologicæ.

De fapt, puterea militaræ sovieticæ — øi teama pe care ea le°oinspira occidentalilor — a ascuns multæ vreme inegalitatea esen-flialæ dintre cei doi opozanfli. America era pur øi simplu mult maibogatæ, mult mai avansatæ tehnologic, mult mai mobilæ øi mainovatoare din punct de vedere militar, mult mai atrægætoare øi maicreatoare pe tærâm social. Constrângerile ideologice subminau po-tenflialul creator al Uniunii Sovietice, fæcând astfel ca sistemul sæusæ fie din ce în ce mai rigid, iar economia — din ce în ce mai

ZBIGNIEW BRZEZINSKI 18

Brzezinski Tabla de sah 2006 4/10/2006 16:28 Page 18

risipitoare øi mai puflin competitivæ din punct de vedere tehnologic.Câtæ vreme nu izbucnea un ræzboi în care pærflile s°ar fi distrusreciproc, într°o competiflie pe termen lung balanfla trebuia sæ seîncline în cele din urmæ în favoarea Americii.

De asemenea, rezultatul final a fost puternic influenflat de con-siderente culturale. Coaliflia condusæ de America accepta, în gene-ral, ca pozitive, multe din træsæturile culturii politice øi socialeamericane. Cei mai importanfli doi aliafli ai Americii, de la extre-mele vestice øi estice ale Eurasiei, Germania øi Japonia, s°au însæ-nætoøit economic în contextul unei admiraflii aproape nelimitatepentru tot ce este american. Foarte mulfli considerau cæ Americareprezintæ viitorul, cæ este o societate demnæ de admiraflie øi caremeritæ sæ fie imitatæ.

În schimb, Rusia era disprefluitæ din punct de vedere cultural decætre majoritatea „vasalilor“ sæi din Europa Centralæ øi încæ øi maimult de cætre aliatul sæu principal — øi din ce în ce mai sigur pesine — din est: China.

Pentru locuitorii Europei Centrale, dominaflia ruøilor însemnaizolarea de ceea ce ei considerau a fi patria lor filozoficæ øi cultu-ralæ: Europa Occidentalæ øi tradifliile ei religioase creøtine. Mai ræu,însemna dominaflia de cætre un popor pe care central°europenii îlconsiderau, deseori pe nedrept, ca inferior lor din punct de vederecultural.

Chinezii, pentru care cuvântul „Rusia“ înseamnæ „flaranesætulæ“, erau disprefluitori chiar mai fæfliø. Deøi iniflial ei contes-taseræ numai pe tæcute pretenfliile Moscovei privind valabilitateageneralæ a modelului sovietic, la un deceniu de la revolufliacomunistæ chinezæ ei au pus hotærât sub semnul întrebærii primatulideologic al Moscovei øi chiar au început sæ°øi exprime deschisdispreflul tradiflional faflæ de barbarii cu care se învecinau la nord.

În fine, chiar în interiorul Uniunii Sovietice, 50% din populaflie,care era ne°rusæ, a sfârøit prin a respinge dominaflia Moscovei.Treptata trezire a ne°ruøilor însemna cæ ucrainenii, georgienii, ar-menii øi azerii au început sæ priveascæ puterea sovieticæ ca pe o for-mæ de dominaflie imperialæ stræinæ, de cætre un popor faflæ de carenu se simfleau inferiori cultural. În Asia Centralæ aspirafliile naflionaleputeau fi mai slabe, dar aceste popoare erau stimulate suplimentar de



o crescândæ conøtiinflæ a identitæflii islamice, intensificatæ de cunoaø-terea faptului cæ în alte pærfli avea loc o decolonizare.

Ca atâtea imperii înaintea sa, Uniunea Sovieticæ a fost supusæîn cele din urmæ imploziei øi dezmembrærii, cæzând victimæ nu atâtunei înfrângeri militare directe, cât unei dezintegræri accelerate decætre tensiunile economice øi sociale. Soarta sa a confirmat obser-vaflia competentæ a unui savant care spunea cæ

„imperiile sunt în mod inerent instabile politic, deoarece pærflilesubordonate preferæ aproape întotdeauna o mai mare autono-mie, iar contra°elitele din aceste pærfli acflioneazæ aproape întot-deauna, când au ocazia, pentru a obfline o mai mare autonomie.În acest sens, imperiile nu se præbuøesc, ci, mai degrabæ, sedezintegreazæ, de obicei foarte încet, deøi uneori deosebit derepede“1.

PRIMA PUTERE MONDIALÆ

Præbuøirea rivalei sale a adus America într°o situaflie unicæ. Eaa devenit, simultan, prima øi unica putere cu adeværat mondialæ. Øitotuøi supremaflia mondialæ a Statelor Unite aminteøte în multeprivinfle de imperii mai vechi, færæ a fline seama de dimensiunile lorregionale mai restrânse. Aceste imperii îøi bazau puterea pe o ierar-hie de vasali, tributari, protectorate øi colonii, în care cei aflafli înafaræ erau în general privifli ca barbari. Pânæ la un anumit punct,aceastæ terminologie anacronicæ nu e întru totul neadecvatæ pentruunele din statele aflate acum în interiorul orbitei americane. Ca øiîn trecut, exercitarea puterii „imperiale“ americane decurge în maremæsuræ din organizarea superioaræ, din capacitatea de a mobilizaprompt, în scopuri militare, vaste resurse economice øi tehnologice,din farmecul cultural neclar, dar însemnat al modului de viaflæ


1 Donald Puchala, The History of the Future of International Relations, în„Ethics and International Affairs“, 8 (1994), p. 183.


american, din dinamismul absolut øi competitivitatea înnæscutæ aleelitelor politice øi sociale americane.

Øi imperiile mai vechi întrunesc aceste caracteristici. Roma eprima care vine în minte. Acest imperiu a fost întemeiat pe parcursula aproape 2 secole øi jumætate printr°o susflinutæ expansiune terito-rialæ cætre nord, apoi øi spre vest øi spre sud, ca øi prin stabilirea unuicontrol maritim eficient asupra întregului litoral al MæriiMediterane. Ca întindere geograficæ, imperiul a atins punctul culmi-nant în jurul anului 211 d.Hr. (vezi harta de mai jos). Roma avea oorganizare statalæ centralizatæ øi o economie unicæ øi autonomæ.Puterea sa imperialæ era exercitatæ cu grijæ øi hotærâre printr°uncomplex sistem de organizare politicæ øi economicæ. Un sistem,proiectat strategic, de drumuri øi rute navale, pornind din Capitalæ,permitea rapida redislocare øi concentrare a legiunilor romane sta-flionate în diversele state vasale øi provincii tributare — în even-tualitatea unei ameninflæri serioase împotriva securitæflii imperiului.


Imperiul Roman la apogeul sæu


În perioada de apogeu a imperiului, legiunile romane desfæ-øurate în stræinætate numærau nu mai puflin de trei sute de mii deoameni — o forflæ remarcabilæ, cu atât mai distructivæ cu cât ro-manii aveau tacticæ øi armament superioare, iar centrul era capabilsæ ordone redislocæri relativ rapide. (Este frapant sæ observæm cæ în1996, America, o putere suveranæ cu un teritoriu mult mai populat,proteja extremitæflile stæpânirii sale staflionând 296 000 soldafli pro-fesioniøti în afara hotarelor sale.)

Totuøi, puterea imperialæ a Romei se baza øi ea pe o importantærealitate psihologicæ. Civis Romanus sum — „Eu sunt cetæfleanroman“ — era cea mai înaltæ auto°definire posibilæ, motiv de mân-drie, øi pentru mulfli — o aspiraflie. Acordat, în cele din urmæ øicelor ce nu erau næscufli romani, statutul solemn de cetæflean romanera o expresie a superioritæflii culturale care explicæ conøtiinfla puteriiimperiale despre misiune. Aceasta nu numai cæ legitima dominafliaRomei, dar îi øi fæcea pe cei supuøi ei sæ°øi doreascæ asimilarea øiincluderea în structura imperialæ. Superioritatea culturalæ, consi-deratæ de cætre dominatori ca de la sine înfleleasæ øi recunoscutæ decætre dominafli, întærea astfel puterea imperialæ.

Aceastæ putere imperialæ uriaøæ, în mare mæsuræ necontestatæ,a dæinuit aproape 300 de ani. Cu excepflia ameninflærii reprezentate,la un moment dat, de apropiata Cartaginæ øi, la hotarul estic, deImperiul parflilor, lumea din afara imperiului era în mare mæsuræbarbaræ, prost organizatæ, capabilæ — de cele mai multe ori — doarde atacuri sporadice øi în mod evident inferioaræ cultural. Câtæ vre-me imperiul era capabil sæ°øi menflinæ vitalitatea øi unitatea internæ,lumea exterioaræ nu reprezenta nici un fel de concurenflæ.

Trei cauze majore au dus la præbuøirea finalæ a ImperiuluiRoman. Mai întâi, imperiul a devenit prea mare pentru a fi condusdintr°un singur centru, dar împærflirea lui într°o jumætate vesticæ øiuna esticæ a distrus automat caracterul de monopol al puterii sale.În al doilea rând, øi în acelaøi timp, lunga perioadæ de exageratæîncredere în sine a puterii imperiale a generat un hedonism cultural,care, treptat, a erodat dorinfla de mærire a elitei politice. În al treilearând, inflaflia prelungitæ a subminat øi ea capacitatea sistemului dea se susfline în absenfla sacrificiului social pe care cetæflenii nu maierau dispuøi sæ-l facæ. Decæderea culturalæ, divizarea politicæ øi



inflaflia financiaræ, toate au contribuit la subminarea Romei, fæ-când-o vulnerabilæ chiar faflæ de barbarii din apropierea graniflelor ei.

Dupæ standardele noastre de azi, Roma nu era o putere cuadeværat mondialæ, ci regionalæ. Cu toate acestea, datæ fiind stareade izolare între diversele continente de pe glob ce exista în acelevremuri, puterea regionalæ a Romei era de sine stætætoare øi izolatæ,færæ vreun rival imediat sau chiar îndepærtat. Imperiul Roman eraastfel o lume în sine, cu o organizare politicæ excelentæ øi o supe-rioritate culturalæ care au fæcut din el precursorul sistemelor impe-riale de mai târziu, chiar cu o mai mare întindere geograficæ.

Chiar øi aøa, Imperiul Roman nu era unic. Imperiile roman øichinez au apærut aproape în acelaøi timp, deøi nici unul nu aveacunoøtinflæ de existenfla celuilalt. Pe la anul 221 î.Hr. (perioada Ræz-boaielor punice dintre Roma øi Cartagina), unificarea realizatæ destatul Ch’in a celor øapte state existente a dus la formarea primuluiImperiu chinez, care imediat a început construirea Marelui Zid dinnordul Chinei cu scopul de a izola interiorul regatului de lumeabarbaræ de la granifla sa. Urmætorul imperiu, al Dinastiei Han, carea cunoscut înflorirea dupæ anul 140 î.Hr., era øi mai impresionantprin întindere øi organizare. La începutul erei creøtine nu mai puflinde 57 de milioane de oameni erau supuøi autoritæflii sale. Aceastæcifræ uriaøæ, ea însæøi færæ precedent, demonstreazæ extraordinaraeficacitate a controlului centralizat exercitat printr°o birocrafliecentralizatæ øi represivæ. Stæpânirea imperialæ se întindea pânæ înCoreea de azi, pærfli din Mongolia øi mare parte din litoralul chinez.Cu toate acestea, aproape ca øi Roma, Imperiul Dinastiei Han aînceput øi el sæ fie afectat de fræmântæri interne, iar præbuøirea sadefinitivæ a fost græbitæ prin împærflirea sa, în anul 220 d.Hr., în treiregate independente.

Istoria ulterioaræ a Chinei a cuprins perioade de reunificare øiextindere, urmate de decædere øi færâmiflare. De mai multe ori,China a reuøit sæ instaureze sisteme imperiale care erau de sinestætætoare, izolate øi neameninflate din afaræ de nici un rivalorganizat. Împærflirea în trei state a regatului Dinastiei Han a fostînlæturatæ în anul 589 d.Hr. prin unificarea ce anunfla, într-un fel, re-apariflia unui sistem imperial. Cea mai mare autoafirmare imperialæa Chinei a avut loc sub dinastia manciurianæ, øi mai ales la



începutul dinastiei Ch’ing. Prin sec. al XVIII°lea China era din nouun imperiu în plin avânt, cu un centru imperial înconjurat de statevasale øi tributare, printre care Coreea, Indochina, Thailanda,Birmania øi Nepalul de astæzi. Stæpânirea Chinei se întindea astfelde la extremitatea esticæ a Rusiei de astæzi øi pânæ în sudul Siberiei,pânæ la Lacul Baikal øi în Kazahstanul de astæzi, spre sud spreOceanul Indian øi din nou spre est, peste Laos øi Vietnamul deNord (vezi harta de la p. 25).

Ca øi în cazul Romei, imperiul era o complexæ organizafliefinanciaræ, economicæ, de învæflæmânt øi de securitate. Controlulasupra vastului teritoriu øi a celor peste 300 de milioane delocuitori era exercitat pe toate aceste cæi, cu un puternic accent peautoritatea politicæ centralizatæ susflinutæ de un serviciu de curierideosebit de eficient. Întregul imperiu era împærflit în patru zone,care porneau de la Pekin, øi delimitau zonele în care mesagerulputea ajunge într°o sæptæmânæ, în douæ, în trei øi, respectiv, în patrusæptæmâni. Birocraflia centralizatæ, pregætitæ din punct de vedereprofesional øi selectatæ pe criterii competitive, constituia izvorul deputere al unitæflii imperiului.

Acea unitate era întæritæ, legitimatæ øi susflinutæ — din nou, caøi în cazul Romei — de o conøtiinflæ a superioritæflii culturale, adâncînrædæcinatæ øi puternic resimflitæ, care a fost sporitæ de Confucia-nism, o filozofie atât de utilæ imperiului, ea punând accent pearmonie, ierarhie øi disciplinæ. China — Imperiul celest — eravæzutæ ca centrul universului, având la granifle, øi dincolo de ele,doar barbari. A fi chinez însemna a fi cultivat øi din acest motivrestul lumii îi datora Chinei respectul cuvenit. Aceastæ deosebitæconøtiinflæ a superioritæflii stræbætea din ræspunsul pe care — chiar înfaza de declin a Chinei de la sfârøitul secolului al XVII°lea —Împæratul chinez l°a dat regelui George al III°lea al Marii Britanii,ai cærui emisari încercaseræ sæ ademeneascæ China într°o relaflie decomerfl oferind ca daruri, în semn de bunævoinflæ, unele produseindustriale britanice.

„Noi, prin mila Cerului, Împærat, anunflæm pe Regele Angliei sæia cunoøtinflæ de mesajul nostru:



Imperiul Celest, dominând între graniflele celor patru mæri..., nupune prefl pe lucrurile rare øi scumpe... øi nici nu avem nici ceamai micæ nevoie de manufacturile flærii voastre...De aceea, noi... am ordonat celor pe care i°afli trimis cu ofrandasæ se întoarcæ færæ grijæ acasæ. Tu, o, Rege, trebuie doar sæ ne îndeplineøtidorinflele întærindu°fli loialitatea øi jurând supunere veønicæ“.

Declinul øi præbuøirea succesivelor imperii chineze s°audatorat, øi ele, în primul rând, factorilor interni. „Barbari“ mongoliøi apoi occidentali au învins aceste imperii din cauza oboseliiinterne, a decæderii, a hedonismului; pierderea creativitæfliieconomice øi militare a vlæguit voinfla Chinei øi mai apoi a acceleratpræbuøirea ei. Puterile stræine au exploatat proasta stare internæ aChinei — Anglia în Ræzboiul opiului din 1839–1842; Japonia, unsecol mai târziu — fapt care, în schimb, a generat profundul senti-ment de umilire culturalæ care i°a motivat pe chinezi de°a lungul


Imperiul Dinastiei manciuriene la apogeul sæu

Regiuni din Imperiul Dinastiei manciuriene administrate de Curtea pentru Afaceri Coloniale


întregului secol XX, umilire øi mai intensæ din cauza contradicflieidintre conøtiinfla lor adânc înrædæcinatæ despre superioritateaculturalæ øi înjositoarele realitæfli politice din China postimperialæ.

Mai mult decât în cazul Romei, China imperialæ ar fi astæziclasificatæ ca putere regionalæ. Dar, în zilele ei de glorie, China nuavea egal pe glob, în sensul cæ nici o altæ putere nu era capabilæ sæ-ipunæ sub semnul întrebærii statutul sæu imperial ori sæ se opunæexpansiunii ei, dacæ aceasta ar fi fost dorinfla Chinei. Sistemul chi-nez era de°sine°stætætor øi autonom, bazându°se, în primul rând, peo identitate etnicæ comunæ, cu o relativ limitatæ extindere a puteriicentrale asupra statelor tributare, cu etnii diferite øi periferice dinpunct de vedere geografic.

Miezul sæu etnic, mare øi dominant, i°a dat Chinei posibilitateasæ realizeze refacerea periodicæ a imperiilor. Din acest punct de ve-dere, China a fost destul de diferitæ de alte imperii, în care popoaremici din punct de vedere numeric, dar cu propensiuni dominatoareau reuøit, pentru o vreme, sæ°øi impunæ øi sæ°øi menflinæ dominafliaasupra unor populaflii diferite etnic øi mult mai numeroase. Dar, odatæ ce dominaflia unor asemenea imperii era subminatæ, nu maiputea fi vorba de restaurarea lor.

Pentru a gæsi o asemænare oarecum apropiatæ de definiflia deastæzi a unei puteri mondiale trebuie sæ apelæm la remarcabilulfenomen al Imperiului Mongol. Apariflia sa a fost realizatæ printr-olupta intensæ împotriva unor adversari importanfli øi bine organizafli.Printre învinøii sæi erau regatele Poloniei øi Ungariei, forfleleSfântului Imperiu Roman, mai multe cnezate ruseøti øi statul rus,califatul Baghdadului øi, mai târziu, chiar dinastia Sung a Chinei.

Învingându°øi rivalii, Genghis°Han øi urmaøii sæi au instauratun control centralizat asupra teritoriului pe care experflii îngeopoliticæ de mai târziu l°au considerat a fi heartland°ul globalsau pivotul puterii mondiale. Imperiul lor continental eurasiatic seîntindea de la flærmurile Mærii Chinei pânæ în Anatolia din AsiaMicæ øi pânæ în Europa Centralæ (vezi harta). Doar în perioada devârf a blocului stalinist chino°sovietic Imperiul Mongol de pecontinentul eurasiatic a fost în sfârøit egalat în ceea ce priveøteîntinderea conducerii centralizate asupra unor teritorii contigui.

Imperiile roman, chinez øi mongol au fost precursorii regionaliai aspiranflilor la puterea mondialæ ce au apærut dupæ aceea. În cazul



Romei øi al Chinei, aøa cum am observat deja, structurile lor impe-riale erau foarte dezvoltate, atât din punct de vedere politic, cât øieconomic, iar ampla ræspândire øi acceptare a culturii superioare acentrului exercitau un important rol de consolidare. În contrast cuacestea, Imperiul Mongol menflinea dominaflia politicæ bazându°sepe cucerirea militaræ urmatæ de adaptare (øi chiar asimilare) lacondifliile locale.

Puterea imperialæ mongolæ se baza în mare mæsuræ pe domi-narea militaræ. Realizatæ prin aplicarea strælucitæ øi nemiloasæ aunei tactici militare superioare ce îmbina o remarcabilæ capacitatede deplasare rapidæ a forflelor cu concentrarea acestora în timp util,dominaflia mongolæ nu a impus vreun sistem economic sau fi-nanciar organizat. Pe de altæ parte, nici autoritatea mongolæ nu


Întinderea aproximativæ a stæpânirii ImperiuluiMongol la 1280


deriva dintr-un sentiment arogant de superioritate culturalæ. Con-ducætorii mongoli erau prea puflini pentru a reprezenta o clasæconducætoare capabilæ sæ se auto°regenereze øi, în orice caz, ab-senfla unui sentiment precis øi conøtient al superioritæflii sale cultu-rale sau chiar etnice a privat elita imperialæ de încrederea în sine decare avea nevoie.

De fapt, conducætorii mongoli s°au dovedit destul de sensibilila asimilarea treptatæ de cætre popoarele deseori mai avansate cul-tural pe care le-au cucerit. Astfel, unul dintre nepoflii luiGenghis°Han, care devenise împæratul zonei chineze a împæræflieimarelui Han, a devenit fervent propagator al confucianismului; unaltul a devenit musulman evlavios, în calitatea sa de sultan alPersiei; iar un al treilea a devenit conducætorul persan din punct devedere cultural al Asiei Centrale.

Acest factor — asimilarea stæpânitorilor de cætre cei stæpâniflidin cauza absenflei unei culturi politice dominante — ca øi proble-mele nerezolvate ale succesiunii la tronul marelui Han care fondaseimperiul au cauzat în cele din urmæ sfârøitul imperiului. Statulmongol devenise prea mare pentru a fi guvernat dintr°un centruunic, dar soluflia încercatæ — aceea de a împærfli imperiul în maimulte pærfli de sine stætætoare — a determinat o asimilare localæîncæ øi mai rapidæ øi a græbit dezintegrarea imperiului. Dupæ ce adurat douæ secole, de la 1206 la 1405, cel mai mare imperiu peuscat din lume a dispærut færæ urmæ.

Dupæ aceea, Europa a devenit atât centrul de putere mondialæ,cât øi focarul principalelor lupte pentru puterea mondialæ. Într°ade-vær, timp de aproape trei secole, mica extremitate nord°vesticæ acontinentului eurasiatic a atins — prin extinderea puterii maritimeøi pentru prima oaræ în istorie — autentica dominaflie mondialæ,astfel cæ puterea europeanæ se întindea øi se afirma pe fiecare conti-nent al globului. Este demn de remarcat faptul cæ puterile imperialehegemone din vestul Europei nu erau foarte populate din punct devedere demografic, mai ales dacæ le comparæm cu cei pe care îisubjugau efectiv. Totuøi, pe la începutul secolului al XX-lea, înafara emisferei vestice (care, cu douæ secole în urmæ, fusese øi easupusæ controlului Europei de Vest øi era locuitæ cu precædere de



Supr

emafl

ia m

ondi

alæ

a E

urop

eila

190

0 Supe

rior

itate

nav

alæ

brita

nicæ

Dom

inafl

ie p

oliti

cæ

euro

pean

æIn

flue

nflæ

cultu

ralæ

eu

rope

anæ

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E N

OR

D

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E S

UD

OC

EA

NU

L A

TLA

NT

ICD

E S

UD

OC

EA

NU

L A

TLA

NT

ICD

E N

OR

D

OC

EA

NU

L IN

DIA

N

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E N

OR

D

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E S

UD


emigranfli europeni øi de urmaøii lor), doar China, Rusia, Imperiulotoman øi Etiopia erau în afara dominafliei Europei de Vest. (veziharta pag. 29)

Totuøi, dominaflia vest-europeanæ nu era echivalentæ cu dobân-direa puterii mondiale de cætre Europa de Vest. Realitatea esenflialæera aceea a supremafliei mondiale a Europei în ceea ce priveøtecivilizaflia øi aceea a unei puteri continentale europene fragmentate.Spre deosebire de cuceririle de uscat a heartland°ului eurasiatic decætre mongoli sau mai târziu de cætre Imperiul rus, imperialismuleuropean de dincolo de ocean a fost realizat prin neîncetateexploræri transoceanice øi prin extinderea comerflului maritim. Daracest proces implica, de asemenea, o rivalitate continuæ între prin-cipalele state europene nu numai pentru dominioanele de dincolode ocean, ci øi pentru hegemonie în interiorul Europei înseøi. Con-secinfla, din punct de vedere geopolitic, a fost aceea cæ supremafliamondialæ a Europei nu decurgea din supremaflia, în Europa, a uneisingure puteri europene.

În linii mari, pânæ la jumætatea secolului al XVII°lea, Spaniaera puterea europeanæ supremæ. Pe la sfârøitul sec. al XV°lea eaapæruse øi ca o importantæ putere imperialæ dincolo de ocean,nutrind ambiflii mondiale. Religia era folositæ ca doctrinæ unifica-toare øi ca izvor de zel misionar imperial. Într°adevær, a fost nevoiede abitrajul papal între Spania øi rivala sa maritimæ Portugaliapentru a se stabili împærflirea lumii în sfere coloniale spaniole øiportugheze, prin tratatele de la Tordesilla (1494) øi Saragossa(1529). Cu toate acestea, concuratæ de Anglia, Franfla øi Olanda,Spania nu a putut niciodatæ sæ atingæ o supremaflie autenticæ, fie înEuropa Occidentalæ, fie peste oceane.

Supremaflia Spaniei a fæcut treptat loc supremafliei Franflei.Pânæ în 1815, Franfla a fost puterea europeanæ dominantæ, deøicontinuu contracaratæ de rivalii sæi europeni, atât pe continent, câtøi peste oceane. În timpul împæratului Napoleon I, Franfla a fostfoarte aproape de a stabili o autenticæ hegemonie asupra Europei.Dacæ ar fi reuøit, ar fi câøtigat de asemenea statutul de putere mon-dialæ dominantæ. Dar înfrângerea ei de cætre o coaliflie europeanæ arestabilit echilibrul de putere pe continent.



Strâ

mto

ri la

oce

ane

cont

rola

te d

e br

itani

ciD

omin

aflie

nav

alæ

brita

nicæ

Ter

itori

i con

trol

ate

de

brita

nici

Supr

emafl

ia b

ritan

icæ,

186

0–19

14.

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E N

OR

D

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E S

UD

OC

EA

NU

L A

TLA

NT

ICD

E S

UD

OC

EA

NU

L A

TLA

NT

ICD

E N

OR

D

OC

EA

NU

L IN

DIA

N

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E N

OR

D

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E S

UD


De°a lungul secolului urmætor, pânæ la primul ræzboi mondial,Marea Britanie a exercitat o dominaflie maritimæ mondialæ, tot aøacum Londra a devenit principalul centru financiar øi comercial allumii, iar marina britanicæ „domnea peste mæri“. În mod clar,Marea Britanie era puterea supremæ peste mæri, dar, ca øi cei careînaintea sa aspiraseræ la supremaflia mondialæ, Imperiul Britanic nuputea domina Europa de unul singur. Mai degrabæ, Anglia se bazape o complicatæ diplomaflie a echilibrului de putere øi, eventual, peo antantæ anglo°francezæ pentru a preveni dominarea continentuluide cætre Rusia sau Germania.

Teritoriile britanice de peste mæri au fost, iniflial, dobânditeprintr°o combinaflie de explorare, comerfl øi cucerire. Dar, mai multdecât predecesorii sæi roman øi chinez sau rivalii sæi francez øispaniol, el îøi datora o mare parte din rezistenflæ percepfliei asuprasuperioritæflii culturale britanice. Aceastæ superioritate nu era doaro chestiune de aroganflæ subiectivæ din partea clasei conducætoare aimperiului, ci øi o perspectivæ împærtæøitæ de mulfli supuøi ne°bri-tanici. Iatæ cuvintele primului preøedinte negru al Africii de Sud,Nelson Mandela: „Am fost crescut într°o øcoalæ britanicæ øi la aceavreme Marea Britanie era patria a tot ce era mai bun în lume. Nuam renunflat la influenfla pe care Marea Britanie, istoria øi culturabritanicæ au exercitat°o asupra noastræ“. Superioritatea culturalæ,impusæ cu succes øi recunoscutæ pe tæcute, a avut ca efect reducereanecesitæflii de a se baza pe o numeroasæ forflæ militaræ pentru a men-fline puterea centrului imperial. Pe la 1914, doar câteva mii desoldafli øi funcflionari civili britanici controlau aproximativ 11 mi-lioane de mile pætrate øi aproape 400 de milioane de non°britanici(vezi harta de la p. 31).

Pe scurt, Roma îøi exercita dominaflia în mare mæsuræ prinorganizare militaræ superioaræ øi prin atractivitate culturalæ. Chinase baza mult pe o birocraflie eficientæ în conducerea unui imperiufondat pe identitate etnicæ, întærindu-øi dominaflia printr°o foartedezvoltatæ conøtiinflæ a superioritæflii sale culturale. Imperiulmongol combina o tacticæ militaræ avansatæ pentru cuceriri cu oînclinaflie spre asimilare ca bazæ pentru stæpânire. Englezii (ca øispaniolii, olandezii øi francezii) au câøtigat întâietate fiindcæsteagul lor mergea pe urmele comerflului lor øi, tot aøa, dominaflia



Con

trol

SU

A a

supr

aoc

eane

lor

Infl

uenfl

æ po

litic

æ a

SUA

Prep

onde

renfl

æ ge

opol

iticæ

a S

UA

Supr

emafl

ia m

ondi

alæ

aA

mer

icii

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E N

OR

D

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E S

UD

OC

EA

NU

L A

TLA

NT

ICD

E S

UD

OC

EA

NU

L A

TLA

NT

ICD

E N

OR

D

OC

EA

NU

L IN

DIA

N

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E N

OR

D

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E S

UD


pe care o exercitau era consolidatæ printr-o organizare militaræsuperioaræ øi afirmarea superioritæflii culturale. Dar nici unul dinaceste imperii nu a fost cu adeværat mondial. Nici Marea Britanienu a fost o putere cu adeværat mondialæ. Nu a controlat Europa, cidoar a echilibrat°o. O Europæ stabilæ era crucialæ pentru supremafliabritanicæ pe plan internaflional, iar autodistrugerea Europei ar fiînsemnat inevitabil sfârøitul primatului britanic.

Spre deosebire de acestea, întinderea øi universalitatea puteriimondiale americane de astæzi sunt unice. Nu numai cæ StateleUnite controleazæ toate oceanele øi mærile lumii, dar øi°au dezvoltato serioasæ capacitate militaræ pentru controlul flærmurilor, ceea ce îidæ posibilitatea de a°øi extinde puterea øi pe uscat, într°un modsemnificativ din punct de vedere politic. Bazele sale militare suntferm instalate la extremitæflile de vest øi de est ale Eurasiei øi con-troleazæ øi Golful Persic. Statele vasale øi cele tributare Americii,unele tânjind la apropierea de Washington prin legæturi chiar øi maiformale, puncteazæ întregul continent eurasiatic, dupæ cum aratæharta de la p. 33.

Dinamismul economic american asiguræ condifliile prealabilenecesare exercitærii supremafliei mondiale. La început, imediatdupæ al doilea ræzboi mondial, economia americanæ se distingea detoate celelalte, ea singuræ furnizând peste 50% din ProdusulNaflional Brut (PNB) al lumii. Refacerea economicæ a EuropeiOccidentale øi a Japoniei, urmatæ de fenomenul mai larg al dina-mismului economic al Asiei, însemna cæ ponderea Americii înPNB°ul mondial trebuia în cele din urmæ sæ se reducæ faflæ denivelul disproporflionat de înalt din anii imediat de dupæ ræzboi.Totuøi, în perioada ulterioaræ încheierii Ræzboiului Rece, pondereaAmericii în PNB°ul mondial øi, mai precis, partea sa din producfliaindustrialæ a lumii s°a stabilizat la aprox. 30%, nivel ce a repre-zentat proporflia în aproape tot acest secol — în afaræ de acei aniexcepflionali imediat de dupæ al doilea ræzboi mondial.

Øi mai important, America øi°a menflinut øi øi°a mærit avansulîn folosirea în scopuri militare a ultimelor descoperiri øtiinflifice øiprin aceasta în crearea unei instituflii militare færæ egal din punct devedere tehnologic, singura cu o influenflæ efectivæ mondialæ. În ace-laøi timp, America øi°a menflinut puternicul sæu avantaj competitiv



în tehnologia informafliei, decisivæ din punct de vedere economic.Superioritatea americanæ în sectoarele de vârf ale economiei demâine sugereazæ faptul cæ dominaflia tehnologicæ americanæ nupare cæ va fi abolitæ prea curând, dat fiind mai ales cæ în domeniilehotærâtoare ale economiei americanii îøi menflin øi chiar îøi mærescavantajul în ce priveøte productivitatea faflæ de rivalii lor vest-euro-peni sau japonezi.

Sigur, Rusia øi China sunt puteri cærora le displace aceastæhegemonie americanæ. La începutul anului 1996 ele au afirmatîmpreunæ acest lucru în cursul unei vizite la Beijing a preøedinteluirus Boris Elflin. În plus, ele posedæ arsenale nucleare ce ar puteaameninfla interese americane vitale. Dar, fapt de o evidenflæ brutalæ,pentru moment øi pentru ceva timp de acum încolo, deøi China øiRusia pot declanøa un ræzboi nuclear sinucigaø, nici una din ele nuîl poate câøtiga. Lipsindu°le capacitatea de a trimite forfle la distanflemari pentru a°øi impune voinfla politicæ øi fiind mult în urmaAmericii din punct de vedere tehnologic, ele nu au mijloacele de aexercita — nici de a atinge prea curând — o susflinutæ politicæ cuflintæ lumea întreagæ.

Pe scurt, America defline poziflia supremæ în cele patru domeniidecisive ale puterii mondiale: din punct de vedere militar, ea are oextindere mondialæ neegalatæ; din punct de vedere economic, earæmâne principala locomotivæ a creøterii mondiale, chiar dacæ subanumite aspecte este concuratæ de Japonia øi Germania (dar niciuna din acestea nu defline celelalte atribute ale puterii mondiale);din punct de vedere tehnologic, ea defline întâietatea în toate ramu-rile de vârf ale inovafliei; din punct de vedere cultural, în ciuda uneioarecari naivitæfli, ea nu are rivali în atracflia pe care o exercitæ, maiales asupra tineretului lumii — totul îi conferæ o susflinere politicæpe care nici un alt stat nu o egaleazæ. Combinaflia acestor patru do-menii face din America singura superputere mondialæ multilateralæ.

SISTEMUL MONDIAL AMERICAN

Deøi superioritatea internaflionalæ a Americii evocæ inevitabilsimilitudini cu sistemele imperiale anterioare, diferenflele sunt mai



importante. Ele merg dincolo de problema extinderii teritoriale.Puterea mondialæ americanæ este exercitatæ printr°un sistemmondial de un anumit stil american oglindind experienfla internæ aStatelor Unite. Elementul central al acestei experienfle interne estecaracterul pluralist atât al societæflii americane, cât øi al sistemuluisæu politic. Imperiile anterioare au fost întemeiate de elite politicearistocratice øi în cele mai multe cazuri erau conduse de regimuriesenflialmente autoritare sau absolutiste. Grosul populafliei imperii-lor era indiferentæ la politicæ sau, în vremurile mai recente, con-taminatæ de sentimente øi simboluri imperialiste. Dorinfla de glorienaflionalæ, „ræspunderea omului alb“*, „misiunea civilizatoare“**,nemaivorbind de ocaziile de profit personal — toate au servit dreptsuport pentru aventuri imperiale øi susflinerea unor piramide deputere, în esenflæ, ierarhic imperialiste.

Atitudinea publicului american faflæ de extinderea în exterior aputerii americane a fost mult mai ambiguæ. Publicul a sprijinitangajarea Americii în cel de al doilea ræzboi mondial în maremæsuræ din cauza øocului provocat de atacul Japoniei împotrivabazei americane de la Pearl Harbour. Angajarea Statelor Unite înRæzboiul Rece a fost, la început, sprijinitæ cu mai multæ reticenflæ,pânæ la Blocada Berlinului øi la ræzboiul din Coreea, care i°a urmat.Dupæ încheierea Ræzboiului Rece, postura Statelor Unite de unicæputere mondialæ nu a produs publicului american prea multæ bucu-rie, ci mai degrabæ a scos la ivealæ o înclinare spre definirea mailimitatæ a responsabilitæflilor Americii în stræinætate. Sondajele deopinie efectuate în 1995 øi 1996 au arætat cæ publicul are o prefe-rinflæ generalæ pentru „împærflirea“ puterii mondiale cu alflii, maidegrabæ decât pentru exercitarea ei monopolistæ.

Din cauza acestor factori interni, sistemul mondial americanpune accent pe tehnica cooptærii (ca în cazul rivalilor învinøi —Germania, Japonia, øi, mai târziu, chiar Rusia) în mult mai maremæsuræ decât au fæcut°o sistemele imperiale precedente. Ca øiacestea, el se sprijinæ puternic pe exercitarea unei influenfle indirecteasupra elitelor din flærile dependente øi, în acelaøi timp, profitæfoarte mult de atracflia exercitatæ de principiile øi institufliile sale


* În original: „the white man’s burden“ (engl. — n. tr.).** În original: „la mission civilisatrice“ (fr. — n. tr.)


democratice. Toate aspectele pe care le°am enumerat mai sus suntîntærite de impactul masiv, dar invizibil al predominafliei americaneîn domeniile comunicafliei mondiale, al spectacolului pop øi alculturii comerciale øi prin potenflialul foarte evident american înceea ce priveøte tehnica de vârf øi capacitatea de a acfliona militarpe tot globul.

Dominaflia culturalæ a fost o fafletæ subapreciatæ a puteriimondiale americane. Indiferent de ce s°ar putea crede despre crite-riile sale estetice, cultura comercialæ a Americii exercitæ o atracfliemagneticæ, în special asupra tineretului lumii. Aceastæ atracflie arputea decurge din aspectul hedonistic al stilului de viaflæ pe care îlînfæfliøeazæ, dar succesul sæu mondial nu poate fi negat. Filmele øiemisiunile de televiziune americane acoperæ trei sferturi din piaflamondialæ. Muzica pop americanæ e la fel de dominantæ, în timp cemarotele, modul de a mânca øi chiar de a se îmbræca al americanilorsunt din ce în ce mai mult imitate în întreaga lume. Limba folositæpe Internet este engleza, iar o proporflie copleøitoare a conver-safliilor prin computer au, de asemenea, ca flaræ de origine America,influenflând astfel conflinutul conversafliei mondiale. În sfârøit,America a devenit o Mecca pentru cei care cautæ un învæflæmântavansat, aproximativ o jumætate de milion de studenfli stræini seîndreaptæ spre Statele Unite — dintre care mulfli foarte dotafli nu semai întorc acasæ niciodatæ. Absolvenfli ai universitæflilor americanepot fi gæsifli în aproape fiecare guvern de pe oricare continent. Stilulmultor politicieni democrafli stræini imitæ din ce în ce mai multstilul american. Nu doar John F. Kennedy øi°a gæsit în stræinætateimitatori zeloøi, dar chiar conducætori politici americani mai recenfli(øi mai puflin demni de glorie) au devenit obiect de studiu atent øide imitaflie în politicæ. Politicieni aparflinând unor culturi totaldiferite, precum cea japonezæ øi cea britanicæ (de exemplu, pre-mierul japonez de la jumætatea anilor ’90, Ryutaro Hashimoto, øipremierul britanic Tony Blair — observafli numele „Tony“, imitândpe „Jimmy“ Carter, „Bill“ Clinton sau „Bob“ Dole) consideræ cæeste foarte potrivit sæ copieze de la Bill Clinton maniereleneprotocolare, abordarea populistæ øi tehnicile de publicitate.

Idealurile democratice, asociate cu tradiflia politicæ americanæ,întæresc øi mai mult ceea ce unii consideræ a fi „imperialismul



cultural“ american. În epoca celei mai ample ræspândiri a democra-fliei ca formæ de guvernæmânt, experienfla politicæ americanæ tindesæ serveascæ drept standard pentru imitare. Accentul sporit, înlumea întreagæ, pe rolul central al Constitufliei øi pe supremaflia legiiasupra intereselor politice — indiferent cum se traduce în practicæ— se datoreazæ forflei constituflionalismului american. În ultimavreme, adoptarea de cætre fostele flæri comuniste a principiilorsocietæflii civile în detrimentul celor militare (mai ales ca o condifliepreliminaræ pentru calitatea de membru NATO) a fost øi eaputernic influenflatæ de cætre sistemul american al relafliilor dintrearmatæ øi societatea civilæ.

Atracflia øi impactul sistemului politic democratic american aufost însoflite øi de atracflia crescândæ exercitatæ de modelul econo-mic antreprenorial american care pune accentul pe comerflul libermondial øi pe competiflia neîngræditæ. Cum statul vest-european albunæstærii, inclusiv cel german cu accent pe „interdeterminarea“dintre patroni øi sindicate, începe sæ piardæ din avântul economic,mai mulfli europeni îøi fac auzitæ pærerea cæ ar trebui imitatæ metodaeconomicæ americanæ, mai competitivæ, chiar mai lipsitæ descrupule, pentru ca Europa sæ nu ræmânæ øi mai mult în urmæ. Chiarøi în Japonia, mai mult individualism în comportamentul economiceste considerat din ce în ce mai mult ca un ingredient necesarsuccesului economic.

Accentul pus de America pe democraflia politicæ øi pe dezvol-tarea economicæ reuøeøte sæ comunice un mesaj ideologic simplu,care îi atrage pe mulfli: dobândirea succesului individual sporeøtelibertatea, generând în acelaøi timp prosperitate. Ceea ce rezultæeste un puternic amestec de idealism øi egoism. Împlinirea de sineeste consideratæ un drept dat de Dumnezeu ce poate fi în acelaøitimp øi în folosul altora, pentru cæ dæ un exemplu øi genereazæavere. Este o doctrinæ care îi atrage pe cei energici, ambiflioøi øifoarte competitivi.

Ræspândindu°se treptat în lume, imitarea stilului americancreeazæ un mediu mai favorabil exercitærii hegemoniei americane,indirectæ øi, se pare, consimflitæ. Øi, ca øi în cazul sistemului ameri-can intern, aceastæ hegemonie presupune o structuræ complexæ deinstituflii øi proceduri legate între ele, proiectate în aøa fel încât sæ



genereze consens øi sæ acopere asimetriile de putere øi influenflæ.Supremaflia mondialæ americanæ este astfel sprijinitæ de un compli-cat sistem de alianfle øi coaliflii care acoperæ literalmente globul.

Alianfla Atlanticæ, reprezentatæ din punct de vedere instituflionalde cætre NATO, leagæ cele mai dezvoltate øi mai influente state dinEuropa de America, fæcând din Satele Unite un participant°cheiechiar øi în chestiuni intra°europene. Relafliile bilaterale, politice øimilitare, cu Japonia leagæ cea mai puternicæ economie asiaticæ deStatele Unite, Japonia ræmânând (cel puflin pentru moment), înesenflæ, un protectorat american. America participæ, de asemeni, laorganizaflii multilaterale trans°Pacifice în curs de apariflie precumForumul de Cooperare Economicæ Asia°Pacific (APEC), devenindparticipant°cheie la afacerile din acea regiune. Emisfera vesticæ esteîn general feritæ de influenfle exterioare, dând Americii posibilitateade a juca un rol central în organizafliile multilaterale existente înaceastæ emisferæ. Mæsurile speciale de securitate din Golful Persic,mai ales dupæ scurta misiune punitivæ împotriva Irak°ului din 1991,au transformat aceastæ regiune esenflialæ din punct de vedereeconomic într°un domeniu militar american. Chiar øi în fostulspafliu sovietic au pætruns prin diverse aranjamente cu garanflieamericanæ în vederea strângerii cooperærii cu NATO — cum ar fiParteneriatul pentru Pace.

În plus, refleaua mondialæ de organizaflii specializate, mai alesinstitufliile financiare „internaflionale“ trebuie considerate ca fæcândparte din sistemul global american. Fondul Monetar Internaflional(FMI) øi Banca Mondialæ pot fi considerate ca reprezentând inte-rese „mondiale“, iar clientela lor ca fiind lumea întreagæ. În reali-tate, ele sunt sub puternicæ dominaflie americanæ, iar originile lor seaflæ în inifliative americane, mai ales Conferinfla de la BrettonWoods din 1944.

Spre deosebire de imperiile precedente, acest sistem mondialvast øi complex nu este o piramidæ ierarhicæ. Mai degrabæ, Americase aflæ în centrul unui univers în care totul e interconectat øi în careputerea este exercitatæ prin continui negocieri, dialoguri, diver-genfle sau cæutæri de consens formal, chiar dacæ aceastæ putere ori-gineazæ, în ultimæ instanflæ, dintr°o singuræ sursæ, adicæ de laWashington D.C. Acesta este locul unde partida de putere trebuie



jucatæ øi jucatæ dupæ regulile interne ale Americii. Poate cæ cel maimare omagiu pe care lumea îl aduce faptului cæ în dominaflia mon-dialæ americanæ locul central este ocupat de procesul democraticconstæ în gradul în care celelalte flæri sunt ele însele implicate înafacerile politice americane interne. În mæsura în care pot,guvernele stræine se stræduiesc sæ-i mobilizeze pe acei americani cucare au în comun o anumitæ identitate naflionalæ sau religioasæ.Majoritatea guvernelor stræine folosesc, de asemenea, americanicare fac lobby pentru promovarea cauzei lor, mai ales în Congres,în afaræ de cele aproximativ o mie de grupuri de interese stræineînregistrate ca active în capitala Americii. Øi comunitæflile etniceamericane se stræduiesc sæ influenfleze politica externæ a StatelorUnite: lobby°ul evreiesc, grecesc øi cel armean se remarcæ dreptcele mai eficient organizate.

Supremaflia americanæ a produs astfel o nouæ ordine inter-naflionalæ care nu numai cæ imitæ, dar øi instituflionalizeazæ, dincolode hotarele Americii, multe dintre træsæturile sistemului americanînsuøi. Aceste træsæturi fundamentale sunt:

• un sistem colectiv de securitate, inclusiv comandæ øi forflearmate integrate (NATO, Tratatul de Securitate SUA–Japoniaetc.);

• cooperare economicæ regionalæ (APEC, NAFTA — AcordulNord°American al Liberului Schimb) øi instituflii specializatede cooperare mondialæ (Banca Mondialæ, FMI, OrganizafliaMondialæ a Comerflului);

• proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bazæ deconsens, chiar dacæ sunt dominate de Statele Unite;

• o preferinflæ pentru relaflii democratice între membrii alianflelorimportante;

• o structuræ judiciaræ øi constituflionalæ mondialæ elementaræ (dela Tribunalul Internaflional de la Haga pânæ la tribunalul specialcare judecæ crimele de ræzboi din Bosnia).



Majoritatea acestui sistem a apærut în timpul Ræzboiului Rece,ca parte a efortului Americii de a°øi controla rivalul mondial —Uniunea Sovieticæ. Sistemul era deci gata pregætit pentru a fi pus înpracticæ în momentul în care acest rival s°a clætinat, iar America s-aimpus ca prima øi singura putere mondialæ. Esenfla acestui sistem afost bine reflinutæ de politologul G. John Ikenberry:

„Sistemul era hegemonic deoarece era centrat în jurul StatelorUnite øi reflecta mecanisme politice øi principii organizatoricede tip american. Era o ordine liberalæ prin aceea cæ era legal øimarcat de interacfliuni. Europenii (øi s°ar putea adæuga,japonezii) puteau reconstrui øi integra societæflile øi economiilelor naflionale în moduri propice atât hegemoniei americane, câtøi libertæflii de a experimenta propriile lor sisteme politice,autonome øi semi°independente... Evoluflia acestui complexsistem a servit la «domesticirea» relafliilor dintre principalelestate occidentale. Din când în când, au existat conflicte aprinseîntre aceste state, dar important este cæ ele au fost aplanate îninteriorul unei ordini politice puternic înrædæcinate, stabile øidin ce în ce mai bine articulate... Ameninflarea cu ræzboiul esteîn afara jocului“2.

În acest moment, hegemonia mondialæ americanæ færæ pre-cedent nu are rival. Dar nimeni nu o va contesta în anii ce vor veni?


2 Din lucrarea sa Creating Liberal Order: The Origins and Persistence of thePostwar Western Settlement, University of Pennsylvania, Philadelphia, noiembrie, 1995.


CAPITOLUL 2

TABLA DE ØAH EURASIATICÆ

Pentru America, cel mai mare „premiu“ geopolitic esteEurasia. Timp de 500 de ani, scena mondialæ a fost dominatæ deputeri øi popoare eurasiatice care s°au luptat între ele pentru aobfline dominaflia regionalæ øi au cæutat puterea mondialæ. Acum oputere ne°eurasiaticæ defline întâietatea faflæ de Eurasia, iar supre-maflia Americii în lume este dependentæ direct de durata øi de cât deactiv este susflinutæ preponderenfla sa pe continentul eurasiatic.

Evident, aceastæ condiflie pentru preponderenflæ este temporaræ.Dar durata ei øi ceea ce îi va urma sunt de importanflæ hotærâtoarenu numai pentru prosperitatea Americii, ci øi pentru pacea inter-naflionalæ în general. Apariflia bruscæ a primei øi singurei puterimondiale a creat o situaflie în care un sfârøit la fel de brusc al acesteisupremaflii — fie din cauza retragerii Americii de pe scena mondia-læ, fie din cauza aparifliei neaøteptate a unui rival prosper — arproduce o mare instabilitate internaflionalæ. De fapt, ar declanøa oanarhie mondialæ. Samuel P. Huntington, politolog la Harvard, aredreptate atunci când afirmæ hotærât:

„O lume færæ supremaflia Statelor Unite va fi o lume cu maimultæ violenflæ øi dezordine øi cu mai puflinæ democraflie øicreøtere economicæ decât o lume în care Statele Unite continuæsæ aibæ mai multæ influenflæ decât orice altæ flaræ în rezolvareachestiunilor mondiale. Supremaflia internaflionalæ de duratæ aStatelor Unite este esenflialæ pentru bunæstarea øi securitatea


americanilor øi pentru viitorul libertæflii, democrafliei, econo-miei deschise øi ordinii internaflionale în lume“1.

În acest context, modul în care America „administreazæ“ Eurasiaeste hotærâtor. Eurasia este cel mai mare continent de pe glob øi eo axæ din punct de vedere geopolitic. Puterea care ar dominaEurasia ar controla douæ din cele trei zone cele mai avansate øi maiperformante sub aspect economic din lume. O simplæ privire pe ohartæ ne sugereazæ, de asemenea, cæ un control asupra Eurasieiatrage dupæ sine aproape automat øi subordonarea Africii, plasândastfel emisfera vesticæ øi Oceania în poziflie perifericæ din punct devedere geopolitic faflæ de continentul principal al planetei (veziharta de la p. 44). Aproximativ 75% din populaflia globului træieøteîn Eurasia øi o mare parte din bogæfliile materiale ale lumii se aflætot acolo — atât în întreprinderile, cât øi în subsolul acestui conti-nent. Eurasia defline aproximativ 60% din P.N.B. øi trei sferturi dinresursele energetice cunoscute ale lumii (vezi tabelele de la p. 45).

În Eurasia se aflæ statele cele mai dinamice øi mai active dinpunct de vedere politic. Dupæ Statele Unite, primele øase mariputeri economice øi primele øase state cu cele mai mari cheltuielipentru înarmare se aflæ în Eurasia. Toate puterile nucleare declarateale lumii, în afaræ de una, øi toate cele nedeclarate, în afaræ de una,se aflæ în Eurasia. Cele douæ state din lume cele mai dens populateaspirante la hegemonie regionalæ øi influenflæ mondialæ sunteurasiatice. Tofli potenflialii rivali politici øi/sau economici aisupremafliei Americii sunt eurasiatici. Cumulatæ, puterea Eurasiei odepæøeøte de departe pe cea a Americii. Din fericire pentruAmerica, Eurasia e prea mare pentru a fi o unitate din punct devedere politic.

Astfel, Eurasia este tabla de øah pe care se dæ în continuarelupta pentru supremaflie mondialæ. Deøi geostrategia — administra-rea strategicæ a intereselor geopolitice — ar putea fi comparatæ cuøahul, tabla de øah oarecum ovalæ care este Eurasia implicæ nu doardoi, ci mai mulfli jucætori, fiecare posedând diferite grade de putere.


1 Samuel P. Huntington, Why International Primacy Matters, în „InternationalSecurity“, primævara 1993, p. 83.


Continentul central geopolitic al lumii øi extrem

itæflile sale de importanflæ vitalæ

În aceastæ hartæ perspectiva a fost inversatæ pentru a obfline un efect vizual

OC

EA

NU

L A

TLA

NT

ICD

E S

UD

OC

EA

NU

L A

TLA

NT

ICD

E N

OR

D

OC

EA

NU

L IN

DIA

N

OC

EA

NU

L PA

CIF

IC

DE

NO

RD

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E S

UD

OC

EA

NU

L PA

CIF

IC

DE

NO

RD

OC

EA

NU

L P

AC

IFIC

D

E S

UD

AM

ER

ICA

DE

SU

D

AM

ER

ICA

DE

NO

RD

AF

RIC

A

EU

RA

SIA

AU

ST

RA

LIA


Continentele: Produsul Naflional Brut

Continentele: Suprafafla

Milioane de kilometri

pætrafli

49 894 337

32 867 705

28 176 223

23 496 900

50

45

40

35

30

25

20

15

10

5

0Eurasia Africa øi

Orientul MijlociuAmericade Sud

Americade Nord

Continentele: Populaflia

4500

4000

3500

3000

2500

2000

1500

1000

500

0

4 053 455 374

769 660 728

334 916 662 386 292 036

1 500 1 750

8 100

Milioane

Miliardede dolari 30000

20000

10000

0

34 000


Cei mai importanfli jucætori se aflæ în vestul, estul, centrul øi însudul tablei de øah.

Atât extremitatea vesticæ, cât øi cea esticæ ale tablei de øahconflin regiuni dens populate øi organizate, pe un spafliu relativ aglo-merat, în mai multe state puternice. În cazul micii extremitæfli vesti-ce a Eurasiei, puterea americanæ este desfæøuratæ direct. Platformacontinentalæ extrem°orientalæ este locul unui jucætor din ce în ce maiputernic øi mai independent, care stæpâneøte o populaflie enormæ, întimp ce teritoriul energicului sæu rival — restrâns pe câteva insuledin vecinætate — øi jumætate dintr°o micæ peninsulæ extrem°orien-talæ formeazæ punctul de sprijin pentru puterea americanæ.

Între extremitatea apuseanæ øi cea ræsæriteanæ se aflæ un vastspafliu de mijloc, puflin populat, în mod frecvent fluid sub aspectpolitic øi fragmentat organizaflional, spafliu ocupat în trecut de unputernic rival pentru supremaflia Statelor Unite — un rival careodatæ îøi fixase ca flintæ alungarea Americii din Eurasia. La sudulacestui mare platou central-eurasiatic se aflæ o regiune anarhicæ dinpunct de vedere politic, dar bogatæ în energie øi care ar putea fi demare importanflæ pentru statele occidentale øi orientale eurasiatice,


Tabla de øah eurasiaticæ

SPAfiIUL DE MIJLOC

VEST

SUD

EST


deopotrivæ, incluzând, în zona sa extrem°sudicæ, un foarte denspopulat aspirant la hegemonie regionalæ. Eurasia, aceastæ tablæ deøah uriaøæ øi de o formæ ciudatæ — care se întinde de la Lisabona laVladivostok — este decorul în care se desfæøoaræ „jocul“. DacæSpafliul de mijloc poate fi treptat atras în crescânda orbitæ deinfluenflæ a Vestului (unde influenfla americanæ este preponderentæ),dacæ Sudul nu este supus dominafliei unui singur jucætor øi dacæEstul nu se unificæ într°un mod care sæ determine alungareaAmericii din bazele sale de pe coastæ, atunci se poate spune cæAmerica îøi atinge flinta. Dar dacæ Spafliul de mijloc respinge Vestuldevenind o entitate separatæ, hotærâtæ, øi fie preia controlul asupraSudului, fie formeazæ o alianflæ cu principalul jucætor ræsæritean,atunci supremaflia Americii în Eurasia se restrânge dramatic. La felar sta lucrurile øi în cazul în care cei doi mari jucætori din Est s°aruni în vreun fel. În sfârøit, orice concediere a Americii de cætrepartenerii sæi occidentali din poziflia sa avantajoasæ de peextremitatea vesticæ a Europei ar determina automat sfârøitulparticipærii Americii la jocul de pe tabla de øah a Eurasiei, chiardacæ aceasta ar însemna, în acelaøi timp, eventuala subordonare aextremitæflii vestice a acesteia de cætre un jucætor reînsufleflit, careocupæ spafliului de mijloc. Dupæ cum se øtie, sfera hegemonieimondiale a Americii este mare, dar færæ profunzime, fiind limitatæde îngrædiri atât interne, cât øi externe. Hegemonia americanæimplicæ exercitarea unei influenfle hotærâtoare, dar, spre deosebirede imperiile din trecut, nu øi a unui control direct. Înseøidimensiunile øi diversitatea Eurasiei, ca øi puterea unora dintrestatele de aici limiteazæ profunzimea influenflei americane øiamploarea controlului sæu asupra cursului evenimentelor. Acestmegacontinent este pur øi simplu prea mare, prea populat, preavariat din punct de vedere cultural øi compus din prea multe stateenergice sub aspect politic øi ambiflioase prin tradiflie istoricæ pentrua fi supuse chiar øi faflæ de puterea mondialæ cea mai prosperæeconomic øi proeminentæ în plan politic. Aceastæ situaflie face ca deprimæ importanflæ sæ fie abilitatea geostrategicæ, desfæøurareaatentæ, selectivæ øi cu scop bine definit a resurselor americane peuriaøa tablæ de øah a Eurasiei.

Fapt este de asemenea cæ America este prea democraticæ la eaacasæ pentru a putea fi autoritaræ în afara graniflelor sale. Aceasta



limiteazæ folosirea puterii Americii, mai ales a capacitæflii sale deintimidare militaræ. Nici o democraflie populistæ nu a atins pânæacum supremaflia internaflionalæ. Dar goana dupæ putere nu este unscop care sæ declanøeze pasiunea popularæ, cu excepflia situafliei încare este vorba de o ameninflare sau de o provocare neaøteptatæ îm-potriva accepfliunii publice despre bunæstarea internæ. Auto°ne-garea economicæ (adicæ cheltuielile pentru apærare) øi sacrificiileumane (pierderile în lupte, fie ei øi dintre militarii profesioniøti) pecare le solicitæ acest efort nu au nimic în comun cu înclinafliiledemocratice. Democraflia nu se potriveøte cu mobilizarea imperialæ.

Mai mult, majoritatea americanilor nu simt în general nici osatisfacflie deosebitæ pentru cæ flara lor a atins noul statut de unicæsuperputere mondialæ. „Triumfalismul“ politic asociat cu victoriaAmericii în Ræzboiul Rece a fost primit în general cu ræcealæ øi afost obiectul unei oarecari ironizæri din partea comentatorilor cugândire mai liberalæ. Dintre viziunile asupra implicafliilor pe caresuccesul sæu istoric în competiflia cu fosta Uniune Sovieticæ le°aravea pentru America, douæ au fost mai atrægætoare din punct devedere politic: pe de o parte, existæ pærerea cæ sfârøitul RæzboiuluiRece justificæ o reducere semnificativæ a angajærii mondiale aAmericii, indiferent de consecinflele asupra statutului sæu mondial;pe de altæ parte, existæ perspectiva cæ a venit timpul autenticuluimultilateralism internaflional, pentru care America ar trebui chiar sæcedeze ceva din suveranitatea sa. Amândouæ aceste øcoli de gândireau reclamat loialitatea unor pærfli din electorat.

La dilemele cu care se confruntæ conducætorii americani seadaugæ, complicându°le, schimbærile din aspectul situafliei mon-diale înseøi: folosirea directæ a forflei este acum supusæ mai multorconstrângeri decât în trecut. Armele nucleare au redus dramaticutilitatea ræzboiului ca instrument de politicæ sau chiar ca o ame-ninflare. Crescânda interdependenflæ economicæ dintre nafliuni faceca exploatarea politicæ a øantajului economic sæ fie mai puflinconstrângætoare. Aøa se face cæ manevrele, diplomaflia, construireade coaliflii, cooptarea, însæøi etalarea deliberatæ a propriilor avantajepolitice au devenit ingredientele°cheie ale exercifliului reuøit deputere geostrategicæ pe tabla de øah a Eurasiei.



GEOPOLITICÆ ØI GEOSTRATEGIE

Exercitarea supremafliei mondiale a Americii trebuie sæ acordeatenflie faptului cæ geografia politicæ ræmâne o chestiune decisivæ înpolitica internaflionalæ. Se relateazæ cæ Napoleon a spus odatæ cæ acunoaøte geografia unei flæri înseamnæ a°i cunoaøte politica externæ.Felul în care noi înflelegem importanfla geografiei politice trebuie,oricum, sæ se adapteze noilor realitæfli de putere.

În aproape toatæ istoria politicii internaflionale, dominaflia teri-torialæ a fost focarul conflictelor politice. Fie automulflumire naflio-nalæ pentru dobândirea unui teritoriu mai mare, fie sentimentuldeposedærii naflionale prin pierderea unui pæmânt „sfânt“ au fostcauza majoritæflii ræzboaielor sângeroase duse de la apariflia nafliona-lismului. Nu este nici o exagerare în a spune cæ imperativul terito-rial a fost mobilul principal ce a guvernat comportamentul agresival statelor-nafliuni. Øi imperiile au fost construite prin atenta acapa-rare øi pæstrare a unor puncte geografice vitale, precum Gibraltarul,Canalul Suez sau Singapore folosite ca importante puncte deînchidere sau bifurcaflie într°un sistem de control de tip imperial.

Manifestarea extremæ a legæturii dintre naflionalism øi pose-siune teritorialæ øi-a gæsit expresia în politica Germaniei naziste øia Japoniei imperiale. Efortul de a construi „Reich°ul de°o°mie°deani“ a mers mult dincolo de scopul de a reuni toate popoarelevorbitoare de limbæ germanæ sub un singur acoperiø politic, axân-du-se pe dorinfla de a controla „grânarele“ din Ucraina øi pæmâturileslave, ale cæror populaflii trebuiau sæ furnizeze forflæ de muncæ ief-tinæ pentru stæpânirea imperialæ. În mod similar, japonezii erauobsedafli de ideea cæ stæpânirea teritorialæ directæ a Manciuriei øimai târziu a Indiilor Orientale Olandeze, importante producætoarede petrol, era esenflialæ pentru împlinirea dorinflei lor de putere na-flionalæ øi de statut mondial. Tot aøa, timp de secole, mæreflia naflio-nalæ a Rusiei a fost echivalatæ cu acapararea de teritorii, øi chiar lasfârøitul secolului al douæzecilea, insistenfla Rusiei de a pæstra stæ-pânirea asupra unor popoare ne°ruse precum cecenii, care locuiescîn zona unei importante conducte de petrol, a fost justificatæ prinaceea cæ un astfel de control este esenflial pentru statutul ei de mareputere.



Statele°nafliuni continuæ sæ fie elementele de bazæ ale sistemu-lui mondial. Deøi declinul naflionalismului marilor puteri øi slæbireaideologiei au redus conflinutul emoflional al politicii mondiale, — întimp ce armele nucleare au introdus restricflii majore în folosireaforflei —, competiflia bazatæ pe criteriul teritoriilor dominæ încæ închestiunile mondiale, chiar dacæ formele sale tind în prezent sæ fiemai paønice. În aceastæ competiflie, aøezarea geograficæ încæ estepunctul de plecare în definirea prioritæflilor externe ale unui stat°na-fliune, iar mærimea teritoriului naflional ræmâne, de asemenea, unuldintre criteriile majore de stabilire a statutului øi puterii.

Cu toate acestea, pentru majoritatea statelor°nafliuni, chestiuneastæpânirii de teritorii pierde din importanflæ în ultima vreme. În mæ-sura în care disputele teritoriale sunt încæ importante în formulareapoliticii externe a unor state, ele sunt mai mult o chestiune de re-sentiment datoritæ negærii dreptului la autodeterminare pentru„rudele“ lor etnice, despre care se consideræ cæ sunt lipsite de drep-tul de a se uni cu „patria-mamæ“, sau o nemulflumire în legæturæ cuaøa-zisul ræu tratament al minoritæflilor naflionale de cætre un statvecin, decât o chestiune de dobândire a unui statut naflional maiimportant prin extindere teritorialæ.

Din ce în ce mai mult, elitele conducætoare naflionale au ajunssæ recunoascæ cæ nu teritoriul, ci alfli factori sunt cei mai importanfliîn determinarea statutului internaflional al unei flæri sau a gradului eide influenflæ internaflionalæ. Îndræzneala în sfera economicæ øi tradu-cerea ei în inovaflie tehnologicæ pot fi de asemenea un criteriu°cheiede putere. Japonia oferæ un exemplu extraordinar. Cu toate acestea,poziflia geograficæ tinde încæ sæ determine prioritæflile imediate aleunui stat — øi cu cât este mai mare puterea sa politicæ, economicæøi militaræ, cu atât este mai extinsæ, dincolo de vecinii sæi imediafli,sfera de interese geopolitice vitale, de influenflæ øi de implicare aacestui stat.

Pânæ nu de mult, cei mai importanfli analiøti ai geopoliticiidiscutau dacæ puterea pe uscat este mai importantæ decât puterea pemare øi care anume regiune a Eurasiei este esenflialæ pentru acâøtiga controlul asupra întregului continent. Unul dintre cei mai deseamæ, Harold Mackinder, a declanøat aceastæ polemicæ laînceputul secolului, prin conceptele sale, mai întâi acela de



„zona°pivot“ eurasiaticæ (care includea toatæ Siberia øi o mare partedin Asia Centralæ) øi mai târziu acela de heartland central°esticeuropean, considerate trambuline esenfliale pentru atingereadominafliei asupra continentului. El øi°a popularizat conceptul deheartland prin celebrul sæu aforism:

Cine conduce Europa de Est stæpâneøte heartland°ul;Cine conduce heartland°ul stæpâneøte Eurasia øi Africa;Cine conduce Eurasia øi Africa stæpâneøte lumea.

Geopolitica a fost de asemeni invocatæ de importanfli geografipolitici germani pentru a justifica acel „Drang nach Osten“* al flæriilor, mai ales Karl Haushofer, care a adaptat conceptul luiMackinder la nevoile strategice ale Germaniei. Un ecou multvulgarizat al acestuia putea fi auzit øi când Adolf Hitler sublinianevoia poporului german de „Lebensraum“**.

Alfli gânditori europeni din prima jumætate a acestui secolanticipaseræ o deplasare spre est a centrului de gravitaflie geopolitic:regiunea Pacificului — în special America øi Japonia — devenindmoøtenitorii øubredei dominaflii a Europei. Pentru a contracara oasemenea deplasare, geopoliticianul francez Paul Démangeon, ca øialfli geopoliticieni francezi au pledat pentru o mai mare unitate întrestatele europene încæ înainte de cel de al doilea ræzboi mondial.

Astæzi, problema geopoliticii nu mai este care parte geograficæa Eurasiei este punctul de plecare pentru dominarea continentului,nici dacæ puterea pe uscat este mai importantæ decât cea pe mare.Geopolitica a progresat de la dimensiunea regionalæ la cea globalæ,cu preponderenflæ asupra întregului continent eurasiatic ca bazæcentralæ pentru supremaflia mondialæ. Statele Unite, o puterenon°eurasiaticæ, deflin acum supremaflia mondialæ, puterea lor fiinddesfæøuratæ în mod direct pe trei extremitæfli ale continentuluieurasiatic, de unde exercitæ o puternicæ influenflæ asupra statelorcare ocupæ hinterlandul eurasiatic. Dar pe cel mai important spafliude joc al lumii, Eurasia, ar putea apærea la un moment dat un po-tenflial rival al Americii. Astfel, concentrarea asupra jucætorilor


* „Ofensiva cætre Est“ (în germanæ în original) (n.tr.).** „Spafliu vital“ (în germanæ în original) (n.tr.).


principali øi evaluarea corectæ a terenului trebuie sæ fie punctele deplecare pentru formularea geostrategiei Americii în administrareape termen lung a intereselor sale geopolitice în Eurasia.

Sunt necesare douæ etape de bazæ:

• mai întâi, identificarea statelor eurasiatice dinamice din punctde vedere geostrategic care au puterea de a produce o posibilæimportantæ schimbare în distribuflia internaflionalæ de putere øidescifrarea principalelor obiective externe ale elitelor lorpolitice, ca øi a posibilelor consecinfle ale încercærilor acestorade a°øi atinge acele obiective; determinarea exactæ a stateloreurasiatice decisive din punct de vedere geopolitic a cæror po-ziflie øi/sau existenflæ au efecte catalizatoare fie asupra jucæ-torilor mai activi geostrategic, fie asupra situafliei regionale;

• în al doilea rând, formularea politicilor americane specifice învederea contracarærii, cooptærii øi/sau controlærii statelor menfli-onate mai sus, astfel încât sæ se apere øi sæ se promovezeinteresele americane vitale; conceptualizarea unei geostrategiimai cuprinzætoare care sæ instituie, la scaræ mondialæ, politicileamericane specifice.

Pe scurt, pentru SUA, geostrategia în Eurasia implicæ interco-nectarea cu un scop bine determinat a statelor dinamice geostra-tegic øi mânuirea atentæ a statelor catalizatoare geopolitic,urmærind cele douæ interese americane inseparabile: pe termenscurt — pæstrarea statutului sæu de putere mondialæ unicæ øi petermen lung — transformarea puterii americane în cooperaremondialæ din ce în ce mai instituflionalizatæ. Pentru a folosi o termi-nologie care aminteøte de epoca mai brutalæ a vechilor imperii, celetrei imperative majore ale geostrategiei unui imperiu sunt preve-nirea înflelegerilor secrete øi menflinerea printre vasali a uneidependenfle aducætoare de securitate, menflinerea în supunere øi pro-tejarea plætitorilor de tribut øi împiedicarea barbarilor de a se uni.



JUCÆTORI GEOSTRATEGICI ØI PIVOfiI GEOPOLITICI

Jucætori geostrategici activi sunt acele state care au capacitateaøi voinfla naflionalæ de a°øi exercita puterea sau influenfla dincolo depropriile granifle în vederea schimbærii actualei situaflii geopoliticeîntr°o mæsuræ care afecteazæ interesele Americii. Ele au potenflialuløi/sau predispoziflia de a fi instabile din punct de vedere geopolitic.Din diferite motive — cæutarea „mærefliei“ naflionale, împlinireaideologicæ, mesianismul religios, creøterea puterii economice —unele state chiar cautæ sæ obflinæ dominaflia regionalæ sau o pozifliemondialæ. Ele sunt mânate de motivaflii complexe øi profund înræ-dæcinate, pe care cel mai bine le explicæ fraza lui Robert Browning:„ceea ce poate un om atinge trebuie sæ fie dincolo de ceea ce poateprinde în mâini — altfel, pentru ce e raiul?“. Astfel, aceste state auo încredere prudentæ în puterea Americii, determinæ mæsura în carepropriile lor interese se suprapun sau se ciocnesc cu cele aleAmericii øi îøi formuleazæ propriile lor obiective în Eurasia, mailimitate, uneori în complicitate, dar alteori în conflict cu politicileAmericii. Statele Unite trebuie sæ acorde o atenflie specialæ statelordin Eurasia care au astfel de porniri.

Pivofli geopolitici sunt acele state a cæror importanflæ decurge nudin puterea sau din motivaflia lor, ci mai degrabæ din aøezarea lorsensibilæ øi din consecinflele situafliei lor potenflial vulnerabilepentru comportamentul jucætorilor geostrategici. Cel mai adesea,pivoflii geopolitici sunt desemnafli de poziflia lor geograficæ, care înunele cazuri le conferæ un rol special fie în asigurarea accesului înzone importante, fie în refuzarea accesului la resurse pentru jucætorulimportant. În unele cazuri, un pivot geopolitic poate acfliona ca unscut protector pentru un stat important sau chiar o regiune. Uneori,însæøi existenfla unui pivot geopolitic poate avea foarte semnificativeurmæri politice øi culturale pentru un jucætor geostrategic mai activdin vecinætate. Identificarea pivoflilor geopolitici°cheie eurasiaticide dupæ Ræzboiul Rece øi protejarea lor este, de aceea, un aspectcrucial al geostrategiei mondiale a Americii.

Ar mai fi de observat, de la început, cæ deøi tofli jucætorii geo-strategici tind a fi flæri importante øi puternice, nu toate flærileimportante øi puternice sunt automat jucætori geostrategici. Astfel,



în vreme ce identificarea jucætorilor geostrategici este relativ uøoaræ,omiterea de pe lista urmætoare a unor flæri evident importante arnecesita o justificare mai amplæ.

În actuala situaflie mondialæ, cel puflin cinci jucætori geostra-tegici°cheie øi cinci pivofli geopolitici (doi dintre aceøtia din urmædefinindu°se, poate, parflial, øi ca jucætori) pot fi identificafli pe nouahartæ politicæ a Eurasiei. Franfla, Germania, Rusia, China øi Indiasunt jucætori importanfli øi activi, în timp ce Marea Britanie, Japoniaøi Indonezia, deøi se øtie cæ sunt flæri foarte importante, nu se cali-ficæ pentru acest titlu. Ucraina, Azerbaidjanul, Coreea de Sud,Turcia øi Iranul au rolul de pivofli geopolitici de importanflæ hotærâ-toare, deøi atât Turcia, cât øi Iranul sunt øi active geostrategic, înmæsura posibilitæflilor lor limitate. Vom spune mai mult desprefiecare în capitolele urmætoare.

Deocamdatæ, este suficient sæ spunem cæ în extremitateavesticæ a Eurasiei jucætorii geostrategici dinamici øi importanfli suntFranfla øi Germania. Amândouæ sunt motivate de viziunea uneiEurope unite, deøi între ele existæ diferenfle de opinii asupra mæsuriiøi a modului în care o astfel de Europæ ar trebui sæ ræmânæ legatæde America. Dar amândouæ doresc sæ formeze în Europa cevaambiflios de nou, schimbând astfel statu quo°ul. Franfla, mai ales,are propriul sæu concept geostrategic asupra Europei, care diferæ înunele privinfle importante de acela al SUA øi este înclinatæ sæ se an-gajeze în manevre tactice menite sæ aflâfle Rusia împotriva Americiiøi Marea Britanie împotriva Germaniei, chiar dacæ în acelaøi timpse bazeazæ pe alianfla franco°germanæ pentru a-øi compensa relativasa slæbiciune.

Mai mult, atât Franfla, cât øi Germania sunt suficient de puter-nice øi de sigure pe sine pentru a exercita o influenflæ în interiorulunei regiuni mai largi. Nu numai cæ Franfla urmæreøte sæ aibæ un rolpolitic central într°o Europæ în curs de unificare, dar ea se vede, deasemenea, ca un nucleu al unui grup de state mediterane —nord°africane ce împærtæøesc preocupæri comune. Germania estedin ce în ce mai conøtientæ de statutul sæu special de cel mai impor-tant stat al Europei — de rolul sæu de locomotivæ economicæ azonei sale øi lider în devenire al Uniunii Europene (U.E.). Germaniasimte cæ are o responsabilitate specialæ pentru nou°emancipata



Europæ Centralæ, într°o manieræ care aminteøte vag de idei maivechi despre o Mitteleurope condusæ de Germania. Mai mult, atâtFranfla, cât øi Germania se consideræ îndreptæflite sæ reprezinteinteresele europene în relafliile cu Rusia, iar Germania chiar susfline,din cauza pozifliei sale geografice, cel puflin teoretic, marea opfliunea unei înflelegeri bilaterale speciale cu Rusia.

În contrast, Marea Britanie nu este jucætor geostrategic. Ea aremai pufline opfliuni majore, nu nutreøte vreo viziune ambiflioasæasupra viitorului Europei, iar relativul sæu declin a redus øi capaci-tatea sa de a°øi juca rolul tradiflional de echilibrist european. Atitu-dinea sa ambiguæ în ce priveøte unificarea Europei øi ataøamentulsæu faflæ de o mereu mai palidæ relaflie specialæ cu America au fæcutca Marea Britanie sæ devinæ din ce în ce mai irelevantæ în ceea cepriveøte opfliunile majore pentru viitorul Europei. În mare mæsuræ,Londra s°a scos singuræ din jocul european.

Sir Roy Denman, fost înalt funcflionar britanic în ComisiaEuropeanæ, aminteøte în memoriile sale cæ încæ în 1955, la confe-rinfla de la Messina, care preconiza formarea unei Uniuni Europene,purtætorul de cuvânt oficial al Marii Britanii a afirmat clar în faflacelor întrunifli pentru a fi arhitecfli ai Europei.

„Viitorul tratat pe care îl discutafli nu are nici o øansæ de a fiacceptat; dacæ ar fi acceptat, nu ar avea nici o øansæ de a fiaplicat. Øi dacæ ar fi aplicat, ar fi total inacceptabil pentruMarea Britanie... au revoir et bonne chance“2.

Dupæ 40 de ani øi mai bine, afirmaflia de mai sus ræmâne în modesenflial definiflia atitudinii fundamentale britanice faflæ de construi-rea unei Europe cu adeværat unite. Opoziflia britanicæ faflæ departiciparea la Uniunea Economicæ øi Monetaræ, proiectatæ a filansatæ în ianuarie 1999, reflectæ lipsa de dorinflæ a acestei flæri dea°øi identifica destinul cu acela al Europei. Esenfla acestei atitudinia fost bine rezumatæ la începutul anilor ’90 dupæ cum urmeazæ:

• Marea Britanie respinge obiectivul unificærii politice;


2 „La revedere øi noroc“ (în lb. francezæ în original). Roy Denman, MissedChances (Øanse ratate), London, Cassell, 1996.


• Marea Britanie este în favoarea unui model de integrareeconomicæ bazat pe comerflul liber;• Marea Britanie preferæ politica externæ, securitatea øi coor-donarea apærærii în afara cadrului Comunitæflii Europene (C.E.);• Rareori Marea Britanie øi°a maximalizat influenfla cu C.E.3

În mod sigur, Marea Britanie ræmâne importantæ pentruAmerica. Ea continuæ sæ obflinæ o anumitæ influenflæ mondialæ prinintermediul Commonwealth°ului, dar nu este nici o importantæputere activæ øi nici nu e motivatæ de o viziune ambiflioasæ. Ea estesuporterul°cheie al Americii, un aliat foarte loial, o bazæ militarævitalæ øi un partener apropiat în activitæfli de spionaj de importanflædecisivæ. Prietenia ei trebuie sæ fie alimentatæ, dar politicile sale nusolicitæ atenflie susflinutæ. Este un „jucætor“ geostrategic la pensie,care se odihneøte pe splendizii sæi lauri, în mare mæsuræ dezangajatdin marea aventuræ europeanæ în care Franfla øi Germania suntprincipalii actori.

Celelalte state europene de mærime medie, majoritatea fiindmembre NATO øi/sau în Uniunea Europeanæ, fie se lasæ condusede America, fie se aliniazæ liniøtit în spatele Germaniei sau alFranflei. Politicile lor nu au un impact regional mai larg øi ele nusunt în situaflia de a°øi schimba modul fundamental de a se alinia.În acest stadiu, ele nu sunt nici jucætori geostrategici, nici pivofligeopolitici. Toate acestea sunt valabile øi pentru cel mai importantpotenflial membru central°european al NATO øi U.E., adicæPolonia. Ea este prea slabæ pentru a fi jucætor geostrategic øi nupoate face decât o singuræ alegere: sæ se integreze în Occident. Maimult, dispariflia învechitului Imperiu Rus øi legæturile din ce în cemai strânse ale Poloniei cu Alianfla Atlanticæ øi cu noua Europæ înformare îi dau Poloniei, din ce în ce mai mult, o situaflie de se-curitate færæ precedent în istoria sa, dar, în acelaøi timp, îi restrângopfliunile strategice.

Aproape cæ nu mai trebuie spus cæ Rusia ræmâne un jucætorgeostrategic important, în ciuda stærii ei de slæbiciune øi a situafliei


3 Robert Skidelsky, „Great Britain and the New Europe“, în From the Atlantic tothe Urals, ed. David P. Calleo øi Philip H. Gordon, Arlington, Va., 1992, p. 145.


generale proaste care probabil se va prelungi. Simpla ei prezenflæare un impact masiv asupra noilor state independente din vastulspafliu eurasiatic al fostei Uniuni Sovietice. Rusia nutreøte obiectivegeopolitice ambiflioase, pe care le declaræ deschis din ce în ce maimult. O datæ ce°øi va fi recæpætat puterea, va avea un impact impor-tant øi asupra vecinilor sæi de la vest øi de la est. Mai mult, Rusiamai are încæ de fæcut alegerea geostrategicæ fundamentalæ în ce pri-veøte relaflia sa cu America: prieten sau duøman? S°ar putea foartebine sæ i se paræ cæ, în aceastæ privinflæ, existæ pentru ea, pe conti-nentul Eurasia, alternative importante. Multe depind de modul încare evolueazæ politica sa internæ øi mai ales de ceea ce va deveniRusia: o democraflie europeanæ sau, din nou, un imperiu eurasiatic.În orice caz, ea ræmâne în mod clar un jucætor, chiar dacæ a pierdutcâteva „piese“, precum øi ceva poziflii°cheie pe tabla de øah a Eurasiei.

Tot astfel, aproape cæ nu mai e nevoie de argumentare pentrufaptul cæ China este un jucætor important. Ea este deja o putereregionalæ importantæ øi este posibil sæ nutreascæ aspiraflii mai largi,datæ fiind istoria sa de mare putere øi viziunea sa cæ statul chinezeste centrul lumii. Opfliunile pe care le face China încep deja sæafecteze distribuflia geopoliticæ de putere în Asia, în timp ce avântulsæu economic îi va da în mod sigur atât o mai mare puterematerialæ, cât øi ambiflii crescânde. Afirmarea unei „Chine Mari“ varidica chestiunea Taiwanului øi acest lucru va avea un impactasupra pozifliei Americii în Orientul Îndepærtat. DezmembrareaUniunii Sovietice a creat, de asemenea, la frontiera vesticæ aChinei, o serie de state faflæ de care conducætorii chinezi nu pot fiindiferenfli. Astfel, øi Rusia va fi foarte afectatæ de ieøirea maiactivæ a Chinei pe scena mondialæ.

Extremitatea esticæ a Eurasiei prezintæ un paradox. Japoniaeste, în mod clar, o putere importantæ în chestiunile internaflionale,iar alianfla America-Japonia a fost definitæ deseori — øi pe bunædreptate — drept cea mai importantæ relaflie bilateralæ a Americii.Fiind una din primele puteri economice ale lumii, este clar cæJaponia posedæ potenflialul pentru exercitarea unei puteri politice deprim rang. Øi totuøi ea nu acflioneazæ în virtutea acestui fapt, fe-rindu°se de orice aspiraflii de dominaflie regionalæ øi preferând, înschimb, sæ opereze sub protecflie americanæ. Asemeni Marii Britanii



în cazul Europei, Japonia preferæ sæ nu se angajeze în politica Asieicontinentale, deøi un motiv, cel puflin parflial, pentru aceasta esteostilitatea continuæ a multor state asiatice faflæ de orice aspiraflie aJaponiei la un rol politic preeminent în regiune.

Acest profil politic rezervat al Japoniei permite în schimbAmericii sæ joace un rol central în securitatea Orientului Îndepærtat.Astfel, Japonia nu e un jucætor geostrategic, dar periculosul sæupotenflial de a deveni repede aøa ceva — mai ales dacæ fie China,fie America øi°ar modifica brusc politicile actuale — impune SUAo obligaflie specialæ de a întrefline cu atenflie relaflia lor cu Japonia.America nu trebuie sæ urmæreascæ cu atenflie politica externæ aJaponiei, ci sæ cultive cu subtilitate auto-reflinerea Japoniei. Oriceslæbire semnificativæ a legæturilor politice dintre America øi Japoniaar avea un impact direct asupra stabilitæflii regiunii.

E mai uøor de argumentat de ce nu am aøezat Indonezia pe listajucætorilor geostrategici dinamici. În Asia de Sud°Est, Indonezia eflara cea mai importantæ, dar chiar øi în interiorul acestei regiuni,capacitatea sa de a exercita o influenflæ semnificativæ este limitatæde starea de relativæ subdezvoltare a economiei sale, de continuainstabilitate politicæ internæ, de faptul cæ este un arhipelag dispersatøi de eventualitatea unor conflicte etnice exacerbate de roluldominant pe care minoritatea chinezæ îl are în chestiunile financiareinterne. La un moment dat, Indonezia ar putea deveni un obstacolimportant în calea aspirafliilor Chinei de a°øi extinde influenfla spresud. De aceastæ eventualitate øi°a dat deja seama Australia, careodinioaræ se temea de expansionismul indonezian, dar în ultimavreme a început sæ favorizeze o mai strânsæ colaborare australia-no°indonezianæ în domeniul securitæflii. Dar este nevoie de operioadæ de stabilitate politicæ øi de succes economic neîntreruptînainte ca Indonezia sæ poatæ fi privitæ ca factor dominant regional.

În contrast, India este pe cale de a°øi stabili statutul de putereregionalæ øi propriile ei vederi ca un potenflial jucætor mondialimportant. De asemenea, se consideræ ca un rival pentru China.Este posibil ca India sæ°øi supraestimeze propriile capacitæfli petermen lung, dar este totuøi, færæ discuflie, cel mai puternic stat dinsudul Asiei, un fel de hegemon regional. Este, de altfel, øi o puterenuclearæ semisecretæ, øi a devenit aøa ceva nu numai pentru a



intimida Pakistanul, ci mai ales pentru a contrabalansa deflinerea decætre China a unui arsenal nuclear. India are propria sa viziunegeostrategicæ asupra rolului sæu regional, atât faflæ de vecinii sæi, câtøi în Oceanul Indian. Dar în aceastæ etapæ ambifliile sale deranjeazædoar periferic interesele americane în Eurasia øi astfel, ca jucætorgeostrategic, India nu este o sursæ de îngrijorare geopoliticæ — celpuflin, nu în acelaøi grad ca Rusia sau China.

Ucraina, un nou øi important spafliu pe tabla de øah care esteEurasia, este un pivot geopolitic deoarece simpla sa existenflæ caflaræ independentæ ajutæ la transformarea Rusiei. Færæ Ucraina,Rusia înceteazæ sæ mai fie un imperiu eurasiatic. Rusia færæ Ucrainapoate sæ aspire încæ la statutul de imperiu, dar atunci ar deveni unstat imperial cu precumpænire asiatic, pasibil de a fi atras înconflicte — care îl vor slæbi — cu statele central°asiatice ridicate,care la acea vreme ar fi pline de resentimente din cauza pierderiirecentei lor independenfle øi ar fi sprijinite de statele din sud, isla-mice ca øi ele. Este posibil ca øi China sæ se opunæ oricærei refaceria dominafliei ruseøti asupra Asiei Centrale, dat fiind interesul sæucrescând pentru noile state independente de acolo. Dar, dacæMoscova îøi recapætæ controlul asupra Ucrainei, cu populaflia sa de52 de milioane øi cu importantele sale resurse naturale, ca øi cuaccesul sæu la Marea Neagræ, Rusia recâøtigæ automat, din nou,mijloacele necesare pentru a deveni un puternic stat imperial, întinsîn Europa øi în Asia. Pierderea independenflei de cætre Ucraina aravea consecinfle imediate pentru Europa Centralæ, deoarece artransforma Polonia în pivotul geopolitic de pe frontiera esticæ aunei Europe unite.

În pofida dimensiunilor sale mici øi a populafliei puflin nume-roase, Azerbaidjanul, cu vastele sale resurse naturale de energie,este øi el de importanflæ decisivæ din punct de vedere geopolitic. Estebuøonul rezervorului ce confline bogæfliile bazinului Mærii Caspice øiale Asiei Centrale. Independenfla statelor din Asia Centralæ poatedeveni aproape nesemnificativæ dacæ Azerbaijanul ar fi completsubordonat controlului Moscovei. Resursele de petrol foarte impor-tante ale Azerbaidjanului pot fi øi ele supuse controlului Rusiei, odatæ ce independenfla acestei flæri ar fi anulatæ. Un Azerbaidjan inde-pendent, legat de pieflele occidentale prin conducte ce nu trec prin



teritorii controlate de Rusia, ar deveni øi o importantæ cale de accespentru economiile avansate øi consumatoare de energie spre re-publicile central°asiatice bogate în resurse energetice. Aproape caøi în cazul Ucrainei, viitorul Azerbaidjanului øi al Asiei Centraleeste øi el crucial în definirea a ceea ce Rusia ar putea sau nu sædevinæ.

Turcia øi Iranul sunt angajate în a°øi instaura o oarecareinfluenflæ în regiunea Marea Caspicæ — Asia Centralæ, profitând deretragerea puterii ruse. Din acest motiv, ele ar putea fi consideratejucætori geostrategici. Totuøi, amândouæ aceste state se confruntæcu serioase probleme interne, iar puterea lor de a realiza majoreschimbæri regionale în distribuflia de putere este limitatæ. Dar elesunt øi rivale øi astfel fiecare tinde sæ nege influenfla exercitatæ decealaltæ. De exemplu, în Azerbaidjan, unde Turcia a câøtigat influ-enflæ, atitudinea Iranului (motivatæ de îngrijorarea în legæturæ cuposibile miøcæri naflionale ale azerilor din interiorul Iranului) i°aajutat mai mult pe ruøi.

Totuøi, atât Iranul, cât øi Turcia sunt în primul rând importanflipivofli geopolitici. Turcia asiguræ stabilitate în regiunea MæriiNegre, controleazæ accesul, din aceastæ direcflie, în Mediterana,contrabalanseazæ Rusia în Caucaz, încæ mai oferæ un antidot lafundamentalismul musulman øi serveøte ca punct de sprijin sudicpentru NATO. O Turcie destabilizatæ ar putea dezlænflui øi maimultæ violenflæ în Balcanii de sud øi, în acelaøi timp, ar facilitareimpunerea controlului rusesc asupra statelor proaspæt indepen-dente din Caucaz. Iranul, în ciuda atitudinii sale ambigue faflæ deAzerbaidjan, oferæ øi el sprijin stabilizator noii diversitæfli politicedin Asia Centralæ. El dominæ malul estic al Golfului Persic øiindependenfla sa, indiferent de actuala sa ostilitate contra SUA,acflioneazæ ca o barieræ în fafla oricærei ameninflæri ruse pe termenlung pentru interesele americane în regiunea Golfului Persic.

În sfârøit, Coreea de Sud este un pivot geopolitic extrem°ori-ental. Legæturile sale strânse cu America îi dau acesteia din urmæposibilitatea de a ecrana Japonia øi prin aceasta de a o împiedica sædevinæ o putere militaræ importantæ øi independentæ — færæ oprezenflæ americanæ copleøitoare în interiorul Japoniei înseøi. Oriceschimbare semnificativæ în statutul Coreii de Sud, fie prin unificare



øi/sau printr°o schimbare în sfera de influenflæ chinezæ în continuæexpansiune, în mod obligatoriu ar modifica dramatic rolul Americiiîn Orientul Îndepærtat, ceea ce l°ar modifica øi pe cel al Japoniei. Înplus, crescânda putere economicæ a Coreii de Sud face din ea un„spafliu“ øi mai important în sine, iar controlul asupra acestui spafliudevine din ce în ce mai preflios.

Lista de mai sus a jucætorilor geostrategici øi a pivoflilor geo-politici nu este nici permanentæ, nici fixæ. Din când în când, unelestate ar trebui adæugate sau øterse de pe ea. Desigur, în unele pri-vinfle, s°ar putea demonstra cæ Taiwanul, Thailanda, Pakistanul saupoate Kazahstanul sau Uzbekistanul ar trebui øi ele incluse în adoua categorie. Totuøi, în stadiul actual, pentru nici una din flærileacestea chestiunea nu pare obligatorie. Schimbærile în statutul ori-cæreia dintre ele ar reprezenta evenimente majore øi ar implicaunele schimbæri în distribuflia de putere, dar ræmâne sub semnulîntrebærii dacæ consecinflele catalitice ale acestora ar fi de anver-guræ. Singura excepflie ar putea fi chestiunea Taiwanului, dacæ esteprivit separat de China. Chiar øi atunci, aceastæ problemæ s°ar ridicanumai dacæ China ar folosi cele mai serioase forfle pentru a cuceriinsula, sfidând astfel cu succes SUA, øi prin aceasta ameninflând peun plan mult mai larg credibilitatea politicæ a Americii în OrientulÎndepærtat. Probabilitatea unei astfel de evoluflii a evenimentelorpare redusæ, dar ea nu trebuie pierdutæ din vedere în elaborareapoliticii SUA faflæ de China.

OPfiIUNI DECISIVE ØI PROVOCÆRI POTENfiIALE

Identificarea jucætorilor principali øi a pivoflilor°cheie ajutæ ladefinirea dilemelor de politicæ la scaræ mare ale Americii øi laanticiparea eventualelor provocæri majore de pe supercontinentuleurasiatic. Acestea pot fi rezumate, înainte de°a fi discutate pe largîn capitolele urmætoare, în cele 5 mari chestiuni pe care le implicæ:

• Ce fel de Europæ ar trebui America sæ prefere øi deci sæ susflinæ?



• Ce fel de Rusie este în interesul Americii, ce øi cât de mult poateface America în acest sens?

• Care sunt posibilitæflile aparifliei în Eurasia Centralæ a unui nouconflict de genul celui din Balcani? Ce ar trebui America sæfacæ pentru a micøora riscurile ce decurg din aceasta?

• Ce rol ar trebui China sæ fie încurajatæ sæ°øi asume în OrientulÎndepærtat øi care sunt implicafliile nu numai pentru SUA, ci øipentru Japonia?

• Ce noi coaliflii sunt posibile în Eurasia, coaliflii care ar pune celmai mult în pericol interesele americane, øi ce trebuie fæcutpentru a le preîntâmpina?

SUA øi°a declarat întotdeauna fidelitatea faflæ de cauza uneiEurope unite. Încæ din timpul administrafliei Kennedy s°a vorbitmereu despre „parteneriat pe bazæ de egalitate“. Declarafliile ofici-ale de la Washington au proclamat cu consecvenflæ dorinfla acestuiade a vedea Europa apærând ca o singuræ entitate, suficient de puter-nicæ pentru a împærfli cu America responsabilitæflile øi povara con-ducerii lumii.

Aceasta este retorica instituitæ în legæturæ cu subiectul Europa.Dar în practicæ America a fost mai puflin limpede øi consecventæ.Oare Washingtonul doreøte cu adeværat o Europæ care sæ fie parte-ner egal în chestiunile internaflionale sau preferæ o alianflæ inegalæ?De exemplu, sunt oare Statele Unite pregætite sæ împartæ cu Europaconducerea în Orientul Mijlociu, o regiune nu numai mult maiapropiatæ geografic de Europa decât de America, ci øi o regiune încare mai multe state europene au interese de lungæ duratæ.Chestiunea Israelului ne vine imediat în minte. De asemenea,diferenflele de opinie dintre Statele Unite øi Europa în legæturæ cuIranul øi Irakul au fost tratate de America nu ca o chestiune întreegali, ci ca o problemæ de insubordonare.

Ambiguitatea în legæturæ cu mæsura în care America sprijinæunitatea europeanæ se extinde øi la chestiunea modului în care a-ceasta trebuie definitæ, mai ales în legæturæ cu alegerea unei flæri,dacæ va fi aleasæ vreuna, care sæ conducæ Europa unitæ. Washingtonul



nu a descurajat atitudinea separatistæ a Londrei faflæ de integrareaeuropeanæ, deøi tot el a arætat o preferinflæ claræ pentru Germania —mai degrabæ decât pentru Franfla — în poziflia de conducætoare aEuropei. Este de înfleles, datæ fiind tradiflionala fidelitate a politiciifranceze, dar preferinfla aceasta a avut øi efectul de a încurajaapariflia ocazionalæ a unei antante tactice franco°britanice în scopulcontracarærii Germaniei, ca øi flirtul periodic al Franflei cu Moscovapentru a contrabalansa coaliflia americano°germanæ.

Apariflia unei Europe cu adeværat unite — mai ales dacæ aceastas°ar întâmpla cu constructiv sprijin american — va face necesareimportante schimbæri în structura øi procesele AlianfleiNord°Atlantice, principala legæturæ între America øi Europa.NATO furnizeazæ nu numai principalul mecanism pentru exerci-tarea influenflei americane în problemele europene, ci øi baza pentruprezenfla militaræ americanæ în Europa Occidentalæ, de importanflæhotærâtoare din punct de vedere politic. Cu toate acestea, o Europæunitæ va face necesar ca aceastæ structuræ sæ se adapteze noii rea-litæfli a unei alianfle bazate pe doi parteneri mai mult sau mai puflinegali, în locul unei alianfle care presupunea, în mod esenflial, unhegemon øi vasalii sæi — ca sæ folosim terminologia tradiflionalæ.Pânæ acum, aceastæ chestiune a fost în general evitatæ, în ciudapaøilor modeøti fæcufli în 1996 pentru a întæri rolul Uniunii EuropeiOccidentale (UEO) — coaliflia militaræ a statelor vest°europene —în interiorul NATO. O autenticæ opfliune în favoarea unei Europeunite va constrânge astfel la o extinsæ reorganizare a NATO, ce vareduce inevitabil întâietatea Americii în interiorul alianflei.

Pe scurt, o geostrategie americanæ pe termen lung pentru Europava trebui sæ se refere explicit la chestiunile unitæflii europene øi aleunui parteneriat real cu Europa. O Americæ ce doreøte cu adeværato Europæ unitæ øi astfel mai independentæ va trebui sæ°øi punæ toatægreutatea în sprijinul acelor forfle europene dedicate în mod autenticintegrærii politice øi economice a Europei. O astfel de strategie vaînsemna, de asemeni, renunflarea la ultimele vestigii ale relafliei spe-ciale dintre Marea Britanie øi SUA, relaflie atât de prefluitæ altædatæ.

O politicæ în favoarea unei Europe unite va trebui, de aseme-nea, sæ abordeze — împreunæ cu europenii — chestiunea foartesensibilæ a întinderii geografice a Europei. Cât de departe spre est



ar trebui sæ se extindæ Uniunea Europeanæ? Ar trebui oare calimitele estice ale U.E. sæ coincidæ cu cele ale NATO? Prima între-bare fline mai mult de o decizie europeanæ, dar o decizie europeanæîn aceastæ chestiune va avea implicaflii directe pentru o decizieNATO. Dar a doua întrebare angajeazæ Statele Unite, iar voceaSUA în NATO este încæ hotærâtoare. Dat fiind crescândul consensasupra faptului cæ este de dorit admiterea nafliunilor din EuropaCentralæ atât în U.E., cât øi în NATO, sensul practic al acesteiîntrebæri concentreazæ atenflia asupra viitorului statut al republicilorbaltice øi poate al Ucrainei.

Existæ astfel o importantæ suprapunere între dilema europeanæpe care am discutat°o mai sus øi o a doua, în legæturæ cu Rusia. Esteuøor de ræspuns la întrebarea despre viitorul Rusiei susflinând prefe-rinfle pentru o Rusie democraticæ, legatæ strâns de Europa. E depresupus cæ o Rusie democraticæ ar simpatiza mai mult valorile îm-pærtæøite de America øi Europa øi cæ astfel ar fi posibil ca ea sædevinæ un proaspæt partener în modelarea unei Eurasii mai stabileøi mai cooperante. Dar ambifliile Rusiei ar putea merge dincolo dea fi recunoscutæ øi respectatæ ca democraflie. În interiorul cercurilorguvernante care se ocupæ de politica externæ a Rusiei (cercuri com-puse în mare parte din foøti funcflionari superiori sovietici) existæîncæ o dorinflæ adânc înrædæcinatæ de a defline un rol special înEurasia, care astfel ar atrage dupæ sine subordonarea de cætreMoscova a noilor state independente post°sovietice.

În acest context, chiar øi politica occidentalæ prietenoasæ estevæzutæ de unii membri influenfli ai cercurilor politice ruse ca avândmenirea de a refuza Rusiei dreptul sæu la un statut mondial. Aøacum formuleazæ doi geopoliticieni ruøi:

„Statele Unite øi flærile NATO — în timp ce cautæ sæ menajezerespectul de sine al Rusiei în mæsura în care este posibil, dar cutoate acestea, ferm øi consistent — distrug temeliile geopoliticecare ar fi putut, cel puflin în teorie, permite Rusiei sæ spere ladobândirea statutului de a doua putere în politica mondialæ,care a aparflinut URSS“.

Mai mult, America este væzutæ ca urmærind o politicæ în care:



„noua organizare a spafliului european proiectatæ acum deOccident este, în esenflæ, construitæ pe ideea de a sprijini, înaceastæ parte a lumii, state naflionale noi, relativ mici øi slabe,prin apropierea lor, mai mult sau mai puflin strânsæ, de NATO,UE ø.a.m.d.“4.

Citatele de mai sus definesc bine — deøi cu ceva animozitate— dilema în fafla cæreia se aflæ Statele Unite. În ce mæsuræ ar trebuiRusia ajutatæ economic — ceea ce inevitabil o întæreøte politic øimilitar — øi în ce mæsuræ ar trebui noile state independente ajutate,simultan, în consolidarea independenflei lor? Ar putea Rusia sæ fieputernicæ øi democraticæ în acelaøi timp? Dacæ devine din nouputernicæ, oare nu va cæuta sæ°øi recâøtige domeniul imperialpierdut? Øi apoi, ar putea ea sæ fie øi imperiu øi democraflie?

Politica SUA faflæ de pivoflii geopolitici vitali care sunt Ucrainaøi Azerbaidjanul nu poate evita aceastæ chestiune, øi America seaflæ astfel în fafla dificilei dileme dintre echilibrul tactic øi scopulstrategic. Refacerea internæ a Rusiei este esenflialæ pentru democra-tizarea øi pentru eventuala ei europenizare. Dar orice refacere apotenflialului sæu imperial nu ar fi în favoarea nici unuia dintreaceste douæ obiective. Mai mult, chiar în legæturæ cu aceastæ ches-tiune ar putea apærea diferenfle de opinie între America øi unelestate europene, mai ales de vreme ce U.E. øi NATO se extind. Arputea fi consideratæ Rusia candidat la eventuala calitate de membrual vreuneia dintre aceste structuri? Dar atunci cum ræmâne cuUcraina? Costurile excluderii Rusiei ar putea fi mari, — creând oautoprofeflie în conøtiinfla rusæ —, dar rezultatele extinderii øi deciale „diluærii“ U.E. sau NATO ar putea fi, de asemenea, destul dedestabilizatoare.

Un alt element major de incertitudine se întrevede în fluidul —din punct de vedere geopolitic — øi cuprinzætorul spafliu al EurasieiCentrale, element mærit la maximum de cætre posibila vulnerabili-tate a pivoflilor care sunt Turcia øi Iranul. În aria marcatæ pe hartaalæturatæ, din Crimeea (în Marea Neagræ) direct spre est de°a lungul


4 A. Bogaturov øi V. Kremeniuk (cercetætori la Institutul pentru SUA øi Canada),Relaflii actuale øi perspective în interacfliunea dintre Rusia øi Statele Unite, în„Nezavisimaia Gazeta“, 28 iunie 1996.


noilor granifle sudice ale Rusiei pânæ la provincia chinezæ Xinjiang,apoi în jos spre Oceanul Indian øi apoi în vest spre Marea Roøie,apoi în nord spre partea esticæ a Mærii Mediterane øi înapoi înCrimeea, træiesc aproximativ 400 de milioane de oameni, în vreodouæzeci øi cinci de state, aproape toate heterogene etnic øi religios,practic nici unul stabil politic. Unele din aceste state ar putea fi pecale de a dobândi arme nucleare.

Aceastæ imensæ regiune, sfâøiatæ de uri nestatornice øi înconju-ratæ de vecini puternici, în concurenflæ unii cu alflii, ar putea fi unimportant câmp de bætælie, atât pentru ræzboaie între state°nafliuni,dar mai ales pentru o extinsæ violenflæ etnicæ øi religioasæ. Compor-tamentul Indiei, fie de a acfliona ca o piedicæ, fie de a profita deorice ocazie pentru a°øi impune voinfla faflæ de Pakistan, va afecta înmare mæsuræ întinderea regionalæ a unor asemenea conflicte.


Zona globalæ de violenflæ mocnindæ

Zone de neliniøte, conflict øi violenflæ

MAREA MEDITERANÆ

MAREA NEAGRÆ

MA

RE

A CA

SP

ICÆ

RUSIA

KAZAHSTAN

CHINA

INDIA

SUDAN

EGIPTARABIA

SAUDITÆ

IRAK IRAN

TURCIA

SIRIA

8

67

3

4

UZBEKISTANTURKMENISTAN

AFGANISTAN

PAKISTAN

OCEANUL INDIAN

2

15

1 – Kirghistan; 2 – Tadjikistan; 3 – Georgia; 4 – Armenia; 5 – Azerbaidjan; 6 – Liban; 7 – Israel; 8 – Iordania.


Tensiunile interne din Turcia øi Iran ar putea nu numai sæ se înræu-tæfleascæ, dar øi sæ reducæ considerabil rolul stabilizator pe care acestestate sunt capabile sæ°l joace în aceastæ regiune explozivæ. Aseme-nea evoluflii vor face, în schimb, mult mai dificilæ asimilarea noilorstate central-asiatice de cætre comunitatea internaflionalæ øi, în ace-laøi timp, vor afecta negativ securitatea — dominatæ de America —regiunii Golfului Persic. În orice caz, atât America, cât øi comuni-tatea internaflionalæ ar avea aici de fæcut faflæ unei provocæri com-parativ cu care recenta crizæ din fosta Iugoslavie ar pærea minoræ.

O posibilæ contestare a supremafliei americane de cætre funda-mentalismul islamic ar putea face parte din problema acesteiregiuni instabile. Exploatând ostilitatea — pe motive religioase —faflæ de modul de viaflæ american øi profitând de conflictul arabo°is-raelian, fundamentalismul islamic ar putea submina mai multeguverne pro°occidentale din Orientul Mijlociu øi în cele din urmæsæ punæ în pericol interesele americane în regiune, mai ales înGolful Persic. Totuøi, færæ coeziune politicæ øi în absenfla unui unicstat islamic cu adeværat puternic, o provocare din partea fundamen-talismului islamic ar fi lipsitæ de un centru geopolitic, de aceea estemult mai probabil ca aceasta sæ se manifeste printr°o violenflæ difuzæ.

O chestiune geostrategicæ de importanflæ crucialæ estereprezentatæ de evoluflia Chinei ca putere importantæ. Ipoteza ceamai tentantæ ar fi aceea de a coopta o Chinæ pe cale de democrati-zare øi de trecere la piafla liberæ într°un cadru de cooperare regionalasiatic mai larg. Dar sæ presupunem cæ China nu sedemocratizeazæ, dar continuæ sæ°øi sporeascæ puterea economicæ øimilitaræ. Ar putea apærea o „Chinæ Mare“, indiferent de dorinflele øicalculele vecinilor sæi, iar orice efort de a împiedica acest lucru arputea atrage dupæ sine un conflict sporit cu China. Un astfel deconflict ar putea încorda relafliile americano°japoneze — deoarecenu e deloc sigur cæ Japonia ar dori sæ se lase condusæ de Americaîn încercarea de a înfrâna China — øi de aceea ar avea consecinflepotenflial revoluflionare pentru definirea de cætre Tokyo a roluluiJaponiei în regiune, ar putea chiar avea ca rezultat sfârøitulprezenflei americane în Extremul Orient.

Totuøi, øi aplanarea diferendelor cu China va cere un prefl. Ac-ceptarea Chinei ca putere regionalæ nu este o chestiune de slogan



pur øi simplu. Orice astfel de întâietate regionalæ va trebui sæ aibæo anumitæ consistenflæ. Mai direct spus: cât de mare ar trebui sæ fiesfera de influenflæ a Chinei øi unde sæ fie ea plasatæ, pentru caAmerica sæ fie pregætitæ s°o accepte ca parte dintr°o politicæ decooptare cu succes a Chinei în chestiunile internaflionale? Ce zoneaflate acum în afara influenflei politice a Chinei ar putea fi cedatepentru a face parte din domeniul Imperiului Ceresc pe cale de areapærea?

În acest context, menflinerea prezenflei americane în Coreea deSud devine deosebit de importantæ. Færæ ea, este dificil depreconizat cæ acordul de apærare americano°japonez va continua înforma actualæ, deoarece Japonia ar trebui sæ devinæ autonomæ dinpunct de vedere militar. Dar orice miøcare în direcflia reunificæriiCoreii va deranja, probabil, baza pentru prezenfla militaræ continuæîn Coreea de Sud. O Coree reunificatæ ar putea opta sæ nuprelungeascæ protecflia militaræ americanæ; într°adevær, acesta arputea fi preflul pe care l°ar pretinde China pentru a°øi folosigreutatea sa, decisivæ, în reunificarea peninsulei. Pe scurt, felul încare SUA îøi vor conduce relaflia cu China va avea, inevitabil,consecinfle directe asupra stabilitæflii relafliei trilaterale de securitateamericano-japono-coreene.

În sfârøit, unele posibile evoluflii implicând viitoare alinieripolitice ar trebui notate pe scurt øi vor face obiectul altor capitole.În trecut, chestiunile internaflionale erau în mare parte dominate decompetiflii între state individuale pentru obflinerea dominafliei re-gionale. Pornind de la acest fapt, Statele Unite s°ar putea sæ fieobligate sæ stabileascæ modul în care vor face faflæ coalifliilorregionale ce cautæ sæ scoatæ America din Eurasia, ameninflând prinaceasta statutul ei de putere mondialæ. Totuøi, dacæ astfel de coalifliicare sæ ameninfle întâietatea Americii vor apærea sau nu va depindeîntr°o foarte mare mæsuræ de cât de eficient va ræspunde aceasta laproblemele majore identificate în Eurasia.

În mod potenflial scenariul cel mai periculos ar fi o marecoaliflie între China, Rusia øi, poate, Iran, o coaliflie „antihegemo-nicæ“ unitæ nu de ideologie, ci de revendicæri complementare. Prindimensiuni, ea ar aminti de provocarea pe care altædatæ o repre-zenta blocul chino°sovietic, deøi de data aceasta China ar putea fi



conducætor, iar Rusia cea care sæ o urmeze. Preîntâmpinarea uneiastfel de evoluflii, oricât de puflin probabile, va cere o desfæøurare aabilitæflii geostrategice americane simultan pe extremitæflile vesticæ,esticæ øi sudicæ ale Eurasiei.

O provocare mai restrânsæ din punct de vedere geografic, darpotenflial cu mai multe consecinfle ar putea implica o axæ chino°ja-ponezæ, în urma unui colaps al pozifliei americane în ExtremulOrient øi a unei schimbæri revoluflionare în perspectiva Japonieiasupra lumii. Aceastæ coaliflie ar reuni puterea a douæ popoareextraordinar de productive øi ar putea exploata o anumitæ formæ de„asianism“ ca doctrinæ anti°americanæ care sæ o uneascæ. Totuøi, nuse întrevede ca în viitorul apropiat China øi Japonia sæ formeze oalianflæ, datæ fiind experienfla lor istoricæ recentæ; øi o politicæ ame-ricanæ pe termen lung în Extremul Orient ar fi în mod sigur capa-bilæ sæ evite aceastæ posibilitate.

Tot atât de îndepærtatæ, dar neputând fi complet exclusæ, esteposibilitatea unei mari realinieri europene, implicând fie o înfle-legere secretæ între Germania øi Rusia, fie o antantæ între Franfla øiRusia. Existæ precedente istorice evidente pentru ambele ipoteze øioricare din ele s°ar putea forma dacæ unificarea Europei s°ar împot-moli øi dacæ relafliile dintre Europa øi America s°ar deteriora serios.Într°adevær, în a doua eventualitate, ne putem imagina o înflelegereîntre Europa øi Rusia pentru a exclude America de pe continent. Înacest moment, toate aceste variante par improbabile. Ele ar presu-pune nu numai o uriaøæ neîndemânare din partea Americii înpolitica sa europeanæ, ci øi o dramaticæ reorientare a celor mai im-portante state din Europa.

Indiferent care va fi viitorul, o concluzie rezonabilæ ar fi aceeacæ supremaflia americanæ pe continentul eurasiatic va fi confruntatæcu turbulenfle øi, probabil, cel puflin sporadic cu violenflæ. Supre-maflia americanæ este potenflial vulnerabilæ faflæ de noi provocæri dinpartea fie a unor rivali regionali, fie a unor noi alianfle. Sistemulmondial american care dominæ în prezent, în interiorul cæruia„ameninflarea ræzboiului a dispærut din joc“, poate fi stabil numai înacele pærfli ale lumii în care supremaflia americanæ, condusæ printr°ogeostrategie pe termen lung, se bazeazæ pe sisteme socio-politiceprielnice øi compatibile, legate între ele prin structuri multilateraledominate de America.



CAPITOLUL 3

CAPUL DE POD AL DEMOCRAfiIEI

Europa este aliatul natural al Americii. Împærtæøeøte cu ea ace-leaøi valori øi, în esenflæ, aceeaøi tradiflie religioasæ; practicæ aceleaøipolitici democratice; øi este patria de origine a marii majoritæfli aamericanilor. Fiind deschizætoare de drumuri în integrarea statelornaflionale într°o uniune, economicæ øi, eventual, politicæ, supra-naflionalæ, la care tofli membrii participæ în mod egal, Europa aratæ,de asemenea, calea spre forme mai largi de organizare post°naflio-nalæ, dincolo de viziunile înguste øi pasiunile destructive ale ereinaflionalismului. Ea este deja regiunea lumii cel mai bine organizatæmultilateral (vezi schema de la p. 71). Succesul în unificarea eipoliticæ ar crea o entitate de aproximativ 400 de milioane de oa-meni træind sub un acoperiø democratic øi bucurându°se de un nivelde viaflæ comparabil cu cel al Statelor Unite. O astfel de Europæ arfi inevitabil o putere mondialæ.

Europa serveøte, de asemenea, øi ca trambulinæ pentru expan-siunea progresivæ a democrafliei în adâncul Eurasiei. ExpansiuneaEuropei cætre est ar consolida victoria democraticæ din anii 1990.Aceasta ar egala, pe plan economic øi politic, orizontul esenflialcivilizator al Europei — ceea ce s°a numit Europa SfântuluiPetru— aøa cum era el definit de tradiflia religioasæ clasicæ comunæa Europei, moøtenitæ de la creøtinismul occidental. O astfel deEuropæ a existat de mult, cu mult înainte de era naflionalismului øiîncæ mult mai înainte de ultima împærflire a Europei în sfere dedominaflie americanæ øi sovieticæ. O astfel de Europæ lærgitæ ar


OSC

E

Polo

nia*

Ceh

ia*

Slov

acia

Ung

aria

*

Bul

gari

aR

omân

iaE

ston

iaL

eton

iaL

ituan

iaA

lban

iaSl

oven

iaC

roafl

iaB

osni

a–H

erfle

govi

naIu

gosl

avia

Org

aniz

aflii

euro

pene

NA

TO

SUA

Can

ada

Tur

cia

Isla

nda

Nor

vegi

a

EU

Irla

nda

Sued

iaA

ustr

iaFi

nlan

da

Rus

iaB

elar

usU

crai

naM

oldo

va

Kaz

ahst

anK

yrgy

stan

Uzb

ekis

tan

Tur

kmen

inst

anT

adjik

ista

nA

rmen

iaA

zerb

aidj

ian

Geo

rgia

Mal

taV

atic

anul

San

Mar

ino

Elv

eflia

Lic

hten

stei

nC

ipru

Mon

aco

Gre

cia

Dan

emar

caU

EO

Bel

gia

Ger

man

iaFr

anfla

Ital

iaL

uxem

burg

Nor

vegi

aPo

rtug

alia

Span

iaM

area

Bri

tani

e

* fi

æri d

even

ite m

embr

e N

AT

O în

199

9 (n

.rd.

).


putea exercita o atracflie magneticæ asupra statelor aøezate chiar înestul mai îndepærtat, construind astfel o reflea de legæturi cuUcraina, Belarus øi Rusia, atrægându°le într°o cooperare din ce înce mai strânsæ øi, în acelaøi timp, ræspândind principii democraticegenerale. În cele din urmæ, o astfel de Europæ ar putea deveni unuldintre pilonii esenfliali ai unei structuri eurasiatice mai largi desecuritate øi cooperare patronate de America.

Dar înainte de orice, Europa este principalul cap de pod geo-politic al Americii pe continentul Eurasia. Miza geostrategicæ aAmericii în Europa este enormæ. Spre deosebire de legæturileAmericii cu Japonia, Alianfla atlanticæ întæreøte influenfla politicæ øiputerea militaræ americanæ în mod direct asupra zonei continentalea Eurasiei. În stadiul actual al relafliilor dintre America øi Europa,când nafliunile europene aliate încæ depind foarte mult de protecfliaSUA în materie de securitate, orice extindere a sferei Europei de-vine automat øi o extindere a sferei de influenflæ directæ a Americii.Øi invers, færæ legæturi transatlantice strânse, întâietatea Americii înEurasia s-ar estompa. Dominaflia SUA dincolo de Oceanul Atlanticøi posibilitatea de a proiecta influenflæ øi putere mai profund înEurasia ar fi sever restrânse.

Totuøi, problema este cæ o astfel de „Europæ“ cu adeværat euro-peanæ nu existæ. Este o perspectivæ, un concept, un scop, dar nu esteîncæ realitate. Europa Occidentalæ este deja o piaflæ comunæ, dareste încæ departe de a fi o entitate politicæ. Încæ trebuie sæ aparæ oEuropæ politicæ. Criza din Bosnia a oferit dovada dureroasæ cæEuropa este în continuare absentæ, dacæ mai era nevoie de dovedit.Realitatea brutalæ este cæ Europa Occidentalæ øi din ce în ce maimult øi Europa Centralæ ræmân în mare parte protectorat american,aliaflii Americii amintind de vasalii øi tributarii din vechime. Aceas-ta nu este o situaflie salutaræ nici pentru America, nici pentrunafliunile europene.

Lucrurile sunt înræutæflite de un declin atotpætrunzætor al vitali-tæflii interne a Europei. Atât legitimitatea sistemului socio°econo-mic existent, cât øi sentimentul identitæflii europene par sæ fievulnerabile. Într°un numær de state europene se poate detecta ocrizæ de încredere øi o diminuare a avântului creator, precum øi oprivire întoarsæ spre interior, care este atât izolaflionistæ, cât øi o



fugæ de realitatea marilor probleme ale lumii. Nici mæcar nu esteclar dacæ majoritatea europenilor vor ca Europa sæ fie o mareputere øi dacæ sunt pregætifli sæ facæ ceea ce trebuie pentru ca ea sædevinæ aøa ceva. Chiar øi anti°americanismul european rezidual,actualmente destul de slab, este cinic într°un mod curios: europeniideplâng „hegemonia“ americanæ, dar se consoleazæ sæ fie protejafli deea.

Avântul politic în favoarea unificærii Europei era pus în miø-care, la început, de trei motivaflii principale: amintirile celor douæræzboaie mondiale distrugætoare, dorinfla de refacere economicæ øiinsecuritatea generatæ de ameninflarea sovieticæ. Dar pe la jumæ-tatea anilor ’90 aceste motivaflii s-au stins. În general, refacereaeconomicæ a fost atinsæ; la drept vorbind, Europa are din ce în cemai mult de fæcut faflæ problemei unui sistem de protecflie socialæexcesiv de apæsætor, care îi epuizeazæ vitalitatea economicæ, învreme ce o înverøunatæ rezistenflæ la orice reformæ, din partea unoranumite interese, distrage atenflia politicæ europeanæ spre interior.Ameninflarea sovieticæ a dispærut, în timp ce dorinfla unor europenide a câøtiga independenflæ de sub tutela americanæ nu s°a trans-format într°un impuls convingætor spre unificarea continentului.

Cauza europeanæ a fost susflinutæ din ce în ce mai mult de sis-temul birocratic generat de uriaøa maøinærie instituflionalæ creatæ deComunitatea Europeanæ øi de succesoarea sa, Uniunea Europeanæ.Ideea de unitate se mai bucuræ încæ de un sprijin popular semnifi-cativ, dar tinde sæ devinæ cælduflæ, lipsitæ de pasiune øi de sentimen-tul misiunii. În general, Europa Occidentalæ de astæzi dæ impresiaunui ansamblu de societæfli derutat, færæ a°øi concentra atenfliaasupra unui scop anume, liniøtit øi totuøi fræmântat social, færæ sæîmpærtæøeascæ nici o viziune mai largæ. Unificarea europeanæ e dince în ce mai mult un proces øi nu o cauzæ.

Cu toate acestea, elitele politice a douæ nafliuni europene de vazæ— Franfla øi Germania — ræmân în general fidele scopului de aforma øi defini o Europæ care ar fi cu adeværat Europa. Ele suntastfel principalii arhitecfli ai Europei. Lucrând împreunæ, ele ar puteaconstrui o Europæ demnæ de trecutul øi de potenflialul sæu. Darfiecare este fidelæ unei viziuni øi unui proiect oarecum diferite øi niciuna din ele nu este suficient de puternicæ pentru a izbuti singuræ.



Aceastæ situaflie creeazæ pentru SUA o ocazie deosebitæ de ainterveni decisiv. Este nevoie de angajamentul Americii în folosulunitæflii Europei, pentru cæ altminteri unificarea s°ar putea poticniîntr-un punct øi apoi, treptat, chiar sæ fie desfæcutæ. Dar oriceimplicare americanæ efectivæ în construcflia Europei trebuie con-dusæ cu claritate în gândirea americanæ asupra a ce fel de Europæpreferæ øi e gata sæ susflinæ America — un partener egal sau un aliatsubordonat — øi asupra eventualelor dimensiuni atât ale U.E., câtøi ale NATO. Mai este, de asemenea, nevoie øi de un tratamentatent al celor doi principali arhitecfli ai Europei.

MÆREfiIE ØI ISPÆØIRE

Franfla cautæ sæ se reîntrupeze în Europa; Germania speræ ispæ-øirea prin intermediul Europei. Aceste motivaflii diferite explicæ øidefinesc în mare parte esenfla alternativelor Franflei øi Germanieipentru proiectarea Europei.

Pentru Franfla, Europa este mijlocul de a recâøtiga trecuta samæreflie. Chiar øi înainte de al doilea ræzboi mondial, importanfligânditori francezi asupra chestiunilor internaflionale se îngrijorau înlegæturæ cu faptul cæ Europa îøi pierdea progresiv locul central înpolitica mondialæ. În timpul celor câteva decenii de Ræzboi Receacea îngrijorare s°a transformat în resentiment faflæ de dominaflia„anglo°saxonæ“ asupra Occidentului, ca sæ nu mai vorbim dedispreflul faflæ de fenomenul complementar — „americanizarea“culturii occidentale. Crearea unei Europe autentice — potrivitdeclarafliei lui Charles de Gaulle: „de la Atlantic pânæ la Urali“ —trebuia sæ remedieze aceastæ deplorabilæ stare de lucruri. Iar o astfelde Europæ, de vreme ce ar fi fost condusæ de la Paris, ar fi re-dobândit, simultan, mæreflia pentru Franfla, pe care francezii încæ omai consideræ ca ræmânând destinul special al nafliunii lor.

Pentru Germania, loialitatea faflæ de Europa este baza pentruizbævirea naflionalæ, în timp ce o legæturæ foarte apropiatæ cuAmerica este esenflialæ pentru securitatea sa. În consecinflæ, o Europæcare îøi afirmæ cu putere independenfla faflæ de America nu este oopfliune viabilæ. Pentru Germania, ispæøire + securitate = Europa +



America. Aceastæ formulæ defineøte poziflia øi politica Germaniei,fæcând din ea, simultan, cetæfleanul realmente bun al Europei øi celmai puternic susflinætor european al Americii.

Germania vede în ferventa sa loialitate faflæ de Europa o puri-ficare istoricæ, o restaurare a credibilitæflii sale morale øi politice.Reabilitându°se prin intermediul Europei, Germania îøi reface pro-pria mæreflie øi dobândeøte o misiune care nu e de naturæ a mobilizaautomat resentimentele øi temerile Europei faflæ de Germania. Dacægermanii urmæresc interesul naflional german, aceasta comportæriscul de a°i îndepærta pe alfli europeni; dacæ germanii susflin inte-resul comun al Europei, câøtigæ sprijinul øi respectul european.

În problemele principale ale Ræzboiului Rece, Franfla a fost unaliat hotærât, dæruit øi loial. A stat umær la umær cu SUA „când a fostla o adicæ“. În timpul celor douæ blocade ale Berlinului øi în timpulcrizei rachetelor din Cuba nu a existat nici un dubiu asupra statornicieiFranflei. Dar sprijinul Franflei faflæ de NATO a fost temperat de dorinflasimultanæ a Franflei de a°øi afirma o identitate politicæ separatæ øi dea°øi pæstra esenfliala libertate de acfliune mai ales în chestiuni carepriveau statutul sæu mondial sau viitorul Europei.

Existæ o dozæ de obsesie iluzorie în preocuparea elitei politicefranceze faflæ de ideea cæ Franfla este încæ o putere mondialæ. Cândprimul°ministru Alain Juppé, reluând afirmafliile predecesorilor sæi,declara în mai 1995, în fafla Adunærii Naflionale, cæ „Franfla poate øitrebuie sæ°øi afirme cu putere vocaflia sa de putere mondialæ“,asistenfla a izbucnit în aplauze. Insistenfla Franflei de a°øi dezvoltapropriul mijloc de intimidare nuclear era în mare parte motivatæ deideea cæ astfel ea øi°ar întæri propria libertate de acfliune øi în acelaøitimp ar câøtiga capacitatea de a influenfla deciziile americane „deviaflæ øi de moarte“ privind securitatea alianflei occidentale înîntregul ei. Nu faflæ de Uniunea Sovieticæ a încercat Franfla sæ°øiîmbunætæfleascæ statutul, fiindcæ arsenalul nuclear al Franflei avea,în cel mai bun caz, doar un impact marginal asupra capacitæflii deluptæ a URSS. Parisul credea, în schimb, cæ propriile sale armenucleare ar obfline pentru Franfla un loc în procesele decizionale lacel mai înalt nivel øi cele mai riscante ale Ræzboiului Rece.

În concepflia Franflei, posedarea de arme nucleare susflinea pre-tenflia sa de a fi o putere mondialæ, de a avea un cuvânt de spus ce



trebuia respectat în întreaga lume. Armele nucleare au întærit vizibilpoziflia Franflei ca unul dintre cei cinci membri cu drept de veto aiConsiliului de Securitate al ONU, care, de fapt, tofli sunt puterinucleare. Din perspectivæ francezæ, capacitatea de descurajare nu-clearæ britanicæ era doar o prelungire a celei americane, dat fiindmai ales loialitatea Marii Britanii faflæ de relaflia sa specialæ cu SUAøi abflinerea sa de la efortul de a edifica o Europæ independentæ.(Faptul cæ programul sæu nuclear a beneficiat mult de ajutoramerican secret pare sæ nu aibæ, în ochii Franflei, nici o consecinflæasupra calculelor sale strategice.) Capacitatea sa de descurajarenuclearæ a consolidat de asemenea, în concepflia Franflei, poziflia sade putere continentalæ conducætoare, de unic stat cu adeværateuropean astfel dotat.

Ambifliile mondiale ale Franflei s°au exprimat øi în eforturilesale hotærâte de a°øi menfline un rol special în ce priveøte securitateamajoritæflii flærilor africane francofone. În ciuda pierderii, dupæ lupteîndelungi, a Vietnamului øi a Algeriei, øi în ciuda abandonærii unuiimperiu mai vast, aceastæ misiune de securitate, ca øi controlul pre-lungit asupra unor insule împræøtiate în Pacific (ele furnizând scenacontroversatelor teste atomice franceze) au întærit convingereaelitei Franflei cæ aceasta are încæ, într°adevær, un rol mondial dejucat, în ciuda realitæflii cæ în esenflæ este o putere europeanæpost°imperialæ de rang mijlociu.

Toate cele menflionate mai sus au susflinut øi au motivat reven-dicarea Franflei de a fi conducætoarea Europei. Cu Marea Britanieautomarginalizatæ øi în esenflæ o anexæ a puterii Statelor Unite, cuGermania divizatæ în timpul Ræzboiului Rece øi ducând încæhandicapul istoriei sale din secolul al douæzecilea, Franfla øi°ar fiputut însuøi ideea de Europa, s-ar fi putut identifica cu ea øi ar fiputut-o transforma în ceva identic cu concepflia sa despre sine. fiaracare a inventat ideea de stat°nafliune suveran øi a fæcut dinnaflionalism o religie civicæ a gæsit astfel cæ e foarte firesc sæ seconsidere — cu aceeaøi dæruire emoflionalæ altædatæ consacratæpentru „la patrie“ — întruchiparea unei Europe independente, darunite. Mæreflia unei Europe conduse de Franfla ar aparfline atunci totatât de bine øi Franflei.



Aceastæ vocaflie deosebitæ, generatæ de un adânc sentiment aldestinului istoric øi întæritæ de o mândrie culturalæ unicæ, areimplicaflii politice majore. Spafliul geopolitic°cheie pe care Franflatrebuia sæ°l menflinæ în orbita sa de influenflæ — sau, cel puflin, sæîmpiedice dominarea lui de cætre un stat mai puternic decât eaînsæøi — poate fi desenat pe hartæ sub forma unui semicerc. Elinclude Peninsula Ibericæ, flærmul nordic al Mediteranei de vest,Germania pânæ la Europa Central°Ræsæriteanæ (vezi harta de maijos). Aceasta nu este numai întinderea minimæ necesaræ securitæfliiFranflei; este, de asemenea, zona esenflialæ pentru interesul politicfrancez. Numai asigurându°øi sprijinul statelor din sud øi avândgarantatæ susflinerea din partea Germaniei, scopul construirii uneiEurope unite øi independente, conduse de Franfla, poate fi urmæritîn mod efectiv. Øi, evident, în interiorul acestei orbite geopolitice,Germania, din ce în ce mai puternicæ, va fi cu siguranflæ cea maidificil de manevrat.

Sfere geopolitice de interes special ale Franflei øi ale Germaniei


Sfera francezæ de interes special

Sfera germanæ de interes special

MAREA NEAGRÆ

MEDITERANÆ

MAREA


În viziunea francezæ, obiectivul central al unei Europe unite øiindependente poate fi atins combinând unificarea Europei sub con-ducerea francezæ cu diminuarea simultanæ øi treptatæ a supremaflieiamericane pe continent. Dar dacæ este ca Franfla sæ modeleze viito-rul Europei, ea trebuie sæ angajeze øi sæ încætuøeze Germania øi sæcaute în acelaøi timp ca, treptat, sæ deposedeze Washingtonul depoziflia de conducætor politic în chestiunile europene. Dilemelepolitice principale care rezultæ de aici pentru Franfla sunt în esenflæduble: cum sæ pæstreze loialitatea americanæ faflæ de Europa în cepriveøte securitatea — loialitate pe care Franfla o recunoaøte cafiind încæ esenflialæ — øi în acelaøi timp sæ reducæ constant prezenflaamericanæ; øi cum sæ menflinæ parteneriatul franco°german ca motorpolitic øi economic al unificærii europene øi în acelaøi timp sæîmpiedice Germania de a deveni conducætoarea Europei.

Dacæ Franfla ar fi cu adeværat o putere mondialæ, rezolvareaacestor dileme în drumul spre scopul sæu central ar putea sæ nu fiedificilæ. Nici unul dintre celelalte state europene, în afaræ deGermania, nu este dotat cu aceeaøi ambiflie sau mânat de acelaøisentiment al misiunii. Chiar øi Germania ar putea fi ademenitæ sæaccepte conducerea francezæ într°o Europæ unitæ, dar independentæ(de America), însæ aceasta numai dacæ ar simfli cæ Franfla este oputere mondialæ în fapt øi ar putea astfel asigura Europei securi-tatea pe care Germania nu i°o poate da, dar America poate.

Totuøi, Germania cunoaøte limitele reale ale puterii Franflei.Franfla este mult mai slabæ decât Germania din punct de vedereeconomic, iar instituflia sa militaræ (aøa cum a dovedit°o în Ræzboiuldin Golf din 1991) nu e foarte competitivæ. E destul de bunæ pentrua reprima lovituri de stat interne în statele africane satelite, dar nupoate nici sæ protejeze Europa, nici sæ deplaseze forfle semnificativedeparte de aceasta. Franfla nu e nici mai mult, nici mai puflin decâto putere europeanæ de rang mijlociu. Prin urmare, pentru a construiEuropa, Germania a fost dispusæ sæ împace mândria francezæ, darpentru ca Europa sæ fie cu adeværat în siguranflæ, nu a fost dispusæsæ urmeze orbeøte conducerea francezæ. Ea a continuat sæ insisteasupra rolului central al Americii în securitatea Europei.

Aceastæ realitate, dureroasæ pentru autoprefluirea francezilor, adevenit øi mai claræ dupæ reunificarea Germaniei. Pânæ în acel mo-



ment, reconcilierea franco°germanæ avusese într°adevær aparenflaunei conduceri politice din partea Franflei, rezematæ confortabil pedinamismul economic al Germaniei. De fapt, aceastæ percepflieconvenea ambelor pærfli. Ea domolea temerile tradiflionale aleEuropei faflæ de Germania øi avea efectul de a consolida øi satisfaceiluziile franceze dând impresia cæ edificarea Europei era condusæde Franfla, sprijinitæ de o Germanie de Vest dinamicæ economic.

Reconcilierea franco°germanæ, cu toate deosebirile de concepflii,a fost totuøi o evoluflie pozitivæ pentru Europa øi nimic din ce s°arspune despre importanfla ei nu ar fi exagerat. Ea a furnizat o bazædecisivæ pentru tot progresul realizat pânæ acum în dificilul proces alunificærii Europei. Astfel, ea a fost de asemenea perfect compatibilæcu interesele americane øi în concordanflæ cu angajarea americanæ petermen lung în promovarea cooperærii transnaflionale în Europa. Oîntrerupere a cooperærii franco°germane ar fi o piedicæ fatalæ pentruEuropa øi un dezastru pentru poziflia americanæ în Europa.

Sprijinul american tacit a creat Franflei øi Germaniei posibili-tatea de a împinge înainte procesul unificærii Europei. Mai mult,reunificarea Germaniei a stimulat øi mai puternic Franfla sæ includæGermania într°un cadru european creator de legæturi strânse. Astfel,pe 6 decembrie 1990, preøedintele francez øi cancelarul germanøi-au exprimat angajamentul pentru o Europæ federalæ, iar zece zilemai târziu conferinfla interguvernamentalæ de la Roma asupra uniu-nii politice — neluând în seamæ rezervele Marii Britanii — a datmandat celor doisprezece miniøtri de externe ai ComunitæfliiEuropene sæ pregæteascæ un Proiect de Tratat de Uniune Politicæ.

Dar reunificarea Germaniei a schimbat dramatic øi parametriireali ai politicii europene. A fost o înfrângere geopoliticæ simultanpentru Franfla øi pentru Rusia. Germania unificatæ nu numai cæînceta sæ fie un partener politic subordonat Franflei, dar øi deveneaautomat necontestata primæ putere a Europei Occidentale øi chiar oputere mondialæ parflialæ, mai ales prin contribufliile sale financiareimportante la sprijinirea institufliilor internaflionale°cheie1. Noua


1 De exemplu, ca procentaj din bugetul total, Germania acordæ: UE – 28,5%;NATO – 22,8%; ONU – 8,93%, øi, în plus, este cel mai mare acflionar al BænciiMondiale øi al Bæncii Europene pentru Reconstrucflie øi Dezvoltare (BERD).


realitate a generat pentru Franfla øi Germania o oarecare „eliberaredin vrajæ“ în ce priveøte relaflia dintre ele, deoarece Germania eraacum capabilæ øi dornicæ sæ formuleze limpede øi sæ susflinæ deschispropria sa viziune asupra Europei viitoare, însæ în calitate departener al Franflei, øi nu de protejatæ a ei, ca pânæ acum.

Pentru Franfla, diminuarea pârghiilor sale politice a dictat maimulte urmæri în politica sa. Ea trebuia sæ recâøtige cumva o maimare influenflæ în interiorul NATO — pe care pânæ atunci øi°orefuzase în mare parte, ca protest împotriva dominafliei StatelorUnite — øi în acelaøi timp sæ°øi compenseze relativa slæbiciune prinmanevre diplomatice mai ample. Întoarcerea spre NATO putea daFranflei posibilitatea de a influenfla mai mult America; „flirturile“ocazionale, cu Moscova sau cu Londra, puteau exercita presiunedin exterior asupra Americii, ca øi asupra Germaniei.

În consecinflæ, ca parte a politicii sale de manevræ mai degrabædecât de contestare, Franfla a revenit în structura de comandæ aNATO. În 1994, Franfla era din nou participant activ øi efectiv laprocesul decizional politic øi militar al NATO; la sfârøitul lui 1995,miniøtrii francezi ai apærærii øi ai afacerilor externe erau din nouprezenfli, în mod regulat, la sesiunile alianflei. Dar în schimbul unuiprefl: odatæ complet acceptafli, ei øi°au reafirmat hotærârea de a re-forma structura alianflei pentru a realiza un mai mare echilibru întreconducerea americanæ øi participarea europeanæ la aceastæ alianflæ.Ei doreau un profil mai vizibil øi un rol mai mare pentru compo-nenta europeanæ colectivæ. Aøa cum spunea ministrul francez alafacerilor externe, Hervé de Charette, într°un discurs flinut la8 aprilie 1996: „Pentru Franfla, scopul principal [al apropierii deNATO] este afirmarea hotærâtæ a unei identitæfli europene în interio-rul alianflei, ceea ce este credibil din punct de vedere operaflional øivizibil din punct de vedere politic“.

În acelaøi timp, Parisul era bine pregætit sæ exploateze tactic le-gæturile sale tradiflionale cu Rusia pentru a restrânge politica euro-peanæ a Americii øi pentru a reînvia — oricând ar fi avantajoasæ —vechea antantæ franco°britanicæ pentru a contrabalansa evolufliaGermaniei spre statutul de primæ putere în Europa. Ministrul fran-cez de externe aproape cæ a afirmat aceste lucruri explicit în august1996, când a declarat cæ „dacæ Franfla doreøte sæ joace un rol inter-



naflional, ea insistæ sæ beneficieze de existenfla unei Rusii puterniceøi de faptul cæ o ajutæ sæ se reafirme ca putere importantæ“,îndemnându°l pe ministrul de externe rus sæ ræspundæ în acelaøi fel,afirmând cæ „dintre tofli liderii mondiali, francezii sunt cei maiaproape de a avea o atitudine constructivæ în relafliile cu Rusia“.2

Sprijinul iniflial cældufl pe care Franfla l°a acordat extinderiiNATO cætre est — de fapt, un scepticism abia reflinut faflæ de avan-tajele acesteia — era astfel, în parte, o tacticæ menitæ sæ câøtigepentru Franfla influenflæ în raporturile cu Statele Unite. Tocmai dincauzæ cæ America øi Germania erau principalii inifliatori ai extin-derii NATO, Franflei îi convenea sæ se comporte rece, sæ participecu reticenflæ, sæ exprime îngrijorare în legæturæ cu potenflialulimpact al acestei inifliative asupra Rusiei øi sæ joace rolul interlocu-torului european cel mai sensibil în dialogul cu Moscova. Câtorvastate central°europene li s°a pærut cæ Franfla chiar dædea impresia cænu era împotriva unei sfere de influenflæ a Rusiei în Europa de Est.A juca deci pe cartea Rusiei însemna nu numai a reuøi contra-balansarea Americii øi formularea unui mesaj deloc subtil pentruGermania, dar øi creøterea presiunii asupra Statelor Unite pentru aprivi favorabil propunerile franceze pentru reformarea NATO.

În cele din urmæ, extinderea NATO avea sæ necesite unanimi-tatea celor øaisprezece membri ai alianflei. Parisul øtia cæ încuviin-flarea pozifliei sale era nu numai vitalæ pentru aceastæ unanimitate,dar øi cæ era nevoie de sprijinul efectiv al Franflei pentru a evitaobstrucflionarea acesteia de cætre alfli membri ai alianflei. Astfel,Franfla nu a fæcut un secret din intenflia sa de a face din sprijinul sæupentru extinderea NATO „un ostatic“ prin care sæ obflinæ consim-flæmântul Americii faflæ de hotærârea sa de a schimba atât echilibrulde putere din interiorul alianflei, cât øi organizarea sa fundamentalæ.

La început, Franfla a dat un sprijin la fel de cældufl øi extinderiispre est a Uniunii Europene. Aici conducerea a fost în general pre-luatæ de Germania, având din partea Americii sprijin, dar nu øi unangajament la fel de mare ca øi în cazul extinderii NATO. Deøi încadrul NATO Franfla tindea sæ susflinæ cæ extinderea U.E. ar fi oumbrelæ mai potrivitæ pentru fostele state comuniste, de îndatæ ce


2 Citat de Le Nouvel Observateur, 12 august 1996.


Germania a început sæ facæ presiuni pentru ca mai rapida lærgire aU.E. sæ includæ Europa Centralæ, Franfla a început sæ ridice pro-bleme tehnice øi sæ cearæ ca U.E. sæ dea tot atâta atenflie øi flanculuiexpus al Europei, acela sudic, mediteranean. (Aceste divergenfle auapærut încæ de la întâlnirea la vârf franco°germanæ din noiembrie1994.) Accentul pus de Franfla pe chestiunea flærilor sudice a avut øiefectul de a câøtiga Franflei sprijinul membrilor sudici ai NATO,ceea ce a mærit la maxim puterea ei de negociere. Dar costul pentruaceasta a fost mærirea divergenflei de opinii geopolitice asupraEuropei între Franfla øi Germania, divergenflæ doar parflial micøoratæde sprijinul întârziat pe care Franfla l°a acordat, în a doua jumætatea anului 1996, admiterii Poloniei atât în NATO, cât øi în U.E.

Dar aceastæ divergenflæ era inevitabilæ, dat fiind contextulistoric în schimbare. Încæ de la sfârøitul celui de al doilea ræzboimondial, Germania democratæ a recunoscut cæ reconciliereafranco°germanæ era necesaræ pentru edificarea unei comunitæflieuropene în interiorul jumætæflii vestice a unei Europe divizate.Reconcilierea era de asemenea esenflialæ pentru reabilitarea istoricæa Germaniei. Astfel, acceptarea Franflei în rolul de conducætor eraun prefl cinstit. În acelaøi timp, continua ameninflare sovieticæîmpotriva unei vulnerabile Germanii de Vest a fæcut din loialitateaacesteia faflæ de America o condiflie esenflialæ pentru supraviefluire— øi chiar øi francezii au admis acest lucru. Dar dupæ præbuøireaUniunii Sovietice, subordonarea faflæ de Franfla nu era nici necesaræ,nici favorabilæ Germaniei în construirea unei Europe mai mari øimai unite. Un parteneriat la egalitate între Franfla øi Germania, încare Germania reunificatæ era acum partenerul mai puternic, era untârg mai mult decât cinstit pentru Paris; aøadar, Franfla trebuia purøi simplu sæ accepte preferinfla Germaniei pentru o legæturæ desecuritate, în prim plan, cu aliatul øi protectorul sæu transatlantic.

La sfârøitul Ræzboiului Rece, aceastæ legæturæ a cæpætat o nouæimportanflæ pentru Germania. În trecut, ea flinuse Germania la adæ-post faflæ de o ameninflare externæ, dar foarte apropiatæ øi era condi-flia necesaræ pentru ca în cele din urmæ flara sæ se reunifice. CândUniunea Sovieticæ a dispærut øi Germania s°a reunificat, legætura sacu America era acum umbrela sub care ea îøi putea asuma într°unmod mai deschis rolul conducætor în Europa Centralæ færæ ca în



acelaøi timp sæ°øi ameninfle vecinii. Legætura cu America ofereamai mult decât un certificat de bunæ purtare: îi asigura pe veciniiGermaniei cæ o relaflie strânsæ cu aceasta însemna øi o relaflie strânsæcu America. Toate acestea i°au uøurat Germaniei definirea mai pefaflæ a propriilor prioritæfli geopolitice.

Germania — ancoratæ sigur în Europa øi devenitæ inofensivæ,dar siguræ prin vizibila prezenflæ militaræ americanæ — putea acumsæ susflinæ asimilarea proaspæt eliberatei Europe Centrale în struc-turile europene. Nu avea sæ fie vechea Mitteleuropa a imperialis-mului german, ci o mai benignæ comunitate de înnoire economicæstimulatæ de investifliile øi comerflul german, pentru care Germaniaar fi fost øi garantul eventualei sale includeri formale (a acestei noiMitteleuropa) atât în U.E., cât øi în NATO. Câtæ vreme alianflafranco°germanæ furniza platforma indispensabilæ pentru caGermania sæ°øi poatæ afirma cu hotærâre un rol regional maihotærât, aceasta nu mai trebuia sæ fie timidæ în a se afirma îninteriorul unei orbite în care avea interese speciale.

Pe harta Europei, zona de interes special pentru Germania arputea fi schiflatæ sub forma unui dreptunghi, la vest incluzând desi-gur Franfla, iar la est cuprinzând proaspæt emancipatele statepost°comuniste din Europa Centralæ, inclusiv republicile baltice,Ucraina øi Belarus, ajungând chiar pânæ la Rusia (vezi harta de lap. 77). În multe privinfle, aceastæ zonæ corespunde întinderii istoricea constructivei influenfle culturale germane, sædite în epoca prena-flionalistæ în Europa Ræsæriteanæ øi Centralæ øi în republicile balticede cætre coloniøti germani, oræøeni øi fermieri, ce au fost cu tofliiîndepærtafli de acolo în decursul celui de al doilea ræzboi mondial.Øi ceea ce este øi mai important, zonele de interes special pentruFranfla (discutate mai devreme) øi pentru Germania, dacæ sunt pri-vite împreunæ, ca pe hartæ, desemneazæ de fapt graniflele vestice øiestice ale Europei, în vreme ce suprapunerea lor subliniazæ impor-tanfla politicæ decisivæ a conexiunii franco°germane ca nucleu vitalal Europei.

Pentru ca rolul Germaniei în Europa Centralæ sæ se poatæ afirmahotærât øi pe faflæ, breøa decisivæ a constituit°o reconcilierea germa-no°polonæ ce a avut loc pe la mijlocul anilor nouæzeci. În ciuda øovæ-ielii inifliale, Germania reunitæ (la îndemn american) a recunoscut



formal granifla de pe Oder°Neisse cu Polonia øi acest pas a înlæturatsingura rezervæ mai importantæ a Poloniei faflæ de o relaflie maistrânsæ cu Germania. Ca urmare a unor alte gesturi de mutualæbunævoinflæ øi iertare, aceastæ relaflie a suferit o schimbare radicalæ. Nunumai cæ efectiv comerflul dintre cele douæ flæri a explodat (în 1995Polonia a depæøit Rusia, fiind cel mai mare partener comercial ræsæri-tean al Germaniei), dar Germania a devenit principalul susflinætor alPoloniei pentru a deveni membræ a U.E. øi (împreunæ cu America) aNATO. Nu este exagerat sæ spunem cæ, pe la jumætatea acestuideceniu, reconcilierea germano°polonæ avea în Europa Centralæ oimportanflæ geopoliticæ egalând impactul pe care, mai devreme, îlavusese reconcilierea franco°germanæ asupra Europei Occidentale.

Prin intermediul Poloniei, influenfla germanæ putea radia sprenord (în statele baltice) øi spre est (în Ucraina øi Belarus). Mai mult,sfera reconcilierii germano°polone era oarecum lærgitæ prin inclu-derea ocazionalæ a Poloniei în importante discuflii franco°germaneasupra viitorului Europei. Aøa°numitul Triunghi de la Weimar (nu-mit aøa dupæ oraøul german în care au avut loc primele consultæri lanivel înalt franco°germano°polone, consultæri ce apoi au devenitperiodice) a creat o axæ geopoliticæ potenflial importantæ pe conti-nentul european, cuprinzând aproximativ 180 de milioane de oamenidin trei nafliuni cu un foarte clar sentiment al identitæflii naflionale. Pede o parte, aceasta a întærit øi mai mult rolul dominant al Germanieiîn Europa Centralæ, iar pe de altæ parte acest rol a fost oarecumcontrabalansat de participarea franco°polonæ în dialogul tripartit.

Acceptarea de cætre Europa Centralæ a rolului conducætor alGermaniei — øi cu atât mai mult de cætre statele central°europenemai mici — a fost uøuratæ de evidenta angajare germanæ în procesulextinderii spre est a celor mai importante instituflii europene. Anga-jându°se astfel, Germania øi°a asumat o misiune istoricæ în marecontradicflie cu unele concepflii vest°europene bine înrædæcinate. Dinperspectiva acestora din urmæ, ceea ce se petrecea la est deGermania øi de Austria era perceput ca fiind oarecum dincolo de li-mita de preocupæri ale adeværatei Europe. Aceastæ atitudine — for-mulatæ la începutul secolului al XVIII-lea de lordul Bolingbroke3,


3 Cf. History of Europe, from the Pyrenean Peace to the Death of Louis XIV.


care susflinea cæ violenfla politicæ din est nu avea nici o importanflæpentru occidentali — a reapærut în timpul crizei de la München din1938; øi, tragic, în atitudinea Angliei øi Franflei din timpul conflictuluidin Bosnia de la mijlocul anilor ’90. Ea încæ mai stæ ascunsæ, din-colo de suprafaflæ, în dezbaterile continui asupra viitorului Europei.

Spre deosebire de aceasta, singura dezbatere realæ în Germaniaera asupra a ce ar trebui extins mai întâi, NATO sau U.E. —ministrul apærærii era favorabil primei, ministrul de externe sus-flinând°o pe cea de a doua — cu rezultatul evident cæ Germania adevenit apostolul necontestat al unei Europe mai mari øi mai unite.Cancelarul german [Helmut Kohl] vorbea despre anul 2000 ca ter-men al primei extinderi spre est a U.E., iar ministrul german al apæ-rærii a fost printre primii care au sugerat cæ aniversarea a 50 de anide la fondarea NATO este o datæ simbolicæ potrivitæ pentru extin-derea spre est a alianflei. Astfel, concepflia Germaniei asupra viito-rului Europei era diferitæ de cea a principalilor sæi aliafli europeni:britanicii øi°au afirmat preferinfla pentru o Europæ mai mare deoa-rece considerau lærgirea ca un mijloc de a slæbi unitatea Europei;francezii s°au temut cæ lærgirea ar întæri rolul Germaniei øi de aceeaau fost în favoarea integrærii pe baze mai exigente. Germania asusflinut ambele concepflii øi astfel øi°a câøtigat propria poziflie înEuropa Centralæ.

OBIECTIVUL PRINCIPAL AL AMERICII

Pentru America, principala problemæ este cum sæ construiascæ oEuropæ bazatæ pe legætura franco°germanæ, o Europæ viabilæ, care særæmânæ legatæ de Statele Unite øi care sæ lærgeascæ în continuare sferasistemului internaflional democratic de cooperare pe care se sprijinæatât de mult exercitarea eficientæ a întâietæflii mondiale americane. Deaceea, problema nu este de a face o alegere între Franfla øi Germania.În absenfla oricæreia dintre ele nu va exista Europa.

Din cele de mai sus rezultæ trei mari concluzii:

1. Angajamentul american în cauza unificærii Europei estenecesar pentru a contracara criza internæ moralæ øi de flel care a



subminat pânæ acum vitalitatea Europei, pentru a înlætura suspi-ciunea foarte ræspânditæ în Europa cæ de fapt America nu este înfavoarea unei unitæfli europene autentice øi pentru a infuza între-prinderii europene doza de fervoare democraticæ necesaræ. Aceastareclamæ o angajare claræ din partea Americii pentru o eventualæacceptare a Europei ca partenerul sæu mondial.

2. Pe termen scurt, opoziflia tacticæ faflæ de politica francezæ øisprijinul pentru poziflia conducætoare a Germaniei sunt justificate;pe termen lung, unitatea europeanæ va trebui sæ implice o identitateeuropeanæ militaræ øi politicæ mai bine conturatæ dacæ o adeværatæEuropæ ar fi sæ devinæ realitate. Aceasta necesitæ o punere de acordprogresivæ cu vederile franceze privind distribuirea de putere îninteriorul institufliilor transatlantice.

3. Nici Franfla, nici Germania nu sunt suficient de puternicepentru a construi Europa pe cont propriu øi pentru a rezolva cuRusia ambiguitæflile inerente definirii întinderii geografice aEuropei. Aceasta necesitæ o implicare americanæ energicæ, hotærâ-tæ øi cu scop precis, mai ales în ceea ce priveøte Germania, pentrua defini întinderea Europei øi, de asemenea, pentru a face faflæ unorchestiuni sensibile, — mai ales pentru Rusia, — precum statutulrepublicilor baltice øi al Ucrainei în cadrul sistemului european.

Atât importanfla geopoliticæ pe care capul de pod european oare pentru SUA, cât øi modesta sa întindere geograficæ devin evi-dente de la prima privire asupra unei hærfli a vastei mase conti-nentale a Eurasiei. Pæstrarea acestui cap de pod øi extinderea lui catrambulinæ a democrafliei au o relevanflæ directæ pentru securitateaAmericii. Discrepanfla actualæ dintre preocuparea mondialæ aAmericii pentru stabilitate, ca øi pentru chestiunea conexæ care esteræspândirea democrafliei øi aparenta indiferenflæ a Europei faflæ deaceste probleme — deøi Franfla se auto°proclamæ putere mondialæ— trebuie redusæ, ceea ce este posibil numai dacæ Europa îøi asumædin ce în ce mai mult un caracter confederat. Europa nu poatedeveni un stat°nafliune unitar din cauza persistenflei diverselor saletradiflii naflionale, dar poate deveni o entitate care, prin institufliipolitice comune, sæ reflecte în mod cumulat valori democratice



împærtæøite, sæ-øi identifice propriile interese cu universalizarea lorøi sæ exercite o atracflie magneticæ asupra „conlocuitorilor“ sæi dinspafliul Eurasiei.

Læsafli singuri, europenii riscæ sæ fie absorbifli de problemele lorsociale interne. Refacerea economicæ a Europei a pus în umbræcosturile pe termen lung ale acestui succes aparent. Aceste costurisunt pægubitoare economic øi politic. Criza de legitimitate politicæøi de vitalitate economicæ cu care se confruntæ din ce în ce mai multEuropa Occidentalæ — øi pe care nu o poate depæøi — are rædæciniadânci în puternica extindere a unei structuri sociale susflinute destat øi care favorizeazæ paternalismul, protecflionismul øi parohia-lismul. Rezultatul este o situaflie culturalæ care îmbinæ hedonismulrupt de realitate cu un vid spiritual — situaflie ce poate fi exploatatæde extremiøtii naflionaliøti sau de ideologii dogmatici.

Dacæ se extinde aceastæ situaflie, ea poate deveni fatalædemocrafliei øi ideii de Europa. Acestea douæ sunt, de fapt, legateîntre ele deoarece noile probleme ale Europei — fie ele imigrafliasau competitivitatea economicæ øi tehnologicæ cu America sauAsia, ca sæ nu mai vorbim de nevoia unei reforme stabile politic astructurilor socio°economice existente — pot fi rezolvate eficientîntr°un context continental lærgit. O Europæ mai mare decât sumapærflilor ei — adicæ o Europæ care îøi asumæ un rol mondial înextinderea democrafliei øi în mai ampla promovare a valorilorumane fundamentale — este foarte probabil sæ fie o Europæ care sæfie hotærât nepropice extremismului politic, naflionalismului îngustsau hedonismului social.

Nu mai este nevoie sæ evocæm vechile temeri faflæ de un acordseparat germano°rus sau sæ exageræm urmærile unui flirt tactic întreFranfla øi Rusia pentru a trezi grija faflæ de stabilitatea geopoliticæ aEuropei, — øi faflæ de rolul Americii în aceasta —, temeri care arrezulta din eøuarea eforturilor pe care Europa încæ le depune pentrua se uni. De fapt, orice astfel de eøec ar atrage dupæ sine câtevamanevre europene reînnoite, dar destul de tradiflionale. În modsigur ar genera ocazia ca fie Rusia, fie Germania sæ se afirme puter-nic din punct de vedere geopolitic, deøi, dacæ istoria modernæ aEuropei oferæ vreo lecflie, nici una dintre ele nu ar putea câøtiga unsucces de duratæ în aceastæ privinflæ. Totuøi, cel puflin Germania ar



deveni probabil mai insistentæ øi mai explicitæ în afirmarea inte-reselor sale naflionale.

În prezent, interesele Germaniei coincid, øi chiar sunt idealizateîn interior, cu acelea ale UE øi NATO. Pânæ øi purtætorii de cuvântai Alianflei 90 (Verzii), partid de stânga, au susflinut exinderea atâta NATO, cât øi a UE. Dar dacæ unificarea øi lærgirea Europei arstagna, avem motive sæ presupunem cæ ar putea sæ aparæ o definifliemai naflionalistæ a conceptului Germaniei de „ordine“ în Europa, ceeace ar putea fi în detrimentul stabiltæflii acesteia. Wolfgang Schauble,liderul creøtin°democraflilor din Bundestag øi posibil succesor alcancelarului Kohl, a exprimat aceastæ idee când a afirmat cæGermania nu mai este „bastionul occidental împotriva Estului; noiam devenit centrul Europei“, adæugând în acest sens cæ „în lungiperioade din Evul Mediu… Germania a fost implicatæ în creareaordinii în Europa“.4 În viziunea sa, Mitteleuropa — în loc de a fi oregiune europeanæ în care Germania predominæ economic — ar de-veni o zonæ de evidentæ supremaflie politicæ germanæ, ca øi bazapentru o politicæ germanæ mai unilateralæ faflæ de Est øi Vest. Europaar înceta atunci sæ fie un cap de pod în Eurasia pentru putereaamericanæ øi potenflialæ trambulinæ pentru extinderea în Eurasia asistemului democratic mondial. Iatæ de ce sprijinul americanconcret øi neechivoc pentru unificarea Europei trebuie sæ fie întærit.Deøi, atât în timpul refacerii economice a Europei, cât øi în cadrulalianflei transatlantice de securitate, America øi°a exprimat deseorisprijinul pentru unificarea Europei øi a susflinut cooperareatransnaflionalæ în Europa, în acelaøi timp ea a acflionat ca øi cum arfi preferat ca în probleme politice øi economice serioase sæ tratezecu state europene individuale øi nu cu Uniunea Europeanæ ca atare.Ocazional, America a insistat sæ aibæ de°a face cu o singuræ voce însistemul decizional european, ceea ce a fost de naturæ sæ întæreascæsuspiciunea europenilor cæ America favorizeazæ coopererea întreeuropeni atunci când ei se lasæ conduøi de americani, dar nu cândei formuleazæ politicile Europei. America ar greøi dacæ ar trimite unasemenea mesaj.


4 „Politiken Sondag“, 2 august 1996.


Angajamentul american faflæ de unitatea Europei — reiterat decircumstanflæ în declaraflia comunæ americano°europeanæ de laMadrid din decembrie 1995 — va continua sæ sune a gol pânæ înmomentul în care America va fi gata nu numai sæ declare færæechivoc cæ este pregætitæ sæ accepte urmærile faptului cæ Europa ardeveni cu adeværat Europa, dar øi sæ acflioneze în consecinflæ. PentruEuropa, cea mai importantæ consecinflæ ar însemna un parteneriatautentic cu America, mai degrabæ decât statutul de aliat preferat,dar încæ subordonat. Iar un parteneriat autentic înseamnæ responsa-bilitæfli øi decizii comune. Sprijinul american pentru aceastæ cauzæar ajuta la înviorarea dialogului transatlantic øi ar stimula printreeuropeni o concentrare mai mare asupra rolului pe care o Europæ cuadeværat importantæ l°ar putea juca în lume. Este de imaginat cæ laun moment dat o Uniune Europeanæ realmente unitæ øi puternicæ arputea deveni un rival politic mondial pentru SUA. Ea ar putea cusiguranflæ deveni un dificil competitor economic øi tehnologic, iarinteresele sale geopolitice în Orientul Mijlociu øi în alte pærfli arputea deveni semnificativ divergente faflæ de cele ale Americii. Dar,de fapt, o astfel de Europæ puternicæ øi cu un flel politic unic nu esteprobabilæ în viitorul apropiat. Spre deosebire de condifliile care pre-valau în America la momentul formærii S.U.A., existæ rædæcini isto-rice adânci ale dæinuirii statelor-nafliuni europene, øi este evident cæentuziasmul pentru o Europæ transnaflionalæ a pælit.

Alternativele reale pentru urmætorul sau urmætoarele douædecenii sunt fie o Europæ în unificare øi extindere, cæutând sæ atingæ— deøi ezitant øi spasmodic — flinta unitæflii continentale; fie oEuropæ în stagnare, nemiøcându°se prea mult dincolo de starea saactualæ de integrare sau dincolo de actuala sa întindere geograficæ,Europa Centralæ ræmânând, geopolitic, o „flaræ°a°nimænui“; fie, caurmare a stagnærii, o Europæ din ce în ce mai fragmentatæ, în carear reapærea vechile rivalitæfli de putere. Într°o Europæ în stagnareeste aproape inevitabil ca auto°identificarea Germaniei cu Europasæ pæleascæ, determinând o definiflie mai naflionalistæ a intereselorde stat ale Germaniei. Pentru America, prima alternativæ este evidentcea mai bunæ, dar ea necesitæ sprijin american „energizant“, dacæva fi sæ devinæ realitate.



În aceastæ fazæ de construire ezitantæ a Europei, SUA nu tre-buie sæ se implice direct în dezbateri complicate asupra unor ches-tiuni precum aceea dacæ UE ar trebui sæ ia hotærâri de politicæexternæ prin votul majoritæflii (poziflie favorizatæ în special deGermania); sau dacæ Parlamentul European ar trebui sæ°øi asumeputeri legislative precise, iar Comisia Europeanæ de la Bruxelles artrebui sæ devinæ efectiv executivul european; dacæ agenda imple-mentærii acordului de uniune economicæ øi monetaræ ar trebui sæ fiemai relaxatæ; sau, în sfârøit, dacæ Europa ar trebui sæ fie o largæ con-federaflie sau o entitate multi°stratificatæ, cu un nucleu federalizatøi, spre exterior, cu margini oarecum mai libere. Europenii între eitrebuie sæ se batæ ca sæ rezolve aceste chestiuni — øi e mai multdecât probabil cæ progresul în ce priveøte toate aceste chestiuni vafi inegal, marcat de pauze, realizat, în cele din urmæ, numai princompromisuri complicate.

Cu toate acestea, este rezonabil sæ presupunem cæ UniuneaEconomicæ øi Monetaræ va fiinfla prin anul 2000, probabil, laînceput, între øase pânæ la zece din cei cincisprezece actualimembri ai UE. Acest lucru va accelera integrarea economicæ aEuropei, dincolo de dimensiunea monetaræ, încurajând mai departeintegrarea sa politicæ. Astfel, prin øocuri øi salturi øi cu un nucleupropriu mai integrat, precum øi cu margini mai libere, o Europæunitæ va deveni din ce în ce mai mult un jucætor politic importantpe tabla de øah eurasiaticæ.

În orice caz, America nu trebuie sæ dea impresia cæ preferæ oasociere europeanæ mai vagæ, chiar dacæ mai extinsæ, ci sæ°øi arate,prin afirmaflii øi fapte, disponibilitatea de a trata în cele din urmæUE ca partenerul sæu mondial în probleme de politicæ øi securitateøi nu doar ca pe o piaflæ regionalæ comunæ formatæ din state aliatecu SUA prin intermediul NATO. Pentru a face acest angajamentmai credibil øi pentru a trece dincolo de retorica parteneriatului, arputea fi propuse øi inifliate mæsuri, împreunæ cu UE, privind un noumecanism bilateral transatlantic de luare a deciziilor.

Acelaøi principiu se aplicæ pentru NATO. Menflinerea NATOeste vitalæ pentru conexiunea transatlanticæ. În aceastæ privinflæexistæ un consens americano–european covârøitor. Færæ NATO,Europa nu numai cæ ar deveni vulnerabilæ, dar s°ar øi fragmenta



politic. NATO asiguræ securitatea europeanæ øi oferæ o structuræstabilæ pentru înfæptuirea unitæflii europene. Acest lucru face caNATO sæ fie vital pentru Europa.

Totuøi, pe mæsuræ ce Europa se uneøte, treptat øi cu ezitæri,structura internæ øi dezvoltarea NATO vor trebui ajustate. În aceas-tæ privinflæ, francezii au dreptate. Nu putem avea vreodatæ o Europæcu adeværat unitæ øi, în acelaøi timp, o alianflæ care sæ ræmânæ inte-gratæ pe baza unei singure superputeri cu cincisprezece puteridependente. Când Europa va începe sæ°øi asume o identitatepoliticæ proprie, veritabilæ, cu preluarea crescândæ de cætre UE aunor funcflii de guvern supranaflional, NATO va trebui sæ setransforme pe baza formulei 1 + 1 (SUA + UE).

Acest lucru nu se va întâmpla peste noapte øi dintr-o datæ.Repet, progresul în aceastæ direcflie va fi ezitant. Dar un astfel deprogres va trebui reflectat în aranjamentele actuale ale alianflei,pentru ca însæøi absenfla unor astfel de ajustæri sæ nu devinæ unobstacol în calea progresului pe mai departe. Un pas semnificativîn aceastæ direcflie a fost decizia alianflei din 1996 de a face locpentru Combined Joint Task Forces, preconizând astfel posibilita-tea unor inifliative militare strict europene bazate pe logistica alian-flei, ca øi pe comanda, controlul, comunicafliile øi informafliile acesteia.Mai multæ bunævoinflæ din partea SUA faflæ de cererile Franfleipentru un rol mai important al Uniunii Europene Occidentale înNATO, mai ales cu privire la comandæ øi la luarea deciziilor, arindica de asemenea o veritabilæ susflinere americanæ pentru unitateaeuropeanæ øi ar ajuta la diminuarea discrepanflei dintre America øiFranfla în privinfla eventualei autodefiniri a Europei.

În ultimæ instanflæ, este posibil ca Uniunea EuropeanæOccidentalæ (UEO) sæ cuprindæ câteva state membre ale UE, care,din rafliuni geopolitice øi istorice diferite, ar putea opta sæ nu devinæmembre ale NATO. Aceasta ar putea implica state precumFinlanda sau Suedia, poate chiar øi Austria, toate aceste state avânddeja statutul de observatori în cadrul UEO.5


5 Este de notat faptul cæ voci influente, atât din Finlanda, cât øi din Suedia, auînceput sæ discute posibilitatea asocierii la NATO. Mediile de informare din Suedia rela-tau, în mai 1996, ridicarea, de cætre comandantul Forflelor de apærare finlandeze, a pro-blemei posibilitæflii desfæøurærii de forfle NATO pe teritoriul scandinav, iar în august


Între timp, pânæ la apariflia unei Europe mai lærgite øi mai unite,— øi aceasta, chiar în cele mai bune circumstanfle, nu se vaîntâmpla curând —, SUA vor trebui sæ lucreze în strânsæ legæturæcu Franfla øi Germania pentru a ajuta la apariflia unei astfel deEurope mai largi øi mai unite. Astfel, în ceea ce priveøte Franfla,dilema centralæ a politicii americane va continua sæ fie cum poatefi momitæ Franfla sæ se integreze mai profund politic øi militar færæa compromite prin aceasta legætura americano°germanæ, iar în ceeace priveøte Germania dilema constæ în aceea cum poate fi exploa-tatæ încrederea SUA în rolul conducætor al Germaniei într°o Europæatlanticistæ færæ a trezi neliniøte în Franfla, în Marea Britanie, ca øiîn alte state europene.

Demonstrarea flexibilitæflii americane în ceea ce priveøte viitoa-rea întindere a alianflei ar fi utilæ într-o mai mare eventualæsusflinere francezæ extinderii spre est a alianflei.

În cele din urmæ, o zonæ NATO de securitate militaræ integratæde ambele pærfli ale Germaniei ar ancora Germania mai puternicîntr°un cadru multilateral, øi aceasta ar fi o problemæ importantæpentru Franfla. Mai mult chiar, extinderea alianflei va mæri proba-bilitatea ca Triunghiul Weimar (format din Germania, Franfla øiPolonia) sæ devinæ un subtil mijloc de echilibrare oarecum a roluluiconducætor al Germaniei în Europa. Chiar dacæ Polonia se bazeazæpe susflinerea Germaniei pentru a obfline intrarea în alianflæ (øi estenemulflumitæ de actualele ezitæri ale Franflei în privinfla unei astfelde extinderi), o datæ ce va fi acceptatæ în alianflæ, o perspectivæ geo-politicæ franco-polonæ este mai mult decât posibil sæ aparæ.

În orice caz, Washington°ul nu ar trebui sæ piardæ din vederefaptul cæ Franfla este doar un adversar pe termen scurt înproblemele legate de identitatea Europei sau de treburile interne ale


1996 Comisia pentru apærare a Parlamentului suedez recomanda — dând astfel semnede orientare treptatæ spre cooperarea mai strânsæ în domeniul securitæflii cu NATO — caSuedia sæ se alæture grupului WEAG (Western European Armament Group), din care facparte numai membrii NATO. Dupæ cum, alte state pot cæuta o legæturæ cu UEO ca pre-liminarii la o eventualæ aderare la NATO. Tot astfel, la un moment dat , UEO ar puteasæ rivalizeze cu programul Parteneriatului pentru pace al NATO în ceea ce priveøte viitoriimembri ai UE. Toate acestea ar ajuta la extinderea reflelei de cooperare pentru securitateîn Europa, dincolo de limitele formale ale alianflei transatlantice.


NATO. Mai mult, ar trebui sæ flinæ seama de faptul cæ Franfla este unpartener esenflial în importanta sarcinæ de a bloca permanentGermania democratæ în interiorul Europei. Acesta este rolul istorical relafliei franco°germane, iar extinderea UE øi NATO spre Est artrebui sæ sporeascæ importanfla acestei relaflii ca un nucleu alEuropei. În cele din urmæ, Franfla nu este suficient de puternicæ nicipentru a obstrucfliona America în ce priveøte principiilegeostrategice ale politicii sale europene, nici pentru a deveni prinea însæøi liderul Europei. Aøadar, ciudæfleniile øi chiar øi acceselesale pot fi tolerate.

Este, de asemenea, relevant sæ notæm faptul cæ Franfla joacæ unrol constructiv în Africa de Nord øi în flærile africane francofone. Eaeste partenerul esenflial al Marocului øi Tunisiei øi exercitæ, deasemenea, un rol stabilizator în Algeria. Existæ un motiv internserios pentru un astfel de amestec francez: 5 milioane de musul-mani sunt acum rezidenfli francezi. Franfla are astfel o mizæ vitalæ înstabilitatea øi dezvoltarea în ordine a Africii de Nord. Dar acestinteres aduce un beneficiu øi mai mare pentru securitatea europea-næ. Færæ conøtiinfla de misiune a Franflei, flancul sudic al Europei arfi mult mai instabil øi mai ameninflætor. Tot sudul Europei este dince în ce mai preocupat de ameninflarea social°politicæ reprezentatæde instabilitatea de°a lungul flærmului sudic mediteranean.

Intensa preocupare a Franflei pentru ceea ce se întâmplæ de°alungul Mediteranei este astfel foarte oportunæ pentru preocupærilede securitate ale NATO, iar aceasta trebuie luatæ în consideraflieatunci când America trebuie, ocazional, sæ facæ faflæ cererilor exa-gerate ale Franflei pentru un statut special de lider.

Germania este o altæ problemæ. Rolul dominant al Germanieinu poate fi negat, dar trebuie arætatæ prudenflæ cu privire la oricesusflinere publicæ a rolului de lider al Germaniei în Europa. Acestrol de lider poate pærea avantajos unor state europene — precumcele din Europa Centralæ, care apreciazæ inifliativa în favoareaextinderii Europei spre est — øi poate fi tolerat de vest°europeniatât timp cât este subsumat supremafliei americane, dar, în ultimæinstanflæ, construcflia europeanæ nu se poate baza pe acest lucru.Prea multe amintiri persistæ încæ; prea multe temeri pot sæ iasæ lasuprafaflæ. O Europæ construitæ øi condusæ de Berlin nu este



realizabilæ. Din acest motiv Germania are nevoie de Franfla, Europaare nevoie de alianfla franco°germanæ øi America nu poate alegeîntre Germania øi Franfla.

Problema esenflialæ privind extinderea NATO constæ în aceea cæeste un proces conectat integral cu extinderea Europei. DacæUniunea Europeanæ va deveni o comunitate mai extinsæ din punctde vedere geografic — cu un nucleu franco°german mai integrat, curol de lider, øi spaflii exterioare mai puflin integrate — øi dacæ oastfel de Europæ îøi va baza securitatea pe o alianflæ continuæ cuAmerica, atunci decurge cæ sectorul sæu cel mai expus din punct devedere geopolitic, Europa Centralæ, nu poate fi exclus în moddemonstrativ de la împærtæøirea sentimentului de securitate de carese bucuræ restul Europei prin intermediul alianflei transatlantice. Înaceastæ privinflæ, America øi Germania sunt de acord. Pentru ele,motivul lærgirii este politic, istoric øi constructiv. Extinderea nueste dictatæ de animozitate faflæ de Rusia, nici de teamæ faflæ deRusia, nici de dorinfla de a izola Rusia.

Aøadar, America trebuie sæ colaboreze îndeaproape cu Germaniapentru promovarea extinderii spre est a Europei. În aceast scop,cooperarea americano°germanæ øi conducerea comunæ sunt esen-fliale. Extinderea va fi posibilæ dacæ SUA øi Germania încurajeazæîmpreunæ celelalte flæri aliate din NATO sæ sprijine acest pas øi fiesæ negocieze de o manieræ eficientæ un acord cu Rusia, dacæ aceastaeste dispusæ sæ se ajungæ la un compromis (a se vedea capitolul 4),fie sæ acflioneze cu hotærâre, cu convingerea justæ cæ flelul construc-fliei Europei nu poate fi subordonat obiecfliilor Moscovei. Presiunicombinate americano°germane sunt mai ales necesare pentru obfli-nerea acordului unanim al tuturor membrilor NATO, dar nici unmembru NATO nu va putea sæ°l refuze dacæ America øi Germaniafac presiuni împreunæ pentru aceasta.

În cele din urmæ, miza acestui efort este rolul pe termen lung alAmericii în Europa. O nouæ Europæ încæ se conturezæ, øi dacæaceastæ nouæ Europæ va ræmâne din punct de vedere geopolitic oparte a spafliului „euro°atlantic“, extinderea NATO este esenflialæ.Într°adevær, o politicæ cuprinzætoare a SUA pentru Eurasia ca întregnu va fi posibilæ dacæ efortul de extindere a NATO, fiind lansat deSUA, întârzie øi este ezitant. Un astfel de eøec ar discredita poziflia



de lider a Americii; ar spulbera conceptul de lærgire europeanæ; ardemoraliza statele central-europene; øi ar putea reînvia aspirafliilegeopolitice în prezent adormite sau muribunde ale Rusiei în EuropaCentralæ. Pentru Occident, ar fi vorba de o ranæ fæcutæ cu propria-imânæ care ar putea da o lovituræ mortalæ proiectelor pentru un piloncu adeværat european în orice posibilæ construcflie de securitateeurasiaticæ; øi pentru America, aceasta ar fi nu doar o înfrângere re-gionalæ, ci în aceeaøi mæsuræ o înfrângere mondialæ.

Linia fundamentalæ care sæ ghideze extinderea progresivæ aEuropei trebuie sæ fie aserfliunea ca nici o putere din afara existen-tului sistem translatlantic sæ nu aibæ drept de veto pentru partici-parea oricærui stat european calificat în cadrul sistemului european— øi de aici nici în cadrul sistemului sæu de securitate transatlantic— øi ca nici un stat european calificat sæ nu fie exclus a priori de lao eventualæ aderare la UE sau NATO. Mai ales statele baltice ex-trem de vulnerabile øi din ce în ce mai pregætite de aderare suntîndreptæflite sæ øtie cæ în cele din urmæ pot deveni membre deplineîn ambele organizaflii — øi cæ între timp suveranitatea lor nu poatefi ameninflatæ færæ a angaja interesele unei Europe în expansiune øiale partenerului sæu, SUA. Pe scurt, Occidentul — mai ales Americaøi aliaflii sæi vest°europeni — trebuie sæ dea un ræspuns la problemaridicatæ cu elocvenflæ de Václav Havel la Aachen, pe 15 mai 1996:

„Øtiu cæ nici Uniunea Europeanæ, nici Alianfla Nord-Atlanticænu°øi pot deschide porflile peste noapte pentru tofli cei care aspiræ sæadere la ele. Ceea ce ambele pot face cu siguranflæ — øi ceea ce artrebui sæ facæ înainte sæ fie prea târziu — este sæ dea întregiiEurope, væzutæ ca o sferæ cu valori comune, asigurarea claræ cæ nusunt organizaflii închise. Ar trebui ca acestea sæ formuleze opoliticæ detaliatæ øi claræ cu privire la lærgirea treptatæ care nunumai sæ cuprindæ o agendæ, ci sæ øi explice logica acesteiagende“. (subl. autorului)

AGENDA ISTORICÆ A EUROPEI

Chiar dacæ în acest moment limitele estice ale Europei nu potfi nici ferm definite, nici definitiv trasate, în sensul cel mai larg



Europa este o civilizaflie unitaræ, derivatæ dintr°o tradiflie creøtinæîmpærtæøitæ. O definiflie occidentalæ mai precisæ a Europei a fostasociatæ cu Roma øi moøtenirea sa istoricæ. Dar tradiflia creøtinæ aEuropei a înglobat de asemenea Bizanflul øi radiaflia sa ortodoxiarusæ. Astfel, din punct de vedere cultural, Europa este mai multdecât Europa Sfântului Petru, iar Europa Sfântului Petru este multmai mult decât Europa Occidentalæ — chiar dacæ în ultimii aniultima denumire a uzurpat identitatea „Europei“. Chiar øi o scurtæprivire asupra hærflii de mai jos confirmæ faptul cæ Europa actualæpur øi simplu nu este o Europæ completæ. Mai grav încæ, este oEuropæ în care o zonæ de insecuritate între Europa øi Rusia poateavea un efect de absorbflie asupra ambelor, cauzând în modinevitabil tensiuni øi rivalitæfli.

O Europæ a lui Carol cel Mare (limitatæ la Europa de Vest) aveasens în timpul Ræzboiului Rece din necesitate, dar o astfel deEuropæ este acum o anomalie. Aceasta se datoreazæ faptului cæ, mai


Membri UE øi NATO

Aceasta este adeværata „Europæ“?


mult decât a fi o civilizaflie, Europa unitæ care îøi face apariflia estede asemenea un mod de viaflæ, un standard de viaflæ øi o politicæ aprocedurilor democratice comune, færæ povara conflictelor etnice øiteritoriale. Aceastæ Europæ, în întinderea sa formal organizatæ, esteîn prezent mult mai puflin decât potenflialul sæu efectiv. Câteva dinstatele cele mai avansate øi mai stabile din punct de vedere politicdin Europa Centralæ, toate fæcând parte din tradiflia occidentalæ aSfântului Petru, mai ales Republica Cehæ, Polonia, Ungaria øi,poate, Slovenia, sunt cert calificate øi doresc aderarea la „Europa“øi la legætura sa tansatlanticæ de securitate.

În actualele circumstanfle, extinderea NATO pentru includereaPoloniei, Republicii Cehe øi Ungariei — probabil pânæ în 1999 —pare verosimilæ. Dupæ acest prim, dar semnificativ pas, este posibilca orice extindere ulterioaræ a alianflei sæ fie ori accidentalæ, ori sæurmeze extinderii UE. Aceasta din urmæ implicæ un proces multmai complicat, atât în ceea ce priveøte numærul de etape deadmitere, cât øi în ceea ce priveøte condifliile de aderare. (A se ve-dea schema de la pagina 98.) Astfel, chiar øi primele admiteri în UEale unor flæri din Europa Centralæ sunt puflin probabile înainte deanul 2002 sau poate chiar ceva mai târziu. Totuøi, dupæ ce primeletrei noi membre NATO au aderat la UE, atât UE, cât øi NATO vortrebui sæ°øi punæ problema extinderii calitæflii de membru la repu-blicile baltice, Slovenia, România, Bulgaria øi Slovacia øi poate, deasemenea, Ucraina.

Este demn de luat în seamæ faptul cæ perspectiva unei eventualeaderæri deja exercitæ o influenflæ constructivæ asupra afacerilor øicomportamentului viitorilor membri. Cunoaøterea faptului cæ niciUE, nici NATO nu doresc sæ fie împoværate de conflicte adiflionalece au legæturæ fie cu drepturile minoritæflilor, fie cu revendicæriteritoriale între membrii lor (Turcia contra Greciei este mai multdecât de ajuns) a dat deja Slovaciei, Ungariei øi României îndemnulnecesar de a ajunge la compromisuri pentru a corespunde standar-delor stabilite de Consiliul Europei. Acelaøi lucru este valabilpentru principiul mai general cæ numai democrafliile se pot calificapentru aderare. Dorinfla de a nu fi exclus are un important impactde întærire asupra noilor democraflii.



vMembru al UE: Procedura de aderare

O flaræ europeanæ supune o cerere pentru aderare la Consiliul UniuniiEuropene (Consiliul).

Comisia îøi dæ avizul pentru cererea de aderare.Consiliul decide în unanimitate deschiderea

negocierilor pentru aderare.

Consiliul solicitæ Comisiei avizul pentru cererea de aderare.

Comisia propune øi Consiliul adoptæ în unanimitate pozifliile ce trebuieluate de cætre Uniune faflæ de Candidafli la negocierile pentru aderare.

Uniunea, reprezentatæ de Preøedintele Consiliului, poartæ negocieri cu Candidatul.

Acordul încheiat între Uniune øi Candidat asupra Proiectului Tratatului de Aderare.

Tratatul de Aderare este supus spre examinareConsiliului øi Parlamentului European.

Parlamentul European îøi dæ acordul la Tratatulde Aderare printr°o majoritate absolutæ.

Consiliul aprobæ Tratatul de Aderare în unanimitate.

Statele membre øi candidaflii semneazæ în mod formal Tratatul de Aderare.

Statele membre øi Candidaflii ratificæ Tratatul de Aderare. Dupæ ratificare, Acordul de Aderare intræ în vigoare.

Întocmit de CSIS — Comisia de acfliune USA–UE–Polonia

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�


În orice caz, ar trebui sæ fie axiomatic faptul cæ securitatea øiunitatea europeanæ sunt indivizibile. În practicæ, este dificil de con-ceput o Europæ cu adeværat unitæ færæ un acord comun de securitatecu America. Rezultæ, de aici, ca statele care sunt în postura de aîncepe øi sunt invitate sæ ia parte la negocierile de aderare la UE sæfie automat considerate, în consecinflæ, sub protecflia prezumtivæ aNATO.

Astfel, procesul de lærgire a Europei øi a sistemului desecuritate transatlantic este probabil sæ înainteze prin etape dinainteplænuite. Presupunând o angajare susflinutæ a Americii øi a EuropeiOccidentale, într°o agendæ speculativæ, dar, din prevedere, realistæ,etapele ar putea fi urmætoarele:

1. Pânæ în 1999, primii noi membri din Europa Centralæ ar trebuisæ fie admiøi în NATO, chiar dacæ intrarea lor în UE nu se vaîntâmpla probabil înainte de 2002 sau 2003.

2. Între timp, UE va iniflia negocieri de aderare cu republicilebaltice, øi NATO va începe, de asemenea, sæ înainteze îndirecflia acceptærii aderærii lor, precum øi a României, aderarece va fi încheiatæ probabil pânæ în 2005. La un moment dat, încursul acestei etape, celelalte state din Balcani ar putea deasemenea deveni eligibile.

3. Aderarea statelor baltice ar putea græbi Suedia øi Finlanda sæ iade asemenea în consideraflie aderarea la NATO.

4. Cândva între 2005 øi 2010, Ucraina, mai ales dacæ între timpaceastæ flaræ a fæcut progrese semnificative în reformele interneøi a reuøit sæ fie consideratæ în mod evident ca o flaræ cen-tral-europeanæ, ar trebui sæ fie gata pentru negocieri serioase cuUE øi cu NATO.

Între timp, este posibilæ adâncirea considerabilæ a colaboræriifranco°germano°poloneze în cadrul UE øi NATO, mai ales în do-meniul apærærii. Aceastæ colaborare ar putea deveni centrul occi-dental al oricæror acorduri lærgite de securitate europeanæ, care ar



putea cuprinde eventual øi Rusia øi Ucraina. Dat fiind interesulgeopolitic deosebit al Germaniei øi Poloniei cu privire la indepen-denfla Ucrainei, este de asemenea foarte posibil ca Ucraina sæ fietreptat cooptatæ în aceastæ relaflie specialæ franco°germano°polonæ.Pânæ în anul 2010, colaborarea politicæ franco°germano°polo-no°ucraineanæ, implicând aproape 230 de milioane de locuitori, arputea evolua spre un parteneriat care sæ întæreascæ inima geostrate-gicæ a Europei (a se vedea harta de mai sus).

Dacæ scenariul de mai sus se desfæøoaræ într°o manieræ paønicæsau în contextul unor tensiuni crescânde cu Rusia este de mare im-portanflæ. Rusia ar trebui asiguratæ în mod constant cæ uøile Europeisunt deschise, ca øi uøile pentru o eventualæ participare la un sistemde securitate transatlatnic extins øi, probabil într°un viitor, la unnou sistem de securitate transeurasiatic. Pentru a da crezare aces-tor asiguræri, diverse legæturi de cooperare între Rusia øi Europa —în toate domeniile — ar trebui promovate în mod deliberat. (Relaflia


Dupæ 2010: Nucleul principal de securitate al Europei

FRANfiA

GERMANIAPOLONIA

UCRAINA


Rusiei cu Europa øi rolul Ucrainei în aceastæ privinflæ sunt discutatemai pe larg în urmætorul capitol.)

Dacæ Europa reuøeøte unificarea øi extinderea sa, øi dacæ Rusiareuøeøte între timp o consolidare democraticæ de succes øi o moder-nizare socialæ, la un moment dat, Rusia ar putea deveni deasemenea eligibilæ pentru o relaflie mai organicæ cu Europa.Aceasta, în schimb, ar face posibilæ eventuala fuziune a sistemuluide securitate transatlantic cu unul transcontinental eurasiatic.Totuøi, ca realitate practicæ, problema aderærii formale a Rusiei nuva fi ridicatæ pentru încæ ceva timp — øi aceasta, la drept vorbind,este încæ un motiv pentru a nu închide færæ rost uøile Europei.

Pentru a încheia: odatæ Europa de la Yalta dispærutæ, esteesenflial sæ nu se întoarcæ Europa de la Versailles. Sfârøitul divizæriiEuropei nu ar trebui sæ arunce înapoi spre o Europæ a statelor°na-fliune puse pe ceartæ, ci sæ fie punctul de plecare pentru construireaunei Europe mai largi øi din ce în ce mai integrate, sprijinite de unNATO mai extins, øi, chiar øi mai siguræ, printr°o legæturæ desecuritate constructivæ cu Rusia.

Aøadar, scopul geopolitic central al Americii în Europa poate firezumat foarte simplu: este de a consolida printr°un parteneriattransatlantic veritabil capul de pod al SUA pe continentul eurasiatic,astfel încât o Europæ în curs de lærgire sæ poatæ deveni o trambulinæmai viabilæ pentru proiectarea în Eurasia a ordinii internaflionaledemocratice øi de cooperare.



CAPITOLUL 4

GAURA NEAGRÆ

Dezintegrarea, la sfârøitul anului 1991, a statului cu cea maimare întindere teritorialæ din lume a creat o „gauræ neagræ“ chiar încentrul Eurasiei. Era ca øi cum ceea ce geopoliticienii numesc„heartland“ ar fi dispærut dintr°o datæ de pe harta lumii.

Pentru America, aceastæ situaflie geopoliticæ nouæ øi uimitoareeste o provocare decisivæ. Firesc, sarcina imediatæ trebuie sæ fieaceea de a reduce probabilitatea anarhiei politice sau a revenirii lao dictaturæ ostilæ într°un stat ce se præbuøeøte øi posedæ încæ unputernic arsenal nuclear. Dar ræmâne sarcina Americii pe termenlung: cum sæ încurajeze transformarea democraticæ øi refacereaeconomicæ a Rusiei øi în acelaøi timp sæ evite reapariflia unui impe-riu eurasiatic ce i°ar putea obstrucfliona scopul geostrategic de aforma un sistem euro°atlantic mai larg care sæ poatæ avea legæturistabile øi sigure cu Rusia.

NOUA SITUAfiIE GEOPOLITICÆ A RUSIEI

Colapsul Uniunii Sovietice a fost faza finalæ a fragmentæriiprogresive a vastului bloc comunist chino°sovietic care a egalat,pentru o perioadæ scurtæ, întinderea imperiului lui Genghis°Han, øichiar a depæøit°o în unele zone. Dar mai modernul bloc eurasiatictranscontinental a durat foarte puflin, din cauza defecfliunii din


partea Iugoslaviei lui Tito øi a nesupunerii din partea Chinei luiMao, care au semnalat foarte devreme vulnerabilitatea lagæruluicomunist faflæ de aspirafliile naflionaliste ce s°au dovedit mai puter-nice decât legæturile ideologice. Blocul chino°sovietic a durat camzece ani; Uniunea Sovieticæ — øaptezeci.

Cu toate acestea, ceva încæ øi mai semnificativ din punct devedere geopolitic a fost dezmembrarea Marelui Imperiu Rus condusde Moscova øi vechi de sute de ani. Dezintegrarea acestui imperiua fost precipitatæ de præbuøirea socio°economicæ øi politicæ gene-ralæ a sistemului sovietic — deøi o bunæ parte din starea sa proastæa fost ascunsæ aproape pânæ la sfârøit de sistematica sa manie de afline totul în secret øi de autoizolarea sa. De aici, øi buimæceala lumiifaflæ de aparenta rapiditate a auto°demolærii Uniunii Sovietice. Îndecembrie 1991, în decurs de douæ sæptæmâni, Uniunea Sovieticæ afost mai întâi sfidætor declaratæ ca dizolvatæ, de cætre øefii republi-cilor rusæ, ucraineanæ øi belarusæ, apoi înlocuitæ formal cu o vagæentitate — numitæ Comunitatea Statelor Independente (CSI) —cuprinzând toate republicile sovietice, mai puflin cele baltice; apoipreøedintele sovietic a demisionat færæ tragere de inimæ, iar steagulsovietic a fost coborât pentru ultima oaræ de pe turnul Kremlinului;øi, în fine, Federaflia Rusæ — acum un stat naflional predominant rusde 150 de milioane de oameni — a apærut ca urmaøæ de facto afostei Uniuni Sovietice, în vreme ce celelalte republici — reprezen-tând alte 150 de milioane de oameni — øi°au afirmat, în grade dife-rite, independenfla.

Præbuøirea Uniunii Sovietice a produs o confuzie geopoliticæenormæ. În decursul a doar douæ sæptæmâni, poporul rus — care, îngeneral, era chiar øi mai puflin prevenit asupra apropiatei dezinte-græri a URSS decât lumea din afara acesteia — a descoperit brusccæ nu mai era stæpânul unui imperiu transcontinental, ci frontiereleRusiei se restrânseseræ la ceea ce fuseseræ la începutul secoluluial XIX°lea în Caucaz, la jumætatea aceluiaøi secol în Asia Centralæøi — mult mai spectaculos øi mai dureros — la ceea ce fuseseræcam la 1600 spre Vest, adicæ imediat dupæ domnia lui Ivan celGroaznic. Pierderea Caucazului a reînviat temerile strategice faflæde reapariflia influenflei din partea Turciei; pierderea Asiei Centralea generat un sentiment de særæcire având în vedere enormele resurse



energetice øi de minereuri ale regiunii, ca øi teama faflæ de o posibilæprovocare islamistæ; iar independenfla Ucrainei a contestat esenflapretenfliilor Rusiei de a fi purtætorul învestit de Dumnezeu al iden-titæflii pan°slave.

Spafliul ocupat timp de secole de Imperiul flarist øi timp de treisferturi de secol de Uniunea Sovieticæ dominatæ de ruøi avea sæ fieumplut de o duzinæ de state, majoritatea — exceptând Rusia —aproape deloc pregætite pentru autentica independenflæ øi avânddimensiuni de la cele relativ mari ale Ucrainei cu 52 de milioane delocuitori pânæ la cele ale Armeniei cu 3,5 milioane de locuitori.Viabilitatea lor pærea incertæ în timp ce dorinfla Moscovei de a seîmpæca permanent cu noua realitate era tot atât de imprezivibilæ.Øocul istoric suportat de ruøi era amplificat de faptul cæ aproxi-mativ 20 de milioane de vorbitori de rusæ erau acum locuitorii unorstate stræine dominate politic de elite din ce în ce mai naflionalistehotærâte sæ°øi afirme propriile identitæfli dupæ decenii de rusificaremai mult sau mai puflin forflatæ.

Præbuøirea Imperiului rus a creat un vid de putere chiar în inimaEurasiei. Slæbiciunea øi confuzia se manifestau nu numai în stateleproaspæt independente, ci chiar în Rusia, unde ræsturnarea a produso amplæ crizæ de sistem, mai ales cæ ræsturnarea politicæ a fost înso-flitæ de încercarea simultanæ de a demonta vechiul model socio°eco-nomic sovietic. Trauma naflionalæ a fost înræutæflitæ de implicareamilitaræ a Rusiei în Tadjikistan, motivatæ de teama cæ musulmaniiar putea lua în stæpânire acest nou stat independent, øi a fost seriosamplificatæ de intervenflia în Cecenia, tragicæ, brutalæ øi costisitoareatât economic, cât øi politic. Dar cel mai dureros era cæ statutulinternaflional al Rusiei a fost serios deteriorat, una din cele douæsuperputeri ale lumii fiind acum privitæ de mulfli ca doar puflin maimult decât o putere regionalæ din lumea a treia, deøi mai posedaîncæ un important, dar din ce în ce mai învechit, arsenal nuclear.

Golul geopolitic era amplificat de dimensiunile crizei sociale aRusiei. Trei sferturi de secol de regim comunist au cauzat o dete-riorare biologicæ færæ precedent a poporului rus. O foarte mareparte din oamenii sæi cei mai dotafli øi mai întreprinzætori au fostuciøi sau au pierit în Gulag, în numær de milioane. În plus, în cursulacestui secol, flara a suferit øi ravagiile primului ræzboi mondial, un



distrugætor ræzboi civil prelungit, atrocitæflile øi privafliunile celui deal doilea ræzboi mondial. Regimul comunist a impus o strictefledoctrinaræ sufocantæ øi a izolat flara de restul lumii. Politicile saleeconomice erau complet indiferente faflæ de problemele ecologice,cu rezultatul cæ atât mediul înconjurætor, cât øi sænætatea oamenilorau suferit enorm. Potrivit statisticilor oficiale ale Rusiei, pe la ju-mætatea anilor ’90 doar cca 40% dintre nou-næscufli erau sænætoøi,iar cam o cincime din elevii de clasa întâi erau retardafli. Longevi-tatea bærbaflilor a scæzut la 57,3 ani øi mureau mai mulfli ruøi decâtse næøteau. Situaflia socialæ a Rusiei era, de fapt, tipicæ pentru o flaræde rang mediu din lumea a treia.

Nu pot fi redate ororile øi nenorocirile de care a avut parte po-porul rus în acest secol. Aproape nici o familie rusæ nu a avut øansade a duce o existenflæ normalæ øi civilizatæ. Gândifli°væ la implica-fliile sociale ale acestei succesiuni de evenimente:

• Ræzboiul ruso°japonez din 1905, sfârøit cu înfrângerea umili-toare a Rusiei;

• Prima revoluflie „proletaræ“ din 1905, care a declanøat violenflæpe scaræ largæ în oraøe;

• Primul ræzboi mondial din 1914–1917, cu milioane de morfli øio masivæ dezorganizare economicæ;

• Ræzboiul civil din 1918–1921, distrugând alte câteva milioanede viefli øi devastând flara;

• Ræzboiul ruso°polonez din 1919–1920, sfârøit cu înfrângereaRusiei;

• Iniflierea Gulagului la începutul anilor ’20, cu decimarea eliteipre°revoluflionare øi exodul masiv din Rusia al acesteia;

• Industrializarea øi colectivizarea din anii ’30 au generat foa-mete masivæ øi milioane de morfli în Ucraina øi Kazahstan;

• Marile epuræri øi teroarea de la jumætatea øi sfârøitul anilor ’30,când milioane de oameni au fost închiøi în lagære de muncæ,



aproape un milion au fost împuøcafli øi mai multe milioane aumurit din cauza maltratærilor;

• Al doilea ræzboi mondial din 1941–1945, cu multe milioane demilitari øi civili morfli øi uriaøæ devastare economicæ;

• Reinstaurarea terorii staliniste la sfârøitul anilor ’40, din nou cunumeroase arestæri øi frecvente execuflii;

• Patruzeci de ani de cursæ a înarmærii cu Statele Unite, de lasfârøitul anilor ’40 pânæ la sfârøitul anilor ’80, cu efectele salede særæcire la nivel social;

• Eforturile istovitoare din punct de vedere economic de aproiecta puterea sovieticæ în Caraibe, Orientul Mijlociu øiAfrica în anii ’70 øi ’80;

• Ræzboiul din Afganistan (care a slæbit URSS øi mai mult) din1979 pânæ în 1989;

• Brusca præbuøire a Uniunii Sovietice, urmatæ de dezordinicivile, o dureroasæ crizæ economicæ øi sângerosul øi umilitorulræzboi împotriva Ceceniei.

Criza internæ a Rusiei øi pierderea statutului ei internaflionalerau dureros de neliniøtitoare, mai ales pentru elita politicæ rusæ, iarsituaflia geopoliticæ a Rusiei era afectatæ în mod defavorabil. Sprevest, ca urmare a dezintegrærii URSS, frontierele Rusiei fuseseræmodificate foarte dureros, iar sfera influenflei sale geopolitice s°arestrâns dramatic (vezi harta de la p. 109). Statele baltice fuseseræcontrolate de Rusia de prin anul 1700, iar pierderea porturilor Rigaøi Tallin au fæcut ca accesul Rusiei la Marea Balticæ sæ fie mailimitat øi dependent de îngheflurile din timpul iernii. Deøi Moscovaa reuøit sæ°øi pæstreze o poziflie dominantæ din punct de vedere po-litic în Belarus (formal proaspæt independentæ, dar foarte rusi-ficatæ), era departe de a fi sigur cæ molima naflionalistæ nu avea sæse extindæ øi aici. Iar dincolo de graniflele fostei URSS, præbuøireaPactului de la Varøovia a însemnat cæ fostele state satelite din



Europa Centralæ, mai ales Polonia, gravitau rapid spre NATO øiUniunea Europeanæ.

Cea mai îngrijorætoare dintre toate era pierderea Ucrainei.Apariflia unui stat ucrainean independent nu numai cæ i°a obligat petofli ruøii sæ regândeascæ natura propriei lor identitæfli etnice øi poli-tice, dar a reprezentat o majoræ piedicæ geopoliticæ pentru statulrus. Repudierea a mai bine de trei sute de ani de istorie imperialærusæ a însemnat pierderea unei economii industriale øi agricole po-tenflial bogate øi a 52 de milioane de oameni suficient de apropiaflide ruøi din punct de vedere etnic øi religios pentru a face din Rusiaun stat imperial cu adeværat mare øi sigur pe sine. IndependenflaUcrainei a deposedat, de asemenea, Rusia de poziflia sa dominantæîn Marea Neagræ, unde Odessa îi servea de poartæ vitalæ pentrucomerflul cu Mediterana øi cu lumea de dincolo de ea.

Pierderea Ucrainei era o pierdere de pivot geopolitic, deoarecea limitat drastic opfliunile geostrategice ale Rusiei. Chiar færæ statelebaltice øi færæ Polonia, o Rusie ce øi°ar fi pæstrat controlul asupraUcrainei ar fi putut încæ sæ încerce sæ fie liderul unui imperiu eur-asiatic arogant, în care Moscova i°ar fi putut domina pe non°slaviidin sudul øi sud°estul fostei URSS. Dar færæ Ucraina øi færæ cei 52de milioane de frafli slavi orice încercare a Moscovei de a reconstruiimperiul eurasiatic era ca øi cum Rusia singuræ s-ar fi læsat prinsæîn plasa unor conflicte prelungite cu non°slavii, izbucnite din mo-tive naflionale øi religioase — ræzboiul cu Cecenia fiind poate doarprimul exemplu. Mai mult, datæ fiind rata natalitæflii în scædere înRusia øi explozia demograficæ în Asia Centralæ, orice nouæ entitateeurasiaticæ bazatæ numai pe puterea Rusiei, færæ Ucraina, ar deveniinevitabil mai puflin europeanæ øi mai mult asiaticæ cu fiecare an cear trece.

Pierderea Ucrainei a avut efect nu numai de pivot, ci øi de cata-lizator geopolitic. Acfliunile Ucrainei — declaraflia de independenflædin decembrie 1991, insistenfla, în negocierile horætâtoare de laBela Vezha, ca URSS sæ fie înlocuitæ de un mai puflin rigid„Commonwealth“ de state independente øi mai ales impunereabruscæ, în stilul loviturilor de stat, a comenzii ucrainene asupra uni-tæflilor armatei sovietice staflionte pe teritoriul ucrainean — au fostacelea care au împiedicat C.S.I. sæ devinæ doar un nou nume pentru



o URSS mai confederalæ. Autodeterminarea politicæ a Ucrainei auluit Moscova øi a dat un exemplu pe care celelalte republici sovie-tice, deøi mai timide la început, l°au urmat apoi.

Pierderea de cætre Rusia a pozifliei sale dominante la MareaBalticæ s°a repetat la Marea Neagræ nu numai din cauza indepen-denflei Ucrainei, ci øi din cauzæ cæ proaspæt independentele statecaucaziene — Georgia, Armenia, Azerbaidjan — au întærit øanseleTurciei de a°øi restabili demult pierduta influenflæ în regiune.Înainte de 1991, Marea Neagræ era punctul de plecare pentru proe-minenfla în Mediterana a puterii navale ruseøti. Pe la mijloculanilor ’90, Rusia ræmæsese cu o micæ fâøie de coastæ la MareaNeagræ øi cu o disputæ nerezolvatæ cu Ucraina asupra dreptului dea°øi pæstra baze în Crimeea pentru ræmæøiflele Flotei sovietice dinMarea Neagræ øi privea, cu evidentæ iritare, manevrele comune,navale øi pe uscat, ale NATO øi Ucrainei, ca øi rolul crescând alTurciei în regiunea Mærii Negre. Ruøia a øi suspectat Turcia de a fifurnizat ajutor efectiv rezistenflei cecene.

Mai departe spre sud°est, ræsturnarea geopoliticæ a produs oschimbare tot atât de importantæ în statutul bazinului Mærii Caspiceøi, în general, în cel al Asiei Centrale. Înainte de præbuøirea URSS,Marea Caspicæ era în fapt un lac rusesc, cu un mic sector sudic cecædea între graniflele Iranului. Din cauza aparifliei independentuluiøi foarte naflionalistului Azerbaidjan — întærit de influxul de inves-titori occidentali interesafli de petrol — øi a tot atât de indepen-dentelor Kazahstan øi Turkmenistan, Rusia a devenit doar unul dincele cinci state care-øi revendicæ bogæfliile bazinului Mærii Caspice.Rusia nu mai putea fi siguræ cæ va mai dispune mult timp de acesteresurse în propriul sæu interes.

Apariflia statelor central°asiatice independente a însemant cæ înunele locuri frontiera de sud°est a Rusiei a fost împinsæ înapoi sprenord cu mai mult de o mie de mile. Noile state controlau acum vasteresurse minerale øi energetice care cu siguranflæ aveau sæ atragæinteresele stræine. Era aproape inevitabil ca nu numai noile elite,dar øi, curând, popoarele acestor state sæ devinæ mai naflionaliste øiprobabil cu concepflii din ce în ce mai islamice. În Kazahstan, o flarævastæ cu enorme resurse naturale, dar cu cei aproape 20 de milioanede locuitori aparflinând aproape în proporflii egale etniilor cazahæ øi



Pier

dere

de

cont

rol i

deol

ogic

øi

res

trân

gere

teri

tori

alæ

impe

rial

æ

Pier

dere

de

pose

siun

i ter

itori

ale

Pier

dere

de

cont

rol i

deol

ogic


slavæ, neînflelegerile naflionale øi lingvistice se pot intensifica.Uzbekistanul — cu populaflia sa, mult mai omogenæ etnic, de apro-ximativ 25 de milioane øi cu conducætori ce pun accent pe gloriaistoricæ a flærii — a devenit din ce în ce mai hotærât în afirmareanoului statut postcolonial al regiunii. Turkmenistanul, pentru careKazahstanul este un scut geografic împotriva oricærui contact directcu Rusia, øi°a dezvoltat activ noi legæturi cu Iranul pentru a°øi dimi-nua fosta dependenflæ de sistemul de comunicaflii al Rusiei, pentrua avea acces la pieflele lumii.

Susflinute din exterior de Turcia, Iran, Pakistan øi ArabiaSauditæ, statele din Asia Centralæ n°au fost înclinate sæ°øi schimbenoua suveranitate politicæ nici chiar pe avantajoasa integrare eco-nomicæ cu Rusia, aøa cum mulfli ruøi au continuat sæ spere cæ vorface. În cel mai bun caz, o oarecare tensiune øi ostilitate este inevi-tabilæ în relafliile lor cu Rusia, iar dureroasele precedente dinCecenia øi Tadjikistan sugereazæ cæ ceva øi mai ræu nu e cu desæ-vârøire exclus. Pentru ruøi, spectrul unui eventual conflict cu stateleaflate de°a lungul întregului flanc sudic al Rusiei (care, dacæadæugæm Turcia, Iranul øi Pakistanul, au peste 300 de milioane delocuitori) trebuie sæ fie motivul unei serioase îngrijoræri.

În sfârøit, în momentul în care imperiul ei se dizolva, Rusia seconfrunta øi cu o ameninflætoare nouæ situaflie geopoliticæ în ExtremulOrient, deøi nu avusese loc nici o schimbare politicæ sau teritorialæ.Timp de mai multe secole, China a fost mai slabæ øi mai înapoiatædecât Rusia, cel puflin în domeniile politic øi militar. Nici un ruspreocupat de viitorul flærii sale øi uimit de schimbærile spectacu-loase din acest deceniu nu poate ignora faptul cæ China este pe calede a deveni un stat mai avansat, mai dinamic øi cu mai mult succesdecât Rusia. Puterea economicæ a Chinei, asociatæ cu marea energiea celor 1,2 miliarde de locuitori ai sæi, ræstoarnæ din temelii ecuafliaistoricæ dintre cele douæ flæri, iar spafliile goale ale Siberiei aproapeinvitæ la colonizare chinezæ.

Aceastæ nouæ øi ameflitoare realitate avea sæ afecteze, inevitabil,concepflia Rusiei asupra securitæflii în regiunea sa extrem°orientalæ,ca øi interesele ruse în Asia Centralæ. În scurtæ vreme, aceastæ evolufliear putea chiar umbri importanfla geopoliticæ a pierderii Ucrainei.Implicafliile sale geostrategice au fost bine exprimate de Vladimir



Lukin, primul ambasador post°comunist al Rusiei în SUA øi maitârziu preøedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Dumei:

„În trecut, Rusia se considera înaintea Asiei, deøi în urmaEuropei. Dar, între timp, Asia s°a dezvoltat mult mai rapid.…ne gæsim nu atât între «Europa modernæ» øi «Asiaînapoiatæ», ci mai degrabæ ocupând un ciudat spafliu între douæ«Europe»“.1

Pe scurt, Rusia, pânæ nu de mult creatoarea unui vast imperiuteritorial øi conducætoarea unui bloc ideologic de state sateliteîntins pânæ în chiar inima Europei øi la un moment dat pânæ laMarea Chinei de Sud, a devenit un stat naflional plin de probleme,færæ acces geografic facil la lumea exterioaræ øi potenflial vulnerabilla conflicte ce îl pot slæbi øi mai mult cu vecinii de pe flancurile salevestic, sudic øi estic. Numai spafliile din nord, nelocuibile øiinaccesibile, îngheflate aproape mereu, par sigure geopolitic.

FANTASMAGORIA GEOSTRATEGICÆ

O perioadæ de confuzie strategicæ øi istoricæ era deci inevitabilæîn Rusia postimperialæ. Præbuøirea ruøinoasæ a URSS øi mai alesdezintegrarea uimitoare øi în general neaøteptatæ a Marelui ImperiuRus au dat naøtere, în Rusia, unei enorme cæutæri de sine, unei vastedezbateri asupra a ceea ce ar trebui sæ fie actuala autodefinire istoricæa Rusiei, unor intense controverse publice øi private asupra unorîntrebæri care la majoritatea nafliunilor importante nici mæcar nu sepun: Ce este Rusia? Unde este Rusia? Ce înseamnæ sæ fii rus?

Aceste întrebæri nu sunt pur teoretice: fiecare ræspuns are confli-nut geopolitic important. Este Rusia un stat naflional, bazat pe oetnicitate pur rusæ, sau este ea prin definiflie ceva mai mult (aøa cumMarea Britanie e mai mult decât Anglia) øi astfel destinatæ a fi unstat imperial? Care sunt — istoric, strategic øi etnic — frontierele


1 Our Security Predicament, în „Foreign Policy“, nr. 88 (toamna 1992), p. 60.


juste ale Rusiei? Ucraina independentæ ar trebui privitæ ca oaberaflie temporaræ dacæ este evaluatæ în asemenea termeni etnici,strategici øi istorici? (Mulfli ruøi sunt înclinafli sæ gândeascæ astfel.)Ca sæ fii rus, trebuie sæ fii etnic rus („Russkii“) sau pofli fi ruspolitic øi nu etnic (adicæ sæ fii „Rossyanin“ — echivalentul lui„British“, dar nu al lui „English“)? De exemplu, Elflîn øi câfliva ruøiau susflinut (cu consecinfle tragice) cæ cecenii ar putea —într°adevær, ar trebui — sæ fie considerafli ruøi.

Un an înainte de sfârøitul URSS, un naflionalist rus, unul dintrepuflinii care au væzut cæ se apropie acest sfârøit, fæcea aceastæ afir-maflie disperatæ:

„Dacæ groaznicul dezastru, de neconceput pentru poporul rus,se întâmplæ într°adevær øi statul este sfâøiat, øi poporul — jefuitøi escrocat de 1000 de ani de istorie — sfârøeøte brusc singur,iar recenflii sæi «frafli» îøi iau ceea ce le aparfline, dispar «bærcilelor de salvare naflionalæ» îndepærtându°se de vapor, ei bine, nuavem unde sæ ne ducem…

Statul suveran rus, care întruchipeazæ — politic, economicøi spiritual — «ideea rusæ», va fi reconstruit. El va aduna tot cea fost mai bun de-a lungul a 1000 de ani de împæræflie øi în cei70 de ani de istorie sovieticæ ce au zburat într°o clipæ“2.

Dar cum? La dificultatea de a formula un ræspuns acceptabilpentru poporul rus øi totuøi realist s°a adæugat criza istoricæ a însuøistatului rus. Aproape de°a lungul întregii sale istorii acest stat afost, simultan, instrument de expansiune teritorialæ øi de dezvoltareeconomicæ. Era de asemenea un stat care, în mod deliberat, nu seconsidera doar un instrument naflional, ca în tradiflia vest°euro-peanæ, ci executorul unei misiuni supranaflionale deosebite în ca-drul cæreia „ideea rusæ“ era definitæ, în mod variat, în termenireligioøi, geopolitici sau ideologici. Acum, dintr-o datæ, acea misi-une era îndepærtatæ deoarece statul se restrângea ca teritoriu pentrua ræmâne sæ se bazeze pe o dimensiune în mare parte etnicæ.


2 Aleksandr Prohanov, Tragedia centralismului, „Literaturnaia Rossiia“,ianuarie 1990, p. 4–5.


Mai mult, criza post°sovieticæ a statului rus (a „esenflei“ sale, casæ spunem aøa) era dublatæ de faptul cæ Rusia nu numai cæ se con-frunta cu provocarea de a fi brusc lipsitæ de vocaflia sa misionaræimperialæ, dar, pentru a reduce præpastia dintre înapoierea sa socialæøi cea a zonelor mai avansate ale Eurasiei, statul era acum silit deforflele din interior ce voiau sæ-l modernizeze (øi de consultanflii loroccidentali) sæ se retragæ din rolul sæu economic tradiflional dementor, proprietar øi stæpân absolut al averii sociale. Aceasta reclamao limitare radicalæ din punct de vedere politic a rolului internaflionaløi intern al statului rus. Ea submina profund cele mai solide tipareale vieflii interne ruse øi contribuia la o stare de dezorientre geopoli-ticæ în interiorul elitei politice ruse.

În aceastæ situaflie uluitoare, aøa cum ne putem aøtepta, întreba-rea „Încotro se îndreaptæ øi ce este Rusia?“ a primit diverse ræspun-suri. Vastul teritoriu eurasiatic al Rusiei a predispus întotdeaunaelita acesteia sæ gândeascæ în termeni geopolitici. Primul ministrude externe al Rusiei post°comuniste øi post°imperiale, AndreiKozîrev, a reafirmat acest mod de gândire în una din primele saleîncercæri de a defini modul în care ar trebui sæ se comporte Rusiacea nouæ pe scena internaflionalæ. Doar la o lunæ dupæ præbuøireaURSS-ului, el observa: „Abandonând mesianismul ne°am îndreptatspre pragmatism… am înfleles repede cæ geopolitica... înlocuieøteideologia“3.

Ca reacflie la præbuøirea URSS, în general vorbind, se poatespune cæ au apærut trei mari, parflial suprapuse, opfliuni geostrate-gice, fiecare din ele fiind legatæ, în ultimæ instanflæ, de preocupareaRusiei pentru statutul sæu faflæ de America, dar, în acelaøi timp, con-flinând øi unele variante privind problemele interne. Aceste curenteîn gândirea rusæ pot fi clasificate dupæ cum urmeazæ:

1. prioritate „parteneriatului strategic avansat“ cu America, ceeace, pentru unii din adepfli, era de fapt un nume de cod pentru uncondominion mondial;

2. accent pe „stræinætatea apropiatæ“ ca preocupare principalæ aRusiei, unii susflinând o formæ de integrare economicæ


3 Interviu în „Rossiiskaia Gazeta“, 12 ianuarie 1992.


dominatæ de Moscova, iar alflii aøeptându°se la o eventualærefacere, într°o oarecare mæsuræ, a controlului imperial, princare s°ar crea o putere mai capabilæ sæ contrabalansezeAmerica øi Europa;

3. o contra°alianflæ însemnând un fel de coaliflie eurasiaticæanti°SUA, menitæ sæ reducæ predominarea americanæ înEuropa.

Deøi prima opfliune era consideratæ dominantæ de cætre nouaechipæ conducætoare a preøedintelui Elflîn, a doua a cæpætatimportanflæ politicæ foarte curând, parflial ca o criticæ la adresaprioritæflilor geopolitice ale lui Elflîn; a treia s°a fæcut auzitæ cevamai târziu, pe la jumætatea anilor ’90, ca reacflie la sentimentul dince în ce mai ræspândit cæ geostrategia post°sovieticæ a Rusiei eraneclaræ øi insuficientæ. Dar toate trei s°au dovedit stângace istoricøi datoritæ unor viziuni cam fantasmagorice asupra puterii actuale,a potenflialului internaflional øi a intereselor Rusiei în stræinætate.

Imediat dupæ præbuøirea URSS, atitudinea iniflialæ a lui Elflîn areprezentat culmea vechii, dar niciodatæ încununatæ de succes,concepflii „occidentalizatoare“ din gândirea politicæ rusæ: cæ loculRusiei era în Occident, ea ar trebui sæ facæ parte din acesta øi sæ°limite cât mai mult posibil în propria sa dezvoltare internæ. Aceastæconcepflie a fost îmbræfliøatæ de Elflîn însuøi øi de ministrul sæu deexterne, Elflîn fiind explicit în a denunfla moøtenirea imperialæ aRusiei. Vorbind la Kiev, pe 19 octombrie 1990, el a declarat cuelocvenflæ ceea ce ucrainenii sau cecenii ar fi putut folosi apoiîmpotiva lui:

Rusia nu aspiræ sæ devinæ centrul vreunui nou fel de imperiu…Rusia înflelege mai bine decât alflii cât de pernicios este acestrol, cu atât mai mult cu cât ea însæøi l°a jucat multæ vreme. Cea câøtigat ea din aceasta? Au devenit ruøii, ca urmare, mailiberi? Mai bogafli? Mai fericifli?… istoria ne°a învæflat cæ unpopor care dominæ alte popoare nu poate fi fericit.



Atitudinea deliberat prieteneascæ adoptatæ de Occident, maiales de SUA, faflæ de noua conducere a Rusiei a fost o sursæ deîncurajare pentru „occidentalizanflii“ post°sovietici din „establish-ment“°ul de politicæ externæ al Rusiei. Aceastæ atitudine a întæritînclinafliile pro°americane din acest mediu øi i°a sedus personal pemembrii sæi. Noii conducætori erau flatafli sæ li se adreseze penumele mic politicienilor de vârf ai singurei superputeri a lumii øis°au autoamægit cu uøurinflæ crezând cæ øi ei erau conducætorii uneisuperputeri. Când americanii au lansat sloganul „parteneriatuluistrategic avansat“ dintre Washington øi Moscova, ruøilor li s°apærut cæ astfel a fost consfinflit un nou øi democratic condominionamericano°rus care înlocuia competiflia dinainte.

Acest condominion trebuia sæ aibæ o extindere globalæ. Astfel,Rusia ar fi fost nu numai succesoarea legalæ a fostei UniuniSovietice, ci øi partener de facto într°o înflelegere globalæ, bazatæ peegalitate veritabilæ. Aøa cum noii lideri ruøi nu mai oboseau sæafirme, aceasta însemna nu numai cæ restul lumii trebuia sæconsimtæ cæ Rusia era egala Americii, dar øi cæ nici o problemæglobalæ nu putea fi abordatæ sau rezolvatæ færæ participarea øi/saupermisiunea Rusiei. Deøi nu se declara dechis, din aceastæ iluziefæcea parte, implicit, øi ideea cæ Europa Centralæ ar ræmâne cumva,sau chiar ar putea alege sæ ræmânæ, o regiune într°o proximitatepoliticæ specialæ faflæ de Rusia. Dizolværii Pactului de la Varøovia øia CAER-ului nu i°ar fi urmat gravitarea fostelor lor membre fiespre NATO, fie chiar numai spre UE.

Între timp, ajutorul occidental i-ar fi dat posibilitatea guver-nului rus sæ realizeze reformele interne, eliminând statul din viaflaeconomicæ øi permiflând consolidarea institufliilor democratice.Refacerea economicæ a Rusiei, statutul ei special de partener egalal Americii øi absoluta ei atractivitate ar încuraja atunci stateleproaspæt independente din noua CSI — recunoscætoare cæ nouaRusie nu le ameninflæ øi din ce în ce mai conøtiente de beneficiileunei oarecari forme de uniune cu Rusia — sæ se angajeze într°ointegrare economicæ mereu mai strânsæ øi apoi într°o integrare po-liticæ cu Rusia, mærindu°i astfel întinderea øi puterea.

Problema unei asemenea abordæri era lipsa oricærui realism atâtîn plan intern, cât øi internaflional. Conceptul de „parteneriat strategic



avansat“ era mægulitor, dar øi înøelætor. America nu era înclinatæ sæîmpartæ puterea mondialæ cu Rusia øi nici nu putea, chiar dacæ ar fidorit. Noua Rusie era pur øi simplu prea slabæ, prea de-vastatæ detrei sferturi de secol de regim comunist øi prea înapoiatæ socialpentru a fi un partener mondial real. În concepflia Washingtonului,Germania, Japonia øi China erau cel puflin tot atât de importante øide influente. Mai mult, aspirafliile americane øi cele ruse nu eraudeloc aceleaøi în unele chestiuni geostrategice centrale øi de interesnaflional pentru America — în Europa, în Orientul Mijlociu øiOrientul Îndepærtat. O datæ ce, inevitabil, divergenflele au început sæaparæ, disproporflia de putere politicæ øi financiaræ, inovaflie tehno-logicæ øi atractivitate culturalæ a fæcut ca „parteneriatul strategicavansat“ sæ paræ gæunos øi din ce în ce mai mulfli ruøi au realizat cæera destinat sæ înøele deliberat Rusia.

Poate cæ dezamægirea ar fi putut fi evitatæ dacæ mai devreme —în „luna de miere“ americano°rusæ — America ar fi îmbræfliøatconceptul extinderii NATO øi, în acelaøi timp, ar fi oferit Rusiei „oînflelegere ce nu putea fi refuzatæ“, mai precis o relaflie specialæ decooperare între Rusia øi NATO. Dacæ America ar fi adoptat clar øidecis ideea lærgirii alianflei, cu precizarea cæ Rusia ar trebui cumvainclusæ în acest proces, poate cæ sentimentul de dezamægire alMoscovei faflæ de „parteneriatul strategic avansat“, ca øi slæbireaprogresivæ a pozifliei politice a „occidentalizanflilor“ de la Kremlinar fi putut fi evitate.

Momentul în care America ar fi putut face acest lucru a fost îna doua jumætate a lui 1993, imediat dupæ ce, în august, Elflîn øi°a ex-primat public sprijinul pentru interesul Poloniei de a se alætura ali-anflei transatlantice, considerându°l în concordanflæ cu „intereseleRusiei“. În loc de asta, administraflia Clinton, care în acel momentîncæ urmærea politica sa de „întâi Rusia“, a mai întârziat doi ani,timp în care Kremlinul øi°a schimbat atitudinea øi a devenit mereumai ostil faflæ de semnalele (care apæreau, dar erau nehotærâte)privind intenflia Americii de a lærgi NATO. Aøa cæ în 1996, cândWashingtonul a hotærât sæ facæ din lærgirea NATO scopul central alpoliticii americane de formare a unei comunitæfli euro°atlantice mailargi øi mai sigure, ruøii se închiseseræ deja într°o opoziflie rigidæ.Astfel, anul 1993 ar putea fi privit ca anul unei ocazii istorice ratate.



Dupæ cum este recunoscut, nu toate îngrijorærile Rusiei înlegæturæ cu extinderea NATO erau lipsite de legitimitate sau aveaumotive ræuvoitoare. Sigur, unii oponenfli, mai ales din armata rusæ,împærtæøeau mentalitatea din timpul Ræzboiului Rece, privindextinderea NATO nu ca parte integrantæ a mæririi Europei înseøi, cimai degrabæ ca înaintare spre Rusia a unei alianfle încæ ostile,conduse de America. O parte din elita politicii externe a Rusiei —majoritatea cæreia este formatæ, de fapt, din foøti oficiali sovietici— persevera în vechea concepflie geostrategicæ conform cæreia înEurasia nu e loc pentru America, iar extinderea NATO e condusæde dorinfla acesteia de a°øi lærgi sfera de influenflæ. Ei se maiopuneau øi întrucât sperau cæ o Europæ Centralæ neangajatæ s°arputea într°o zi întoarce în sfera de influenflæ geopoliticæ a Moscovei,o datæ ce Rusia s°ar însænætoøi.

Dar mulfli democrafli ruøi s°au temut, totodatæ, øi cæ extindereaNATO ar însemna cæ Rusia ar fi læsatæ în afara Europei, ostracizatæpolitic øi consideratæ nedemnæ de calitatea de membru al institu-fliilor civilizafliei europene. Insecuritatea culturalæ s°a adæugat te-merilor politice øi a fæcut ca extinderea NATO sæ paræ punctulculminant al unei îndelungate politici occidentale menite sæ izolezeRusia, sæ o lase singuræ în lume øi vulnerabilæ faflæ cu diverøii sæiduømani. Mai mult, democraflii ruøi nu puteau pur øi simplu înfle-lege profunzimea nici a resentimentului central°europenilor faflæ deo jumætate de secol de dominaflie sovieticæ, nici a dorinflei lor de aface parte dintr°un sistem euro°atlantic mai larg.

În schimb, este probabil cæ nici dezamægirea, nici slæbirea „oc-cidentalizanflilor“ ruøi nu ar fi putut fi evitate. Într-un cuvânt, nouaelitæ rusæ, fiind foarte dezbinatæ în interior, iar preøedintele øi mi-nistrul de externe nefiind capabili de a asigura o conducere geo-strategicæ consecventæ, nu a fost posibil sæ se defineascæ limpede cedorea noua Rusie în Europa øi nici sæ se evalueze realist limitærileactuale datorate stærii de slæbiciune a Rusiei. Democraflii de laMoscova, angajafli în lupte politice, nu au reuøit sæ afirme cu curajcæ o Rusie democratæ nu se opune extinderii comunitæflii democratetransatlantice øi cæ doreøte sæ se asocieze cu aceasta. Iluzia unui sta-tut global pe care sæ-l împartæ cu America a fæcut ca elitei politicede la Moscova sæ°i fie greu sæ abandoneze ideea unei poziflii



geo-politice privilegiate pentru Rusia, nu numai în zona fosteiURSS, ci chiar øi faflæ de fostele state satelite central°europene.

Aceste evoluflii au ajuns în mâinile naflionaliøtilor, care în 1994începuseræ sæ prindæ din nou glas, øi ale militariøtilor, care tot atuncideveniseræ sprijinitorii interni de importanflæ decisivæ ai lui Elflîn.Reacfliile lor din ce în ce mai stridente øi uneori ameninflætoare faflæde aspirafliile central°europenilor nu au fæcut decât sæ intensificehotærârea fostelor state satelite — atente la foarte recenta loreliberare de sub dominaflia rusæ — de a se pune la adæpost în NATO.

Præpastia dintre Washington øi Moscova a fost adâncitæ øi maimult de refuzul Kremlinului de a renunfla la toate cuceririle luiStalin. Opinia publicæ occidentalæ, mai ales în PeninsulaScandinavia, dar øi în SUA, a fost foarte afectatæ de ambiguitateaatitudinii Rusiei faflæ de republicile baltice. În timp ce recunoøteauindependenfla acestora øi nu fæceau presiuni pentru ca ele sæ devinæmembre în CSI, chiar øi conducætorii ruøi democrafli recurgeauperiodic la ameninflæri pentru a obfline tratament preferenflial pentrulargile comunitæfli de coloniøti ruøi care fuseseræ stablite deliberat înaceste flæri în timpul stalinismului. Atmosfera s°a înræutæflit cândKremlinul a refuzat limpede sæ denunfle acordul secret cu Germanianazistæ din 1939 care a deschis calea pentru încorporarea forflatæ aacestor republici în URSS. Chiar øi la 5 ani dupæ præbuøirea URSSpurtætorii de cuvânt de la Kremlin au insistat (în declaraflia oficialæde la 10 septembrie 1996) cæ în 1940 statele baltice s°au „unit“ debunævoie cu URSS.

Elita rusæ post°sovieticæ pare sæ se fi aøteptat, de asemenea, caOccidentul sæ ajute la, sau cel puflin sæ nu împiedice, restabilirea ro-lului central al Rusiei în spafliul post°sovietic. Astfel, conducætoriiruøi au fost iritafli de dorinfla Occidentului de a ajuta noile stateindependente post°sovietice sæ°øi consolideze existenfla politicæ se-paratæ. Chiar øi când avertizau cæ „o confruntare cu SUA… este oalternativæ ce trebuie evitatæ“, importanfli analiøti ruøi ai politiciiexterne americane susflineau (nu complet incorect) cæ SUA cæuta„reorganizarea relafliilor interstatale în întreaga Eurasie… în carenu exista nici o singuræ putere conducætoare pe continent, ci multeputeri de mærime medie, relativ stabile øi suficient de puternice…



dar inevitabil inferioare SUA în ce priveøte capacitæflile lor indivi-duale sau chiar colective“.4

În aceastæ privinflæ, Ucraina era decisivæ. Înclinaflia crescândæ aAmericii, mai ales prin 1994, de a da cea mai mare atenflie relafliiloramericano°ucrainene øi de a ajuta Ucraina sæ°øi menflinæ noua liber-tate naflionalæ era væzutæ la Moscova, de cætre mulfli, chiar øi decætre „occidentalizanfli“, drept o politicæ îndreptatæ împotriva inte-resului vital al Rusiei de a aduce în cele din urmæ Ucraina înapoi pefægaøul comun. Cæ Ucraina va fi în cele din urmæ „reintegratæ“într-un fel ræmâne obiectul credinflei multora dintre membrii eliteipolitice ruse.5 Ca urmare, contestarea de cætre Rusia, din punct devedere geopolitic øi istoric, a statutului separat al Ucrainei s°a bætutcap în cap cu opinia americanæ cæ o Rusie imperialæ nu poate fi oRusie democratæ.

În plus, existau rafliuni pur interne pentru ca un „parteneriatstrategic avansat“ între douæ „democraflii“ sæ se dovedeascæ iluzo-riu. Rusia era pur øi simplu prea înapoiatæ øi prea devastatæ de con-ducerea comunistæ pentru a putea fi un partener democrat viabil alSUA. Aceastæ realitate esenflialæ nu putea fi ascunsæ printr°o reto-ricæ zgomotoasæ despre parteneriat. Mai mult, Rusia post°sovieticærupsese doar parflial cu trecutul. Aproape tofli conducætorii sæi „de-mocrafli“ — chiar dacæ dezamægifli într°adevær de trecutul sovietic— erau nu numai creaflii ale sistemului sovietic, dar øi foøti impor-tanfli membri ai elitei conducætoare a acestuia. Ei nu erau foøtidisidenfli, ca în Polonia sau în Republica Cehæ. Institufliile°cheie ale


4 A. Bogaturov øi V. Kremeniuk (cercetætori la Institutul pentru Statele Unite øiCanada), „Americanii, ei înøiøi, nu se vor opri niciodatæ“, în „Nezavisimaia Gazeta“,28 iunie 1996.

5 De exemplu, chiar principalul consilier al lui Elflîn, Dmitri Riurikov, a fost citatde Interfax (20 noiembrie 1996) apreciind Ucraina „un fenomen temporar“, în vreme ce„Obsciaia Gazeta“ (10 dec. 1996) scria cæ „în viitorul previzibil evenimentele din estulUcrainei ar putea pune Rusiei o problemæ foarte dificilæ. Manifestafliile de nemulflumireale maselor… vor fi însoflite de apeluri sau chiar de cereri cætre Rusia sæ preia regiunea.Destui oameni de la Moscova ar fi gata sæ sprijine astfel de planuri“. ÎngrijorareaOccidentului faflæ de intenfliile Rusiei nu era deloc diminuatæ de faptul cæ Rusia cereaCrimeea øi Sevastopolul, nici de actele de provocare precum includerea deliberatæ, lasfârøitul anului 1996, a Sevastopolului în prognoza meteo de noapte pentru oraøeleruseøti difuzatæ de televiziunea publicæ a Rusiei.


puterii sovietice — deøi slæbite, demoralizate øi corupte — existauîncæ. Ca simbol al acestei realitæfli øi al faptului cæ trecutul comunistcontinua sæ influenfleze era podoaba istoricæ centralæ a Moscovei:prezenfla continuæ a mausoleului lui Lenin. Era ca øi cum Germaniapost°nazistæ ar fi fost condusæ de foøti „Gauleiters“ naziøti de rangmijlociu împroøcând slogane democratice, cu un mausoleu al luiHitler dæinuind în centrul Berlinului.

Slæbiciunea politicæ a noii elite democrate era dublatæ de înseøidimensiunile crizei economice a Rusiei. Nevoia de reforme masive— pentru retragerea statului din economia rusæ — a generat spe-ranfle exagerate în ajutorul occidental, mai ales american. Deøiacest ajutor, mai ales din partea Germaniei øi Americii, a cæptattreptat mari dimensiuni, chiar øi în împrejurærile cele mai favora-bile el tot nu a putut determina o refacere economicæ rapidæ. Deza-mægirea socialæ ce a decurs de aici a amplificat corul din ce în cemai numeros de critici tot atât de dezamægifli care susflineau cæparteneriatul cu SUA era o înøelætorie, benefic pentru America, darpægubitor pentru Rusia.

Pe scurt, nu exitau condifliile preliminare, nici subiective, niciobiective, pentru un parteneriat mondial efectiv în anii imediaturmætori præbuøirii URSS. „Occidentalizanflii“ democrafli pur øisimplu voiau prea mult øi erau în stare sæ dea prea puflin. Ei doreauun parteneriat egal — sau, mai degrabæ, un condominion — cuAmerica, mânæ relativ liberæ în CSI øi o no°man’s°land din punctde vedere geopolitic în Europa Centralæ. Dar ambivalenfla lor faflæde perioada sovieticæ, lipsa de realism în legæturæ cu putereamondialæ, profunzimea crizei economice øi lipsa unui larg sprijinsocial arætau cæ ei nu puteau realiza Rusia stabilæ øi cu adeværat de-mocratæ pe care o cerea conceptul de parteneriat egal. Mai întâiRusia trebuia sæ treacæ printr°un lung proces de reformæ politicæ, untot atât de lung proces de stabilizare democraticæ, un øi mai lungproces de modernizare socio-economicæ øi abia apoi sæ realizezeprofunda schimbare de la o conøtiinflæ imperialæ la una naflionalæfaflæ cu noile realitæfli geopolitice nu numai din Europa Centralæ, cimai ales din interiorul fostului Imperiu rus înainte ca un parteneriatreal cu America sæ poatæ deveni o opfliune geopoliticæ viabilæ.



În aceste împrejuræri, nu e de mirare cæ prioritatea „stræinætæfliiapropiate“ a devenit atât principalul obiectiv faflæ de opfliuneapro°Occident, cât øi o timpurie alternativæ pentru politica externæ.Ea se baza pe argumentul cæ „parteneriatul“ desconsidera ceea cear fi trebuit sæ fie cel mai important pentru Rusia: adicæ, relafliilesale cu fostele republici sovietice. „Stræinætatea apropiatæ“ a ajunssæ fie formularea concentratæ pentru susflinerea unei politici ce arpune accentul, în primul rând, pe necesitatea de a reconstrui unanumit cadru viabil, cu Moscova ca centru decizional, în spafliulgeopolitic ocupat altædatæ de URSS. Pornind de la o asemeneapremisæ, mulfli erau de acord cæ o politicæ de concentrare asupraVestului, în special asupra Americii, aducea puflin øi costa preamult. Pur øi simplu facilita Vestului exploatarea împrejurærilorcreate de præbuøirea URSS.

Dar øcoala de gândire a „stræinætæflii apropiate“ era o umbrelæmare sub care diferite concepflii geopolitice s-au putut aduna. Eacuprindea nu numai „funcflionaliøtii“ øi „determiniøtii“ economici(inclusiv câfliva „occidentalizanfli“) care credeau cæ C.S.I. puteadeveni o variantæ a U.E. condusæ de Moscova, ci øi pe acei care ve-deau în integrarea economicæ doar unul dintre instrumentele pentrurestaurarea imperialæ, care putea opera fie sub umbrela CSI, fieprin aranjamente speciale (formulate în 1996) între Rusia øiBelarus sau între Rusia, Belarus, Kazahstan øi Kirghizstan; ea îiincludea, de asemenea, pe romanticii slavofili care susflineau oUniune slavæ între Rusia, Ucraina øi Belarus øi, în sfârøit, pe cei cepropuneau o idee oarecum misticæ de „eurasianism“ dreptadeværata definiflie a misiunii istorice de duratæ a Rusiei.

În forma sa cea mai restrânsæ, prioritatea „stræinætæflii apro-piate“ implica propunerea perfect rezonabilæ cæ Rusia trebuie sæ seconcentreze mai întâi asupra relafliilor cu noile state independente,mai ales cæ toate ræmâneau legate de Rusia prin realitæflile fostei po-litici sovietice deliberate de a promova interdependenfla economicæîntre ele. Aceasta avea sens, atât economic, cât øi geopolitic. „Spa-fliul economic comun“, despre care noii conducætori ruøi vorbeaudeseori, era o realitate ce nu putea fi ignoratæ de cætre liderii noilorstate independente. Cooperarea, chiar o oarecare integrare, era onecesitate economicæ. Astfel, era nu numai normal, ci øi de dorit a



se promova instituflii unite ale CSI, cu scopul de a înlæturadisfuncflionalitæflile øi fragmentærile economice produse dedestræmarea politicæ a URSS.

Pentru unii ruøi, susflinerea integrærii economice era astfel o re-acflie eficientæ din punct de vedere funcflional øi responsabilæ dinpunct de vedere politic la ceea ce se petrecuse. Analogia cu U.E.era deseori citatæ ca pertinentæ pentru situaflia post°sovieticæ. O re-facere a imperiului era explicit respinsæ de susflinætorii mai mode-rafli ai integrærii economice. De exemplu, un influent raport intitulatO strategie pentru Rusia, care a fost aprobat încæ din august 1992de Consiliul pentru Politicæ Externæ øi Apærare, format din proemi-nente personalitæfli øi înalfli funcflionari guvernamentali, susflinea înmod foarte clar „integrarea luminatæ post°imperialæ“ ca programulpotrivit pentru „spafliul economic comun“ post°sovietic.

Totuøi, accentul pus pe „stræinætatea apropiatæ“ nu era doar odoctrinæ politicæ benignæ de cooperare economicæ regionalæ. Con-flinutul sæu geopolitic avea conotaflii imperiale. Chiar øi relativ mo-deratul raport din 1992 vorbea de o Rusie refæcutæ care în cele dinurmæ ar stabili un parteneriat strategic cu Vestul, în care Rusia aravea rolul de „moderator în situaflia din Europa de Est, AsiaCentralæ øi Extremul Orient“. Alfli susflinætori ai acestei prioritæflierau mai hotærâfli, vorbind explicit despre „rolul exclusiv“ al Rusieiîn spafliul post°sovietic øi acuzând Occidentul de a se fi angajatîntr°o politicæ anti°rusæ furnizând ajutor Ucrainei øi celorlalte noistate independente.

Un exemplu tipic, dar, desigur, extrem este argumentul formulatde I. Ambarflumov, preøedintele Comisiei pentru Afaceri Externe aDumei, în 1993, øi fost susflinætor al prioritæflii „parteneriatului“,care a afirmat deschis cæ fostul spafliu sovietic este o sferæ de influ-enflæ geopoliticæ exclusiv rusæ. În ianuarie 1994, afirmaflia sa a fostreluatæ de ministrul de externe Andrei Kozîrev, altædatæ energicsusflinætor al prioritæflii pro°occidentale, care a declarat cæ Rusia„trebuie sæ°øi pæstreze prezenfla militaræ în regiuni care timp de se-cole au fost în sfera sa de interes“. De fapt, la 8 aprilie 1994,„Izvestia“ relata cæ Rusia a reuøit sæ pæstreze nu mai puflin de douæ-zeci øi opt de baze militare pe teritoriul noilor state independente— iar dacæ, pe o hartæ, legæm printr°o linie desfæøurærile militare



ruse din Kaliningrad, Moldova, Crimeea, Armenia, Tadjikistan øiInsulele Kurile, aceasta ar aproxima graniflele fostei URSS, ca peharta de mai jos.

În septembrie 1995, preøedintele Elflîn a emis un documentoficial asupra politicii Rusiei faflæ de CSI, care codifica astfel sco-purile Rusiei:

„Principalul obiectiv al politicii Rusiei faflæ de CSI este creareaunei asociaflii de state integrate politic øi economic, capabilæ dea-øi revendica locul cuvenit în comunitatea mondialæ…consolidarea Rusiei ca forflæ conducætoare în formarea unui nousistem de relaflii economice øi politice interstatale pe teritoriulspafliului post°URSS“.

Trebuie sæ observæm accentul pus pe dimensiunea politicæ aefortului, pe referirea la o unicæ entitate care îøi revendicæ locul


Baze militare ruse în fostul spafliu sovietic

Baze pe fostele granifle sovietice

MAREA NEAGRÆ

MEDITERANÆ

MAREA


„sæu“ în sistemul mondial øi pe rolul dominant al Rusiei îninteriorul acelei noi entitæfli. În acord cu acest accent, Moscova ainsistat ca legæturile politice øi militare dintre Rusia øi recentconstituita CSI sæ fie øi ele întærite: sæ fie creatæ o conduceremilitaræ comunæ; ca forflele armate ale statelor CSI sæ fie legateprintr°un tratat formal; ca graniflele „externe“ ale CSI sæ fie obiectulunui control centralizat (adicæ al Moscovei); ca forflele ruse sæ joacerolul decisiv în orice acfliuni de menflinere a pæcii în interiorul CSI;øi ca o politicæ externæ comunæ sæ fie formulatæ în interiorul CSI,ale cærei instituflii principale au ajuns sæ aibæ sediul la Moscova (øinu la Minsk, aøa cum se convenise iniflial în 1991), ca preøedinteleRusiei prezidând întâlnirile la vârf ale CSI.

Øi asta nu era tot. Documentul din septembrie 1995 mai declaracæ:

„Transmiterea programelor radioului øi televiziunii ruse în«stræinætatea apropiatæ» ar trebui garantatæ, difuzarea înregiune a presei scrise ruse ar trebui sprijinitæ, iar Rusia artrebui sæ pregæteascæ cadre naflionale pentru statele CSI.

O atenflie deosebitæ ar trebui acordatæ refacerii poziflieiRusiei de principal centru educaflional de pe teritoriul spafliuluipost°sovietic, neuitând de necesitatea de a educa tânærageneraflie din statele CSI în spiritul relafliilor prieteneøti cuRusia“.

Reflectând aceastæ stare de spirit, la începutul lui 1996 DumaRusiei a mers pânæ acolo încât sæ declare disoluflia Uniunii Sovie-tice ca nulæ. Mai mult, în primævara aceluiaøi an, Rusia a semnatdouæ acorduri care prevedeau o mai strânsæ integrare politicæ øieconomicæ între Rusia øi membrii mai concilianfli ai CSI. Un acord,semnat cu mare pompæ øi ceremonie prevedea, de fapt, o uniuneîntre Rusia øi Belarus în cadrul unei noi „Comunitæfli de RepubliciSuverane“ (abrevierea rusæ, „SSR“ amintea în mod vædit deabrevierea pentru Uniunea Sovieticæ: „SSSR“).

Celælalt — semnat de Rusia, Kazahstan, Belarus øi Kirghizstan— postula crearea, pe termen lung, a unei „Comunitæfli de StateIntegrate“. Amândouæ inifliativele indicau neræbdarea în legæturæ cu



progresul lent al integrærii în interiorul CSI øi hotærârea Rusiei de apersevera în promovarea acestei integræri.

Conceptul de „stræinætate apropiatæ“, întærind mecanismelecentrale ale CSI, combina astfel anumite elemente de sprijin pe ba-zæ de determinism economic obiectiv cu o mare dozæ de determi-nism imperial subiectiv. Dar nici unul, nici altul nu furniza unræspuns mai raflional øi, în acelaøi timp, geopolitic la muøcætoareaîntrebare „Ce este Rusia, care este adeværata ei misiune øi care estesfera ei legitimæ?“

Din ce în ce mai atrægætoarea doctrinæ a eurasianismului — cuaccent, de asemenea, pe „stræinætatea apropiatæ“ — a încercat sæumple tocmai acest gol. Punctul de plecare al acestei orientæri —definite într°o terminologie mai degrabæ culturalæ øi chiar misticæ— era premisa cæ, geopolitic øi cultural, Rusia nu e nici întru totuleuropeanæ, nici întru totul asiaticæ øi cæ, de aceea, are o identitateproprie, caracteristic eurasiaticæ. Aceastæ identitate este moøtenireacontrolului unic deflinut de Rusia asupra enormului spafliu dintreEuropa Centralæ øi flærmurile Oceanului Pacific, moøtenirea mære-fliei statale imperiale pe care Moscova a fæurit°o de°a lungul a patrusecole de expansiune spre est. Aceastæ expansiune a determinat asi-milarea în Rusia a unei largi populaflii ne°ruse øi ne°europene,creându°i astfel øi o personalitate culturalæ øi politicæ eurasiaticæsingularæ.

Eurasianismul ca doctrinæ nu era o emanaflie post°sovieticæ. Aapærut pentru prima oaræ în secolul al XIX°lea, dar a devenit maipenetrantæ în secolul al XX°lea ca o alternativæ claræ lacomunismul sovietic øi ca reacflie la aøa-zisa decadenflæ aOccidentului. Emigraflia rusæ era deosebit de activæ în propagareaacestei doctrine ca alternativæ la sovietism, conøtientæ fiind cætrezirea naflionalæ a ne°ruøilor din interiorul URSS fæcea necesaræ odoctrinæ supranaflionalæ foarte cuprinzætoare, de teamæ ca eventualapræbuøire a comunismului sæ nu ducæ øi la dezintegrarea vechiuluiMare Imperiu Rus.

Încæ de la jumætatea anilor ’20, aceastæ eventualitate a fostconvingætor formulatæ de prinflul N.S. Trubeflkoi, exponent marcantal eurasianismului, care scria cæ,



„de fapt, comunismul a fost o versiune mascatæ a europe-nismului, care a distrus temeliile spirituale øi unicitateanaflionalæ a vieflii ruse, a propagat în Rusia sistemul materialistde referinflæ care dominæ efectiv atât Europa, cât øi America…

Sarcina noastræ este sæ creæm o culturæ cu desævârøire nouæ,propria noastræ culturæ, care nu se va asemæna cu cultura euro-peanæ… când Rusia va înceta sæ fie reflectarea distorsionatæ acivilizafliei europene… când va deveni din nou ea însæøi:Rusia–Eurasia, moøtenitoarea øi continuatoarea conøtientæ amarii moøterniri a lui Genghis°Han“6.

Aceastæ viziune a gæsit o audienflæ foarte mare în confuza situa-flie post°sovieticæ. Pe de o parte, comunismul era condamnat ca træ-dare a ortodoxiei ruse øi a deosebitei, misticei „idei ruse“; pe de altæparte, occidentalismul era respins deoarece Vestul, America maiales, era considerat corupt, anti°rus din punct de vedere cultural øiînclinat sæ refuze Rusiei dreptul sæu fundamental istoric øi geogra-fic la controlul exclusiv asupra spafliului eurasiatic.

Eurasianismul a cæpætat lustru academic prin mult°citatele scri-eri ale lui Lev Gumilev, istoric, geograf øi etnograf, ale cærui cærfliRusia medievalæ øi marea stepæ, Ritmurile Eurasiei øi Geografiaethnosului în timp istoric susflin cu putere afirmaflia cæ Eurasia estedecorul geografic firesc al „ethnosului“ caracteristic al poporuluirus, urmarea unei simbioze istorice între acesta øi locuitorii ne°ruøiai întinselor stepe, prin care s°a creat o identitate spiritualæ øi cultu-ralæ eurasiaticæ unicæ. Gumilev avertiza cæ adaptarea la Vest ar în-semna nimic altceva decât pierderea de cætre poporul rus apropriului sæu „ethnos øi suflet“.

Aceste opinii au fost preluate, deøi în mod mai mult decât pri-mitiv, de diverøi politicieni ruøi naflionaliøti. Fostul vicepreøedinteal lui Elflîn, Aleksandr Ruflkoi, de exemplu, afirma cæ „dacæ privimla situarea geopoliticæ a flærii noastre, devine evident cæ Rusia re-prezintæ singurul pod între Europa øi Asia. Cine devine stæpânulacestui spafliu va deveni stæpânul lumii“7. Contracandidatul co-


6 N.S. Trubeflkoi, The Legacy of Genghis Khan, „Cross Currents“, 9 (1990), 68.7 Interviu în „L’Espresso“ (Roma), 15 iulie 1994.


munist din 1996 al lui Elflîn, Ghenadii Ziuganov, în ciuda vocaflieisale marxist°leniniste, a adoptat accentul mistic pus de eurasianismpe rolul special misionar øi spiritual al poporului rus în vastele spa-flii ale Eurasiei susflinând cæ Rusia era astfel înzestratæ cu o vocaflieculturalæ unicæ øi cu o bazæ geograficæ deosebit de avantajoasæpentru exercitarea supremafliei mondiale.

O versiune mai sobræ øi mai pragmaticæ a eurasianismului afost avansatæ øi de liderul Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev.Confruntat în interior aproape cu o dezbinare demograficæ întrebæøtinaøii cazahi øi coloniøtii ruøi øi cæutând o formulæ care sæslæbeascæ cumva presiunile Moscovei în vederea integrærii politice,Nazarbaiev a propagat conceptul de „Uniune eurasiaticæ“ drept al-ternativæ la C.S.I., care era færæ chip øi færæ eficienflæ. Deøi versiuniisale îi lipsea conflinutul mistic al gândirii eurasianiste mai tradi-flionale øi, desigur, nu afirma cæ ruøii au un rol misionar special calideri ai Eurasiei, eurasianismul sæu decurgea din ideea cæ Eurasia— definitæ geografic în termeni analogi cu cei pentru URSS —constituia un tot organic care trebuia sæ aibæ øi o dimensiunepoliticæ.

Într°o anumitæ mæsuræ, încercarea de a atribui „stræinætæfliiapropiate“ cea mai mare importanflæ în gândirea geopoliticæ rusæera justificatæ în sensul cæ o anumitæ dozæ de ordine øi înflelegereîntre Rusia postimperialæ øi noile state independente era onecesitate absolutæ în ce priveøte securitatea øi economia. Totuøi,ceea ce dædea în mare parte discufliei o notæ suprarealistæ eraprelungirea ideii cæ, într°un fel oarecare, fie cæ se întâmpla în modvoluntar (din motive economice) sau ca o consecinflæ a faptului cæRusia øi°ar fi recæpætat, în sfârøit, puterea pierdutæ, — ca sæ nu maivorbim despre misiunea specialæ, slavæ sau eurasiaticæ, a Rusiei —,„integrarea“ politicæ a fostului imperiu era atât dezirabilæ, cât øifezabilæ.

În aceastæ privinflæ, frecvent invocata comparaflie cu UE negli-jeazæ o diferenflæ crucialæ: UE, chiar flinând seama de influenfla deo-sebitæ a Germaniei, nu este dominatæ de o unicæ putere care, easinguræ, sæ eclipseze toate celelalte membre la un loc, în ce priveøtePNB, populaflia sau teritoriul. UE nu este nici succesoarea unui im-periu naflional ai cærui membri eliberafli au profunda bænuialæ cæ



„integrarea“ este numele de cod al unei subordonæri reînnoite.Chiar øi aøa, ne putem uøor imagina care ar fi fost reacflia stateloreuropene dacæ Germania ar fi declarat formal cæ scopul sæu este dea consolida øi extinde rolul sæu conducætor în UE cu argumentelefolosite de Rusia în declaraflia din septembrie 1995 pe care amcitat°o mai devreme.

Analogia cu UE mai suferæ de o deficienflæ. Economiilevest°europene, deschise øi relativ dezvoltate, erau pregætite pentruintegrarea democraticæ, iar majoritatea vest°europenilor întrezæreaubinefaceri economice øi politice tangibile într°o astfel de integrare.Statele vest°europene mai særace puteau astfel beneficia de subsidiiconsiderabile. În contrast, noile state independente vedeau Rusia cainstabilæ politic, întreflinând încæ ambiflii dominatoare, øi, din punctde vedere economic, ca pe un obstacol în calea participærii lor laeconomia mondialæ øi în accesul la atât de necesarele investifliistræine.

Opoziflia faflæ de ideile de „integrare“ venind de la Moscova eradeosebit de puternicæ în Ucraina. Conducætorii acesteia øi°au dat re-pede seama cæ o astfel de „integrare“, mai ales în lumina rezervelorRusiei faflæ de legitimitatea independenflei Ucrainei, ar duce în celedin urmæ la pierderea suveranitæflii naflionale. Mai mult, tratamentulde mânæ forte al Rusiei faflæ de noul stat ucrainean — refuzul ei dea admite recunoaøterea frontierelor Ucrainei, contestarea dreptuluiacesteia asupra Crimeii, insistenfla ei de a avea control extrateri-torial exclusiv asupra portului Sevastopol — a dat naflionalismuluiucrainean, redeøteptat, o tentæ evident anti°rusæ. Autodefinirea sta-tului naflional ucrainean, în etapæ decisivæ de formare a noului stat,a fost astfel distrasæ de la tradiflionala sa orientare anti°polonezæsau anti°româneascæ øi s°a concentrat în schimb pe opunerea laorice propunere din partea Rusiei pentru un CSI mai integrat,pentru o Comunitate slavæ specialæ (împreunæ cu Rusia øi Belarus)sau pentru o Uniune Eurasiaticæ, descifrând în acestea toate otacticæ imperialæ rusæ.

Hotærârea Ucrainei de a°øi prezerva independenfla a fostîncurajatæ de sprijin extern. Deøi, la început, Occidentul, mai alesSUA, au întârziat sæ recunoascæ importanfla geopoliticæ a unui statucrainean separat, pe la mijlocul anilor ’90 America øi Germania



deveniseræ puternici sprijinitori ai identitæflii separate a Kievului. Îniulie 1996, secretarul apærærii al SUA declara: „Nu pot supraestimaimportanfla Ucrainei ca flaræ independentæ pentru securitatea øi sta-bilitatea întregii Europe“, iar în septembrie, cancelarul german —în ciuda puternicului sprijin acordat preøedintelui Elflîn — a mersmai departe declarând cæ „locul ferm al Ucrainei în Europa nu maipoate fi contestat de nimeni… Nimeni nu va mai putea contestaindependenfla øi integritatea teritorialæ a Ucrainei“. Politicieniiamericani au ajuns øi ei sæ descrie relaflia dintre America øi Ucrainaca pe un „parteneriat strategic“, invocând deliberat aceeaøi expresiefolositæ pentru relaflia dintre America øi Rusia.

Færæ Ucraina, aøa cum am observat deja, o restaurare a impe-riului bazatæ fie pe CSI, fie pe eurasianism nu era o opfliune va-labilæ. Un imperiu færæ Ucraina ar însemna în cele din urmæ o Rusiecare ar deveni mai „asiatizatæ“ øi mai îndepærtatæ de Europa. Maimult, eurasianismul nu atrægea prea mult nici noile state indepen-dente din Asia Centralæ, dintre care pufline erau dornice de o nouæuniune cu Moscova. Uzbekistanul a devenit în mod deosebit ho-tærât în a susfline obiecfliile Ucrainei faflæ de orice înælflare a CSI larangul de entitate supranaflionalæ øi în a se opune la inifliativeleRusiei menite sæ întæreascæ CSI.

Alte state din CSI, øi ele prudente faflæ de intenfliile Moscovei,tindeau sæ se grupeze în jurul Ucrainei øi Uzbekistanului, opunân-du°se sau evitând presiunile Moscovei pentru o mai strânsæ integra-re politicæ øi militaræ. Mai mult, sentimentul conøtiinflei naflionale seadâncea în aproape toate noile state, o conøtiinflæ din ce în ce maiaxatæ pe repudierea fostei supuneri faflæ de Moscova ca un colonialismøi pe eradicarea diverselor sale ræmæøifle. Astfel, chiar øi Kazahstanul,vulnerabil etnic, s°a alæturat celorlalte state central°asiatice prinabandonarea alfabetului cirilic øi înlocuirea lui cu cel latin, aøa cumfusese adaptat mai înainte de Turcia. Într°adevær, pe la jumætatea ani-lor ’90, un bloc, condus discret de Ucraina øi cuprinzând Uzbekistanul,Turkmenistanul, Azerbaidjanul øi uneori øi Kazahstanul, Georgia øiMoldova, apæruse, neoficial, pentru a obstrucfliona eforturile Rusieide a folosi CSI ca mijloc de integrare politicæ.

Insistenfla Ucrainei asupra unei integræri care sæ fie limitatæ øiîn mare mæsuræ economicæ a avut efectul de a goli ideea unei



„Uniuni slave“ de orice semnificaflie practicæ. Propagatæ de uniislavofili, pusæ în evidenflæ de sprijinul lui Aleksandr Soljeniflin,aceastæ idee a devenit, automat, lipsitæ de sens din punct de vederegeopolitic, în clipa în care a fost respinsæ de Ucraina. În uniuneaaceasta au ræmas Belarus øi Rusia; de asemenea, ea implica øi o po-sibilæ împærflire a Kazahstanului, ale cærui regiuni de nord, populatede ruøi, puteau deveni parte dintr°o asemenea uniune. E de înflelescæ o astfel de variantæ nu era liniøtitoare pentru noii conducætori aiKazahstanului øi nu a fæcut decât sæ intensifice tonul anti°rus al na-flionalismului lor. În Belarus, o Uniune slavæ færæ Ucraina însemnaîn mod clar încorporarea în Rusia, ceea ce a aprins un resentimentnaflionalist øi mai volatil.

Aceste obstacole externe din calea politicii „stræinætæflii apro-piate“ au fost serios întærite de unul intern: starea de spirit a po-porului rus. În ciuda retoricii øi agitafliei politice în rândurile eliteipolitice cu privire la misiunea specialæ a Rusiei în spafliul fostuluiimperiu, poporul rus — parflial dintr°o veritabilæ obosealæ, dar, purøi simplu, øi din bun-simfl — a arætat puflin entuziasm faflæ de oriceprogram ambiflios de refacere a imperiului. Ruøii erau în favoareagraniflelor deschise, comerflului deschis, libertæflii de miøcare øi aunui statut special pentru limba rusæ, dar integrarea politicæ, maiales dacæ trebuia sæ implice costuri economice sau værsare desânge, trezea puflin entuziasm. Dezintegrarea „uniunii“ a fostregretatæ, restaurarea ei — favorizatæ; dar reacflia opiniei publice laræzboiul din Cecenia a arætat cæ orice politicæ care trece dincolo deaplicarea metodelor economice de constrângere øi/sau de presiunepoliticæ nu va avea sprijin popular.

Pe scurt, cel mai important defect geopolitic al prioritæflii „stræ-inætæflii apropiate“ era acela cæ Rusia nu era suficient de puternicæpolitic pentru a°øi impune voinfla øi nici suficient de atrægætoareeconomic pentru a putea seduce noile state independente. Presiuneadin partea Rusiei nu le°a fæcut decât sæ caute mai multe legæturi ex-terne, în primul rând cu Occidentul, dar în unele cazuri øi cu Chinaøi cu flærile islamice importante de la sud. Când Rusia a ameninflat cæîøi formeazæ propriul sæu bloc militar ca replicæ la extindereaNATO, s-a ridicat întrebarea „Cu cine?“ Øi a primit øi mai durerosræspunsul: în cel mai bun caz, poate cu Belarus øi Tadjikistan.



La drept vorbind, noile state erau din ce în ce mai înclinate sænu aibæ încredere nici în forme perfect justificate øi necesare deintegrare economicæ cu Rusia, temându°se de potenflialele lorconsecinfle politice. În acelaøi timp, ideile asupra presupuseimisiuni eurasiatice a Rusiei sau asupra misticii slave nu fæceaudecât sæ izoleze øi mai mult Rusia de Europa øi în general deOccident, perpetuând astfel criza post°sovieticæ øi amânândnecesara modernizare øi occidentalizare a societæflii ruse în stilul aceea ce Kemal Atatürk a fæcut în Turcia dupæ præbuøirea ImperiuluiOtoman. Opfliunea „stræinætæflii apropiate“ oferea astfel Rusiei nu osoluflie, ci o iluzie geopoliticæ.

Dacæ nu un condominion cu America øi dacæ nu „stræinætateaapropiatæ“, atunci ce altæ opfliune geostrategicæ era deschisæ Rusiei?Eøecul orientærii spre Vest în a realiza dorita egalitate cu America aunei „Rusii democrate“ (care era mai mult un slogan decât realitate)a produs descurajare printre democrafli, în vreme ce recunoaøterea,færæ tragere de inimæ, a faptului cæ „reintegrarea“ vechiului imperiuera în cel mai bun caz o posibilitate îndepærtatæ a fæcut ca uniigeopoliticieni ruøi sæ fie tentafli sæ cocheteze cu ideea unui soi decontra°alianflæ împotriva pozifliei hegemonice a Americii în Eurasia.

La începutul lui 1996, preøedintele Elflîn l°a înlocuit pe minis-trul de externe cu orientare pro-occidentalæ, Kozîrev, cu EvghenniPrimakov, specialist în probleme internaflionale, cu mai multæ ex-perienflæ, dar øi fost comunist „ortodox“, a cærui veche preocupareerau Iranul øi China. Unii comentatori ruøi au speculat cæ orientarealui Primakov ar putea precipita efortul de a fæuri o nouæ coaliflie„antihegemonicæ“, în jurul celor trei puteri cu cel mai mare interesgeopolitic în reducerea dominafliei Americii în Eurasia. Unele dinprimele cælætorii øi comentarii ale lui Primakov au întærit aceastæimpresie. Mai mult, legætura existentæ între China øi Iran în comer-flul cu arme, ca øi tendinfla Rusiei de a coopera la eforturile Iranuluide a°øi spori accesul la energia nuclearæ pæreau sæ asigure un motivperfect pentru un dialog politic mai strâns øi pentru eventuala ali-ere. Cel puflin teoretic, rezultatul ar fi putut strânge laolaltæ cea maiimportantæ putere slavæ din lume, cea mai ræzboinicæ putere isla-micæ din lume øi cea mai populatæ øi mai mare putere asiaticæ,creând astfel o viguroasæ coaliflie.



Punctul de plecare pentru orice astfel de contra°alianflæ implicao reînnoire a legæturilor bilaterale China°Rusia, folosind drept ca-pital resentimentul elitelor politice din ambele state faflæ de pozifliaAmericii de unicæ superputere mondialæ. La începutul anului 1996,Elflîn a vizitat Beijingul øi a semnat o declaraflie ce denunfla explicittendinflele „hegemonice“ mondiale, vrând sæ spunæ prin aceasta cæcele douæ state se vor alinia împotriva Statelor Unite. În decembrie,primul°ministru chinez Li Peng a ræspuns la aceastæ vizitæ øi celedouæ pærfli nu numai cæ øi°au reafirmat opoziflia faflæ de un sistem in-ternaflional „dominat de o singuræ putere“, dar au øi susflinut întæ-rirea alianflelor existente. Comentatorii ruøi au salutat aceastæevoluflie, apreciind°o ca o schimbare pozitivæ în corelaflia mondialæde putere øi un ræspuns potrivit la tutelarea extinderii NATO de cætreAmerica. Unii pæreau chiar bucuroøi la ideea cæ alianflaChina°Rusia va da Americii pedeapsa meritatæ.

Totuøi, o coaliflie care sæ lege Rusia de China øi Iran se poatedezvolta numai dacæ Statele Unite sunt atât de mioape încât sæ-øifacæ duømani China øi Iranul în acelaøi timp. Bineînfleles, aceastæeventualitate nu poate fi exclusæ, iar comportamentul Americii în1995–1996 pærea sæ susflinæ ideea cæ SUA cautæ o relaflie conflictu-alæ atât cu Teheranul, cât øi cu Beijingul. Dar nici China, nici Iranulnu erau pregætite sæ arunce zarurile — strategic vorbind — alæturide o Rusie instabilæ øi slabæ. Amândouæ realizau cæ orice astfel decoaliflie, o datæ ce ar trece dincolo de „orchestræri“ tactice ocazio-nale, ar expune riscului propriul lor acces spre lumea mai avansatæ,deflinætoarea exclusivæ a capacitæflii de a investi øi a mult°doriteitehnologii de vârf. Rusia avea prea puflin de oferit pentru a fi unpartener demn de încredere într°o coaliflie anti°hegemonicæ.

De fapt, lipsitæ de o ideologie comunæ øi unitæ doar printr°unsimflæmânt „anti°hegemonic“, orice astfel de coaliflie ar fi în esenflæo alianflæ a unei pærfli din Lumea a treia împotriva celor mai avansatezone din Lumea întâi. Nici unul din membrii unei astfel de coaliflii nuar câøtiga prea mult, iar China în mod special ar risca pierdereaenormului influx de investiflii. Øi pentru Rusia, „fantoma unei ali-anfle Rusia–China… ar spori vertiginos primejdia ca Rusia sæ segæseascæ încæ o datæ pusæ sub interdicflie privind tehnologia øi capi-talul occidental“, aøa cum observa un geopolitician rus foarte



critic.8 În cele din urmæ, o astfel de aliniere i°ar condamna pe tofliparticipanflii, fie ei doi sau trei, la izolare prelungitæ øi la aceeaøiînapoiere.

Mai mult, China ar fi partenerul principal în orice efort seriosal Rusiei de a închega o astfel de coaliflie „anti°hegemonicæ“. Fiindmai populatæ, mai întreprinzætoare, mai inovatore, mai dinamicæ,având unele posibile pretenflii teritoriale faflæ de Rusia, China ar fixainevitabil Rusia într°un statut de partener subordonat, lipsindu°i,totodatæ, mijloacele (øi, probabil, o dorinflæ realæ) de a ajuta Rusia sæ°øidepæøeascæ ræmânerea în urmæ. Rusia ar deveni astfel un stat-tamponîntre o Europæ în dezvoltare øi o Chinæ expansionistæ.

În fine, unii experfli ruøi de politicæ externæ au continuat sæ în-treflinæ speranfla cæ o stagnare în integrarea Europei, inclusiv posi-bile dezacorduri în interiorul Occidentului privind viitoareaconfiguraflie a NATO ar crea, cel puflin, oportunitæfli tactice pentruun „flirt“ ruso°german sau ruso°francez, oricare din acestea fiind îndetrimentul legæturii transatlantice a Europei cu America. Aceastæperspectivæ nu era deloc nouæ, deoarece în anii Ræzboiului ReceMoscova a încercat periodic sæ joace fie cartea germanæ, fie cea fran-cezæ. Deci, nu era lipsit de rafliune ca unii geopoliticieni ai Moscoveisæ ia în calcul o stagnare în chestiunile europene care ar crea des-chideri tactice ce ar putea fi exploatate în dezavantajul Americii.

Dar aceasta era cam tot ce se putea obfline: pur øi simplu varian-te tactice. Nu existæ posibilitatea ca Franfla sau Germania sæ aban-doneze legætura cu America. Un flirt ocazional, mai ales cu Franfla,limitat la vreo chestiune mæruntæ, nu poate fi exclus, dar oræsturnare geopoliticæ a alianflelor ar trebui sæ fie precedatæ de oræsturnare totalæ în chestiunile europene, de un colaps în unificareaEuropei øi în legæturile transatlantice. Øi chiar øi atunci, este puflinprobabil cæ statele europene ar fi înclinate sæ urmeze o alinieregeopoliticæ într°adevær cuprinzætoare cu o Rusie dezorientatæ.

Astfel, nici una dintre variantele de contra°alianflæ, în ultimæ in-stanflæ, nu oferæ o alternativæ viabilæ. Soluflia la noile dileme geo-politice ale Rusiei nu se va gæsi în contra-alianflæ, nici nu va apæreaprin iluzia unui parteneriat strategic la egalitate cu America sau


8 Aleksei Bogaturov, Relaflii actuale øi perspective de interacfliune între Rusia øiStatele Unite, în „Nezavisimaia Gazeta“, 28 iunie 1996.


prin efortul de a crea vreo nouæ structuræ „integratæ“ economic øipolitic în spafliul fostei URSS. Toate acestea eludeazæ singura alter-nativæ deschisæ în fapt Rusiei.

DILEMA UNICEI ALTERNATIVE

Unica opfliune geostrategicæ realæ a Rusiei — opfliune ce i°arputea conferi un rol internaflional realist øi i°ar mæri la maxim posibi-litatea de a se transforma øi de a se moderniza social — este Europa.Dar nu orice Europæ, ci aceea transatlanticæ a UE øi NATO înextindere. O astfel de Europæ capætæ contur, aøa cum am væzut în capi-tolul 3, øi este mai mult decât probabil ca ea sæ ræmânæ strâns legatæde America. Aceasta este Europa cu care Rusia va trebui sæ stabi-leascæ raporturi dacæ vrea sæ evite o periculoasæ izolare geopoliticæ.

Pentru America, Rusia e mult prea slabæ pentru a°i fi partener,dar încæ destul de puternicæ pentru a°i fi doar pacient. Este mai pro-babil ca ea sæ devinæ o problemæ, în afaræ de cazul în care Americaîncurajeazæ o situaflie care s-o ajute sæ°i convingæ pe ruøi cæ cea maibunæ alegere pentru flara lor este o legæturæ din ce în ce mai strânsæcu o Europæ transatlanticæ. Deøi o alianflæ strategicæ pe termen lungruso°chinezæ øi ruso°iranianæ nu e probabilæ, este în mod evidentimportant pentru America sæ evite acele politici care ar distrage Rusiade la a face alegerea geopoliticæ necesaræ. De aceea, în mæsura încare este posibil, relafliile Americii cu China øi Iranul ar trebui for-mulate flinând seamæ øi de impactul lor asupra calculelor geopoliticeale Rusiei. Perpetuarea iluziilor asupra unor variante geostrategicemærefle nu poate decât sæ întârzie alegerea istoricæ pe care Rusiatrebuie sæ o facæ pentru a pune capæt profundei sale crize.

Numai o Rusie dispusæ sæ accepte noile realitæfli economice øigeopolitice ale Europei va putea beneficia, în viafla sa internæ, de sferaîn extindere a cooperærii europene transcontinentale în comerfl,comunicaflii, investiflii øi educaflie. Participarea Rusiei la ConsiliulEuropei este astfel un pas foarte bun în direcflia corectæ. Este oanticipare a viitoarelor legæturi instituflionale dintre noua Rusie øiEuropa în dezvoltare. Mai presupune øi faptul cæ, dacæ Rusiaurmeazæ acest drum, nu va avea de ales, în cele din urmæ, decât sæ



facæ ceea ce Turcia post°otomanæ a ales sæ facæ atunci când a decissæ renunfle la ambifliile de imperiu øi s°a angajat cu bunæ øtiinflæ pecalea modernizærii, europenizærii øi democratizærii.

Nici o altæ alegere nu poate oferi Rusiei avantajele pe care i lepoate oferi o Europæ modernæ, prosperæ øi democraticæ legatæ deAmerica. Europa øi America nu sunt o ameninflare pentru o Rusiecare este un stat naflional øi democratic neexpansionist. Ele nu auintenflia de a ridica pretenflii teritoriale faflæ de Rusia, pretenflii pe careChina le°ar putea avea într°o zi, øi nici nu au frontiere nesigure øipotenflial violente — aøa cum este cazul graniflei Rusiei cu nafliunilemusulmane dinspre sud, graniflæ tulbure din punct de vedere terito-rial øi etnic. Dimpotrivæ, pentru Europa, ca øi pentru America, o Rusienaflionalæ øi democraticæ este o entitate de dorit din punct de vederegeopolitic, o sursæ de stabilitate în instabilul complex eurasiatic.

Ca urmare, Rusia se confruntæ cu dilema cæ alegerea în favoa-rea Europei øi a Americii — de pe urma cæreia ar avea beneficiiconcrete — reclamæ, mai întâi de toate, o abjurare claræ a trecutuluisæu imperial øi, în al doilea rând, nici o tergiversare în ce priveøtelærgirea legæturilor politice øi de securitate ale Europei cu America.Prima cerinflæ înseamnæ acomodarea la pluralismul geopolitic ce aajuns sæ predomine în spafliul fostei URSS. O astfel de acomodarenu exclude cooperarea economicæ, oarecum dupæ modelul vechiiZone Europene a Liberului Schimb, dar nu poate include limitæriale suveranitæflii politice a noilor state — pentru simplul motiv cæacestea nu doresc limitæri. Øi mai importantæ în aceastæ privinflæ estenecesitatea ca Rusia sæ accepte clar øi færæ ambiguitæfli existenflaseparatæ a Ucrainei, graniflele sale øi identitatea sa naflionalæ distinctæ.

A doua cerinflæ poate fi chiar øi mai dificil de înghiflit. O auten-ticæ relaflie de cooperare cu comunitatea transatlanticæ nu se poatebaza pe ideea cæ acele state europene democrate care doresc sæ facæparte din aceasta pot fi excluse din cauzæ cæ aøa spune Rusia. Ex-tinderea acestei comunitæfli nu trebuie græbitæ øi, desigur, nu trebuiesusflinutæ în baza unei idei anti°ruse. Dar nici nu poate, øi nici nutrebuie, sæ fie opritæ printr-un dictat politic care, el însuøi, reflectæo concepflie învechitæ asupra relafliilor de securitate europeanæ. OEuropæ democraticæ øi în extindere trebuie sæ fie un proces istoric largdeschis, neexpus limitelor geografice stabilite arbitrar de politicæ.



Pentru mulfli ruøi, dilema unicei alternative ar putea fi preadificil de rezolvat la început øi încæ pentru ceva timp. Va fi necesarun enorm act de voinflæ politicæ øi poate øi un conducætorexcepflional, capabil de a opta øi de a formula clar perspectiva uneiRusii democratice, naflionale, cu adeværat moderne øi europene.Aceasta s°ar putea sæ nu se întâmple o vreme. Depæøirea crizeipost°comuniste øi post°imperiale va necesita nu numai mai multtimp decât în cazul transformærii post°comuniste a Europei Cen-trale, ci øi apariflia unei conduceri politice clarvæzætoare øi hotærâte.Nu a apærut pânæ acum nici un Atatürk rus. Cu toate acestea, ruøiivor trebui sæ recunoascæ în cele din urmæ cæ redefinirea naflionalæ aRusiei nu este un act de capitulare, ci de eliberare9. Ei vor trebui sæaccepte cæ ceea ce Elflîn a spus la Kiev în 1990 despre viitorulnon°imperial al Rusiei era absolut corect. Iar o Rusie cu adeværatnon°imperialæ va fi încæ o mare putere care se întinde în Eurasia, dedeparte cea mai mare unitate teritorialæ din lume.

În orice caz, o redefinire a „ce este øi unde este Rusia“ se varealiza, probabil, doar în etape øi va necesita o atitudine înfleleaptæ øifermæ din partea Vestului. Va trebui ca America øi Europa sæ ajute.Ele vor trebui nu numai sæ ofere Rusiei un tratat sau un statut specialcu NATO, ci øi sæ înceapæ explorarea, împreunæ cu Rusia, a formæriiunui eventual sistem transcontinental de securitate øi cooperare caresæ meargæ mult mai departe decât structura vagæ a Organizafliei deSecuritate øi Cooperare în Europa (OSCE). Iar dacæ Rusia îøiconsolideazæ institufliile democratice interne øi face progreseconcrete în dezvoltarea economicæ bazatæ pe piafla liberæ, asociereaei, din ce în ce mai probabilæ, cu NATO øi UE nu ar trebui exclusæ.

În acelaøi timp, este la fel de important ca Vestul, în specialAmerica, sæ ducæ politici care sæ perpetueze pentru Rusia dilemaunicei alternative. Stabilizarea economicæ øi politicæ a noilor statepost°sovietice este un important argument pentru necesitatea auto°re-definirii istorice a Rusiei. Deci, sprijinul pentru noile state post°so-vietice — pentru pluralism geopolitic în spafliul fostului imperiusovietic — trebuie sæ facæ parte integrantæ dintr°o politicæ menitæ


9 La începutul lui 1996, generalul Aleksandr Lebed a publicat un articol remarcabil(Dispariflia imperiului sau renaøterea Rusiei, „Segodnia“, 26 aprilie 1996) în care apledat serios în aceastæ direcflie.


sæ determine Rusia sæ°øi exercite færæ ambiguitæfli opfliunea sa euro-peanæ. Între aceste state, trei sunt deosebit de importante geopo-litic: Azerbaidjanul, Uzbekistanul øi Ucraina.

Un Azerbaidjan independent poate servi drept drum de acces alOccidentului la bazinul Mærii Caspice øi Asia Centralæ, bogate înresurse energetice. Invers, un Azerbaidjan supus ar însemna cæ AsiaCentralæ poate fi izolatæ de lumea exterioaræ øi astfel poate devenivulnerabilæ politic faflæ de presiunile Rusiei în vederea reintegrærii.Uzbekistanul, din punct de vedere naflional cel mai vital øi mai populatstat central°asiatic, reprezintæ un obstacol major în fafla reluærii con-trolului de cætre Rusia asupra regiunii. Independenfla sa este vitalæpentru supraviefluirea celorlalte state din Asia Centralæ øi este ceamai puflin vulnerabilæ faflæ de presiunile Rusiei.

Dar cea mai importantæ este Ucraina. Pe mæsuræ ce UE øiNATO se extind, Ucraina va fi în cele din urmæ în situaflia de aalege dacæ doreøte sæ facæ parte din vreuna dintre ele. Este probabilca, pentru a°øi întæri statutul separat, Ucraina sæ doreascæ sæ se alæ-ture amândurora, când vor ajunge la graniflele ei øi când propria satransformare internæ va corespunde cerinflelor de aderare la acesteorganizaflii. Deøi acest lucru va cere timp, nu este prea devreme caOccidentul — în timp ce-øi extinde øi mai mult legæturile eco-nomice øi de securitate cu Kievul — sæ înceapæ sæ indice deceniul2005–2015 ca intervalul rezonabil pentru iniflierea includerii pro-gresive a Ucrainei, reducând prin aceasta riscul ca ucrainenii sæ seteamæ cæ extinderea Europei se va opri la granifla polono-ucraineanæ.

În ciuda protestelor sale, este mai mult ca sigur ca Rusia sæconsimtæ ca extinderea NATO din 1999 sæ includæ mai multe flæricentral°europene, deoarece præpastia socialæ øi culturalæ dintre Rusiaøi Europa Centralæ a crescut mult de la cæderea comunismului. Spredeosebire însæ, Rusia va gæsi cæ este incomparabil mai greu sæconsimtæ la intrarea Ucrainei în NATO pentru cæ aceasta ar însemnarecunoaøterea faptului cæ destinul Ucrainei nu mai este legat orga-nic de cel al Rusiei. Dar dacæ este ca Ucraina sæ supraviefluiascæ castat independent, ea va trebui sæ devinæ parte din Europa Centralæmai degrabæ decât din Eurasia, iar dacæ este ca Ucraina sæ fie partedin Europa Centralæ, atunci ea va trebui sæ participe din plin la le-gæturile Europei Centrale cu NATO øi UE. Acceptarea de cætreRusia a acestor legæturi ar preciza atunci propria decizie a Rusiei de



a fi øi ea, cu adeværat, o parte din Europa. Refuzul Rusiei ar fi echi-valent cu respingerea Europei în favoarea unei existenfle øi identi-tæfli „eurasiatice“ solitare.

Chestiunea cea mai importantæ de care trebuie sæ flinem seamæeste cæ Rusia nu poate fi în Europa færæ ca Ucraina sæ fie øi ea înEuropa, în vreme ce Ucraina poate fi în Europa færæ ca Rusia sæ fieîn Europa. Presupunând cæ Rusia decide sæ°øi încerce soarta alæturi deEuropa, decurge cæ, pânæ la urmæ, este în interesul Rusiei ca Ucrainasæ fie inclusæ în structurile europene în extindere. Într°adevær, rela-flia Ucrainei cu Europa ar putea fi punctul de cotituræ pentru Rusiaînsæøi. Dar aceasta mai înseamnæ øi cæ momentul hotærâtor pentrurelaflia Rusiei cu Europa este încæ destul de îndepærtat în timp —„hotærâtor“ în sensul cæ opfliunea Ucrainei în favoarea Europei vacataliza decizia Rusiei privind viitoarea etapæ din istoria sa: sau sæfie øi ea parte din Europa, sau sæ devinæ un proscris eurasiatic, ne-fiind cu adeværat nici în Europa, nici în Asia, øi înglodat în conflic-tele sale cu „stræinætatea apropiatæ“.

Trebuie sæ speræm cæ o relaflie de cooperare între o Europæ înlærgire øi Rusia poate trece de la legæturi bilaterale formale la maistrânse øi mai organice legæturi economice, politice øi de securitate.Astfel, în decursul primelor douæ decenii ale secolului urmætor, Rusiaar putea deveni din ce în ce mai mult parte integrantæ a unei Europecare sæ cuprindæ nu numai Ucraina, ci sæ ajungæ pânæ la Urali øichiar mai departe. O asociere sau chiar un anumit statut de membru,pentru Rusia în structurile europene øi transatlantice ar deschide, larândul lor, uøa pentru includerea celor trei flæri caucaziene — Georgia,Armenia øi Azerbaidjanul — care aspiræ cu disperare la o legæturæcu Europa.

Nu se poate prezice cât de repede se poate desfæøura acest pro-ces, dar un lucru este sigur: procesul va fi mai rapid dacæ se creeazæun context geopolitic care sæ stimuleze Rusia în aceastæ direcflie øi,în acelaøi timp, sæ excludæ alte tentaflii. Cu cât Rusia evolueazæ mairepede spre Europa, cu atât mai curând gaura neagræ a Eurasiei vafi umplutæ de o societate din ce în ce mai modernæ øi mai democra-ticæ. Într°adevær, pentru Rusia dilema unicei alernative nu este doaro chestiune de alegere geopoliticæ, ci øi de a ræspunde imperativelorde supraviefluire.



CAPITOLUL 5

BALCANII EURASIEI

În Europa, cuvântul „Balcani“ evocæ imagini ale conflicteloretnice øi ale rivalitæflilor regionale dintre marile puteri. Eurasia are,de asemenea, „Balcanii“ ei, dar Balcanii Eurasiei sunt mult mai în-tinøi, mai populafli, chiar øi mai eterogeni din punct de vedere religiosøi etnic. Aceøtia sunt localizafli în interiorul acelui vast dreptunghigeografic care demarcheazæ zona principalæ de instabilitate glo-balæ, identificatæ în capitolul 2 øi care cuprinde porfliuni ale Europeide sud°est, Asiei Centrale øi pærfli ale Asiei de Sud, zona GolfuluiPersic øi Orientul Mijlociu.

Balcanii Eurasiei formeazæ centrul acestui larg dreptunghi (a sevedea harta de la pagina 140) øi aceøtia se deosebesc de zonadimprejur printr°o træsæturæ semnificativæ: sunt un vacuum deputere. Chiar dacæ majoritatea statelor aflate în Golful Persic øi înOrientul Mijlociu sunt de asemenea instabile, puterea Americiireprezintæ principalul arbitru în aceastæ zonæ. Regiunea instabilæînconjurætoare este, astfel, o zonæ de hegemonie a unei singureputeri øi este temperatæ de aceastæ hegemonie. Prin contrast,Balcanii Eurasiei se aseamænæ cu adeværat cu mai vechii øifamiliarii Balcani ai Europei de sud°est: nu numai cæ entitæflilepolitice sunt instabile, dar øi tenteazæ øi invitæ la amesteculvecinilor mai puternici, fiecare din aceøtia fiind hotærât sæ se opunædominærii regiunii de cætre un altul. Tocmai aceastæ combinafliefamiliaræ de vacuum de putere øi absorbflie de putere justificædenumirea de „Balcanii Eurasiei“.


Balcanii tradiflionali reprezentau o potenflialæ mizæ geopoliticæîn lupta pentru supremaflie în Europa. Balcanii Eurasiei, desfæøuraflide o parte øi de alta a reflelei de transport a cærei apariflie e inevi-tabilæ, reflea menitæ sæ lege mai direct extremitæflile vestice øi esticecele mai bogate øi mai industrializate ale Eurasiei, sunt de aseme-nea importanfli din punct de vedere geopolitic. Mai mult, sunt im-portanfli din perspectiva securitæflii øi a ambifliilor istorice a cel puflintrei dintre cei mai apropiafli øi mai puternici vecini, anume Rusia,Turcia øi Iran, øi de asemenea China, care dæ semnale de interes po-litic crescut pentru aceastæ regiune. Dar Balcanii Eurasiei sunt infi-nit mai importanfli ca potenflialæ mizæ economicæ: în zonæ existæ oconcentraflie enormæ de gaze naturale øi rezerve de petrol, la care seadaugæ zæcæminte de minerale importante, inclusiv aur.

Consumul mondial de energie se va mæri cu siguranflæ de o ma-nieræ semnificativæ în urmætoarele douæ sau trei decenii. Estimærile


Balcanii Eurasiei

Presiune geopoliticæ„Balcanii Eurasiei“Zonæ de instabilitatePuncte fierbinfli

MAREA MEDITERANÆ

MAREA NEAGRÆ

MA

RE

A C

AS

PIC

Æ

GEO.

AZER.AR

M.

TURCIA

SIRIAIRAK

IRAN

KUWAIT

ARABIA SAUDITÆ

EGIPT

SUDAN

ETIOPIA

YEMEN

OMAN

E.A.U

.

INDIA

CHINA

PAKISTAN

AFGANISTAN

TURKMENISTAN

UZBEKISTAN

KAZAHSTAN

KIRGHISTAN

TADJIKISTANGRECIA

BULGARIA

ROMÂNIA

MAREA ARABIEI

RUSIA

UCRAINA

1

2

3

SOMALIA

1 – Liban; 2 – Israel; 3 – Eritreea; 4 – Iordania

4


Departamentului Energiei al SUA anticipeazæ cæ cererea mondialæva creøte cu peste 50% în perioada 1993–2015, cea mai importantæcreøtere a consumului urmând a fi înregistratæ în Orientul Îndepærtat.Avântul dezvoltærii economice a Asiei genereazæ deja presiuni ma-sive pentru explorarea øi exploatarea noilor surse de energie, iardespre regiunea Asiei Centrale øi despre bazinul Mærii Caspice seøtie cæ ascund rezerve de gaze naturale øi petrol faflæ de care cele dinKuweit, Golful Mexic sau Marea Nordului par nesemnificative.

Accesul la aceste resurse øi împærflirea potenflialei bogæflii repre-zintæ obiectivele care stârnesc ambifliile naflionale, motiveazæ interesecorporatiste, reaprind pretenflii istorice, reînvie aspiraflii imperiale øialimenteazæ rivalitæfli internaflionale. Situaflia este øi mai nesigurædin cauza faptului cæ regiunea nu este numai un vaccum de putere,ci este øi instablæ pe plan intern. Fiecare din flærile din aceastæ re-giune se confruntæ cu dificultæfli interne serioase, toate au frontierecare sunt fie obiectul pretenfliilor vecinilor, fie zone de revolteetnice, pufline sunt omogene din punct de vedere naflional, iar unelesunt deja implicate în conflicte teritoriale, etnice sau religioase.

CAZANUL ETNIC

Balcanii Eurasiei includ nouæ flæri care se potrivesc într°un felsau altul descrierii anterioare, alte douæ flæri putând fi potenfliale can-didate. Cele nouæ sunt Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, Uzbekistan,Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia øi Georgia — toate fæcândparte din fosta Uniune Sovieticæ —, precum øi Afganistan. Posi-bilele adæugiri la listæ sunt Turcia øi Iranul, ambele mult mai viabiledin punct de vedere politic øi economic, ambele rivali activi pentruinfluenflæ regionalæ în Balcanii Eurasiei øi astfel ambele jucætorigeostrategici importanfli în regiune. În acelaøi timp, ambele suntpotenflial vulnerabile datoritæ conflictelor etnice interne. Dacæ unasau amândouæ ar fi destabilizate, problemele interne ale regiunii ardeveni greu de controlat, în timp ce eforturile de a înfrâna domina-flia regionalæ a Rusiei ar putea deveni zadarnice.



Prin

cipa

lele

gru

puri

etn

ice

din

Asi

a C

entr

alæ

Uzb

eci

Caz

ahi

Tad

jici

Ruø

i øi U

crai

neni

Tur

cmen

i

Kir

ghiz

i

MAREA CASPICÆ

LAC

UL

AR

AL

TU

RK

ME

NIS

TA

NUZ

BE

KIS

TA

N

KA

ZA

HS

TA

N

TA

DJI

KIS

TA

N

KIR

GH

IST

AN


Cele trei state din Caucaz — Armenia, Georgia øi Azerbaidjan— se poate spune cæ sunt bazate pe nafliuni cu adeværat istorice.Drept rezultat, naflionalismul lor tinde sæ fie øi persistent øi intens,iar conflictele externe au avut tendinfla de a fi provocarea°cheieadusæ bunæstærii lor. Cele cinci noi state din Asia Centralæ se poatespune cæ sunt, prin contrast, mai degrabæ în faza creærii nafliunii, cuidentitæfli tribale øi etnice încæ puternice, ceea ce face ca disensi-unile interne sæ fie cea mai importantæ problemæ. În orice tip destate, aceste vulnerabilitæfli au încurajat exploatarea lor de cætre ve-cinii mai puternici øi cu veleitæfli imperiale.

Balcanii Eurasiei sunt un mozaic etnic (a se vedea tabelul øiharta, p. 140). Frontierele acestor state au fost trasate în modarbitrar de cætre cartografii sovietici în anii 1920 øi 1930, înmomentul stabilirii formale a respectivelor republicii sovietice.(Afganistanul, nefæcând niciodatæ parte din Uniunea Sovieticæ, esteo excepflie.) Graniflele lor au fost tæiate în cea mai mare mæsurædupæ principiul etnic, dar au reflectat, de asemenea, interesulKremlinului de a menfline regiunea sudicæ a imperiului rus divizatæpe plan intern øi astfel mai aservitæ.

Prin urmare, Moscova a respins propunerile naflionaliøtilor dinAsia Centralæ de a aduna diversele popoare central°asiatice (majo-ritatea lor neavând încæ motivaflii naflionaliste) într°o singuræ unitatepoliticæ — care sæ se numeascæ „Turkestan“ —, preferând, în schimb,sæ creeze cinci „republici“ separate, fiecare cu noi denumiri distincteøi cu granifle asemænætoare unui puzzle. Probabil dintr°un calculasemænætor, Kremlinul a abandonat planurile pentru o federaflie ca-ucazianæ unicæ. Astfel, nu este surprinzætor faptul cæ, dupæ præ-buøirea Uniunii Sovietice, nici cele trei state din Caucaz, nici celecinci state din Asia Centralæ nu erau pe deplin pregætite pentru noullor statut independent, nici pentru necesara cooperare regionalæ.

În Caucaz, cei aproximativ 4 milioane de locuitori din Armeniaøi cei peste 8 milioane din Azerbaidjan s°au împlicat repede într°unconflict armat deschis asupra statutului zonei Nagorno°Karabach, oenclavæ din Azerbaidjan locuitæ în cea mai mare parte de armeni.Conflictul a generat „epuræri“ etnice pe scaræ largæ, cu sute øi mii derefugiafli øi expulzafli de ambele pærfli. Dat fiind faptul cæ Armeniaeste creøtinæ øi Azerbaidjanul musulman, ræzboiul are øi o nuanflæ




Pop

ulafl

iaA

fgan

ista

nA

rmen

iaA

zerb

aidj

anG

eorg

iaK

azah

stan

Kir

ghis

tan

Tad

jiki

stan

Tur

kmen

ista

nU

zbek

ista

n

(mili

oane

21,3

3,6

7,8

5,7

17,4

4,8

6,2

4,1

23,1

’95)

Sper

anfla

45,4

72,4

71,1

73,1

68,3

68,1

69,0

65,4

68,8

de v

iaflæ

Div

iziu

niPa

øtun

iA

rmen

iA

zeri

Geo

rgie

niK

azah

iK

irgh

izi

Tad

jici

Tur

cmen

iU

zbec

i

etni

ce(3

8%)

(93%

)(9

0%)

(70,

1%)

(41,

9%)

(52,

4%)

(64,

9%)

(73,

3%)

(71,

4%)

(est

. ’95

)T

adjic

iA

zeri

Dag

hest

ani

Arm

eni

Ruø

iR

uøi

Uzb

eci

Ruø

iR

uøi

(25%

)(3

%)

(3,2

%)

(8,1

%)

(37%

)(2

1,5%

)(2

5%)

(9,8

%)

(8,3

%)

Haz

ari

Ruø

iR

uøi

Ruø

iU

crai

neni

Uzb

eci

Ruø

iU

zbec

iT

adjic

i

(19%

)(2

%)

(2,5

%)

(6,3

%)

(5,2

%)

(12,

9%)

(3,5

%)

(9%

)(4

,7%

)

Uzb

eci

Alfli

iA

rmen

iA

zeri

Ger

man

iU

crai

neni

Alfli

iK

azah

iK

azah

i

(6%

)(2

%)

(2,3

%)

(5,7

%)

(4,7

%)

(2,5

%)

(6,6

%)

(2%

)(4

,1%

)

Alfli

iO

sefli

Uzb

eci

Ger

man

iA

lflii

Tæt

ari

(2%

)(3

%)

(2,1

%)

(2,4

%)

5,9%

)(2

,4%

)

Abh

azi

Tæt

ari

Alfli

iK

arak

alpa

ci

(1,8

%)

(2%

)(8

,3%

)(2

,1%

)

Alfli

iA

lflii

Alfli

i

(5%

)(7

%)

(7%

)



12

34

56

78

9 PI

B(m

ilioa

ne $

)*N

A8,

113

,.86,

055

,28,

48,

513

,154

,5Pr

inci

pale

leG

râu

Aur

Petr

olC

itric

ePe

trol

Bum

bac

Bum

bac

Gaz

e B

umba

cpr

odus

eV

iteA

lum

iniu

Gaz

e C

eai

Min

ereu

riPr

odus

eA

lum

iniu

natu

rale

A

urex

port

ate

Fruc

teE

chip

amen

tna

tura

leV

infe

roas

ech

imic

eFr

ucte

Bum

bac**

Gaz

eC

ovoa

rede

tran

spor

tPr

odus

e M

aøin

iM

iner

euri

Bum

bac

Ule

i Pr

odus

ena

tura

leL

ânæ

Ech

ipam

ent

chim

ice

Min

ereu

rine

fero

ase

Min

ereu

rive

geta

lpe

trol

iere

**În

græø

æmin

tePi

etre

elec

tric

Ech

ipam

ent

fero

ase

Prod

use

fero

ase

Tex

tile

Ene

rgie

Met

ale

prefl

ioas

epe

trol

ier

Min

ereu

rich

imic

eM

iner

euri

elec

tric

æfe

roas

eL

ânæ

Tex

tile

nefe

roas

eC

erea

lene

fero

ase

Tex

tile

Tex

tile

Bum

bac

Lân

æÎn

cælflæ

min

teC

ovoa

rePr

odus

eC

arne

Maø

ini

alim

enta

reC

ærbu

neT

utun

* Pa

rita

tea

pute

rii d

e cu

mpæ

rare

: ’94

, dup

æ es

timær

ile B

ænci

i Mon

dial

e pe

ntru

199

2.

** T

urkm

enis

tanu

l es

te a

l ze

cele

a m

are

prod

ucæt

or d

e bu

mba

c di

n lu

me,

ocu

pæ l

ocul

5 pe

pla

n m

ondi

al c

a re

zerv

e de

gaze

nat

ural

e øi

are

impo

rtan

te r

ezer

ve d

e pe

trol

.


de conflict religios. Ræzboiul devastator din punct de vedere eco-nomic face mult mai dificilæ pentru ambele flæri dobândirea unei in-dependenfle stabile. Armenia a ajuns sæ se bazeze mai mult peRusia, care i°a furnizat un ajutor militar important, în timp ceproaspæta independenflæ øi stabilitatea internæ a Azerbaidjanuluierau compromise de pierderea enclavei Nagorno°Karabah.

Vulnerabilitatea Azerbaidjanului are implicaflii regionale maiprofunde pentru cæ amplasarea acestei flæri o face pivot geopolitic.Poate fi descrisæ ca „buøonul“ de o importanflæ vitalæ care deschideaccesul la „rezervorul“ ce confline bogæfliile bazinului Mærii Caspiceøi ale Asiei Centrale. Un Azerbaidjan independent, vorbitor de lim-bæ turcæ, cu conducte care sæ alimenteze Turcia, care îl susflinepolitic øi este înruditæ etnic cu el, ar împiedica Rusia de laexercitarea unui monopol asupra accesului în aceastæ regiune øi arpriva, de asemenea, Rusia de influenfla politicæ decisivæ asuprapoliticilor noilor state din Asia Centralæ. Totuøi, Azerbaidjanul esteextrem de vulnerabil la presiunile puternicei Rusii dinspre nord øiale Iranului dinspre sud. În Iranul de nord°vest træiesc de douæ orimai mulfli azeri decât în Azerbaidjanul propriu°zis — se estimezæla mai mult de 20 de milioane. Aceastæ realitate face Iranul sæ seteamæ de un posibil separatism din partea populafliei azere øi astfeleste ambivalent în ceea ce priveøte statutul suveran alAzerbaidjanului, în ciuda religiei musulmane comune celor douænafliuni. Drept rezultat, Azerbaidjanul a devenit obiectul presiunilorcombinate ale Rusiei øi ale Iranului pentru a°øi restrânge legæturilecu Occidentul.

Spre deosebire de Armenia øi de Azerbaidjan, ambele fiind dinpunct de vedere etnic destul de omogene, aproape 30% din cele6 milioane de locuitori ai Georgiei sunt minoritæfli. Mai mult chiar,aceste comunitæfli reduse, mai degrabæ tribale ca organizare øi iden-titate, au fost extrem de nemulflumite de dominaflia georgianæ. Înmomentul disolufliei Uniunii Sovietice, oseflii øi abhazii s°au folositde conflictul politic intern din Georgia într°o încercare de secesiu-ne, sprijinifli discret de Rusia pentru a constrânge Georgia sæ cedezepresiunilor ruseøti de a ræmâne în CSI (de care Georgia voia iniflialsæ se separe complet) øi de a accepta baze militare ruseøti pe teri-toriul sæu, pentru a închide zona pentru Turcia.



În Asia Centralæ, factorii interni au fost mai importanfli în cepriveøte promovarea instabilitæflii. Din punct de vedere cultural øilingvistic, patru dintre cele cinci noi state independente din AsiaCentralæ fac parte din lumea turcæ. Tadjikistanul este, lingvistic øicultural, persan, în timp ce Afganistanul (în afara fostei UniuniSovietice) este un mozaic etnic pathan, tadjik, pashtun øi persan.Toate cele øase state sunt musulmane. Cele mai multe dintre ele,de°a lungul anilor, au fost sub influenfla trecætoare a imperiilor per-san, turc øi rus, dar aceastæ experienflæ nu a servit la dezvoltarea unuispirit de interes comun regional printre ei. Dimpotrivæ, compoziflialor etnicæ diversæ le face vulnerabile la conflicte interne øi externe,care în plus tenteazæ intervenflia vecinilor mai puternici.

Din cele cinci noi state central-asiatice independente, Kazahstanuløi Uzbekistanul sunt cele mai importante. Din punct de vedereregional, Kazahstanul este scutul, iar Uzbekistanul este sufletul di-verselor ræbufniri naflionale din regiune. Mærimea øi aøezareageograficæ a Kazahstanului protejeazæ celelalte state de presiuneafizicæ directæ a Rusiei, întrucât doar Kazahstanul are graniflæ cuRusia. Totuøi, din totalul populafliei sale de aproape 18 milioane delocuitori aproximativ 35% sunt ruøi (populaflia rusæ din aceastæzonæ descreøte constant), iar alte 20% sunt, de asemenea,non-kazahi, ceea ce a fæcut mult mai dificilæ pentru unii conducæ-tori kazahi — ei înøiøi din ce în ce mai naflionaliøti, dar reprezen-tând doar o jumætate din populaflia totalæ a flærii — urmærireascopului creærii nafliunii pe bazæ de etnicitate øi limbæ.

Ruøii rezidenfli în noul stat sunt, fireøte, nemulflumifli de nouaconducere cazahæ, øi fiind fosta clasæ conducætoare colonialæ øiastfel mai bine educafli øi situafli, ei se tem de pierderea privilegiilor.Mai mult, aceøtia tind sæ trateze noul naflionalism cazah cu un dis-prefl cultural abia reflinut. Cu regiunile nord°vestice øi nord°esticedominate masiv de coloniøti ruøi, Kazahstanul ar fi în pericol sæ seconfrunte cu o secesiune teritorialæ dacæ relafliile cazaho°ruse ar fiserios deteriorate. În acelaøi timp, câteva sute de mii de cazahi lo-cuiesc în partea rusæ de la graniflele statului øi în Uzbekistanul denord°est, statul pe care cazahii îl væd ca principalul lor rival la su-premaflie în Asia Centralæ.



Uzbekistanul este, de fapt, primul candidat la supremaflia regio-nalæ în Asia Centralæ. Deøi mic ca întindere øi mai puflin bogat înresurse naturale decât Kazahstanul, el are o populaflie mai nume-roasæ (aproape 25 de milioane) øi, mult mai important, o populaflieconsiderabil mai omogenæ decât cea a Kazahstanului. Datæ fiindridicata ratæ internæ a natalitæflii øi exodul treptat al ruøilor, în trecutdominanfli, curând aproape 75% din populaflia sa va fi uzbecæ, cudoar o nesemnifictivæ minoritate rusæ localizatæ în mare parte înTaøkent, capitala statului.

Mai mult, elita politicæ a flærii identificæ în mod deliberat noulstat ca fiind descendentul direct al vastului imperiu medieval al luiTamerlan (1336–1404), a cærui capitalæ, Samarkand, a devenit renu-mitul centru al regiunii pentru studiul religiei, astronomiei øi al artelor.Aceastæ ascendenflæ dæ Uzbekistanului un sentiment de continuitateistoricæ øi de misiune regionalæ mai profund decât vecinilor sæi.Într°adevær, unii conducætori uzbeci væd în Uzbekistan centrul nafli-onal al unei singure entitæfli central°asiatice, dupæ cum este de pre-supus, cu capitala la Taøkent. Mai mult decât orice alt statcentral°asiatic, elita politicæ a Uzbekistanului øi din ce în ce mai multøi populaflia sa iau deja parte la crearea în plan subiectiv a unuistat-nafliune modern øi sunt decise — færæ a fline seama de dificul-tæflile interne — sæ nu se mai întoarcæ niciodatæ la statutul colonial.

Aceastæ situaflie face din Uzbekistan atât liderul creærii unuisentiment de naflionalism modern post°etnic, cât øi subiect de oare-care neliniøte printre vecinii sæi. Chiar când liderii uzbeci au impri-mat ordinea în construirea nafliunii øi în promovarea unei autonomiiregionale mai mari, omogenitatea naflionalæ relativ superioaræ øiconøtiinfla naflionalæ mai puternicæ inspiræ în rândul conducætorilorTurkmenistanului, Kirghistanului, Tadjikistanului øi chiar øi aiKazahstanului temerea cæ preeminenfla regionalæ a Uzbekistanuluipoate evolua înspre dominaflia regionalæ. Aceastæ grijæ inhibæ co-operarea regionalæ între noile state suverane — lucru care, oricum, nueste încurajat de Rusia — øi perpetueazæ vulnerabilitatea regionalæ.

Totuøi, ca øi celelalte state, Uzbekistanul nu este complet lipsitde tensiuni etnice. Pærfli din sudul Uzbekistanului, mai ales în jurulimportantelor centre culturale øi istorice Samarkand øi Buhara, au oimportantæ populaflie tadjicæ, care ræmâne nemulflumitæ de trasarea



frontierelor fæcutæ de Moscova. Ceea ce complicæ øi mai multlucrurile este prezenfla uzbecilor în Tadjikistanul de vest øi a uzbe-cilor øi tadjicilor în Depresiunea Fergana din Kirghistan, o zonæ im-portantæ din punct de vedere economic (unde în ultimii ani auizbucnit sângeroase violenfle etnice), nemaivorbind de prezenflauzbecilor în Afganistanul de nord.

Dintre celelalte trei state central°asiatice care au ieøit de sub do-minaflia colonialæ a Rusiei — Kirghistan, Tadjikistan øi Turkmenistan— doar al treilea este relativ uniform sub aspect etnic. Aproape75% din cei 4,5 milioane de locuitori sunt turcmeni, uzbecii øi ruøiireprezentând fiecare mai puflin de 10%. Poziflia geograficæ ecranatæ aTurkmenistanului îl face relativ mai separat de Rusia, Uzbekistanuløi Iranul fiind, de departe, de cea mai mare relevanflæ geopoliticæpentru viitorul sæu. O datæ ce vor fi dezvoltate conductele în zonæ,rezervele de gaze naturale ale Turkmenistanului, într-adevær colo-sale, vor asigura un viitor prosper pentru populaflia flærii.

Populaflia de 5 milioane de locuitori a Kirghistanului este multmai diversæ. Kirghizii reprezintæ 55% din totalul populafliei, uzbecii13%, ruøii scæzând în ultimul timp de la mai mult de 20% laaproape 15%. Înainte de câøtigarea independenflei, ruøii reprezentauintelighenflia tehnico°inginereascæ øi exodul lor a afectat economiaflærii. Deøi bogatæ în minereuri øi înzestratæ cu o frumusefle naturalæcare i°a fæcut pe unii sæ descrie aceastæ flaræ ca pe Elveflia AsieiCentrale (øi astfel, ca pe o nouæ frontieræ turisticæ), amplasareageopoliticæ a Kirghiziei, înghesuitæ între China øi Kazahstan, o faceextrem de dependentæ de gradul în care Kazahstanul însuøi reuøeøtesæ°øi menflinæ independenfla.

Tadjikistanul e ceva mai omogen din punct de vedere etnic.Din cei 6,5 milioane de locuitori ai sæi, aproape douæ treimi sunttadjici øi peste 25% sunt uzbeci (care sunt privifli cu destulæ osti-litate de cætre tadjici), în timp ce ruøii care au mai ræmas reprezintæcam 3%. Totuøi, ca peste tot, chiar øi comunitatea etnicæ dominantæeste profund — chiar violent — divizatæ în grupuri tribale, nafliona-lismul modern fiind limitat în mare parte la elita politicæ urbanæ.Drept rezultat, independenfla nu a produs numai probleme civile, ciøi un pretext convenabil pentru Rusia ca sæ-øi menflinæ în continuarearmata în aceastæ flaræ. Situaflia etnicæ este chiar mai complicatæ prin



larga prezenflæ a tadjicilor dincolo de graniflæ, în Afganistanul denord°est. În fapt, aproape tot atâfli etnici tadjici træiesc în Afganistancât øi în Tadjikistan, un alt factor care contribuie la subminareastabilitæflii regionale.

Actualul conflict din Afganistan este de asemenea o moøteniresovieticæ, chiar dacæ aceastæ flaræ nu a fost o republicæ sovieticæ.Divizat de ocupaflia sovieticæ øi de lungul ræzboi de gherilæ purtatîmpotriva sa, Afganistanul este un stat°nafliune doar cu numele.Populaflia sa de 22 de milioane de locuitori a devenit profund divi-zatæ pe criterii etnice, cu separæri crescânde între paøtuni, tadjici øihazari. În acelaøi timp, jihadul pornit împotriva ocupanflilor ruøi afæcut din religie dimensiunea dominantæ a vieflii politice a flærii, in-suflând fervoare dogmaticæ diferendelor politice øi aøa destul decrâncene. Astfel, Afganistanul trebuie sæ fie privit nu numai ca oparte a enigmei etnice a Asiei Centrale, ci øi ca o parte foarteimportantæ din punct de vedere politic din Balcanii eurasiatici.

Deøi toate fostele state sovietice din Asia Centralæ, împreunæcu Azerbaidjanul sunt locuite în mare parte de musulmani, elitelelor politice — încæ în mare mæsuræ produsul epocii sovietice —sunt aproape în totalitate non°religioase în concepflie, iar statelesunt formal laice. Totuøi, pe mæsuræ ce populafliile lor trec de la oidentitate primaræ tradiflionalæ de clan sau tribalæ la o conøtiinflæ na-flionalæ mai modernæ, se prea poate ca ei sæ fie cuprinøi de o conøti-inflæ islamicæ ce se intensificæ. În fapt, renaøterea islamicæ — dejaîncurajatæ din afaræ nu numai de Iran, ci øi de Arabia Sauditæ —poate deveni impulsul mobilizator pentru noile naflionalisme din ceîn ce mai ræspândite, hotærâte sæ se opunæ oricærei reintegræri subcontrol rusesc — deci pægân.

Într°adevær, procesul de islamizare este posibil sæ se dovedeascæcontagios øi pentru musulmanii care au ræmas în Rusia propriu°zisæ.Ei numæræ aproape 20 de milioane — de douæ ori mai mult decâtnumærul ruøilor colonizafli (circa 9,5 milioane) care continuæ sæ træ-iascæ sub dominaflie stræinæ în statele independente ale Asiei Centrale.Musulmanii ruøi reprezintæ aproape 13% din populaflia Rusiei øieste inevitabil cæ vor deveni mai hotærâfli în revendicarea drep-turilor lor la identitate religioasæ øi chiar politicæ distinctæ. Chiardacæ aceastæ revendicare nu ia forma unei dobândiri a



independenflei complete, ca în cazul Ceceniei, ea se va întrepætrun-de cu situafliile dificile cu care Rusia, având în vedere noua saimplicare imperialæ øi existenfla minoritæflilor ruse în noile state, vacontinua sæ se confrunte în Asia Centralæ.

Un fapt care sporeøte substanflial instabilitatea în Balcanii Eurasieiøi determinæ o situaflie potenflial øi mai explozivæ este existenfla adouæ state°nafliuni puternice øi învecinate, fiecare cu interese isto-rice imperiale, culturale, religioase øi economice în regiune —Turcia øi Iran — ele însele schimbætoare în privinfla orientærii lorgeopolitice øi potenflial vulnerabile pe plan intern. Dacæ aceste douæstate ar fi destabilizate, este mai mult decât probabil ca întreaga re-giune sæ fie aruncatæ într°o enormæ dezordine, date fiind perma-nentele conflicte etnice øi teritoriale care scapæ de sub control øiechilibrul de putere deja grav afectat al regiunii. Astfel, Turcia øiIranul sunt nu numai jucætori geostrategici importanfli, dar øi pivofligeopolitici, a cæror proprie situaflie internæ este de o importanflæ vitalæpentru soarta regiunii. Ambele sunt puteri de mærime mijlocie, cuaspiraflii regionale puternice øi conøtienfli de importanfla lor istoricæ.Totuøi, viitoarea orientare geopoliticæ øi chiar coeziunea naflionalæa ambelor state ræmân nesigure.

Turcia, un stat post°imperial încæ, în proces de redefinire a pro-priei identitæfli, este orientatæ în trei direcflii : moderniøtii ar dori s°ovadæ devenind un stat european øi astfel privesc cætre vest; isla-miøtii se înclinæ în direcflia Orientului Mijlociu øi a unei comunitæflimusulmane, privind astfel cætre sud; øi naflionaliøtii cu înclinafliediacronicæ, care væd în populafliile turce din bazinul Mærii Caspiceøi din Asia Centralæ o nouæ misiune pentru o Turcie care sæ domineregiunea øi privesc deci cætre est. Fiecare din aceste perspectivepresupune o axæ strategicæ diferitæ, iar conflictul dintre ele intro-duce, pentru prima oaræ dupæ revoluflia lui Kemal, o dozæ denesiguranflæ în privinfla rolului regional al Turciei.

Mai mult, Turcia însæøi ar putea deveni cel puflin o victimæ par-flialæ a conflictelor etnice ale regiunii. Chiar dacæ populaflia sa de a-proape 65 de milioane de locuitori este în majoritate turcæ, cuaproape 80% de origine turcæ (chiar dacæ include o diversitate decircasieni, albanezi, bosniaci, bulgari øi arabi), nu mai puflin de20% sau chiar mai mult sunt kurzi. Concentrafli în regiunile estice



ale flærii, kurzii au fost neîncetat atraøi în lupta pentru independenflænaflionalæ vehiculatæ de kurzii din Irak øi Iran. Orice tensiune internæîn Turcia privind orientarea generalæ a flærii va încuraja, færæ îndo-ialæ, presiuni øi mai violente din partea kurzilor pentru un statutnaflional separat.

Viitoarea orientare a Iranului e încæ øi mai problematicæ. Revo-luflia fundamentalistæ øiitæ care a triumfat la sfârøitul anilor ’70 poateintra în faza ei „Thermidorianæ“ øi acest lucru mæreøte incertitudi-nea în privinfla rolului geostrategic al Iranului. Pe de o parte, colap-sul Uniunii Sovietice a adus la granifla Iranului noi vecini deschiøiprozelitismului religios, dar, pe de alta, ostilitatea Iranului faflæ deStatele Unite a determinat Teheranul sæ adopte, cel puflin din punctde vedere tactic, o orientare pro°Moscova, întæritæ de preocupærileIranului privind impactul proaspetei independenfle a Azerbaidjanuluiasupra propriei sale coeziuni.

Aceastæ grijæ derivæ din vulnerabilitatea Iranului la tensiunileetnice. Din cele 65 de milioane de locuitori ai flærii (o populaflie a-proape egalæ cu a Turciei), doar ceva mai mult de jumætate suntperøi. Aproape o pætrime sunt azeri, iar restul sunt kurzi, baluchi,turkmeni, arabi øi alte triburi. În afara kurzilor øi azerilor, ceilalflinu au în prezent capacitatea de a ameninfla integritatea naflionalæ aIranului, mai ales având în vedere gradul înalt al conøtiinfleinaflionale øi chiar imperiale printre perøi. Dar acest lucru s°ar puteaschimba relativ repede, mai ales în perspectiva unei noi crizepolitice în Iran.

Mai mult, însuøi faptul cæ mai multe flæri al cæror nume se ter-minæ în „°stan“, proaspæt independente, existæ acum în zonæ øi cæpânæ øi cei 1 milion de ceceni au fost în stare sæ°øi afirme hotærâtaspirafliile politice sigur va avea un efect molipsitor asupra kurzilor,ca øi asupra tuturor celorlalte minoriætfli etnice din Iran. DacæAzerbaidjanul reuøeøte o dezvoltare politicæ øi economicæ stabilæazerii din Iran vor deveni probabil mai încrezætori în ideea unuiAzerbaidjan mai mare. Astfel, instabilitatea politicæ øi neînflele-gerile de la Teheran ar putea sæ evolueze spre o ameninflare laadresa coeziunii statului iranian, extinzând astfel în mod dramaticorizontul øi ridicând miza a ceea ce implicæ Balcanii Eurasiei.



MULTIPLA RIVALITATE

Balcanii tradiflionali din Europa au implicat competiflia întretrei rivali imperiali: Imperiul Otoman, Imperiul Austro°Ungar øiImperiul Rus. Au existat, de asemenea, øi trei participanfli indirecfli,preocupafli cæ interesele lor europene vor fi influenflate în mod ne-favorabil de victoria vreunui protagonist: Germania se temea deputerea Rusiei, Franfla se opunea Austro°Ungariei, iar Marea Britanieprefera sæ accepte controlul unui Imperiu Otoman slæbit asupraDardanelelor, decât pe cel al oricærui alt concurent important lacontrolul asupra Balcanilor. În cursul secolului al XIX°lea, acesteputeri au reuøit sæ stæpâneascæ conflictele din Balcani færæ a preju-dicia interesele vitale ale cuiva, dar au eøuat sæ o facæ în 1914, cuconsecinfle dezastruoase pentru tofli.

Competiflia actualæ în spafliul Balcanilor Eurasiei implicæ directtrei puteri învecinate: Rusia, Turcia øi Iranul, deøi China ar putea, încele din urmæ, sæ devinæ de asemenea un protagonist important. Totimplicate în competiflie, dar mai îndepærtate, sunt Ucraina, Pakistanul,India øi îndepærtata Americæ. Fiecare dintre cei trei competitoriprincipali øi mai direct angajafli nu este condus numai de perspec-tiva unui viitor avantaj geopolitic øi economic, ci øi de motivafliiistorice puternice. Fiecare a fost la un moment dat puterea caredomina, fie politic, fie cultural, regiunea. Fiecare le priveøte pecelelalte cu suspiciune. Deøi un conflict deschis între ele este impro-babil, impactul cumulat al rivalitæflii lor externe ar putea contribui laun haos regional.

În cazul ruøilor, atitudinea de ostilitate faflæ de turci frizeazæ ob-sesia. Mass°media rusæ îi descrie pe turci ca fiind înclinafli spre adobândi controlul asupra regiunii, ca instigatori ai rezistenflei localeîn Rusia (cu ceva dreptate în cazul Ceceniei) øi spre ameninflareasecuritæflii generale a Rusiei într°un grad care depæøeøte posibilitæ-flile actuale ale Turciei. Turcii ræspund la fel øi consideræ cæ rolul loreste cel de eliberatori ai fraflilor lor de sub opresiunea prelungitæ aRusiei. Turcii øi iranienii (perøii) au fost de asemenea rivali istoriciîn regiune, øi aceastæ rivalitate a fost resuscitatæ în ultimii ani, Turciaproiectând imaginea unei alternative moderne øi laice la conceptuliranian de societate islamicæ.



Deøi fiecare dintre cele trei state se poate spune cæ urmæreøtecel puflin dobândirea unei sfere de influenflæ, în cazul Rusiei, ambi-fliile Moscovei sunt mult mai mari, datoritæ amintirilor relativ re-cente ale controlului imperial, prezenflei în zonæ a câtorva milioanede ruøi øi dorinflei Kremlinului de a restaura Rusia ca putere globalæmajoræ. Declarafliile de politicæ externæ ale Moscovei au arætat clarcæ ea vizeazæ întregul spafliu al fostei Uniuni Sovietice ca zonæ deinteres geostrategic special al Kremlinului, din care orice influenflæexternæ politicæ — øi chiar economicæ — trebuie sæ fie exclusæ.

Prin contrast, deøi aspirafliile turce la influenfla regionalæ pæstreazævestigii ale unui trecut mai îndepærtat (Imperiul Otoman a ajuns laapogeu în 1590 o datæ cu cucerirea Caucazului øi a Azerbaidjanului,deøi nu a inclus Asia Centralæ), acestea tind sæ fie mai înrædæcinateîntr°un sentiment de identitate etnico°lingvisticæ comun populafliilordin zonæ (a se vedea harta de mai jos). Datæ fiind puterea politicæøi militaræ mai limitatæ a Turciei, o sferæ de influenflæ exclusiv


Zona etno-lingvisticæ turcæ


politicæ este practic imposibil de atins. Mai degrabæ, Turcia se vedeca potenflial lider al unei comunitæfli libere vorbitoare de limbæ turcæ,profitând în acest scop de atrægætoarea sa modernitate relativæ, deafinitæflile sale lingvistice øi de posibilitæflile economice pentru a seautoimpune drept cea mai influentæ forflæ în procesele de construc-flie naflionalæ ce au loc în zonæ.

Aspirafliile Iranului sunt încæ øi mai vagi, dar pe termen lung numai puflin ameninflætoare pentru ambifliile Rusiei. Imperiul persaneste o amintire mult mai îndepærtatæ. În perioada sa de apogeu,circa 500 î.Hr., cuprindea teritoriile actuale a trei dintre statele cau-caziene — Turkmenistan, Uzbekistan øi Tadjikistan —, Afganistan,precum øi Turcia, Irak, Siria, Liban øi Israel. Deøi actualele aspirafliigeopolitice ale Iranului sunt mai restrânse decât ale Turciei, îndrep-tându°se în special cætre Azerbaidjan øi Afganistan, toatæ populafliamusulmanæ din aceastæ zonæ — chiar øi din Rusia — este obiectulinteresului religios al Iranului. Într°adevær, renaøterea Islamului în


Interesele în competiflie ale Rusei, Turciei øi Iranului

RUSIA

MAREA NEAGRÆ

TURCIA

IRAN

MA

RE

A C

AS

PIC

Æ


Asia Centralæ a devenit o parte organicæ a aspirafliilor actualilorconducætori ai Iranului.

Interesele concurente ale Rusiei, Turciei øi Iranului sunt repre-zentate pe harta de la pag. 155: în cazul înaintærii geopolitice aRusiei, prin douæ sægefli cu vârful îndreptat spre sud, spreAzerbaidjan øi Kazahstan; în cazul Turciei, printr°o singuræ sægeatæîndreptatæ spre est, prin Azerbaidjan øi Marea Caspicæ spre AsiaCentralæ; iar în cazul Iranului, prin douæ sægefli flintind spreAzerbaidjan øi, spre nord°est, spre Turkmenistan, Afganistan øiTadjikistan. Aceste sægefli nu numai cæ se întretaie: ele se pot ciocni.

În stadiul actual, rolul Chinei este mult mai restrâns øi scopurilesale mai puflin evidente. Este raflional ca China sæ prefere sæ înfruntemai degrabæ o adunare de state relativ independente decât unImperiu Rus. În ultimæ instanflæ, noile state servesc drept tampon,dar China este, totodatæ, neliniøtitæ de faptul cæ propriile minoritæfliturce din provincia Xinjiang ar putea vedea în noile state in-dependente din Asia Centralæ un exemplu atrægætor pentru eleînsele øi din acest motiv a cerut asiguræri din partea Kazahstanuluicæ activismul în rândul minoritæflilor de peste graniflæ va fi suprimat.Pe termen lung, resursele energetice ale regiunii vor fi în mod sigurde un deosebit interes pentru Beijing, iar accesul direct la acestea,nesupuse controlului Moscovei, trebuie sæ fie principalul obiectival Chinei. Astfel, interesul geopolitic general al Chinei tinde sæ seciocneascæ de încercærile Rusiei de a dobândi un rol dominant øieste complementar cu aspirafliile Turciei øi Iranului.

Pentru Ucraina, problemele centrale sunt viitorul caracter al CSIøi accesul mai liber la resursele energetice, care ar diminua de-pendenfla Ucrainei de Rusia. În aceastæ privinflæ, relafliile mai strânsecu Azerbaidjanul, Turkmenistanul øi Uzbekistanul au devenitimportante pentru Kiev, ajutorul ucrainean pentru statele orientatespre independenflæ fiind o extindere a eforturilor Ucrainei de a°øiîntæri propria independenflæ faflæ de Moscova. Astfel, Ucraina asprijinit eforturile Georgiei de a deveni ruta spre vest a exporturilorpetroliere ale azerilor. Ucraina a colaborat, de asemenea, cu Turciapentru a slæbi influenfla Rusiei în Marea Neagræ øi a sprijinit efor-turile Turciei de a direcfliona fluxul petrolifer din Asia Centralæspre terminalele turce.



Implicarea Pakistanului øi a Indiei este chiar mai rezervatæ, darnici unul nu este indiferent la ceea ce se întâmplæ în aceøti noi Balcaniai Eurasiei. Pentru Pakistan, interesul principal este câøtigarea deteren geopolitic prin intermediul influenflei politice în Afganistan— øi împiedicarea exercitærii unei astfel de influenfle în Afganistanøi Tadjikistan de cætre Iran — øi a beneficia eventual de pe urmaconstruirii oricærei conducte de petrol care sæ uneascæ Asia Centralæcu Marea Arabiei. India, reacflionând la politica Pakistanului øiprobabil preocupatæ de influenfla de largæ perspectivæ a Chinei înregiune, este mai favorabilæ influenflei iraniene în Afganistan øi uneimai pronunflate prezenfle ruse în fostul spafliu sovietic.

Deøi îndepærtate, Statele Unite, cu interesul lor în menflinereapluralismului geopolitic în Eurasia post°sovieticæ, se profileazæ pefundal ca un jucætor indirect cu o importanflæ crescândæ, evident in-teresat nu numai de dezvoltarea resurselor regiunii, ci øi de preve-nirea dominærii exclusive a spafliului geopolitic al regiunii de cætreRusia. Fæcând aceasta, America nu numai cæ îøi urmæreøte scopurilesale geostrategice eurasiatice mai generale, dar îøi reprezintæ øipropriile interese economice crescânde, precum øi acelea ale Europeiøi ale Orientului Îndepærtat, câøtigând acces nelimitat în aceastæzonæ pânæ acum închisæ.

Astfel, miza în aceastæ enigmæ este puterea geopoliticæ, accesulla bogæflii potenflial mai mari, îndeplinirea misiunilor naflionaleøi/sau religioase øi securitatea. Dar competiflia se concentreazæ înmod deosebit pe acces. Pânæ la colapsul fostei Uniuni Sovietice,accesul în regiune era monopolizat de Moscova. Tot transportul pecalea feratæ, conductele de petrol øi de gaze øi chiar zborurile eraudirijate de la centru. Geopoliticienii ruøi ar dori ca lucrurile sæ ræ-mânæ la fel, întrucât øtiu cæ cine controleazæ sau dominæ accesulspre aceastæ regiune este cel mai în mæsuræ sæ câøtige premiul geo-politic øi economic.

Acest considerent a fæcut ca rezolvarea problemei conductei depetrol sæ fie esenflialæ pentru viitorul bazinului Mærii Caspice øi alzonei Asiei Centrale. Dacæ principalele conducte vor continua sætraverseze teritoriul Rusiei øi sæ se scurgæ prin terminalul rusesc de laNovorossiisk, pe flærmul Mærii Negre, consecinflele politice ale aces-tei situaflii se vor face simflite chiar øi în lipsa unei politici de forflæ



explicite din partea Rusiei. Regiunea va ræmâne într°o stare dedependenflæ politicæ, Moscova având în mod preponderentposibilitatea de a decide modul în care noile bogæflii ale zonei vorfi împærflite. Din contræ, dacæ o altæ conductæ traverseazæ MareaCaspicæ pânæ la Azerbaidjan øi apoi prin Turcia pânæ înMediterana, iar încæ una se îndreaptæ prin Afganistan spre MareaArabiei, nu va exista o unicæ putere care sæ aibæ monopolulaccesului în regiune.

Îngrijorætor este faptul cæ o parte a elitei politice ruse acflioneazæca øi când ar prefera ca resursele zonei sæ nu fie dezvoltate delocdacæ Rusia nu poate avea controlul total asupra accesului în zonæ.Bogæflia sæ ræmânæ neexploatatæ dacæ alternativa este ca investifliilestræine sæ ducæ la o prezenflæ nemijlocitæ a intereselor economice øi,prin aceasta, politice. Aceastæ atitudine de proprietar îøi are rædæcinileîn istorie øi va fi nevoie de mult timp øi de multe presiuni externeînainte sæ se schimbe.

Expansiunea flaristæ în Caucaz øi în Asia Centralæ s-a desfæøuratpe o perioadæ de aproape 300 de ani, dar recentul sæu sfârøit a fostneaøteptat de brusc. Pe mæsuræ ce se producea declinul ImperiuluiOtoman, Imperiul Rusesc se întindea cætre sud, de-a lungul flærmurilorMærii Caspice, în direcflia Persiei. A ajuns în hanatul Astrahanului în1556 øi în Persia în 1607. A cucerit Crimeea între 1774–1784, apoia ocupat regatul Georgiei în 1801 øi a cucerit în a doua jumætate asecolului al XIX°lea triburile aflate de o parte øi de alta a MunflilorCaucaz (cecenii rezistând cu o tenacitate unicæ), sfârøind cu ocupa-rea Armeniei în 1878.

Cucerirea Asiei Centrale a fost mai puflin o problemæ de a în-vinge un imperiu rival, cât de a subjuga hanate øi emirate izolate øiaproape tribale, capabile sæ opunæ numai o rezistenflæ sporadicæ øiizolatæ. Uzbekistanul øi Kazahstanul au fost ocupate în urma unorserii de expediflii purtate între 1801 øi 1881, iar Turkmenistanul afost înfrânt øi încorporat în urma unor campanii care au durat din1873 pânæ în 1886. Oricum, pe la 1850 cucerirea celei mai maripærfli a Asiei Centrale era completæ, chiar dacæ izbucniri periodiceale rezistenflei locale au avut loc pânæ øi în epoca sovieticæ.

Præbuøirea Uniunii Sovietice a produs o dramatcæ ræsturnareistoricæ. În numai câteva sâpætæmâni din decembrie 1991, spafliul



asiatic al Rusiei s°a restrâns cu aproximativ 20%, iar populaflia pecare Rusia o stæpânea în Asia s°a redus de la 75 de milioane la apro-ximativ 30 milioane de locuitori. În plus, alfli 18 milioane de rezi-denfli în Caucaz au fost rupfli de Rusia. Pentru ca aceste ræsturnærisæ fie øi mai dureroase, elita politicæ rusæ era conøtientæ cæ poten-flialul economic al acestor zone era acum flinta altor flæri cu resursefinanciare pentru a investi în aceste zone, pentru dezvoltarea øi ex-ploatarea resurselor care pânæ foarte de curând erau accesibile doarRusiei.

Dar Rusia este în fafla unei dileme: este prea slabæ politic ca sæizoleze complet regiunea de exterior øi prea særacæ financiar ca sæo dezvolte exclusiv pe cont propriu. Mai mult, lideri ruøi înflelepfliîøi dau seama cæ explozia demograficæ pe cale de a se produce înnoile state independente înseamnæ cæ incapacitatea lor de a susflinecreøterea economicæ va crea în cele din urmæ o situaflie explozivæde°a lungul întregii frontiere sudice a Rusiei. Experienfla acesteia înAfganistan øi în Cecenia s°ar putea repeta de°a lungul întregii fron-tiere, de la Marea Neagræ pânæ în Mongolia, datæ fiind, mai ales,renaøterea naflionalæ øi islamicæ ce are acum loc la popoarele subju-gate anterior.

Rezultæ cæ Rusia trebuie sæ gæseascæ într°un fel o cale de a seadapta la noua sa realitate postimperialæ øi, în acelaøi timp, sæ cautesæ stæpâneascæ primejdia din partea Turciei øi a Iranului, sæ împie-dice gravitarea noilor state independente spre principalii sæi rivali,sæ descurajeze formarea vreunei cooperæri regionale central°asia-tice cu adeværat independente øi sæ limiteze influenfla geopoliticæamericanæ în noile capitale suverane. Astfel, chestiunea nu mai flinede restaurarea imperialæ, — care ar fi prea costisitoare øi ar întâm-pina o rezistenflæ feroce —, ci implicæ crearea unei noi reflele derelaflii care ar înfrâna noile state øi ar prezerva poziflia geopoliticæ øieconomicæ dominantæ a Rusiei.

Instrumentul ales pentru atingerea acestui scop a fost mai întâiComunitatea Statelor Independente (CSI), deøi în unele locuri folo-sirea armatei ruse øi recurgerea cu dibæcie de cætre diplomaflia rusæla principiul divide et impera au servit tot atât de bine intereseleKremlinului. Moscova øi°a folosit întregul arsenal pentru a obflinede la noile state maximum de supunere faflæ de viziunea sa asupra



unui „Commonwealth“ din ce în ce mai integrat, insistând pentru:un sistem de control, dirijat de la centru, asupra graniflelor exte-rioare ale CSI; o mai strânsæ integrare militaræ în ansamblul uneipolitici externe comune; extinderea în continuare a reflelei de con-ducte de petrol existente (iniflial sovietice), pentru a exclude for-marea unor reflele noi care ar putea ocoli Rusia. Analizele strategiceruse au afirmat explicit cæ Moscova priveøte aceastæ zonæ ca pepropriul sæu spafliu geopolitic, chiar dacæ nu mai face parte inte-grantæ din imperiul sæu.

O idee asupra intenfliilor geopolitice ale Rusiei ne dæ insistenfla cucare Kremlinul a încercat sæ pæstreze prezenfla militaræ rusæ peteritoriul noilor state. Profitând de miøcarea secesionistæ din Abhazia,Moscova a obflinut dreptul de a avea baze militare în Georgia; øi-alegitimat prezenfla sa militaræ pe teritoriul Armeniei exploatândnevoia acesteia de sprijin în ræzboiul împotriva Azerbaidjanului; aexercitat presiuni politice øi financiare pentru a obfline acordulKazahstanului pentru baze militare ruseøti; în plus, ræzboiul civildin Tadjikistan a fæcut posibilæ continuarea prezenflei fostei armatesovietice acolo.

În definirea politicii sale, Moscova s-a bazat pe iluzoriaperspectivæ cæ refleaua sa postimperialæ de relaflii cu Asia Centralæva slæbi treptat substanfla suveranitæflii noilor state, slabe individual,øi le va plasa într°o relaflie de subordonare faflæ de centrul de co-mandæ al unei CSI „integrate“. Pentru atingerea acestui scop, Rusiadescurajeazæ noile state în ce priveøte crearea propriilor lor armateseparate, adoptarea limbii proprii (în care ele înlocuiesc treptatalfabetul chirilic cu cel latin), cultivarea de relaflii strânse cu altestate, dezvoltarea de noi conducte care sæ iasæ direct în MærileMediteranæ sau a Arabiei. Dacæ aceastæ politicæ are succes, Rusiaar putea sæ domine apoi relafliile lor externe øi sæ fixeze cota partedin beneficii.

În susflinerea acestui flel, reprezentanflii ruøi invocæ deseori, aøacum am væzut în Capitolul 4, exemplul Uniunii Europene. De fapt,într-un fel, politica Rusiei faflæ de statele central°asiatice øicaucaziene aminteøte mult mai mult de comunitatea africanæ franco-fonæ, în care contingente militare franceze øi subsidii din bugetul



Franflei determinæ politica statelor africane post°coloniale vorbi-toare de limbæ francezæ.

În vreme ce restabilirea unui maxim posibil de influenflæ econo-micæ øi politicæ rusæ în regiune este scopul principal øi întærirea CSIeste principalul instrument pentru atingerea acestui scop, cele maiimportante flinte geopolitice ale Moscovei, pentru a fi subordonatepolitic, par a fi Azerbaidjanul øi Kazahstanul. Pentru ca o contra-ofensivæ politicæ rusæ sæ aibæ succes, Moscova nu numai cæ trebuiesæ°øi croiascæ acces în regiune, dar sæ øi stræpungæ scutul sæu geografic.

Pentru Rusia, Azerbaidjanul trebuie sæ fie o flintæ prioritaræ.Subordonarea sa ar ajuta la izolarea Asiei Centrale de Occident,mai ales de Turcia, crescând astfel øi mai mult influenfla Rusiei înrecalcitrantele Uzbekistan øi Turkmenistan. În acest scop, coopera-rea tacticæ cu Iranul privind unele chestiuni controversate, precummodalitatea de a°øi împærfli concesiunile pentru forare în MareaCaspicæ, serveøte importantul obiectiv de a constrânge Baku sæ seplieze la dorinflele Moscovei. Un Azerbaidjan subordonat ar uøurade asemenea consolidarea pozifliei dominante a Rusiei atât înGeorgia, cât øi în Armenia.

Kazahstanul este øi el o flintæ principalæ deosebit de tentantæ,deoarece vulnerabilitatea sa etnicæ face imposibilæ victoria guver-nului acestei flæri într°o confruntare deschisæ cu Moscova. Moscovapoate exploata øi frica acestui stat de dinamismul crescând alChinei, ca øi probabilitatea unui crescând resentiment faflæ de „si-nificarea“ provinciei învecinate Xinjiang din China. Subordonareatreptatæ a Kazahstanului ar avea ca efect geopolitic atragerea aproapeautomatæ a Kirghistanului øi Tadjikistanului în sfera de control aMoscovei, expunând în acelaøi timp Uzbekistanul øi Turkmenistanulla presiuni mai directe din partea Rusiei.

Dar strategia Rusiei este împotriva aspirafliilor majoritæflii sta-telor aøezate în Balcanii eurasiatice. Noile lor elite politice nu vorceda de bunævoie puterea øi privilegiile câøtigate prin indepen-denflæ. În vreme ce ruøii de acolo elibereazæ treptat fostele lor po-ziflii privilegiate, noile elite îøi dezvoltæ rapid un interes legitim faflæde suveranitate — proces dinamic øi contagios social. Mai mult,



populafliile altædatæ pasive politic devin øi ele mai naflionaliste øi, înafaræ de Georgia øi Armenia, mai conøtiente de identitatea lor islamicæ.

În ce priveøte afacerile externe, atât Georgia, cât øi Armenia (înciuda dependenflei celei din urmæ de sprijinul Rusiei împotrivaAzerbaidjanului) ar dori sæ devinæ, treptat, mai legate de Europa.Statele central-asiatice bogate în resurse naturale, ca øi Azerbaidjanul,ar dori sæ maximizeze prezenfla economicæ pe teritoriul lor a capi-talului american, european, japonez øi, mai curând, coreean, spe-rând ca prin aceasta sæ accelereze mult propria lor dezvoltareeconomicæ øi sæ°øi consolideze independenfla. În acest scop, ei con-sideræ ca binevenit rolul crescând al Turciei øi Iranului, væzând înele o contrapondere la puterea Rusiei øi un cap de pod spre marealume musulmanæ de la sud.

Azerbaidjanul — încurajat atât de Turcia, cât øi de America —nu numai cæ a respins cererile Rusiei de a°øi amplasa baze militare,dar a øi sfidat solicitærile acesteia în vederea unei singure conductespre un port rus de la Marea Neagræ, optând, în schimb, pentru osoluflie dublæ care implicæ o a doua conductæ prin Georgia spreTurcia. (O conductæ spre sud prin Iran, finanflatæ de o companieamericanæ, a trebuit sæ fie abandonatæ din cauza embargoului finan-ciar al SUA asupra afacerilor cu Iranul.) În 1995, cu mult zgomot,s°a inaugurat o nouæ cale feratæ între Turkmenistan øi Iran, careface posibil comerflul între Europa øi Asia Centralæ, ocolind com-plet Rusia. Aceastæ redeschidere a vechiului Drum al Mætæsii aveaceva simbolic, Rusia nemaiputând astfel separa Europa de Asia.

Uzbekistanul a devenit øi el din ce în ce mai hotærât în opozifliasa faflæ de eforturile de „integrare“ ale Rusiei. Ministrul sæu de ex-terne a declarat clar, în august 1996, cæ „Uzbekistanul se opunecreærii institufliilor supranaflionale ale CSI, care pot fi folosite cainstrumente de control centralizat“. Poziflia sa puternic naflionalistædeterminase deja atacurile virulente în presa rusæ în legæturæ cu

„orientarea puternic pro°occidentalæ a Uzbekistanului îneconomie, asprele invective faflæ de tratatele de integrare îninteriorul CSI, refuzul ferm de a se alætura fie øi UniuniiVamale øi o metodicæ politicæ naflionalistæ anti°rusæ (chiar øi



grædiniflele care folosesc limba rusæ sunt închise)… PentruSUA, care urmæresc în Asia o politicæ de slæbire a Rusiei,aceastæ poziflie este foarte atrægætoare“.1

Chiar øi Kazahstanul, ca reacflie la presiunile Rusiei, a ajuns sæfie în favoarea unui traseu secundar, ce ocoleøte Rusia, pentruexporturile sale. Dupæ cum spunea Umirserik Kasenov, consilierulpreøedintelui Kazahstanului:

„Este adeværat cæ opfliunea Kazahstanului pentru conductealternative a fost generatæ de propriile acfliuni ale Rusiei,precum limitarea transportului de petrol din Kazahstan spreNovorossiisk øi din Tyumen spre rafinæria de la Pavlodar.Eforturile Turkmenistanului de a susfline construirea uneiconducte de gaz spre Iran se datoreazæ în parte faptului cæ flærileCSI plætesc doar 60% din preflul mondial sau nu plætescdeloc“2.

Cam din aceleaøi motive, Turkmenistanul a explorat activconstruirea unei noi conducte de petrol prin Afganistan øi Pakistanspre Marea Arabiei, pe lângæ construirea de noi linii ferate spreKazahstan øi Uzbekistan la nord øi spre Iran øi Afganistan la sud.Convorbiri preliminare øi exploratorii au avut loc între Kazahstan,China øi Japonia în legæturæ cu un ambiflios proiect de conductæ depetrol între Asia Centralæ øi Marea Chinei (vezi harta de la p. 164).Cu investiflii occidentale pe termen lung în petrol øi gaze naturale,care se ridicæ în Azerbaidjan la aproape 13 miliarde de dolari, iar înKazahstan la peste 20 de miliarde de dolari (cifre din 1996), izolareaeconomicæ øi politicæ a acestei zone cedeazæ clar în fafla presiuniloreconomiei mondiale øi a limitatelor opfliuni financiare ale Rusiei.

Teama de Rusia a avut øi efectul de a îndrepta statele cen-tral°asiatice spre o mai intensæ cooperare regionalæ. UniuneaEconomicæ Central°Asiaticæ, creatæ în ianuarie 1993, la început alâncezit, dar a fost treptat activatæ. Chiar øi preøedintele Nursultan


1 „Zavtra“, 28 iunie 1996.2 „Ce vrea Rusia în Transcaucaz øi în Asia Centralæ“, „Nezavisimaia Gazeta“,

24 ianuarie 1995.


Nazarbaiev al Kazahstanului, la început puternic susflinætor al uneinoi „Uniuni Eurasiatice“, s°a convertit treptat la ideile de cooperareasiaticæ mai strânsæ, de crescândæ colaborare militaræ între stateledin regiune, de sprijin pentru eforturile Azerbaidjanului de a trans-porta prin Turcia petrolul din Marea Caspicæ øi Kazahstan øi deopoziflie comunæ faflæ de eforturile Rusiei øi Iranului de a împiedicaîmpærflirea zonalæ a platoului continental al Mærii Caspice øi aresurselor minerale între statele riverane.

Dat fiind faptul cæ guvernele din zonæ tind sæ fie foarte autori-tare, probabil chiar mai importantæ a fost reconcilierea personalæîntre principalii lideri. Toatæ lumea øtia cæ preøedinflii Kazahstanului,Uzbekistanului øi Turkmenistanului nu erau în relaflii prea cordiale(øi o declarau foarte clar vizitatorilor stræini), iar aceste neînflelegeripersonale au fæcut, la început, ca Rusiei sæ°i fie mai uøor sæ îi aflâflepe unul împotriva celuilalt. Pe la jumætatea anilor ’90 cei trei øi°audat seama cæ o cooperare mai strânsæ între ei era esenflialæ pentru


Conducte de petrol caspico-mediteraneene

Trasee în studiu sau în construcflie

RUSIA

BELARUS

UCRAINA

MAREA NEAGRÆ

ISTANBUL

LIBANISRAEL

IORDANIA

BAGDAD

IRAK

EGIPTARABIA SAUDITÆ

KUWAIT

MAREA ARABIEI

CONDUCTA TURCO-IRANIANÆ

CONDUCTA

HARAT

AFGANISTAN

KABUL

INDIA

NEPAL

CHINATURKMENISTAN

AØHABAD

UZBEKISTAN

ØARDZU

KIRGHISTANBIØKEK

TADJIKISTAN

DUØANBE

TAØKENT

ALMA-ATA

KAZAHSTAN

RAFINÆRIATENGIZ

CONDUCTA NOVOROSSIISK

CONDUCTA CECENÆ

CONDUCTA AZERÆARMENIA

AZERBAIJAN

NOVOROSSIISK

SIRIA

IRAN

TEHERAN

AZER.

GEORGIA

CEYHAN

BOSFOR

ANKARA

TURCIA

PAKISTAN

MAREACASPICÆ

LACULARAL


pæstrarea noii lor suveranitæfli øi au început sæ se angajeze în expu-neri foarte mediatizate despre aøa-zisele lor relaflii apropiate, subli-niind cæ de acum înainte îøi vor coordona politicile externe.

Dar încæ øi mai importantæ a fost apariflia, în interiorul CSI, aunei coaliflii neoficiale, conduse de Ucraina øi Uzbekistan, dedicateideii unui Commonwealth „de cooperare“, dar nu „integrat“. Înacest scop, Ucraina a semnat acorduri de cooperare militaræ cuUzbekistan, Turkmenistan øi Georgia; în septembrie 1996 miniøtriide externe ai Ucrainei øi Uzbekistanului chiar s°au angajat în acfliu-nea deosebit de semnificativæ de a semna o declaraflie prin care secerea ca întâlnirile la vârf ale CSI sæ nu fie prezidate numai de pre-øedintele Rusiei, ci prin rotaflie.

Exemplul dat de Ucraina øi Uzbekistan a avut un impact chiarøi asupra liderilor mai respectuoøi faflæ de problemele principale aleMoscovei. Kremlinul trebuie sæ fi fost foarte tulburat sæ°i audæ peNursultan Nazarbaiev al Kazahstanului øi pe Eduard Øevardnadze alGeorgiei declarând, în septembrie 1996, cæ ar pæræsi CSI „dacæindependenfla noastræ ar fi ameninflatæ“. Mai general, ca o contracararea CSI, statele central°asiatice øi Azerbaidjanul øi°au ridicat nivelulactivitæflii prin crearea Organizafliei de Cooperare Economicæ, oasociaflie încæ destul de neprecisæ a statelor islamice din zonæ —inclusiv Turcia, Iran øi Pakistan — dedicatæ întæririi legæturilor fi-nanciare, economice øi de transport între membrii sæi. Moscova acriticat deschis aceste inifliative, considerându°le, pe drept cuvânt,de naturæ sæ slæbeascæ calitatea de membre ale CSI a acelor state.

Cam în acelaøi spirit, au fost întærite constant legæturile cu Turciaøi, într°o mæsuræ mai micæ, cu Iranul. fiærile vorbitoare de limbæturcæ au acceptat cu entuziasm oferta Turciei de a le pregæti noullor corp naflional de ofifleri øi de a primi aproape zece mii de stu-denfli. A patra întâlnire la vârf a flærilor vorbitoare de limbæ turcæ,flinutæ la Taøkent în octombrie 1996 øi pregætitæ cu sprijinul Turciei,s°a concentrat puternic asupra extinderii cæilor de transport, creøte-rii comerflului, modelelor educaflionale comune, ca øi asupra coope-rærii culturale mai strânse cu Turcia. Turcia øi Iranul au ajutat foarteactiv noile state cu programele lor de televiziune, influenflând astfeldirect un public larg.



O ceremonie desfæøuratæ la Alma°Ata, capitala Kazahstanului,în decembrie 1996, a fost un semnal deosebit de clar al identificæriiTurciei cu independenfla statelor din regiune. Cu ocazia celei de acincea aniversæri a independenflei Kazahstanului, preøedintele turcSuleyman Demirel a participat alæturi de preøedintele Nazarbaievla dezvelirea unei coloane aurite, înaltæ de 28 de metri având în vârfsilueta unui ræzboinic cazah/turc dominând un fel de grifon. Cuocazia acestui eveniment, Kazahstanul a læudat Turcia pentru cæ „afost alæturi de Kazahstan la fiecare pas al dezvoltærii sale ca statindependent“, iar Turcia a ræspuns oferind Kazahstanului o linie decredit de 300 de milioane de dolari, pe lângæ investifliile turce pri-vate, deja existente, de 1,2 miliarde de dolari.

De vreme ce nici Turcia, nici Iranul nu au mijloacele de a ex-clude Rusia de la influenflæ regionalæ, Turcia øi (mai restrâns) Iranulau întærit astfel dorinfla øi capacitatea noilor state independente de arezista reintegrærii cu vecinul lor de la nord, fostul stæpân. Iar acestlucru ajutæ cu certitudine ca viitorul geopolitic al regiunii sæ ræmânædeschis.

NICI DOMINARE, NICI EXCLUDERE

Implicafliile geostrategice pentru America sunt clare: Americaeste prea departe pentru a domina în aceastæ parte a Eurasiei, dardestul de puternicæ pentru a nu fi implicatæ. Toate statele din zonæconsideræ implicarea americanæ ca necesaræ pentru supraviefluirealor. Rusia e prea slabæ pentru a recâøtiga dominaflia imperialæ asu-pra regiunii sau pentru a°i exclude pe alflii de la aceasta, dar este, deasemenea destul de puternicæ øi foarte aproape pentru a fi exclusæ.Turcia øi Iranul sunt suficient de puternice pentru a fi influente, darpropria lor vulnerabilitate ar putea face ca zona sæ nu facæ faflæ atâtprovocærii dinspre nord, cât øi conflictelor interne din regiune.China e atât de puternicæ pentru ca Rusia øi statele central°asiaticesæ se teamæ de ea, cu toate acestea, simpla ei prezenflæ øi dinamis-mul ei economic faciliteazæ cæutærile Asiei Centrale de a comunicacu lumea întreagæ.



Rezultæ cæ principalul interes al Americii este sæ ajute ca nici oputere unicæ sæ nu ajungæ sæ controleze acest spafliu geopolitic øi caîntreaga comunitate mondialæ sæ aibæ acces nestânjenit, economicøi financiar, la acesta. Pluralismul geopolitic va deveni o realitatedurabilæ numai când o reflea de conducte de petrol øi de cæi detransport va lega regiunea direct cu cele mai importante centre deactivitate economicæ mondialæ via Marea Mediteranæ øi MareaArabiei, ca øi pe uscat. Iatæ de ce eforturilor Rusiei de a monopolizaaccesul la aceastæ zonæ trebuie sæ li se facæ opoziflie deoarece suntîmpotriva stabilitæflii regiunii.

Totuøi, excluderea Rusiei din zonæ nu este nici dezirabilæ, nicirealizabilæ, la fel ca øi alimentarea ostilitæflii dintre noile state dinzonæ øi Rusia. De fapt, participarea economicæ activæ a Rusiei ladezvoltarea regiunii este esenflialæ pentru stabilitatea acesteia, iarprezenfla Rusiei ca partener, dar nu ca dominator exclusiv, poateavea drept rezultat importante avantaje economice. O mai mare sta-bilitate øi bogæflie în regiune ar contribui direct la bunæstarea Rusieiøi ar da un înfleles real „commonwealth°ului“ promis de acronimulCSI. Dar opfliunea pentru cooperare va deveni politica Rusieinumai când flelurile mult mai ambiflioase, anacronice, amintind du-reros de Balcanii originali, vor fi excluse efectiv.

Statele care meritæ cel mai puternic sprijin geopolitic din parteaAmericii sunt Azerbaidjanul, Uzbekistanul øi (în afara acestei re-giuni) Ucraina, toate trei fiind pivofli geopolitici. Într°adevær, rolulKievului întæreøte ideea cæ Ucraina este statul decisiv în ce priveøteevoluflia viitorului Rusiei. În acelaøi timp, Kazahstanul — datefiind mærimea, potenflialul economic øi poziflia sa geograficæ impor-tantæ — meritæ øi el o prudentæ susflinere internaflionalæ øi o continuæasistenflæ economicæ. În timp, creøterea economicæ a Kazahstanuluiar putea ajuta la atenuarea divizærii etnice care face ca acest „scut“central°asiatic sæ fie atât de vulnerabil la presiunile Rusiei.

În aceastæ regiune, America are interese comune nu numai cuo Turcie stabilæ, pro°occidentalæ, ci øi cu Iranul øi China. O îmbu-nætæflire treptatæ a relafliilor dintre America øi Iran ar creøte foartemult accesul mondial în regiune øi, în mod special, ar reduce ame-ninflarea mai apropiatæ la adresa supraviefluirii Azerbaidjanului.




Crescânda prezenflæ economicæ în regiune a Chinei øi interesulsæu politic faflæ de independenfla zonei sunt de asemenea în acord cuinteresele Americii. Sprijinirea de cætre China a eforturilorPakistanului în Afganistan este de asemenea un factor pozitiv, de-oarece o relaflie mai strânsæ între Pakistan øi Afganistan ar face ac-cesul internaflional în Turkmenistan sæ fie mai realizabil, ajutândprin aceasta la întærirea acestuia øi a Uzbekistanului (în cazul încare Kazahstanul s°ar poticni).

Orientarea øi evoluflia Turciei se prea poate ca sæ fie, mai ales,decisive pentru viitorul statelor caucaziene. Dacæ Turcia îøimenfline drumul spre Europa — øi dacæ Europa nu îøi închide uøilepentru Turcia — este posibil ca øi statele caucaziene sæ gravitezespre orbita europeanæ, ceea ce ele îøi doresc cu fervoare. Dar dacæeuropenizarea Turciei stagneazæ din motive interne sau externe,Armenia øi Georgia nu vor avea altæ alternativæ decât sæ se adap-teze la dorinflele Rusiei. Viitorul lor va fi atunci în funcflie de relafliaRusiei cu Europa în extindere, relaflie care va evolua spre bine sauspre ræu.

Este posibil ca rolul Iranului sæ fie øi mai problematic. O în-toarcere la o atitudine pro°occidentalæ sigur ar facilita stabilizareaøi consolidarea regiunii øi de aceea este de dorit, din punct de ve-dere strategic, ca America sæ încurajeze o astfel de schimbare înconducerea Iranului. Dar pânæ când aceasta se va întâmpla, esteposibil ca Iranul sæ joace un rol negativ, afectând nefavorabil per-spectivele Azerbaidjanului, chiar dacæ, în acelaøi timp, ia mæsuripozitive cum ar fi deschiderea Turkmenistanului spre lume øi, înciuda fundamentalismului sæu actual, întærirea sentimentului moø-tenirii religioase la statele central°asiatice.

În sfârøit, este posibil ca viitorul Asiei Centrale sæ fie modelatde un øi mai complex cumul de situaflii, soarta acestor state fiindhotærâtæ de complicata interacfliune dintre interesele Rusiei, Turciei,Iranului øi Chinei, ca øi de gradul în care SUA condiflioneazæ relaflialor cu Rusia de respectarea de cætre aceasta a independenflei noilorstate. Realitatea acestei interacfliuni exclude imperiul sau monopo-lul ca scop logic al vreunuia dintre jucætorii geostrategici implicafli.Mai degrabæ, alegerea fundamentalæ este între un echilibru regional



delicat – care ar permite includerea treptatæ a zonei în economiamondialæ pe cale de formare, în vreme ce statele din regiune seconsolideazæ øi, probabil, capætæ o identitate islamicæ mai pro-nunflatæ — sau conflict etnic, færâmiflarea politicæ øi, probabil, chiarostilitæfli deschise de°a lungul graniflelor sudice ale Rusiei. Reali-zarea øi consolidarea acestui echilibru regional trebuie sæ fie un flelmajor în orice geostrategie cuprinzætoare a SUA pentru Eurasia.


CAPITOLUL 6

ANCORA EXTREM-ORIENTALÆ

O politicæ americanæ eficientæ în Eurasia trebuie sæ aibæ o an-coræ extrem°orientalæ. Aceastæ cerinflæ nu va fi satisfæcutæ dacæAmerica este exclusæ sau se exclude din mainland°ul asiatic. Orelaflie strânsæ cu Japonia maritimæ este esenflialæ pentru politicamondialæ a Americii, dar o relaflie de cooperare cu China continen-talæ este imperativæ pentru geostrategia Americii în Eurasia. Impli-cafliile acestei realitæfli trebuie avute în vedere, deoarece interacfliuneace are acum loc, în Extremul Orient, între trei puteri importante —America, China øi Japonia — creeazæ o confuzie regionalæ poten-flial periculoasæ øi este aproape sigur cæ va genera schimbæri geopo-litice tectonice.

Pentru China, America de peste Pacific ar trebui sæ fie un aliatfiresc, deoarece acesta nu are pretenflii la „mainland“°ul asiatic øi,de-a lungul istoriei, s-a opus nævælirilor Japoniei øi Rusiei asupraunei Chine lipsite de putere. Pentru chinezi, Japonia a fostprincipalul inamic în decursul ultimului secol; în Rusia, „flara înfo-metatæ“ în chinezæ, nu au încredere de multæ vreme; øi India seprefigureazæ acum ca rival potenflial. Principiul „vecinul vecinuluimeu este aliatul meu“ se potriveøte astfel relafliei istorice øi geopo-litice dintre China øi America.

Dar America nu mai este adversarul de peste ocean al Japoniei,ci aliatul sæu apropiat. America are, de asemenea, legæturi strânsecu Taiwanul øi cu mai multe nafliuni sud°est asiatice. Chinezii suntsensibili øi la rezervele de ordin doctrinar ale Americii faflæ de ca-


racterul actualului regim intern din China. Astfel, America estevæzutæ øi ca principalul obstacol nu numai în efortul Chinei de a de-veni o putere mondialæ proeminentæ, ci øi una predominantæ re-gional. De aceea, o ciocnire între China øi America este inevitabilæ?

Pentru Japonia, America a fost umbrela sub care, în siguranflæ,s°a putut reface dupæ o înfrângere devastatoare, øi°a putut recâøtigaavântul economic øi atinge progresiv, pe aceastæ bazæ, poziflia întreprimele puteri ale lumii. Dar însæøi existenfla acestei umbrele impu-ne limite libertæflii de acfliune a Japoniei, creând situaflia paradoxalæîn care o putere de nivel mondial este în acelaøi timp protectorat.America continuæ sæ fie partenerul vital al Japoniei în devenireaacesteia ca lider mondial. Dar America este øi principalul motivpentru lipsa continuæ a Japoniei de încredere în sine în domeniulsecuritæflii. Cât mai poate dura aceastæ situaflie?

Cu alte cuvinte, în viitorul previzibil, douæ chestiuni geopo-litice de importanflæ centralæ — øi în interacfliune foarte directæ —vor defini rolul Americii în Extremul Orient al Eurasiei:

1. Care este definiflia practicæ øi — din punctul de vedere alAmericii — extinderea acceptabilæ pentru posibila transfor-mare a Chinei în putere regionalæ dominantæ øi pentrucrescândele sale aspiraflii la statutul de putere mondialæ?

2. De vreme ce Japonia cautæ sæ°øi contureze un rol mondial, cumar trebui America sæ trateze consecinflele regionale aleinevitabilei reduceri a gradului în care Japonia consimte lastatutul sæu de protectorat american?

Scena geopoliticæ est°asiaticæ este caracterizatæ acum de relafliide putere aproape stabile. Aceastæ meta°stabilitate presupune o po-ziflie de intransigenflæ externæ, dar øi, în mod comparativ, puflinæ fle-xibilitate, în aceastæ privinflæ amintind mai mult de fier decât deoflel. Ea este vulnerabilæ faflæ de o reacflie în lanfl destructivæ genera-tæ de o explozie puternicæ øi zgomotoasæ. Extremul Orient de astæzicunoaøte un dinamism economic extraordinar asociat cu o cres-cândæ nesiguranflæ politicæ. De fapt, este posibil ca tocmai creøtereaeconomicæ a Asiei sæ contribuie la aceastæ nesiguranflæ, deoarece



prosperitatea ascunde punctele vulnerabile politice ale regiunii,chiar sporeøte vanitæfli naflionale øi dezvoltæ speranfle sociale.

Nu mai trebuie sæ spunem cæ Asia este un succes economic færæegal în dezvoltarea omenirii. Doar câteva statistici de bazæ punîntr°o luminæ impresionantæ aceastæ realitate. Cu mai puflin de patrudecenii în urmæ, Asia de Est (inclusiv Japonia) reprezenta doar 4%din Produsul Naflional Brut total al lumii, în vreme de America deNord deflinea primul loc, cu aproximativ 35–40%; pe la mijloculanilor ’90, cele douæ regiuni erau oarecum la egalitate (cu aproxi-mativ 25% fiecare). Mai mult, ritmul de creøtere al Asiei este færæprecedent din punct de vedere istoric. Economiøtii au observat cæîn perioada de avânt a industrializærii, Marii Britanii i°au trebuitmai bine de cincizeci de ani, iar Americii doar ceva mai puflin decincizeci de ani pentru a°øi dubla producflia pe cap de locuitor, învreme ce China øi Coreea de Sud au reuøit acelaøi lucru înaproximativ zece ani. Cu excepflia cazului în care s°ar întâmplavreo masivæ subminare regionalæ, în decurs de un sfert de secol esteposibil ca Asia sæ depæøeascæ øi America de Nord, øi Europa capondere în PNB total.

Dar, în afara faptului cæ devine centrul de gravitaflie al economieilumii, Asia este øi vulcanul sæu politic potenflial. Deøi depæøeøteEuropa ca dezvoltare economicæ, Asia este deosebit de deficitaræ înce priveøte dezvoltarea politicæ regionalæ. Asiei îi lipsesc struc-turile multilaterale de cooperare care dominæ peisajul politic euro-pean øi dilueazæ, absorb øi restrâng conflictele naflionale, etnice øiteritoriale mai tradiflionale ale Europei. În Asia nu existæ nimiccomparabil cu NATO sau cu Uniunea Europeanæ. Nici una din celetrei asociaflii regionale — ASEAN (Asociaflia Nafliunilor din Asiade Sud°Est), ARF (Forumul Regional Asiatic, tribuna ASEAN-uluipentru dialog politic øi de securitate) øi APEC (Grupul deCooperare Economicæ Asia°Pacific) — nu seamænæ nici pe departecu sistemul de legæturi de cooperare regionalæ øi multilateralæ careuneøte Europa.

Dimpotrivæ, Asia este astæzi locul celei mai mari concentræri denaflionalism în ascensiune øi de masæ din lume, recent trezit, ali-mentat de impetuosul acces la mijloacele de comunicare, hiper-activizat de speranfle sociale din ce în ce mai mari generate de



crescânda prosperitate economicæ, ca øi de disparitæfli din ce în cemai mari în ceea ce priveøte bogæflia, devenit mai susceptibil pentruo mobilizare politicæ prin creøterea explozivæ atât a populafliei, câtøi a urbanizærii. Aceastæ situaflie devine încæ øi mai ameninflætoareprin intensificarea acumulærii de armament în Asia. În 1995 aceastæregiune a devenit — potrivit datelor Institutului Internaflional deStudii Strategice — cel mai mare importator de arme din lume,depæøind Europa øi Orientul Mijlociu.

Pe scurt, Asia de Est clocoteøte de activitate dinamicæ, pânæacum canalizatæ în direcflii paønice de cætre ritmul sæu rapid de creø-tere economicæ. Dar la un moment dat aceastæ supapæ de siguranflæar putea fi copleøitæ de pasiuni politice dezlænfluite, o datæ ce ele arfi declanøate prin atingerea unui punct fierbinte, fie øi unul destulde banal. Probabilitatea devenirii unui astfel de punct este prezentæîntr°un mare numær de chestiuni contencioase, fiecare vulnerabilæde a fi exploatatæ demagogic øi astfel potenflial explozivæ:

• Resentimentul Chinei faflæ de statutul separat al Taiwanului seintensificæ o datæ ce China devine mai puternicæ øi Taiwanul,din ce în ce mai prosper, începe sæ flirteze cu statutul destat°nafliune separat oficial.

• Insulele Paracel øi Spratly din Marea Chinei de Sud prezintæriscul unei ciocniri între China øi mai multe state din Asia deSud°Est pentru acces la sursele de energie de pe fundul mærii,potenflial valoroase, deoarece China consideræ, printr-o opticæimperialæ, cæ Marea Chinei de Sud este patrimoniul sæu naflionallegitim.

• Insulele Senkaku sunt disputate de Japonia øi China (cu ferociirivali, Taiwanul øi China continentalæ), iar rivalitatea istoricædintre Japonia øi China pentru supremaflie regionalæ dæ acesteichestiuni øi o valoare simbolicæ.

• Divizarea Coreii øi inerenta instabilitate a Coreii de Nord —devenitæ cu atât mai periculosæ cu cât cautæ sæ obflinæ arsenalnuclear — prezintæ riscul ca o explozie neaøteptatæ sæ scufunde



peninsula într-un ræzboi, care, la rândul sæu, ar angaja SUA øiar implica indirect Japonia.

• Chestiunea Insulelor Kurile, din extremitatea sudicæ, ocupateunilateral de URSS în 1945, continuæ sæ paralizeze øi sæotræveascæ relafliile ruso°japoneze.

• Alte conflicte teritorial°etnice latente implicæ probleme defrontieræ între Rusia øi China, China øi Vientam, Japonia øiCoreea, China øi India; fræmântæri etnice în Provincia Xinjiang;dispute între China øi Indonezia privind limitele teritorialeoceanice. (Vezi harta mai sus.)

Distribuflia de putere în regiune este øi ea dezechilibratæ. China,cu arsenalul sæu nuclear øi numeroasele forfle armate, este evidentputerea militaræ dominantæ (vezi tabelul de la p. 175). Marinachinezæ a adoptat deja o doctrinæ strategicæ de „apærare activæ în


Diferende teritoriale øi de frontieræ în Asia de Est

1. Revendicare chinezæ2. Revendicare indianæ3. Revendicare chinezæ4. Diferend de frontieræ China-

Vietnam5. Insulele Paracel6. Insulele Spratly7. Insulele Pratos8. Insulele Senkaku/Diao-Yu-Tai9. Liancourt Rocks10. Linie de demarcaflie11. Teritorii nordice

OCEANULINDIAN

OCEANULPACIFIC


larg“, cæutând sæ acumuleze, în urmætorii cincisprezece ani, oputere pe ocean destinatæ „controlului efectiv al mærii din interiorulprimului lanfl de insule“, însemnând Strâmtoarea Taiwan øi MareaChinei de Sud. Desigur, înzestrarea militaræ a Japoniei creøte øi ea,iar în ceea ce priveøte calitatea nu are egal în regiune. Cu toateacestea, în prezent forflele armate ale Japoniei nu sunt un instrumental politicii sale externe, ci sunt considerate, în mare mæsuræ, oextindere a prezenflei militare americane în regiune.


Personal Tancuri Avioane Nave de Sub-suprafaflæ m a r i n e

Total Total Total Total Total(Numerele din paranteze reprezintæ sistemele avansate)

China 3 030 000 9 400 (500) 5 224 (124) 57 (40) 53 (7)Pakistan 577 000 1 890 (40) 336 (160) 11 (8) 6 (6)India 1 100 000 3 500 (2 700) 700 (374) 21 (14) 18 (12)Thailanda 295 000 633 (313) 74 (18) 14 (6) 0 (0)Singapore 55 500 350 (0) 143 (6) 0 (0) 0 (0)Coreea de Nord 1 127 000 4 200 (2 225) 730 (136) 3 (0) 23 (0)Coreea de Sud 633 000 1 860 (450) 334 (48) 17 (9) 3 (3)Japonia 237 700 1 200 (929) 324 (231) 62 (40) 17 (17)Taiwan* 442 000 1 400 (0) 460 (10) 38 (11) 4 (2)Vietnam 857 000 1 900 (400) 240 (0) 7 (5) 0 (0)Malaezia** 114 500 26 (26) 50 (0) 2 (0) 0 (0)Filipine 106 500 41 (0) 7 (0) 1 (0) 0 (0)Indonezia 270 900 235 (110) 54 (12) 17 (4) 2 (2)

* Taiwanul are: 150 F–16, 60 Miraj øi alte 130 de avioane de vânætoare cu reacfliecomandate øi mai multe nave maritime în construcflie.

** Malaezia cumpæræ acum avioane tip 8F–18 øi posibil 18 MiG–29.Notæ: „Personal“ înseamnæ tofli militarii activi; „Tancuri“ înseamnæ tancuri

principale de luptæ øi tancuri uøoare; avioanele de luptæ sunt aer°aer øi de atac la sol;navele de suprafaflæ sunt portavioane, cruciøætoare, distrugætoare øi fregate;submarinele sunt de toate tipurile. Cele mai vechi sisteme avansate sunt de la jumæ-tatea anilor ’60, cu tehnologii avansate, cum ar fi detectoare cu laser pentru tancuri.

Sursa: General Accounting Office, raport: „Impactul modernizærii militare aChinei în regiunea Pacificului“, iunie 1995.

Forfle armate în Asia


Creøterea forflei Chinei i°a fæcut deja pe vecinii ei de la sud°estsæ manifeste mai multæ deferenflæ faflæ de interesele chineze. Estedemn de amintit cæ în timpul crizei de mici dimensiuni de laînceputul anului 1996 în legæturæ cu Taiwanul (în timpul cæreiaChina s°a angajat în manevre militare periculoase, interzicândaccesul aerian øi maritim într°o zonæ din vecinætatea Taiwanului,atrægând astfel rapid o desfæøurare navalæ demonstrativæ a SUA)ministrul de externe al Thailandei a declarat græbit cæ o astfel deinterzicere era normalæ, omologul sæu indonezian a afirmat cæaceasta era o chestiune ce privea numai China. Malaezia øiFilipinele au declarat o politicæ de neutralitate în aceastæ chestiune.

Absenfla unui echilibru regional de putere a determinat, în ulti-mii ani, Australia øi Indonezia — pânæ atunci ostilæ una faflæ decealaltæ — sæ înceapæ o crescândæ coordonare militaræ. Ambeleøi°au exprimat deschis îngrijorarea în legæturæ cu perspectivele petermen lung de dominaflie militaræ chinezæ asupra regiunii øi curezistenfla Statelor Unite ca garant al securitæflii regiunii. Aceeaøiîngrijorare a determinat Singapore sæ caute o mai strânsæ cooperareîn domeniul securitæflii cu aceste nafliuni. De fapt, în întreagaregiune strategii au început sæ°øi punæ aceastæ întrebare esenflialæ,dar ræmasæ færæ ræspuns: „Pentru câtæ vreme pacea în regiunea ceamai populatæ din lume øi pe cale sæ devinæ cea mai înarmatæ va fiasiguratæ de o sutæ de mii de soldafli americani øi pentru câtæ vreme,în orice caz, e probabil ca ei sæ mai ræmânæ?“ Tocmai în aceastæsituaflie nesiguræ, creatæ de naflionalisme care se intensificæ, de creø-teri de populaflii, de prosperitate din ce în ce mai mare, de speranfleexagerate øi de aspiraflii la putere care se întretaie, în peisajul geo-politic al Asiei de Est apar schimbæri cu adeværat spectaculoase:

• China, indiferent de perspectivele sale în interior, este o putereîn ascensiune øi potenflial dominantæ.

• Rolul de securitate al Americii depinde din ce în ce mai multde colaborarea cu Japonia.

• Japonia îøi cautæ un rol politic mai clar øi mai autonom.



• Rolul Rusiei s°a diminuat mult, iar Asia Centralæ, mai înaintedominatæ de Rusia, a devenit un obiect de rivalitateinternaflionalæ.

• Divizarea Coreii este din ce în ce mai greu de menflinut, deaceea viitoarea ei orientare este obiectul unui crescând interesgeostrategic din partea vecinilor sæi importanfli.

Aceste schimbæri spectaculoase fac øi mai proeminente celedouæ chestiuni centrale formulate la începutul acestui capitol.

CHINA: O PUTERE NU MONDIALÆ, CI REGIONALÆ

Istoria Chinei înseamnæ mæreflie naflionalæ. Actualul nafliona-lism intens al poporului chinez nu este nou decât ca extindere soci-alæ, angajând identificarea de sine øi simflæmintele unui numær dechinezi færæ precedent. El este un fenomen care nu se mai limiteazædoar la studenfli, care, la începutul acestui secol, au fost precursoriiGomindanului øi ai Partidului Comunist Chinez. Naflionalismulchinez este acum un fenomen de masæ, definind starea de spirit acelui mai populat stat din lume.

Aceastæ stare de spirit are adânci rædæcini istorice. Istoria a pre-dispus elita chinezæ sæ considere China drept centrul natural al lumii.De fapt, numele Chinei în limba chinezæ — Chung°kuo, „Regatuldin mijloc“ — exprimæ atât ideea locului central al Chinei în ches-tiunile mondiale, cât øi importanfla unitæflii naflionale. Aceastæ per-spectivæ implicæ øi o radiaflie ierarhicæ de influenflæ de la centru spremargini øi astfel China, ca centru, se aøteaptæ din partea altora ladeferenflæ.

Mai mult, din timpuri imemoriale, China, cu uriaøa sa populaflie,a avut o civilizaflie foarte distinctæ øi de care este mândræ. Aceastæcivilizaflie era foarte avansatæ în toate domeniile: filozofie, culturæ,artæ, arte liberale, inventivitate tehnicæ, putere politicæ. Chinezii îøiamintesc cæ pânæ pe la 1600 China era liderul mondial ca produc-tivitate agricolæ, inovaflie industrialæ, nivel de trai. Dar spre deose-bire de civilizafliile europene sau islamice, care au dat naøtere la



mai bine de øaptezeci øi cinci de state, China a ræmas aproape înîntreaga sa istorie un singur stat, care la momentul Declarafliei deindependenflæ a Americii de Nord avea deja 200 de milioane delocuitori øi era numærul unu în lume ca putere industrialæ.

Din aceastæ perspectivæ, decæderea Chinei din mæreflia ei —ultimii 150 de ani de umilire — reprezintæ o aberaflie, o pângærire avalorii sale deosebite, o insultæ personalæ adusæ fiecærui chinez. In-sulta trebuie øtearsæ, iar fæptaøii trebuie sæ°øi primeascæ pedeapsameritatæ. În proporflii diferite, aceøti fæptaøi au fost, în principal,patru: Marea Britanie, Japonia, Rusia øi America. Marea Britanie,din cauza ræzboiului Opiumului øi a ruøinoasei înjosiri ce a urmatpentru China; Japonia, din cauza ræzboaielor de pradæ din totsecolul trecut ce au adus teribile suferinfle poporului chinez, faptepe care Japonia nu le regretæ nici pânæ azi; Rusia, din cauzaprelungitelor încælcæri ale teritoriilor chineze de la nord, ca øipentru indiferenfla dominatoare a lui Stalin faflæ de respectul de sineal chinezilor; øi, în sfârøit, America, deoarece prin prezenfla sa înAsia øi prin sprijinul acordat Japoniei stæ în calea aspirafliilorChinei în exterior.

În ochii Chinei, douæ dintre aceste patru puteri au fost deja pe-depsite, ca sæ spunem aøa, de cætre istorie. Marea Britanie nu maieste imperiu, iar coborârea steagului britanic în Hong Kong încheieacest capitol deosebit de dureros. Rusia ræmâne foarte aproape, deøistatura, prestigiul øi teritoriile sale sunt mult diminuate. Cele maiserioase probleme sunt puse acum de America øi de Japonia, iar ro-lul regional øi mondial al Chinei va fi, în esenflæ, definit tocmai înintracfliune cu ele.

Totuøi, aceastæ definire va depinde în primul rând de felul în careevolueazæ China însæøi, de cât de mare va fi efectiv puterea saeconomicæ øi militaræ. În aceastæ privinflæ, prognoza pentru China eîn general promiflætoare, nu færæ unele incertitudini øi rezerve majore.Atât ritmul creøterii sale economice, cât øi nivelul investifliilor stræ-ine — amândouæ printre cele mai ridicate din lume — sunt bazastatisticæ pentru prognoza convenflionalæ cæ aproximativ în urmæ-toarele douæ decenii China va deveni o putere mondialæ, în generalla paritate cu SUA øi cu Europa (presupunând cæ aceasta din urmæse uneøte øi se extinde). China ar putea avea atunci un PIB consi-



derabil mai mare decât al Japoniei, PIB care deja este mai maredecât al Rusiei, la o diferenflæ semnificativæ. Acest avânt economicar putea sæ°i permitæ Chinei sæ dobândeascæ o putere militaræ la unasemenea nivel care sæ°i intimideze pe tofli vecinii sæi, poate chiarøi pe oponenflii mai îndepærtafli ai aspirafliilor Chinei. Întæritæ pentrucæ øi-a alipit Hong Kong øi Macao, eventual øi prin subordonareapoliticæ a Taiwanului, o Chinæ mai mare va apærea nu numai ca statdominant în Extremul Orient, dar øi ca putere mondialæ de prim rang.

Dar, existæ capcane în orice astfel de prognoze privind resurecfliainevitabilæ a „Regatului din Mijloc“ ca putere mondialæ centralæ,dintre care cea mai evidentæ fline de încrederea automatæ înpreviziunile statistice. Nu cu mult în urmæ aceeaøi greøealæ a fostfæcutæ de cætre cei care profetizau cæ Japonia va depæøi SUA ca primæputere economicæ a lumii øi cæ este destinatæ sæ fie noul super°stat.Aceastæ previziune a uitat sæ ia în calcul vulnerabilitatea econo-micæ a Japoniei øi problema discontinuitæflii politice. Aceeaøi gre-øealæ o fac acum cei care proclamæ (øi se øi tem de) inevitabilaevoluflie a Chinei spre poziflia de putere mondialæ.

Mai întâi, este departe de a fi sigur cæ rata explozivæ a Chineipoate fi menflinutæ în urmætoarele douæ decenii. Nu poate fi exclusæo încetinire economicæ, ceea ce ar fi suficient pentru a anula prog-noza convenflionalæ. De fapt, pentru ca aceastæ ratæ sæ fie menflinutæde°a lungul unei asemenea perioade istorice ar fi nevoie de o ne-obiønuit de fericitæ combinaflie de conducere naflionalæ eficientæ,liniøte politicæ, disciplinæ socialæ în interior, o ratæ înaltæ de eco-nomii, o infuzie susflinutæ de numeroase investiflii stræine, stabilitateregionalæ. O prelungitæ combinaflie a tuturor acestor factori pozitivieste problematicæ.

Mai mult, ritmul rapid de creøtere al Chinei ar putea produceefecte secundare de ordin politic care sæ°i limiteze libertatea de ac-fliune. Consumnul de energie al Chinei creøte deja într°un ritm cedepæøeøte de departe producflia internæ. Aceastæ depæøire va fi ori-cum mai mare, dar mai ales dacæ ritmul de creøtere al Chinei con-tinuæ sæ fie foarte susflinut. La fel stau lucrurile øi cu hrana. Chiardacæ sporul demografic se reduce, populaflia Chinei este deja foartemare în cifre absolute, iar importurile de alimente devin din ce înce mai importante pentru bunæstarea internæ øi stabilitatea politicæ.



Dependenfla de importuri va atrage dupæ sine nu numai o surmenarea resurselor economice ale Chinei, din cauza costurilor mai ridicate,dar va face China mai vulnerabilæ la presiuni externe.

Din punct de vedere militar, China, parflial, s°ar putea calificapentru rangul de putere mondialæ deoarece dimensiunile economieisale øi ratele ridicate de creøtere ar putea asigura conducerii posibi-litatea de a redirija o parte semnifictivæ din PIB spre susflinerea uneiserioase extinderi øi modernizæri a forflelor armate, inclusiv spre o øimai mare acumulare de arsenal nuclear strategic. Dar dacæ acest efortva fi excesiv (øi, conform unor estimæri din Occident, la jumætateaanilor ’90 el consuma deja aproximativ 20% din PIB°ul Chinei), elar putea avea acelaøi efect negativ asupra creøterii economice petermen lung a flærii pe care l°a avut tentativa eøuatæ a URSS de aconcura cu SUA în cursa înarmærilor asupra economiei sovietice.Mai mult, un mare efort al Chinei în aceastæ direcflie ar putea pre-cipita o înarmare în replicæ a Japoniei, ceea ce ar diminua unele dinavantajele politice ale crescândei îndræzneli militare a Chinei. Nutrebuie uitat faptul cæ, în afara forflelor sale nucleare, este probabilca, pentru un anumit timp, Chinei sæ°i lipseascæ mijloacele de a°øilansa puterea militaræ dincolo de perimetrul sæu regional.

Tensiunile din interiorul Chinei s°ar putea øi ele intensifica, dincauza inevitabilei inegalitæfli a foarte acceleratei creøteri economice,puternic impulsionatæ de exploatarea færæ reflineri a avantajelor mar-ginale. fiærmurile sudice øi estice øi principalele centre urbane — maiaccesibile pentru investifliile stræine øi pentru comerflul exterior — aufost pânæ acum principalii beneficiari ai impresionantei creøteri eco-nomice a Chinei. În schimb, zonele rurale din interiorul flærii, îngeneral, øi unele dintre regiunile periferice au ræmas în urmæ (fiindaproximativ 100 milioane de øomeri în zona ruralæ).

Resentimentul ce decurge din disparitæflile regionale ar puteaîncepe sæ interacflioneze cu nemulflumirea cauzatæ de inegalitateasocialæ. Creøterea economicæ rapidæ a Chinei adânceøte præpastiasocialæ în distribuflia averii. La un moment dat, fie din cauza încer-cærii guvernului de a limita aceste diferenfle, fie din cauza resen-timentului social, disparitæflile regionale øi præpastia averilor arputea afecta stabilitatea politicæ a flærii.



Al doilea motiv pentru un scepticism prudent faflæ de foarte ræs-pânditele prognoze ale afirmærii Chinei, în urmætorul sfert de secol,ca putere dominantæ pe scena mondialæ este, într°adevær, viitorulpoliticii Chinei. Caracterul dinamic al transformærii economicedezetatizate a Chinei, inclusiv deschiderea sa socialæ cætre restullumii nu sunt compatibile pe termen lung cu o dictaturæ comunistærelativ închisæ øi conservator birocraticæ. Comunismul declarat alacestei dictaturi este din ce în ce mai puflin o chestiune de angajareideologicæ øi din ce în ce mai mult o chestiune de interes birocraticdeghizat. Elita politicæ a Chinei ræmâne organizatæ ca o ierarhiesuficientæ sieøi, rigidæ, disciplinatæ, intolerantæ ca un monopol, pro-clamându°øi încæ, precum un ritual, fidelitatea faflæ de o dogmædespre care se spune cæ îi justificæ puterea, dar pe care aceeaøi elitænu o mai implementeazæ social. La un moment dat, aceste douæ di-mensiuni ale vieflii se vor ciocni frontal, în afara cazului în care po-litica în China va începe sæ se adapteze treptat la imperativelesociale ale economiei Chinei.

Astfel, chestiunea democratizærii nu poate fi evitatæ lanesfârøit, doar dacæ brusc China ia aceeaøi decizie ca în 1474: sæ seizoleze de lume, cam aøa cum a fæcut Coreea de Nord în zilelenoastre. Ca sæ facæ aceasta, China ar trebui sæ°øi recheme cei maibine de øaptezeci de mii de studenfli care studiazæ acum în America,sæ expulzeze oamenii de afaceri stræini, sæ arunce computerele, sædea jos antenele parabolice de pe milioane de case chineze. Ar fi unact de nebunie, amintind de Revoluflia Culturalæ. În contextul lup-telor interne pentru putere, poate cæ vreo aripæ dogmaticæ aPartidului Comunist Chinez aflat la conducere, dar din ce în ce maislab, ar putea încerca sæ imite, pentru puflinæ vreme, Coreea deNord, dar acesta nu ar putea fi decât un scurt episod. Øi e mult maiprobabil cæ ar produce stagnare economicæ øi apoi ar declanøa oexplozie politicæ.

În orice caz, autoizolarea ar însemna sfârøitul oricæror aspirafliiserioase ale Chinei nu numai de puterea mondialæ, ci øi de supre-maflie regionalæ. Mai mult, flara are prea multe interese legate deaccesul la lume, iar acea lume, spre deosebire de cea de la 1474,pætrunde în prea multe feluri pentru a putea fi efectiv exclusæ. Deci,nu existæ nici o alernativæ practicæ, productivæ sub aspect economic



øi viabilæ din punct de vedere politic, la continua deschidere aChinei cætre lume.

Astfel, democratizarea va bântui din ce în ce mai mult China.Nici aceasta, nici chestiunea conexæ a drepturilor omului nu pot fievitate mult timp. Viitorul progres al Chinei, precum øi evoluflia eica putere importantæ vor depinde astfel în mare mæsuræ de mæies-tria cu care elitele conducætoare vor rezolva cele douæ problemeconexe, aceea a trecerii puterii de la actuala generaflie de conducæ-tori la o echipæ mai tânæræ øi aceea de a face faflæ tensiunii crescândedintre sistemul economic øi cel politic al flærii.

Conducætorii chinezi ar putea avea succes în promovarea uneitranziflii lente øi evolutive spre un autoritarism electoral foarte li-mitat, în care ar fi toleratæ o anumitæ alegere politicæ la nivelele in-ferioare, pentru ca abia dupæ aceea sæ se îndrepte spre un pluralismpolitic autentic, inclusiv spre un mai mare accent pe o conducereconstituflionalæ incipientæ. O astfel de tranziflie controlatæ ar fi maicompatibilæ cu imperativele dinamicii economice din ce în ce maideschise a flærii, decât perseverarea în menflinerea monopoluluiexclusiv al Partidului asupra puterii politice.

Pentru a realiza o astfel de democratizare controlatæ, elita poli-ticæ chinezæ va trebui sæ fie condusæ cu o extraordinaræ mæiestrie, sæfie ghidatæ de bun-simfl pragmatic øi sæ ræmânæ relativ unitæ øidornicæ sæ cedeze o parte din monopolul sæu asupra puterii (øi dinprivilegiile personale), în vreme ce populaflia va trebui sæ fie ræbdæ-toare øi sæ nu aibæ mari pretenflii. Aceastæ combinaflie de circumstanflefericite s°ar putea dovedi dificil de atins. Experienfla ne învaflæ cæpresiunea în direcflia democratizærii, venitæ de jos în sus, fie dinpartea acelora care s°au simflit ei înøiøi oprimafli politic (intelectualiøi studenfli), fie exploatafli economic (noua clasæ muncitoare urbanæøi særacii de la sate) are, în general, tendinfla de a depæøi dorinflaconducætorilor de a ceda în fafla ei. La un moment dat, este posibil cacei nemulflumifli politic øi social din China sæ°øi uneascæ forflele pentrua cere mai multæ democraflie, libertate de expresie øi respectareadrepturilor omului. Aceasta nu s°a întâmplat în Piafla Tiananmen în1989, dar s°ar putea prea bine întâmpla data viitoare.

În consecinflæ, este puflin probabil ca o perioadæ de fræmântæripolitice sæ poatæ fi evitatæ în China. Date fiind dimensiunile sale,



realitæflile crescândelor decalaje dintre regiuni øi moøtenirea a apro-ximativ cincizeci de ani de dictaturæ doctrinaræ, o astfel de perioadæar putea fi distrugætoare atât din punct de vedere politic, cât øi eco-nomic. Înøiøi liderii chinezi par sæ se aøtepte la aceasta, studiilepentru uz intern elaborate de Partidul Comunist la începutul ani-lor ’90 prevæzând o neliniøte politicæ posibil destul de serioasæ1.Unii experfli în problemele Chinei chiar au prevæzut cæ aceasta arputea intra într°unul din ciclurile sale istorice de fragmentare inter-næ, ceea ce ar opri complet marøul Chinei spre mæreflie. Dar proba-bilitatea unei astfel de eventualitæfli extreme este diminuatæ deimpactul conjugat al naflionalismului de masæ øi al comunicafliilormoderne, care lucreazæ amândouæ în favoarea unui stat chinezunificat.

În fine, existæ un al treilea motiv de scepticism faflæ deperspectivele ca în cursul urmætorilor aproximativ douæzeci de aniChina sæ devinæ o putere mondialæ cu adeværat importantæ øi, dupæpærerea unor americani, deja ameninflætoare. Chiar dacæ ea reuøeøtesæ evite serioase dezordini politice øi sæ susflinæ extraordinarele salerate de creøtere economicæ de°a lungul unui sfert de secol — douæcondiflii greu de îndeplinit — tot va fi încæ, comparativ, foartesæracæ. Chiar øi o triplare a PIB va læsa populaflia Chinei tot peultimele locuri între nafliunile lumii în ce priveøte venitul pe cap delocuitor, ca sæ nu mai vorbim de særæcia realæ a unei pærfli însemnatea poporului2. Nivelul sæu comparativ, în ce priveøte accesul pe capde locuitor la telefoane, automobile øi calculatoare, læsând la oparte bunurile de larg consum, ar fi foarte scæzut.


1 Articolul intitulat „Un document oficial anticipeazæ dezordini în perioadapost°Deng“, Chieng Ming (Hong Kong), 1 februarie 1995, dæ un rezumat detaliat a douæanalize întocmite pentru conducerea partidului în legæturæ cu diverse forme de posibiledezordini. O perspectivæ occidentalæ asupra aceluiaøi subiect se aflæ în articolul „Chinadupæ Deng: Zece scenarii în cæutarea realitæflii“, de Richard Baum, în China Quarterly,martie 1996.

2 În raportul oarecum optimist intitulat „Economia Chinei cætre Secolul al 21°lea“(Zou xiang 21 shi ji de Zhongguo jinji), publicat în 1996 de Institutul Chinez pentruEconomie Cantitativæ øi Studii Tehnologice, se estima cæ venitul pe cap de locuitor înChina anului 2010 va fi de aproximativ 735 de dolari, adicæ cu mai puflin de 30 de dolaripeste limita stabilitæ de Banca Mondialæ pentru o flaræ cu venituri scæzute.


În concluzie: chiar øi în anul 2020, chiar øi în cele mai favora-bile împrejuræri, este foarte puflin probabil ca aceastæ flaræ sæ devinæcu adeværat competitivæ în ce priveøte dimensiunile°cheie de puteremondialæ. Totuøi, China este realmente pe cale de a deveni puterearegionalæ dominantæ în Asia de Est. Este deja dominantæ geopoliticîn zona continentalæ. Puterea sa militaræ øi economicæ face cavecinii sæi imediafli, mai puflin India, sæ paræ øi mai mici. De aceea,continua afirmare regionalæ a Chinei este foarte fireascæ în confor-mitate cu comandamentele sale istorice, geografice øi economice.

Studenflii chinezi care studiazæ istoria flærii lor øtiu cæ pânæ în1840 China imperialæ se întindea în toatæ Asia de Sud°Est, pânæ lastrâmtoarea Malacca, incluzând Birmania, pærfli din Bangladesh°ulde astæzi, ca øi Nepalul, porfliuni din Kazahstanul de astæzi, toatæMongolia øi regiunea numitæ astæzi „Provincia rusæ extrem°orien-talæ“, la nord de værsarea râului Amur în ocean (vezi harta de lap. 25, cap. 1). Aceste zone erau fie sub o formæ de control chinez,


Potenfliale conflicte de putereChina Mare, dominantæ regionalChina Mare, ca putere mondialæ

Posibila întindere a sferei de influenflæ a Chineiøi punctele de coliziune

KAZAHSTAN

RUSIA

KIRGHISTAN

TADJIKISTAN

AFGANISTAN

UZBEKISTAN

INDIA

CHINA

MONGOLIA

OCEANUL PACIFIC

DE NORD

COREEA DENORD

JAPONIA

TAIWAN

MALAEZIAMALAEZIA

BIRMANIA

LAOS

THAILANDA

CAMBODGIA

VIE

TN

AM

INDONEZIA

MAREA

ARABIEI

OCEANUL INDIAN

PAKISTAN


fie plæteau tribut Chinei. Expansiunea colonialæ franco°britanicæ aeliminat influenfla chinezæ din Asia de Sud°Est în anii 1885–1895,iar douæ tratate impuse de Rusia în 1858 øi 1864 au avut ca rezultatpierderi teritoriale în nord°est øi nord°vest. În 1895, dupæ ræzboiulchino°japonez, China a pierdut øi Taiwanul.

Este aproape sigur cæ istoria øi geografia îi vor face pe chinezidin ce în ce mai insistenfli — chiar implicafli emoflional — în ce pri-veøte reunificarea în cele din urmæ a Taiwanului cu China conti-nentalæ. Este, de asemenea, rezonabil sæ presupunem cæ, pe mæsuræce puterea sa va creøte, China va face din aceastæ reunificare obiec-tivul sæu principal în primul deceniu al secolului urmætor, dupæabsorbirea economicæ øi digerarea politicæ a Hong Kong°ului.Poate cæ o reunificare paønicæ — eventual sub o formulæ gen „osinguræ nafliune, mai multe sisteme“ (o variantæ a sloganului din1984 al lui Deng Xiaoping: „o singuræ flaræ, douæ sisteme“) — arputea deveni atrægætoare pentru Taiwan øi America nu i s°ar opune,dar asta numai în cazul în care China va fi reuøit sæ°øi susflinæprogresul economic øi sæ adopte reforme semnificative în vedereademocratizærii. Altfel, chiar øi unei Chine ce dominæ regiunea esteposibil sæ°i lipseascæ mijloacele militare de a°øi impune voinfla, maiales în fafla opozifliei Americii, caz în care chestiunea cu siguranflæva continua sæ alimenteze naflionalismul chinez øi sæ ræceascærelafliile americano°chineze.

Geografia este, de asemeni, un factor important în spatele inte-resului Chinei de a se alia cu Pakistanul øi de a°øi stabili o prezenflæmilitaræ în Birmania. În ambele cazuri, flinta geostrategicæ esteIndia. Cooperarea militaræ strânsæ a Chinei cu Pakistanul mæreøtedilemele de securitate ale Indiei øi îi limiteazæ posibilitæflile de a seinstitui ca hegemon regional în Asia de Sud øi ca rival geopolitic alChinei. Cooperarea militaræ cu Birmania înseamnæ pentru Chinadobândirea accesului la facilitæflile navale de pe mai multe insulebirmaneze din Oceanul Indian, ceea ce înseamnæ un nou mijloc deconstrângere strategicæ în Asia de Sud°Est în general øi în StrâmtoareaMalacca în special. Iar în cazul în care China ar controla StrâmtoareaMalacca øi punctul de trecere geostrategic de la Singapore, ea arcontrola accesul Japoniei la petrolul Orientului Mijlociu øi la pie-flele europene.



Geografia, susflinutæ de istorie, dicteazæ øi interesul Chinei faflæde Coreea. Stat tributar la un moment dat, o Coree reunificatæ, caextindere a influenflei americane (øi indirect, astfel, japoneze) ar fide netolerat pentru China. Ca pretenflie minimæ, China ar insista careunificata Coree sæ fie o flaræ°tampon, nealiniatæ, între China øiJaponia øi, de asemenea, ca animozitatea Coreii faflæ de Japonia, curædæcini istorice, sæ aducæ Coreea în sfera de influenflæ a Chinei.Totuøi, pentru moment, o Coree divizatæ convine cel mai multChinei, øi astfel aceasta va continua probabil sæ fie în favoareacontinuærii existenflei regimului din Coreea de Nord.

Considerentele economice vor trebui sæ influenfleze øi ele creø-terea ambifliilor regionale ale Chinei. În aceastæ privinflæ, creøterearapidæ a cererii de noi surse de energie a determinat deja insistenflaChinei asupra rolului sæu dominant în orice exploatare regionalæ azæcæmintelor din Marea Chinei de Sud. Din acelaøi motiv, Chinaîncepe sæ afiøeze un interes crescând faflæ de independenfla statelorbogate în energie din Asia Centralæ. În aprilie 1996, China, Rusia,Kazahstan, Kirghistan øi Tadjikistan au semnat un acord comun a-supra graniflelor øi securitæflii; iar în timpul vizitei preøedintelui JianZemin în Kazahstan în luna iulie a aceluiaøi an au fost consemnatedeclarafliile Chinei în care aceasta dædea asiguræri în legæturæ cusprijinul sæu pentru „eforturile fæcute de Kazahstan pentru a°øi apæ-ra independenfla, suveranitatea øi integritatea teritorialæ“. De aicidecurge clar crescânda implicare a Chinei în geopolitica AsieiCentrale.

Istoria øi economia conspiræ, de asemeni, în a spori interesulChinei la nivel regional, faflæ de zona extrem°orientalæ a Rusiei.Pentru prima oaræ de când Rusia øi China au ajuns sæ aibæ o graniflæcomunæ formalæ, China este cea care este mai dinamicæ economicøi mai puternicæ politic. Infiltrarea în zona rusæ a imigranflilor øicomercianflilor chinezi a cæpætat deja proporflii semnificative, iarChina devine mai activæ în a promova cooperarea în Asia deNord°Est, ceea ce angajeazæ øi Japonia øi Coreea. În aceastæ co-operare, Rusia defline acum o carte mult mai slabæ, iar zona sa ex-trem°orientalæ devine din ce în ce mai dependentæ economic delegæturile mai strânse cu Manciuria, care aparfline Chinei. Forfleeconomice similare acflioneazæ în relafliile Chinei cu Mongolia, care



nu mai este satelit al Rusiei øi a cærei independenflæ formalæ Chinaa recunoscut°o færæ tragere de inimæ.

O sferæ de influenflæ regionalæ chinezæ este astfel pe cale de ase crea. Dar o sferæ de influenflæ nu ar trebui confundatæ cu o zonæde dominare politicæ exclusivæ, precum cea exercitatæ de URSS înEuropa de Est. Ea este mai permisivæ socio°economic øi mai puflinmonopolizantæ din punct de vedere politic. Cu toate acestea, ea pre-supune un spafliu geografic în care diferite state, când îøi formu-leazæ propriile politici, sunt deosebit de deferente faflæ de interesele,vederile, reacfliile anticipate ale puterii dominante în regiune. Pescurt, o sferæ de influenflæ chinezæ — o sferæ de deferenflæ ar fi oformulare mai potrivitæ — poate fi definitæ ca o sferæ în care primaîntrebare care se pune despre o problemæ, în diferitele capitale, este„Ce crede Beijingul despre aceasta?“

Harta care urmeazæ traseazæ posibila întindere, în urmætorulsfert de secol, a dominafliei regionale øi a puterii mondiale a Chinei,în cazul în care — în ciuda obstacolelor interne øi externe pe carele°am consemnat deja — ea ar deveni efectiv o putere mondialæ. OChinæ mai mare, dominantæ regional, care ar mobiliza sprijinul po-litic al diasporei sale enorm de bogate øi puternice economic dinSingapore, Bangkok, Kuala Lumpur, Manila øi Jakarta, nemai-vorbind de Taiwan øi Hong Kong (vezi nota de subsol pentru câ-teva date uimitoare)3 øi care ar pætrunde atât în Asia Centralæ, câtøi în Extremul Orient rusesc ar egala astfel ca întindere ImperiulChinez înainte de începerea declinului sæu cu aproximativ 150 de


3 Dupæ Yazhou Zhoukan („Asiaweek“, din 25 septembrie 1994), bunurile însumateale celor 500 de companii de primæ importanflæ deflinute de chinezi în Asia de Sud°Estvalorau cca 540 de miliarde de dolari. Alte estimæri dau cifre øi mai mari: InternationalEconomy, din noiembrie/decembrie 1996, nota cæ venitul anual al celor 50 de milioanede chinezi care træiesc în afara flærii reprezenta aproximativ cifra de mai sus, echivalândastfel PIB°ul Chinei continentale. Se spunea cæ aceiaøi chinezi controleazæ 90% dineconomia Indoneziei, 75% din cea a Thailandei, 50–60% din cea a Malaeziei øi întreagaeconomie din Taiwan, Hong Kong øi Singapore. Îngrijorarea în legæturæ cu aceastæ si-tuaflie l°a fæcut chiar pe un fost ambasador al Indoneziei în Japonia sæ avertizeze în modpublic în legæturæ cu „o intervenflie economicæ a Chinei în regiune“, care ar putea nu numaisæ exploateze o asemenea prezenflæ chinezæ, ci chiar ar putea duce la „guverne°mario-netæ“ susflinute de chinezi (Saydiman Suryohadiprojo, „Cum se trateazæ cu China øiTaiwanul“, în Asahi Shimbun [Tokyo], 23 septembrie 1996).


ani în urmæ øi ar fi chiar mai întinsæ decât acesta, din punct de ve-dere geopolitic, prin alianfla cu Pakistanul. Cum China creøte caputere øi prestigiu este posibil ca, din ce în ce mai mult, chinezibogafli din stræinætate sæ se identifice cu aspirafliile Chinei øi sædevinæ astfel o puternicæ avangardæ a avântului imperial al Chinei.Statele din Asia de Sud°Est ar putea considera cæ e prudent sæ se flinæcont de sensibilitæflile politice øi interesele economice ale Chinei —ceea ce øi fac, din ce în ce mai mult4. În mod similar, noile statecentral°asiatice privesc din ce în ce mai mult China ca pe o putereinteresatæ în pæstrarea independenflei lor øi rolului lor de tamponîntre China øi Rusia.

Orizontul Chinei ca putere mondialæ ar include, foarteprobabil, o superioritate mult mai mare în zona sudicæ, Indonezia øiFilipine fiind astfel constrânse sæ se adapteze realitæflii faptului cæflota chinezæ este forfla dominantæ în Marea Chinei de Sud. O astfelde Chinæ ar fi mult mai tentatæ sæ rezolve chestiunea Taiwanuluiprin forflæ, indiferent de atitudinea Americii. La vest, Uzbekistanul,statul din Asia Centralæ cel mai hotærât sæ reziste încælcærilorRusiei asupra fostului sæu domeniu imperial, ar putea fi în favoareaunei alianfle cu China care sæ contrabalanseze acest lucru, øi la felTurkmenistanul; iar China s°ar putea afirma cu mai multæ putere înKazahstan, divizat etnic øi vulnerabil din punct de vedere naflional.O Chinæ devenitæ cu adeværat un colos economic øi politic øi°arputea, de asemenea, proiecta, mai pe faflæ, influenfla politicæ înExtremul Orient al Rusiei øi, în acelaøi timp, ar susfline reunificareaCoreii sub propria sa egidæ (vezi harta de la p. 184).

Dar este, de asemenea, mult mai probabil ca o astfel de Chinæînfumuratæ sæ întâmpine o puternicæ opoziflie din exterior. Harta demai sus aratæ clar cæ spre vest, atât Rusia, cât øi India ar aveaserioase motive geopolitice sæ se alieze în încercarea de a respinge


4 Simptomatic în aceastæ privinflæ a fost raportul publicat în cotidianul de limbæ en-glezæ din Bangkok, The Nation, 31 martie 1997, asupra vizitei la Beijing a primului-mi-nistru al Thailandei, Chavalit Yongchaiyudh. Scopul vizitei a fost descris ca fiindstabilirea unei alianfle strategice ferme cu „China Mare“. Conducerea Thailandei, se spu-nea, „a recunoscut China ca superputere cu rol mondial“ øi ar dori sæ serveascæ drept„punte între China øi ASEAN“. Singapore a mers chiar mai departe în accentuareaidentificærii sale cu China.


provocarea chinezæ. Cooperarea dintre ele s°ar concentra probabilcel mai mult asupra Asiei Centrale øi Pakistanului, direcflii din careinteresele lor ar fi cel mai mult ameninflate de cætre China. Dinspresud, cea mai puternicæ opoziflie ar veni din partea Vietnamului øiIndoneziei (sprijinitæ, probabil, de Australia). La est, America, sus-flinutæ, probabil, de Japonia, ar reacfliona împotriva oricæror eforturiale Chinei de a câøtiga supremaflia în Coreea øi de a încorporaTaiwanul prin forflæ, acfliuni ce ar reduce prezenfla politicæamericanæ în Extremul Orient la o poziflie solitaræ øi potenflialnesiguræ în Japonia.

În fine, probabilitatea ca oricare din scenariile schiflate pe hartæsæ se deruleze depinde nu numai de felul în care China însæøi sedezvoltæ, dar øi, în mare mæsuræ, de conduita øi de prezenfla ame-ricanæ. O Americæ neangajatæ ar face ca al doilea scenariu sæ fiemai mult decât probabil, dar chiar øi eventualitatea comprehensivæa primului ar presupune o oarecare înlesnire øi auto-reflinere dinpartea Americii. Chinezii øtiu acest lucru, øi de aceea politica lortrebuie sæ se concentreze, în principal, pe influenflarea conduiteiamericane øi a legæturii decisive dintre America øi Japonia, iar cele-lalte legæturi ale Chinei sæ fie manevrate tactic flinând cont de acelanume interes strategic.

Principala obiecflie a Chinei faflæ de America vizeazæ mai puflinceea ce aceasta face de fapt, cât mai mult ceea ce este America înprezent øi unde este ea. America este væzutæ de China ca actualulhegemon al lumii, a cærui simplæ prezenflæ în regiune, bazatæ pe po-ziflia sa dominantæ în Japonia, este perceputæ ca o limitare a influenfleiChinei. Iatæ aprecierea unui analist chinez angajat al serviciului decercetæri al Ministerului de Externe al Chinei: „Scopul strategic alSUA este urmærirea hegemoniei în lumea întreagæ øi de aceea ele nupot tolera apariflia vreunei mari puteri în Europa sau Asia care arconstitui o ameninflare pentru poziflia lor conducætoare“5. De aceea,


5 Song Yimin, „O discuflie asupra divizærii øi grupærii forflelor în lume dupæ sfârøitulRæzboiului Rece“, în International Studies (Institutul Chinez pentru Studii Internaflionale,Beijing), nr. 6–8, 1996, p. 10. Cæ aceastæ evaluare a Americii reprezintæ punctul devedere al conducerii Chinei la cel mai înalt nivel este indicat de aceea cæ o versiuneprescurtatæ a apærut în organul oficial — cu tiraj de masæ — al Partidului, Renmin Ribao(Cotidianul Poporului), 29 aprilie 1996.


pur øi simplu fiind ceea ce este øi unde este America a devenit, færæintenflie, adversarul Chinei, mai degrabæ decât aliatul sæu natural.

Drept urmare, sarcina politicii chineze — în concordanflæ cuvechea înflelepciune strategicæ a lui Sun Tsu — este de a folosi pu-terea americanæ pentru a învinge paønic hegemonia americanæ, færæa trezi nici o latentæ aspiraflie regionalæ a Japoniei. În acest scop,geostrategia Chinei trebuie sæ urmæreascæ simultan douæ obiective,definite oarecum indirect, în august 1994, de cætre Deng Xiaoping:„Mai întâi, sæ ne opunem hegemoniei øi politicilor de putere øi sæsalvgardæm pacea mondialæ; apoi, sæ edificæm o nouæ ordine eco-nomicæ øi politicæ internaflionalæ“. Primul flel vizeazæ evident SUAøi îøi propune sæ reducæ preponderenfla americanæ, evitând, în ace-laøi timp, cu atenflie, o ciocnire militaræ care ar pune capæt curseiChinei la putere economicæ; al doilea cautæ sæ revizuiascæ distri-buflia puterii mondiale, mizând pe resentimentul unor stateimportante faflæ de actuala ordine mondialæ, în care SUA sunt coco-flate în vârf øi susflinute de Europa (sau de Germania) în extremi-tatea vesticæ øi de Japonia în cea esticæ.

Al doilea obiectiv al Chinei face ca Beijingul sæ urmæreascæ ostrategie regionalæ de naturæ sæ evite orice conflicte serioase cuvecinii sæi imediafli, continuând în acelaøi timp sæ obflinæ dominafliaregionalæ. O îmbunætæflire tacticæ a relafliilor chino°ruse ar fi deose-bit de potrivitæ în acest moment, mai ales cæ acum Rusia este maislabæ decât China. În consecinflæ, în aprilie 1997, cele douæ flæri s°auunit în denunflarea „hegemonismului“ øi în a declara cæ extindereaNATO este „de nepermis“. Totuøi, este puflin probabil ca China sæ filuat în considerare în mod serios vreo alianflæ ruso°chinezæ cu-prinzætoare øi pe termen lung împotriva Americii. Aceasta ar adânciøi ar extinde sfera alianflei americano°japoneze, pe care China arprefera sæ o slæbeascæ treptat, øi, totodatæ, ar izola China de sursevitale de tehnologie modernæ øi de capital.

Ca øi în cazul relafliilor chino°ruse, Chinei îi convine sæ eviteorice ciocnire directæ cu India, chiar dacæ ea continuæ în acelaøi timpsæ întreflinæ o strânsæ cooperare militaræ cu Pakistanul øi Birmania.O politicæ de antagonism deschis ar avea efectul negativ de a com-plica înflelegerea avantajoasæ din punct de vedere tactic a Chinei cuRusia øi ar împinge, de asemenea, India spre o relaflie mai coope-



rantæ cu America. În mæsura în care øi India împærtæøeøte o suscep-tibilitate subteranæ, øi oarecum antioccidentalæ, împotriva actualei„hegemonii“ mondiale, o reducere a tensiunilor dintre China øiIndia este, de asemenea, în concordanflæ cu scopul geostrategic mailarg al Chinei.

Aceleaøi consideraflii se aplicæ în general relafliilor actuale aleChinei cu Asia de Sud°Est. Chiar dacæ øi°au afirmat unilateral re-vendicærile asupra Mærii Chinei de Sud, chinezii i°au cultivat înacelaøi timp pe liderii sud°est asiatici (cu excepflia celor vietnamezi,istoric ostili), exploatând sentimentele antioccidentale exprimatedeschis (mai ales în chestiunea valorilor occidentale øi a drepturiloromului) în ultimii ani de cætre conducætorii din Malaezia øi Singapore.Chinezii au salutat în mod special retorica antiamericanæ uneoristridentæ a primului-ministru Datuk Mahathir al Malaeziei, care laun forum flinut în mai 1996 la Tokio a pus sub semnul întrebæriinecesitatea Tratatului de securitate SUA – Japonia, cerând sæ aflecine este inamicul de care alianfla ar trebui sæ se apere øi afirmândcu tærie cu Malaezia nu are nevoie de aliafli. Chinezii calculeazæ cuprecizie cæ influenfla lor în regiune va fi automat întæritæ de oricediminuare a pozifliei Americii.

În acelaøi spirit, presiunea perseverentæ pare sæ fie ceea ce serepetæ în actuala politicæ a Chinei faflæ de Taiwan. În vreme ce a a-doptat o poziflie intransigentæ în legæturæ cu statutul internaflional alTaiwanului — pânæ la a fi chiar doritori sæ genereze în mod delibe-rat tensiuni internaflionale pentru a°øi exprima seriozitatea în aceastæchestiune (aøa cum s°a întâmplat în martie 1996) — liderii chinezirealizeazæ probabil cæ pentru moment continuæ sæ le lipseascæputerea de a impune o soluflie satisfæcætoare. Ei îøi dau seama cædacæ se bazeazæ prematur pe forflæ aceasta nu va duce decât la pre-cipitarea unei ciocniri cu America în care ei se vor apæra, iar rolulAmericii, ca garant regional al pæcii, se va întæri. Mai mult, chineziiînøiøi recunosc cæ de eficienfla cu care mai întâi este absorbit HongKong°ul depind în mare mæsuræ perspectivele realizærii unei ChineMari. Împæcarea ce a avut loc între China øi Corea de Sud este øi eaparte integrantæ din politica de consolidare a flancurilor cu scopulde a fi capabilæ sæ se concentreze mai eficient asupra obiectivuluicentral. Datæ fiind istoria Coreii øi sentimentele publicului, o



împæcare China–Coreea în sine contribuie la reducerea roluluipotenflial regional al Japoniei øi pregæteøte terenul pentru reaparifliarelafliei mai tradiflionale dintre China øi Coreea (fie reunificatæ, fieîncæ divizatæ.)

Fapt foarte important, întærirea paønicæ a statutului regional alChinei va uøura urmærirea obiectivului central, pe care vechiul stra-teg chinez Sun Tsu l°ar fi formulat dupæ cum urmeazæ: diminuareaputerii Americii în regiune pânæ la punctul în care o Americæ slæ-bitæ va ajunge sæ aibæ nevoie de o Chinæ dominantæ în regiune caaliat øi în cele din urmæ chiar de o Chinæ — putere mondialæ capartener. Acest scop trebuie urmærit øi îndeplinit în aøa fel încât sænu precipite nici extinderea în scop defensiv a alianflei dintre Americaøi Japonia, nici înlocuirea în regiune a puterii americane prin ceajaponezæ.

Pentru a°øi atinge obiectivul central, pe termen scurt, Chinacautæ sæ împiedice consolidarea øi extinderea cooperærii ameri-cano°japoneze în domeniul securitæflii. China a fost deosebit dealarmatæ faflæ de implicita creøtere, la începutul lui 1996, a sfereicooperærii în domeniul securitæflii între SUA øi Japonia de la unîngust „Extrem Orient“ la un mai larg „Asia°Pacific“, væzând în eanu numai o ameninflare imediatæ a intereselor sale, ci øi punctul deplecare pentru un sistem de securitate în Asia dominat de Americaøi având ca scop înfrânarea Chinei (sistem în care Japonia ar fi fostelementul principal6, aøa cum a fost Germania în NATO în timpulRæzboiului Rece). Înflelegerea era în general perceputæ la Beijing ca


6 O examinare minuflioasæ a presupusei intenflii a Americii de a construi un astfelde sistem asiatic împotriva Chinei se aflæ în articolul „O anticipare asupra securitæflii înAsia–Pacific la începutul secolului al XXI°lea“ de Wang Chunyin, în Guoji Zhanwang(Privire asupra lumii), februarie 1996.

Un alt comentator chinez argumenta cæ înflelegerea de securitate între SUA øiJaponia a fost transformatæ dintr°un „scut de apærare“ cu scop de înfrânare a puteriisovietice într°un „vârf de lance“ îndreptat spre China (Yang Baijiang „ImplicafliileDeclarafliei de principii de securitate dintre SUA øi Japonia“, în Xiandai Guoji Guanxi(Relaflii internaflionale contemporane), 20 iunie 1996. La 31 ianuarie 1997, autoritarulcotidian al Partidului Comunist Chinez, Renmin Ribao, a publicat un articol intitulat„Întærirea alianflei militare nu se potriveøte cu tendinflele actuale“, în care redefinireadimensiunilor cooperærii militare SUA–Japonia era denunflatæ ca fiind „o miøcarepericuloasæ“.


facilitând eventuala transformare a Japoniei într°o importantæputere militaræ, poate chiar capabilæ de a se baza pe forflæ pentru arezolva singuræ mari dispute economice sau maritime. Probabil, deaceea China aflâflæ energic temerile încæ puternice ale Asiei faflæ deorice important rol militar al Japoniei în regiune, în scopul de aînfrâna America øi de a intimida Japonia.

Dar, pe termen lung, conform calculului strategic al Chinei, he-gemonia americanæ nu poate dura. Deøi unii chinezi, mai alesdintre militari, înclinæ sæ vadæ în America duømanul implacabil alChinei, convingerea predominantæ la Beijing este cæ America vadeveni mai izolatæ în regiune din cauza sprijinului sæu excesiv peJaponia øi cæ în consecinflæ dependenfla Americii de Japonia vacreøte øi mai mult, dar vor creøte øi contradicfliile dintre cele douæflæri øi temerile Americii faflæ de militarismul japonez. Atunci se vacrea pentru China posibilitatea de a asmufli America øi Japonia unaîmpotriva celeilalte, aøa cum a fæcut øi mai înainte în cazul SUA øiURSS. În viziunea Beijingului, va veni vremea când America vaînflelege cæ — pentru a ræmâne o putere influentæ în Asia–Pacific— nu are de ales øi trebuie sæ se adreseze partenerului sæu firesc dinAsia continentalæ.

JAPONIA: O PUTERE NU REGIONALÆ, CI INTERNAfiIONALÆ

Evoluflia relafliei dintre America øi Japonia este astfel o dimen-siune esenflialæ pentru viitorul geopolitic al Chinei. De la sfârøitulræzboiului civil din China, în 1949, politica Americii în OrientulÎndepærtat s°a bazat pe Japonia. La început, doar amplasamentpentru trupele americane de ocupaflie, Japonia a devenit baza pentruprezenfla politicæ øi militaræ a Americii în regiunea Asia–Pacific øialiatul mondial de importanflæ centralæ al Americii, deocamdatæ,protectorat din punctul de vedere al securitæflii. Dar ridicarea Chineinaøte întrebarea dacæ — øi în ce scop — strânsa relaflie ameri-cano°japonezæ poate rezista în contextul regional în curs de schim-bare. Rolul Japoniei într°o alianflæ anti-China ar fi clar; dar care arfi rolul Japoniei dacæ ridicarea Chinei ar ajusta într°un anumit senssau chiar ar reduce primatul Americii în regiune?



Ca øi China, Japonia este un stat°nafliune cu un adânc înrædæ-cinat sentiment al caracterului sæu unic øi al statutului sæu special.Istoria sa insularæ, chiar øi mitologia sa imperialæ au predispuspoporul japonez, foarte muncitor øi disciplinat, sæ se considere în-zestrat cu un mod de viaflæ distinct øi superior, pe care la începutJaponia l°a apærat printr-o splendidæ izolare øi apoi, când în secolulal XIX°lea lumea imitând imperiile europene, prin strædania de a°øicrea unul propriu în Asia continentalæ. Apoi, înfrângerea dezastru-oasæ în al doilea ræzboi mondial a fæcut ca poporul japonez sæ seconcentreze asupra scopului unidimensional de refacereeconomicæ, dar le°a creat øi o nesiguranflæ în legæturæ cu misiuneamai vastæ a flærii lor.

Temerile actuale ale Americii faflæ de o Chinæ dominantæ amin-tesc de relativ recenta paranoia americanæ faflæ de Japonia. Acumjaponofobia a cedat locul chinofobiei. Abia acum zece ani, previzi-unile asupra inevitabilei øi iminentei apariflii a Japoniei ca „super°stat“al lumii — gata nu numai sæ detroneze America (chiar s°o „scoatædin afaceri!“), ci øi sæ impunæ un fel de „Pax Nipponica“ — erau overitablæ micæ industrie printre comentatorii øi politicienii ame-ricani. Dar nu numai printre americani. Japonezii înøiøi au devenitcurând imitatori zeloøi, o serie de best°seller°uri expunând teza cæJaponia era destinatæ sæ învingæ în rivalitatea sa cu America dindomeniul tehnologiilor de vârf øi cæ Japonia va deveni curând cen-trul unui „imperiu informaflional“, în vreme ce America ar fialunecat într°un aøa-zis declin din cauza oboselii istorice øi aautomulflumirii sociale.

Aceste analize facile ascundeau gradul în care Japonia era, øiræmâne, o flaræ vulnerabilæ. Ea este vulnerabilæ la cele mai micidezordini din ordonatul flux mondial de resurse øi comerfl, ca sæ numai vorbim de stabilitatea mondialæ în general øi este asaltatæ deslæbiciuni interne care ies la ivealæ — demografice, sociale,politice. Japonia este în acelaøi timp bogatæ, dinamicæ øi puternicæeconomic, dar este izolatæ pe plan regional øi limitatæ sub aspectpolitic prin dependenfla securitæflii sale de un aliat puternic careîntâmplætor este principalul apærætor al stabilitæflii mondiale (decare Japonia depinde atât de mult), dar øi principalul rivaleconomic al Japoniei.



Este puflin probabil ca actuala poziflie a Japoniei — pe de o parte,centralæ de forflæ economicæ, respectatæ în toatæ lumea, pe de altæparte, o prelungire geopoliticæ a puterii americane — va ræmâne ac-ceptabilæ în ochii noilor generaflii de japonezi, care nu mai sunttraumatizafli øi ruøinafli de experienfla celui de al doilea ræzboi mon-dial. Din motive istorice øi de respect de sine, Japonia nu estecomplet satisfæcutæ de status°quo°ul mondial, deøi într°un fel maiatenuat decât China. Oarecum justificat, ea crede cæ are dreptul larecunoaøtere formalæ ca putere mondialæ, dar este de asemeniconøtientæ cæ dependenfla de America øi în ce priveøte securitatea,utilæ pe plan regional (øi liniøtitoare pentru vecinii sæi din Asia),inhibæ aceastæ recunoaøtere.

Mai mult, puterea crescândæ a Chinei în Asia continentalæ, caøi perspectiva ca influenfla ei sæ se întindæ spre regiuni maritime deimportanflæ economicæ pentru Japonia îi sporesc sentimentul de am-biguitate privind viitorul sæu geopolitic. Pe de o parte, existæ înJaponia o puternicæ identificare culturalæ øi emoflionalæ cu China,ca øi un sentiment latent al identitæflii asiatice comune. Unii japo-nezi ar putea, de asemenea, crede cæ apariflia unei Chine mai puter-nice are efectul avantajos de a mæri importanfla Japoniei pentruSUA, de vreme ce supremaflia regionalæ deflinutæ de America esteredusæ astfel. Pe de altæ parte, pentru mulfli japonezi, China este rivalultradiflional, un fost duøman øi o posibilæ ameninflare pentru stabilitatearegiunii. Aceasta face ca legætura de securitate cu America sæ fie maiimportantæ ca niciodatæ chiar dacæ face sæ creascæ resentimenuljaponezilor mai naflionaliøti faflæ de obositoarele constrângeri aleindependenflei politice øi militare a Japoniei.

Existæ o asemænare superificialæ între situaflia Japoniei în ExtremulOrient al Eurasiei øi cea a Germaniei în Extremul Occident alEurasiei. Amândouæ sunt principalii aliafli regionali ai SUA.Într°adevær, puterea Americii în Europa øi în Asia decurge directdin alianflele strânse cu aceste douæ flæri. Amândouæ au institufliimilitare respectabile, dar nici una nu este independentæ în aceastæprivinflæ: Germania este constrânsæ de integrarea sa militaræ înNATO, în vreme ce Japonia este constrânsæ de propriile sale (deøidupæ tipar american) limitæri constituflionale øi de Tratatul desecuritate SUA–Japonia. Amândouæ sunt centre de puterefinanciaræ øi comercialæ, dominând pe plan regional øi situându°se



pe primele locuri la scaræ mondialæ. Amândouæ pot fi considerateputeri cvasi°mondiale øi amândouæ sunt iritate cæ li se neagæîncontinuu recunoaøterea formalæ prin acordarea statutului demembru permanent al Consiliului de Securitate al ONU.

Dar diferenflele în situafliile lor geopolitice sunt pregnante, plinede consecinfle potenflial importante. Actuala relaflie a Germaniei cuNATO o plaseazæ la egalitate cu principalii sæi aliafli europeni øi, învirtutea Tratatului Atlanticului de Nord, Germania are obligaflii for-male de apærare reciprocæ faflæ de SUA. Tratatul de securitateSUA–Japonia prevede obligaflia Americii de a apæra Japonia, darnu prevede (fie øi numai formal) folosirea armatei japoneze pentruapærarea Americii. De fapt, tratatul codificæ o relaflie de protecflie.

Mai mult, Germania, prin participarea sa activæ la UniuneaEuropeanæ øi NATO, nu mai este privitæ ca o ameninflare de cætreacei vecini care în trecut au fost victime ale agresiunii ei, ci esteprivitæ ca un partener economic øi politic de dorit. Unii chiar salutæposibila apariflie a unei Mitteleurope conduse de Germania, perceputæca o benignæ putere regionalæ. Ceea ce este departe de cazul Japonieicu vecinii sæi din Asia, care nutresc o animozitate latentæ faflæ deJaponia, din cauza celui de al doilea ræzboi mondial. Un factor carea contribuit la resentimentul vecinilor a fost mærirea cursuluiyenului, care nu numai cæ a generat grave nemulflumiri, dar a øiîngreunat reconcilierea cu Malaezia, Indonezia, Filipinele, øi chiarcu China, din ale cæror datorii pe termen lung faflæ de Japonia 30%sunt în yeni.

De asemenea, Japonia nu are în Asia nici echivalentul a ceea ceeste Franfla pentru Germania: un partener regional autentic øi oare-cum egal. Se øtie cæ existæ în Japonia o puternicæ atracflie culturalæspre China, poate amestecatæ cu un sentiment de vinovæflie, daraceastæ atracflie este ambiguæ din punct de vedere politic, întrucâtnici una dintre pærfli nu are încredere în cealaltæ øi nici una nu estepregætitæ sæ accepte conducerea regiunii de cætre cealaltæ. De ase-meni, Japonia nu are echivalentul a ceea ce este Polonia pentruGermania: un vecin mult mai slab, dar important geopolitic, cu carereconcilierea øi chiar cooperarea devin o realitate. Probabil, maiales dupæ reunificarea ei, în cele din urmæ, Coreea ar putea deveniacest echivalent, dar relafliile dintre Japonia øi Coreea sunt bunedoar formal, amintirile Coreii despre fosta sa dominare øi senti-



mentul japonez de superioritate culturalæ împiedicând orice recon-ciliere autenticæ7. În fine, relafliile Japoniei cu Rusia au fost multmai reci decât ale Germaniei. Rusia defline încæ Insulele Kurile dinsud prin forflæ, insule pe care le°a ocupat chiar înainte de sfârøitulcelui de al doilea ræzboi mondial, îngheflând astfel relafliile ruso°ja-poneze. Pe scurt, Japonia e izolatæ politic în regiunea ei, în vremece Germania nu este.

În plus, Germania împærtæøeøte cu vecinii ei principii demo-cratice comune øi moøtenirea creøtinæ a Europei. Ea, de asemenea,cautæ sæ se identifice cu øi chiar sæ se sublimeze într°o cauzæ øi oentitate mai mare decât ea înøæøi, aceea a „Europei“. În schimb, nuexistæ o „Asie“ comparabilæ. Într°adevær, trecutul insular al Japonieiøi chiar actualul sæu sistem democratic tind sæ o separe de restulregiunii, în ciuda aparifliei, în ultimii ani, a democrafliei în maimulte state asiatice. Mulfli asiatici consideræ cæ Japonia este nu nu-mai egoistæ ca nafliune, dar øi cæ imitæ prea mult Occidentul øi ereticentæ în a li se alætura pentru a se pune sub semnul întrebæriivederile Occidentului asupra drepturilor omului øi a importanfleiindividualismului. Astfel, mulfli asiatici consideræ cæ Japonia nu estecu adeværat asiaticæ, în acelaøi timp în care Occidentul se întreabæuneori în ce mæsuræ Japonia a devenit cu adeværat occidentalæ.

De fapt, deøi în Asia, Japonia nu e suficient de asiaticæ. Aceastæsituaflie îi limiteazæ foarte mult opfliunile geostrategice. O opfliuneautentic regionalæ, aceea a unei Japonii care sæ domine regiunea øi sæpunæ China în umbræ — chiar dacæ nu s°ar baza pe dominaflie, ci maidegrabæ pe cooperare regionalæ beneficæ, sub conducerea Japoniei —nu pare viabilæ din solide motive istorice, politice øi culturale. Maimult, Japonia ræmâne dependentæ de protecflia militaræ øi susflinereainternaflionalæ din partea Americii. Abrogarea sau chiar slæbireatreptatæ a Tratatului de securitate dintre SUA øi Japonia ar face caaceasta din urmæ sæ devinæ imediat vulnerabilæ faflæ de dezordinilepe care orice serioasæ tulburare mondialæ sau regionalæ le-ar puteaproduce. Atunci singurele alternative ar fi acceptarea supremaflieiregionale a Chinei sau un program de reînarmare nu numai costi-sitor, ci øi foarte periculos.


7 „The Japan Digest“, 25 februarie 1997, relata cæ, potrivit unui sondaj de opiniefæcut de guvern, doar 36% dintre japonezi aveau sentimente de prietenie faflæ de Coreeade Sud.


Este de înfleles cæ mulfli japonezi consideræ cæ actuala situaflie aflærii lor — în acelaøi timp putere cvasi°mondialæ øi protectorat în cepriveøte securitatea — este anormalæ. Dar nu sunt uøor de gæsitalternative spectaculoase øi viabile la aranjamentele existente.Dacæ se poate spune cæ obiectivele naflionale ale Chinei (în ciudainevitabilei varietæfli de opinii ale strategilor chinezi asupraanumitor aspecte) sunt destul de clare, iar avântul regional alambifliilor geopolitice ale Chinei sunt relativ previzibile, viziuneageostrategicæ a Japoniei tinde sæ fie relativ nebuloasæ, iar starea despirit a japonezilor mult mai ambiguæ.

Majoritatea japonezilor înfleleg cæ o schimbare de direcflieabruptæ øi de importanflæ strategicæ ar putea fi primejdioasæ. Arputea Japonia deveni putere regionalæ într°o regiune în care esteîncæ obiectul resentimentelor øi unde China se ridicæ spre statutulde putere regionalæ predominantæ? Oare ar trebui ca Japonia pur øisimplu sæ se împace cu un astfel de rol al Chinei? Poate Japoniadeveni o putere mondialæ cu adeværat cuprinzætoare (în toate di-mensiunile sale) færæ a pune în pericol sprijinul american øi færæ sæaflâfle øi mai mult animozitatea regionalæ? Va ræmâne America, înorice caz, în Asia, øi dacæ da, cum va afecta reacflia sa la crescândainfluenflæ a Chinei prioritatea acordatæ pânæ acum legæturii dintreSUA øi Japonia? Aproape pe tot parcursul Ræzboiului Rece, niciuna din aceste întrebæri nu a trebuit sæ fie pusæ. Astæzi, ele au de-venit evidenfle strategice øi provoacæ o dezbatere din ce în ce maivie în Japonia

Din anii ’50, politica externæ a Japoniei s°a ghidat dupæ patruprincipii de bazæ formulate de prim°ministrul postbelic ShigeruYoshida. Doctrina Yoshida postula cæ: (1) principalul scop al Japonieitrebuie sæ fie dezvoltarea economicæ, (2) Japonia trebuie sæ fie uøorînarmatæ øi sæ evite implicarea în conflicte internaflionale, (3)Japonia trebuie sæ urmeze conducerea politicæ øi sæ accepte protec-flia militaræ a SUA øi (4) diplomaflia japonezæ trebuie sæ fienon°ideologicæ øi sæ se concentreze pe cooperarea internaflionalæ.Dar, deoarece mulfli japonezi erau neliniøtifli de dimensiunileimplicærii Japoniei în Ræzboiul Rece, a fost cultivatæ în acelaøi timpiluzia unei semineutralitæfli. Într°adevær, chiar øi în 1981, ministrulde externe Masayoshi Ito era forflat sæ°øi dea demisia pentru cæ apermis folosirea termenului „alianflæ“ (domei) pentru a caracterizarelafliile SUA–Japonia.



Acum toate acestea sunt de domeniul trecutului. Pe atunciJaponia se refæcea, China se autoizolase, iar Eurasia era polarizatæ.În schimb, elita politicæ japonezæ simte acum cæ o Japonie bogatæ,implicatæ economic în lume, nu mai poate declara anto°îmbogæflireaca scop naflional principal færæ a provoca resentimente internaflio-nale. Mai mult, o Japonie puternicæ economic, mai ales fiind încompetiflie cu America, nu poate fi pur øi simplu o prelungire apoliticii externe americane øi, în acelaøi timp, sæ evite orice respon-sabilitæfli politice internaflionale. O Japonie mai influentæ politic,mai ales una care cautæ recunoaøtre mondialæ (de exemplu, un locpermanent în Consiliul de Securitate al ONU) nu poate evita sæ iaatitudine în cele mai importante chestiuni geopolitice sau de secu-ritate care afecteazæ pacea mondialæ.

În consecinflæ, în ultimii ani a avut loc o proliferare de rapoarteøi studii speciale realizate de diverse organisme japoneze publicesau private, ca øi apariflia a numeroase cærfli, deseori controversate,scrise de binecunoscufli politicieni øi profesori, care traseazæ noimisiuni pentru Japonia în era de dupæ Ræzboiul Rece8. Multe dintreaceste lucræri conflineau speculaflii privind durabilitatea øi


8 De exemplu, Comisia Higuchi, un consiliu consultativ al primului°ministru care aconturat cei „Trei piloni ai politicii de securitate a Japoniei“ într-un raport publicat în varaanului 1994, a subliniat importanfla de prim°rang a legæturilor de securitate SUA–Japonia,dar a susflinut øi dialogul multilateral de securitate în Asia; raportul din 1994 al ComitetuluiOzawa, „Proiect pentru o nouæ Japonie“; proiectul „O politicæ de securitate cuprinzæ-toare“ publicat în mai 1995 în Yomiuri Shimbun susflineau, printre altele, folosirea înstræinætate a armatei japoneze pentru menflinerea pæcii; raportul din aprilie 1996 alAsociafliei Directorilor de Corporaflii din Japonia (keizai doyukai), pregætit cu asistenflalui Fuji Bank, îndemnând la o mai mare simetrie în sistemul de apærare SUA–Japonia;raportul intitulat „Posibilitatea øi rolul unui sistem de securitate în regiunea Asia–Pacific“,supus primului°ministru în iunie 1996 de cætre Forumul Japonez pentru Probleme Inter-naflionale; ca øi numeroase cærfli øi articole publicate în ultimii ani, adesea mult mai pole-mice øi mai exagerate în recomandærile lor øi citate mai des de presa occidentalæ decâtrapoartele sus-menflionate, care reprezintæ principalul curent de gândire. De exemplu, în1996, o carte publicatæ de un general japonez evoca larg°ræspânditele comentarii de presæcând îndræznea sæ speculeze cæ, în anumite circumstanfle, s°ar putea ca SUA sæ nu prote-jeze Japonia øi de aceea Japonia ar trebui sæ°øi mæreascæ capacitæflile de apærare naflionalæ(Generalul Yasuhiro Morino, „Noua generaflie de forfle de autoapærare de uscat“ øicomentariul despre ea în „Mituri despre SUA venindu°ne în ajutor“, în Sankei Shimbun,4 martie 1996).


oportunitatea alianflei de securitate SUA–Japonia øi susflineau odiplomaflie japonezæ mai activæ, mai ales în direcflia Chinei, sau unrol militar al Japoniei mai energic în regiune. Dacæ ar fi sæ judecæmstarea legæturilor dintre SUA øi Japonia pe baza dialogului public,am trage justificata concluzie cæ pe la mijlocul anilor ’90 relafliiledintre cele douæ flæri au intrat într°o fazæ de crizæ.

Totuøi, la nivelul politicii publice, recomandærile discutate seriosau fost, în general, relativ sobre, mæsurate øi moderate. Opfliunileextreme — aceea a pacifismului complet (cu iz anti°american) sauaceea a reînarmærii unilaterale øi totale (necesitând modificareaConsitufliei øi urmatæ, probabil, într°o totalæ sfidare a unei reacfliiadverse americane øi regionale) — øi°au câøtigat puflini adepfli.Atracflia pe care pacifismul o exercitæ asupra publicului, la dreptvorbind, a pælit în ultimii ani, iar unilateralismul øi militarismul nuau reuøit nici ele sæ câøtige prea mult sprijin, în ciuda faptului cæ aupledat pentru ele câfliva strælucifli vorbitori. Publicul, în general, øi,desigur, influenta elitæ a afacerilor simt cæ nici una din aceste op-fliuni nu fline de o realæ alegere politicæ øi cæ ele, de fapt, ar puteanumai sæ punæ în primejdie bunæstarea Japoniei.

Discufliile publice care au dominat politica s°au referit în pri-mul rând la diferenflele de accent privind poziflia internaflionalæ aJaponiei, cu unele variaflii secundare în legæturæ cu prioritæflile geo-politice. În termeni cuprinzætori, trei mari orientæri øi poate o apatra mai puflin importantæ pot fi identificate øi etichetate dupæ cumurmeazæ: orgolioøii „Mai întâi America“, comercianflii mondiali,realiøtii pro°activi øi vizionarii internaflionali. Dar, într°o analizæfinalæ, toate patru orientærile împærtæøesc aproape acelaøi scop ge-neral øi aceeaøi principalæ preocupare: sæ exploateze relaflia specia-læ cu SUA pentru a dobândi recunoaøtere mondialæ pentru Japonia,evitând în acelaøi timp ostilitatea Asiei øi færæ a pune în pericolprematur umbrela americanæ de securitate.

Prima orientare are ca punct de plecare propunerea ca men-flinerea relafliei existente (øi, se subînflelege, asimetrice) între SUAøi Japonia trebuie sæ ræmânæ nucleul geostragiei Japoniei. Adepfliisæi doresc, precum majoritatea japonezilor, o mai mare recunoaø-tere internaflionalæ a Japoniei øi mai multæ egalitate în alianflæ, darcrezul lor fundamental, aøa cum l°a exprimat primul°ministru Kiichi



Miyazawa în ianuarie 1993, este acela cæ „perspectivele lumii la in-trarea în secolul al XXI°lea vor depinde în mare mæsuræ de capa-citatea SUA øi a Japoniei de a asigura o conducere coordonatæ pebaza unei viziuni comune“. Acest punct de vedere a fost dominantîn rândurile elitei politice internaflionaliste øi din institufliile de poli-ticæ externæ care au fost la putere în ultimele douæ decenii øi ceva.În chestiunile geostrategice cele mai importante, adicæ rolul Chineiøi prezenfla americanæ în Coreea, aceastæ conducere a fost susflinutæde S.U.A., dar ea priveøte rolul Japoniei ca sursæ de constrângere aoricærei înclinaflii a Americii cætre adoptarea unei poziflii de con-fruntare cu China. De fapt, chiar acest grup a devenit din ce în cemai înclinat sæ sublinieze necesitatea unor relaflii mai strânse întreJaponia øi China, considerând cæ importanfla acestor relaflii leplaseazæ imediat dupæ legæturile cu America.

A doua orientare nu contestæ identitatea politicilor geostra-tegice ale Japoniei øi Americii, dar consideræ cæ interesele Japonieisunt cel mai bine servite prin recunoaøterea sinceræ øi acceptareafaptului cæ Japonia este în primul rând o putere economicæ. Aceastæperspectivæ este de cele mai multe ori asociatæ cu birocraflia tradifli-onalæ de mare influenflæ din Ministerul Comerflului Internaflional øial Industirei øi cu cei care conduc comerflul øi exporturile flærii. Înaceastæ prespectivæ, relativa demilitarizare a Japoniei este un avantajcare meritæ prezervat. Dacæ America îi asiguræ securitatea, Japoniaeste liberæ sæ ducæ o politicæ de angajare economicæ mondialæ, careîi întæreøte treptat statutul mondial.

Într°o lume idealæ, a doua orientare ar fi înclinatæ sæ favorizezeo politicæ de neutralism cel puflin de facto, cu SUA care contra-balanseazæ puterea regionalæ a Chinei øi prin aceasta protejeazæTaiwanul øi Coreea de Sud, dând Japoniei libertatea de a cultiva orelaflie economicæ mai strânsæ cu Asia continentalæ øi de sud°est.Date fiind realitæflile politice existente, comercianflii mondialiacceptæ alianfla Japonia–America ca un aranjament necesar, inclu-siv bugetul relativ modest al forflelor armate japoneze (care încæ nudepæøeøte cu mult 1% din PIB), dar nu sunt dornici sæ dea alianfleiun conflinut regional important.

Al treilea grup, realiøtii pro°activi tind sæ devinæ un nou tip depoliticieni øi de gânditori geopolitici. Ei cred cæ Japonia, în calitate



de democraflie bogatæ øi plinæ de succes, are atât ocazia, cât øi obli-gaflia sæ realizeze ceva în lumea de dupæ Ræzboiul Rece. Fæcândacest lucru, ea poate câøtiga recunoaøterea mondialæ la care este în-dreptæflitæ ca centralæ de forflæ a economiei care, din punct de vedereistoric, se plaseazæ printre puflinele nafliuni cu adeværat mari ale lu-mii. Apariflia unei astfel de atitudini a Japoniei, mai „de forflæ“, afost prefiguratæ în anii ’90 de primul°ministru Yasuhiro Nakasone,dar poate cea mai cunoscutæ exprimare a acestei perspective s°a aflatîn controversatul raport al Comitetului Ozawa, publicat în 1995 øiintitulat sugestiv „Proiect pentru o nouæ Japonie: re°gândirea uneinafliuni“.

Numit astfel dupæ preøedintele comitetului, Ichiro Osawa, liderpolitic centrist cu o ascensiune rapidæ, raportul susflinea democra-tizarea culturii politice ierarhice a flærii øi reconsiderarea posturii inter-naflionale a Japoniei. Îndemnând Japonia sæ devinæ „o flaræ normalæ“,raportul recomanda pæstrarea legæturii de securitateAmerica–Japonia, dar øi sfætuia ca Japonia sæ abandoneze pasivi-tatea sa internaflionalæ angajându°se activ în politica mondialæ, maiales preluând comanda eforturilor internaflionale de menflinere apæcii. În acest scop, raportul recomanda renunflarea la limitærileconstituflionale asupra trimiterii în stræinætate a forflelor armatejaponeze.

Nespusæ, dar sugeratæ de accentul pus pe „o flaræ normalæ“, eraideea unei mai mari emancipæri geopolitice de sub aripa securitæfliioferite de America. Susflinætorii acestei poziflii încercau sæ argu-menteze cæ, în chestiuni de importanflæ mondialæ, Japonia nu artrebui sæ ezite în a°øi ridica glasul pentru Asia, în loc de a urmaautomat America. Dar ei ræmâneau esenflialmente vagi în cepriveøte unele probleme sensibile cum ar fi creøterea roluluiregional al Chinei sau viitorul Coreii, nediferenfliindu°se prea multde colegii lor mai tradiflionaliøti. Astfel, cu privire la securitatearegionalæ, ei împærtæøeau înclinaflia încæ puternicæ a Japoniei de alæsa ca amândouæ aceste probleme sæ ræmânæ în primul rând înræspunderea Americii, Japonia exercitând doar un rol de moderarea oricærui zel exagerat din partea Americii.

În a doua jumætate a anilor ’90, aceastæ orientare realistæpro-activæ începea sæ domine gândirea publicæ øi sæ afecteze



formularea politicii externe a Japoniei. În prima jumætate a anului1996, guvernul japonez a început sæ vorbeascæ despre „diplomafliaindependentæ“ (jishu gaiko) a Japoniei, chiar dacæ Ministerul deExterne, întotdeauna prudent, a ales sæ traducæ aceastæ expresieprin termenul mai vag (øi probabil mai puflin înflepætor pentruAmerica) de „diplomaflie pro-activæ“.

A patra orientare, aceea a vizionarilor internaflionali, a fost maipuflin influentæ decât celelalte trei, dar, uneori, serveøte la a infuzaperspectivei japonezilor o retoricæ mai idealistæ. Ea tinde sæ fieasociatæ, în public, cu individualitæfli excepflionale — precum AkioMorita de la Sony — care dramatizeazæ importanfla pentru Japoniaa unei angajæri demonstrative în scopuri mondiale dezirabile. Invo-când deseori nofliunea de o „nouæ ordine mondialæ“, vizionarii facapel la Japonia — tocmai pentru cæ nu este împoværatæ de respon-sabilitæfli geopolitice — sæ fie lider mondial în dezvoltarea øi pro-movarea unor scopuri cu adeværat umane pentru comunitateamondialæ.

Toate cele patru orientæri sunt de acord asupra unei importantechestiuni regionale: cæ siguranfla unei cooperæri multilateraleAsia–Pacific este în interesul Japoniei. O astfel de cooperare arputea avea, în timp, trei efecte pozitive: poate ajuta la angajarea (øi,de asemenea, la subtila înfrânare) a Chinei; poate ajuta la ræmâne-rea Americii în Asia, chiar dacæ i°ar reduce treptat supremaflia;poate ajuta la atenuarea resentimentelor antijaponeze, sporind ast-fel influenfla Japoniei. Deøi este puflin probabil cæ va crea o sferæjaponezæ de influenflæ regionalæ, ar putea câøtiga pentru Japonia unoarecare respect regional, mai ales în flærile maritime care ar puteafi stânjenite de crescânda putere a Chinei.

Toate cele patru puncte de vedere sunt de asemenea de acordcæ o cultivare prudentæ a Chinei e mult mai de preferat decât oriceefort condus de SUA în direcflia înfrânærii ei directe. De fapt, ideeaunei strategii conduse de SUA pentru a înfrâna China sau chiaraceea a unei coaliflii libere ca o contrapondere, restrânsæ la stateleinsulare, precum Taiwan, Filipine, Brunei, Indonezia, susflinute deJaponia øi America, nu au avut nici o rezonanflæ la conducætorii po-liticii externe a Japoniei. Din perspectivæ japonezæ, orice astfel deefort ar necesita nu numai o prezenflæ militaræ americanæ majoræ øi



pe termen nelimitat în Japonia øi în Coreea, dar — prin crearea uneiincendiare suprapuneri geopolitice între interesele regionale aleChinei øi cele americano°japoneze (vezi harta de mai jos) — arputea sæ devinæ o anticipare a îndeplinirii de la sine a unei coliziunicu China.9 Rezultatul ar fi inhibarea emancipærii evolutive aJaponiei øi o ameninflare la adresa bunæstærii economice a OrientuluiÎndepærtat.

În plus, puflini sunt în favoarea politicii opuse: o mare împæcareîntre Japonia øi China. Consecinflele la nivel regional ale unei ase-menea ræsturnæri clasice de alianflæ ar fi prea perturbatoare: o re-tragere a Americii din regiune, precum øi imediata subordonare aTaiwanului øi a Coreii de cætre China, læsând Japonia la cheremul


9 Unii japonezi conservatori au fost tentafli de ideea unei legæturi specialeJaponia–Taiwan, iar în 1996 o „Asociaflie a parlamentarilor din Japonia øi Taiwan“ a fostformatæ pentru a promova acest scop. Reacflia Chinei a fost, aøa cum era de aøteptat, ostilæ.

Suprapuneri între o Chinæ Mare øi o Coaliflieamericano°japonezæ anti-China

Coaliflie americano°japonezæ anti-ChinaSuprapunere cu China ca putere mondialæ

KAZAHSTAN

RUSIA

KIRGHISTAN

TADJIKISTAN

AFGANISTAN

UZBEKISTAN

INDIA

CHINA

MONGOLIA

OCEANUL PACIFIC

DE NORD

COREEA DENORD

JAPONIA

TAIWAN

MALAEZIAMALAEZIA

LAOS

THAILANDA

CAMBODGIA

VIE

TN

AM

INDONEZIA

MAREA

ARABIEI

BIRMANIA

PAKISTA

N


Chinei. Aceasta nu e o perspectivæ atrægætoare, poate doar pentrucâfliva extremiøti. Rusia fiind marginalizatæ geopolitic øi istoric, nuexistæ deci nici o alternativæ la consensul fundamental cæ legæturacu America ræmâne principala ancoræ de salvare a Japoniei. Færæea, Japonia nu poate nici sæ-øi asigure aprovizionarea constantæ cupetrol, nici sæ se apere de un bombardament nuclear chinez (øipoate, în curând, øi coreean). Singura ieøire politicæ realæ este cumpoate fi cel mai bine manevratæ legætura cu America pentru a pro-mova interesele japoneze.

În consecinflæ, japonezii au fost de acord cu dorinfla Americii dea întæri cooperarea militaræ dintre ea øi Japonia, inclusiv cu aparentlærgita sa sferæ, de la foarte concretul „Orient Îndepærtat“ la o maiextinsæ „formulæ Asia°Pacific“. În acord cu aceasta, la începutulanului 1996, când a revizuit aøa°numitele linii directoare ale apæ-rærii SUA–Japonia, guvernul japonez øi°a extins mandatul pentruposibila folosire a forflelor japoneze de apærare de la „caz de pericolîn Orientul Îndepærtat“ la „caz de pericole în regiunile învecinateJaponiei“. Dorinfla Japoniei de a conveni cu America asupra acesteichestiuni a fost determinatæ øi de apariflia unor îndoieli privind pre-zenfla pe termen lung a forflelor americane în Asia øi de îngrijorareacæ ridicarea Chinei — øi aparenta anxietate a Americii în legæturæ cuacest lucru — ar putea, la un moment dat, în viitor sæ impunæ Japonieio alegere inacceptabilæ: sæ ræmânæ cu America împotriva Chineisau sæ ræmânæ færæ America øi aliatæ cu China.

Pentru Japonia, aceastæ dilemæ fundamentalæ confline øi un im-perativ istoric: cât timp a deveni o putere dominantæ în regiune nueste un obiectiv viabil, iar færæ o bazæ regionalæ recunoaøterea caputere mondialæ autenticæ este nerealistæ, rezultæ cæ Japonia poatecel mai bine dobândi statutul de lider mondial prin implicare activæîn menflinerea pæcii øi dezvoltarea economicæ în întreaga lume. Pro-fitând de alianfla militaræ SUA–Japonia pentru a asigura stabilitateaOrientului Îndepærtat, — dar færæ a îngædui sæ evolueze spre o coa-liflie anti-China —, Japonia îøi poate croi liniøtitæ o misiune mon-dialæ influentæ øi distinctæ ca putere ce promoveazæ apariflia uneicooperæri autentice internaflionale øi instituflionalizate într°un modmai eficient. Japonia ar putea astfel deveni un echivalent al Canadei,mult mai puternic øi mai influent la nivel mondial: un stat respectat



pentru folosirea constructivæ a bogæfliei øi puterii sale øi faflæ de carenu existæ nici temeri, nici resentimente.

ADAPTAREA GEOSTRATEGIEI AMERICII

Politica americanæ trebuie sæ se preocupe pentru a deveni certcæ Japonia urmeazæ o astfel de cale øi cæ atingerea de cætre China asuperioritæflii regionale nu împiedicæ un stabil echilibru triunghiularde putere în Asia de Est. Efortul de a supraveghea atât Japonia, câtøi China øi de a menfline o stabilæ interacfliune în trei direcflii careimplicæ øi America va pune la grea încercare abilitatea diplomaticæøi imaginaflia politicæ a SUA. Abandonarea vechii fixaflii în legæturæcu ameninflarea pe care se presupunea cæ o reprezintæ ascensiuneaeconomicæ a Japoniei øi înfrânarea fricii faflæ de forfla politicæ aChinei ar putea insufla realism rece unei politici ce trebuie sæ se ba-zeze pe calcul strategic atent: cum sæ canalizeze energia Japoniei însfera internaflionalæ øi cum sæ dirijeze puterea Chinei spre o aco-modare regionalæ.

Numai în acest fel va putea America sæ realizeze în extremi-tatea orientalæ a Eurasiei un echivalent corespunzætor, din punct devedere geopolitic, rolului Europei în extremitatea vesticæ a Eurasiei,adicæ o structuræ de putere regionalæ bazatæ pe interese comune.Dar, spre deosebire de Europa, un cap de pod al democrafliei nu vaapærea curând în extremitatea orientalæ. În schimb, în OrientulÎndepærtat, alianfla cu Japonia, redirecflionatæ, trebuie sæ serveascæøi ca bazæ pentru o punere de acord a Americii cu o Chinæ predo-minantæ în zonæ.

Pentru America, câteva concluzii geostrategice importante de-curg din analiza cuprinsæ în primele douæ secfliuni ale acestui capitol:

Ideea larg ræspânditæ cæ China va fi urmætoarea putere mon-dialæ genereazæ o paranoia în legæturæ cu China, iar în interiorulacesteia, megalomanie. Frica de o Chinæ agresivæ øi ostilæ care estedestinatæ sæ fie în curând urmætoarea putere mondialæ sunt, celmult, premature; øi, mai ræu, pot deveni o anticipare a îndepliniriide la sine. Rezultæ cæ organizarea unei coaliflii cu scopul de a înfrâ-na ascensiunea Chinei spre puterea mondialæ ar fi contraproduc-



tivæ. Nu ar face decât ca o Chinæ influentæ în regiune sæ fie ostilæ.În acelaøi timp, orice astfel de efort ar încorda relafliile ameri-cano°japoneze deoarece este probabil cæ majoritatea japonezilor sevor opune unei astfel de coaliflii. În consecinflæ, Statele Unitetrebuie sæ se abflinæ de la presiuni asupra Japoniei ca sæ°øi asumeresponsabilitæfli de apærare lærgite în regiunea Asia°Pacific. Efor-turile în acea direcflie pur øi simplu ar stânjeni formarea unei relafliistabile între Japonia øi China øi ar izola øi mai mult Japonia înregiune.

Dar tocmai pentru cæ, în fapt, este puflin probabil sæ devinæcurând o putere mondialæ — øi, din acest motiv, ar fi nechibzuit sæse urmeze politica de înfrânare a Chinei la nivel regional — este dedorit ca aceastæ flaræ sæ fie tratatæ ca jucætor important la nivel mon-dial. Atragerea Chinei într°o mai largæ cooperare internaflionalæ øiadmiterea pentru ea a statutului la care râvneøte pot avea efect deatenuare a virulenflei ambifliilor naflionale ale Chinei. Un pas impor-tant în aceastæ direcflie ar fi includerea ei în summit-ul anual al con-ducætorilor principalelor state ale lumii, aøa°numitul Grup al celorØapte (G7), mai ales cæ Rusia a fost øi ea invitatæ.

În ciuda aparenflelor, China, de fapt, nu are opfliuni strategicemari. Continuul sæu succes economic ræmâne foarte dependent deinfluxul de capital øi de tehnologie din partea Occidentului øi de ac-cesul la pieflele stræine, ceea ce limiteazæ drastic opfliunile Chinei.O alianflæ cu o Rusie instabilæ øi særæcitæ nu i°ar mæri perspectiveleeconomice sau geopolitice (iar pentru Rusia ar însemna subordo-narea faflæ de China). De aceea, nu este o opfliune geostrategicæviabilæ, chiar dacæ este tentant, din punct de vedere tactic, ca Rusiaøi China sæ cocheteze cu aceastæ idee. Ajutorul chinez pentru Iranøi Pakistan este de o mai mare importanflæ imediatæ, geopoliticæ øiregionalæ, pentru China, dar aceasta nu asiguræ punctul de plecarepentru o încercare serioasæ de a dobândi un statut mondial. O co-aliflie „antihegemonicæ“ ar putea fi o opfliune de ultimæ instanflæ încazul în care China ar ajunge sæ creadæ cæ aspirafliile sale naflionalesau regionale sunt blocate de SUA (cu sprijinul Japoniei). Dar ar fio coaliflie a særacilor, care, în acest caz, este probabil sæ ræmânæ sæ-raci, în colectiv, încæ multæ vreme.



O Chinæ Mare începe sæ devinæ puterea dominantæ în regiune.În aceastæ calitate, ea ar putea încerca sæ se impunæ vecinilor sæiîntr°un mod destabilizator la nivel regional; sau s°ar putea mulflumisæ°øi exercite influenfla mai indirect, în concordanflæ cu trecutul sæuimperial. Dacæ va apærea o sferæ hegemonicæ de influenflæ sau o sfe-ræ mai vagæ de deferenflæ depinde, parflial, de cât de brutal øi autori-tar ræmâne regimul din China, ca øi de felul în care principaliijucætori din afaræ, mai ales America øi Japonia, reacflioneazæ la apa-riflia unei Chine Mari. O politicæ de împæciuitorism credul ar puteaîncuraja o atitudine mai hotærâtæ din partea Chinei; dar o politicæpur øi simplu de obstrucflionare a aparifliei unei astfel de Chine estemai mult decât probabil cæ ar avea un rezultat similar. O prudentæpunere de acord asupra unor probleme øi o precizare claræ apozifliilor asupra altora ar putea evita orice extremæ.

În orice caz, în unele zone din Eurasia, o Chinæ Mare ar puteaexercita o influenflæ geopoliticæ compatibilæ cu marile interese geo-strategice ale Americii pentru o Eurasie stabilæ, dar pluralistæ po-litic. De exemplu, interesul crescând al Chinei faflæ de AsiaCentralæ restrânge inevitabil libertatea de acfliune a Rusiei încæutarea vreunei forme de reintegrare politicæ a regiunii subcontrolul Moscovei. În legæturæ cu aceasta øi relativ la GolfulPersic, crescânda nevoie de energie a Chinei dicteazæ un interescomun cu America în a menfline liberul acces øi stabilitatea politicæîn regiunile producætoare de petrol. În mod similar, sprijinul Chineipentru Pakistan restrânge ambifliile Indiei de a°øi subordona aceastæflaræ øi contreazæ înclinaflia Indiei de a coopera cu Rusia în privinflaAfganistanului øi Asiei Centrale. În sfârøit, implicarea Chinei øiJaponiei în dezvoltarea Siberiei de Est ar putea ajuta øi la întârireastabilitæflii în regiune. Aceste interese comune ar trebui explorateprintr-un susflinut dialog strategic10.


10 Într°o întâlnire din 1996 cu înalfli funcflionari chinezi pentru apærare øi securitatenaflionalæ, am identificat (folosind uneori formulæri deliberat vagi) urmætoarele zone deinteres strategic comun ca bazæ pentru un astfel de dialog: 1) pace în Asia de Sud°Est;2) nerecurgerea la forflæ în rezolvarea problemelor apelor teritoriale; 3) reunificarea paø-nicæ a Chinei; 4) stabilitate în Coreea; 5) independenfla Asiei Centrale; 6) echilibru întreIndia øi Pakistan; 7) o Japonie dinamicæ economic øi beneficæ pe plan internaflional; 8) oRusie stabilæ, dar nu prea puternicæ.


Existæ, de asemenea, zone unde ambifliile Chinei s°ar puteaciocni cu interesele Americii (øi ale Japoniei), mai ales dacæ acesteambiflii ar urma sæ se realizeze prin atât de obiønuitele, din punct devedere istoric, tactici de mânæ forte. Acest lucru este valabil maiales în legæturæ cu Asia de Sud°Est, Taiwan øi Coreea.

Asia de Sud°Est este potenflial prea bogatæ, prea împræøtiatægeografic øi pur øi simplu prea mare pentru a putea fi uøor subordo-natæ chiar de o Chinæ puternicæ — dar, totodatæ, este prea slabæ øiprea færâmiflatæ din punct de vedere politic pentru a nu deveni celpuflin o sferæ de deferenflæ pentru China. Influenfla regionalæ a Chinei,sprijinitæ de prezenfla economicæ øi financiaræ chinezæ în toate flæriledin zonæ, este consolidatæ de progresele în mærirea Chinei caputere. Multe depind de felul în care China aplicæ aceastæ putere,dar nu se înflelege de la sine cæ America are vreun interes special îna i se opune direct sau în a se implica în astfel de chestiuni precumdisputa asupra Mærii Chinei de Sud. Chinezii au o experienflæ isto-ricæ considerabilæ în a administra cu subtilitate relaflii inegale (saude inferioritate) øi ar fi cu siguranflæ în interesul Chinei s-o exercitesub autocontrol, pentru a înlætura frica regionalæ faflæ de imperia-lismul chinez. Aceastæ fricæ ar putea genera o coaliflie regionalæanti°chinezæ (øi unele semne în aceastæ direcflie se pot vedea în co-operarea militaræ pe cale de a se naøte între Indonezia øi Australia),care este foarte probabil ca apoi sæ caute sprijin din partea SUA,Japoniei øi Australiei.

O Chinæ Mare, mai ales dupæ includerea Hong Kong-ului, esteaproape sigur cæ va cæuta cu mai multæ vigoare sæ realizeze unireaTaiwanului cu partea continentalæ. Este important sæ relevæmfaptul cæ China nu s°a împæcat niciodatæ cu separarea sapermanentæ de Taiwan. De aceea, la un moment dat, aceastæchestiune ar putea genera o ciocnire frontalæ între America øiChina. Consecinflele acesteia ar fi foarte pægubitoare pentru tofli ceivizafli: perspectivele economice ale Chinei ar fi blocate; legæturileAmericii cu Japonia ar deveni foarte încordate; iar eforturileamericane de a crea un echilibru stabil de putere în Asia de Sud°Estar putea eøua.

În consecinflæ, este esenflial ca pærflile sæ ajungæ øi sæ menflinæ, înmod reciproc, cea mai mare claritate în legæturæ cu aceastæ chestiune.



Chiar dacæ, în viitorul previzibil, Chinei îi va lipsi probabil mij-loacele de a se impune cu forfla asupra Taiwanului în mod eficace,Beijingul trebuie sæ înfleleagæ — øi sæ fie realmente convins — cæun consimflæmânt din partea SUA faflæ de o încercare de reintegrareforflatæ a Taiwanului, inclusiv prin folosirea forflei militare, ar fi atâtde devastatoare pentru poziflia Statelor Unite în Extremul Orient,încât acestea pur øi simplu nu øi°ar putea permite sæ ræmânæ pasivedin punct de vedere militar dacæ Taiwanul ar fi incapabil sæ se apere.

Cu alte cuvinte, America va trebui sæ intervinæ nu de dragulunui Taiwan separat, ci de dragul intereselor geopolitice americaneîn zona Asia–Pacific. Aceasta este o distincflie importantæ. StateleUnite nu au, ca atare, nici un interes special sæ existe un Taiwan se-parat. De fapt, poziflia lor oficialæ a fost øi trebuie sæ ræmânæ aceeacæ existæ o singuræ Chinæ. Dar modul în care China urmæreøte særealizeze reunificarea poate încælca interese americane vitale, iarchinezilor trebuie sæ le fie foarte clar acest lucru.

De asemenea, chestiunea Taiwanului oferæ Americii un motiv le-gitim sæ ridice problema drepturilor omului în discufliile sale cu China,færæ a da loc acuzafliei de amestec în treburile interne ale Chinei. Esteperfect adecvat pentru a reaminti Beijingului cæ reunificarea se varealiza numai când China va deveni mai prosperæ øi mai demo-craticæ. Numai o asemenea Chinæ va putea sæ atragæ Taiwanul øi sæîl asimileze în China Mare, care este, de asemenea, pregætitæ sæ fieo confederaflie bazatæ pe principiul „o flaræ, mai multe sisteme“. Înorice caz, din cauza Taiwanului, este în interesul Chinei sæ extindærespectarea drepturilor omului øi în acest context este adecvat caAmerica sæ ridice chestiunea.

În acelaøi timp, este convenabil pentru SUA — în conformitatecu promisiunile fæcute Chinei — sæ se abflinæ de la sprijinirea di-rectæ a oricærei „ridicæri în grad“ pe plan internaflional a statutuluiTaiwanului. În anii ’90, unele contacte oficiale SUA–Taiwan au datimpresia cæ Statele Unite începeau, în mod tacit, sæ trateze Taiwanulca pe un stat separat, iar supærarea Chinei faflæ de acest lucru era deînfleles, ca øi resentimentul acesteia faflæ de eforturile intensificateale oficialilor taiwanezi de a câøtiga recunoaøterea internaflionalæ astatutului separat al Taiwanului.



De aceea, SUA ar trebui sæ nu fie reflinute øi sæ facæ foarte clarfaptul cæ atitudinea lor faflæ de Taiwan va fi afectatæ în mod negativde eforturile acestuia de a modifica ambiguitæflile deliberate øi de-mult°instituite ce guverneazæ relaflia China–Taiwan. Mai mult, dacæChina, într°adevær, prosperæ øi se democratizeazæ øi dacæ încorpo-rarea Hong Kong°ului de cætre ea nu implicæ paøi înapoi în do-meniul drepturilor civile, încurajarea americanæ pentru un seriosdialog China–Taiwan privind termenii unei eventuale reunficæri arajuta øi la crearea de presiuni în favoarea creøterii democratizærii îninteriorul Chinei, stimulând, în acelaøi timp, o mai largæ acomodarestrategicæ între SUA øi o Chinæ Mare.

Coreea, statul°pivot geopolitic din Asia de Nord°Est, ar puteadeveni din nou sursæ de dispute între America øi China, iar viitorulei va avea un impact direct øi asupra legæturii dintre America øiJaponia. Câtæ vreme Coreea ræmâne divizatæ øi potenflial vulne-rabilæ faflæ de un ræzboi între Nordul instabil øi Sudul din ce în cemai bogat, forflele americane vor trebui sæ ræmânæ în peninsulæ.Orice retragere unilateralæ a SUA nu numai cæ ar putea precipita unnou ræzboi, dar, foarte probabil, ar semnala sfârøitul prezenflei mi-litare americane în Japonia. Este greu sæ ni°i închipuim pe japonezicontinuând sæ se bazeze pe prezenfla militaræ americanæ pe teritoriuljaponez în urma abandonærii Coreii de Sud de cætre America. Ra-pida reînarmare a Japoniei ar fi urmarea cea mai probabilæ, cuconsecinfle vast destabilizatoare în toatæ regiunea.

Dar reunificarea Coreii ar putea crea serioase dileme geopoli-tice. Dacæ forflele americane ar ræmâne într°o Coree reunificatæ, elear fi inevitabil privite de cætre chinezi ca îndreptate împotriva flæriilor. De fapt, ne îndoim de consimflæmântul Chinei la unificare, înaceste împrejuræri. Dacæ reunificarea ar avea loc în etape, impli-când o aøa°numitæ „aterizare linæ“, China ar obstrucfliona°o prinmijloace politice øi ar sprijini elementele din Coreea de Nord carese mai opun reunificærii. Dacæ reunificarea ar avea loc violent, cuo „aterizare forflatæ“ a Coreii de Nord, nu ar putea fi evitatæ niciintervenflia militaræ a Chinei. Din perspectiva Chinei, o Coree re-unificatæ ar fi acceptabilæ numai dacæ nu e, în acelaøi timp, oprelungire directæ a puterii americane (cu Japonia în spate catrambulinæ).



Dar o Coree reunificatæ færæ trupe americane pe teritoriul sæu esteposibil sæ graviteze mai întâi spre o formæ de neutralitate între China øiJaponia øi apoi, treptat, — mânatæ parflial de sentimente anti°japonezereziduale, dar încæ intense — spre o sferæ chinezæ, fie de influenflæpoliticæ mai dogmaticæ, fie de deferenflæ, oarecum mai delicatæ. S°arpune atunci problema dacæ Japonia ar mai fi încæ doritoare sæserveascæ drept unicæ bazæ asiaticæ a puterii americane. În cele dinurmæ, problema ar diviza puternic politica internæ a Japoniei. Oricerestrângere a prezenflei militare a SUA în Orientul Îndepærtat ce arrezulta din aceastæ situaflie ar face, la rândul ei, mai dificilæ menflinereaunui echilibru stabil de putere în Eurasia. Aceste considerente întærescdeci miza Americii øi Japoniei în status°quo°ul Coreii (deøi, pentrufiecare din ele, motivele sunt oarecum diferite), iar dacæ aceststatus°quo trebuie modificat, aceasta trebuie sæ se petreacæ în etapefoarte lente, de preferat în condifliile unei profunde puneri de acord, înregiune, între China øi America.

Între timp, o autenticæ reconciliere între Japonia øi Coreea arcontribui în mod semnificativ la crearea unor circumstanfle regio-nale mai stabile pentru o eventualæ reunificare. Diversele compli-caflii internaflionale care ar putea rezulta din reintegrarea Coreii arputea fi aplanate printr-o autenticæ reconciliere între Japonia øiCoreea, ceea ce ar duce la o mai strânsæ relaflie politicæ øi la o spo-ritæ cooperare între acest douæ flæri. SUA ar putea juca rolul decisivîn promovarea acestei reconcilieri. Mulfli dintre paøii specifici ce aufost fæcufli pentru a avansa, mai întâi, reconcilierea dintre Germaniaøi Franfla øi, apoi, aceea dintre Germania øi Polonia (de exemplu, dela programe universitare comune pânæ la formafliuni militare com-binate) ar putea fi adaptafli la acest caz. Un parteneriat între Japoniaøi Coreea, cuprinzætor øi cu rol stabilizator în regiune, ar facilita, larândul lui, continuitatea prezenflei americane în Orientul Îndepærtat,probabil, chiar øi dupæ reunificarea Coreii.

Aproape cæ nu mai trebuie sæ spunem cæ o relaflie politicæ strânsæcu Japonia este în interesul geostrategic mondial al Americii. Dardacæ Japonia va fi pentru America vasal, rival sau partener depindede capacitatea americanilor øi japonezilor de a defini mai clar sco-purile internaflionale pe care flærile lor trebuie sæ le urmæreascæ îm-preunæ øi sæ demarcheze mai precis linia ce desparte misiunea



geostrategicæ a SUA în Extremul Orient de aspirafliile Japoniei laun rol mondial. Pentru Japonia, în ciuda dezbaterilor interne asuprapoliticii externe a flærii, relaflia cu America ræmâne reperul central încæutarea direcfliei sale internaflionale. O Japonie dezorientatæ, îm-pleticindu°se fie spre reînarmare, fie spre un acord separat cu China,ar duce la sfârøitul rolului Statelor Unite în regiunea Asia–Pacific øiar exclude apariflia unui aranjament triunghiular aducætor de stabi-litate în regiune, între America, Japonia øi China; excludere care, larândul ei, ar face imposibilæ crearea unui echilibru politic patronatde America în întreaga Eurasie.

Pe scurt, o Japonie dezorientatæ ar fi ca o balenæ pe uscat: lo-vind totul în jur, færæ speranflæ, dar periculoasæ. Ea ar putea de-stabiliza Asia, dar nu ar putea crea o alternativæ viabilæ la necesarulechilibru stabilizator între America, Japonia øi China. Doar printr°oalianflæ strânsæ cu Japonia va putea America ajusta aspirafliile regio-nale ale Chinei øi contracara manifestærile ei mai arbitrare. Doar peaceastæ bazæ poate izbuti o complicatæ punere de acord tridi-recflionalæ, care presupune puterea mondialæ a Americii, dominafliaregionalæ a Chinei øi rolul internaflional al Japoniei.

Rezultæ cæ, în viitorul previzibil, reducerea nivelului actual alforflelor SUA din Japonia (øi, prin extindere, din Coreea) nu este dedorit. În plus, nu este de dorit nici o creøtere importantæ a întinderiigeopolitice øi a însemnætæflii actuale a efortului militar japonez. Oretragere importantæ a SUA este foarte probabil sæ determine înJaponia un serios program de înarmare în contextul unei îngrijo-rætoare dezorientæri geostrategice, în vreme ce presiunile Americiiasupra Japoniei pentru a°øi asuma un mai mare rol militar pot doardæuna proiectelor pentru stabilitate regionalæ, împiedica o mailargæ punere de acord regionalæ cu o Chinæ Mare, distrage atenfliaJaponiei de la a°øi asuma o misiune internaflionalæ mai constructivæøi, prin aceasta, complica efortul de creare a unui pluralism geopo-litic stabil în întreaga Eurasie.

Rezultæ, de asemenea, cæ Japoniei — dacæ îøi va întoarce faflacætre lume øi spatele Asiei — trebuie sæ i se dea un imbold plin deînfleles øi un statut special în aøa fel încât propriul sæu interes na-flional sæ fie astfel bine servit. Spre deosebire de China, care poateurmæri puterea mondialæ devenind mai întâi putere regionalæ, Japonia




poate câøtiga o influenflæ mondialæ ferindu°se de a urmæri puterearegionalæ. Dar aceasta face sæ fie cu atât mai important pentruJaponia sæ simtæ cæ este partener special al Americii într°o meniremondialæ, pe cât de satisfæcætoare politic, pe atât de beneficæeconomic. În acest scop, SUA ar face bine sæ ia în consideraflieîncheierea unui acord de liber schimb americano°japonez, creândastfel un spafliu economic comun americano°japonez. Un asemeneapas, confirmând formal crescânda legæturæ dintre cele douæeconomii, ar furniza temelia geopoliticæ pentru prezenfla continuæ aAmericii în Extremul Orient øi pentru angajamentul mondialconstructiv al Japoniei11.

În concluzie: Pentru America, Japonia ar trebui sæ fie partene-rul vital øi cel mai important în construirea unui sistem de coope-rare mondialæ din ce în ce mai intens øi atotpætrunzætor, øi nu înprimul rând aliatul sæu militar într°un aranjament regional destinata contesta preeminenfla regionalæ a Chinei. De fapt, Japonia artrebui sæ fie partenerul mondial al Americii în abordarea noii a-gende de probleme internaflionale. O Chinæ dominantæ în regiune artrebui sæ devinæ ancora extrem°orientalæ a SUA în domeniul maitradiflional al politicii de putere, ajutând astfel la crearea unui echi-libru de putere în Eurasia, cu o Chinæ Mare în Estul Eurasiei, echi-valând în aceastæ privinflæ rolul unei Europe în extindere în VestulEurasiei.

11 O puternicæ susflinere a acestei inifliative, relevând avantajele economice reci-proce ce decurg din ea, este realizatæ de Kurt Tong, în „Revoluflionarea politicii japonezea Americii“, în Foreign Policy (iarna 1996–1997).


CAPITOLUL 7

CONCLUZII

A sosit timpul ca SUA sæ formuleze øi sæ urmeze o geostrategieintegratæ, cuprinzætoare øi pe termen lung pentru toatæ Eurasia.Aceastæ cerinflæ decurge din interacfliunea a douæ realitæfli funda-mentale: America este acum singura superputere mondialæ, iarEurasia este arena centralæ a lumii. Astfel, ceea ce se întâmplæ îndistribuflia de putere pe continentul Eurasia este de importanflædecisivæ pentru supremaflia mondialæ øi moøtenirea istoricæ aAmericii.

Supremaflia mondialæ a Americii este unicæ prin întindere øi ca-racter. Este o hegemonie de tip nou care reflectæ multe din træsætu-rile sistemului democratic american: este pluralistæ, permeabilæ øiflexibilæ. Dobânditæ în mai puflin de un secol, principala manifes-tare geopoliticæ a acestei hegemonii este rolul færæ precedent jucatde America în toatæ Eurasia continentalæ, pânæ acum punctul deorigine al tuturor precedenflilor aspiranfli la puterea mondialæ. Americaeste acuma arbitrul Eurasiei, nici o chestiune majoræ eurasiaticæ ne-putând fi soluflionatæ færæ participarea Americii sau împotriva inte-reselor acesteia.

Modul în care SUA manevreazæ øi impacæ principalii jucætorigeostrategici de pe tabla de øah a Eurasiei øi felul în care trateazæpe cei mai importanfli pivofli geopolitici din Eurasia vor fi esenflialepentru longevitatea øi stabilitatea supremafliei mondiale a Americii.În Europa, jucætorii principali vor continua sæ fie Franfla øi Germania,iar scopul principal al Americii ar trebui sæ fie consolidarea øi


extinderea actualului cap de pod democratic din extremitatea vesticæa Eurasiei. În Extremul Orient al Eurasiei este posibil sæ creascæimportanfla Chinei, iar America nu va avea un avanpost politic înAsia continentalæ în absenfla unui consens geostrategic ameri-cano°chinez cultivat cu succes. În centrul Eurasiei, spafliul dintre oEuropæ în lærgire øi o Chinæ în ascensiune spre supremaflia regio-nalæ va ræmâne o gauræ neagræ din punct de vedere geopolitic celpuflin pânæ când Rusia îøi va rezolva fræmântærile interne asupraautodefinirii sale post°imperiale, în vreme ce regiunea de la sud deRusia — Balcanii eurasiatici — ameninflæ sæ devinæ un cazan deconflicte etnice øi de rivalitæfli între marile puteri.

În acest context, pentru câtæva vreme de acum înainte — maibine de o generaflie — statutul Americii ca primæ putere a lumii estepuflin probabil sæ fie contestat de vreo putere individualæ. Este maimult decât sigur cæ nici un stat°nafliune nu va egala America în celepatru aspecte esenfliale ale puterii (militar, economic, tehnologic øicultural) care produc, prin cumulare, o influenflæ politicæ mondialædecisivæ. În cazul unei abdicæri deliberate sau neintenflionate aAmericii, singura alternativæ realæ la supremaflia sa mondialæ, înviitorul previzibil, este anarhia internaflionalæ. În aceastæ privinflæ,este corectæ afirmaflia cæ America a devenit, aøa cum spunea pre-øedintele Clinton, o „nafliune indispensabilæ“ lumii.

În acest punct este important de subliniat atât faptul acestei in-dispensabilitæfli, cât øi existenfla potenflialæ de anarhie mondialæ.Consecinflele disruptive ale exploziei demografice, ale migrafliei ca-uzate de særæcie, ale radicalizærii urbanizærii, ale conflictlor etniceøi religioase øi ale proliferærii armelor de distrugere în masæ ar fiimposibil de stæpânit dacæ s°ar fragmenta însuøi cadrul existent alunei oricât de rudimentar stabilitæfli geopolitice, bazat pe state°na-fliuni. Færæ implicare americanæ susflinutæ øi dirijatæ, în scurtæ vremeforflele în dezordine mondialæ ar ajunge sæ domine scena lumii. Iarposibilitatea unei astfel de fragmentæri este inerentæ în tensiunilegeopolitice nu numai din actuala Eurasie, ci øi din lume în general.

Riscurile care decurg de aici pentru stabilitatea mondialæ vorcreøte probabil øi mai mult prin perspectiva unei degradæri maigenerale a condifliei umane. În special în flærile særace ale lumii, ex-plozia demograficæ øi simultana urbanizare genereazæ rapid aglo-



merarea nu numai a celor dezavantajafli, dar mai ales a sute demilioane de øomeri øi tineri din ce în ce mai neliniøtifli al cæror sen-timent de frustrare creøte într°un ritm exponenflial. Mijloacele mo-derne de comunicare sporesc ruptura lor de autoritatea tradiflionalæøi, în acelaøi timp, îi fac din ce în ce mai conøtienfli — øi mai plinide resentimente — de inegalitatea mondialæ øi astfel mult mai uøorde înrolat în miøcæri extremiste. Pe de o parte, fenomenul mereumai amplu al migrafliei globale, ajuns deja la zeci de milioane,poate funcfliona ca supapæ de siguranflæ temporaræ, dar, pe de altæparte, este tot atât de probabil cæ el va servi de vehicol pentru pro-pagarea transcontinentalæ a conflictelor etnice øi sociale.

Cârma mondialæ moøtenitæ de America ar putea fi astfel afec-tatæ de turbulenflæ, tensiune, violenflæ cel puflin sporadicæ. Noua øicomplexa ordine internaflionalæ, bazatæ pe hegemonia americanæ, încadrul cæreia „ameninflarea cu ræzboiul este în afara jocului“ esteposibilæ sæ fie restrânsæ la acele pærfli ale lumii unde putereaamericanæ a fost consolidatæ prin sisteme socio-politice democra-tice øi prin complicate structuri externe multilaterale — de aseme-nea dominate de SUA.

O geostrategie americanæ pentru Eurasia va fi astfel în compe-tiflie cu forflele turbulenflei. În Europa existæ semne cæ avântul integræ-rii øi extinderii slæbeøte øi cæ tradiflionalele naflionalisme europenese pot trezi oricând. Øomajul pe scaræ largæ se menfline chiar øi înstatele europene cele mai dezvoltate, generând reacflii xenofobe cear putea cauza o bruscæ înclinare a politicii Franflei sau Germanieispre un serios extremism politic øi spre sovinism orientat spre in-terior. Într°adevær, o situaflie realmente pre°revoluflionaræ s°ar puteapregæti chiar acum. Agenda istoricæ pentru Europa, schiflatæ în ca-pitolul 3, va fi respectatæ numai dacæ aspirafliile Europei spreunitate sunt încurajate øi chiar sprijinite concret de SUA.

Nesiguranfla în legæturæ cu viitorul Rusiei este øi mai mare, iarperspectivele unei evoluflii pozitive sunt mult mai firave. De aceea,este imperativ ca America sæ creeze un context geopolitic propiceasimilærii Rusiei într°un cadru mai larg de cooperare europeanæcrescândæ øi generator, în acelaøi timp, de independenflæ bazatæ peforfle proprii pentru noii vecini suverani ai Rusiei. Dar viabilitatea,de exemplu, a Ucrainei sau Uzbekistanului (ca sæ nu mai vorbim de



bifurcatul Kazahstan din punct de vedere etnic) va ræmâne nesi-guræ, mai ales dacæ atenflia Americii este distrasæ de noi crize in-terne în Europa, de adâncirea præpastiei dintre Europa øi Turcia saude creøterea ostilitæflii din relafliile americano°iraniene.

Posibilitatea unei eventuale mari împæcæri cu China ar putea fiøi ea periclitatæ de o viitoare crizæ în legæturæ cu Taiwanul; sau deapariflia în China a unui regim agresiv øi ostil, determinat de evo-luflia politicæ internæ a acesteia; sau pur øi simplu de ræcirea relaflii-lor americano°chineze. Atunci China ar putea deveni o forflæ deosebitde destabilizatoare în lume, recurgând la presiuni enorme asuprarelafliilor americano°japoneze øi poate chiar generând o distrugæ-toare dezorientare geopoliticæ a Japoniei. În acest context, stabi-litatea Asiei de Sud°Est ar fi sigur ameninflatæ øi nu se pot face decâtspeculaflii asupra modului în care confluenfla acestor evenimente vainfluenfla poziflia øi coeziunea Indiei, flaræ esenflialæ pentru stabi-litatea Asiei de Sud.

Aceste observaflii folosesc sæ ne reamintim cæ nici noileprobleme globale, care merg dincolo de frontierele statelor°nafliuni,nici preocupærile geopolitice mai tradiflionale nu ar putea firezolvate, sau mæcar stæpânite, dacæ structura geopoliticæfundamentalæ a puterii mondiale începe sæ se næruie. Având învedere semnele de avertizare de pe orizontul Europei øiAsiei, oricepoliticæ americanæ de succes trebuie sæ se concentreze pe Eurasiaca întreg øi sæ se conducæ dupæ un geostrategic.

O GEOSTRATEGIE PENTRU EURASIA

Punctul de plecare pentru politica de care este nevoie trebuie sæfie recunoaøterea neînduplecatæ a celor trei aspecte færæ precedentcare definesc acum starea geopoliticæ a chestiunilor internaflionale:pentru prima oaræ în istorie, (1) un singur stat este o putere mon-dialæ autenticæ, (2) un stat non°eurasiatic defline supremaflia mondi-alæ, (3) scena principalæ a lumii, Eurasia, este dominatæ de o puterenon°eurasiaticæ.

Dar o geostrategie cuprinzætoare øi integratæ pentru Eurasia tre-buie sæ se bazeze øi pe recunoaøterea limitelor puterii efective a



Americii øi pe inevitabila reducere, în timp, a sferei acestei puteri.Aøa cum am remarcat mai înainte, înseøi dimensiunile øi diversi-tatea Eurasiei, ca øi puterea potenflialæ a unora din statele sale limi-teazæ profunzimea influenflei americane øi a controlului sæu asupraevolufliei evenimentelor. Aceastæ situaflie face ca de primæ impor-tanflæ sæ fie perspicacitatea geostrategicæ øi desfæøurarea deliberatselectivæ a mijloacelor americane pe uriaøa tablæ de øah a Eurasiei.Øi de vreme ce puterea færæ precedent a Americii se va diminuainevitabil în timp, prioritatea trebuie sæ fie dirijarea ridicærii altorputeri regionale într°un mod care sæ nu ameninfle supremafliamondialæ a Americii.

Ca la øah, cei care proiecteazæ politica mondialæ a Americii tre-buie sæ gândeascæ cu câteva miøcæri mai înainte, anticipând posibi-lele contra-mutæri. O geostrategie posibil de susflinut trebuie deaceea sæ facæ distincflie între perspectiva pe termen scurt (apro-ximativ urmætorii 5 ani), pe termen mediu (pânæ la 20 de ani), petermen lung (peste 20 de ani). Mai mult, aceste faze nu trebuieconsiderate compartimente închise, ci pærfli ale unui proces con-tinuu. Prima fazæ trebuie sæ ducæ gradual øi logic spre a doua —, bachiar trebuie sæ fie îndreptatæ în mod deliberat spre ea — iar a douatrebuie sæ ducæ spre a treia.

Pe termen scurt, este în interesul Americii sæ consolideze øi sæcontinue pluralismul geopolitic predomiant pe harta Eurasiei.Aceasta face sæ aibæ întâietate manevrele în vederea prevenirii a-parifliei unei coaliflii ostile care ar putea, în cele din urmæ, cæuta sæconteste supremaflia Americii, nemaivorbind de posibilitatea înde-pærtatæ ca orice stat în parte sæ încerce acest lucru. Pe termenmediu, cele spuse mai înainte ar putea evolua treptat spre maimare accent pe apariflia unor parteneri din ce în ce mai importanfli,dar compatibili strategic, care, îndemnafli de conducerea deflinutæde America, ar putea ajuta la formarea unui sistem de securitatetrans°eurasiatic mai cooperant. În cele din urmæ, pe un termenîncæ øi mai lung, cele spuse mai sus ar putea deveni un nucleumondial de responsabilitate politicæ cu adeværat distribuitæ.

Sarcina imediatæ este asigurarea cæ nici un stat sau combinafliede state nu dobândeøte capacitatea de a elimina SUA din Eurasiasau chiar de a diminua semnificativ rolul sæu decisiv de arbitru.



Totuøi, consolidarea pluralismului geopolitic transcontinental nu artrebui privitæ ca un scop în sine, ci doar ca un mijloc de a atingescopul pe termen mediu de a crea parteneriate strategice autenticeîn cele mai importante regiuni ale Eurasiei. Este puflin probabil cæAmerica democratæ va dori sæ fie permanent angajatæ în sarcina di-ficilæ, acaparantæ øi costisitoare de a administra Eurasia prin constantemaøinafliuni øi manevre, susflinute prin mijloace militare americane,în vederea evitærii dominafliei regionale de cætre o singuræ putere,oricare ar fi ea. De aceea, prima fazæ trebuie sæ ducæ în mod logicøi deliberat la a doua, în care o benignæ hegemonie americanæ încæîi descurajeazæ pe alflii de la a o contesta, nu numai fæcând costurileacestei contestæri mult prea mari, dar øi neameninflând intereselevitale ale posibililor aspiranfli regionali din Eurasia.

Ceea ce reclamæ aceasta în mod deosebit, ca obiectiv pe termenmediu, este stimularea unor parteneriate autentice, între care pre-ponderente sunt acelea cu o Europæ mai unitæ øi mai bine definitæpolitic, cu o Chinæ predominantæ pe plan regional, precum øi cu(speræm) o Rusie post°imperialæ øi orientatæ spre Europa øi, la li-mita sudicæ a Eurasiei, cu o Indie democraticæ øi stabilizatoare peplan regional. Dar tocmai succesul sau eøecul efortului de a trasalimitele relafliilor strategice cu Europa øi, respectiv, cu China vaconfigura contextul definitoriu pentru rolul Rusiei, fie el pozitivsau negativ.

Rezultæ cæ o Europæ mai largæ øi un NATO extins vor servibine atât scopurile pe termen scurt, cât øi cele pe termen lung alepoliticii SUA. O Europæ lærgitæ va extinde sfera de influenflæ ame-ricanæ — øi, prin admiterea de noi membri din Europa Centralæ, înconsiliile europene, va creøte numærul statelor cu tendinflæ pro°ame-ricanæ —, færæ a crea în acelaøi timp o Europæ atât de integratæpolitic încât ar putea curând concura SUA în chestiuni geopoliticede mare importanflæ pentru America, în alte zone, mai ales înOrientul Mijlociu. De asemenea, o Europæ bine definitæ politic esteesenflialæ pentru asimilarea progresivæ a Rusiei într°un sistem decooperare mondialæ.

Se øtie cæ America singuræ nu poate crea o Europæ mai unitæ, —aceasta depinde de europeni, în special de francezi øi de germani —,dar America poate obstrucfliona formarea unei Europe mai unite.



Iar aceasta s°ar putea dovedi dezastruoasæ pentru stabilitatea înEurasia øi astfel øi pentru propriile interese ale Americii. Într°ade-vær, dacæ Europa nu devine mai unitæ, este probabil ca ea sæ devinædin nou mai dezbinatæ. Drept urmare, aøa cum am spus mai înainte,este vital ca America sæ conlucreze strâns atât cu Franfla, cât øi cuGermania în realizarea unei Europe viabile din punct de vederepolitic, o Europæ care sæ ræmânæ legatæ de SUA, o Europæ care sælærgeascæ sfera sistemului democratic internaflional de cooperare.Problema nu este a alege între Franfla øi Germania. În absenfla ori-cæreia dintre ele, nu va exista Europa, øi færæ Europa nu va existasistemul trans°eurasiatic. Practic vorbind, cele menflionate mai sus vornecesita o acomodare treptatæ pentru o participare egalæ la conducereîn cadrul NATO, o mai mare acceptare a preocupærilor Franflei înlegæturæ cu un rol al Europei nu numai în Africa, ci øi în OrientulMijlociu, sprijin permanent pentru extinderea spre Est a UE, toc-mai când UE devine un jucætor mondial mai sigur pe sine din punctde vedere economic øi politic1.

Un Acord de Liber Schimb Transatlantic, susflinut deja de nu-meroøi lideri atlantici proeminenfli, ar putea de asemenea diminuariscul unei crescânde rivalitæfli economice între UE mai unitæ øiSUA. În orice caz, eventualul succes al UE în îngroparea antago-nismelor naflionaliste europene vechi de secole, cu efectele lordistrugætoare la nivel mondial, ar merita costul unei diminuæri trep-tate a rolului decisiv al Americii ca arbitru actual al Eurasiei.

Extinderea NATO øi a UE ar putea contribui la revigorareasentimentului în scædere al Europei asupra vocafliei sale mai largi øiar consolida în acelaøi timp, spre binele atât al Americii, cât øi alEuropei, cuceririle democratice obflinute prin încheierea cu succes


1 Câteva propuneri constructive în acest sens au fost avansate de CSIS (Centrulpentru Studii Internaflionale øi Strategice), cu ocazia Conferinflei sale asupra Americii øiEuropei, desfæøuratæ la Bruxelles în februarie 1997. Ele porneau de la eforturi conjugatepânæ la reforme structurale, menite sæ reducæ deficitele guvernelor, sæ dezvolte o maiputernicæ bazæ industrialæ de apærare europeanæ, care ar putea întæri colaborarea trans-atlanticæ în domeniul apærærii øi ar spori rolul Europei în cadrul NATO. O listæ a acestorinifliative øi a altora, în scopul creøterii rolului Europei, se aflæ în America and Europe:A Partenership for a New Era, de David C. Gompert øi F. Stephen Larrabee (ed.), SantaMonica, Calif.: RAND, 1997).


a Ræzboiului Rece. Miza acestui efort este nimic altceva decât re-laflia pe termen lung a Americii cu Europa. O nouæ Europæ este încæpe cale sæ se formeze øi dacæ aceastæ nouæ Europæ trebuie sæ ræ-mânæ, din punct de vedere geopolitic, o parte din spafliul„euro°atlantic“, extinderea NATO este esenflialæ. Mai mult decâtatât, un eøec în extinderea NATO, acum cæ angajarea în acestproces a fost fæcutæ, ar nærui conceptul unei Europe în expansiuneøi i°ar demoraliza pe central°europeni. Ar putea chiar reaprindeaspirafliile geopolitice ale Rusiei în Europa Centralæ, actualmenteadormite sau pe cale de dispariflie.

Într°adevær, eøecul efortului condus de americani în direcflia ex-tinderii NATO ar putea trezi dorinfle chiar mai ambiflioase aleRusiei. Nu este încæ evident — iar istoria consemnatæ aratæ cuputere contrariul — cæ elita politicæ a Rusiei împærtæøeøte dorinflaEuropei pentru o puternicæ øi de lungæ duratæ prezenflæ militaræ øipoliticæ americanæ în Europa. În consecinflæ, câtæ vreme promo-varea unei relaflii de cooperare din ce în ce mai mare cu Rusia esteîn mod clar doritæ, este important ca America sæ transmitæ un mesajclar în legæturæ cu prioritæflile sale mondiale. Dacæ trebuie fæcutæ oalegere între un sistem euro°atlantic mai larg øi o relaflie mai bunæcu Rusia, prima trebuie sæ fie de o incomparabil mai mare impor-tanflæ pentru America.

Din aceastæ cauzæ, orice înflelegere cu Rusia privind chestiuneaextinderii NATO nu trebuie sæ atragæ dupæ sine un rezultat care sæaibæ ca efect transformarea efectivæ a Rusiei într°un membru cu puterede decizie al alianflei, prin aceasta atenuând caracterul euro°atlanticspecial al NATO øi, concomitent, rezervând membrilor nou-admiøiun statut de mâna a doua. Aceasta ar crea posibilitæfli pentru Rusiasæ reia nu numai efortul de a recâøtiga o sferæ de influenflæ în EuropaCentralæ, dar øi sæ foloseascæ prezenfla sa în interiorul NATO pentruca, exploatând orice neînflelegere între America øi Europa, sæ încercesæ reducæ rolul Americii în chestiunile europene.

Este, de asemenea, crucial ca, dupæ ce Europa Centralæ intræ înNATO, orice noi garanflii de securitate date Rusiei în legæturæ cu re-giunea aceasta sæ fie cu adeværat reciproce øi astfel sæ confere sigu-ranflæ ambelor pærfli. Restricfliile cu privire la desfæøurarea de trupeNATO øi de arme nucleare pe teritoriul noilor membre pot fi un



important factor în risipirea unor îngrijoræri legitime ale Rusiei, daracestea ar trebui sæ fie dublate de garanflii similare din partea Rusieiîn legæturæ cu demilitarizarea „proeminenflei“ de la Kaliningrad,potenflial ameninflætoare din punct de vedere strategic, øi prin limi-tæri privind desfæøuræri importante de trupe în apropierea graniflelorstatelor ce vor deveni membre ale NATO øi UE. În vreme ce toflivecinii de la Vest ai Rusiei, proaspæt independenfli, sunt neræbdætorisæ aibæ o relaflie stabilæ de cooperare cu Rusia, ei de fapt continuæsæ se teamæ de ea din motive istorice uøor de înfleles. De aceea, rea-lizarea unei înflelegeri echitabile între NATO/UE øi Rusia ar fisalutatæ de tofli europenii ca un semnal cæ Rusia face, în sfârøit,mult°aøteptata alegere post°imperialæ în favoarea Europei.

Aceastæ alegere ar netezi drumul pentru un efort mai larg deîntærire a statutului Rusiei øi a considerafliei faflæ de ea. Calitateaformalæ de membru al G°7, ca øi îmbunætæflirea mecanismului po-litic al OSCE (în interiorul cæreia ar putea fi instituit un comitetspecial de securitate, compus din America, Rusia øi mai multe flærieuropene importante) ar putea crea oportunitatea pentru angajareaconstructivæ a Rusiei în trasarea dimensiunilor atât politice, cât øide securitate ale Europei. Dublat de continuæ asistenflæ financiaræpentru Rusia øi de dezvoltarea unor proiecte mult mai ambiflioasepentru a lega Rusia mai strâns de Europa prin noi reflele de auto-stræzi øi cæi ferate, procesul de concretizare a alegerii fæcute deRusia în favoarea Europei ar putea avansa în mod semnificativ.

Rolul pe termen mai lung al Rusiei în Eurasia va depinde înmare mæsuræ de alegerea istoricæ pe care Rusia trebuie sæ o facæ,poate chiar în cursul acestui deceniu, cu privire la autodefinirea desine. Chiar dacæ Europa øi China îøi vor extinde sfera lor de influ-enflæ regionalæ, Rusia tot va ræmâne în stæpânirea celei mai extinsesuprafefle din lume ca proprietate realæ. Ea se întinde pe zece fuseorare øi are un teritoriu de zece ori mai mare decât SUA sau China,iar, în aceastæ privinflæ, o Europæ chiar lærgitæ pare micæ pe lângæ ea.Astfel, nu lipsa de teritorii este problema principalæ a Rusiei. Maidegrabæ, uriaøa Rusie trebuie sæ priveascæ în faflæ øi sæ deducæ im-plicafliile pentru ea însæøi ale faptului cæ Europa øi China sunt dejamai puternice economic øi cæ de asemenea China ameninflæ sæ de-pæøeascæ Rusia în ce priveøte ritmul modernizærii sociale.



În aceste împrejuræri, ar trebui sæ fie mai clar pentru elita poli-ticæ rusæ cæ principala prioritate a Rusiei este propria sa moderni-zare, mai degrabæ decât angajarea într°un van efort de a°øi recâøtigafostul statut de putere mondialæ. Date fiind întinderea enormæ øidiversitatea flærii, un sistem politic descentralizat, bazat pe piafla li-beræ ar fi mult mai adecvat pentru a descætuøa potenflialul creator alpoporului rus øi al vastelor resurse naturale ale flærii. În schimb, oastfel de Rusie descentralizatæ va fi mult mai puflin sensibilæ lamobilizæri de tip imperial. O Rusie liber confederatæ — compusædintr°o Rusie europeanæ, o Republicæ siberianæ øi o Republicæextrem-orientalæ — ar cultiva cu mai mare uøurinflæ relafliieconomice cu Europa, cu noile state din Asia Centralæ øi cuOrientul, ceea ce ar accelera propria dezvoltare a Rusiei. Fiecaredin cele trei entitæfli confederate ar fi mult mai capabile sæ valorificepotenflialul creator local, sugrumat sute de ani de greaua mânæbirocraticæ a Moscovei.

O decizie claræ din partea Rusiei în favoarea opfliunii europenemai degrabæ decât a uneia imperiale ar fi mai probabilæ dacæ Americaurmeazæ cu succes al doilea imperativ al politicii sale faflæ de Rusia,øi anume: întærirea pluralismului geopolitic predominant în spafliulpost°sovietic. O astfel de întærire ar ajuta la descurajarea oricærortentaflii imperiale. O Rusie postimperialæ øi orientatæ cætre Europaar trebui de fapt sæ considere cæ eforturile americane în acest scopsunt folositoare în consolidarea stabilitæflii regionale øi în reducereaposibilitæflii aparifliei conflictelor de°a lungul noilor sale frontieresudice, potenflial instabile. Dar politica de consolidare a pluralis-mului geopolitic nu ar trebui condiflionatæ de existenfla unei bunerelaflii cu Rusia. Este mai degrabæ importantæ o asigurare în cazulîn care o astfel de bunæ relaflie nu reuøeøte sæ se dezvolte, pentru aîmpiedica reapariflia vreunei politici imperialiste ruse realmenteameninflætoare.

Rezultæ cæ sprijinul economic øi politic pentru cele mai impor-tante dintre noile state independente este parte integrantæ dintr°ostrategie mai largæ pentru Eurasia. Consolidarea unei Ucraine su-verane, care între timp se auto°redefineøte ca stat central°europeanøi se angajeazæ într°o integrare mai strânsæ cu Europa Centralæ, esteo componentæ decisivæ a unei astfel de politici, tot aøa cum este



realizarea unor relaflii mai strânse cu state°pivot din punct de vederestrategic precum Azerbaidjanul øi Uzbekistanul, în completareaunui efort mai general de a deschide Asia Centralæ (în ciuda piedi-cilor puse de Rusia) spre economia mondialæ.

Investiflii internaflionale pe scaræ largæ într°o regiunecaspicæ°central°asiaticæ din ce în ce mai accesibilæ nu ar ajutanumai la consolidarea independenflei noilor state de aici, dar, petermen lung, ar fi øi spre binele unei Rusii democratice øipostimperiale. Exploatarea intensæ a resurselor minerale øi deenergie ale regiunii ar genera prosperitate, insuflând un mai maresentiment de stabilitate øi securitate în zonæ øi poate chiar reducândriscurile unor conflicte de tip balcanic. Binefacerile unei dezvoltæriregionale accelerate bazate pe investiflii din afaræ ar radia øi spreprovinciile ruse învecinate, care tind spre subdezvoltareeconomicæ. Mai mult, o datæ ce noile elite conducætoare dinregiune vor înflelege cæ Rusia agreeazæ integrarea regiunii îneconomia mondialæ se vor teme mai puflin de consecinflele politiceale unor relaflii economice strânse cu Rusia. În timp, o Rusienon°imperialæ ar putea astfel reuøi sæ fie acceptatæ ca partenereconomic principal în regiune, deøi nu mai este conducætorulimperial al acesteia.

Pentru a susfline stabilitatea øi independenfla Caucazului de Sudøi Asiei Centrale, America trebuie sæ fie atentæ sæ nu îndepærtezeTurcia øi ar trebui sæ facæ tatonæri în legæturæ cu posibilitatea uneiîmbunætæfliri a relafliilor sale cu Iranul. O Turcie care se simteexclusæ din Europa, cæreia a cæutat sæ i se alæture, va deveni o Turciemai islamicæ, foarte probabil sæ voteze contra lærgirii NATO de necazøi mai puflin probabil sæ coopereze cu Occidentul în efortul de astabiliza øi de a integra o Asie Centralæ laicæ în comunitatea mondialæ.

În consecinflæ, America ar trebui sæ°øi foloseascæ influenfla înEuropa pentru a încuraja eventuala admitere a Turciei în UE øi artrebui sæ°øi facæ un punct important din tratarea Turciei ca stat eu-ropean — cu condiflia ca politica internæ a Turciei sæ nu ia o întor-sæturæ dramaticæ în direcflia islamismului. Consultæri periodice cuAnkara asupra viitorului bazinului Mærii Caspice øi Asiei Centrale arda Turciei un sentiment de parteneriat strategic cu SUA. America artrebui, de asemenea, sæ sprijine puternic dorinfla Turciei ca o conductæ



de petrol de la Baku, în Azerbaidjan, pânæ la Ceyhan pe flærmulturcesc al Mediteranei sæ serveascæ drept important mijloc deexportare a surselor de energie din bazinul Mærii Caspice.

În plus, nu este în interesul Americii perpetuarea ostilitæfliidintre ea øi Iran. Orice eventualæ reconciliere ar trebui sæ se bazezepe recunoaøterea unui interes strategic mutual în stabilizarea a ceeace, actualmente, este o vecinætate regionalæ foarte schimbætoare dinpunctul de vedere al Iranului. Este clar cæ orice astfel dereconciliere trebuie sæ fie urmæritæ de ambele pærfli, øi nu este ofavoare oferitæ de una din pærfli celeilalte. Un Iran puternic, chiarmotivat religios, dar nu fanatic anti°occidental este în interesulStatelor Unite, øi, în ultimæ instanflæ chiar elita politicæ iranianæ arputea admite aceastæ realitate. Între timp, interesele americane petermen lung în Eurasia ar fi mai bine servite prin abandonareaactualelor obiecflii ale SUA faflæ de cooperarea economicæ maistrânsæ între Turcia øi Iran, mai ales în construirea de noi conductede petrol, øi, de asemenea, faflæ de noi legæturi între Iran,Azerbaidjan øi Turkmenistan. Participarea americanæ pe termenlung la finanflarea unor astfel de proiecte ar fi, de fapt, øi în interesulAmericii2.

Posibilul rol al Indiei trebuie øi el pus în valoare, deøi ea esteacum un actor relativ pasiv pe scena Eurasiei. India este înfrântægeopolitic de coaliflia dintre China øi Pakistan, iar o Rusie slabæ nuîi poate oferi sprijinul politic furnizat altædatæ de Uniunea Sovieticæ.Totuøi, supraviefluirea democrafliei sale este importantæ prin aceeacæ simpla ei existenflæ combate mai bine decât tomuri de dezbateriacademice ideea cæ drepturile omului øi democratice sunt o mani-festare parohial-occidentalæ. India dovedeøte cæ antidemocraticele


2 Este indicat sæ citæm aici sfatul înflelept oferit de colegul meu de la CSIS, AnthonyH. Cordesman (în dizertaflia sa The American Threat to United States, februarie 1997,p. 16, susflinutæ la Army War College), care a avertizat împotriva predilecfliei americanede a demoniza chestiuni øi chiar nafliuni. Aøa cum a spus el: „Iranul, Irakul øi Libia suntcazuri pe care SUA le-a considerat regimuri ostile, pe drept, dar a stabilit pericolele øile-a «demonizat», færæ sæ expunæ vreo mizæ aplicabilæ, pe termen mediu sau lung, pentrustrategia sa. Diriguitorii politici ai SUA nu pot spera sæ izoleze complet aceste state øinu are nici un sens sæ le trateze pe toate ca fiind la fel de «sælbatice» sau «teroriste».Statele Unite træiesc într°o lume cenuøie din punct de vedere moral øi nu pot reuøiîncercând sæ o facæ albæ sau neagræ“.


„valori asiatice“ propagate de reprezentanfli din Singapore pânæ înChina sunt pur øi simplu antidemocratice, dar nu neapærat caracte-ristice Asiei. Mai mult decât atât, eøecul Indiei ar fi o lovituræ datæperspectivelor democratice øi ar îndepærta de pe scenæ o putere carecontribuie la un mai mare echilibru în Asia, datæ fiind, mai ales, as-censiunea Chinei spre întâietate geopoliticæ. Deci, o angajare pro-gresivæ a Indiei în discuflii asupra stabilitæflii regionale, în specialasupra viitorului Asiei Centrale, devine oportunæ, ca sæ nu mai vor-bim de promovarea unor legæturi bilaterale mai directe între struc-turile de apærare americane øi indiene.

În Eurasia, pluralismul geopolitic ca întreg nu va putea finiciodatæ atins øi nici nu va fi stabil în absenfla unei profundeînflelegeri strategice între America øi China. Reiese cæ o politicæ deangajare a Chinei într°un dialog strategic serios, eventual un efortdin trei direcflii care sæ implice øi Japonia, este primul pas necesarpe calea sporirii interesului Chinei faflæ de o punere de acord cuAmerica care sæ reflecte interesele geopolitice respective (mai alesîn Asia Centralæ øi de Nord°Est) pe care cele douæ flæri leîmpærtæøesc în comun. Ceea ce ar folosi, de asemenea, Americiipentru a elimina orice îndoialæ în privinfla angajamentului sæu faflæde o singuræ Chinæ politicæ, în afara cazului în care chestiuneaTaiwanului se precipitæ øi se înræutæfleøte, mai ales dupæ absorbfliaHong Kong°ului de cætre China. Mai mult, este în interesul Chineica aceastæ includere sæ fie o demonstraflie încununatæ de succes aprincipiului conform cæruia chiar øi o Chinæ Mare poate tolera øipæstra o diversitate crescutæ în rânduiala politicii sale interne.

În vreme ce — aøa cum am argumentat în capitolele 4 øi 6 —orice eventualæ coaliflie chino°ruso°iranianæ împotriva Americii nuva trece dincolo de vreo atitudine tacticæ ocazionalæ, este importantca SUA sæ trateze cu China de o aøa manieræ, încât Beijingul sæ nuse îndrepte spre aceastæ coaliflie. În orice astfel de alianflæ „antihe-gemonicæ“, China ar fi cea mai puternicæ, cea mai dinamicæ, øi decielementul central. O astfel de coaliflie ar putea apærea doar în jurulunei Chine nemulflumite, frustrate øi ostile. Nici Rusia øi nici Iranulnu dispun de mijloacele necesare pentru a deveni punctul central deatracflie pentru o asemenea coaliflie.



Un dialog strategic americano°chinez privind zonele pe care a-mândouæ flærile doresc sæ le vadæ eliberate de sub dominaflia altorflæri ce aspiræ sæ devinæ hegemoni este de aceea imperativ. Dar casæ progreseze, dialogul ar trebui sæ fie susflinut øi serios. În decursullui, chestiunile contencioase referitoare la Taiwan sau chiar la drep-turile omului ar putea fi abordate mai convingætor. Într°adevær, sepoate sublinia în mod destul de credibil cæ problema liberalizæriiinterne a Chinei nu este o chestiune chinezæ pur internæ, deoarecenumai o Chinæ prosperæ øi pe cale de democratizare are o øansæsæ°øi atragæ Taiwanul în mod paønic. Orice încercare de reunificareforflatæ nu numai cæ ar pune în pericol relaflia dintre China øiAmerica, dar ar øi genera, inevitabil, consecinfle adverse pentru ca-pacitatea Chinei de a atrage capital stræin øi de a°øi susfline dez-voltarea. Propriile aspiraflii ale Chinei la superioritate regionalæ øila un statut mondial ar fi astfel sacrificate.

Deøi China devine o putere dominantæ în regiune, este puflinprobabil ca ea sæ devinæ o putere mondialæ mult timp de acum în-colo (din motivele expuse în capitolul 6) — dar temerile paranoicefaflæ de China ca putere mondialæ genereazæ în China megalomanie,în vreme ce devin, probabil, øi sursa unei profeflii realizabile în sinea intensificærii ostilitæflii dintre America øi China. În consecinflæ,China nu ar trebui sæ fie nici înfrânatæ, nici îmblânzitæ. Ea ar trebuisæ fie tratatæ cu respect, ca cel mai mare stat în curs de dezvoltaredin lume, øi — cel puflin pânæ acum — unul cu destul succes. Rolulsæu geopolitic nu numai în Orientul Îndepærtat, ci øi în toatæ Eurasiaar putea creøte øi el. De aceea, ar fi logicæ cooptarea Chinei însummit-ul anual la vârf al Grupului celor 7, cele mai dezvoltate flæridin lume, mai ales cæ includerea Rusiei a extins atenflia reuniunii lavârf de la probleme economice la cele politice.

De vreme ce China devine din ce în ce mai integratæ în sistemulmondial øi deci mai puflin capabilæ øi înclinatæ sæ°øi exploateze su-perioritatea regionalæ într-o manieræ politicæ obtuzæ, rezultæ cæ, defapt, apariflia unei sfere chineze de deferenflæ în zone de interes is-toric pentru China poate deveni parte dintr°o structuræ eurasiaticæde acomodare geopoliticæ. Evoluflia unei Corei unificate spre o ast-fel de sferæ depinde mult de nivelul reconcilierii dintre Japonia øiCoreea (pe care America ar trebui s°o încurajeze mai activ), dar, în



orice caz, este puflin probabilæ reunificarea Coreii færæ o punere deacord cu China.

La un moment dat, o Chinæ Mare va face inevitabil presiunipentru o rezolvare a problemei Taiwanului, dar gradul de includerea Chinei într°o reflea de legæturi economice øi politice internaflionaledin ce în ce mai solide ar putea, de asemenea, avea un impact po-zitiv asupra naturii politicii interne a Chinei. Dacæ includerea HongKong°ului de cætre China se dovedeøte a nu fi represivæ, formula luiDeng pentru Taiwan, „o singuræ flaræ, douæ sisteme“ s°ar putea re-defini ca „o singuræ flaræ, mai multe sisteme“. Aceasta ar putea facereunificarea mai acceptabilæ pentru pærflile implicate— ceea ce în-tæreøte din nou ideea cæ færæ o evoluflie politicæ a Chinei înseøi, o re-constituire paønicæ a unei Chine unice nu va fi posibilæ.

În orice caz, din motive istorice, precum øi geopolitice, China artrebui sæ considere America aliatul sæu natural. Spre deosebire deJaponia sau Rusia, America nu a avut pretenflii teritoriale faflæ deChina; øi, spre deosebire de Marea Britanie, nu a umilit niciodatæChina. Mai mult, færæ un consens strategic viabil cu America, Chinaeste puflin probabil sæ fie capabilæ sæ continue sæ atragæ investifliistræine masive atât de necesare creøterii sale economice, cât øi do-bândirii întâietæflii regionale. Din acelaøi motiv, færæ o punere deacord strategicæ între America øi China ca ancoræ orientalæ a impli-cærii Americii în Eurasia, America nu va avea o geostrategie pentruAsia continentalæ; iar færæ o geostrategie pentru Asia continentalæ,America nu va avea o geostrategie pentru Eurasia. Astfel, pentruAmerica, puterea regionalæ a Chinei, cooptatæ într°un cadru mai largde cooperare internaflionalæ, poate fi un atu geostrategic de im-portanflæ vitalæ în asigurarea stabilitæflii Eurasiei — în aceastæ privinflæla fel de important ca Europa øi mult mai cu greutate decât Japonia.

Dar, spre deosebire de situaflia Europei, un cap de pod demo-cratic în zona continentalæ orientalæ nu va apærea curând. Ceea ceface sæ fie cu atât mai important ca eforturile Americii de a cultivao relaflie strategicæ mereu mai profundæ cu China sæ se bazeze perecunoaøterea neechivocæ a faptului cæ o Japonie democraticæ øi cusucces economic este pentru America partenerul numærul unu înPacific øi partenerul°cheie în lume. Deøi Japonia nu poate deveni oputere asiaticæ dominantæ regional, datæ fiind puternica aversiune



pe care o provoacæ în regiune, ea poate deveni o putere internaflio-nalæ de prim rang. Tokyo îøi poate fæuri un rol influent la nivelmondial prin cooperarea strânsæ cu SUA în ceea ce s°ar putea numinoua agendæ de preocupæri mondiale, evitând în acelaøi timp oriceefort inutil øi potenflial contraproductiv de a deveni putere regio-nalæ. Astfel, sarcina diplomafliei americane ar trebui sæ fie aceea dea ghida Japonia în aceastæ direcflie. Un acord de liber schimb întreAmerica øi Japonia, creând un spafliu economic comun, ar întærilegætura dintre cele douæ flæri øi ar promova acest scop, de aceea uti-litatea acestui acord ar trebui examinatæ împreunæ.

Printr°o strânsæ relaflie geopoliticæ cu Japonia, America va reuøiîntr°un mod mai sigur sæ înlesneascæ aspirafliile regionale ale Chinei,opunându°se în acelaøi timp manifestærilor sale mai despotice. Nu-mai pe aceastæ bazæ poate izbuti o punere de acord în trei direcflii— care presupune putere mondialæ a Americii, întâietate regionalæa Chinei øi conducere internaflionalæ a Japoniei. Dar aceastæ largæ pu-nere de acord geostrategicæ ar putea fi subminatæ de o imprudentæextindere a cooperærii militare americano°japoneze. Rolul principalal Japoniei nu ar trebui sæ fie de portavion imposibil de doborât alAmericii în Orientul Îndepærtat, iar Japonia nu trebuie sæ fie prin-cipalul partener militar asiatic al Americii sau o posibilæ putereregionalæ asiaticæ. Eforturile prost direcflionate pentru a promovavreunul din scopurile de mai sus ar face doar sæ separe completAmerica de Asia continentalæ, sæ anuleze perspectivele realizærii unuiconsens strategic cu China øi astfel sæ zædærniceascæ sarcina Americiide a consolida un pluralism geopolitic stabil în întreaga Eurasie.

UN SISTEM DE SECURITATE TRANS°EURASIATIC

Stabilitatea pluralismului geopolitic al Eurasiei, care sæ pre-întâmpine apariflia unei puteri dominante unice, ar fi întæritæ deapariflia în cele din urmæ, poate pe la începutul secolului urmætor, aunui Sistem de Securitate Trans°Eurasiatic (TESS) Un asemeneaacord de securitate transcontinental ar trebui sæ includæ un extinsNATO — øi legat de Rusia printr°un acord de cooperare — Chinaøi Japonia (încæ legatæ de SUA prin tratatul bilateral de securitate).



Dar pentru a ajunge aici, NATO trebuie mai întâi sæ se extindæ øisæ angajeze Rusia într°un cadru regional mai larg de cooperare îndomeniul securitæflii. În plus, americanii øi japonezii trebuie sæ seconsulte øi sæ colaboreze strâns pentru a pune în miøcare un dialogpolitic øi de securitate triunghiular, în Extremul Orient, care sæ an-gajeze China. Dialogul tripartit de securitate americano°japo-no°chinez ar putea, eventual, implica mai mulfli participanfli dinAsia øi, mai târziu, un dialog între ei øi Organizaflia pentruSecuritate øi Cooperare în Europa. La rândul sæu, acest dialog arputea netezi calea pentru o serie de consfætuiri cu toate stateleeuropene øi asiatice, începând astfel procesul de instituflionalizare aunui sistem de securitate transcontinental.

În timp, ar putea începe sæ capete contur o structuræ mai for-malæ, stimulând apariflia unui Sistem de Securitate Trans°Eurasiaticcare, pentru prima oaræ, ar cuprinde întreg continentul. Formareaacestui sistem — definirea conflinutului sæu øi apoi instituflionaliza-rea lui — ar putea deveni cea mai importantæ inifliativæ arhitecturalædin deceniul urmætor, o datæ ce politicile eivdenfliate mai devremevor fi creat pre°condifliile necesare. Un asemenea larg cadru trans-continental de securitate ar putea cuprinde øi un comitet permanentde securitate, compus din entitæflile eurasiatice cele mai importante,în vederea întæririi capacitæflii TESS de a promova cooperarea efec-tivæ în chestiuni hotærâtoare pentru stabilitatea mondialæ. America,Europa, China, Japonia, o Rusie confederatæ, India øi poate alte flæriar putea, împreunæ, servi drept nucleu pentru un asemenea sistemtranscontinental mai structurat. Eventuala apariflie a TESS ar puteatreptat degreva America de o parte din povara ei, prelungind înacelaøi timp rolul sæu decisiv de stabilizator øi arbitru al Eurasiei.

DUPÆ ULTIMA SUPERPUTERE MONDIALÆ

Pe termen lung, politica mondialæ trebuie sæ devinæ din ce în cemai nefavorabilæ concentrærii de putere hegemonicæ în mâinileunui singur stat. Astfel, America este nu numai prima øi singurasuperputere cu adeværat mondialæ, ci øi, probabil, ultima.



Aceasta se întâmplæ nu numai pentru cæ statele°nafliuni devintreptat din ce în ce mai permeabile, ci øi pentru cæ nofliunea de puteredevine mai difuzæ, mai divizatæ øi mai puflin limitatæ de graniflelenaflionale. Este posibil ca øi puterea economicæ sæ devinæ mai dis-persatæ. În urmætorii ani, probabil, nici o putere nu va atinge nivelulde aproximativ 30% din PIB°ul mondial pe care America l°a men-flinut aproape de°a lungul întregului secol al XX°lea, ca sæ nu maivorbim de acel 50% atins în 1945. Unele estimæri sugereazæ cæ pela sfârøitul acestui deceniu America încæ va mai defline 20% dinPIB°ul mondial, scæzând, probabil, la aproximativ 10–15% prinanul 2020, în vreme ce alte puteri — Europa, China, Japonia — sevor apropia mai mult sau mai puflin de nivelul Americii. Dar pre-ponderenfla economicæ mondialæ a unei singure entitæfli, de genulcelei atinse de America în decursul acestui secol, este puflin pro-babilæ, ceea ce va avea evidente consecinfle militare øi politice demare ræsunet.

Mai mult, însuøi caracterul multinaflional øi excepflional al so-cietæflii americane a fæcut ca Americii sæ°i fie mai lesne sæ°øi uni-versalizeze hegemonia, færæ ca ea sæ paræ a fi una strict naflionalæ.De exemplu, un efort din partea Chinei de a atinge supremafliamondialæ ar fi inevitabil privit de ceilalfli ca încercare de a impuneo hegemonie naflionalæ. Mai simplu spus, oricine poate deveniamerican, dar numai un chinez poate fi chinez — ceea ce plaseazæo barieræ suplimentaræ øi importantæ în calea oricærei hegemoniimondiale esenflialmente naflionale.

În consecinflæ, o datæ ce supremaflia Americii va începe sæpæleascæ, este puflin probabil ca actuala ei dominaflie mondialæ sæ fiereluatæ de singur stat. Astfel, întrebarea-cheie este „Ce va læsaAmerica lumii ca moøtenire durabilæ a supremafliei sale?“

Ræspunsul depinde parflial de cât de mult va mai dura aceastæsupremaflie øi de cât de energic va crea America un cadru de parte-neriate-cheie de putere care, în timp, pot fi instituflionalizate maiformal. De fapt, intervalul în care America va avea ocazia istoricæde a°øi exploata în mod constructiv puterea mondialæ s°ar puteadovedi relativ scurt, din motive interne øi externe. O democraflieautentic populistæ nu a atins niciodatæ pânæ acum supremaflia inter-naflionalæ. Urmærirea puterii øi mai ales costurile economice øi



sacrificiile umane pe care exercitarea unei astfel de puteri le reclamædeseori nu sunt în general de naturæ sæ se împace cu înclinafliiledemocratice. Democratizarea este neprielnicæ mobilizærii imperiale.

Într°adevær, factorul nesigur cel mai periculos privind viitorular putea foarte bine fi acela dacæ America ar deveni primasuperputere incapabilæ sau nedoritoare de a°øi exercita puterea. Arputea ea deveni o putere mondialæ incapabilæ? Sondajele de opiniearatæ cæ doar o modestæ minoritate (13%) dintre americani sunt înfavoarea ideii cæ, „în calitate de unicæ superputere, SUA ar trebuisæ continue a fi liderul mondial cel mai important în rezolvareaproblemelor internaflionale“. O copleøitoare majoritate (74%)preferæ ca America „sæ°øi îndeplineascæ porflia sa cinstitæ înrezolvarea problemelor internaflionale împreunæ cu alte flæri“3.

Mai mult, deoarece America devine o societate din ce în ce maimulticulturalæ, îi va fi poate øi mai greu sæ realizeze un consens închestiuni de politicæ externæ, cu excepflia cazului unei ameninflæriexterne directe, cu adeværat masive øi larg percepute ca atare. Unastfel de consens a existat, în general, pe tot parcursul celui de aldoilea ræzboi mondial. Dar el îøi avea rædæcinile nu numai învalorile democratice profund împærtæøite pe care publicul le simfleaameninflate, dar øi într°o afinitate etnicæ øi culturalæ faflæ devictimele predominant europene ale totalitarismului ostil.

În absenfla unei provocæri externe comparabile, s°ar putea casocietæflii americane sæ°i fie mult mai greu sæ ajungæ la un acord cuprivire la politici externe ce nu pot fi direct legate de convingeri e-senfliale øi simpatii cultural°etnice larg împærtæøite øi care mai nece-sitæ încæ un angajament imperial de duratæ øi uneori costisitor. Ladrept vorbind, douæ perspective extrem de diferite asupra conse-cinflelor victoriei istorice a Americii în Ræzboiul Rece ar putea fi maiatrægætoare din punct de vedere politic: pe de o parte, perspectiva


3 An Emerging Consensus — A Study of American Public Attitudes on America’sRole in the World (College Park: Centrul de Studii Internaflionale øi de Securitate de laUniversitatea din Maryland, iulie 1996). Este demn de observat, øi chiar în continuareacelor de mai sus, cæ studii realizate de acelaøi centru la începutul lui 1997 (cercetætorprincipal: Steven Kull) au arætat cæ o considerabilæ majoritate este în favoarea extinderiiNATO (62% pentru, dintre care 27% hotærât pentru; øi doar 29% împotrivæ, dintre care14% hotærât contra).


cæ sfârøitul Ræzboiului Rece justificæ o reducere importantæ a anga-jærii mondiale a Americii, indiferent de consecinflele asupra statu-tului sæu mondial; øi pe de alta, înflelegerea faptului cæ a sosit timpulunui multilateralism internaflional autentic, cætre care America artrebui chiar sæ cedeze o parte din suveranitatea sa. Amândouæ acesteextreme pretind loialitatea unor grupuri din electorat.

Mai general, schimbærile culturale din America s°ar putea sæ nufie nici ele propice exercitærii susflinute, în stræinætate, a unei puteriimperiale autentice. Aceastæ exercitare necesitæ un înalt grad demotivare dogmaticæ, angajare intelectualæ, mândrie patrioticæ. Darcultura dominantæ în flaræ s°a fixat din ce în ce mai mult pe diver-tismentul de masæ, puternic dominatæ de teme de evadare din socialøi de hedonism personal. Efectul cumulat a fæcut din ce în ce maidificilæ mobilizarea consensului politic necesar pentru poziflia con-ducætoare în stræinætate a Americii, o poziflie susflinutæ øi uneoricostisitoare. Mijloacele de comunicare în masæ au jucat un rol deo-sebit de important în aceastæ privinflæ, generând o puternicæ repulsiefaflæ de orice folosire selectivæ a forflei ce atrage dupæ sine morfli øirænifli, fie oricât de puflini.

În plus, atât Americii, cât øi Europei Occidentale le°a fost foartegreu sæ se adapteze consecinflelor culturale ale hedonismului socialøi cu pierderea dramaticæ a locului central ocupat în societate de va-lorile bazate pe religie. (În aceastæ privinflæ, sunt izbitoare parale-lele cu declinul sistemelor imperiale prezentate sumar în Capitolul 1.)Criza culturalæ ce a rezultat a fost dublatæ de ræspândirea drogurilorøi, mai ales în America, de legætura ei cu chestiunea rasialæ. În sfâr-øit, rata creøterii economice nu mai poate fline pasul cu crescândelepretenflii materiale, acestea fiind stimulate de o culturæ ce pune mareprefl pe consum. Nu am exagera dacæ am spune cæ un sentiment deanxietate istoricæ, poate chiar de pesimism, a devenit palpabil însegmentele mai culte ale societæflii occidentale.

Cu aproape cincizeci de ani în urmæ, un celebru istoric, HansKohn, observând tragica experienflæ a celor douæ ræzboaiemondiale øi consecinflele øubrezitoare ale provocæriitotalitariste era îngrijorat cæ Vestul ar fi putut deveni „obosit øiepuizat“. Într°adevær, el se temea cæ „omul secolului al XX°lea



a devenit mai puflin încrezætor decât înaintaøul sæu din secolulprecedent. El a fost martorul puterilor întunecate ale istorieiprin propria sa experienflæ. Lucruri ce pæreau de domeniul tre-cutului au reapærut: credinflæ fanaticæ, lideri infailibili, sclavie øimasacre, dezrædæcinarea unor populaflii întregi, cruzime øibarbarie“4.

Aceastæ lipsæ de încredere s°a accentuat prin vasta dezamægirefaflæ de consecinflele sfârøitului Ræzboiului Rece. În locul unei „noiordini mondiale“ bazate pe consens øi armonie, „lucrurile carepæreau sæ aparflinæ trecutului“ au devenit deodatæ viitorul. Deøiconflictele etnic°naflionale nu mai prezintæ riscul unui ræzboi im-portant, ele ameninflæ totuøi pacea în pærfli importante ale globului.Astfel, ræzboiul nu va fi scos din uz prea curând. Fiindcæ nafliunile maibogate sunt constrânse de înalta lor capacitate tehnologicæ de auto-distrugere, ca øi de propriile interese, s°ar putea ca ræzboiul sæ fi de-venit un lux pe care numai popoarele særace ale acestei lumi øi°l potpermite. În viitorul previzibil, cele douæ treimi særæcite ale omeniriis°ar putea sæ nu fie motivate de constrângerile celor privilegiafli.

Este, de asemenea, demn de observat cæ actele de terorism øiconflictele internaflionale s°au lipsit pânæ acum — în mod remar-cabil — de folosirea oricæror arme de distrugere în masæ. Cât timpva dura aceastæ auto°constrângere este, în mod inerent, imposibilde prevæzut, dar crescânda disponibilitate, nu numai din partea sta-telor, ci øi a grupurilor organizate, de abflinere de la folosirea mij-loacelor provocatoare de victime în masæ — prin folosirea armelornucleare sau bacteriologice — creøte øi ea inevitabil probabilitateafolosirii lor.

Pe scurt, America, în calitate de primæ putere a lumii, se con-fruntæ cu un interval foarte îngust de ocazii istorice. Momentulactual de relativæ pace mondialæ s°ar putea sæ fie scurt. Aceastæperspectivæ subliniazæ nevoia urgentæ a unei angajæri americane înlume care sæ se concentreze în mod deliberat pe întærirea stabilitæfliigeopolitice internaflionale, iar acest lucru este capabil sæ reînvie înOccident un sentiment de optimism istoric. Acest optimism reclamæ


4 Hans Kohn, The Twentieth Century (New York, 1949), p. 53.


capacitatea demonstratæ de a face faflæ simultan provocærilor socialeinterne øi geopolitice externe.

Dar reînvierea optimismului occidental øi universalismul valo-rilor occidentale nu depind doar de America øi de Europa. Japoniaøi India demonstreazæ cæ ideea despre drepturile omului øi aceeaprivind locul central pe care trebuie sæ-l ocupe experimentul demo-cratic pot fi la fel de valabile øi în decoruri asiatice, atât foarte dez-voltate, cât øi în curs de dezvoltare. Continuul succes democratic alIndiei øi Japoniei este øi el, de aceea, de enormæ importanflæ însusflinerea unei perspective mai încrezætoare privind viitoarea con-figuraflie politicæ a globului. Într°adevær, experienfla lor, ca øi aceleaale Coreii de Sud øi Taiwanului sugereazæ cæ economia în continuæcreøtere a Chinei, asociatæ cu presiuni din afaræ în direcflia operæriiunor schimbæri generate de o mai mare angajare internaflionalæ, arputea duce la democratizarea progresivæ a sistemului chinez.

A rezolva aceste provocæri este povara Americii, ca øi respon-sabilitatea sa unicæ. Datæ fiind realitatea democrafliei americane, unræspuns eficient va necesita realizarea unei înflelegeri publice a con-tinuei importanfle a puterii americane în formarea unui cadru lærgitde cooperare geopoliticæ stabilæ, care sæ evite anarhia mondialæ øisæ amâne cu succes apariflia provocærii unei noi puteri.

Aceste douæ fleluri — evitarea anarhiei mondiale øi împiedi-carea aparifliei unui rival în ce priveøte puterea — sunt inseparabiledin perspectiva definifliei pe termen lung a scopului angajæriimondiale a Americii, øi anume acela de realizare a unui cadru du-rabil de cooperare geopoliticæ mondialæ.

Din nefericire, pânæ acum, eforturile de a formula un nou o-biectiv principal de urmærit în toatæ lumea, de cætre SUA, dupæsfârøitul Ræzboiului Rece, au fost unidimensionale. Ele nu au reuøitsæ lege nevoia de îmbunætæflire a condifliei umane cu imperativulpæstrærii locului central al puterii americane în viafla internaflionalæ.Mai multe asemenea încercæri recente pot fi identificate. În primiidoi ani ai administrafliei Clinton, susflinætorii „,multilateralismuluihotærât“ nu au luat suficient în consideraflie realitæflile fundamentalede putere contemporanæ. Mai târziu, accentuarea, în alternativæ, aideii cæ America ar trebui sæ se concentreze pe o mondialæ „lærgiredemocraticæ“ nu a luat în consideraflie, în mod adecvat, continua




importanflæ, pentru America, a menflinerii stabilitæflii pe glob sauchiar a promoværii unor relaflii de putere avantajoase, dar, dinpæcate, nu „democratice“, ca de pildæ cu China.

Ca prioritate principalæ a SUA, unele interese, de aproapeconcentratæ atenflia asupra lor, au fost øi mai puflin satisfæcætoare,cum ar fi concentrarea asupra eliminærii nedreptæflii ce dominæ îndistribuirea mondialæ a bogæfliei, asupra realizærii unui „parteneriatstrategic avansat“ special cu Rusia sau asupra limitærii proliferæriiarmelor. Alte alternative — protejarea mediului înconjurætor sau, øimai cu greutate, combaterea ræzboaielor locale — au tins øi ele laignorarea realitæflilor fundamentale de putere mondialæ. Ca urmare,nici una din formulærile de mai sus nu a exprimat pe deplinnecesitatea de a crea o minimæ stabilitate geopoliticæ mondialæ cabazæ esenflialæ pentru simultana prelungire a hegemoniei americaneøi evitarea eficientæ a anarhiei internaflionale.

Pe scurt, scopul politicii SUA trebuie sæ fie, færæ nici o scuzæ,dublu: sæ prelungeascæ propria poziflie dominantæ a Americii pentrucel puflin încæ o generaflie, preferabil, øi mai mult; øi sæ creeze uncadru geopolitic capabil sæ absoarbæ inevitabilele øocuri øi tensiuniimplicate de schimbærile socio°politice øi care, în acelaøi timp, sædevinæ nucleul geopolitic de responsabilitate comunæ în vedereaadministrærii paønice a problemelor mondiale. O etapæ prelungitæ decooperare, extinsæ treptat, cu principalii parteneri eurasiatici, stimulafliøi arbitrafli de America, poate contribui øi la crearea precondifliilorpentru o eventualæ îmbunætæflire a structurilor existente ale ONU,din ce în ce mai depæøite. O nouæ distribuflie a responsabilitæflilor øiprivilegiilor poate atunci lua în considerare realitæflile modificate deputere mondialæ, atât de diferite faflæ de cele din 1945.

Aceste eforturi vor avea în plus avantajul istoric de a beneficiade noua reflea de legæturi mondiale care creøte exponenflial în afarasistemului tradiflional al statelor°nafliuni. Aceastæ reflea — flesutæ decorporaflii multinaflionale, ONG°uri (organizaflii non°guvernamen-tale, multe dintre ele cu un caracter transnaflional) øi de comunitæfliøtiinflifice, øi întæritæ de Internet — creeazæ deja un sistem mondialneoficial, care, în mod inerent, este propice cooperærii mondialeatotcuprinzætoare øi mai instituflionalizatæ.



În decursul urmætoarelor decenii, o structuræ funcflionalæ decooperare mondialæ, bazatæ pe realitæflile geopolitice, ar putea astfelsæ aparæ øi sæ°øi asume treptat rolul actualului „regent“ al lumii, carepentru moment øi°a asumat povara responsabilitæflii faflæ de stabi-litatea øi pacea lumii. Succesul geostrategic în aceastæ cauzæ ar re-prezenta o moøtenire bunæ de pe urma rolului Americii nu numai caprima, dar øi ultima cu adeværat superputere globalæ.


Tiparul executat la Regia Autonomæ „Monitorul Oficial“


Tabla de sah 17-240

Documents

Transcript of Tabla de sah 17-240