Noua epoc a migratiilor

Cu toate c sedentarismul a reprezentat o treapt semnificativ a dezvoltriiumanittii, acesta nu a implicat imobilitatea ca stare de normalitate a societtilorcomplexe. Fiecare etap istoric si mai toate civilizatiile au cunoscutvariate forme de mobilitate spatial; deci migratia, n variate ipostaze . tindes fie o constant a istoriei speciei umane. Cu toat sustinerea pentru ideea depermanent istoric a migratiilor n variate ipostaze credem c asertiunea cumanitatea a intrat ntr-o nou epoc a migratiilor (Castles si Miller, 2003)este ntru totul justificat.Pe de o parte, avem argumentul volumului si al cuprinderii: creste numrulmigrantilorsi al regiunilor de pe glob implicate n procese de migratie (fie catri de origine, fie ca tri de destinatie). n perioada 1985-1990, populatialumii a crescut n medie anual cu 1,7%. Cresterea medie anual a migrantilora fost de 2,6% (IOM, 2000, p. 5). La nivel global, numrul migrantilor legalia sporit de la 75 de milioane n 1965 la 192 de milioane (aproximativ 2-3% dinpopulatia lumii) n 2005 (IOM, 2000, 2005). La nceputul acestui mileniunumrul migrantilor care nu dispuneau de documente legale de rezident(rezidenti iregulari sau ilegali) a fost evaluat ntre 15 si 30 de milioane,nregistrnd o crestere dinamic (ILO, 2004, p. 96). n prezent, aproximativ3% din populatia lumii poate fi considerat migrant. Tot la argumentul cuprinderii,trebuie mentionat reducerea relevantei distantei geografice n articulareasi propagarea unor procese de migratie. n contextul reducerii costurilor,timpuluisi a riscurilor implicate de deplasri la distante mari una dintreregularittile/legile migratiei formulate de Ravenstein la sfrsitul secoluluial XIX-lea: .procesele de migratie se extind treptat respectnd logica proximittii geografice. (Ravenstein, 1889, p. 286) tinde s fie treptat infirmat.Aceasta se datoreaz avansului tehnologic n industriile de transport si comunicatii, care faciliteaz mobilitatea si comunicarea la distant. Se dezvoltastfel sisteme de migratie (practici migratorii de durat, institutionalizate ntreunitti geo-politice bine delimitate) aflate la distante geografice considerabile,cum ar fi cea ntre Brazilia si Japonia (Tsuda, 1999).n al doilea rnd, pentru a sustine ideea de nou epoc a migratiilor, puteminvoca argumentul diversificrii si al dinamicii migratiei contemporane. nceea ce priveste diversificarea, trebuie mentionat faptul c procesele demigratie devin din ce n ce mai eterogene mai ales sub aspectul destinatiilor sial structurii populatiilor implicate n aceste procese. Astfel, migratia, altdatdominat de brbati, devine din ce n ce mai feminizat (creste pondereafemeilor). Acest lucru se produce n mare parte datorit modificrii structuriipopulatieitrilor dezvoltate (prin mbtrnire) si cererii crescute de servicii dengrijire, asigurate n special de ctre femei (Phizacklea, 1998). Reunificareafamililor, industria cstoriilor si a sexului au si ele un rol considerabil npropagarea migratiei feminine.Un alt aspect al diversificrii migratiei se poate constata si n ceea ceprieste variatetea categoriilor sociale implicate n migratie si obiectiveleurmrite. Cursurile migratorii originare dintr-o anumit regiune (care, ntrecut, din punctul de vedere al caracteristicilor sociologice a persoanelorimplicate, erau destul de monocrome) devin diversificate att sub aspectulscopurilor urmrite de migranti (afaceri, studii, munc, relatii familiale,pensionari care migreaz ca s maximizeze puterea de cumprare etc.), ct sial stratificrii socioprofesionale a populatiei angajate n migratie (tineri,pensionari, persoane nalt calificate sau fr nici o calificare etc.).n ceea ce priveste dinamica migratiei contemporane, trebuie mentionate sischimbrile relativ rapide ale trilor de destinatie a migratiei. O parte dintrile din sudulEuropei (Italia, Spania, Portugalia), care pn acum ctevadecenii au fost tri de emigratie, s-au transformat relativ recent n destinatiipreferate de un numr considerabil de imigranti. Mai mult, trile importantede origine a migrantilor din sistemul migrator dinspre estul ctre vestul Europei(Polonia, Romnia), a cror populatii s-au conectat masiv n ultimele deceniila fluxurile migratorii, tind s se transforme n tri de emigrare. n Romnia,la sfrsitul anului 2006, numrul rezidentilor strini (cetteni strini care, lamomentul respectiv, au avut un permis valid de rezident n Romnia) a fost de48.200, prognozndu-se o crestere semnificativ pentru perioada imediaturmtoare (Horvth, 2007, p. 4).n al treilea rnd, asistm la o crestere att a dependentei de migratie, ctsi a problemelor implicate de imigranti si migratie. n ceea ce priveste dependenta, aceasta este valabil att pentru trile de origine, ct si pentru trile dedestinatie ale migratiei. Asa se face c n trile de origine exist comunittilocalesi uneori chiar ntreaga economie national care depind ntr-o msursemnificativ de remiteri (sume de bani trimise acas de emigranti), resursadesea considerat drept un panaceu al subdezvoltrii, n special n tri cusrcie cronic, cum ar fi trile africane sau, n context european, RepublicaMoldova. De exemplu, cresterea economic recent a Romniei (mai ales lacapitolul de consum intern) se datoreaz si remiterilor (sumele de bani trimiseacas de migranti). Volumul remiterilor pe anul 2007 a fost evaluat la 7,2miliarde de euro, reprezentnd aproximativ 6% din PIB-ul (Produsul InternBrut) Romniei pe anul respectiv (Buscu, 2008, calcule proprii1). Cealalt fata acestui proces este reprezentat de dependenta de migratie a economiilor sisociettilor care primesc un numr mare de imigranti. Imigrantii (necalificatisau cu calificare medie) reprezint o surs de fort de munc ieftin, contribuindla mentinerea unor preturi mici si la crearea de profituri substantiale nanumite sectoare (constructii, agricultur, spre exemplu). Un profit mai dificilde estimat pentru trile de destinatie a migratiei o reprezint cel rezultat nurma fortei de munc nalt calificate sau exodul creierelor (brain drain).Cert este c aceste dependente negative (lipsa de resurse n trile de origineale migratiei) si cele pozitive (beneficiile imigratiei n trile de destinatie) facca migratia s persiste si, ntr-un anumit sens, s devin propria ei cauz:regiunile de origine sunt dependente de remiteri, economiile trilor de imigrarede profiturile aduse de imigratie si imigranti. Dependenta de migratie aregiunilor mai dezvoltate devine si mai pronuntat odat cu declinul fertilittii,precumsi cu mbtrnirea populatiei si aparitia dezechilibrelor majore ntregeneratii. n acest context, specialisti ONU vorbesc despre migratia de nlocuirea populatiei (population replacement migration), deci o migratie ce seimpune n contextul confruntrii cu problemele implicate de o structurdemografic dezechilibrat. O parte din ce n ce mai mic de populatie activtrebuie s ntretin o populatie de inactivi n crestere, cu precdere pensionari.Astfel, dac statele europene intentioneaz s-si mentin populatia la nivelulanului 1995 (728 de milioane de persoane, inclusiv statele din fosta UniuneSovietic), cu o structur pe vrste relativ echilibrat, ar avea nevoie (nperioada 1995-2050) de circa 100 de milioane de imigranti (United Nations,2001, pp. 83-84). Datorit migratiei, eterogenitatea cultural a multori tricreste n mod semnificativ si acest multiculturalism nu este vzut ca fiindlipsit de probleme, n toate aspectele lui. n societattile de imigrare adesea seinvoc un anumit deficit de integrare a imigrantilor, constnd n faptul c nufiecare grup de imigranti se conformeaz n mod identitic asteptrilor societtiimajoritare de a adera la modelele culturale dominante ale societtilor n careimigreaz (pentru contextul german, vezi Esser, 1980). Unele grupuri constituiteadevrate societti paralele, puternic diferentiate cultural fat de modeleculturale majoritare. O atare situatie, combinat cu o doz de intolerant(rasism sau rasism cultural) asociettii majoritare, poate genera marginalizaresocialsi tensiuni interculturale. Ca urmare migratia contemporan reprezinto provocare continu la adresa mecanismelor si modelelor dominante aleproduceriisi asumrii coeziunii sociale, dar si vizavi de pattern-urile dominantede asumare si afirmare a apartenentei la o anumit comunitate politic,erodnd ideile si ideologiile n fort referitoare la natiune si cettenie (Baubck,2001; Levitt si Dehesa, 2003). Dubla cettenie sau migrantii fr cetteniatrii de destinatie, dar care au cptat o serie de drepturi sociale si chiarpolitice datorit nasterii sau rezidentei ndelungate n trile de destinatie, facproblematice functionarea ideei de cettenie, asa cum a fost ea asumat n modconventional ca loialitate exclusiv a unui individ fat de o entitate politico-national. Afilierile, loialittile si identtile multiple sunt doar unele dinputine situatii .neortodoxe. rezultate n urme migratiei contemporane.Aceast dualitate concomitent a dependentei de migratie si .problemele.crescnde implicate de gestionarea ei reprezint un paradox (valabil cu precdere n spatiul european, dar nu numai) ce marcheaz aceast nou er amigratiei: cu toate c statele vd ratiunea pentru care ar fi necesar s generezesau s sustin cote nsemnate de imigrare, ezit. i ezit tocmai din cauzareactiilor unor segmente semnificative de cetteni fat de ceea ce ei definescca probleme generate de imigranti si migratie. Devine din ce n ce mai cert:celebrarea multiculturalittii din ultimele decenii nu nseamn n mod automatsi solutionarea problemelor incumbate de diversitatea etnocultural crescnd.n fine, aceast nou dinamic a miscrilor migratorii are loc n contextulintensificrii procesului de globalizare si de restructurare a economiei globale.Globalizarea genereaz dualitatea acumulrii economice coplesitoare si dinamicanemaintlnit a relocrii capitalului productiv. Astfel, apar si se dezvoltrapid asa-zisele orase globale, caracterizate de acumularea, concentrarea unorserviciistintifice, tehnologice si financiare. Aceste megalopolisuri genereazsi sustin o migratie permanent a diferitelor categorii sociale. Pe de alt parte,capitalul productiv tinde s fie realocat aproape exclusiv pe logica maximizriiprofitului (fr a tine prea mult seama de impactul social, de interesele statelornationale, de considerente ecologice sau culturale); aceasta nseamn cregiuni din ce n ce mai marginale ale lumii sunt incluse n procesul productieiglobale, rezultnd suprapuneri cteodat stranii de spatialitti si temporalittidiferite (Sassen, 1991, 2000). Aceste procese de schimbare creeaz noi cereride fort de munc pe pietele dezvoltate, cumulativ cu cresterea potentialuluimigrator n trile de origine a potantialilor migranti (pentru contextul european,vezi Dvell, 2005). Delocalizarea capacittilor productive genereaz resursesi motivatie pentru migratie n trile n curs de dezvoltare, realiznd legturicomplexe ntre trile de origine si destinatie a capitalului, care astfel potdevenitri de destinatie, respectiv tri de origine a migrantilor. n plus,cresterea dinamicii capitalului global se produce partial datorit cresteriipropensiunii retelelor globale (financiare, a companiilor multinationale etc.)de a deveni autonome si chiar de a influenta statele nationale (Castels, 1996).Aceste schimbrile structurale ale economiei globale si pozitionarea statelornationale vizavi de aceasta pot explica o parte din noile dinamici migratorii, ncare statele nationale pot fi vzute ca avnd o capacitate diminuat, dar totusiexistent, n a genera si/sau controla migratia international.