SUPLIMENT LA „REALITATEA ILUSTRATĂ” Hr. 716

m■;... '

RÀN DUIALÂ MULT AŞTEP- J

TATA J

!n sfârşit, il. general An to- J uesca a făcut la S inaia , râa- f du ia l» caie de m a lt trebuia: ţ a desfătat** jocurile- de noroc *

«Se acslo. O! de când trebuia a- f ceasta! Câtă pustiire a tăcut ' c a a n c i l a ti* a, până să « st ; puie lacăt la poartă!

Se iiclsimbau m ulte In (ara J* noastră, se trâm biţau vorbe ‘ m ari despre cu ltură şi buna J gospodărie, despre tot soiul de * înd reptări; dar capiştile joc«- J rilor de noroc răm âneau. Peste J toate, plutea cea dela S i» ai a. * Odată însă ce o aveau pe ea, J puteau trage nădejde că n ’au să J p iară n ici cele dela Constanţa, \ Slănic, B ăile Herculane şi unde f se m ai aflau. Şi, tara era im- J pănată cu această ticăloşie şi J ispitea lum ea uşuratecă să‘ se J dusă să-şi scursă pungile acolo, f

Ce unealtă de stricăciune e- J ran aceste jocuri de noroci Şi J oare de ce nu se desfiinţau? Ce J le (inea in picioare?

Trebnie să ti lost ceva la » m ijloc; trebuie să fi fost m ari foloase, care se scurgeau în că- > m ările unor puternici ai zilei. * Aveau nevoie de aşa izvoare J pentrra tra iu l lor.

D ar acum ia tă , vestea cea ’ mare a venit. Templul neruŞi- n ării s’a închis. Ei, are să se ţ sim tă gospodăria S inaiei că pa- f costea jocurilor nu va m ai dăi- f nu i în m ijlocu l ei? f

Are să se sim tă, dar nu a pa- <f ijubă, ci a sănătate. Vor lips i f strigoii care m âncau vlaga şi ♦ vrednicia oraşului. S ina ia nu va pieri fără ei, ci se va însă- f nătosl.

i t

In ziua de 23 August ISSU s a năs­cut cea m a i m ică fetiţă din lume. Se num ea Dot şi cântărea 140 gra­me. A trăit până la 15 an i şi la moarte cân-tărea patru kilogram e şi jum ătate.

Monedele «ie războiu

A L T » LA BAND

Ac mu, dacă s’a făcut ce s’a făcut cu S inaia , trebuie să ur- r inexe şi a]|ii. In tara noastră ' m a i avem astfel de cu iburi de $ stricăciune.

Dacă d. general Antonescu a . găsit de bine să lipsească tara J de pacostea Sinaiei, aşa trebue ' acum să cureţe tara şi de toate * celelalte ispite, care pun pun- ţ gilè oamenilor la grea incer- ţ care. Deocamdată ne fericim cu ce s’a făcut şi aşteptăm bucu- f rogi să urmeze şi celelalte. Vom t bate d in palme şi atunci. *

I I I

Ş I N E M E R N IC II DE ALT SOI f

Acum, dacă d. general Anto- nescn a sim ţit scârbă de cele ce se petreceau ia S ina ia şi pe care . toţi trâm bitaşii „asanării mo- J rale” a tă r ii le lăsau în pace, i la fel m a i avem în tară şi alte soiuri de cuibare ale ticăloşiilor ocrotite. Vai! de câte ori s’a dat zvoană în tară că se face rându ia lă , că s’a isprăv it cu j Crucea de P iatră, că a dat be- J leaua peste Casanova — ştiţi J tot locaşuri ale destrăbălării în J Bucureşti! Ş i oricât se scria J despre aceasta, că sunt mă- J trăşite d in locul lor, că sunt puse pe fugă, că l i s'a lua t apa dela moară, aş! ele răm âneau pe loc, de parcă ar fi avut ră dăcin i de otel.

Acum dacă s’a pornit curăfi- 4 rea diintr’un capăt, să a jungă şi i la celălalt capăt $i să auzim că la Crucea de P ia tră este in a- {• devăr cruce şi nu desfrâul Va <i tresălta lum ea când va auzi de <i asemenea curăţiri, '<•

A rh im . SCRIBAN i

i\

onedele create in cu rsu l ş i d in cauza ră z b o iu lu i au fost, în 191k— 18, m u lte ş i de s o iu r i

varia te , m a i ales d a to rită m a te ria ­lu lu i d in care erau făcute. Un colec­ţ io n a r a adunat un nu m ăr m are, re ­p ro d u c â n d u-lc a p o i in t r ’un vo lum consacrat d e s c r ie r ii lo r. A la iu r i de banc note m inuscu le sc văd ş i je ­toane d in m eta l com un. Belgia‘ a a- v u t monede, de z in c ; a lte ţă r i le-au fa b ric a t d in fe r, u n e o ri n iche la le , ca de p ild ă ace'ea d in S cand inav ia , a lte o r i g rosolane ş i negre, asemeni co la n e lo r pe c a r i Kegele P ru s ie i le im p ă rţ ia , după în frân ge re a de la Je­na, do am n e lo r de la Curte c a r i dă­ru ise ră s ta lu lu i toate b i ju te r iile pe r- soiu ile. .4« fos t bătute c h ia r jetoane c[e ca 'lon^ în t im p ce în l in s ia s’au t ip ă r i t m ă rc i poştale având valoare de m onedă, La P aris , câteva in s t i­t u ţ i i de c re d it au pus în c irc u la ţie monede de a lu m in iu ş i m onede cart erau o s im p lă m arcă poşta lă apăra tă de o p lacă de ce lu lo id .

a poşta c e n tra lă d in P aris , In s t ia i ia L u v ru lu i, fu n c ţio n e a ză

se rv ic iu fo a rte o r ig in a l, e w e co n s titu e u n u l d in m ira je le p r in c ip a le a le m e ca n ism u lu i a tâ t de co m p lica t a l a p a ra tu lu i posta i.

A cest se rv ic iu are ro lu l să desci­freze. adesea c h ia r să ghicească, a - d resele fa lse sau in com p lec te depe p lic u r i, apo i să le re c tif ic e şi să le com plecteze, p e n iru c a sc riso rile să poa tă a jun ge la d e s tin a ţie cu o eû t m a i m ică în tâ rz ie re pos ib ilă .

D is de d im in e a ţă încep să soseas­că la acest b iro u s c r is o r i, m esagii şi •pachete, care n ’au p u tu t f i d is t r i ­b u ite de o f ic i ile de c a rt ie r , d in lipsa u n e i adrese su fic ien te . Se p o t so­c o ti până la 3.000 de asemenea s c r i­so ri pe zi, 27.000 z ia re , a p o i prospec­te, c ă r ţ i ş i im p r im a te de to t fe lu l, care a r cădea în re b u t, fă ră v re d n i­c ia şi — des igu r — in te lig e n ţa fu n c ­ţ io n a r i lo r acestu i se rv ic iu , care n u poate f i în c re d in ţa t o r icu i.

Ca să tr ie z i ş i să clasezi to a te a - ceste sc riso ri ş i să re s ta b ile ş ti ade­vă ra te le adrese, tre b u ie să f i i înzes­t r a t cu pe rsp icac ita te , p rezen ţă de s p ir it ş i un d a r a l g h ic itu lu i pe care n u - l\a re o ric ine . F u n c ţ io n a r ii acestu i se rv ic iu au fo s t s u p ra n u m iţ i ,,E d ip ii P oşte i“ , căc i adesea au de d e s c ifra t adevăra te en igm e. Şi asta n u n u m a i d in cauza g re şe lilo r şi n e g lije n ţe lo r, c i şi d in cauza fa rs o r ilo r , c a r i se d is ­trează să tra n s fo rm e adresele în adevăra te rebusu ri.

Ia tă , de exem plu , o scrisoare a - dresată lu i Cutare, s tr. B ă rb a ţ ilo r în s u ra ţ i No. 50. B in e în ţe les că nu ex is tă o asemenea s tradă , n ic i la P aris ş i n ic i a iu rea. Degeaba ş i-a u b ă tu t cap u l fa c to r ii , căc i nu isbuteau să id e n tif ic e b iza ra adresă. Scrisoa­rea tr im is ă d in b irou , căzu în m â i­n ile u n u i şef. Acesta, după ce se g â n d i câ tva , scrise pe p lic cu c re io ­n u l roşu ; „V ez i s tr. M a r t ir i lo r 50“ . Ş i c h ia r aşa e ra : u n g lu m e ţ bo te ­zase s tr. M a r t ir i lo r — * irn r in B ă rb a ­ţ i lo r în s u ra ţi.

T uiau ii en,triezi au o încredere tn r tu in înţepăturile de aitotne, tane ar vindeca reumatisme, nevral- £ ii şi alte boit de soiul acesta, l a ­ctată ce „aliaiătorul de dureri” îşi face apariţia. în tr ’un sat. pacienţii dau n ăva lă d in toate părţile , m a i ale« că preţul m ed icam entu lu i e foarte m ic: şase pence cu totul.

Ia tă cum procedează alin&torul: alege u n loc potrivit, pe braţu l sau pe piciorul bo lnavului, îl freacă cu un produs antiseptic, apoi ap lică deasupra o cuşcă m inuscu lă de sârm ă, in care este înch isă o a lb ină. Ou a ju to ru l uimii fir de paiu, el în ­tă r ită alb ina, p ân ă când. înfuriiin- du-se. aceasta decide să joace rolul „medical” ce i s’a a tr ibu it şi îşi în ­fige acul in pielea bolnavului, care pleacă m u lţum it de această m etodă simplistă.

u ji - i

a Hollywood există o poliţie in ternă adm irab il organizată, care veghează pretutindeni,

cu cea m a i m are atenţie, spre a con­stata dacă artistele au pierdut ceva.

Căci n u trece o zi fă ră ca „stelele” să n u uite, în cabine, inele scumpe, port-ţiigarete, bibelouri, ba chiar b iju te rii şi coliere de mare valoare.

Alteori, artiş tii u ită h â r t ii de a fa ­ceri sau — ceeace este şi m a i grav— scrisori in tim e, aruncate pe jos sau pe vreo m obilă.

Toate aceste obiecte sunt ridicate, clasate, puse în ordine şi înapoiate celor în drept. Natural, funcţiona­l i i însărc inaţi cu acest serviciu, tre­buie să a ibă o cinste ireproşabilă şi totodată o discreţie şi o tărie de caracter puţin comune, ca să rezi­ste tuturor ispitelor. Şi Duamneaeu ştie cât de nfuniwxwje sunt aiceßte topite! .tJÜ

V il ele?

m

mu n o a ş te ţi m eseria de g u s tă - to r, ră s p â n d ită m a i ales în F ra n ţa ? G u s tă to ru l este u n

f in cunoscă to r de v in u r i, ca p a b il să spună p ro ve n ie n ţa , c a lita te a ş i d in ce an e reco lta c u tă ru i v in .

N u e o p ro fe s iu n e la înd e m â n a o ric u i. Ea cere a p t itu d in i specia le, o p ra c tic ă în d e lu n g a tă şi u n cer a i g u r i i deosebit de sensib il. C e lo t m a i f in i cun oscă to ri u se poate în ­tâ m p la să se înşele. Să ia de exem ­p lu u n v in 1920, d re p t v in 1921. In o c h ii p ro fa n ilo r este o greşală ne ­însem na tă . d a r p e n tru p ro fe s io n iş ti este c a p ita lă . S’au vă zu t oam en i c a r i au p re fe ra t să se s in uc id ă fa ţă de o asemenea dezonoare !

Ia tă o anecdo tă a m u z a n tă :Un negusto r de v in u r i d in c h a m ­

pagne ce>'u î n t r ’o z i pă re rea a do i e x p e rţ i re n u m iţ i, asupra u n o r v in u r i pe c a r i le avea în p iv n iţă . B in e în ţe ­les, fie ca re tre b u ia să lucreze sepa­ra t de c e lă la lt. D a r conc luz ia fu i - d e n tic ă : u n u l d in bu toa ie tre b u ia scos d in uz.

— Este un exce len t v in de R om a- née, d in 1923, spuse cel d in tâ i, d a r are u n gu s t de corn , fo a rte n e p lă ­cu t.

N e gu s to ru l î i puse pe am â n d o i f a ­ţă în fa ţă , d a r n ic i u n u l n u vo i să cedeze asupra p ă re r ii lu i ; a tu n c i h o - tă r î ră să verse b u to iu l şi în fu n d u l lu i se găsi ceva care le dădu d re p ­ta te la a m â n d o i; u n c u ţ i t de o ţe l cu m â n e r de c o rn !

n America, ţara celor m a l no­stime curiozităţi, marile in ­dustrii şi m arii fabricanţi se

servesc pentru reclam ă de oameni cari sunt în stare să se arunce d in vârfu l unu i sgârie-nour pentru ca a tunc i când vor ajunge să facă în- fcr’un mod foarte na tu ra l reclama cutăru i produs sau cutărei firme.

Albineleyindecă

r e i ş m a S k "

eorge Storey, d in D enham (Anglia), a găsit u n intere­sant m ijloc de a-şi câştiga

existenţa. E l şi-a lua t numele de „alinător de dureri” şi um b lă toa tă vara, d in sat în sat, pu rtând în spi­nare un fel de vas negru d in care se aude un zumzet curios. E o cu ­tie cu allibine, a i căror ro l este să înţepe eBentţiâ fcû Storey.

In vara anu lu i 1895 au apăru t pe

lacuri şi p la je „ghetele pentru apă”:

erau de a lum in iu si funcţionau de­

stul de b ine _ când cel care le purta

reu ţia să se nteofinft In picioare.

2

M I G U E LDE CERVANTES • 1UN EROIC 1P

P entru a concepe această figwä de nebun sublim care este Don Quichotte,

pentru a închipui un suflet atât de mare §i de pur trebue să ai un caracter a cărui forţă şi frumu­seţe să depăşească obicinuitul. Cervantes a fost uni părinte demn de nepieritorul său erom în cursul tragicei şi tumultoasei sale .vieţi el a dat uimitoare do­vezi de nobleţă şi măreţie. In cei cinci ani de captivitate pe cari i-a petrecut sub cerul Africii, o- mul acesta s’a arătat capabil de un curaj şi de o generozitate atât de mare încât nu ne mai miră să vedem că dintr’un asemenea su­flet a putut ieşi o operă atât de frumoasă.

într’o z i din Septembrie 1575, trei corăbii de piraţi încărcate cu prada şi prizonieri sosesc în por­tul D’zair, redutabilă fortăreaţă pe coastele Barbariei (nume dat regiunilor din Africa de Nord si­tuate la Apus de Egipt, cuprin­zând Marocul, Algeria, Tunisul şi regenta Tripolisului) unde sini­stre galere îşi lasă ancorele a- semeni unor păsări de pradă ce-şi înîig ghiarele pe marginea cuibului. Printre captivii desti­naţi tuturor supliciilor se află Miguel de Cervantes şi fratele său, Rodrîgo. Până aci. acela care avea să ilustreze literatura spaniolă, nu fusese decât un ob­scur soldat în armata lui Don Jüan d© Awstria. In bătălia dela Lepante, el se distinsese printr’o vitejie ian» de seamăn care-1 dă­ruise cu două răni în piept şi cuo paralizie a manei stângi pe veci schilodită.

Atunci când cade în mâinile piraţilor, Cervantes are 28 de ani; braţ»! sau mutilat îl cruţă de infernul galerelor unde prizo­nierii sunt legaţi cu lanţuri de vâsle şi rămân acolo până la moarte; el fu aruncat în temniţa lui Amant Dali Marni. Viitorul pă­rinte al ilustrului Cavaler de la Mancia nu mai este decât un sclav supus tuturor umilirilor şi în primejdie de-a suferi cele mai teribile torturi.

Dar în sufletul acestui om arde un foc sacru a cărui flacără ajunge curând să ilumineze dis­perarea tovarăşilor săi de sufe­rinţă; aceştia văd in el un erou care le va aduce mântuirea. In scurt timp, dorul de libertate în­cepe să-l chinuiască amarnic pe bietul Mîguel care nu se poate resemna în faţa soartei sale şj înaintea spectacolului ce-1 oferă dezolarea amicilor săi.

Libertatea... Ea devine pentru el o iubită inaccesibilă ale cărei mângâieri le-a gustat odată şi inima sa n’o mai poate uita. De

patru ori, cu primejdia vieţii sale, el încearcă s’o recucereas­că, într’o sforţare tenace şi e- roică.

Ţinta întâiului său proect de evadare este Oran, pe vremea aceea spaniol. Dar vai! pentru a ajunge acolo trebue să străbată 60 leghe deacurmezişul unei câmpii aproape pustii, ostilă prin mărăcinişul şi terenul său pie­tros. Pentru a putea ajunge la ţintă, fugarii au nevoie de o că­lăuză; ei şi-o aleg dintre servito­rii lui Dali Marni şi încearcă pri­mejdioasa aventură. Au înşelat vigilenta gardienilor, au rupt lanţurile şi acum înaintează pe

AL LIBERTĂŢII

cărările arse de soare. E u:f drum pe care moartea pândeşte la fiece pas, căci leii rag în câm­pia berberă, şerpii mişună de colo-colo, iar triburile nomade stau la pândă, gata oricând să pună mâna pe fugari şi să'i predea stăpânirii în schim­bul unei pumn de gologani... Mi­guel ştie bine toate acestea dar el caută să-şi însufleţească tova­răşii de nenorocire cu vorba, şi evoacă în ei peisagiile luminoase ale patriei, pentru a le galvaniza curajul. Insă el şi-a făcut socote­lile fără a se gândi la trădarea aceluia care s’a angajat a-i con­duce la tinta: călăuza e cuprinsă de o spaimă subită la gândul că stăpânul său ar putea s “1 bănuie că a înlesnit fuga sclavilor şi sub pretext că se întoarce un y moment înapoi, spre a-şi da mai, bine seama de drumul pe care au pornit, el se face nevăzut.

In prada celei mai cumplite spaime, fugarii îi aşteaptă în­toarcerea, o zi întreagă, urmată de o noapte chinuitoare şi, în cele din urmă, văzând că nu mai revine şi măsurând imposibilita­tea de a continua singuri drumul, ei revin vlăguiţi, pieriţi de foa­me la închisoarea sumbră care-şi reînchisde în urmă"le sinistrele-i porţi. *

Zilele trec, Cervantes nu poate accepta sclavia; el suferă atât

Hassan-Paşa, s tăpân i torul A lgerulu i

în mândria cât şi în trupul său încărcat de lanţuri. Primul eşec n’a izbutit să-l doboare, setea sa de libertate este nestinsă. El se împrieteneşte în curând cu Jüan, clavul unui renegat grec, cu un

lip suspect, numit „Poleitorul”, care-şi schimbă zeii după nevoile turburei sale existenţe şi a cărui duplicitate Don Miguel nici n’o Înmieşte. Acest al doilea proect de evadare este abia în faşă când pe pământul maur sosesc răs­cumpărătorii, aducând bani pen­tru eliberarea mai multora din- tre prizonieri. Dar vai! Familia Cervantes este săracă şi cu toate sacrificiile sale n'a putut strângeo sumă suficientă pentru a-şi salva amândoi fiii. Miguel nu stă mult la gânduri: inima sa gene­roasă reclamă pentru sine soarta cea mai amară. Şi se mulţumeşte cu bucuria tristă a sacrificiului îi sfătueşte pe Rodrigo să bene­ficieze de aceşti bani veniţi din Spania şi să-şi cumpere liberta­tea. Tânărul acceptă, făgăduind să facă imposibilul pentru a veni în ajutorul celui rămas captiv (cuvânt pe care şrl va ţine) şi pleacă!

Mi&UEL DE CERVAKTES-SAAVEßRA

Miguel rămâne singur cu dis­perarea şi curajul său. El reîn­cepe să construiască un proect de fugă şi-l execută. In fruntea unui grup alcătuit din tovarăşii săi de suferinţă, evadează, ajun­ge la o peşteră ascunsă sub lauri trandafirii şi tufe de mirt care se află în grădinile lui Hassan, gu­vernatorul închisorii. Ajutat de Jüan, el îşi procură prin mii de şiretlicuri şi minuni de energie hrana necesară tovarăşilor săi şi lui însuşi. Şapte luni se scurseră astfel, în chinurile spaimei şi ale febrei pentrucă în cele din urmă să-şi vadă visul spulberat: mate- loţii corăbiei creştine care tre­

buia să-i salveze nu îndrăznesc să debarce şi dau îndărăt atunci când ei ajung la ţărm!

Miguel priveşte disperat pân­zele salvatoare ce înaintează în larg; libertatea se depărtează de el, scapă voinţei sale dârze de-ao recuceri.

In momentul acela „Poleitorul” socoteşte oportun să-şi vândă prietenii şi-i predă noului rege al Algerului, llassan Paşa. Cer- vantès vede pătrunzând în grotă oameni înarmaţi, trimişi în grabă să pună mâna pe fugari. Marele Spaniol ştie că orice captiv care evadează riscă ţeapa, spânzură-

toarea sau rugul; se hotărăşte să suporte numai el aceste suplicii şi-şi roagă tovarăşii să arunce a- supra sa toată vina acestei tra­gice aventuri. Declară inamicilor că numai el e vinovatul şi se vede târît în lovituri şi injurii, adus astfel înaintea cruntului stăpân, Hassan-Paşa. Acesta era vestit pentru cruzimea sa. dar

Cervantès e dintre acei cari ştiu să-şi înăbuşe glasul cărnii pentru a nu asculta decât de mândria sa, de un neîmblânzit simţ al demnităţii. Orgoliul său atinge cele mai înalte culmi ale curaju­lui omenesc; nu imploră, nu în- genunchie înaintea învingătoru­lui, astfel că acesta, uluit de a- tâta măreţie, nu vrea să se mân­jească cu sângele lui, mulţumin- du-se a-1 închide din nou, într’o celulă întunecoasă şi prins solid în lanţuri unde petrece cinci luni, pe jumătate gol, ros de dispe­rare şi torturat de foame.

In sfârşit, inamicii săi au reu­şit oare a~l învinge, a-i distruge dorul de libertate pentru el şi prietenii săi? Nn Ştiind că, actualul comandan pieţei Oransuferise şi el amărăciunea capti­vităţii. încearcă a-i trimite o scrisoare prin care-i solicită a- jutorul. Dar, surprins, mesagerul este spânzurat, iar el condamnat să primească două mii de beţe. Din fericire, această groaznică sentinţă nu e aplicată, graţie u~ nei intervenţii a nobililor mauri cuprinşi de respect înaintea a- cestui sublim aventurier.

La începutul anului 1579 el mai încearcă odată imposibilul. Făcând cunoştinţa unui grena­din, anume Gîron, care trăia ca renegat sub numele de Abder- ramau, el reuşeşte a deştepta în omul acesta amintirea patriei şi a credinţei sale de altădată, câşti- gândirl pentru cauza captivilor. E vorba, ca ajutat de un negu­stor din Valencia, să cumpere o fregată, echipată ca un vas de război, a cărei comandă s’o ia însuşi Abderraman. Pe corabia a­

ceasta trebue să fugă Cervantès cu cei şaptezeci tovarăşi de su­ferinţe ai săi. Dar trădarea ve- ghiază. luda se arată de data a- ceasta sub înfăţişarea unui do- minican, călugăr numai cu vest­mântul; el îşi vinde fraţii... pen­tru un scund de aur şi o oală cu grăsime!

Deşi ameninţat cu cele mai te­ribile torturi, Cervantes nu des­chide gura să-i trădeze pe cei doi bărbaţi care-l secundaseră cu atâta generozitate în proectul său şi ispăşeşte singur o pedeap­să înfiorătoare: el petrece luni de groaznică recluziune, cu fiare la mâini şi la picioare.

Dar, după cinci ani de capti­vitate, cinci ani de chinuri în cursul cărora tinereţea sa s’a' vestejit, îi vine însfârşit elibera­rea. Neînfricoşatul îndrăgostit al libertăţii, atât de scumpă orică­rui om, se reîntoarce în patrie cu sufletul însă destul de matur pentru a da la iveală acea capo d’operă care avea să-l facă ne" muritor.

U N D E MERGEM?TEATRE

T IvV i. ALHAMBRA: „Târgul sa­lu ta tu lu i“ .

TEATRUL COM EDIA : „Blockhouse“.TEATRUL R E G IN A M A R IA : „Papa

se lustrueşte“.

C INEM ATOGRAFE

ARO : ,,P r im u l ba l“.CAPITOL: „Furtuna“ .CARLTON: „La răscruce ae v ân ­

tu r i“ .ELYSÉE: ,S a lly , Irene şi M ary“ ; ,,La

răspântie“ şi „Rendez-vous la Elysée“.

FEM INA: „Anton cel groaznic“ .M IO R IŢ A : „Procesul Mărie i L a fa r­

ge“ şi ,.Cântecul eroilor“ .NISSA: „Em igranta“ şi „Călăreţii

veseli“OMNTiA: ' „Răsboiul fulger“ şi „13

scaune"PAiLAS: „Cântecul deşertului“ şi

„Soţul m eu conduce ancheta“ .M A LT O : „Vulpea arg intie“ şi M a ­

ria Ohapdelaine“ .R O X Y : ,^Balalaica“ .SELECT: „Vortoeşte-mâ de dragoste“,TRIANON : „Cei 3 Codon as”.

La întoarcerea in patrie, Don M iguel de Cervantes Istoriseşte prietenilor peripeţiile celor cinci an i de captivitate a sa

4

rA M U R I T U N O M I N T R ’ A D E V Ă R N E C U N O S C U T

eunăzi s’a stins d in v ia ţă , la New- York, v e s tit ili e xp lo ra to r F rede ric A lb e rt Cook. Pe v re m u ri, aven tu ­

r i le şi necazurile lu i de e xp lo ra to r po la r au făcu t o zarvă neob ic inu ită , s tâ rn ind până şi în presă o serie lungă de po le ­m ic i fu lgeră toa re . Se născuse în s ta tu l N e w -Y o rk ; cobora d in t r ’o fa m ilie ge r­m ană cu num ele de Koch, num e că ru ia p ă rin te le la i î i dete a[>ot o fo rm ă en­glezească.

Lându -ş i doc to ra tu l, p a rtic ip ă în 1891- 92 — ca m edic — la exped iţia a rc tică a lu i Peary.

D upă şase an i, în aceiaşi ca lita te , ia parte la exped iţia an ta rc tică belg iană la care se asociase ş i Am undsen pe care Cook, în descrierea acestei în tre p rin d e ri, ,1 citează ca m a rto r a l opere i sale, sus­ţ in â n d că n u m a i m u lţu m ită în g r i j i r i lo r lu i neostenite e x p lo ra to r ii au p u tu t su­p ra v ie ţu i f r ig u lu i ş i lipse i de a lim en te vrem e de câteva săptăm âni. In tre 1903 ş i 1900 Cook conduse el însuşi o exped i­ţie pe M untele M ckin leg , în A laska, de­c la rând că atinsese creştetu l acelui, rr. lin te .

In p rim ă va ra a n u lu i 1900, p regă ti în secret o exped iţie a rc lică . P lecai în i- lie d in A m erica , el se întoarse în tem brie , pentrue.a nu m a i decât să lau. -^c svonu l că în z iua de 2 t A p r ilie atinsese P o lu l N o rd unde, până a tunci, nu m a i călcase p ic io r omenesc. V â lva pe care o s tâ rn i în lum e a firm a ţia aceasta a fost im ensă; Cook fu să rb ă to rit, încărca t cu o n o ru ri de to t soiul, ia r A cadem iile de ş tiin ţe de p re tu tin d e n i î l n u m iră m em ­b ru de onoare. A m e rca n ii î i fă cu ră o p r i ­m ire tr iu m fa lă şi câtăva vrem e el fu erou l na ţiona l, un adevărat L in d b e rg a l v re m u r ilo r de a tunc i. In vo lu m u l „M g

a tta inm en t o f the Pole" Cook îş i poves­teşte că lă to ria noroi oasă în cu rsu l căreia insă n u m a i eschimoşii. î i fuseseră înso ţi- to r i. D a r în cu rând lum ea inccpu să pună !a îndo ia lă adevăru l spuselor sale ş i a trn e i Societatea de ş tiin ţe d in Copen­haga î l in v ită să p rtz in te m a te r ia lu l do­ved ito r, ceeace Cook şi făcu . D a r cu toa­te acestea. îndoe lile se presch im bară în siguranţă. Se dec la ră în m od solemn că el nu ajunsese n ic ioda tă la Pol. O ricum a r f i fost, p opu la rita tea e x p lo ra to ru lu i se iro s i ş i o avalanşă de c r it ic i şi de în v i­n u ir i se abătu asupra lu i. Cook se apără îm p o tr iva în v in u ir i lo r ş i Am undsen să ri in a ju to ru l său; ba a tu n c i când căp ita ­

nu l Peary se înapo ia d in reg iun ile a rc­tice, la o săptăm ână după el, Cook con­testă acestuia g lo r ia de a f i descoperit P o lu l. Apo i, vrem e îndelungată, nu s’a m ai v o rb it de el.

In 1924 reapare pe scenă. A tu n c i lansă

ştirea că. în tr ’o regiune îndepă rta tă d in Texas, găsise imense izvoare de pe tro l, în tem eia o societate pe a c ţiu n i pentru exploata rea lo r ; se fă cu ră p re g ă tir i u r ia ­şe pentruca în cele d in u rm ă să se con­state că în zona ind ica tă nu exista n ic i m ăcar o p ică tu ră d in p re ţiosu l lich id . A tu n c i se redeschise cam pania contra ex­p lo ra to ru lu i: nu n u m a i că i se contesta m a i m u lt decât o ricând g lo r ia de-a f i atins Po lu l, d a r au fost puse la îndo ia lă toate în tre p r in d e rile lu i precedente şi c h ia r ascensiunile pe m unte le M ckin ley. E bine să se şlie că m u lţ i savanţi adm it pos ib ilita te a ca unele isvoare de pe tro l să d ispară pen tru a reapare după câtva tim p . D a r aceasta nu fo lo s i la n im ic . A- m e ric a n ii erau fu r io ş i contra lu i ; i se făcu un proces şi ju d e c ă to r ii î l condam ­na ră pen tru înşe lătorie la p a tru a n i de închisoare. Dacă Cook avea duşm ani, nu e m a i p u ţin adevăra t că avea ş i p rie ten i ca ri nu se o d ih n iră până în c lip a când is b u tiră să capete re a b ilita re a lu i. Cerce­tă r i am ănun ţite doved iră că, în tr'adevar, în regiunea T exas-u lu i in d ica tă de el se găsise în 1924 nişte zăcăm inte de pe tro l Şi, de fap t, p r in a n u l 1925 începură lu ­c ră r ile c a r i duseră la exp loatarea izvoa­re lo r astfe l încât astăzi zona aceea, m u l­ţu m ită p e tro lu lu i, este cea m a i bogată ri n Statele Unite.

Cook a fost re a b ilita t în och ii tu tu ro r co n a ţio n a lilo r săi ca ri l-au socotit perse­cu ta t de nenoroc în tr ’un ch ip de necre­zut. In 1932 începu rev izu irea procesului său care se încheie tn m od satisfăcător pen tru el, deşi ch ia r astăzi m a i sunt l in i i ca ri con tinuă să pună la îndo ia lă fa p tu l că a r f i descoperit P o lu l Nord.

G. K.

aomori ascunse s’au găsit în C u r i o a s e î n t â m p l ă r i viata z i l n i c ătoate timpurile şi continuă ■» ti descoperite chiar astăzi,

deşi în cazuri foarte rare, numai că norocoşii muritori cărora li e dat să le găsească, evită să divulge lo­cul, pentru o sumedenie de motiv®

S ta tu e d in te m p lu l B o ro b o d u r ( in su la J a v a l

! EXTRAORDINARELE PERIPEŢII ALE UNUI

N A V I G A T O R

ce simt lesne de îittetes. In orice caz, diu când în când se răspân­deşte ştirea vreunui tezaur regăsit, mai totdeauna iu Amerio» latină

(Peru, Brazilia, etc.) sau în Asia meridională. Recentă şi neobişnuit de dramatică este povestirea unui marinar olandez, anume Vanckok, care intrase în stăpânirea unei tă­bliţe acoperită cu misterioase in­scripţii antice aparţinând bucătaru­lui chinez al vaporului pe care se alla. Se pare că pe această scâudu- rică ar îi fost indicat locul precis unde se găsia o comoară fabuloasă, compusă din numeroase şi mari dia­mante îngropate în colosalul templu budist din Borobodur, în insula Java. Inţelegându-se cu un coleg.

un nuataez care-i dăduse nenumă­rate dovezi de fidelitate, el plecă la fata locului şi izbuti să mute din loc o lespede greoaie de marmură care, dela pardoseala tempiiitui, du­cea ia un fel de pivniţă, pe o lungă şi întortochiată scară de piatră. Nu ştim ce fericită inspiraţie l-a îmbol­dit să se oprească în pragul piv­niţei trimitând înainte pe tovarăşul său prevăzut cu o lanternă oarbă. După câteva minute, dîn adâncurile subteranei se auzi vocea înăbuşită a mataezutui care anunţa că găsise o grămadă de diamante, de toate cu­

lorile îi dimensiunile. Dar deodată ispititosrea descriere fuse între­ruptă de un lung şi Miliorător ţipatde durere care îi îngheţă sângele în vine. Ce se intâimptase?

Vanckok, prea prudent ca să se aventureze acolo unde tovarăşul lui îşi găsîse cu siguranţă moartea, aş­teptă o oră, apoi hotărî să se as­cundă până in zori. In tinip ce se afla pitulat îndărătul unei coloane, iată că sosi un preot care aducea două străchini pline cu lapte proas­păt Acesta dût urmă văzu pivniţa deschisă şi bombăni câteva vorbe. Poate făcea aluzie la dreapta -?» grozava răzbunare a zeilor împotri­va profanatorilor lucrurilor sfinte. După aceea depuse cele două vas? pe prima treaptă a scării şi scoast un f hier at a scutit. Alte asemenea şuierături îi răspunseră şi, dupî scurt timp, de undeva, dîn gol, se iviră două capete dezgustătoare şi formidabile de şerpi cobra. Atunci, Vanckok înţelese că nu mai avei» nimic de aşteptat şi de sperat şi « luă nebuneşte la sănătoasa.

Această întâmplare plină de groa* ză el ob»s«ueşte so istorisească prirt tavernele porturilor metropolitane, totdeauna după ce a înghHit al pa­trulea pahar cu rom.

5

L Buckingham Palace, pa la ta l regal din Londra

HT um reacţionează Londra —

cel mai mare oras al Europei --- si al doilea din lume — n fa­

ta ameninţării germane care. ase­meni spadei lui Damocles, atârnă

de-asupra măreţelor sale palate, parcuri, bănci, uzine si docuri?

Pentru a da un răspuns se cuvi­ne să avem o idee despre fiziono­mia diferitelor cartiere ale metro­polei.

Faimosul West, este cartierul unde locueşte sau locuia lumea bo­gată, unde tronează marile hote­luri şi pensiuni de lux. Vestitul

..Park Lane“, strada Parcului, cu fastuoasele locuinţe ale câtorva mi­lionari. este aci.

Mergând ceva mai spre răsărit, ne găsim în Picadilly, care eiste o stradă, un cartier şi chiar un sim­bol al Londrei elegante, bogată şi ri­

sipitoare umde, după gusturile sale, vizitatorul continental aflat în tre­cere, poate cumpăra o cravată, un baston, o cravaşă sau o pijama.

Locke, fabricantul de pălării super­ane, are aci magazinele sale. Şi tot aci este sediul celor mai aristo­

cratice cluburi, apoi Chelsta, unde mulţi artisti au studiourile lor şi un­de a locuit însuşi Dante Gabrielle Rosetti, celebru pictor şi poet en­glez

Buckingham Palace, Palatul Re­gal, împrejmuit cu un caracteristic grilaj de otel. rămâne şi el în sec­torul răsăritean. Luând-o spre

dreapta, pătrundem în Piata Trafal­gar, („Trafalgar Square“) în mijlo­cul căreia se înalţă o coloană având

în vârf statuia lui Nelson. La pi­cioarele monumentului stau tolăniţi patru lei turnati din bronzul tunu­

rilor cucerite dela Francezi. Acea­sta este piata imperiului, întrucât

celelalte monumente au fost dedi­cate figurilor populare ale istoriei engleze, ca de pildă Generalul

Gordon. E interesant de notat că cele două fântâni cari împodobesc Squarul sunt o reproducere a ace­lora din Piaţa Sf. Petru din Roma.

La câţiva paşi de Trafalgar Squ­are este Downing Street, strada unde la numărul 10 se află modesta reşedinţă Oficială a Primului mini­stru. La numărul 11 locueşte mini­

strul Finnţelor. Foreign Office, mi­nisterul de Externe, e la doi paşi de-acolo. Aci întâlnim o întreagă înşiruire de edificii publice cari pot fi socotite ca o continuare a Par­lamentului situat la distantă numai de câteva minute.

care se află exact în partea opusă, adică lai East, (Est).

Ce este acest City? ,.Este ve­chea Londră, antica „Londinium“ a Romanilor. Acolo e centrul afaceri­lor: ttn oraş î!n oraş,, cu traditile sale şi privilegii străvechi.

Londra propriu zisă s’a născut pe locul unde este City-ul de astăzi. Coasla mării e în apropiere. Aci,

Tamisa se lărgeşte pentru a se văr­sa în mare. Iar pe timpul fluxului, apele mării umflându-se- pătrund în fluviu formând acel port al Londrei care este un port fluvial' şi maritim. Activitatea docurilor depinde de a- cest neobosit şi secular joc al Mării

Nordului. Când apele cresc, portul devine un stup colosal în care roi­esc oameni, corăbii, vehicule, ma­şini.

Wilhelm Normanul, după cuceri­rea din 1066 ş,i-a dat numai decât seama de poziţia fericită a Londrei şi pentrucă oraşul să se poată des- volta el construi celebrul Turn, for­tăreaţă destinată să apere pe Lon­donezi de incursiunile popoarelor vecine, în deosebi Scandinavii.

Pe măsură ce populaţia oraşului creştea, se impunea tot mai impe­rioasă nevoia de-a întinde con- strucţiunile spre apus. Şi acum par­tea dinspre răsărit era şi este ce­ţoasă, umedă şi nesănătoasă, edilii

au hotărît să destineze construc- tiunile din partea apuseană ca lo­

cuinţe şi să concentreze biurourile autorităţilor în răsărit, în vecină­tatea docurilor de unde pornesc toate firele cari fac din Londra un oraş mondial. Aceasta şi explică dece Banca Angliei, Bursa, marile

ahi

prspIf

Gateria Naţională (bogată în pân­ze de mare preţ) precum şi Muzeul Britanic (colecţie de tezaure de tot soiul şi din toate ţările) se găsesc tot în această parte centrală a

West-ului. Acolo, dar ceva mai la nord, era înainte de războiu cartie­rul Saho, cu dialectele lui pestriţe, cu specialităţile-i gastronomice ra­re şi ou tavernele împănate de bor­

faşi.

Dat fiind caracterul cartierelor ( occidentale, e firesc ca ele să fie, ‘ acelea cari astăzi suferă mai mult de pe urma războiului. Vilele aristocra­tice sunt aproape toate pustii. Bo­gătaşii au şi trecut Atlanticul, cu familiile şi tot ceeace era de lichidat.

Alţii s’au retras la tară. Hotelurile sunt goale, tot astfel şi pensiunile.

Muzeele închise: tezaurele lor au fost puse la adăpost. Multe maga­zine de lux au tras obloanele. Re­stricţiile impuse în cursul serii au

ucis viata localurilor publice. West- ul, fără milionarii lui, fără teatre, fără orbitoarele şi multicolorele reclame a ajuns de nerecunoscut.

O arteră foarte frecventată, Ox­ford Street, lungă de nu ştiu câţi kilometri, leagă West-ul de City

6

bănci şi reprezentanţele comerciale se află în City, în contact cu miş^- carea tumultoasă a afacerilor.

Seara, City-ul e pustiu. întâlneşti numai poliţişti înarmaţi cu revol­vere, însoţiţi de câte-un câine-lup, precum şi un mare număr de pisici. Peste această singurătate, din fas­tuoasa ..Mausion House“ tronează

Lordul Mayor. Obligaţiile înaltului său post îi impun să nu-şi părăseas­că reşedinţa.

„Times“, cea mai reprezentativă

foaie a conservatorismului englez

se imprimă în City. Celelalte ziare

însă au redacţii şi tipografii în stra­

da Fleet, una dintre cele mai ca­

racteristice ale capitalei.

Londra monumentală ş,i pitorea­

scă are în Est câteva construcţiuni

tipice. Palatul de Justiţie. „Law

Courts“, formează un fantezist corn

plex arhitectonic care aminteşte

goticul din Oxford. Când Lordul

Mayor intră în funcţie, în luna

Noembrie. el vine să bată la porţile

lui „Law Courts“ pentru a primi

investitura. Soseşte în trăsura-i au­

rită. în fruntea unei procesiuni im­

presionante care se apropie în fast

de marile serbări rituale din Orien­

tul îndepărtat.

Catedrala Sf. Paul este o altă

glorie a City-ului. Este Panteonul

englezilor. Printre alţii, acolo sunt

înmormântaţi Nefson şi Wellington,

Cupola, care seamănă ou aceea a

Sfintei Sofia din Constantinopol,

domină o nesfârşită întindere de a-

coperişurj.

Cu toată starea de războiu se fac

sforţări uriaşe pentru a nu se înce-

MHIMIHIHH ♦♦♦ *« W t l + f t n t î H »*♦»»*<* « . «

ze, z e c i de nie la represalii având de a r m a m e n t şi a doc$ Precum arată înşişi comun capitale trăeşte zi şi noapte tă tragică stare de lucruri, unui prim milion de path nevoiaşe. Deosebit de aceI milioane de tampoane </en voase le vor aplica în uri puţin a auzi mai slab sgi exploziile bom belor. In lei război britanic va numi o pe puteri asupra tuturor mimi adăposturilor antiaerienei

i\aşte- i u p r a

ţ iuluiIt Z G - Z l

r • $ g l i e i , *

« getr- \\

« iI i

ï t r d a t

)i ive le il l i a n t e $

wnct t dere . Iar

spunsl a

>iarda- i Berli- ^

O vedere a Tamisei din înălţim ea T urnu lu i Londrei: In p r im u l p lan se a lla un flruP de docuri asupraaruncat o cantitate im presionanta de bombe.

cărora avioanele germane au

\e r m a n e p o r n e s c zii-

Id>t ţintă nim icirea uzinelor ; i / o r d in portul L o n d t et, niele oficiale, populaţia marei e\idăposturi. Dată fiind aceas-

rnul a şi începui distribuirea | e cam panie pentru fam iliile se vor mai îm părţi şi câteva

ă pe cari persoanele ner- pentru a nu auzi sau cel

\iele infernale produse de •r, râ cu acestea, Cabinetul de ?i i alitate înzestrată cu depline $ dor care să rezo lve problem a

\tru iarna care se apropie.

M uzeul Britanic

menii de afaceri şi în preocupări

din ce în ce mai mari pentru apro­

vizionarea capitalei şi a restului tă­

rii. Puţine vapoare, înfruntând ris­

curi mortale, reuşesc să ajungă la

coasta răsăriteană, dar astăzi apele

Tamisei nu mai sunt sigure. Pe alia

parte numeroasele baloane de baraj

cari împânzesc cerul capitalei ofe­

ră o garantie prea relativă conira

bombardamentelor inamice.

Nordul şi Sudul metropolei, in special sudul, sunt complet indus­trializate. Dar trebue să se ştie că aceste două puncte şi Estul sunt printre cele mai expuse^ primejdiei bombardării germane. Căderea unei bombe asupra docuriior •- ca $i dis­trugerea tezaurului unei bănci.

Principalele docuri sunt: Silver- nume colectiv sub care

se înţelege ansamblul docuriior:

Victoria Docks, Royal Albert Docks ale aviaţiei germane şi fiecare zi şj King George Docks, iar la coţi-

treouită în asemenea condiţiuni se tura Tamisei se află instalaţiile

traduce în pierderi grele pentru oa- uriaşelor „East-India Docks”.

lată deci o Londră lipsită de voio­

şie, îngrijorată şi făiă linişte. Iar recentele atacuri rusive ale avia^u ţiei germane îndreptăţesc convinge- rea unanimă că astăzi, englezii tră-* esc prortria lor nră fatala.

G. R.

tini ritmul vieţii din East-ui Lon­

drei, care e legat prin firele cele

mai delicate die însăşi existenţa

Regatului Unit şi a Imperiului. Dar ^ Docks

portul e paralizat de supravegherea sg ţnţe|->g4

armată, de necontenitele atacuriTratai.«!ar Square. în centru,

m onu m en iu l am ira lu lu i Nelson

n > u l

celor d e

— Sau pe loc! Nici o mişcare! 'Edward Pont, care îngenunchiase pentru a se uita printre trufcle de màcie?, scăpă din mâini cele două crengi pe cari le tinea îndepărtate. \Rjamurile se împreunară, vâjâind, si el încercă, stângaciu, să se ridice.

— Ţi-am spus să nu te m isti! W a i înţeles, sau vrei să-(i trim it un glonte in scăfârlie?

La cuvintele acestea. Pont încre­meni. Se auziră apoi foşnete şi crengi trosnind, iar după câteva se­cunde, el văzu apărându-i la pi­cioare, capul şi umerii unui om.

— înapoi! porunci glasul cu as­prime.

Ca hipnotizat de ţeava revolveru­lui, Pont execută maşinaliceşte o r­dinul. Omul se ridică in fata lu i cu0 atitudine ameninţătoare.1 — Ei?... Ce pofteşti?

Pont nu putu articula o silabă. Gâtlejul i i era strâns, inima-i butea violent. Privea nedumerit la străin. Cu o clipa mai înainte se plimbase printre dune şi acum, deodată, se vedcit intrat în tr ’o neînţeleasă dra­mă ce-i punea viata în pericol.

— r'f hai, vorbeşte odată, ca vrei de ne?

? Nimic, răspunse Pont, ab- soiiu nimic. Am trecut pe aici în plimbare..

Miufi! vocifera celălalt. A i ve­nit sii mă cauti pe mine.

— lia deloc! protestă Pont. De ce să te caut pe d-ta?

— Păi de!... făcu necunoscutul. Apoi se opri.— Nu căutam pe nimeni... î t i ju r!— Prin urmare nu ştiai că éu

stau ascuns pe aici?— De unde să fi ştiut?— Te am văzut venind încoace

şi mi-am zis că veneai după mine. Dar, precum vezi. nu am de gând să mă las prins! Pricepi?1 — Desigur, consimţi Pont.

! $-

I Urmă o tăcere lungă, t ■— Nu cumva ai vreun ziar prin buzunar? întrebă în cele din urmă 'Străinul, îngrijorat.1 — Nu. răspunse Pont. L-am lăsat acasă.s — E ceva nou?\i — Nimic deosebit. ï -— Nu se vorbeşte, stărui el după O hi jă ezitare, despre afacerea 1Fellingham?

— Fellingham? repetă Pont. Fel­lingham?... A ! chestia asasinatului?' — Da, zise celălalt. Aşa... asasi­natul. S'a descoperit ceva, sau afa­cerea a rămas baltă?

Pont dădu să răspundă, dar pe figura lu i se zugrăvi consternarea.

— Doamne! îngăimă el în cele din urmă. Va să zică d-ta...

— De unde ştii?— Ţi-am văzut fotografia în

ziare..— Păi de asta m ani temut si eu

S'a făgăduit vre-o recompensă a- celuia care mă va prinde?! — O sută de lire sterline!

Omul se înfieră şi-l p riv i pe Pont cu spaimă. Degetele sale se crispa­ră pe mânerul revolverului.

— A ia dar, ai m inţit! tună el săl­batec înaintând spre Pont. Acum nu moi poli tăgădui că ai venit să mă

S i -

—C a ci clipă ina ia te ii p lim ba e printre dune şi acnm, dea- diată, se vedea in trat intr'o neînţeleasă dram ă eare-i punea

viata în primejdie...

cauti! Te-au ispitit cele o sută de lire !

— I t i dau cuvântul meu că nu. O clipă nu mi a trecut prin minte că ai putea să f i i pe aci!

— Mde, o sută de lire ! repetă ce­lălalt. E ispititor.

— Nu-mi trebue, n'am nevoie...— Cu atât mai bine atunci, căci

î t i închipui, sper. ce voi face ca să nu le poti câştiga?

— Doar n‘o să...— Ba da. şi încă imediat! Tre­

bue... ca să nu fiu prins!— Am o sofie... şi copii mici, ple-

dă Pont.— A ! făcu străinul, înmuindu-se,

atunci se schimbă treaba!— Uite ce e. zie Pont cu sufletul

la gură, fiindcă vad că prezenta mea te turbură în tr ’atâta, să-ti spun de ce am venit aici: vreau să mă ascund prin tufişurile acestea, măcar provizoriu.

— Să te ascunzi? repetă Tyson surprins.

— Da. ca să scap... căci şi eu mă aflu in încurcătură. Sunt căutat... şi trebue să fug.

— Tot pentru crimă?— Nu răspunse Pont. Un simplu

fals.— A, aşa! exclamă Tyson care

părea acum uşurat de o grea po­vară. Dar cazul d-tale e mai puţin grav decât al meu...

— Se poate, dar dacă mă prinde, mă închide.

— Exact, însă cu mine ar face altceva!

Pont tăcu, mulţumii că lucrurile se aranjaseră. Acum m i-i mai ră­mânea decâi să stea cu Tyson până când avea să aibă prilejul de a fugi...

— Dacă vrei să nu fii prins, zise T y son, te poli ascunde împreună cu mine. Vom sta la un loc şi, cu pu­ţin noroc, vom nutea fugi în străi­nătate. Există Newhaven, Shor- cham, Littlchampton, dacă putem ajunge până acolo. Aceasta e tinta mea.

— Foarte bine, zise Pont.— Dar dacă m’ai minţit, de voie

sau de nevoie vei rămâne cu mine, astfel că nu voi avea de ce să mă tem. Tot im i t r ebue mie un tovarăş. E rău să petreci singur noaptea, în mijlocul acestor dune... Iar zilele simt şi mai urâte.

Rămaseră apoi multă vreme cul­caţi unul lângă altul.

Pont îşi amintea de zilele acelea frumoase când îşi inaugurase pră­vălia. Dum o scurtă epocă bună, a- f acer ile începură să slăbească. Luptase, bietul, din răsputeri pentru a se putea susţine, dar in cele din urmă fu învins. Si deaceea se afla acum in „vacantă“ . Pare paradoxal, dar aşa era. Pont îşi oferea băi de mare nu fiindcă i-o permiteau m ij­loacele, ci fiindcă presupunea că al- tă-dată n’avea s’o mai poată face.

Ce păcat că nu putuse rezista mai multa vreme! Dacă ar f i dispus de un capital cât de modest, ar fi reuşit şi el. Aşa însă. peste trei luni. când va trebui să plătească chiria, totul se va prăbuşi, mai ales că tot atunci venea şi scadenta câ­torva polite.

Se îneca omul la mal, căci cu opt­zeci de lire sterline... şaptezeci... chiar... da. da! cu cincizeci lire ar fi putut fi salvat. Numai cu cincizeci de lire !

Stăpânii de acest gând el îşi plimba priv irile de jur împrejur căutând parcă o soluţie, când în ce­le din urmă. atenţia i se opri asupra omului de lângă el. Pentru omul a- cesta autorităţile ofereau nu cinci­zeci ci o sută de lire !

Pont se prefăcu că doarme când Tyson îl trase de mânecă.

— Repede! Repede! la te uită colo! Vine cineva.

El deschise ochii şi văzu doi inşi, în dreptul dunelor, înaintând spre ei.

— Mai bine să rămânem aci, li- niştiti. Dacă ar vedea că încercăm să ne ascundem, ar putea să li se pară susipect.

— Hai, sus. şi vino cu mine! po­runci Tyson printre dinţi. Nu vreau să mă expun să fiu prins şi m vreau să te expun nici pe d-ta.

— Cum vrei. se învoi Pont cu pă­rere de rău.

O clipă Pont nutrise speranţa că cei doi indivizi vor trece ne lângă ei. Atunci el s’ar fi repezit pe ne­gândite asupra criminalului, s’ar fi cramponat de mâna din dreptul bu­zunarului în care se afla revolverul şi ar fi strigat după ajutor.Cu un gest Tyson i l făcu să pricea­

pă că trebuia să ocolească tufişul cel mai apropiat şi să se ascundă acolo, fă 'ă cea mai mică zăbavă. Pont se stmrsc urmat de Tyson, a

cânii fată se criwase in tr ’im snrds sinistra..

— Noroc că sunt eu aici, ca să te scap, murmură el. Fură mine, ai f ifost prins acum...

Umblării fără încetare toată după amiaza aceia lungă de vară, având grijă să se menţină mereu pe culmi de unde se putea vedea bine de ju r împrejur şi evitând văile mule l i s’ar, f i putut tăia retragerea.

Către seară ajunseră înaintea l i ­nei colibe ciobăneşti unde rămaseră până a doua zi de dimineaţă când porniră din nou la drum.

Cea de a doua noapte a tovără­şiei lor o petrecută în tr ’o carieră de cretă. Când se deşteptară, în zo­r ii zilei, ploua cu găleata. Se anun­ţa o zi grea. Pont avea ameţeli ca­re l făceau să se poticnească mereu şi să se oprească pentru aşi reveni în fire.

Aceasta î i s ili să caute un refugiu înainte de ivirea nopţii. Se instala­ră în tr ’o pădure de fagi. Tyson a- prinse un foc mic de uscături spre a-l încălzi puţin pe Pont care era scuturat de friguri. Acesta începuse să delireze. închise ochii şi rămase câtva timp nemişcat. După unul din aceste penibile accese, privea in ju ­ru l său. Pont văzu deodată că era singur. Insfârşit, prilejul de-a fugi, atât de mult dorit, i se prezenta a- cum, dar va i! nu se mai simţea în putere s’o facă.

El recăzu în tr’un fel de amorţire vecină cu toropeala, din care îi scoase numai întoarcerea Iui Tyson.

— lată, spuse crim inalul întin- zându-i o sticluţă, bea din asta, are să-d facă bine.

— Unde ai găsit-o ?— Pe aici, pe aproape, se află un

sat. M ’am dus la han. Era cam ris­cat, dar n aveam încotro. Din fe ri­cire, n’am fost recunoscut. Cu sigu­ranţă că oamenii m’au hiat drept o haimana oarecare.

Pont bău cu lăcomie coniacul. Căldura alcoolului î i redete imediat luciditatea mintii. P riv irile sale se plimbau dela sticlă la Tyson şi apoi din nou la sticlă, dar nu zise nimic.

— Ei, tc-ai mai înviorat? II în ­trebă T y son

Pont dădu din cap, mai bău o în­ghiţitură şi adormi.

A doua zi, Tyson m mai ştia ce sä facă pentru Pont, silindu-l să se odihnească oridccâteori î l vedea prea obosit, propunându-i chiar să-l ia in spinare când ajunseră la un coborîş mai abrupt.

Seara, se opriră la o cocioabă pe marginea drumului şi hotărâtă să se culce acolo.

— Cred că nu mi-ar face rău să dorm puţin, declară Tyson; noaptea trecută n’am putut închide ochii din cauza d-tale.

Cu picioarele lungite de pământ şi cu spatele rezemat de zid, el con­tinuă:

— /iî f i dezolat dacă t i s’ar în-

(C on tinuare in pag ina 11)

e

U P R O C E S E

1 = C U R IO A S E

rM O A R Ă

S ă nu vă închipuiţi cumva o explo­rare în fundul abiselor oceanului în căutarea lingourilor de aur ră­

mase in casosa de fer a vreunei corăbii spaniole scufundate pe vremea lui Filip al ll-lea, nici vreo expediţie în marea Caraibilor, pe urmele prăzii îngropată în peşteri misterioase de către piraţii de o- dinioară. Nu, nimic din toate acestea. Vânătoarea la care facem aluzie a fost mai puţin emoţionantă, „comoara” fiind reprezentată de o drăgălaşe fată de douăzeci de ani, cu părul blond şi ochii negri, scăpărători pe chipul înfrumuse­ţat de nn suirâs fermecător.

Un comitet de binefacere din Boston, cu una din acele iniţiative de gust îndoel- n,jc în care se complac mulţi americani, organizase o „vânătoare 'bipă comoa'a pentru tinerii celibatari plictisiţi de sin­gurătate si înclinaţi să se însoare. Regu­lamentul prescria concurenţilor o limita de vârstă: dela 23 la 45 dc ani; pentru rest, succesul fusese lăsat pricepem şi inteligenţei fiecăruia. Cele mai răspân­dite ziare publicară fotografia „comoa- rei” anunţând că fata, absolut fără pata, aduce ca zestre fericitului „descoperitor o vilă complet mobilată şi un venit de 1000 dolari pe an, proveniţi dela o moşte­nire lăsată în acest scop de către un mare filantrop care voise astfel sa asi­gure fericirea unei perechi de însurăţei.

Modalităţile relative la acordarea pre­miului fuseseră dictate chiar de testator, un milionar foarte original care în via­ta lui nu suferise femeile. „Logodnica trebuia să fie orfana, cu o purtaie ire­proşabilă, săracă, dar vrednică pentru a-şi câştiga viaţa. Ea trebuia să se oblige că va respecta condiţiunile concursului, acceptând să se mărite cu învingător, ori. cine ar fi fost el, frumos sau unt, bogat

sau sărac.„Vânătoarea după comoara trebuia

să se desfăşoare după un plan foarte com­plicat cu indicii presărate prin întreg o- ra.su 1 şi legate între ele de nn fir subţire însă cu neputinţă de văzut. Aceasta ane­voioasă cercetare trebuia să puna la grea încercare pe concurenţi pentru a dovedi inteligenţă, răbdare, voinţă şi stăruinţa, toate daruri indispensabile pentru a meri­ta stima unei femei oneste şi a duce o fa­milie la prosperitate. Fata trebuia să fie ţinută în umbră, de mecanismul concur­sului, spre a o împiedica să-şi aleagă sin. gură soţul, dând instrucţiuni vreunuia dintre participanţi şi punându-1 astfel in măsură de a-i întrece pe ceilalţi.

Concurenţii au fost în număr de două­zeci şi patru, printre cari numeroşi bogă­taşi, împinşi de dragul aventurii sau de iubire subită faţă de necunoscuta fata văzută în fotografie. „Vânătoarea’ în­cepu şi se desfăşură în prezenţa unui pu­blic imens şi nerăbdător. Se acordase opt zile pentru cercetări; după trecerea aces­

tui termen, în caz de rezullat negativ, concursul trebuia să se repete cu alţi par­ticipanţi. Fireşte succesul era rezervat primului care ar fi sosit la potoul repre­zentat de graţiosul cuib nupţial — o vilă la periferie — unde, aşteptau mireasa, pastorul şi doi membrii ai comitetului cari aveau să fie martori la ceremonia nunţii. In orice moment s’ar fi descoperit „comoara” totul era gata pentru cere­monie.

Dar programul a fost turburat de un incident neprevăzut care dovedeşte încă odată că inimei nu i se comandă şi că nu ajută la nimic să îngrădeşti voinţa ome­nească între gratiile unei închisori mo­rale, chiar dacă e vorba de gratii aurite. După abia patru zile de intense şi fruc­tuoase cercetări, doi concurenţi dibuiră ţinta năzuinţelor lor şi se repezită în- tr’acolo cu toată ardoarea pe care le-o insufla setea cuceririi. Erau nişte indivizi la antipozi ca prestanţă fizică şi ca pozi­ţie socială. Unul, de douăzeci şi şase ani, înalt, voinic şi cu înfăţişare simpatică, •iar sărac-lipit, celălalt, de vreo patruzeci de ani, diform şi cu chipul gălbejit, dar în schimb putred de bogat. Ajunseră îm­preună la locul ultimului indiciu şi de acolo tot împreună, se avântară într'o goană disperată spre victorie. Omuleţul slut şi bogat dispunea de un puternic au­tomobil personal, condus de un şofer ex­

perimentat, pe când chipeşul tânăr săraci trebui să se mulţumească doar cu un taxi hodorogit. Astfel, el sosi cu câteva minute zăbavă, arătând miresei un chip sim-< patic dar răvăşit de o adâncă dezamă- gire.

Se petrecu atunci ceeace extravagantul testator şi pasivii lui executori nu-şi înn chipuisei'ă nici pe departe. Fata nu vroia în ruptul capului să se mărite cu omule-« ţul diform declarând că renunţă nu nu* mai la banii lui, ci şi la vilă şi la cei 1000 de dolari venit. N’a putut fi clintită din' hotărîrea ei; nici rugăminţile candida­tului respins, nici mustrările membrilor, Comitetului cari întrevedeau falimentul iniţiativei lor şi ridicolul ce-avea să cadă asupra autorităţii locale. Ca să complice

lucrurile iată şi o plângere pentru grave daune morale prezentată de concurentul lipsit de „comoara” pe care-o cucerise în mod legitim; el învinueşte Comitetul de-a nu fi respectat obligaţiile luate.

Ca să-l împace i s’a făgăduit că-i vor găsi o altă soţie, dar omuleţul nici nu vrea să audă; s’a îndrăgostit de fotogra­fia apărută în. ziare şi acum vrea fata, pe fata aceea, iar nicidecum pe alta! Intre timp, miss Cristina Gibson — aşa se nu­meşte „comoara” — fără să se sinchisea­scă de ameninţările ce i le-a adresat Co­mitetul pentru nerespectarea contractu­lui, n’a mai aşteptat sentinţa tribunalului şi s’a măritat cu tânărul sosit cam târziu la potou, însă tocmai la timp ca să-i cu­cerească inima.

«■■nil' III'

mir

• T jl lUI ‘ ï S E Œ l S I S r E a B f «

23 Iu lie 1324 : Moare Frederica HauJIe, fa i­moasa prezicătoare: a fost unica femeie ca?« a convin.s pe celebrul medic-poît Jestiiiius Kerner să asiste la ex­perienţele sale. Ea a afirm at ia r Eemaei a confirm at că ş tia foar­te m ulte taine desjm v iaţa de dincolo tio morrnânt; dar din, v ia­ţa aceea n ’au rămas apoi decât trăncănelii« lor pământene.

S caunu l e lectric, m ijlo c m odern p e n tru execu ţiile capita le , a îm p lin it an u l acesta o ju m ă ta te de veac de tu rbu ră toa re şi h u ­lită existenţă. D a r pe rfec ţiunea la care a a juns astăzi n ’a dobîn- d it-o decât în vrem ea d in urm ă, după ce trecuse p r in t r ’o serie lungă de tra n s fo rm ă ri s im p lif i c ă r i m enite a scurta cât m a i m u lt cu p u tin ţă u ltim e le c lipe de im pres ionan tă agonie ale con­d a m n a ţilo r la m oarte.

D esenul nostru a ra tă s is tem ul fo lo s it în anu l 1800, la în c h i­soarea d in A u b u rn ( Statele U n ite ) unde a avut loc cea d in tâ i eec\uţie cap ita lă p r in e le trocu t are. P r im u l executat a fost un asasin, anum e K emme 1er.

Cititorii îşi amintesc poate de urmă­toarea notiţa publicată în ziarul: „Peking Gazette”, una din cele mai vechi gazete din lume, care a publicat zilele trecute, în numărul jubiliar scos cu prilejul împli­nirii unui mileniu de apariţie, o statistica foarte curioasă. In zece veacuri de activi­tate, 1797 de redactori ai ziarului au fost condamnaţi de justiţie pentru dilerite vi­novăţii. Cea mai mare parte dintre con­damnări a fost pronunţată pentru „ne- respectarea regulilor politeţii, prescrise de legile chinezeşti”.

China, care cunoaşte arta tiparului, în formă de inciziuni potabile de lemn, de mai bine de im mileniu şi care folosia literelor mobile înaintea lui Gutenberg, are meritul de a ii dat la iveală prima gazetă. Această primă gazetă se numea „Ching-pao” adică „Ziarul capitalei' si era un cotidian informativ, publicat de puterea centrală şi răspândit în tot im­periul cu ajutorul serviciului poştal.

Forma acestui cotidian era aceea a u- nui caeţel şi conţinea copia edictelor im­periale, dările de seamă ale consiliilor de miniştri, rapoarte ale guvernatorilor şi ale prefecţilor, constituind astfel pen­tru istorie un bogat izvor de informaţie. Acest jurnal a luat sfârşit după o exis­tenţă milenară, odată cu căderea ultimei dinastii.

Jurnalele, după concepţia europeană de întreprindere autonomă şi comercială, au apărut în China, ca o imitaţie a pre­sei strçine în porturile marelui imperiu, după războiul opium-ului.

Ea a fost introdusă deci de streini. Pri­ma încercare de a creia un ziar chinezesc pentru marele public e reprezentată de „Chung Waihsin-pao” adică „Noul jur­nal chinez şi străin” care şi-a început a- pariţia în 1858, în oraşul Hong-Kong. A- cest exemplu a fost imitat, astfel că în timp relativ scurt, numeroase jurnale au apărut la Shanghai şi la lientsin.Din ziarele astăzi existente, „Shan-pao”

fondat în 1872 la Shangai, este organul de presă cel mai autoritar al acestui oraş cu 3.500.000 de locuitori.Apariţia a numeroase gazete este strâns

legată de viaţa politică a ultimelor de­cenii. Datele importante din acest punct de vedere sunt: primul războiu chino- japonez (1894-1895); revoluţia din 1911; războiul mondial (1914-1918) şi mişcarea K u o -m in -T ang -u lu i din 1924. Aceste eve­nimente politice, cari au avut la timpul lor un pronunţat caracter social şi eco­nomic, s’au bucurat de o mare înrâurire asupra mişcării literare şi culturale.

Mişcarea numită „renaşterea” susţinea printre altele, principiul că trebue să se scrie după cum se vorbeşte. De fapt, până în zilele noastre, o prăpastie adân­că despărţea limba vorbită de accea scri­să; aceasta din urmă se putea învăţa nu­mai după muiţi şi obositori ani de studii/ Din această cauză, literatura chineză ră­mânea absolut inaccesibilă persoanelor cu o cultură mijlocie.

Jurnalele de importanţă secundară sunt în număr de (300, dintre cari aproa­pe 60 apar la Shangai. In această metro­polă cele mai importante organe de pre­

să sunt: „Shen-pao“ cari au un tiraj de 500.000 de foi zilnic.

Un număr de 50 de ziare apar la Pe- ching; 40 la Canton; 30 la Tientsin. Jur­nalele cele mai răspândite au o singură ediţie pe zi. Numeroase cotidiane tipă­resc şi câte-o revistă săptămânală al că­rui caracter poate fi literar, economic, sportiv, turistic, etc.

Un mare loc ocupă în publicistica peri­odică almanahurile şi hebdomadarele sportive, închinate în special automobi­lismului.

Cum se tipăreşte un ziar chinezesc?într’o vastă tipografie care imprimă

un cotidian, este interesantă şi demnă de admirat munca lucrătorului zeţar sau culegător.

Natural, astăzi se întrebuinţează şi în China literele mobile din plumb, spre deosebire de veacurile trecute când fie­care pagină era sculptată pe câte-o placă de lemn.

Pala tu l în care îunctionează re­dacţia şi tipografia z ia ru lu i ,,Shan- Pao”. Precum arătăm în acest arti­col, z ia ru l posedă o rotativă cate tipăreşte în tr ’o oră 5,890 de exem­

plare. ^

Este adevărat că pe vremea aceea, ti­parul reprezenta adevărate capodopere de fineţe şi de rafinament.

Munca zeţarului e foarte grea pentrucă în timp ce limbile occidentale au numai 25 litere alfabetice, limba chineză numă­ră până la 6000 de semne alfcbetice.

Evident că nu fiecare literă e îa fel de des întrebuinţată.

Zeţarul chinez e nevoit să alerge în­colo şi încoace în faţa unor imense eta­jere pentru a culege literele necesare care se deosebesc adesea între ele prin- tr’un singur punct. In afară de aceasta, în limba chineză se citeşte de sus în jos şi dela dreapta la stânga.

Cotidianele de mare tiraj au adoptat tehnica occidentală. Asstfel, ziarul „Shen- pao”, posedă o rotativă care tipăreşte în- tr’un ceas 5000 de exemplare dintr’un ziar de 12 pagini.

Jurnalele se difuzează prin poştă sau prin revânzători.

Ce găseşte cititorul chinez în ziarul său ? Care este împărţirea materiei ? In ziarele chineze locul de cinste îl ocupă articolul de fond, tipărit şi scris în vechiul stil clasic. Restul paginilor scris în limba vorbită, în stil popular.Există apoi o ru­brică literară, una ştiinţifică şi una tehni­că; în fară de aceasta, fiecare ziar pu­blică o nuvelă zilnică, o coloană spor­tivă şi un colţ de corespondenţă cu ceti­torii.

Anunţurile comerciale sunt împrăş­tiate pretutindeni, dar se află în mod compact pe prima pagină. Ele sunt bo­gat ilustrate şi au un aspect foarte plăcut la vedere.

In Shangai există şi o presă de şantaj sau de scandal, foarte temută de opoziţia politică şi de cercurile financiare din spatele grupurilor politice. Ea trăeşte, exclusiv, din scandaluri de tot felul şi pare să fie informată de tot ceeace se pe­trece în lume. Această presă deţine taina cea din urmă care explică fenomenul politic.

Din această cauză presa politică tră­eşte de mai mulţi ani în regimul unei as­pre cenzuri. Revistele săptămânale, bi- săptămânale şi lunare, exercită o influ­enţă spirituală mult mai puternică decât cotidianele.

De aceea ele se tipăresc într’un tirai mare. Numărul lor este aproape de 450. Toate domeniile de preocupare sunt înfă­ţişate în această presă periodică; înce­pând cu ştiinţa cea mai severă şi până la revista de picanterie.

De fapt „valul gândirii noui“ cum este numită revoluţia socială, spirituală şi culturală din 1924, s’a afirmat în toate straturile populare prin mijlocul acestor reviste. Titlurile lor ne fac să înţelegem şi tendinţele. Astfel apar: C u ltu ra Nonă, Noua Educaţie, Societatea Nouă, Recon­s truc ţia , L iberta tea , C hina N ouă , etc.

Pe lângă presa chineză apar în marile oraşe chineze şi numeroase ziare scrise de europeni. Astfel, în oraşele cu trafic internaţional, apar 20 de ziare englezeşti,5 nord-americane, trei ziare germane şi săptămânalul „D e r Ostasia H ische L lo yd . Din 1925 apare în Tientsin habdomada- rul german „Deutsch-chinesischen Nach­richten”.

Anumite ziare aparţinând chinezilor şi redactate tot de ei apar în limbi europe­ne: astfel sunt cele două cotidiene scrise In engleză „China-Tima” din Shangai şi „The Leader” din Peking.

Italia e reprezentată prin interesanta revistă „Marco-Polo“ ce apare în Shan­gai, în colaborarea gazetarilor şi oame­nilor de afaceri italieni, precum şi a di­feritelor personalităţi chineze şi japone­ze prietene ale Italiei.

Precum vedem, în pofida războiului, presa chineză a luat o desvoltare uriaşă.

A S A S I N U L{ U rm a re din pagina 8)

tâmpla ceva. Nu ştiu dacă mă în­şel, tlar mi se pare că, înainte de în­torsătura cea rea, d-ta trebue să f i fost un băiat bun.

Şi Tyson se porni pe vorbă până ce oboseala îi închise ochii şi a- dormi. Pont se sculă, căutând să-şi adune toate puterile şi să-şi con­centreze atenţia asupra unei singu­re tinte.

Acum, când îi sosise ceasul. Pont făcea eforturi pentru a nu se scârbi de sine însuşi: „O sută de lire murmură el spre a se stimula. Mai curând sau mai târziu, tot va câşti- da cineva recompensa... Şi atunci, mai bine eu decât altul, nui- aşa?“ mai bine eu decât altul, nu-i aşa ?" scotoci în buzunar, dar chiar în momentul când el puse mâna pe re­volver, crim inalul se trezi.

— Nici o mişcare! urlă Pont. Eşti in mâna mea!... Nu mişca!..

— Glumeşti? zise Tyson, oare­cum neliniştit. Sau nu ti-a trecut în­că delirul? Ori poate vrei să râzi ile mine?

— Nu mişca, repetă Pomt. A i să vezi în curând că nu glumesc deloc. Te voi preda politiei... Voi câştigao sută de lire ! Am nevoie de aceas­

ta sumă de bum. 'Am mare nevoie deoarece am o afacere pe cale de a da faliment şi cu această sută de l i ­re vom fi to ţi salvati, sotiu mea. co­piii şi eu. Iută de ce ţi-am întins cursa. Acum pricepi?

— Pricep, murmură Tyson poso­morât.

— Scoală-te, porunci Pont pri- vindu-l pe deasupra revolverului. Şi nu uita, mai cu scamă, că sunt cu degetul pe trăgaci. Eşi înaintea mea. Bine, acum ia-o pe cărare.

Când ajunseră la poalele dunelor, soarele nu dispăruse încă sub o ri­zont. La două sute de metri de ei se aşternea o şosea. In liniştea a- murgului se auzeau glasuri de oa­meni.

— Stai! porunci deodată Pont cu glasul uşor înăbuşit.

Tyson, care îl preceda cu cinci paşi, se opri şi îşi întoarse capul.

— Degeaba! se bâlbâi Pont. Nu pot... Asta întrece puterile mele... Nu pot...

Pe fata lui Tyson în flo ri un su­râs ciudat.

— A, bănuiam eu că nu eşti din aceştia!

— la -ţi revolverul şi du-te sănă­tos. lntoarce-te în mijlocul dunelor, acolo vei f i în siguranţă...

$ i făcând stânga împrejur, o luă la fugă spre şosea, fără a se mai întoarce o singură dată.

După câtva timp el întâlni mai

întâi nişte case izolate, apoi, cevamai departe, i se iv i înainte bariera unu orăşel de pe coastă. Nehotărât şi visător, omul nostru se oprise un moment când simţi o mână pe umăr.

— Dumneata? strigă el buimăcit, revăzându-l pe acela de care se despărţise. Ce, tî-ai pierdut min­tile? Ştii doar bine că vei fi recu­noscut.

— Putin îmi pasă, răspunse T y ­son. Te am strigat de mai multe ori dar nu te-ai întors.

— Vei U recunoscut, repetă Pont.— Nu mai vreau să mă sustrug

justiţiei. Singurul meu gând fusese să te conduc teafăr la Southamptan şi să-ti ajut să te îmbarci. După a- ceia m’aş fi predat. De mult nu mă mai gândeam la mine şi mă stră­duiam numai pentru d-ta. Pari atât de slăbit, atât de incapabil de a te apăra... Simţeam că te vor prinde imediat.

— Mai ai încă timpul să te în­torci. dacă vrei să scapi... haide...

— Nu, nu. căci asta mi-e soarta şi mai bine o înfrunt. Ce viată e aia când trăieşti sub veşnica ameninţa­re de-a f i spânzurat? la asta... re­pede!

Maşînaliceşte Pont apucă revol­verul pe care Tyson i- l întindea.

— Mai bine să pro fiţi d-ta de re­compensă... O meriti.

Şi, mai înainte ca Pont să-l f i pu­

tut împiedica, el chemă un jandarm care tocmai trecea pe şosea.

— lată un om, zise el arătându-l pe Pont. care doreşte să mă ares-' tali.

— Cum? exclamă poliţistul uimit, zărind revolverul din mâna lui Pont,

— Eu sunt autorul crimei din Ee* llingham, urmă Tyson. Omul acesta m’a prins în regiunea dunelor şi re­cunosc că a fost foarte îndemâna-> tec. F ii lin iş tit: nu voi opune nici O rezistenţă.

Pont se uită la Tyson şi Tyson î i surâse.

— M i ai fost un bun tovarăş, mai zise acesta din urmă — adăugând apoi încet: La urma urmei, prea a durat mult, prefer să isprăvesc odată.

*După o oră, Pont era în pat, in-

t r ’un hotel din localitate şi răspun* dea discret unui ziarist care şedea lângă el.

— ...Dar nicidecum, d-le Pont; nu sunt de părerea dvs., declară ziaris­tul. Ancheta judiciară a descoperit multe, ştiţi, şi sunt circumstanţe a- tenuante în favoarea lu i Tyson. Ea am pretenda că mă pricep şi creţi că. dacă nu va fi achitat, va scăpa cel mult cu câţiva ani de puşcărie“,

— Iar în ziua când va ieşi, strigi* - Pont, puteţi f i sigur că-l voi lua to* varăş la prăvălia mea... In tot cazul, caraghioasă mai e şi vial a asta!...

. i* i. **

— Ajută-m i, colega, am sfârşitu l »cestui exerciţiul

u ita t

///>c

— Bărbăţele dragă, trebue să-ţi »»ărturisesc ceva: voi face un ou.

— C e ti trece prin m inte, să um ­bli p rin toată institu ţia şi să spui că am o logodnică?

— Nu-i n ic i o ruşine, dom nule procurisi, şi eu sum una. V ânătoru l am ator

A S '- e

— Mămico, iţ i « a i aduci amintfe

cum arăta tăticu în civil?..

__ Dragă, a tâta tim p cât suntconcentrat, te-aş ruga, să aşezi pa­turile în dorm itorul nostru num a i aşa.

Nepotul: — Mulţumesc măluşic pentru cadou.

M ătuşa: — N’ai pentru ce.Nepotul: — Asta a fost ţ i părerea

mea, dar m ăm ica a spuţ că trebue să-ti m ulţumesc

C o n ţ i i i r a c î o a c i i a i e

« le a r l i s t

— Cine-i sub pat?— Nimeni.— Curios, aş fi pu tu t să ju r c’am

auzit un zgomot.

*

C o n f i d e n ţ e î n o g r a d a

« p « in â lo 'r

(iHM 'iMf n ÜTTil IWF tm ACU IME ’ROMANE de ACT »UN E $IPA51UNIE

la piati. 26) Romancier scoţian (1771-1832). 28) Prepoziţie 30) A». ’ al Rinului. 32) Prefix. 34) Ii ninge tenul. 35) Ii curăiă > «avui ten. 38), Aliaje de cupru Çi zinc- 40) Func­ţiunea socială a femeii. 41) O uti­lizează înainte de nr. 7 oriz- 42), , Remediu universal. 43) înlăturată-

VERTICAL : 7) Confidenta cea mai intimă a unei femei la masa de fard. 2) Specie de narcis. 3) Stea pe sfântul potir. 4) Pudra, crema, etc... . 5) Ii dă culoarea fraget atât de cu- . noscută. 6) Condamnat la o amen­dă. 9) In acest chip. 10) Năframă . tristă pe ochi frumoşi. 12) Este în permanentă în poşeta d-rei. 13) II : îmbracă după bae. 19) Cel care neagă existenta lui Dumnezeu. 23) . Stock. 25) Da cu apă de cologne. . 27) Plin de... onduline. 28) Ii usucă j tenul. 29) Este nedespărţită de d-na. Pilulă. 33) Personaj biblic. 34) Sa- ~ bie, paloş. 36) In toaletă matinală.' 37) Ţesătură orientală..39) Tufă de ' păr pe capul... cuconiţelor. 41) La revedere, iubito!...

M_, o fg «o *• â if ar « * ta 1 i g» I sia!“ Se dau următoarele cuvinte:

' Her, Eoi, Est, Soc, Park, It, Ruta. rAdăogându-i-se fiecăruia câte un munte, se va forma opt cuvinte cu următoarele semnificaţii:

1 1. Marginile unei ţări; 2. Ţară în ■Âsia-Mică, colonizată de Eolieni; 3. învinse (fig.); 4. Casă de primit Si de îngrijit bolnavii; 5. Plin de curaj; 6. A Bărtăni; 7. Substanţă tare şi lucioasă ce se obţine prin .vulcanizarea cauciucului; 8. Lătrat prelungit.

iniţialele citite de sus în Jos, vor «ta numele unui celebru astronom atenuau născut la Hanovra, desco­peritorul planetei Uranus şi creato­m i astronomiei stelare (1738-1822),

Ö s f e r e o f a kr

I Aceste două figuri pe care le-a executat concomitent un desenator fcji gândul de a le face perfect iden­tice, au câteva puncte cari nu pot înlesni aceasta perfectă asemănare. Care sunt acestea? • - _

Nou!

ORIZONTAL: 1) Cea mai mare din insulele japoneze — 6) Nume/.; generic al divinităţilor nationale din Japonia — 10) Locuitor vechiu ja­ponez — 15) Oraş- în Japonia — 16)’ Una dim divinităţile feminine în religia simitilor politeisti — 17) In­strument muzical — 18) Eost pre­şedinte al. republicéi Elveţiei — 21) Pictor spaniol (m. 1828) — 24) Plantă indiană care furnizează fi­bre téxtile — 25) Regele Atnaleciţi- lor, învins de Saul.

VERTICAL: I) Lac în Sudan. 2)

Vechiu oraş babilonian. 3) Notă din gama orientală. 4) Perfect (în U. S. A.). 5). Sodiu. 6 )Prima . capitală a Japoniei. 7) Diviziune de timp. 8) Zeiţa egipteană a dreptăţii. 9) Lo­calitate japoneză la 10 km. de To­kio:— 10) Oraş în Japonia pe linia ferată Tokio — Narava. 11) Int. 12) Notă bisericească. 13) Oraş japonez în peninsula Sagomi. 14) Ţara Soa- relui-Răsare. 19) Comună pe Rin. 20) Armăsar. 22) Rege al Basanu- lui (bibi.). 23) Semivocală sanscrită

A. M.

In

f * -

2 5 J

1 a 7

r5sRS

-

r

ni

9 SS J « 1 f Æ i sm

TÀ10

•ii »2 SS i i / J S* i ■

gr ~

Vt

f

W 1 Uii m i

1 m s' i ‘n a r r " m2223 1 '

mm2h %1 '

27

M-

m _3?

S 29

k5i 53

l . ■ mp j :

1 a M E P w '

39

1 J m to m>'*Z

I l u z i e o j p t i c ă

C-.c patru linii orizontale trasate, în figura de fată vă apar în diferite forme: curbe, frànte, etc. Fără a le controla grafic, cum sunt în rea­litate?

N o u ! A ap ăru t

V a le a 8egi$orA v e n t u r o a s a e x p lo r a r e

. a s u b t e r a n e l o r l u i

T J T - A N K - A M 8 U L E I » 1 1 2 P A S I N Ic h i o ş c a r i , l i b r a r ! f i Sa g ă r i

ORIZONTAL: 1) Este lucrul de căpetenie în fardarea d-nei. 4) Se zice că aplicarea ei o întinereşte. 7) Lacul unghiilor. 8) Provincie în Tibet. 10) Negaţie. 13) Plantă sa­cră, la Perşi. 14) Proastă. 15) In­dustriaş francez,* fondatorul unei im­portante manufacturi de piane

(1752-1831). 16) Umflătură pe corp (Olt). 17) Ţintă. 18) Rău. în Elveţia1.• 20) In- fiecare dimineaţă, îi dă vi­goare şi dispoziţie sportivă. 21) Ceva -care n’ar trebui să te inte­reseze la o femeie pe care o placi; faptul c’o placi e cel mai bun certi­ficat. 22) Acest (pop). 24) A cânta

Asasin sau asasina? sa? Tu? El? Teroare colectivă In lumea selectă. Detec­tivul Laroz „omul care nu dă j r e ţ “ va desSega el n o d u l pasionantei

e n i g m e ?1& Lei — 224 pagini.

La chioşcari, librari ţ i în gări.