SUPLIMENT LA „REALITATEA ILUSTRATĂ Mr....
Transcript of SUPLIMENT LA „REALITATEA ILUSTRATĂ Mr....
SUPLIMENT LA „REALITATEA ILUSTRATĂ" Mr. 719
ERO ICA REZ IST EN T A A FURTULUI A DAROÉDeunăzi, acest mic post în a in ta t dela frontiera Sudanulu i, pe care-1 apăra o m ân ă de Ascari, snito com anda unu i tân ă r locotene»i4
ita lian a fost a tacat de un puternic grup de automobile blindate, inam ice. Şase ore a du ra t lupta., în cursul careia, deşi ram t îa u n p ^ r, com andantu l s’a m en ţin u t pe poziţie , ^ m o r a liz â n d p® atacatori. Iu cete d in u rm ă, sosind în tăr ir i, u»a»wcul a fost s*Ut sa seretraga îasaua
Pe teren m orţi şi răn iţi. ____________ __________________________ 11 ” ...........! ----------- ---------- ------- - ■-
U N A D U P A A ï.,TA
S e schimbă multe în ţara noastră. (Jar une.'e j i u se dau bătute tie loc. Racile
vechi se ţin ca scaiul şi nu se vede când le-o sosi şî lor ve- Icalul ca să nu mai auzi de ele.
In săptămânile trecute, am cetit, una după alta, veştile despre trenurile care au dat pe- * ste căruţe şi au omorît oameni - şi dobitoace. Acesta este păcat vechi în treburile Drumului-de- ' Fer. Oamenii puşi de pază la ; bairiere stau cu gura căscată, n u lasă opritorile jos la trecerea căruţelor şi iute se petrece nenorocirea. ,
Lumea spune: Da de ce cei cu căruţele nu deschid ochii că trece trenul? Da, este şl acea- sta. Dar poate fi noapte, poate (> fi un cot după care trenul nu se vede. Oricum, vina trecătorii- / lui nu scuteşte de vină pe paznic. Pentru ce a fost pus el a- colo? Ca să dea de veste şi să oprească trecerea.
Totuşi oamenii aceştia parcă sunt vorbiţi să facă pe dos. Una după alta, ceteşti despre neno- rociriJe de soiul acesta care nu se mai isprăvesc. t
Cetisem despre atâtea din ele şl le însemnasem ca pacoste a t vieţii noasfere. Iată că, la toate acestea, vine să se adaoge alta < nouă: O aflăm dintr’o telegra- f m ă din Constanţa, cu data de ! 19 Octombrie a. c. (Timpul, 21} Octombrie a. c.) S’a petrecut ‘ Pe linia drumului-de-fer Medgi- f dia-Tulcca. Trenul a prins că- F ruţa în care se aflau 2 oameni. J Am ândo i a u fost greu răniţi, J u n ca! «m ont, iar căruţa sfâ- J râm ată .
K o veste ca m ulte altele. J Dar oare n u îngrozesc şi n u în- J grtjesc ele pe n im eni? La C. {V? n u c a « r a c a c i l n i i l i v t A n f i ' t 'F. B . nu se găseşte nim enea care să se turbure de atâtea 1 nenorociri, de nepăsarea paz- f nicilor de bariere şi să fa c ă ; rânduie li pentru trezirea lor? »
E nevoie de o lucrare sufle- J tea.seă pentru treziirea cugete- , lor adorm ite şi a le face astfelsă a ibă a ltă sim ţire către sem enii lor. C F. R . aveau odată* nişte cuvân tători care pu teau v lua asupra lor o asemenea sar- f cină. O fac? P ân ă acum nu se ? vede. f
XI
ZVAELIREA D ISCULU I J M ă n it nedum erit la dările *
de seamă despre feluritele jo curi sportive şi dau peste zvâr- < Urea discului. Nu înţeleg însă cărei nevoi răspunde aceasta? , Ce? a i să a i vreodată nevoie să j zvârli cu farfuriile? Trebuie să f te deprinzi cu un asemenea i joc? ţ
Şi, la urma urmei, este ace- i sta joc? Dacă e vorba pe armi- ? care, n u se face aceasta fă ră i n ic iun joc şi n u se desprind •’ astfel toţi copiii să arunce cu p ia tra? Când sare Ia tine un câne, nu se răpede oricare să la o peatră şi să zvârle în el? Pentru aceasta m ai trebuie deprindere şi privelişte şi galerie şi intrare cu p la tă şi să fii plă- ■. tit, fiindcă ai zvârlit un tal- * ger? ?
P ăi acestea noi le avem fără , p lată, la copiii care aruncă peatra pe m aidane şi o aruncă destul de bine şi de departe. P lătească cine o vrea, dar nu face să plăteşti astfel de copilării !
A rh im . S c rib a » •>
Aceste curioase lăcuste au rămas, într’o gravură, la muzeul, de Istorie Naturală din Madrid, în amintirea unei invazii întâmplată în ziua de 24 Iunie 1556.
Invazii de lăcuste s’au văzut pretutindeni şi totdeauna. dar acestea
se deosibesc mult de acelea pe cari le cunoaştem cu toţii. Profesorii de istorie naturală cari au văzut strania gravură în cursul secolelor, susţin că nu natura a fost accca care a creat o excepţiune, ci mai de grabă un desenator s’a distrat schimbând întreaga conformaţie a lăcustelor.
Străvechea ştiin ţă medicală c h ineză ara tă că orice organ al corpu lu i omenesc are diferite înrud iri şi legături. Spre exemplu, in im a este fiica ficatu lu i, prietena splinei şi duşm ana rin ich ilor; culoarea ei favorită este roşul, iar anotim pul cel m a i prielnic este vara.
preparai chimic întrucât ştiinţa n’a reuşit încă să-l obţină în laborator; dar e o substanţă caro se găseşte în sucul multor plante, în special în trestia de zahăr, în sfeclă, în urtar. Industria se mărgineşte să-l extragă, să-l cristalizeze, să-l rafineze.
Indienii, chinezii şi popoarele din Oceania l-au cunoscut în epoci depărtate; cel cristalizat a apărut cu numele de „Sare indiană” la începuturile erei creştine. Arabii an dat o mare atenţie răspândirii zahărului, ducându-l în Egipt, Maroc, Palestina şi Siria, Spania, Portugalia şi Sicilia.
In 1747, descoperindu-se proprietăţile sfeclei de zahăr, s’a început fabricarea în Silezia, Boemia şi Franta.
Napoleon I înţelese importanţa preţiosului aliment şi încurajă iniţiativele particulare deşi trebui să învingă chiar împotrivirea câtorva savanţi printre cari Parmentier, făuritorul zahărului din struguri. Zahărul, se ştie, este cel mai asimilabil dintre hidraţii de carbon ceeace înseamnă că dă corpului o- menesc, în mod direct, forţa vie de care are nevoie, dar pe de altă parte prezintă avantajul de-a nu obosi stomacul.
Li&fa de bucate
cest nobil senior obişnuia să prânzească totdeauna singur; dar, înainte de a-şi chema majordomii el consulta în mod regulat un cartonaş. Curios, contele Hugo de Mont- forte îl întrebă într'o zi ce anume era în hârtia aceea.
— Vrei într’adevăr să ştii? — răspunse ducele. — Ei bine, ia-o şi citeşte.
Era lista bucatelor pe cari şeful bucător al casei princiare le pregătise pentru stăpânul său.
O bizară formă de monarhie dublă există şi astăzi în teritoriul învecinat ou oraşul Porto Novo, în Dahofey (Africa occidentală francezo). Convinşi că şeful tribului trebue să-şi exercite neîntrerupt funcţiunile sale, indigenii din regiunea aceea aleg un „rege de zi", care guvernează din zeri nână în amurg si un ..rege de noapte“ care urmează dună el odată cu înserarea.
M ânuşile
Z a h ă ru l
Zahărul este de actualitate, nu-i a$a? Ei bine, să vorbim despre el din moment ce a-
cest produs c considerat atât de preţios încât poate fi cel dintâi raţionai în caz de necesitate. Aceasta dovedeşte, că zahărul are un rol de căpătenie în alimentarea omului. Dar nu erau de aceeaşi părere şi oamenii din vechime cari îl soco- tiau ca medicament şi ca să-l aibă se duceau la farmacist. Mai târziu, era weţuil ca un fel de condiment şi destinat numai clasei privilegiate Platon alunga din republica sa ideală pe fabricanţii da dulciuri şi găsea zahărul un lux; dar în secolul al Xltt-lea bunurile se- schimbară şi z&Mrul începu sä fie apreciat de Frederic ai }f-lm. Zahărul este un hidrai de carbon adică făcut din apă şi din cărbune pur, însă în intimă combinaţie organică şi nu în virtutea amesteci dui. Nu este un
Cel dintâi exemplar a fost văzul acum cinci sute de ani. la un prânz in salonul de festivităţi
al ducelui Enric de Brunswick. A-
Pentru a evita ca detaliile şi m a i cu seamă aşa zisele „gogs“ (fraze spirituale) ale unu i film să fie fu rate cum se în tâm p lă adesea în cursui producţiei, societăţile cinem atografice d in Hollywood organ izează acum lucrul în aşa fel încât foarte pu ţin i funcţionari şi actori să cunoască subiectul şi detaliile unu i film îna in te de programarea lui. De aceea subiectul şi scenariul Un e copiat n ic iodată în întregime de o singură dactilografă, ci se distribue file sau ju m ă tă ţ i de file la câte un grup de secretare.
Sunt cu lotul altceva decât nn
accesoriu modem al îmbrăcămintei. E dejuns să spunem
că existau chiar pe vremurile lui Homer; acesta vorbind despre La- ente spune că oridecâte ori îşi săpa grădina, regele-păstor îmbrăca mănuşile pentru a-şi apăra pielea mâinilor.
Deasemeni şi Romanii din antichitate foloseau mănuşile şi tot ei au fost. acei cari !e-au răspândit tizul în lume. In Evul mediu, multi predicatori afuriseau mănuşile ceeace n’a împiedicat lumea să le poarte ba, cu vremea, ele deveniseră chiar un fel de simbol. Astfel, „dreptul mănuşilor“ spre exemplu, era darul obligatoriu al cumpărătorului unui imobil de raport sau teren fată de seniorul care-i ceda proprietatea.
In secolele următoare s'au confecţionat mănuşi din catifea, atlas, tafta, mătase, lutru şi din alte piei
preţioase, în secolul al XVI-lea s’au văzut unele împodobite cu nestemate şi chiar mânuşi din pânză de păianjen !
TEATRE
COMEDIA: „Tâlharii”.REGINA MARIA: „Hoţii",
CINEMATOGRAFE
ARO: „Destry“ cu Marlene Dietrich. CAPITOL: „Iadul îngerilor”. CARLTON: „Dragoste în culise” şi
Moda zilei.ELYSEE: „Trandafirul însângerat”. FEMINA: „Şarja morţii”.
MIORIŢA: „Fetiţele au crescut” şi „Dragostea mea te cheamă”.
NISSA: „Zenobia”.OMN1A: „Beau geste” şi „Hotel
Imperial”.PALAS: „Capcana" şi „Omul care
a înfruntat moartea”.RIALTO: „Cocoşatul delà Notre
Dame” şi „Femei”.ROXY: „Balalaica”.SELECT : „La răscruce de vânturi” . TRIANON: „Cuvânt de onoare”.
Prim ui cablu subm arin care a le ga t Europa cu America putea sa transm ită num a i două cuvinte pe m inu t.
19 SEPTEM BRIE 1875. — Pentru, a se face loc podu lu i East-River, la New-York, s’a dărâm at un întreg şir de case: clişeul nostru arată p r im u l burgh iu uriaş de oţel pus în funcţiune în z iua aceea
Prea p u ţin i dintre paznic ii g răd in ilo r zoologice sunt în mâsiură să determ ine sexul crocodililor în a in te ca femelele să-şi depună ouăle.
In secolul al XlV-lea, când republica Veneţiei ajunsese în culmea gloriei şi a splendoarei,
tuna dintre ceie mai populare serbări ale anului era o sângeroasă „corrida” care, în virtutea unei străvechi tradiţii, se desfăşura în faimoasa piaţetă situată între Piaţa San Marco şi Riva degli Sclùavoni. Locul fi- cesta era caracteristic pentru cele două imense coloane în vârful cărora se vedea Leul din San Marco şi staţia Sf. Teodor care zdrobeşte sub călcâiul său un crocodil.
Pe vremea întâmplărilor ce povestim mai jos, cele două coloane îm- piSniser:', aproape două sute de ani
de mută stăpânire în mijlocul Piaţetei. Palatul Ducal însă nu era terminat căci ajunsese abia la o treime faţă de înălţimea pe care o căpătă inai târziu egalând astfel pe aceea a btsericei Sf. Petru.
In anul 1335 eira Doge m-j.hu Fallerò şi întc’una din zilele lunei Februarie, zi fixată de tradiţie pentru lupte de tauri, poporul se îmbulzea în Piaţeta, nu atât pentru a se amuza la desfăşurarea corridei, ia carette altfel — asista în fiecare an, cât pentru a vedea intrarea în palatul ducal a ospeţilor pe cari Dogele îi primea pentiru obişnuitul banchet organizat în asemenea ocazii.
Acest spectacol era vrednic de interesul Veneţianilor. astfel că tot ceeace oralul lagunelor avea mai nobil, mai cunoscut şi mai bogac se grăbia să vină la întâlnire. Toţi erau mari seniori veneţiani, cu nume i- stoirice ilustrate în guvernare sau în războiu. iar feme le lor, frumoase şi superbe, îmbrăcate în mătase, în hermină şi în brocart, încântau văzul cu strălucirea de basm a podoabelor de aur şi pietrele lor preţioase.
Poporul admira ea şi m sinea lui se bucura 6e defilare de zeiţe, şi de sera: zei in care vedea personificată îrsâş: Republi- :a, puternică, glorioasă şi bogată, aiândiri de acel prestigiu Venetian temut în omenirea întreagă pe ca- re-i făuriseră ei: magistraţi, răsboi- nici marinari şi traficanţi. Iar în fiecare din acele încântătoare doamne, era par’că personificată însăşi Veneţia pe care, la câteva secole mai târziu, pictorii ei trebuiau să ia ca model spre a simboliza, în frescele lor luminoase şi triumfale, nebiruita şi glorioasa republică?
Dar cea mai frumoasă dintre ele, madona Angiola, nu se afla acolo. Era în palat, lângă soţul ei, Dogele Marin Fallerò.
Poporul ştia şi de aceea, din când în când, ridica privirile spre balcoanele palatului. Şi când. după câteva minute, o văzură ivindu-se, înconjurată de doamnele ei de onoare, un strigăt de admiraţie porni din rândurile mulţimei entuziaste; „Ei.
dar e însăşi Madona, atât e de frumoasă!”
Dogaresa e 'a din nobila familie a Loredanilor şi, respectând ultimele dorinţe ale părintelui ei, îşi unise tinereţea, la douăzeci de ani, cu un bărbat care avea aproape şaizeci. Totuşi, se părea că nici o altă căsnicie nu fusese mai fericită ca a. lor, într’o vreme când Veneţia era un întreg focar de intrigi, de calomnii şi bârfeli, nici un glas nu cutezase să se ridice vreodată spre a pune la îndoială virtutea frumoasei şi tinerei Dogarese.
Minunatele săli ale Palatului Du-
3
Angiola, prea frumoasa şl tânăra soţi© a Iul Marin Fallerò
cai gemeau de lume, In zaua aceea întreaga nobilime şi bogătaşii Veneţiei îşi dăduse întâlnire acolo.
Intrarea perechei ducale în marele salon a fost un adevărat triumf: Marin Faliero, deşi ajuns la o vârstă înaintată, nu pierduse nimic din prestanţa-i bărbătească, iar Madona Angiola, în somptuoasa-i toaletă de dogaresă veneţiană, strălucea de frumuseţe şi tinereţe.
Marin Faliero ajunsese ia cea mai înaltă treaptă în conducerea Statului, în te’o vreme când, din cauza nemai auzitei prosperităţi ce domnia, în Republică, morala se găsea la uja nivel foarte scăzut. Toate instituţiile vieţii civile, inclusiv căsătoria, erau batjocorite. Serbări publice, baluri mascate, banchete, se succedau fără întrerupere, dând naştere intrigilor viciului şl neorândueiii.
Dar la acest banchet, primul pe care-1 organiza, hotărât să se opună oricărei neplăceri sau oricărei încălcări a bunei cuviinţe, Marin Faliero făuri cu mâinile sale primul 1- nei ai acelui lanţ de evenimente cari trebuiau să se Încheie eu o tragedie la amintirea căreia omenirea se în- fioară şi astăzi.
Banchetul se desfăşura Sn chip mulţumitor afară de un incident care, în primul moment, părea lipsit de importanţă, iar unii nici nu-l luaseră în seamă. Dogele şi Dogaresa se plimbau printre oaspeţi, având pentru toţi atenţiuni şi cuvinte plăcute şl treceau dela un grup la '’Hui când, deodată, Marin Faliero zări pe
un tânăr senior care făcea presiuni, nu chiar discrete, pe lângă o tânără doamnă de onoare a Dogaresei, Superba lui seninătate se întunecă pe regândite. El nu putu suferi un atât de rău exemplu în Palatul ducal, afând că tânărul acela nu a- pa-rţinea nobilimii, ba că era prea puţin cunoscut şd. chiar lipsit de avere, el porunci să fie isgonit din palat.
Urmă o scenă penibilă. Michele Steno, vinovatul — palid de mânie pentru tratamentul umilitor ce i se aplicase în faţa înt.regei adunări şi, în deosebi, a femeii la favorurile căreia aspirase, se împotrivi. Dar paznicii însărcinaţi cu alungarea lui îl ridicară pe sus, cu forţa, şi-l scoaseră afară. Toate acestea au durat câteva minute. Puţin după a- ceea incidentul era uitat şi serbarea continuă cu mai multă însufleţire. spre satisfacţia generală.
Uşile apartamentului ducal se închiseră în urma lui şi. Michele Steno, vânăt de ruşine pentru umilirea suferită, nu mai asculta, în c.Hpa a- ceea decât glasul amorului său propriu jignit, al resentimentului său de mândrie.
Privi în juru-3. Era singur. La câţiva paşi se afla uşa sălii marelui Consiliu; intră înăuntru. Linişte şi pustiu. Văzu tronul Dogelui, se a- propie hotărît de el şi lăsă acolo următorul bilet: ,.Marin Faliero. stăpânul celei mai frumoase femei: tu îi preamăreşti farmecele şi alţii $e bucură de ele!”
Michele Steno e scos afară din Palatul Ducal din ordinul lui
să fie condamnat la moarte, decapitat în Piaţetă, între cele două coloare, loc obişnuit pen tini execuţiile capitale.
Dar care nu fu mirarea, dacă nu chiar încremenirea obştească a- tunci când se află că, în ciuda mărturisirii lor complete făcute de Steno, acesta fusese obiectul unei o- sânde neînchipuit de uşoară: o lună de temniţă şi un an de exil!
Niciodată nu dăduseră „Avoga- dorii" o atât de extraordinară dovadă de blândeţe. Şi, fireşte, s’au tras concluziuni; dar cât de îndreptăţite au fost poate să judece oricine: „Prin urmare, dacă pedeapsa a fost atât de uşoară, înseamnă că intr’adevăr Dogele...” şi urmau cuvintele din scrisoare. După care ve-
şi Croaţia sub sceptrul Veneţiei? Cine a dat Veneţiei minunatele privilegii în Ţara Sfântă?
Cine a smuls Zara din mâinile Maghiarilor? Zara, cel mai preţios juvaer al Coroanei Veneţiei! Un Faliero, totdeauna un Faliero! Şi câte altele nu făcuse Falierii pentru Veneţia! Cine a aprovizionat cu a- liments flotele în războiu, cine a obţinut dela Roma îndurare pentru păcătoşii veneţiani, cine a înfrânat agresiunile Genovezilor contra Republice! Un Faüero şi totdeauna un Faliero!
Un om de talia Dogelui nu putga accepta orbeşte situaţia în care fusese pus. Ceva trebuia să facă. O simţda, şi-o spunea lui însuşi. Dar
6e râsbtmaseî Cu paşî <îe lup, el parasi palatul. A doua ai, se ţinea acolo un Consiliu şi Dogele, înainte de a intra in sală, urmat de senatori, trecu pe lângă tronul său unde găsi biletul injurios. Era o crimă, nemai auzită. Chemă senatorii, cerând răzbunare, şi toţi li recunoscură dreptatea. Vinovatul trebuia căutat numai decât, ün premiu însemnat se oferi aceluia care avea să-l predea justiţiei.
Bănuiala căzu imediat asupra 3hfl Michele Steno care fu arestat. Intre timp vestea scandalului se Împrăştie în întreaga Veneţie. In pieţe, pe străzi, în case, nu se mai vorbea decât despre frumoasa soţie a Dogelui, de biletul infam şi cât putea fi de adevărată sau falsă declaraţia celui care insultase. Şi fiecare prevedea epilogul se andai ului: fără îndoială că ofensatorul Dogelui avea
neţianîi socotiră că au «repWri eft vorbească oricând cu dispreţ despre un Doge care îngăduia propria-1 batjocorire cu atâta uşurinţă.
Dar cel lovit deadreptul In Inimă de sentinţa „Avogadariloir* a fost, cum lesne se înţelege, Mariu Faliero; Ea îl făcu să turbeze de mânie. Oso- cotia o ocară, o a doua şi mult mal sângeroasă Insultă adusă lui Fallerò un membru al acelei familii căreia Veneţia 11 datora totul. Imensele servicii aduse de strămoşii Iul erau astfel anulate de către justiţia veneţiană. Şi nu ea justiţie prin sine însăşi, ci ca mijloc de-a lovi cât maî dureros în onoarea Dogelui! Numai amintirea faptelor străbunilor lui ar fi trebuit să determine pe „Avoga- dori" ia o cât mal cruntă asprime faţă de vinovat. Oare n ’a foet un Fallerò acel care-1 biruise pe Roberto Guiscardo şi adusese Dalmaţia
töhp de douăzeci şa patru de otre n’a fost în stare să cugete. Ca un leu rănit se plimba prin apartamentele «ale; tremurând, răcnind de, ciudă
f ete durere pentru nedreptatea ce se făcuse. Din mintea lui se ştersese aproape cu desăvârşire figura
lui Michele Steno — personaj fără Mici o însemnătate — pentru a face ioc acelora cari îi adusese o nouă ţi mult mal grea insultă.
Ţn cursul primelor douăzeci şi patru de ore, într’altă parte a Veneţiei care nu era Palatul Duc al. şi prin mijlocirea altor oamieni, se făurea în răstimp al doilea inei ai lanţului fatal.
La acest punct să dăm cuvântul unui vechiu cronicar care a însemnat desfăşurarea evenimentelor.
„Ori, s’a întâmplat — scrie el — ca a doua zi după ce se pronunţase sentinţa împotriva lui Michele Ste-
Pn respect pentru persoana noastră are „Consiliul celor patruzeci!” La care Amiralul răspunse: .,Serenisime Doge, dacă vrei să devii prinţ ai Republicei şi să infràngi semeţia a- eestei mobilimi, eu am curajul, când mă vei sprijini, să, încerc o asemenea operaţie, ş i atunci, te vei putea răzbuna!”
Aceste câteva cuvinte au fost dea- juns pentru Faliero. Daria răzbunarea? Iată că i se oferea mijloace pentru a o împlini, iată că-1 făceau să întrevadă posibilitatea de-a umili pe acei patrician! orgolioşi cari n ’a- veau nici un respect faţă de demnitatea dogala, faţă de un Faliero!
Cel doi bărbaţi erau înţeleşi. Continuau a vorbi în şoapte, schiţând în linii mari apropiata conspiraţie. Trebuiau găsiţi partizani: întocmiră o listă de persoanele în cari puteau avea încredere deplină. Ber-
Pâlcuri de spânzuraţi atârnau ca ciorchinii de balcoanele Duca!: se făcuse dreptate
PaSauuM
1
n Faitero în cursul serbării tradiţionale a luptei de tauri
no, un gentilom din casa Barbaro, om violent din fire, să se ducă la Arsenalul Marinei petru a cere anumite lucruri unui măiestru.
Era de faţă Amiralul Arsenalului care răspunse cererilor gentilomului atrăgându-i atenţiunea că nu-1 puteau satisface. Se iscă astfel o discuţie aprinsă între Amiral şi Senior; acesta din urmă. la un moment dat, lovi pe celălalt cu pumnul in ochiu şi fiindcă purta un inel în deget, i- nelul deschise o rană prin care ţâşni sângele. Astfel, sângerând, alergă la Doge spre a i se face dreptate cerând o pedeapsă exemplară pentru seniorul din casa Barbaro: „Ce pot să fac pentru tine? întrebă Dogele. — Adu-ţi aminte în ce măsură a fost mdepsit Michele Steno ?» cât de pu-
tuccio Faliero, nepotul Dogelui, bărbat inimos şi gata la orice a fost primul ales. Şi apoi alţi doi: Filippo Calendaro, cel mai expert marinar al timpurilor şi Bertuccio Isarello, minte ageră maestru în toate intrigile şi înşelătoriile. Acelei primie convorbiri ii urmară altele, mult mai secrete. Şl, în sfârşit, totul fu pus la punct, in ziua fixată, şaptesprezece căpetenii se vor împrăştia în diferite puncte strategice ale oraşului, fiecare 'armat de patruzeci de oameni bine înarmaţi cari însă nu vor şti nimic despre ceeace erau sortiţi să aducă la îndeplinire.
Oâteva gmpuri aveau sarcina să aţâţe poporul la răscoală, aceasta pentru a da prilej Dogelui să sune clopokil dela San Marco, care era
semnalul de alarmă in cazuri ae pe- Bergarnuscu a i'osi pus t& o îarturt ricol public. Dar de astădată dopo- care deveni din ce în ce mai «audă tul trebuia să servească altui scop: până când obţinură mărturisiri coniacela de-a face pe toţi nobilii şi pe plete lăsându-1 după aceea aproape toate personagiile cu vază să se a- mort pe lespezile închisorii «aüe.. t dune în Piaţa San Marco. Astfel, ar- jju maj era timp de pierdut. Crt matele sosite din toate părţile vor trei lnSi înfăşuraţi în mantale ş1 cm masacra asistenţa proclamând apoi faţa a>scunsă de glugi, urmaţi fiecsre pe Marin Faliero ca stăpân al Ve- <je‘ o mică escortă credincioasa, sf neţiei. instalară în biserica MântuitoroîwSZiua fixată pentru executarea ma- ^ trimiseră oameni de încredere 1»
relui proiect era aceea de 15 Aprilie zece din membrii Marelui -Cossffl® când totul fusese pregătit şi ar fi <jpre a_; aduce acolo. în secret, fiind reuşit pe deplin dacă n’ar fi fost vorba ^e chestiuni cari interesau un anume Beltramo Bergamasco, existenţa Statului, aflat în slujba Seniorului Niccolo Astfel cei fiece se adunară şi e i Itioni, care, auzind de cele ce_ se pu- u încuiate ascultară o scurtă ex- neau la cale, îşi sfătui stăpânul sa ■ seniorului Niccolo asupraramana acasa El înţelegea sa-i sal- £celui caz atât de g^,,. Toti au veze viaţa şi, in schimbul unui ase- d pârere trebue interogat Berga- menea serviciu, il conjura sa pastre- ^ nenorocitlil fu Wze secretul. Dar Lioni se arata nere- . .. . . ___cunoscător şi chemând servitorii, îi mai bine zis trar^>ortat te bise«c& puse să lege pe bietul Beltramo pe mtrucat dm cauza chm nrûo j^au care-1 ţinu prizonier în casa sa. ra j® nu se putea ţine pe p c ■ După acea se duse la locuinţa unui Şi acolo, în sacristie, Bergamasco nobil, prieten al său, Giovanili Eva- văzu în juru-i toate marile amon- ăenigo, care apoi trebuia să ajungă tăţi ale Republicei, pe acei temut:1 Doge, şi-i istorisi totul. Amândoi zece cari guvernau cu atâta straşpâ- pornîră atunc; spre casa lui Marco eie şi cari unul câte uniti îi ptmeaït Carmaro unde tus-trei hotărîră a întrebări. îndemnându-l pente» presupune pe Beltramo Bergamasco u- pria lui salvare, să divulge tot «e nei severe si nemiloase cercetări. A- ştia, să confirme, relatayea junşi la paiatul lui Lioni, nefericitul iui Niccolo. Şi neferic itu l
\ \ S ( iI k ;i I Ifa'- --J’
P MÌ Ì SP ^ Ì À
Frederic cel Mare obişnuia să-şi prepare o calea jn.ventată de el, în locuind apa cu şampanie şi adăugâu- du-i puţinte l m uştar „pentru a spori aroma bău tu r ii” .
a# sa**.-wa ae o casa rtanm aia ae u u u cm u i,ct ne o locuinţa clin New-îorK ilin Acesta este portretul pe care vesH- care ttoamna Biakopool, despărţin- tn l pic i0r Dav id l-a făcut neferici- du-se de soţul ei — fiindcă o cura- lei regine M aria Autoan«tta în tim pparaseră îm preună — a ţinu t să-şi ce __ jn că ru ţa condamoiaţilor — ea
Pe aceleaşi trepte, cu câteva mm înainte, Mariu Faiiero primise Co-j |?erpar,ea spîe a ° !luce m 1 car" trecea prin faţa lu i spre a urca trep-
t . T
roana ducaiă tele eşafodului.
via:,co d u p ă ce s ’a r u g a t să i se la se v ia ţa , re c o n firm ă , d iv u lg ă totu l, g ă s in d c h ia r a m ă n u n te t ă in u ite sa u .uitate în t im p u l to rtu re i su ferite .
IJ e lib e ră r ile ce u r m a ră a u fo st sc u rte ş i energ ice . S e s ta b ili u n p la n c o m p le t de a c ţ iu n e ş i se im p ă r ţ ir ă (Ordirne.
T o a te case le că p e te n iilo r a u fo st în c e rcu ite in a ce la ş t im p ş i in v a d a te de po liţie . A re s tă r ile se e xe cu ta ră cu o aşa re pez ic iun e ş i v e n iră a tâ t de pe n e a şte p ta te în c â t n im e n i n u opu se re z iste n ţa . A u p o s t p r in ş i î n t a in ă ş i în c h iş i c h ia r m tem n iţe le P a la t u lu i D u c a l. A m ir a lu l A r s e n a lu lu i fu p r im u l d in lu n g a se rie ca re se v ă z u le g a t in la n ţu r i, u rm a t n u m a i d ecât d e Filippo Calendaro, de Isarello, de Niccolo Fatino lo şi de Niccolo dalle Bende.
U rm e a z ă ap o i to ţi ce ila lţi. M arin Faiiero h a b a i ' n ’a ve a d e sp re cele în tâ m p la te . In t r e t im p , C o n s i l iu l se în t r u n i p e V .ru o n o u a şed in ţă . D o g e le se a f la î n a p a r ta m e n te le sale d is c u t â n d c i ie s r iu u i de S t a t cu u n g r u p de n o ta b il i c â n d i se a d u se u n unesaj d in p a rte a „ A v o g a d o r i lo r”. E r a o rd in u l a re s tă r i i sale. M arin fa iie ro ci i pe tecu l de h â rt ie . N ic i o t r ă s ă tu ră de im o ţ ie pe c h ip u l lui. N u m a i lu ă se a m a că o rd in u l, deşi re d a c ta t în p e rfe c tă o rd in e , n ’a ve a ì l ic i o s e m n ă tu ră Şi de aceea n u -1 so co t i v a la b 'l . A ş a că ce ru n u m e le a ce lo ra dela ca re e m a n a se şi c â n d a f lă că n u e ra n ic i u n u l d in t re p r ie , [tenii lu i, în ţe le se în t re a g a g r a v i ta te a s ituaţie i.
I n z iu a de 10 'p a l i e so a r ta c o n sp ira to r i lo r c -a ',eee tlu ită . P op o ru l, care în c u rsu l d im in e ţ i i v e n i să_ se p lim b e p r in P ia ţe tă , v ă z u a t â rn â n d de b a lco a n e le P a la t u lu i D u c a l p â l c u r i de sp â n zu ra ţ i. A m i^ T lu l A r s e n a lu lu i ş i Calendaro a v e a u câte o s t in ghie de le m n tre c u tă p r in t r e d in ţ i spre a n u m a i t-atea v o rb i n ic i o Clipă c â n d se ih 'c ^ a u la m oarte .
I n a ce st t 'm p , .".arin Faiiero se a f la în a p a rta m e n te le sale, s u p r a v e ghea t de p a zn ic i. Làng^v el şedea t â n ă r a - i soţie, n e s ig u r , în a ce a stă t r a g ic a o ră ea «imţea to a tă p r o fu n z im e a şi g r a n d o a re a iu b ir i i sa le ig& n Iru soţ.
S e sp u n e că a r f i în c e rc a t să o b ţ in ă c le m e n ţa C o n s i l iu lu i ce lo r Zece. b a r Faiiero n u ce ru g ra ţ ie , a tâ t de m a re e ra o r g o liu l s ă u ş i se crede că în c e rcă r ile soţie i, d a că în t r ’a d e vă r a u a v u t loc aceste în ce rcă r i, s ’a u fă c u t f ă r ă şt ire a lui.
L a a m ia ză , pe trep te le m o n u m e n tu lu i s c ă r ii d e n u m it ă a G ig a n ţ i lo r c ă lă u l îş i a şte p ta v ic tim a .
Pe a ce ia ş i sca ră , c u c â te va lu n i în a in te , M arin Faiiero p r im is e Ş i-Ş i pu se se pe ca p c o ro a n a d u c a lă !
U ş ile P a la t u lu i fu se se ră în ch ise . D o g e lu i i se c it i s e n t in ţa de m oarte. I i m a i r ă m â n e a o o ră da v ia ţă . I n - s fâ rş it , so s i c l ip a fa ta lă ş i fem e ile sco a se ră a fa ră pe D o g a re să că re ia n u i se în g ă d u ise să r ă m â n ă lâ n g ă so ţ p â n ă în m o m e n tu l sup rem .
D a r d in lo c u l u n d e se a fla , ea p u tea z ă r i u n co lţ a l c u r ţ i i ş i î n ace l co lţ u n g r u p de pe rsoan e . D a r c â n d le v ă z u c ă -ş i a co p e re a u fa ţa cu m â i n ile ca p e n t ru a în lă t u r a o v iz iu n e o r ib ilă , s im ţ i că p ă m â n tu l î i fu g e de su b picioare...
4 c u m u ş ile p a la t u lu i se d e sch ise ră p o p o ru l sé n ă p u s t i s ă - ş i v a d ă D o gele, d e c la ra t t ră d ă to r de p a tr ie p e n t ru ve şn ic ie , z ă c â n d lâ n g ă bun ic, în p r o p r iu - i sân ge , cu c a p u l d e sp ă r - tif de trup....
%A stă z i t u r iş t ii c a r i v iz ite a ză p a la
tu l d u c a l d in V e n e ţ ia , po t vedea, că se r ia p o rtre te lo r D o g i lo r e în t r e ruptă în lo cu l u n d e a r t re b u i s ă se a fle a ce la a l lu i Marin Faiiero ş i că a co lo este o in sc r ip ţ ia : „Hic est locus M arin F alieri decapitat pro cr',m in ibus“ . !<•
-<î» r<- 'Cu- 't f c r-mh-'ssy
Ciaerul e un oiaan îragi! dar nu atât de delicat cum se cxeăe în decis* ta. Există in el părţi latiase — a?a zisele „zone mute” — cari nu suntabaoteî esenţiale vieţii 5i se pit
î n în c h iso a re a din. A u b u r n a a- v u i lo c la £2 Iu l ie Î.S83 c sa d in tâ i e xecu ţie c a p ita lă prin eîectrocufa- î p . D sse r-. ii n o s t ru arată sistemul. P îiţrjw l r s •’ -t a fost un asasin, a* n u m e Kemmaler.
Englezul ßaiig litly a inventat o „m aşină cu aburi” sburătoare, care trebuia să-i servească spre a fugi din Anglia. Aceasta s’a în tâm p la t în anul 1841 şi acest Golightly îşi propunea, mici m a i m u lt n ici m a i puţiu, decât să sboare în... lună.
Credem, ca şi dv-, că n ’a reuşit.
- t ' f j
18 S E P T E M B R I E 1893. — O U o P e itz câşticţă c u r s a îte d is ta n ţă lu n g ă , cu b ic ic le ta : B e r l in — V ie n a , 580 k i lo m e t r i în 150 o re ş i 40 m i nute. D a r ceeace s t â rn i m a i m u ltă v â lv ă a fe st fa p tu l că a tâ t F e î iz cât ş i a l d o ile a so s it e ra u ve ge ta rie n i.
Giovan Battista della Porta, un inedie d in Neapels, susţinea că, în m o d p rä v e n t iv , toţi c o p iii trebuiau t ra t a ü c u tlori de n a rc is . Ş i aaeasta era p ro p a g a n d a lu i. Pe de a ita p a rte s a v a n tu l D e l la P a rta a f irm a în tr ’o ca rte a sa că d in ţ i i ar t re b u i t ra ta ţ i cu t lo r i a se m ă n ă to a re ca ri, în fo rm ă, să sem e ne cu ei. D a r ca re să fie aceste flori ?
In ziua de 27 Octombrie 1329 a (his, precum se vede, dar ţi1»«1«» a apăra t această p r im ă trăsură-pat. fost u tiliza t în secolul a l XVII-lea, Era un vehicul toarte sim plu, dos- m erită să fie cunoscut
' ÈW ’
M l ;
SÜHIHlifNÜtllllillHfCELOR
/ V v 'T ;
1 * 2 ® » . .. .. f c ?t P S k % '■■'Ä ;5 ; i ' Æ 1
« j. .s ^«^âtêvX \Wa*WÄtefe!^ *••• ; • *r %ä
l!!ll!i!iiill!!!!(illl!ill!llllil!l!IH!I!!il!IIII!;lül<!nl(!liil!!llü!IS
Maria se apăra în îaţa judecătorilor recunoscând că o o^âse in due! pe acela oare o ofensase.
se observa printre piraţii cari fă ceau serviciul de pază. Nu se vorbea despre o im inentă ciocnire cu un alt vas, sau cu vreo stâncă, ci pur şi simplu despre un duel. Uscatul se ivise la orizont. Duelul urma să aiba loc pe ţărmul insulei pustii care se şi contura în zare. Pe vasul p iraţilor condus de John Rackam o drama de iubire avusese un epilog straniu. Ce se întâmplase?
ÎNCEPUTUL u n e i d r a m e
în tr ’o seară, un tânăr pirat stând pe punte singur si abătut, scruta întuneri- cui ca şi cum aştepta mângâietoarea apa- lijie a unei făpturi dragi. Fusese înrolat de curând în insula Providenţei. Americanii şi spaniolii îşi disputau tinuturile ajna«ncane, (era pe la începutul anului l/UU), şi O puzderie de corăbii înarmate pandeau nouile posesiuni descoperite, linele pentru folosul lor propriu, iar altele pentru însuşi guvernatorul Woodes Rogers Acesta încredinţase căpitanului Rackam conducerea unui vas precum si o scrisoare care-1 autoriza să atace corăbiile ce nu arborau pavilion amic.
Printre oamenii cari formau echipaju l se deosebise peu In i curaju l lu i un tânăr cu trăsături femeeşti, care refuza totdeauna sa ia parte la orgiile ce urm au după măceluri, incendii si jafuri. Astfel că şi în seara aceea tânărul, singur şi gânditor, căutase sa fuga de nesuferitele vulgarităţi ale camarazilor.
O voce uşoapă ca o mângâiere îl surprinse. O recunoscu: era a unui alt tânăr pirat, nu mai puţin curagios decât el şi care se lăuda că e protejatul căpitanului. Dar vocea care-i vorbea era foarte plăcută.
— Tinere — îi spuse acesta — visezi o pradă bogată sau sărutări?
— Ce vrei dela m ine? — răspunse cel întrebat, m irat şi mânios în acelaş timp.
, Vreau să-ţi desvalui o taină pe care o vei închide în in im a ta ca într’un mormânt. Eu sunt o femeie...
Celălalt, turburat, nu găsia cuvinte ca sa se exprime; apoi, recăpătând curai, exclamă:
— Nu cunoşti regulile pirateriei? O fc- mee nu poale vieţui printre pirati. Căpitanul...
— Ascultă. Mă numesc Anna Ronney şi sunt născută in Irlanda, dar în Caroline mi-am părăsit soţul spre a urma pe Rackam , pe care-1 iubiam . Astăzi mi-e silă de acest om. Nimeni pe bord n ’a bănu it vreodată că eu aş fi...
— Ştiu povestea d-tale, Anna; te-am cunoscut chiar în copilărie, înainte de-a fugi din casa părinţilor — răspunse cu blândeţe tânăru l — iar m a i târziu ţi-am adm irat curaju l In lupte, neştiind că erai d-ta... Nu te recunoscusem. Dar... secret pentru secret... Ştii cine sunt eu? Sunt Maria Read. Am înfruntat m u lt m a i
multe aventuri decât d-ta. M’am luptat şi am iubit un bărbat cu care câtva timp, am trăit fericită. Insă soarta vitregă l-a smuls de lângă m ine şi de atunci m ’am făcut pirat...
Acesta este începutul dramei...
V RE I SĂ F II SPÂNZURAT
Căpitanul Rackman cunoştea simpatia nutrita de temeia sa pentru tânărul pirat şi m ai observase că în tr’un asalt Anna îl acoperise cu trupul ei pentru a-1 cruţa de lovitura unui cuţit; de aceea în- tro seara, ros de gelozie, luă pe tânăr de un braţ şi tărandu-1 în cabină îi spuse:
— Vrei să fii spânzurat sau să te dau ca hrană rechinilor?
Nici una, nici alta, căpitane. N ’am nici o vină. Sunt o femee: Maria Read... Şi nici pentru asta nu-mi poţi face vreun rau chiar invocând legile pirateriei fiind că eu ştiu că pe bord se m ai află încă o femee!...
Rackam tăcu. Ca să n ’o piardă pe Anna, trebuia s’o ierte pe Maria. Şi de fapt el păstra secretul, cruţându-i orice neplăceri; însă Maria nu divulgase totul, nici Annei, nici căpitanului: nu spusese, de pildă, că în gloata echipajului întâlnise un tânăr pe care-1 îndrăgise, uitând obligaţiile văduviei.
In răstimp, fără să fi fost descoperite, secretul celor femei de pe bord semă- nase adevărată zizanie printre piraţi. Transpirase ceva în privinţa Alinei. Dar căpitanul era temut şi, apoi, el era stăpânul. însăşi Maria începuse a fi bănuită şi, întrucâtva, curtată. Neputând cunoaşte intenţiile căpitanului, ei se răzbunau în- tinzând curse Măriei spre a-i descoperi adevărata identitate.
Într’o zi un pirat m a i impulsiv decât ceilalţi voind a pune capăt presupunerilor şi a căpăta o dovadă sigură, pândi pe Maria şi o îmbrăţişă cu sila. Aceasta nu-şi pierdu cumpătul, ci pă lm u i prompt pe ticălos atrăgându-i atenţia că num ai pe uscat se răzbunau ofensele şi că ea îşi rezerva acest drept. Apoi se înfăţişă căpitanului.
— Căpitane Rackam — îi zise — am fost ofensată, dar num ai d-ta ştii cine sunt şi că nu-mi lipseşte curaju l de-a m ă bate. Ingăduie-mi să m ă răzbun, alunei când vom putea ancora lângă insula care se şi zăreşte de aci. îm i reclam un drept.
Rackam nu putea să i-1 refuze.
7
PE USCAT
In seara aceea, pe când corabia cu pânzele umflate şi împinsă de vânt se apropia de uscat, Maria se gândea la curioasele aventuri ale vieţii sale. In zori* vasul-pirat arunca ancora în apele insu-? Iei şi o barcă ducea la mal pe cei doi ad-, versari împreună cu martorii lor.
Sub un m inunat cer tropical, monotonul glas al valurilor acompania zângâni- tul sec a l săbiilor. D in când în când un ţipat sălbatec, un blestem... Piratul în tâlnea o rezistentă neaşteptată în tânărul camarad. Chiar dacă o crezuse femee, recunoştea acum că era extraordinar de tare. Căzu rănit, Maria, cu privirea aţintita asupra adversarului, părea că cere ö explicaţie. Desciiizandu-si bluza ea strigă :
_— Da, sunt o femee. Iar Iu. dacă ai ştiut eşti de două ori laş. De acum, nu vei mai jign i niciodată o femee...
Şi-i descărcă revolverul în tâmplă.
REVELAŢIA
In Octombrie 1/20. în iinprt 'juriu iile. insulei Jamaica vasul-pirat fu surprins de un crucişelor înarmat al guvernatorului, care avea ordin de a prinde pe Rackam. In toiul luptei Anna ßonney şi Maria Read se apărară vitejeşte, dar laşi«, tatea tovarăşilor de bord a fost fatala’ întregului echipaj. In ziua de 28 Noembrie prizonierii au fost duşi şi judecaţi la San Jago de la Vega. Nici unu! nu divulgase sexul celor două camarade. D ar marea surpriză pentru judecători a fost a_ ţunci când ambele femei îşi desvălu ira identitatea. Maria se apără spunând că omorîse în duel pe acela care-i ofensase onoarea. Cât privia tap iid că nu era m ăritată, susţinu sus şi tare că deoarece ju rase credinţă bărbatului ales, pentru ea era ca şi cum se măritase; iar la urm ă declară, că în curând va fi nr>mă.
Execuţia a fost suspendată, cruţând-a astfel de grozăvia spânzurătoarei. Imediat după proces Maria se îmbolnăvi şi muri. Anna, fiind de asemenea în pragul naşterii, scăpă dela moarte. I se îngădui chiar să revadă pe Rackam înainte ca a- cesta să urce treptele eşafodului. Terib ilă scenă: femeea îl săgeta cu o privire dispreţuitoare, strigându-i că nu se în duioşa de soarta lui, totuşi „prefera să-I vadă arătându-se bă"bat până în ultima clipă spre a nu m uri ca un câine”...
Despre ea istoria nu mai spune nim ic,
G. R, ,
CINEMA
Deci fi Dvj. trebue să vă
lîiu jia f i în ta inele cinema»
tog ra fu lu i, să cunoaştefl
«ţaţa de fream ăt ţ i mira|
* «tud iourilo r, precum f l
l ito g ra fiile , pa rticu la rity*
frUa ste le lo r Dvs. favorite«
Toate acestea le a fla fi în
fiecare V ine ri în revista
«ea mai reconfortantă lec»
futa. Ş tir i f i cancanuri d ia
èoafesfudïourüe mondîafo
ORIZONTAL: 1) îşi înalţă ruga cu fumul de tămâie către cer, 9) Cea mai nebunească pornire a omului, unde moartea nemiloasă arată ce poate, lăsând in urma ei numai dolila şi lacrimi; 15) Făclia credinţei în altare. 17) Anticamera veşniciei. 19) Ii ia după moarte pe cei răi, adu- cându-i în fundul tartanului, unde este numai durere şi întristare. 20) Un cimitir de apă, cu suflete ’necate. 21) E tot ceeace rămâne din fosta fiinţa. 24) Peşte. 25) Interjecţie. 26) Câmp de activitate. 28) Populaţie n&prttă din Fîlipine. 34) Marcă de a- parate de radio. 32) La jocul de table, 34) Colo în depărtare, doi ochi spre ceruri cată... 35) Alteţa Sa Regală. 37) Poezia infinitului. 39) La
telefon. 40) Mama lui August. 42) Cetatea tăcerii. 43) Măsură japoneză.
VERTICAL: 2) Aton al pronumelui. 3) Monedă franceză. 4) Oraş în Prusia. 5) Loc unde nu este nici durere, nici întristare şi unde visează să ajungă orice muritor. 6) Ceartă (Olt). Sub bolta-i lugubră, odihneşte în veci un cosciug... 8) Plantă. 10) A nu-i reuşi (fig.). 11 Rostea prin vorbe. 12) Cadă. 13) Hotar, 14) Interjecţie. 16) Pronume. 18) Prin ce treci în veşnicie. 22) îl are’n mână moartea şi e lanţul morţii veşnice. 26) Lipsită de apă. 27) E îmbâcsit de ceară, de smirnă şi tămâie... 28) A se boci. 29) O mână de morminte, cu oameni reci de ghlaţă (fig.), 30) A fî sau a nu fi... 33) Casa de Economii şi cecuri. 34) Ramură. 36) Un lung colan de cruci în depărtare. 38' Eminenţă. 40) Operez pământul.
ieconstii'yire
ORIZONTAL : 2) Prelat portu- me. 17) Talent (monedă). 17 a) Su- ghez, mort în 1643, care a scos Por- biectul celei mai vechi poeme epice tugalia de sub domimnatie spaniolă, cu care începe literatura spaniolă,
^ 21) Şefii unor monarhii. 22) Consonante ce se rostesc atingând dinţii cu limba. 23) Ceas. 25) Cel mai celebru roman cavaleresc spaniol. 26) Pătură de lână. 27) Coş de papură. 28) Coastă, rână. 29) Curier. 31) Familii de nobili japonezi. 33) Foarte frumoasă (fi-g.) 35) La tele- fo” > Armăsar-
r«btlcatl«H* M rfatflc«. — A|M»r* I« 1» luni
Tăiaţi aceste fragmente de mai sus şi alăturati-le în bucăţi astfel încât să formati un mare careu în care micile careuri de acelaş fel să se atingă.
Ele se pot atinge pe laturi sau unghiuri.
Cum procedati?.
A V E N T U R A *ROMANE ot ACŢIUNE }i PASIUNEj_ jm jnnr i:rwrT . irr.-.-::., .....
CPIMELE CELEBRE
6) Veche colonie romană în Spania. 9) Notă muzicală cu care se afirmă Seniorita. 10) Pronii me. 11) Nimfă, fiica lui Olenos, 13) Fluviu în Ţările de jos. 14) Termen la jocul de tennis. 15) Voinţă divină. 18) Semivo- cală sanscrită. 19) Uleiu. 20) Măsură de suprafaţă. 22) Primadonă la operă. 23) Dans spaniol. 24) Altar| biblic. 25) Una din provinciile care' s’a ridicat împotriva stăpânirii dela 5 vertical. 26) Noapte bună, senio-j ritn. 28) Strămoşii spaniolilor. 30) Pron, posesiv. 32) Balaur oltenesc. 33) Provincie în Spania. 34) Cutie mare de lemn. 36) Oraşul oţelului şi al armeloy albe. 37) Istoriograf spaniol (n. 1658. 39) Literă araba. 40) Navigator spaniol (1499—1542).
VERTICAL : 1) Un personaj important în „Corrida“-luptele cu taurii în Spania. 3) Terminaţie latinească. 4) Mareşal francez (1802- 1869). 5) Stăpânirea din sec. VII care a însemnat o epocă de înflorire a artei şi ştiinţei în Spania7) Conjucţie. 8) Locuitori primitivi ai Spaniei şi ai căror descendenţi par a fi Bascii. 1.2) Autorul tablourilor : Maja desbraeată (Muzeul Predo) Şi împuşcarea răzvrătiţilor (Madrid), 13) Răsunet. 16) Pronu-
ln ju ru l faşiîsîoîssiuî gesserai Susv-rov al aghi o tan tu lu i sân, pana marelui ro« m atisier A. Dumas a dram atiza t un vă lmăşag de ceie mai putern ice pasiuni t tru fie , dragoste, eroism, erimă, trădare, răzbunare, in această splendidă povestire is to rică ee c u t r e m u r ă şi
captivează
<9 t £ II - 1 1 2 P A G I N I
La c h io şe a ir t i l i b r a r i *• »■ « ă «1
Lasciati oom speranza..
In ritm de castagnete
Teste D e s e n u l e r o n a t— Puteţi spune în zece secunde
ce distanţii aproximativă de sbor parcurge un avion in timp de o secundă ?
— Puteţi spune în douăzeci secunde, daca înălţimea culmei muntelui Everest este mai îndepărtată dela nivelul mărei, decât punctul cel mai adânc al oceanelor pe care le cunoaşteţi ?
Mianae ascunsSe dau următoarele litere:
A/-VA C D EE L N R VAşezându-le într’o anumită or
dine. se va afla numele unui mare prozator român (1858-1918).
O p t f ig u r i
?jI!
Vă prezentăm un desen care contine numeroase detalii inexacte, greşeli contra logicei şi al bunului simţ. Le puteţi indica?
-T: 'V- ' "O
Cu patru V-uri asemănătoare No. l şi cu alte patru asemănătoare No. 2, puteţi executa o cruce perfectă ?
Deslegările jocurilor din Nr. preced.
Pe luciul apei: Cotcodaci, sfa, con, juca, scutnp, ocean, la, apar, harap. Murat, i. ah, nu, in, bara, ir, radan, ti, r, Simon, monitor, Lică, ati, alba. ta, iubea, a, Avram, motor, at, anchetă, barca, facere, tact.
Filozofie: Proche, im, tasa, Hume, tn, le, r, 1, butoi, spa, aşa, Rauh, y, king, er, la, e, rada, ep, Platon, ateu, ant.