RĂSPÂNDIREA ETNOTOPONIMULUI “ARMEAN” ÎN ROMÂNIA

HIDRONIME

OICONIME

ORONIME cu originea în antroponime, care provin de la numele unui proprietar sau a unor comunităţi săteşti

cu origina în antroponime, ce provin de la numele unui fost pro-prietar sau comunităţi săteşti, care au stăpânit un teren cu origina în antroponime, ce provin de la numele întemeietoru-lui unei aşezări

Prezenţei etnotoponimu-lui armean în Româ-nia i s-au consacrat

în timp multe lucrări, din-tre care cele dedicate în ex-clusivitate aparţin lui Vlad Bănăţeanu – Armenii în topo-nimia românească şi toponime româneşti de origine armeană (1960). Un caracter general au studiile lui Iorgu Iordan - Toponimie românească, cap.III – Toponimice formate de la nume de popoare (1963). Observaţii personale de teren, cercetarea hărţilor topografice şi dicţionarelor judeţene (sec.

BOTOŞANI

HIDRONIME

OICONIME

- Movila şi Valea Armanului, comu-na Coţuşca.- Dealul Armeanului sau Sihna, com. Cucoreni.- Dealul şi Fântâna Armanului, com. Hudeşti.- Dl. Armanului, Conceşti, com. Hudeşti.- Lunca şi Ruptura Armeanului, com. Hânţeşti.

ORONIME

- Valea Armanului (com. Cucoreni; com. Hovârna.- Fântâna Armanului (com. Văculeşti).- Rădiul Armineanului, com. Hânţeşti; rădiu - rediu, pădure mică şi tânără; arminean de la ru-sescul armjanin = armean.

XIX-XX), Marele dicţionar geografic al României (1898-1902), vol. I-V de G .I. La-hovari, C. I. Brătianu şi G. G. Tocilescu, Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilva-nia (1968) vol. I-II de C. Suciu etc., ne-au permis realizarea sintezei care urmează, ce are în vedere şi formaţiile statale istorice, precedente celui de al II-lea război mondial. Încă din Antichitate diaspora unei părţi însemnate a popu-laţiilor de evrei, greci şi armeni trăitoare în marile imperii, care pentru supravieţuire din raţiuni politice (desfiinţarea statului, exil, genocid) sau economice s-au răspândit în lume, a inter-mediat preponderent comerţul statal şi interstatal. Motivaţia acestor activităţi este dată de necesitatea ocupaţională, cu-noaşterea mai multor limbi străine, experienţa socio-economică, relaţiile pe care le aveau pe traseele străbătute şi în patria de origine. Diaspora armeană masivă în Europa de est începe între anii 1064-1239 şi se continuă până în jurul primului război mondial, când a avut loc (1915) Genocidul împotriva armenilor din Turcia. Ultimele valuri de emigranţi au

NEAMŢ

ORONIME - Jgheabul Armenilor/ Jigău, potecă străjuită de pereţi înalţi pe coasta de est a Vf. Ocolaşul Mic, Munţii Ceahlău.

sosit atunci mai ales în Munte-nia şi Dobrogea. În dorinţa de a da un impuls economic ţărilor lor principii români, regalitatea poloneză şi ungară, interesaţi în dezvoltar-ea economiei şi a statului au in-vitat pe armeni să se stabilească pe teritoriile lor. Ocârmuiri succesive au acordat armenilor numeroase privilegii: înlesniri economice şi socio-culturale, autonomie administrativă şi judecătorească în cartierele locuite de ei în oraşe, taxe reduse, propietăţi, posibili-tatea construirii unor biserici, mănăstiri, cimitire şi şcoli pro-prii, terenuri pe care să-şi rid-ice oraşe. Astfel au apărut în Transilvania, într-o perioadă ce coincidea cu extinderea dominaţiei austriece, oraşele: Armenopolis/Armenierstadt (1726-1854) actual Gherla (jud. Cluj), ce şi-a recăpătat numele la 1854 (C. Suciu îl găseşte menţionat drept satul Gherlahida la 1291) şi Elisa-betopol/ Erzebetváros ac-tual Dumbrăveni (iniţial satul Ibaşfalău, jud. Sibiu). Armenii, au contribuit la propăşirea noii lor patrii, căreia i s-au inte-grat aproape total. Au luptat în armată, au obţinut grade mili-

IAŞI

OICONIME - Armanul, fost Moara Prefectului (sat, com. Cepelniţa); citat sub numele Armanul la 1891

tare înalte, funcţii administra-tive şi titluri nobiliare. Dacă într-o primă etapă armenii erau meşteşugari şi comercianţi, după o vreme au cumpărat propietăţi agrare, herghelii de cai şi cirezi de vite, iar din sec. XIX o mare parte din urmaşii lor au devenit intelectuali de frunte ai României. În Ungaria, armenii Legiu-nii a XII-a Fulminatrix a lui Marc Aureliu (174 d.Ch.), care luptau în Panonia, după ter-minarea stagiului militar s-au stabilit în Terra Armenorum/ Satul Armeni, devenit ulterior centrul oraşului Esztergom. Multe trupe armene (őrmeny, lb. maghiară) asigurau alături de pecenegi (bősz) paza fron-tierelor de atacurile mongole (sec. XIII) şi turceşti. Ast-fel au apărut localităţile au-tonome Hajdubőszőrmeny (NV Debrecen) provenit din contopirea (1703) mai mul-tor aşezări grănicereşti şi Nagybőszőrmeny (1500; jud. Szabolcz, probabil dispărut). În Polonia istorică, armenii mijlocitori ai comerţului dintre Orient şi Occident s-au stabilit începând cu 1340 în multe oraşe – Cracovia, Lvov, Varşovia, Camenieţ, Zamosc etc.

ORONIME

HIDRONIME

OICONIME

BACĂU

- Platoul Armenilor, sat Valea Moşneagului, com. Lipova.- Iazul Armenilor (sat Valea Moşneagului, com. Lipova). - Râul Orminişul/ Orminişul Mare cu afluentul său Orminişul Mic; se varsă pe stânga Trotuşului, mai jos de confluenţa cu Asăul (com. Moineşti).- Urminişul sau Hângani, sat, com. Văsieşti pe valea Pârâului Urminiş; pare a fi o transcriere eronată.

Armenii din principatele române se ocupau la începu-tul sosirii lor de comerţ, iar cum acesta precede civilizaţia urbană, multe târguri aşezate predilect pe văile unor râuri, au devenit oraşe la formarea şi dezvoltarea cărora armenii au jucat un rol economic prepon-derent (ex. Botoşani). Ţările române au primit valuri succe-sive de emigranţi încă din sec.IX-X în Transilvania şi Munte-nia de nord sosiţi din Bulgar-ia, unde fuseseră deportaţi de împăraţii bizantini. În Moldo-va începând cu sec. XIV-XV, emigranţii plecaţi din Armenia (anii 1064, 1239, 1313, 1646) veneau dinspre NE Mării Ne-gre, via Rusia şi Polonia. Ulte-rior, datorită persecuţiilor reli-gioase ale unora din succesorii lui Ştefan cel Mare, mulţi au plecat din Moldova spre Ardeal. Cea dintâi colonie armeană din Transilvania se întemeiază, după cronicarii maghiari, în 972 în timpul ducelui Gheza. Datorită înlesnirilor acordate de regalitatea ungară (Regele Ştefan cel Sfânt, 997-1038) imigrările armenilor au contin-uat sub regii următori. Regele Bela al IV-lea prin edictul din 31 martie 1242 le reînoieşte

ORONIME

OICONIME

VRANCEA

- Armeanca lângă apa Nărujei, sat Ogoare.

- Armeni, sat, com. Slobozia-Ciorăşti, 280 loc., Piemontul Râmnicului. Numit astfel de la o colonie de armeni, care s-au romanizat.

privilegiile din Ardeal. În 1343 era confirmat episcopatul armean la Tălmaciu (B. P. Haşdeu, Cuvente den bătrâni, t. II). În Muntenia documentele din 1500 şi 1503 consemnează armeni prezenţi în Argeş, Râm-nic şi Târgovişte, de unde fac comerţ cu oraşele Braşov, Făgăraş şi Sibiu. În Moldova, armenii au intrat în grupuri mici cu permisiunea domnito-rilor, iar bisericile pe care le-au edificat întâi din lemn la Ro-man (1335) şi apoi din piatră la Botoşani (1350), Iaşi (1393), Suceava – Hagigadar (1512) şi mănăstirea Zamca (1612) etc indică cu aproximaţie anii de instalare. Voievodul Alexan-dru cel Bun care a încurajat comerţul practicat de armeni, ce aducea venituri visteriei ţării, le-a acordat avantaje şi existenţa unui episcopat au-tonom la Suceava, consfinţit prin hrisovul din 1401. Ştefan cel Mare în 1475 primeşte pe ar-menii din Caffa (Feodosia act.) refugiaţi după cucerirea tătară a Crimeei. In oraşele Siret, Dorohoi, Botoşani, Suceava, Vaslui, Bârlad etc., documen-tele atestă organizaţii comunale autonome armeneşti, care s-au menţinut câteva secole.

OICONIME

BUZĂU

- Odaia Armenilor/ La Armanul, locuinţă izolată şi pichet, alt. 63 m, Bărăganul Ialomiţei, E Pogoanele.

Comerţul moldovenesc cu Orientul, practicat pe Drumul tătăresc de pe valea Nistrului, trecea prin teritoriile ocupate de Hoarda de Aur (Ucraina) so-sea în Crimea la Caffa, care era o placă turnantă, ce unea Ma-rea Neagră cu Marea Baltică şi Marea Mediterană. Spre nord drumul ajungea în Polo-nia la Cameniţa Podoliei, Lvov (Lemberg/ Liov), Przemysl şi Cracovia. Segmente însemnate ale traseului intersectau Dru-mul Mătăsii şi cele din Europa Centrală. Datorită condiţiilor politice generate de luptele cu musulmanii, dar şi convenţiilor avantajoase cu Lvovul, con-voaiele de care ale negustorilor preferau Drumul Moldove-nesc în defavoarea primului, care decade. Acest ultim traseu conecta porturile Galaţi, Brăila, Chilia şi Cetatea Albă cu văile Siretului, Prutului şi Nistrului, ajungând prin Suceava, Siret, Botoşani şi Hotin în aceleaşi localităţi din Polonia şi Eu-ropa Centrală via Cernăuţi. Diverse subdiviziuni asigurau legătura pe valea Trotuşului şi pasul Oituz cu Braşovul; altele prin Suceava - Hârlău - Iaşi – Tuţora (Prut) – Tg. Lăpuşna – Tighina ajungeau la Chilia

BRĂILA

ORONIME

GALAŢI

Jud. Brăila – Movila Armanului, alt. 45 m,C. Brăilei, S Surdila Găiseanca.Jud. Galaţi – Dealul Armenilor, culme, alt. 100 m, Pod. Covurlui, V Frumuşiţa.

sau Cetatea Albă. O ramură a Drumului Moldovenesc comunica spre sud prin Bacău - Adjud - Focşani cu Ţara Românească, iar o alta nordică prin Câmpulung Moldovenesc - Dorna - Transilvania (Bistriţa) - Maramureş - Ungaria - Eu-ropa Centrală. O mare rută comercială lega Cameniţa (act. Ucraina) de Galaţi. Armenii şi moldovenii propietarii care-lor de transport ale mărfurilor, călăuze şi negustori aveau depozite şi magazine de des-facere în oraşele importante de pe aceste rute. În oraşele de pe traseele comerciale, unde s-au concentrat ca minoritari etnici, prin statutul lor recu-noscut ca atare de majoritari, au apărut străzi şi cartiere, ce le poartă numele. În România, Str. Armenească este întâlnită la Bucureşti, Iaşi, Botoşani, Suceava, Gheorghieni, Gherla. Apelative similare de străzi găsim în Republica Moldova – Chişinău; Polonia – Zamosc; Ucraina – Lviv/ Lvov, Cameneţ Podolsk. Între oraşe şi centrele de colec-tare a mărfurilor destinate negoţului armenesc au apărut în vechime puncte comerciale tranzitorii a căror denumire a în-

TULCEA

HIDRONIME - Renea Armelesei (vad; r. Măcin)

registrat adesea etnotoponimul armean cu variantele lui locale. Unele etnotoponime desem-nau numele unui întemeietor, propietar de sat - particular sau clerical (Transilvania - Sacer-dos de Hermenus, Ormenus; Sacerdos de Orman) ori al unor personaje cu un rol istoric lo-cal. Cu timpul o mare parte dintre armeni s-au asimilat prin căsătorii sau prin schimbarea numelui cu populaţia locală, doar toponimul a rămas să le perpetueze amintirea. În acest sens Marele dicţionar geografic al României menţionează satul Armeni (azi dispărut) la sud de Focşani, care devenise un cen-tru al comerţului armenesc.Etnotoponimul a avut în Româ-nia mai multe forme regionale în afara celei curente de ori-gine română – armean, arman (Moldova), armeni; apelative de origine maghiară - ermen şi őrmeny, care transcrise în româneşte au devenit ormeniş, urmeniş; mai rare sunt apela-tivele de origină germană – irmesch şi de origină slavă - arminean, armerleasa (Vl. Bănăţeanu, I. Iordan). În regiu-nile transilvane administrate odinioară de unguri pentru localităţile, desemnate cu acest

CONSTANŢA

ORONIME

OICONIME

- Dealul Armanului, culme, alt. 118 m, Pod. Oltinei, NV Aliman

- Armeneasca, moşie - 243 ha, com. Bujor

etnotoponim apăreau pe lângă denumirea de ermen şi radica-lii – ewm-, ewr-, eur-, urmes-, urm-, irmes-, eor-, herm- (C. Suciu). În prezent, se observă că etnotoponimul armean a persistat cu precădere la ţară. În regiunile de munte şi deal toponimul apare de-a lun-gul văilor mai importante, a culoarelor de trecere de la o rgiune la alta, care erau folosite de negustori. Satul Armeniş (jud. Caraş-Severin) în culoarul Timiş – Cerna, ce desparte şi Carpaţii Meridionali de munţii Banatului; Odaia Armenilor, azi dispărută şi Dealul Armean-ului pe valea Mureşului la nord de Topliţa (la Gheorghieni era o mare concentrare de arme-ni); Ormeniş pe valea Oltului, în pasul de la Racoş (Carpaţii Orientali); Dealul şi Valea Armeanului afluentă a Lotrului tributar Oltului, la trecerea prin Carpaţii Meridionali.

IALOMIŢA

OICONIME - Armanul Urâta, cătun, com. Frăţileşti.

Localităţi cu acest etnotopo-nim se găsesc în regiuni agri-cole - cerealiere, viticole sau de colectare a cherestelei, în munţi – satele Armeni (jud. Sibiu şi Vrancea), Ormeniş (nord de Dumbrăveni, jud. Sibiu). Dealuri sau culmi mun-toase izolate au primit numele Dealul Armeanului. Desigur aceste toponime au fost mai nu-meroase, unele indicau hanuri, în jurul cărora grupându-se ulterior populaţia românească au apărut sate cu numele de Armeni, Armeniş, Urmeniş, Ormeniş. Pe hărţile vechi s-au identificat mai localităţi dis-părute cu acest etnotoponim, unele fiind înglobate în alte sate şi comune, iar amintirea lor s-a şters (Marele Dicţionar geografic al României, 1898-1902; Vl. Bănăţeanu, 1960; C. Suciu, 1968). Satul Urmeniş (jud. Bacău) şi-a schimbat nu-mele în Hangani. La Renea Armelesei (Măcin, Jud. Galaţi) I. Iordan presupune asimilarea lui u în l , care ar trebui citit Renea Armenesei (=Vadul Ar-mencei).O serie de toponime, a căror grafie românească se apropia de etnotoponimul urmărit, au fost transcrise greşit pe hărţile

VÂLCEA

HIDRONIME - Pârâul Armeanului, alt. 1 200 m, Munţii Lotrului, lângă Voineasa.

ORONIME - Dealul Armeanului, alt. 1 200 m, Munţii Lotrului, NE Mălaia.

mai noi sau în alte documente, interpretările eronate nu au lip-sit lăsând să se creadă că sunt de origine armeană – localita-tea Ulminiş şi apele ce trec prin ea (derivată de la sensul botanic de Ulmus) - Ulminişul Mare cu afluentul Ulminişul Mic de lângă Moineşti (jud. Bacău). Ulminiş s-a numit ulte-rior Urminiş şi Hângani, iar apa Ormeniş. Satul Armăşeşti (jud. Ialomiţa) numit astfel în Dicţionarul judeţean (1897) a devenit din eroare Armeneşti. Confuzii de interpetare se pot naşte din regionalul Arman de origine turcă, ce semnifică arie. O serie de cuvinte, care au în forma actuală un aspect prea puţin înrudit cu etnotoponimul armean, au derivat probabil din aceiaşi familie de cuvinte, dar înţelese diferit şi-au schim-bat sensul, de ex. localităţile Var (jud. Sălaj) şi Gherman (jud. Timiş) (C. Suciu). Aces-tea se numeau în ungureşte astfel: Ewrmezew (1469), Ew(r)Mezew (1492), Eormezeo (1575), Varul (1733), Örmező ((1750), Varu (1837); Nogh Er-men (1323), Nogherman, Kyus Ermen, Herman (1334), Ger-man (1717), Ermény (1913), German.

CARAŞ SEVERIN

ORONIME

HIDRONIME

OICONIME

- Cheile Armenişului, Mţii. Semenicului, alt. 600 m.

- Pârâul Armeniş, afl. dr. r. Timiş, lung. 11 km, confl. 297 m alt., S. Sadova Veche.

- Armeniş, sat reşed. com., 1391 loc, 600 m alt.; 1428, Erőményes; 1430, Ermenis, u. Örményes; 1467, Ermenes; 1480, Armenyes; 1769, Armőnis; 1840, Armeniş.

Semnalăm existenţa unor arii toponimice, din vecinătatea etnotoponimului armean – ex. localitatea, pârâul şi dealul Ormeniş de lângă Rupea (jud. Braşov); Platoul şi Iazul Arme-nilor (azi colmatat) (satul Valea Moşneagului, jud. Bacău); Dealul şi Fântâna Armanului (com. Hudeşti, sud de Darabani, jud. Botoşani), Movila şi Valea Armanului (com. Coţuşca, jud. Botoşani), Lunca şi Ruptura Armeanului (com. Hânţeşti) (jud. Botoşani); Dealul şi pârâul Armeanului (jud. Vâl-cea); satul Ormeniş şi Dealul Armeanului, primul la nord şi al doilea la vest de Aiud.(jud. Cluj); râurile Orminişul Mare şi Orminişul Mic (com. Moineşti) (jud. Bacău)O sinteză ne prezintă un tablou al etnotoponimului astfel:Sate – Armeanul (jud. Botoşani), Armeni (jud. Alba, Sibiu, Vrancea; Republica Moldova – jud. Soroca); Armenii (jud. Iaşi); Armanca (jud. Botoşani), Armeniş şi Cheile Armenişului (jud. Caraş-Severin), Ormeniş (jud. Alba, Braşov, Cluj, Sibiu), Urmeniş (jud. Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş), Ermente-luke (jud. Sibiu); cătunul Odaia Armenilor/ La Armanul (jud.

TIMIŞ

OICONIME - Gherman, sat; German, Ermeny; 1323 poss. Nogh Ermen; 1913, Ermény; r. Deta

Vâlcea); Moşia Armenească (jud. Galaţi), Forme de relief – Pisc, Deal, Movilă, Platou; Luncă, Ruptură, Chei. Hidronime – Pârâu, Râu, Vale, Iaz, Rene (Vad de trecere), Fântână.A. ORONIME cu originea în antroponime, care provin de la numele unui proprietar sau a unor comunităţi săteşti Moldova - Jud. Botoşani - Movila şi Valea Armanului, comuna Coţuşca.- Dealul Armeanului sau Sihna, com. Cucoreni.- Dealul şi Fântâna Armanului, com. Hudeşti.- Dl. Armanului, Conceşti, com. Hudeşti.- Lunca şi Ruptura Armeanu-lui, com. Hânţeşti.Jud. Bacău - Platoul Armenilor, sat Valea Moşneagului, com. Lipova.Jud. Brăila – Movila Arman-ului, alt. 45 m,C. Brăilei, S Surdila Găiseanca.Jud. Galaţi – Dealul Armenilor, culme, alt. 100 m, Pod. Cov-urlui, V Frumuşiţa. Jud. Neamţ– Jgheabul Arme-nilor/ Jigău, potecă străjuită de pereţi înalţi pe coasta de est a Vf. Ocolaşul Mic, - Munţii

BISTRIŢA NĂSĂUD

OICONIME - Urmeniş, sat, com., lângă Silvaşu de Câmpie; alt. 500 m

Ceahlău. Muntenia - Judeţul Vâlcea - Dealul Armeanului, alt. 1 200 m, Munţii Lotrului, NE MălaiaJud. Vrancea – Dl. Armeanca lângă apa Nărujei, sat Ogoare.Dobrogea - Jud. Constanţa – Dealul Armanului, culme, alt. 118 m, Pod. Oltinei, NV Ali-manTransilvania - Jud. Alba - Dl. Armeanului, vest Aiud.Jud. Bihor – Vâlceaua Arman-ului, afl. dr. r. Crişul Negru, lung. 9 km, confl. alt. 156 m, SE Uileacu de Beiuş.Jud. Braşov - Dl. Ürmősi, alt. 709 m, sat Ormeniş. Jud. Caraş-Severin – Cheile Armenişului, Mţii. Semenicu-lui, alt. 600 m.Jud. Cluj - Dl. Ormanului, r.Gherla.Jud. Harghita - Dl. Armeanu-lui, alt. 791 m; Armandombja, r. Topliţa.Jud. Sibiu – Dl. Armenilor, sat Armeni.

B. HIDRONIME cu origina în antroponime, ce provin de la numele unui fost proprietar sau comunităţi săteşti, care au stăpânit un teren Moldova - Jud. Bacău – Ia-zul Armenilor (sat Valea

OICONIME - Urmeniş, sat, com. Băiţa de sub Codru; 1391, Ewrwynys; 1484, Erwenes; 1549, Eormenyeos; 1760, Örményes; 1850, Irminys; 1854, Örményes, Ormeniş.

MARAMUREŞ

Moşneagului, com. Lipova). - Râul Orminişul/ Orminişul Mare cu afluentul său Orminişul Mic; se varsă pe stânga Trotuşului, mai jos de confluenţa cu Asăul (com. Moineşti).Jud. Botoşani – Valea Armanu-lui (com. Cucoreni; com. Hov-ârna).- Fântâna Armanului (com. Văculeşti).Muntenia - Judeţul Vâlcea - Pârâul Armeanului, alt. 1 200 m, Munţii Lotrului, lângă Voi-neasa.Dobrogea - Jud. Tulcea – Re-nea Armelesei (vad; r. Măcin).Transilvania - Jud. Braşov - Pârâul Ürmősi/ Ormeniş (loc. Ormeniş).Jud. Caraş-Severin – Pârâul Armeniş, afl. dr. r. Timiş, lung. 11 km, confl. 297 m alt., S. Sadova Veche.Jud. Cluj - Valea Ormanului, r. Gherla.Jud. Sălaj – Pârâul Urmeniş, sat Urmeniş, r. Cehu Silvaniei.

C. OICONIME cu origina în antroponime, ce provin de la numele întemeietorului unei aşezăriMoldova - Jud. Bacău – Urminişul sau Hângani, sat,

HARGHITA

ORONIME Jud. Harghita :Dl. Armeanului, alt. 791 m; Armandombja, r. Topliţa

MUREŞ

OICONIME Jud. Mureş - Ormeniş, Urmeniş, sat, com. Viişoara, alt 500 m; u. Szàszőrményes, g. Urmesch, Irmesch; 1319, villa Ermen; 1854, u. Szàsz Örményes, g. Urme-sch, Irmesch (r. Sighişoara, N Dumbrăveni); regiune viticolă.- Urmeniş, Ormenişul de Câmpie, sat, r. Luduş; 1321, poss. Ermen-us; 1329, Ewrmenus; 1332, Sacer-dos de Hermenus, Ormenus; 1854, Örményes

com. Văsieşti pe valea Pârâului Urminiş; pare a fi o transcriere eronată.Jud. Botoşani – Rădiul Armi-neanului, com. Hânţeşti; rădiu - rediu, pădure mică şi tânără; arminean de la rusescul arm-janin = armean- Armanul, fost Moara Prefec-tului (sat, com. Cepelniţa); citat sub numele Armanul la 1891Jud. Vrancea – Armeni, sat, com. Slobozia-Ciorăşti, 280 loc., Piemontul Râmnicului. Numit astfel de la o colonie de armeni, care s-au romanizat.Cheile Armenişului, sat, reşed. com., 1391 loc., Munţii. Se-menicului, alt. 600 m.Jud. Ialomiţa – Armanul Urâta, cătun, com. Frăţileşti. - Odaia Armenilor/ La Armanul, locuinţă izolată şi pichet, alt. 63 m, Bărăganul Ialomiţei, E Pogoanele. Dobrogea - Jud. Constanţa – Armeneasca, moşie - 243 ha, com. Bujor.Transilvania - Jud. Alba – Ormeniş, sat, com. Mirăslău.- Ormeniş, sat, vest de loc. Vinţu, r. Aiud; 1291, terra Eur-manus; 1538, poss Ewrmeni-jes; 1694, Eőrményes; 1733, 1854, Örményes/ Urmeniş.Jud. Bistriţa Năsăud – Urmeniş,

BRAŞOV

ORONIME

HIDRONIME

OICONIME

- Dl. Ürmősi, alt. 709 m, sat Ormeniş.

- Pârâul Ürmősi/ Ormeniş (loc. Ormeniş).

- Ormeniş, sat, r. Rupea; 1733, Örményes; 1760-62, Ürmős, Irmesh.

sat, com., lângă Silvaşu de Câmpie; alt. 500 m.Jud. Braşov – Ormeniş, sat, r. Rupea; 1733, Örményes; 1760-62, Ürmős, Irmesh. Jud. Caraş-Severin – Armeniş, sat reşed. com., 1391 loc, 600 m alt.; 1428, Erőményes; 1430, Ermenis, u. Örményes; 1467, Ermenes; 1480, Ar-menyes; 1769, Armőnis; 1840, Armeniş.Jud. Cluj - Orman, sat, r. Gher-la; 1292, Ormany; 1333, Sac-erdos de Orman; 1348, villa Orman; 1733, 1854, Ormàny/ Orman. - Varul, sat, r. Zalău; Örmező; 1469, Ewrmezew; 1733, Varul; 1750, Örmező; 1854, Örmező;- Gherla, oraş; 1291, Gherlahid; 1726, Örményvàros, Armenop-olis; 1854, Armenienstadt. Jud. Hunedoara – Ormindea, sat, com. Băiţa, r. Brad; 1453, Gormend; 1464, Ermendfalwa; 1854, Örmingye. Jud. Maramureş – Urmeniş, sat, com. Băiţa de sub Codru; 1391, Ewrwynys; 1484, Erwenes; 1549, Eormenyeos; 1760, Örményes; 1850, Irminys; 1854, Örményes, Ormeniş. Jud. Mureş - Ormeniş, Urmeniş, sat, com. Viişoara, alt 500 m; u. Szàszőrményes, g. Urmesch,

SIBIU

ORONIME

OICONIME

- Dl. Armenilor, sat Armeni

- Armeni, sat, com. Loamneş, 680 loc.; 1319, villa Ermen; 1519, Ermenzegey; 1854, Örmény Székes

Irmesch; 1319, villa Ermen; 1854, u. Szàsz Örményes, g. Urmesch, Irmesch (r. Si-ghişoara, N Dumbrăveni); re-giune viticolă.Urmeniş, Ormenişul de Câm-pie, sat, r. Luduş; 1321, poss. Ermenus; 1329, Ewrmenus; 1332, Sacerdos de Hermenus, Ormenus; 1854, Örményes, Ormeniş.Jud. Sălaj – Urmeniş/ Ur-miniş, sat, r. Cehu Silvaniei; Örményes; 1391, Ewrwy-nys; 1604, Örményes; 1854, Örményes; Ormeniş. Jud. Sibiu – Armeni, sat, com. Loamneş, 680 loc.; 1319, villa Ermen; 1519, Ermenzegey; 1854, Örmény Székes.Jud. Timiş – Gherman, sat; German, Ermeny; 1323 poss. Nogh Ermen; 1913, Ermény; r. Deta.Dispărute Jud. Suceava - Armeneşti (exis-ta din 1454).Jud. Vaslui – Armeneşti.Jud. Vrancea – Armeni, sat desfinţat, la sud de Focşani.Jud. Galaţi – Moşia Arme-nească.Jud. Ialomiţa - Odaia Arme-nilor şi La Armanul (ambele desfinţate).Jud. Sibiu - Ermenteluke, 1320,

HUNEDOARA

OICONIME - Ormindea, sat, com. Băiţa, r. Brad; 1453, Gormend; 1464, Er-mendfalwa; 1854, Örmingye

Ermenteluke, lângă Slimnic.Jud. Mureş – Armeniş (exista în 1913), sat desfinţat, înglobat în satul Sângeorgiul de Pădure.Jud. Cluj – oraşul Armenopo-lis, a devenit oraşul Gherla; sa-tul Gherlahida la 1291.Majoritatea etnotoponimelor sunt de origine română. Nume-roasele etnotoponime de origi-ne maghiară şi foarte puţine germane se întâlnesc în Tran-silvania şi Banat, care au fost câteva secole sub administraţie ungară şi austro-ungară. Deşi puţin numeroase în pre-zent, aceste etnotoponime semnifică rolul important al ar-menilor ca minoritate în viaţa poporului român prieten.

Bibliografie

Bănăţeanu, V. (1960), Armenii în toponimia românească şi toponime româneşti de origine armeană, Studii şi cercetări lingvistice, anul XI, 2, Edit. Academia R.P, Române, Bucureşti.

CLUJ

ORONIME

HIDRONIME

OICONIME

- Dl. Ormanului, r.Gherla

- Valea Ormanului, lîngă Gherla

- Orman, sat, lîngă Gherla; 1292, Ormany; 1333, Sacerdos de Orman; 1348, villa Orman; 1733, 1854, Ormàny/ Orman. - Varul, sat, lîngă Zalău; Örmező; 1469, Ewrmezew; 1733, Varul; 1750, Örmező; 1854, Örmező;- Gherla, oraş; 1291, Gherlahid; 1726, Örményvàros, Armenopolis; 1854, Armenienstadt.

Buza M., Badea L., Drago-mirescu Ş.(2008), Dicţionarul geografic al României, vol. I, A-L, Edit. Academiei, Bucureşti.Filipescu - Dubău, N. (1891), Dicţionar geografic, IaşiIordan I. (1963), Toponimie românească, Edit. Academiei, Bucureşti.Iordan I., Gâştescu P., Oan-cea D. (1974), Indicatorul localităţilor din România, Edit. Academiei, Bucureşti.Iorga N., (1913), Armenii şi Românii: o paralelă istorică. BucureştiLahovari, G. I., Brătianu, C. I., Tocilescu, G. G. (1898-1902), Marele dicţionar geografic al României, vol. I-V, Edit. Socec, Bucureşti.Selian, S., (1995), Schiţă istorică a comunităţii armene din România, Edit. Ararat, Bucureşti.Siruni, H. Dj. (1935), Cronica armenilor în ţările române, partea I, sec. X-XIII, Revista de cultură armeană, anul I, nr. I, BucureştiSuciu, C. (1968), Dicţionarul istoric al localităţilor din Tran-silvania ,vol. I-II, Edit. Acade-miei R.S.R., Bucureşti.

SĂLAJ

HIDRONIME

- Urmeniş/ Urminiş, sat, r. Cehu Sil-vaniei; Örményes; 1391, Ewrwynys; 1604, Örményes; 1854, Örményes; Ormeniş.

- Pârâul Urmeniş, sat Urmeniş, r. Cehu Silvaniei.

OICONIME

Armenian eth-no- toponym spreading in

Romania. Historical and geo-graphical considerations on Armenian/ Armean ethno-top-onym spreading in our country is connected with Armenian diaspora in Romanian princi-palities started 1100 years ago. The Armean appelative found as street names in our towns and in the neighbour coun-tries reflects also direction of this diaspora. This toponym has regional varieties as: ar-man especially in Moldavia. In Transylvania, during Hun-garian suzerainity, Hungarian appelatives corresponding are Ermen and Örmeny. Roma-nian appelatives derived from these are Ormeniş, Ormindea, Urmeniş. In the same time there are German– Irmisch and slave – Arminean, Armeleasa ap-pelatives rarely found. A great part of apellatives have suffix – iş. All these ethno-toponyms are spreading on: hills/ deal, Rom., mound/ movilă, peak/ pisc, plateau/ platou, breach of slope/ ruptură, landslide track/ jgheab, dale/ vâlcea, gorge/ chei; valleys/ vale, river/ râu, creek/ pârâu, flood plain/ lun-

BIHOR

ALBA

ORONIME

OICONIME

Jud. Alba - Dl. Armeanului, vest Aiud.

Jud. Alba – Ormeniş, sat, com. Mirăslău.- Ormeniş, sat, vest de loc. Vinţu, r. Aiud; 1291, terra Eur-manus; 1538, poss Ewrmenijes; 1694, Eőrményes; 1733, 1854, Örményes/ Urmeniş.

Jud. Bihor – Vâlceaua Armanului, afl. dr. r. Crişul Negru, lung. 9 km, confl. alt. 156 m, SE Uileacu de Beiuş.

Cuvinte cheie: toponimul Armean şi variante regionale – strada Armenească, Armeni, Armeniş, Arman, Armeleasa, Ermen, Orminiş, Urmeniş, Ürmősi; România

ca, ford/ renea, pond/ iaz, well/ fântână; village/ sat, farm/ odaia, moşia; young forest/ rădiu. All toponyms are clas-sified in: oronimes, hydron-ims and oiconims, many times disposed in toponymic areas. There are many lost toponyms, mentioned only on old docu-ments, ex. Armenopolis town recovered the old village name before Gherla.

COPERTA 4 : Detaliu din harta Iosefină a Transilvaniei(1769 - 1773) cu comuna Armeni (Őrmény Székes)