Struma ovarii bilaterală –prezentare de caz

Autorii prezintă un caz de struma ovarii bilateral dezvoltată, diagnosticată

histopatologic postoperator, pacienta fiind internată pentru fibroleiomiom şi col

lezional. Sunt trecute în revistă aspecte hsitopatologice, diagnostice şi terapeutice ale

acestei afecţiuni, avînd în vedere raritatea leziunii, mai ales dezvoltarea ei bilaterală.

Struma ovarii reprezintă o tumoră neobişnuită cu transformare malignă extrem

de rar, cel mai adsea diagnosticul fiind pus postopertaor pe criterii macroscopice cu

confirmare histopatologică. Struma ovarii a fost descrisă pentru prima dată în 1899 ,

fiind extrem de rară, numai 150 cazuri raportate în literatura de specialitate (Jordan G.

Pritzker,2004). Reprezintă un teratom ovarian format în întregime sau predominant din

ţesut tiroidian cu foliculi de diferite mărimi, conţinut gelatinos verde sau brun gălbui.

Majoritatea pacientelor sunt asimptomatice, de aceea diagnosticul este dificil de pus

preoperator fiind descoperit întîmplător la imaginile de rezonanţă magnetică(MRI) .

Aceste imagini arătau mase chistice multiloculare cu un semnal verital de intensitate

variabilă în zonele chistice corespondente histopatologic materialului coloid.

Noi prezentăm un caz bilateral de strumă ovarii diagnosticat histopatologic pe

piesa operatorie, încercând ca pe baza sa şi a datelor din literatură să conturăm o

conduită optimă pentru această afecţiune în contextul afecţiunilor asociate (fibrom

uterin, col lezional, anexită cronică rezistentă la tratament,etc.).

Bolnava C.I. în vârstă de 41 ani din mediul rural, cu FO nr. 1656⁄ 1998, este

internată în servicul de ginecologie al Spitalului Filantropia Craiova cu diagnosticul de

fibrom uterin hemoragic; col lezional. Ca istoric, pacienta prezintă metroragii rezistente

la tratament iar de aproximativ 2 luni dureri abdominale difuze, distensie abdominală,

constipaţie, menstre neregulate. În antecedente nu avea date obiective sau subiective

care să confirme o hiperfuncţie tiroidiană. Examenul loco-regional evidenţiază abdomen

uşor mărit de volum în special în etajul inferior, sensibil difuz la palparea superficială,

cu maxim de intensitate în aceeaşi regiune. Ecografia abdomino-pelvină menţionează

două formaţiuni tumorale chistice , una pluriseptată, hipo sau hiperecogenă.

Material şi metodă

Materialul studiat în prezenta lucrare este reprezentat de o piesă operatorie care a

provenit din Clinica de Ginecologie a Spitalului Filantropia Craiova, de la o bolnavă în

vîrstă de 41 ani căreia i s-a practicat histerectomie totală cu anexectomie bilaterală.

Materialul a fost prelucrat şi interpretat în cadrul Laboratorului de Anatomie Patologică

al aceluiaşi spital. După examinarea macroscopică a materialului primit, tehnica

histopatologică folosită a fost tehnica de includere la parafină, preparatele microscopice

fiind colorate cu hematoxilină-eozină şi Van Gieson.

Rezultate

Examenul macroscopic al piesei de exereză chirurgicală a constatat un uter de

dimensiuni aproximativ normale 8,5 ⁄ 5,5 ⁄ 4,3 cm, consistenţă renitentă, culoare brun-

cenuşie, suprafaţă externă, uşor deformată de prezenţa unor mici formaţiuni nodulare;

pe suprafaţa de secţiune prezintă formaţiuni de diemnsiuni variabile de culoare alb-

sidefii; endometru uşor îngroşat (0,8cm), săngerînd. Anexa 1: salpinge aderent de ovar,

fără modificări macroscopice notabile; ovar 1 cu dimensiuni de 6,5⁄ 5,5⁄ 4cm, aspect

globulos, culoare galben-cenuşiu, consistenţă variabilă de la fluctuentă la dură; pe

suprafaţa de secţiune aspect polimorf, cu multiple cavităţi chistice cu diametru de la 0,8-

3cm, unele cu conţinut serocitrin, altele gelatinifrom, de aspectul albuşului de ou,

galben-portocaliu, maroniu sau fistic ce prezintă central o formaţiune nodulară alb-

sidefie. Anexa 2: salpinde cu acelaşi aspect, ovarul 2 formă ovoidală, suprafaţă externă

neregulată, consistenţă variabilă ce prezintă pe secţiune multiple formaşiuni chistice cu

conţinut serocitrin, dar si gelatinos de culoare variabilă de la fistic la roşcat maroniu.

Examenul microscopic al piesei de exereză evidenţiază un aspect de displazie simplă;

hiperplazie simplă fără atipii; leiomiofibrom la nivelul uterului şi un aspect de struma

ovarii bilateral. Examinarea microscopică a secţiunilor seriate din ambele ovare prezintă

structură histologică de ovar care conţine ţesut glandular tiroidian cu arii variabile de

fibroză, infiltrate inflamatorii, pe alocuri eritrocitare, spaţii chistice tapetate de epiteliu

unistratificat cubic sau turtit, cu conţinut eozinofil.

Discuţii

Struma ovarii este o tumoră neobişnuită care rar se malignizează. Reprezintă

creşterea dominantă de ţesut tiroidian într-un teratom ovarian. Teratoamele sunt tumori

compuse din ţesuturi cu originea în cele trei foiţe embrionare. (Bhansali,1999) Rar, ele

pot fi alcătuite dintr-un singur tip de ţesut derivat dintr-o foiţă embrionară, în acest caz

sunt denumite teratoame monodermale. Teratoamele ovariene sunt mature şi imature.

Teratoamele imature sunt alcătuite dintr-un aspect de ţesuturi de tip adult şi embrionar,

derivate din cele trei foiţe embrionare fiind cel mai adesea maligne, reprezentând cam

1% din cancerele ovariene. Teratoamele mature sunt compuse din ţesuturi de tip adult

derivate din cele trei foiţe embrionare. Majoritatea sunt chistice, reprezentând cam 25%

din tumorile ovariene . Teratoamele mature în general sunt benigne, rar se malignizează.

Struma ovarii este cel mai frecvent teratom monodermic, cu incidenţă maximă

în decada 5 de viaţă. Unele cazuri prezintă semne de hipertiroidism şi rareori sindrom

Meigs. Deşi 5-10% din cazuri se malignizează, numai foarte puţine prezintă metastaze

la distanţă. Din punct de vedere macroscopic struma ovarii are consistenţa şi aspectul

ţesutului tiroidian, predominant solid şi gelatinos. Rar apare asociată cu un chist

dermoid, sau este componentă a unui carcinoid strumal (Bradford,2004). Microscopic

struma seamănă cu un ţesut tiroidian căreia i se poate asocia orice modificare de tip

tiroidită, hiperplazie nodulară sau difuză, rar carcinoame . Transformarea malignă de

ţesut tiroidian poate fi papilară, foliculară sau mixtă si poate include elemente de

chistadenocarcinom mucinos(Bradford,2004). În cazurile dificile coloraţiile

imunohistochimice pentru tiroglobulină, triiodotironină(T3) şi tiroxină (T4) pot

confirma diagnosticul.

Concluzii

Diagnosticul de struma ovarii trebuie suspectat de o formaţiune tumorală

ovariană multichistică cu conţinut gelatiniform de culoare brun-maronie asociată sau nu

tireotoxicozei clinice. Tratamentul chirurgical este cel recomandat. Dacă este asociată

cu o tireotoxicoză, tratament de substituţie tiroidiană, deoarece în prezenţa strumei

ovariene funcţionale se obţine o hipofuncţie tiroidiană indusă chirurgical ca urmare a

exerezei tumorii.

Bibliografie

1.A.Ayhan, F Yanyk, R Tuncer: Struma ovarii. Int. J.Gynecol Obstet , 1993 42: 143-

146

2. A.Bhansali, V. Jain, A. Rajwanshi, S Lodha, R.J. Dash, Follicular carcinoma in a

functioning struma ovarii; Postgrad Med J, 1999; 75:617-618

3. Bradford W Fenton, David Barnes, Struma ovarii. www.emedicine.com,2004

4. DardikRB, DardikM, Westra W: Malignant struma ovarii:two case reports and a

review of the literature. Gynecol Oncol, 1999 Jun;73(3):447-451