STILUL

1. Stilul – reprezintă modul de exprimare verbala sau scrisa. In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii:1.  Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii sociale (stil functional);2.  Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare, creand un stil literar.

2. Stiluri functionale – reprezintă o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de comunicare într-un domeniu de activitate determinat.

Llimba romana cunoaşte mai multe stiluri:- stilul beletristic (artistic)- stilul tehnico- stiintific - stilul juridico-administrativ (oficial)- stilul jurnalistic (publicistic)

a. Stilul beletristic (artistic-) este caracteristic domeniului literaturii (operelor literare în versuri sau în proză).

- foloseşte imagini artistice - foloseste frecvent sensul conotativ al cuvintelor- apelează la sugestie- are o structură gramaticală variată- generează emoţii- bogăţie lexicală (arhaisme, regionalisme, neologisme, etc.)

b. Stilul tehnico- stiintific -- este caracteristic oricărei lucrări de specialitate, dintr-un domeniu ştiinţific- se caract. prin sobrietate, claritate şi precizie. - evită sinonimia şi înlătură omonimia care poate genera confuzii- foloseste un limbaj specializat, de obicei neologic, specifice fiecarui domeniu de activitate, - foloseste drept modalitati de comunicare: monologul scris, monologul oral si dialogul - permite folosirea abrevierilor, a simbolurilor, a formulelor şi semnelor convenţionale.- are scop informativ

c. Stilul juridico-administrativ (oficial)- este specific domeniului public Cunoaste doua variante: cea juridica ( legile si tratatele ) si cea administrativa (actele si documentele oficiale)- limbaj precis, denotativ- utilizeaza sintagme fixe de adresare, numite sabloane sau clisee (“solicit prin prezenta”, “subsemnatul…”)- impune o exprimare clara, precisa, neatractiva- caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate - foloseşte termini specifici justiţiei şi administraţiei de stat.

d. Stilul publicistic (jurnalistic, gazetăresc) --este propriu presei scrise şi mijloacelor de comunicare în masă fiind destinat unui public eterogen, cu o pregatire profesionala diferita sau cu diverse niveluri de cultura- diversitate lexicală- are un vocabular variat si bogat- structură gramaticală simplă- este caracterizat prin amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri functionale- apar clisee lingvistice (, “fratii nostri de peste Prut”, “perla litoralului”)- apeleaza la procedee menite sa capteze atentia cititorului: titluri si subtitluri incitante, utilizarea unor imagini, ilustratii

grafice, culoare etc - are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de interes economic, politic pe înţelesul tuturor Textul publicistic reflectă realitatea imediată. Aici se includ: anuntul, apelul, articolul, interviul, cronica, declaratia de presa, editorialul, reportajul, stirea, textul publicitar

Pe lângă aceste stiluri se mai vorbeşte de un stil colocvial(familial)-folosit în relaţia dintre personae apropiate; de un stil

epistolar-propriu corespondenţei; de un stil oratoric-specific compoziţiilor destinate spre a fi prezentate în public; şi de un stil

didactic, ca variantă a stilului ştiinţific, propriu învăţământului.

1

STILUL.CALITATI GENERALE

Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca  cateva conditii obligatorii, numite CALITATI GENERALE ALE STILULUI. Acestea sunt:

1. CLARITATEA = folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute şi evitarea frazelor lungi, obositoare.  Absenta claritatii in comunicare duce  la obscuritate, nonsens, paradox si echivoc; tot de nerespectarea claritatii tin si pleonasmul si tautologia.

2. CORECTITUDINEA =  respectarea regulilor gramaticale ;Absenta claritatii in comunicare duce  la solecism(dezacordul dintre subiect si predicat) si  anacolut  (amestecul de constructii sintactice).

3. PROPRIETATEA =  folosirea celor mai potrivite cuvinte pentru a exprima intentiile.Lipsa de proprietate provine din folosirea cuvintelor cu sensuri nepotrivite, sau din  amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate.

4. PURITATEA = folosirea cuvintelor admise de vocabularul limbii literare. Sunt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) : arhaisme , neologisme, argoul (un limbaj folosit doar de anumite grupuri) si jargonul (un limbaj de termeni specifici unor anumite comunitati).

5. PRECIZIA = utilizarea numai a cuvintelor necesare formulării ideilor; Lipsa preciziei duce la stilul prolix(comunicare incarcata de cuvinte de prisos) si la digresiune (abaterile de la ideea centrala a textului prin paranteze sau constructii incidente)