Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

14
! '. . ."! .. j . c U P R.I N SUL ( PROBLEME . . I Ftlllta .Talnelor in cele trei oonfeslunJ. de Pr. Praf. D.· STANILOAE 3 29- . SJnergla in teologia ortodoxA, de Magtstrand .IOAN .. ·• , .! .. ' primordIale. de Prof. ±dPORAN •• '1 .. .. :oi' 44· ," '. :;! . despre stJ:iietura divine din punct/de vedere .•.. , ,JnterconfesionaJ. de Pr. Prof, PETRU .... '.. '. . Ghenadie n Scholarlos. primul patriarh ooumenJc sub turci. de Dtac. Asistent , 1. PULPEA-RAMUREANU . • :, , . ;' '. •.•.• . , .. INSE.'INARI DESPRE REVISTE Lucritrl recente de RelIgiilor. de:Dlac. Prof. Eli!. VASILESCU •• 110' loamIls N. Karm1rIs: . T& &oYI1 .... ",& XIl! OUI1Po).,x& I1YWat.. 'Op90e6gou K ..- de Prqf. TEODOR M. POPESCU . . . Gregolre de 1\"lI8e': La. creatlon de l'homme, Introductlon et traductlon de Jean Laplacie. S. J. Notas de Jean Daal61011, de Pr. Prof. IOAN COMAN Pr. Dumitru CAlugAr: Caracterul reUglos-moral de Pr. Prof. GRIGO- 116: 129- RIE MARCU!}1 Pr. Praf. D. BELU . . . «Revista Patrlarhlel cUn l\foscOvIU nr.. 9, 10, U 12/955, de Co:Df. 1. NE- GRESCU . .. . . . •• "", «Revista BlserlclJ orientale· Ortodoxe din Ungaria»,. de A B. . . "1.. i- : ff o ',/:' Duhul comunItAr al Ortodoxiei, de Praf. TEODOR M. POPESCU . 11 COMITETUL DE P. F. JUSTINiAN, patrfarllttZ Bl>seridi Ortodoxe Romfne. Membri: Pr. D. STA.NILOAE, pr. LIVIU STAN, Pr. PETRU ,1 Prof. TEODOB M. POPESOU, pro/f18orf la IfI8tl· futia TeoZogI(J UflWerBt't/lll' diA Bucura,ti. . Redactor respoll&8bu: Pr. 1. GAGIU,. D+rectorul OatlC6JMiei PGtriarMZe. 131 135· 140· 144: l' .. <, . ,," ,",,-'':'';: TAINELOR IN CELE TREI CONFESIUNI de Pr. Prof. D. ST ANILOAE A. DOCTRINA ORTODOXA CATOLICA DESPRE TAINE ' 1. GENERALA ASF. TAINE LA CATOLICI lviîntuirea· se prin . lor în Hristo5'. la care este Hristos .. D6mnul nostru Iisus Hristos, care ne-a mîntuit recapitulativ pe in Sioe,aduniridu-se aceea în chilp actual ro Sine, rie treptat. trecîndu·ne prin prin C'are a trecut EI' umimitatea Sa, sta!l'ea . a ·Sa. «Pentru a ne uni cu Hdstos va trebui trecem .pfinfoate cite a EI... •. caCI mtr-adevar, nOI de. aceea ne ca: ne cu EI, de aceea ne ungem Sfintul Mir ca cu EI prin ungerea a fn de aceea hrana cea prea' a ne . din dumnezeieseul potir,: pentruca De, ,cu trupul sîngele pe care Hristos lUat di'n p-Yntecele Fecioarei. Ia vorbind. n()i ne facemunll' cu Cel ce s·a întrupat îndumnezeit, cu Cel cea murit a pentru nof»}) . «Hristos a devenit prin patima Sa omenitafea Sa Duh, Domnul transfigurat, distribuitorul Duhului p'rin aceasta Bisericii Sale. Prin EI a fost (Ioan, 17-Hi). marIt» (I.oan 7. 39; 231. acum.a depUSI «pijcatub luat C? ... Acest .drum al mIntuirii trebuie parcurgem nOI .. EI s·a pentru n.oi dar nu . numa! morala, CI 'modelul care trebuie ne realitate.. Dar aceasta nu .«aplicare»; in care ne 'pur nu w«justificare» numai din "Ci este .o partIcIpare VIe, actIva, la fapta mîntuitoare a lui Hristos, caree Domnul o rn noi, înt.udt noi la ea actIv, printr-o. luc:a.re. w lui· Dumrtezeuasupr:a (opus '\ ratum). trebUIe sa-I . corespunda conlucrarea •. haric i'n Dumnezeu (opus operantis)... Spre aceasta ne-a· dat Doinnul misterele cultu,lui. sfintele pe. carele îndeplinim rioi. pe care le (prin slujba preotului Bisericii) asupra noa-' stra. Prin aceste lucrarI e cu ca noi cît mai intoosiv i. N. Ca:baslla, in Hristos, trad; de. Pr. T. Bodogae, Sibiu 1946, p. 2'6-27•

description

dogmatica

Transcript of Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

Page 1: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

! '.

. '.~ ."! .. j . ~.

c U P R.I N SUL

( PROBLEME INTERCO~~IONALE

. . I

Ftlllta .Talnelor in cele trei oonfeslunJ. de Pr. Praf. D.· STANILOAE 3

29-. SJnergla in teologia ortodoxA, de Magtstrand .IOAN ~JtIA .. ·• , .! .. '

~'upra re'velaţh~l, primordIale. de ~;, Prof. :}IS~pR ±dPORAN •• '1 .. ';'.~ ..

:oi' 44· i~ ," ~. '. ~;. :;! .

~vl!,f:Atur&:;\, creştlţdi despre stJ:iietura revelaţ.le!, divine din punct/de vedere .•.. , ,JnterconfesionaJ. de Pr. Prof, PETRU REZUŞ • .... '.. '. • . •

Ghenadie n Scholarlos. primul patriarh ooumenJc sub turci. de Dtac. Asistent , 1. PULPEA-RAMUREANU . • :, , . ;' • '. •.•.• . , ..

INSE.'INARI DESPRE CARŢI ŞI REVISTE

Lucritrl recente de Ist~r1a RelIgiilor. de:Dlac. Prof. Eli!. VASILESCU •• 110'

loamIls N. Karm1rIs: . T& &oYI1 .... ",& XIl! OUI1Po).,x& I1YWat.. "9J~ 'Op90e6gou K .. -eo)."d)~ ·Exx).'ljo[,,~. de Prqf. TEODOR M. POPESCU • • • . • . . • • Gregolre de 1\"lI8e': La. creatlon de l'homme, Introductlon et traductlon de

Jean Laplacie. S. J. Notas de Jean Daal61011, de Pr. Prof. IOAN COMAN

Pr. Dumitru CAlugAr: Caracterul reUglos-moral creştin. de Pr. Prof. GRIGO-

116:

129-

RIE MARCU!}1 Pr. Praf. D. BELU • • . • . • • • .

«Revista Patrlarhlel cUn l\foscOvIU nr.. 9, 10, U şi 12/955, de Co:Df. 1. NE-GRESCU . • .. . . • . • •• "",

«Revista BlserlclJ orientale· Ortodoxe din Ungaria»,. de A B.

. ~',> . "1.. i- : .~\~ ffo

',/:'

BlSERICt\ŞI ,VIAŢA

Duhul comunItAr al Ortodoxiei, de Praf. TEODOR M. POPESCU

. 11

COMITETUL DE REDACŢIE. Preşedinte: P. F. JUSTINiAN, patrfarllttZ Bl>seridi Ortodoxe

Romfne.

Membri: Pr. D. STA.NILOAE, pr. LIVIU STAN, Pr. PETRU REZUŞ ,1 Prof. TEODOB M. POPESOU, pro/f18orf la IfI8tl·

futia TeoZogI(J UflWerBt't/lll' diA Bucura,ti.

. Redactor respoll&8bu: Pr. 1. GAGIU,. D+rectorul OatlC6JMiei

PGtriarMZe.

131

135·

140·

144:

l'

.. <,

. ,," ,",,-'':'';:

FIINŢA TAINELOR IN CELE TREI CONFESIUNI de Pr. Prof. D. ST ANILOAE

A. DOCTRINA ORTODOXA ŞI CATOLICA DESPRE TAINE ' 1. NOŢIUNEA. GENERALA ASF. TAINE LA ORTODOCŞI ŞI CATOLICI

lviîntuirea· credincioşil.or se realizează prin încorporareaşi' creşterea . lor în Hristo5'. pînă la măsura bărbatului desăvîrşit. care este Hristos .. D6mnul nostru Iisus Hristos, care ne-a mîntuit recapitulativ pe toţi in Sioe,aduniridu-se după aceea în chilp actual ro Sine, rie comunică. treptat. trecîndu·ne prin stările prin C'are a trecut EI' umimitatea Sa, sta!l'ea desă- . v.frşită a ·Sa. «Pentru a ne uni cu Hdstos va trebui să trecem .pfinfoate cite a t!e~~tEI, să !ăbdă:nşi să p~timim,şi noi~îte a'răbdat şi,a pătimit EI... •. caCI mtr-adevar, nOI de. aceea ne şi botezăm ca: să ne îri.gr6p~m şi să. ltnviemîmpreună cu EI, de aceea ne ungem şicli Sfintul Mir ca să ajungmpărtaşi cu EI prin ungerea ~ea tmpărătea:scă a îndumnez~irii şi, fn sfîrşit, de aceea 111încăm hrana cea prea' strntă a împărtăşaniei şi ne

. ac!ăpăm. din dumnezeieseul potir,: pentruca să De, cuminecăm ,cu 'insuşi trupul şi sîngele pe care Hristos şi le~a lUat asupră-şi încă di'n p-Yntecele Fecioarei. Aşa că. Ia dţe.pt vorbind. n()i ne facemunll' cu Cel ce s·a întrupat şi.s-a îndumnezeit, cu Cel cea murit şi a ~nviat pentru nof»}) .

«Hristos a devenit prin patima Sa şi' după omenitafea Sa Duh, adică Domnul transfigurat, arhi~r!,!ul, distribuitorul Duhului şi p'rin aceasta cap~1 Bisericii Sale. Prin patimă EI a fost «sfinţii» (Ioan, 17-Hi). «pre~­marIt» (I.oan 7. 39; 1~. 231. căci acum.a depUSI «pijcatub luat '1mpll'eună C? tr~pul Său pă~inte~c ... Acest .drum al mIntuirii trebuie să-I parcurgem ŞI nOI .. d~r '~. ~nstos. EI s·a făcut pentru n.oi pildă desăvirşjtă. dar nu . numa! morala, CI 'modelul care trebuie să ne devină şi nouă realitate .. Dar aceasta seînUmplă nu pri!l1tr~o simplă .«aplicare»; in care ne comportăin

'pur pa.s~v, nu ~rintr"? w«justificare» numai din credinţă... "Ci este necesară .o partIcIpare VIe, actIva, la fapta mîntuitoare a lui Hristos, caree pasivă. ~l1t~ucît Domnul o lucrează rn noi, şi ac'tivă, înt.udt noi participăm la ea actIv, printr-o. luc:a.re. Lucră·rii w lui· Dumrtezeuasupr:a noastră (opus op~

'\ ratum). trebUIe sa-I . corespunda conlucrarea noastră •. împlilllită haric i'n Dumnezeu (opus operantis)... Spre aceasta ne-a· dat Doinnul misterele cultu,lui. adică sfintele lucrări, pe. carele îndeplinim rioi. pe care 'Însă le în~weplln;şte t.otodată ~D?mnul (prin slujba preotului Bisericii) asupra noa-' stra. Prin aceste lucrarI e cu putinţă ca noi să p;;trticiljlăm cît mai intoosiv

i. N. Ca:baslla, Viaţa in Hristos, trad; de. Pr. T. Bodogae, Sibiu 1946, p. 2'6-27 •

Alin
Typewritten Text
Stăniloae, Pr. prof. dr. Dumitru Fiinţa Tainelor în cele trei confesiuni Ortodoxia, an. VIII, 1956, nr. 1, Bucureşti, pp. 3-28
Page 2: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

4 Ortodoxia

şi mai ooncret, intr-un mod sesizabil m~terial şi totodată in formă spiri­tuală, la adele DomnuluIJo2).

, 'Mijloacele prin !Care ne comunică Hristos stărilepri.ncipale prin care a tr~ut umanitatea Sa, ,in planul supraoonştient, ontlc al existenţei noa­stre, dîndu·ne puterea de a le prelungi şi in planul conştient, sint Tainele. «Pentru a dispune şi modela sufletele noastre, pentru a şi le face ale Sale şi a, ne incorpora În Sine, Hristos lucrează prin aceste mijloace harice care sint Tainele, mysteria, in care EI ni se dă intreg. In Taine răscumpărarea e retrăită de fiecare din cei aleşb 8). Hristologia şi soteriologa obiectivă se actualizează. pentru' noi şitn noi prin misteriologie.

'f.ainele sînt aşa dar lucrările sfinte, 1) instituite <!e Hristos, care, .2) sub o formă vizibilă, 3) ne Împărtăşesc harul .invizibil al lui Hristos, l sau pe Hristos insuşi in acţiunile Sale mîntuitoare, pentru a ne face' părtaşi de desăvîrşirea umanităţii Sale, sau de mintuire. Dintre aceste trei elemente, instituirea lor de către Hristos este ne<:esară4), pentru că numaI Dumnezeu poate lega harul sau lucrarea Sa de anumite mijloace sensloile, pentru că numai Dumnezeu cel Intrupat a putitt exprima nemij­locit cuvintele şi aplica vidbil actele prin care a voit să ne comunice harul sau' prezenta Sa şi pentru că harul ce ni se dă in Taine, a fost dobindit pe seama omenirii, sau făcut accesi6i1 omenirii numai prin

, .intrupl!rea, moartea şi invierea Lui, prin care a deschis intii umanitatea Sa personală harului şi apoi prin ea fntreagă umanitatea. Iri ce priveşt~ adul sensibil şi harul invizibil, ele nu pot fi separate de<:tt prin cu~tare. In ooncret, ele formează un fntreg, aşa cum trupul şi sufletul formează M~~ ,

" 2. coNTlimUTII LAMuRITOARE.

a) Caracterul hristologlc al Tainelor. , Pre<:um s·~ arătat, Taina este lucrarea văzută care închipuieşte, ,cu­prinde şi ~omunică harul lui Dumnezeu cel nevăzut. Aci Taina ni se înfăti~ază ca simbol, ca semn, ca icoană, care nu numai tnchipuieşte realitatea nevăzută, ci o şi cuprinde, incit cine se împărtăşeşte de simbol, de semn, se tmpădă-şeşte ea ipso de realitatea nevăzută care străbate acel simbol.

In ISrmsul 'acesta general, m!sterul principal al creştinismului este Iisus Hristos, care sub forma văzută cuprinde pe Fiul lui Dumnezeu. Toate Tainele in sens strins îşi au baza in taina Fiului lui Dum!1ezeu care a luat trup. Sinodul de la Niceea. salvind oinvătălura- despre du~neze­irea lui Iisus Hristos, a salvat sensul simbolului, sau al semllUhli văzut, ca cuprinzător alvleţH dumnezeeşti, impotriva arianismului, care, despăr­ţindradical intre Dumnezeu şi Jume, făcea din siltibol numai un mijloc ~'-------

2. Odo case1, DJM cluistIl~e KulturJnyaterIum. Regensburg, Puste1 Ver-lag, 1935" p. 29-30. '

3. M. Lot-Borodine, La grâce deflante des sacrementa. R,evue des ScI.­~es philos. et. theo1., xxv annee' (1936), p. 302.

, 4. Pseudo-A~bro81e, tn lICrlerea. despre Taine, mea: <Quls est aU<ltor sa-(Ir.amentGrum 'nisl Daminus Iesua? De coelo tsta ve:nerunb. Nu se poate ac­cepta parerea. ţeolog1lor apuse.nl eli. unele Taine, Botezul ,1 EUhariatla, stnt instituite nemijlocit de IIsus Hristos, iar celelalte mijlocit, pr1l1 apostoli. Ilsua Hristos le-a instituit pe -roate, dar n-a fixat tn aml.tl.UOJte partea lor externI!.. ci a lăsat ,aceasta tn aeama apostaWor.

{,'1 '. '1 , 'o

,; ~ .. -.,' ::;-".-

'Fb~Ta~ in cele trei coDle.shml '5" '

care inchipuie reafitafea dumhezeească, nu o cuprinde 5). Faptui că Fiul IU,iDumnez.eu a luat trup, arată nu numai posibilitatea ca dumnezeirea să jge cuprIndă fn cele văzute, ci şi necesitatea pentru oameni casă li se ~rate in ceva văzut. N-a ajuns ca, Dumnezeu să trimită oamenilor numai CUVii~t~1 Sau, Ci EI ţnsuşi ~a luat c~ip .:răzut, ca să aibă oamenii siguran1ă ' dephna despre El ŞI ca' sa comumce mtr-un mod Integral cu ei.

ţ dn Hristos o per&oană divină penetreazăo natură vizibilă şi se apro­pie prin ea de, oameni, fără indoială pentru a 'permite' omului' să sesizeze şi să iubeaecă mai uşor pe Dumnezeul său sub o formă vizibilă, dar mai ales pentru a 'se manife~ta ea .însăşi cit mai desăvîrşit posibil şi pentru a se uni 1n contactul Icel mai, intim şi cel mai universal cu tot neamul' omenesc. Numai prin această intrare ,tntr·o natură umană vizi­bilă şi corporală, Fiul lui Dumnezeu putea sădooindească un trup mistic, unil1lâu-şi şi asimHtnd. in el neamul ~enesc întreg. a cărui. unitate e esenţial conditionată de cor:poralitate. Natura corporală adoptată de' Fiul lui Dumnezeu este condiţia esentială a unirii Sale cu neamul omenesc; de altă parte, această unire e baza celei mai 1nidte ridicari a neamului

, omerlesc şi a 'participării lui la puterea msterioasă şi supranaturală a Capului său. Era deci firesc ca puterea graţiei Fiului lui Dumnezeu să '9uintre in neamul omenesc dedt J3rin vehicolul umanitătii sale» 6).

. «Caracterul sacramental" al Dumnezeu-Omului 'realizează de<:i· cea mai' frumoasă unire a lui Dumnezeu şi, a ,gratiei supranaturale cu natura vizibilă şi materială; truptll Dumnezeu-Omului, care contine cu adevărat, şi esenţial plenitudinea dumnezeirii, devine un trup de viată făcător, de' unde' ţişneşte pentru noi viata supranaturalb 7). ' ", \ , Dar <Ieşi"; intr-un anumit sens Hristos insuşi este un sacrament, o taină - şi anume taina principal~ şi baza tuturor celorlalte Taine -Tainele tn sensul strill1s sînt numai acelea prin care viaţa dumnezeiască, revărsată in umanitatea lui Hrisfos, se comunică fiecărui om, care o. primeşte.

Legătura între Hristos, ca supremul mister al creştinismului, şi T,ai­i1ele sau misterele in sens strtns, o face ,Scheeben astfel: «Dumnezeu~ Omul s-a coborit in neamul omenesc cu plenitudinea dumnezeirii Sale şi cu Ouhul SftnL "rin unirea naturii Sale, umane cu dumnezeirea Sa. Puterea aiv~nă vine la noi prin umanitatea lui Hristos, ca prin medilll său; pornind de la acest orgall1, ea se intinde, datorită celorlalte o'rgane, la tot neamul omenesc şi la fiecare om in parte. Actele exterioare, de care este legată eficacitatea aces,ter organe, nu stnt s:imple gajuri, care ne·o asigură; ele stnt vehicole reale ale puterii lui Hristos, ce se răspindeşte în membrele sale. Ele operează ca şi Hristos, a clirui puteri! miraculoasă' se manifestă prin mijlocireaaclelor exterioare, a cuvintelor, a gesturilor. O astfel de conexiuneestţ miraculoasă, incomprehensibilă: ea e '11ece­sară, căci baza ei, misterul tntrupării, este misterul misterelon 8).

3., Odo Casei, Glaube, Gnosls und ;\IYllterlum, In: Jahrbuch 'fUr Lltur­giewisseuschatt, 15 B8J1d, Mtln&ter In West1'8ilien, 1941, p. 245.

6. M. J. Scheebe:n, Le Mysfere de l'EgUse et des sell saerements. Intro­duc~ion, traduction, notes et appe~ces, per Dom. :Augustin Kerkvoorde, O.8.B.; P8.rts, 1946, p.' 107.

1. Idem, IbIdem. 8. Idem, op. cit., p. ,113. "1(:;

Page 3: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

. Ortodoxfa

Dacă Hristos a~ fi ramas pe pămtnt şi ar fi putut codtunica prin trupul Său personal cu toţi oameriii, Tainele în sens restrins nu ar fi fost necesare .. Dar tntrudt Hristos . s-a inăTtat la. cer, Tainele 1n sens restrfos nu sînt decH prelungirea vizibilă a actelor manifestate de Domnul prin trupul Său. «Hristos, despărţfnduwse -de lume şi luind ucenicilor Săi prezenţa S~v~zuţă., ... le.a Iăs!!t Tainete. ca ei să-L cunoaScă şi să·I poseadă ~.l atit m~1 sIgur m ptez:nla Sa âumnezelasd,. ca ei să primească In Cf~ cltezăş!a exrstentei şi vIetii. Sale .nu numai spIritual, ci 5-0 pipăIe, S-l) p;lroase ŞI. S-O. gust~.chiar! sensibil .. Desigur, chiar cuvintul Său pe care l·a transmIS. BIseriCII, e plIn de realttatea Sa; dar deoarece el s-ar ·putea mereu evapora tntr-o prezenţă pur gindită de spiritul omenesc Hristos a' Intregit adevărata lui 1ntrupare:. 9). Aşa cum HristOs n-a lucrat cU il fost pe pămînt, numa/prin cuv1-ntul Sau, ci a comunicat putere du:Unezeiască celor din jurul său din însuşi trupul Său, aşa face şi după tnălţafl'ea Sa la ~er, prin Taine. 'Căci trupul Său e purtător de energie dumnezeiasd:. mal mult declt cuvintul Său. Şi n~sitatea de a ne comunica prin Taine er:ergia. di~ fnsuşl trup~l Său de viaţă fădlor. e impusă de faptul că a'etI? ŞI u nol trup. Numai trupul Domnului, transformat prin energia dum­nezeIasca. poate transforma şi trupul nostru din murilor tn .nemuritor 10). c-Ceta ce era vizibil in Domnul, a trecut in Taine:., zice Leon cel Marell). dn misterul cultic devine vizibil şi efectiv misterul lui flristos; El e deci u!! fel ae prelungire şi desfăşurare mai departe a lconomiei lui Hristos are fără misterul cultle nu -s-ar putea tmpărtăşi tuturor generaţiilor comu~ ni1ăţli bisericeşti ce se intinde tn spaţiu şl Hmp:. 12). . ..

. Realitatea dumnezeiască nu e. numai prllejidtă de partea văzută a Tamelo:" ca un :fect, ci aceast.ă parte văzută e plină, e transfigurată de realItatea nevazuflÎ dumnezeIască 18) • .

«Precum. partea vizibilă. a Domnului, omenitatea Sa adevărată,n~ este drumul spre. contemplarea. dumnezeirii şi chezăşia prezenţii Sale tot aşa Tainele sfot chipurile, simboalele, misterele lui Hristos prin lature; lor văzu.b~4). . - .

Desigur, caracterul acesta şi.! primeşte partea vizibilă a Tainei prin Dwuhui Sfînt şi tot DUh!!1 Sfint, primit de om prin Taină. tI ajută pe acesta sa. vadă in ea pe Hristos. Astfel., a vedea şi a primi pe Hristos prin T~ID~, tnse~mnă a-~ ve?ea şi a-L primi prin Duhul Sftnt, conform dac-· tr..t'"lel un.ant~ne a Parlnţtlo~, că precum pe Tatăl ti cunoaştem: prin Fiul, a$~ pe Fiul 11 cunoaştem prm Duhul, pe care·L primim, la rindul Său prin ŢlllDe. Pr;>priu w zis, . tnsuşi Hristos, străb~tut, tn urma patimi lor, intreg c-e Duh ŞI dupa umanitatea Sa, tnduhovmceşte sau umpFe partea văzută

9. Odo CIIISeI, op. cit., p. 247. 10. SfIntul ctrn din .A.lexa.ndr.Ia zice: eŞi daCI!. ~ prin atingereţll

Sdntulut Său: 'Drup face viu Ceei!. ce s-a' str1ca.t, cum, nu. va fi. ma.!. bogaUl. ~ de Viaţă tleA.toa.re" clDd il. şi gustlm? Căci va preface tn "bunul Său, adicll. tn nemurire, pe celce se !m:plrl.li.şeac de Eb (Coment. la Evanghe-lia lut Ioa.a. P.G. 74, 577). .

11,. Sermo 742; P.L. 54, 398. 12. Oda CaseI, op. cit., p. 194.

• 13 •. ~, conslderll. cii. &ceastl!. veche dispută dintre seoIa.st.lcl, daci. Ta:l:nc1e oonţl.n (eontinent) S!l.U aduc· dUpa. ele (confenmt) banIl, e fkt. fm:' portanţil.. Dog:m.a.tioa., p. 310.

14. Odo CaseI, op. olt.. rp. 248.

.,. •...

~~~--~--------------------~--------------~ a Tainei şi prin ea ne umple şi pe noi. De aceea se poate spune .alter­llatlv că prin Taină ·primim pe Hristos, .sau pe Duhul., Sftnt.

b) Caracfeeul biserIcesc al· Tainelor. . Dar· Hristos, misterul principal, uni:ndu~şl pe oameni prin Taine 1n sensul strîns, sau prelungindu-se rn oameni, co.nstituie Biserica. Astfel

. Biserica se constituie' prin Taine, se hrăneşte prin ele. şi se extinde· prin .ele. Odată constituită, Bis~rlca e purtătoarea Tainelor. Tainele reprezintă dinamica Bi~ricil. Biserica e Hristos prelungit. şi fn curs .-de .prelungire . prin Taine. E Hristos comunicat şi fn curs de comunicare prin Taine .. Dacă Biserica e corpul extins al lui Hristos, ea e al -doilea mi'sterprin-d~ . .. '.

«Se poate numi, ·zice Scheeben, mister sacramental, 'misterul unit cu un . lucru vizibil. In acest sens, Dumnezeu-Omul este misterul sacr,amental

. prin excelenţă,şi,după et, Euharistia şi Biserica. Prin acest mi'ster, Dum· nezeu a voit să ridice natura viiibilă şi tnai ales să ~e comunice prin oa­tura viziblă, pentru a uni tn chip supranatural neamul. omenes~şi uni-versul tntreg:. 11i). . . ....• • w. .

. «Dumnezeu-Omul este marele ·sacrament... unirea Ipostaftca cu eu­.v1ntul este aci misterul. conţinut 10 sacramentul trupuluI. Acest' trup tn· ~uşi. ridicat prin puterea dumnezeirii la un mod de existenţă spiritual, supranatural, devine, la ri"ndul său, misterul coriţinut in sacramentul EuharistieL. In conexiune cu fntruparea şi cu Euharistla, Bi~rica devine şi sa un mare sacrament, un mister. sacramental; extef!'ior viziblJă; apă- . rind sub acest aspect ca o societate de oameni, ea ascunde in' interior .. misterul unei .uniuni minunate cu Hristos cel tntrupat, care locuieşte' iri ' stilul ei cu Duhul Sfint, care o hrăneşte şi O <cori duce" 16) •. Biserica· e' -«organismul sacramentab în creştere, 'in desfăşurare. Ea e mister, saera­mental nu numai tn sensul că ooeşte 'În sine .partea văzută şi dumne-. -zeiască, ci şi tn sensul eă necontenit comunică acest conţinut nevăiut 1'7). <Dacă baza creştinismului (lDumnezeu-Omul) e in fntrt:gime·sacramentaIă. 'Şi dacă această sacramentalitate reprezintă . toată măretia şi esenţa lui misterioasă, edificiul care se va,' ridica pe această bază" va avea şi el un caracter sacramental. Dacă Fiul lui Dumnezeu a venit la· umanitate Intr-un' corp vizibil şi dacă Ela ,aşezat în ea această putere minunată, prezenţa Lui durabilă aici, uniunea Lui substanţială eu umanitatea şi 10ată a'cţiunea Lui. supranaturală vor trebui să se' tndeplinească fntr-o manieră sacramentală; altfel edificiul nu ar' corespunde tntemeierli lui, arborele ar devia d·e la ideea şi de la tendinţa oonţinută tn rădăcină» 1.8). -«Misterul tntrU>pării trebuie să realizeze, prin umanitatea lui Hristos, unirea cea mai Intimă ,fotre Dumnezeu şi· om. Tot edificiul care se va i'nălţa pe aeeasfă bază, va trebui s~ poarte un caracter sacramental:. 19.

15. M., J. Scbeeben, op. elt., p. '99. Vem ,.t p. 77, urm.: eBlserica e de asemenea. UlIi mare m.ts~... Cind zicem cA B4:lerica e un m1s~. noi nu ~!m' V!zI.oll1ta.tee. e1." Biserica. e v:lz:Lbllă exa.al: fu.acelaşl! fel cum. a. tostvizl.bD IDtemelel:lOmi el !storic, Capuil el, Dumnezeu-omut..: Dar Biserica ~ jlU

B!rlstOll şi. !n car&cterul el inVizibil şl misteriOs... Esenţa.· interl.oad.a Blserlci1 este de aşemeneatran.scendeutal-SU(pre:na.tura.lA" ca lIjIi a· DumnezeU-Omului. '

16. Idem, op. cit., p. 103. ..' 17:·Idem, : op. cit., p. lOII. 18. l'dem, op. eli:., P. 108. 19. Dom. Augustin Kerk;voorde, tntrod.1a 0(1. cit., p.' 56;

'': .. ~ , ..

f

Page 4: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

8 , Ortodoxia.

Astfel «notiunea sacramentalitătil va 'pătrunde toată Biserica şi toată icoo!. nomia mintuirii» 20). '

S·ar putea spune că Biserica e misterul larg, general, care se aeti­veazăîn Tainele sau misterele in sens restrîns.

t«Carader·ul de mister al Bisericii se manifestă prin excelenţă fl'l'5a­cramente... Organismul 'interior şi supranatural al Bisericii se edi.fjcă prin sacramente şirn raport cu ele, prin ele se exercită forţa supraila­turală a acestui organism» 21). «Tainele În parte comunică ... gratia su.: pranaturală a' acestei sacramentalităţi a Bisericii» 22),

Astfel temeiul mai precis al Tainelor creştine stă tn legătura dintre Hristos şi Biserică. Biserica tntreagă e plină de Hristos. Deci şi actele ei -- tn special cele instituite chiar de El- sînt pline de El şi omul care le primeşte este incadrat şi creşte in. această ordine a Bisericii, in ţrup~l

, tainic al lui Hristos. «Pe EI I·a dat cap Bisericii, care e trupul LUI, pli­nirea, Aceluia care ujl1ple totul În toaft!» 23) • «Hristos În calitate de> cap

,nu se pq,ate despărţi de trupul Său" ci e mai degrabă conducătorul ne: mijlocj şi suflarea cea mai intimă a lui, mereu prezentă în eL. Aceasta' comuniune fntre Hristos şi Biserică se bazează pe participare,a Bisericii la pătimirea şi Invierea lui Hrstos şi se activează .În ea ... Aceasta insă se împlineşte sacrametal În Taine, mai întîi in Blltez cum a stabilit Pavel in Rom. 6, în propoziţii şi rinduri sigure» 24). ,

Propriu zis, ceea ce face ca Hrj'stos, misterul principal, origipar, să se prelungească prin aceste punţi, care sint misterele in sens strins, spre fiecare din noi personal, este Biserica. Biserica e misterul vast, in care vieţuieşte în' chip nevăzut Hristos' insuşi, pe care ea fi expreriează prin

, Duhul Sfint. Tainele nu sînt decit actele parţiale prin' care se, oferă fie­căruia personal, viata dumnezeiască a lui Hristos din Biserică. De aceia şi invers, prin Taine creşte şi se hrăneşte Biser.ica. '

După cuin spune Nicolae Cabasila: «Biserica se arată prin Taine ... cum se arată inima prin rnă·dulare, rădăcina pomulUi prin ramuri şi,

.' cum a zis Domnul, ca viaţa prin mlădiţe, pentru că aici nu e numai o identitate <le numiri şi o asemănare, ci identitate de lucru, intrucit Tainele sint trupul şi sîngele Domnului». «Taill)ele sint centrul intregii' vieţi a

, Bsiereii, ele stnf condiţia indispensabilă pentru creşterea trupului Bise­ricii. Tainele sînt «,tncheeturile» şi «legă turile», 'care unesc ~rupul, lui

,Hristos, pornind din capul lui (Col. 2, 19), şi prin aceasta unesc pe credincioşi, tncit aceştia sînt «ca un singur om», av~nd o singură inimă!

, şi un singur suflet 26). Numai prin Taine se. realizează unitatea pentr)l cere s~a rugat Hristos» 26). '«Sacramentul substantial al Eufiaristiei e inima Bisericii, funcţiunile sacra mentale sint arterele vitale şi organele care formează membrele corpului şi le intretine In raporturile lor multiple cuc~pul dumnezeesc:. 27). I 1

,20: Ibldein. , ,21. Scheebe1J; op. cit., p. 99.

22. Kerkvooroe, op. cit., p. 51. 23. Efeseni 1. 22. 24. ,Oda CaseI, tP .elt., p. 225. 25. Fapte IV, 32. ~'-26. A. Volcov. Othod Vaticana ot Osnov

PatrlarWb, nr. 2. (februarie) 1951" p. 27.,32. 27. Sch~ben. op. cit.. p. 51. -

hrlstlâitstva, «Jurnal Moscovscol

..

\, <,1

_Fim_' '_'ţa~' Takl_' _el_o_r_In_'C_e_le_'_tr_e_iCO_' Di __ eatllO_I ______________ '.,..' _:' .. 9' \

De âceea tn afară de Biserică 'nu pot fi Taine. Oda Casei zice: «Hristos Dumn~zeu-Omul, este misferul originar (das Urmysterium); ico" nomia ;a este, după Pavel. misterul ascuns din veşnici~. Prin Hristos însă este şi Biserica, unită «fizic »cu EI, mister şi toate ~cte!e obştesc" liturgice, prin care Biserica primeşte şi prelung'!şte (aus~lrkt) viaţa lui Hristos sînt sfintele mistere ale cultuluI. Precum ÎlI1 Hnstos, Cel unul nascut' a apărut vizibil tn adevărul trupului nostru şi precum Biseric-a poartă insine invizibil trupul lui, Hristos şi-I revelează În lltcrările şi în activitatea ei, tot aşa actele cultice ale Bisericii, săvîrşite intru puterea lui Hristos. ,sint simboale ale puterii prezente a lui' Dumnezeu. In toate se maRifestă. şi lucrează mintuirea lui Hristos»,2S). .

Din această caHză, Biserica intră tn constituţia Tainei. Taina trebui: să fiesăvirşită de Biserică, adică de. Episcopi sau dt! preoţi, organele .el rînduite pentru aceasta şi împuternicite cu un dar dumnezeesc deosebit. Numai Botezul, la caz de necesitate urgentă, poate fi săvîrşit şi de un mirean. dar de un mirean membru al Bl'seri'Cii, care ea transmife pl,l­terea dumnezeiască prin Taine.

c) Conformlţatea Tainelor cu natura omului. . ..

Sensul Tainei, ca simbol care conţine realitatea nevăzută dumneieia,­scă ,corespunde şi cu· structUra fiinţială a omului. Corespondenta aceasta . are' multe 'laturi, . dintre 'Care cea ma~ 'prin'Cipală e cea bazată pe eonsU- , tuţia spirituat.cor:poraIă a omului. Dail'noi ne oprim. aci asupra lInor· laturi care au fost luate mai puţin in consi·derare.

Analizele mai noi, ale omului au arătat că structura naturală a omu­lui pune o aistantă mult mai, mică între subiect şi obiect, sau Între au­biectşi 'subiect, de, cum socoteşte i!TItelectualul rupt de ,natură. Acesta;,,' e un analitic, cultivă abstracţiunea, rupe prin raţiune logică legăturile care unesc subiectul şi lucrurile, sau subiectele, în tntregurl vii. E1 con­sideră 'totul obiect, chiar şi pe semenul său. De, aceea e singur. Dimpo­trivă, omul rămas tn legătură cu natura, trăieşte într·o lume Yie, ca parte a~ '. .

De aci rezultă' o participare a fiecăruia la toate. Pentru omul acesta. nu' există granite precise.şi ~igideu intre eu ~I lu~e: ~au tntre d~fer.it~l,e fiinţe din lume. EI nu oblechveaza lumea, CI partICIpa .Ia ea. Prmcl.plu~ identitătii nu·i ablSolut, Omul' acesta nu gîndeşte exclUSIV (sau-sau). on aditiv(şi-şi), ci vede participarea unuia la altul. Cuvîntul simbol Îşi 'ar: aci sensul lui de;p,lin: el e coincidenta a două realităţi. Gtndi,rea acestuI om viu produce o mulţime de simboale, in vreme ce gîndirea unilaterali­zată in sens raţional e foarte săracă tn ele şi vede in simbol «un simplu chip», care nu trebuie luat În serios. Pe cind termenul «simbolic» În gin­direa modernă sună, aproape peiorativ, Î!TI cea a omului integral el În" seamnă o" realitate vie. Simbolul este unitatea a două realităţi numai

. aparent despărtite. Adică simbolul este o realita'te vie care participă la o altă realitate vie şi e unita cu ea. " .' . "

Precum nu desparate lucrurile Între ele, tot aşa omul neîngustat de' raţionalismul conceptual exclusiv nu poate considera părţile lor existînd despărţite. Omul e, pentru el, un intreg, !TIU e despărţit În suflet şi trup.

.. Dimpotriv~, omul gîndirii conceptuale, de la privirea analitică a părţilor

28. Oda Casei, iblao-.

Page 5: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

~ .

.J.: '~ ;, f:

i',

. ··f

10 Orto,dQx1&

coristitutive ale unei' realităţi a ajuns la obişnuinţa greşită de a consi­dera "că părţile tşi pot duce o existenţă deosebită. .

'Tăerea lumii de om şi a sufletului de trup, l-a făcut pe acest om să nu mai pună În religie preţ pe actele obiective, pe Taine, să pună preţ numai pe o trăire a sufl{'tul~i. tnchis in sine., ' '. . , Pe de altă parte, imagmlle, acţele cu valoare de sImbol, nu pot fI stabilite de fiecare după bunul plac, ci sint rinduieli fixe, statornice, care numai se repetă. Aşa le primeşte omul care nu şi-a alterat structura naturală printr-un i'ndividualism arbitrar. ,/Dimpotrivă, omul. individua­Iizat prin raţiunea conceptuală, socoteşte că şi i,n manifestările acestea trebuie să fie creator. tocmai pentru că nu vede legăturile statornice intre anumite lucruri sau acte şi realităţile spirituale. 9mul rămas credin­cios firii, sale se încadrează sau se, socoteşte înc'adraC inh--o ordine supe­rioară lui; omul rupt de fire e anarhic, ou se incadrează tntr:o. astfel de ordine. Trăieşte izolat, în sufletul lui, sau nu ţine seama de mmlc in ma-nifestările lui. ,

Cel dintii trăieşte atingerea, prezenţa, veci~ătatea divinităţii, pri!l ~experienţa tainică şi eviaenţiază rolul mare al slmboalelor in vIaţa lUI. Prin si,mooale el ajunge în contaet cu teal.itatea divină pe de. o parte revela­tii şi reprezentată, pe de alta ascunsă.' 51mboalele nu sint mventate de el, c! există prin ele. VăzutuI este () parte a .nevăzutului, şi ca ~t~r~ ~.I cu­prinde, căci oparte poate reprezenta intregul, pe baza partIcIpam: de ,pildă, capul este trupul-intreg.'. , .

Omul acesta atribuie un insemnat rol şi licţiunii simbolice, socotmd Că" prin ea se produce evenimetu1 dorit. De se realizează acel eveniment in imagine, el se produce şi in realitate, căci chipul cuprinde realitatea, pe baza participării. .. .

Call'acteristicile acestei gindiri au fost socotite o vreme propm numaI prlmitiwlui, dar după aceia au fost constatate şi la omul de azi. Van der Leeuw consideră că aceste caracteristici ţin de natura omului inde-

obşte 29). '.. . 't" I . D' El recunoaşte că religia nu e ceva proprIU numaI prImI lVU UI~ 1I~-

potrivă, religia işi deschide a'dineimile deabia pentru ~omul t;n0d~rn, deabl~ cu apariţia creştinismului, 1n care omul se descopera pe sme ,m faţa lUI Dumnezeu; atit in păcătoşenia lui, cit şi in valoarea ce i-~ acordă Dum­nezeu, intrup-tndu-se pentru el. Inainte unirea omului cu Dumnezeu plutea: intr-o ceaţă indistilndă_ Omul nu cunoaştea niei pe Dumnezeu şi nu se' cunoştea njci pe sine. Omul modern, descoperind pe Dumnezeu~ se desco­peră şi' pe sine. Dar prin aceasta descoperă şi pe semenul său ca valoare proprie. Acela nu se mai, confundă cu el şi nu se mai confundă cu, masa. Dat totuşi legătura intre el şi acela nu se tae, ci abia acum se a,c!inceşte, capătă caracter de responsabilitate. Religia coineide cu domeniul struCtli-, rilor polare, cu afirmarea deosebiriişi in acelaşi timp a unirii intre /Dum-

, riezeu şi om, şi intre om şi om.Cum aceste structuri n-au dispărut sub lu~ m'ina raţiunii omului modern, cum a crezut el că se va ,in1impla, ci s-au adîn~it,J"eligia n-a dispărut nici ea, şi nici nu va di.sp~re, ci se. va a,dî?~! prin lumina conştiinţei şi deodată cu ea se vor adâncI ŞI structurIle ~in~lr.u socotite inainte pI"oprii doar primitivilor. «Fundamentul a toată relIgIa este unitatea intre subiect şi obiect, intre Dumnezeu şi ,om, unitatea

,29. Cunoscut mai ales prin opera: Phllnomeaologle der, RelIglon, ,1933.

.1

. .~~ ... ... :~.

11

originară', care totodată enăzuită ca unita·te finala:. 30). Astfel religia - ,omului modern, deşi' distinge mai precis realităiile spirituale, nu e mai

puţin cuprinzătoare ca a omu)u~ .pri~tiv, ci. ca ~i aceea. il fa:oe pe om ' să-şi interpreteze toate preocupaJ"Jl~, m lumina el. TotuşI ~mul modern distinge şi 'un domeniu al, raţionalului. Dar acesta nu tnghlte pe cel al supraraţionalului, ci il conturează ,şi mai mult şi-i Il'ămin~ subor~on~t aceluia. Domeniul material al celor de jos rămine' un domemu al raţlUnll. dar cel spiritual e mai presus de ratiune, de analiză.

Analiza existenţială a omului, din timpul cUn, t.Jrrnă, a stabilit şi ea .că omul nu există ca un eu în izolare, ci ca un împreună existent. cu .altul (Mitsein, Miteinandersein, Wirsein) şi cu lumea (In-der:Welt-Sem~: ,Ba mai mult, s-a evidentiat că omul prin contactul, cu lumea ŞI cu semenJ1 stă intr-o relaţie cu tra'nscendentul, intr-o comunicare cu el .(Jaspers~. Relaţia omului cu ceilalţi se precizează in sensul că fiecare e locaşul S~I­ritual, care cuprinde pe alţii şi e cuprins de ei. ŞI intr-un sens ,deosebit, 10t aşa se defineşte relaţia intre om şi transcendent. ,

Dar in chip special a evidenţiat Pl". Pavel Florenschl, incă mai de ., ,mult, faptul că omul îşi actualizează fiinţa sa, realitatea sa, că se des-, chide, numai in legătură cu altul, in unitatea duală a prieteniei şi că in această unitate e prezent insuşi Duhul Sfint, ca izvor al iubirii. Nu in­,dividul-atom' e ultima parte caradeJ;'istică a comunităţi,i bisericeşti, cal şi' a or.icărel alte comunităţi, ci perechea de prieteni, molecula, mica comu­nitate. Iubirea faţă de obştea 'generală se concretizeaz~, se intensifică in iubirea dintre prietenii din obşte. «Viata duhovnicească a persoanei e. ne­despărţită de comunicarea pil'ealabilă cu ceilalţi, dar comunicarea e de :neinţeles între oei ce se află fncă in afara vieţii duhovniceşti. Această le-", :gătură intre comuniUil1e şi viaţa duhovnIcească e arătată in Sfinta S.crip-tură:. 31). ,,' '

De aceea"a spus Domnul că unde 'Sltnt doi sau tr,ei adunaţi in numele 'lui, e şi El de faţă, şi de aceea «dacă doi.sau trei se vor uni pe pămtnt lpentru tot lucru'ce-l V'or cere, va fi lor de la Tatăl, care este t:n ceruri:. (Mt. 18, 18-19). Iar in faptul că Domnul trimite cite doi apostoli la pro­:povăduire (Lc. 10, 1),' Florenschi vede că numai celor doi uniţi in iubire Ti, se de~ide cUil10aşterea taineror dumnezeieşti, precum în faptul că 'Petru întreabă pe Mintuitorul:' «de cite ,ori voi ierta fratelui meu, oare ,"pină la şapte ori?», iar Domnul ii răspunde: «de şaptezeci, deor! cite ',şapte» (Matei 18, 21), adică la nesfiirşit, acelaşi teolog vede că iertarea :.şi întelegerea e un dar care se experiază numai intre cei ce şi-au deschis inimile şi au devenit- una prin . prietenie. «Cunoaşterea tainelor sau, mai

.special, puterea de a lega şi deslega' este i8il'~şi o impreună rugăciUil1e a ·doi ce consimt in orice lucru pe pămint, a-dică a celor ce s-au smerit de-

,':plin unul in faţa altuia, au biruit deplin opoziţia in cuvinte, 1n ginduri şi in simţiri, pină la a fi devenit unul de o fiinţă cu celălalt. O astfel de Tugăciun~ totdeauna se împlineşte, spune Mintuitorul. ,Pentru ce? Pentru ·dadunarea a doi sau trei ~n numele lui Hristos, impreunli Intrarea lor 'În atmosfera de taină duhovnicească din preajma lui Hrstios, împărtăşirea de puterea Lui harică, Iii ,prefa-ee pe aceştia intr-o nouă fiintă duhovnicea­:scă, ii face din doi o !părticică a trupului lui Hristos, o intrupare vie a

,1

30. Op. cit., p. 171. , ,31. Stolp 1 UtyerJdenJe IBtlnl, p. 419.

; ,

Page 6: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

12 ortodoxia

Bis~ricH, li tmbisericeşte. Se inţelege deci Că atunci e şi Hristos dn mij" locul lor», e în mijlocul lor ca' suflet dn mijlocub fiecărui membru al trupului lui insufleţit. Da. Hristos e ~e o. fiintă cu Tatăl şi de a~ea Tatăl,. fmplineşte aceea pen;tr;t care ~e roa~a FIul. Put~~a de. a .Iega ŞI dezlel{a are la baza ei simfoma a dOI pe pamtnt cu pnvlre la onca lucru, deR~.~

'şirea egoităţii, unitatea de suflet a celor doi, lnjeleasă nu conditional şi limitat, ci pi'nă la identitate şi fără nici o limită:. 32).

, Astfel dacă în Taină ne unim !Cu Hristos (caracterul ei hristologic). acea,stă u~ire cu Hristos nu poate avea loc dectlin Biserică, trupul lui dt:svoltatşi prelungit vizibil pînă lâ noi (caracterul bisericesc), iar Î': Biserică, prin comuniunea deosebită', tntre doi' s,au trei' (împărtăşitorul 1~1 Hristos, primitorul şi uneori ind vre-o persoană sau două: naş, martorII Prin, aceasta taina este şi o expresie şi un mijloc al comuniooii restrinse, prieteneşti). Taina ne împărtăşeşte pe Hristos in Biserică prin comuniunea restrunsă.

- Şi rezumind şi mai cuprinzător: Toate acestea au avut menirea să. ,erv'ească la lămurirea Tainelor: a) ca lucrări sensibile ce cuprind o rea­litate invizfbilă dumnezeiască, ce unesc pe om cu Dumnezeu; b) ca lu'" crări prin care omul se încadrează în comunitatea biserieească; c) ca mijloace care angajează omul aşa cum e; ca intreg psiho-fizic, nu numai: 'oparte a 'lui; d) ca mijloace care atit prin partea lor văzută - apa pene. tru harul curăţitor, pîinea ,pentru hrana cerească -.;.. cit şi prin orinduirea: dumnezeească - instituirea prin Iisus Hristos - scot pe om din izolare şi din subiectivismul anarhic şi-I încadrează in ordinea obiectivă cosmică a realităţii, tn, relatia reală dintre om şi făpturi. ' .

3. DEOSEBIRI INTRE ORTODOXIE ŞlCATOLI(:.ESM.

Din expunerea :de pină aoi s-a văzut Însă că realitatea nevăzută dum­nezeească, pe 'care ne-o împărtăşesc Tainele, este Hristos 9.jOSUŞi. Acum trebuie să pre<:izăm că Hristos ce ni se comunică prin Taine nu e un, Hristos static, ci Hristos. fn continuarea adelor sale lmtntuitoare. Iar omul împărtăşindu-se de EI, se împărtăşeşte de aceste acte, sau trece prin ele împreună 'Cu EI. Ceea ce a fă<;ut Hristos .intri cu umanltatţa Sa personală, face acum cu fiecare om, care prin Taine tI primeşte 'Pe EI; face a-eum cu orice nou' mădular al trupului Său, talnic. Hristos continuînd 1n cer je,rtfa Sa, fără ca să înceteze a fi veşnic inviat 33), repetă cu fiecare Om drumul ri,dicării, umanităţii Sale, cum repetă mama ajunsă la. maturi­tate cu fiecare copil drumul străbăhtt de ea, fără ca să redevină iarăşi c.opil. Căci il duce pe fiecare la măs<ura desăvîrşită a umanităţii Sale. "

Aceasta se explică aşa că EI comunică energia Itecreată dumnezeească, de care s-a umplut EI ca om 3~). Dar, energia a'ceasta nu e in stare

32. Op. dt., p. 421-22. 33. Odo CaseI, lIyIltel'lengegenwsrt, In Jahrb. fUr LlturgiewillS., vm, 1928,

p. 175: «Lucrul :Illinunat stil. ,.In a.eeea cli. Domnut nu mai moare şi totuşi pentru mintuirea. nOllBt~a. ,moare". Grlgore cel :Mare zice: da qut in se resurge.ns a moI'tu1s lam non morltur adhuc. per bane (sam altaris hostlam oblatatt1):

. in SUD mysterlo pro 'nobls lterum morltlln (Ham. in Ev. 37,,7: P.L. 76, 1728) ... «qui llcet resurgens a mortuls lam non morltur et mors ei ,ultra non dominablwiI"; tame.n ia hac myster.lo sa.erae oblatlonls Imm01a.tun (Dlal. 4, 58; P. L. 77, 425).

34. Fr. A.-M., cana, O.P,: L'asOOlle I1Mmtrlce, tn Vie splrltuelle, 18 a.nnee, tome XLVIII. nr. 1-2,. Juillet-Aoftt, 1936, p. 22: «Notr.e gTice est chr6tienne. c'ettt. ă. dlre que la vie divine d6cou1e iL OOUl!! <le la ph!nitude du Chrlst Sauveun.

..

,/

'1Nmţa TaInelor In ~le trei' confesiUDi

QI1lul s-o primeaScă toată de la ,inceput, ci numai in măsura 1n care de­vine tot mai apt ·de ea, punind la contributie şi străduintele sale. Astfel harul Tainelor e pe <le o !parte energia necreată dumnezeească, pe de alta fazele prin care a trecut umanita.te~ lui Hristos"sau energia dumnez~ască ce poate lua in om forme de virtute, de iubire şi de vială spirituală tot mai inalte 35). Iar cel ce deschide adincurile omului pentru ea, e Duhul Sfint 36); sau Duhul Sfint e Cel ce o tncopciază de' om. De aceea se spune . pe -de o parte că Cel ce ni se comunică In Taine este Hristos, pe de alta. că ceeace ni se comunică e harul lui Hristos, şi iarăşi, pe de alta că Hris­tos sau harul ni se comunică 1n Taine pllin Duhul Sfint, saU că in e.le.ni se comunică Duhul lui Hristos, :Duhul care odihneşte peste Hristos ş1-1 umple pe El ca om, pentru ca să ne unească cu Hristos. .

In afirmarea acestei invăţături, Biserica Ortodoxă se dovedeşte con~ . secventă cu considerarea Tainelor ca mijloace de extensiune a lui Hristos

in oameni, cU derivarea Tainelor in seris restrins. din misterul ()riginar (Urmysterium), care este Hristos. ."

Nu tot aceiaşi consecventă o dovedeşte catolicismul. Am văzut, ert de mult s-a străduit Scheeben să evidentieze ~ă Tainele nu sint decit ma­nifestările sacramentaJitătii Bisericii, care nu înseamnă decit prezenţa lui Hristos in ea. Am fi aşteptat să vedem cum, consecvent cu aceasta, teo­logii catolici care-I interpretează pe Sch~eben, afirmă că in TaLnă ti pri­mim pe Hristos tnsuşi, sau energia dumnezeească fiinţială a Lui. 'In loc

. fie aceasta, obligaţi de doctrina catolică despre gratia creată, ei trebuie "; să spună cş în Taine primim graţia meritată de Hristos, dar nu o gra\î~ din Hristos 81). . : '

Odo Casei, care are meritul de- a fi inceput in teologia catolică - şi' deocamdată impotriva ei - o adevărată luptă pentru ideea' Părintil,or, ' că 1n Taină primim pe Hristos insuşi, 'in adele sale mfntuitoare, nu nu­mai o gralie creată, deosebită de Ela8), esilit, pe de altă parte, tocmai de spiritul catolicismului, să caute un mod prin care să innoade 'graţia creata de Hristos, pentru a salva şi teza că prin Ta.ine 'se dă omului această graţie. El spune deci că graţia o primeşte omul prin Taine, numai pentru.· că moare împreună cu Hristos' şi invie' cu EI; ea nu-i o simplă aplicare' la om a comorii de graţie dştigată' de Hristos 39) •. Dar ,p,rin aceasta, el.'

35. Sf. Maxim MIrt.. Răspuns eii.tre TaIasle, ~" bt FtlocaHa, . III, p. T:k Prin virtuti cDu:mn~ se face. om tn cei wedn.Icb. .

36. SilIntul Clrll .dIn Alexandria, Contra. lui IulIan, m, zice: cTatll ne-a dat pe Duhul lui Hrortos sufletelor noastre. dT'ept armil.turA siguri. Acesta aduce in. noi harui. prezenţa, 91 puterea. lui~.

37 • .bUei Kerkvoorde, op. dt., p. 51, zice: cSacramentele tn parte comu­nică fructul meritelor lut Hristos, pe baza Sicestel 'lI8.Ol"ame.ntaliti!.ţl a Blseţlclb_ Te :mirt eum el mai poate spune totuşi, Jn continuare: «Fieca:re dlu ele pune pe -om Jntr-un :raport partlcu.lar cu DulllJleeu-Omub. .

'38, Mysterlengegenwart, ..Tahrb. cit., p. 175: cA,ctele :mJntuitc>are ale lui ~ ~t creştinuluJ.! aşa. de n_sare, cii. el fâri. a le retl'il.1 91 lmpreunlArlU (ohne sCch nach-und milzu«r1eben) nu poate deveni uni 'alt creştin. Nu 1nvâţâ.tu.ra lui Hristos face pe creştin, nici chiar graţia lui ca sbnpUl. diatrllbuire :(eJa blosse Zuwenduug) ; ci deplina unire (dlIIIS voIie Einswerde.n) cu persoana lui HrlstDş prin retrAirea -vieţii Lui. Comunitatea. de dragoste, de viaţA 91 de fUnţâ se reali-' zeazlI. prin <pil.timJrea ,1 activitatea. comuni. Aci se arati!., cu tot aapeetul contem­plativ. oara.eterul a.etlv al mUtI.cli lui HrIstos, care nu se epubleaza. tu. prln11rea pasl.vA a. efeetulul graţla.l (Gnadenwlrkung)". ' ,

39. Ilysteriengegenwart, ..Tahrb. elL. p. 175: «Gmţla transformatoare este legati. (geknUpft) de aceastl!. ImpreunA·lu~ şi tmpreunl-pl.tfm1I'e (cu HrIstos)

I I

Page 7: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

1~,

rămilne la un dualism de neimpacat: a)' prin Taină omul' se' împărtăşe­şte de Hristos însuşi şi pentru aceasta b)primeşte 'graţia. -ereată. Dat e de neinteles de ce mai e necesară moartea: >şi invierea, omului cu Hristos, dacă omul se mîntueşte prin graţia creată. şi . dacă ea e meritată prin moartea ce~ unicii-de pe cruce a lui Hristos? Sau dacă omul are un folos, din moartea şiîuvierea impreună cu Hristos, atunci chiar din ele ti vinei energia mfntuitoareşi nu vedem dece mai e de lipsă graţia creată, acest intermediar 1ntre Hristos şi om? Peste tot, cum poate experia omul prin graţia creată moartea şi invierea lui Hristos?

, ~cest dualism nu există 1n invăţătura ortodoxă. Prin energia' ne­creată, omul e in Taine in legătură nemijlocită cu Hristos care moare şi învie, făclndu-1 şi pe om să moară şi să tnvie. Duhul lui Hristos, care ni se comunică, e şuf1areadumnezeiasd de vIaţă făcătoare ce emană din EI ca om 40). Dualismul acesta socotim că e şi pricina pentru care chiar tin Odo CaseI nu ne poate da o explicare suficientă de 'ce mai e, de lipsă ca Hristos să moară şi să. invie .în Taină.

Această greutate .pJ:ovine din faptul că, după catolici, nu se poate 'vedea cum s:ar repereuta în graţiacreată,dată ,tn Taine, o moart~ şi o fnviere actuală a lui Hristos>. Ea e dată opent4'u moartea lui Hristos de pe

'Golgota. Oare pretinde Tatăl 'o continuare netntreruptă a jertfei depe Golgota, pentru a da oamenilor gratia creată? Ar insemna să ne facem o idee necuviindoasă despre Dumnezeu. In cadrul invaţăturii ortodoxe

, ,

.. ~. :nu-i o slmplA. s.pDcare a eQmOlii dobindite prin H:rISţoS. Tainele dau :maidegrablţ omului pr:ilejul de a se im~ activ de viaţa şi pa.t1ma lui Hristos, şi pr1ll aceasta de a dobmdi totodată (mitzu~rben), intr-un anumit înţeles, gNl.ţlb.

40. Oda Ca.se!.. »as ehristl. Kultmyt6rimu. p. 78: ePneuma t.st· dea:' g6tttllche : LebeDshauoh... es ist Gott sebbst und Z1l'g1e1ch be.ze1clmet ea du g6ttUcihe Leben, das dem neuen :M:easchen 1nnewolmb. Derlvaţ1a gra,ţlei Tainelor chiar din Hristos care moare şi învie este a.flrmată de' D-na Lot-Borod1ne m repetate rmi!ur1: «Ori acest influx care realizead., cu wIlCtmrul voinţelor libere, rest.aU1"8.ll"&a volnţâ noastre adevl!.rate, DU e pasibU decit daeă există o legături!. 0J:!gIIW1c!. inItre el şi Crea.torul-Dlruitorut Jnsuşl LegAturft. ;pe care intruparea Cuv:tntulul, pfrl'a f~ noastre, a stabUit-o. . şi ;pe care' vtaţa., de gra.ţJ,e. ce 1~ din acea. surBII., (" menţine pînă la a doua V;enire a Lui,' la sfin;1tU!l timpulub., (Inl.tiation iri. la m.ys. tique sa.crementak'e de l~Orient, in.Revue de Se. Ph1los. 1:It Theol., annee 24 (19S5), p. 72, 665-6). «De pe altarul jertfei, unde moare şi b\v:IssA Mielul lui Dumnezeu, curge seva de viaţă făcMOre, care clrcl.l.'l.A. Sn to\lite pll.rţi1e trupului tain1c şi care, fărâ mcetare,D ~ţeşte şI fi hrăneşte:.. (Ibfd., p. 667).' .

De altfel ehiar Odo CIIse1 alternea.Bă expresiile prii:!: care ne spune cA 'In TiI1ne murim şi fnv!em cii Hrtsto.s, cu ex,presiUe prii:!: care '!le Bpune cA. In Tune primim !puterea Lui. puterea. ee emanA. dm El. «Pentru om este o tnipreUIl:ă-luera:re, o tnipreunâ-pătImire. o impl'8llJlă-4nvi.ere, >adicA. o luc.rare şi o pătimire care se anexeazlL la o Iuc::::a:re" şi p.l!.Umire ohle<::.tiv prezentă, 'Dl:&1 <puternicI. Această' luerare-pătlmire este open lu1 Hr\stos hlsuşl, pe care noi o ajungem prin Tu~ (Glaube, Gnosls1Dld l\lysterium. Jahrb. cit., p. 251). «Credinciosul vede inapoia şi in chipul rltului realitatea. m4ntUil:oare dumnezelascli.;. pe HrIstos care' comumcă unui om nemmtutt moartea iS8. IIl1xJtuitoare şi viaţa 11& cea nouă>- (Ibidem, p. 250).' Şi tot, el zice: «In locul prezenţei corporala vtzute, Il' plş!t deci prElZen!ţş. spiri­tuală in crediD.ţ& !Il in Ta.lnie, cara 1nsl' dtl 'aceea nu e. mat slabI,' el 'mai tare ca. aceea. pentru .c6se tutemeta:zA cu totul !pe ~uh. Şi tJ:'UpuI DomnuluI a d-evenit acum' ,pnevmatie.. Şi citea.zi!. din I..eon cel :M:are: «Invierea Domnuhd nu eate sf1rşitlll trupului, c:t. preta.cerea. lui; pr:ln tnmUilţ1rea :puteriJ, substanţa.' 'trupulU.f nu s-a con.sumat."'" (Sem!.o, 71; 'PL. cit., 888). Şi Odo CaseI continui: «Aşa. ee

'Ma.t!!. tu TaJ.ne nu eheaoza. DomnulUi, el 4'puterea dwnnezeia.scA:l> a truPUlui tJran.5.. figurat... Tainele S01"b deci; puterea ,lor dinf8IPteJe istorice ale· lUi Hrletos, dar depi!.f;!BSC mult puterea exempliuJut lor, !ntructt. mijlGeeaa «puterea dumnezelascib (!\Iysterlengegenwart,. Jahir'b.< cit., p. 154-155).' . , .

, !

.1

""'- ,"'.,

15

despre harul ca ener,gie necreată, expliearea acestui fapt e mai uşoaJ:ă. In ,primul rtnd barul de care ne impărtăşim in Tain~,v f!ind ~.ener/,fi~ ne­creată a lui Hristos, e insăşi puterea Lui de necontenita Jef1:{a. tnsaşi ex­preSia stării Lui de jertfit şi ill1viat. ~ertf~ n<:,C<?nten~t~ .a LUI e nece5'a~ă pentru a ne comuniea nouă puterea acestei start, însaşi această stare, prm harul Tainelor. . '

Această ene1'gie se deosebeşte de «efectul grafiaI:. (Gnadenwirkung) al jertfei de pe cruce, la care 'S-a oprit teologia catol!c~ U), incepind cu epoca scol a stică, şi a cărei exclusivitate o romb.ate astazI Odo ~asel, care 'socoteşte că jertfa lui Hristos e preze~tătn Ţame nt; numai prm «efectul graţia!:!>, ci şirn mod ,mai real, sau ca «efectul' graţtal» se .<fatoreşte pre-zen1ii lui Hristos rn Taine» 42)., , • :'

Aceas1ă energie, isvorînd nemijlocit din Hristos, unde e ea, e ŞI Hrţ~­tos' nu mai poate lăsa putinta să se ,afirme că Hristos e in. cer. iar ~raţla; din' Taine s-ar datora unei ac1iuni a Lui de la distan1ă, ca tn teologia ca: tolie.ă, ci e o energie care implică prezenţa lui Hristos şi anume a 1l:11 .

Hlistos care moare şi !înviază 43). , • Pentru tnţelegerea acestei morţi şi invierl permanente a lui. Hrts

(.os, în cere ne ,atrage şi' pe 001, ne este de maTe .ajut,?r. c?nct;>fu!, tj~ «moarte mistică:., folosit în mod frecvent de Sftnbi Parmţt. Dupa el, omul' ridicat pe treptele cl:dmi'l1ate :ale trăirii dubovnlceşt~ .'n~rcă 6 moarte mistică a tuturor puterilor sale. Aceasta este o oondltte mdlspen-

. • 1 ••

-~~Z A~;;;' deosebire tntre ortodocşi §l c&toucla. obaen&t-o maJ.de mult Gass, deşi Andrutsos respinge fără dovezi această idee, 1IOO0tin.d eli. nu enici o . deosebire Intre noi şi catolic1in aceastll. privilnţi!..' Dupl Ga:u, cl:ell'lIeUa Tafne.l<r la catolici e moartjla pe cruce:., conform Cati:lh. Rom., ca.re zice: «graţia. pe care Hristos a clşiigat-o ,pentru noi pe altarul, crucii trebuie si curgil. In. no~ ca prin~ tr-iincana.b (TI. 1. 6). in vreme ee la. ortodocşi TaInele se mtemef.8zil: pe persoe;n:a vie & .. lui HristOB, fiind oarecum esenţa. pebr~erll ,Sale dJv1no-omene.şti şi prOCUl1nd

'credtnciosuluf energia care uneşte in Dumnezu-Qmul. du:mtie.zelellC1l1 4i omeneaaul •• (La. Andrut:sos, 51mb. gr., tp. 284, nota Slo' ' i. .,.'

42. Odo 'Casel combate opinia. lUi B. POBChmaml, (<<MY8terlengeg'enwartJ. Im Llcht des hI. Thomas,'in Thedl. Qua.rl:ai1'llcbrtft, 116, 1925, 53-116), cA:.' «Ta.l.na. re1nfăţişează priIi simbol nu .fapta mtn1:uirtoare in. sine, ci. ta puterea. ei ef1cieIltb (Glaube. Gno., Mysterlum, p.221). Poschm&llll nu wea. BII. admită mai mult d&clt ci!.· Taina: Il' o sUll:p11 aplicare a.. efectulul graţi:all,. care dQmneş\:e dn teologia. mal nou!\., aproape exclusiv şi un1Iateral:.. Tot de cartea. lUi Poscbmann zice un alt

• teolog catolic, J. P. Jungla.S (Des, Menschen. aemelnscilaft mit Gott; Festschr1ft fUr Fr. TiUman zum 60 Geburt:stag, 1984, 228-84): «In a:ceastl. expunere aoţi'lllle& mmtuitcare a lui Hristos nu, apare destul!. HrIstos cel istoric a meritat graţia, Hristos cel ceresc luereaz!!. in Tamil' :o.uma.1 iIldirect" tntructt ,pu .... erea. I:.u:l 5nteme-: iată prin mtututre l-a dat putinţa. si lege de semne extema !:D mod 'efectiv graţia Sa şi tniprumut!!. cererllor Sale' o putere sl.gurl la. Du:mnezelD. Un alt. teolog' ~toMtc., Eug. Mawre (Le sa.crJf:tee du Chef, .1928, p. 3) declari: «Cine ne .y&

intoarce la drumul in care sI :putem gIisl Ifuda 'bra.diţ!e! h. IIlA" Od.o .Casel, op. cit .• p .. 222, mlrturlseşte tn legll.turl· cu aceasl:iI. problemA: «perioaJda. scolast1ci\, oricit liblt de mari prestaţiile ei,nu !poate ~:.. valorlle tlm'Pu:lul vech1 creŞtin; mal ales moştenirea bisericească a. cultUJlui nu poate fi mlsurată şi turnatI. 8&11 seb1m-bată dupl!. m1şcll.rl1e apiritua:le de mat ttrz!ucP.. , . "

48; Desigur, aceasta nu fa.ce cu :neputlnţll. stAruh'ea In omUl botezat a. gra­Ue!. adleli. ceea ce numesc catolici1 a graţlei hablttuale; La. botez, Hrlsto.s a. intrat In ad.incUi omului. sau s-a ~t ln, leglI.turli. cu acel 'adinc perl.trua. ri!.mlne prerma,nent .. Dar iarâşi e dTapt eli. daeă omul sl'Y1rşeşle plcate de moarte, man:If6stărfI. ale Hlpsel totale de 1'Ilblre taţ& de Hrl:Stos; El l-a pArlslt pe om şi; prin aceaata !mI1ş! gT8Itia saU eneTgia. lui k pIlrl!mt. Dar pledul' IiItramoş~ a. rt.m.1I.S' şters, !nctt botezul nu se ln4I.l poate a<epeta;, odatl ce botezul ~ in primul rind ştergerea. pâcatului stTAmoşesc.

Page 8: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

, :~ >, " "

16 Ortodoxia

sabilă pentru a se umple de Dumnezeu, pentru a putea lucra Dumnezeu deplin în el:'''). ~i chiar. 'prin această moa.rte

y mistică, vbenevo!ă, om~1

lnvie, participă deplin la J?urnnezt;,u. O~u.1 eXista cu adeva:at prm .pa~t~­cipare la Dumne.zeu. «Dar aceasta participare este aneantizarea, sacrifi­ciul de sine, şi, in ace~stă part!cipare omul !ncete~ză de a fi, exlsU!l<l, mereu in Dumnezeu. Trăinddeplm, el moare Ş! murmd, el renaşte» 46):

Intr-un mod cu mult mai ,. desăvtrşit se absoarbe Hristos ca om tn faţa Tatălui ca neContenit să se mărească in sine ca Dumnezeu. D~i Hristos a lu~t şi EI ca om asupra sa ace,st desUrI uman. Ba Încă l-a Il!at În modul cel mai desăvirşit,vrtnd să mărească pe Dumnezeu şi să trăia­,scă prin Dumnezeu, pentru ceila1ţi oameni, mai mult, ca ,oricare om. Şi oredinciosulpoate muri de moartea mistică ce-I tmbogăţeşte. numai pentru că se împărtăşeşte de moartea .Iui Hristos. -Desigur moart,ea aceasta ne:· contenită a lui Hristos e un mare mister. Taina. se numeşte Taină ŞI pentru că rnfăţişează acest mi&ter nepătruns al morţii necontenite a lui Hristos; care e nedespărţit de starea lui de trwiere. Ea nu e numai o moarte morală, ci ° moarte ontică 46) .Ea nu e sub nivelul morţii de pe Golgota, a cărei continuare neîntreruptă o reprezintă n). Ea îşi'păstrează aceeaşi deplinătafe netnţeleasă, acelaşi caracter de moarte prin cruce, 'aceeaşi, intensitate manifest'ată pe Golgota, ,prin despărţirea sîngelui 'de trup, deşi acum e llesingeroasă. Crucea, şi despărţirea sîngelui de trup

, r'ămîn ca ,impulsul spiritual initial al acestei_ morţi mistice. De aceea omul se botează nu simplu tn moartea Domnului. ci 1n stngele Lui, tn Domnul crucificat; şi se tmpărtăşeşte nu tn mod general de moartea Lui, ci de trupul' şi singele Lui. '

44. st. Kaxlm lll:rt., Cap. dMpl'e dragoste, m, 62; Filocs.Ua. II,' p. 68: ePr.eCum ,trupu!fmurl.nd se desparte ,de toate lqcrurile Vieţ.U, '1& fel şi :mintea. murind cln4 >8.junge la. cu.linea .rug~ se desparte de toate cugetArile lumti. ,a.cl de nu mo/Ulll cu aoeasti. moa:rte; nu poate al ee atie şi. al trA1a8cA. in Dwu· nezeu:.. Vezi. şi Ca.p. Gnost. I, 67, Filoc., II, 14.9; Rup. c. T$s1~ li4.: FiIoc., m, p. 228, 2SI.' ' ' ,

4.5. L. Ka.rea.vin, Sur leII n&ture8 dans le Christ, I:.ogos, Bucareat 1930, p. 90. 46. T.a11lel'(Deuxt6me sermon pour la e1nqulilme dimanehe apm la Trillite,

k'ad. Hugueny, t.,II. p. 221, W'Ill.) spw de oa.mentl ridicaţi La. cUbn11e ,vieţii tu. Dumn~:' «CJn.d. el se·,acUfundă. 111 aceastA mare fArăfund, nu mal au nici c11Vflrte, nlc:l g1.udurl determinate... OmUl!. In' acest. moment se, afu.nd!. • de adme b neantul sl!.u' insondabil, eA. nu mat reţine nlm1c pentru, sine... şt redll. tot lui .. Du:mnezeu, autorul a. tot ·blJlele.... a.eo1e spJritul .11. pierdut 111. spiritut lut Dumne­Zeu ... Şi totuşi acest om devine W10m aşa de profund wna.Il>. Sedescrl.e aci expe­rienţ&. morţil mf8tIce, care e totodatA Invtere. Numai cl%I.d omul ajunge la marginl1e fiinţei. sille, se. umple de Dumne.zeu., . , ,

47. Odo CUeI, l\lysterienge~wart, p. 158: «Botezul dA., aşa da.r. poslblllta.­tea de a par.t1clpa 1& moartea lui Hristos, deşi Hrtatoa cal transt'lgta'at nu mal ' moar(l .. Dar ,dacA. ,e nece$arli, o moa.rte 'fIdeA. ~nrunA. cu El, desigur mai InW , trebuie si!. moaril flzlcHristoa. Dar cum poaIte ,muri Aoela. care e In viaţa. veş­:r.1ciL? Aei stAm pe pragul Jnlsteru!lui t Ol,vintele lui Payel nu le putem ocoU; -ele nu pot fi l:nţelese ,ca o Implleun1-mo8l'.te 1mO!'IUA., sau ca o simpli. distribuire, 6 efectelor mo.rţU lUi Hristos.' Nimeni nu poate muri impreunA. cu cineva., da.cl nu moare 1nt4i ,acel cineva. Dar Intrucit ~'~ a lui Hristos a trecut, 'nu poate fi vorba declt de o moa:rl:oe n::mrt.idl., dar. de aceea. nu mal puţin realI.. C&ci creşti.nui trebuie sa. moarA. <le fapt }lAca.tului; de ._ trebuie si!. fie reală

'şi moartea lUi Hristos. Pe de altA llarie aeeasta.'IlU poate fi o nouA. moarte a lui Hriatos, dci Hrlatos «li. murit odaU- pentru totdea~; a.şa dar, poate fi numai aşa dI. moartel!", ~stol'iell. e !arlI.fl PUsI!. !nainte. ficută prezentă, ca pl\.cătosul s!l1.guraUc si fie scufundat In ac~tli. moarte şi aşa, ali ajungA. la vtaţl1 pentt:lJ, , ,DUlllilezeu>. ' '

. ," Iisus aşa se primeşte spre il fi trăit: fn jertfa Lui netil1cetatiii,ca ,'răstignit şi in acelaşi timp ca inviat. vŞi v a~a l-ar simti ° d~v~ltată sensi: bilitate duhovnicească, dnd s·ar impartaşi de EI ~n Taină. ŞI in acelaşI

, timp, cel ce ar avea această sensibiHtate, arv s~siz~.şi ~oa.rtea sa ont.lcă.

, nu' numai morală, Întrooit poate peste tot sa-şI traiasca cmeva' conş~I:n~ moartea sa. Impărtăşirea repetată de Domnul, care moare şi învie, ridica

, sufletul 'prin morţi tot mai adinci pe trepte tot mai' toalte 48); E' un nou , sens al Tainei, al misterului. ' " "

Hri'stosişi continuă necontenit' starea sa de jertfă, indiferent. de ~ăvlrşirea dumnezeeştii Euharistii şi de împărtăşirea, oamenHor din ea.,

Am zkecăEI moare ,in Sine şi trtviefn Sine iIlecontenit, desigUr. . 1ntr-o disponibilitate n€«)ntenită ,pentru oameni. Dar ,dnd' oameni!' se împărtăşesc de, jertfa LUi, moartea Luie o. moarte şi o inviere fl1 , e~,- cu

, -el. O moarte şi ° înviere care 'Provoacă şi moartea şi lnvierea Jor", intii pe planul .ascuns, supraconştient, apoi pri!J, efortul lor 1ndelungat,,' pe planul vieţii ~nştiente. Astfel, la' baza, Intregii vieţi de JIlor,tificare as­

, (!etică şi de unire mlst.jcă 'a, omului cU .Dumriezeu, stă moa'rtea şi tnviEţrea tainică a Domnului, de. care ne i!11părtăş1tn prin Sfintele, Taine 49).

48. Si. Maxl:.in Mirt., Ambigua, P.G. 91, 1360: « .. .fiecare dintre .ce. ce au :crezutlirl Hristos, dupll. ·puterl!lal deprinderea. şi caUtatea virtuţii a.fI.Ii.toare 111 el. ,-­

, se :răstigneşte şi riBUgneşte impreuna. cu sine pe Hristos, I'hUgnfndu-se ~ ... ' . -duhovniceşte, 1mpreunl eu Hristos. C!l.cl fiecare dupll. alt mod al vteţu.tri1 tşl face ·rlS,tJgn1rea acomodatl lui.. Unul se ~gneşte numaJ. pkatului. cu fapta. .şi" 11 ,-omoarll. pe a'Cest&, plronindu-F. cu ,frica. lui D)1mnazeu. :AltUl se 'riI..stIgneşte .şi 'patlmilor, v1ndeclndşi puterile sufletului .. Altul şi 1n.chiipufrilor patlmllol', nellţstntl simţurile libere spre primirea' vreuneia. din nMuclrlle lor... .Mtul, rIlsUgumdu-ee,' ,

, lea.piI.dA, şi relaţia, de familJM'ita.te naiu.ratl!. a SimţUrilor cu cele· sensibile ... ' AltUl se· 04lbneşte cu totul şi delnsl!:şl lticr/Ullla minţii .şi,' ca. si!. spunem ceva ma! Inalt,

''Unul rllstign1l1du-se filoz~iel făptuitoare .prin nepăt.Îlll1.ire; se mutA. Ia eontempJa.ţla l1aturalA In duh, ea de la trupul aui Hristos, la', ,sufletul lui .. altul ~orindu~~ şi contemplării naturale prin ·lepil.Jda.rea.,contemplll.rliltlcrurlIOl" cu mintea, se muti la. Inţelegerea ta.lnl~. unitarli, şi simpli' a ştiinţei de DumtWleU, ca. de la sufletul :ta mintea lui Hristos; altui se .rIdicI!. tel1110 .şi dela aceasta., .prin totalA.nega.ţie, la negrtita indeterlnlnare negativi, ca de la mintea lul Hristos la Dumnezeirea" Lui. Fiecare alind pe Hristos dupa. puterea lui' şi dupA !laruJ:. DUhului. dat' lui.~. jertfeşte :MIelul şi, se tmpi!.rtil.şeşte de carnea' Lui şi se satur!\. de Iisus:.. -, " ,

'49. «Moarte misticA.,. numeşte şi Odo Casei moa;rtea ~n ~tlnual'ea DOm-. 11u1ul, dar nu merge pina. !&eapll.t in. explioafts.' 'el. Intr-W1 loc zice simplu:

,«Domnul a devenit prin ,paUmll. l?uh; de aceea trebuie si' tril.lm .ş1:nol impreunA cu El patima mistici. El a deveI).U prin, pa.tlmA, DJIh;' de aceea, 'sintem umpluţi 'ŞI 2101 de Duh, ,prin patima mistici fn Botez şi In. dn.vtereapnevinaUc!l. ce rAsare <lin ea" (Dall chrisUlche Kultm)'sterlum, p. 34j.lar tn alt loc mcerclnd '0 explicaţie, -se opreşte la indicaţia enlgmat1<:I1· şi generalA.' cI!. e moa'l'te sacra.mentaIă. Descriind Taina ca o llIl.!re cu Domnul; CoiIre !pltlnleşte şi «nvie zice: «O Ullitate numli.!. cu. Domnul transfigurat il~ar ajunge, pel1-tru el!. Dolimu! a fost maJ !nflU :Mintuitor 1n stare de kenod,. şi pil.lcătoş1i trebule sIl. meargă mai 4nhll 1& Mintuitorul. şi Rlis. cumplrli,toruI. Ei nu ·pot merge indată la Donmul .trausfigunt ci trebuie sA moarA tntn 'păcatului ,1 lu.miI. dn lmltarea. ljI1 tn puterea Donmulul rilstlgnit,;,"'Pliste-· riumgegenwart, p. 157). AcI se aratt. cA Jnt.ructt op1ul nu se poate desăv1rş1 deolt 1n etape, Hristos face drumul eu el, .Incepe· de la mdartea sa.. o retrl1.leşte pe aceasta, d!ndu-le din sine inDii energia aceste~stărl Plnl aci avem o 'expUca.ţie just!. ,Dar cind wea sA ne explice «II. ce constă această tmpreuri&~ & lui Hristos cu OMU\ Odo casei nu mai pA.şeşteaşa de clat'. Spune. doar,!n 8'eneral cII. e o moarte emisticl:.. "ada.uglind cA a.oeiIsta. e o m08.lte: c.sacra.m~A:t, Dar

1) identificare a morţii mistice cu moartea saeramet\,talA lasi .Impresia. ţi. HrJ.stos. DU IHU' jertfi nici EI atunci cind nu se •. tmp~~te cineva. !n. Ta.ine de EL ,"Cum 1nsl poate muri Acela .care e !n viaţa veşmdl.?' Aci stl1mlh pragul ml.st~. Ortodo:ria ' . . .

Page 9: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

\

"

,

r

\ ;

I I ~ " i " i

t '1

1 I !

18 , Ortodoxia

Deci Taina aceasta este: intilnirea noastră cu Hristos tn actele Sale m1nfuitoare, sau atragerea noastră cu voia tn actul morţii şi invierii Sale fainlce, care esfe continuarea. morţl~,' şi invierii Sale Istorice 50). Indt aetul Tainei, simbolul, fără Să .indice Şl să cuprindă o moarte ca cea Isto· rlcă a lui Hristos, indică totll'Şi o moarte reală dar tainică, precum indică şi o inviere tainică.

Omul e atras nu ,in moartea stngeroasă depe Golgota ii Domnului. pentru că aceeaapal'tlne trecu1ulul, ci in moartea mlstld, care durează veşnic tn cer, dar care nue decit prelungirea celei de pe Golgota, şi prin care are loc o moarte reailă a omului şi, o invierea rf'#lIă in Dumnezeu. De aceea spune Sfintul Apostol Pavel că noi murind. cu ljfi.stos in botez, avem viaţa cu Hristos «ascunsă tn Dumnezeu:. (Colos. 3, 1-4). Prin fiecare Taină se produce ,în noi această moarte şi inviere talnicli. Prin fiecare Intrăm in acel veşnic «ritm ,în două timpuri» 51) a'l lui Hristos. Noi începem in fiecare Taină prin sftrşit, cum ,zice Cabasila, pentru că înainte de a ne renaşte, trebuie să murim trecutului U). '

cIn acea-stă Imitaţie J,igurată a patimi! lui Hristos, noi urmăm, ca să repetăm cu Nicol'3e Ca>basila, ordinea regresivă, 'Care este -pentru nai cea veritabilă tn foată viaţa sacramentală: moartea-'- naşterea .•. Noi trebuie să încetăm prin sUrşlt, pentru că ţn'Sinte de a ne renaşte, trebuie să mu­rim trecutului, să fim eliberaţi de blestemu1, vech.i: Singele curătitor al lui Hristos,iată forţa distructivă a.păoatului. Ori. a,pa băi! sfinte tn car~ sintem scufundaţl, are valoarea sa;c:.ramentală a acestui singe... Toată viaţa in cr'eştinl'Sm Incepe prin cruce; Crucea e ridicată pe pragul vieţii noi». Orice început e crucial, tn sensul literal al cuvintuluI. Deci orice Taină incepe şi ea prin cruce, ca să sfîrşeasoa rn inviere. Cabasila spune că ultima trea-ptă pentru Iisus e prima pentru noi liS). Ultima treaptă pe care coboară Iisus la noi e' de fapf moartea ,şi de la ea pornim noi· tii. sus împreună cu EI. Antinomia aceasta tră,ltă e pro.prie Tall[]el. «Antino­mia esenţială, pusă tn lumină de Apostolul neamurilor, domină toată gîndirea sacramentală, pe care trebuie s-oadtncim plnă tn profunzimile el ascunse. Polii opuşi ai morfii-Ingroplirff şi vietii-învierII, marchează două centre de atracţie tare, haristmaUc apropia fi, nu formează decît unul: patima expiatoare, cl1olmln1nd ,în invierea 'lui Hristos. Fiecare Taină ' rezumă şi actualizează toată .,iconomia, de la intrupare ....:.. cobodre -moarte - coborire şi mal adfncă - plnă la inviere,şi anume nu numai ca o rememora.re, ci ca o refrăire a el pr:in Hristos tn eer, şi Impreună cU' El şi prin credinciosul care o primeşte» &4).,' . '

De aceea se poate spune că Tainele curg din moartea Domnului, saU' au ca centru Euharistia, care ne -~nfătişază şi ne dătn 'modul cel mai ' 7~~tmoo.rtis. Istoricii. a lUi Hristos a trecut, nu poate ti vorba declt de o moarte mistica, dar nu mat PlJ,ţf.tt reall!J. CAci creştlnUi trebuie sti. maari. realpleatUiui; de iI.oeea. trebuie Bii. fie şi moartea. lui Hristos reaUL •• Cum se palLte­k1sti. bltlm.pla aceasta? ID~unea lu1 Dumnezeu a '<lflat calea sacramenfallb ' '(Mysteriumgegenwart, p. 158). _

50. O ClWlUlll., Eux.<&PLCI~« &c &\)a(.., p. 384-35: «Astfel sttnd lucrurile. rAmine­sIgur ea. jertfa din cer a Mtntu1t0ru4u! este jertfa adevăratA, dat' paslvl. C& ea sA' devin! jertfA activA., aTI lipsli. de contribuţia. noaatril.: 'ea. se preface '.4Bn pasivl. ln actlvl. mijloClnd'18. Dumnezeul cel cereso pentru mtntulrea noa.strb.

51. Lot-Borodine, La. grâee d61flllnte, etc., fn rev. ,cit., p. 307. 52. VIata In Hrist()8. p. 27. ' '~ 58.. Lot'iBOt'Odlne, ibidem. 54. Lot·Borodlne, op. cit .. , P. 808. ~ I .... 1

19

deplin pe MSntuitorul jertfi! şi tnvlat. «P~~ima -: invierea ,eli~erează. Re om de moartea permanenta, plata greşell1. Ea ti Incorporeaza def,lmhv rn Dumnezeu cu darul fără pereche al vieţii nemu.ritoare, in ffi'a!ile ~alne ale iniţierii. Fluxul nesec-at al graţie! a ţîşnit dm coasta strapuil1Sa pe cruce prin 10vHura lande! simboLice a sutaşulu! roman. Acolo, ee Go~­gota s'a nă-scut S.ponsa Verbl, concepută de la mtrupare, bQtezata, cura: titl 'şi unsă prin focul Duhuhil in foişor. Ea, se n.aşte din moarţe~ 1?1 Hristos ea e sfinţită tnb-u slavă. De pe alt·arul Jertfei unde moare ŞI InVI'e Mielul 'lui Dumnezeu, curge seva de viată făcătoare, care circulă tn toate părtile trupului tainic şi care, fără tn'Cefare, otnsufleteşte şi hrăneşte:. 66).

O explicaţie prnll la capăt a sensulul 'Ş! ros~ului. jertfei lui Hristos. săv'trşita pe Golgota şi continuată tn cer, ŞI a Jertfei noastre impreună cu BI,din puterea jertfii Lui, In Taine, a vdat-o Sfkltu.1 Cir il din Alexan­dria in operele «Inchinarea tn duh şi adevar:. şi «Glaflrele».

Tot 00 se jertfeşte, se jertfeşte nu J)en!ru a fi distr?s, c! pe:r~ru ~ fi adus lui Dumnezeu spre miros de buna mireasmă. Victima Je.rtflta, fiind dăruită lui Dumnezeu, se sfinţeşte, se umple de puterea curăţltoare a lui Dumnezeu, dratorită faptului că devine a Lui,. că s: dăruieşte Lui }nţr!l miros de bună mireasmă spre a-I face bucune. NOI toti trebu!e sa fl~ asemenea jertfe spre bună mireasmă lui Dumneteu, prin credmţa, pnn_ virtutea noastră, prin trăirea viet.ii rn sl,~jba I?i. D?moe~~u. Da~pe.ntru că ,nu !puteam deveni asemenea Jertfe prm noI. mşlne, fund înhnaţl de răul miros al păcatului, s-a fllcut Fiul lui Dumnezţu om fără de păcat şi-n ,această caoJltate Jertfă de pună mireasmă lui Dumnezeu şi Tatăl, i~ locul nostru. EI se află pUrurea în aceasrl:ă -stare de jertfă spre bună mi­reasmă, pentru ca unindu·se cu noi, venind în noi prin Taine. s~ ne faceI? şi noi asemenea jertfe, mai bine. Z!S să se răspîndească din nOI ~~ mI­reasmă a jertfei lui Hristos, POtriVit cu II Cor. 2, 14-15 •. «Im~lnavmdu-ne de păcatul rău mirositor in Adam, ne-am r~cut rn Hristos J~fl d~h<?v­nlcea,sd şi bine mirositoare lui Dumnezeu ŞI Tatăl, buni şi bine prlmltll

. şi· cu mult mai bună dedt umbr'a, din lege:. 66). Astfel tntelegemtrebuinţa continuăr~ jerUel lui. Hri!tos: pentru a ne

tmpărtllşi de EI fnsuşi tocmai, tn aceasta stare de Jertfa şi prin acea-sta pentru a ne sfinţi, desă\>li·rşi şi mtntul.

• Să ,tnoercăm acum, tn urma ac-estor Jămuri~it o definiţie mal cuprin·

zătoare a Tainelor: • , - Tainele srnt lucrări sfinte, i\l15tituite de Hri~tos şi !,ă~it~ d~ !31se~ rică prin slJUjitorli el -cu excepţia Botezului, care poate 11 ~lvlrşl~. i:~ necesitate, şi de un mirean membru al ei - oCare sub o forma ,s~slb a transmit membrului Bisericii sau Cl!:lui ce devine acum mem~rul el: barul dumnezeesc aflltor în Biserică, prin aceea că primitorul TaineI retrăleş!e în chip mistic. tmpreună cu Hristos, moartea şi invierea Lui, d~a,;nd!ta in planul supraconştien:t al exis1enţel, ea pril,1 c,:labor~rea sa libera. sa ~re­lungească apoi ,in toată existenţa lui conşttenta contlŢluamoarte ŞI tnvler~ cu Hri'stos, crescînd 1n Hristos şi fădndu-se tot mal mult asemenea LUI •.

55. Idem, inltlatlon " la myitlque, etc .. in rev. cit., p. 661 •• 56. GlapbYr, in Levit.. P.G., 00, 5.40.", "

Page 10: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

/

i i

20 Ortodoxia.

" · B) DOCTRINA PROTESTANTA DESPRE TAINE ŞI TEMEIURILE

PENTRU COMUNICAREA HARULUI PRIN ACTE SENSIBILE.

1. Unele forme ale creştinismului, născute din protestantism; sînt purtate de tendinţa de a socoti că puterea spirituală dumnezeiască, n-ar aVea 'lipsă ae vehicule materiale, pentru â.' se comunica spiritului ,omenesc, ci şi-ar face simţită prezenfta in acesta in mod 'direct. Dar, această ultimă consecinţă a pomenitei tendinţe n-a putut-o accepta nici o formă a creşti­nismului şi atunci s-a admis măcar cuvhltul ca miJloc al harului. Aceasta

_pentru că au' socotit cuvrntul. ca mijlocul de cea mai subţire materialitaie, ca cel mai adecvat vehicul al realităţilor 1 spirituale. Intr-a<levăr, fără cuvtont spiritul omenesc nu poate lua cunoştinlăde o lume de idei. , , Deci, tl1 general, simbolul, ea vehicul, ca mediu sensibil, material, al

unei realităţi spirituale, este şi pentruprotestanţi calea inevitabilă prin -care spi'ritul uma,n ia cunoşJinţă de ea, este condiţia indispensabilă prin care omul se pune tn contact cu realităţile spiritua,le. Spiritul omului nu

· poate lucra, nu poate primi nimk, !rn mod, independent de trup şi deci altfeldecft prin simbol. Aceasta ţine de constituţia spiritual-cor,poraIă a omului. «Cea mai categorică respingere a oricărui spiritualisrn religios este faptul că doisurdo-muţi orbiamercani .au fost lipsiţi de orice capacitate de a-şi forma r,eprezentări religioase; aşa. de mult sintem· atirnători tn <:unoaşterea lui Dumnezeu de percepţia sensibilă. Semnul sacramental nu este un pericol pentru ,puritatea relaţiei cu Dumnezeu; ci dimpotrivă, sprijinul şi ajutorul el cel ,mai puternie» 61). Important e ca mij,locul ma­terial să, indice, să comunieţ spiritului un sens. Cuvintul e cel mai ade­cvat,· cel mai regulat mijloc pentru comunicarea sensurilor. Dar· uneori aceste sensur.i pot primi' un coeficient de claritate, de impresionabilitate prin diferite acte şi prin diferite materii, care prin natura lor au un sen!, de la funcţiunea lor, De exemplu, apa are sensul de a spMa, piilllea de a

· hr~ni.Un act intuitiv spune dintr-o dată atitea lucruri dte nu s-ar putea cuprinde tn foarte multe cuvinte spuse .pe ffnd. Actul vizibil este un 'l:U­vint incorporat, un cuvînta! cărui sens şi-a primit claritatea cea mai

. 'deplină. Tainele, conformtn'du-seacestor necesităţi ale spiritului omenesc. au ca element centra,1 cuvlntul, ,dar alături· de cuvInt şi diferite acte şi materii menite să reprezinte şi mai intuitiv sensul cuvlntulul. ŞI. pro­testanţii ţiniiIld seama de aceste necesităţi, primesc Tainele ca tncorporări ale cuvintului dumnezeesc, alături de propovăduirea cuvintului. .

2. Dar actul sensibil al Tainei nu-şi· găseşte tnareptăţirea numai in faipiul că fnfăţişează mai clar sensul ex'primat de cuvint. Omultn Taine nu primeşte numai nişte sensuri intelectuale, Ci cu el se petrece UlTl aCt de transformare. Mai bine zis, el participă la un act mai presus de el; elpri· meşte acel act şi şi-I îO'suşeşteadiv, se incadrează în el. In Taină nu ni se comunică numai o idee, un indemn, o, vesţe, spre a luil' cunoştinţă de ea, ci in Taină e Hristos însuşi in actele Lui mintuitoare, angajindu-ne şi pe noi În ele. .

Simbolismul actului văzut e necesar şi pentru. aceasta. Căci actul văzut e prelungirea pe planul 'Văzut a unei mişeări, nevăzute, asemenea valului pe care-I produce la suprafaţa apei mişcarea peştelui din ea, val 'in care intrind cineva e angajat 1n aceiaşi mişcare ,pe ,care. o', face peş.iele•

57. Fr. Heller, El-angeUscheli Hocllk1rchentum, ln Vna.SllIfCta., llil26, p. 131.

,' ...... llInfI!OJ' In cele trei confeaiuil1i 21

Aproap~ totdeauna gestul mic, schiţat de noi la suprafaţă, are rădăcini sau repercusiuni cu mult mal ample in toată fiinţa noastră ad(ncă. Aproa-, ' pe nicj" un gest de la suprafaţă nu ap~rti~e t;u~ai. re~il!nii de sup.rafaţă. Omul fiindJt:up, prn mişcarea trupeascatşl mIşca ŞI spIrItul, sau mlşcare~ Hnuispiritprelungindu-se in planul văzut şi angajind mişcarea trupulUI. unui om, prin aceasta ii mişcă cu mult mai adinc spiritul însuşi. Orice tnişeare a omului, sau provocată in om; orice transformare a lui, este mişcare totală, spiritual-trupească. La aeeastâ se reduce sensul "afirmaţiei

. ră, omul fiind o fiinţă spirituală-trupească, harul trebuie să i se comunice printr-un vehicul material. Harul e putere transformatoare, e energi~" e act al lui Hristos, care angajează ,tn el şi fiinţa noastră, nu e numai idee. Şi nu e indiferent caread, ci un act precis, determinat. E un şei m1ntuitor 'al Domnului, care trebuie să,-şi aibă simboM corespuoz~tor. E un act stabilit din porunca Domnului, pentru că e o prelungire âinăun­trul tru'llului lui înălţat la cer, ca să ne angajeze şi pe noi rn mişearea Lui. Actul acesta nu-l putem deci-de noi după bunul plac. In acest act obiectiv trebuie să se incadreze mişcarea fiioţii noastre. '

,ne aceea Taina e insuşirea subiectivă a unui act obiectiv, e adul lUI Hristos, săvirşit În trupul Lui, Care prelungindu-sepină la noi trebuie .să de­vină şi actul nostru. E drept că .şi cuvfnlul pro~ce o mişcare in noi, dar mişcarea aceasta variază de la om la om, de la moment la. moment· şi nu reprezintă o mişcare a lui Hristos însuşi. In afară de aceasta, mişcarea

. produsă de cUViint, iniţiindu-se din conştiinţă, depinde de condiţiile su­blectivemomentane ale conştlintii. pe cind' harul Tainelor, adică mişcarea sau lucrarea dumnezeească· adusă de ele, S(! comunică omului prin ea însăşi chiar dacă· efectul în conştiinţă" nu se produce, din Upsa cond!.

,ţii\or subiectjve. Şi se comunică Iprin ea thsăşi, pentru că venind din Hristos se repercutează in fiinţa ontică a omului, dincolo de conştiinţă. in adincul. mnţii omeneşti, in care intră· nu numai printr-o mişcare 'de conştiilTlţă, ci printr-o mişcare totală a omului. ,

A~tfel Taina e mai mult deott ocuVltntul; cuvintul nu poa1e fi pus tn aceIaşI rind cu Taina. De aceea Biserica Ortodoxă nu consideră cuvfntul vehicul al harului, egal cu Taina. Luteranii le consideră egale. La ei şi cuvintul e Taină, e transmiţător de har. Dacă recunosc şi Taina. ca 00-pre;mare de ~u,:înt şi. act, ei atribuie actului numai rostul de a înfăţişa mal clar, mal ImpreSIOnant sensul cuvtntulu/, chemarea cuv1ntului, aşa dar văd indreptăţirea actului Tainei numa/in ceeace am arătat la punctul tntii al acestui capitol 58), AstPel, după· Luterani, cUVintul ,şi Tainele sint egale. «Sacramentul are locul său numai alături de propovăduire, rn le­gătură cu ea şi în egalitate cu ea (in Glekhartigkeit mit der Verkiini:li-gung), dar În acest rol e necesar» 69). , I

58. P. Altha,ul, GrundrislI der Dogmatik, Band n. ed. n, 1936, p. 147: «Du ·1 . Sakrament bletet inhaltlich 'und in leil:i.er HeIl:swirkung Dichis Uber dle Ver­

~digen hlnaus. Abel' erst Im Saka'am.ente, dem verbum actuale, kommt der SlIlIl der Verk;tlnd1gung, lllIm!llch der Characler des Wortes aia gegcenwllrtlg be­l'Ilfender. rIehtender, begnadender Tat. Gottes, die in einer Tat der Entsche1dung el'griffen werden will, offenkUlldlg heraua.. So sfchert dar Sakrament aia HandlUllg denechten -Sbmder Wones gegen a11en IntellektuallsmWJ. ala lelbl1che Handlung geg!lD alles SphitulIIllsmus:.. . .

:59. Idem, Ibidem.. And:rutsos, op, cit., p', 281-2, spu.necil. lu'l:era.nli şi ea.LvIn!l nu precizeazil. mal de aproape rwpoI'tul cuvmtulul eu Tainele, ruei modul In care 8e leap harul cu cuvintul dumnezeiesc. Lutera.nli şi armiuia.nii accepti o lucra.re·

Page 11: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

i I

1 I

1 ,. > •

, .

, \

22 Ortodoxia

Ortodocşlf şi catolicII l1'ecunosccă propovăduirea, tn oricare formă, a cuvintului dumnezeesc, este necesară 60), dar nu consideră cuvintul dumnezeesc purtător a,1 harului dn sensuJ exact a'l Tainelor», ca să lu­creze prin el bârul dumnezeescin acelaşi mod cum lucrează prin TaIne. cCuvtntul ,dumnezeesc, constit!lind baza pe care se spr'ijină economia şi

, întrebuintarea Tainelor, nu e legat cu harul ca Tainele, ci, in convertire, e organul prin care lucrează' 'harul antecedent, primirea şi rodirea lui aUr­nlnd in chip firesc ode conditii subiective, iar ulterior, fn sfintire, lucrează, fără indoială, in suflete, fnnoîndu-Ie şI fntărindu-le tn multe feluri, dar lucrarea lui aUmă tn pr.lmul rind deprfmirea lui liberă şi mai cu seamă de conlucrarea omului, nu e ca lucrarea Tainelor, care stnt f1Il mod necesar organe efective ale darului, cum zice Dositeb 61) •.

Putem spuţle că cuV'fntul premerge şi unnează Tainelor, pregătind sufletul pentru primirea lor. Aceasta, pentru că aut pregă1irea pentru ele cit şi desvoltarea roa'delor lor, depinde de un act al yointei,de conştiintă. Dar Taina însăşi lucrează ,tn sfera mai adincă a omului. , , Doctrina luterană, care, ridică cuv1lntul la inăltimea Tainelor,' sau

chiar mai sus, stă in legătură cu 'invăţătura că omul ",rin justificare nu se curăţă real de păcat, ceeace înseamnă că fn fiinta' lui adîncă nu se produce nici o schimbare, că omul primeşte cit e pe pămtnt numai o făgă­duinţă a ,mîntuirii pentru vi,aţa viitoare, iar această făgăduintăo primeşte omul prin credinţa care e un act al conştiintii. IDoctrina ' aceasta stă in I~ătură cu 1nvăţătura că Dumnezeu ne ră~ne departe. trimiţîn.du-ne doar ,cuvlntul că ne-a iertat, nti vine tn noi cu adul Său mtntuitor ca să, ne angajeze şi pe noi în el. Tainele în acest caz nu sli11t decît cel mult ce este şi cuVilntul: semnele făgăduinţli dumnezeeştidespre iertarea· pă­catelor. Lu~ranii n-au tras din această tnvăţătură de bază a lor 'ultima consecinţă, respingtnd Tainele. Ci mulţumiifldu-se: să pună Tainele pe acelaşi plan cu cuvintul, au afirmat totuşi necesitatealo.r alăturea (le ne­cesitatea cuvtntului, fără să le poată găsi un rost SjreCiaI 62)!

supranatura.ll emanatii. din cu.vbtul.dumnezetese asupra SUfletlliul şi o. un1re I tainică Intre litera ScriptUl'U ·,1 Duh!u.J. Sfint, chla.r cind nu e· citită. Deci SCriptura trebuie adorat! ~m e adorat de ortodocşi şi de· catolici trupul Domnului tn dum­nezelasea . Euharll.!tle. Calv1n!l şi anaba.pt1ştn despart. Duhul SfInt de ScripturII., Incit Scriptura poate fi ~ltltII. şi de cel llsa.ţ! fuI!. lucrarea harului, Iar Duhul Sfînt Se poate da. şi fArA Scripturi. Această o a.flrmll. tn apecloa.t a:nabapuştli.

60, Scriptura. «e aşa. de .necesar!!. cA fArA ea nu e cu puUnţll. a fi evlav:!09 (Doaitel Yirt,; tntr. 1); cuvtntul dumnezeesc e «cibum a:n1m1i) (Cat. Rom. VI, 13. 18; Trld. Sese. 24. de Reform. can. 4). '

. 61. AndrutsOll. op. elt., p. 282~3. . , 62. De fa.pt Luther OlIcUeazl1 Intre considerarea ·cuv:lntulut ca. s1n~l

mijloc al harului - tn care caz Ta1na. e numa.1 o cerllfloare vAzută a. primIrII harului prin cuvint - şi Intre recunoaşterea unei va.1ori ,proprii a. Tainelor. Pen­tru Luther pr1nclpallul e fligllldulnţa lui Dumnezeu (promissio) despre, iertarea. pll.catelor, eaTe sA dA prin cuvint, şi primlrea acestei fl!.gllldll!lnte prin credinţă. In aceasta constll. justificarea omului. fiinţa cre:şt!nislllu}uI. Sacramentul e numai un semn. adicA un gaj v:Iz1bn daJt de HrIstos ci!. am primit harul iertlrll, cum un;,,eertificat ne dovedeşte el!. am luat examenul. deşi nu prin e'J. l-am luat. Astfel «cdvtntu,t este cu mult ms.l mar~ (P. Wemle. Der evang. Gtaube, nlleh den Ha.uptschrtften der Reformatm"ell, I, Luther, '1'Ublngen, Yohr. 1918, p. Sl). Iată expreslUl;li de ale lui Luther: «Omul! poate ave .• şi folosi. cuv:lntul sa.u testamentul fAriI..semn sau sam-amenb (la. Wernle, op. cit., p. 29). «BotezUl nu justificll. pe nimeni şi DU foloseşte nimAnui, ci credinţa in. cuvintul! fiigAduJnţel, cl!rela i s-a. adll.ugat boteZUll aceea juslliicll. şlfmpUl1eşte ceea. ce liliilcă botezul:. (la Wernle,

, p. 88). «In luptI!. cu teoria scolast!~ll,du'PlI. care 8a(Ţamentul este mai mare

23

Calvlnil au fost mai consecventI, nemaioonsfdertnd de pildă Botezul (:8 mijloc aI harului egal cu ~uv:rntul, ci lI1umai ca certificare văzută de­spre primirea harului prin cuv.fnt: adică nu l-au mai socotit ca Taină

. propriu zisă. EI au desprins clar graţia de semnul materj.aI 68) •.

'. . Aceasta stă in legătură cu doctrina lor despre predestinaţie. Numai cei aleşi primesc graţia. Ori dacă graţia ar·fi legată obiectiv de semne,

'. ar primi-o toţi cei ce primesc semnul material. , \ . . ',,: . ' , ,

declf cuvbrtul, Luther desfUnţeazlI. nece.s1m.ua TainelOT ipenfru nrli!ltui.re:. (Wernle; op. cit., p. 88, 39, 81). Totuşi 4n alte pArţi afirmi!. neceaitatea. Ta.11l!!lor U; mijloace

, ale baru1uI, dar fArA sll. gAseascA fntre COlWepţ1a. nouă adusA de el - că esenţt-abil ID creştinIsm e cuvlntul de făgl!.dulnţll. ta. lui Dumnezeu şi credinţ&. in el -şi mtre concepţ,Ja. v'eche despre TamA - ca slmbo.l, prin care Dumnezeu DU De aslgurIl.numal de tertare, ci moare cu noi; şi ltiviecu Do.\, concepţie ea.re face TaI:rIa. necesarll., - o armonie. «Dar intreagA aceastA simbolicA. - botezul ea moarte ou HrIstos - nu stll. In mclo legll.turA ma! strinsA cu Ideea despre fll.gll.du1nţă şI' credinţA, pe care Luther a expus-omat inainte ••• Acolo nu se fll.cea. nicio rele­me la moarte şi mv:!ere, aci fAgA.du1nţa. ca. bazA a. botezt1'lui... e ca. ~ uitatA

· F~llIdulnţa. ca. bazi!. a botezuiui. şi actui botezuJui sinJt. lipsite de orlpe legAturli. mternă. E ceea ce am constatat şi la Euhariet.le. Noua. teorie, evallghelllcll. a sa­eramentelor şi simbolica vechi-creştinA a botezului stau Indepellldente , una. l!ngli. alta:. (Wernle, op. cit., p .. clt.). Dar «n01JB. linţeIegere a Talnellor.t>, .ea asigurArI. ci. ni' s-a dat iertare din partea. lui Dumnezeu prin cU'V!nt, ŞI nu ~ mijloace de

. transformare reaIl a. omululprln unlreA cu Hristos, v:lne din teoria luthe:ricll.' a · justificArii, dtn. teoria cA Dumnezeu rl\m4ne deparle, trlmlţlndu·ş~ doar cAtre ilOllŞt!inţa. . omului: cuvintul cii. l-a lertat,f!l.r!!. si!. vinA. El Insuşi· In adincul! omului

· <Cu actul si!.u ~ntultor.' . , Atitudinea aceasta, mal mult nega.tivA, faţa. de' Ta!ne a aVuJt-o Luther !n

1.520. ~n lupta cu catolic1Smul (m scrierea. «Despre Captivitatea. BabHonlcl.:.). La 1.529, m cele douA Catehlsme, pArerea lui emult schimba.tlI.. OonstataBe Intre timp concluzlll:e trase din lnvll.ţlI.tura lui de dl.feritele gro,puri secta.re. «Din acest timp 'in reUgla lutera:nA' pllşeşte larA:ş1 pe primul plan Sacramen.tul alAturea de cU­vintul lui Du:rnneZeu ŞI din' acest timp, elementul vechi bisericesc... primeşte in teologia luthericll. larltşt un sprijlnputernlo In opoziţie cu elementele care erau

,<le8tlnate al inlăture vecnea concepţie a sacrementelor din creştinism şi sA-I con-, ceapl!. pe acesta ca reUgrepur s;plritu~ (Wemle, op. cit., p. 255-61. Acum nu . ?Dai ' spune, ca In 1!20' cA mlntuir~ se resdl'ZeazA exclusiv prin PrimLrea. cu cre­dinţă a cuvintului promlţAtor .al. lUi Dumnezeu. Dar şi acum, ceea ce ridicA apa botezului deasupra llIpel naturale este tot cuvintul lui Dumnezeu. Deci vedem cA

· fUnţa boteZUllul la Luther rllmlne ,i acum tot cuvintul promiţător al IertArii· pA- . c.nulul dat omului de DllIIllnezeu, nu HrIist:<)a meuşl In actul sAu mintuitor, care ~erge de flllpt pAeatele. .

· . 68. M6hler, SymboUk, l\lalnz 1843. p. 273-4. K. Earlh, Dle Lehr.e 'vom' Worte Gotte8, Prolegomena zor chrlstlichen Dogmatlk, 192,7, ziCe: «Botezul nU este revll.rsarea Duhului S:f'tnt. De aceea. tiU pot sA·m4 tntemelez !norederea pe boteZUll meu. ca şi cind prin aceea că am fost botezat, am prin,tlt graţla-•. Acest semn nu e hrurul, el nu-l aduce şi nu-I dA, nu-I mmulţeşte şi nu-l mleşoreazl1. Numai cuvintul este harul şi numai Domnul il ·a.dooe şi-l dll.... In botezul. meu, tocinal ca t:rteZ de copti" ea ,botez cu IlIpA, ca botez nerep&t8t, mi s-a BpUBo Intr-un mod obiectiv. deosebit de tot ce-mi pot spune eu, el!. harul mA . priveşte şi pe mine, eli. a venit şi la mine, cA am motive sI!. mA. tncred tn vocea con.ştllnţe! mele existentiale, ~mpotrlva ellrei demnitll.ţi de credlnţl!. s-ar putea obiecta multe, cl mA pot lua deci tu, serios, cii. trebuie ,1 pot sA evit de a. mIII, comporta: cu lleIncredere fatll. de mine. de a socoti. ,cA. cuvintul adevlrului pe C!IIre il sesl:zez pzinputerea Duhului S:f'tnt, e totuşi poate numal o nouA indrAznealA, o nouA 'nebunle a umanităţii mele pAcAtoase" de a.ocot1 cA lupta. credlnţil' şi"a ascultll.rIi 1n caTe mI!. aflu angajat e totuşi poate' ŞI ea numai o mue Don-Qulchoterie» (P. 299-300).

Botezul tmi. M, decl, dupl!. :BarlJţ siguranţa. ci. am primit h·a.rtll, dar nu 1nsuşi harul Experienţa harului o am 1n mme,. direct. prin Duhul Stfnt, care vine prin cuvintul durnnezeesc. Dar botezţil Imi d1l. temeiul sA mll. Incred· in ac~li..·'

I I

I

I I

I i

I I

I

I

Page 12: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

24 . " Ortod~x(a' , . ' ,

Neoprotestanţii au fost şi mai consecventi, respingîoo cu totul Tai­nele. Baptiştii, care sint mai a,proape de ~lvini, deşi faca deosebire Intre «tntoarcereu, ca advăzut, ca act voluntar şi conştient al omului. şi intre naşterea din nou ca «sohimbare adirx:ă, lăuntrică şinev,ăzută a firii s'pirituale a omului», «produsă în fntregime numai de 14crarea exclu­sivă a lui Dumnezeu», totuşi o atribuie şi pe cea din urmă cuvintului" neoonsidel1nd botezul ca miJ10c de mtntl!ire, cu toate că .. 1 practică. In

, realitate tnsă nid la Bapnşti naşterea din nou nu.-i ~ schimbare prea - adincă" odată ce justificarea e concepl\ltă şi la ei un sImplu act juridic

al lui Dumnezeu, care nu şterge 'păcatul strămoşesc 64). Tuturor Protestanţilor' le es-te comun că prin .Taine se comunică cre·,

dindosului numai o ştire, o asigurare, un sens, 'sarcină ce poate ,fi tnde­plinită perFect prin cuvînt. Taina sau implineşte, şi ea această misiune .. nefiind mai mult deett ouvîntul, sau nu o împlineşte nici pe aceasta, iI1e­

fiind.nici cit cuvîntul. In cazul din urmă sau e respinsă, sau e considerată­ca simplă certificare palpabi,Iă despre asigurarea lui Dumnezeu dată prin cuvint. Taina nu .înseamnă nici la Protestanti, nlei la 'secte, o acţiune ce­se petrece tn om chiar ;fn momentul cind I se adminjstre!,ză. Actul Tainei nu ·e luat Î1n -serios, ca indioind un act prezent nevăzut al Domnului. După'

. Ortodocşi, Taina e mai mult,docit cuvintul, şi mai mult 'dec:ît o confirmare palpabilă a. cuvÎntului. Ea nu e ,lipsită de cU\"Înt,' de sensul exprimat de­cuVint, Ipentru că 'prin 'conştiintă e primită, lucrarea dumnezeească ce are­şi ea un sens. De aceea materia şi actul au, şi rostul, de a face intuitiv sensul cuvintului., Dar Taina este şi act, pentru că prin Taină lDumnezeu nu ne adresează numai de departe cuvSntul Său de jertare, pe care avem să·l primim prin credinţă, ci, prin adeziunea noastră conştIentă, pătrunde­fn adincul .fiintii noastre cu fnsăşilucrarea Sa mtntuitoare, cu moartea .şi' Învierea Sa, atrăgindu-llle şi pe noi in ea. Des.chizinou-i adincurile noastre' prin adul' voluntar al conştiintii, Taina nu lucrează in noi magic, dar

,lucrarea ei nu se mărgineşte la s1:1prafata conştiinţii, la atrta <:1t experlază conştiinţa; ea nu e numai un cuvInt al lui Dumnezeu de departe către noi .. care răm1nem dlstantaţi de EI.

Doctrina protestantă despre Taine, creşte din concepţia lor despre' raportul tntre Dumnezeu şi om. Acesta e un raport al, distanţei ce se, rţ!­duce, la o comuiHcare prin cuvint. Iar efectul cuvintului se restringe la o· atingere a conşt,iintii şi depinde exclusiv de vibraţia ei şi se măsoară cu' ea. El nu pătrunde fn adincul fiinţei ca un efect care depăŞeşte mult vi­braţia conştiinţii' şi care nu depinde direct de vibraţia aces,teia; ajungînd

experlenţil Ill.untrică. in vocea conştlinţll. Deci conştUnţ4 e, cea care primeşte· harul şi cea. care imi dll. ştire despre el, Harul nu pll.trunde mal adfnc decit conştl­futil.. Dar Barth recunoaşte cI!. nu te poţi increde absolut in mlI.lturla dinăuntru' fi, harului. Sint nece:llBre anumite acte externe pentru a tntll.:r1 aceastil. mlI.rturle. Dar cum mal poate face aceastll. funcţiune Botezul odatl!. ce nu mal: e in el lu­crarea. DuhulUI Sfint? ;Propriu zIS ce fi, mal rămas Botezul? Dacii. e un act gol de­putere dumnezeea.scll.. cum mal poate el confirma o lucrare IlI.untrlcll. dumne­zeească? Prin faptul că Botezul ni se dll. pe baza unei poruncI dumnezeeştl, zice. Barlh. E drept, dar porunca dumneZe1!Mcl!. n, arati!. ca pe un mijloc aI haruluI. ~ecl Barth urmlnd exemplui lui CaIvIn, işl In6utefte numai opinia .de la Inceput' a lut Luthe,r.

64. Andrutsos. 51mb. 286: dar protest8.llţll. în acord cu oplrlile lor despre­Biserica. nevl!oZu,tI!. şi despre jllStiflcare,.ca cea caJre schimhl!.' numai relaţia externI!.

, a <>mulu1 .cu Dumnezeu, au ajuns onsecvent sll. considere Tainele. numaI un semn eJ ,fil.gldulnţelor, ca. cheZişil, negfnd caracterUl lor esenţial de or'gane ale' harulub.

din partea acesteia doarvo neopunere, sau a<;ceptare. tngener~l. Dumnezeu fn concepţia protestanta, mtntuleşte exclUSIV vorbmd, nu ŞI lucr.tnd: E, după el, modul cel mai spiritual de activitate~ Deci şi omul se mîntUieşte tnţelegÎlld, lufnd, la cunoştinţă cqvfntul lui Dumnezeu. ,Sau mintuirelt constă' fn asigurarea, omului din partea lui Dumnezeu că e Iertat, nu kT transformarea lui: Dar prin aceasta, ei ,dovedesc că nu recunosc trupur Domnului ca un izvor de putere de viaţă făcătoare, ca un mediu prin care se revarsă in lume realitatea dumnezeească. De aceea el nu recunosc nici permat1enţa jertfei lui Hristos. 'Pentru ei Euharistia nu are caracter de­jertfă. După ce s·a jertfit odată Pe Golgota, Domnul nu' mai lucrează priIT trupul Lui. Trupul Lui tnviat nu e un izvor de putere pentru noI. Tot ce mal poate face Domnul e să promită fiecărui om care cr~e, că' e iertat pentru jertfa Lui. In concepţia ortodoxă, Hristos !ThÎnt~ieşte ny ~umai vor­bind, ci şi luorînd. EI produce in om moartea ŞI ,jlnvlerea tainIcă, dar ca sa le producă f.n om" ele trebuie să se petreacă şi in Sine. In om se pre­lungesc, sau omul e tras În moartea şi' ,tnvierc:a necontenită a lui lis~~ Hristos. CUVÎntul dumnezeesc are putere nU'mal intruc1t este o expresl-e~ şill1u singura, a acestei mişcări a Domnului, care din El ,se repercutea7.ă in om. Un .cuvInt caJie nu ,porneşte dintr-o mişcare lăuntrică nu mişcă.

Putem face intre cuvint, sau intre Taină, ca simplu semn care con· fi.rmă o .promisiune dată prin cuvint chiar atunci (Luther), sau mai inailJlte­(Calvin, BaptişU). şi între Taina· propriu .zisă, următoarele deosebiri: a) l>rincuvînt Dumnezeu comunică omului o ştire, fn cazul protesta,n-

,UIOI: ştirea că e iertat, Dumnezeu (nsuşi rărnlnf.nd la-distanţă; b) CU"intut se adresează conştiinţei, neavînd alt scop decltsă fie crezut de conştiinţă. Deci Ctnd Taina e pusă la nivel cu 'cuVintul, sau serveşte lui,. ea nu poate' fi decît un semn, care nu comUillică pe Dumnezeu ,însuşi, un semn' gol de Dumnezeu, care e crezut şi el pentru cuvintul lui Iisus Hristos, care a voit să dea Taioa ca o pecetluire a OIlViintului. a) Prin Taina propriu zisăinsă. prin Taină ca simbol, saU ca mijloc sensibil al realităţii dum­nez~ti, Dumnezeu comunică omului nu numai- o ştire, ci se comunică şi pe EI' insuşi 1n actul său mfntuitor. Comunică şi o ştire~ pentru că omul treouie 'să ia cunoştinţă de tot ce i se dă şi de tot ce se petrece in sine. Dar o ştire nu despre iertare de ladistantă, ci despre ce face Dumnezeu însuşi atunci in om, nu ilUmai 1'n conştilnţa lui,'<:1 În toată fii'\1ţa ,lui. b) Ca atare Taina se adresează şi con.ştiinţii - ea nu e act m~~ic ..:... dar mt numai conştiinţii: ea angajează omul Intreg. Şi. omul intreg se angajează nu numai prin auzirea- unui cuvinţ, ci ,printr-un act spiritual-corporal.

Faptul acesta ne lămureşte un aH, sens al Tainii, pe lingă cel de lu-:­Cfare văzută, caretnchipuie, cuprinde şi cornuf!ică realitatea dumneze­ească. Taina, Jn aO'est sens, este o lucrare netn,tele'(\să, prin faptul că efectul ei Inu poate fi sesizat de conştiinţă IÎn momenM în care se pro­duce, efeclufndu-se' în planul transempiric, supraeonştient,la rădăci!1i1e: fiinţii noastre. De aceea Taina trebuie primită cu credinţă. Dar credlnt~ aceasta e altceva decit cea prol'estantă. OrtodoxuI' crede' pentru că pri­meşte ceva ce, depăşeşte intelegerea: Protestantulorede, pentru că deşi. nu, primeşte nimic, socoteşte eă \ra primi. Pri.n credinţă ortodoxul are certitu­dinea 'despre o, transformare prezentă radicală a fiinţei sale. dar intr"u'\1 plan care nu cade ,sub vedere. Transformarea temeliilor fiintl!i' trebuie să-şi prelungească Însă puterea şi in planul empiric al fiinteI, Iar aceasta

Page 13: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

1, , ! j

! r t

t

Ortodoxia

se face prin strădania omului, sustinută de puterea revărsată rn planul 'adrnc al fiintei. In chipul acesta ceea ce a fost la Inceput primit prin credinţă, devine cu încetul experiabil, cunOScut printr-o cunoştinţă supe­rioară, numită de Pălfinti g.noză 115).

Astfel Taina II1U face de prisos lucrarea ulterioară a omului, ci 11 face pe om capabil pentru ea 6ll

). Din sensul acesta a'l Tainei rezu,uă că trans­formarea pe eare o IJlroduce :1n planul supraconştient al omului nu se datoreşte vreunor stări de conştiintă ale lui. Cu alte cuvinte, Taina se rel­lizează valid din afară ,de om, de sus, indată ce e săvtrşit 'prin persoana eompetentă actul Tanei, ex opere operato. '

Lucrarea mfntuitoare, a Tainei însă, adid actualizarea ei în planul conştient al vietii omului depinde de credinţă şi, de aHe condiţii con­ştiente ale acestuia. Dar dacă transformarea bazei tramemplrlce a omului nu se datoreşte ,stărilor lui sufleteşti din momentul săvîrşirli Tainei, ea nu se datoreşte nici unor cuvinte care ,ar produce asemenea stări de conştiintă. Protestanţii, care fac depen'dentă realizarea Tainei' de credinţă şi de, cuvtntul care o produce, trădează tendlnţa lor de a vedea efectul Tainei exclusiv in stătile ce le produce ea în conştiinţă.

In, felul acesta întelegem de ce cUV'Întul simplu, propovăduirea, II1U e Taină, 'dar e necesară. PropoVăduirea pregăteşte conştiinţa pentru pri­mll1"ea Tainei, a lucrării dumnezeeşti ,dată prin Taină, şi o ajută ica pe Dumnezeu cel sălăşlUit in adîncul nostru prin Taină să-I facă vizlbil în toată viata ctmştientă a omului: Prin Taină ,Se să'cleşte darul tn om. Prin cuvtnt omul e ajutat să dezvolte ,darul. Cuvintul e ploaia şi soarele, cate pune rn lucrare puterile pămîntului pentru desvQUarea sămintiipri­mită ca dar. Nu poate depinde de vibraţia C011ştiintii noastre, de rezonanţa ei la cuvfnt, sădirea darului dumnezeesc :tn ea. Darul atunci n-ar mai fi I

65.' A se vedea. ,pentru a.ceasta interesantUl stUdiu ali lut Odo caset, Glaube, Gnos.ls und M'YliterielD, fn Jahl'buch fUr Lltllrgfewlsseucha.tt, 15, Band, MUnster 'In Westt. 1941, p. 155-305.

Sf. Marcu, Aacetut apune despre Botez: <tDa'!' harul acesta, se atIl!. In noi 'In chip ascullS de la. Boteg, fnsă nu ni şe. va face Văzut decit atunci cind, după ce vom fI stl'il.bătut bine drumul poruncilor, vom aduce ca jertfA Arhlereulul HrIBtos gindUrile cele sănl!.t,oase ade firit noast/re, nu pe cele lllll.\lcate de fiare» (FUoc. 1., ed. n, p. 282). Iar Sf. MaxIm MărturlBitorul zloe: «Chipul naşterii noastre din Dumnezeu este Jndolt: chip .. :! <!intii are prin credinţA nUlllai harul pregent ca putere; cela,lalt side.şte, pe lingA credlnţl!., ş1 asemănarea atotdumne.­zeeasell. cu Cel cunoecut. IUlern!nare ce lucrează finsoţ1tă' de CUl!Oaştere tn cel ce cunoaşte» (Ri!sp. 'C, Talasle; Flloc., m,p. 82). Odo caseI zice, şi el (Op. cIt., p. 225.): <Moartea şi Jnv:lerea sacramentală, ca. şi vIaţa. îrnpreunll. cu Hristos, ce llrmea.z!!. după acela, presupune credintA şi se desvoUă (setzt sich durch) in ~aţa morală, dar emailntilpartlctpareontlc.!!.. harlcl!., pneumatlcă la Hristos ŞI la 'lconOlllia Lut.:..

66. Tainele sau :nilste<re'/e sint cele ce fac pos!btl1l. actIvitatea ulterioară a 'Olll,Uluişi tre~tele el lÎupreme, sau ,'Iaţa mistică. Viaţa mistică e desfăşurarea pe plan conştient 'il. realitll.ţli cuprInsI!. ~ mlster.«Pentiru Origen şi pentru toţi Pă-11nţU blserlceşt10 misiune demni It gnozel era. să ,lIr!n!!.rească Jeg!!.turile talnJce (i1ntre Inisterul luI Hristos şi, cult, care <:iu drept poal'tă numele de mister, sa­cramente, pentru eli. cupr:lnde efluviile mistic(! de 'Viaţă ce se mişcă Incoace şi 'Incolo Intre Hristos şi BISericII.. ' .

. . .. De, fa.pt contemplarea cu adevArat teologică ~e sll. Cuprlndll.temelurl1e lll.untrice ale cultului creştin, nu să I'il.mfnă la credinţa., simplă m eficacitatea B&cTamen1:elor, ci sll. caute sili cunoască, cum sim,boale&e de cult poartll. tn ele. re-. preglntă, o fac prezentI!. şi mijlOCesc, parttclipal'ea la. real1ta.tea operei de mintuire, adică la :m!sterul mfntuirfl ascuns de Veacuri In Dumnezeu, Iar, acum revelat prin HrIstos:.. (Odo CaseI, op cit., P:,194-5).

27 Ffinţ& TaInelor tn cele trei GOllfeslUil:l,l

. . I i-at depinde de om. Darul se dă d r Inceputul mintUIrii l-ar fa<:e omu ,Ş un minimum: se cere ceva ge-~ i. Dumne"u gr.tuil. De 1. om ':'~l:~e .pro.pe exterl~ară: .Aceast~ nerall omenesc: ° lI1eopunye, ~ urmă cu ajutorul darulUI prImIt, omu ~ndreptăţeşte botezul pruncI6~r. e " .

trebuie să arate efortul lui .>. H' tos ca mijloace văzute au, deSIgur, 3 Tainele sta'bilite de IISUS rIs U rÎinit harul ca să nu rămînă

:şi ros'tul de a da omul~i .slgu~anf~ ca ~e';tul de sigu'rele ex'Perienţe al,: bazat numai !pe schim~acloa'se e ŞI nu tru care recunosc şi protesta~ţll .conştiinţii. E aproape sm~rrl t~~~!'b::n şi temeiul acesta prin doc

l

tr~a Tainele Dar, cum am vazu, e . î ţ le rin semne certificate e s a

4

lor. Ei 'spun că T~inele sint ~em"!.e. ŞI nt~ ~er ce le primesc cu credinţă, bilite de IisU's Hrlstos>~ cau ~fl~ra~l tPf dar nu chiar prin ele, ci prin cu­d au primit şi harul le~tart pac3a~ău cltiar prin ele, numai tntruc1t esenţa VlTntul dumnezeesc (~alvm), sau (Luther) 68). lor se Ifeduce la cuvmtul dum~ez~ f redere m'ărturiile conştlinţii, care

Deci pe haza lor ei 'pot. prtml cu. nYe au acelaşi rost ca şi cuvintul: 'le spune că Dumn.ezeu l-a Iertat. Ta.l"rirea că e iertat, dar intr-un mo? de a aduce omulm de la Dmn:;~u Ş u e in această 8<flrmaife a iI1eceSI. mai asigurător decit cuvîntul. r~tIOas~noa ferea că omu1 nu S'El lJ)oatle iăţil Tainelor de către protestantl, tirUl .peŞ C'fedlnţa lăuntrică. Dar pra­bizui exclusiv pe mărturisirea conş .. ~ 'Credinţa l~untrică are lipsă .~e lesta'nţii se găsesct înt~:ln uy~~c e~~:n s'ai Tainei; dai Taina are valablţt :aslgurare din par ea mI] oc . ţU In afară de acea~ta, în concep. ~ tate numai pentru cel ce a~e ~r~dmi~~ partea ei vizibilă nu cuprinde nI:::1 lui Calvin, Taina nu m~1 e II11mţ.:-: ~r:dintei tn iertarea păcatelor, c'a simPllăi un har Invizibil. ,Ea da garan le U' ori '11a istorică in porunca u Tlnduială externa, prin faptul ~a-t, are Tain~1 uşor duce la tnlăturarea lisus Hristos. O asemenea <co or re ~ re externă a fost considerată de -el. Noi socotim că da'Că Taina, c~ I~~ a nesiguranta experienţelor inteme, Hristos nroesară pentru ~ ne s.<;aa e Ih ului ca nesiguranta să nu m~i -apoi a făcut-o pe e~ fnsaşl mdIJ;.?C/\ar~ă si nu mai atirne, la r1ndul el, 'subziste de loc, ca ,SIguranţa a a e

.de condiţii subiective. .t t Tainelor este că, fiind ace~aşi '4. Un alt temei pentru ~ec:sl a ea U e om într-o ordine obiectiv~

'Pentru totdeauna şi pentru ţOţl, mcadre_a~a; p ate a tepta mintuirea nu~al ;r,tn.cluită de Dumnezeu în~uşl. Omul ru :~I~de aleŞ celorlalţi, ci mlntu.lrea de la trăirile sale s~blechve, car: Pd~ ~fară aceleaşi pentru t01l: decI .de lui depinde de primlrea~.nor ac e .In munităti care-şi au orlgma chIar anumite acte ale Bisericl1, ale uneI COt' 'dec{ comunitatea bisericească, de la Hristos. Prin aceste acte se sus me

300' eC8.basiIa Incepe prin a. 67. Lot-Borodlne, Le grAce de!f!ante e!c~e p~ dat' In potenţl!. tuturor parti.' ,distinge cu toată claritatea daritll., Intre c fiecare din ei aetU8llfzeazl!., cooperilld .cipanţ1lor la vIata sa,cramentală ,1 c~ea ce

liber cu graţie». • ta cea mat !naltll. la. care s-au putut 68. A. lI{(:Ihler, op. clt., p. 2~8. eTrU:iateral!i, a Tainelor, ca. o chezăşie a

rfd1C& reformatorU a fostaccepţlUllea ierta. păcatele. Scopul TalneI?r trebUie '-adevă~ul prom!.s:lunlt dumnezeeşt!, de a. cel ce le primeşte cu c!'ecllnţl!., sigur 'sl fie deci nu ailtul declta.cela de a face lPţ gtie şi să-I llmşte!i8că... Pentru retor­eli. I-au fost Iertate pAcatele şi <leci sl-I ~A. unLlateral Iertarea pll.eatelor, TaI. 'lllatort, al c!lror sistem peste tot ~ ~ Dlşte mijloace de tntllrlre a credtnţl1 nele trebuiau să servească şi. eJ.e num , 111 aceastA lertaJre:..

Page 14: Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

28

omul rămîne inca;drat În această comunitate. Cine depinde de anumite acte din afară, depinde de o comunitate; numai cine se bizuie exclusiv pe interiorul său, se poate izola tn subiecUvism .

• , v Obs.erv~~ a~.tfel de la Ort<?doxie la Protestantism o sf~I{lf& 'ţpf<>gre­

s~va a mvaţatuflI despre apropIerea antr~ om şi Dumnezeu şj intre om Şi om, o aceentuare tot mai hotărîtă a distantei. Dad ·fn Ortodoxie se afirmă că prin Taine omul primeşte pe Hriistos !nsuşi pentru a muri şi fnviatmpreună cu EI, şi toţi cre(Hncioşii se unesc prin ele rn acelaşi Hris­tos, fn <:atotidsm, omul nu primeşte deoit o gratie creată, deosebită de Hristos, şi fiecare om altă gu-aţie creatii, rncit crcdillcioşii se găsese În­tr-o stare asemănătoare, dar nu tntr-Q unitate. Şi mai departe duc această destrămare a unitătii credinciosului cu !Dumnezeu şi cu semenii săi .In cre­dintă, protest~ntii, după care omul numai primeşte de la .Dumnezeu nid măcar o graţie creată, ci o s'implă făgăduintă a mÎntuirii viitoare. Omur nu mai e legat de Dumnezeu ,prin nimi'c de la EI, Ci numai prin credinta lui cu care se at'Îrnă de promisiunea lui Dumnezeu, Deasemenea credin­cioşii nu mai sînt ti·nuti nici măcar intr-o· unitate de cugete şi simţiri printr;o gratfe creată asemănătoare ~n toti.

Tainele nu mai sint, in protestantism, mijloace de legătură a credin­cioşilor cu Dumnezeu şi intreolalt ă, nu mai sînt dncbeeturile:l> fntre mă­dularele trupului tainic al Domnului, n'u mai &1nt vasele comunicante ale vreti·i ·dumnezeeşti de la Dumnezeu la credÎd1cioşi şi intre credincioşi, pen­.iru ,di nu mai circulă peste tot o astfel de viată de la Dumnezeu la cre­dincioşi şi intre credincioşi.

} ". :.".

SINERGIA IN TEOLOGIA ORTODOXĂ 9) de Mogi8trattd IOAN BBIA

Sinergia, ca problemă dogmatică,' nu s-a expl~cat in teolo~ia. orto­-doxă in chip deosebit şi nici n-a putut forma obiectul vreu~el dIspute speculative, ca in Apus. Din această cauză: e,a nu 5-3 crlsta~lzat în ter­meni clasici-dogmatici şi niei n-a putut vpru;lI o formulare S>lno~aIă-ecu­menică, Ceea ce catolkismul a diutat sa dl.scute pe pl'a~ teoretic, orto­doxia n-a incercat să tîlcuiască rational şi omeneşte. Ea şI-a _ rezervat ve­rificarea ei prin trăire. Cu toate acestea, sinergia s-a .subtnţeles totdeaun~ in teologia ortodoxă şi maeştrii duhovniciei răsăritene rămfn cele mal bune mărturii În. această pri'vintă. -. .

1. TEMEIURILE SINERGIEI.

Ce intelegem prin" sinergie? Terme~~1 (J'UVU.,lyEia exprimă actiunea de colaborare, de conlucrare. In dogmatIca, el defIneşte colabor~rea. omu­lui cu Dumnezeu i,n actul~ntuirii. Mai .precis, conlucrarea vomţel ome­neşti cu harul. sau fructificarea prin vointa omenească a unei puteri di--vine. . t ... I v t t

Care' sînt temeiurile acestei fnvătături? Ioaetul min Uiti,., p ecam 0·-deauna de la Dumnezeu, de la caracterul său de. persoană· ŞI rn. acesta irebuie să ,'edem Iubirea Lui faţă de lume. Sinergia stă. pe temeiul co­boririi pe care Dunulezeu a făcut-o din iubire fată de noi, pe chemarea sa la mîntuire, adresată tuturor .. Ea se fundamentează pe faptul că Dum­nezeu este indreptat spre lume 'printr-o iu'bire personală. Dumnezeu este . 'iubire: prin acea·sta divinul are o deschidere către uman., Aceasta este 'mina 'intinsă omului. de Dumnezeu. Ea este cale.a priI'!. care Dumnezeu poate intra în inimile noastre şi puntea pe care .noi urcam laEl.

legătura obiectivă dintre EI şi noi s-a săvîrşit prin şi rn Hristos' .. Ef e temelia reluării conlac!ului cu divinul, a împăcării intre om şi Dum­nezeu .. In persoana Lui trebuie. deci să vedel}l pri~c!p!ul şi prototipul ~!­nergiei, pentru că rn ea omul ŞI Dumne~eu ~mt umtl Ip~s~atlţ!. Ea, a ml~­

.1<><:itparticiparea noastră la Dumnezeu ŞI pru3 ea comum~am ~u viata di-vină: puterea noastră e dată depersoa~a.. ŞI. ~utere! ,I,Ul Hnstos, Omul -are acces la Dumnezeu în baza descopeoru -ŞI mtmpam Sale, Dumnezeu a intrat in cadrul omenescului ca persoană. Posibilitatea apropierii ~ma­nului de divin stă tocmai în această cobpriÎre pe care Dumnezeu a initIat-o şi afnfăptuit-o fată de noi.' . . .

rn afară de aceste temelii obiective care privese fadorul divin,siner­gia comportă şi un aspect subiectiv, În care se cuprinde fadorul omenesc.

. .., .

• ) AceastA lucrare de seminar pentru titlul de maglstru a. fost Intoenlitil :fi. 'iNb cond.ucerea. p,e. Pr, Prof. D, Stl1nUoa.e. care a şi dat avizul sl fie publicati.. ,., f .

Alin
Typewritten Text
Alin
Typewritten Text
Alin
Typewritten Text
Alin
Typewritten Text
Alin
Typewritten Text
Stăniloae, Pr. prof. dr. Dumitru Fiinţa Tainelor în cele trei confesiuni Ortodoxia, an. VIII, 1956, nr. 1, Bucureşti, pp. 3-28