ST108 -TDRI

Societatea Comercială SPECIFICAŢIE TEHNICĂ S.T. nr : 108

ELECTRICA S.A.

Bucureşti

Tablou de distribuţie de reţea de interior

pentru posturile de transformare.

TDRI

Rev. 0 1 2

Data 2011

Fila : 1/23

Elaborat : Biroul Tenhnic

ing. Mihai Voicu

Data aprobării :

Aviz CTS nr. 991/09.02.2011

Data intrării în vigoare :

10.02.2011

CUPRINS

1. GENERALITĂTI ................................................................................................... 2

1.1. Obiect ................................................................................................... 2

1.2. Domeniul de aplicare ............................................................................... 2

1.3. Documente de referinţă ............................................................................. 2

1.4. Notare ..................................................................................................... 4

1.5 Terminologie ........................................................................................... 4

1.6. Condiţii de serviciu .................................................................................. 4

1.7. Caracteristici electrice ............................................................................ 4

1.8. Caracteristici mecanic ............................................................................... 5

1.9. Cerinţe constructive şi funcţionale .......................................................... 5

1.10. Descrierea produsului .............................................................................. 6

1.11. Variante constructive ............................................................................... 6

2. CONDITII TEHNICE DE CALITATE .................................................................. 7

2.1. Forma şi dimensiunile de gabarit ............................................................. 7

2.2. Condiţii constructive ................................................................................ 7

2.3. Condiţii privind aparatajul electric ........................................................... 7

2.4. Conexiuni ................................................................................................ 7

2.5. Gradul de protecţie .................................................................................. 8

2.6. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere directă ....................... 8

2.7. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă .................... 9

2.8. Distantele de izolare, distantele de izolare pe suprafaţă şi distantele de

separate ...................................................................................................

9

2.9. Proprietăţi dielectrice ............................................................................... 10

2.10. Protecţia la curenţi de scurtcircuit şi ţinere de scurtcircuit ................. 11

2.11. Încălzirea ................................................................................................ 11

2.12. Rezistenţa la vibraţii ............................................................................... 11

2.13. Rezistenta la lovituri (zdruncinături) ........................................................ 12

2.14. Comportarea la umiditate şi ciclu climatic ............................................... 12

2.15. Acoperiri de protecţie .............................................................................. 12

2.16. Compatibilitatea electromagnetică ........................................................... 13

2.17. Funcţionarea ............................................................................................ 13

2.18. Rezistenta la căldură, la căldură anormală şi foc ...................................... 13

2.19. Marcarea ................................................................................................... 13

3. REGULI PENTRU VERIFICAREA CALITĂTII ............................................ 14

4. METODE DE VERIFICARE ..................................................................................... 15

5. MARCARE, CONSERVARE, AMBALARE, TRANSPORT,

DEPOZITARE, DOCUMENTE ÎNSOŢITOARE ................................................

20

6. GARANTII ............................................................................................................................. 21

ANEXE ...................................................................................................................................... 22

2

2. GENERALITĂTI

1.1. Obiect

Prezenta specificaţie tehnică are ca obiect tabloul de distribuţie de reţea de joasă tensiune (0,4

KV), pentru posturi de transformare de reţea, în construcţie zidită, echipate cu un transformator de

putere 250÷1000 KVA şi tensiuni 20(10) 0,4 KV.

1.2. Domeniul de aplicare

Prezenta specificaţie se referă la condiţiile tehnice şi de securitate necesare a fi respectate la

tabloul de distribuţie de joasă tensiune din posturi de transformare de reţea, în construcţie zidită,

echipate cu un transformator de putere 250÷1000 kVA şi tensiuni 20 (10) 0,4 kV.

1.3. Documente de referinţă

1.3.1. Lista standardelor de referinţă:

SR EN 60439-1:2001 Ansambluri de aparataj de joasă tensiune: Partea 1:

Ansamblu prefabricat de joasă tensiune şi ansamblu derivat

dintr-un ansamblu prefabricat de aparataj de joasă

tensiune.

SR EN 60947-1:2005 Aparataj de joasă tensiune: Partea 1: Reguli generale

SR EN 60947-2:2007 Aparataj de joasă tensiune. Partea 2. Intreruptoare

automate

SR EN 60947-3:2001 Aparataj de joasă tensiune. Partea 3: Întreruptoare,

separatoare, întreruptoare - separatoare şi combinaţii cu

fuzibile

SR EN 62208:2004 Carcase destinate ansamblurilor de aparataj de joasă

tensiune. Prescripţii generale.

SR EN 60898-1:2004 Aparate electrice mici. Întreruptoare automate pentru

protecţia la supracurenţi pentru instalaţii casnice şi

similare. Partea 1: Întreruptoare automate pentru

funcţionare în curent alternativ

SR HD 478.2.1 S1:2002 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2: Condiţii de

mediu prezente în naturã. Temperaturã şi umiditate

SR EN 60529:1995 Grade de protecţie asigurate pun carcase (cod IP).

SR EN 62262:2004 Grade de protecţie asigurate prin carcasele echipamentelor

electrice împotriva impacturilor mecanice din exterior

(cod IK)

SR EN 60068-2-75:2002 Încercări de mediu. Partea 2: Încercări - Încercarea Eh

Încercarea la impact, încercări la ciocan.

SR EN 60068-2-

1+A1+A2:1996

Încercarea la impact, încercări la ciocan. Încercări de

mediu. Partea 2_ Încercarea A. Frig

SR EN 60068-2-6:2008 Încercări de mediu. Partea 2_ Încercări Fc: Vibraţii

(sinusoidale).

SR EN 60068-2-11:2001 Încercări de mediu. Partea 2: Încercări. Încercarea Ka

Ceată salină.

SR EN 60068-2-27:2009 Încercări de mediu. Partea 2: Încercări. Încercarea Eb şi ghid:

Lovituri (zdruncinături).

SR EN 60068-2-30:2006 Încercări de mediu. Încercări. Încercarea Db şi ghid:

Căldură ciclică umedă (Ciclu de 12 12 ore)

SR EN 60068-2-1+A1+A2:1996 Încercãri de mediu. Partea 2: Încercãri. Încercarea A: Frig

3

SR EN 60068-2-2+A1 +A2:1997 Încercãri de mediu. Partea 2: Încercãri. Încercãri B: Cãldurã

uscatã

SR EN 13523-0:2002 Protecţia suprafeţelor metalice. Acoperiri prin vopsire.

SR EN ISO 2409:2007 Vopsele şi lacuri. Încercarea la caroiaj

SR EN ISO 2808:2007 Vopsele şi lacuri. Determinarea grosimii peliculei.

SR EN ISO 4628-3:2004 Vopsele şi lacuri. Evaluarea degradãrii suprafeţelor

acoperite. Aprecierea numãrului şi dimensiunii defectelor

şi a intensitãţii modificãrilor uniforme ale aspectului.

Partea 3: Aprecierea gradului de ruginire

STAS 6854-90 Acoperiri metalice. Determinarea grosimii stratului prin

metoda cu picături.

SR EN ISO 2081:2009 Acoperiri metalice şi alte acoperiri anorganice. Acoperiri

electrochimice de zinc pe fontã sau oţel, cu tratament

suplimentar

SR EN ISO 1456:2010 Acoperiri metalice şi alte acoperiri anorganice. Acoperiri

electro-chimice de nichel, nichel-crom, cupru-nichel şi

curpu-nichel-crom

SR EN ISO 2819:1996 Acoperiri metalice pe suport metalic. Acoperiri

electrochimice şi chimice. Lista metodelor de verificare a

aderentei.

SR EN 60073:2003 Principii fundamentale şi de securitate pentru interfaţa om-

maşină, marcare şi identificare. Principii de codificare

pentru indicatoare şi organe de comandă.

SR EN 60664-1:2004 Coordonarea izolaţiei echipamentelor în retele de joasă

tensiune. Partea 1. Principii, prescripţii şi încercări.

SR EN 60695-2-10:2001 Încercări privind riscurile de foc. Partea 2-10: Încercări cu

fir incandescent /încălzitor. Aparataj şi metodă comună de

încercare.

SR EN 61000-4-1:2007 Compatibilitate electromagneticã (CEM). Partea 4-1:

Tehnici de încercare şi mãsurare. Vedere de ansamblu

asupra seriei CEI 61000-4

SR EN 61000-4-3:2006 Compatibilitate electromagneticã (CEM). Partea 4-3:

Tehnici de încercare şi mãsurare. Încercãri de imunitate la

câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţã, radiate

SR HD 60364-4-41:2007 Instalaþii electrice de joasã tensiune. Partea 4-41: Mãsuri de

protecţie pentru asigurarea securitãţii. Protecþia împotriva

şocurilor electrice

STAS 4936-87

Marcarea barelor şi baretelor colectoare pentru centrale şi

staţii electrice de conexiuni şi transformare;

STAS 7944-79 Bare conductoare de curent. Curenţi maximi admisibili de

durată. Prescripţii.

SR ISO 3864-3:2009 Simboluri grafice. Culori şi semne de securitate. Partea 3:

Principii de proiectare simboluri grafice utilizate în

semnele de securitate

NP-I7-02 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor

electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a şi 1500 V c.c.

Indicativ I7-2002.

PE 102-86 Normativ privind proiectarea şi execuţia instalaţiilor de

conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a in

unităţi energetice.

4

1.4. Notare

Produsul se notează prescurtat cu iniţialele denumirii urmate de puterea transformatorului asociat.

Exemplu :

TDRI 250 kVA - Tablou de distribuţie de reţea pentru interior pentru trafo de 250 kVA.

1.5 Terminologie

Terminologia generală este în concordanţă cu SR EN 60439-1:2001.

1.6. Condiţii de serviciu

Conform SR EN 60439 -1: 2001.

1.6.1. Tipul de protecţie climatică, conform SR HD 478.2.1 S1:2002

1.6.2. Temperatura mediului ambient în timpul utilizării

- pentru produse de interior.................................................. : - 5°C... + 40°C;

1.6.3. Temperatura pe durata transportului, depozitării şi montării : - 25°C ... + 55°C

(max. 70°C pentru 24h);

1.6.4. Umiditatea ................................................................. : 50% la + 40°C sau

- pentru produse de interior ..................................... : max_ 90% la + 20°C;

1.6.5. Altitudinea maximă de utilizare ................................ : 2000 m;

1.6.6. Gradul de poluare ...................................................... :3

1.6.7. Categoria de supratensiune ........................................ : categoria III

1.6.8. Medii electromagnetice ............................................. : mediu înconjurător 2

1.7. Caracteristici electrice 1.7.1. Puterea nominală, Sn ................................................ :250;400; 630; 1000 kVA

1.7.2. Tensiunea nominală de izolare, Ui

- pentru circuitul principal ............................ : 690 V AC;

- pentru circuitele auxiliare .......................... : 250 V AC,

1.7.3. Tensiunea nominală de utilizare, Ue

- pentru circuitul principal .................................... : 400/230 V AC - 15%; +10%;

- pentru circuitele auxiliare .................................. : 230 V AC - 15%; +10%;

1.7.4. Tensiunea nominală de ţinere la impuls, Uimp

- pentru circuitul principal 8 kV;

- pentru circuitele auxiliare 4 kV;

1.7.5. Tensiunea auxiliară, Ua ............................................ : 12, 24, 48,110,120, 230 V ca;

: 12, 24, 48,110,120, 220 V cc;

1.7.6. Frecvenţa nominală ............................................ : 50 Hz

1.7.7. Curentul nominal de utilizare, In ..................... : max.. 1445 A

1.7.8. Curentul nominal de utilizare, Ie

- pentru transformator de 250 kVA : 360 A;

- pentru transformator de 400 kVA 580 A;



1.7.9. Curentul nominal de scurtă durată, Icw/1 s

- pentru transformator de 250 kVA : 10 kAef;

- pentru transformator de 400 kVA 15 kAef;



5

1.7.10. Curentul nominal admisibil de vârf, Ipk

- pentru transformator de 250 kVA : 17 kAmax;




1.7.11. Scheme de tratare a nulului : TN-C-S (nulul de lucru comun cu conductorul de

protecţie pe coloana de alimentare (PEN) şi izolat de

acesta pe plecările spre consumatori (PE+N))

1.8. Caracteristici mecanice

1.8.1. Gradul de protecţie, cod IP, conform SR EN 60529:1995, pct. 5 şi 6

- în variantă deschisă : IP 00;

- în variantă semiînchisă : IP 20;

- în variantă închisă : IP 43; IP 54

1.8.2. Gradul de protecţie la impacturi mecanice din exterior,

cod IK, conform SR EN 62262:2004 ............................. : IK 071

1.8.3. Grupa de materiale, conform SR EN 60439-1:2001,

pct. 7.1.2.3.5 ................................................................ : I

1.8.4. Comportarea la vibraţii, conform SR EN 60068-2-6:2003,

pct. 5 şi A4.3 ................................................................... : 3 g; 3 _ 55 Hz; (20 cicluri pe

fiecare axă);

1.8.5. Comportarea la lovituri (zdruncinături), conform SR EN 60068-2-29:2001,

pct. 5 ............................................................................. : 10g; 16 ms;

1.8.6. Protecţia anticorozivă

1.8.6.1. Protecţia prin vopsire

- aderenţă........................ : min. 2, conform SR ISO 2409:1994,

- grosime peliculă .......... : min. 40 µm pentru N3, conform NPV-EAV2003, pct. 3.

1.8.6.2. Protecţia prin acoperiri electrochimice

- aderenţă ....................... : min. 2, conform SR ISO 2409:1994,

- grosime strat ................. : 5 - 25 µm, conform PTH-7.5.1-33 şi PTH-7.5-37

1.9. Cerinţe constructive şi funcţionale

1.9.1. Produsul trebuie să fie format din unul sau mai multe dulapuri (a se vedea pct. 1.11),

fiecare dintre acestea fiind prevăzut cu module fixate pe un cadre metalic.

La varianta închisă, pe cadru trebuie să se monteze pereţi laterali, pereţi spate, iar in faţă

uşi de acces.

1.9.2. Partea mecanică trebuie să asigure următoarele condiţii

- rezistenţă din punct de vedere mecanic;

- rezistenţă la căldură anormală şi foc, şi la acţiunea factorilor de ediu;

- depanare şi accesibilitate uşoară;

- deschiderea uşilor la minimum 90°;

- asigurarea posibilităţii montării echipamentelor de diverse fabricaţii;

- accesul circuitelor electrice exterioare prin partea de sus, de jos sau prin

spatele produsului, cu asigurarea gradului de protecţie;

- permiterea conectării cablurilor subterane de aluminiu sau cupru izolante cu secţiuni

corespunzătoare fiecărei variante.

6

1.9.3. Partea electrică trebuie să se compună din

- pod de bare

- bloc de protecţie la scurtcircuit şi suprasarcină;

- bloc de măsură şi comandă;

- circuite electrice interioare

şi să îndeplinească funcţiunile precizate la pct. 1.10.2.

1.10. Descrierea produsului

1.10.1 Produsul este realizat în varianta închisă cu grad de protecţie IP 43 şi în varianta deschisă cu

grad de protecţie IP 00.

Produsul se montează în construcţia zidită împreună cu transformatorul de putere şi este

destinat susţinerii şi protejării aparatajului de comutare, protecţie, măsură, distribuţie, necesar

pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor şi iluminatului public.

Produsul este astfel compartimentat încât permite accesul la plecările pentru consumatori,

plecările pentru iluminatul public, întreruptorul general, măsură energie electrică post trafo sau

iluminatul public.

De asemeni, produsul este prevăzut cu instalaţie de climatizare care asigură funcţionarea

corectă a echipamentelor de comandă şi protecţie, în cazul utilizării la temperaturile limită specificate

la pct. 1.6.4.

1.10.2 Produsul asigură următoarele funcţiuni

permite întreruperea circuitului electric general şi protejează transformatorul în cazul unor

defecte sau suprasarcini ce pot apărea în reţeaua de joasă tensiune sau iluminatul public.

Aceasta se realizează cu un întreruptor automat debroşabil sau fix. În cazul utilizării unui

întreruptor automat fix, trebuie să se monteze şi un separator pentru a face vizibilă

întreruperea circuitului în timpul intervenţiilor în tablou.

permite întreruperea voită sau în caz de defect a fiecărei faze pe plecările pentru consumatori

şi iluminat public, cu ajutorul unui separator, prevăzut cu siguranţe fuzibile. asigură măsurarea

energiei electrice active şi reactive pentru postul de transformare cu ajutorul a două contoare

trifazate şi separat energia activă pentru iluminatul public cu ajutorul unui contor monofazat.

permite alimentarea cu energie electrică a iluminatului public pe timp de noapte, acţionarea

făcându-se manual sau automat (cu automat de aprindere).

asigură iluminarea compartimentelor cu plecări la consumator şi iluminat public, aceasta

făcându-se cu un bec cu incandescentă. Produsul se poate executa în diferite variante de echipare, funcţie de cerinţele beneficiarilor .

1.11. Variante constructive

1.11.1. Din punct de vedere constructiv :

cu trei compartimente;

cu două compartimente;

cu un compartiment;

cu sau fără soclu.

1.11.2. Din punct de vedere al locului de funcţionare :

de interior.

1.11.3. Din punct de vedere al gradului de protecţie :

în variantă deschisă (IP 00);

în varianta semiînchisă (IP 20);

în variantă închisă (IP 43; IP 54).

7

2. CONDITII TEHNICE DE CALITATE

2.1. Forma şi dimensiunile de gabarit sunt indicate în fig. 1, Anexa 1 iar schema electrică, în

fig. 2, Anexa 2. La cererea beneficiarului se pot realiza şi alte scheme electrice, alt mod de

amplasare a aparatelor în interior şi respectiv alte forme constructive şi dimensiuni de gabarit.

2.2. Condiţii constructive

2.2.1 Incinta produsului trebuie să fie formată din două sau trei dulapuri metalice alăturate,

rezistente la şocuri mecanice, lovituri, coroziune sau depuneri de praf.

2.2.2 Construcţia dulapurilor trebuie astfel realizată încât să asigure o prindere rigidă a

elementelor interioare, cablurilor de alimentare, montarea şi demontarea făcându-se cu ajutorul

sculelor.

2.2.3 Intrarea şi ieşirea cablurilor de alimentare spre utilizator se poate face prin partea

superioară, inferioară sau prin spatele tabloului (după solicitări) asigurându-se gradul de

protecţie precizat la pct. 1.8.1.

2.2.4 Aşezarea aparatelor în tablou trebuie astfel făcută încât întreruperea curenţilor de scurtcircuit

admişi pentru acestea să se excludă posibilitatea extinderii arcului electric de la un aparat la altul.

2.2.5 În funcţie de solicitări, incinta poate permite accesul la echipamentele componente în

condiţiile de siguranţă în exploatare precum şi posibilitatea citirii contoarelor fără deschiderea şi

desigilarea ei.

2.2.6 Carcasa, uşile şi contrapanoul trebuie să fie prevăzute cu borne de legare la pământ de protecţie. 2 .2 .7 Incinta trebuie să aibă uşile prevăzute cu sisteme de închidere, încuiere şi sigilare. 2.3. Condiţii privind aparatajul electric

2.3.1 Aparatajul electric trebuie să fie ales astfel încât să corespundă tensiunii nominale şi sarcinii

admisibile.

2.3.2. Aparatajul trebuie să fie de tip industrial, să corespundă limitelor indicate in standardele şi normele

tehnice de produs şi să fie utilizate in poziţie corespunzătoare.

2.3.3. Montarea şi racordarea aparatajului trebuie să fie realizată astfel încât să permită buna funcţionare in

cazul influenţelor mutuale (căldură, arc electric, şocuri, etc.) şi accesibilitate la o eventuală înlocuire.

2.4. Conexiuni

2.4.1. Barele colectoare trebuie să aibă secţiunea minimă indicată în STAS 7944-79, tabel 5 şi trebuie să fie

vopsite sau prevăzute cu tub termocontractibil având culorile prevăzute de STAS 4936-87.

2.4.2. Bara de nul de lucru (N) trebuie să fie comună cu bara de protecţie (PE) pe coloana de alimentare

şi izolată faţă de aceasta şi cadrul metalic sau carcasă pe plecările spre consumatori; bara N trebuie să

fie vopsită în negru, iar bara PE în dungi alternante verde-galben, conform STAS 4936-87.

2.4.3. Suprafeţele de îmbinare ale barelor trebuie să fie perfect plane, fără bavuri şi protejate

anticoroziv.

2.4.4. Toate conductoarele trebuie să fie cu miezul multifilar flexibil, trebuie să aibă secţiunea minimă

funcţie de valoarea curentului nominal de utilizare, conform SR EN 60439-1:2001, anexa A, dar nu mai

puţin de 1,5 mmZ pentru circuite primare şi 1 mm

2 pentru circuitele secundare şi să aibă culorile

convenţionale, conform i NP 17-02 pct.5.1.42:

8

negru sau maro - circuite de putere în curent alternativ;

roşu - circuite de comandă, în curent alternativ;

verde - galben - circuite de protecţie (PE);

albastru deschis - circuite pentru nul de lucru (N);

verde-galben cu dungi albastre la capete - circuite de protecţie (PEN).

2.4.5. Conductoarele trebuie să fie bine fixate în mănunchiuri cu ajutorul bridelor şi introduse în jgheaburi

sau tuburi flexibile electroizolante pentru a fi protejate termic şi mecanic.

2.4.6. Ramificaţiile în circuit nu trebuie să se facă decât la bornele de conexiuni, iar acestea nu trebuie să

fie supuse eforturilor mecanice. Nu se admit înnădiri de conductoare.

2.4.7. Capetele conductoarelor şi cablurilor trebuie să fie fixate prin sertizare în papuci sau tuburi de

capăt ce se aleg funcţie de tipul şi secţiunea acestora, precum şi de condiţiile locale de utilizare.

2.4.8. Cablurile, conductoarele electrice, barele, clemele şi bornele de legătură din interiorul tabloului

trebuie să fie uşor de identificat şi accesibile pentru verificări şi reparaţii (trebuie să fie prevăzute cu tile

şi etichete inscripţionate conform schemei electrice).

2.4.9. Racordarea barelor şi conductoarelor la aparate trebuie să se facă cu uşurinţă, iar bornele de racordare

trebuie să asigure o presiune de contact permanent corespunzătoare intensităţii nominale a curentului

aparatului sau circuitului şi să aibă o rezistenţă mecanică suficientă faţă de solicitările ce apar în cazul

scurtcircuitelor. 2.4.10. Cablurile şi conductoarele ce străbat pereţii produsului trebuie să fie protejate faţă de acestea cu

introducătoare de cablu (presetupe, inele de cauciuc, etc.).

2.4.11. Barele, bridele sau clemele de conexiuni ale cablurilor de intrare /ieşire trebuie amplasate la loc

accesibil, trebuie să respecte distantele minime de racordare funcţie de secţiunea cablurilor utilizate şi să

fie prevăzute cu sisteme de rigidizare contra smulgerii.

2.4.12. Culoarea lămpilor de semnalizare şi a butoanelor de comandă trebuie să fie conform SR EN

60073:2003.

2.5. Gradul de protecţie

2.5.1. Gradul de protecţie, cod IP, trebuie să fie, conform SR EN 60529-1995, pct. 5 şi pct. 6

- in variantă deschisă ............... IP 00;

- în varianta semiînchisă ......... IP 20;

- în variantă închisă ................. IP 43; IP 54

2.5.2. Gradul de protecţie împotriva impacturilor mecanice din exterior, cod IK, trebuie să fie

IK 07, conform SR EN 62262:2004, pct. şi pct. 1.8.2 din prezentul ST.

2.6. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere directă

2.6.1. Protecţia împotriva atingerilor directe trebuie să prevină realizarea unui contact periculos între o

persoană şi o parte activă (sub tensiune)

Trebuie să se realizeze prin următoarele măsuri :

2.6.1.1. Protecţia prin izolarea părţilor active, conform SR EN 60439-1:2001, pct_ 7.4.2.1. 2.6.1.2.

Protecţia prin bariere sau carcase, conform SR EN 60439-1:2001, pct. 7.4.2.2. şi anume

9

a) amplasarea aparatajului electric şi conductoarelor de conexiuni în interiorul unei carcase rigide

mecanic cu gradul de protecţie cel puţin IP 2X sau IP XXB (cu excepţia variantei deschise), cu

respectarea distanţelor de străpungeri şi conturnări între părţile active şi elementele carcasei;

b) interpunerea unor bariere (ecrane) din metal sau material electroizolant, care acoperă toate

părţile active, astfel încât acestea să nu poată fi atinse neintenţionat atâta timp cât anumite

părţi ale carcasei (uşi, capace, sertare, etc.) sunt deschise; barierele trebuie să aibă robusteţe

mecanică, să fie fixate într-un mod sigur şi să păstreze distanţele de izolare şi distanţele de

izolare pe suprafaţă;

c) deschiderea, îndepărtarea sau scoaterea uşilor carcasei sau barierelor acesteia nu trebuie să fie

posibilă decât cu ajutorul unor chei sau scule, iar toate părţile active care pot fi atinse,

neintenţionat după deschiderea uşilor, trebuie deconectate înainte de deschidere;

d) prevederea unor etichete avertizoare pentru părţile active care pot fi atinse neintenţionat, chiar

dacă acestea sunt protejate de bariere şi îndepărtarea, deschiderea sau scoaterea lor nu este

posibilă decât cu ajutorul unor chei sau scule.

2.7. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă

Trebuie să prevină realizarea unui contact periculos între o persoană şi o parte conductoare

expusă (punerea sub tensiune a unei părţi conductoare neactive datorită apariţiei unui defect de

izolaţie între ea şi o parte activă din vecinătate). Trebuie să se realizeze, conform SR HD 60364-4-41:2007şi SR EN 60439-1:2001, prin

următoarele măsuri:

2.7.1. Protecţia prin utilizarea circuitelor de protecţie, conform SR EN 60439-1:2001, pct. 7.4.3.1 şi anume :

a) Coloana de alimentare generală cu energie electrică a consumatorului să includă obligatoriu

conductorul de nul de protecţie izolat faţă de nulul de lucru (schema TN-S);

b) Prin racordarea tuturor părţilor conductoare inactive la circuitul de protecţie al produsului, cu excepţia

celor precizate la pct. 7.4.3.1.2. din SR EN 60439-1:2001. Valoarea rezistenţei de contact, măsurată între

borna de intrare a conductorului de protecţie şi părţile conductoare expuse, legate la circuitul de

protecţie nu trebuie să fie mai mare de 0,1 S2. Circuitul de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii :

b1) Circuitul de protecţie trebuie să fie constituit din conductoare de protecţie şi /sau din părţi

conductoare ale tablourilor (carcasă, montanţi, traverse, etc. ).

b2) Continuitatea circuitului de protecţie trebuie realizată prin legături efective cu conductoare de

protecţie racordate la bornele de legare la pământ special prevăzute pe tablouri şi marcate cu

simbolul grafic, cod 5019, conform SR EN 60417-1:2002(anulat dar fara inlocuitor), asigurându-

se în permanenţă o bună conductibilitate (rezistenţă de contact mai mica de 0,152).

b3) Circuitul de protecţie nu trebuie să fie întrerupt când se extrag părţi ale ansamblului din

carcasă sau în cazul în care la terminarea unei operaţiuni de întreţinere nu s-au montat unele

părţi ale tabloului.

b4) În cazul capacelor sau uşilor se consideră ca suficiente pentru asigurarea continuităţii

electrice, închizătoarele normale (balamale şi elemente similare), dacă pe el nu sunt

amplasate aparate electrice sub tensiune.

b5) Circuitele de protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă din interiorul unui tablou

electric nu trebuie să conţină nici un aparat de întrerupere (întrerupător, separator, etc. ).

b6) Condiţiile constructive privind asigurarea legării la pământ, condiţii pentru borne şi referitoare la

marcarea şi identificarea lor trebuie să fie conform SR EN 60947-1:2005,

b7) Secţiunea conductoarelor de protecţie trebuie să fie conform SR EN 60439-1:2001, pct.

7.4.3.1.7, iar a celor de echipotenţializare conform pct. 7.4.3.1.10

c) Prin dispozitive de protecţie, care să asigure deconectarea rapidă a alimentării în caz de

defect.

2.8. Distantele de izolare, distantele de izolare pe suprafaţă şi distantele de separate

Distanţele de izolare, distanţele de izolare pe suprafaţă (conturnare) şi distanţele de separare

(protecţie) trebuie să fie conform PE 102/86, pct. 4.2.2, după cum urmează:

10

a) Distanţa minima de izolare în aer între piesele sub tensiune fixe ale diferitelor faze, precum şi

părţi metalice legate la pământ, trebuie să fie de cel puţin 15 mm, iar distanţa de izolare

pe suprafaţă (de conturnare) de cel puţin 30 mm;

b) Distanţa de protecţie de la părţile neizolate care se află sub tensiune trebuie să fie de

- 50 mm, până la pereţi, uşi pline sau alte elemente de construcţie mecanică;

- 100 mm, până la îngrădiri sau uşi din plasă;

- 200 mm, până la bariere.

2.9. Proprietăţi dielectrice

2.9.1 Tensiunea de tinere la impuls a circuitului principal

a) Distanţele de izolare între părţile active şi părţile destinate a fi legate la pământ, ca şi

distanţele între poli trebuie să suporte tensiunea de încercare U1,2/50 curent alternativ

(valoare de vârf) şi curent continuu 8 kV, conform SR EN 60439-1: 2001, pct. 7.1.2.3.2a) şi

Tabel 13, pentru Uimp 8 kV şi altitudinea de 2000 m.

b) Distanţele de izolare între contactele deschise ale părţilor debroşabile, în poziţie de separare,

trebuie să suporte tensiunea de încercare U,,2,5, curent alternativ (valoare de vârf) şi curent

continuu 10 kV, conform SR EN 60439-1: 2001, pct. 7.1.2.3.2b) şi Tabelul 15, pentru Uimp=

8 kV şi altitudinea de 2000 m.

c) Izolaţia solidă a tablourilor asociată distanţelor de izolare de la pct. 2.9.1 a) şi /sau b)

trebuie să suporte tensiunea de impuls specificată la pct. 2.9.1 a) şi /sau b) din prezentul

SF.

2.9.2. Tensiunea de tinere la impuls a circuitelor auxiliare

a) Pentru circuitele auxiliare alimentate direct din circuitul principal la tensiunea nominală de

utilizare, fără nici un dispozitiv de reducere a supratensiunilor, trebuie să fie conform

prescripţiilor de la pct. 2_9.1 a) şi c) din prezentul SF.

b) Circuitele auxiliare, care nu sunt alimentate direct din circuitul principal la tensiunea nominală

de utilizare, trebuie să suporte, conform SR EN 60439-1:2001, pct. 7_1.2.3b) şi anexa G,

categoria de supratensiune III, o tensiune de încercare U,,2/so curent alternativ (valoare de

vârf) şi curent continuu :

0,8 kV pentru Ue 12 ÷ 48 V;

2,5 kV pentru Ue 110 ÷ 120 V;

4 kV pentru Ue 220 ÷ 230 V.

2.9.3. Rezistenta de izolaţie

La încercările individuale proprietăţile dielectrice se apreciază pe baza verificării rezistentei de

izolaţie, conform SR EN 60439-1:2001, Tabel 7, pct. 11.

Rezistenţa de izolaţie dintre circuite şi părţile conductoare expuse trebuie să fie de cel puţin 1000

SW raportată la tensiunea nominală faţă de pământ a circuitului respectiv (cel puţin 1 MS2 pentru

circuitul principal (Ui 690 V), respectiv 0,5 MΏ pentru circuitele auxiliare (Ui = 250 V).

2.9.4. Rigiditatea dielectrică

La încercările individuale proprietăţile dielectrice se apreciază pe baza verificării rigidităţii

dielectrice, conform SR EN 60439-1: 2001, pct. 8.2.2

a) Circuitul principal trebuie să suporte o tensiune de încercare de 2500 V (pct. 8.2.2.4, pct.

8.2.2.5 şi Tabel 10), de formă sinusoidală, cu frecvenţa 45=60 Hz, timp de 5s,

corespunzătoare tensiunii nominale de izolare U; 690 V, fără să se producă nici o

străpungere şi nici o conturnare.

b) Circuitele auxiliare trebuie să suporte o tensiune de încercare de 1500 V (pct. 8.2.2.4, pct. 8.2.2.5 şi

Tabel 11), de formă sinusoidală, cu frecventa 45=60 Hz, timp de 5s, corespunzătoare tensiunii

nominale de izolare U, > 60 V (U; 250V), fără să se producă nici o străpungere şi nici o

conturnare. Pentru circuitele auxiliare cu U; <_ 60 V, tensiunea de încercare se alege conform

Tabel 11.

11

Această încercare nu este necesar a fi efectuată pentru circuitele auxiliare protejate cu un dispozitiv

de protecţie la curenţi de scurtcircuit, a cărui caracteristică nominală nu depăşeşte 16A şi dacă anterior,

fiecare circuit auxiliar a fost supus încercării de funcţionare electrică la tensiunea nominală a fiecărui

circuit (conform SR EN 60439-1:2001, pct. 8.3.2 alin. 3)

2.10. Protecţia la curenţi de scurtcircuit şi ţinere de scurtcircuit

Produsele trebuie să îndeplinească cerinţele din SR EN 60439-1:2001, pct. 7.5. şi să

suporte solicitările termice şi dinamice datorate unui curent de scurtcircuit prezumat, ce apare la

bornele echipamentelor de sosire, a cărui valoare nu depăşeşte următoarele valori :

curentul nominal, (In) max. 1445 A;

curentul nominal de scurtă durată, (Icw/1 s) 10 kAef; - pentru transformator de 250 kVA




curentul nominal admisibil de vârf, (Ipk) 17 kAmax; - pentru transformator de 250 kVA

- pentru transformator de 400 kVA 30 kAmax;



fără să se deterioreze apreciabil izolaţia conductoarele sau suporturile izolatoare, fără să se

slăbească sau să se desfacă conexiunile conductoarelor de la bornele de ieşire, fără ca dispozitivul

de detectare a curenţilor de defect, dacă există, să indice prezenţa unui curent de defect şi fără ca

barele colectoare sau incinta să suporte deformări vizibile. De asemenea, aparatajul electric nu

trebuie să fie afectat. Se admite deformarea uşoară a barelor cu condiţia respectării distanţelor de

izolare în aer şi de izolare pe suprafaţă, precum şi uşoare deformări ale carcasei, în măsura în care

nu sunt afectate gradul de protecţie şi distantele de izolare în aer.

Factorul de putere cos φ 0,25 pentru Iscc ≤ 50 kA.

Produsele trebuie protejate la scurtcircuit prin măsurile indicate în SR EN 60439-1:2001, pct. 7.5.

2.11. Încălzirea

Produsele sunt astfel concepute încât în condiţii normale de funcţionare, după atingerea stării

de echilibru termic, încălzirea diferitelor părţi componente nu trebuie să depăşească următoarele

valori conform SR EN 60439-1:2001, tabel 2

a) 70°C - pentru bornele de legătură ale conexiunilor exterioare;

b) 120°C - pentru barele de distribuţie;

d) 15°C - organe de comandă din metal;

e) 25°C - organe de comandă din materiale izolante;

f) 40°C - carcase din materiale metalice;

g) 50°C - carcase din materiale izolante.

Încălzirea pentru aparatajul electric trebuie să fie conformă cu prescripţiile aplicate acestora (SR

EN 60947-1:2001=SR EN 60947-7-2:2003).

2.12. Rezistenţa la vibraţii

Produsele trebuie să reziste la vibraţii conform SR EN 60068-2-6:2003, pct. 5 şi A 4.3 cu

următorii parametri:

12

- acceleraţia ............................................................................ 3 g;

- frecvenţa ............................................................................ 10 55 1 Hz;

- număr de cicluri de baleiere pe fiecare axă (durata) .......... 20 cicluri pe fiecare axă;

- durata încercării la frecvenţa critică ................................... 10 min.

Încercarea este considerată satisfăcătoare, dacă la sfârşitul acesteia nu s-au produs fisuri sau spărturi

ale pieselor electroizolante, slăbiri sau desprinderi ale reperelor sau aparatelor, slăbiri

Sau desfaceri ale conexiunilor electrice la borne, iar produsul a rămas în stare de funcţionare.

2.13. Rezistenta la lovituri (zdruncinături)

Produsele trebuie să reziste la lovituri (zdruncinături), conform SR EN 60068-2-29:2001, pct. 5, cu

următorii parametri

- acceleraţia .................................................... 10 g;

- durata impulsului ...................................... 16 ms

- numărul de lovituri (zdruncinături) ............ 100 5.

Încercarea este considerată satisfăcătoare, dacă la sfârşitul acesteia nu s-au produs fisuri sau spărturi ale

pieselor electroizolante, slăbiri sau desprinderi ale reperelor sau aparatelor, slăbiri sau desfaceri ale

conexiunilor electrice la borne, iar produsele au rămas în stare de funcţionare.

2.14. Comportarea la umiditate şi ciclu climatic

Produsele trebuie să reziste, conform SR EN 60068-2-27:2009, la acţiunea căldurii umede

continue (umiditate) cu următorii parametri :

umiditate relativă ..............: (93 3)%

temperatura ambiantă ..... (30 2)°C;

timp de încercare ..... 2 zile (48 h) pentru produse de interior şi zile (168 h)

pentru produse de exterior,

şi la următorul ciclul climatic :

a) pentru produse de interior

-10 3°C, timp de încercare 16 h, metoda Ab, conform SR EN 60068-2-1+A1+A2:1996,

pct. 15; - +30 2°C, timp de încercare 16 h, metoda Bb, conform SR EN 60068-2-2+A1

+A2:1997, pct. 15; - +55 2°C, timp de încercare 16 h, metoda Bb, conform SR EN 60068-

2-2+A1 +A2:1997, pct. 15;

Dacă produsul are gabaritul şi sau masa mai mare decât valorile maxime admise de camera

climatica de încercări atunci se face pe un model miniaturizat, dar care păstrează configuraţia

produsului de bază.

După încercare nu trebuie să se producă deteriorări fizice ale aparatelor electrice şi reperelor,

degradarea acoperirilor de protecţie, iar produsul trebuie să-şi păstreze rezistenta de izolaţie şi

rigiditatea dielectrică în limitele indicate la pct. 2.6.3 şi pct. 2.6.4 din prezentul SF.

2.15. Acoperiri de protecţie

2.15.1. Acoperiri prin vopsire

Produsele trebuie să îndeplinească condiţiile din SR EN 13523-0:2002, verificându-se :

aspectul conform SR EN 13523-0:2002;

aderenţa conform SR EN ISO 2409:2007

grosimea peliculei : min. 40 µm pentru execuţie N3; min. 75 µm pentru execuţie

N1, conform NPV-EAV2003, pct. 3.

rezistenta la acţiunea căldurii umede ciclice : conform SR EN 60068-2-30:2006, pct. 4, metoda Db

şi SR EN 62208:2004, pct. 8.12:

- 2 cicluri 12 12 h la 40°C pentru produse de interior, execuţie N3;

- 6 cicluri 12 12 h la 40°C pentru produse de exterior, execuţie N1;

După încercare nu trebuie să apară coroziunea metalului de bază sau a stratului de vopsea. Se acceptă

totuşi urme de coroziune, fisurare sau alte deteriorări conf. SR EN ISO 4628-3:2004

.

http://conf.sr/

13

2.15.2. Acoperiri electrochimice

Trebuie să îndeplinească condiţiile din SR EN ISO 2081:2009 (acoperiri de zinc) şi SR EN

ISO 1456:2010 (acoperiri de nichel), verificându-se:

aspect conform SR EN ISO 2081:2009 şi SR EN ISO 1456:2010; aderenţa

min. 2, conform SR EN ISO 2409:2007;

grosimea stratului : 5-25 µm, conform PTH-7.5.1-33 pct. 6.11.9, 6.11.10, 6.11.11.

(acoperiri de zinc) şi PTH-7.5-37 pct. 4.4.9 (acoperiri de nichel);

rezistenta la acţiunea căldurii umede ciclice : conform SR EN 60068-2-30:2006, pct. 4, metoda

Db, şi SR EN 62208:2004

2 cicluri 12 12 h la 40°C pentru produce de interior, execuţie N3;

6 cicluri 12 12 h la 40°C pentru produce de exterior, execuţie N1;

rezistenta la coroziune in mediu de ceaţă salină conf. SR EN 60068-2-11:2001, pct_ 7.6, metoda

Ka şi SR EN 50298:2001, pct. 8.12 timp de 48 pentru produse de interior şi 96 h pentru produce

de exterior.

După încercare nu trebuie sa apară coroziunea metalului de bază sau a stratului de acoperire. Se

acceptă totuşi urme de coroziune, fisurare sau alte deteriorări conf. SR ISO 46283:1993, eşantion Ri1

2.16. Compatibilitatea electromagnetică

Produsele care conţin circuite electronice care pot genera perturbaţii electromagnetice in timpul

manevrelor de comutaţie şi funcţionează în medii electromagnetice - mediu înconjurător 2, conform SR

EN 60439-1: 2001, pct. 7.10, trebuie să suporte următoarele încercări :

2.16.1. Încercări de imunitate, cu următorii parametri, conform SR EN 60439-1:2001, pct. 8.2-8.1

tipul de încercare nivel de încercare 3

unde de impuls 1,2/50 µs- 8/20 µs, SR EN 61000-4-5:2007 1 kV între faze;

: 2 kV fază-pământ

trenuri de impulsuri tranzitorii rapide, SR EN 61000-4-4:2005 2 kV

câmp electromagnetic, conf. SR EN 61000-4-3: 2006 10 V/m

descărcări electrostatice, conf. SR EN 61000-4-2+A1:2003 8 kV /descărcare in aer

2.16.2. Încercări de emisie, conform SR EN 60439-1:2001, pct. 8.2.8.2.

Limitele de emisie trebuie verificate conform SR EN 55011:2007, clasa A, mediu

înconjurător 2.

2.17. Funcţionarea

La alimentarea produsului cu o tensiune în limitele (90% 110%) x Ue, când sarcina din

circuitele de plecare (consumatori) este rezistivă (cos φ > 0,9), acesta trebuie să funcţioneze normal (să

îndeplinească funcţiile de la pct. 1.10.2. din prezentul ST).

2.18. Rezistenta la căldură, la căldură anormală şi foc

Materialele din care sunt confecţionate reperele electroizolante trebuie să fie rezistente la

căldură, la căldură anormală si foc conform SR EN 502298:2001.

2.19. Marcarea

Marcarea trebuie să corespundă prescripţiilor de la pct. 5.1 din prezentul ST.

http://conf.sr/

http://conf.sr/

http://conf.sr/

http://conf.sr/

14

3. REGULI PENTRU VERIFICAREA CALITĂTII

3.1. Tipuri de încercări

Pentru verificarea calităţii, produsele se supun la următoarele încercări:

- de tip; - individuale

3.1.1. Încercări de tip

Încercările de tip se execută

a ) la asimilarea în fabricaţie şi la validarea produselor;

b) pe timpul fabricaţiei de serie, ori de câte ori apar modificări constructive sau tehnologice, ori

înlocuiri de materiale care pot schimba caracteristicile tehnice sau calitatea produsului;

Încercările de tip se fac pe minimum două produse reprezentative; restul produselor se

validează prin extindere.

Încercările de tip se execută într-un laborator autorizat, pe un lot de 2 produse complet echipate

şi constau în verificarea tuturor condiţiilor tehnice de la cap. 2, conform programului de încercări

prezentat în tabel 1.

Produsele sunt acceptate, dacă corespund la toate încercările de tip prezentate în tabelul 1. În

cazul în care cel puţin o singură condiţie tehnică nu este respectată, încercările se repetă după

realizarea remedierilor necesare.

3.1.2. Încercări individuale

Încercările individuale se efectuează asupra fiecărui produs, înainte de livrare, de către

producător, conform Tabel 1, pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9a, 15, 17, 19, a prevederilor din

instrucţiunile tehnologice de control şi documentaţiei de execuţie.

Dacă în timpul efectuării încercărilor individuale se depistează neconformităţi faţă de

prevederile prezentului ST, a planului de control şi a documentaţiei de execuţie, atunci programul de

încercări individuale se întrerupe, se remediază defectele, după care programul de încercări se

continuă de la poziţia la care a fost întrerupt, dacă deficientele au fost minore sau se reia de la capăt,

dacă deficienţele au fost majore.

15

Tabelul 1

Nr.

crt_ Denumirea verificării

Condiţia

tehnică

Metoda de

verificare

Verificări

tip individuale

0 1 2 3 4 5

1. Verificarea aspectului, formei şi

dimensiunilor de gabarit

2.1 4.1 X X

2. Verificarea condiţiilor constructive 2.2 4_2 X X

3. Verificarea condiţiilor privind aparatajul

electric

2.3 4.3 X X

4. Verificarea conexiunilor 2.4

4.4

~

x x

6. Verificarea protecţiei împotriva şocurilor

electrice prin atingere directă

2.6 4.6 X X

7. Verificarea protecţiei împotriva şocurilor

electrice prin atingere indirectâ

2.7 4.7 X X

8. Verificarea distanţelor de izolare,

distanţelor de izolare pe suprafaţă şi

distanţelor de siguranţă

2.8 4.8 X X

9. Verificarea proprietăţilor dielectrice 2.9 4.9 X X

10. Verificarea protecţiei la curenţi de

scurtcircuit şi ţinere la curenţi de

scurtcircuit

2.10 4.10 X -

11 Verificarea încălzirii 2.11 4.11 X -

12. Verificarea rezistentei la vibraţii 2.12 4.12 X -

13. Verificarea rezistenţei la lovituri

(zdruncinături)

2.13 4.13 X -

14. Verificarea comportării la umiditate şi

ciclu climatic

2.14 4.14 X -

15. Verificarea acoperirilor de protecţie 2.15 4.15 X X

16. Verificarea compatibilităţii electromagnetice

compatibilităţii

electromagnetice

2.16 4.16 X -

17. Verificarea funcţionării 2.17 4.17 X X

18. Verificarea rezistenţei la căldură, la

căldură anormală şi foc

2-18 4.18 X -

19 Verificarea marcării 2.19 4.19 X X

4. METODE DE VERIFICARE

4.1. Verificarea aspectului, formei şi dimensiunilor de gabarit

Această verificare se face vizual şi cu instrumente de măsură a lungimii uzuale, conform pct.

2.1 din prezentul ST şi a documentaţiei tehnice a produsului.

4.2. Verificarea condiţiilor constructive

Această verificare se face prin examinare vizuală, constatându-se corespondenţa cu cerinţele de

la pct. 2.2. din prezentul ST. La probele individuale trebuie să se verifice în mod expres sistemul de

închidere, încuiere şi sigilare. De asemeni, se verifică calitatea materialelor utilizate prin

examinarea declaraţiilor de conformitate şi garanţie, rapoartelor de încercare şi documentelor de

livrare emise de producătorii sau furnizorii acestora şi prin efectuarea verificărilor de recepţie

specifice (vizual, mecanice, electrice).

16

4.3. Verificarea condiţiilor privind aparatajul electric

Această verificare se face vizual. Aparatajul electric trebuie să satisfacă cerinţele de la pct. 2.3. din

prezentul ST. Calitatea aparatelor ce se montează la fabricaţie se verifică la probele individuale prin

examinarea certificatelor de calitate, buletinele de încercare şi documentele de livrare emise de

producătorii sau furnizorii acestora şi prin efectuarea verificărilor de recepţie specifice.

4.4. Verificarea conexiunilor

Verificarea respectării secţiunii conductoarelor sau barelor se face prin măsurare, iar a culorilor, a

marcării şi a condiţiilor de racordare, conform pct. 2.4 din prezentul ST, se face vizual. Corectitudinea

conexiunilor se face urmărind concordanţa dintre circuitele realizate şi schema electrică. Presiunea de

contact a conexiunilor se verifică cu cheia dinamometrică şi /sau prin tragere cu mâna a

conductoarelor de conexiuni.

4.5. Verificarea gradului de protecţie

4.5.1. Verificarea gradului de protecţie, cod IP, se efectuează conform SR EN 60529:1995, în funcţie

de tipul tabloului şi de gradul de protecţie declarat, ţinându-se cont şi de precizările din SR EN

62208:2004, după cum urmează :

verificarea gradului de protecţia împotriva accesului la părţile interioare periculoase,

conform SR EN 60529:1995, pct. 12.1 şi 12.2;

verificarea gradului de protecţia împotriva pătrunderii corpurilor solide, conform SR EN

60529:1995, pct. 13.2 şi 13.3 pentru IP 4X şi pct. 13.4 categoria 2 şi 13.5. pentru IP SX;

verificarea gradului de protecţia împotriva pătrunderii apei, conform SR EN 60529:1995,

pct. 14.1 şi 14.2.

4.5.2. Verificarea gradului de protecţie împotriva impacturilor mecanice din exterior, cod IK, se

efectuează conform SR EN 60068-2-75:2002, metoda Eh, cu un ciocan Hammer, în condiţiile de la

pct. 2.3.2. din prezentul ST.

Energia de impact trebuie aplicată, SR EN 62208:2004:

de 3 ori fiecărei suprafeţe expuse in utilizare normală, pentru care dimensiunea cea mai mare

nu depăşeşte 1 m;

de 5 ori fiecărei suprafeţe expuse în utilizare normală, pentru care dimensiunea cea mai

mare depăşeşte 1 m;

După încercare carcasa trebuie să asigure gradul de protecţie IP, panourile amovibile trebuie să

poată fi demontate şi reinstalate, iar uşile să se deschidă şi să se închidă.

4.6. Verificarea protectie împotriva şocurilor prin atingere directă

Se face prin examinare vizuală, urmărindu-se respectarea prevederilor de la pct. 2.6. din

prezentul ST.

4.7. Verificarea protecţiei împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă

Se face prin examinare vizuală, urmărindu-se respectarea prevederilor de la pct. 2.7. din prezentul

ST şi în mod expres se execută următoarele verificări :

4.7.1. Verificarea eficacităţii circuitului de protecţie - se face conform SR EN 60439-1:2001, pct. 8.2.4.1.

Se verifică marcarea corespunzătoare a bornei de racord pentru conductoarele exterioare de

protecţie, conectarea tuturor părţilor conductoare expuse la circuitul de protecţie, secţiunea conductoarelor

de protecţie, continuitatea circuitului de protecţie şi se măsoară rezistenţa de contact cu o sursă de curent

alternativ sau continuu de 10 A printr-o impedanţă de 0,1 S2 sau cu un aparat de măsurare a rezistentei.

Valoarea măsurată trebuie să fie mai mica de 0,1 S2.

17

4.7.2. Verificarea ţinerii la curenţi de scurtcircuit a circuitului de protecţie se face conform SR EN 60439-

1:2001, pct. 8.2.4.2.

Valoarea curentului de scurtcircuit prezumat utilizat trebuie să fie 60% din valoarea curentului de

scurtcircuit prezumat utilizat la încercarea de ţinere la curent de scurtcircuit trifazat (pct. 2.10, Tabel 1,

din prezentul ST).

Rezultatele celor două verificări trebuie să corespundă SR EN 60439-1:2001, pct. 8.2.4.3., adică

continuitatea şi tinerea la curenţi de scurtcircuit a circuitului de protecţie nu trebuie afectate în mod

semnificativ de faptul că acest circuit este, fie un conductor distinct, fie incinta produsului.

4.8. Verificarea distanţelor de izolare, distantelor de izolare pe suprafaţă şi distanţelor de separate

se face vizual şi prin măsurare, conform SR EN 60439-1:2001, pct. 8.2.5, urmărindu-se respectarea

distanţelor minime, prevăzute la pct. 2.8. din prezentul ST.

4.9. Verificarea proprietăţilor dielectrice

4.9.1. Verificarea tensiunii nominale de ţinere la impuls a circuitului principal este o încercare de tip şi se

face conform SR EN 60439-1:2001, pct. 8.2.2.6, în condiţiile de la pct. 2.9.1 din prezentul ST. Tensiunea

de impuls 1,2/50 µs trebuie aplicată de trei ori pentru fiecare polaritate, la intervale de timp de

minimum 1s. Rezultatul încercării este corespunzător, dacă în timpul încercării nu se produc descărcări

disruptive neintenţionate.

4.9.2. Verificarea tensiunii nominale de ţinere la impuls a circuitelor auxiliare este o încercare de tip şi se

face conform SR EN 60439-1.2001, pct. 8.2.2.6, in condiţiile de la pct. 2.9.2. din prezentul ST. Tensiunea

de impuls 1,2/50 µs trebuie aplicată de trei ori pentru fiecare polaritate, la intervale de timp de minimum

1s. Rezultatul încercării este corespunzător, dacă în timpul încercării nu se produc descărcări disruptive

neintentionate

4.9.3. Verificarea rezistenţei de izolaţie este o încercare individuală şi se face conform SR EN

60439-1:2001, pct. 8.3.4, cu un megohmetru de 1000 V c.c., pentru circuitul principal,

respectiv 500 V c.c. pentru circuitele auxiliare, tensiunea de încercare aplicându-se între

toate părţile active şi părţile conductoare expuse ale produsului legate între ele;

fiecare pol şi top ceilalţi poli conectaţi la părţile conductoare expuse ale produsului.

Elementele (aparatele sau echipamentele), care se comportă ca nişte aparate receptoare (exemplu:

înfăşurări, instrumente de măsură, aparate electronice, etc.) sau care nu au fost concepute să suporte

întreaga tensiune de încercare, trebuie să fie deconectate la una sau toate bornele înainte de aplicarea

tensiunii de încercare.

La încercările individuale, încercarea se efectuează numai pe produsul aflat în stare rece şi uscată.

4.9.4. Verificarea rigidităţii dielectrice este o încercare individuală şi se face conform SR EN

60439-1:2001, pct. 8.2.2.4, în condiţiile de la pct. 2.9.4 din prezentul ST prin aplicarea a 50% din

tensiunea de încercare, creşterea progresivă a acesteia în câteva secunde la valoarea nominală şi

menţinerea la această valoare timp de 5 s între:

toate părţile active şi părţile conductoare expuse ale produsului legate între ele;

fiecare pol şi toţi ceilalţi poli conectaţi la părţile conductoare expuse ale produsului;

Sursa de alimentare în curent alternativ trebuie să fie de putere pentru a menţine

constantă tensiunea de încercare indiferent de valoarea eventualelor curenţi de scurgere. La

repetarea verificării (după încercarea de umiditate şi ciclu climatic), tensiunea de încercare se

reduce cu 15%.

La sfârşitul încercării nu trebuie să se producă nici o străpungere şi nici o conturnare.

Elementele (aparatele sau echipamentele), care se comportă ca nişte aparate receptoare (exemplu:

înfăşurări, instrumente de măsură, aparate electronice, etc.) sau care nu au fost concepute să suporte

întreaga tensiune de încercare, trebuie să fie deconectate la una sau toate bornele înainte de aplicarea

tensiunii de încercare.

18

La încercările individuale, încercarea se efectuează numai pe produsul aflat în stare rece şi

uscată.

4.10. Verificarea protecţiei la curenţi de scurtcircuit şi ţinere la curenţi de scurtcircuit se

efectuează conform SR EN 60439-1:2001, pct. 8.2.3., în condiţiile de la pct. 2.10 din prezentul ST.

Conexiunile prin care se alimentează scurtcircuitul încercării trebuie să prezinte o stabilitate

suficientă la scurtcircuit şi să fie realizate astfel încât să nu introducă nici o solicitare suplimentară.

Punctul de scurtcircuit se află pe bornele de intrare, încercarea circuitului principal

executându-se de două ori, cu o pauză între încercări de 5 minute.

Curentul de scurtcircuit trebuie menţinut la valoare aproximativ constantă până când declanşează

întreruptorul automat general.

Dacă protecţia împotriva scurtcircuitelor se realizează cu siguranţe fuzibile, valoarea curentului de

scurtcircuit prezumat trebuie să fie egală cu valoarea minimă a puterii de rupere specificată în

prescripţiile care se aplică la aceste aparate electrice. După finalizarea încercării trebuie să se verifice

proprietăţile dielectrice conform pct. 2.9.3 şi pct. 2.9.4. din prezentul ST, valoarea tensiunii, de

încercare fiind redusă cu 15% faţă de valoarea nominală prescrisă.

4.11. Verificarea încălzirii

Încercarea la încălzire are drept scop să verifice dacă nu sunt depăşite limitele de încălzire

prevăzute la pct. 2.11. din prezentul ST pentru diferite elemente ale produsului.

Pentru această încercare, circuitul de sosire trebuie să fie parcurs de curentul nominal, iar fiecare

circuit de plecare trebuie să fie parcurs de curentul său nominal de serviciu.

În cazul în care produsul conţine siguranţe fuzibile, acesta trebuie să fie echipat pentru încercare cu

fuzibilele care prezintă puterea nominală de disipaţie cea mai ridicată pentru curentul nominal prevăzut.

In absenţa unor informaţii detaliate referitoare la conductoarele exterioare şi condiţiile de

utilizare, trebuie să se folosească valorile indicate în SR EN 60439-1:2001, pct. 8.2.1.3. Durata încercării

trebuie să fie suficientă (însă nu mai mică de 8 ore) astfel încât încălzirea

să ajungă la o valoare stabilizată (variaţia de temperatură nu trebuie să depăşească 1 °C/h).

Încălzirea unui element sau a unei părţi a produsului este diferenţa între temperatura acestuia

măsurată conform pct. 8.2.1.5 din SR EN 60439-1:2001 şi temperatura mediului ambiant măsurată

conform pct. 8.2.1.6. din acelaşi standard.

4.12. Verificarea rezistenţei la vibraţii se face cu produsele în stare neambalată, nealimentată şi in

poziţie normală de funcţionare conform SR EN 60068-2-6:2003, metoda Fc (Anexa A), în condiţiile

de la pct. 2.12 din prezentul ST. După încercare, produsele trebuie să rămână în stare normală de

funcţionare.

4.13. Verificare rezistenţei la lovituri (zdruncinături) se face cu produsele în stare neambalată,

nealimentată şi în poziţie normală de funcţionare, conform SR EN 60068-2-27:2009, metoda Eb, în

condiţiile de la pct. 2.13. din prezentul ST. După încercare, produsele trebuie să rămână in stare

normală de funcţionare.

4.14. Verificarea comportării la umiditate şi ciclu climatic se realizează într-o cameră

climatică în condiţiile de la pct. 2.14 din prezentul ST, produsele fiind in stare neambalată,

nealimentată şi în poziţie normală de funcţionare

După solicitare nu trebuie să se producă deteriorări fizice ale aparatelor electrice şi

reperelor, degradarea acoperirilor de protecţie, iar produsele trebuie s5-şi păstreze rezistenta de izolaţie şi

rigiditatea dielectrică în limitele indicate la pct. 2.9.3 şi pct. 2.9.4 din prezentul ST.

Imediat după scoaterea produselor din camera climatică şi îndepărtarea condensului, se verifică

proprietăţile dielectrice (verificările de la pct. 2.9.3 şi pct. 2.9.4), cu produsele in stare umedă.

19

4.15. Verificarea acoperirilor de protecţie

4.15.1. Verificarea acoperirilor de protecţie prin vopsire, se face conform STAS 8009-80,

determinându-se

aspectul vizual, conf. STAS 8009-80;

aderenta conform SR ISO 2409:2007;

grosimea peliculei conform SR EN ISO 2808:2007;

rezistenta la acţiunea căldurii umede ciclice

o 2 cicluri 12 12 h ia 40°C pentru produse de interior, execuţie N3;

6 cicluri 12 12 h la 40°C pentru produse de exterior.

rezistenta la coroziune in mediu de ceaţă salină timp de 48 h pentru produse de interior

şi 96 h pentru produse de exterior, conf.

SR EN 60068-2-11:2001, pct. 7.6, metoda Ka

şi SR EN 62208:2004

După încercare nu trebuie să apară coroziunea metalului de bază sau a stratului de vopsea. Se

acceptă totuşi urme de coroziune, fisurare sau alte deteriorări conform SR ISO 4628-3:1993, eşantion

Ri1.

4.15.2. Verificarea acoperirilor de protecţie electrochimice se face conform SR EN ISO 2081:2009 şi SR

EN ISO 1456:2010, determinându-se

aspectul vizual,

aderenţa conform SR EN ISO 2819:1996;

grosimea de strat conform STAS 6854-90;

rezistenta la acţiunea căldurii umede ciclice :

o 2 cicluri 12 12 h la 40°C pentru produse de interior, execuţie N3;

o 6 cicluri 12 +12 h la 40°C pentru produse de exterior, execuţie N1, conform SR EN

60068-2-30:2006, metoda Db, var. 2 şi SR EN 62208:2004;

rezistenţa la coroziune în mediu de ceaţă salină timp de 48 h pentru produse de interior şi 96 h

pentru produse de exterior, conf. SR EN

60068-2-11:2001, pct. 7.6, metoda Ka şi

SR EN 62208:2004.

După încercare nu trebuie să apară coroziunea metalului de bază sau a stratului de vopsea. Se

acceptă totuşi urme de coroziune, fisurare sau alte deteriorări conform SR EN ISO 4628-3:2004,

eşantion Ri1.

4.16. Verificarea compatibilităţii electromagnetice se face conform SR EN 60439-1: 2001, pct.

8.2.8, în condiţiile de la pct. 2.16. din prezentul ST.

4.17. Verificarea funcţionării

La încercările de tip se conectează sarcini rezistive (cos φ > 0,9) la bornele de ieşire ale circuitului

trifazat, respectiv monofazat (dacă este cazul), dimensionate pentru curentul nominal de utilizare al

produsului şi se face verificarea în condiţiile de la pct. 2.17 din prezentul ST.

La încercările individuale verificarea se face în gol, verificându-se continuitatea circuitului şi

prezenţa tensiunii la bornele de ieşire, prin măsurare cu aparate de măsură uzuale. De asemeni se verifică

funcţionarea acţionării manuale a întreruptoarelor (circuit trifazat şi monofazat).

4.18. Verificarea rezistenţei la căldură, la căldură anormală ii foc

Verificarea rezistenţei la căldură se face conform SR EN 62208:2004, , iar la căldură anormală şi

foc, conform SR EN 62208:2004, , SR EN 60695-2-10:2001 şi SR EN 60695-2-11:2002.

http://conf.sr/

http://conf.sr/

http://conf.sr/

20

4.19. Verificarea marcării

Această verificare se face vizual, urmărindu-se realizarea condiţiilor de la pct. 2.19. şi pct. 5.1.

din prezentul ST. Verificarea durabilităţii marcării se face, conform SR EN 62208:2004. Cu o bucată de

ţesătură îmbibată în apa se freacă manual marcajul timp de 15s, apoi cu o altă bucată de ţesătură

îmbibată în benzină se repetă operaţiunea. După încercare marcajul trebuie sa fie lizibil.

5. MARCARE, CONSERVARE, AMBALARE, TRANSPORT,

DEPOZITARE, DOCUMENTE ÎNSOŢITOARE

5.1. Marcarea

5.1.1. Produsul trebuie să fie prevăzut la interior, la loc vizibil şi nepericulos, cu o etichetă

inscripţionată durabil şi lizibil care trebuie să conţină:

marca societăţii producătoare;

codul produsului (tipul);

numărul standardului de firmă;

seria produsului şi anul de fabricaţie;

tensiunea nominală de izolare, Ui (V);

tensiunea nominală de utilizare, Ue (V);

frecvenţa nominală, fn (Hz)

puterea nominală a transformatorului, Sn (kVA);

curentul nominal de utilizare, le (A);

gradul de protecţie, cod IP;

5.1.2. Aparatele din interiorul produsului trebuie să aibă prevăzute pe ele sau în vecinătatea lor, la loc

vizibil, etichete marcate cu simbolul din schema electrică.

5.1.3. Produsul trebuie să aibă prevăzut pe uşă indicatorul de securitate "Sub tensiune! Pericol de

electrocutare conform SR ISO 3864-3:2009.

5.1.4. Pe partea interioară a uşii trebuie să fie fixată o etichetă cu schema electrică a produsului (de

forţă şi de comandă).

5.1.5. Toate clemele de şir, toate capetele cablurilor şi conductoarelor trebuie să fie marcate durabil,

prin inscripţionare cu tuş siliconic pe manşoane sau colierelor electroizolante albe sau pe etichete

fixate pe tile izolate, respectându-se strict simbolurile de identificare şi numerotarea utilizată in

schemele electrice.

5.1.6. Uşa incintei şi capacele de protecţie împotriva atingerilor directe trebuie să fie marcate cu

indicatoare de securitate (,,Sub tensiune! Pericol de electrocutare!" conform SR ISO 3864-3:2009).

5.2. Conservarea

5.2.1. În vederea transportului şi depozitării, organele de asamblare acoperite electrochimic se

acoperă cu un strat de vaselină sau unsoare consistentă.

5.2.2. Presetupele trebuie să fie obturate pentru a nu pătrunde apă sau alte impurităţi în interiorul

produsului.

21

5.3. Ambalarea

Ambalarea trebuie făcută astfel încât Produsul să fie protejat împotriva agenţilor corozivi sau a

deteriorărilor mecanice, conform documentaţiei de ambalare a produsului (huse din polietilenă

termosudată, cu fante anticondens).

5.4. Transportul

Transportul produselor trebuie să se facă în stare ambalată, cu vehicule acoperite, containere sau alte

mijloace de transport, în condiţiile de la pct. 1.6 din prezentul ST, luându-se măsuri contra deteriorării

mecanice (ancorare de inele de ridicare).

5.5. Depozitarea

Depozitarea trebuie să se facă în locuri ferite de umezeală, agenţi corozivi sau mucegai, conform

pct. 1.6 din prezentul ST.

5.6. Documente însoţitoare

La livrare, produsele trebuie să fie însoţite de :

instrucţiuni de conservare, ambalare, transport, depozitare, montare, exploatare şi întreţinere;

instrucţiuni de folosire a aparatelor electrice elaborate de la furnizori;

declaraţie de conformitate şi garanţie;

fişa de urmărire în exploatare;

copie după procesul verbal de certificare (validare) a produsului; copie

după autorizaţia de comercializare.

6. GARANTII

6.1. Termenul de garanţie este de 12 luni de la punerea în funcţiune dar nu mai mult de 18 luni de la

livrare, cu condiţia respectării de către beneficiar a instrucţiunilor de conservare, ambalare, transport,

depozitare, montare, exploatare şi întreţinere.

6.2. Termenul de garanţie se aplică atât lucrărilor de execuţie a produsului efectuate de

producător, cât şi a lucrărilor de montaj efectuate de acesta (când este cazul).

22

Anexa 1

Fig.1. Dimensiuni de gabarit

23

ANEXA 2

Fig. 2. Schema electrică

ST108 -TDRI

Documents

Transcript of ST108 -TDRI