st 6 an III odonto
-
Upload
corina-sima -
Category
Documents
-
view
11 -
download
4
description
Transcript of st 6 an III odonto
STAGIUL NR. 6 AN III odontoterapie
Prepararea cavităţilor de clasa a III-a pentru amalgam
Cavităţile de clasa a III – a sunt definite ca fiind acele cavităţi care
implică suprafaţa mezială sau distală a oricărui dinte anterior maxilar sau
mandibular. Majoritatea leziunilor anterioare sunt restaurate prin tehnici
directe cu materiale fizionomice, de aceea utilizarea amalgamului este
limitată de extensia cavităţii preparate (esteticul).
Cea mai comună indicaţie a restaurărilor cu amalgam de clasa a III-a o
reprezintă leziunile de pe faţa distală a caninilor maxilari şi mandibulari.
Amalgamul în aceste zone are o viaţă mai îndelungată decât restaurările din
răşini compozite şi oferă o protecţie mai bună faţă de migrarea mezială a
primului premolar.
Există mai multe variante în design-ul preparării cavităţilor de clasa a
III-a , cele mai conservative reprezentându-l atacul de pe faţa orală a
dintelui.
Iată câteva considerente generale de preparare a unei cavităţi de clasa a III-a
pe faţa distală a caninilor superiori sau inferiori:
Fig.75
Văzut dinspre distal:
a. Conturul marginal extern este reprezentat de o casetă formată din
joncţiunea pereţilor incizal, vestibular, gingival şi axial. Unghiurile de
cavosuprafaţă formate prin joncţiunea acestor pereţi sunt întotdeauna
uşor rotunjite.
b. Peretele vestibular este uşor curb astfel încât marginea vestibulară de
cavosuprafaţă este plasată în afara contactului interproximal cu dintele
vecin.
c. Peretele gingival este perpendicular pe planul lingual al dintelui şi de
obicei nu mai extins înspre gingival de 1,0 mm dincolo de aria de
contact interproximală, cu excepţia situaţiilor diferite dictate de carii
sau decalcificări.
d. Peretele incizal este paralel cu cel gingival şi extins incizal suficient
încât să includă aria de contact interproximală. Astfel, pereţii
vestibulari, gingivali şi incizali sunt situaţi în afara ariei de contact cu
dintele vecini (liberi de contact). Pentru tipodont, pe model, distanţa
dintre peretele gingival şi incizal va fi de aproximativ 2,0 mm.
Văzut dinspre oral:
Fig.76
a. Pereţii gingival şi incizal întâlnesc suprafaţa
externă a dintelui în unghiuri drepte (90o).
b. Peretele axial este plan atât în sens
incizogingival cât şi vestibulolingual şi situat la
0,5 mm dincolo de JAD (pentru tipodont,
la adâncimea de 1,0 mm). Peretele axial se întinde şi pe suprafaţa
linguală, de aceea în principiu la această cavitate nu există perete
lingual.
c. Plasarea şanţurilor
suplimentare de retenţie se face
de-a lungul unghiurilor de linie
axioincizal şi axiogingival, fiind
mai adâncă spre vestibular şi
mergând pierdut spre exterior pe
măsură ce se apropie de JAD.
Fig.77
Prepararea propriu-zisă a cavităţii de clasa a III-a:
a. Pregătirea instrumentarului adecvat
b. Stabilirea conturului marginal
- Cu o freză globulară #1 ţinută perpendicular pe planul suprafeţei orale a
dintelui se pătrunde într-un punct uşor oral şi uşor gingival de aria de contact
interproximală (la jumătatea înălţimii crestei marginale distale a feţei orale).
Fig.78
Apoi ne extindem spre
vestibular până la poziţionarea
aproape definitivă a peretelui
vestibular. Este indicată în
această etapă păstrarea unei forţe
subţiri de smalţ din faţa orală adiacent ariei de contact cu dintele vecin
pentru a asigura protecţia acestuia (la fel ca la caseta proximală a cavităţii de
clasa a II-a ).
Fig.79
Pe măsură ce freza se apropie de peretele
vestibular se va utiliza o mişcare incizogingivală de
pensulare ce va crea peretelui vestibular o formă
uşor curbă ce aproximează conturul feţei
vestibulare a dintelui adiacent.
Pe măsură ce capătul terminal al frezei crează peretele vestibular, marginile
frezei vor accentua unghiurile acestuia cu pereţii incizal, gingival şi axial.
În final se rupe foiţa subţire de smalţ subminat de la marginea cavităţii
cu o toporişcă de smalţ şi se planează toţi pereţii la conturul final cu aceeaşi
toporişcă sau
cu un bizotator de prag gingival. Ne asigurăm că marginea vestuibulară este
plasată în ambrazura vestibulară dincolo de punctul de contact cu dintele
vecin la aproximativ 0,2 mm. Pereţii incizal şi gingival depăşesc şi ei aria de
contact aşa cum am descris.
c. stabilirea formei de rezistenţă şi retenţie
- pereţii incizal şi gingival se netezesc cu lama toporiştii de smalţ
ţinută de-a lungul lor în direcţie vestibulară. În situaţii clinice,
acest lucru se realizează excelent cu toporişca Jeffrey
contraunghi;
- peretele axial şi marginea linguală de cavosuprafaţă se planează
şi se netezesc fie cu instrumentar rotativ (#56 sau #169) sau cu
un instrument de mână;
- peretele vestibular se netezeşte printr-o mişcare de „periaj” cu o
toporişcă de smalţ sau bizotator de prag gingival. Bizotatorul de
prag cu lama sa angulată este excelent pentru îndepărtarea
prismelor de smalţ nesusţinute de-a lungul marginii vestibulare
de cavosuprafaţă;
Fig.80
- plasarea retenţiei de-a lungul unghiurilor de linie axiogingival
se face fie cu o freză globulară #1/4, fie cu un bizotator de prag
gingival. Retenţia incizală se plasează într-o direcţie
axiovestibuloincizală cu toporişca incizală (GF 18). Acest
instrument este destinat exclusiv acestui scop la nivelul
restaurărilor de clasa a III-a. De multe ori forma palatului nu
permite angulaţia ideală sau direcţia corectă a frezei. Pentru a
avea acces suficient şi pentru a stabili o direcţie corectă
retenţiei incizale este recomandată freza globulară #1/4.
Retenţia se plasează în dentină şi va avea o înclinatie axială
uşoară pentru a nu submina smalţul proximal. Este mai adâncă
axiovestibuloincizal şi axiovestibulogingival la nivelul
unghiurilor de punct şi se micşorează pe măsură ce se apropie
de suprafaţa linguală.
- toate unghiurile interne de linie se exprimă cu ajutorul unei
toporişti de smalţ sau bizotator de prag gingival.
d. obţinerea formei de convenienţă se realizează în general când toate
cerinţele anterioare sunt satisfăcute
e. exereza dentinei cariate restante se face cu excavatoare lingură şi/sau
instrumentar rotativ la turaţie mică
f. finisarea marginilor şi a pereţilor de smalţ – planarea pereţilor se face
cu instrumentar rotativ de finisare la turaţie joasă sau cu instrumente
de mână
g. toaleta cavităţii se realizează prin îndepărtarea tuturor debriurilor cu
bulete de vată umezite, cavitatea se spală cu spray-ul aer – apă şi se
usucă cu grijă cu spray-ul de aer. A nu utiliza prea mult sau continuu
spray-ul de aer pentru a nu produce desicarea sau deshidratarea
structurii dentare.
Fig.81
O cavitate complet preparată de clasa a III –a trebuie să
demonstreze următoarele criterii:
design de casetă clasică cu pereţii incizal şi gingival paraleli unul
cu altul şi perpendiculari pe planul lingual al dintelui
pereţii vestibular, incizal şi gingivali plasaţi uşor în afara
contactului proximal cu dintele adiacent
peretele vestibular este uşor curb pentru a aproxima conturul
vestibular al dintelui adiacent
distanţa între pereţii incizal şi gingival este de aproximativ 2,0 mm
marginea linguală de cavosuprafaţă nu este situată în aria faţetelor
de uzură
toate marginile de cavosuprafaţă întâlnesc suprafaţa dentară
externă în unghiuri drepte
toate unghiurile de cavosuprafaţă sunt uşor rotunjite
Forma de retenţie, rezistenţă şi convenienţă
a. peretele axial este plasat în dentină la 1,0 mm de suprafaţa
externă
b. retenţia este plasată de-a lungul unghiurilor de linie
axioincizal şi axiogingival pe toată lungimea lor
c. unghiul de linie axiovestibular este ascuţit dar nu retentiv
d. toţi pereţii interni sunt netezi; nu există bizouri de
cavosuprafaţă
e. toate debriurile sunt complet îndepărtate de la nivelul
preparaţiei
Cazurile care implică leziuni carioase
extinse necesită prepararea de cavităţi
adiţionale pentru a asigura retenţia
restaurării de amalgam. În acest caz se
prepară pe faţa linguală retenţia în coadă
de rândunică, asemănător ca la cavitatea
de clasa I.
Fig.82