10.5Doctrina social-democrata Social-democratia reprezinta doctrina politica privind organizarea si conducerea democratica a societatii, avnd la baza principiile egalitatii si dreptatii sociale, ale promovarii intereselor producatorilor de valori materiale si spirituale, ale protectiei sociale a categoriilor cetatenilor defavorizati, prin limitarea puterii claselor sociale avute, ndeosebi a monopolurilor. Geneza doctrinei politice social-democratice are la baza, pe de o parte, ideile socialistilor utopici, iar pe de alta parte, ideile marxiste dina doua jumatate a secolului trecut. Ideile socialismului utopic au aparut odata cu manifestarea relatiilor de productie capitaliste care, desi marcau unelement de progres pe calea dezvoltarii societatii, generau, totusi, n modinevitabil, si inegalitati sociale. Ca o reactie la aceast a realitate, apar ndomeniul gndirii social-politice idei egalitariste cunoscute sub numele de socialismul utopic. Termenul de "utopic" s- a impus, mai ales, de la titlulDoctrine politice privind organizarea si conducerea societatiilucrarii lui Thomas Morus, "Utopia", cuvnt provenit din limba greaca, nsemnnd ce va "fara loc", "nicaieri", adica ceva care nu poate sa existe n realitate. De aceea, n limbajul obisnuit, termenul "utopic" nseamna irealizabil, iar n legatura cu ideile social-politice promovate de socialismul utopic ele se refera la o constructie imaginara, himerica, a unei societativiitoare. (Ca lucrari de debut ale socialismului utopic, amintim "Utopia" luiTh. Morus si "Cetatea soarelui" a lui Tomasso Campanella, n care se imagineaza o societate n care relatiile sociale bazate pe proprietatea obsteasca, care elimina exploatarea omului de catre om si n care munca devine obligatorie pentru toti membrii societatii, iar repartitia bunurilor se realizeaza dupa necesitati considerate modeste, aproape austere).Ideile socialismului utopic si- au gasit n continuare noi teoreticieni precum Jean Meslier, Morelly, Mably, Babeuf, din secolul al XVIII-lea,care concepeau egalitarismul n mod rudimentar, viznd uniformizarea vietii sociale si introducnd, n afara de termenul de "socialism", si pe cel de "comunism". n prima jumatate a secolului al XIX-lea apar o serie de teoreticieni de marca ai socialismului utopic: Saint Simon, Ch. Fourier (Franta), Robert Owen (Anglia) si Theodor Diamant (Romnia) care, pe lnga prezentarea teoretica a socialismului utopic, au recurs la experimente practice, cum aufost falansterele, colonii de munca model (dupa parerea autorilor) n care se muncea si se traia n spiritul acestor idei. La noi n tara este cunoscut un astfel de experiment, initiat de Theodor Diamant care a nfiintat, n 1835, falansterul de la Scaieni, cu denumirea de "Societate agronomica si manufacturiera", dar care s-a soldat nsa, cum era si firesc, cu un esec. Trebuie mentionat ca anumite idei ale socialismului utopic persista si astazi n diferite tari, mai ales, n cele subdezvoltate. Social-democratia s-a inspirat, dupa cum s-a aratat, nu numai de la socialismul utopic, ci si de la ideile socialiste ale lui Marx si Engels, idei considerate ca apartinnd socialismului stiintific. Marx si Engels considerau ca inevitabila pieirea capitalismului sinlocuirea acestuia cu o noua societate, cea socialista, reclamata de legile obiective ale dezvoltarii sociale, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si lipsita de exploatare. Trecerea de la capitalism la socialism se nfaptuieste, potrivit conceptiei marxiste, pe calea revolutiei socialiste menite sa duca lanlocuirea organizarii politice vechi, bazate pe dominatia burgheziei, la organizarea politica noua, prin dominatia clasei muncitoare. Desi statul era conceput n termenii democratiei reprezentative, ca o republica parlamentara, folosirea notiunii de "dominatie" a clasei muncitoare si a celei de "dictatura" proletariatului, contravenea organizarii democratice a societatii. Doctrina politica social-democrata a preluat numai ideea organizarii democratice a societatii, iar tezele despre dictatura proletariatului au fost preluate de doctrina comunista de tip marxist-leninist.Social-democratia, ca doctrina politica, a cunoscut mai mul te faze n evolutia sa. O prima faza poate fi considerata cea din perioada premergatoare primului razboi mondial, cnd social- democratia se considera o doctrina politica ce viza organizarea si conducerea democratica a societatii pe calea trecerii la o noua ornduire sociala, ornduirea socialista, faurita pe baza politicii partidului clasei muncitoare, care sa ia locul capitalismului, prin reforme. Pe o astfel de gndire politica s-a desfasurat, nca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, procesul de constituire a unor partide muncitoresti social-democrate n diferite tari, unele dintre ele unindu-se n asociatii internationale muncitoresti cum au fost, de pilda, Internationala I si a II-a. n Romnia, un astfel de partid s-a creat n 1893, cu denumirea initiala de Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romnia, care a aderat la Internationala a II-a socialista. n cadrul social-democratiei din acea perioada a nceput sa se dezvolte un curent de gndire de factura extremista, n frunte cu Lenin, care va duce la o noua doctrina politica -cea comunista, de tip marxist-leninist, care, dupa primul si al doilea razboi mondial, va sta la baza sistemului politic totalitar comunist. Datorita acestei noi situatii care s-a creat, doctrina politica social-democratica a intrat (dupa prima conflagratie mondiala) ntr-o noua faza de dezvoltare, care a durat pna la zilele noastre. Mentionndu-si conceptia initiala cu privire la transferarea capitalismului n socialism pe calea reformelor, social-democratia din aceasta perioada sustine cu fermitate principiile pluralismului politic, ale respectarii optiunilor libere ale alegatorilor n legatura cu exercitarea puterii politice n stat, combatnd -n acelasi timp-ideile unui regim totalitar, indiferent de natura sa (fascista saucomunista). Partidele social-democrate au continuat sa se dezvolte n multe tari ale lumii si sa participe activ, pe principii democratice, la viata politica din tarile respective. Trebuie mentionat ca n multe tari, dupa al doilea razboi mondial, partidele social-democratice au reusit, prin alegeri libere, saguverneze perioade ndelungate de timp. Doctrine politice privind organizarea si conducerea societatiin prezent, dupa prabusirea sistemului totalitar comunist din tarileest-europene, sistem care nu ntotdeauna a fost evaluat suficient de critici de catre social-democratie, doctrina social-democrata a intrat ntr-o noua faza, n care s-a renuntat la ideea ornduirii socialiste. n prezent, doctrina social-democrata pune accent pe principiile statului de drept, pe protectia sociala a cetatenilor. n zilele noastre, n Europa Occidentala, precum si n alte tari alelumii, social-democratia reprezinta una din principalele doctrine politice, ca alternativa viabila de organizare si conducere democratica a societatii. n tarile est-europene, unde comunismul s-a prabusit, are loc un proces de nchegare a unei doctrine politice social-democratice care valorifica o parte din vechile idei ale social -democratiei, dar afirma si altele noi, rezultate din situatia actuala a realitatilor social economice.