ACADEMIA DE POLIŢIE „Alexandru Ioan Cuza”

Școala Doctorală “Ordine Publică și Siguranță Națională”

TEZĂ DE DOCTORAT

Sisteme de protecție a martorilor în Sud-Estul Europei

- REZUMAT -

Conducător de doctorat

Prof. univ. dr. DASCĂLU IOAN

Doctorand

STĂNICĂ NICOLAE GEORGE

Teză elaborată în vederea obținerii titlului de DOCTOR în domeniul „Ordine publică și siguranță națională”

BUCUREŞTI

2015

1

CUPRINS

INTRODUCERE CAPITOLUL I APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PROGRAMELOR DE PROTECȚIE A MARTORILOR 1.1. ISTORICUL PROGRAMELOR DE PROTECȚIE A MARTORILOR 1.2. PRINCIPALELE ELEMENTE ALE UNOR JURISDICȚII CARE ȘI-AU INSTITUIT PROGRAME DE PROTECȚIE A MARTORILOR 1.2.1. Australia 1.2.2. China 1.2.3. Columbia 1.2.4. Germania 1.2.5. Italia 1.2.6. Irlanda de Nord 1.2.7. Statele Unite ale Americii 1.3. NECESITATEA PROTECȚIEI 1.4. DEFINIREA TERMENILOR 1.5. CATEGORII DE MARTORI CAPITOLUL II FORME DE PROTECȚIE A MARTORILOR 2.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PROTECȚIA MARTORILOR 2.2. PROTECȚIA GENERALĂ OFERITĂ DE POLIȚIE 2.3. MĂSURI PROCEDURALE DE PROTECȚIE 2.3.1. Aspecte generale 2.3.2. Declarațiile martorilor 2.3.3. Personalul specializat de suport pentru martori 2.3.4. Protejarea martorilor 2.4. PROGRAMUL DE PROTECȚIE A MARTORILOR 2.5. MĂSURI ALTERNATIVE DE PROTECȚIE 2.5.1. Asistența martorilor 2.5.2. Autoprotecția CAPITOLUL III STANDARDE EUROPENE ȘI INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MARTORILOR 3.1. INSTRUMENTE LEGALE LA NIVEL EUROPEAN 3.1.1. Convenții Europene 3.1.2. Recomandări ale Consiliului Europei 3.1.3. Uniunea Europeană 3.2. RECOMANDĂRI INTERNAȚIONALE 3.2.1. Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și Protocoale conexe 3.2.2. Tribunalele și Curțile Penale Internaționale 3.2.3. Alte convenții și tratate în materie CAPITOLUL IV PREZENTAREA SISTEMULUI DE PROTECȚIE A MARTORILOR ÎN ROMÂNIA 4.1. LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ PRIVIND PROTECȚIA MARTORILOR 4.2. MĂSURI PROCEDURALE DE PROTECȚIE A MARTORILOR 4.3. PROGRAMUL DE PROTECȚIE A MARTORILOR 4.3.1. Legislație

2

4.3.2. Oficiul Național pentru Protecția Martorilor 4.3.3. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor 3.3.4. Măsuri de protecție și asistență 4.3.5. Alte prevederi CAPITOLUL V DREPT COMPARAT PRIVIND LEGISLAȚIA ÎN MATERIA PROTECȚIEI MARTORILOR ÎN STATELE DIN SE EUROPEI 5.1. REPUBLICA BULGARIA 5.1.1. Legislația națională privind protecția martorilor 5.1.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor 5.2. REPUBLICA SERBIA 5.2.1. Legislația națională privind protecția martorilor 5.2.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor 5.3. REPUBLICA CROAȚIA 5.3.1. Legislația națională privind protecția martorilor 5.3.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor 5.4. REPUBLICA MUNTENEGRU 5.4.1. Legislația națională privind protecția martorilor 5.4.2. Măsuri procedurale de protecție 5.5. REPUBLICA ALBANIA 5.5.1. Legislația națională privind protecția martorilor 5.5.2. Măsuri procedurale de protecție 5.6. REPUBLICA MACEDONIA 5.6.1. Legislația națională privind protecția martorilor 5.6.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor 5.7. REPUBLICA BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA 5.7.1. Legislația națională privind protecția martorilor 5.7.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor CAPITOLUL VI PARTICULARITĂȚI ALE PROGRAMULUI DE PROTECȚIE A MARTORILOR ÎN STATELE DIN SE EUROPEI 6.1. REPUBLICA BULGARIA 6.1.1. Legislație 6.1.2. Biroul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare 6.1.3. Consiliul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare 6.1.4. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor 6.1.5. Măsuri de protecție 6.2. REPUBLICA SERBIA 6.2.1. Legislație 6.2.2. Unitatea de Protecție 6.2.3. Comisia pentru implementarea Programului de Protecție 6.2.4. Procedura de includere, prelungire, suspendare și încetare a programului de protecție 6.2.5. Măsuri de protecție 6.3. REPUBLICA CROAȚIA 6.3.1. Legislație 6.3.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor 6.3.3. Comisia 6.3.4. Procedura de includere, întrerupere și încetare a programului de protecție a martorilor 6.3.5. Măsuri de protecție și asistență 6.4. REPUBLICA MUNTENEGRU 6.4.1. Legislație 6.4.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor 6.4.3. Comisia pentru aplicarea Programului de Protecție a Martorilor

3

6.4.4. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor 6.4.5. Măsuri de protecție și asistență 6.5. REPUBLICA ALBANIA 6.5.1. Legislație 6.5.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor 6.5.3. Comisia pentru Analizarea Programului de Protecție a Martorilor și a Colaboratorilor Justiției 6.5.4. Procedura de includere, întrerupere și încetare a programului de protecție 6.5.5. Măsuri de protecție și asistență 6.6. REPUBLICA MACEDONIA 6.6.1. Legislație 6.6.2. Departamentul pentru Protecția Martorilor 6.6.3. Consiliul pentru Protecția Martorilor 6.6.4. Procedura de includere, prelungire și încetare a programului de protecție a martorilor 6.6.5. Măsuri de protecție 6.7. REPUBLICA BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA 6.7.1 Legislație 6.7.2. Departamentul pentru Protecția Martorilor 6.7.3. Comisia pentru Implementarea Programului de Protecție a Martorilor 6.7.4. Procedura de includere, întrerupere, prelungire și încetare a programului de protecție 6.7.5. Măsuri de protecție și asistență CAPITOLUL VII CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 7.1. CONCLUZII 7.2. PROPUNERE PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA COOPERĂRII INTERNAȚIONALE ÎN SE EUROPEI PRIN ÎNFIINȚAREA UNUI CENTRU REGIONAL DE COOPERARE ȘI COORDONARE ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MARTORILOR BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ANEXE ANEXA I SINTEZA MĂSURILOR PROCEDURALE DE PROTECȚIE APLICATE ÎN ȚĂRILE SUPUSE STUDIULUI ANEXA II SINTEZA PRINCIPALELOR ELEMENTE ALE PROGRAMELOR DE PROTECȚIE A MARTORILOR DIN ȚĂRILE SUPUSE STUDIULUI

4

INTRODUCERE

„Matorii sunt „ochii şi urechile justiţiei”. Această afirmație a juristului, filosofului și

reformatorului englez Jeremy Bentham subliniază cel mai bine importanța martorilor în cadrul oricărui sistemului judiciar. Protecţia martorilor şi a colaboratorilor justiţiei reprezintă o cerinţă fundamentală ce trebuie garantată şi transpusă în practică, fructificând drepturile şi obligaţiile pe care martorii le au pe de-o parte şi statul ca beneficiar al aportului martorilor la punerea în practică a politicilor sale penale, pe de altă parte.

Apariţia de puţin timp a acestei instituţii a creat pentru martori, colaboratorii justiţiei, membrii lor de familie sau persoanele de care aceştia se găsesc legaţi afectiv, un nou drept şi anume dreptul la protecţie din partea statului.

Datoria de a depune mărturie implică acum responsabilitatea statelor de a garanta martorilor posibilitatea de a depune mărturie fără a fi supuşi vreunui risc.

Formele agresive ale crimei organizate ca traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de arme şi maşini, spălarea banilor, falsificare de documente şi monedă, corupţie, omor la comandă, au determinat guvernele statelor să ia măsuri concrete de luptă împotriva acestor structuri, printre aceste măsuri numarându-se şi cele legate de asigurarea protecţiei martorilor.

Protecţia martorilor constituie o preocupare a organismelor europene şi a statelor Europei, fundamentată pe rolul pe care martorii îl au în desfăşurarea procedurilor judiciare, riscul supunerii la intimidari pe care martorii îl au, mai ales în zone cu criminalitate ridicată, când apar în proceduri judiciare şi nu în ultimul rând, necesitatea tragerii la răspundere a inculpaţilor.

Statele trebuie să examineze, dacă este cazul, posibilitatea de a adopta reglementări legislative care să califice ca infracţiune participarea la o organizaţie criminală sau o asociaţie de răufăcători şi instaurând o responsabilitate penală a persoanelor fizice, pentru a întări capacitatea de luptă contra criminalităţii organizate în interiorul frontierelor lor şi pentru a îmbunătăţi cooperarea internaţională.

Astfel, statele trebuie să asigure condiţiile necesare pentru ca justiţia penală să dispună de structuri şi mijloace suficiente pentru a face faţă activităţilor complexe ale criminalităţii organizate, în primul rând garanţii contra corupţiei, intimidării şi violenţei.

Protecţia martorilor îmbunătăţeşte modalitatea de răspuns a sistemului judiciar faţă de acţiunile de stopare a participării martorilor, în cazul infracţiunilor grave, la actul de justiţie, reduce gradul de vulnerabilitate al acestora faţă de intimidările şi violenţele infractorilor sau celor interesaţi ca ei să nu depună mărturie şi determină participarea într-un număr mai mare a martorilor la înfăptuirea politicii penale.

5

CAPITOLUL I APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PROGRAMELOR DE PROTECȚIE A MARTORILOR

1.1. ISTORICUL PROGRAMELOR DE PROTECȚIE A MARTORILOR Obiectivul principal al oricărui program de protecție a martorilor este de a proteja

martorii în caz de amenințare gravă (care nu poate să fie realizată prin alte măsuri de protecție) în cazurile de o importanță crescută, în care probele care urmează să fie furnizate de către martori (inclusiv de victime) nu pot fi obținute prin alte mijloace.

Investigarea activităților grupurilor de crimă organizată și celulelor de terorism poate să fie dificilă pentru autoritățile de aplicare a legii datorită caracterului lor secret. Adesea, singura cale de a obține informații despre activitățile și actorii implicații este prin unul din membrii rețelei care decide să coopereze cu autoritățile, pentru infracțiunile pe care ei le-au comis, în general în speranța obținerii clemenței din partea instanței. Astfel de persoane sunt cunoscute sub denumirea de „colaboratori ai justiției”.

În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere rapidă a numărului de state în care s-au înființat sau sunt în curs de înființare programe de protecție a martorilor, în primul rând datorită impactului crescut al grupurilor de crimă organizată și terorism. Un motiv suplimentar pentru crearea unor astfel de programe este și nevoia cooperării regionale și internaționale în ceea ce privește protecția martorilor. Într-o țară mică unde fiecare îl cunoaște pe celălalt, unde diferențele culturale sau lingvistice pot fi ușor identificate din afară, este probabil mult mai imperativ necesar să ai capacitatea de a coopera cu alte țări pentru a asigura protecția și relocarea martorilor. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru, este necesară instituționalizarea unui program care va avea cunoștințele și expertiza de specialitate (protecția funcționarilor, a lucrătorilor psiho-sociali, a doctorilor, etc.), servicii și alte resurse pentru a controla toate elementele solicitate la relocarea martorilor și a membrilor familiei și să aibă contacte personale care sunt foarte importante în mecanismul de cooperare cu alte programe și alte țări.1

Autoritățile de protecție a martorilor care doresc să coopereze în scopul relocării martorilor au nevoie de o anumită formă de acord informal încheiată direct între autoritățile responsabile, care poate fi modificată de la caz la caz.

Indiferent dacă există sau nu un cadru legal, ceea ce se poate spune despre majoritatea programelor de protecție a martorilor este că ele tind să funcționeze pe baza unor principii similare și se bazează pe aceleași elemente cheie, incluzând următoarele:2

a) participarea trebuie să fie voluntară;

1 Câteva argumente în sprijinul nevoii de a avea programe „dedicate” cu expertiză de specialitate, cu capacitatea de a furniza o gamă variată de servicii sociale, educaționale și de suport, în mod normal furnizate de programele de protecție, pot fi date având în vedere experiența țărilor cu multiple autorități locale de poliție care furnizează servicii de protecție a martorilor. Forțele de poliție pot folosi diferite standarde și criterii. Pentru acei martori relocați, inclusiv în străinătate aceste aspecte împreună cu coordonarea cu diferite autorități locale poate deveni problematică. Mai mult, probabil, nu este ușor sau nu sunt suficiente resurse pentru toate forțele din orașele mai mari pentru a avea și a menține experiența, expertiza și/sau familiaritatea cu problemele legate de relocarea internă și internațională. Ca urmare, există o tendință spre asigurarea unei politici centralizate și unui organism de coordonare pentru programele de protecție a martorilor care operează la nivel local. Totuși, această problemă necesită unele analize suplimentare. 2 Idem 9, p. 13.

6

b) participarea este pentru viață, dacă este cazul. Cu toate acestea sprijinul financiar oferit va fi pentru o perioadă limitată de timp;

c) participarea nu ar trebui să fie văzută ca o recompensă pentru mărturie; d) participarea nu ar trebui să facă martorii mai buni decât el/ea a fost înainte să fie inclus/ă

în program; e) toate obligațiile legale existente trebuie să fie păstrate; f) datorită dificultăților emoționale atât pentru martori, cât și pentru familiile lor și datorită

resurselor semnificative solicitate statului, relocarea și schimbarea identității sunt instrumente folosite în ultimă instanță. 1.2. PRINCIPALELE ELEMENTE ALE UNOR JURISDICȚII CARE ȘI-AU INSTITUIT

PROGRAME DE PROTECȚIE A MARTORILOR 1.2.1. Australia În 1983, o comisie regală a subliniat necesitatea creării unui astfel de program în

Australia, în vederea folosirii eficiente a informatorilor în lupta împotriva crimei organizate și în consecință acordarea unui stimulent jucătorilor de nivel inferior în vederea informării organizatorilor. La aceea dată, acordurile pentru protecția martorilor au fost o problemă pentru poliție și au cunoscut diferite abordări, unele s-au bazat și au promovat protecția martorilor pe parcursul a 24 de ore, în timp ce altele au preferat relocarea martorilor sub o nouă identitate. În 1988 o comisie parlamentară a realizat o anchetă cuprinzătoare privind problematica protecției martorilor și raportul3 rezultat în urma acestui studiu a condus direct la introducerea la nivelul Commonwealth a Legii protecției martorilor din 1994 și adoptarea aceeași legislații în mai multe state și în Australian Capital Territory4.

1.2.2. China Ca răspuns la apelul de reformă al poliției din 1994, poliția din Hong Kong a creat ad-hoc

un program de protecție a martorilor. Un program similar a fost stabilit în 1998 în cadrul Comisiei Independente împotriva Corupției (CIC). În 2000 a fost adoptată Ordonanța privind Protecția Martorilor, ordonanță care furnizează baza protecției și alte tipuri de asistență acordate martorilor și persoanelor asociate noțiunii de martor. Această parte a legislației furnizează criterii uniforme în ceea ce privește operațiunile programelor de protecție a martorilor stabilite de poliția din Hong Kong și Comisia Independentă împotriva Corupției.

1.2.3. Columbia Programul de protecție a martorilor din Columbia își are originile în Constituția din 1991

în cadrul căreia sunt enumerate printre principalele atribuții ale Oficiului Procurorului General și obligația de a oferi protecție martorilor, victimelor și altor părți din cadrul procedurilor penale. Prin intermediul legii nr. 418/1997 s-au stabilit 3 programe distincte de protecție a martorilor accesibile pe baza unei solicitări primite de la Oficiul Procurorului General.

Cel de-al treilea program este deschis doar pentru martorii care sunt implicați în cazurile de răpire, terorism și trafic de droguri și militează pentru relocarea permanentă pe teritoriul

3 Comisia Parlamentară Comună cu privire la Autoritatea Națională împotriva Criminalității, Protecția Martorilor: Raportul Comisiei Parlamentare Comune pentru Autoritatea Națională împotriva Criminalității, Nr.193/88 (Canberra, Australian Government Publishing Service, 1988). 4 Australian Capital Territory – prescurtat ACT și denumit anterior „The Territory for the Seat of Government” și mai târziu „The Federal Capital Territory” este un teritoriu în sus-estul Australiei inclus în New South Wales.

7

Columbiei și schimbarea identității pentru martorii cu risc crescut. Martorii primesc asistență financiară pentru a începe o nouă viață, însoțită de suport psihologic, îngrijiri medicale, consiliere și asistență la reinstalare și emiterea unor noi documente de identitate.

1.2.4. Germania Programele de protecție a martorilor au fost create în Germania încă de la jumătatea

anilor 1980. Primul din ele a fost folosit în Hamburg în legătură cu infracțiunile legate de bandele de motocicliști. În următorii ani, astfel de programe au fost sistematic implementate și de alte orașe din Germania și chiar de Biroul Federal de Poliție Criminală („The Federal Criminal Police Office”).

În 1998, a fost promulgată legea privind protecția martorilor. Legea includea prevederi privind procedurile penale, cu accent pe:

(a) folosirea tehnologiei video pentru intervievarea martorilor cu risc crescut (în special copii care depun mărturie ca victime);

(b) îmbunătățirea posibilităților de asigurare a confidențialității informațiilor personale ale martorilor la toate nivelele procedurale penale;

(c) furnizarea de asistență juridică pentru victime și martori. 1.2.5. Italia Încă din 1930, Codul Penal Italian prevedea imunitatea totală sau parțială în cazul în care

infractorul a acoperit pagubele produse prin comiterea infracțiunii sau a cooperat cu autoritățile în cazurile de corupție sau criminalitate organizată.

Până în anul 1984, când mafiotul sicilian Tommaso Buscetta s-a întors împotriva mafiei și și-a început cariera ca și colaborator al justiției, protecția martorilor era doar o formalitate. Buscetta a fost martorul cel mai important în așa numitul proces Maxi, în urma căruia 350 de membrii ai mafiei au fost trimiși în închisoare. În schimbul cooperării lui, el a fost relocat sub o nouă identitate. Aceste evenimente au determinat mai mulți membri ai mafiei să coopereze, astfel până la sfârșitul anilor 1990 autoritățile italiene au beneficiat de pe urma serviciilor a mai mult de 1000 de colaboratori ai justiției.

1.2.6. Irlanda de Nord Înainte de 1992, Irlanda de Nord a fost parte integrantă a Regatului Unit alături de

Anglia, Scoția și Țara Galilor. Tot înainte de anii 1992, naționaliștii irlandezi au fost implicați într-o campanie violentă împotriva „forței de ocupație” în vederea obținerii autonomiei pentru națiunea irlandeză („home rule” – lupta pentru autonomia Irlandei). Deși această campanie nu s-a bucurat de un sprijin substanțial în rândul oamenilor obișnuiți, activiștii politici susținuți de armată și de armata Republicană Irlandeză au intimidat și amenințat populația în vederea dobândirii suportului în lupta lor împotriva britanicilor.

Reforma poliției a reprezentat una dintre cele mai delicate probleme care trebuiau rezolvate în cadrul procesului de pace, deoarece vechea poliție („Royal Ulster Constabulary”) a fost percepută de catolici ca o instituție care nu a rămas neutră în conflict, ci i-a favorizat pe unioniști.

Având experiența din trecut, un program de protecție a martorilor a fost creat. Era clar că, martorii nu puteau rămâne în Irlanda de Nord. Organizațiile împotriva cărora martorii depuseseră mărturie nu numai că dețineau mijloacele, dar, aveau și abilitatea și legăturile de a se răzbuna pe aceste persoane sau pe familiile lor. Ca urmare, toți martorii protejați au fost relocați în Marea

8

Britanie și protejați de către ofițeri din cadrul poliției criminale, ofițeri care fuseseră implicați în investigarea infracțiunilor față de care martorii au depus mărturie.

Această formă de protecție a funcționat foarte bine, având drept rezultat o scădere masivă a activității teroriste în Irlanda de Nord. Organizațiile teroriste numai aveau un răspuns și astfel trebuia să-și revizuiască metodele de operare pentru a reduce posibilitatea unor viitoare eșecuri. Acest lucru a oferit poliției timpul necesar pentru a-și consolida poziția și a exploata acest nou mijloc de luptă împotriva teroriștilor.

Programul de protecția a martorilor nu a fost unul eficient la început mai ales datorită faptului că un număr foarte mare al persoanelor care fuseseră condamnate pe baza mărturiilor martorilor protejați au contestat pedepsele la Înalta Curte, având ca justificare faptul că, declarațiile foștilor asociați nu erau adevărate, nu puteau fi considerate de încredere și că fuseseră obținute de către poliție în condiții suspecte.

Programul de protecție a martorilor („Royal Ulster Constabulary Witness Protection Programme”) a fost invitat să participe la înființarea Programului Național Britanic de Protecție a Martorilor („The British National Witness Protection Template”) sub autoritatea Ministerului de Interne din Londra. Împreună cu un număr mic de alte servicii, „Royal Ulster Constabulary” a avut un rol important în dezvoltarea viitorului program de protecție a martorilor în contextul Marii Britanii.

Între anii 1980-1997 mai mult de 150 de programe de protecție au fost implementate de către unitatea de protecție din cadrul „Royal Ulster Constabulary”. Niciun martor nu a fost pierdut în această perioadă, astfel că acesta oferă sprijin și în prezent în cazul investigațiilor ce privesc infracțiuni grave și de terorism.

1.2.7. Statele Unite ale Americii Prima dată, protecția martorilor a început să fie importantă și să fie evidențiată în SUA în

anii 1970, ca o procedură reglementată juridic pentru a fi utilizată în combinație cu un program de dezmembrare a organizațiilor criminale de tip mafiot.5 Până la aceea dată, așa numitul „cod al tăcerii” printre membrii mafiei – cunoscut sub denumirea de „omertà”6 avea un rol crucial, amenințând cu moartea pe oricine încălca regulile și coopera cu poliția. Martorii importanți nu au putut să fie convinși să depună mărturie, iar martorii cheie au fost pierduți datorită eforturilor liderilor grupărilor criminale care erau urmăriți pentru a fi judecați. Această experiență timpurie

5 Iosif Valachi a fost primul membru al Mafiei italiano-americană care a rupt codul tăcerii - omerta. În 1963, el a depus mărturie în fața unei comisii a Congresului Statele Unite ale Americii cu privire la structura internă a Mafiei și a crimei organizate. Cooperarea sa a fost determinată de teama că va fi ucis de către Genovese Vito, un puternic „cap” al mafiei. Atunci când Valachi a apărut în fața Comisiei, el a fost păzit de 200 mareșali. Au fost zvonuri că Mafia a plasat pe „capul” lui un preț de 100.000 dolari. El a fost prima persoană din Statele Unite căreia i-a fost oferită protecție pentru mărturia depusă, înainte de instituirea unui program formal de protecție a martorilor. Valachi a intrat sub protecție și a rămas în închisoare până la sfârșitul vieții sale. El a fost ținut izolat de ceilalți deținuți și contactele sale au fost limitate la agenții Biroului Federal de Investigații și personalului Biroului Federal al Penitenciarelor. Valachi a fost atât de speriat de răzbunarea Mafiei, încât a insistat să-și pregătească singur masa în închisoare, de teamă că aceștia ar încerca să-l otrăvească. El a murit de atac de cord în 1971, trăind mai mult cu doi ani decât Genovese Vito. 6 Omerta implică „interdicția categorică de cooperare cu autoritățile statului sau recurgerea la serviciile sale, chiar și atunci când cineva a fost victima unei infracțiuni” (Paoli, Letizia, Mafia Brotherhoods: Organized Crime, Italian Style, New York: Oxford University Press, 2003, p.109). În cultura Mafiei, încălcarea codului tăcerii (omertei) este pedepsită cu moartea, pentru că nu există decât două reguli principale ale omertei, respectiv:

1. Există doar o singură cale să pleci din organizație – moartea și 2. Legea o face doar organizația.

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, omerta este definită ca: „Lege a tăcerii impusă în organizațiile de tip mafiot”.

9

a convins Departamentul de Justiție al SUA că este necesar să se dezvolte un program de protecție a martorilor.7

În 1970, Actul de Control al Crimei Organizate autorizează Instituția Procurorului General al SUA să asigure securitatea martorilor care au fost de acord să depună mărturie în cazurile implicând criminalitatea organizată și alte forme de infracțiuni grave. Sub autoritatea Procurorului General, Programul Federal de Securitate a Martorilor (WITSEC) asigură securitatea fizică a martorilor cu risc crescut prin reinstalarea lor într-o nouă locație, care nu trebuie divulgată, sub un alt nume și cu noi date de identitate.

1.3. NECESITATEA PROTECȚIEI

De multă vreme, martorilor li s-a garantat o poziție în cadrul procedurilor penale care să îi protejeze de violența tribunalului însuși (de exemplu: interdicția declaraților coercitive și aplicarea de intervenții medicale care să le afecteze conștiința și voința atunci când oferă mărturii). În opoziție cu aceasta au apărut măsuri speciale de protecție a martorilor (de la intimidare și violență de către inculpații sau alte persoane din afara procedurilor), ca răspuns la nevoia de protecție împotriva formelor contemporane de criminalitate, marcată de o creștere a numărului de acte de crimă organizată, de nevoia de a adecva restructurarea dreptului penal și a dreptului procedural. Mijloacele clasice de a lupta împotriva criminalității sunt nepotrivite ca răspuns la noile sale forme. Crima organizată se caracterizează prin folosirea sau prin disponibilitatea de a folosi violența și intimidarea împotriva martorilor; dar în ciuda evoluțiilor tehnico - științifice, mărturia martorilor este încă de neînlocuit ca mijloc probatoriu.

Ținând seama de aceste fapte, nevoia pentru o mai bună protecție a martorilor a rezultat din necesitatea de a descoperi, a acuza și a judeca infracțiunile cu un nivel ridicat de eficiență. În afară de conștientizarea nevoii unor metode mai eficiente pentru a lupta împotriva formelor clasice de infracțiuni, a mai existat un factor care a contribuit la dezvoltarea protecției martorilor – o grijă crescândă pentru victime, în special, pentru victimele vulnerabile. Așadar, din punct de vedere pragmatic, protecția martorilor a venit ca o manifestare a nevoii statului de a suprima noile forme ale criminalității într-un mod cât mai eficient. Este o consecință a responsabilității Statului de a proteja societatea de infracțiuni. De asemenea, există și un motiv formal legal care a contribuit la introducerea protecției martorilor în dreptul contemporan și anume nevoia de a armoniza legislația națională cu standardele legale internaționale.

Dacă ar fi să furnizăm o bază teoretică pentru dreptul la protecția martorilor, ne-am baza pe obligația Statului de a proteja drepturile umane fundamentale8 de amenințări și violări, chiar dacă acestea sunt afișate în poziția unui martor. Oricărui martor trebuie să îi fie garantat dreptul la protecție ca un drept public subiectiv care este o formă sintetică ce protejează o serie de drepturi umane fundamentale – la siguranța persoanei și a proprietății,9 a integrității fizice și mentale, la intimitate și demnitate. Aceasta dezvăluie dreptul martorilor la protecție ca o formă de protecție a drepturilor umane fundamentale. La prima vedere, forțat să derivăm din drepturile umane enumerate, obligația statului de a oferi protecție martorilor amenințați. 7 Montanino Fred, Unintended victims of organized crime witness protection, Criminal Justice Policy Review, vol. 2, Nr. 4 (1987), p. 392–408. 8 Lenkin Louis, The Age of Rights, New York, Columbia University Press, 1990, p. 38. „Drepturile omului sunt acele libertăți, imunități și beneficii stabilite în conformitate cu valorile contemporane pe care orice ființă umană este îndreptățită să le pretindă de la societatea în care trăiește”. 9 Ca sinteză a dreptului la viaţă, dreptul la inviolabilitatea integrităţii corporale, dreptul la sănătate, dreptul la libertate, dreptul la proprietate.

10

Dreptul martorilor la protecție poate să fie acordat în două moduri: 1. prin măsuri procedurale; 2. prin măsuri extra-procedurale. În final, natura lucrurilor dictează un grup de drepturi

concrete și obligații atât pentru subiecții activi cât și pentru cei pasivi. În cadrul acestui capitol am făcut referire numai la protecția martorilor procedurali. 1.4. DEFINIREA TERMENILOR

Conform Recomandărilor în vigoare, martorul este definit astfel: o persoană care posedă informații relevante pentru o procedură penală, despre care ea

a dat și / sau este în stare să dea declarație (indiferent de statutul ei ori de forma directă sau indirectă, orală sau scrisă a declarației, în conformitate cu legea națională), care nu este inclusă în definiția de „colaborator al justiției” - Recomandarea Nr. R(2005)9;

semnifică orice persoană, indiferent de statutul său social conform legislației procesuale penale naționale, care posedă informații relevante pentru procedurile judiciare penale. Această definiție se referă și la experți și interpreți - Recomandarea Nr. R(97)13;

Termenul colaborator al justiției este definit conform Recomandărilor în vigoare ca fiind: orice persoană care se confruntă cu acuzații penale sau a fost condamnată pentru

participarea într-o asociație infracțională sau într-o altă organizație infracțională de orice gen, sau la infracţiuni ţinând de criminalitatea organizată, dar care este de acord să coopereze cu autorităţile justiţiei penale, în special prin depunerea de declaraţii despre o asociaţie sau o organizaţie infracţională, sau despre orice infracţiune legată de criminalitatea organizată sau de alte infracţiuni grave – Recomandarea Nr. R(2005)9;

orice persoană pasibilă de acuzaţii penale sau condamnată pentru a fi participat la o asociere de infractori sau la alte organizaţii criminale de orice fel sau la infracţiuni de criminalitate organizată şi care a fost de acord să coopereze cu autorităţile de justiţie penală în primul rând prin furnizarea de informaţii privind asociaţia sau organizaţia criminală sau orice infracţiune penală legată de criminalitatea organizată - Recomandarea Nr. R(97)13.

Intimidarea, anonimitatea, măsurile de protecție, măsurile procedurale, Programul de protecție au, conform Recomandărilor europene în vigoare, următorul înțeles: „Intimidarea”

reprezintă orice ameninţare directă, indirectă sau potenţială a unui martor, care poate conduce la imixtiuni în datoria acestuia de a depune mărturie fără a fi supus nici unui fel de influenţă. Acest lucru include intimidarea rezultată fie din simpla existenţă a unei organizaţii criminale cu o puternică reputaţie în ceea ce priveşte violenţa şi represaliile, sau din simplul fapt că martorul aparţine unui grup social închis în care deţine o poziţie slabă - Recomandarea Nr. R(97)13.

înseamnă orice ameninţare directă sau indirectă realizată sau posibil a fi realizată asupra unui martor sau colaborator al justiţiei, ce ar putea conduce la intervenţii asupra voinţei sale de a depune declaraţie liber de ingerinţe nejustificate, sau care este o consecinţă a declaraţiei sale – Recomandarea Nr. R(2005)9.

„Anonimitatea”

11

înseamnă că semnalmentele de identificare ale martorului rămân complet necunoscute infractorului - Recomandarea Nr. R(97)13.

înseamnă că datele de identificare ale martorului nu sunt divulgate în general părţii opuse sau , în general, publicului – Recomandarea Nr. R(2005)9.

„Măsurile de protecție” sunt toate măsurile individuale procedurale sau ne-procedurale având ca scop

protejarea martorului sau a colaboratorului justiţiei de orice intimidare şi/sau de orice consecinţă periculoasă a deciziei acestuia de a coopera cu justiţia – Recomandarea Nr. R(2005)9.

„Program de protecție” „un standard sau un set de măsuri individuale de protecţie care sunt, de exemplu,

descrise într-un protocol de protecție, semnat de către autorităţile responsabile şi de martorul sau colaboratorul justiţiei protejat - Recomandarea Nr. R(2005)9.

Principalul obiectiv al programelor de protecție a martorilor ar trebui să fie asigurarea vieţii şi siguranţei personale a martorilor, a rudelor acestora sau a persoanelor apropiate lor. Programele de protecţie a martorilor ar trebui să ofere diverse metode de protecţie între care s-ar putea număra oferirea posibilităţii de schimbare a identităţii, de mutare într-un alt loc, asistenţă în obţinerea unui serviciu nou, gardă de corp sau alt tip de protecţie fizică - Recomandarea Nr. R(97)13.

1.5. CATEGORII DE MARTORI

Persoanele care sunt citate ca martori sunt acele persoane care pot furniza informații despre:

1) infracțiunea în cauză; 2) autorul infracțiunii; 3) alte circumstanțe importante.

Având în minte legătura dintre martor și făptaș, legătura martorului cu infracțiunea, modalitatea prin care martorul a dobândit informații cu privire la fapta în cauză, caracteristicile personale ale martorului și o serie de alte elemente, martorii pot fi împărțiți în câteva categorii. Această împărțire are în vedere prevederile legale care stabilesc obligația de a depune mărturie și consecințele care vor fi suportate dacă anumite metode de interogare nu sunt îndeplinite sau dacă o persoană a fost examinată fără să fie citată ca martor.

Cu referire la informațiile personale, martorii pot fi împărțiți în două categorii: a) martorii care au luat la cunoștință de fapte importate prin intermediul unuia sau mai

multor simțuri fizice; b) martorii cărora li s-a comunicat de către alții aceste fapte și informații importante.

12

CAPITOLUL II FORME DE PROTECȚIE A MARTORILOR

2.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PROTECȚIA MARTORILOR

Procesul de investigare și urmărire penală a infracțiunilor grave sau altor tipuri de infracțiuni depinde în mare măsură de informațiile și mărturia martorilor. Din acest punct de vedere, martorii reprezintă baza succesului sistemelor naționale de justiție penală.

În prezent, tipurile de protecție a martorilor pot fi împărțite astfel: protecția din partea poliției – precum: obținerea de informații și investigarea

infracțiunilor care au în vedere specificul diferitelor persoane, precum și metode de intimidare folosite împotriva martorilor și victimelor;

măsurile procedurale generale care pot fi aplicate pentru protecția martorului; măsurile procedurale specifice pentru protecția martorilor; măsuri nonprocedurale de protecție prin intermediul Programelor de Protecție a

Martorilor.

2.2. PROTECȚIA GENERALĂ OFERITĂ DE POLIȚIE

Măsuri de siguranță trebuie avute în vedere în toate cazurile unde martorii consideră justificat că există un pericol sau o amenințare iminentă a vieții lor ca urmare a participării lor în cadrul procesului penal. În majoritatea cazurilor, martorii nu au de a face cu o situație care să le pună în mod direct viața în pericol. În schimb, ei primesc amenințări verbale, intimidări, hărțuiri, distrugerea proprietății sau le este pur și simplu frică de urmările care ar putea apărea ca rezultat al cooperării cu poliția. Pentru a oferi suport și securitate acestor martori, poliția poate organiza un program de protecție. Ținând cont de sistemul legal al țării implicate, programul poate să fie stabilit fie prin lege, fie prin proceduri. Acesta ar oferi o serie de măsuri polițienești menite să descurajeze criminalii în dorința acestora de a face rău martorului.

Responsabilitățile poliției pentru protecția martorului pot fi împărțite astfel: a. identificarea problemei; b. luarea primelor măsuri pentru investigarea infracțiunii în conformitate cu problema

identificată; c. informarea altor autorități cu privire la măsurile luate.

Oferirea unei reședințe temporare într-o locație sigură reprezintă una dintre cele mai des folosite măsuri. În unele cazuri, reședința este localizată în unități specifice de cazare unde martorii se pot recupera și unde accesul la ei le este permis doar grupurilor de suport (gen: organizații neguvernamentale, asistenți sociali și personal medical). Unele țări și-au construit locații sigure pentru protecția pe termen scurt a martorilor până în momentul în care martorii depun mărturie sau până sunt relocați permanent. Astfel de unități destinate protejării martorilor aflați sub amenințare, pot să fie mai puțin folositoare, deoarece acestea se află în locații cunoscute de comunitate și pot fi deconspirate cu ușurință. Pentru a asigura protecția, o locuință sigură nu trebuie să fie mereu un punct static (cu alte cuvinte, într-o locație desemnată), dar

13

poate să fie orice locație care nu este cunoscută drept reședința persoanei află sub protecție, unde poliția să poată monitoriza și controla accesul și comunicațiile. Poate să fie un simplu apartament sau o cameră de hotel.

Este recomandat să ai două programe separate, administrate de autorități diferite, pentru a evita confuzia și deoarece finanțarea, personalul (inclusiv cel al organizațiilor nonguvernamentale), procedurile de lucru și riscurile la care sunt supuse cele două programe sunt complet diferite.

2.3. MĂSURI PROCEDURALE DE PROTECȚIE

2.3.1. Aspecte generale Acestea se referă la măsurile luate la cererea procurorilor sau la cererea instanței pentru a

se asigura că martorii pot depune mărturie fără să fie intimidați și fără să le fie frică. De obicei, nu există restricții legale cu privire la tipurile de infracțiuni sau martori, pentru care astfel de măsuri să fie permise.10 Aceste măsuri pot fi aplicate la cazurile sensibile (cum ar fi traficul de persoane, infracțiunile sexuale sau infracțiunile legate de familie) și unde sunt victime-martori vulnerabili, în scopul de a preveni revictimizarea prin limitarea expunerii lor publice, media sau acuzării în timpul procesului.

Măsurile procedurale de protecție a martorilor aplicate în timpul procesului pot fi grupate astfel:

a) măsuri generale de protecție a martorului; b) măsuri administrative în timpul procesului; c) măsuri procedurale speciale pentru protecția martorului.

2.3.2. Declarațiile martorilor În anumite țări, declarația scrisă sau înregistrată audio sau video dată de către martor în

timpul urmăririi penale, unui investigator, procurorului sau judecătorului, poate să fie acceptată ca probă în cazuri excepționale, de exemplu, dacă martorul moare înainte de data procesului. Acceptarea declarației, date în timpul urmăririi penale, ca probă în instanță se face atunci când martorul este apt să depună mărturie și poate să fie folosită ca măsură de protecție, atâta timp cât nu expune martorul la o potențială intimare din partea acuzatului.

2.3.3. Personalul specializat de suport pentru martori Instanța poate permite martorului să fie însoțit de o altă persoană în timpul susținerii mărturiei, dacă martorul resimte o tensiune considerabilă sau anxietate. Prezența persoanei însoțitoare este comună de obicei martorilor vulnerabili, în special victime ale infracțiunilor privitoare la viața sexuală sau martorilor copii. Ca și în cazul tuturor măsurilor de suport, persoana însoțitoare trebuie să fie cineva care are doar informații de bază despre probele pe acre martorul le deține și nu trebuie să fie o parte din proces. De obicei, o persoană însoțitoare este un părinte, un profesor, un ofițer de poliție sau un terapeut.

2.3.4. Protejarea martorilor Folosirea ecranelor, cortinelor sau oglinzilor speciale poate fi comandată de către instanță

pentru a proteja martorii și identitatea lor față de inculpat și față de public și media ca mijloc pentru a reduce potențiala intimidare. Ecranele nu ar trebui să împiedice judecătorul, magistrații 10 Idem 95, p.3.

14

și cel puțin un reprezentat legal al fiecărei părți (acuzare și apărare) să vadă martorul și respectiv, martorul să-i vadă pe ei. Folosirea lor afectează dreptul la o confruntare față în față, fără nici oportunitate pentru inculpat de a vedea expresia și atitudinea martorului și de a pune la îndoială credibilitatea acestuia pe baza unor astfel de aparențe. Dreptul apărării de a pune întrebări martorului nu este afectat.

2.4. PROGRAMUL DE PROTECȚIE A MARTORILOR

Programele de protecție a martorilor pot fi definite drept programe reglementate de către

legislație în scopul protecției martorilor și victimelor în cazuri de amenințare gravă care nu pot fi gestionate prin alte măsuri de protecție și acolo unde mărturiile martorilor au o semnificație specială (reprezintă mărturii cruciale pentru procesul penal). Unități speciale de poliție și noi autorități legale care decid cu privire la includerea anumitor persoane în cadrul programelor de protecție fac parte integrantă din acest sistem de protecție. Autorități care decid cu privire la cine poate să fie inclus într-un program de protecție, în funcție de legislația fiecărei țări sunt reprezentate de către comisii speciale, procurori șefi sau miniștrii de interne.

Programele de protecție a martorilor sunt definite ca măsuri de protecție fizică și tehnică a martorului, relocare temporară sau permanentă în cadrul aceleași țări sau în străinătate, precum și măsuri temporare sau permanente de ascundere a identității. Ca o regulă includerea în cadrul unui asemenea program trebuie să fie văzută ca o ultimă măsură și trebuie să fie definite în mod clar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi inclusă în program, precum și infracțiunile pentru care programul a fost creat. O condiție de bază de includerea într-un asemenea program o reprezintă voluntariatul, mai exact martorul trebuie să intre în program voluntar, în baza acordului acestuia liber exprimat. Din punct de vedere al statului, condiția de bază este aceea ca mărturia și probele oferite de către martor să fie de o importanță crucială pentru procesul penal.

2.5. MĂSURI ALTERNATIVE DE PROTECȚIE

2.5.1. Asistența martorilor Asistența martorilor trebuie să fie distinctă de protecția martorilor, deoarece scopul

acesteia nu este de a proteja fizic securitatea persoanelor, ci de a obține o acuzare eficientă și a evita o revictimizare a martorului în timpul procesului (cu alte cuvinte, victimizarea care apare nu ca o acțiune directă a infracțiunii, dar prin răspunsul instituțiilor și persoanelor către victime). Asistența martorului include măsuri precum: informarea acestuia cu privire la ce să se aștepte și care sunt principalele aspecte ale unui proces penal până la suportul psihologic pentru a minimiza stresul datorat participării în proces și suport financiar pentru transport, cazare și alte tipuri de asistență.

Asistența se aplică la toate nivelele unui caz, dar nu trebuie să includă discuții sau repetiții ale mărturiei martorului sau altfel spus, pregătirea martorului înainte de proces. Serviciile de asistență ar trebui să fie implementate de către profesioniști care își desfășoară activitatea independent de poliție sau procurori.

2.5.2. Autoprotecția Există situații în care datorită lipsei unui program de protecție sau refuzului martorului de

a accepta protecția, martorilor li se poate oferi suport pentru a se proteja singuri. În cazul în care

15

pericolul este scăzut, o sumă de bani poate fi oferită martorilor pentru a-i ajuta să se mute. Acest lucru va avea loc în interiorul aceleiași țări și reprezintă o alternativă viabilă includerii într-un program de protecție. Poliția sau unitatea de protecție a martorilor pot sprijini și ajuta cu mutarea, dar nu își asumă nici responsabilitate și nu se încheie nici un document formal.

CAPITOLUL III STANDARDE EUROPENE ȘI INTERNAȚIONALE ÎN

DOMENIUL PROTECȚIEI MARTORILOR

3.1. INSTRUMENTE LEGALE LA NIVEL EUROPEAN

3.1.1 Convenții Europene Conform Convenției penale privind corupția11 (Art. 22 - Protecția colaboratorilor

justiției și a martorilor) și raportului explicativ, statele sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a asigura o protecție efectivă și corespunzătoare colaboratorilor justiției și martorilor, care furnizează informații referitoare la infracțiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autoritățile însărcinate cu investigații sau urmăriri, precum și martorilor care depun mărturie cu privire la astfel de infracțiuni.

Cea mai cunoscută Convenție multilaterală și, prin natura lucrurilor, cel mai frecvent utilizată de România este Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală12. Bătrâna Convenție a Consiliului Europei este aplicată de România în relația cu celelalte 45 de state membre ale Consiliului Europei, dar și cu statele nemembre care au ratificat-o.

3.1.2. Recomandări ale Consiliului Europei Recomandarea nr. R(85)11 privind poziția victimei în cadrul dreptului penal și al

procedurii penale13 a fost probabil primul instrument legal european care a recunoscut importanța încrederii acordate victimei în cadrul procesului penal și a încurajat cooperarea cu victima, în special în calitatea ei de martor. Se recomandă inter alia ca în toate fazele procedurii, audierea victimei să se desfăşoare într-o manieră care să ţină seama pe deplin de situaţia sa personală, de drepturile şi demnitatea sa.

Recomandarea nr. R(97)13 privind intimidarea martorilor și drepturile apărării14 este probabil cel mai important și mai cuprinzător instrument legal în domeniul protecției martorilor și oferă linii directoare clare cu privire la protecția martorilor, în general și cu privire la martorii aflați sub amenințare, în special.

11 A fost adoptată la Strasbourg la data de 27.01.1999 și ratificată de România prin Legea nr. 27/16.01.2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 65/30.01.2002 (Criminal Law Convention on Corruption - CETS No. 173). 12 Convenţia europenă de asistenţă judiciară în materie penală (European Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters - CETS No. 30), adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 şi Protocolul Adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978 au fost ratificate de România prin Legea nr. 236/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 270/11 iunie 1999. Legea nr. 211/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 618/30.11.2000, aprobă Ordonanța de Urgenţă a Guvernului nr. 90/1999 care modifică art. 4 din Legea nr. 236/1998. 13 A fost adoptată de Comitetul de Miniştri pe 28 iunie 1985, la cea de-a 387-a întâlnire a delegaților miniştrilor (Recommendation No. R(85)11 of the Committee of Ministers to member states on the Position of the Victim in the Framework of Criminal Law and Procedure). 14 A fost adoptată de către Comitetul de Miniştri pe 10 septembrie 1997 la cea de-a 600-a întâlnire a delegaților miniștrilor (Recommendation No. R(97)13 of the Committee of Ministers to member states concerning intimidation of witnesses and the rights of defence);

16

Recomandarea nr. R(2001)11 privind principiile directoare în lupta împotriva criminalității organizate15 încurajează statele să furnizeze măsuri nonprocedurale de protecție, martorilor și colaboratorilor justiției, care au oferit sau au acceptat să ofere informații sau să depună mărturie cu privire la infracțiuni de crimă organizată.

Recomandarea nr. R(2005)9 privind protecția martorilor și colaboratorilor justiției16 este cel mai recent instrument legal în domeniul protecției martorilor adoptat de Consiliul Europei și a apărut ca rezultat al propunerii Comitetului de Experți privind protecția martorilor și a colaboratorilor justiției.

3.1.3. Uniunea Europeană Prin intermediul Rezoluției Consiliului Uniunii Europene privind protecția martorilor

în cadrul luptei împotriva criminalității organizate internaționale17, Statele Membre sunt invitate: A. să garanteze o protecţie corespunzătoare a martorilor ţinând cont de următoarele orientări: 2. astfel de martori trebuie să fie protejaţi împotriva tuturor formelor de ameninţare, presiune sau intimidare, directe sau indirecte; 3. statele membre trebuie să asigure protecţia corespunzătoare şi efectivă a martorilor înainte, pe parcursul şi în urma procesului, în cazul în care autorităţile competente consideră necesar acest lucru; 4. această protecţie trebuie să fie garantată şi părinţilor, copiilor sau altor rude apropiate ale martorilor, dacă este necesar, în scopul evitării tuturor formelor de presiune indirectă; 7. în cazul unei ameninţări deosebit de grave, poate fi autorizată schimbarea identităţii martorului şi, dacă este necesar, a rudelor sale apropiate; 8. una dintre formele de protecţie care poate fi luată în considerare este posibilitatea depunerii mărturiei într-un alt loc decât cel unde se găseşte persoana aflată sub urmărire prin utilizarea, dacă este necesar, a metodelor audio-vizuale, cu condiţia respectării principiului de opozabilitate, în interpretarea dată acestuia de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; B. să faciliteze asistenţa judiciară în acest domeniu, chiar şi în lipsa oricăror dispoziţii în acest sens în legislaţia statului căruia i se adresează această cerere, cu excepţia cazului în care acceptarea cererii ar veni în contradicţie cu principiile generale de drept din statul respectiv.

3.2. RECOMANDĂRI INTERNAȚIONALE

3.2.1. Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

și Protocoale conexe În temeiul art. 24 din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității

transnaționale organizate18, fiecare stat parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri 15 A fost adoptată de Comitetul de Miniştri pe 19 septembrie 2001, la cea de-a 765-a întâlnire a delegaților miniştrilor (Recommendation No. R(2001)11 of the Committee of Ministers to member states concerning guiding principles on the fight against organized crime). 16 A fost adoptată de către Comitetul de Miniştri pe 20 aprilie 2005 la cea de-a 924-a întâlnire a reprezentanților miniștrilor (Recommendation No. R (2005)9 of the Committee of Ministers to member states on the protection of witnesses and collaborators of justice). 17 Rezoluția 95/C 327/04 a fost adoptată de Consiliul Uniunii Europene la data de 23 noiembrie 1995 (Council Resolution on the protection of witnesses in the fight against international organized crime).

17

corespunzătoare pentru a asigura o protecție eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun mărturie privind infracțiunile prevăzute de prezenta Convenție și, în caz de nevoie, a părinților lor și a altor persoane apropiate (art. 4, alin.1).

Conferința Membrilor la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, la cea de-a doua sesiune care a avut loc la Viena între 10-21 octombrie 2005, identifica protecția martorilor ca fiind unul din domeniile care vor fi utilizate pentru revizuirea periodică a stadiului implementării Convenției și Protocoalelor conexe (CTOC/COP/2005/8, partea I, decizia 2/1, 2/3 și 2/4).

3.2.2. Tribunalele și Curțile Penale Internaționale La nivel internațional este evident că martorii nu sunt mai puțin importanți pentru

succesul activității Curții Penale Internaționale și a altor instanțe și tribunale speciale.19 Statutul Curții Penale Internaționale adoptat la Roma20 conține prevederi importante pentru protecția victimelor și martorilor. În temeiul art. 68, alin. 1, Curtea ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja securitatea, bunăstarea fizică şi psihologică, demnitatea şi respectarea vieţii private a victimelor şi martorilor. Mai mult, jurisprudența Curții Penale Internaționale a interpretat Statutul de la Roma, în linii mari cu privire la cine are dreptul la protecție.

Stabilirea în 1990 de către Consiliul de Securitate al ONU a Tribunalului Penal Internațional pentru urmărirea penală a persoanelor responsabile de acte de genocid și alte încălcări grave ale dreptului internațional umanitar comise pe teritoriul Ruandei și a cetățenilor ruandezi responsabili de genocid și alte asemenea încălcări comise pe teritoriul statelor vecine între 1 ianuarie 1994 și 31 decembrie 1994 și a Tribunalului Penal Internațional pentru pedepsirea persoanelor responsabile de violări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu 199121, au fost unii din pașii foarte importanți făcuți pentru a se asigura că încălcarea dreptului umanitar internațional, cum ar fi genocidul, crimele de război, crimele împotriva umanității nu vor rămâne nepedepsite.

3.2.3. Alte convenții și tratate în materie Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției22, art. 32, face referire la protecția

martorilor, experților și a victimelor. Astfel, în temeiul art. 32, alin. 1 din Convenție, fiecare stat parte ia, conform sistemului său juridic intern și în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protecție eficace împotriva eventualelor acte de represalii

18 Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000 au fost ratificate de România prin Legea nr. 565/16 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 813/8 noiembrie 2002 (United Nations Convention against Transnational Organized Crime, adopted by General Assembly resolution No. 55/25) 19 Camerele Extraordinare ale Curții din Cambodgia („The Extraordinary Chambers in the Courts of Cambodgia”), Tribunalul Penal Internațional pentru Ruanda („The International Criminal Tribunal for Rwanda”), Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (ICTY), Tribunalul Special pentru Sierra Leone („The Special Court for Sierra Leone”) și Tribunalul Special pentru Liban („The Special Tribunal for Lebanon”). 20 Statutul Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998, ratificat de România prin Legea nr. 111/13 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 211/28 martie 2002. 21 Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 808/22.02.1993 și nr. 827/25.05.1993. 22 Numită şi Convenţia de la Merida a fost adoptată la New York la 31 octombrie 2003 și ratificată de România prin Legea nr. 365/15 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 903/05 octombrie 2004 (United Nations Convention against Corruption – adopted by the General Assembly by Resolution No. 58/4). A intrat în vigoare în 14 decembrie 2005. Până în prezent a fost semnată de peste 140 state.

18

sau de intimidare a martorilor și experților care depun mărturie referitor la infracțiunile prevăzute în prezenta convenție și, dacă este cazul, a rudelor și a altor persoane apropiate.

Comisia pentru Prevenirea Criminalității și Justiției Penale din cadrul Consiliului Economic și Social, prin Rezoluția 2005/1623 încurajează statele membre să facă schimb de experiență și informații cu privire la măsurile luate pentru a asigura o protecție eficientă a martorilor în cadrul procesului penal, care implică criminalitatea organizată națională și transnațională, precum și pentru rudele și alte persoane apropiate martorilor.

CAPITOLUL IV PREZENTAREA SISTEMULUI DE PROTECȚIE A MARTORILOR ÎN ROMÂNIA

4.1. LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ PRIVIND PROTECȚIA MARTORILOR

Constituția României24 garantează accesul liber la justiție al tuturor cetățenilor, precum și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil (art. 21).

Prevederile din legea fundamentală au fost preluate și implementate pe larg în C.pen. și C.proc.pen.. Astfel, Noul C.proc.pen. are drept scop esențial crearea unui cadru legislativ modern în materie procesual penală, care să răspundă pe deplin imperativelor funcționării unei justiții moderne, adaptate așteptărilor sociale, precum și necesității creșterii calității acestui serviciu public.

Codul Penal25 prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

Conform Legii privind organizarea și funcționarea Poliției Române26, Poliția Română face parte din Ministerul de Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii. Printre atribuțiile Poliției Române, putem menționa și asigurarea protecției martorului, informatorului și a victimei (art. 26, alin. 1, pct. 11). După cum rezultă, poliţiei îi revine sarcina de a pune în practică măsurile de protecţie ce trebuie aplicate în cauzele în care sunt victime, martori sau se lucrează cu informatori.

Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 964/28 decembrie 2002. Prin Hotărârea nr. 760/2004 se aprobă Regulamentului de aplicare a Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor

2.2. MĂSURI PROCEDURALE DE PROTECȚIE A MARTORILOR

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, odată cu acordarea statutului de

martor ameninţat sau martor vulnerabil, procurorul și respectiv, instanța pot dispune una sau mai multe dintre măsurile de protecţie prevăzute la art. 126, art. 127 și art.128. 23 Referitoare la acțiunile care pot fi întreprinse împotriva criminalității organizate transnaționale: protecția martorilor (Action against transnational organized crime: protection of witnesses). 24 Constituţia României actualizată şi republicată în Monitorul oficial nr. 767/31 octombrie 2003. 25 Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510/ 2009, în vigoare de la 1 februarie 2014; 26 Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305/09 mai 2002.

19

Următoarele măsuri de protecție pot fi aplicate martorului amenințat sau martorului vulnerabil, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății: supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare; însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în

cursul deplasărilor; protecţia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna

declarația sa și respectiv, sub care acesta va depune mărturie; audierea și respectiv, ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de

judecată, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea şi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente. 4.3. PROGRAMUL DE PROTECȚIE A MARTORILOR

4.3.1. Legislație Legea privind protecția martorilor27 reglementează asigurarea protecției și asistenței

martorilor a căror viață, integritate corporală sau libertate este amenintață ca urmare a deținerii de către aceștia a unor informații ori date cu privire la săvârșirea unor infracțiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze organelor judiciare și care au un rol determinant în descoperirea infractorilor și în soluționarea unor cauze.

4.3.2. Oficiul Național pentru Protecția Martorilor Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor (O.N.P.M) este o structură, la nivel de

direcție, în cadrul Ministerului de Interne şi în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române.

4.3.3. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor Organul de cercetare penală (în faza urmăririi penale) şi procurorul (în faza judecăţii) pot

solicita procurorului, respectiv instanţei, includerea în Program a unui martor, a unui membru de familie al acestuia sau a unei persoane apropiate, după caz, formulând propuneri motivate în acest sens.

Includerea unei persoane în Program se poate realiza numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii (art. 4, alin. 1): persoana are calitatea prevăzută la art. 2 lit. a), d) sau e); persoana se află în stare de pericol, în sensul art. 2 lit. b); există o propunere motivată din partea organelor abilitate.

În cazul în care este de acord cu propunerea, procurorul sau instanţa va comunica O.N.P.M. ordonanţa, respectiv încheierea de includere a persoanei respective în Program, iar O.N.P.M. va lua toate măsurile necesare în vederea elaborării şi implementării schemei de sprijin.

Încetarea Programului se dispune de procuror prin ordonanţă sau de către instanţă prin încheiere.

27 Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 964/28 decembrie 2002. Prin Hotărârea nr. 760/2004 se aprobă Regulamentului de aplicare a Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

20

3.3.4. Măsuri de protecție și asistență În cadrul schemei de sprijin pot fi prevăzute, singure sau cumulat, următoarele măsuri de

protecţie28: a) protecţia datelor de identitate a martorului protejat; b) protecţia declaraţiei acestuia; c) ascultarea martorului protejat de către organele judiciare, sub o altă identitate decât cea

reală sau prin modalităţi speciale de distorsionare a imaginii şi vocii se face în condițiile C.proc.pen.;

d) protecţia martorului aflat în stare de reţinere, arestare preventivă sau în executarea unei pedepse privative de libertate, în colaborare cu organele care administrează locurile de deţinere;

e) măsuri sporite de siguranţă la domiciliu (supravegherea sau paza domiciliului ori a reședinței martorului protejat se dispun, la propunerea motivată a O.N.P.M., de conducerea IGPR), precum şi de protejare a deplasării martorului la şi de la organele judiciare (se realizează de O.N.P.M. prin personalul propriu sau în situația în care O.N.P.M. nu dispune de mijloace suficiente, protejarea deplasărilor martorilor se realizează în colaborare cu structurile specializate centrale sau locale ale Poliției Române);

f) schimbarea domiciliului (O.N.P.M., cu sprijinul autorităților publice centrale și locale, desfășoară activități de identificare a unor spații de locuit corespunzătoare);

g) schimbarea identităţii (Procedurile de schimbare a domiciliului şi a identităţii, precum şi procedurile de emitere a noilor documente de identitate, respectiv a altor documente ale persoanei care a devenit martor protejat, se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor sau, după caz, prin ordin comun al miniştrilor de resort);

h) schimbarea înfăţişării. Protecţia martorului aflat în stare de reţinere, arestare preventivă sau în executarea unei

pedepse privative de libertate este o măsură de protecţie extraprocedurală, care nu trebuie confundată cu protecţia martorului realizată prin măsuri procesuale: reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea sau arestarea preventivă. Această măsură de protecţie se referă şi la persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză şi se află în arest preventiv ca urmare a măsurii reţinerii sau a măsurii arestării preventive.

Măsurile de asistenţă29 sunt: a) reinserţia în alt mediu social; b) recalificarea profesională; c) schimbarea sau asigurarea locului de muncă; d) asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă.

4.3.5. Alte prevederi

În cazul străinilor incluși în Programul de protecție H.G. nr. 760 din 2004 menționează faptul că aceștia pot beneficia de oricare dintre măsurile de protecţie şi de asistenţă prevăzute de Legea nr. 682/2002, cu excepţia măsurii de schimbare a identităţii, pentru aplicarea căreia se colaborează, în condiţiile legii, cu autorităţile competente ale statului ai cărui cetăţeni sunt. Totodată, în vederea asigurării şederii străinilor incluşi în Program pe teritoriul României, 28 Măsurile de protecție (art. 12, alin. 2 din Legea nr. 682/2002) prevăzute în schema de sprijin sunt detaliate pentru fiecare caz în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 682/2002 (art. 20 - 26 din Hotărârea nr. 760/2004). 29 Măsurile de asistență (art. 12, alin. 3 din Legea nr. 682/2002) prevăzute în schema de sprijin sunt detaliate pentru fiecare caz în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 682/2002 (art. 27 din Hotărârea nr. 760/2004).

21

O.N.P.M., cu sprijinul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, al Autorităţii pentru străini şi, după caz, al Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, asigură îndeplinirea de către aceştia a condiţiilor prevăzute de lege în acest sens.

CAPITOLUL V DREPT COMPARAT PRIVIND LEGISLAȚIA ÎN MATERIA PROTECȚIEI MARTORILOR ÎN STATELE DIN SE EUROPEI

5.1. REPUBLICA BULGARIA

5.1.1. Legislația națională privind protecția martorilor Sistemul privind protecția martorilor și a persoanelor aflate sub amenințare din Republica Bulgaria garantează protecția lor prin: protecția de bază, protecția procedurală și protecția nonprocedurală, care sunt puse în aplicare prin Programul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare. Instrumentele legale în domeniul protecției martorilor sunt:

- Constituția - Codul Penal - Codul de Procedură Penală - Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne - Legea privind protecția persoanelor aflate sub amenințare - Alte legi și acte normative în vigoare.

5.1.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor Statutul de martor protejat combină regulile generale care definesc statutul de martor în

general cu regulile speciale care se aplică numai în cazul martorilor protejați. Regulile generale definesc persoanele care nu pot avea calitatea de martor sau care pot refuza să depună mărturie, drepturile și obligațiile martorilor și circumstanțele în care aceștia pot refuza depunerea mărturiei.

Măsurile procedurale de protecție din cadrul procesului penal pot fi puse în aplicare numai dacă existe motive întemeiate. Art. 123, alin. 1 din C.proc.pen. arată faptul că procurorul sau judecătorul, la solicitarea martorului sau cu acordul acestuia, dacă constată că viața, sănătatea sau proprietatea martorului, a familiei acestuia sau a persoanelor apropiate sunt sau pot fi puse în pericol ca urmare a mărturiei depuse de către acesta, vor lua măsuri de protecție. Oferirea protecției martorului în cadrul procesului penal are drept scop ca acesta să poată depună mărturie în mod liber, fără a se simți amenințat sau forțat în niciun fel, astfel încât mărturia sa să

22

nu fie influențată. O mărturie onestă și de încredere contribuie la realizarea unui proces penal corect și eficient și este de cele mai multe ori decisivă în vederea probării activităților criminale și condamnării cu succes a infractorilor.

5.2. REPUBLICA SERBIA

5.2.1. Legislația națională privind protecția martorilor În Republica Serbia, protecția martorilor este furnizată atât prin intermediul măsurilor

procedurale, cât și nonprocedurale. Măsurile procedurale se regăsesc în C.proc.pen., iar cele nonprocedurale sunt reglementate prin Legea privind programul de protecție al participanților în cadrul procedurilor penale. Protecția generală se regăsește în Legea privind organizarea și jurisdicția autorităților guvernamentale în cadrul procedurilor penale cu privire la crimele de război, Legea Poliției și alte legi.

Conform C.proc.pen. al Republicii Serbia30, măsurile procedurale de protecție sunt: măsuri de prevenire și detenție; măsuri referitoare la gestionarea procedurilor penale; măsuri procedurale pentru protecția martorilor; audierea specială a diferitelor categorii de martori.

5.2.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor Legat de protecția martorilor, C.proc.pen. din 2011 introduce câteva modificări în cadrul

Capitolului VII Mijloacele de probă și Subcapitolului 2 Modalități de obținere a probelor. Codul de Procedură Penală prevede următoarele modalități de audiere a martorilor

vulnerabili (art. 104): Martorul vulnerabil poate fi audiat doar prin intermediul autorității responsabile cu

derularea procedurilor, care va trata martorul cu o grijă specială, străduindu-se să evite posibilele consecințe negative pe care procedurile penale le-ar exercita asupra personalității, stării fizie și psihice a martorului. Astfel, audierea se va face în prezența unui psiholog, asistent social sau alt specialist desemnat de către autoritatea responsabilă cu derularea procedurilor;

în cazul în care autoritatea responsabilă cu derularea procedurilor decide să audieze un martor vulnerabil folosindu-se de dispozitivele tehnice pentru transmiterea imaginii și sunetului, audierea se va desfășura fără a fi prezenți în aceeași cameră cu martorul alte părți sau alți participanți din cadrul procesului penal;

un martor vulnerabil poate să fie audiat în locuința lui sau într-o altă locație sau instituție care deține personal calificat pentru examinarea persoanelor vulnerabile;

un martor vulnerabil nu poate fi confruntat cu inculpatul, cu excepția cazului în care inculpatul solicită acest lucru și autoritatea responsabilă cu derularea procedurilor acceptă cererea acestuia ținând cont de nivelul de vulnerabilitate al martorului și de dreptul acestuia la apărare.

5.3. REPUBLICA CROAȚIA

5.3.1. Legislația națională privind protecția martorilor Sistemul pentru protecția martorilor din Republica Croația este divizat în:

30 Codul de Procedură Penală al Republicii Serbia, publicat în Monitorul Oficial nr. 46/2006, nr. 72/2011.

23

- protecția de bază; - protecția procedurală; - protecția oferită prin intermediul Programului de Protecție a Martorilor.

Instrumentele legale în domeniul protecției martorilor în Republica Croația sunt: - Constituția - Codul Penal - Codul de Procedură Penală - Legea privind poliția - Legea privind protecția martorilor - Legea privind instanțele pentru minori - Legea privind protecția persoanelor fără discernământ - Legea privind organizarea și funcționarea Biroului pentru Prevenirea Corupției și a

Criminalității Organizate (BPCCO) - Legea privind organizarea și funcționarea Biroului Procurorului General - Alte legi și acte normative în vigoare.

5.3.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor Noul Cod de Procedură Penală, intrat în vigoare în 2009 armonizează măsurile

procedurale de protecție a martorilor și victimelor cu recomandările Consiliului Europei, precum și cu celelalte instrumente internaționale. Acesta face distincție între diferitele categorii de martori, precum, martorii aflați în stare de pericol, martorii vulnerabili și prezintă măsurile generale de protecție. De asemenea, diferențiază între măsurile procedurale ce pot fi aplicate în faza preliminară judecății și măsurile din timpul audierii.

Măsurile procedurale privind protecția martorilor reprezintă totalitatea măsurilor generale de protecție și pot fi împărțite în următoarele categorii:

măsuri preventive și de reținere; măsuri generale (acceptarea persoanelor în cadrul instanței, măsuri cu privire la

audiere, etc.); măsuri procedurale pentru protecția martorilor; examinarea martorilor vulnerabili.

5.4. REPUBLICA MUNTENEGRU

5.4.1. Legislația națională privind protecția martorilor În Republica Muntenegru, protecția martorilor se realizează prin: protecția de bază,

protecția procedurală și protecția nonprocedurală. Instrumentele legale care guvernează această problematică sunt:

- Codul Penal - Codul de Procedură Penală - Legea privind protecția martorilor - Legea poliției - Legea privind organizarea și funcționarea Agenției pentru Securitatea Națională.

24

5.4.2. Măsuri procedurale de protecție Măsurile procedurale pentru protecția martorilor sunt reglementate prin Codul de

Procedură Penală, punctul 5 Martorii, art. 107 – 132. Astfel, art. 121 prevede modalități speciale de participare și audiere a martorilor în cadrul unui proces penal, respectiv:

1. audierea martorilor utilizând un pseudonim; 2. audierea martorilor utilizând asistența oferită de dispozitivele tehnice (pereți de protecție,

distorsionarea vocii, dispozitive pentru transmiterea imaginii și a sunetului).

5.5. REPUBLICA ALBANIA

5.5.1. Legislația națională privind protecția martorilor Sistemul privind protecția martorilor și colaboratorilor justiției din Republica Albania

garantează protecția lor într-o manieră progresivă prin: protecția de bază, protecția procedurală și protecția nonprocedurală, care sunt puse în aplicare prin Programul pentru Protecția Martorilor și Colaboratorilor Justiției. Instrumentele legale în domeniul protecției martorilor și colaboratorilor justiție sunt:

- Constituția - Codul Penal - Codul de Procedură Penală - Legea privind organizarea și funcționarea poliției naționale - Legea privind protecția martorilor și a colaboratorilor justiției - Legea referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor privind infracțiunile grave - Legea privind organizarea și funcționarea parchetelor - Legea privind organizarea și funcționarea poliției judiciare - Legea privind prevenirea și combaterea criminalității organizate - Alte legi și acte normative în vigoare.

5.5.2. Măsuri procedurale de protecție Conform art.157, alin. 1 din Codul de Procedură Penală - Martorul are obligația de a

apărea în fața instanței, de a respecta dispozițiile acesteia și de a spune adevărul. Conform alin. 2 al aceluiași articol – Martorul nu poate fi forțat să depună mărturiile cu privire la aspecte care l-ar putea incrimina..

Protecția martorilor și a colaboratorilor justiției trebuie să fie realizată într-un mod specific de obținere a mărturiei, prin reguli speciale privind participarea acestora în cadrul procesului penal, garantând că măsuri de protecție sunt puse în aplicare prin intermediul programului de protecția a martorilor și a colaboratorilor justiției. Această modalitate specială de cooperare dintre agențiile de aplicare a legii, de obținere a mărturiei și participare a martorului în cadrul procesului este reglementată prin prevederi speciale ale Codului de Procedură Penală care stipulează anonimitatea parțială sau totală a martorilor.

5.6. REPUBLICA MACEDONIA

5.6.1. Legislația națională privind protecția martorilor Instrumentele legale în domeniul protecției martorilor în Republica Macedonia sunt:

- Legea privind procedura penală; - Legea penală;

25

- Legea privind protecția martorilor; - Legea privind punerea în aplicare a sancțiunilor; - Legea privind afacerile interne; - Legea privind prevenirea corupției.

5.6.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor Măsurile procedurale de protecție care pot fi aplicate martorului aflat în pericol în cadrul

procedurii preliminare sunt: folosirea unui pseudonim; aplicarea unei modalități speciale de examinare (Acuzatul sau apărarea lui și partea

vătămată sau avocatul părții vătămate nu vor fi prezenți în timpul examinării martorului aflat în pericol);

martorului aflat în pericol nu îi va fi pusă nicio întrebare care direct sau indirect i-ar putea dezvălui identitatea, reședința, angajatorul sau membrii familiei; Oricare persoană care a dobândit informații de la martorul aflat sub amenințare, indiferent

de circumstanțe este obligat să le păstreze ca și informații clasificate. Măsurile procedurale de protecție care pot fi aplicate martorului aflat în pericol în cadrul audierii principale sunt: procurorul emite propunerea privind aplicarea unei modalități speciale de examinare în

scris și o pune într-un plic sigilat pentru a fi înmânată judecătorului împreună cu prezentarea rechizitorului;

instanța trebuie să se pronunțe asupra propunerii procurorului în termen de maxim 48 de ore de la primirea propunerii;

în cazul în care instanța aprobă propunerea, procurorul va stabili pseudonimul martorului aflat în pericol prin emiterea unei decizii, în cazul în care el nu a fost stabilit până atunci și de asemenea va stabili modalitatea specială de examinare;

5.7. REPUBLICA BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA

5.7.1. Legislația națională privind protecția martorilor Reglementări privind protecția martorilor se regăsesc în următoarele documente:

- Constituția BiH - Codul Penal - Codul de Procedură Penală - Legea privind Programul de Protecție a Martorilor în BiH - Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili.

5.7.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor Sistemul de protecție a martorilor din BiH este reglementat și divizat între reglementările

de la nivelul Entităților și cele de la nivel statal. În acest context, măsurile procedurale de protecție a martorilor și victimelor de la nivel statal sunt reglementate prin următoarele documente:

- Codul de Procedură Penală al BiH; - Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili.

26

CAPITOLUL VI PARTICULARITĂȚI ALE PROGRAMULUI DE PROTECȚIE A MARTORILOR ÎN STATELE DIN SE EUROPEI

6.1. REPUBLICA BULGARIA

6.1.1. Legislație Legea privind protecția persoanelor aflate sub amenințare în cadrul procesului penal31

oferă condițiile și descrie procedura privind protejarea, în numele statului, a persoanelor amenințate în cadrul unui proces penal, precum și protejarea oricăror altor persoane aflate în legătură directă cu acestea, care nu pot fi protejate prin mijloacele prevăzute de C.proc.pen..

Obiectul acestei legi este reprezentat de sprijinul pe care această lege îl aduce luptei împotriva infracțiunilor grave și a criminalității organizate prin asigurarea securității persoanelor, a căror probe, explicații sau informații sunt de importanță esențială pentru procesul penal.

6.1.2. Biroul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare În conformitate cu prevederile art. 14, în cadrul Ministerului de Justiție se va stabili un

departament special denumit, Biroul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare. Biroul nu poate dezvălui informații cu privire la Programul de protecție și are obligația de

a prezenta periodic Consiliului rapoarte cu privire la cheltuielile efectuate cu Programul de protecție (art. 14, alin 6).

6.1.3. Consiliul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare În conformitate cu prevederile art. 13 al prezentei legi, Consiliul pentru protecția

persoanelor aflate sub amenințare reprezintă organismul responsabil pentru implementarea Programului de protecție, fiind organizat în cadrul Ministerului de Justiție. Componența Consiliului este următoarea:

- Președinte – Ministrul Justiției;

31 Legea privind protecția persoanelor aflate sub amenințare în cadrul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 103/2004 și nr. 82/2006.

27

- Membrii – adjunctul ministrului Justiției; adjunctul ministrului de Interne; adjunctului Președintelui Curții de Apel; adjunctul Procurorului General; adjunctul Directorului Serviciului Național de Investigații.

Consiliul se va întruni cel puțin odată la 3 luni sau în termen de 3 zile de la submiterea propunerii de includere în Program. Membrii au obligația de a păstra secretul cu privire la toate activitățile Consiliului legate de Programul de Protecție.

6.1.4. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor În conformitate cu prevederile art. 15 al legii în cauză, la solicitarea persoanei

amenințate, a organului de urmărire penală, a procurorului sau a șefului unității de reținere sau detenție, procatorul regional sau judecătorul care instrumentează cauza vor înainta o propunere de includere în Program către Consiliul de Protecție.

În termen de 3 zile de la primirea solicitării, procurorul regional sau judecătorul cauzei pot înainta o propunere motivată Consiliului pentru includerea în Program sau pot refuza justificat înaintarea acesteia.

Propunerea de încetare a Programului poate să fie efectuată de Biroul de Protecție, procurorul regional, judecătorul care instrumentează cauza sau matorul protejat prin intermediul persoanei de legătură.

6.1.5. Măsuri de protecție Legea prevede cinci tipuri de măsuri de protecție (art. 6, alin.1):

1. protecția fizică; 2. protecția proprietății; 3. relocarea temporară într-un loc sigur; 4. schimbarea reședinței, a locului de muncă sau școlii sau schimbarea locului de deținere

în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa cu închisoarea; 5. schimbarea identității.

6.2. REPUBLICA SERBIA

6.2.1. Legislație Legea privind Programul de Protecție pentru participanții la procedurile penale32

prevede o formă specială de protecție nonprocedurală a participanților la procedurile penale, respectiv, punerea în aplicare a Programului de Protecție, reglementează condițiile și procedura pentru prelungirea protecției și asistența acordată participanților la procedurile penale și persoanelor apropiate lor care se confruntă cu o amenințare asupra vieții, sănătății, integrității fizice, libertății sau proprietății, ca urmare a depunerii mărturiei sau oferirii de informații importante pentru a dovedi o infracțiune.

Informațiile cu privire la Programul de Protecție sunt confidențiale și constituie secret oficial, mai mult, astfel de informații nu pot să fie divulgate de căte alte persoane, față de care acestea devin disponibile.

32 Legea privind Programul de Protecție pentru participanții la procedurile penale, publicată în Monitorul Oficial nr. 85/2005.

28

6.2.2. Unitatea de Protecție Unitatea de Protecție este o unitate de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne care implementează Programul de Protecție și îndeplinește alte atribuții în conformitate cu această lege. Prin implementarea Programului de Protecție, Unitatea va furniza persoanelor protejate asistența economică, psihologică, socială și juridică solicitată.

6.2.3. Comisia pentru implementarea Programului de Protecție Decizia privind includerea, prelungirea, suspendarea și încetarea Programului de

Protecție aparține Comisiei pentru implementarea Programului de Protecție (art. 7). Comisia are în componență trei membri: un judecător din cadrul Curții Supreme de Justiție a Republicii Serbia (numit de către

Președintele Curții Supreme); adjunctul Procurorului General al Republicii Serbia (numit de Procurorul General); șeful Unității de Protecție.

6.2.4. Procedura de includere, prelungire, suspendare și încetare a programului de protecție

Procurorul de caz, judecătorul sau președintele completului de judecată poate din oficiu sau la solicitarea unuia dintre participanții la procedurile penale să înnainteze Comisiei, o cerere de includere în Programul de Protecție pentru unul din participanții la procesul penal sau persoanei apropiate lui. După finalizarea procesului penal, solicitarea menționată mai sus poate să fie transmisă și Unității de Protecție.

6.2.5. Măsuri de protecție Prin intermediul Programului de Protecție pot fi aplicate următoarele măsuri (art. 14, art.

16-18, art. 20): protecția fizică a persoanelor și proprietății; schimbarea reședinței sau relocarea la altă instituție din sistemul penitenciar; ascunderea informațiilor privind identitatea și proprietatea; schimbarea identității.

6.3. REPUBLICA CROAȚIA

6.3.1. Legislație Legea privind protecția martorilor33 prezintă măsurile nonprocedurale de protecția a

persoanelor aflate în stare de pericol sau a persoanelor apropiate acestora a căror viață, sănătate, integritate corporală, libertate sau a căror proprietate se află în pericol datorită calității de martor pe care aceștia o au în cadrul procesului penal.

Legea privind protecția martorilor definește în art. 2 noțiunea de persoană aflată în pericol, drept martorul sau oricare altă persoană a cărei includere în programul de protecție este justificată datorită posibilității existenței unui pericol la adresa vieții, sănătății, integrității corporale, libertății sau proprietății drept urmare a informațiilor cruciale oferite în cadrul procesului penal.

33 Legea privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 163/16.10.2003.

29

6.3.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor În conformitate cu art. 9, Unitatea pentru Protecția Martorilor organizează și

implementează programul de protecție, organizează și implementează măsurile urgente și desfășoară alte activități necesare pentru protecția persoanelor aflate în pericol. Unitatea decide în mod independent cu privire la măsurile de protecție ce urmează să fie implementate, cu excepția măsurii de schimbare a identității. În cazul în care persoana protejată se află într-un penitenciar sau unitate de reținere, unitatea de protecție are obligația să coopereze cu unitatea responsabilă pentru administrarea acelui loc de detenție în vederea implementării măsurilor de protecție.

6.3.3. Comisia În conformitate cu art. 4, Comisia este formată din 5 membrii, astfel: - un reprezentant al Înaltei Curți de Justiție al Republicii Croația; - un reprezentant al Procurorului General; - un reprezentant al Administrației Penitenciarelor; - un reprezentant al poliției naționale; - precum și șeful Unității de Protecție.

6.3.4. Procedura de includere, întrerupere și încetare a programului de protecție a

martorilor La propunerea persoanei aflate în pericol sau a unui procuror, Procurorul General poate

înainta o solicitare de includere în program Comisiei. Simultan, Procurorul General va informa Unitatea de protecție în vederea aplicării măsurilor urgente de protecție dacă situația o impune. Șeful Unității de Protecție va informa Președintele Comisiei și Procurorul General cu privire la toate măsurile întreprinse.

În cazul în care persoana amenințată solicită includerea, direct Procurorului General înainte ca acesta să ia o decizie va solicita procurorului competent înaintarea datelor cu privire la persoana propusă pentru includere. În faza de judecată, judecătorul care instrumentează cauza va solicita Procurorului General includerea unei persoane în programul de protecție. În conformitate cu art. 15 în maxim 3 zile de la data primirii solicitării de includere, Președintele Comisiei va solicita tuturor membrilor o întâlnire ce urmează să aibă loc în maxim 21 de zile de la data solicitării de includere.

După luarea unei decizii, Comisia va informa Procurorul General și Unitatea de protecție cu privire la includerea în program, autorizând în acest sens Unitatea de protecție să intre în contact cu persoana aflată în stare de pericol. În baza autorizării Comisiei, șeful Unității de protecție va încheia un contract (protocol de protecție) cu persoana amenințată și persoana sau persoanele apropiate. Programul de protecție va începe la semnarea acestui contract.

6.3.5. Măsuri de protecție și asistență În conformitate cu art.17, măsurile de protecție sunt următoarele:

1. protecția fizică sau prin mijloace tehnice; 2. relocarea; 3. măsuri de acoperire a identității și proprietății; 4. schimbarea identității.

30

6.4. REPUBLICA MUNTENEGRU

6.4.1. Legislație Legea privind protecția martorilor34 din Republica Muntenegru reglementează condițiile

și procedurile privind protecția și asistența furnizată unui martor, în afara instanței de judecată, atunci când există o teamă întemeiată a acestuia de a depune mărturie în scopul de a aduce dovezi despre infracțiunile penale în legătură cu care protecția poate să fie furnizată prin prezenta lege, pentru că ar expune martorul unui pericol real și unei amenințări serioase cu privire la viața, sănătatea, integritatea coroprală, libertatea și proprietatea sa și pentru că alte măsuri nu sunt suficiente. Protecția și asistența furnizată unui martor în înțelesul paragrafului de mai sus, poate să fie asigurată de asemenea, la solicitarea martorului, și unei persoane apropiate lui (art.1).

6.4.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor Unitatea pentru Protecția Martorilor este o structură specială, organizată în cadrul

Ministerului pentru Afaceri Interne și este responsabilă pentru punerea în aplicare a măsurilor urgente, a Programului de Protecție și a altor sarcini în conformitate cu prezenta lege. Autoritățile statului, organizațiile și alte servicii au obligația de a oferi asistență Unității de Protecție și la solicitarea acesteia să execute orice alte activități care intră în competența lor și care ar putea să fie necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezenta lege (art. 11).

6.4.3. Comisia pentru aplicarea Programului de Protecție a Martorilor Decizia aplicării, încetării, întreruperii sau prelungirii Programului de Protecție revine

Comisiei pentru aplicarea Programului de Protecție a Martorilor, denumită în continuare Comisie.

Comisia are următoarea componență: - un judecător de la Curtea Supremă; - adjunctul Procurorului General; - șeful Unității de Protecție.

6.4.4. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor

Comisia va decide aplicarea programului de protecție la solicitarea Procurorului General. O solicitare pentru includerea în programul de protecție poate să fie depusă de către următoarele persoane (art. 14):

- martorul; - procurorul responsabil de caz; - judecătorul responsabil de caz; - directorul Institutului pentru punerea în aplicare a sancțiunilor penale; - șeful departamentului de poliție criminală.

6.4.5. Măsuri de protecție și asistență Măsurile în baza cărora se asigură protecție martorilor sau persoanelor apropiate sunt

următoarele (art. 27): 1. protecția fizică a persoanelor sau proprietății;

34 Legea privind protecția martorilor nr. 01-1372/2 din 21.10.2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 65/25.10.2004.

31

2. relocarea; 3. ascunderea identității sau a informațiilor cu privire proprietățile persoanei protejate; 4. schimbarea identității.

6.5. REPUBLICA ALBANIA

6.5.1. Legislație Protecția martorilor și a colaboratorilor justiției este reglementată de Legea

nr.10173/22.10.2009, modificată prin Legea nr.10461/13.09.2011. Acest act normativ oferă protecție și asistență martorilor amenințați, a căror viață, sănătate, integritate fizică, libertate sau proprietate sunt supuse unui pericol real, ca urmare a participării lor în cadrul unui proces penal al cărui obiect este reprezentat de infracțiunile comise cu intenție pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de minimum 4 ani. Gravitatea acestor infracțiuni, precum și persoanele care le-au comis trebuie să justifice cheltuielile necesare pentru protejarea unuia sau a mai multor persoane (art. 2).

6.5.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor Organele responsabile pentru pregătirea, analizarea, aprobarea și implementarea

programului de protecție sunt: - Direcția pentru Protecția Martorilor și Colaboratorilor Justiției, denumită în continuare

Direcție; - Comisia pentru analizarea Programului de Protecție a Martorilor și Colaboratorilor

Justiției, denumită în continuare Comisie. Direcția pentru Protecția Martorilor și Colaboratorilor Justiției reprezintă o structură

specială a poliției naționale aflată în cadrul Departamentului de Investigare a Infracțiunilor din cadrul Direcției Generale a Poliției Naționale. Direcția reprezintă organismul responsabil pentru pregătirea, evaluarea și implementarea programului de protecție și își desfășoară activitatea pe întregul teritoriu al Albaniei. Unitatea are propriul buget, separat în cadrul bugetului poliției naționale. Administrarea bunurilor și fondurilor necesare desfășurării activității acestei unități, precum și evaluarea activității acesteia este făcută într-un asemenea mod încât să nu deconspire vreun secret sau informații de natură operativă.

6.5.3. Comisia pentru Analizarea Programului de Protecție a Martorilor și a Colaboratorilor Justiției

Comisia pentru analizarea Programului de Protecție a Martorilor și Colaboratorilor Justiției (art.9) este organismul responsabil pentru analizarea și aprobarea propunerilor de:

(a) includere într-un program de protecție; (b) dispunere a măsurilor concrete de protecție; (c) întreruperea programului; (d) încetarea programului.

Comisia examinează și plângerile făcute de către persoana protejată față de măsurile de protecție dispuse pentru protejarea sa. Comisia este prezidată de către adjunctul ministrului de interne și este compusă din: un judecător propus de către Înaltul Consiliu de Justiție în calitate de președinte adjunct; un procuror propus de către procurorul general, în calitate de membru;

32

un ofițer de poliție judiciară propus de către directorul general al poliției naționale, în calitate de membru;

directorul unității de protecție, în calitate de membru.

6.5.4. Procedura de includere, întrerupere și încetare a programului de protecție Pentru ca o persoană să poată să fie inclusă în program trebuie îndeplinite patru condiții:

- persoana să fie într-un pericol real; - să fie compatibilă cu programul; - să accepte de bună voie participarea; - să participe activ la implementarea programului.

Propunerea de includere în cadrul programului de protecție este făcută de către Procurorul General și este înaintată într-un termen de 24 ore președintelui Comisiei. În cazul în care consideră necesar Procurorul General înaintează unității de protecție o solicitare motivată pentru aplicarea măsurilor temporare de protecție.

Președintele va solicita Comisiei o întâlnire în termen de 5 zile de la momentul trimiterii către unitatea de protecție a cererii Procurorului General. Comisia va dispune cu privire la solicitare în termen de 10 zile de la prima întâlnire, dar nu mai târziu de 15 zile de la înnaintarea către unitatea de protecție a cererii făcute de către Procurorul General. În vederea luării unei decizii este necesar acordul a trei din cei cinci membrii ai Comisiei, aplicându-se astfel principiul majorității.

6.5.5. Măsuri de protecție și asistență Legea prevede trei tipuri de măsuri de protecție:

1. Măsuri temporare de protecție – reprezintă măsurile care sunt implementate de către unitatea de protecție în cazuri urgente, la solicitarea procurorului de caz și care au caracter temporar.

2. Măsuri de protecție a martorului - schimbarea identității - schimbarea reședinței - furnizarea de documente de acoperire - protecția temporară a identității datelor și documentelor - oferirea declarației sub o altă identitate și prin intermediul mijloacelor speciale de

distorsionare a vocii, imaginii lu alte forme prevăzute de către lege - măsuri fizice și tehnice de protecție la reședința martorului protejat, precum și în timpul

deplasărilor sale - reinserția socială șioferirea de suport financiar - schimbarea locului de muncă și oferirea de asistență legală - orice altă măsură care este necesară și aprobată în conformitate cu această lege. 3. Măsuri de protecție extraordinară (art. 22)

33

6.6. REPUBLICA MACEDONIA

6.6.1. Legislație Legea pentru protecția martorilor35 reglementează procedura și condițiile în care poate fi

acordată protecția și asistența martorilor, victimelor, colaboratorilor justiției și persoanelor apropiate pentru următoarele tipuri de infracțiuni (art. 3):

- infracțiuni săvârșite împotriva statului - infracțiuni săvârșite împotriva umanității și legislației internaționale - infracțiuni care țin de crima organizată - și infracțiuni pentru care C.pen. prevede pedeapsa închisorii de minim 4 ani.

6.6.2. Departamentul pentru Protecția Martorilor Departamentul pentru Protecția Martorilor se află în subordinea Ministerului de Interne

(art. 12) și are următoarele atribuții: este responsabil cu includerea persoanelor în Program după ce Consiliul a luat această

Decizie; decide ce tip de măsuri de protecție să fie aplicate, cu excepția măsurii de schimbare a

identității: implementează măsurile de protecție; oferă sprijin legal; implementează Programul; încheie un acord de protecție cu persoanele incluse în Program; stabilește ce fel de date sunt necesare de la persoanele protejate și înregistrează aceste

date; gestionează resursele financiare alocate pentru implementarea Programului; realizează cooperarea cu serviciile similare din alte țări; este responsabil cu perfecționarea și educarea continuă a angajaților săi; păstrează documentele originale privind identitatea persoanelor incluse în Program; elaborează ghiduri operative și instrucțiuni pentru implementarea măsurilor de protecție.

6.6.3. Consiliul pentru Protecția Martorilor Consiliul pentru Protecția Martorilor este format din 5 membri (art. 6):

- un judecător al Curții Supreme de Justiție a Republicii Macedonia; - adjunctul Procurorului General al Republicii Macedonia; - directorul Direcției responsabile pentru executarea sancțiunilor din cadrul Ministerului de

Justiție; - un reprezentant din partea MoI - și șeful Departamentului pentru Protecția Martorilor din cadrul Ministerului de Interne.

6.6.4. Procedura de includere, prelungire și încetare a programului de protecție a martorilor

Propunerea pentru includerea în Program (art. 15) este transmisă Consiliului de către Procurorul General al Republicii Macedonia după ce în prealabil procurorul responsabil de caz și judecătorul au primit de la Ministerul de Interne o solicitare scrisă de includere în Program. De 35 Legea pentru protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 38/2005.

34

asemenea, cererea pentru includerea în Program poate să fie transmisă persoanei care datorită posibilului pericol de a fi expusă la intimidări, răzbunări sau viața, sănătatea, libertatea, integritatea fizică sau proprietatea îi sunt puse în pericol, nu este de acord, în calitate de martor, să dea declarație în cadrul procesului penal, motiv pentru care Procurorul General va solicita procurorului responsabil de caz să-i furnizeze informații așa cum este prevăzut la art. 16 al acestei legi.

Dacă Procurorul General al Republicii Macedonia acceptă solicitarea, în termen de 8 zile de la data primirii ei, va transmite Consiliului propunerea de includere în Program (art.17).

Imediat sau cel târziu în termen de 8 zile de la data primirii propunerii Procurorului General, Președintele Consiliului va convoca o ședință a Consiliului. Consiliul poate solicita Procurorului General informații suplimentare cu privire la propunerea de includere în Program. În termen de 30 zile de la data transmiterii propunerii de către Procurorul General, Consiliul va lua o decizie în acest sens, decizie pe care o va aduce la cunoștința Procurorului General și Departamentului. Dacă propunerea de includere în Program este acceptată, Consiliul va solicita Departamentului să încheie un Acord cu persoana propusă pentru a fi inclusă în Program sau cu persoana apropiată.

Consiliul va lua decizia încetării Programului în baza unei propuneri făcute de către Departamentul, Procurorul General sau persoana protejată.

6.6.5. Măsuri de protecție Măsurile de protecție (art. 26 - 31) sunt puse în aplicare de către Departament și sunt

următoarele: păstrarea confidențialității privind identitatea; protecția datelor cu caracter personal; schimbarea domiciliului sau reședinței (relocarea); schimbarea identității.

6.7. REPUBLICA BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA

6.7.1 Legislație Scopul Legii privind Programul de Protecție a Martorilor în Bosnia și Herțegovina36 este

acela de a asigura o protecție eficientă martorilor, înainte, în timpul și după încheierea procedurilor penale, astfel încât martorii să aibă posibilitatea de a depune mărturie, în mod liber și deschis, în cadrul procesului penal în fața Curții BiH. Entitățile nu au o lege proprie privind Programul de Protecție a Martorilor.

6.7.2. Departamentul pentru Protecția Martorilor În conformitate cu art. 7, Departamentul pentru Protecția Martorilor organizează și

implementează programul de protecție, organizează și implementează măsurile urgente de protecție, încheie acorduri operaționale și este responsabilă pentru aplicarea lor.

Departamentul pune în aplicare sarcinile legate de Program stipulate prin prezenta lege, promovează cooperarea și schimbul de informații cu autoritățile executive, judiciare și alte

36 Legea privind programul de protecție a martorilor în BiH nr. 01, 02-02-1-20/13 din 20 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 36/14 din 12 mai 2014.

35

organisme din BiH, precum și cu autoritățile străine și organizațiile internaționale responsabile pentru protecția martorilor.

6.7.3. Comisia pentru Implementarea Programului de Protecție a Martorilor Deciziile privind includerea, întreruperea, extinderea și încetarea Programului pentru

Protecția Martorilor sunt luate de către Comisia pentru Implementarea Programului de Protecție a Martorilor. De asemenea, Comisia (art. 4) este autorizată să desfășoare și alte activități în conformitate cu prezenta lege.

Comisia este formată din: - un judecător din cadrul Secției Penale a Curții BiH; - un procuror din cadrul Parchetului BiH; - și șeful Departamentului.

6.7.4. Procedura de includere, întrerupere, prelungire și încetare a programului de

protecție Conform art. 8, decizia privind punerea în aplicare a Programului de Protecție a

Martorilor va fi luată de către Comisie la cererea motivată a Procurorului General al Parchetului BiH sau Președintelui Curții BiH.

Inițiativa de includere în Program (art. 8, alin. 2) poate să fie înaintată Procurorului General sau Președintelui Curții BiH de către:

- judecătorul responsabil de caz; - șeful instituției responsabile cu punerea în aplicare a pedepselor penale și corecționale; - avocatul apărării; - procurorul; - departamentul de poliție responsabil cu investigarea; - martorul sau o persoană apropiată lui.

Procurorul General sau Președintele Curții BiH decide cu privire la inițiativa depusă în termen de 5 zile de la data primirii acesteia și va înainta Comisiei o solicitare de includere a martorului în programul de protecție.

Imediat după primirea solicitării de includere în programul de protecție a martorilor din partea Procurorului General sau Președintelui Curții BiH, dar nu mai târziu de 5 zile, președintele Comisiei va convoca o sesiune a Comisiei. Comisia poate solicita Procurorului General sau Președintelui Curții BiH să completeze solicitarea de includere cu informațiile relevante pentru punerea în aplicare a Programului. Comisia va lua o decizie cu privire la punerea în aplicare a Programului, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data depunerii solicitării de includere sau de la data completării ei și va informa imediat Procurorul General sau Președintele Curții BiH și Departamentul pentru Protecția Martorilor cu privire la decizia luată (art 8, alin.5).

Dacă Procurorul General sau Președintele Curții BiH, în momentul în care primește solicitarea prevăzută la art. 8, alin. 1 consideră că, viața, sănătatea sau integritatea fizică, libertatea sau proprietatea martorului sau unei persoane apropiate lui ar putea să-i fie pusă în pericol, iar respectivul pericol nu poate să fie eliminat prin intermediul măsurilor de protecție pe care poliția le furnizează în mod normal cetățenilor, atunci va solicita Departamentului punerea în aplicare a măsurilor urgente. În absența Procurului General sau Președintelui Curții BiH și dacă nivelul de risc impune luarea unor măsuri urgente, solicitarea pentru punerea în aplicare a

36

acestor măsuri poate să fie transmisă de către persoana care îl înlocuiește pe Procurorul General sau de către judecătorul care instrumentează cazul (art. 14, alin. 1).

După ce Comisia a luat decizia privind implementarea Programului, șeful Departamentului pentru Protecția Martorilor este autorizat să încheie un Acord cu un martor sau o persoană apropiată lui (art. 9, alin. 1).

6.7.5. Măsuri de protecție și asistență Măsurile pentru protecția martorilor și/sau persoanei apropiate (art. 10, alin. 1) sunt:

a) măsuri privind protecția fizică și tehnică a persoanelor și proprietății includ măsurile de prevenire a oricăror amenințări cu privire la viața, sănătatea, integritatea fizică, libertatea sau proprietatea martorului prin folosirea mijloacelor fizice și tehnice (art.11, alin.1);

b) măsuri privind relocarea reprezintă mutarea acestuia temporar sau permanent într-o altă locație pe teritoriul Bosniei sau în străinătate (art.11, alin. 2);

c) măsuri privind ascunderea identității persoanei și a proprietăților acesteia include producerea și utilizarea de documente de identitate sau proprietate având datele originale modificate (art.11, alin. 3).;

d) măsuri privind schimbarea identității include schimbări parțiale sau complete ale datelor personale ale martorului, având în vedere faptul că această măsură poate să implice și anumite schimbări de natură fizică (art.11, alin 4).

CAPITOLUL VII CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

7.1. CONCLUZII

Protecția martorilor şi a colaboratorilor justiţiei reprezintă o cerință fundamentală ce trebuie garantată de stat şi transpusă în practică, fructificând drepturile şi obligațiile pe care martorii le au pe de-o parte şi statul ca beneficiar al aportului martorilor la punerea în practică a politicilor sale penale, pe de altă parte. Studiu comparativ realizat subliniază faptul că principiile de bază ale protecției martorilor sunt aceleași în cele 8 state supuse analizei. Fie că vorbim de protecția procedurală sau Programul de protecție a martorilor ca un complex de măsuri extra-procedurale destinat asigurării siguranței martorilor care sunt supuși unui stări de pericol și risc ca urmare a

37

contribuției lor cu caracter determinant în cauze complexe, obligația statului este aceeași - protejarea cetățenilor împotriva oricărei intimidări, dar și asigurarea unui proces corect cu respectarea drepturilor părților. După cum se poate observa din studiul comparativ, toate cele 8 țări dispun de legislație specială ce reglementează Programul de protecție a martorilor. Trebuie menționat faptul că România a fost prima țară din regiune care a inițiat și implementat o lege specială în acest domeniu, respectiv în anul 2002. Celelalte state au creat această instanție în perioada 2003-2005, la o perioadă de timp relativ scurtă după România. Cu excepția Bulgariei, toate celelalte state au poziționat unitatea de protecția martorilor în fie în cadrul Poliției Naționale, fie în subordinea acesteia, fiind cazul României. În anul 2014, unitatea de protecție din cadrul Ministerul Justiției a fost mutată în subordonarea directă a Procurorului General. Având în vedere faptul că 7 din cele 8 țări supuse analizei au decis ca unitatea de protecție a martorilor să fie parte din cadrul Poliției Naționale, se poate concluziona faptul că acesta este cea mai bună soluție, cu condiția ca unitatea să dispună atât de independență operațională, cât și financiară. Structura unității de protecție nu poate face obiectul unui studiu public, majoritatea legilor menționând faptul că aceasta este considerată confidențială și astfel supusă reglementărilor referitorare la secretul de stat. Ce se poate arăta este faptul că structura depinde de mai mulți factori, printre care se pot menționa: numărul populației și întinderea țării; implicarea politicului în sistemul judiciar; bugetul dedicat fiecărei unități; structura sistemului judiciar, precum și importanța acordată unității de protecție în cadrul

acestui sistem; atribuțiile oferite de către legislație unității de protecție; complexitatea cazurilor instrumentate de către autoritățile judiciare; problematica infracțională și situația operativă.

Necesitatea unui organism separat reiese din specificul activității de protecție a martorilor. Pe lângă faptul că toate activitățile operaționale, personalul, precum și dotările unităților de protecție sunt clasificate, cooperarea internațională prezintă aspecte specifice care nu pot fi administrate de către personal din afara unităților de protecție a martorilor.

7.2. PROPUNERE PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA COOPERĂRII INTERNAȚIONALE ÎN SE

EUROPEI PRIN ÎNFIINȚAREA UNUI CENTRU REGIONAL DE COOPERARE ȘI COORDONARE ÎN

DOMENIUL PROTECȚIEI MARTORILOR

Denumire: Centrul regional de cooperare și coordonare în domeniul protecției martorilor Structură: Câte un reprezentat al fiecărei unități de protecție a martorilor din cadrul celor 8 țări analizate, respectiv: România, Bulgaria, Serbia, Bosnia Herțegovina, Croația, Muntenegru, Macedonia, Albania, la care se adaugă personal administrativ: secretar (1 poziție), specialist IT și de comunicații (1 poziție), personal responsabil cu partea logistică (2 poziții). Obiectiv:

38

Obiectivul principal al Centrului îl reprezintă îmbunătățirea cooperării regionale între unitățile de protecție a martorilor. Atribuții:

1. Oferirea de sprijin operativ în vederea relocării martorilor. 2. Realizează analize de risc cu privire la membrii grupărilor de criminalitate organizată

care reprezintă un risc pentru martorii protejați. 3. Constituie punct de comunicare între Unitățile de protecție a martorilor reprezentate. 4. Analizarea, actualizarea și dezvoltarea de noi proceduri de lucru. 5. Realizarea de activități comune de instruire și pregătire. 6. Identificarea modalităților de atragere de fonduri.

Finanțare Fiecare țară va suporta cheltuielile cu personalul propriu. Cheltuielile cu privire la echipamentul necesar desfășurării activității se va face dintr-un buget comun stabilit din contribuția fiecărei țări. Costurile de funcționare ale Centrului vor fi suportate de către țara pe teritoriul căreia acesta funcționează (România).

Limba de comunicare Engleza – limba oficială de comunicare. Ofițerii desemnați vor avea ca sarcină și

învățarea a cel puțin uneia din limbile țărilor membre. Evaluarea activității Șefii Unităților de protecție a martorilor reprezentate în cadrul Centrului se vor întâlni odată pe an, la sfârșitul anului și vor evalua activitatea Centrului. În urma evaluării, aceștia vor prezenta un raport de activitate Șefilor Polițiilor Naționale și Miniștrilor de Interne din fiecare țară. Raportul va conține date statistice cu privire la activitatea Centrului, o analiză financiară, precum și propuneri pentru îmbunătățirea activității.

Sediul Cu privire la sediul Centrului, trebuie menționat că acesta trebuie să îndeplinească câteva condiții obligatorii:

- să ofere siguranță și confidențialitate atât lucrătorilor, dar și mijloacelor fixe și mobile utilizate de aceștia;

- să dispună de mijloace și linii de comunicare securizate; - să dispună de spații sigure de depozitare; - să ofere accesul facil la mijloace de transport;

Impedimentele în realizarea unui asemenea Centru pot fi: de natură financiară – unele state nu ar putea finanța existența unui asemenea Centru,

deși costurile activităților de protecție a martorilor în general, ar scădea pe termen mediu și lung;

de natură politică – încă la nivel regional există unele tensiuni politice între anumite țări (Serbia-Croația, Serbia - Bosnia Herțegovina);

39

de natură personală – conducătorii unor unități nu doresc să coopereze sau să dezvolte cooperarea internațională, preferând să limiteze activitatea unității refuză cooperarea din motive personale.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

ACTE NORMATIVE

România 1) *** Constituția României actualizată și republicată în Monitorul Oficial nr. 767/31

octombrie 2003. 2) *** Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510/

2009, în vigoare de la 1 februarie 2014. 3) *** Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală, publicată în Monitorul

Oficial nr. 486/15 iulie 2010, în vigoare de la 1 februarie 2014.

40

4) *** Legea nr. 134/2010 privind Noul Cod de Procedura Civilă, republicată în Monitorul Oficial nr. 545/03 august 2012.

5) *** Legea nr. 218/23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305/09 mai 2002, completată prin Legea nr. 60/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 227/07 aprilie 2009.

6) *** Legea nr. 682/19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 964/28 decembrie 2002.

7) *** Hotărârea de Guvern nr. 760/14 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 475/27 mai 2004 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 682/2002.

8) *** Legea nr. 254/19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 514/14 august 2013.

9) *** Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial nr. 790/12 decembrie 2001.

10) *** Legea nr. 295/28 iunie 2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial nr. 814/17 noiembrie 2011.

11) *** Hotărârea nr. 130/24 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 241/23 martie 2005. Republica Bulgaria

12) *** Constituția Republicii Bulgaria, publicată în Monitorul Oficial nr. 56/1991, nr. 85/2003, nr. 18/2005, nr. 27/2006, nr. 78/2006, nr. 12/2007.

13) *** Codul de Procedură Penală al Republicii Bulgaria, publicat în Monitorul Oficial nr. 86/2005, nr. 46/2007, nr. 109/2007, nr. 69/2008, nr. 109/2008, nr. 12/2009, nr. 27/2009, nr. 32/2009, nr. 33/2009, nr. 15/2010, nr. 32/2010, nr. 10/2010, nr. 13/ 2011.

14) *** Codul Penal al Republicii Bulgaria, publicat în Monitorul Oficial nr. 26/1968, nr. 32/2010, nr. 33/2011.

15) *** Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne, publicată în Monitorul Oficial nr. 17/2006, nr. 30/2006.

16) *** Legea privind combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial nr. 46/2003, nr. 86/2005, nr. 33/2008.

17) *** Legea privind protecția persoanelor aflate sub amenințare în cadrul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 103/2004 și nr. 82/2006. Republica Serbia

18) *** Codul de Procedură Penală al Republicii Serbia, publicat în Monitorul Oficial nr. 46/2006, nr. 72/2011.

19) *** Codul Penal al Republicii Serbia, publicat în Monitorul Oficial nr. 85/2005, nr. 88/2005, nr. 107/2005.

20) *** Legea privind organizarea și atribuțiile autorităților guvernamentale referitoare la investigarea crimelor de război, publicată în Monitorul Oficial nr. 97/2003, nr. 67/2005.

21) *** Legea privind Programul de Protecție pentru participanții la procedurile penale, publicată în Monitorul Oficial nr. 85/2005.

41

Republica Croația 22) *** Constituția Republicii Croația – variantă consolidată incluzând Constituția Republicii

Croația, așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial, Ordonanța Guvernului nr. 56/1990, nr.135/1997, nr. 8/1998 – text consolidat, nr.113/2000 – text consolidat, nr. 124/2000, nr. 28/2001, nr. 41/2001– text consolidat, nr. 55/2001 – text corectat, precum și modificările aduse Constituției prin Ordonanța Guvernului nr. 76/2010.

23) *** Codul de Procedură Penală din Republica Croația, aprobat prin Ordonanța Guvernului nr. 152/2008 și nr. 76/2009.

24) *** Legea privind organizarea și funcționarea Biroului pentru Prevenirea Corupției și a Criminalității Organizate (BPCCO) publicată în Monitorul Oficial nr. 88/2001 incluzând și modificările publicate în Monitorul Oficial nr. 12/2002, nr. 33/2005 și nr. 48/2005.

25) *** Legea poliției, publicată în Monitorul Oficial nr. 129/2000, nr. 41/2008 și nr. 034/2011.

26) *** Legea privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 163/16.10.2003. Republica Muntenegru

27) *** Codul Penal al Republicii Muntenegru, publicat în Monitorul Oficial nr. 70/2003, nr. 13/2004, nr. 47/2006, nr. 40/2008.

28) *** Codul de Procedură Penală din Republica Muntenegru, publicat în Monitorul Oficial nr. 57/18.08.2009.

29) *** Legea poliției nr. 01-458/2 din 27.04.2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 28/05.05.2005.

30) *** Legea privind organizarea și funcționarea Agenției pentru Securitatea Națională (ASN) nr. 01-457/2 din 27 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 28/05.04.2005, nr. 86/09.12.2009 și nr. 20/11.04.2011.

31) *** Legea privind protecția martorilor nr. 01-1372/2 din 21.10.2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 65/25.10.2004. Republica Albania

32) *** Constituția Republicii Albania aprobată prin Legea nr.8417/21.10.1998 și modificată prin Legea nr.9904/21.04.2008.

33) *** Codul de Procedură Penală al Republicii Albania aprobat prin Legea nr.7905/21.03.1995, cu modificările și completările ulterioare.

34) *** Codul Penal al Republicii Albania aprobat prin Legea nr.7895/27.01.1995, cu modificările și completările ulterioare.

35) *** Legea nr.9110/24.07.2003 referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor privind infracțiunile grave, cu modificările și completările ulterioare.

36) *** Legea nr.8553/25.11.1999 privind organizarea poliției naționale, cu modificările și completările ulterioare.

37) *** Legea nr.10173/22.10.2009 privind protecția martorilor și a colaboratorilor justiției, modificată prin Legea nr.10461/13.09.2011. Republica Macedonia

38) *** Constituția Republicii Macedonia, publicată în Monitorul Oficial nr. 2/1991, 1/1992, 31/1998, 91/2001, 84/2003, 107/2005, 3/2009, 49/2011.

42

39) *** Codul Penal al Republicii Macedonia, publicat în Monitorul Oficial nr. 37/1996, nr. 80/1999, nr. 4/2002, nr. 43/2003, nr. 19/2004, nr. 81/2005, nr. 60/2006, nr. 73/2006.

40) *** Codul de Procedură Penală al Republicii Macedonia, publicat în Monitorul Oficial nr. 150/ 2010.

41) *** Regulamentul privind protecția colaboratorilor justiției care execută pedeapsa cu închisoarea în Republica Macedonia, publicat în Monitorul Oficial nr. 2/2006, nr. 57/2010.

42) *** Legea pentru protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 38/2005.

Republica Bosnia și Herțegovina 43) *** Codul Penal al BiH, publicat în Monitorul Oficial nr. 3/2003, nr. 32/2003, nr.

37/2003, nr. 54/2004, nr. 61/2004, nr. 30/2005, nr. 53/2006, nr. 55/2006, nr. 32/2007, nr. 8/2010.

44) *** Legea privind programul de protecție a martorilor în BiH nr. 01, 02-02-1-20/13 din 20 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 36/14 din 12 mai 2014.

45) *** Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial nr. 3/2003, nr. 21/2003, nr. 61/2004, nr. 55/2005.

46) *** Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial al Federației BiH nr. 36/2003.

47) *** Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Srpska nr. 48/2003.

48) *** Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial al Districtului Brcko nr. 10/2003.

49) *** Legea privind înființarea și organizarea Agenției de Stat pentru Investigații și Protecție, publicată în Monitorul Oficial nr. 27/2004, nr. 63/2004, nr. 35/2005, nr. 49/2009.

LUCRĂRI DE AUTOR

1) Albanese, Jay, S., Organized Crime in America, Routledge (3rd edition), Cincinnati, 1996.

2) Albanese, Jay, S.; Das, Dilip, K.; Verma, Arvind, Organised Crime: World Perspectives, Prentice Hall, 2003.

3) Albanese, Jay, S., Organised Crime in Our Times, Routledge (6th edition), New York, 2015.

4) Arion-Tigănașu, Jenică; Romițan, Ciprian Raul; Costache, Aurelian, Protecția martorilor, Editura Moroșan, București, 2003.

5) Bărăscu, Adrian-Augustin; Stănică, Nicolae-George; Ionescu, Robert-Constantin; Croitoriu, Viorel-Marcel; Daniel, Vasile; Toma, Nicolae; Popa, Ioan-Dorin, Martorul între protecție și vulnerabilitate, Editura Global Lex, București, 2012.

6) Bărăscu, Adrian-Augustin, Protecția martorilor necesitate în combaterea marii criminalități, Societatea de presă „Om bogat, om sărac”, București, 2007.

7) Bean, P., Informers and Witness Protection Schemes, 2001 in R. Billingsley, T. Nemit and P. Bean (eds.) Informers; policing, policy and practice. Devon: Willan Publishing.

8) Borello, Federico, The protection of witnesses of serious human rights violations: Cases in Argentina, 2010.

43

9) Botez, Dan, Audierea martorilor în procesul penal. Procedee tactice. Practica judiciară. Formulare pentru audiere, Editura Universul Juridic, București, 2012.

10) Brkić, Snežana, Zaštita svedoka u krivičnom postupku [Protecţia martorilor în Procedurile Penale], Novi Sad, 2005.

11) Buneci, Petre; Butoi, Ioana, Teodora, Martorul pe tărâmul justiţiei perspectiva procesual penală și psihologică, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2004.

12) Buneci, Petre (coordonator), Noul Cod de procedură penală, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014.

13) Doltu, Ioan, Martorul în procesul penal, Editura Lumina Lex, București, 2004. 14) Durkheim, Émile, Despre sinucidere, Institutul European, Iași, 1993. 15) Earley, Pete; Shur, Gerald, WITSEC – Inside the Federal Witness Protection Program,

Bantam Books, New York, 2002. 16) Mateuț, Gheorghiță, Protecţia martorilor. Utilizarea martorilor anonimi în faţa

organelor procesului penal, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003. 17) McGarry, John; O'Leary, Brendan, Consociational Theory, Northern Ireland’s Conflict,

and its Agreement, Editura Blackwell Publishing, 2006, disponibil online: http://www.polisci.upenn.edu/ppec/PPEC%20People/Brendan%20O'Leary/Brendan%20O'Leary%20Publications/Journal%20Articles/Consociational_Theory_NIreland_conflict_part_1.pdf

18) Paoli, Letizia, Mafia Brotherhoods: Organized Crime, Italian Style, New York: Oxford University Press, 2003.

19) Paunović, Milan, Jurisprudencija Evropskog suda za ljudska prava [Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului], Belgrad, 1993.

20) Popović, Milijan, Elementi teorije prava [Elemente de teorie a dreptului], Belgrad, 1980. 21) Tudoran - Jurj, Remus, Metode speciale de supraveghere şi protecţia martorilor, Editura

C. H. Beck, Bucureşti, 2014. 22) Voicu, Costică, Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, Editura Universul

Juridic, 2012. 23) Zupančič, Boštjan, Pravo na ne-samooptuživanje kao ljudsko pravo [Dreptul împotriva

auto-incriminării ca drept uman], În: Primena medjunarodnih krivičnih standarda u nacionalnim zakonodavstvima, Tara, 2004.

24) Živanović, Toma, Sistem sintetičke pravne filozofije [The System of Synthetic Philosophy of Law], Belgrad, 1959.

ARTICOLE/PUBLICAȚII/LUCRĂRI DE CERCETARE

1) Alexander, Richard, The role of whistleblowers in the fight against economic crime,

Journal of Financial Crime, 2004, 12, 2:131-138. 2) Bărăscu, Adrian-Augustin; Țical, George-Marius, Managementul protecției martorilor –

curs universitar, Editura Etna, București, 2007. 3) Bărăscu, Adrian-Augustin, Proiect managerial: Managementul protecției martorilor,

MAI, IGPR, ONPM, București, 2008.

44

4) Bărăscu, Adrian-Augustin; Stănică, Nicolae-George; Ionescu, Robert-Constantin; Lungu, Daniel; Vasile, Daniel-Gildo, Protecția extraprocedurală a martorilor aflați în Programul de protecție a martorilor – curs universitar, Editura Etna, București, 2010.

5) Beqiri, Romina, Witness Protection in International Criminal Court - Master thesis, Faculty of Law, Lund University, 2011, disponibil la: http://lup.lub.lu.se/luur/download?func=downloadFile&recordOId=2167029&fileOId=2171585

6) Botez, Gheorghe Dan, Procedee tactice de audiere a martorilor în procesul penal – rezumat teză de doctorat, conducător științific – Prof. univ. dr. Emilian Stancu, Universitatea din București, Facultatea de Drept, București, 2011.

7) Brkić, Snežana, Zaštita svedoka prema procesnom zakonodavstvu Srbije i Crne Gore i opšteprihvaćeni pravni standardi [Protecţia Martorilor în Dreptul Procedural al Serbiei şi Muntenegrului şi Standardele Legale General Acceptate], În: Evropska konvencija za zaštitu ljudskih prava i osnovnih sloboda i krivično zakonodavstvo Srbije i Crne Gore [Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale şi Dreptul Penal din Serbia şi Montenegru], Belgrad, Zlatibor, 2004.

8) Brkić, Snežana, Zaštita svedoka u krivičnom postupku [Protecţia martorilor în Procedurile Penale], Novi Sad, 2005.

9) Brkić, Snežana, Protecția martorilor ca drept subiectiv și elementele sale, Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2010, p.117-140.

10) Buneci, Petre, Protecţia martorului, în Revista de Drept Penal, nr. 2/2003. 11) Carroll, R., How Italy betrays innocent witnesses against the Mafia, in The Guardian,

April 9, 2001. 12) Coman, Florin; Stănică, Nicolae, George, The Conflict in Ukraine – Priorities and

Challenges for Integrated Border Management System, Public Security Studies, Vol. 3, No. 4(12), October – December 2014, publicaţie academică trimestrială editată de Departamentul de Poliţie din cadrul Facultăţii de Poliţie a Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti, în colaborare cu Asociaţia Română pentru Studii Judiciare şi Securitate Publică, disponibil la: http://ssp.academiadepolitie.ro/revista/rev12.pdf

13) Dandurand, Yvon; Farr, Kristin, A review of selected witness protection programs, Ottawa, ON: Public Safety Canada, Report No. 001, 2010, disponibil la: http://www.publicsafety.gc.ca/lbrr/archives/cn8126-eng.pdf

14) Dimitrijević Vojin și al., Ljudska prava – udžbenik [Drepturile Omului – Manual], Belgrad, 2004.

15) Doltu, Ioan, Declaraţiile martorilor în procedura penală română, Revista Dreptul, nr. 7/1995.

16) Hirad, Abtahi; Gideon, Boas, The Dynamics of International Criminal Justice: Essays in Honour of Sir Richard May, International Humanitarian Law Series, Martinus Nijhoff Publishers, Olanda, 2006.

17) Johan, Peter; Wilhelm, Hilger, Organised crime/Witness protection in Germany. In Resource Material, December 2001, Series No. 58, UNAFEI, Tokyo, disponibil la: http://www.peacepalacelibrary.nl/ebooks/files/no58.pdf

18) Kerry, Healey, Murphy, Victim and Witness Intimidation: New Developments and Emerging Responses, National Institute of Justice, Research in Action, Washington DC:

45

US Department of Justice, octombrie 1995, disponibil la: https://www.ncjrs.gov/pdffiles/witintim.pdf

19) Klipp, A., Witnesses before the international tribunal for the former Yugoslavia, Revue internationale de droit penal, 1996, 67, 1(2): 267-295.

20) Kramer, Karen, Witness Protection as a Key Tool in Addressing Serious and Organized Crime, 2011, disponibil la: http://www.unafei.or.jp/english/pdf/PDF_GG4_Seminar/Fourth_GGSeminar_P3-19.pdf Material prezentat în cadrul seminarului: The Fourth Regional Seminar on Good Governance for Southeast Asian countries.

21) Lascu, Ioan, Protecţia martorilor. Metode de reglementare în legislaţia românească, Revista Dreptul, nr. 7/2003.

22) Landecker, Werner, S., Types of Integration and Their Measurement, American Journal of Sociology, 1951, nr. 56.

23) Mahony, Chris, The Justice Sector Afterthought: Witness Protection in Africa, Pretoria: Institute for Security Studies, 2010, disponibilă la: http://www.issafrica.org/uploads/Book2010WitnessProt.pdf

24) Marbury, William v. Madison James, 5U.S.137 (1803), disponibil la: http://laws.lp.findlaw.com/getcase/us/5/137.html

25) McCusker, E., Protecting the truth: comparative analysis of witness protection services, Hague: United Nations International Criminal Tribunal for the Former Yugoslavia, 2002.

26) Mihuț, Elena-Ana; Demian, Moca, Ascultarea martorului protejat. Protecţia datelor de identitate a acestuia. Forţa probantă a declaraţiilor martorului protejat, Revista Dreptul nr. 6/2006.

27) Montanino, Fred, Unintended victims of organized crime witness protection, Criminal Justice Policy Review nr. 4 (1987), vol. 2.

28) Montanino, F., Protecting organised crime witnesses in the United States, International Journal of Comparative and Applied Criminal Justice, 1990, 14(1): 123-131.

29) Obradović, Konstantin, Početnica za ljudska prava [ABC-ul Drepturilor Omului], Belgrad, 1998.

30) Paunović, Milan, Jurisprudencija Evropskog suda za ljudska prava [Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului], Belgrad, 1993.

31) Popović, Milijan, Elementi teorije prava [Elemente de teorie a dreptului], Belgrad, 1980. 32) Piotr, Bąkowski, Witness protection programmes – EU experience in the international

context, Library Briefing, Library of the European Parliament, 28.01.2013, disponibil la: http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201301/20130129ATT59967/20130129ATT59967EN.pdf

33) Solkhe, Renu, Protection of Witness under Law of Evidence – A comparative study, Summary of Thesis, Department of Law, Kurukshetra University, Martie 2012, disponibil la: http://shodhganga.inflibnet.ac.in/bitstream/10603/8788/19/19_summary.pdf

34) Stănică, Nicolae, George; Coman, Florin, European Standards in Witness Protection, Public Security Studies, Vol. 3, No. 4(12), October – December 2014, publicaţie academică trimestrială editată de Departamentul de Poliţie din cadrul Facultăţii de Poliţie a Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti, în colaborare cu Asociaţia Română pentru Studii Judiciare şi Securitate Publică, disponibil la: http://ssp.academiadepolitie.ro/revista/rev12.pdf

46

1) Stojanović, Zoran, Pravo na život kao prirodno pravo čoveka [Dreptul la viaţă ca un drept natural al omului], Pravni život 9/1997.

2) Tanuj, Bhushan; Pranati, Witness Protection in India and United States: A Comparative Analysis, International Journal of Criminal Justice Sciences, nr. 1 (ianuarie 2007), Vol. 2, p. 13-26, disponibil la: http://www.sascv.org/ijcjs/tanujpranatijcjsjan2007.pdf

3) Tarling, Roger; Dowds, Lizanne; Budd, Tracey, Victim and Witness Intimidation: Findings from the British Crime Survey, Great Britain Home Office Research Development and Statistics Directorate, Research Findings, No. 124, United Kingdom, 2000, disponibil la: http://www.C. pen. s.gov.uk/publications/docs/rds_victandwit.pdf

4) Tetley, William, Q.C., Mixed jurisdictions: common law vs. civil law (codified and uncodified), 2000, disponibil la: http://www.mcgill.ca/maritimelaw/sites/mcgill.ca.maritimelaw/files/mixedjur.pdf

5) Țândăreanu, Loredana, Protecţia martorilor în dreptul comunitar şi în legislaţia altor state, Revista Dreptul, nr. 11/2007.

6) Vermeulen, Gert, EU Standards in witness protection and collaboration with justice, Maklu, European Commision (JAI/2004/AGIS/077), Institute for International Research on Criminal Policy, Ghent University, 2004.

7) Zimmermann, Anne Katharina, Securing Protection and Cooperation of Witnesses and Whistle-Blowers. An Overview of the Law as it stands in Germany, disponibil la: http://www.unafei.or.jp/english/pdf/PDF_GG4_Seminar/Fourth_GGSeminar_P20-35.pdf Material prezentat în cadrul seminarului: The Fourth Regional Seminar on Good Governance for Southeast Asian countries, disponibil la: http://www.unafei.or.jp/english/pages/Fourth_GGSeminar_Report.htm

DIVERSE

1) *** Statutul Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998, ratificat de România prin Legea nr. 111/13 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 211/28 martie 2002.

2) *** Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (United Nations Convention against Transnational Organized Crime, adopted by General Assembly resolution No. 55/25), Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificate de România prin Legea nr. 565/16 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 813/8 noiembrie 2002.

3) *** Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/15 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 903/05 octombrie 2004 (United Nations Convention against Corruption – adopted by the General Assembly by Resolution No. 58/4).

4) *** Convenția penală privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27.01.1999, ratificată de România prin Legea nr. 27/16 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 65/ 30 ianuarie 2002 (Criminal Law Convention on Corruption - CETS No. 173).

47

5) *** Convenția civilă asupra corupției, adoptată la Strasbourg la 04.11.1999, ratificată de România prin Legea nr. 147/01 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 260/ 18 aprilie 2002 (Civil Law Convention on Corruption - CETS No. 174).

6) *** Convenţia europenă de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 şi Protocolul Adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978, ratificate de România prin Legea nr. 236/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 270/11 iunie 1999 (European Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters - CETS No. 30).

7) *** Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la data de 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/13 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/31 mai 1994.

8) *** Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, Organizaţia Naţiunilor Unite, publicată în Broșura din 10 decembrie 1948.

9) *** Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, adoptat şi deschis spre semnare de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966, ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat în „Buletinul Oficial al României“, Partea I, nr. 146/20 noiembrie 1974.

10) *** Recomandarea nr. R(85)11 privind poziția victimei în cadrul dreptului penal și al procedurii penale, adoptată de Comitetul de Miniştri pe 28 iunie 1985, la cea de-a 387-a întâlnire a delegaților miniştrilor (Recommendation No. R(85)11 of the Committee of Ministers to member states on the Position of the Victim in the Framework of Criminal Law and Procedure).

11) *** Recomandarea nr. R(85)4 privind violența în familie, adoptată de Comitetul de Miniştri pe 26 martie 1985, la cea de-a 382-a întâlnire a delegaților miniştrilor (Recommendation No. R(85)4 of the Committee of Ministers to member states on violence in the family).

12) *** Recomandarea nr. R(87)21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării, adoptată de Comitetul de Miniştri pe 17 septembrie 1987, la cea de-a 410-a întâlnire a delegaților miniştrilor (Recommendation No. R(87)21 of the Committee of Ministers to member states on assistance to victim and the prevention of victimisation).

13) *** Recomandarea nr. R(2001)11 privind principiile directoare în lupta împotriva criminalității organizate, adoptată de Comitetul de Miniştri pe 19 septembrie 2001, la cea de-a 765-a întâlnire a delegaților miniştrilor (Recommendation No. R(2001)11 of the Committee of Ministers to member states concerning guiding principles on the fight against organized crime).

14) *** Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 955/08.11.1994. 15) *** Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 1315/14.08.2000. 16) *** Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 827/1993. 17) *** Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 808/1993. 18) *** Declarația de la Bangkok, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția nr.

60/177 din 16 decembrie 2005, Anexa. 19) *** Declaraţia asupra Principiilor de Bază ale Justiţiei privind Victimele Infracţiunilor

şi ale Abuzului de Putere, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția nr. 40/34 din 29 noiembrie 1985, Anexa (Declaration of Basic Principles of Justice for Victims of Crime and Abuse of Power).

48

20) *** Rezoluția nr. 2005/16 referitoare la acțiunile care pot fi întreprinse împotriva criminalității organizate transnaționale: protecția martorilor (Action against transnational organized crime: protection of witnesses).

21) *** Rezoluţia Parlamentului European nr. P6_TA(2009)0310 referitoare la sprijinul pentru Tribunalul Special pentru Sierra Leone.

22) *** Rezoluția Consiliului Uniunii Europene (95/C 327/04) din 23 noiembrie 1995 privind protecția martorilor în cadrul luptei împotriva criminalității organizate internaționale (Council Resolution on the protection of witnesses in the fight against international organized crime).

23) *** Rezoluția Consiliului Uniunii Europene (97/C 10/01) din 20 decembrie 1996 privind colaborarea indivizilor la acţiunea în justiţie în cadrul luptei contra criminalităţii organizate (Council Resolution on individuals who cooperate with the judicial process in the fight against international organized crime).

24) *** Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene (2001/220/JHA) din 15 martie 2001 privind poziția victimei în procedura penală (Council Framework Decision on the standing of victims in criminal proceedings.

25) *** Recomandarea Nr. R(2005)9 privind protecția martorilor și a colaboratorilor justiției, adoptată de către Comitetul de Miniştri pe 20 aprilie 2005 la cea de-a 924-a întâlnire a reprezentanților miniștrilor (Recommendation No. R(2005)9 of the Committee of Ministers to member states on the protection of witnesses and collaborators of justice).

26) *** Recomandarea Nr. R(97)13 privind intimidarea martorilor şi drepturile la apărare, adoptată de către Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 10 septembrie 1997 la cea de-a 600-a întâlnire a delegaților miniștrilor (Recommendation No. R(97)13 of the Committee of Ministers to member states concerning intimidation of witnesses and the rights of defence).

27) *** Convenția de cooperare polițienească pentru Europa de Sud-Est, încheiată la Viena la data de 5 mai 2006 între Republica Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Macedonia, Republica Moldova, România, Republica Serbia și Republica Muntenegru (Police Cooperation Convention for South-East Europe).

28) *** Acordul privind cooperarea în domeniul protecției martorilor și suportul acordat martorilor și altor participanți la procedurile penale, semnat la Washington în data de 20 iulie 2006 de către Republica Serbia, Bosnia și Herțegovina și Republica Muntenegru (Agreement of understanding and cooperation in the field of protection and support of witnesses and other participants in the criminal proceedings).

29) *** Acordul privind cooperarea în domeniul protecției martorilor, semnat la Štiřin în data de 24 mai 2012 de către Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croația, Republica Cehia, Ungaria, Republica Polonia, România, Republica Slovacia și Republica Slovenia (Agreement of the cooperation in the area of witness protection).

30) *** Witness Protection Good Practices Manual in Criminal Proceedings Involving Organized Crime, United Nations, New York, 2008.

31) *** Protecting witnesses of serious crime - Training manual for law enforcement and judiciary, Council of Europe Publishing, Strasbourg, September 2006.

32) *** Europol - Witness protection: common criteria for taking a witness into a protection programme, 2003, 2510-82 rev 3.

33) *** Serbia - Ending impunity for crimes under international law, Amnesty International Publications, United Kingdom, 2014.