Silvia OLTEANU • Ştefania GIERSCH • Camelia MANEA ...
Transcript of Silvia OLTEANU • Ştefania GIERSCH • Camelia MANEA ...
ORINTC
B O O K S
Silvia OLTEANU • Ştefania GIERSCH • Camelia MANEA • Florina MIRICEL • Iuliana TANUR
Funcţiile de nutriţie în lumea vie
BiologieAT L A S Ș C O L A RBiologie
UN TOT UNITARORGANISMUL –
I
6 | ORGANISMUL – UN TOT UNITAR
Organismele sunt alcătuite din unităţi nu-mite CELULE, iar după numărul acestora pot �:
• UNICELULARE (au corpul alcătuit dintr-o ce-lulă care îndeplineşte funcţiile organismului);
• PLURICELULARE (au corpul format din nu-meroase celule, organizate în componente a�ate în relaţii de ordonare – ierarhie).
Organizarea ierarhică a organismelor vegetale și animale
I.1 ORGANISMELE VII. CARACTERISTICI ȘI ALCĂTUIRE
ORGANISM
Totalitatea sistemelor de organe care
îndeplinesc toate funcţiile unui
organism.
SISTEME DE ORGANE
Grupări de organe care îndeplinesc o anumită funcţie a
organismului.
ORGAN
Grupare de ţesuturi care îndeplinesc o anumită funcţie.
ȚESUT
Grupare permanentă de
celule cu aceeaşi formă (de regulă), aceeaşi structură şi
aceeaşi funcţie.
CELULĂ
Unitatea structurală şi funcţională a organismului.
ORGANISMUL – UN TOT UNITAR | 7
I.2 ORGANISMUL UNEI PLANTE SUPERIOAREO plantă superioară are organe vegetative (rădăcină, tulpină şi frunză) şi organe de reproducere (�oare, fruct şi
sămânţă).
ORGANE VEGETATIVE
Rol în hrănirea plantei
FRUNZA
Realizează fotosinteza, transpiraţia, respiraţia.
FLOAREA
Conţine elemente reproducătoare
masculine şi feminine.
FRUCTUL
Provine din transformarea,
după polenizare, a ovarului (parte a �orii) şi conţine una sau mai multe
seminţe.
SĂMÂNȚA
Conţine embrionul care, prin germinaţie, creştere şi dezvoltare,
dă naştere unei noi plante.
Depozitează substanţe
pentru hrănirea embrionului.
TULPINA
Susţine ramuri, frunze, �ori, fructe; conduce seva brută spre frunze şi seva elaborată în tot corpul plantei.
RĂDĂCINA
Fixează planta în sol; absoarbe, la
nivelul perişorilor absorbanţi, apă şi săruri minerale, pe
care le conduce spre tulpină.
ORGANE DE ÎNMULȚIRE
Rol în înmulțirea sexuată a plantei
Alcătuirea generală a unei plante superioare
8 | ORGANISMUL – UN TOT UNITAR
Secțiune longitudinală prin rădăcina unei plante dicotiledonate
CILINDRU CENTRAL
ENDODERMĂSCOARȚĂ
PERIȘOR ABSORBANT
SCUFIE/CALIPTRĂ(ţesut cu rol de
protecţie)
VÂRFUL VEGETATIV AL RĂDĂCINII (meristem apical)
ZONA NETEDĂ (zona de creştere)
ZONA PERIȘORILOR ABSORBANȚI
ZONA ASPRĂ (zona foştilor
perişori absorbanţi)
VASE LEMNOASE (transportă seva brută)
VASE LIBERIENE (transportă seva elaborată)
EPIDERMĂ/RIZODERMĂ (ţesut de acoperire, de protecţie)
I.2.1. ORGANELE VEGETATIVE ALE UNEI PLANTE SUPERIOARE
RĂDĂCINA Reprezintă organul vegetativ al plantei care, de regulă, se formează din rădăciniţa embrionului şi se găseşte în sol.
ALCĂTUIREA EXTERNĂ A RĂDĂCINII
Începând de la vârful rădăcinii se
observă:• scu�a (caliptra)• zona netedă• zona perişorilor
absorbanţi• zona aspră
STRUCTURA INTERNĂ A RĂDĂCINII
De la exterior spre interior se observă:
• epiderma (rizoderma)
• scoarţa• cilindul central,
care conţine vase conducătoare lemnoase şi liberiene, dispuse alternativ
Secțiune transversală prin rădăcina unei plante dicotiledonate
Secțiune longitudinală prin rădăcina unei plante dicotiledonate VASE LEMNOASE
EPIDERMĂ(RIZODERMĂ – stratul de la suprafaţa rădăcinii)
ENDODERMĂ(ultimul strat al scoarţei)
EXODERMĂ (primul strat al scoarţei)
SCOARȚĂ(ţesut fundamental)
PERICICLU (strat de celule care
delimitează cilindrul central)
VASE LIBERIENE
VASE CONDUCĂTOARE LIBERIENE
(dispuse spre exterior) EPIDERMA
(ţesut de acoperire, de protecţie)
FASCICUL CONDUCĂTOR LIBERO-LEMNOS
PERICICLU
ORGANISMUL – UN TOT UNITAR | 9
Alcătuirea externă a tulpinii
MUGURE TERMINAL (asigură creşterea în lungime a plantei)
NOD
TULPINĂ PRINCIPALĂ
INTERNOD (distanţa între două noduri)
ALCĂTUIREA EXTERNĂ A TULPINII
Tulpina principală:• noduri, porţiuni
mai um�ate de care se prind ramurile, frunzele, iar la subsuoara lor se dezvoltă mugurii
• internoduri
Tulpini secundare (rami�caţii ale
tulpinii principale)
STRUCTURA INTERNĂ
A TULPINII
De la exterior la interior se observă:
• epiderma• scoarţa• cilindrul central
(delimitat de un periciclu mai puţin evident ca la rădăcină) care conţine:• fascicule
conducătoare libero-lemnoase
• raze medulare• măduva
ENDODERMĂ(ultimul strat al scoarţei)
TULPINAEste organul vegetativ al plantei, a�at în continuarea rădăcinii care, de obicei, se găseşte la suprafaţa solului şi se
formează din tulpiniţa embrionului.
Secțiune transversală prin tulpină
VASE CONDUCĂTOARE LIBERIENE
(dispuse spre exterior)
VASE CONDUCĂTOARE LEMNOASE (dispuse spre interior)
ȚESUT MECANIC (sclerenchim)
RAZE MEDULARE (ţesut dispus radial, între fasciculele conducătoare)
SCOARȚA (ţesut fundamental; la tulpinile ierboase conţine celule cu cloro� lă)
MĂDUVA (poate lipsi)
EPIDERMA (ţesut de acoperire,
de protecţie)
FASCICUL CONDUCĂTOR LIBERO-LEMNOS
10 | ORGANISMUL – UN TOT UNITAR
VÂRFUL FRUNZEI
LIMBUL (LAMINA – partea lăţită a frunzei)
MARGINEA FRUNZEI
NERVURĂ SECUNDARĂ
(conţine un fascicul conducător
libero-lemnos)
NERVURĂ PRINCIPALĂ
(conţine mai multe fascicule conducătoare
libero-lemnoase)
PEȚIOL(codiţa frunzei)
TEACA (baza frunzei – se prinde pe tulpină)
MUGURE AXILAR
TULPINĂ
FRUNZĂ
SECȚIUNE TRANSVERSALĂ
FASCICUL CONDUCĂTOR
LIBERO-LEMNOS (1 – lemn; 2 – liber)
CUTICULĂ CEROASĂ (limitează pierderile de apă)
EPIDERMĂ SUPERIOARĂ (ţesut de acoperire)
ȚESUT PALISADIC (celule înalte, cu multă cloro� lă)
ȚESUT LACUNAR (celule rotunjite, cu spaţii mari între ele)
EPIDERMĂ INFERIOARĂ(prezintă, de regulă, sto-mate)
STOMATĂ(permite schimburile de gaze şi eliminarea vaporilor de apă prin deschideri, numite ostiole)
MEZOFILUL FRUNZEI (ţesut asimilator)
1
2
FRUNZAReprezintă organul vegetativ, dispus lateral pe tulpină, care se dezvoltă din mugurii foliari. Spre deosebire de
celelalte organe vegetative, frunza prezintă două feţe (opuse şi simetrice – superioară şi inferioară) şi are creştere limitată.
ALCĂTUIREA EXTERNĂ
A FRUNZEI
• limb sau lamină• peţiol sau codiţă• teaca sau baza
frunzei
STRUCTURA INTERNĂ
A FRUNZEI
De la fața superioară spre
fața inferioară se observă:
• epiderma superioară
• mezo�lul frunzei: – ţesut palisadic – ţesut lacunar – fascicul
conducător libero-lemnos (la nivelul nervurilor)
• epiderma inferioară
Alcătuirea externă a frunzei
Structura internă a frunzei
CAVITATE NAZALĂ
ORGANISMUL – UN TOT UNITAR | 11
Creier
CAVITATE CRANIANĂ
I.3 ORGANISMUL UNUI MAMIFER ȘI AL OMULUI
A. ALCĂTUIREA GENERALĂ A UNUI MAMIFER
• cap – prezintă în interior cavităţi (craniană, bucală, nazală)• trunchi – format din două cavităţi, toracică şi abdominală, separate prin muşchiul diafragm• membre (anterioare şi posterioare)
Alcătuirea generală a unui mamifer
Măduva spinării
Diafragm Ficat
Stomac Rinichi Intestin gros
Intestin subţire
Rect Anus
Coadă
Uretră
Vezică urinară
Splină
DuodenInimă
Plămân
Esofag
Trahee
Membre posterioare
Membre anterioare
CAVITATE TORACICĂ
CAVITATE BUCALĂ
CAVITATE ABDOMINALĂ
CAVITATE NAZALĂ
12 | ORGANISMUL – UN TOT UNITAR
Organismul uman – regiuni și organe interne
B. ALCĂTUIREA GENERALĂ A ORGANISMULUI UMAN
• cap• trunchi • membre (superioare și inferioare)Capul se prinde de trunchi prin gât, iar membrele, prin intermediul centurilor scapulară (leagă membrele superioare) şi pelviană (leagă membrele inferioare).
ORGANELE SUNT GRUPATE
ÎN SISTEME CARE REALIZEAZĂ
FUNCȚIILE DE:
• nutriție (hrănire) –asigură hrănirea organismului: sistemul digestiv, sistemul respirator, sistemul circulator şi sistemul excretor
• relație – asigură integrarea organismului în mediul de viaţă, prin sistemul nervos, organele de simţ, sistemul endocrin şi sistemul locomotor (osos şi muscular)
• reproducere (înmulţire) –asigură perpetuarea speciei în timp, prin sistemul reproducător
Gât
MEMBRU SUPERIOR
Braț
Vase limfatice
Ficat
Rinichi
AntebrațIntestin gros
Muşchi
MEMBRU INFERIOR
Tibie
Plămâni
Trahee
Encefal
Vase de sânge
Stomac
Inimă
Intestin subţire
TRUNCHI
Femur
Rotulă
Fibulă
Vezică urinară
Gambă
Picior
Mână
Coapsă
CAP
ORGANISMUL – UN TOT UNITAR | 13
Celule meristematice -detaliu
I.4 ȚESUTURI VEGETALE
A. ȚESUTURI EMBRIONARE SAU MERISTEME
Sunt formate din celule nespecializate, care se divid continuu. Se găsesc, în special, la vârful rădăcinii şi tulpinii, dar şi în grosi-mea acestor organe, la plantele bienale şi perene. Au rol în creşterea plantei în lungime şi în grosime, în dezvoltarea acesteia, dar şi în în-locuirea ţesuturilor uzate sau rănite.
B. ȚESUTURI DEFINITIVE
Sunt formate din celule specializate, care îndeplinesc anumite funcţii.
1. Țesuturi de apărareEpiderma este alcătuită, de regulă, dintr-un strat de celule, strâns unite între ele. La frunză (1 – vedere apicală), epi-derma prezintă stomate (a), care au o deschizătură (ostiolă) între ele, cu rol în fotosinteză, respiraţie şi transpiraţie. La rădăcină (2 – secţiune transversală), epiderma prezintă, din loc în loc, perişori absorbanţi (b), care absorb apa şi sărurile minerale din sol.
Țesut meristematic - secţiune longitudinală
printr-un mugure tulpinal
Celule meristematice -
2. Țesuturi fundamentale (parenchimuri)a) Scoarța (1) ţesut vegetal fundamental, cu spaţii intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor
vegetale.b) Țesut fundamental asimilator (2) (în frunze şi în tulpinile ierboase) – cu rol în fotosinteză.
1.
a. b.
1.
2.
2.
CUPRINS
Cuvânt-înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I. ORGANISMUL – UN TOT UNITAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
I.1. Organismele vii. Caracteristici şi alcătuire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
I.2. Organismul unei plante superioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
I.2.1. Organele vegetative ale unei plante superioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
I.3. Organismul unui mamifer şi al omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11
I.4. Ţesuturi vegetale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
I.5. Ţesuturi animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
I.6. Celula, unitatea de bază a tuturor organismelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
II. FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
II.1. Hrănirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
II.1.1. Hrănirea la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
II.1.2. Hrănirea la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
II.1.3. Adaptări ale digestiei şi organelor digestive la diferite vertebrate
în funcţie de regimul de hrană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
II.2 Respiraţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
II.2.1. Respiraţia aerobă şi respiraţia anaerobă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
II.2.2. Respiraţia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
II.2.3. In� uenţa factorilor de mediu asupra respiraţiei plantelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
II.2.4. Respiraţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
II.2.5. Respiraţia în medii de viaţă diferite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
II.3. Circulaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
II.3.1. Circulaţia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
II.3.2. Circulaţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
II.3.3. Particularităţi ale circulaţiei sângelui la vertebrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
II.4. Excreţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
II.4.1. Excreţia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
II.4.2. Excreţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
II.4.3. Excreţia la diferite grupe de animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
III. RELAȚII ÎNTRE FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
III.1. Funcţiile de nutriţie ale organismului şi relaţiile dintre acestea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
III.2. Organismul uman – un mecanism complex autoreglabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69