2 Star-nn.piat^

MOARTEA LOR E Glorificând pc Ştefan-cel-Marc

In frumosul pocni dramatic ,.Apu> de soare*', si pomenind vitejii căzuţi pe rând in toate luptele, Delavrancea încheie pa¬ tetica evocare cu acest cuvânt: „Pe oasele lor se odihneşte tot panianlui Moldovei**, Recunoştui- ţa romaneasca nu arc o expre¬ sie mai frumoasa decât aceasta pentru cei cari au murit ca să trăim noi. Intr'adevăr, pc oaseie morţilor marelui război se odih¬ neşte tot pamantul României în¬ treite. Sărbătoarea eroilor, dacă nu are uccsl înţeles, nu are nici unui. Temelia stalului nostru c un drept natural. Acest drept natural trăieşte viu in conştiin¬ ţa noastră autohtonă. Această conştiinţă autohtonă consta dm ideea luentilăţii neamului nos¬ tru deaiungul veacurilor istorice şi din ideea omogenităţii popo¬ rului nostru in spaţiul geografic pe care îl stăpâneşte, Din con- ţuiutul timpului istoric şi al spa¬ ţiului geografic decurge in con¬ ştiinţa noastră dreptul dc pro¬ prietate naturala al neamului romanesc asupra pământului ro¬ manesc.

Ilar acest drept de proprietate poate sa rainana o abstracţie, un simplu act de conştiinţa, dacă voinţa de acţiune nu-i incarnea¬ ză iu reaiitaie politica- Tramtar¬ marea lui in lapta politica re¬ vine in rundul intui morţilor pe cari n evocam ca eroi. Trm ur¬ mare, temelia României Man e in cimitirele unde vor plânge as¬ tăzi văduvele şi orfanii de raz- buL Moartea grăunţelor îngro¬ pate toamna c viaţa lanurilor de grâu din luna Mai. Moartea dm cimitirele unde vom ingenunchia azi e viaţa statului naţional. In sfintele morminte sânt rădăci¬ nile Komaiuei, precum în boa¬ bele care au putrezit in toamnă sânt rădăcinile lanurilor verzi.

Cine ingenunchiază 1a mor¬

mintele eroilor, se apleacă pe iz¬

voarele statului.

Dar orice comemorare, o par¬ ticipare 1a actul comemorat, voi, cari mergeţi să ingenunchiati, umintiţi-va cum au murit aceia pe cari ii evocaţi din tainicele văzduhuri ale gloriei. Mie mi-a fo»t dat vâ-i vad pe mulţi şi sâ-i aud murind. Lnul avea picioa¬ rele amândouă sfârtecate din coapse. Rănile lui erau mai mari ţi mai rusii decât luna cea inai mare şi mai roşie. Când i se schimbau pansamentele, durerea adunata dc pe suprafeţele Imen¬ se ale rânitor era alai de groaz¬ nica Încât răcnetul agonizantu¬ lui se schimba, prin nu ştiu ce miracol, intr’un cântec, fioros de puternic şi de zguduitor. Era un cântec cu vorbe de vetrlie triumfală Urletul din culmea durerii se făcea melodie, precum fierul ars in foc se face din roşu alb ta tem ţier a tura cea mai înal¬ tă. Altul — erau un vâlcean care ni urla In Moldova. — rămăsese piele şi os, turtit ca scândura pe

care zăcea. Catul a simţit în el aripile negre gonindu-i afară din trup ultima suflare de viaţă, a chemat pe camaradul de alături, un lăutar :

—• ZL vere. doina Oltului, să mă gândesc la copii şi la ne¬ vasta !

Si a murit în doină, cu vede¬ nia Olteniei lui intre gene.

Voi, cari mergeţi să tngenun- chiaţi la morminte, vedeţî-i aşa cum au murit, ca să înţelegeţi ce suflet s’a îngropat la temelia României şi să respiraţi teribi¬ lul duh al morţii lor, care e viaţa noastră.

Amintiţi-vă in aceasta zi şi de cei cari au murit numai pe ju¬ mătate. Căci ziua eroilor e a mor¬ ţilor şi invalizilor. A orbilor, a chiorilor, a şchiopilor, a ologilor, a tuturor sluţilor şi nebunilor, ciumpâviţi la trup sau la minte de muşcătura neizbutită intru totul a morţii. Ei vin in fiecare sat şi în fiecare nn la serbare.

Aduşi de mână orbii, in cârjă şchiopii, târându-se pc labe olo¬ gii sau purtaţi in roabe. Ei vin să-şi comemoreze singuri ochii pierduţi, braţele căzute picioa¬ rele retezate, minţile rătăcite de¬ parte, prin văgăunile Carpaţilor.

Nu există mai stranie serbare de cât aceasta de a-ţi comemora singur, pe jumătate viu. cealaltă jumătate, care a ruurit acum doua zeci de ani. Să-ţi aminteşti unde ţi-ai lăsat lumina ochilor, să ştii sub care brazdă iţi putre¬

zeşte braţul, in care groapă de obuz ţi-a rămas genunchiul sau, — cadavru viu rămas neingro- pat. — să nu mai ştii in ce sâr¬ me ghimpate ţi s’a sfâşiat min¬ tea alături de măruntaiele ca¬ marazilor, — aceasta înseamnă invalid de război!

Cei mal incomozi croi in a- ceasta zi sânt aceştia numai pe jumătate morţi. Când voim să ridicăm elogiile noastre vibrante celor de sub pământ, in numele Patriei, aceştia sânt aici, lângă noi. In zdrenţele şi in mizeria lor. ne izbim Imediat de imagi¬ nea recunoştinţei noastre. Vic¬

toria naţională a crezut «orbind şi din sângele lor. Şi totuşi, eu i-am văzut acum câţiva ani, în- tr’o procesiune stranie — p㬠reau evadaţi din fundul iadu¬ lui — urcând dealul Parlamentu¬ lui şi protestând ca. deşi n'au murit cu totul, au fost cu lotul uitaţi. Şi-am mai văzut atunci un lucru, care a cutremurat ţara toată si care nu «Ta mai petre¬ cut nicâeri pe lume: guvernul, pentru a potoli răscoala strigoi¬ lor. a pus pompele de ană in el ca să stingă ultima căldură ce le-a mai rămas în trup, Ordin ui unei astfel de recunoştinţe na¬ ţionale îl dăduse d Alexandru Va idu-Voievod, focosul naţiona¬ list de azi.

Amlntlţl-vâ de morţi amintiţi- vă de invalizi, e ziua «roilor

Comemorarea lor c participa¬ rea la voinţa lor, La sensul sacri¬ ficiului.

I>in mormintele unora şi din schilodirea celorlalţi a crescut victoria naţionala. Iar victoria naţională însemnează realizarea in stat, adică realizarea in fapt, a dreptului de proprietate asupra pământului romanesc.

Există două moduri de a co¬ memora pe eroi: unul, lăsând u- nc odată pc an cartea dc vizită la morminte; altul, continuând şi desăvârşind in supravieţuitori opera pentru care s’au jertfit.

Cunosc o ţară care a ştiut in- tr’ailcvăr să comemoreze eroic pe croi: e ţara Italiei Acolo, ge¬ neraţia frontului n’a uitat nimic din obligaţiile contractate in tranşee. Abia dispărut duşmanul din afară, s*a ivit duşmanul din¬ lăuntru, care ameninţa să pân¬ gărească victoria şi s’o transfor¬ me în pradă comunistă. Foştii combatanţi, reorganizaţi sub co¬ mandă politică, au luat in piept noua luptă, şi-au dus victoria la strălucirea imperiului de azi. Nici un alt popor n’a ştiut să-şi comemoreze astfel eroii, reinte¬ grând ii-sc mai bărbăteşte in vo¬ inţa lor. Fascismul c înainte de toate formidabila energie mo¬ rală. crescută din cultul sacru al mormintelor. FI ne învaţă ce înseamnă a desăvârşi o victorie naţională, precum bolşevismul rus ne învaţă ce însemnează să-ti baţi joc de ea. Marxismul moscovit s’a ridicat călcând in copite mormintele şi profanând strămoşii naţionali Uciderea tre¬

cutului întreg din memoria ce¬ lor vii e însăşi condiţia lui de existenţă. Trecutul e baza ori cărei conştiinţa autohtone. Dacă el ar fi viu, cele câteva sute dc mii de evrei n’ar stăpâni impe¬ riul dela Nistru până la Wladi- voslok. De aceea, ţinta marxis¬ mului iudaic de pretutindeni e batjocorirea eroismului naţional, desa gregare-a familiei, profanarea ideii dc patrie, stârplrea credin¬ ţei religioase, distrugerea sen¬ timentului de proprietate, adică dcsrădâcmarca tuturor forţelor ce ţin legată conştiinţa unui po¬ por de trecutul naţional. Biruin¬ ţa iudeo-marxistă numai aco’o fac poate afirma unde a fost uci¬ să memoria istorică a popoare¬ lor Forţa naţionalismului stă, dimpotrivă. in această memorie istorică. în care germinează des¬ tinul şi misiunea unui popor.

Să recunoaştem Sn această zi a îngenuncherii la morminte că noi n’avem tntr’&devăe un cult al eroilor. Comemorările noastre sânt cărţi de vizită lăsate Sn gra¬ bă la poarta cimitirelor. DhcS victoria naţională u Franţei au consumat-o iu rate germanii, vic¬ toria noastră naţionala au con¬ sumat-o pe nesimţite veneticii. PwtsiiI aresta să desfăşurat simultan ru propaganda siste¬ matică a presei induce pentru distrugerea memoriei noastre is¬ toric** fn numele Genevei uma¬ nitariste. ni *‘a p-«rilns chiar am¬ putarea cariilor didactice de ele¬

mentul specific istoric şi etnic Nici un popor din Europa nu dâ azi. prin şcoală, o educaţie mai mălaiaţâ dc cum o dăm noi ti¬ nerelor generaţii. E un mijloc de a distruge pc neobservate memo¬ ria continuităţii istorice de care e legat simţul dc proprietate asu¬ pra acestui pământ.

îmi aduc aminte cu gToază de întâmplarea de acum trei ani, când studenţimea a voit să pună o cruce creştină la mormântul eroului necunoscut. Oficialitatea hoastră a spart crucea, a călcat în picioare pe preotul in odăjdii şi a stâlcit in bătaie pc tinerii cutezători. A mers până acolo in cât a spus: De unde ştim noi cât soldatul din Parcul Carol c creş¬ tin şi nu e evreu ! Ca şi cunv eroismul evreiesc ar sta la teme¬ lia României noastre ! A fost fără îndoială, o simplă întâm¬ plare că prim-ministru se găsea, atunci d. Alexandru Vaida-Voe. vod, focosul naţionalist de azi.

Procesul acesta de distrugere, lentă a cultului eroic a mers pa¬ ralel cu înstrăinarea victoriei naţionale. Romanii s’ap ales cu sacrificiul; veneticii cu benefi¬ ciul. Statul nostru e nominal ro¬ mânesc, dar bogăţiile lui sânt in casele de fier ale străinilor. Ge- neraţia frontului — vorbim de supravieţuitorii valizi, — întoar¬ să acasă, a capitulat. Ea era da¬ toare faţă de morţi să rămână mai departe iiazmca victoriei na¬ ţionale, — şi a făcut-o vânzătoa¬ re pe nimic. Anii dc după război au fost o beţie a victoriei. Supra¬ vieţuitorii tragicei biruinţe au

făcut figură de veseli moşteni¬ tori ai morţilor. Au uitat nu nu¬ mai pe cei îngropaţi la temelia ţării, dar au voit să uite propriile lor chinuri. Ajunsă la conduce¬ rea statului, generaţia frontului, pe umerii căreia a strălucit cea mai mare glorie a neamului nos¬ tru. s’a lepădat cât a putut mal repede de eroism. Voluptatea primitivă a vieţii i-a făcut pe mulţi sâ-şi ia in zeflemea pro¬ priile isnrăvi. Unii dintre cei cart au smuls focului şi morţii cele mai mari distincţii vitejeşti, s’au arătat în anii umvâtori ca nişte adevăraţi bandiţi ai vieţii publice. Praznicul sardananalic

al victoriei a ncis iu noi sensul ei tragic şi moral.

Comemorarea morţilor nu mai face narte din intimitatea noas¬ tră sufletească; nu mai sânt cărbunii durerilor trecute sâ ardă tămâia amintirii şi sâ ridice mi¬ reasma sacră a entuziasmului. U oraş Ziua eroilor a ajuns o- simplă formalitate. Numai la sat, unde s’adunâ azi in iurul popei şi al învăţătorilor, văduvele si orfanii, coniii şi sfinţii schilozi, trăieşte viu şi adânc cultul ma¬ rilor morţi. In cimitirilc înflo¬ rite de iarba primăverii, ei mai um uită încă muzica eroică a su¬ fletelor ce zac la temelia Rom⬠niei.

Nicfvfor Crainic

VIATA NOASTRĂ

Sfarmâ-PlMrâ

3

Romanitate

dionisică Filosoful călător, Herman von Key-

torUng, vizitândn-nc fora vioi acum câfira ani, a scris in vestitul său jurnal un capii ol — sc.u moi corect spus un subcapitol ţi despre noi. In¬ tre cutele se spune acolo că Românii dacă nor să-ţi realizeze in cadrul istoriei un destin singular. trebuie cu ericc preţ sd-ţi valorifice latenţele spirituale de origină răsăriteană care tac in substratul Je lor etnice. Intui¬ ţia lut Kcyserling e fără doar poa¬ te - extrem dr pătrunzătoare. Dacă vot Românii avem intr’adevăr cera de mtpHnit iu lume, să dăm de pildă un inedit stil de viaţă sau de cul¬ tură. pentru aceasta e nevoie fn pri¬ mul rând de o exaltare a tuturor bogdţtdor sufleteşti anonime din fiinţa noastră subterană.

Cauza latinităţii româneşti este ăefintttv câştigată, ea este un pre- pos bun aJ trecutului. Din ce in ce Insă, — in»/ care priveşte cu ochi ascuţit manifestările dc viaţă Pic noastre, — observă că ele sunt inexplicabile, » au in orice caz bizare, dacă le raportăm exclusiv la conţt- nutul latin.

Naţiunea română işi sprijină exts- ienţa spirituală pe temelii thrace. Asta nu însemnează ca noi să nc le¬ pădăm de latinitate ca de-un păc<tt ruşinos ţi să detestăm tot ce s’a f㬠cut in numeie ei. Ci altceva să s㬠vârşim o sinteză. In proporţiile ei surenite. intre elementele latine, câte or fi, şt elementele thrace — ascunse in negurile străfundurilor.

O Interpretare a fenomenelor de cultură româneşti — făcută după criterii excluşii thrace am găsit in cartea recentă a lui Van Boita JLiiult*. E nu ştiu ce aristocrat ţi pur tn scrisul lui Dan Bolta — ceeace incest’ cază paginile sale cu o rară distincţie In plus. Paradoxal, ro/u- mul deşt se cheaviâ Limite, orizon¬ turile conţinutului sunt fără contur, iar expresia c precumpănitor muzi¬ cală. Duhul lirismului pluteşte pe deasupra fiecărei file

Dan Bolta iubeşte frumuseţea -antichităţii sau mai de grabă fa na frumuseţii ei. deşi prin incitnaţd temperamentale el mt se pare mai mult romantic. Dan B^ita a sesizat cv o dureroasă lucztUate această antinomie a sufletului său De aceia Iţt drs'hrdc cir teu cu un iran, cu un fel dc rugăciune adresată Aihcnei, îeiţj Inţetepciimt care icgheazd. cu caisul intrânt pe un toiag, — şt a*- ta «. Limtv.'e in museul AcropoJd.

Tânărul şpetşt vorbeşte in primul siud-u despre frumosul românesc, o iernă grea cu regiuni virgine ţi rtr- mproapt învecinată eu ;»toh!mele de fUoţoftm culturii F.vident. frumo+ul române ac apare ca un rod ol unui aşa j.m stil al p'nr.âniutui Acert sta ţi-a lncru.rtal d»v ef*a pe fruntea fietâret crenhnnl Dsh Bolta crede ■că toate dementele frumosului r&. WJA»- i n’4 / I'f piffarmatc de rj,7u-

Weu» thr&a krm.onuutea şi picantul au modt'af cururi at/i- mea formelor primordiale

Spir / «a Maica th+aeă dacâ sg poale numi aşa in tnţeietui nostru t elgafiXat 9 — w cvirfc< IgtiaaazA prin gaifbJ lut Dionţfno*, seul tenii «f»n 4 vMSt^t Atir: $4 â'^Uin+rte in Smr.npa de arom irşt mt» da am o fiKtL.x'd răeeeă^rg .1 Splrdu'vi fir. hg* dk,nr‘c,\ proci leasă. retopea nn'&tti inAmnd'mJ in ;lu.dul /!,*• *- n/rii c -rr^ipt' *Ud!nd kn dl sentimen¬ tul U4s*a*mc mi pm» ' ■ . • Xm- fezul conit cea fUnia Mrf»-

cipamiutut *n unanima *r amân* ore unt'--nmlă Tistul st â&nstmiyxt «,*<? prin mi****' Im.ypdsfatfxr cşmU lor părea Mlribdhstâ da undele mmmrgSM n*:4 - den momani ** ‘mul dema¬

terializat cobora in abisurile nopţi! chtonicc.

Cultul dionisic era practicat cu ar¬ doare de thraci. Pe acri* fond bogat ţi nelămurit total in stratificaţla lui, s*a suprapus armon'a culturii medl- terane prin Roma ţi idealismul as¬ cetic prin Bizanţ. Astfel s’a zămis¬ lit — din blocuri de spiritualitate eterogenă, sufleiul românesc.

Dan Bntta. de altfel firesc, lucrea¬ ză cu intenţii mat wuU decât cu piese de documentare ştiinţifică. Do- cumcntarea in acest domeniu de mi¬ turi fnfrrferc«(r obscure e îngreu¬ nat u excepţional de o sumedenia de. factori. Dan Pofta porneşte la dru¬ mul aroumentăril dela poeHd popo¬ rană. dlsecânA-o crt o SvbWâ înde¬ mânare Mtorltn. acest echivalent in preria pov^ană al Luceafărului d*n poe-ia ru'tă rrm\ânenş-ă (nu ca ln- rndire de motive, ci ca patentare a genialităţii rrcn'oarc> enunţ tute un Izvor inepuizabil, in Mioriţa găsim ccneev*ia moriii nupţiale. o temă thrară străveche Ciobanul se însoa¬ ră: în imperiul a*b al Scurtei ni-o fată de emi. Corpul adirg \*i tărrstş mai deoartr existenţa zi'n'eă sl din¬ colo de m4stcrHl — acum luminat — al mormântului.

Pantheismul — după cum am v㬠zut. ca o urmnre n er^arulu* d*onl- n'c. o nare fnf^o tomna o'tn^udrn4ă fn fti*urfV vonoran» Citlndu.lv iti vine $ă exclami: hotărit. er*stă un s**'*t al lumii Fiecare făn^ură *»e- mPfdtă de borul d^miuroir. al trt*»- tvirH ** arn*ă rn Iţind ft}**nrnfA de un svf'u anima* F. rdw*i^/i bătr⬠nei tuzlvni d*oni*4re a InmH- r^rrno- fr viu, in veşnică ţi neodihnită un¬ duire.

Dor dernre unduire H moar*?, o^n Pofta ţorie că*ena pagini de limn+Ac păimnd»rp Des^mr. uneori %*abiH- rea de fitlntt1. efectuată ex¬ ces de Imirări savante, e inutilă sau

eraotrală Dar trebuie reţinut din încercările lut Dan Bot ta — chipul

nou prin care caută el să descifreze frumuseţea creaţiei artiştiromâ¬

neşti şt In general a st Ou ini româ¬

nesc. Căci rămâne un lucru bine sta-

bVit' uneTtere de drrn'eare ve care fi le pnne la dl<roo~lt*e spiritul neo¬ latin sunt de-ndrerotul inoperante

atnnd când vrei să sondezi ce*e mal

trainice închegări are creaţiei noas¬ tre. Insă nu e mai puţin adevărat

că din moment c« accepţi să tal ftHL

de lumină din întunericul mVenar al miturilor ţt al p^tmulrilor anonime,

riscurile te păruiesc la orice pas. D*n dammt*>2 rreo*i,inii evite. Dan

Pofta «j’cor două pilde: F mine seu ţi Pârvan /mi pare peste măsură de

trident că poerfa emJne*ctanâ —

fără o adâncire a elementelor nela-

tine din strurturp sufletului romă- nckr. iţi menţine închisă cu şapte

lacăte minunea. Regret că enallza iul Dan Bot ta e prea fugari!. Impre¬

siile salt cercau o decvorfttre mai omp'ă — de oarece conţin nume¬ roase observata fuste şi nouţ.

Concepţia despre lume ţi i ată a lui Păntcn — suntem de acord — că e tributară anumitor gânditori contemporani. Insă felul In care tm- rănrirtle suferite au fost asimilate, istdeee pe deplin lucruri care vin hi

rprif nul direct al tezei lui Dan Botta Sentimentul acela infinit ut armo- n(m cosmice, cmrf stă fa teme!la ti- 'uMo/tti lut Vasiie Parrar 0

nnar^A pnr thracă îmbogăţită cu cu-M •* iV culturii Utr>drrvc ea crfi*. In fond. o rer&tlare a viziunii du>- «Işsea.

România nd idralâ este R'•mânia dS/>u,fi*nâ, România cu rddâdn'le fi¬ inţării el tvypiânfatr fn pămăniul fecund al tnHvrVot sl al elanurilor.

Oens k/iu^m noastră islo*ic& nu

r»a rcMi lof di oir o exaltare a tetien-

In

pragul

unei

zile

de

do j ană Ceasul de faţi al vieţii noastre ro¬

mâneşti pare sa fie de odihni. Firi M ne ’ntrebâm daca avem ort nu dreptul la rugai, toatâ riaţa noa¬ stră poartă pecetia nelucrării şi a ne¬ păsării. A fost ajutată starea asta de suflet şl de toate întâmplările din urmă aJe vieţii publice, care ne-a dat aşa de multe prilejuri de amară în¬ şelare şi atât de puţine clipe de înăl¬ ţare.

Sunt teci de ani de când nimeni din noi. nici tineri, nici bătrâni, n’a fost pus la nici o încercare. Viaţa a curs liniştită, fără greutăţi, cu com¬

promisuri, cu minciună şi cu multă, multă laşitate, l’neori, ne-am îng㬠duit să ridicăm glas de protestare, dar, in cele din urmă ne-am resem¬ nat in convingerea păcătoasă că nu-l nimic de făcut. Atâta vreme cât a- vem ce mânca şi unde dormi, nu ne farem nici o grijă din faptul socotit de mică însemnătate al demnităţii călcată ’n picioare oh al dreptăţii ne¬ socotită.

In locul tind vieţi grele, In care si »c arate măsura îndrăznelii noastre şi puterea de lupta a sufletului, ni se aruncă fârmiturUe ospeţelor, ca să ne mulţumim in tilina unei existenţe mărunte. Xe-am deprins in ava m㬠sură cu liuislca şl nelucrarea încât nici macar gândul faptelor mari nu ne mal cercetează, ca să ne ispitea¬ scă spre tărâmul primejdios ai lupteL

Literatura şi arta vremii noastre «unt una din dovezile cele mai dure¬ roase a Iu mu noastre dc gânduri şi simţăminte, arătund in cuprinsul ei uşurate?, reflenmitor. erotic, trtvol,

caJilalea meschină a unei lumi şi mcntaijtâfi de oameni peste care a suflat vântul pustiitor de energie al indiferentei şi decadenţii.

(Va dm urma mare răscolire de entuziasm şi demnitate natumaiâ a fost mlaptuirea unirii celei mari. din Urna Iul I>c-atunci, in vreme ce Urate statele ivite pc nunele Au- fttm-l'nganri au înfăptuit o uriaşă mumă de organirare a energiilor na¬ ţionale, noi ne-am roinplatul tnlr'a via re de muftumîre drsavarşita cu lu¬ crurile a*a nun *imt ele.

Ne asemănăm rn clasa conduc㬠toare' abilă, coruptă, fără reoursc *«- f’rtestl de munc.i şi creaţie naţiona¬ lă, tara ti«pir»ui si lipsiu de ■•tmtâ- m.«ntuJ dorinţelor de putere ale co- IfetdiUUi rumănevlt. t uita noastră pubiicâ. in foc m » uiumm » shueiumui nepătruns al naţiei care tare. sa bacara, cu veoehe rânjită de «rn a- Tuf{li eu bunirii înşelătoare, tasân- du-»*c im pkm+M ra nu hui Uehoe «A di-nr.i nimic pentru înălţarea Româ¬

niei.

(« să oripâm dlu ceasul de fată •1 vtetii nnutie romaneşi» care pare sa ftr on cea» dc odinua. dar |huM!

fir mal de grăbit un ceas de crun¬ ta decădere ii'bur M-ii facă drum printrr Mumii de toate ' *rso-ic, creorcrt lo jarul tuturor nemulţu- mlnlnr vi am au*ui tuiuror Inr. idealol de Mior al naţiei < *U trtme «io mai dorim nimic, ptordută

este orie© ©şire din viata tristă prin uşurătatea el. de-acum. Câtă vrem© Izbuthn să găsim, cu o minchinâ şi o trădare, bucata de pâine de fiecare tl şi colţul de culcuş din flecar© noapte şi cată vreme suntem gata sâ minţim şi să trad.tm ca sâ avem c© mânca şl unde dormi, existenta noa¬ stră s© va târî sarbâdâ şl urâtă mal departe, p© aCclaş drum al decaden¬ ţei. Dintr’un trecut care a fost pre¬ cum îl ştim, nc-a mai rămas actuală, doar amintirea umilinţelor şi înşel㬠rilor. Tot ce-a fost muncă, luptă, avânt românesc, eroism, s’a pierdut; t*a pierdut din cărţile de scoală, din învăţătura bătrânilor şi din sufletele noastre pustiit? dc grijile zilei, din aufletcV noastre cari nu mai des¬ chid nici o fereastră «pre viitor.

Nu ştiu minunea care va Isbutl să ne ’nchidâ ochii la ziua de azi şi car© aă nc aducă in faţă, drept rugăciune de seară si dimineaţă si drept hrană de fiecare clipă, amintirea, alcătuitoa¬ re de suflet mare. a trecutului şi pla¬ nul de muncă istovitoare pentru un viitor de belşug şl putere românea¬ scă

Ar trebui sâ cuprindă preschimbâ- toarea minune, mal ales pătura cea tânără a naţiei, natura asta de oa¬ meni cu multă hună credinţă, cu mu’t avânt, dar aşa de uşor accesi¬ bili şoaptei de corupţie, de trădare si de uitare a Jurămintelor tinereţii îmi pare uneori că noi cei tlnert

n’am cunoscut îndeajuns suferinţa, că încercările cari au trecut, an du¬ pă no, peste noi, n’au fost destul d© arzătoare ca sâ ne călească viaţa toa¬ tă in focul durerii care nu mal lasă întoarcere de pe drumul adevărului şl Jertfei. Şl cred că întrebarea car© stanic, arătătoare dc primejdii, est© aceea despre posibilitatea de a mal schimba ceva în sufletul tineretului nostru dela oraş. unde sufletele cel© mai de frunte nu sunt lipsite de pata vreunei fapte pc care vor s’o uite.

E vremea unei întoarceri spre lu¬ mea tânără a «aţelor, spre creşterea copiilor din întâia copilărie in dis¬ ciplina unei credinţe de munci, d© creaţie de lertfâ pentru colectivita¬ tea naţională.

In inseranea unei iile de ceată fl ploaie, când de tur împrejur se pu¬ seseră Jos ciocanele si bsrda lucr㬠torilor sl deparv numai răsuna decât

apelul celor 250 de muncitori de p© Imensul şantier, in pridvorul casei u- rias© de Strâmbă-lemne, undeva in munţi, om înţeles inruodată câ putinii de înnoire, nu poate veni decât din lumea in care oamenii mal trăesc înfrăţiţi ni trunchiurile nnaş© ale copnxilsr si ru stânrPe munţilor. Casa «rund» din munfii Ardealului adu**©* cu bârurle el uriaşe, frinturl dc baladă românească, pomrnltoare de emism, de tracedie «I dc bumrte •âlhatrră. dar sănitaa** In casa asta scund \ lum«-a oraşelor noaste© nu poate si se simtă bine, căci ea-l ad most de linişte, tăcere si viată Intelraotă. nu dc sl»nr»um «tern sl nebuni-. Ea est© o fărâmă pilduitoare de viată românească ee «c cuvine să fie restaurată pentru mai marea mâ-

-j-tre a vletîi noastre. In e» vor cr^şt© J nf Me »l caractere de răsculaţi *J

inălfntori de neam. precum au cres¬ cu4 din f*" în veac nnnâ fa n*l.

Işti, pentru a*emenca tmueluri drent e ne'ndreetim de 7»ua K- roîîor ser- ras-lc de lemn din err- ler*l munţilor >i «â pomenim ne uf- |<.H| I—iUaH «rfltn io aerul tar© al înălţimilor s| in nHdvortil curat ©I

caselor car! l-ao născut.

Octavtan Nearnfu

Sftptimlu iacu»

4 Sgarma-Piat»ă

Ardealul lus

„Sfarmă - Piatră- Sarcini 9 venituri Da! Există. îftirft discuţie, un duh

dou In Ardeal, crescut odată cu detunăturile lui „Sfarmă-Piatră" Acesta este Ardealul autentic, cres¬ cut din rădăcini româneşti, ali¬ mentat cu vinul şl pâinea pămân¬ tului românesc Ardealul mitului eroic. Ardealul transformator de Istorie! Numai acestui Ardeal ii prevesteşte, asemeni pioorociton- relor frunze dela Dodona, gorunul dela Ţebea, şi numai el se cutre¬ mură pânA la Înfiorare când i se vorbeşte de patetica dramă a lui Horta.

Cum e firesc, intre Ardealul lui ,,Sfarmă-Piatră/' şl Ardealul obiş¬ nuit există deosebiri radicide. Cel din urmă continuă, lent şl de com7 l>us, fără elan şi fără credinţă, o existenţă pasivă, împănată ou toa¬ te stigmatele stăpânim de ieri. In sângere lui nu svâcneşte încă re¬ volta românce scă şi ln mintea lui incă m'a prins rădăcini convinge¬ rea că istoria înseamnă putere, forţă creatoare şi Expansiva: El trâeşte pe aceeaşi tonalitate mj_ noră; in cultură, in credinţă şi in politică. Este încă robul prejude¬ căţilor de inferioritate rasială, co¬ pleşit de lâncezala acelei comode mentalităţi create de acea dezas¬ truoasa politică de rezistcfiţâ pa¬ sivă, din care îşi făcuse zid de x- părare neputinţa partidului naţio¬ nal de pe vremuri. Acest ardeal paşi vist, ocrotit încă de cortul c⬠torva fami:ii, ce nu vreau să-şi piardă privilegiiic de castă, epigon şi vlăguit, e în plină agonie.

Ca o negaţie a pasivismului şi ca o dărzâ aiirnior? a drepturilor imprescriptibile ale Romanilor, din zi în zi mai mândru si mai co¬ pleşitor. se manifestă Ardealul t⬠năr, albastru ca geana cerului şi vede ca tulpina cucuruzului, in- trun cuvânt, Ardealul lui .Sfar- ma-Piatră".

In răndurile acestui Ardeal, ro¬ mânesc până in rărunchii simţirii aaJe. se tturăţesc, intr o caldă şi totalitară disciplină benevolă, toa¬ te braţele de muncă de pe plaiu¬ rile transilvane, ţărani, preoţi. în¬ văţători şi tineretul universitar, a- ceastă mândrie a satului nostru. O spun asta înadins, pentrucă stu¬ denţimea română până acuma cel

fir tor Ion Popa Oratorul

puţin, a fost recrutată in marea el majoritate din pâtura noastră ru¬ rală. SI, Doamne, cu câtâ sfinţe¬ nie şi admiraţie priveşte lumea ca¬ tului studentul, studentul, in tine¬ reţea lui fremătătoare, este pen¬ tru ţăran crainicul luminii. Este întruparea aievea a propriului său vis de mărire şi luminare. Deaceia se uită la el cu smerenie si-l ascul¬ tă poveţele. La acest punct originar, de unică şi atotcu¬ prinzătoare subt/.ai* romănenseft, trebueste căutată soliditatea leg㬠turii pe care Ardealul activ, ofen¬ siv şi creator o are cu fiinţa popo¬ rului. Legătura dintre el şi sat este organică şi nu numerică. In locul comerţului cu voturi democratice, cumpărate cu ţuică şi mahorcă, el educe pasiunea şi credinţa comu¬ nităţii de fiănge, fulgerul misiunii româneşti şl poruncile de foc ale destinului nostru comunitar. A- ceasta este marea bătăile deschisă de naţionalismul intransigent si totalitar. In locul feliilor sociale, numite clase, el înscăunează uni¬ tăţile organice de producţie, bres¬ lele. In locul reprezentanţilor în¬ şelători şl excroci, turmă necu¬ vântătoare sau urlâtoare adunată in sfatul ţării, vrea o singură vo¬ inţă creatoare, care să transfigu¬ reze întreaga naţiune prin botezul statului naţionalist şi creştin, cu toate consecinţele lui fireşti şi lo¬ gice.

Această solidaritate românească a Ardealului naţionalist şl creştin de azi este una din trăsăturile e- senţlale ale sufletului transilvan, vorbind de acesta ca de una din feţele sufletului panromănesc. Ea însă nu e numai a prezentului. A lost şi a trecutului. Şl va li a vii¬ torului. Dacă înainte de râ^boiu şi dealungul veacurilor de nâprazni- câ asuprire a existat acea omoye. neitatc masivă de simţire rom⬠nească pe aceste meleaguri, de care se isbinu spârgându-*se toate valurile potrivnice si toate ispite¬ le. aceasta se datoreste in cea mai bună măsură solidarităţii de care vorbim. Ardealul autertic, de a- lunci şi de azi, n’a cunocut decât trei braţe de muncă, trei frunţi iluminate de acelaş crez şl trei 1- nimi suiori. bătând la unison ţ㬠ranul, preotul şi învăţătorul. A- ceastâ trinitate a s:ris istoria rea- aJâ şi adevărata a Ardealului. Dji rândurile ei s'au ridicat eroii, mar¬ tirii, mucenicii şi profeţii. Glasul celor din urmă a fost totdeauna ecoul, cu rezonanţe cutremurătoa¬ re a celor mulţi. PcK,t dc era. era lâzbunarea luminoasă a tumultu¬ lui de obidă, suferinţă şj revoltă, turnată deia Început in zestrea Iui de sânge. Căci orice era, tre¬ buia să fie mal înainte fecior de popă, de ţăran sau dascăl. Altă posibilitate de provomenţâ socială nu cxt<ta. Sau dacă era., in cazuri extrem de nue era ceva hibrid si dubios.

Acesta e Ardealul cure ne-a păs- ivut curate izvoarele aducerilor minte m dorul revoluţiilor libera¬ toare.

Şi întreg acest Ardeal, drsgfv Gregoriane, şl.a trimis goruai^. in~ nalţi ai entuziasmului ai credin¬ ţei româneşti ia Jubileul lui jSior- mâ-Piatră”

Grigor* Popa

O bunii gospodărie. fie câ se refe¬ ră ia viaţa unei familii, fie ci sc re¬ feră la viaţa naţiunii, se reazimâ pe aceleaşi principii economice: o cum¬ pănă intre sarcini şi venituri.

Capul unei familii nu ia asupra-şi sarcini cari-i depăşesc veniturile, a- vând grije ca sarcinele absolut nece¬ sare să fie acoperite cu veniturile de cari dispune sau pe cari şi le poate creia.

Stalul, respectiv conducătorul na¬ ţiunii. nu procedează totdeauna gos¬ podăreşte; findcâ sistemul nostru de a obţine, prin jocul de riscă electo¬ rală, pe cei ce represintâ statul, res¬ pectiv consiliul de familie al naţiunii, face ca, in acest consiliu, să intre din acei cari habar n*au nici de gospod㬠ria lor de acasă.

Ln bun gospodar păstrează şi des- voltâ isvoarcle de venituri ale fami¬

liei, — pe când un gospodar rau le instreineazâ, lăsându-şi familia in

mizerie, pusă in situaţia să cerşeas¬ că sau să fure. ca să poată trăi. Să cerşească dela cei ce au, dacă aceştia sunt buni şi milostivi creştini; — şi

să fure tot dela cei nevoiaşi, fiindcă cei înstăriţi sunt mai apăraţi de hoţi, prin garduri înalte, câini răi, uşi fe¬ recate cu fier, etc.

In aceiaşi situaţie se găseşte şi sta¬ tul râu gospodărit. Statul român are

anumite sarcini, zise publice, cărora trebue să lc facă fată. înainte dc râs- bol treaba mergea foarte bine. Nu

fiindcă înainte de răsboi sarcinele publice erau mai mici. ci fiindcă ve¬ niturile erau mai mari.

Pe atunci toate bogăţiile ţârii apar¬ ţineau statului, din carc-şi trăgea is- voarele de venituri, pentru acoperirea sarrinelor sale. Azi aceste bogăţii au

fost instreinate, concesionate sau co¬ mercializate pe seama prietenilor po¬ litici.

Statul a perdut astfel isvoarele sale de venituri şi atunci face ceiace fa¬ ce orice individ disperat: cerşeşte sau

fură. Cerşeşte împrumuturi oneroase la prieteni sau presupuşi prieteni

şi-şi fură cetăţenii, adică familia: căci pe vecini şi streini n'are cum ii fura.

Furtul se ehiamă, in limbaj oficial, creiare de venituri prin noui impozi¬

te suplimentare sau excepţionale pes¬ te cele cuvenite. Aceste imposite su¬

plimentare sau excepţionale se per¬ cep cu lege şi fără lege. Fără lege prin ordinele şi disposiţille, mai mult

sau mai puţin confidenţiale, date or¬ ganelor fiscale, ca să nu sc lase im¬ presionate de realităţi, ci să impună după necesităţi. Evident după nece¬ sităţile statului şl uneori după ale a- genţilor fiscali.

Contra furtului individual sau par¬ ticular te aperi cum poţi. Cu gard şi

porţi solide, cu câini răi, etc. Contra furtului social, oficial si fiscal te a- pcrl Iarăşi cum poţi: cu sperţuri, cu

schimbări cat mai dese de domiciliu, ca să uşurezi agentului de urmărire menţiunea „necunoscut la adresă* şi cu avocaţi cari să te apere in faţa

justiţiei de abuzurile şi exagerările fiscale.

Insă toate aceste mijloace de ap㬠rare nu sunt Ia îndemâna ori cui. Omul sărac sau modest nu poate si nare curajul sperţneJii, nu st poate muta din hotel in hotel, ca să nu-l g&ftcascâ fiscul şi nici nu poate anga¬ ja avocat sâ-J apere de urgia fiscala Nu poate să se constUue. cu familia, nic» i,i - Jriiife anonimă, cu bilanţ

deficitar, ca să tragă chiulul ferului Iar omul sărac si modest in ţara ro¬ mâneasca este numai birtul român.

Ministrul de finanţe care va avea răgazul, dar mai ales curajul, să cer¬ ceteze debitele fiscale aJe catorva ca¬ tegorii de contribuabili va ga*i:\u*ri întreprinderi cu mari câştiguri îm„ puse m*j puţin decât un biet >i mo¬

de t mc*eriay indivizi, intermediari-

tind nimic sau mai puţin decât u biet nenorocit care-şi târâie viata h azi pc mâine.

E drept câ un astfel de ministru după cum a declarat un fost ar fi ameninţat cu moartea. Dar nici a* nu mai putem merge şi mai mul* cu raj se impune. u'

Impositele au ajuns de nesuportat pentru marea massă a poporului ro mân. Sarcinele publice nu sc mai iwt

acoperi decât prin imposite directe h indirecte. Cele directe nu sunt plâ

tite decât de autohtoni, cele indirc/ te de consumatori, adicâ tot de ro

mâni. Aşa încât situaţia creiatâ nea

muluî. românesc este cam aceasta* românii cu munca şi greutatea sar cinelor publice in spinare, iar musa¬ firii streini cu profitul şi viata n*™» râ. fără obligaţii. 7*°*“

..Nh suntem contra celor de altu credinţa şi alt sânge ca noi. cu cari

împărtăşim necazuri şi bucurii, greu¬ tăţi şi plăceri*4 spunea, de curând, un

tânăr sef de partid. Dar când neca¬

zurile şi greutăţile sunt ale noastre Iar bucuriile şi plăcerile ale lor, nu se

mai ehiamă „Împărtăşire" decât pen¬

tru anumite oportunisme politice, de pe urma cărora neamul românesc a ajuns in halul de azi.

Şi ori cât acest neam n’ar voi să strice socotelile de viitor ale tânâru-

jte*? nostru şef de partid, incă nehu-

Turit dacă trebuie să meargă înainte

cu tinereţea sau să se întoarcă intre cel bătrâni, de lângă cari a plecat, —

vremurile si nevoile de viaţă ale nea¬

mului românesc, impun schimbări si alte aşezări in rosturile gospodăriei noastre publice.

Partidele, zise democratice, au avut doua soluţii, deopotrivă de rele, pri¬ vind bogăţiile ţârii: liberalii au apli¬

cat „cointeresarea", prin care statui aduce averea sa, iar partizanii poli¬

tici încasează venitul. Ţărăniştii an aplicat „concesionarea", prin care a- vutui public este dat pe seama strei¬

nilor, în schimbul unui comision sau rente viagere (consilii de ad-ţiel ser¬ vite fruntaşilor politici.

Naţionalismul trebuie să vie cu

..naţioiyp'izana’' acestor bogăţii; a- dicâ readucerea lor in patrimoniul

‘talului, restabilind isvoarele de ve¬ nituri publice, spre a se putea u>ura

sarcinele fiscale, cari sugrumă azi munca şi viaţa românească.

Odată cu uşurarea birurilor, o nouă aşezare inai dreaptă, a acestora, asu¬ pra tuturor, va libera neamul rom⬠nesc din cleştele fiscal de azi. redân- du-i libertatea de mişcare, acţiune

constructivă şi viaţă normală.

Arhlt. I. D. Enescu

SSarmâ-Piatră

ANDREESCU Viaţa, ca şi opera, acestui marş

picior; nu s’au bucurat la noi de o prea adâncă şi stăruitoare cunoaş¬ tere. Un destin crud a vrut să-l r㬠pească prea devreme dintre cei vii şi caisa fără sgomot pe oare a urmat-o mereu, s’a pierdut după moarte, a- proape Iară urmă. pe tărâmul tăce¬ rilor catifelate Frumuseţea picturi¬ lor sale, atât. de simple şi de sumbre, a rămas fără ecou in suflete e con¬ temporanilor săi, intunccală de glo¬ ria netăgăduită a Iul Grigorescu, care stăpânea pe atunci întreg orizontul tinerei arte româneşti.

Minunată înfăţişare a vieţii şi a operei lui Andreescu. pe care ne-o prezintă d. prof. Al. Busuioceanu, este astăzi nu numai o subtilă inter¬ pretare de fapte şl culori, dar şi un act de dreptate. Pictorul ignorat de generaţia lui şl de cele următoare, ne apare astăzi datorită sârguinţei şi mdestriei critice a d-lui Busuiocea¬ nu. in adevărata sa lumină. Intr'un e egant iolum. cuprinzând peste şai¬ zeci de reproduceri, asistăm la fazele diverse prin care penelul artistului a trecut, urmând linia capricioasă a traiului său şt mai ales a locaţiei sale care a vagabondat mult, înainte de a se fixa definitiv intre hotarele unui stil.

Andreescu s'a născut in Februarie 1850 la Bucureşti, unde a locuit până la terminarea şcoalei de Belle Arte, plecând apoi ca maestru de ca igrafie şi desen la Buzău. Aici işi inaugurea¬ ză cariera artistică, pictând peisagii din jurul oraşului, sau d n mahalalele lui, cu o naivitate de expresie şi cu un simplism şl o sărăcie de culori, cari n’ar li îndreptăţit pe nimeni să recunoască în aceste încercări pri¬ mitive pe măreţe artist de mai târ¬ ziu. Se recunoaşte totuşi in dureroa¬ sa pustietate a peisagiilor sale, do¬ minate de tonuri cenuşii impregnate de tristeţea unui temperament închis in sine însuşi, o Viziune proprie şl o sinceritate de expresie ,. in acord cu insvşi sufletul artistului",

Marea revelaţie, momentul hotări- tor al vieţii lut. când Andreescu a avut in faţă tablouri celebre şi a în¬ ţeles dintr’odată sensul ariei căreia sc dedicase. Q fost in is?3. Se înjghe¬ base la hotelul Herdan o expoziţie retrospectivă conţinând pânze cc a- parţintau tuturor şcoale'or străine şi unde a ături de cop'i mediocre, str㬠luceau minunile lui TintoreUo, Ve- ronese, Dtirer, Watteau. Van Dyck şi alţii. A fost începutul unui drum nou pentru modestul profesor dela Buzău şi perfecţionarea artei sale devine d‘n ce in ca mai vizibilă. Se pure ca in¬ fluenţa maeştrilor flamanzi şi oan- dc.zi a fost cea mai simţită. Portre¬ tistica l a atras destu1 de rar şi in pu¬ ţinele. încercări dc acest fel se re¬ marcă numai decât lipsa unei intui¬ ţii psihologice fi nesiguranţa care Iau hotânt a nu aborda decât întâm¬ plător acest gen. priveliştile naturii transpus*’ pe pânză prin prisma de¬ zolantă a temperamentuui său con- stitue principalul tevor dc inspiraţie. Şi cu toată, originalitatea pa etei $arc, ir» epoca ăceasta dc pnmâ tineret<’ artistică, mai ales după retrospectiva din 1873. se desluşeşte influenţa lui Grigorescu, destul de vizibilă cu toată deosebirea sufletească ce-l separa.

Apoi. după 1875, in minunatele a- murguri atât dc închise yi de me an- collce, personalitatea lui Ani.recscu se limpezeşte, se singu a fixează oare¬ cum, căpâtăând siguranţe şi dlbăci, eare-f fixează definitiv Urm oază o serie de tablouri realiste, in care în¬ cearcă să redea natura aşa cum e, denotând maniera şi principiile şcoa¬ lei dQ'a Bmrbizon. Ilustrată de Mi let. Rousseau. Davbigny. etc. şi antici¬ pând producţia cc arca sd urmeze o- dală cu stabilirea sa in Franţa

tn 1879 pleacă in sfârşit la Pan*, unde impresionismuJ xe uf a in ascensiune, iar picturile lui Claude Mo net. Berth e Mor Unt, Pţmaro. Sialey şt Gnitlaumtn. după c* rtanAalitduţră metropola, prin vil şt neres-

pectarea tipicurilor clasice, sfârşi¬ seră prin (i se impune. Timiditatea lui Andreescu i împiedecă insă să a- dere dintr’odată la rcvbtuţia impre¬ sionistă şi continuă să picteze într'o desăvârşită manieră academică, de¬ notând mai mult zelul lui de a în¬ văţa decât necesitatea unei noi ori¬ entări. Câteva din picturile acelei perioade sunt primite la Salonul din 1879, urmând să expună acolo tn. 1880 şi 81. Era fără îndoială o mare biruinţă, care Ta încurajat mult, a- jutăndu-i să atingă o virtuozitate pe care nu o mai cunoscuse. Acum înce¬ pe pentru el adevărata desvoltare. In tablourile reprezentând stâncile dela Apremont, ooiţuri de pădure. Andre¬ escu apare ca un entuziast discipol al şcoa ei dela Barbizon şi mai ales al lui Thtodore Rousseau. Culorile lui devin mai nuanţate, albastrul începe să predomine pc cerurile lui, atât de plumburii şi de triste până atunci. Mai târziu, in peisaglile cu câmpuri, devine din ce în ce mat sensibilă lim¬ pezimea luminoasă a impresionismu¬ lui.

După, doi ani de şedere in Franţa, sti'ul lui Andreescu evoluase simţitor. .Niciodată tonul preţios de alb-gris, alăt de des încercat tn pictura im¬ presionistă, spune d. Busuioceanu despre celebra Iarnă ia Br.rbizon, n'a fost folosit cu mai multă, fineţe şi cu un simţ moi exact al valorilor, decât în acest tablou irizat dc o mie de nuanţe prinse in lumina pulverizată a IerniiStrălucitoarele efecte de eâpadâ pe care Sisley ştiuse atât de >rp!cndid să le înfăţişeze şi rusticita¬ tea priveliştilor din natură ale lui Pissaro, apar in tablourile lui Andre¬ escu. cu un simţ al culorii şt cu o artă demne de maeştrii săi.

Primele simptome ale ftiziei încep însă să se arate, cutremurându-l toc¬ mai la mi) o cui drumului către apo¬ geu. In 1881 se întoarce în ţară pen¬ tru a $c stabili definitiv. Reuşeşte să deschidă o expoziţie care s’a bucurat de oarecare succes, susţinută de dr. DavUlg şi bucuria acestei victorii ii însufleţeşte din nou pentru o altă bucată de timp în care pictează flori şi portrete, acestea din urmă mar¬ cate de amprenta grigoresciană.

Obosit şi minat de boala grea care-l muşca fără încetare, Andrees¬ cu a murit la 22 Octomvrie 1882. a- proape total ignorat, înainte dz a îm¬ plini 32 de ani şi de a fi dat întrea¬ ga măsură a talentuui său. A’ăluri de Grigorescu şi Emincscu a fost „unu a tn ce e mai autentice si mai nobile expresii ale sensibilităţii rom⬠neşti“. Oamenii vremii lui nu Vau in- ţcles, iar acei ai vremii noastre con¬ tinuă a nu-l pricep2 in destul.

Cartea d-lui Al. Busuioceanu, scri¬ să cu frumuseţea de stil şi de limbă cu care ne-a obişnuit literatul din „Figuri şi cărţi*’ şi interpretatorul lui ,.PseudokinegheticoF\ constltue „una am cele mai autentice şl mal literar. Dreapta aşezare a lui Andre¬ escu in fruntea artei plastice rom⬠neşti, va hotărî poate din partea pu¬ blicului nostru o dorinţă dc cunoaş¬ tere a unei opere atât dc reprezenta¬ tive care doarme uitată in muzee şi pinacoteci.

Vintild Horla

Sărbătoarea lui

„Sfarmă-Piatră“ Sfarmâ-Platrâ a zvâcnit din le-

gendâ şi trăeşte permanent in ea. Povestea lui o cunoaşteţi. Prin bas¬ mele noastre se aude d.n când in când trosnet de stâncă frântă in pumni şi vuet de groază răscolind codrii. Se curmă atunci suflarea toată şi un destin neîndurat, aprig, bate adâncurile.

Când basmele s’au prea îndepăr¬ tat şl oamenii veacului acestuia pi- câtos şi-au cam făcut de cap. atunci Sfarmâ-P-atră s’a urnit din loc, cu tot soarele legendei lui in creştet şi u început — cu crâncenă şi sacră revcltâ — sâ dărâme cap;şti şi să n&rulască idoli.

Se caută revistei noastre un Înce¬ put care s’ar fi articulat uitai in ne¬ astâmpărul românesc a doi oameni: Nlchifor Crainic şi Ai. Gregorian. E o greşaiâ pe care o pot face cel cari iticâ n’au priceput rostul istoric al lui Sfaimâ-Piatră. Căci uriaşul a- cesta, care şl-a scuturat zalele de rugină, ca sâ-şl împlinească astăzi marele Iul destin, nu poate să apar¬ ţină unor catneoi, decât in măsura in care aceştia sunt in slujba is¬ toriei. Şi este, mi se par**, cazul di¬ rectorilor noştri Căci Sfarmă Piatră are. doi directori: pe vizionarul N.- chifor Crainic şi pe harnicul Al. Gregorian, cari bătuţi dc imperative ancestrale au dat brânci lui Sfarmă P atrâ peste monştrii vremii. Şi ast¬ fel, din gest eroic, s’a fost actuali¬ zat — tot atât de ere ic — vajnicul Sfarmă Piatră Fiecare număr al lui a însemnat o plcasnă de fulger, îns¬ picat m 12 pagini, peste cheda tâm¬ peniei româneşti. S’au prins in horă ne vrută toate lasmele ţării, ca sâ se mistue sub pumnul uriaşului. Iar in locul lor au crescut virtuţile na¬ ţionale şi creştine totdeodată Incâe- rarea-i cruntă, lupta sângeroasă, iar izbânda a noastră. In 25 de săpt㬠mâni s’a răsucit uriaşul de 25 de ori, cu încordare vc:n-ceaşca şi rom⬠nească. căci el stărue ca un simbol puternic şi tutelar, asupra acestor pagini, in care s’au şflch uit atâtea păcate, s'au spart atâtea aureole false şl au foet prevenite numeroase greşeli. Dar s’au exaltat şi atâtea virtuţi. Acesta etfte rostul lui Sfarmă Piatră să dărâme capiştile din toate răspântiile ţării şl să clădească in locul lor altare.

Pentru toate acestea noi ne-am îngăduit un p>pas, acum. când după 25 de săptămâni, revista numără peşte 400 d;* mii de exemplare. Dar nu un popas de reculegere, căci nu era nwrcJe. Nici dc odihnă, căci nu ne-am od hnit o clipă, pentrucâ for¬ ţele ne sunt lLn.-re şi fecund împros¬ pătate de entuziasmul cu care scri¬ sul nostru e zilnic şi tot mai pu¬ ternic aplaudat. Ci a test un popas dc mare bucurie, o sărbătoare de verificare şi demonstraţie Se şl> că Sfarmă Piatră a apărut din adânci necesităţi şl a călcat. deLi început, pc urmele ..Calendarului". & bine, sărbătoarea de Vineri seara a ar㬠tat. odată mai mult. că Sfarmă P a- tră .izbeşte în aceleaşi ziduri şi are

aceiaşi duşmani ca şl „Calendarul". Dar asta nu ne scade, ci ne sporeşte dârzenia. Pentrucâ numai aşa te c- ţeleşte lupta. Cu cât duşmanii se în¬ mulţesc, cu atât izbim mai cu sete şi ne găsim mai inmânunchiaţi. Şl apoi, toţi colaboratorii de aLci sunt tineri. Neînchipuit de tineri. Dar a- prlgi in luptă şl jânilţl de frămân¬ tări care dau scrisului ior pleasnâ şi nerv. Châr când argintiii vârstei încearcă să se prelingă pe tâmple, condeiul freamătă tot ca la 20 de ani. Sfarmă Platrâ nu cunoaşte gân¬ dul sclerozat şl scrisul obosit. Aici totul se articulează pe înălţimi ae¬ risite larg. de unde se desfac ori¬ zonturi necupr nse şl se deschid a- dâncuri clocotitoare. N menl din re¬ dacţia noastră nu cugetă sub pre¬ siune financiară, deşi toţi «suntem ingrozltor de săraci. Aici se face un impâtim t apostolat. Sfarmă Platrâ e tribună de demnitate şl eroism naţional. Că apare in condiţlunl ex- ce’ente din toate punctele de ve¬ dere, aceasta căutaţi-o în spiritul de jertfă al directerilor şi ’n sacri- f ciul materia! a doi oameni, cari vrând să rămână anonimi, n’am dreptul sâ-i divulg. Banii lui Sfar¬ mă Platrâ nu vin de peste graniţă, c*un lnsinuia?â anumite secături po¬ litice. ci sunt rupţi din salariu! mo¬ dest a doi bravi români sacru În¬ drăgostiţi de revistă.

Aceasta-i verificarea de care vor¬ beam. iar sensul el e altul, unul sim¬ bolic. Sfarmă Patră e astfel — şl sub acest ungh u — un simbol, o verificare a presei româneşti. Căci o publicaţie are auteritate ş! poate izbi eroic numai atunci când e tu¬ telată integral de un neindurat spi¬ rit moral. Sfarmă Pa tră are şi ros¬ tul să verifice, in acest sens, spiritul de marasm care-a nenorocit presa românească.

Tot pe acest plan sărbătoarea Iul Sfarmă Piatră a fost şi o demons¬ traţie. A arătat anume, că atunci când iţi articulezi entu2iasmetle sub destin moral şl naţ onal, te simţi crescut cu fiece zi de tet mai nume¬ roase şi neaşteptate aderenţe, Căci in timp ce tirajul marilor cotidlane. ccmereiaUzate până la corupţie, se menţine d!n şantaj, sau se reduce Ia câteva m l de fol, revista noastră a bătut un record neajuns in publi¬ cistica rom Sosească până acum A izb ftit ca dela al doilea număr să-şi dubleze tirajul, pentrucâ la al cinci¬ lea sâ ajungă la un tiraj de 20 mii de exemplare Nu-j prea mult ? Dar nu uitat! că fleacul acela de revistă. „Cuvântul Liber', vreau sâ spun. lese in l 200 dc fol. după câţiva om de apariţie. D? ce ? Vom vedea altă dată Acum e de ajuns să spunem ca demonstrat'» festivă a lui Sfarmă Piatră ar putea fi o lecţie pentru presa re mân cască, dacă aceasta n’ar însemna negarea însăşi a acestei prese Sfarmă Piatră ^ere atitudine eroică Venet.cl) şi vânduta, eroi ?

Clne-ar mal crăpa sub pleasna noastră ?

Mit* Mîh»!

6 Sfarmă-? latră

Falsificarea naţionalismului

Insuportabile confru Am arătat până acum că naţiona¬

lismul nostm a fost odios falsificat mai întâi, negat violent apoi. Am a- arâtal deopotrivă cum şi de cine. O- peraţia pe care am intreprins-o nu a fost de'oc dificilă.

In locul tradiţiilor noastre strâns legate de rosturile accs ui pământ, — aşa cum au fost gândite de cree- rele nemuritoare ale acestui neam — nu a fost deloc greu să băgăm de scamă dela un timp că o limbă str㬠ină se vorbia printre noi încercând să confunde in uitare tot ee s’a cl㬠dit până azi şi să dărâme la pământ toate aoe’e monumente vii care ne-au ridicat pe toţi mai sus... Ochiul nos¬ tru, în care s’au întâlnit de atâtea ori geniale sclipiri, obicinuit mai a- le<s să rotunjlască bine un orizont naţional, era dat la o parte acum ca o viziune inutilă când nu se încerca adesrori chiar a se afirma că el nu a exi tat sau că nu a văzut niciodată nimic.

Disertaţii de o stranie rezonanţă încercau astfel să ne convingă a- proape că n’avem sau că nu am a- vut strămoşi, că nimeni n’ar f» gân¬ dit înainte de noi. — ,nu avem, cum s’a zis. o doctrină rcmâjrtcasrâ" — iar pe acest trecut atât de sărac se afirmau astăzi gălăgioase câteva sus¬ pecte valori de „to'erauţâ*4 şi de ..li¬ beralism*4. Dacă voiam să fim „naţio¬ nalişti44 ni se dadea voc la rigoare — dar numai cât permit aceste cu¬ vinte. Sâ fim naţionalişti — clar „li- bcrali41! Sâ fim ..naţionalişti** — ceea ce ar însemna, desigur, să punem pe prim plan clementul autohton, na¬ ţional — dar să nu fim „in to'cran ţi”, ceeaee ar reveni dimpotrivă că totul este egal, „naţiunea*4 o iluzie, iar prerogativele ei, o neiertată barbarie, incompatibilă cu timpul de azi.

Iutr’un pios efort de cunoaştere a propriilor noastre realităţi am dat la o part? praful şi cerneala care au în¬ cercat sa acopere cele mai glorioase afirmări de individualitate rom⬠nească, propunând zilei de azi cân¬ tecul autentic al acestui pământ in locul stridentelor mistificări pe care lc auziam.

Lucrurile acestea toate, pe care noi le-am scos din gropi de lumină, iacă fierbinţi, nu se mai recunoşteau ale noastre! Ni se spunea că le-am şter¬ pelit dela Hitler «cu ceva pungi de bani...> sau că ni le-a d at d. Musso- lini! Cât timp aceste infamii circu¬ lau prin foile din Sărindar n’aveam de ce sâ ne supăram prea mult — ajungea sâ-i prindem de urechi pe zarafi şi sâ-i dăm cu capul de rota- tive’e lor. Dar impostura a trecut in ultimul timp sub condee'e rom⬠neşti şi, cum s’a văzut in articolul no’ *ru trerut, ..istoria*’ scrisă de ga- liţienl a fost contrasemnată comod chiar de Români, de cărturari ro¬ mâni cari ofereao de data asta para¬ doxul straniu de a venera superla¬ tiv aceleaşi valori CART n*» fundea¬ ză pe noi. REFUZÂND INSA GÂN¬ DIREA LOR „ O refuză? Dar nici nu o mai recunosc, n'o mal VOR rom⬠nească si rând aud de ea, o caută pestr hotare la Roma sau la Berlin... Ki mângâe statua lui F.mincsiu, se înduioşează de acest destin blestemat şi unic vorbesc grav de luciditatea profetului şi consuma patetism reto¬ ric la fiecare pomenire a lui dar când e vorba sa gândească, să creadă, vă afirme, atunci se duc pe strada S㬠rindar unde se de perfect a- corrl cu Rrancr si cu flonigman. a- crsti bogaţi si agramaţi negustori de idealuri cari — spre stupoarea acestui timp! - poienii/, fază cu toa¬ te monumente!* noa'-vtre!

Aresta este paradoxul de scandal

care ne-a impus nfuia’a începută tu ..Fu ţff dfc'ea nat lom'Vimu^ ’ ar¬ ticol apărut in arrVe coloane si pe

care din toii a uza.tor.i dreptei na Kbulit sâ-i discute decât prietenul

noVcu d Sandu Tudor <V ret torul zi¬ arului Credinţa Suntem şt noi de

părere că discuţia nu era deloc co¬ modă! Subsemnatul beneficiez dc o poziţie care cere adversarului un e- fort, sâ mărturisesc, imposibil!

Cum sâ explici intr’adevăr că negi... altarul pe care l-ai ridicat, şi ce echivoc este acela când obiectul a- doraţiei tale, îl calci in picioare, zil¬ nic îl dai la o parte din viaţă, atât de brutal...

Mi s’a părut necesar astfel să de¬ nunţ acest paradox imposibil. să chem câţiva oameni la răspunderea cuvintelor, atitudinilor pe care le afişau, sâ întreprind cu adevărat o serie de insuportabile confruntări!

Rezultatul mi se pare că l-am v㬠zut: cei mai mulţi dintre cei chemaţi au fugit, rămânând să cânte mai departe stupidul lor refren — împru¬ mutul de naţionalism... — dar pier- zându-sc anonimi, muţi, în umbra u- nor statui care se înalţă ca o teri¬ bilă admonestare şi mai durabile, peste ci.

întrebam totuşi cum se eh iarnă a- coşti trişti cărturari „renegaţi”.» Să nu se supere nimeni! E singurul cu¬ vânt posibil.,. Sunt cărturari cari „reneagă” intr’adcvâr, propriu vor¬ bind. tot oc avem, singurele noastre valori care rezistă şi din care vor fi miraţi aflând că, fără sâ ştie, refuză tocmai un fond de gândire autentic... Vrem sâ grăbim puţin această panică delicioasă!

Renunţăm totuşi să mai vorbim dc Nico'ae lorga. cel dintâi „renegat” şi cel mai lamentabil desigur... Por¬ tretul lui astăzi e cunoscut, nu mai interesează pe nimeni. România t⬠nără. România de totdeauna adică, i-a dat bătrânului o înfiorată pe¬ deapsă, asvârlindu-1 dela ordinea zi¬ lei — pe idolul ei de ieri! Şi N, Ior- ga. despărţit de toată tradiţia ro¬ mânească ,pe care-a trădat-o, a r㬠mas acum penibil şi strâmb in co¬ loanele presei din Sărindar, unde fo¬ tografia lui, care apare in fiecare zi, plânge par’că pentru toată lumea un trecut întreg sfărâmat! El a vrut „onoruri” — le-a avut. Puternica de¬ mocraţie ovreiască i le-a dat. Dar un singur lucru, ea n’ar mai putea să-i redea : onoarea, cealaltă, de care vorbea P6guy... Este un lucru, pentru Nicolae lorga definitiv pierdut. Poate pe noi ne doare incâ mai mult decât ar fi el in stare s’o simtă!

Pe drumul acestor prăbuşiri s’aa înregistrai insă agresiuni mai re¬ cente.

A fost astfel de curând d. Mihai R&lca care a luat tema „împrumu¬ tului de naţionalism” încercând s’o acopere cu o autoritate aproape uni¬ versitară... Se afirma aici că nu exis¬ tă o dortrină a naţionalismului ro¬ mânesc si că tot ce avem ne-a ve¬ nit de aiurea, vorhindu-se chiar de nu ştiu ce „internaţionalism” naţio¬ nal... Profesorul se făcuse vinovat totus dc o gravă eroare care strâm¬ ba ireparabil lot lăudabilul său e- lort de-a gândi. El confundase no¬ ţiunea de „universal”, cu aceea de „internaţional” care se ştie că are un sens mai precis... De aici se ridică toată „construcţia” Iui, care n’avea nevoe decât să fie suflată. A căzut, cu siguranţă, mal uşor decât s’a putut ridica! Aş vrra să amintesc astfel că d. Mihai Kalea proceda cu această atenţie de pildă care obser¬ va că naţionalismul românesc exaltă pământul şi morţii lui, punând vj prim plan pe naţionali si propriile lui ra^i. Dar se întâmpla că sl na¬ ţionalismul hltlcrist prezrnta aceleaşi caractere. De unde d. Mihai RaJea descoperea că noi am 'împrumutat-., adorarea morţilor noştri, de pildă, din doctrina d-lui liftier!

După d. Ralca. şi-a îngăduit o incursiune in domeniul gândirii., chiar d. Mihail Sadovrami. A fost iu toate astea cel mai clar! Şl pozi¬ ţia Iul, cel puţin, o pricepem.- Nefe¬ ricitul a dec’arat categoric că trebuie vă rupem tonic punţile cu trecutul

şi că trebuc sâ ne întoarcem cu faţa — sau cu burta — numai spre vii¬ tor. Negreşit câ aşa pricepem: când nu te mai leagă Simeon Barunţiu, Carageale, Hasdeu sau Eminescu, rând jmţi sâ dai la opartc. oa un gunoi, atâtea morminte, atâţia voc- vozi „dătători de legi şi datini” — care nu sunt cele dc azi! — negre¬ şit că atunci... poţi să fii orişice! Mihail Sadoveanu e... E orişice! Dar fecundul pescar literar trebuc să af e totşi că toate kilogramele lui tipărite nu cântăresc in atmosfera universala a României nici cât un vers din Luceafărul, pateticul fior, permanent, care nc doare şi azi... Iar volumul bine hrănit al lui Sadovca- nu, osânza lui spirituală. Mint lu¬ cruri suficient edificatoare acum lângă pa ida umbră a poetului deli¬ rant, sublimul dement care a murit chinuit cu obsesia acestui „trecut” pe care omul dela Copon ii striveşte astăzi cu burta!

Dincolo insă clc Sadovoanu, care şi-a explicat poziţia şi nu mai avem dreptul să-i pretindem nimic şi pe care astfel ii aşteptăm liniştiţi, să moară, am întrebat fireşte ce caută Sandu Tudor în această echipă şi, militant al lucrului românesc auten¬ tic, pasionat de tot ce este „Rumân44 şi străvechi, cum se împacă el cu religia asta a icoanelor care nu se mai şterg de praf...

Când afirmă în fiecare zi la ga¬ zetă că „naţionalismu ” românesc este „împrumutat” nuniindu-1, după capriciu, „hitlerism” sau „fascism”, de bună scamă că Sandu Tudor ui¬ tase mult, uitase aproape de tot... ce ini se păruse că adora până azi.

Şi atunci am întrebat pe Sandu Tudor şi pe toti cari vorbesc ca el: naţionalismul nostm ar fi hitlerist? Dc ce! Fiindcă e anti-semit — atunci când stările dela noi ne impun, dc aproape 50 de ani, mai mult, să deschidem bine ochii in faţa unei invazii care ne-a desfigurat? Dar a- tunci arătam că Eminescu a fost anti-semit — chiar inainte de Hit¬ ler! La fel Hasdeu... Nu mai puţin Barnuţiu! Cum ne-am mai fi dus a- tunci să luăm dela Berlin un lucru care ni se lăsase în testamentul ce¬ lor mai iluştri morţi ai noştri — A- TAT DE ROMANŢ şi, eum ar fi spus Mistral, ,^>i sageş, si săgeţi”

Sandu Tudor îmi răspunde insă intr’un articol foarte biblic — ca de obicei — întrebându-mâ Ia rândul lui. ..De oe mă ispiteşti Tomo”?

...Păi ştiu şi eu de ce te ispitesc! Probabil... ca să te încurc puţin. Dar mai probabil, pentru ca. priete¬ neşte, sâ te servesc — fiindcă alt rost n’arc scrisul nostru, decât să spunem şi să căutăm adevărul.

Dar in faţa umbrei lui Eminescu, pe care i-ajn pus-o in faţă — insu¬ portabile confruntări! — c drept că amicul nostru se clatină puţin, a- lege greu, se gândeşte, apoi isi caută un suport, aţi ghicit: Isus! E incâ un omagiu pentru poetul pe care-I in¬ voc... Şi fireşte că nu putem res¬ pinge pc Isus diotr’o luptă pentru adevăr. Nu e mai puţin iritant insă in scrisul lui Sandu Tudor dc a ve¬ dea că Isus Chris os apare aproa¬ pe totdeauna — dară stăm bine sâ ne gândim — ca un fel de tovarăş al lui Costicâ Brauer. ca sâ ne devas¬ teze ţara! Se uită intri adevăr că ne găsim intr’un domeniu de viaţi foarte real. iar Sandu Tudor — atât de grnbit si transpună totul pe un plan Ideal, dc unde noi dealtfel nu vom fugi - imi va permite totuşi de data asta să-l confrunt numai cu sine, Când a fost atacat de curând pe la spate se spune, pentru nişte articole de ziar. prietenul nostru s’a întors la repezeală cu faţa dar nu spre a-si oferi obrazul celâ'aJt, ci penrtu a-şi lovi adversarul pe care. roi se pare. chiar l-a culcat la p㬠mânt. No ştiu ce penitenţă a făcut amicul nostru după aceasta* ispra¬

vă — eu aş vrea să-l asigur ins* că Isus nu s’a supărat prea mult şi, dacă n'ar fi decât acest păcat l-a păstrat cu siguranţă pe Sanda Tudor in rândul drept-credincioşUor Lui... Ce—adică!—Isus chiar, blân¬ dul Isus, n4a fost adus sâ dea si El odată, cu biciul, când i s’a părut a- devărul prea mult ofensat?... S’ar putea spune că naţionalismul se g㬠seşte astăzi in aceeaşi poziţie de apărare şi el, s’ar putea spune că nici nu se apără cum ar trebui! Dar e mai mult. Isus, oricât ar vrea Sandu Tudor, nu poate interveni aici şi din alt motiv! Nu s’a pus intr’ade¬ văr, chestiunea să ucidem, să lovim şi nici chiar sâ urim — pe nimeni! Evreii — cu singura condiţie de a ne lăsa in pace mai curând! de a pleca dela noi! — sunt liberi sâ trăiască şi le dorim să fie fericiţi... aiurea!

Sâ revenim însă la „trecutul” pe care Sandu Tudor il iubeşte — „.nu ca Mihail Sadoveanu! — dar si la prezen*ul echivoc, dc azi, al amicului nostru. „Echivoc” — fiindcă nu poţi iubi trecutul, dând la oparte învăţ㬠tura lui.».

Astfel chiar de un anumit Eminc- scu —* şi chiar de cel mai român E- minescu (fiindcă mult din e] a fost filozofie sau ebensphilo oph'? nem¬ ţească) — dar de ace! Eminescu profund şi vibrant român. Sandu Tudor pare hotârit sâ se despartă, deşi încă nu-i vine uşor s’o spună prea tare, prea răspicat, prea sigur.» E tot oe ne dă încă speranţa că vom putea împiedica acest lamentabil di¬ vorţ! Sandu Tudor convine de p;ldâ că Eminescu a fost „şi ©1 un om” — lucru de care noi suntem foirte si¬ guri! Dar Sandu Tudor adaueâ, me¬ reu sub teroarea Evanghc’iei care lotus nu-i poartă prea mult n^roc: .intre adevărul iui Em' născu şi cel al Domnului Hrlstos, nici oda/ă nu vaiu sta la cumpănă Intre MAN- CA-I-AR INIMA CÂINII si IUBI¬ REA VRĂJMAŞULUI. pref?r atitudi¬ nea cea mai eroică...”

E osândit aici, cum vedeţi, versul de răscoală şi de necaz, teribila in- precaţie a poe’uiui

Cine a îndrăgit străânll Mânca-i-ar isnlma câinii...

•— versuri care urlă de durere, şi in singurătatea de azi, jalea unoi neam nenorocit! Sandu Tudor nu le vrea insă şi nu Ie vrea tot din eau- za lui Isus! Dar iatâ-1 şi p? Mân¬ tuitor alergând transfigurat de re¬ voltă — depârtându-se îngrorit de oraşe’e, de El, blestemate ! Şi a- tunei?.„

Cu toate astea, in aceste versuri. Sandu Tudor isi închipue că poate să denunţe . bestialismuî” Iui Emine¬ nt1*’ E pentru prima oară, cred. când Eminescu a fost in acest fel judecat! Prietenul nostru n’ar fi isbuîlt sâ greşească mai grav... El scrie negru pe alb aceste rânduri „...nu pot sâ p?c©£uesc mtionaL'smul cu semnul bsatlalisxmilui d? dragul unui vărs sau a mai rrm t^r versuri Irumcas?. oricât dr româneşti ar fi”!

A.» Poesie si bestialitate4’, f 3" proapc de necrezut! Prietenul nostru talentatul poet dela muntrie Athos. poate oare vorbi de poezie atât dc uşor?... , Bestia*ismul” ne inehioniam eâ este^ tot ce neagă viaţa, tot ce <* mai urit in ea! Poezia, ştiam dimpo¬ trivă că este ontologie aproape, mer¬ ge la cele dintâi isvoarc şi exprimă esenţele vieţei. Un vers frumos nu e dc lepădat — e un ?d3Văr tot- dfivwma oare şi-a eâ^it expr^s’e! Iar dacă versul lui Eminescu este fru¬ mos. eum Sandu Tudor n a putut să nu vadă. *â recunoaştem deopotrivă

**ur fi imposibil si mintă’ Pe această aglomerare de non¬

sensuri, cu tot acest material con¬ tra di r tor. ne lăsăm prietenul la o rv- **®nţl© pe care să i-o dorim fruc¬ tuoasă.

Nu-I vom lăsa insă fără *â-l ob’j- gam pentru azi. la câteva măruirisîn

SCarmâ-PJairă 7

pe care îmi închipui est onestitatea lui nu le va intArxIn prea mult. Aşa de pilda sâ recunoască Sandu Tudor că are haz — chiar foarte mult haz — când in acelas articol in care

mic im» asvarlu pe Emincscn in braţe (dânsul rămânând eu I*us llristas), mâ vad totuş la sfârşit ad- monestat foarte sever simplu, aşa:

..Simt In tot ce acrii, dola o vre- m?, frate Tomo, înrâurirea puterni¬ că a ereziilor faş?lsto-ras^r ia or¬ din a z'.lîl. In NUMELE LOR (?) şi la ADĂPOSTUL UMBRIT URIAŞE A LUI MIHA1L EMINESCU i!» vii sâ mâ vspiteşti”, (CREDINŢA, 3 Mal 1936).

Aşa dar eu sunt fascist— dar ca Mihait Eminescu! Asta n’am s’o neţ — decât volu aminti câ „fascismul” s'a născut-, după ce a murit Mihail F.minescu!

Urmează astfel ră dacă sunt debi¬ tor cuiva, nu sunt decât trecutului mea din a!c cărui rădăcini am cres¬ cut Si atunci nu văd rt^ee m’as nu¬ mi „fascist4* (adică italian !) si n aş rămâne numai aceea cc sunt: ro¬ mân....

Şi iatâ. prietene Tudor, cum in fra¬ za asta tc-ai lămurit dep’in, atâta încât cu vreau să cred ci nu-ţi va fi frr u S’< te descoperi singur, puţin mai adânc, după ce vei fi băgat se Sframâ câ ai alunecat destul : nu eu mnt „fascist**, când nu fac decât să strig ce-a strirat Mihail Fmincscu, lucru astăzi atât de util când văd cât de mult s*a uitat! Dar tu când auzi glasul acestui pământ, iată câ n.u-1 mal recunoşti si îl confunzi cu ecourile care vin de peste hotare... Ar trebui astfel să-mi dovedeşti mai întâi câ tot oe spun eu acum nu se găseşte în tradiţia românească — din ’naint* de Hiler! din ’nsinte de Mussolini!— şi sUunri en vom conveni ci sunt

. fascist” sau cum vei moi vT®a sn-mi ?iri! Până atunci insă. lasă-mi sâ m * întreb cât mal oşti tu

rcrrU-m frate Tudor! Mâ inviţi chiar — probabil ca să

rămân ..fnsHsl*4!—să-l las ne F-mine- seu să doarmă „în pace”! Noi oare p*i-I lăsăm sâ doarmă?! — —• năvVa asta barbară care a căzut pes*-e groaoa lui acoperind-o cu a- tâta mnoi1 Sau uitarea aceasta care nr vrea parVâ a doua oară, sâ-1 e- nio-»re rlc tot!

Fiţi liniştiţi, Mihait Eminestu e în¬ că destul de bine aparat si mai suntem râţiva cari aprindem ia groapa Iul o târnăe curată dc pate¬ tici amintire, de iubire ferventă, de gând...

I>ar toafâ discuţia. dc aici a nnr- nit — e bine să revenim la ea. E bi¬ ne să amintim tuturor câ noi n’am împrumutat morţii pe cari ne ridi¬ cam! Creştem din el, iar cine ar in pra n** t*»«* aceste rldâ-lnl. ne va simţi colţii, ne va găsi iwuş- rund ea nişte lupi răniţi ca acei lupi po!ari cari nu se resemnează uşor sâ moară...

Până atunci, prietene Tudor. tre- bue si pricepem odată câ nu oul cm iubi .viata noîv‘ra anterioară”, tre¬ cutul. fără învăţătura Iul. Si se ri- dirâ acum in fata noastră câteva b orşuri de piatră vie cate. toate, ne suun acetas cuvânt! Sunt aceste con¬ fruntări de care vorbeam, — emoţio¬ nantele regăsiri. Iată aroln, depar¬ te. pe Simenn Rarnutio. ca tr azil ta Tul roroin1, Apoi Hasd^u . Mai aproape pul in C arat; al r. Emlncscu...

.Sadoveanu a trecut Prin fala lor. vi-a pus palirU pe ceafâ. vl-a plecai inalnl* fluerjnd — in „viitor”, cum ru?r o&tigfuU Dumneata faci? Inel nu ItfuiNrsc v* văd- Te opreşti? Te di-HikpcriV. Sau plcrj asa la in- tâmolar'' — dopa nenororital âxta «Ir Sadoveano’

E o întrebare care se pune pen¬ tru foarte mulţi Romani din ziua de auri,

Toma VUdetcu

„Filantropie** masonică Am precizat In nenumărate rân¬

duri câ filantropia şl umanitarismul masonic sunt veritabile şarlutanlsrne de b&iclu. Numai naivii mai cred azi In aceste false principii.

Mult trâmbiţatul ajutor masonic este o patentă escrocherie.

Există in adevăr cazuri când unui frate 1 se vine in ajutor intr’un fel sau intr’altul din loje, dar trebue să se ştie câ numai acelui frate care prestează servicii folositoare sectei,

1 se acordă sprijinul cerut. Numai aceluia care, prin rangul

său in societate sau funcţia ce o de¬ ţine in mecan smul social, poate fl de reaJ folos hrubei, numai aceluia loja il face anumite avuntagii.

In s-h nib. unul frate cu adevărat nenorocit, care la o strâmtoare ape¬ lează la filantropia lojel — fără insa a-i putea sauji cu ceva in schmb — nu 1 se acordă nici cea mal mică atenţie.

In acest sens, posedăm numeroase scrisori adresate de către fraţii ofi¬ cinelor masonice din Român a. U- nele, disperate, .altele umil?, iar al¬ tele ameninţătoare, aceste scrisori dovedesc câ masoneria nu e capa¬ bilă de acte filantropice desintere- sate.

Un exemplu tipic de ceeace este in realitate „filantropia” masonică ni-1 dâ următorul fapt petrecut a- cum câţiva ani la Marele Orient din România.

Unul din fraţi, ziaristul C., grav bclnav şl Împovărat dc o familie nu¬ meroasă, epuizând toate resursele, apelează cu puţin înainte de a muri ia ajutorul Loj i diu care făcea parte. La una d!n ai-dlnţe, venerabilul V. B. după un călduros apel propune o colectă printre membrii aflători In acea noapte in lejă, şi spre a da un bun exemplu, depune ?1, cel dintâi, cu un gest teatral două mll de lei. Colecta continuă dar deşi loja era Înţesată de numeroşi bancheri ş! ne¬ gustor: cu vază: Âlsek, Rubens, Car- niol. Rogun. Bloch, Ltndenberg. etc., etc. Ia sfârşit se totalizează infima sumă de lei două mll opt sute...

Dar nu e numai atât.

Suma dc lei două mii fusese de¬ pusă. cum am spus, in văzul tuturor de către fratele V. B. numai p?ntru a provoca pe ceilalţi; la incheerea socotelilor, fratele venerabil şi-a re¬ tras suma, iar nenorocitul care aş¬ tepta colecta milei masonice a pri¬ mit ridicolul ajutor dc lei opt sute.

Explicaţia este simplă. Pentru un frate care nu mai putea fl de nici un folos hrubei, un asemenea simu¬ lacru de filantropie more masonica era suficient !

Dacă din acest exnmplu am putut constata cât de filantropi sunt ma¬ sonii cu un „frate” de al lor care se află pe patul morţii chiar, din altele vom trage, insă. cu totul alte con¬ cluzii.

Pentru cel cari cred că masone¬ ria aste o sursă de venituri şl o pan¬ tahuză de ajutorare oricând şi ori¬ cum, vom prezenta un ait caz edi¬ ficator.

E-.tc vorba de celebrul Jean Pan¬

gal, asul Marei Loji Naţirnale. A-

cesta, deşi mare personalitate maso¬

nică, a trecut prin timpuri grele —

fără ca Loja si-l vină în ajutor —

aşa cum scrie in Codul Organie ol

Masoneriei.

Astfel Pangal, in Drcembrle 1930,

bolnav şl in acelaş timp solicitai de

un prieten căruia 11 datora o impor¬

tantă sumă de binl. să-l resUtuo

ceva din datorie, Pangal, fireşte,

n’avu de unde să Ia banii. Dar pen-

trucâ prietenul U presa, el trebui sâ

se wnprumuîe la guvernanta sa, ne-

putârvd să apeleze la organizaţia „fi¬

lantropică” din care făcea parte.

Facsimilul alăturat dovedeşte exac¬

titatea c.aior afirmate. Fratele Pan¬

sai scrie:

cw* P* i,X M \ ^ 1 ■ , ^ l/r

— Lm i

r- i- c r

.1 t ir • '■**

r-, , O £_ * t- • • ^ ^ ^

. iJtl - er-~

t.

■o- ** -St/h 1

# u • ‘ ^

T f., rZ V v ' . *-r

^*nr'^ ^ ’• v- /:^ ^

J ^ ^ _ /T i; v

i Tjr-i- ^ ţ /\

„Dragă Frate B...; Sunt bolnav iu pa: de 8 zile. această răceală fiind consecinţa volagiului la înmormân¬ tarea bietului meu unehtu C... N’am literalmente nici un ban in casă. To¬ tuşi am apelat la guvernanta noastră care mi-a împrumutat aceşti 500 (cinci sute) lei pe cari ţi^l trimit cu toată inima.

Urez ca şi d-ta, ca anul ce vine să ne scape de sărăcia asta intolerabilă.

Dacă pofi vino de mă vezi; eu stau nemişcat in casă, mi-ar face plăcere, ele , etc.

Iată Prinţul Suveran, Jean Pan- gal, trăia atunci, in 1930, intr’o săr㬠ci? lucie, se împrumuta de pe la gu¬ vernante, iar Loja cea filantropă nu dădea nici un semn de viaţă.

Care este explicaţia ? In acele mo¬ mente Jean Pangal nu reprezenta nimic pentru masonerie. Era un sim¬ plu escroc şi aventurier. Mai târziu insă, când in guvernul tehnicienilor

a putut pune mâna pe frânele statu¬ lui. lucrurile s’au schimbat. ..Trun¬ chiul văduvei” şi-a revărsat din bel¬ şug „metalele” asupra ministrului Pangal care a putut ieşi astfel din „sărăcia intolerabilă”.

Pangal de astăzi, evident, nu mai e Pansai, calicul din 1930.

Pentru a nu fi revolt sâ se Împru¬ mute de La bucătăreasă şi a para eventualele vremuri grei?, el s'a gân¬ dit sâ-şi aranjeze singur viitorul.

Jean a pus la cale cu ajutorul c⬠torva fraţi, păţiţi ia fel ca şi el. o serie de afaceri, după urma cărora să-şi poată Întocmi trai indepen¬ dent şl îndestulat. Este vorba de a- facerea soc. ..Senar”, de ziarul ,.Cu- văntul Basarabieşi de ceva In Le¬ gătură cu Banca Blank şl moşia Păn- găleşti.

Dar despre acestea In numărul vii¬ tor.

Florin B&cescu

COLŢURI DE CREMENE STIHURILE LUI NICULAIF ANCUTA

RADOl CĂTRE VARUL ION

XVIII

SEAMA LA TREN

XIX

TAJRA-1 GRASA

..Nu’s bani, e ţara samca**-. N'oaşa câ astfel sc spune. Când cereţi plângând sâ vă facă O viaţă cu zile mai bune ?

Da ’nco’o-i prăpăd şi orgie: Stăpânii cu câinii la roa^a Tin cheful de jaf şi curvie, Că-i ţara bogată şi grasă

XX

RUDELE NOASTRE

Când umbli cu plugul, măi vere, SI vexj pe drumul de fier Să’nca cc-ţi licăre ’n faţă Ca fulgerul noaptea pe cer.

Să ştii că ’nlâunfcru *ntre pufuri. Visează plâenrl be«utiaie. .lupanul plerat sâ petreacă Cu stropii «idurikw tale.

Groisz, Nacht. Cantalup şi Cagcm Sânt rudele talc. măi vere. Ji-s fini şi cumnaţi si sint cuscrii Ş»-* oamenii tăi de putere.

Tâlhari dc falnic renume, — Sub zodia grea a orârii. — Ne luară si pita si sarea Şi luară tot aurul ţării._

Nîcolae Ancuţa R*dol

s Starmă-Piatrâ

CULTUL JOANEI D’ARC Duminica 10 Mal întreaga Fran¬

ţă a sârbă torit memoria Ioanei d'Arc, „fille au gnuid coeur, mar- tyre ot salnte'*. corfceglfiil ©e s’a desfăşurat in Paris întrecând In grandoare toate celelalte cortegii ce au loc aeuuol -pentru Sfânta Patriei franceze.

Nu ştiu claie susţ'nea că de în¬ dată ce se încearcă să se schiţeze portretul Ioanei D’Arc peniţa, pe¬ nelul sau data Işd mărturisesc neputinţa. Dar nu este tocmai a- coasta neputinţă omenească dova¬ da sfinţeniei, a curăţeniei trupeşti ş sufleteşti a fccLoaired pc care mâna şi cugetul nostru nu izbu¬ teşte să o realizeze in tcotâ puri¬ tatea el ?

Nu este ceva analog Încercări¬ lor ce se fac scriind viaţa oaxc&rui alt sfânt sau acelor ăudabie e- forturi ale unul Papini sau Mau- riac dâltuind in sCove viaţa lui Isils. Sunt lucruri pe cari numai o nspiraţle divină ie poate ajuta realizarea. Pentru că Inctreaţl o comparaţie totre versetele evan¬ ghelii cr şi textul totuşi atât de dogoritor de credinţă a lui Papi- n; şl veţi vedea imediat unde este sublimul inspiraţiei dumnezeeşti.

Viaţa fecioarei din DomrCmy. terminată la o vârstă când a’tele de ab a se deschid, umple Istoria Franţei şl e cea care domină prin supranaturalul ei tcate faptele de arme a unui popor care dacă a ounosout ceva îndeajuns, apoi a cunoscut bravura câmpoiui de luptă

„En nom Dieu“ sunt cuvintele cu caii fecioara părăsea satul său, Îşi părăsea părinţii şL se ducea vsă-şl Îndeplinească misiunea Încred.n- ţaiâ ei do „vocea - cereaccâ — .cette vox est beile, est douce, eet humble, et elle parle Iran cais”

EXTERNE ORINOOrHE La alegerile din

Fron(at it&nqa a cheltuit 650000 irand in primul arondtsmenl pari¬ zian (11.000 volantiK spre a zădăr¬ nici alegerea d-lul Pietre Taittlnger, K/Mi .,Tinerelului Patriotic"

D TaiUtnger. cu toate acestea, a reuşit să se al capă depuiat ta pri¬ mul scrutin.

Oficinele denotate Rusiei sovietico sunt : ARAC. (Asociaţia republica¬ nă a foştilor luptători) ; Com.tetul de apărare a jxjp u-ulul etiop an ; A#omţla Juridică internaţională; Prieteni! U.R.8JB. , Comitetul femei¬ lor contra războiului şi n faaejsmu- iui; Uniunea femeilor contra mize¬ riei $t a războiului.

nr Kcrmtntimul subvenţionează urm

loarde ca%t de edttură Rund-Ve lag (Rasei) , Mop’-Verîag >Ztirich< Promc eu rStrasbourg, CDL (Păru) , 1.8.E, (Paris, Edlt.ona’ ( Carrefour < Paris/ , Ediţiunilc Iute naţionale (Paris-. Rîng-Verla* (Br nat; MaUk-Vşrlag iFraga) ; Enr pa-Verlatr (Zbrlcht.

Propaga uda Frontului popular, In recent^e alegeri franceze a fost &u*~ ţinută de poef.uJ de TFT. „Radvs- LibcrW. situat fn faubourg Mont- rticnre No 55 la Panţ * arănd ca preşedinte pe Kddmard Da: iul ier.

DfcVTSC'HE AJJXJEMEnO; ZK1- Iu torc iu,.' păcii interioare

fi tn ceuxcr fnh.vţle problem#'.* ac- tuale ak puicii ouropeju rjft de ăor:t »tt pvpfirui frnH -rz se aibă xto- bUUalcu pe c«re ultimei r. altoiri sunt departe de a t-%> arbitra"

spunea Ioana. ,JEn nom Dieu” siânita rupea din toropeală pe Ca¬ ro! VII şi învingea toate obstaco¬ le'e uirucr curteni răi şi corupţi. „En mon Dleu” braţul ei făcut s& decLmlerdu capetele copilaşldor pe cari-1 iubea cu aceeaşi mar© ioi- bire ca şi Isus, braţul ci prindea putere bărbătească şi despica drum In rânduirice eng eziior — ,,Je di- snis aux mlens: eatrâz hardiment parmi Ies Anglais, et J’y entrals moi-mCmc !” ..En mon D eu” con¬ ducea pe Carod VII la ReLms unde era sfinţit rege.

Şi miracolul acesta s-a săvârşit Intir’o vreme când Franţa trăia o pericadâ de dezagregare sub căl¬ câiul Angliei, când un prinţ de coroană Lipsit de voinţă şi bâ:bâ- Uc se mu ţumea cu o viaţă mo¬ latecă de Curte; când clerul ca¬ tolic prtotr’un trai depravat d㬠dea exemplul otr’câclunii. Şi rolul Ioanei d’Arc găsesc că

n’a fost numai acel de a despre¬ sura tentorhil ţârii de duşmani şi a reîn trona mcmrch’.a Ln dreptu- rJe sale, dar şi aceia de îndreptare a unei sodetăţi pătrunsă de vicii. Penitrucâ Icana d’Arc ca toate ma¬ rile splnte a fost o castă. Şl cu cătă mânie, ea care nu era decit spirit, cu câtă mânie a urmărit şi a lovit căpeteniile şi soldaţii ar¬ matei sale. In câteva zile cloaca acela de destrăbălaţi ajunsese la conştiinţa unei moralităţi, lucru ce l-a Izbândit mult mai greu la Curie.

Ce‘are este crud ln sfârşitul a- ccetei eroine nu este numai faptul de a fii fost trădată de Mgr Re- naurt de Chartre, abandonată chiar de nege. ci de a fi foc/t jude- catâ şi trimisă rugului de nedem- n’i conducători ai Bserlcii fran¬ ceze. Puritatea feciorelnică in care se oglindea chipul tuturor sfinţi¬ lor, fecioara care nu credea decât ln Dumnezeu şi regele ei. a fost condamnată de o preoţime nevred¬ nică să se ina* ţe deasupra an'ma- lu ui drept .getică, apostată şi Idolatră”.

uaucnon, DredeUlnr prin nume ca porc ar. bieercll ca to ’ce, e ce! ce a mijlocit cumpăra-

ioannn afnei D Arc- dând in -cchimt 10.000 franci, „atât cât s’ar do pentru un rege sau -un prinţ dutafl ob celui Franţe ”.

Ce toate fl mal .patotlc, mal în¬ duioşător decât chinurile acestui nrare sufkt in mâin e câlăiîor bi- serlrij catolice care au supu.îi mar¬ tinii ului o sfântă! Ce ix)Tte sâ-M deştrpte mai mut des#mi pentru ac^tl porci hetărîţi «â murdâ- rească o fecioară a cărui castă viaţă le bic:<uhi ticăloşire lor de fiecare ceas ! Şl rugul care ar fi trebuit să sfârşeaacâ ba^da >c- de desfrânaţi, a oancmit şi consumat un trvp ln care a papltat o in mă cât zece veaourL

..Cââul scormonind cemrs?i ru¬ gului, desrcpeiră Inima Icanel. încă tln^ Ki aţâţă JâraWul pe c«re amncâ iacm. Zadarnic Inima Ioairvel ou arde Călăul ruşi¬ nat se Încăpăţânează Ei o s*:o- peşte cu undeli-mn. cu sulf Zadar¬ nic. Inima ocoâ rămânea neotln- sâ ft roză Atunci, ca tnebunit, cft- lâuî fentr’o fugă so duse şi o arun¬ că în Sema”. Da, intoia Ioanei d Arc n’au mlntuit-o n’au put«t-o m^tut nici rugurUe de foc. nci ruguri e beafemn’or. inima aceas¬ ta eete iruma Franţei, este potirul din <4* re se Jmpârtâşeote j*ufl<rtuJ oro ic al poporulsui francez.

D;tr a «t:rk>tt a ftxA forţată s& reabiliteze pe Ioana d'Arc Totuşi

memoria ei era înmormântată sub nepăsarea şi dispreţul regimului republican, până In ziua când „Ac¬ ţiunea Franceză” şl Ma<urrâs au Impus oficialităţii masone, cea care vroia .^â stingă stele e din cer”, cultul Ioanei d’Arc. Este in¬ teresant de ştiut cum s’a ajuns la cea mai grandioasă sărbătoare na¬ ţională franceză.

Spre sfârşitul toamnei anului 1908. Aîfired Oroiret. decanul Fa¬ cultăţii de litere, autorizase pe un oarecare Thalamas să ţie la Sor- bena un cuns liber de ..Pedagogia Istoriei”.

Cine era acest domn ? Un b’et profesoraş de liceu care nu poseda nici măcar doctoratul în litere cum prevedea regulamentul spore a putea ţine cursuri la Sorbona şi nici lucrări. D stingerea sa repu- b’icanâ era da-torită unui scandai. Fiind profesor la j’ceul CharLe- magne. In 1904. dementul şi-a scurs balele căutând f& denigreze roJul naţlotnaJ ai Ioanei d’Arc. Ele¬ vii Indignaţi reclamă m»nlcterulul. Chaumiâ, ministru Instrucţiei, deşi mason, blamează dela tribuna Ca- meril pe cretinul profesoraş si-4

mută la a’t liceu. Acesta era m!cu»l titlu cu care Thaomas se presenta In fata tlneretu'lul unlversl/tar francez.

Thiând seamă de acest lucru, „Acţiunea franceza” şi „Cameloţii Regelui1* intră In Joc şl prin dublui rol de îndrumare a studenţilor şi cenzurare a politicii guvernului, opreşte consumarea neabrăzârli.

Tineretul francez nu putea in- Kâduc ra insultătorul Ioanei d’Arc să păşească treptele Sorbanei. La prima oiâ anunţată. Tahalamas este Intâmpinait cu ouă, iar Maxi¬ me Real doi Sânte, cunoscutul sculptor de astăzi, 11 cuprinde cu o mână de gât şi cu cea’altâ li administrează o răzbunătoare pe¬ reche de palme. Thaiamas sub hui¬ duieli se sublimează.

străbat prin ŞăM’e de cursuri şi la¬ boratoare, ajung in sa/a de confe- r nţe, sar asupra lut Tha ama.< IL întind pe oatedrâ, Ii ri-dîcâ poalele redingotei, şi abat aoupra părţii de unde pomla insp'raţia cretinu¬ lui o ploaie de palme gre^e Cu creerii sdr un cinaţi, Tha’amas re¬ nunţa odată pentru totdeauna sâ mai calce pragu’ Sorbcnei. Cam^- loţir. rege ui triumfaseră.

La 16 Mai 1909, Mauirras organi¬ zează prima sărbătmlre a Ioanei d’Arc. Tot pub’icul porisian ia pante la festiv (taite. Sărbătoarea care ’a început cna numai rel'glcu- Fă, câştigă an cu an ln amploare Iar „Acţiunea franceză” in -presti¬ giu. Oficial tatea numai putea r㬠mâne Lnd’ferentă faţă de o miş¬ care popu’arâ ce se întinse:e pe întreg teritoriul Franţei. Rcpub’i- canii masoni, ca să sa.veze aparen¬ ţele, sănt constrânşi să vie alături de mişcare, sâ adere la ea, având acrul să spuie că ei sânt oei ce o conduc.

In felul acesta, cultul Ioanei d'Arc a fost impus oficialităţii an- tlc’cricaîe şl masone de mişcarea

regalistă a lui „Action Francaise‘% de eroca falangă de oameni In frunte cu Ch. Maurras, dela cari pornesc toate marile acţiuni de Luminare a poporului francez, sin¬ gura in măsură să aducă vindecare ostenitei repubYci; singura de care de altfel se teme „La Gueu- se” şi după cum ştiţi singura di- solvată dintre toate celela te zise organizaţii „fasciste”. Disolvare care a fost un ultim omagiu adus de republică lui Maurras.

E. Boroianu

Pentru a doua lecţiune Insă rc- pub ica îşi tr imesese paznicii la Porţile Sorbcn©:. Dar cei peste 3000 de studenţi iau cu ara’t intrările, pătrund in sa’a de cursuri şi eroui Tha’amas fuge sub formidabilele strigăte : Jos Thalamas !

începând cu a treia lecţiune prefectura poliţiei desfăşoară forţe formîlable de agenţi şi trupe. Studenţii nu mal pot pătrunde in Un vers: tate. Totuşi lupta conti¬ nuă In stradă, publicul luând parte eu toată simpaitia, iar Maurice Pujo. redactor ia , Acţiunea fran¬ ceză izbuteşte sâ ocupe două ore consecutive sâlj> de curburi nîc profesorilor Puech şi Groiset. unde şpr» decolarea acestora, curajosul conducător al Cameloţllor a ţinut două conferinţe d r*prc toana d’Ar.

Toate agitaţiile studenţeşti con¬ duse ardoare şl multă tact:că ajung aâ exaspereze of ic aiitatea, pc când pe coaptă baricadă po¬ porul francez privla din ce In ce cu mai multă dragoste mişcare in care simţ!au pu nând sufletul ade¬ văratei Franţe.

La XI-a lecţiune a ’jud Tha’a¬ mas — umanitaristul care atunci când mâna soţiei ovreiului Cafl- lotix răpiuoea pe Gaston Ca’mette, directorul lui ..Pgaro” felicita pe ucivraşâ cu : „bravo, al terminat ou unui” — tocmai când po iţla cre¬ dea că prin numâru; excepţlonai d© mare do agenţi a barat or ce posibilr<tate de nâvâîir© a studen¬ ţilor in Universitate, M. Pujo ou vreo 90 camdoţi ai regelui «Ljutaţî de complic Matca unui funcţionar.

Creditul minier La fundaţia „Dalles” s’a rulat.

Luni seara, un f.Im de propagan¬ dă turistică, menit să arate — prin- tr’o judicioasă alegere a peisagii- *or — frumuseţile neîntrecute ale ţârii noastre şi să dea o ideie pre¬ cisă asupra imenselor bogăţii ale României.

Industria petroliferă, In special, a fost înfăţişată, in mod fericit, prin societatea „Creditul Minier’, singura întreprindere pur romă* neascâ de acest gen. Spectatorii au putut admira pădurile de sonde Jela Morcni, Ochiuri şi Pârscov ; numeroasele rezervoare din portul Constanţa ; încărcarea vagoane- lor-cj»ierne şi descărcarea lor în tancurile societăţii ; marea raii- ner.e dela Brazi, ultima perfecţiu¬ ne a tcchnicci modeme europene.

In sfârşit, ca o dovadă că soc. „Creditul Minier'* se Interesează «n deaproape de personal, au fost proectate numeroasele stabilimen¬ te de utilitate profesională — lo¬ cuinţele spaţioase ale coloniilor de lucrători şi funcţionari, adevărate oraşe moderne şi paiaţa! din b-dul

Brâtianu, — rivalizează cu a- celea ale marilor in t re prind cri in¬ dustriale din occident.

Filmul doeumeciiar de'a Dal- rs constituie o imagine reală a

industriei petrolifere pur rom⬠neşti, la a cărei rapidă propăşire contribuie afclt dt frumos soc. .ţred.ial Mln'or". in frunte cu directorul el, d. In*. M. ConsUn- tin«»cu.

Sfarmă-Piatrâ 9

Oswald Procentul nostru t stor te c oarecum

prea dens şi prea plin de thtţa . m desfăşurarea lui c ceva măreţ ţi fnr- tunaric. El a primit botezul de apo¬ calips de lume; dar ca orice apoca¬ lips istoric, el ascunde in geometria •ui Interioară un început de paradox E un sfârşit care urlă sfâşietor. un mers catastrofic spre neant. dar e si un mare început, o vijelie de prefa¬ ceri.

Ostcald Spengltr desprinde din fragmentul nostru de vreme, drumuri de lumini spre istoria viitorului. Mo¬ mentul european fierbe îngrozitor; ne apasă un aer ameţitor de yreu. Soarta popoarelor începe să se des¬ prindă din întuneric, furtuna pre¬ zentului va aduce un cer limpede Anii noştri suni ani hoinritori

Dar faptele istorice jiu cad din cer. ele se leaaă strâns muie de altele. De acela nici nu le putem prttri in¬ dividual. ct numai In configuraţii date prin insdst vrerea faptelor

Atomizarea evenimentelor ar fi moartea istoriei. Spcnglcr a prins de¬ sigur mersul real at lucrurilor, fi de- acela se împlânta adânc in trecut El prireţtc atent întreg fluidul fap¬ telor şi rumane cam rezervat fată de cauzalitatea lor Inlr'adcvar, cauza¬ litatea istorică c mult mai elastică decât cauzalitatea mecanică; s ar pu¬ tea totuşi, ca şi ca să aibă acelaşi stringenţă, dar determiJtanfii ei sunt mai mulţi şi natura lor mult diferi¬ tă, aşa că artificiul algebric al pre¬ vederii are aci o probabilitate infinit mai mică Denceta, Spcngler afirmă delo început, că nu ivcearcâ portrete istorice, ci rămâne rrumai pe lângă vagi lămuriri in mersul faptelor

In desfăşurarea ideilor insă. ierna cdrftl sc îngustează şi mai mult: mer¬ sul istoric nu sc desface in toată m- tinderca sa decât numai pentru în¬ ţelegerea destinului german.

Veacul nostru — spune Spcngler — c domtnat dc un spirit strâmt; ni¬ meni nu-şi dă scama dc mersul real ai lucrurilor. E o clipă de urită pla¬ titudine. In Germania momentului nostru e o politică de izolare; dc a- lunecare pe lângă destin Epoca lui Bimurck arc o greşală de neiertat. aceia că nu şi-a pregătit oameni pentru duhul ei. Germanii de astăzi au frica universala de realitate; ei trăcsc boala omulut civilizat care re¬ flectează auipra lucrurilor, dar fără iâ prindă mertul lor inexorabil. Is¬ toria şi-a pierdut sensul, ea e consi¬ derată ca un sistem inventat şi străin de univers Lumea se retrage acolo tn'nt' un ideal ontologic existent; in locul fapte1 or se aşează imaginea vi¬ itorul ui aşa cum o doreşte romantis¬ mul liric. Dur istoria e. mult mal jhî- crră d nu merge după capricii co¬ pilăreşti Ca să hotărăşti ceva fn rncjm.f omenirii irebuc să porţi Mi¬ nut incit al eroului, dor ani7 noştri runt ck: săraci, ri n’au născut eroi Dar mal încd şpfrti/ri in .?tn.e- tura fpinfuolâ a veacului; in Ger¬ mania tiranic atitudinea c*i~ tu'ă. per.* tot in Europa sf&rie fQtt&nălbmut dc\:adenf . dcmfvrgil ftV.ubzx aV g and ir,- sunt canccpîel*- Asta ipsratfină Ieşirea d*v ontologic. Prt" . Uni intelectual.

E putrnl şi stupid rit mitzul fragm* ntukil nont~H dc istorie. Ancearcă r*punerea recltlălU unor concepte seci şt uscate, RaţUmaUş- mul este numai critică, şi critica este spv crinţin de aceia opera «o este

Spengler: Ani hotărâtori artificială, fără sens adânc, fără via¬

ţă. Toate formele sale se nasc numai pc hârtie. trăesc numai pe hârtie. Din el a ieştt romantismul sentimen¬ tal. care nu-i deloc un semn al ins¬ tinctelor puternice, ci mai degrabă un intelect slab. Ei nu pot creia nimic durabil; nu pot creia un roman mare. o tragedie zguduitoare; crcsrul scoa¬ te numai lirism fără forme, *chcmo fragmentare, bizare şi străine dc

reeditate: sunt numai scnsibe’erii dezgustătoare. Drti rana asta adâncă sau scurs aspectele diforme ale li¬ beralismului, comunismului şi paci- psmului. Ele sunt efectul unei de¬ căderi morale şt a unei lipse totale de tradiţie. In raţionalism, toiul sc destramă . chiar cuvântul popor şi-a pierdui sensul; cl a devenit o masă plată şi amorfă de oameni. Realit㬠ţile cad învinse de forme. Dar lucru¬ rile nu vor dura mutt aşa; natura rcnnc totdeauna la mersul ei firesc.

Neîncrederea in raţionalism s’a anunţat; a început in leacul nostru o luptă de sensuri, sensul ieşirii din realitaU■ şi censul către realitate. Tocmai aci stă măreţia epocii noas¬ tre. Trăim Intr'adevăr o epocă imen¬ să. grandioasă, dar oamenii sunt mici. Acum numai oamenii care în¬ drăznesc să vodă lucrurile aşa cum sunt, numai acei care au curajul trăiai verticale moi contează; ceilalţi sunt pierduţi pentru istoric. Nu mai c\te ioc pentru sufletele tandre, nici pentru idealul slabilor. Sc ridica a- cum bdtrânul vandalism; in el zvâc¬ neşte puterea instinctului de rasă care vrea sa trăiască altfel decât swt> apăsarea livrescului.

Există un sentiment nordic al lumii, întins geografic peste Anglia şl până in Japonia; acesta este concepţia tragică a veţil. Acela care nu poate suporta tragediile, acela nu poate de¬ veni niciodată personalitate de mare importanţă. Acela care nu concepe istoria aşa cum este ca. tragica, do¬ minată de destin, acela este incapa¬ bil de-a face istorie, — spune Spcng’er — sc repară Etosul supe¬ rior şi Eterul inferior al fiinţă uma¬ ne. Omul, aşa cum este el, n’are im¬ portanţă decât intratât întrucât par¬ ticipa la istorie; importă numai atât in atitudinea lui. că fuge de Istorie sau se sacrifică pentru ea. Istoria merge aşa cum vrea ea. $1 n’are ni¬ mic dea face cu logica omenească Istoria in sens larg c timp. durată, sl mişcările in durată sunt tulnice. Mer¬ sul aMrclor. uraganele, ftnomencb? cosmice or continua, să sc desfăşoare chiar dacă ar miirt întreaga omeni¬ re ; ele n un nimic cu planul istorici omeneşti.

Momentul nostru c un mornen* dc crâncen război, şt poate că întreaga Istoric a lumii n’a font decât un imciL: râzboiu. Lucrul e foarte expli¬ cabil. fiindcă ionul nu ejle decât o bestie d>■ pradă, dar o berile care se îmbată cu iluzii Oamenii formulează principii contra războiului, dar ei îl caută peste tot ; în cărţi, in ilustra- f*i, in distracţii, in stradă, in pohtted Lupta este faptul prin. • ţii. m este riata Visaşi Anii noştri aduc scosul adune al vieţii, ct aduc lupta Soarea dc dinainte a fost nu- mat o ^are de tn cere Democraţia haotica de asidui este numai o fc.'rnă intermediar A mJrr năruirea statului monarhic .«4 cezarismul r»»/o**u/at.

Această epocă rude anunţată c:i prîn tenebrele dictatoriale. Europa întreagă w oţeteşte pentru marea

/_ • K}L*ul bolşevică s’a înarmat extraordinar, dar totuşi n’are perspec¬ tive mtr'urt eventual râzboiu. Războ¬ iul se măsoară prin disciplină şi re¬ zistenţă. ori giganticul trup sovietic are o dureroasă rană interioară. Ja¬ ponia c mult mai puternică şi mult mai rapidă. Stalc'c-Unlte sunt, prea dominate de economie; le lipseşte viaţa dc adâncime. Englezii sunt prea bătrâni şi prea obosiţi ca să mal poată conduce destinul unei lumi Francezii deasemenea, sunt decăzuţi; ci nu mai au elan, entuziasm ci vreau numai confort, trăire, dar nu mai vreau istorie; in ei se clattnă frica de viaţă. Zarurile suveranităţii sunt aruncate; cei mai îndreptăţiţi s'o cucerească sunt Germanii. Acum se dă Lupta pe faţă; a început marea catastrofă europeană. Ea insă nu re¬ zidă numai in primatul economicu¬ lui faţă de politic, ct şi in stilul hî- Qust dc viaţă, in decadenţa custurii lipseşte censul adduc al trudiţiei t lipseşte fecunditatea naturală a 'tot ce este viu, Acest raţionalism sterp a lui Marx nu este numai un sistem plat şi cinic, ci este semnul unei de¬ căderi. Nu economicul dă sufletul so- cietâţif, ci sentimentul demnităţii şi al onoarct Fiecare poartă marea res- ponsabi Hote către colectiv, când este dezonorat simte izbirea morţii.

Un popor sc reinocşte numai prin sângele lui; acesta este argumentul intrinsec a formei lui de viaţă. Oa¬ menii şi popoarele, prin însăşi legea implacabilă a firii. sunt entităţi ine¬ gale. Ierarhia există ca realitate or¬ ganică, şi din ea decurge inegalita¬ tea naturală a părţilor. Omenirea e un fapt al naturii, ţi ea se bazează pe principiul universal al inegalităţii. Sunt naturi puternice şi slabe, rodni¬ ce şl nerodnice; unele sunt născute să fie comandate, iar altele suni n㬠scute să fie comandante Flecare are destinul său şi locul său in ordinea totului Aşa este relaţia universală dintre oameni şi dintre popoare. Drepturile egale sunt contra naturii; ele sunt drepturi bolnave, semne dc îmbătrânire, început dc iremediabilă cădere.

A îl contra inegalităţii naturale tnsaamnâ a fi pentru artificiu, şz contra ordinii in viaţă. Oamenii a- ceştla sunt degeneraţi; ei vreau în¬ grămădiri materiale fără lucru, şi vreau drepturi fără datorii. Toate drepturCe reclamate pentru popor nu erau destinele poporului, ci erau numai ambiţiile acelora care’ se de¬ clarau reprezentanţii poporului. Ei formau in scopul acesta nişte parti¬ de radicale şi duceau lupta contra străfundurilor creatoare de cultură Aşa se născu nihilismul, ora pro't- tonalului contra a tot ce este formă. contra culturii pcntrucă si ea este formă şi chiar contra istoriei. Sa ajuns !a suveranitatea unei filosofii vagi ţi vulgare. Tel ce este tradiţlz frumos, elegant, manierat, irită sim¬ ţul grosolan al mulţimii Nihilismul nu locşte ridicarea masei la nd'dul adevăratei culturi; asta ar fi oboaie¬ lor şt incomod. El vreau ca ordinea şl înălţimea socială să fie robotită până la nlvelu.' plebei, totul trcbuc să intre in Icgalit'i'ea universală. în com^ n Valori spiritual?, guri. cul¬ tură. etică, religie. Idei naţionale runt crime odioase, numai drumul Mos¬ covei ne tuată soarele chiorului De'a de mocraţie la urletul comunist na fost decât un pas. el fa făcui. Su

rupt din marele cer al cultura 11

ide la de proprietate. Proprietatea, în sensul ci originar, nu este numai o condiţie de i'iaţă. ca este şi expresia unei superiorităţi personale, sau a unei superiorităţi naţionale. In ve¬ chea mentalitate germană, proprie¬ tatea era ceva sacru şi indivizibil: acolo, ea nu se putea aprecia arit¬ metic; ea era de adânca esenţă me¬ tafizică. Dar această desprindere din realitate nu începe deloc cu socialis¬ mul materialist al secolului trecut, şi nici cu bolşevismul lui 1917. Ea era in latenţă din mijlocul secolului al 19-lea. când raţionalismul şt-a întins tentaculele sale în câmpul gândirii teologice. Raţionalismul a zugrumat etosul popoarelor, le-a rupt puterea lor de veacuri şt le-a secătuit conţi¬ nutul istoric. El a diferenţiat lumea in săraci şi bogaţi, făcând o spăr¬ tură in care a intrat demagogia.

Cu Adam Smith, Harley $1 Ben- tham începe primatul economicului acum istoria se explică numai prin noţiunea dc preţ Toate pasiunile « forţele creatoare încep să se vite ; cultul personalităţilor s’a şters demult Voinţa de-a comanda, spiritul de in¬ venţie. ura, răzbunarea, gloria de-a face istoric, ou început sd nu mai fte. Din toatâ măreţia universului isto¬ ric na rămas pentru ei decât legile preţului şl curba mersului comercial Groaznică decădere!

En s'o anunţai dela căderea ja- coblsmului in bolşevism; căci jacobts- mul şi bolşevismul nu sunt antipozi, ci sunt două forme din aceiaşi rea- itate; una este mai dc început, mai primitivă şi mai timidă, cealaltă este mal Qiyansatâ Dcla lupta Intre aris¬ tocraţie fi rest fa trecut la lupta in¬ tre clase. Aci domină dictatura pro¬ letariatului, demagogia profesională şi spiritul jurnalistic; e momentul trecerii dela cultură la civilizaţie. E aci desigur un punct bolnav, ireme¬ diabil bolnav. In jurul noţiunii de pro’eiartat se creazd un miracol: o- menirea merge spre ciUremur. Dar revoluţia mondială nu Fa sfârşit incă: ea inainUuză irezhtibV către ulti¬ mele evenimente decisive, şi merge cu implacabilitatea unui mare destin tstoric. Anii cei mai tenbdt nu fac decât înceapă . trâ'm acum un spaţiu de vreme hotâritor. radical

Acum exista curnful atitudinii nu se mai tolerează compromisuri E o excludere între tendinţrle radi¬ cale dc dreapta şt cele d; stânga Stânga este lipsită de viaţă, lipsită de sens. ea este duşmana culturii, duşmana proprietăţii şi al sensului spre văzduh Dreapta este întoarcerea ,prc realităţile primordiale ale na

ţlunilor. esenţa veritabilă a trătni ist ance; ea prcecteazd in lume gran¬ diosul moment ce sar ic. fn care Ger¬ manii vor purta gloria Spiritul pru¬ sian este cel mai tare; forţa iui şi instinctul străfundurilor lut tuni cele mai putc-nicc. Dmtr'o marc noapte istorică prtn spaft lungi dc vreme. iartca hii Osr^'d Spcngler anunţă venirea unui fulger prusian

Ca ţoale cariile sale anterioara. şi oa toată gândirea sa. ultima carie a lut Spengler nu cuprinde adevărul ntreg. dar tmvrcriineăză prin ri¬

goare $i prin adâncime. Ani hot㬠râtori. »» o cnrte cere nu ra trăi rn eternitate, dar care totuşi nv va muri prea de vreme. Autorul ct. Os- v ald Spcngler, a murit, prea tânăr

A tem o Sever Popovki

IO S?**rmâ-P'atră

D. VAIDA, NASUL NAŢIONALISMULUI La întruniri. Ia procese, la tan¬

chete, d. dr. Vaida declară invaria¬ bil: eu am crciat mişcarea naţiona¬ listă; cu am protejat tineretul; cu, Vaida, am ajutat pe studenţi; eu sunt naşul mişcărilor studenţeşti; — cu sunt tatăl lor l

Adevărat ? Să vedem, să discutăm. Sau, mai bine, nu. Discuţiile cu

d. Vaida n’ajung la niciun rezultat. Polemiciic noastre cu ei — noi de aici, el din congrese — ne-au dove- dlt-o timp de şcase luni dc sile cu prisosinţă.

Că dacă am spune noi, de pildă, că d Vaida a persecutat pc studenţi, că i-a bătut, i-a închis, i-a udat cu tulumbele, i-a prigonit în toate chi¬ purile şi i-a încătuşat în legi dra¬ conice. el nc-ar răspunde nervos din cinc ştie ce colţ de ţară: laşilor, nu e adevărat, mincinoşilor t

Şi atunci nu ne mai rămâne decât atât; să-l punem pc d, Vaida in faţa propriilor lui /apte, ca sd nu le mai poată ncoa.

Iată. Publicăm aci legea ,Aitronescu*’ alcătuită in anul lVJz. &uui pnm-mi- ntsteriatul d-1ui Al. Vaida Dacă din paragrafele ei veţi putea înţelege că d. Vaida a ocrotit mişcarea naţiona¬ listă, atunci, fireşte, arc el dreptate; Iar noi suntem nişte ticăloşi.

Poftim: Art. /. — In primul alineat al art.

1 din legea deda 19 Decemvrie 1924 pentru reprimarea unor infracţiuni contra Uniatei publice, după cuvin¬ tele ,seu proprietăţi lc“, se adaogă ou- vkntele „ori in contra siguranţei Sta¬ tului*4.

Se intercalează după alin. I, urm㬠torul alineat : „Cu aceeaşi pedeapsă se va pedepsi şi simplul fapt a) asociaţiei, oricare ar I! durata asociatei, sau numărul membrilor el, precum şl orice Înţele¬ gere de a prepara sau executa chiar o singură crimă, determinată. In contra tme persoane sau in contra proprietăţii ori In contra siguranţei fl Ui tuiul când prin acea crimă se tinde, fie la instalarea prin violenţă a dictaturii urpi clase sociale asupra alteia, sau pentru suprimarea prin v.oientâ a unei clase sociale, sau in general pentru răsturnarea in mod violent a ord Inel sociale existente

in România, fie la executarea Ins¬ trucţiunilor S3U ordinelor uuei aso- claţluni d;n străinătate, care ar ur¬ mă r schimbarea prin violenţă a or- dincl sociale din România*4.

Art II — Se intercalează după art. 16 al acclecaşi legi. următoarele ar¬ ticole :

Art 77. — Se pedepseşte cu pedep¬ sele prevăzute la an 7 d* mal sus:

a> Ace’ care va fi dat spre tipării* •au multiplicare th orice mod ma- nuAcrtac, schiţe sau desene, ce ar conţine o provocare directă la comi¬ terea unei infracţiuni prin care se tind? in realizarea vreunuia din sco¬ surile prevăzute la alin 1 şi 2 din art. L chiar in cazul când MpArtrea •au mi «’a ftaciuat;

&a Acei care cunoscând conţinutul •us tUek»r manuscrise aghiţe atu rk- eerte. a primit spre efectuare sau a «ivctua; lucrării* dc mai sus ;

i ) As»', cunovArd conţinutul, va încredinţa un viu *au mal multor peraoqitf. *prr răspândire, eh ur dacă fn-'^pij-'Yulrea in public nei a ava; loc. precum şt ac^iU tar* a primit $1 păs¬

trat cu bună ştiinţă asupra Iul la domiciliu sau In alt loc. în vederea răspândirii In public, vreunul din mijloacele de provocaţlune enumerate in art. 8 din legea de faţă.

Art. ÎS. — Se va pedepsi cu Închi¬ soare deîa 5 până la 10 ani. şl ou Interdicţia colecţionată, oricine va transmite sau procura, fcn original sau in copie, unui guvern străin, a- genţilor săi sau oricărei alte persoa¬ ne, fără calitate de a lua cunoştinţă de ele. sau va divulga, in totul sau in parte, documente de ordin diplo¬ matic sau de orice altă natură, e- manund din partea guvernului sau autorităţilor publice, si interesând ordinea de Sfat a României.

Tentativa de a comite această in¬ fracţiune se va pedepsi cu închisoare dela 15 zile până la 1 an. şl cu in¬ terdicţia corecţlonală dela 6 luni până la 1 an.

Art. J9. — Se va nedepsi cu Închi¬ soare dela 1 lună până la 1 an, şl ni Interdicţia corect'onaîă de'a 1 an p⬠nă la 3 ani, oricine, prin grai sau prin scris, ar face propagandă pen¬ tru creearea de nuclee sau asocia¬ ţi uni. ori filiale de aaoclath#nl, In scopul arătat la alin. I şl 2 din art. I. In caz de recid'vă. pedeapsa va fl Închisoarea corecţlonală dela 6 luni la 2 ani. şl Irvterd tot lunea corecţlo¬ nală deîa 1 până la 3 ani. judecătorii putând pronunţa şi măsura de sigu¬ ranţă a lnterdtcţiimll dr domlc’llu, adică Interzicerea de a locul pe timp de 6 luni până la 3 oul Jn comuna unde s’a oofnts Infracţiunea sau in- tr'o anume rechine a ţârii

Călcarea acestei Interziceri atrage pedeapsa închisorii pe timp de « luni şl executarea In urmă a hotărârii de Interzicere,

Pedeapsa închisorii pentru călcarea Interzicerii se va pronunţa în primă $1 ultimă instanţă, d- către Judec㬠toria respectivă pe bara constată.r'1 făcute de ofiţerii de politie Judiciarii

Recursul in ac^.st dn «nmă caz se va Judeca de tribunal şl nu va sus¬ penda executarea pedepsei.

Art. 20. — Se va pedepsi ou inter¬ dict!» corecţlonală dela im an până la 3 ani oricine va participa la ma- nlfestatlunl de stradă şl pmees’unl organizate în scopurile prevăzute la alin. I şl TT din art. 1

Dacă Infracţiunea s4» produs după ca reprezentanţii autoritătl! an somn pe participantl să se îmnriLsMc. Ju¬ decata va pronunţa şl pedeapsa În¬ chisoare! deîa 15 zile până la 3 luni

Art 21. — Se va pedepsi cu închi¬ soarea dc!n 15 *Ue pfirtA ’a 6 luni şt cu intordteţia corecţlonală oricine va participa la demonstrat luni sau mfmifestatlunl o<Mte sau cu scop de in timida re H preaim^ mai in preto¬ riul instanţelor »u<teeâtore*tt ru oca- zlunea cercetării sau Judecării unul proces, precum şl în preajma sau în Interiorul locaşurilor de rugite lirae.

Art. 22 — Orice îndemnuri la re¬ beliune contra autorităţilor, dară ceste îndemnuri jnmt făcute pe străzi ori pe căi publice <n j tn faţa repre- zcntant'tor autorităţilor. ce nuni în exerciţiul funcţiunii lor. se va pe¬ depsi eu tnebiso*?* den 15 ziV până 3a 6 luni sl ru Interdicţia c-vrert'o- nai& Îndemnul fâ^ut în p bile la ne¬ plata împoriteior şi a taxelor datorat® conform legtl la refuzul de a râs- jwr.de 3a recrutare uri dr a face ser¬

C I T I T l

Volumul d-lui Florin Becescu

„FRANC MASONERI A”

înregistrează un frumos succes de librărie

FANCMASONERIA! Cnlmd Spiona/ Anarhie

viciul militat, se consideră ca un în¬ demn la rebeliune şi se podepseşte ca atare.

In caz de recidivă, pedeapsa este închisoarea dea 6 luni până la un an şl interdicţie corecţlonală dela un an până a 3 ani

Art. 23. — Orice devastare ori di¬ strugere de câdirl. mobilier, Instala¬ ţii. lucrări hidraulice, apeducte, stâ- Yilare. poduri, comisă de o ceată de persoane. S3u de un s'ngnr Individ afiliat la una din asociaţiile la care se referă art. 1 sau chiar nefilnd In asemenea asociaţii, dar corniţand de¬ vastările cu prilejul uneî manifestaţii publice, se va pedepsi cu închisoare deln 6 luni până la 5 ani. şl cu Inter¬ dicţia corecţlonală dela 3 până la 6 ani întru cât faptele nu ar întruni elementele imor infracţiuni mal grav?.

Dacă devastarea sau distrugerea s*a produs asupra unei instituţii <le cult sau de cultură, pedeapsa închi¬ sorii prevăzută mal sus va fl îndoită. Pedeapsa închisorii va fl de aseme¬ nea îndoită dacă f'eata care a comis devastările sau distrugeri? va cu¬ prinde sl persoane înarmate.

Art. 24. — Bar) a di rea în clădirile publice snu în clădirile intreorinde- rPor Industriale ori comerciale, pu¬ blice sau private, şl refuzul de a pâ- Tăsl acrie localuri după somat'a a- gentllor forţei pvb’lce. se pedepseşte cu închisoare corecţlonală dela 6 tuni până îft 5 ani.

A~t 25. —* Delictele de ultral şl de ultraj cu lovire dacă sunt comise cu ocaz’a unei adunări rmb'ice sau a un*! rnanlfextatlunl ort procesiuni ne străzi, organizate In scopurile prev㬠zute 1* alin. 1 s< 2 din art. 1 se vor p~tepxl cu închisoarea eorecţlonolă dp,n un an p&nă la 3 ani sl cu Inter- dlctlunea corecţlonală dela 3 până la 6 ani.

Jn caz de recidivă, pedeapsa Închi¬ sorii va fl îndo'tă.

Art. 26. — Rănirile ai lovirile, co- mbe cu prilejul unei manifesta tiu ni ori procesiuni pe străzi sau a unei a- dunirl publice, organizate hi scopu¬ rile prevăzute la alin. 1 sl 2 din art. 1. se vor pedepsi cu închlsoo'ea co- rectională de’a 6 luni până la 2 ani şl cu Interdlctiune* corecţlonală dela 1 până la 3 ani.

Ari. 27. — Numai membrii corpu-

Vtce-presedlnte al Cons. dc Miniştri

(ss) O. G. Mironescu

I. Gr. Perieţeanu.

rilor constituite sau lnstltuţiuniior, care după legi şi regulamente publice au dreptul de a purta uniforme sau einbteme, precum şi membrii lnstitu- ţlimilor sau asociaţiunilor caro vox dobândi o specială autorizare dela preşedinţia Consiliului de Miniştri, pot purta în public uniforme Le şi em¬ blemele permise.

Purtarea In public de uniforme sau embleme nopcrmlse se va pedepsi cu Închisoarea corecţlonală dela 15 zile până la 3 luni. Iar uniforma sau em¬ blema va fl Imediat confiscată de către agenţii forţei publice.

Aceleaşi sancţiuni se vor aoliea şl acelora cari ar purta, fără îndreptă- ţire. vestminte preoţeşti sau mona¬ hale.

Se exceptează portul semnelor elec¬ torale. autorizate de Comisia Electo¬ rală Centrală.

In caz de recidivă, judecata va pronunţa pedeapsa dela 3 luni până la 2 ani şi interdicţia corecţlonală până la 2 ani.

22 din legea actuală se menţin de¬ venind art. 28. 29. 31 şl 32.

Art. 19 din legea actuală devine art» 30 şl se modifică astfel: „Toate in¬ fracţiunile prevăzute de această lege, când vor fi de comeptLnţa tribunale¬ lor ordinare, se vor Judeca de aceste tribunale, după procedura micului parchet din 13 Aprilie 1913 care se extinde pe tot teritoriu] tării in ce priveşte aceste Infracţiuni, afară de infracţiunile comise prin presă44.

Art. 21 dn legea actuală devine art. 33 şl s* modifică astfel : ..In coz de recunoaştere a circumstanţelor ate¬ nuante, pedepsede prevăzute in arti¬ colele de mai sus nu se pot cobori sub Jumătate minimurilor fixate de acele articole. In caz de recidivă, nu se acordă circumstanţe atenuante*4.

Art 23 din actuala lece se menţine, devenind art. 34. dimoeiţlile lui aoll- cându-se sl adăogirilor şi modifeă- rilor introduse in lege.

Avt. IV. — Ministerul Justiţiei este autorizat a publica odată cu acoariă le<?e si un text comptet al legii pentru T.e*T:rrîarf’n U710T infracţiuni contra IvJîH1 din 19 Decemvrie 1924. introducând in el modificările /•jyjf h» 15 Noemvrle 1927 şl modi¬ ficările aduse prin prezenta lege.

Minlrintf Justiţiei (ss> Mihai Popovlci

Redactorul legeî,

DIH COLECTURA MILIONARILOR

GHEORGHE STÂNOiU au eştt

Lei UN MILION cu Anexa Nr. I64.313 S. I

Lei 500.000 cu Matca No. 38.510 S. II

Lei 100.000 cu No 25.902 „ 50.000 „ 162.614 „ 50.000 „ 262.359

Câ»tlfiu.tnl milionului an«ui « U O-nnl I. C. un mie crailor din Bucurau-, »r «I de o ju.n.Ule mUion un

jucător din provincie. jj

Sfarmâ-Platră 11

JSfote, Mare Congres masonic la Bjcureşti

Loja „francmasoneria rom fină- nnilu" ieşita dui fuziunea „federaţiei mărci loji naţiouaJe” cu „marele o- rient al Romanici” a hotărî t să ţină un marc congres masonic în Bucu¬ reşti, Rtr. Lipscani 21 etaj II. la 23 Iunie.

Au fost invitaţi sil participe la o- ccastâ adunare extraordinara maso¬ nii ordinului din întreaga ţară, pre¬ cum şi delegaţi ai lojilor centrale din străinătate.

Cn acest prilej ** va supune foru¬ rilor superioare masonice ratificarea fuminli diutre cele două secte şi se va cere:

1) degrada rea lui Jcan Pangal; 2» dizolvarea lojii din str. cainpl-

ncanu 45; 3) reprezentanţa exclusi¬ va masonică pentru ordinul din str. Lipsrani; 4) intensificarea luptei contra publicaţiilor şi propagandei antimasonice; 4) fixarea atitudinii fata de evenimentele politice in curs.

Convocările congresului sunt sem¬ nate «le Mihail Sailorranu ca maro maestru — şi Era, Tnpiniu ca mare secretar.

P .S Convocările sunt personale şl strict secrete. Cu toate arctica .Sfar¬ mă Piatră** a aflat la timp şl chiar înaintea multor tn*v»ni data con¬ gresului $J ordinea lui de si..-

Liberte... Liberte...

O întrunire a Institutului . Ac ţ lunci Franceze * la care trebuia sd ui cu¬

vântul d-nll Ch Maumis şl L6on Daadet. a Iest intenu-xă de subsecre¬ tar de stat Jean Zay

..Libert*... ii bort* cheile L.

D. Vaida şi idiotul

tnlr'un articol dobitoc, in care fa¬ ce imnlent curte d-lui Al. \alda. Tcodorracu llnmiştr ne pârâşte foi¬ tului prim ministru că am publicat ..şi un ilUeu: d. Vaida şi Inwfnrle tnaonnului”.

Da rate adevărat! Şi in curanţi vom pub!lra alt cli¬

şeu: <L Vaida şl JUmbiie Idiotului.—

Porunca Vremii

ImpTlnind un an de apariţie clinică, „Porurvca Vrtotli" a preparat un nu¬ măr fevtiv In Ml de pagini.

Late • rraloMT forin«d*bilă şi Uri pteeedent în prraa romanească.

JNirunc» Vremii” festiva, doctor Radu Ic*, cu. ou mai e riar!

.Jblxrmk Păstră’ găaeşte ci e. fără exagerare, an almanali o carte u- rîasr docacaraUni. aşa ceva, pe ma¬ cara iui i

polemici, înfierări Studenţi şi membri de partide

Spre durerea noastră ţi spre regre¬ tul ţi a* d-lui profesor — suntem si- ffun — noi nu »/iai suntem (le muit de acord cu d, Nicolae lor ga.

Intre noi ţi d. N. lor ga — apostolul stă deacurmcziţul d. N. lorga, redac¬ torul de lux al Jidevărulul-,

Nu t* vwa noastră ca a evoluat atât de trist marele istoric.

De aci au urmat, fireţie, unele cioc¬ niri ideologice ţi si turma Plătiră care apară doctrina torghniu dea 190J--

impun iva oricui, s a isacul ast¬ fel m neplăcuta st:na(ie de a-l supu¬ ra câteodată chiar toarte rau pj d. projesor.

Asta nu ne-a împiedicat, insă, să unnurwn cu interes totdeauna egal scrisul d-lui lorga. Iuta, chiar zueie trecu.e am putut guşi in MNeamul Homanesc” un articol interesant 9i iun, suoc linul „Studenţi şi mtzubri ae partide”.

ăpuf.ut sever al acestei pagini nu ne ingddue să reproducem din cl accăt u-ai.

Studentul înscris la club c una din reaiit.iţile accs*ci epoci in care sau năruit atâtea principii mora.c şi a- tatca bune datini de cuviinţa au dis¬ părut.

Niuicni nu se gândeşte să oprea¬ scă pe un luuăi ajuna ia majorat de a avea simpuul, interesate ori ba, petitru o giuparc politica. Dacă se înscrie in condicile ci. «1 uu e nisa su'ulo, şi oriunde aiurea, ducat un membru al clubului ta oricare alluL Calitatea lui de student n’arc nimic atace cu această a.egere. Tunarul aiv Limp şi pentru pontică, tivubi lui! Poate ţinea discursuri câte \ rea şi nimeni nu-1 poate opri sa aducă şi cele din urma servicii electorale.

Dar cl nu e decit un cetăţean ia oricare uituc ş. nu in cantiiu d-j stu¬ dent :xc să-şi sLr.-ge convingerile de partid.

Căci. vedeţi, a'tfcl, el ar putea vă nu vie la cursul unui profesor pc care nu-l agreiaza partidul >i să cea¬ ră o no:ă buni. chiar dacă nu înva¬ ţă nimic, dela alt profesor, cu caro so află sub aceiaşi steag.

Aşa mi se pare nuc, cel puţin. N. IORGA

Comenzile

D-lui Mihalache

Intr'o recentă întrunire ţinută la Constanţa, d. Ion Mihalache, a cărui

cultură se resimte de comenzile Inud-

ţate Di ţooala milUară pentru ofiţeri

de rezervi, a întrebat ce comandă ca alege ţara. Ja loc*4 ou la .asalt44?

...Credem că va alrge ca <o 14 No-

cmbrl* câte puţin dtn amândouă. A- dica • asalt pc loc!

I/ttre Maurras şi Benda

In riu interen a stârnit in opinia publica franceza, polemica dintre Iharlr* Mmurrax «4 rebegitul pantor al turnului de fildeş, Juben Rrnda. Acesta publicase iii revista ~Le* nou- velle* li titrai rea** <2 Mai in.1*.». un articol intitulat ..Libertatea -piriluhil ai scriitorii francezi”, in tare comi¬ tea nu numai grosolane erori, dar *4 «devorate falsuri literare Spunea

Benda că în doctrina naţionalistă a lui Maurras urmărirea adevărului e socotită drept o „activitate anarhică, nedemnă de vreun respect”. Şi in slujba tezei sale cită un pasagiu din cartea doctrinarului monarhismului „Viitorul Inteligenţii*'. In numărul următor al aceleiaşi reviste. Charles Maurras răspunde printrio scrisoare adresată directorului el, desvăluind întreaga maşinaţie pusa la cale de

tovarăşul Benda. Cartea citată de¬ monstrează nu numai că adevărul nu e o activitate anarhică, dar este „singurul obiect al inteligenţei... că starea naturală a gândirii rate de a reflecta ca O oglindă adevărul”. Iată deci o interpretare pro domo a d-lul Benda, care atribuia autorului cele¬ brei „Anchete asupra monarhiei**, fraze şi feluri de a vedea la care a- cesta nici nu se gândise sau despre care gândise întotdeauna exact con¬ trariul.

Cât despre citaţiunca pe care ,.cle- ricu ** novtru o prezenta ca aparţi¬ nând lui Maurras, ea exista intr’adc- vâr in cartea numită, insă nu era decât expunerea unui pasagiu din Auguste Comte. al cărui sens Maur¬ ras nu şi l-a apropiat niciodată.

Desnrr c*n*-.‘ea oreudo-intelrctua- lulul care c «fulieu B ndo, s’a mai vor¬ bit in Sfarmă Plalră** ş| dacă s’a îndoit cineva asupra articolelor noa¬ stre d- atunci, noua pungăşie la or- »line-> *<W îl poate definitiv convinge. De a'tfei. acesta e un fel de a litera al stângii de pretutindeni.

„Apoplexia” la Atena

După generalul Condglis care ..a murit in urma unei apoplexti4' ţi după fostul prim ministru Dcmcrtzis, cart a fost lovit tot de o ,Apop exle‘4, Tsaldari:», fost ţi el şef de guvern la Atena, a trebuit să moară zJete tre¬ cute deasemeni dlnlr'o apop'cxie.

Grecia M. S. Gcorge al lll-lea sta specializat, cum vedeţi, in apoplexti mtsterioasc .

Istoria va trebui să ne lămurească fmd cui se datoreze moi mult aceste apopexh atăt de grăbite- masoneriei sau Inleligence Service-ulu\?

Dr. Lupu

şi Marca Neagră

In r.’darţia hil Sfarmă Piatră: — De ce-o fi voi bit dr Lupu atât

de puţ-n ja ConsUnţa?

— FVndcâ 5‘a indlîţw» când a vft- nt atâta up& - tocmai acum m săptămâna vinuk.1 I

Congresul rotaryan dela Cluj

Organizaţia sub-maaonleâ a ,Ro- taxy-Clubului” & ţinut Vinerea trec cută un congres la Cluj in palatul soc. „Albina**.

Cu acest prilej f.\ Penescu-Kertsch a proclamat preşedinte al organiza- ţ'el rotaryene din Cluj pe f. . Mihail Şcrban, membru marcant al partidu¬ lui „frontul românesc" de subt şefia d-lul Al. Vaida

După şedinţa festivă fraţii au luat parte la un banchet în saloanele ,Au- tomobU-Clubulul".

Publicăm aci lista completă a ro- tarveniior cari au participat la şe¬ dinţa congresului $L la banchet:

PrInc.peie C-tantln Bxsarab Brăn- covcanu. Inginer Chr. Pe nc.sc u- Kcrtsch, Ing. Andrei Lupan, Dr. Co- loman Jacobi. Dr. Llvlu Oabor, Ing. Romulus Cirplnlşan, Dr. Oacar Ku- blcsck, Ing. Teodor Dobrescu, Lng O. Ballif, Dr G M. Băeatu, Dr. Gh. Sa- va. Prof. Agrlpa Popescu, Director General Ing. Panaltopoi, Director In¬ giner G&nzert, Dr. Mlhal Şerban, Dr. Adrian lacob. Dr Al. D. Rădulescu, Ing. KICU GERMAN. Dr. Ing. Ion Luca Ciomac, Dr. Mircea lonescu. Ni¬ colae Roşea. Dr Mozes Farkas. Prof. XJnlv. Petre Gri mm, Director Eugen Beşa, Ing. Dr. Ferdinand Blanfcen- berg, Dr. $t^fan Borbely, Dr. Ioan Cosma, Prof. Unlv. Vladhnlr Ghldo- ncscu. Dlrectcr Ionel Comşa. Dr Va- «Uc Părvuieşcu, Ing. Ioan F. Nwi- ţiu, Prof. Dr Tltu Vaslllu, Inginer Teodor Suceava. Dr. Liviu Telia, In¬ giner Ştefan La k a tos. Dr Shn.on Ne¬ meş. Dr luilu Ttx?a, Dr. Erro L.getl, PROFESOR DR OEORGE MOROI A- NU, Dr. I Podea. DR. BORNEMISA (preşedintele partidului naţional creştin din Cluj), prof. Yves Auger, prof unlv. Petrescu, Dr. L Predoviclu, Ing. insp. Gen. Zeicu. prof. Dr. Val. Bo'oga, Dr Smlon Haţleganu, Ing. lrsp gen EUGEN TILEA. INO IONEL TTLEA, Dr Bmll Z ah arie. PROF. DR. EMU. HATIECtANU. prof. unlv. VaL Moldovan, î>rof. Dr. Kembach, Dr. Petre Vlad, Dr. Eugen Dur.ca. pTef. Jud.. prof. unlv. Nic. Drăgan. phmar, prof. Dr Victor Staneiu. iosp gen. Dr Seplimlu Barlţlu, PROF. DR. IU- LIU HATIEGANU. Consul Bagge. Dr. Andrei Sz&sz. Chestor Victor Puica, general Dr. Maroăln. prof Dr. Ma- rhis Sturdaa. ing dlr. gen. Du gen Maivteanu. dlr. Mânus Peculea. DR. IOSIF F1SCHER. (preşedintele par¬ tidului evreeac din Cluj), I. Bodo.

Iată-1. aşa dar, la un loc, adunaţi In loja rotari ană intr'o dulce frăţie¬ tate pe: preşedintele partidului e- vreesc dr losif FAcher. foist deputat; rudele d-îul V V. Tllea: apoi MlhaU Şerban. Haţleganu şl S. Morolanu, fruntaşi vaachtşti; Oerman. ginerele d-lul Vaida şl. Insfârşlt. dr Bomeml- aa, şeful orpyalzaţiel naţional-creş¬ tine.,

Noul guvern polon

La Varşovia s*a remaniat guvernul, Să sperăm că noul prim ministru,

d. general Skladoicski. iţi va aminti cccace in ultimul timp d Koscial- kowskt uitase cu desăiărşire. Că. a- died. pe lângă prietenia polono-ma¬ ghiară, mai există ţi o firavă alianţă româno-polonă l

Coperta

Vulturul care-şl desfac* aripa ranitâ pe coperta revistei noas¬ tre — simbol al ero{smulul ro¬ mânesc — e luat după mormân¬ tul Iul Aurel Vfaicu dela cimiti¬ rul militar Baiu. *-*^*****!n^^

Abonamente la

,,Sfarmă - Piatră “ Lei 300 pe an. 175 pe 6 luni

Anul II. Nr. 26 LEI 6 )oi 21 Mai 1936

Sfarmă Piatră UN SFAT BUN

Ea, dragă Eden. o iau la stânga. Pe D-ta te sfătuiesc să o ei la fGuerln Mcschlno)

Negusul dreapta

NOUA MENAJERA

• * °

Ah ! si promisese să na «pargâ nimic (Candide) Albert Lebrun

alegerile;din franţa

Negusol: — Domnule avocat, as mai putea să-mi salvei imperiul? Jeze ; _ Da. încercaţi a-l trece pe nomele nevestei ! fOuerin Meschtno>

UN SFAT „IN EXTREMIS“

Rezultatele.... 'Guerln Meschino)

ALbeft Satrapi. Patul Excelenţei biale e»tc făcut!. „ <Oiingolre> Soc. Naţ. — De data a«U voi crăpa de indigestie ! iQuexin Ms*Cîlia©>

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL". BUCUREŞTI, 6TR, BRFZOIANU. 2S—U