Sfantul Atanasie cel Mare - Cele Trei Cuvinte impotriva Arienilor
Click here to load reader
Transcript of Sfantul Atanasie cel Mare - Cele Trei Cuvinte impotriva Arienilor
UNIVERSITATEA ‘OVIDIUS’CONSTANTA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZAREA : Master
Anul II : Studii religioase juridico canonice ale celor trei religii monoteiste
REFERAT
SCURTA PREZENTARE A LUCRARII SF.ATANASIE CEL
MARE ‘’CELE TREI CUVINTE IMPOTRIVA ARIENILOR’’
Indrumator:
Prof.univ.dr.pr.Adrian Niculcea Masterand:
Tiru ( Bacanu ) Veronica
Constanta
2011
1
Viata Sfantului Atanasie cel mare
A vorbi despre Sfantul Atanasie cel Mare inseamna a evoca unul din
capitole cele mai glorioase ale gândirii si vietii crestine a veacului al patrulea.
Ierarh de mare prestigiu, teolog profund si inflăcărat apărător al credintei
ortodoxe, Sfântul Atanasie continuă să inspire munca si rugaciune credinciosilor,
sa stimuleze cugetarea teologica, cu aceasi prospetime si vigoare ca si atunci
când glasul său răsuna de pe scaunul patriarhal din Alexandria.1
Numele său de Atanasie este inseparabil de sinodul I Ecumenic si prin
aceasta implicit de răspunderea ereziei lui Arie. Nu se poate discuta problema
ariana si evolutia ei istorică lăsându-se la o parte numele Sfântului Atanasie. Mai
mult chiar, se poate afirma cu certitudine că triumful ortodoxiei niceene asupra
arianismului se datorează în mare măsura geniului si activitătii perseverente ale
acestui mare ierarh supranumit de Sfântul Grigorie de Nazzianz “Stâlpul
Bisericii”, iar de către Biserica de mai tarziu “Părintele Ortodoxiei”. Sfântul
Atanasie a desfasurat o activitate teologica bogată, teologia lui fiind determinată
de arianism, de necesitatea de a se apara împotriva calomniilor aduse lui de
arieni, precum si de nevoia de a combate si învinge doctrinar aceasta erezie, iar
pozitiv, de marea lui iubire fată de Cuvântul întrupat si faţă de Lucrarea lui
mântuitoare, iubire care i-a rămas în permanenţă conlucrătoare.2
Astel, în bună parte, teologia Sfântului Atanasie, în deosebi Hristologia
sa, este una dintre contribuţiile nepieritoare ale gândirii patristice la înalţarea
mareţului edificiu al teologiei creştine.
1 Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu, Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996,pag 136.2 Idem, pag 138
2
Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut la Alexandria, în anul 295. A primit
o educatie creştină aleasă. În anul 312 a ajuns lector iar în anul 318 a fost
hirotonit diacon. Dupa aceasta dată, a ajuns în funcţia de secretar patriarhal. Ca
diacon şi ca secretar el însoţeste episcopul Alexandru la sinodul de la Niceea în
anul 325,unde joaca un rol decisiv în combaterea arianismului si în condamnarea
lui Arie. La moartea Episcopului Alexandru a fost ales episcop al Alexandriei la
8 iunie 328.3
Episcopatul sau a durat 45 de ani, suferind cinci exiluri unde a luptat
împotriva ereziilor şi reuşind să împedice înlocuirea simbolului niceean cu cel de
la Rimini. El sprijină pe Sfântul Vasile cel Mare în strădania pentru pacificarea
religioasă a Orientului. Scrie mult contra arianismului si apoi împotriva
apolinarismului. A murit la Ianuarie 373,dupa 20 de ani petrecuţi in exil.4
Opera
Sfântul Atanasie s-a remarcat prin scrierile lui împotriva ereticior. Din
păcate opera sa nu ni s-a pastrat în întregime. Ştim însa de la un învatat catolic Le
Bachelet, că Sfântul are un numar de 36 de titluri de opere. Scrierile se împart în :
Apologetice, Dogmatico-polemice, istorico –polemice, exegetice, ascetice si
scrisori.5
Din cele mai importante amintim:
Cuvânt contra păgânilor
Cuvânt despre întruparea Logosului
Cuvinte contra arienilor
Expunerea credinţei
3 Patrologie, P.C. Pr. Ioan G. Coman, ed. Institutul Biblic si de misiune Ortodox, Buc, 1956,pag 135.4 Idem,pag 136.5 Idem, pag 137
3
Apologie către Împaratul Constantin
Comentarii la Eclesiast si Cântarea Cântărilor
Despre Feciorie
Scrisorile Festale sau Pascale.
Compozitia lucrărilor este strânsă, ordonată, sobră. Autorul dispune de o
elocinţă caldă, antrenantă. Logica şi acţiunea sunt cei doi factori decisivi ai
elocinţei atanasiene. El a fost un teolog de seama, chiar un creator de teologie,
dacă ţinem seama de rolul lui considerabil la Sinodul I Ecumenic, unde a stabilit
cuprinsul şi autoritatea termenului “de o fiinţa”. El teologhiseşte adânc servindu-
se de trei feluri de argumente: 1- din dreapta ratiune 2- din Sfânta Scriptura 3-
din Sfânta Tradiţie. Biserica noastră îl pomeneşte la 18 ianuarie.6
Lucrarea “ Cele trei cuvinte împotriva arienilor” se împarte în trei
capitole principale,fiecare dintre ele divizându-se în subcapitole.
Cele trei cuvinte împotriva arienilor
-Cuvantul I-
Cuvantul acesta contine 64 de subcapitole.
Sfântul Atanasie cel Mare scrie acest cuvânt împotriva arienilor pentru ca
cei ce se afla departe de ea, sa fugă si mai mult de ea, iar cei amăgiti de ea să se
răzgândească si să cunoască cu ochii deschişi ai inimii, ca, precum întunericul nu
este lumina, nici minciuna adevăr, asa nici arezia ariană nu este bună; ba ca si cei
ce numesc pe aceştia creştini se înşeala mult şi tare, ca unii ce nu citesc
scripturile, nici nu cunosc creştinismul şi credinţa lui.7
6 Idem, pag 142.77. Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu, Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996,pag 152
4
Deci, începutul Thaliei uşuratice al lui Arie,e aceasta << Potrivit credinţei
aleşilor lui Dumnezeu, a inţelepţilor lui Dumnezeu, a fiilor sfinţi, aceasta am
învaţat-o eu de la cei ce s-au împărtăşit de înţelepciune, de învăţătură, de la cei
învăţaţi de Dumnezeu si întru toate întelepti. Pasind pe urmele lor si cugetând ca
ei, eu, cel bine am cunoscut care am pătimit multe pentru slava lui Dumnezeu,
învaţat fiind de Dumnezeu, am aflat inţelepciunea si credinţa.>> 8
Iar batjocurile laudata de el în ea, vrednice de osândă si pline de
rătăcire,sunt acestea: <<Dumnezeu n-a fost pururea Tata. Ce a fost cândva când
Dumnezeu era singur si nu era încă Tata. Dar S-a facut mai pe urma Tata. Si nu a
fost pururea Fiul. Caci toate facându-se din nimic si toate creaturile si fapturile
fiind făcute, Cuvântul lui Dumnezeu a fost facut si El din nimic. Si a fost odata
când nu era. Si n-a fost înainte de a Se face. Ci a avut un început al creării. Căci a
fost, zice, singur Dumnezeu; iar Cuvântul si Întelepciunea incă nu erau. Apoi
voind să ne creeze pe noi, a facut pe unul oarecare si L-a numit pe El Cuvantul si
Întelepciunea si Fiul, ca sa ne faca pe noi prin El. Deci spunem ca sunt doua
întelepciuni, una proprie si existând împreuna cu Dumnezeu; iar Fiul a fost făcut
de această intelepciune si impărtăşindu-Se de ea a fost numit El singur
Intelepciunea si Cuvântul. Căci întelepciunea, zice, a existat prin întelepciunea si
vointa lui Dumnezeu. Astfel spunem ca exista si alt Cuvânt decat Fiul cel din
Dumnezeu si cel ce a împărtasit de El s-a numit si El Fiul, adica Fiul si Cuvântul
dupa har.>>
Cine deci, auzind acestea in scrierea Thaliei, nu am urî, pe drept cuvânt,
pe cel ce ia în râs astfel de lucruri ca pe scena. Cine nu-l socoteste pe acesta, când
se arăta rostind numele lui Dumnezeu si vorbind despre Dumnezeu ca pe şarpele
care sfătuia pe femeie? Cine nu se uimeşte de aceste hule? Iar Domnul , cum nu
8 Colectia ,,Parinti si scriitori bisericesti” ,Sfantul Atanasie cel Mare , Scrieri partea I,Tradusa din greceste, introducere si note de Pr. Prof.Dumitru Staniloae,Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti 1987, cuvantul I, capitolul V, pag 160.
5
va striga pe drept cuvânt împotriva acestora ca împotriva unor nelegiuiţi si
nemulţumitori precum a prezis prin proorocul Isaia: << vai lor, că sau abătut de la
mine! Ticălosi sunt, că s-au lepadat de credinţa în Mine. Eu i-am răscumpărat pe
ei,iar ei au scornit minciuni împotriva Mea. Si au cugetat vicleşuguri împotriva
mea, întorsu-s-au de la Mine.>>9
Ati spus si ati cugetat, ca<< era cândva când nu era Fiul>>. De unde ati
cugeta voi aceasta? Ca nici una din Sfintele Scripturi,n-a spus asa ceva despre
Mântuitorul, ce mai degraba ca exista pururea,vesnic, si ca exista pururea
împreuna cu Tatăl. Caci zice: << La început era Cuvântul si Cuvântul era la
Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul>> Ioan 1,1. si ce ne-ar putea tăgădui Celui
ce este si celui ce era vesnicia? Despre aceasta a cautat si Pavel să-i convingă pe
iudei, scriind in epistola către Romani:<< Din care e Hristos dupa trup, Cel ce
este peste toate Dumnzeu, binecuvântat în veci.>>10
Dumnezeu este si Se numeste Izvorul Înţeleciunii şi al Vieţii. Căci zice
prin Ieremia: <<m-au părăsit pe mine Izvorul apei celei vii. Scaun înalţat al
slavei, sfinţirea noastra, aşteptarea lui Israel, Doamne toti cei ce Te părăsesc pe
Tine să se ruşineze; cei ce se depărtează sa se scrie pe pamânt că au părăsit pe
Domnul,Izvorul Vietii.>> Daca e aşa,urmează ca Viaţa si Înţeleciunea nu sunt
straine de fiinta Izvorului, ci proprii; nici n-au fost vreodata neexistente ci sunt
pururea. Iar acestea sunt Fiul care zice: << Eu sunt viaţa>>. Cum deci nu va fi
lipsit de dreapta credinţa cel ce zice:<<Era cândva când Fiul nu era>>? Aceasta e
una cu a zice:<<era candva cand Izvorul era uscat,fără Viaţa şi fără
Inţelepciune>>. Un astfel de Izvor nu ar mai fi Izvor. Căci cel ce nu naşte din
sine nu este Izvor.11
9 Idem, cap. VII, pag 161.10 Idem, cap XI, pag 166.11 Idem, cap XIX, pag 177.
6
Dar ei mai spun ca s-a scris în Epistola catre Evrei:<< Făcându-Se cu atât
mai presus decat îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit dacât ei. Pentru
aceea fraţi sfinţi,părtaşi chemarii cereşti, cugetaţi la Apostolul si Arhiereul
mărturisirii voastre, la Iisus, care a fost credincios, celui ce L-a făcut pe El>>. Iar
în Fapte :<< Cunoscut deci sa va fie voua,tuturor,casa lui Israel, ca Domn si
Hristos L-a facut Dumnezeu pe acest Iisus, pe care voi L-ati rastihnit.>>
Întorcând aceste scrieri în sus şi în jos, şi rătăcind în privinţa inţelesurilor lor, au
dedus din acestea urmatoarele : Cuvantul lui Dumnezeu este creatura si faptura,si
unul din cei facuti. Şi aşa amăgesc pe cei fără de minte, dând ca pretext spusele
de mai sus şi semănând în locul adevăratului înţeles otrava ereziei lor.12
Deci s-a scris ca <<S-a facut cu atat mai presus decat îngerii>>. E de
trebuinţa să cercetăm mai întai aceasta. Trebuie şi este necesar să luăm exact în
considerare timpul în care a grăit Apostolul, persoana si lucrul pentru care a scris,
ca nu cumva cel ce citeşte netinând seama de acestea, sau cugentând la altceva, să
se afla înafara inţelesului adevărat. Aceasta ştiindu-o si eunucul acela doritor de
învaţatură,l-a rugat pe Filip zicând:<< te rog,despre cine grăieste proorocul
acesta? Despre sine sau despre altcineva?>> el se temea ca nu cumva referind
cuvintele la alta persoana, sa se rataceasca de la intelesul cel drept. Iar ucenicii
voind sa afle timpul celor spuse, L-au rugat pe Domnul zicand:<< spune-ne cand
vor fi acestea? Si care va fi semnul venirii Tale?>> căci auzind de la Mântuitorul
cele despre sfârsit,ei au voit sa afle vremea ca nici ei sa nu se înşele dar si pe altii
sa-I poata învaţa. Iar unii dinre galateni amânau timpul iubind tăierea împrejur.
12 Idem ,cap LII,pag 219
7
Iar în privinţa persoanei au rătăcit si ratăcesc iudeii pânâ azi, când zic că
se spune despre vreo unul dintre ei:<< iata Fecioara va lua în pântece şi va naşte
Fiu si il va chema Emanuel, care se talcuieste : cu noi este Dumnezeu.>> Si cand
auzind: <<prooroc ne va ridica noua Dumnezeu>>, socotesc ca se spune despre
vreo unul dintre prooroci; iar cand aud : << e ca o oaie spre junghie s-a adus>>,
nu învata de la Filip, ci socotesc ca acesta se zice despre Isaia sau despre altul
oarecare dintre proorocii care au fost. Deci cuvantul apostolic aminteste timpul in
care a grait Dumnezeu noua prin Fiul, cand s-a savarsit si curatia pacatelor. Dar
cand a grait noua prin Fiul? Si cand s-a facut curatia pacatelor? Si cand S-a facut
om,daca nu la sfarsitul proorocilor, in zilele cele de pe urma? Dar istorisind
despre iconomia cu privire la noi si vorbind despre timpurile din urma, spune in
chip firesc ca nici in timpurile cele de pe urma n-a lasat pe oameni fara sa le
graiasca, si le-a grait lor prin prooroci. Si findca au slujit si proorocii si li s-a grait
si lor prin ingeri, dar a grait si fiul ca sa slujeasca a adaugat in chip necesar: <<cu
atat mai presus de îngeri facandu-Se>>, voind sa arate ca pe cat se deosebeste
Fiul de rob, pe atat a fost mai presus slujirea Fiului de slujirea robilor. Deci
deosebind apostolilor slujirea cea noua de cea veche, îndrazneste sa scrie si sa
spuna iudeilor: << Cu atat facandu-Se mai presus de ingeri.>> De aceea nici nu a
folosit comparativul << mai mare>> sau << mai cinstit>>, casa nu socoteasca
cineva ca Acela si aceea sunt de acelasi neam; ci << presus>> ca sa faca
cunoscuta deosebirea firii Fiului fata de cele create.13
13 Idem, cap LIV, pag 220
8
-Cuvantul al II-lea
Cuvantul acesta contine 82 de subcapitole
Toate acestea spuse au acelasi inteles in care se cuprinde dreapta noastra
credinta si care arata dumnezeirea Cuvantului si cele spuse in chip omenesc
despre El, pentru faptul de a Se fi facut El si Fiul omului. Si desi acestea sunt de
ajuns ca dovezi impotriva lor totusi, deoarece neintelegand spusa Apostolului –
ca sa amintesc intai de ea – socotesc pe Fiul lui Dumnezeu intre fapturi, pentru ca
s-a scris:<<Credincios fiind Celui ce L-a facut pe El>>, am crezut ca e de
trebuinta sa-i rusinam iarasi fiindca spun acestea, precum am facut si in cele
spuse înainte, pornind de la afirmarea lor.14
Daca deci socotesc ca înainte de a Se face om si de a rabda
Crucea,Mantuitorul n-a fost si Domn si Imparat, ci atunci a început sa fie Domn,
sa stie ca rostesc în mod vadit cuvintele lui Pavel din Samosata. Dar precum am
vazut si am spus înainte, El este Domn si Imparat etern. Caci Avraam I se închina
ca unui Domn, iar Moise zice:<< si Domnul a plouat peste Sodoma si Gomora
pucioasa si foc de la Domnul din cer>>. Dar si David zice:<< Zis-a Domnul
Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea>>(ps 109,1). Si: <<Scaunul
Tau ,Dumnezeule, în veacul veacului; toiag de dreptate, toiagul Imparatiei
Tale>>(ps 94,7). Deci e vadit ca si înainte de a se face ceva a fost Imparat si
Domn etern, fiind Chipul si Cuvantul Tatalui. Iar daca Cuvantul este Domn si
Imparat vesnic, e vadit ca Petru nu a spus ca S-a facut Fiinta Fiului ci domnia
Lui, care S-a înfaptuit pentru noi cand S-a facut om si, rascumparand pe toti prin
cruce S-a facut Domnul si Imparatul tuturor. Iar pentru ca s-a scris:<<L-a
facut>>stăruie în erezie, nevrând să spună ca <<L-a facut este una cu <<L-a
14 Idem, cuvantul II cap I, pag 232.
9
adeverit>>,fie pentru ca nu înţeleg, fie din pricina ereziei lor contrare lui
Hristos.15
Voi ati spus ca născutul şi făcutul sunt acelaşi lucru, scriind: născut sau
făcut. Astfel dupa voi , deşi Fiul întrece pe celelalte, când e comparat cu ele Il
socotiţi nu mai puţin creatura ca şi pe acelea. De fapt si între creaturile prin fire
unele întrec pe altele. Căci stea de stea se deosebeste (I corinteni 15,41) în slava.
Dar şi celelalte toate se deosebesc între ele când sunt comparate. Însă aceasta nu
le face pe unele stăpâne ,iar pe altele roabele celor mai înalte. Nici pe unele cauza
făcătoare, iar pe altele ca făcute prin acelea. Ci toate au prin fire însuşirea de a fi
făcute şi create, mărturisind prin ele pe Creatorul lor, cum zice David în
psalm:<< Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte
taria>>(ps 18,2). Sau cum zice şi înteleptul Zorobabel:<< Tot pământul cheama
dreptatea si cerul o binecuvintează; şi toate lucrurile se clatina si tremura>>(III
Ezdra 4,36). Iar Făcătorul lor este Cuvântul. Căci El însuşi zice: <<Eu sunt
Adevărul>>(Ioan 14,6). Deci nu e creatura Cuvântul, ci singur e propriu Tatalui
si întru El toate se armonizeaza si El e laudat de toate ca Creator.<<Tatal Meu
până acum lucreaza, si Eu lucrez>>(Ioan 5,17). Iar <<până acum>> arata pe
Cuvantul existand etern din Tatal.căci e propriu Cuvântului să lucreze faptele
Tatălui si sa nu fie înfara de El.16
Iar că creatura si Născutul nu sunt acelasi lucru, ci se deosebesc una de
alta prin fire si prin întelesul cuvintelor, Însusi Domnul o arata chiar în Pilde.
Caci zicand:<<Domnul M-a creat pe Mine inceput al cailor Sale>>, a
adaugat:<<Înainte de toti muntii M-a născut pe Mine>>(8,25). Dac deci Cuvântul
ar fi prin fire si fiinta creatura, si n-ar fi nici o deosebire între născut si creat, n-ar
fi adăugat <<M-a născut>>, ci s-ar fi multumit sa spună<< M-a creat>> deoarece
15 Idem, cap XII,pag 244.16 Idem, cap XX, pag 252.
10
însusi cuvântul acesta ar fi însemnat<<M-a nascut>>. Dar spunand :<< M-a creat
început al cailor Sale spre lucrurile Sale>>, nu a adaugat simplu <<M-a nascut pe
Mine>> ci cu conjunctia <<dar>> ca sa asigure prin aceasta întelesul
cuvantului<<M-a creat>>, zicand:<<Dar înainte de toti muntii M-a născut pe
Mine>>. Căci unind prin <<Dar>> <<M-a nascut>> cu <<M-a creat>>da
ambelor cuvinte o legatura de inţelesuri si arata ca <<a creat>> a spus pentru
ceva, iar <<M-a născut>> arata ca a fost înainte de<<M-a creat>>. Precum daca
ar fi zis:<< Domnul M-a creat>> n-ar mai fi adaugat:<< dar înainte de toti munţii
M-a nascut>>, ar fi premers <<M-a creat>> lui<< M-a nascut>>, la fel spunand
întai <<M-a creat>> apoi adaugand<<înainte de toti muntii M-a nascut>>, in
mod necesar arata ca <<M-a nascut>>a premers lui<< M-a creat>>.17
Deci din toata partea lauda voastra s-a aratat desarta,o dusmani ai lui
Hristos, si în zadar ati umblat si ati trâmbitat pretutindeni cuvântul:<<Domnul M-
a zidit(creat) pe Mine început al cailor Sale>>(pilde 8,22), răstălmăcind înţelesul
lui si propovăduind mai degraba nascocirea voastra decat întelesul cugetat de
Solomon. Caci cugetarea voastra s-a dovedit o simpla nalucire. Iar susa din Pilde
si toate cele graite inainte arata ca Fiul nu este prin fire si fiinta creatura, ci
Nascutul propriu al Tatalui, Intelepciunea si Cuvantul adevarat prin care toate s-
au facut si fara de care nimic nu s-a facut(Ioan 1,3).18
17 Idem, cap LX, pag 298.18 Idem, cap LXXXII, pag 325.
11
Cuvantul al III-lea
Cuvantul acesta contine 67 de subcapitole
Arienii , precum se vede, odata ce s-au hotarat sa se faca apostati si
dusmani ai adevarului, se silesc sa aplice la ei cuvantul Scripturii:<< cand
necredinciosul ajunge în adîncul relelor, nu ia seama la nimic>>(pilde 18,3). Caci
nici cand sunt dovediti nu se opresc, nici cand nu mai stiu ce sa spună nu se
rusineaza. Ci ca privirea desfrânatei(Ieremia3,3), au pierdut orice ruşine fata de
toti în susţinerea necredinţei lor.19
Sa vedem si cele spuse de avocatul ereziei ,sofistul Asterie.caci a scris
acestea:<<E vadit ca de aceea a zis despre Sine ca e in Tatal si Tatal in El, pentru
ca nici cuvintele ce le spunea n-a spus ca sunt ale Lui, ci ale Tatalui,nici faptele
nu sunt ale Lui ci ale Tatalui, Care-I da puterea>>. Daca cel ce a spus aceasta ar
fi fost un simplu copilandru, ar fi avut iertare din pricina varstei. Dar de vreme ce
cel ce le-a scris se numeste sofist si se lauda ca le stie toate, e vrednic de tot
dispretul.dupa el Hristos a zis<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine>>pentru
ca cuvintele ce le rostea nu erau ale Fiului ci ale Tatalui, ca si faptele lui. Din
acestea e vadit,dupa el, ca si acest cuvant al Domnului e comun tuturor, incat
fiecare poate spune:<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru mine>>. Si deci acesta nu
mai este singurul Fiu si Cuvant al lui Dumnezeu ci este si El unul din cei multi.20
Dar daca ar fi spus Domnul aceasta, ar fi trebuit sa nu zica:<<Eu sunt
intru Tatal si Tatal este intru Mine>> ci mai vartos:<< Si Eu sunt in Tatal si Tatal
este si in Mine>>, ca sa nu aiba ceva propriu si unic fata de Tatal, ci sa aiba
acelasi har comun cu toti. Dar nu e cum spun aceia. Deci si cugetand ca Fiul este
cu adevarat din Tatal, spun o minciuna despre Fiul cel adevarat, singurul Caruia I
19 Idem, cuvantul III, cap I, pag 326.20 Idem , cap II, pag 327.
12
se potriveste sa spuna:<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine>>. Caci Fiul este
intru Tatal cum se cuvine sa cugetam, fiindca tot ce este Fiul este propriu fiintei
Tatalui, ca stralucirea din lumina si ca raul din izvor, incat cel ce vede pe Fiul
vede ceea ce e propriu Tatalui si intelege ca fiinta Fiului fiind din Tatal este la fel
in Tatal. Dar si Tatal este in Fiul, pentru ca Fiul este ceea ce este proriu Tatalui,
precum este in stralucire soarele si in cuvant ( ratiune ) mintea si in rau izvorul.
Astfel cel ce vede pe Fiul vede ceea ce e propriu fiintei Tatalui si intelege ca
Tatal este in Fiul. Caci Fiul fiind chipul si dumnezeirea Tatalui, urmeaza ca Fiul
este in Tatal si Tatul este in Fiul. De aceea spunand in mod cuvenit inainte :<<
Eu si Tata una suntem.>>, ca sa arate identitatea dumnezeirii lor si unitatea
fintei.21
Caci neobosind in ganduri necredincioase, ci invartosandu-se ca faraon,
auzind si vazand iara in Evanghelie despre cele omenesti ale Mantuitorului, a
uitat cu totul, de dumnezeirea parinteasca data Fiului, si cu limba indrazneata
cuteaza a zice: Cum poate fi fiul din Tatal prin fire si asenea lui dupa fiinta, cand
zice :<< datu-Mi-s-a toata puterea>>Matei 28,18; si << Tatal nu judeaca pe
nimeni ci toata judecata a dat-o Fiului>>Ioan 5,22; si :<< Tatal iubeste pe Fiul si
toate le-a dat in mana Lui. Cine crede in Fiul are viata vesnica.>>Ioan 3,35 si
iarasi :<< Tot ce Mi-a dat Tatal va veni la Mine>> Ioan 6,37. apoi adauga: daca
era precum zice Fiu dupa fire, nu ar fi avut nevoie sa primeasca, ce ar fi avut totul
dupa fire ca fiu. Sau cum poate fi puterea prin fire si adevarata a Tatalui Cel care
in vremea Patimilor a zis:<< Acum sufletul Meu S-a tulburat si ce voi zice?
Patinte izbaveste-Ma de ceasul acesta. [...] Parinte de este cu putina sa treaca
paharul acesta>> Din acesta cei cu ganduri rele deduc: daca era Puterea nu I-ar fi
fost frica, ci mai vartos ar fi dat putere si altora. Apoi zic :daca era Inteleciunea
prin fire si adevarata si proprie a Tatalui, cum oare s-a scris:<< Si Iisus inainta cu
21 Idem, cap III, pag 328.
13
intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni>> Acestea le
graiesc necredinciosii, nascocindu-le. Dar cugetandu-le acestea, ar trebui sa
intrebe lucruri si mai indraznete:<< pentru ce , in general, s-a facut Cuvantul
trup? Cum a putut Dumnezeu fiind sa se faca om. Cum a putut netrupesc fiind ,
sa poarte trup ? sau sa intrebe si in mod mai iudaic asemenea lui Caiafa :<<
pentru ce Hristos, om fiind, se facea pe Sine Dumnezeu ?>> Cacii vazand
acestea si unele apropiate acestora iudeii atunci murmurau cele de mai sus. Iar
acum arienii citandu-le, nu le cred nici ei si au cazut in blasfemie.22
Dar ca nu cumva cineva, vazand pe Fiul avand toate cate le aratat Tatal,
amagit de asemanarea si identitatea desavarsita, sa cada in greseala lui Sabelie,
socotind ca el este tatal, a zis;<< Mi S-au dat>> si << am luat>> si << Mi S-au
predat>> , pentru a arata ca nu este el Insusi tatal, ci cuvantul Tatalui si Fiul
vesnic, avand ,din pricina asemanarii cu Tatal , din eternitate cele ce le are de la
El. Deci pentru ca este Fiul are de la Tatal vesnic cele ce le are. Iar ca spusele:<<
Mi S-au dat>>, << Mi S-au predat >> si cele asemenea acestora nu micsoreaza
dumnezeirea Fiului, ci-L arata mai vartos Fiu cu adevarat. Apoi ,fiind
mostenitorul tuturor singur El este Fiul Propriu dupa fiinta al Tatalui.23
Deci sa nu se spuna de Fiul ca e creatura vointei , ci sa se spuna ca e
vointa vie si nascut cu adevarat prin fire, precum e stralucirea din lumina. Si prin
El se indeplinesc in lucruri cele ale vointei, precum au aratat scripturile.24
Deci si acest argument al lor s-a dovedit ca si celelalte a fi numai un
basm si o nascocire a fanteziei.si pentru aceasta sunt datori, macar si mai tarziu
ca, vazand in ce prapastie a nabuniei au cazut, sa se ridice din ea si sa fuga ca da
o cursa a diavolului, sfatuiti de noi, caci Adevarul cel de oameni iubitor striga
22 Idem, cap XXVI, pag 353.23 Idem, cap XXXVI, pag 366.24 Idem, cap LXVII, pag 400.
14
pururea:<< de ce nu crediti Mie din pricina imbramintei trupului, credeti macar
faptelor mele, ca sa cunoasteti ca Eu sunt intru Tatal si Tatatl intru Mine>>. 25
25 Idem, pag 401.
15
Bibliografie
1. Sfanta Scriptura, editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988.
2. Colectia ,,Parinti si scriitori bisericesti” ,Sfantul Atanasie cel
Mare , Scrieri partea I,Tradusa din greceste, introducere si note de Pr.
Prof.Dumitru Staniloae,Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane,Bucuresti 1987
3. Patrologie, P.C. Pr. Ioan G. Coman, ed. Institutul Biblic si de
misiune Ortodoxe, Buc, 1956 isericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988.
4. Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu,
Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996.
16