Semne și simptome prezente în ortopedie și traumatologie - suport de curs.pdf
-
Author
madalinaff -
Category
Documents
-
view
49 -
download
3
Embed Size (px)
Transcript of Semne și simptome prezente în ortopedie și traumatologie - suport de curs.pdf

1
Semne și simptome prezente în ortopedie și
traumatologie
1. Hemoragia
Hemoragia reprezintă ieşirea sângelui din sistemul vascular (din vase) ca urmare a
întreruperii continuităţii pereţilor vasculari.
Etiologie
- Traumatisme care lezează integritatea peretelui vascular,
- Liza purulentă a peretelui vascular,
- Tulburări de coagulare.
Clasificare
a) După caracterul vasului lezat se disting următoarele feluri de hemoragie.
- Hemoragia arterială: sânge de culoare roşie – aprinsă, ce ţâşneşte în jet,
ritmic, sincron cu bătăile inimii.
- Hemoragia venoasă: sânge de culoare roşie – închisă, ce curge uniform, mai
lent.
- Hemoragia capilară: sângerarea este pe toată suprafaţa plăgii, iar culoarea
sângelui este intermediară.
b) După modul de apariție hemoragiile pot fi:
- primare sau primitive: sunt hemoragiile ce survin imediat după un traumatism
- secundare: sunt hemoragiile care apar la un interval liber de la un traumatism.
c) După locul sângerării hemoragiile se împart:
- hemoragii externe: sunt hemoragiile la suprafața corpului
- hemoragii interne: sunt hemoragiile la nivelul organelor și țesuturilor interne.
d) După cantitatea de sânge pierdut:
- hemoragii mici: pierderea de sânge este de până la 500 ml sânge (sub10%
din volumul sanguin circulant)
- hemoragii medii: cantitatea de sânge pierdut este între 500 şi 1000 ml (între
10 - 20% din volumul sanguin circulant)

2
- hemoragii mari: pierderi sanguine mai mari de 1500 ml (peste 30% din
volumul sanguin circulant)
- hemoragii mortale: sunt hemoragii cataclismice, cantitatea de sânge pierdută
este este 1500 ml, într-un timp scurt.
Semne clinice
- paloarea pronunţată a tegumentelor şi mucoaselor.
- faţă trasă,
- ochii înfundați,
- tensiunea arterială scăzută,
- puls accelerat cu amplitudine mică (filiform),
- respiraţia accelerată,
- ameţeală,
- astenie generală, sete, greaţă, uneori vomă.
2. Hemartroza
Definiție
Hemoragia produsă la nivelul unei articulaţii se numește hemartroză, ce mai poate fi
definită și ca ieșirea sângelui din vas într-o cavitate articulară.
Etiologie
- Cauza determinantă: traumatism
- Cauze favorizante: coagulopatii (hemofilia etc.)
Tablou clinic
Hemartroza se caracterizează prin:
- tumefacția articulației afectate
- durere la nevelul articulației respective.
Tratament
- pungă cu gheață
- bandaj articular relativ strâns pentru a opri hemoragia

3
- repausul membrului afectat în poziție supraînălțată timp de 2 - 3 săptămâni.
3. Durerea osoasă
Durerea poate fi clasificată astfel:
In funcție de sediu:
- Durere localizată: TBC osoasă, tumori osoase maligne, osteomielită,
traumatisme
- Durere difuză: mielom multiplu, sifilis secundar și tertiar, osteoporoză etc.
In funcție de intensitate:
- Durere minimă ce cedează spontan sau la tratament cu antalgice în doze
minime: traumatismul ușor al genunchiului etc.
- Durere moderată în care calmarea necesită întotdeauna administrare de
antalgice: traumatisme, TBC osoasă etc.
- Durere intensă, rezistentă la antalgicele uzuale, necesitând medicație
specifică (morfină): metastaze osoase în cancerele pancreatice, cancerul de
prostată, cancerul ovarian etc.
In funcție de caracter:
- Durerea din tumorile osoase maligne: are caracterul fie al unor accese de
scurtă durată, intense, fie de nevralgie prin compresia pe care o realizează
tumora asupra filetelor nervoase, fie de durere cvasipermanentă, intensă.
- Durerea din TBC osoasă: este o durere localizată, moderată și este
exacerbată de efort, debutul este insidios cu semne generale precum
subfebrilitatea, astenie, eventual prezența unui abces rece care fistulizează.
În cazul durerii osteo – articulare trebuie precizat:
- Sediul exact: monoarticulară, coxală, coxofemurală, poliarticulară etc.
- Caracterul evolutiv al acesteia: acut, subacut, cronic.
- Caracterul migrator sau fix
- Caracterul permanent sau recidivant
- Intensitatea

4
- Relația durere - efort
- Asocierea cu alte semne locale (roșeață, căldură etc.) și/sau generale.
De reținut că durerea osoasă poate avea originea la nivelul:
- osului,
- periostului,
- sinovialei articulare,
- tendoanelor,
- ligamentelor
- mușchilor
Ea poate exista ca unic simptom sau poate asocia cu senzație de greutate și/sau
tumefacție.
Durerea osoasă se poate accentua noaptea, la mobilizare și la suprasolicitare.
4. Hematomul
Definiție: hematomul este o tumoră de cauză traumatică, datorată acumulării de
sânge în țesutul sau organul traumatizat, apărută în urma unei hemoragii locale.
Hematomului este datorat invadării cu sânge a țesutului traumatizat, în urma ruperii
unor capilare sanguine. Este mai frecvent la bolnavii cu tulburări de coagulare.
Tipuri:
- hematom spontan
- hematom patologic (în caz de hemofilie, fragilitate capilară, în cursul unui
tratament cu anticoagulante).
Evoluție
- hematomul se resoarbe treptat
- uneori se poate suprainfecta bacterian, apărând abcese sau flegmoane.
Resorbția hematomului poate determina o stare febrilă.

5
5. Edemul posttraumatic (celulodermita contuzivă)
Edem reprezintă un semn clinic care traduce acumularea anormală de lichide în
ţesutul celular subcutanat.
Edemul posttraumatic este edemul determinat de acțiunea directă a agentului
traumatic sau a manoperelor din intervențiile chirurgicale asupra țesuturilor.
Definiţie:
Edemul dur post-traumatic este o complicaţie ce apare în urma traumatismelor
mâinii, piciorului sau a degetelor. Regiunea cea mai afectată este faţa dorsală a
mâinii.
Se produce prin tulburări vaso-motorii care se instalează ca urmare a unei contuzii
sau a unor traumatisme repetate.
Tablou clinic
- Edemul este dur, dureros, elastic şi cald
- Edemul lasă de obicei degetele libere şi urcă spre antebraţ unde se termină
printr-o brăţară circulară.
- Pielea este palidă sau cianotică, cu hiperhidroză și hiperkeratoză.
- Este afectată mai ales flexia mâinii şi a degetelor
Evoluţia este imprevizibilă.
6. Tumefacția
Tumefacţia sau tumefierea este termenul medical folosit pentru descrierea unor
tumori non-neoplazice; este o modificare locală de formă și volum, provocată de
tulburări ale circulației sângelui, secundare de cele mai multe ori unui proces
inflamator local dar și unui traumatism.
7. Deformarea și scurtarea oaselor
Deformarea regiunii, în ortopedie, este un semn extrem de important, mai ales în
caz de fracturi, care arată lipsa de continuitate normală a osului. Deformările iau
uneori aspecte tipice pe baza cărora se pune cu uşurinţă diagnostic de fractură.

6
Scurtarea osului este de cele mai mule ori insesizabilă. Pentru unele oase lungi
unice, cum ar fi femurul, dacă se produce o fractură oblică, scurtarea poate fi
evidentă. Trebuie reținut că există scurtare şi în cazul unei luxaţii.
Impotenţa funcţională se datorează lipsei de continuitate a pârghiei osoase. Uneori
impotenţa funcţionala este determinată numai de durere, ca în cazul entorselor.
Mobilitatea anormală se manifestă atunci când executându-se manevre asupra
osului bănuit a fi fracturat, se constată mobilitatea anormală a acestora.
Crepitaţia osoasă se percepe o dată cu mobilitatea anormală a osului.