Semantic Pathways for Building a Spatially-Thinking Society

Semantic Pathways for Building a Spatially-Thinking Society

Titlul proiectului: „Semantic Pathways for Building a Spatially-Thinking Society” 543451-LLP-1-2013-1-GR-KA3-KA3MP

Programul în cadrul căruia se derulează proiectul:

Longlife Learning ProgrammePerioada de derulare: 1.12.2013 – 30.11.2015


Partenerii:P1: National Technical University of Athens (NTUA) - Grecia (coordonator)P 2: Ellinogermaniki Agogi (EA) – Grecia P 3: INTRASOFT International S.A. - Grecia P4: Association of Geographic Information Laboratories for Europe (AGILE) - OlandaP5: Casa Corpului Didactic Cluj (CCD Cluj) - RomâniaP6: Konstantin Preslavsky University of Shumen (SHU) - BulgariaP7: Bundesministerium für Unterricht, Kunst und Kultur Abteilung IT-Systeme für Unterrichtszwecke (BMUKK) - Austria P8: Stichting GeoFort - Olanda


Obiectivul general al proiectului: dezvoltarea gândirii spaţiale prin crearea unui mediu educaţional inovativ şi utilizarea unor resurse educaţionale specifice

Grupuri ţintă: cadre didactice, formatori, elevi


Activităţile proiectului:1. Managementul proiectului2. Cadrul pedagogic şi analiza de nevoi a grupului ţintă 3. Modele inovative pentru dezvoltarea gândirii spaţiale 4. Dezvoltarea platformei educaţionale GEOTHNK5. Implementarea scenariilor 6. Asigurarea calităţii şi validarea rezultatelor 7. Diseminarea8. Exploatarea rezultatelor


Ce este spaţiul?Spaţiul reprezintă o formă obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi exprimă ordinea coexistenţei obiectelor lumii reale, poziţia, distanţa, mărimea, forma, întinderea lor.


Depindem de spaţiu şi trăim experimentând propria noastră spaţialitate.

Viaţa noastră nu poate fi disociată, nu poate fi imaginată decât ca o succesiune ireversibilă de orientări spaţiale


Gândirea spaţială

Gândirea spaţială reprezintă capacitatea de a identifica, analiza, şi înţelege poziţia, locaţia, scara, modelele, distanţele, relaţiile spaţiale şi temporale dintre obiecte, fenomene, de a interpreta date legate de acestea

Semantic Pathways for Building a Spatially-Thinking SocietyGândirea spaţială poate fi privită ca

abilitate-cheie pentru Ştiinţe, Tehnologie, Inginerie, Matematică (STEM ) pentru ştiinţele sociale şi umaniste pentru viaţa de zi cu zi

a da şi a urma indicaţii de orientare în spaţiu, deplasarea în spaţii cunoscute şi necunoscute, interpretarea de imagini, grafice, diagrame

care stă la baza realizării unor sarcini precum: citirea unei hărţi orientarea într-un mall interpretarea unei diagrame înţelegerea distribuirii spaţiale a unui fenomen asocierea unor locuri şi evenimente.

talent esenţial pentru a obţine inovaţia în domeniul disciplinelor STEM, a cărui formare

a fost ratată din cauza neglijării de către sistemele de învăţământ


Asumându-ne rolul de educatori, putem şi trebuie să dezvoltăm elevilor noştri acest tip de gândire, plecând de la identificarea acelor noţiuni a căror înţelegere solicită elemente ale gândirii spaţiale şi continuând cu acele strategii didactice care pot îmbunătăţi modul în care aceste noţiuni sunt predate


Cel mai important, însă, este modul în care abilităţile de gândire spaţială sunt puse în practică, sunt utilizate pentru înţelegerea, orientarea şi integrarea în multitudinea de spaţii în care / cu care trăim.


Gândirea spaţială a fost înlocuită în educaţie, de o lungă perioadă de timp, prin alte forme de gândire (verbală, metaforică, ipotetică şi matematică).

Această formă distinctă de gândire este definită ca o sinteză constructivă a trei componente:

(a) conceptele spaţiului(b) instrumente de reprezentare(c) procese de raţionament.


Cercetările au arătat că aceste componente ale gândirii spaţiale nu sunt tratate în educaţie; conceptele spaţiale de nivel scăzut/ de bază au prioritate faţă de conceptele şi reprezentările spaţiale de nivel ridicat/ complex, în timp ce abilităţile cognitive superioare sunt destul de rar solicitate (Injeong and Witham, 2009).

Mai mult chiar, cunoştinţele geospaţiale sunt de obicei statice şi independente de alte cunoştinţe, fapt ce constituie un impediment pentru gândirea critică şi pentru înţelegerea unor interacţiuni/ conexiuni complexe între entităţi, evenimente, fenomene care se desfăşoară în spaţiu


Astfel, este o nevoie clară a dezvoltării şi integrării celor trei componente ale gândirii spaţiale şi antrenarea utilizatorilor într-o abordare a predării şi învăţării bazată mai mult pe investigaţie critică.

Deoarece gândirea spaţială diferă în funcţie de vârstă, cunoştinţe de bază, nivel de educaţie etc., analiza nevoilor şi caracteristicilor diferitelor grupuri ţintă şi stabilirea elementelor de conţinut ştiinţific specifice care să asigure dezvoltarea abilităţilor geospaţiale constituie o provocare majoră.


Dezvoltarea gândirii spaţiale prin orele de filosofie

Evoluţia concepţiei despre spaţiu în cursul istoriei gândirii


O primă etapă o constituie trecerea, la începutul filosofiei antice greceşti, de la reprezentările mitice şi arhaice despre univers la idea de Cosmos, de lume dominată de o ordine natural, structurată şi diferenţiată calitativ finită şi închisă.


O dată cu aceasta , se trece de la înţelegerea antropomorfă şi substanţială a spaţiului la conceperea lui ca modalitate a existenţei naturale.Spaţiul nu se mai prezintă ca existenţă de sine stătătoare ci ca o relaţie între obiecte şi fenomene (pentru Aristotel spaţiul este locul obiectelor care există împreună cu acestea, ca limită a lor şi nu separate de ele)


În epoca modernă în locul ideii de Cosmos, ca univers ordonat, apare ideea unui univers deschis, infinit şi omogen.

Locul concepţiei aristotelice despre spaţiu este luat de concepţia bazată pe geometria clasică , după care spaţiul este o întindere omogenă şi infinită (la Leibniz spaţiul reprezintă o ordine a coexistenţelor)


La Kant spaţiul nu este o existenţă obiectivă ci este o intuiţie a priori a sensibilităţii umane, o formă de cuprindere şi structurare a impresiilor. La Kant concepţia despre spaţiu se baza pe absolutizarea ideilor geometriei euclidiene şi ale mecanicii newtoniene, care conţineau convingerea în invariabilitatea absolută şi în independenţa totală a proprietăţilor spaţio-temporale în raport cu existenţa şi mişcarea obiectelor şi fenomenelor.


Apariţia geometriilor neeuclidiene, care puneau în evidenţă variabilitatea structurilor spaţiale în funcţie de natura şi configuraţia obiectelor şi fenomenelor şi a fizicii relativiste, care evidenţia dependenţa şi variabilitatea proprietăţilor spaţiale în funcţie de mişcarea sistemelor materiale, a oferit argumente în favoarea ideii dependenţei proprietăţilor şi structurilor spaţiale de natura şi structura existenţei


Proprietăţi ale spaţiuluiSpaţiul depinde în structurile lui concrete

de natura, structura şi proprietăţile esistenţei pe care o caracterizează (se poate vorbi de spaţiu astronomic, fizic, biologic, psihologic, social)


Spaţiul are un caracter contradictoriu (este atât absolut – în măsura în care tot ce există se află în spaţiu cât şi relativ - proprietăţile lui concrete depind de natura şi structura existenţei pe care o caracterizează)


Spaţiul fizic, real, are trei dimensiuni (lungime, lăţime şi înălţime)- în fizică şi matematică se vorbeşte şi despre spaţii multidimensionale

Spaţiul este reversibil(reversibilitatea sa fiind relativă la sistemele sale de referinţă)


Spaţiul posedă proprietatea de simetrie- putem concepe simetricul unui obiect în raport cu un punct, o dreaptă sau un plan

Spaţiul se află într-o strânsă unitate cu timpul (pusă în evidenţă îndeosebi de teoria relativităţii)

Semantic Pathways for Building a Spatially-Thinking Society

Documents

Transcript of Semantic Pathways for Building a Spatially-Thinking Society