DRAGI COLEGI !

Cu un an jumătate în urmă am luat o decizie de a propune candidatura dlui V. Lazăr în funcția de Președinte al Camerei de Comerț și Industrie. Această decizie nu a fost întâmpinată cu mare fericire în rândul colegilor, membrilor Biroului executiv, a multor membri Consiliului Camerei. Eram atât de ferm convins că această schimbare va amplifica activităţile camerei, va deschide noi posibilităţi, vom putea să realizăm în deplină măsură deciziile supreme ale Camerei – Hotarârile Congresului. Şi această convingere era datorită capacităților și autorității dlui V. Lazăr, care cunoștea lucrul la Cameră, un timp a fost membru al Consiliului și în aceste calităţi a participat de-a lungul anilor la multe activități ale Camerei, inclusiv la Congresele Camerei, la majoritatea ședințelor Consiliului Camerei, la o mulţime de acţiuni din ţară şi de peste hotare.

Camera era un actor permanent în arenele de discuţii organizate de Ministerul Economiei și deseori viziunile pe problemele de dezvoltare a sectorului privat erau comune. Împreună căutam soluţii pentru suportul de ridicare a eficienţei întreprinderilor, inclusiv prin proiecte de la donatorii străini, susţinute de Ministerul de Economie, care vedea în Cameră cel mai de nădejde partener. Acest lucru nu obosea să-l expună public domnul V. Lazăr ori de câte ori avea ocazia, inclusiv de la tribuna Congresului, a Consiliului. Aceste lucruri dar și discuţiile profunde pe care le-am avut cu dl V. Lazăr expuneau o viziune clară a corectitudinii drumului pe care îl parcurge Camera, pentru realizarea deciziilor Congresului Camerei cea mai importantă fiind Direcţiile prioritare ale camerei pentru anii 2012-2017. Au urmat apoi mai multe discuții în diferite formate. La ultima discuţie la care au participat vicepreședinții dnii Olaru, Didilica, directorul Departamentului lucrului organizatori a Camerei dl Pînzari, consilierul dl Postovan, am avut asigurările din partea dlui V. Lazar că acest curs va fi continuat, că vor fi păstrate cadrele, schimbări vor fi doar la nivel de consilieri ai președintelui. Și iată bazându-mă pe aceste lucruri, am început să discut cu colegii, cu membrii Biroului Executiv, cu membrii Consiliului, și să-i conving, pe unii chiar să-i rog să accepte aceste schimbări, care vor aduce beneficii Camerei. Cred că atunci am reușit și am început pregătirile către Congresul extraordinar. A fost o muncă enormă, la care s-au unit toți lucrătorii Camerei. O bună povară a căzut pe umerii dlui Pînzaru, dlui Olaru, care era coordonatorul acestor acțiuni. Un rol aparte și chiar decisiv, l-au avut membrii Biroului Executiv, directorii filialelor Camerei, care au desfășurat adunările de alegere a delegaților pe timp de vară, într-un termen restrâns și care la rândul lor convingeau membrii Camerei, membrii Consiliului să susțină candidatura dlui V. Lazăr la funcția de președinte al Camerei.

Permanent eram în contact cu directorii Filialelor, cu dnii Olaru, Pînzari, Harea, Bilba. Se analiza situația pe fiecare Filială. În caz de necesitate, colegii veneau cu acțiuni adăugătoare de rugăminte și convingeri. După intensitatea retrăirilor a fost o acțiune mult mai grea decât un Congres ordinar. Cred că dl Lazăr nu a înțeles nici până acum, că această decizie a Congresului de alegere a sa în funcția de președinte, nu a căzut din pod.

Eu nu am mai avut posibilitate, dar vreau astăzi să mulțumesc vouă – directorilor filialelor, membrilor Biroului Executiv, pentru spiritul de echipă şi înţelegerea unitară, care atunci a prevalat în detrimentul unor îndoieli personale.

Perioada care a urmat - a fost o perioadă grea pentru mine. A fost o perioadă grea, chiar foarte grea, de luptă internă. Cea mai grea a fost această schimbare bruscă de viziune a p reședintelui asupra situației din Cameră și a competenței cadrelor. Brusc a apărut necesitatea de a schimba cardinal structura Camerei, sistemul de salarizare, care avea o motivaţie clară a eficienţei în activitate, a început chiar să nu placă implimenterea sistemului de calitate a managementului Camerei.

Culmea a fost declaraţia – că nu este nevoie de organizaţia sindicală și că nu va fi acceptată în nici un caz. Până la urmă, ea a fost lichidată. Președintele nu accepta o organizație, care proteja interesele angajaților Camerei. Sub acest aspect a început fluctuaţia cadrelor. Au început să plece angajații Camerei, specialiştii, care şi-au pus nu numai umărul, dar şi o parte din viaţă, pentru crearea sistemului Cameral, care au stat la începuturile Camerei. O bună parte din ei sunt în organele de conducere a Camerei. În locul lor au început să vină specialişti, cărora nu pot să le dau apreciere, dar sunt sigur că ei au nevoie de mulți ani până când vor ajunge la competența celor plecați.

Președintelui a început să nu-i placă lucrul filialelor, raportul dintre filiale și Cameră, raporturi care sunt stabilite în Lege și Statutul Camerei. Sigur că perfecționarea structurii Camerei, a lucrului filialelor, a directorilor filialelor a fost și rămâne în vizorul președintelui, a Biroului Executiv, dar fiecare are competețele sale. Sigur că e de competența președintelui problema cadrelor, a luărilor de măsuri în cazuri de admitere a încălcărilor și de aplicare a sancțiunilor. Aceasta este în fond și o obligaţiune a lui.

Dar în capul mesei trebuie să stea interesul Camerei. Și dacă schimbarea nu duce la îmbunătățire, nu trebuie de grăbit. Problema în fiecare caz trebuie analizată, de găsit pricinile care au dus la acea situaţie. Desigur că pe parcursul anilor am avut diferite situaţii de încălcări: neexecutarea funcţiilor, chiar delapidări, care erau pedepsite, inclusiv și prin eliberări din funcţii, dar întotdeauna cazurile erau examinate la Biroul Executiv, sau cel puțin la o comisie de analiză cu implicarea specialiștilor. Și cel mai important, este înțelegerea și atitudinea față de cadre. În aceste situaţii președintele trebuie să manifeste o atitudine mai complexă, cu discuţii deschise, sincere. Discuţii, care să nu admită în nici un caz, intimidări sau cel mai grav, amenințări la adresa lucrătorilor și membrilor Biroului Executiv. Cu mare regret, am fost martor la astfel de acțiuni din partea președintelui.

Îmi vine greu să reproduc aceste cuvinte, mai ales că ele au fost pronunțate în ziua lucrătorului Camerei, când oamenii așteptau felicitări, dar sunt sigur că directorii filialelor, membrii Biroului Executiv le-au reținut pe mult timp. În problema cadrelor nu s-a admis niciodată recomandări ori presiuni din altă parte. Am considerat toată vremea cadrele și experiența lor cea mai mare bogăție a camerei. I-am protejat și susținut, și atunci când au făcut greșeli în lucru, și atunci când au avut nevoie de susținere personală, dar și când a

trebuit să îi apreciem. Pe parcursul anilor 7 membri ai colectivului s-au învrednicit cu diferite distincții de stat. De fapt autoritatea și potențialul Camerei, care nu are nici o pârghie administrativă, vine din autoritatea și experiența membrilor organelor de conducere, inclusiv directorilor filialelor. Această experiență adunată anterior în diferite domenii de activitate de către membrii Biroului Executiv, directorii filialelor a fost pusă pe altarul acestei Camere. Noi toți suntem un colectiv, care ne mândrim cu Camera, cu lucrul la Cameră. Spun acestea toate - mai mult pentru dl Lazăr, pentru că ceilalți le știu, ei cu asta trăiesc. Dacă președintele Camerei nu are și nu împărtășește acest sentiment, atunci urmările sunt proaste de tot.

Nu pot să înțeleg această jignire publică care a zguduit toată lumea, cînd p reședintele a calificat Camera ca o „ Șarașchina contora”. Aceste etichetări la adresa Camerei sunt incompatibile cu funcția de p reședinte a l Camerei.

Cred că în afară de percepere eronată a situației din Cameră dl V. Lazăr nu a perceput sistemul de administrare a Camerei, care este cu totul diferit de administrarea unui organ public cum este Ministerul. Cameră - nu un SRL. Este o organizație unică, fondată de membrii ei, dar care are principiile de organizare, funcționare și administrare expuse într-o Lege organică adoptată de Parlament special pentru această instituție, unde foarte clar sânt despărțite competențele organelor de conducere a Camerei. În ierarhia lor Președintele este pe ultimul loc. Un rol deosebit între ele îi revine Biroului Executiv.

Legea expres stabilește că „Biroul Executiv conduce activitatea camerei în perioada dintre ședințele Consiliului”. Acest postulat îl dezvoltă Statutul Camerei, care stabilește că Biroul executiv este organul de conducere operativă și de realizare a deciziilor Congresului și Consiliului Camerei, atribuții care nu le are președintele, care doar asigură funcționalitatea Biroului Executiv. Acestui organ îi revine rolul decisiv în aprobarea structurii, tarifelor, bugetele unităților structurale ș.a.m.d.

Pentru îndeplinirea acestor funcții, stabilitatea lui este protejata de lege în acea dimensiune ca și a Președintelui Camerei, și cred că chiar mai profund. De acea, când președintele operează cu noțiuni de „modificări în Biroul Executiv” și „dat afară”, trebuie să înțeleagă că este o mare diferență între colegiul unui Minister și Biroul Executiv al Camerei.

Nu am spus până acum aceste lucruri public, cu toate că am atras atenția și în discuții cu vicepreședinții și președintele, doar atunci când îmi cerea sfatul, lucru, care în ultima perioadă se întâmpla tot mai rar. La ultima noastră discuție, unde punctele noastre de vedere erau diferite, am căzut de acord cu rezumatul acestei discuții, care filosofic a expus dl V. Lazăr. El a spus că toate aceste puncte de vedere sunt niște frustrări, care în mod natural apar în astfel de situații. Și că ele sunt subiective. Am găsit mai apoi în dicționar că „frustrare” înseamnă – „înșelăciune”. Este exact ceea ce simt – un sentiment amar de înșelare. Dar acesta e doar un sentiment și el poate fi subiectiv. Anume aceste lucruri m-au reținut în această perioadă să nu intervin, dar motivul care mă determinat să vă expun aceste frustrări și care le las la discreția voastră, vine din altă parte de unde am ferma convingere că am dreptate și pentru care voi lupta.

În acest sens fac următoarea declarație:

1. Prima este năstruşnica idee a președintelui că Camera trebuie reformată și sub acest aspect se inventează diferite acțiuni, care sigur că nu pot fi realizate. Trebuie să înțelegem că reforma, poate e și necesară, dar ea necesită studii și analiză profundă în societate, cu membrii Camerei. Ea va atinge numaidecât și va necesita modificări în Lege. Dar cel mai important, e că această reformă trebuie să descentralizeze, să autonomizeze elementele sistemului cameral. Dar nu prin diferite regulamente, creări de intreprinderi, adoptări de PDS-uri să centralizăm resursele financiare, umane și materiale în mâna președintelui. Este o tendință de captivare a Camerei. Nu aceasta a fost scopul când ani de rând am creat baza materială a structurilor teritoriale. Ţinta și esenţa reformelor, dacă societatea o va iniţia, va fi crearea unui sistem Cameral unde elementele de baza vor fi Camerele regionale, așa cum este în toată lumea. Și vă spun că multe Filiale astăzi sânt gata material și din punct de vedere a resurselor umane să exercite această funcţie. Această ambiţie de centralizare prevalează forţat în acţiuni, mai ales de ultimă oră a Președintelui. În acest context vin ideile de centralizare a celor mai importante servicii, de centralizare a finantelor. Această idee de reformare se încearcă a o infiltra în diferite decizii. Noi am adoptat acest PDS care de fapt a fost perceput mai mult ca o postfață de reclamă, orientat mai mult pentru partenerii noștri de proiecte, structuri internaționale. Caietul de lucru al Camerei rămâne, cum e și firesc direcțiile prioritare adoptate de Congres și respectiv de Consiliu pentru anul 2015. Citesc prima frază din raportul Biroului Executiv către Consiliu care se începe cu „Reforma instituțională a CCI, începută în toamna anului 2014 prin elaborarea PDS”.

Dle președinte, noi nici nu am știut că la câteva luni de intrarea în funcție, în Cameră deja mergea reforma. Nu exista mandatul Congresului. Convingerea mea este că preşedintele trebuie să abandoneze această idee.

2. A doua mea convingere ţine de administrarea Camerei, care trebuie efectuată în strictă conformitate cu legea și statutul ei întru respectarea strictă a obligaţiunilor și drepturilor organelor ei de conducere, Consiliul și mai ales Biroul Executiv. Garantul acestor realizări este președintele.

Dacă aceste 2 lucruri nu sânt acceptate, și nu sânt realizate, și din ambiţii oarbe se merge pe varianta ori ori, noi venim la Consiliu într-un hal fără de hal și în acest caz eu declar și constat cu amărăciune că într-adevăr cu un an jumătate în urmă, am greşit și că domnule președinte nu mai aveţi susţinerea mea, pe care aţi avut-o atunci în avans. Voi încerca să mărturisesc acest lucru membrilor Consiliului şi sper să găsesc înţelegere. Îi îndemn și pe membrii Consiliului, prezenți aici, pe membrii Biroului Executiv, să mediteze profund asupra soartei Camerei și soartei noastre – celor care am dedicat Camerei o bună parte din viaţă.

În încheiere, vreau să spun că pe parcursul anilor am avut diferite situaţii complicate cu poziţii diametral opuse, chiar uneori cu certuri, dar am contat tot timpul pe maturitatea colectivului și ne-am ghidat toată vremea de postulatul cu care Semion Platon directorul Filialei Cahul încheia fiecare din multiplele, luări de poziţii în diferite situaţii „Tî mne drug , no istina – doroje”, care a spus-o de fapt alt Platon în altă vreme. Important e că noi îl ascultam pe al nostru Platon și adoptăm decizii consolidate în intersul Camerei, rămânând prieteni.

Gh.Cucu 30.10.2015