SARAH JIO w*&r florile Parisului - Sarah... · 8 Sarah lio incerc si imi re{in lacrimile, clipind,...
Embed Size (px)
Transcript of SARAH JIO w*&r florile Parisului - Sarah... · 8 Sarah lio incerc si imi re{in lacrimile, clipind,...

SARAH JIO
w*&rp*r,t[h
Traducere din limba englezd, gi noteMIHAELA MAGDALENA DUMITRU
<urERAo
Bucuregti2020

in anii 1940 ;i ajunge ;i in prezent, cu personaje care au abilitatea - sau
inabilitatea - de a rezista, de a uita ;i de a iubi.
Cartea este scrisoarea mea de dragoste pentru Paris ;i poate intr-o zi
va exista o alta. Deocamdatd, sper cd vefi tndrdgi istorioara pe care am
imaginat-o, personajele sale ;i intreg Parisul, pdnd la ultima petald.
Xo, Sarah
Capitolul 1
CAROLINE
4 SEPTEMBRIE 2OO9
Paris, Franla
Cum a putut sd facd aga ceva? Obrajii imi ard cdnd md urc pe
bicicleti gi pedalez cu vitezi pe rue Cler, pe hngd, vtnzittorii stra-
dali cu tarabele pline cu vinete purpurii, lucioase gi buchete de flori,bujori roz gi floarea-soarelui aurie stdnd in pozifie de drepli in gilefiordonate, pe lingd Cafe du Monde, unde md duc uneori si beau o
cafea, cAnd sunt prea obositi sd merg pdni la Bistro feanty, pe ldngd o
betranice iegitd la plimbare cu pudelul ei mic gi alb. in ciuda soarelui
care strllucegte deasupra, femeia strdnge in brale cu pesimism o um-breli inchisi in husa ei, ca gi cum cerurile ar putea sd se deschidi inorice clipi qi stihiile si se dezlinluie cu furie.
Furie este ceea ce simt. Sunt furioasd. Era ultima persoani dinlume pe care mi a$teptam si o vid sau pe care ag fi vrut si o vdd indimineafa aceasta. Dupi tot ce s-a intdmplat, n-are nici mdcar de-
cenla de a-mi respecta dorinfele? I-am spus ci nu vreau si il v[d, niciacum, nici... niciodati. $i totugi, apare aici, tocmai la Cafe du Monde,
zimbindu-mi de parci nimic nu s-ar fi intimplat, de parci'...

8 Sarah lio
incerc si imi re{in lacrimile, clipind, atenti si imi recapit stdpd-
nirea de sine, aga cum nu am reuqit aseari, cAnd am aruncat qervetul,
am lipat la el gi am iegit nervoasi. O pariziancd, spre deosebire de
mine, nu gi-ar pierde niciodatl cumpdtul astfel.
Deqi mai am de lucru in aceasti privin[i, nu mi-ar fi deloc greu
si trec drept franfuzoucd, cel pu{in de la distanli. Am infhliqarea oa-
recum potriviti. Egarfa legati nu foarte strdns in jurul gAtului. Merg
pe bicicletd in rochie. Pirul blond pieptdnat in sus, intr-un coc. Flricasci de proteclie - evident. Mi-a luat trei ani sd incep sI stipdnesc
limba (cu accent pe ,,si incep'), dar mi-ar lua o viald si vorbesc fran-
ceza fluent.Dar ce mai conteazi toate acestea acum? in timp, Parisul a
devenit ascunzitoarea mea, coconul meu, calea mea de evadare
din suferinla trecutului. Clipesc ca s[-mi opresc lacrimile. $i acum?
Chiar crede ci se poate intoarce pur gi simplu, aqteptdndu-se ca eu
si mi comport ca qi cum nimic nu s-a intimplat? Ci totul va reveni
la normal ca prin minune?
Md cutremur, uitdndu-mi peste umlr ca si mb asigur ci nu miurmdregte. Dupd cdte vdd, nu vine dupd mine, aqa ci pedalez mai
repede cotind dupi urmitorul coll, unde imi atrage privirile un bir-bat imbrdcat intr-o jacheti din piele, care zdmbegte ca qi cum ne-am
mai lntAlnit. Nu il cunosc. Este un eufemism si spui cd francezii sunt
foarte indrizneli. Adevirul este cd dupi ei,lumea intreagd gi mai ales
femeile trebuie sd se considere norocoase gi onorate de prezenla loratrdgitoare, de garmul gi inteligen{a lor.
Abia am incercat cu un deget marea intdlnirilor romantice cu
francezi,iar experienfa nu a fost grozav6. A fost o cind cu un frizer de
lux, care nu se ablinea si igi tot verifice aspectul in oglinda din spatele
meu; un prdnzcu artistul care mi-a sugerat si mergem in apartamen-
tul lui pentru a discuta despre ultima lui picturi, care, intimplareaface, atArna deasrtpra patului; iar apoi profesorul care mi-a dat intAl-
nire siptdmAna trecuti... dar nu am gdsit puterea de a-l suna inapoi.
Oftez gi pedalezmai departe. Nu sunt nici americanci, nici parizi-ancd. De fapt, zilele acestea nu simt ci am vreo identitate. Nu aparfin
Toateflorile Parisului 9
nici unei !iri, nici unei persoane. Liberl de orice atagament, sunt
doar o stafie, plutind prin viafi.Trec de rue de Seine, cobordnd in zigzag un deal flancat de fe-
linare stradale, lisdnd in spate grandoarea oragului, cu rochia bleu
flutur1ndu-mi in vdnt gi lacrimile adunAndu-mi-se in ochi qi incefo-gAnd imaginea strizii inguste din josul pantei. Clipesc o dati, qtergan-
du-mi o lacrim6, iar imaginea caldardmului se limpezegte. Ochii mise fixeazi pe un cuplu de bitrAni care inainteazd pe trotuaa in fa!i.Sunt la fel ca orice alt cuplu de francezi, presupun, adorabili intr-unfbl caracteristic, pe care ei nu il percep. El, intr-o jacheti sport (inciuda celor treizeci de grade gi a umiditilii), iar ea cu o rochie cu pd-
trifele, probabil aflati in dulapul ei din dupd-amiaza aceea in care a
vtrzut-o in vitrina unui butic cu haine practice de pe Champs-Elysdes,
in 1953. Femeia duce un cog plin cu comori gdsite la pia!6 (remarc
dovleceii). El duce o baghetl gi nimic altceva, ca pe o pugci din peri-oada celui de-al Doilea Rizboi Mondial, finuti pe umir cu supunere,
rlar gi cu o abia detectabilS gi garmanti urmi de iritare.Gdndurile imi revin la schimbul de replici de la cafenea qi md in-
lurii din nou. Aud in minte vocea lui moale, dulce, rugdtoare. Amlirst prea duri cu el? Nu. Nu. Poate? Nu! intr-o altdviajb,am fi pututpclrece aceastd seari cuibdrifi la o masi dintr-un coll al unei cafenele,
bilnd un Bordeaux bun, ascultAndu-l pe Chet Baket discutAnd despre
cilldtorii ipotetice pe insulele grecegti sau despre construcfia unei sere
ln curtea din spatele casei, unde am analizabeneficiile cultivirii unuiLtndi (sau avocado?) intr-un ghiveci qi am sta sub o bolti de bou-gainvillea, ca aceea plantati de mama mea in anul in care am lmplinitr.nrsprezece ani, inainte catata si plece. lazz.Santorini. Limdi. Detaliil'rumoase, tandre, care nu mai conteazd. Cel pulin nu in aceasti viali.( )apitolul acela s-a incheiat. Cartea intreagl s-a terminat
Cum a; putea sd tl iert? Cum a; putea sd tl iert vreodatd...
- Iertarea este un dar, mi-a spus un terapeut la care am mers
pentru cAteva gedinle, atdt pentru cel care o primeqte, cit gi pentruline insuti.

10 Sarahlio
Dar nimeni nu poate oferi un dar cdt6 vreme nu este pregitit sd o
facl.lnchid ochii o clipd, apoi ii deschid, decisi. Nu sunt pregititi acum
qi ml indoiesc ci voi fi vreodati. Pedalez mai departe, mai repede,
cu hotirdre. Suferinfa trecutului reinvie deodat6, asculitl 9i amar6.
Usturl, ca o felie de llmdie pusi peste o rani.imi gterg o altd lacrimi in timp ce un camion apirut de nici unde
gonegte spre mine. Mi inundi un val de adrenalini, aqa cum se intAm-
pli atunci cdnd ili pierzi concentrarea la volan 9i apoi evifi in ultima
clipi o maginl care vine din direc{ie opusi, un stilp de iluminat sau
un om care igi plimbn cA.Linele. Virez bicicleta spre dreapta, atenti sievit o mami gi pe fetiqa ei, care inainteazdL in direclia mea, pe stAnga.
Fetifa pare ci nu are mai mult de doi ani. Simt cum imi cregte inima.
Soarele este strdlucitor, orbitor gi se strecoard prin pdrul ei blond, de
culoarea nisipului.Mijesc ochii, incercand sl imi croiesc drum pe stridufa ingusti,
iar inima imi bate din ce in ce mai repede. $oferul camionului nu pare
si mi vad6.
- Stop! ii strig eu. Arr\tuz!inclegtez mAinile pe ghidon, pun frAni, dar frdnele cedeazb' Strada
este abrupti qi ingusti, prea ingustS, iar acum gonesc la vale cu o
vitezi crescAndl. $oferul camionului este atent la o !igar[, intorcAn-
du-se intr-o parte gi in cealaltl gi in acelagi timp cArmuind camionul
pe stridulele acoperite cu piatri cubici. lip din nou, dar nu pare simi audi. Mi trece un val de panici, groasd qi coplegitoare. Am doud
variante: si virez la stAnga Ei si intru cu bicicleta in mami Ei fetila ei,
sau la dreapta qi si mi izbesc de camion.
O iau la dreapta.
Capitolul2
CELINE4 SEPTEMBRIE 1943
Paris, Franfa
-Vine toamna, spune papa, aruncdnd o privire pe fereastra miciinoastre flordrii de pi: rue Cler.
ln ciuda cerului albastru de deasupra capetelor noastre, in ochiiIui sunt nori de furtuni.
- Of, papa, spun eu prin uqa deschisi, netezindu-mi gorful inainterlc a mdtura cdteva petale de trandafiri ritdcite, cdnfiepe caldarAmultlin fa[a magazinului.
Intotdeauna imi este mili de petalele cdzute,oricdt de niroadi aq
1ti1rea. Sunt ca nigte rifugte pierdute de mdmica lor.- Este abia inceputul lui septembrie, papa al meu atdt de pesimist.li zambesc qtrengiregte.
- A fost cea mai frumoasi var6; nu ne putem bucura de ea cit maitlureazd?
- Frumoasd?
Papa igi ridici bralele in aer in felul acela dramatic pe care tofilrancezii de peste gaizeci de ani il stdpdnesc la perfecfie. Mi-am spusIrrtotdeauna ci existi probabil o veche lege care prevede ci, daci egtirrn bdrbat in vArsti, ai dreptul irevocabil de a fi morocdnos, arligos gi
tlczagreabil oricAnd gi oriunde doregti. Papa igi exerseazd cu siguran{i

12 Sarahlio
acest drept gi de aceea il iubesc gi mai mult. Morocinos sau nu' are
totugi cea mai buni inimi dintre to{i francezii pe care ii cunosc'
- Oraqul nostru este ocupat de soldafi naz$ti, iar tu numeqti
aceastl var6... frumoasd?Clatind din cap, reintorcAndu-gi atenlia citre un aranjament
complicat pe lingi care s-a fapit toate ziua, un aranjament pentru
Madame |eanty, una dintre clientele noastre cele mai pretenfioase.
Este o femeie care dd tonul in modi, patroana unuia dintre cele mai
ciutate restaurante din oraq, Bistro |eanty, 9i ne recomandi multor
clienfi, in special noilor intrali in inalta societate care igi doresc ca
sufrageriile lor s6 arate la fel de somptuoase ca ale ei. De aceea, eu 9i
papa qtim ci nu putem risca s[ o pierdem de clientd, iar cererile ei
trebuie respectate mereu, indiferent cdt de ridicole ar fi, sau cdt de
tdrziu (sau deweme) sunt plasate comenzile. Nu prea multi verdea16,
dar nici prea pulini. Numai trandafiri tiiali in dimineala acelei zile-
Niciodati bujori, ci numai floarea miresei' $i pentru numele tutu-
ror sfinfilor, ftri ferigi! Nici urmi de ele. Am fbcut aceasti greqeali
intr-un aranjament in urmi cu trei ani 9i sd zicem doar ci nu se va
repeta niciodatd.
Ciudat cdt de diferili pot fi copiii qi pirinfii. Fiul ei, Luc, de pildb,
nu seamini deloc cu ea. Ne gtim din gcoala gimnaziald 9i l-am apre-
cial mereu. Luim cina impreund in fiecare s6pti-mAni la Bistro |eanty
qi am preluit intotdeauna prietenia noastre, mai ales in timpul acestei
ocupafii nenorocite. in alte condilii, eu gi Luc am fi putut fi iubili'
Dacl lumea nu s-ar afla in rdzboi, daci vielile noastre ar fi luat-o
pe alt drum. M-am gAndit la asta de multe ori, desigur' qi gtiu ci s-a
gdndit gi el. Cartea noastrl r[mAne o poveste complicatl 9i nici unul
dintre noi, se pare, nu ii cunoaEte sfirqitul.
Oftez. Cine are vreme sd se gdndeascd la asemenea lucruri acum,
cAnd sunt atitea in joc? Unii dintre prietenii nogtri gi-au pierdut afa-
cerile, allii au fost bltugi la coll de stradd. $i totuqi, pAni acum, mica
noastri familie a reugit sl evite orice daune personale gi financiare
majore, iar pentru acest lucru sunt recunoscdtoare in fi.ecare zi.imiplace si cred (sI ml prefac?) cl suntem imuni la riu, c[ acest tdzboi
Toateflorile Parisului t3
ar putea veni gi trece, iar noi am rimAne mica familie alcdtuitl din treipersoane: papa, eu qi fetifa mea, Cosi. Cdt timp urli vintul, vom reugi
str stim linigtili in ochiul furtunii.Dar nu sunt neghioabd. Avem motive de ingrijorare, multe. Dar
precaulia este altceva decAt paranoia gi refuz si mi las condusd de
teami:. in definitirr, suntem cetdfeni francezi qi avem actele dovedi-
toare. Chiar daci mama lui papa era pe jumdtate eweicd, ea a muritcu mult timp in urm6, intr-un situc din Normandia, la mul$ kilome-tri de aici. Firi si ii fie rugine de obirgia lui, papa nu s-a lisat insi de-
finit de ea. Tatdl lui era catolic, iar mama lui s-a convertit. Dupi cAte
gtiu eu, nimeni nu cunoaqte originea tatdlui meu gi nu ii poate stabilidcscendenta. in plus, nem!ilor le place magazinul nostru gi se opresc
la noi pentru a cumpira buchete speciale pentru sofii sau amante, sau
vreo frantuzoaicd frumugici pe care speri sd o cucereasci. Nu vomprl{i nimic. Nici unul dintre noi.
Clopoleii de la ugi zorndie cAnd apare Luc. Md sdruti pe obraz,
npoi ii strAnge mAna lui papa.
- Ce faci aici? intreb eu, cu un zimbet.El scoate un grepfrut roz, perfect din buzunarul hainei.
- Uite ce am gisit la piafi.Ochii mi se aprind.
- Luc, vorbeqti serios?
El confirmi cu o migcare a capului.
- M-am gdndit eu ci o si ifi placi.
- Nu am mai vdzut un grepfrut de cand...
Clopoleii de la intrare zorndie din nou, de data aceasta anunldnd
srrsirea hi Madame Bernard, care se apropie de tejghea intr-un suflet.
- Am nevoie de patru duzini de crini, ii spune ea lui papa, cu risu-Ilarea tiiatd. Am invitat mAine-seari pe cdliva dintre cei mai impor-llnfi oameni din Paris.
Papa se incrunti. $tie la fel de bine ca mine cd sunt greu de gisitcrinii, dacl nu chiar imposibil.

14 Sarah lio
- Madame Bernard, spune el, dregAndu-gi vocea. Crinii sunt o
raritate in wemurile acestea. Permitefi-mi si vI sugerez trandafiri,
garoafe, poate chiar 9i...* Am zis crini, se rdsteqte ea, ridicdnd o mAn6, pentru a opri parcl
orice alt comentariu pe aceasti tem6.
- Madame Bernard, roste$te Luc deodat6. Ce mult mi bucur sivd vld.
- Ei, Luc! exclami ea. Nu te-am vbzut acolo.
El zimbeqte.* Ce mai face soful dumneavoastrd? Am aluzrt cd a fost bolnav in
ultima vreme.
- Mulpmesc de intrebare. S-a insdnitogit.
- Mi bucur, zice el.
Madame Bernard se uiti la mine, apoi la Luc gi inapoi la papa.
- Sunt buni gi trandafirii. Nu weau s[ fac mare caz din asta.
Se uiti inapoi la mine, apoi la Luc.
-Mai ales in timpurile acestea. Trei duzini de trandafiri. in nuante
diferite de roz.
Luc imi trimite obezea, apoi se indreapti citre ugd. Papa transcrie
comanda in carnetul s[u, aqa cum face de obicei.
- Si ii aducem la dumneavoastrl la trei? La patru?
-La prdnz, zice ea. Ultima datl curierul a intdrziat Vezi s[ nu
int?rzie gi de data asta.
- Desigur, Madame, spune papa. Iar florile au fost un pic ofilite.
Femeia clatind din cap. Daci nu egti atent, o sd ili pierzi cei mai buniclienfi, inclusiv pe mine.
-Cu respect, Madame, intervin eu. Noi nu vindem flori ofilite.
Poate memoria dumneavoastrd s-a ofilit.
-Memoria mea? pufbie ea ofensati, intorcdndu-se citre papa.
Pdcat ci nu ai reugit sd o inveli pe fiici-ta bunele maniere. M-amrdzgindit, anuleazi comanda.
Dupi ce pleac6, md las intr-un scaun din spatele tejghelei cu un
oftat. Dar imi dau seama ci lui papa nu i se pare nimic amuzant,
Toateflorile Parisului 15
- C6line, nu trebuie sl te lagi condusd de un acces de furie in felulir( csta.
- $i sd ii las pe cei ca Madame Bernard sl ne trateze de sus? zict'rr, cllnd din umeri. Avem destui clienfi, papa. Nu avem nevoie de ea.
Otteazi.
$i ce ne facem dacd le spune prietenelor sale gi nu mai comandirrici cle?
Nu o vor face, spun eu. Clientele noastre ne sunt fidele. Madamelk'r'rrirrd, pe de alti parte, este o cunoscutS simpatizantd nazist6.
l)rpa pare obosit gi sceptic.
Un motiv in plus sd nu o supir[m.( lhiar in acest moment, intri in fugi in magazin Cosi, feti{a mea
rL'opt ani, cu inimd de leu gi suflet de inger, gi uite-aqa, prostiile luiA,ltttlttrne Bernard dispar in neant.
Marna, spune ea, imbriliqAndu-mi. Uite ce am fbcut la qcoal6!
5r().rtc o foaie de hdrtie din siculef, un pastel infr|igand o scen6 del.r plajir. O recunogti? intreabd, cu ochii mari plini de ner[bdare. EsteNorrrrandia! explodeazi ea entuziasmatl, prea infldcirat[ ca sI mai,r;lt'ptc un rdspuns. Unde te-ai ndscut tu, mama!
Strirlucind de mAndrie, imi aratl stdncile pe care le-a pictat de-alrrrrliul plajei gi apa rdmasi in urma refluxului in dreapta, aga cumrr rlt'scrisesem de atdtea ori chiar eu, seara, inainte de a adormi.t ,irrrirrul copillriei mele, Normandia, rimAne adinc inrdddcinatd inlnrrnl nrea. Am locuit acolo intr-o cisuli de fari inainte de moartearrr:rrntri in anul in care am implinit doisprezece ani. Dup[ aceea, papan(' ir nlutat la Paris. A trecut multi vreme, dar dacl inchid ochii gi
rrrri l;rs girndurile sd se intoarci in trecut, simt incd mirosul de marern .rt'r, llorile din limAii pe care ii cregtea mama in curtea din spateler.rst'i. I)arci nu am plecat niciodatl. Cred ci o parte din mine nu alrict irl niciodat[.
i1i este dor de ea? intreabi fiica mea, studiindu-mi chipul.l't'ntru ci mi se umezesc ochii, m[ intorc gi mi prefac cI sunt
r rt rrlrirtii cu un buchet de plante verzi care vor sfdrqi intr-unul dintre

16 Sarah lio
aranjamentele lui papa, destinate si ajungi la o petrecere mondend
sau alta.
Mi adun, apoi mi intorc citre Cosi, ddnd din cap.
- Da, iubire, spun eu cu un zAmbet.
Oricdt mi-ar lipsi Normandia, imi lipsegte gi mai mult mama.
Oricdt de miraculos ar fi fost traiul nostru la malul mirii, am fi putut
trSi oriunde, in degert sau in cea mai intunecati pldure - cdt timp
mama era acolo, am fi fost fericili.Dar aqa, nimic nu a mai fost la fel dupl moartea ei. Bucuria din
viala noastrd s-a stins ca flacira unei lumdniri, mai ales pentru papa.
Dulcea noastri via!6 din Normandia a fhcut loc unui trai agitat inParis, unde oamenii mergeau mai repede gi zAmbeau mai pufin. Papa
a deschis floriria gi ne-am croit o noui viafl, fbrd mama.
Un stoic, papa a pldns o singurd dati, din cAte am vdzut eu: in dimi-
neafa de Criciun, in anul cdnd am implinit treisprezece ani. Imediat
dupd micul dejun, i-am dat o fotografie cu mama pe care o gdsisem
intr-o cutie ingropati in cotloanele podului. Nu avea mai mult de
optsprezece ani gi era atdt de frumoasd, cu pdrul negru ondulat, la
fel ca al lui Cosi, clzdndu-i peste umeri. I-am glsit o rami perfectd
intr-un magazincu lucruri la mAna a doua gi l-am impachetat pentru
papa. Nici in ziua de astizi nu sunt sigurl daci vizuse vreodati foto-
grafia pdni atunci, dar cind i-a:u cdzttt privirile pe ea, a pliLns.
Totuqi, in ciuda eforturilor de ani intregi ale lui papa de a-qi linein frdu suferinfa, ea nu a dispirut. O poartl ca pe o egarfi, permanent
legatd in jurul gXtului. Adevirul este ci mama a luat cu ea jumitate
din inima lui cdnd a plecat. Cdnd pierzi o iubire la fel de mare ca a lor,
mai poate fi umplut vreodatl golul?
-Mama? intreabi Cosi, smulgdndu-mi dintre amintiri.
- E frumos, declar eu, intorcindu-mi privirile inapoi citre mi-
cufa capodoperi in acuareli inainte de a planta un sdrut pe obrazul
ei trandafiriu si rece. Ai surprins-o ca o adevirati artisti. Este exact
a$a cum mi-o amintesc.
igi ascunde o bucli de pir negru dupi ureche gi se uit6 in sus la
mine cu un zdmbet increzitor.
To ate flor il e P ar i sului
O sd md duci acolo intr-o zi?
l1i promit, ii zic eu.
.!i putem cumpdra o tarte normande, ca aceea care ili pldcea
r ;ittrl crai fetife?
l,a simpla menfionare a numelui, mi-a ldsat gura apd gi m-a in-
lr'pirt inima. Aproape cd simt gustul tartelor pe care le frcea mama,( u nrcre din pomii din grddina noastri, multd scorligoari proaspitr.lprrilii gi o lingur[ mare de frigcd deasupra.
$i putem ciuta o comoarl pe plaj[?I )a, copil dulce.
$i putem arunca pietre in api qi apoi sd c[utdLm stele de mare inlr,tllilc rlmase in urma refluxului?
lrrclin din cap,luptAndu-mi cu lacrimile. Seamind la fel de multr rr lirlirl ei ca gi cu mine. O optimisti pAni in mdduva oaselor, care
vcrlt'c:c este bun in oameni, cu un caracter energic Ei hotdrdt. Pierre ar
Ir irtiit dc mAndru. Apuc cu mAna llnfiEorul de aur pe care mi l-a di-r rrit in ziua nuntii noastre gi care are un mic pandantiv din diamant,, ;rrt irni amintegte de viafa pe care tr[iam laolaltl cindva.
Moartea lui a fost neagteptatd, la fel ca a mamei, dar spre deosebire,1.' r'ir, cl nu a fost doborit de boald. La gase luni dupl nunta noastrd,
l,r sr'rrrti vreme dupd ce descoperisem ci eram inslrcinati cu Cosi,
rrr ;r lrczit zgomotul uqii dulapului deschizdndu-se, urmat de fognetul,lr' lrairre cdnd igi trigea pantalonii pe el. Zinginitul unei catarame de( urf l, picioarele intrAnd in pantofi. Am deschis ochii cu un ciscat.
Iarti-md, draga mea, a zis el. Nu am vrut s[ te trezesc.
lntoarce-te in pat, am spus eu, incd adormiti.l'liinuisem ca in seara aceea sI ii dau vestea despre copilul pe care
rl ;rtu'tam in pantece. Mai intAi urma sd mi opresc pe la mdcelar gi si,rlt'g un cotlet bun pentru a-l gnti impreund cu felul sdu preferat de
nr.tncrrre, gratin dauphinois, un amestec simplu, dar inexplicabil{l('liustos, de felii foarte subliri de cartofi, agezate in straturi cu ustu-r or, lrrAnz[ Gruyere qi smAntAnS. O vizusem de o sutd' de ori pe mamagi,ilirrtlu-I, dar aceasta urma s[ fie prima incercare in bucitiria mea.
T7