Salvați de clopoțel irigeg (2)final pdf
-
Upload
irina-apetrii -
Category
Documents
-
view
226 -
download
3
description
Transcript of Salvați de clopoțel irigeg (2)final pdf
1
”Salvați de clopoțel” nu este un simplu titlu pentru o revistă școlară. Este o sintagmă
alcătuită dintr-un adjectiv provenit din verb la participiu și un substantiv, care unite pot spune
mult mai multe decât vă puteți imagina.
Clopoțelul este doar un obiect care sună neîntrerupt. Cum poate el să-i salveze pe
copii? Simplu. Poate. La fiecare zgomot produs de clopoțel, inima elevului tresare gata să sară
din piept de emoție, de fericire, de tristețe sau altele. Sentimentul produs este de nedescris.
Dar să nu vă lăsați păcăliți de sintagma ”Salvați de clopoțel ” și astfel să-i interpretați greșit
sensul. Ea se referă, de fapt la viața elevului ”dincolo de clopoțel”, la activitățile extrașcolare,
la hobby-uri , la viziunea asupra școlii. Liceul este cea mai frumoasă parte din viața întreagă.
Locul în care ne maturizăm, unde învățăm concret ce este viața, unde se leagă cele mai strânse
prietenii, se petrec cele mai multe întâmplări haioase, locul unde trebuie să te hotărăști ce vrei
de la viață și ce cale alegi. În liceu te transformi dintr-un copil într-un om matur. Pe lângă
acestea, un licean are viață personală, timp liber în care face tot ceea ce-i place.
Prin această revistă, ”Salvați de clopoțel”, vă vom
prezenta viața din timpul liber a patru liceeni care își
vor exprima sentimentele direct și indirect în articole
care le reprezintă.
Cei patru liceeni sunt de fapt patru fete: Irina Apetrii,
Emanuela Crăciun, Georgiana Dranca și Gabriela
Tironeac și sunt deja în anul trei de liceu.
Așadar, vom descoperi împreună ce activități și ce
gânduri ne transmit ele de ”dincolo de clopoțel”.
de Irina Apetrii
Îmi amintesc cu drag și nostalgie Chiar de e al treilea an
Când am pășit spre liceu, Prima zi nu e schimbată.
Purtam cu mine-o bucurie Deși cunosc toți copiii
Ce mi-o voi aminti mereu. Mă simt ca și prima dată.
Am deschis sfios o ușă, Repede vor trece anii
Am trecut de-un prag înalt, Ca un vânt de primăvară,
Priveam dulce toți copiii Și n-am să-mi mai văd colegii
Și zâmbeam la ei cu drag. După vacanța de vară.
2
Nimeni nu pretinde că a fi părintele unui
adolescent ar fi ceva uşor sau lipsit de
provocări.
Adolescenţa reprezintă una dintre cele mai
provocatoare, intense şi în acelaşi timp,
decisive perioade ale vieţii oricărei persoane.
Adolescenţii traversează o perioadă
paradoxală: au foarte mare nevoie de părinţi,
dar ceva îi opreşte să arate acel lucru, ba chiar
îi determină să se comporte ca şi cum şi-ar dori
contrariul.
Numeroasele mijloace moderne de comunicare
(internetul, telefoanele ) îi fac pe adolescenţi să
devină mai puţin comunicativi cu persoanele
alături de care locuiesc. Se izolează în lumea
lor, îşi pun căştile şi nu-i mai desprinzi de acolo
ore bune. Inutil să le interzici,
acest lucru este o greşeală şi, oricum, nu va da
rezultatele.
Adolescenţii trebuie să comunice în stilul
specific vârstei. Implicarea părinţilor în viaţa
personală trebuie să fie atât cât le este permis.
Fireşte că este necesar şi obligatoriu ca
părintele să fie la curent cu ce se întâmplă, însă
anumite decizii ar trebui să fie luate fără
influenţa lor. Adolescentul are o curiozitate din ce în ce mai
crescută, dorinţa de a fi mare, de a cunoaşte,
de a experimenta.
Însă acestea pun adesea în dificultate părinţii,
care nu ştiu cum să abordeze copilul şi cum să
înţeleagă aceste transformări ale lui mult prea
timpurii.
Georgiana Dranca
Sfaturi pentru boboci: Nu lăsați anii de liceu să treacă pe lângă voi pentru că o să vă
pară rău ! Legați cât mai multe prietenii deoarece prieteniile din liceu sunt
cele mai sincere ! Mergeți în excursii ! Formați-vă o cultură generală bogată ! Fiți mereu fericiți și cu zâmbetul pe buze ! Respectați profesorii ! Profitați la maxim de cei patru ani de liceu pentru că sunt
binecuvântați !
Un adolescent este un minor care
devine uneori o problemă majoră.
3
Elevii din ziua de azi merg la școală pentru a-și
asigura un viitor cât mai bun. Primul pas este acumularea
cât mai multor cunoștințe într-un anumit domeniu.
Profesorul încearcă să ajute elevul, împărtășind din
cunoștințele lui la clasă. Profesorii sunt de fapt părinții de la școală. Ei trebuie respectați și ascultați.
Nici un profesor nu vrea rău copilului, doar binele. Modul în care noi ne comportăm arată educația pe
care am primit-o de acasă și de la școală. Relația dintre profesor și elev ar trebui să fie una specială,
profesorul să îți fie mamă, tată, ajutor și de ce nu și prieten.
Georgiana Dranca
Părinţii ţi-au dat viaţă, iar profesorii
îţi dăruiesc cunoaştere. Cunoaşterea
este ca viaţa deoarece ai la fel de multă
nevoie de ea ca de viaţă.
Relaţia dintre un profesor şi elevul său
este asemănătoare celei dintre părinţi şi
copii. Elevul trebuie să-şi respecte
profesorul în acelaşi mod în care îşi
respectă părinţii.
Relaţia dintre profesor şi elev este foarte
asemănătoare cu cea de maestru-
discipol. Elevii trăiesc, cresc şi se
dezvoltă în şcoli şi odată cu relaţiile de
prietenie care se leagă între ei, se
încheagă şi legătura cu oamenii mai în
vârstă, adică profesorii.În liceu se pun
bazele unor relaţii ce implică sentimente,
respect, admiraţie.
Pentru a fi un elev bun există trei condiţii
care trebuie îndeplinite: sinceritatea, modestia
şi onestitatea.
Raporturile dintre profesor şi elev nu prezintă
numai o latură intelectuală. Factorul afectiv are
o importanţă deosebită asupra randamentului
intelectual al elevului.
Fiecare lecţie se desfăşoară într-un climat
afectiv particular, dispoziţia clasei variază în
funcţie de cea a profesorului.
4
Mă aflu în sala oglinzilor…e o tăcere apăsătoare ce mă face să cred că mă aflu într-o încăpere de meditație. Deși am împlinit de curând 20 de ani, sunt un copil cu suflet zburdalnic și trăiesc ca un copil ce abia descoperă lumea. Îmi place să mă joc, să fiu înconjurată de copii. Privesc în jur, dar nu e nimeni…doar eu și gândurile mele. Mă apropii de oglinda cea mai mare și mă privesc atent. Revin în anii copilăriei, în care credeam că viața e o joacă, că orice dorință poate deveni realitate dacă o dorești din tot sufletul. Credeam că voi fi copil pentru totdeauna, însă mai târziu am realizat că suntem copii o dată în viață și trebuie să trăiesc fiecare clipă ca fiind ultima.Timpul tace şi trece, nu iartă pe nimeni. În oglindă îmi privesc chipul de copil gingaș, pur, inocent și sufletul îmi tresare de bucurie. Am stăruit să pricep ce se ascunde în spatele imaginii reflectate în oglindă. Mi s-a înfăţişat copilăria, floarea de colţ ce aşteaptă să fie descoperită, atinsă, protejată. O putem reînvia în sufletul nostru retrăind amintirile şi readucând în prezentul nostru efemer bucuriile trăite. Acum mă aflu în camera mea şi îmi transpun gândurile în jurnalul cu multe pagini ce descriu întâmplările din viaţa mea. Imaginea din oglindă mi-a rămas în gând, iar acum mă întreb dacă peste ceva timp voi vedea aceeaşi imagine. Ce poate fi mai frumos?
Copilăria este o lume de vis, un basm în care copilul este eroul ce dobândeşte puteri miraculoase, el schimbă lumea presărând în sufletul oamenilor bunătatea şi blândeţea.Camera oglinzilor este labirintul din care nu doream să evadez. Am simţit că acolo sunt copil și îmi pot reaminti minunatele clipe ale copilăriei.
„Copilăria este ca o oglindă care reflectează
în viața de mai târziu primele imagini.”(S.
Smiles)
”Copiii găsesc totul în nimic iar cei mari nu
găsesc nimic în tot. ”
Emanuela Crăciun
5
Cea mai frumoasă călătorie a fost în
București sau „micul Paris”, cum a fost numit
între cele două Războaie Mondiale, datorită
arhitecturii elegante pe care o înfățișa. Am auzit
atât de multe lucruri despre „micul Paris” încât
întreaga mea ființă era pregătită să-l cunoască.
Bucureștiul, un loc încărcat de istoria poporului
român, locul marilor personalități ale țării
noastre mi-a atras atenția încât mi-am dorit să
pășesc pe străzile acestuia.
Ziua în care am plecat la București a fost
una plină de emoții…o zi în care soarele timid
de toamnă îmi urmărea fiecare pas. Trenul
sosise de câteva minute, iar eu, cu pași repezi
am ajuns în vagonul trenului. Trenul a anunțat
plecarea, iar eu, cu o carte în mână m-am
așezat liniștită pe bancheta compartimentului.
Peisajul era mirific, culorile naturii îmi
încântau privirea și sufletul. Cartea, care îmi era
tovarăș ilustra câteva imagini din București,
Calea Victoriei, Centrul Vechi, Muzeul Satului,
Muzeul Antipa. Inima îmi sălta de bucurie, iar
gândurile erau deja ajunse în București.După o
călătorie lungă, trenul ajunse în Gara de Nord.
Agitația era infernală. Oamenii se mișcau de
colo-colo, urcau și coborau. Era o vreme
călduroasă, iar oamenii aveau vestimentații
multicolore.
Am coborât din tren, îndreptând privirea spre tot
ce era în jurul meu. Mă aflam pentru prima oară
pe străzile Bucureștiului. Am pornit spre Muzeul
Satului, un loc fascinant în care am descoperit
vechile locuințe ale strămoșilor noștri. Acele
case, unele construite în pâmânt m-au făcut să
mă simt într-un loc desăvârșit, într-un spațiu
istoric. Muzeul Antipa a fost o încântare, iar
cele văzute mi-au rămas în suflet și în gând.
Bucureștiul înfățișa o eleganță
încântătoare, dar în același timp
simplitate.Clădirile impunătoare te duceau cu
gândul într-o altă lume. Imaginea Bucureștiului
mi-a rămas în suflet, iar astăzi îmi aduc aminte
cu drag momentele în care am pășit pentru
prima oară pe străzile „micului Paris”.
Mi-am însemnat această călătorie într-un
jurnal de suflet, pe care îl păstrez și astăzi și îl
deschid ori de câte ori îmi doresc să „mă aflu în
București”.
Emanuela Craciun
6
Anul acesta, la data de 15 ianuarie am comemorat 164
de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist român,
Mihai Eminescu.
La inițiativa doamnei diriginte Gabriela Heidel, care ne-a
îndrumat mereu și am făcut lucruri frumoase împreună, de care
ne mândrim cu toții, ne-am organizat repede și am depus
candele la bustul poetului situat în Parcul Central al orașului
Vatra Dornei.
Ne-am simțit foarte mândrii pentru că am săvârșit un gest
demn de aprecierea tuturor. Sperăm ca pe viitor,inițiativa
noastră să fie luată și de ceilalți.
Gabriela Tironeac
”Geniul, în
zdreanță sau în
veșminte aurite,
tot geniu
rămâne.”
M. Eminescu
”Românule, apropie-te de Mihail Eminescu şi vei fi puternic. Mihail Eminescu
voivodează ca un sfânt. Are eficienţa de arhanghel. Este Sfântul Naţiunii Române.” Copil Gheorghe Gavrilă
”A vorbi despre Eminescu înseamnă pentru un român a se cerceta pe sine, a
se închipui şi ipostazia la puterea maximă a virtualităţii neamului său şi a-şi schiţa
fără pic de pudoare portretul ideal.”
Nicolae Steinhard
7
Bună Ema! Ne permiți să-ți adresăm câteva întrebări?
”Bună! Da, bineînțeles!”
Ce te-a determinat să participi la olimpiade?
”Consider că participarea la cele două olimpiade este o modalitate de a
evalua cunoștințele dobândite prin muncă. Este o nouă experiență ce îți
dezvoltă spiritul de competiție.”
Cine te-a îndrumat?
”Profesorii sunt cei care ne îndrumă pașii, influențându-ne evoluția morală
și intelectuală, însă alături de implicarea profesorului este necesară
motivația și munca elevului. Pregătirea presupune lectură suplimentară și
acumularea unor noi cunoștințe.”
Ai avut încredere în tine?
”Da, încrederea în propriile forțe este motivul pentru care am ajuns la acest nivel.”
Uau! Locul 1 la olimpiada județeană la religie. Ce ai de spus despre asta?
”La aflarea rezultatelor am fost foarte entuziasmată și încrezătoare.”
Ai vrea să repeți experiența?
”Da, mi-aș dori să repet experiența și să obțin aceleași rezultate.”
Ce ți s-a părut a fi cel mai greu ?
” Cel mai greu a fost momentul așteptării rezultatelor.”
Ce mesaj ai pentru elevi?
” Este o experiență ce merită trăită, ce îți aduce multe satisfacții și îi sfătuiesc să aibă încredere în
forțele proprii și să îndrăznească să încerce noi experiențe.”
Gabriela Tironeac Irina Apetrii
Sufletul- o taină
Ascunde sentimente și trăiri
Ce nimeni nu le poate ști.
E tăcut și singuratic
Acum și-n timpuri viitoare.
E singurul ce simte
Și bucurie și-ntristare.
Emanuela Craciun
E ultimul gând,
O ultimă clipă,
E ultimul cuget,
O ultimă frică,
E ultimul zâmbet
Și ultima lacrimă.
E ultimul suspin
Și ultima strigare.
E ultima dorință...
Să mai fiu tânăr odată.
Emanuela Craciun
8
Motto: “Citeşte pentru a deveni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai
capabil de a înţelege comportamentul nebun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.”
– John Waters
Cartea este prietenul credincios la nevoie. Spun asta pentru că de fiecare dată
când nu am ce face sau când nu am o stare de spirit potrivită, mă refugiez în cărți.
Cărțile ne sunt adevărații prieteni, sunt mereu acolo pentru noi și nu ne vor dezamăgi
niciodată.
Cartea este învățătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să
plângi. Ea îți oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să
te întorci la altul pe lângă care ai trecut în grabă, dar la care simți nevoia să revii, să
meditezi îndelung în timpul lecturii şi după ce ai terminat-o, să reiei cartea
oricând doreşti. O carte te trimite la alte cărți şi toate împreună formează baza
trainică a culturii noastre. Nu sunt motive mai mult decât suficiente pentru care ar fi
potrivit să ne alegem și prieteni ’’cărți’’?! Eu așa consider.
Claudiu Ovidiu Tofeni spune despre lectură că este „muzica gândurilor scrise”.
Într-adevăr, lectura este un proces de comunicare.
Și pentru că tot spun cât este de importantă lectura în viața noastră, am întocmit o
mică listă cu beneficii ale lecturii:
Cititul îmbogățește vocabularul. Mi s-a mai spus că această
afirmație este un clișeu. Și totuși, de ce ar fi un clișeu, dacă
lectura ne ajută să ne exprimăm cât mai bine, să învățăm cuvinte
noi, noi sensuri și informații?!
Cititul face bine sufletului și psihicului. Lectura unei cărți
aduce liniște interioară, aduce odihnă, deconectarea de la
gândurile de zi cu zi și plus de asta este și o terapie pentru
oameni. Dacă aceștia suferă, să spunem, cititul îi va ajuta să se
sustragă de la zbucium. Vor descoperi noi posibilități.
Citind,oamenii își eliberează creierul de stres și vor găsi soluții.
Cititul vindecă. Cartea înseamnă relaxare și plăcere.
Lectura lărgește orizonturile. În momentul în care citești mai
multe cărți, afli lucruri nebănuite, lucruri pe care ai vrea să le
trăiești, întâmplări și locuri pe care ai vrea să le cunoști.
Lectura îmbogățește cultura generală. Foarte mulți dintre cei
care citesc au o cultură generală demnă de invidiat. Școala nu
reușește să acopere tot ceea ce noi ar trebui să știm, ea nu va
putea niciodată să ne aducă la cunoștință tot, de aceea este
esențial să citim cărți.
9
Lectura educă și disciplinează. În toate cărțile sunt personaje
bune și personaje negative. Și aproape în orice carte vedem că
oamenii răi, cu multe defecte sau apucături nefaste, sfârșesc
rău. Pe principiul binele învinge răul, învățăm că prin răutate nu
ajungem nicăieri.
Cititul evidențiază omul. Un tânăr care citește se va putea
integra oriunde și în orice grup. Datorită cunoștințelor sale va
putea să poarte orice discuție și va reuși să se facă plăcut și
apreciat. Cartea oferă tânărului o strălucire aparte.
Cărțile formează. Lectura formează un om fără doar și poate.
Face dintr-un tânăr cu multe temeri, un matur de toată isprava.
Face omul inteligent, romantic, respectuos, tandru, luptător,
încrezător, curajos, bun, milos și așa mai departe. Practic îi arată
care sunt adevăratele valori ale vieții.
Lectura înseamnă bogăție. Un tânăr care citește mult va fi un
om împlinit sufletește și va dobândi o spiritualitate ieșită din
comun. Cărțile sunt cele mai de preț avuții, din ele afli secretul
reușitei.
De final...citate celebre despre cărți
“Cărţile sunt oglinzi: vezi în ele ceea ce ai deja înăuntrul tău.”– Carlos Ruiz
Zafón
“O carte este un dar pe care îl poţi deschide iar şi iar.”– Garrison Keillor
“O carte bună este plăcută. O carte extraordinară detonează o bombă în
interiorul tău.”– Ned Hepburn
“Cărţile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viaţa ta atunci când ai cea
mai mare nevoie de ele.”– Emma Thompson
“Cititul este pentru minte ceea ce exerciţiul este pentru corp.”– Sir Richard
Steele
“Citeşte o mie de cărţi şi cuvintele tale vor curge ca un râu.”– Lisa See
“Atunci când colecţionăm cărţi, colecţionăm fericire.”– Vincent Starrett
“O carte adevărată nu este o carte pe care o citim, ci o carte care ne citeşte pe
noi.”-W. H. Auden
Gabriela Tironeac
10
Liceul este locul unde vei găsi prima iubire sau unde îți vei da seama că lumea
este un pic diferită de cum credeai. Cel mai important este locul unde îți formezi
personalitatea. Printre cele mai "râvnite" obiceiuri se numără absențele.
În acești 4 ani vei învăța și ce înseamnă spiritul de echipă, pe care îl vei aplica în
cele mai neobișnuite situații. Această caracteristică se aplică în special la teste și
teze. Faci parte dintr-un colectiv, așa că ar fi bine să te comporți ca atare. Dacă
cineva îți cere ajutorul, nu ezita, pentru că mai mult ca sigur în viitor vei fi
recompensat.
Nu uita că liceul nu înseamnă doar distracție. Trebuie să îmbini utilul cu
plăcutul, mai exact atunci când este vorba de învățat fii sigur că altă alegere nu ai. La
început e greu, însă în ultimul an de liceu vei realiza că nimic n-a fost în zadar.
Probabil unul din cele mai grele aspecte ale vieții de liceu este acomodarea cu
persoanele din jur, care să recunoaștem, nu sunt întotdeauna cele mai plăcute. Totul
ține de mentalitate și intimidare. Nimic din toate acestea nu contează, atâta timp cât
îți vezi de treaba ta,totul va merge perfect. Anii de liceu nu se compară cu nimic
altceva!
Peste câțiva ani vei spune: "Anii de liceu...
scumpii ani de liceu...cât de repede au trecut". Adu-ți
aminte de colegi, profesori, ora de sport, testele, orele
chiulite, fete și chiar de colegii pe care nu i-ai suportat
niciodată. Și nu uita, ai doar 4 ani așa că folosește-i cu
grijă!
Georgiana Dranca
11
Una dintre marile probleme ale umanității a constituit-o violența și agresivitatea umană. Violența poate fi rezultatul unor contexte sociale, ea penetrează în formă manifestă sau latentă, numeroase relații sociale, nefiind un mijloc de rezolvare a conflictelor, ci o însușire negativă a omului. Aceasta are cauze diverse, inclusiv frustrarea, expunerea la mass-media violente, violența în casă sau în vecinătate și tendința de a vedea acțiunile altor oameni la fel de ostilă, chiar și atunci când nu sunt. Cel mai adesea, persoanele acționează violent din cauza nervozității. Acestea greșesc fără să se gândească la consecințe, refuzând orice formă de comunicare. Manifestarea violenței se poate ameliora odată cu promovarea unei atitudini nobile, înțelepte: „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”. Acest
citat poate constitui un îndemn adresat umanității violente. Nu ești niciodată suficient de inteligent, dacă nu încerci să adopți o atitudine conciliantă, diplomatică și cuviincioasă, respectând principii de viață, sănătoase. Sunt de acord cu faptul că lipsa inteligenței duce, în unele cazuri, la violență. Nu este întotdeauna ușor să aplanezi un conflict, îți trebuie tact, răbdare, însușirea unor noțiuni teoretice menite să ducă la înțelegerea cauzelor și găsirea soluțiilor și nu în ultimul rând, dorința de a crea o atmosferă plăcută, în jurul tău. Un lucru cert este că inteligența unei persoane depinde de capacitatea de gândire și intelectualitate. Nonviolența înseamnă nu numai evitarea violenței fizice externe, ci și a violenței interne, asupra spiritului. Nu doar refuzi să împuști un om, ci refuzi și să-l urăști, deoarece nonviolența este egal cu inteligența. Ea
modelează interacțiunea noastră cu ceilalți și înțelegerea propriei persoane, este o latură complexă a personalității ce reiese din modul ei de abordare în conflicte și neînțelegeri, apărând ca o calitate a întregii activități mintale. Când vorbim despre oameni inteligenți, nu spunem neapărat minți sclipitoare, capabile de lucruri mărețe, ieșite din comun, ci inși care reușesc să întrețină frumos relațiile de prietenie, cunosc adevăratele valori și reușesc să dizolve eventualele conflicte sau să găsească soluții nonviolente la problemele cu care se confruntă. Inteligența trebuie hrănită toată viața și este cea mai bună armă împotriva violenței. Ar fi bine să ne opunem violenței, pentru că și atunci când pare să facă bine, binele e doar temporar. Răul pe care îl produce e permanent. Consider că așa cum lipsa luminii duce la întuneric, absența cunoașterii duce la prostie, tot astfel, lipsa inteligenței aduce violență și odată cu ea, ura, discriminarea, răul.
Emanuela Crăciun
„Violența este ultimul refugiu al incompetenței”
„Nonviolența conduce la cea mai înaltă moralitate, care
reprezintă ținta evoluției; până nu ne oprim din rănirea
tuturor ființelor vii, suntem încă sălbatici.”
( Thomas Alva Edison)
12
MAKE-UP
Pasiunea pentru make-up a început
acum câțiva ani, după ce am urmărit
diferite tutoriale despre machiaj. Am
început să achiziționez produse și să
împărtășesc această bucurie cu
prietenele.
FOTOGRAFIA
O altă pasiune la care nu aș renunța
este fotografia. Îmi place să păstrez
multe amintiri si să fac poze la ceea ce
vizitez sau mi se pare interesant.
Toți oamenii, indiferent de
vâstă au pasiuni pe care le
împărtășesc sau nu cu ceilalți.
Pentru mine pasiunea este ceva
ce faci din plăcere, este acel
lucru ce nu te poate împiedica
nimeni să nu îl faci. În general ,
pasiunile sunt : muzica, dansul ,
fotografiile, lectura , arta.
Eu sunt o persoană care se
dedică în întregime pasiunilor.
Mă implic în tot ce înseamnă
artă, pentru că așa mă simt bine.
Mă regăsesc în toate cele
menționate mai sus, dar în
special în muzică. Îmi place să
cânt cu vocea, la chitară și pian.
Când am de timp liber îl folosesc
pentru a perfecționa această
pasiune. Dar iubesc și dansul,
fotografia, călătoriile, lectura,
make-up-ul. Fără toate acestea
viața mea ar fi monotonă și
plictisitoare.
Tinerii ar trebui să-și urmeze
pasiunile și să profite de tinerețe
și de ceea ce le oferă viața la
această vârstă minunată.
13
MUZICA
Muzica este mai mult decât o pasiune. Muzica este ceea ce nu aș înceta să fac
niciodată. Nimeni nu mă poate opri să nu mai cânt. Pasiunea am descoperit-o încă
de mică deoarece îmi plăcea foarte mult să ascult muzică. Așa am început și eu să
cânt și am prins drag și de instrumente. În acest an am luat acest lucru în serios și
am început să fac cursuri. Alături de muzică nu poate lipsi și dansul, o altă activitate
pe care o fac din plăcere de fiecare dată când aud muzică.
DANSUL
Irina Apetrii
14
Fotbalul este o altă pasiune fără de care viața mea ar fi diferită. Iubesc să
vizionez meciurile de fotbal, iar echipa mea favorită este Steaua București.
Această pasiune am descoperit-o în urmă cu trei ani, când am început să mă uit la
meciurile de fotbal din admirație pentru portarul Stelei de atunci, Ciprian Tătărușanu.
Acum urmăresc cu mare drag toate
meciurile Stelei și am prins drag de toți
jucătorii, interesându-mă despre
povestea de viață a fiecăruia dintre ei.
Visul de a-i vedea jucând chiar pe terenul de fotbal s-a transformat în realitate în
mometul în care Steaua București a jucat cu Universitatea Cluj. Părinții mi-au oferit
șansa de a fi chiar în tribună. Țin minte că eram foarte emoționată și încântată. Nu
am mai trăit așa ceva niciodată. Mi-aș dori să mai merg de câte ori am ocazia pentru
că este un sentiment ce nu poate fi descris. Mii de oameni care își susțin echipa
favorită, imnul echipelor cântând cu putere în boxe, jucătorii la încălzire, toate
acestea sunt momente ce depășesc imaginația. Cel puțin, eu nu mă așteptam să fie
atât de frumos. O să țin minte toată viața.
15
Nu cunosc un fapt mai încurajator decât incontestabila abilitate a omului de
a-și făuri o viață mai elevată prin propriile străduințe.
HENRY DAVID THOREAU
O mare greșeală, să te crezi mai mult decât ești ori să te prețuiești mai mult
decât faci.
GOETHE
În fiecare persoană sunt cel puțin doi oameni: omul ideilor și omul simțurilor.
TITU MAIORESCU
Un om sărac nu înseamnă un om fără bani. Un om sărac este acela care nu
are nici un vis.
HENRY FORD
IRINA APETRII
Din dragoste pentru
fotbal și pentru
Steaua București am
început să-mi
personalizez lucrurile
și să achiziționez
diferite lucruri în
cinstea echipei iubite.
DIN GÂNDURILE ÎNȚELEPȚILOR LUMII
DESPRE CARACTER
Caracterul este precum un copac, iar reputația precum umbra lui.
Totul se poate dobândi în singurătate, în afară de caracter.
Ne rugăm în fiecare zi pentru sănătate, reușită, noroc, etc. Unii ar trebui să se
roage pentru caracter.
16
Adolescența este timpul în care luăm universul prea în serios. – MIHAI RALEA
Orice adolescent simte nevoia de a face o cură de îmbătrânire: câteodată a
citi filozofie este modul cel mai recomandabil. –LUCIAN BLAGA
Cât de monotonă ar fi adolescența, fără sumedenia de amoruri ratate.-VASILE
GHICA
GEORGIANA DRANCA
Este greu să vorbeşti despre cei care, uneori, par a nu
fi înţeleşi de nimeni. Sunt frumoşi şi tineri. Sunt teribili. Au fost
întotdeauna. Dar acum, mai mult ca oricând, îşi cer dreptul de
a rămâne ei înşişi.
Zâmbet. Iubire. Bucurie. Explozie. Mândrie.
Zgomot. Frumuseţe. Sinceritate. Libertate.
Erupţie. Timiditate. Agitaţie. Vis. Curiozitate.
Zbor. Atracţie. Puritate. Ambiţie. Speranţă.
Adulţii au tendinţa de a subestima adolescenţii, obisnuiţi fiind cu poziţia lor de până
în acel moment, când copilul avea nevoie de ajutorul lor pentru a îndeplini aproape orice
îşi dorea să facă. Totuşi, de la această vârstă, capacităţile încep să fie bine definite,
acţiunile să aibă motivaţii puternice şi să fie complexe, iar adolescentul să aibă nevoie de
apreciere.
Aprecierea poate avea multe înţelesuri, depinzând de persoana care discută despre
ea. Putem să numim apreciere lauda profesorului faţă de elevul care a învăţat, privirea
admirativă a mamei, atunci când priveşte un desen al fiului, comentariile cititorilor la un
articol scris pe un blog.
Nevoia de apreciere, pe de altă parte, este o noţiune mai puţin idealistă şi mult mai
complexă decât pare la prima vedere, contribuind, sub multe forme, la dezvoltarea
noastră ca om, ca şi complex de valori, filosofii, trăsături de caracter şi fapte.
17
Valorificând una dintre cele mai complexe teme ale literaturii și culturii române
din toate epocile, România între Orient și Occident, colectivul clasei a XI-a E a
desfășurat o dezbatere în care au fost analizate influențele care și-au pus amprenta
asupra literaturii și culturii române.
În desfășurarea dezbaterii și-au adus contribuția cele două echipe de elevi –
afirmatorii și negatorii, care au susținut sau au negat moțiunea prin argumente ce
reflectă documentarea asupra temei propuse. Argumentele au fost elaborate pe baza
studiului și a îndrumării profesorului, constituind un punct de plecare în desfășuraea
unei dezbateri ample. Prin prezentarea argumentelor, elevii au dat dovadă că
stăpânesc cunoștințele legate de tema supusă dezbaterii.Fiecare discurs a fost
supus evaluării ce urmărește calitatea argumentelor, calitatea argumentării și limbajul
utilizat.
Profesorii prezenți au fost care cei care
au avut ultimul cuvânt în aprecierea
argumentelor prezentate, acestea fiind
supuse votului final. Aceștia și-au exprimat
punctul de vedere în ceea ce privește
prestația echipelor.
La finalul dezbaterii atât profesorii cât și
elevii echipelor au fost mulțumiți de
realizarea acestei dezbateri și de rezultatele
obținute, devenind pentru colectivul clasei o
experiență din care s-au dobândit noi cunoștințe și cu ajutorul căreia s-a intrat „în
contact” cu Orientul și Occidentul.
EMANUELA CRĂCIUN
18
,,Pianistul’’ este un film extraordinar,
care a reușit să mă impresioneze până la
lacrimi. Înainte să-l văd, urmăream multe
comedii și filme romantice. Trebuia să
realizez o recenzie a unui film artistic. Nu
am vrut ca recenzia mea să cuprindă
comedii sau ,,dulcegării’’, cum le numesc
eu. Așa că, am căutat filme pe Google.
,,The Pianist’’ suna interesant. Nu mă
așteptam să ,,mă prindă’’ atât de tare. Mi-a
plăcut enorm și până să scriu recenzia
l-am mai văzut de vreo trei ori. ♡ Și după
ce am văzut ,,The Pianist’’ am început să
urmăresc și alte drame de orice natură, precum: A beautiful mind,The Shawshank
Redemption(Închisoarea îngerilor) sau Good Will Hunting.
„The Pianist“ („Pianistul“) este un film regizat de Roman Polanski în anul 2002,
bazat pe o carte scrisă de Wladyslaw Szpilman. Adrien Brody, Emilia Fox şi Frank
Finlay sunt doar câteva nume ale actorilor talentaţi, care au contribuit la obţinerea a
trei Oscaruri de către această minunată combinaţie de istorie şi dramă. Soundtrack-ul
reprezintă o alternare între legătura sa cu timpul acţiunii (vremurile ȋngrozitoare ale
celui de-al doilea război mondial, cu precădere ȋn Polonia) şi cum este descrisă atât
ocupaţia, cât şi personalitatea personajului principal (un pianist sensibil, pasionat de
muzica clasică).
Ordinea evenimentelor are o importanţă deosebită, întrucât ne prezintă
momentele agitate ale celui de-al doilea război mondial. Personajul principal,
Wladyslaw Szpilman și familia sa, sunt supuşi unei violenţe de necrezut, fiind ţinuţi în
captivitate de către nazişti. În cele din urmă, reuşeşte să scape, în timp ce familia lui
nu este atât de norocoasă şi suferă cu adevărat de pe urma ghinionului de a trăi
într-o perioadă atât de dură. Ȋn timp ce alţi evrei sunt torturaţi şi condamnaţi la
moarte, nu numai că supravieţuieşte, dar are şi oportunitatea de a impresiona un
soldat nazist printr-o interpretare care ȋţi taie răsuflarea. Căpitanul Wilm Hosenfeld,
cum se numea soldatul, nu îl omoară, ba mai mult, chiar îl ajută pe Wladyslaw să
supravieţuiască.
Cu privire la personajul principal, acesta joacă un rol fundamental atât în
dezvoltarea filmului, cât şi în înţelegerea noastră asupra acţiunii. Wladyslaw
Szpilman este un pianist talentat care cântă la un radio polonez, susţinând recitaluri
remarcabile de Chopin. Stilul de a prezenta, continua luptă pentru supravieţuire a
acestui artist fugar ne face să reflectăm mai mult asupra modului ȋn care o fiinţă
umană face faţă izolării, umilinţei şi terorii la cel mai înalt nivel.
GABRIELA TIRONEAC
19
Profesoara pune o întrebare tuturor celor din clasă:
- Copii, cum iese un negru din Marea Roşie?
Un elev răspunde: Roşu!
Alt elev răspunde : Negru!
Bulă: Roşu-închis?!
Ce capitală are Marea Britanie?
Linişte.
O voce din spate:
- Dar ne-aţi spus să învăţăm capitale de ţări, nu de mări!
Oră de dictare în clasa a patra. Mircea îi şopteşte colegului:
- Auzi, Alecule, scriem deja de un sfert de oră. Nu crezi că ar fi cazul să mai
punem şi vreo virgulă?
Mamă, un băiat m-a bătut azi la şcoală!
- Da? Şi poţi să-l identifici?
- Sigur că da, am o ureche de-a lui în ghiozdan.
Profesoara:
- Bulă, conjugă verbul a merge!
- Eu merg... tu mergi... el merge...
- Mai repede!
- Eu fug... tu fugi... el fuge...
Doamnă învăţătoare, să ştiţi că fiul meu nu poate veni azi la şcoală! se auzi o
voce de copil.
- Dar cu cine vorbesc?
- Cu tatăl meu!
Un student e la examen şi nu prea ştie. Profesorul îi zice:
- Măcar ştii ce-i ăla examen?
- Da, este atunci cînd doi oameni inteligenţi vorbesc între ei.
- Şi dacă unul dintre ei este idiot?
- Celălalt nu ia examenul.
La ora de gramatică, se analizează propoziţia "Iată, vaca are coadă". Cum
analizeaza Bulă:
- Iată este subiect pentru că este scris cu literă mare şi este început de
propoziţie. Vaca este atribut pentru că aşa îi zice mama fiicei ei. Are este
conjuncţie pentru că leagă cuvântul vacă de coadă. Coada este predicat pentru
că se mişcă.
20
Apetrii Irina
Crăciun Emanuela
Dranca Georgiana
Tironeac Gabriela