Robert L. Heilbroner

FILOZOFII LUCRURILOR PĂMÎNTEŞTI

Vietile, epocile şi ideile' marilor economişti

Traducere de DORIN STANCIU

II HUMANITAS.

BUCUREŞTI,1994

TIm ESSEN1IAL ADAM SMITH THE NATURE J\NI);LOGIC OF CAPITALISM

MARXISM, FOR AND AOAINST AN INQUIRY INTO THE �PROSPECT

BUSINES� CIVILISATION IN DECL� BEYOND BOOM AND qtASH

BETWEEN·CAPIT ALISM AND SOCIALISM

THE LIMITS OF AMERICAN CAPITALISM ECONOMICS EXPLAINţ:D

(împreuni cu Lestcr C. Thurow), TIIE ECONOMIC PROBLEM

(împreunl cu James K. Gailbraith)

A PRlMER ON GOVERNMENT SPENDING (împreunl cu Peler 1... Bemstein)

THE GREAT ASCEN.f THE MAKING O�CONOMIC SOtIETY

\

THE FUTURE AS HISrORY

PREFAŢĂ LA EDIŢIA A ŞASEA *

Aceasta este cea de 'a şasea editie,- revizuită, a unei căr{i pe care � oferit-o publicului cu treizeci şi patru de ani în urmă şi care, astfel, ajunge acum sl1 numere mai multi ani decît aveam eu pe vremea cîn� am scris-o. Datll fiind această lon­gevita,te cu totul neaşteptatll a unei încercări riscante pe c;are am întreprins-o pe cÎtJ.d eram Încll student, îmi iau îngăduinla de a povesti pe scun preliminariile ei, înainte de a spune cîteya cuvinte privitor la schimbările operate În editia de fată.

Pe vremea studentiei mele de la începutul anilor '50, îmi cîştigam existenta prin colaborări externe la diverse publi­catii, c,are erau uneori, ca profil, foarte departe de proble­m�tica economicl1; Ca urmare a nu mai ştiu c!ireia din aceste colaborări ale mele, Joseph Bames. redactor principal la Edi­tura Simon & Schuster, m-a invitat o dată să luăm masa împreună pentru a discuta cu <1test prilej despre diverSe proiecte edito­riale. Nici una din sugestiile mele nu i s-a părut foarte in�i­rată şi am simtit cum mă cuprinde dezolarea cînd mi-am dat seama. în clipa în care chelnerul venea cu salata. că această primii masă pe care o luam cu un· editor �vea să se încheie, probabil, fllră un contract pentru miile. Bames. Însă, nu s-a lăsat atît de uşor descurajat. A început să-mi pună}ntrebări despre ce studiam la New School for Social Research şi aşa ro-am pomenit vorbindu-i cu entuziasm despre un fascinant seminar Adam Smith pe care îl fllceam sub îndrumarea inspirat il

: 1986. (N.r.)

7

a lui Adolph Lowe, la a cArui perstinalitate voi reveni în partea finalli a cirtii de fatli. Înainte de a ni se, fi servit deser­tul, ştiam amîndoi cii ml-am gAsit subieCtul. Dupl1 unnătoarea şedinîl1 de seminar m-am grlU>it sl1-i comunic profesorului Lowe hotărîrea mea de a scrie o istorie a evolutiei gîndirii economice.

'. , ,

Lowe, care era întruchiparea seriozitl1tii şi temeiniciei ştiintifice gennane, a fost de-a.dreptul consternat. "Nu POli face aşa ceva!" fu sentinta inatacabilă a maestrului. Eu însli aveam convingerea femlă cl1 por - convingere, cum am mai spus-o cu un alt prilej, născută din acel amestec de încredere şi de ignorantă, caracteristic pentru vîrsta studentiei. În răga,. iurile pe care mi le lăsau orele de studiu la facultate şi cola­borările externe la publicatii, am redactat primele trei capitole pe clire, nu flrll: o oarecare teamă,le-am întltişat profesorului Lowe. Este dătător de seamă pentru �cest.om remarcabil (care şi acum, ,trecut de nouăzeci de ani, rămîne criticul meu cel mai plin de căldurii, dar şi cel mai sever) că, după ce a parcurs textul, nU-a spus" Trebuie neapi1rat s-o faci !" Drept care am făcut-o, ajutat de dînsul.

După ce am tenninat de scris cartea, s-a pus problema de a�i găsi un titlw. Sintagma "economie politicl1" ştiam că înşeanmă moarte pe rafturile librl1riilor, aşa cl1 am început sli-mi scotocesc creierii cl1utînd altceva în loc. S-a întîmplat atunci să survinl1 o a doua invitape la·masă, -de astă dată <ţin partea lui Frederick Lewis Allen, editorul revistei Harper's, pentru care scrisesem un num.âr de articole şi care-mi arătase o exceptional li bunăvointl1 şi ml1 ajutase mult. 1 -am spus ce ml1 fr!mîntl1 şi cl1 ml1 gîndeam sA pun cărtii titlul nl� Money PhiJosophers (Filozofii banul uD, deşi simteam cli ,,money" nu e tocmai cuvîntul potrivit. "Vrei sli zici «worldly»" (<<ai lucrurilor plimînteşti» - N. 1.)" remarc11 dînsul. La care au exclamat: .,Pll1tesc cu consumatia!".

Pe editorii mei titlul acesta nu i-a încîntat la fel de mult ca pe mine, iar dupl1 ce, spre surprinderea generall1, cartea a îru:eput sl1 se vîndă, mi-au 'sugerat sl1-1 schimbăm în "Marii economişti". Noroc că nu s-a dat curs acestei sugestii. Ei se

8

temeau, probabil, c� publicul mi va pricepe cum trebuie cuvîntul "worldly" (pl1mîntesc, profan - n. t.) - şi fapt e c� de vreo mie de ori în lucr�ri scrise tlcute de studenti l-am glsit stncit în "wordly"· - ori anticipau anume dificultlli cwn a fost urmltoarea, despre care am aflat multi ani m'ai tîrziu: un student a venit la librlria colegiului unde învăta şi a cerut să vadă o carte la care nu retinuse numele autorului dar care, după Cîte-şi amintea el, avea ciudatul titlul"A World Full ofLobsters" (O lume pli!1ă de homari - n. t). /

În decursul .anilor, Filozofii lucrurilor pâmînteşti ,s-a vîndut în mai multe exemplare decît mi-aş fi închipuit că e posibil, şi, din cîte mi li-a spus, ar fi ademenit zeci de mii de victime de bUnă credintA sl urmeze cursuri de economie. N�am cum să-i despăgubesc pe cei ce vor fi avOt de pătimit de pe unna acestei căderi în ispită, În schimb am aflat cu plăcere de la un numAr de economişti că interesul lor pentru acest dome­niu a fost stîrnit initial de viziunea oferită asupra lui de cartea de fată- A COŞi pentru mine un motiv de mare satisfactie.

Edi�a de fată diferă de cele precedente sub trei aspecte. Primul e că, şi.de asţă dată, recitirea paginilor ei mi-a permis să corectez erori dintre cele ce 'se strecoară inevitabil în ma­nuscrise sau sînt depistate prin cercetări ulterioare publicării lor. Am folosit acest prilej şi pentru a opera unele modificl1ri de accent şi de interpretare prin prisma evolutiei propriilor mele vederi.în materie. E vorba de schimbări mici. sesizabile, probabil, doar de specjaliştii domeniului, şi nu atît de însem­nate în fondul lor încît să îndreptătească o nouă editie.

O a doua schimbare e însă mai importantă. Ul. prima apari�e a cărtii, John Kenneth Galbraith a întîmpinat-o cu o recenzie extrem de generoasă, dar-a deplîns totodată două lipsuri ale ei. Prima era abs((nta oricărei menţiuni despre Alfred Marshall, marele economist vict.orian. Această omi­siune a fost prompt remediată. A doua era inexistenţa notelor de subsol. pe ,care le evitasem de teamă sl1 nu-i sperie pe cititori .

• FonnA incorect! pentru "wordy" - prolix. (N. r.)

9

Galbraith avea�reptate şi în acest al doilea punct, la fel ca în 'primul; dar am pregetat sl modific un nivel 'de prezentare ce cîştigase adeziunea publicului. Cu toate acestea, m-a frl1mîntat multl vreme aceastl absentl a referintelor de sprijin, şi iatl cA În editia de fatl mi-am potolit remuşclrile ataşînd o list� de note'la sfîrşitul volumulUi*. Trebuie sl mai adaug aici că fişele de studiu pe baza cărora am scris textul initial disp�­ruserlt de multl vreme, �tfel încît sursele au trebuit să fie re­constituite parte din memorie, iar parte gratie competentei şi străduinlei asidue ale doctorului Jaspal blatha, căruia îi sînt foarte îndatorat. În cîteva locuri, eforturile de reconstituire au eşuat, lucru semnalat în notele respective.

. Cel mai important imbold pentru aceast� editie revizuită l-a constituit dorinta de a reconsidera problematica ultimelor capitole. Anterior, expusesem în ele marile viziuni, sperante şi temeri ale economiştilor contemporani.' Cum aveam să constat insli în rlistimpul celor cinci editii precedente. nici una din aceste pronosticări generale nu s-a prea adeverit, ceea ce dovedeşte atît caracterul schimbător al realitătii institutio­nale a sist�mului, cît şi neputinta ştiintei economice contem­porane de a oferi 'o evaluare convingătoare sau durabilă privind logica economică a situatiei noastre istorice actuale.

În loc de a încerca un nou 'scenariu al viitorului, am decis să modific ultimele capitole în aşa fel încît accentul să �adă pe natura însăşi a cercetării economice. Sper că llceastă deplasare de accent îi va interesa pe cititori, indemnîr1du-i să gîndească ştiinta economică ca pe o formă de investigatie so, ci�ă ce merge şi mai adînc decît naratiunile clramatice ale gînditoriJor prezentati în această carte. Cercetarea economică reprezintă un capitol cu o ' pondere tot mai mare în istoria străduintei omului de a se întelege pe sirle, dar un capitol ce nu se poate totuşi autonomiza integral. Fascinatia ultimă a filozofăr:ii economice se datorează faptului cli dedesubtul

'" Întrucît majoritatea lucribilor şi publicatiilor din aceste nqte sînt inaccesil;lile cititorului de la noi, nu am socotit utili plstrarea lor în versiu­nea româneascll. (N. t.)

10

analizelor sale complexe privind cîştigurile şi pierderile se asclJnd drame situate şi mai în profunzime - interactiuni de ordin moral, dispute în jurul puterii şi, la un nivel foarte adînc, tensiunile.ultime din litlntul social. Poate că lucrul cel mai uimitor din istoria gîndirii economice este că de obicei nici autorii şi nici oamenii cărora .ei li se adrese!lZă nu sînt con­ştienti de aceste aspecte fundamentale ale cercetării în care sînt angajati.

Toate acestea însă. rămîn a fi demonstrate. Aş vrea să închei aceste foarte personale în,semnări.introductive multu­rQind cititorilor mei, îndeosebi studentilor şi cadrelor didactice care s-au osteni·t să-mi trimită note cu corecturi, cu opinii defavorabile sau favorabile, toate la fel de binevenite; şi exprimîndu-mi speranta că Filozofii lucrorilor p1(mînteşti va continua sll deschid Il perspectiva gîndirii economice cititori­lor ce unnează să devină pescuitori de homaR. sau editori, cît şi acelora, mai temerari, care se vor încumeta să se facil economişti.

Bridgehampton, N. Y. vara lui 1986

ROBERT L.HEILBRONER

1

Introducere

Cartea de fatli vorbeşte despre o mînii de oameni ce şi-au cîştigat faima într-un mod în aparentli inexplicabil. Dacii ar fi s� ne lulim dup� manu,alele de istorie, ar trebui sli-i socotim nişte nuliHlti: n-au �omandat oştiri, n-au trimis oanleni la moarte, n�au domnit peste imperii, n-au partioipatdecît prea putin la adoptarea de hotlirîri istorice. Unii dintre ei şi-au do­bîndit un renume, dar nici unul n-a ajuns vreodată erou na­tional; .unij au fost blamati f�r� menajamente, dar nici unul n-a fost chiar o pacoste nationalli. Cu toate acestea, ceea ce au acut ei s-a dovedit a fi mai decisiv pentru istorie decît multe din actele unor o'ameni de stat aureolati �e glorie, a produs adesea perttlluări mai profunde decît actiunile oştirilor înăuntrul sau în afara ţării. a avut efecte pozitive sau negative mai mari decît edictele unor regi şaij parlamente. Ei, au modelat şi au influentat gîndirea oamenilor.

Şi cum cel ce pane stăpînire pe gîndi,rea unui qm dobîn­deşte o putere mai mare chiar decît cea pe care' o dau paloşul sau sceptrul, 'oamenii aceştia au modelat şi influentat lumea. Dintre ei. putini au mişcat vreoda�, un deget, în planul actiunii; .au lucrat. în principal, aşa cum fac învătatii - în tAcere, discret şi fllră 1\ lua prea mult aminte la ceea ce oamerui din jur spuneau despre ei. Au lAsat în urm� lor imperii năruite şi continente rl1văşite: au consolidat ori subminat regimuri politice; au ridicat o clasll socialli împotriva alteia şi chiar o natiune împotriva alteia - nu 'pentru că ar fi urzit nişte planuri malefice, ci datorit� puterii extraordi� �0rJ.0_r:.

13

Cine au fost aceşti oameni? Îi cunoaştem sub denumirea de Marii Economişti. Dar e ciudatcît d� putine lucruri ştim despre ei. Te-ai fi aşteptat ca într-o lume r!scolit! de probleme economice, într-Ii) lume neîncetat prepcupat� de afaCeri şi ÎIl care se discut� tlr� r�gaz despre chestiuni economice,. marii economişti să fie la fel de cunoscuti publicului ca marii 'fiio­zofi sau marii oameni de stat. Cînd colo, nu sînt decît nişte figuri fantomatice din trecut, iar lucrurile pe care ei le-au dezMtut cu atîta însufleţire sînt privite azi cu un fel de reti­cent� distant�. Desigur, se spune, ştiinla economică e un lucru imponant, mlOlai că este rece şi dificilă, încît e mai bine să fie Iăsat� în seama celor ce se simt la ei acas� în sferele 'abstruse ale gîndirii.

Nimic mai greşit decît această mentalitate. Un om care îşi închipuie că eco.nomia politică este ceva rezervat unor profesori uită că e vorba de o ştiială care i-a trimis pe oameni pe baricade. Un om care se uită printr-un manual de econo­mie şi trage concluzia că e o ştiinta plicticoasă este aidoma celui care, după ce a citit un manual elementar de 10gi�tică,ar conchide că arta militară nu poate ţi decît ceva cum nu se poate mai searbăd.

'

Nu, marii economişti au desrnşurat o investigatie inci­tantă - şi.primejdjoasă - cum sînt putin� altele. Ideile dez­voltate de ei, spre deosebire de cele ale marilor filozofi, au produs efecte adînCi în viata noa&tră de zi cu zi; experirilen­tele preconizate de ei nu puteau fi efectuate, precum cele ale naturaliştilor, în spatiile izolate ale laboratoarelor. Concep.­tiile marilor economişti erau de naţură să zguduie IUniea, iar greşelile lor au echivalat.uneori cu veritabile calamităţi.

"Ideile �conomiştilor' şi ale filozofilor politici" - scrie undeva lordul Keynes, el ţnsuşi un mare economist - "atît cele corecte cît şi cele greşite, sînt mai puternice decît se crede de obicei. Aş merge pînă la a spune că ele sînt princi­piul cîrmuitor al lumii. Oamenii de acţiune care îşi închipuie că nu se află sub nici un fel de înrîurire intelectuală sînt de regulă sclavii' vreunui economist defunct., Nebuni investiti cu autoritate, care aud' chemări din văzduh, îşi trag delirul din

14

vreun pseudosavant de dată recentă. Nu mă îndoiesc cli pute­rea grupurilor închegat� în jurul unor interese egoiste este mult exageratll în comparatie cu ascendentul crescînd pe care-l dobîndesc ideile".

De bună seaml1, nu toti economiştii au fost nişte titani. Mii de truditori ai branşei au scris texte, unele din ele adevă­rate monumente de plictiseală. şi au stăruit asupra cîte unui amănunt cu o tenacitate de scolast medieval. Dacă în prezent ştiinţa economică şi-a cam pierdut strălucirea şi dacă adesea îi: lipseşte simtul marii aventuri, de vină nu 'sînt decît cei ce o practică. Pentru că fllarii economişti n-au fost nişte pedanţi intelectuali. Subiectul meditatiilor lor era lumea în intregul ei, pe care au zugrăvit-o în felurite atitudini cutedtoare -mînioasii. deznădăjduilă ori. animală de sperantll. Infiltrarea pe nesimtite a opiniilor lor eretice în sfera sImţului comun şi demascarea de către ei a simtului comun ca fiind identic cu superstitia echivalează, în fapt, cu edificarea treptatll a athitec­turii intelectuale pe care se sprijină o bună parte ii vietii cori-

" .

temporane. 1

Un grup de oameni mai ciudat - mai pUlin destinat, în aparentă, să remodeleze lumea ---' ar fi ,greu de închipuit.

Gllsim printre ei un filozof şi un smintit, un cleric şi un agent de bursll, un revolutionar şi un nobil, un estet. u'n scep­tic şi un vagabond. Erau de naţionalităţi diferite, av�au mo­duri de viatll şi temperamente extrem de diferite. Unii erau sclipitori, altii plicticoşi. unii erau" fermecători, altii insuporta .. bilL Cel pUIin trei dintre ei au izbutit să facă avere; dat tot atîtia o-au izbutit niciodată s-o scoată la capăt CInd era vorba de administrarea bugetUlui propriu. Doi au fost eminenti oameni de afaceri, unul n-a ajunş niciodată mai mult decît un negust6r ambulant, iar un altul şi-a prllplidit averea.

Viziunile lor despre lume au fost la fel de diferite ca şi averile de care au dispus - n-au existat gînditori mai cîrco­laşi deCÎt ei. Unul a pledat tot timpul vietii "pentru drepturile femeilor; un altul a sustinut că femeile sînt evident inferioare bărbatilor. Unul a sustinut despre gentlemeni că nu sînt decît

15

nişte barbari travestiti, în timp ce un altul i"ia socotit sl1lbiltici Pe cei ce nu erau gent1emeni. Unul ,din 6i- care era foarte bogat - a, cerut abolirea deosebirilor de avere; un altul -destul de slirac - dezaproba actiunile mantropice. Mai multi au 'fost de pD,rere d lumea în care"tri\iau, cutoate'neajunsurile ei, este cea mai bunli dintre lumile poSibile; altii, în schimb, şi-au închinat viata demonstrlirii tezei opuse.

"

Ţoti au scris ci\rti. dar o bibliotecii mai pestritli nu s-a po­menit niCicînd. Unul sau doi au scris clirti de mare succes care au ajuns pînli şi în colibele de lut din Asia; altii au trebuit sli-şi finanteze singuri tiplirirea scrierilor lor obscure. iar ca audientll n-au depllşit un cerc extrem de îngust. Citiva au scris într-un limbaj ce a electrizat' milioane de oameni; altii - la fel de imponanti pemru desti�ele lu�nii - au scris într-o manierll cum nu se poate mai îmbîcsitll.

Dupll cum se vede. lianttil grupului nu l-au constituit nici personalitlitile. nici biografiile, nici înclinatiile şi 'nici măcar ideile. Numitorul comun a fost altul: curiozitatea. Pe toti .i-a fascinat lumea din jurul lor, complexitat�a ei şi aparenta ei dezordine, cruzimea deghizatll.. atît de frecvent în cumsecit� denie şi succesul de care la fel de frecvent era inconştielltl1. Pe toti i-a pasion�t sl1 studieze componamentul semenilor lor. mai întîi ca produclitori de avutie materialll.. iar apOi ca inşi ce se înghesuie bezmetic sll apuce pentru ei o pane din aceasta.

S-ar cădea. pe acest temei. sli-i numim filozofi ai lucru­rilor pl1mînteşti. pentru cli' s-au strliduit să cuprindă într-o viziune filozofică cea mai pămînteascll dintre îndeletnicirile omului - rîvna pentru bunuri materiale. Poate că nu e genul cel mai elevat de filozofie. dar cu sigurantă că unul mai incitant sau mai imponantilu existll.. Cui i-ar fi trecut prin cap să caute Ordine şi Finalitate într-o fa,milie de săraci sau la un speculator înspi\imîntat de spectrul ruinării. ori să încerce să descopere Legi şi Principii în fonota strltzii sau în zîmbetul adresat de un zarzavagiu clientilor si\i? Or. marii economişti erau încre<iintati că tocmai din astfel de fire aparent arl1 legl1tură se putea ţese ,o unic li tapiserie. că de fa o distantă

16

suficient de mare putea fi detectată în viermuiala .... mişcare ordonată, iar În tum\jltul vietii cotidiene �tea fi W luşită o armonie.

O credintl1 apro� fantasticl1, Într-adevăr! Dar, oricit de uimitor ar părea, ea s-a dovedit îndreptătit'ă. Din clipa în care economiştii şi-au etalat în fata contemporanilor. schemele lor abstracte .. insul pauper şi speculatorul, �arzavagiul şi gloltta strllzii Încetarl să mai fie nişte actori Întîmplători adunati în mod inexplicabil pe o scenl1; s-a putut Întelege acum că fiecare din ei juca un rol, fericit sau nu, dar esential în desn1-şurarea de ansamblu a dramei umane. În unpa efortului d.e gîndire depus de economişti, ceea ce pînă atunci păruse o harababură" sau o lume haotică deveru o societate ordonată,. cu o istorie coerentă.

'

Această dhitare a ordinii şi rostvrilor istoriei sociale for­mează miezul ştiinţei economice. Ea va constitui, aşadar, tema central li a acestei clirti. În cele ce urmează nu vom cl11litori în IUQ1ea principiilor, ci în lumea ideilor care au mo­delat istoria. În drumul nostru vom întîlni nu numai peda­gogi; ci şi o multime de pauperi şi de speculatori, ruinati sau triumn1tori, gloate de tot felul, iar ici şi colo chiar şi cîte un băcan. Vom coborî în trecut spre a descoPeri rădăcinile propriei noastre societăti în puzderia de structuri sociale detectate de marii economişti şi, fl1cînd acest lucru, vom avea prilejul 511-i cunoaştem. pe înşişi marii economişti - nu doar pentru că personalităţile lor sînt adesea foarte pitoreşti, ci pentru cli ideile lor le poortă amprenta.

Ar fi comod dacli am putea începe de-a dreptul cu primul dintre marii economişti - Adam Smith. Dar. el a' trăit' pe vremea Revolutiei americane şi nu se poate să nu ne Întreblm cum se face că pînă în acel moment, în răstimpul celor şase mii de ani de istorie scrisli, lJu s-a ivIt nici un filozof allucru­rjlor p1J.mînte§tj care să domine scena. Ciudat, Într-adevlir: omul s-a confruntat cu problema economică mult înainte de epoca faraonilor, iar în decursul secolelor scurse de atunCi

17

s-�u ivit o multime de fIlozofi, o şi mai mare multime de oameni de ştiintl, de gînditori politici, istorici, artişti, şi o puzderie de oameni de stat. De ce, oare, nici un economist?

Va trebui sli consacrlbn un capitol aflării răspunsului la această Întrebare. înainte de a sonda natura unei lumi ce.a precedat�o pe a noastră şi a durat mai mult decît aceasta - a unei lumi în care economistul ar fi fost nu doar o figur� de

, prisos, ci una de-a dreptul imposibilă - n-avem cum să aşe" zlbn decorurile pe scena în care marii economişti unnează să evolueze. Ne vom concentra atenţia îndeosebi asupra micult.i.i grup de oameni care au trltit în ultimele douli secole. Înainte de asta, însă, trebuie să întelegem -lumea care a precedat intrarea lor în scenă şi şli lu!� neapărat aminte la faptul cli acea lume anterioară a dat naştere epocii moderne - epocii economiştilor --- în tumultul' .şi chinurile unei revolutii de amploare.

II

Revoluţia economică

De cînd a cobon"t din copac, omul s-a confruntat cu problema supravietuirii nu ca individ izolat ci ca membru al unui grup social. Existenta sa neîntreruptă e o dovadă a faptului că a.. Bcut fată problemei ce i se punea; după. cum,pe' de altă parte, dâinuirea neîntrerupt li a lÎpsurilor şi mizeriei a o dovadă eli solutia pe care a gi1sit-o n-a fost, în cel mai bun caz, decît una partiall1.

Ar fi Însă nedrept să i se reproşeze prea aspru că nu a reuşit să creeze raiul pe pămînt. Căci nu-i lucru uşor să-ti POli asigura traiul pe suprafata acestei' planete. Abia dacă ne mai

. putem imagina astăzi de cîte eforturi a fost nevoie pentru do­mesticirea primelor animale, pentru descoperirea semintelor �e plante şi punerea lor sub brazdă. pentru prelucrarea primelor minereuri. Omul a izbutit, de bine' de rău, sl1 supravie(uiăscă. numai datorită' faptului că este o fiintă socialmente coo-perantă. . .

Dar tocmai faptul că depihdea într-o asemenea m�urâ de semenii săi a flCUl ca probl�ma supravietuirii să fie pentru om de o neînchipuitli dificultate. Clici oinul nu e o fUlŢlică, înzestrată din capul locului cu o garnitură înnăscutl1 de in� stinctesociale. Dimpotrivă, el pare să fi fost hărăzit cu o fire egocemrică. În timp ce fizicul sliu relativ slab'îl sileşte să caute să coopereze, impulsurile sale lăuntrice pun mereu în pericol solidaritatea cu ceilalti membri .ai societătii.

În societatea primitivă mediul natural însuşi ti.ne, în frîu conflictul dintre egocentrism şi cooperare; cînd o comunitate

19

,umană se confrunt! cu spectrul foametei, cum este cazul la eschimoşi, simpla nev.oie de a supravietui îi împinge pe membrii ei sll coopereze În munca de zi cu zi. în conditii, mai pUlin vifrege, n� spun JlIltropologii, oamenii' îşi Îndepjinesc îndatoririle curente clUăuziridu-se în mod riguros după normele universal acceptate 'ale rudeniei şi reciproeitătii: rn fermecătoarea ei carte �espre boşJmanii din Africa, Elizabeth Marshall Thomas descrie, cum carnea unei antilope vînate este împlirtită între rude şi între rude ale rudelor, astfel că În cele din urn1ă ,,nimeni nu mănîncă mai mult decît un altul". Dar într-o comunitate avansatli nu mai este prezentă această presiune.tangibilă a mediului sau ace�stâ lesătură de obligatii sociale. În conditiile cînd oamenii nu mai muncesc cot la cot ewlusiv pe�tru a supravietui - şi cu -atît mai mult cind două treimi din populatie nu atinge niciodată cumîna pămîntul, nu cobOară în mine, nu ridică o cl1rnmidă ori poate eli nici nu intră vreodată într-o fabrică - sau cînd obligatiile decurgînd din rudenie au devenit ca şi inexistente, perpetuarea anirilalu­lui uman devine o izbînd-ă sOcialli remarcabilli.

Remarcabilă, Într-adev:ăr, căci existenta societătii atîrnă de un fir de păr. O comunitate modernă este amenintată de ,nenumărate primejdii: dacă agricultorii n-ar cultiva suficiente' cereale; dacă lucrătorilor de la căile ferate le-ar veni Într-o bună zi ideea să se facă contabili. sau contabililor li s�ar nă­zări să preia ei munca feroviarilor; dacă un număr insuficient de oameni şi-ar oferi serviciile ca mineri, ,laminorişti sau ingi­neri -,într-un cuvînt. dacă vreuna din puzderia de ocupatii ,interdependente cîte există într-o societate ar' înceta de a fi îndeplinită, În viata industrială s-ar produce o teribilă dezor­ganizare. în fiecare zi comunitatea se confruntă cu posibilitatea destritrnării - nu ca efect al unor forie ale naturii, Ci în virtutea caracterului impredictibil al înseşi actiunilor umane.

În decursul.secolelor omul a g�it doar trei modali�i de a preveni o asemenea calamitate.

El 'şi-a asigurat continuitatea otganizînd societatea în jurul tnlditiei, transmitindfuncpile variate şi necesare din generatie

20

în generatie prin datini şi cutume: fiul îi urma tatălui, ceea ce tăcea ca structura s� se perpetueze. În Egiptul antic, spune Adam'Smith, "fiecare b�rbat era obligat de un principiu al religiei s� preia ocupatia tatruui s�u, iar schimbarea -acesteia cu o alta ar fi fost socotită drept cel mai oribil sacrilegiu". Tot aşa îillndia, pin'� nu demult, anumite ocupatii erau prin trac\itie rezervate unor caste; de fapt, într-o bună parte a lumii nein­dustrializate ocupalia fiecăruia este predeterminatli prin naştere.

Problema poate fi rezolvată şi într-un alt fel. Societatea poate folosi biciul cîrmuirii auto,ritare pentru a asigura înde­plinirea corespunzlitoare a ,diferitelor functii. P.iramidele Egiptului antic n-au fost ridJcate din initiativa vreunui antre­prenor, după cum nici cincinalele Uniunii Sovietice nu s-au realizat urmînd vreo datină străbună sau prin jocul unor inte­rese individuale. Atît Rusia cit şi Egiptul antic:: sînt societ�ti autoritare; lăsînd la 9 parte aspectul politic. ele şi-au asigurat supravietuirea ecol1omiclI prin ucazuri ale unei autorilăti şi prin sanctiunile stabilite de această autoritate supremă.

Timp de foarte multe secole omul a aplicat la problema supravieţuirii una sau alta din aceste două solutii. Şi atîta timp cît problema a fost tratată, fn temeiul autoritătii sau al ucazului, ea nu a dat naştere nicAieri acelui domeniu de studii specializat numit "economie po1itidl'·'.Deşi istoria a cunoscut societăţi uimitor de diversificate sub 'aSpectul vietii eeono­mice, deşi aceste socjetliţi au glorificat regi şi comisari, au fo­losit în ,chip de bani cod afumat sau uriaşe lespezi de piatră, au realizat repartitia bunurilor după cel� mai simple sCheme comuniste sau după ritualuri dintre cele mai'rafinate, cît timp functionau dupl cutume sau la porunca, nu aveau nevoie de economişti care să le desluşească mecanismul. Dt; teologi, de teoreticieni politici, de oameni de stat, de filozofi, de 'istorici - da;'·de economişti însă, oriCÎt de ciudat ar putea să pară, 'nu.

Pentru ca să apară economiştii, trebuia să fie mai întîi inventată o a treia solutie la problema supravietuirii. Trebuia să se iveasc�O'uimitoareînjghebare în cadrul căreia societa­tea îşi asigura propJia perpetuare oferind posibilitatea fiecărui

21

individ să facă exact ceea . ce el gbeşte de cuviinţă - cu conditia doar de a se conforma liflei reguli de bad. Înjgheba­rea s-a numit ,,'sistemul pietei" iar amintita regulă era de o simplitate dezolantă: fiecare sli fac li ceea ce e cel mai avanta­jos pentru el sub aspect pecuniar. În sistemul pietei, nu pute­rea tradiţiei şi nici biciul autorităţii, ci ispita cîştigului îl îndeanmă pe fiecare să-şi îndeplinească funCţia socială. Dar, deşi fiecare este liber să se îndrepte încotro)l împinge flerul său achizitiv, jocul combinat al intereselor personale face să se realizeze functiile necesare ale societl1tii.

Această solutie paradoxăIă, subtilă şi.plină de dificultăţi a problemei supravietuirii este cea care a creat nevoia de eco­nomişti. Căci spre deosebire de evidenta simplă a cutumei sau a ucazului, nu era deloc evident că dacă fiecare individ e preocupat doar de propriul său cîştig, societatea va putea în fapt să dăinuie. N'u era rucidecum evident că toate muncile de care societatea avea nevoie, nu doar celţ agreabile ci şi cele dezagreabile, vor fi făcute în condiţiile cînd lumea nu mai este cîrmuită de cutumă şi de ucazuri. Cine putea spune unde avea să ajungă o societate care nu se mai supunea poruncilor unui cîrmuitor? •

Cei care au purces la .dezlegarea acestei .enigme au fost economiştii. Numai că înainte ca ideea sistemului de pia� să se fi impus în sfera vietii practice, enigma pe care ei urmau s-o dezlege nu avea încă realitate. Or, pînă acum cîteva se­cole oamenii nu erau defel siguri că sistemul tie piaţă trebuia privit fără suspiciune, dezgust şi neîncredere. Lumea se mişcase timp de secole pe făgaşul comod al traditiei şi al ordinului; pentru ca această siguranţă,să fie abandonată În fa­voarea mecanismului dubios şi abscons al sistemului de piată, a fost nevoie de o adeyărată revoluţie.

A fost revolutia cea mai ir:nponantă, peinru naştţrea so­cietătii moderne, din cîte au avut loc vreodată, o revolutie care il adus cu sine bulversări mai radicale decît cele produse de Revolutia franceză, de cea americană şi' chiar decît cea rusă. Pentru a ne putea da seama de profunzimea ei, pentru a întelege"ce disloclbi a pricinuit �a în societate, trebuie să

22

revenim putin la acea lume anterioar�. acum demult uitati. din care s-a n�cut în cele din unnă societatea noastră. Numai aşa vom înţelege de ce economiştii au avut atît de mult de aşteptat.

Prima etapă: Franta. Anul. 1305. VizitlUn un iarmaroc. Negustorii ambtManli au sosit de

dimineată însotiti de paznici înannati. şi-au Întins conurile lor viu colorate şi au început să se tocmească între ei şi cu po­pulatia locală. De vînzare - o varietate de mlUfuri exotice; ml1tlisuri şi taftale, condimente şi parfumuri, piei şi blănuri. Unele aduse din Levant, altel� din Scandinavia, altele de la numai cîteva sute de mile depănare. Allhuri de oamenii de rînd, prin fata tarabelor se preumblă nobilii locali/cu sotiile IQr, dornici să alunge plictisul şi scofioşenia. vietii lor de casteJani; cumpără din ciudatele bunuri adyse din Arabia şi-şi însuşesc totodată cu aviditate noi cuvinte venite din această tarll atît de îndepărtată: divan, sirop, tarif, spanac...

.

În cOI;turi, însă, ne întîmpină o privelişte stranie. Regis­trele comerciale de pe tejghele nu contin uneori decît simple consemnl1ri ale tranzacţiilor. Iată una din acestea, luată la în­tîmplare: "Dat cu Îi'llprumut unui om zece guldeni în duminica Rusaliilor. Uitat cum îl cheamă". Socotelile se fac Cell)lai adesea cu cifre romane. iar tolalul obtinut este nu o dată greşit; împăfiirea.printr-un număr mai mare de 12 este privită,ea un lucru destul de misterios, iar utilizarea lui zero nu este nici ea clar înteleasă. În ciuda etalării ostentative, în ciuda animatiei care domneşte printre negustori.şi muşterii, nu se face cine ştie ce comert. Cantitatea totală de bunuri intrate în Franta în decurs de un an prin pasul Saint Gothar9 (pesle primul pod suspendat din lume) ar înclipea uşor Într-un tren de marfă din zilefe noastre; iar mărfurile transportate de marea ,flotă vene­{iană n-ar ajunge să umple un singur cargobot de astl1zi.

Unnătoarea etapă: Gennania. În jurul anului 1550. Andreas Ryff, un negustor din Baoen, bărbos şi îmbrăcat

în şubă, aflat În drum spre casă, îi scrie sotiei o scrisoare În care spune că a vizitat treizC<li de tîrguri şi se plJ'nge că-l dor şalele

23

de ;iula stat in şa. Şi mai mult se plânge Însă de anume SÎCÎieli obişnuite în acele vremi: cam la fiecare zece mile este oprit şi pus sli pllitească vamii; Între Basel şi KOln a plătit de treizeci şi una de ori.

'

Şi asta încă n� e tot. Fiecare principat prin care a trecut are propria lui D1onedli, propriile sale reguli şi ordonante, propriile sale legi şi IÎnduieli. Numai În zona din jurul Bade­nului se folo'sesc 112 unitliti de lungime, 92 unităti de suprafatA, 65 de unitAti de capacitate, 163 de uniHlţi de măsu­rare a cerealrlor şi 123 de măsurare a iichidelor. 63 de unităti speciale pemru băuturi alcoolice şi 80 de greutl1.\i de cîmar.

Să ne continulim drumul: iatl1-ne la Boston"in anul 1639. Nimerim la un proces. Un anume Robert Keayne, "vechi

predicator al evangheliei, bărbat de vază, bogat şi tată al unui singur copil, venit prin părţile locului din îndemnul conşliin(ei şi întru propăşirea" credintei", este aCl,Jzat de o crimă al?omi­nabilă - aceea de li fi scos' un profit de 6 pence la un şiling. care vasăzică de o agoniseallt nelegiuită. Curtea stă în cum­pănă dacă să-I excomunice sau nu pemru păcatUl comis, dar pînă la urmă, tinînd cont de trecutul său fără pată. devine mai îng�duitoare, mulţumindu-se să-i aplice o amendă de două sute de lire. Bietul domn Keayne este însl1 atît de răvl1şit su­fleteşte, înCÎi în fata mai-marilor Bisericii ,,mărturiseşte cu la­crimi în ochi că este lacom la suflet şi stricat". Pastorul din Boston nu lasă să-i scape acest mInunat prilej şi foloseşte exemplul viu al păcătosului ,înrăit care este numitul Keayne" pentru ca în predica sa duminicală să se dezlănţuie împotriva anumitor false principii ale comertului, între care şi urmă-toarele: •

,,1. Că un om are voie să vîndă cît poate mai scump şi să cumpere cît poate mai ieftin.

II. D�că un om pierde într-un naufragiu etc . .Q parte din inarfa sa, să aibă voie sli.vîndă restul la un preI.majorat.

m:Că are voie sll vîndă la fel cum a cumpărat, chiar dacă la cumpărare a pllitit prea s�ump . . . "

24

Toate astea sînt principii false, false, tun11 pastorul; sll vrei bogl1pe de dragul bog�tiei înseanml1 sl1 cazi în păcatul avaripei.

Acum sl1 ne întoarcem în Anglia şi în Franta. În Anglia o mare întreprindere comercială, The Merchant

Adventurers Company, şi-a elaborat actul de constituire şi regulamentu'; acesta cuprinde şi umll1toarele reguli de con­duită 'pentijl negustorii asociati: nu sînt îngMulte vorbele urîte, cenunle între confrâti, jocul de c l1rti, line rea de Ciini de vînătoare, mersul pe stradă cu pachete mari şi nearătoase. Ciudată ne apare azi această firm'l1 comercială; seamănă mai degrabli cu o:confrerie religioaslt

În Franta se constata de la o vreme r'ealrnente prea mu1tă iniţiativă în ramura industriei 'textiIC, drept pentl1J care·Colbert p�omulgl1 în. 1666 un reglement menit să pună stavilă acestei propensiuni deşănţate şi primejdioase. De aci Înainte slofcle

din Dijon şi Selangey uIlJlau 511 aibli 1408 fire, inclusiv' tivul, nici un fir în plus sau în minus. La Auxerre, Avallon şi În alte· două oraşe industriale numărul firelor urma să fie de 1376; la Châtillon, de 1216. Orice stom care s-ar abate de la aceste p'rev�eri umla să fie tintuitl1 la stîlpul iruamiei. La trei abateri de acest fel, În Jocul stofei urma slf fie pus la stîlpul infamiei co­mcrciantul în cauză.

În' toate aceste crÎmpeie Tl1ile\e ale unor lumi revolute gl1sim doiJl1 elemente comune. Primul: ideea îngăduirii (necum a nece�ităţii) unui sistem organizat pe baza cÎştiguli,i personal nu prinsese Încă rădăcini. Al doilea: o lume econo­mită separată, autonoml1 nu izbutise încă să se desprindă de contextul ei social. Lumea indeletnicirilor practice apare încli inextricabil împletită cu lumea vietii politice, sociale şi religi­oase. Înainte ca cele două lumi să se separe nu vom întîlni nicăieri ceva care �1i semene cît de cît cu ritmul şi aspectul vietii moderne. 'Iar pentru a se ajunge la această separare, a fost nevoie de o luptă lungă şi acerjJli.

Azi poate să ne mire că ideea de cîştig este una relativ mo�em!l.; ne-am format astfel înCÎt credem că omul e o fiinţă

25

eminamente achizitivii şi cii, llisat în voia sa, el se va compor'" ta ca un om de afaceri care se respectli. Ni se spune întruna că mobilul profitului e la fel de vechi ca omul însuşi.

Dar nu este aşa. Mobilul profitului e de aceeaşi vîrstă cu "omul modem". Încă şi astăzi ideea cîştigului de dragul cîştigului rlimîne străină unei mari păili din populatia globu­lui, iar în decursul celei mai mari părti a istoriei cunoscute nouă ea a fost incontestabil absentă. Sir William Petty,' un straniu personaj din secolul al XVII-lea (a fost în cursul vietii, rînd' pe rînd, băiat de serviciu pe o corabie, negustor ambulant, fabricant de stofe, medic, profesor de muzică şi fondator al unei şcoli botezate Political Arithmetic�) a susti­nut cli atunci cînd salariile sînt bune, mîna de lucru este "ane­voie de găsit, într-atît sînt p'uşi muncitorii numai pe mîncat. mai bine zis pe băut" .. şi" trebu�e spus că aprecierea lui Sir 'William nu-i doar o expresie a prejudecl1tilor burgheze din vremea sa. El consţata un ·fapt ce poate fi gbservat încă şi ·astăzi la·popoarele neindustrializate: o fortă de muncă ndns­truită, nedeprinsă cu munca salariatl\, care nu se simte la largul său în viata de fabrică şi nu s-a format în ideea unui

. .

standard de vială în continuă creştere nu va reactiona la ma-jorarea salariilor muncind mai tenace, ci învoi�du-se mai des de la serviciu. Ideea de cîştig, idea că orice persoană care munceşte nu numai că are dreptul, dar chiar trebuie să năzu­iască întruna să-şi amelioreze situaHa materialli, este o idee ce fusese total străină marii mase a pllturilor inferioare şi mi} locii din culturiIe-egipteană, greacă, romană şi medievală. iar pe vremea Renaşterii abia începea sll se înfiripe ici şi colo; ea este îndeobşte absentă din majoritatea civilizatiilor orientale'. Ca o caraCteristidi generală a societălii, ea este la fel de recentl1 ca inventarea tiparului.

Nu numai ideea cîştigului este departe. de a fi universală cum ne închipuim noi uneori; sanqiunea socială datli cîş­tigului este un fenomen încă şi mai recent şi' mai putin răs­pîndit. În Evul Mediu, Biserica nu admitea ca un creştin să fie negustor, iar în spatele acestui precept stătea ideea că ne­gustorii sînt un ferment ce tulburl1 societatea. Pe timpul lui

26

Shakespeare tinta unnăritli în Yiat� <;te către omul de rînd, în fapt de toa'lllumea cu excePtia nobilimii, nu era ameliorarea conditiei sale, ci mentinerea ei. Şi stdmoşilor noştri, Părinli­lor Pelerini*, ideea de cîştig ca un scop tolerabil - ba chiar folositor în viată -le-ar fi apărut ca venind de la Necuratu.l.

Bogăţia a existat, de bună seamă, de cînq lumea, iar H\comia e cel P!ltin la fel de veche ca legendele biblice. Dar cît� deosebire între invidia inspirat!!. de bogătia unui ,mă­nunchi de personaje atotputernice şi o competitie geDerală pentru bogăţie prezentă în în.treaga societate. Negustori cu gustul aventurii au existat Încă de pe vremea navigatorilor fenicieni, iar apoi îi întîlnim pe tot parcursul istoriei, printre spţCulatorii din vechea Romă, prin.tre negustorii veneţieoi, în Liga hanseaiică şi printre marii călători portughezi şi spanioli în căutarea unui drum spre Indii şi spr� îmbogătirea persona­lă. Dar aventurile unui pumn de oar:neni sînt cu totul altc�va decît spiritul întreprinzător ce anirnă o Întreagă societate.

Să luăm, de exemplu, extraordinara familie Fugger, aceşti mari bancheri germani, din secolul al XVI-lea.' În pen­oada ei de glorie, familia Fugger deţinea mine de aur şi de argint, avea dreptul de a face comert şi chiar dreptul de a bate monedă; fondurile lor blIDeşli depăşeau cu mult averile regilor şi ale împăraţilor ale căror r!!.zboaie (şi cheltuieli domestice) le finantau. Iată Însă că' atunci cînd a murit b1ttrînul Anton Fugger,- cel mai vÎrstnic nepot al său, ,Hans Jacob, a refuzat să preia imperiul bancar motivînd că treburile municipalitălii şi propriile lui afaceri îi dădeau prea rriultă bătaie de cap; fratele său Georg a declarat că preferă să ducă o viaţă tihnită; un al treilea nepot, Christopher, s-a arătat la fel de neinteresat. Nici unul din potentialii moştenitori ai acestei imense averi n-a socotit, pesemne, că administrarea ei merita osteneala de a. i se dedica. ,

. În afară de regi (îi am în vedere pe cei SOlvabili) şi' de unele cazuri răzlele cum a fost cel al familiei Fugger, pionierii

• Puritanii englezi care au colonizat America de Nord În 1620. (l'!. t.)

27

capitalismului' n;.au fost' ţ'iguri marcante.în societate, ci de multe ori nişte proscrişi şi nişte deracines, Ici şi colo cîte un ins întreprinz!ltor ca Saint· Godric de Finchale putea să înceapA prin a căuta, pe lănnul oceanului, lucruri aduse de valuri de J)(!,. codbiile naufragiate şi a devenit negustor vîn­zindu-le, iar după ce ti făcut avere, s-a retras, cl>lcemic, Într-o viată de sihastru. Asemenea oameni erau însa: putini. Cîtă vre­me doffiina ideea că viata pe pămînt nu�i decît un preambul al Viepi Veşnice, spiritul întreprinzătot nu era nici încurajat, nici nu primea spontan stimuli din mediul ambiant. Regii voiau tezaure şi pentru asta se războiau; nobilimea voia pămînt, şi cum nici un gentleman oCare se respecta nu era' dispus să-şi vîndă moşiîle primite de la străbuni, se ajungea şi aici la conflicte şi la ciocniri armate. Dar majoritatea oameni­lor - şerbi� meşteşugari de la sate, ba. chiar şi starostii bres­lelor - voiau doar să fie lăsati în pace să trăiască aşa cum a4 trăit ta}ii lor şi cum aveau să trăiască mai apoi fiii lor.

.A:bsenta ideii de cîştig ca rep€r normal în viata de zi cu zi - idee pe care Biserica o blama neîncetat - a constituit una din deosebirile enorme dintre strania lume a secolelor X;..XVI şi lumea care, cu un secol sau două inaintea lui Adanl Smith, începea să semene cu a noastră. Exista însă o deose­bire şi mai importantă. Ideea de "cîştig" nu se născuse încă. Viata economiCă şi viata socială erau unul şi acelaşi lucru. Munca nu devenise încă un mijloc pentru un scop - scopul fiind banii şi lucrurile ce se puteau cumpăra cu ei. Munca era un scop în sine, implicind" bineînteles, banii şj celelalte bunuri, dar gîndită ca parte componentă a unei traditii, ca un mod natural de viată. Într-un cuvînt, "piata", această inventie sociall nu fusese făcutl1 încă.

Piete au existat încă de la începuturile istoriei. Din tăblitele de la Tell-el�Anlama alUm despr� existenta unui 'comert intens între faraonil egipteni şi regii din Orient în jurul anului 1400 î. Chr.; aur şi care de luptă erau schimbate pentru sclavi şi cai. Dar cu toate că ideea schimbului este cu sigurantă aproape la fel de veche ca omul însuşi, ar fi greşit

.28

..

sli se creadli, ca şi în cazul ideii de cîştig, eli înclinatia pentru afaceri a puştanului american din secolul al Xf(�ea a existat dintotdeauna şi peste tot. AntroPQlogii ne furnizează exemple, uneori amuzante, care arată cli lucrurile nu stau aşa. Bunăoară, la triburile maori din Noua Zeelandă nu poţi să întrebi cîte alimente primeşti în schimbul unui cîrlig de undiţă pentru pesc�it scrumbii, fiindcl1 un asemenea schimb nu se face nidodatlf şi întrebarea ar fi ,socotită ridicolă. Dimpotrivă În anumite comuniUlti africane este cît se poate de ' legitim să întrebi cîti bol cos,tă o femeie - un schimb care nouă ni se pare la fel de abSurd cum li se pare maorilor cel cu alimentele şi cîrligele de pescuit (deşi acolo unde mai există dota miresei , pdipaştia dintre noi şi africani nu mai apare chiar atît de adincl1).

Pieţele, însă, fie cli e vorba de scrumburi Între triburi de primitivi, unde obiectel� sînt puse alandala pe jos, sau de pitoreştile iarmaroace ale Evului Mediu, nu sînt totuna cu sis­temul de piaţă, Pentru că acesta din urmă nu este doar un mijloc de a face' schimb de bunuri; el este un mecallism de sus/mere şi perpetuare a unei întregi societ/11i.

Dar omul medieval era departe de a întelege acest meca­nism. Am văzut deja cli preocuparea stltruitoare pentru cîştig era destui de aspru condamnată. Ideea mai largă că o compe­titie generalizată pentru cîştig s-ar putea dovedi a fi, în reali-' tate, liantul unei comunitliţi ar fi fost socotită pe atUnci aproape o smintealli.

Această cecitate este explicabilă. Evu,l Mediu, Renaşte­rea, Reforma - în fond, lumea întreagă pînă în secoh,ll al XVI-lea sau al XVII-lea - nu-şi putea reprezenta sistemul de piaţă, pentru simplul motiv că Pămîntul, Munca şi Capita­lul - f-actorii de, bază ai producţiei, a căror repartHie se reali­zead prin sistemul pietei - nu existau încă. Pămîntul, munca şi capitalul în sensul de sol, fiinte omeneşti şi unelte coexistă, bineînteles, cu societate,a însăşi. Însă ideea de

_pămînt abstract sau de muncă abstractă nu-i vine omului în minte în chip nemijlocit, aşa cum nu-i vin în' minte ideile de energie sau de materie abstractă. Pămîntul, munca şi capitalul,

29

ca .. agenti'l ai productiei, ca entităţi impersonale, dezumani­zate, sînt idei, la fel de mOderne ca şi calculul diferenpal. De altminteri, �9i nu sînt mult mai vechi decît acesta. ,

Luati, bunăo�ă, pămîntul. Nici chiar în s�olele al XIV -lea sau al XV -le� nu exista plUnîilt în sensul de proprietate liber varidabilă sau producătoare ele rentă. Existau, desigur, păinîn­turi - domenii , feude şi principate - dar acestea nu erau nicidecum nişte bWlUri imobiliare susceptibile de a fi vfndute sau cumpărate cînd se oferea prilejul potrivit. Asemenea pămînturi' formau miezul vietii sociale,. pe ele se clădeau prestigiul şi rangul în societate, ele constituiau temelia orga­nizării militare, judecătoreşti şi administrative a societl1tii . Deşi plUnîntul putea fi vîndut în anumite conditii (nu tocmai simple!), el nu era îri general de vinzare. Unui nobil feudal" de vază nu i-ar fi dat prin gînd sl1-şi vîndă. domeniile, întocmai cum,azi guvernatorului din Coonecticut nu i-ar da prin gînd să vîndă niscai comitate guvernatorului din Rhode Island.

La fel stăteau lucrurile şi cu forta de muncă. Cînd vorbim astăzi de piata fortei de muncă ne gîndim la imensa masă , a solicitărilor d e slujbe în care inp.ivizii îşi oferă serviciile celor dispuşi să plătească mai bine. În lumea precapitalistă o aseme­nea retea pur şi simplu nu exist!l. Munca o făcea o lume pes­trită de şerbi, ucenici şi zilieri, dar cea mai mare pa:ne a acestei munci nu apărea niciodatii pe piată spre a fi vîndut"ă sau cumpărată� La. sate tăranii erau legati de moşia nobilului; ei îşi măcinau grîul la moara lui şi îşi coceau pîinea în cuptorul lui , îi lucrau pămînturile şi luptau sub steagul lui în vreme de război, dar rareori sau niciodată nu erau plătiţi pentru aceste prestatii : era vorba de obligaţiile lor de şerbi, nu de "munca:' unui individ liber să intre în rapOrturi contractuale. La oraş ucenicul intra" în slujbă la un meseriaş� durata uceniciei, numărul colegilor. leafa pe care o primea, orarul şi chiar metodele de muncă erau reglementate de o breaslă. Nu prea exista tocmeală între �tăpîn şi slugă, exceptînd grevele spora­dice la care se ajungea cînd conditiile deveneau de nesupor­tat. De o piată a'muncii se poate vorbi aci la fel de putin ca şi în cazul intemilor dintr-un spital.

30

Luati, în fine, capitalul. Capital în sensul de avutie privată a existat, neîndoielnic, şi în lumea precapi.talistă. Dar, deşi fonduri existau, lipsea îmboldul de. a le da o folosintă nouă şi agresivă. În locul riscului şi al schimbării, deviza era "siguranta mai presus de toate!". Tehnica de productie prefe­rată nu ' era procesul cel mai scurt şi cel mai eficient, ci cel ' mai lung şi cu cel 'mai .mare volum de muncă. Rechima era interzisă, iar ideea că un meşter breslaş ar putea confectiona un produs mai. bun decît col�gii săi ar fi fost privită ca neloială. În Anglia s.ecolului al XVI-lea, cînd hidra productiei de mflsă şi'-a itit pentru prima dată capul hidos, breslele au înaintat un protest regelui. Drept urmare, atelierul-minune care cuprindea două sute de r�boaie de tesut şi un personal de serviciu În rîndurile căruia figurau măcelari şi brulari Îngrijind de hrana fortei de muncă, a fost scos de Majestatea Sa în afara ICgii: o asemenea ,eficienlă şi concentrare de bogăţie 'putea să creeze un precedent nedorit:

Aşadar, dacă lumea medievală nu putea să conceapă sistemul -de piată, ratiunea suficientă a faptului era că ea nu concepuse încă elementele abstracle ale productiei înseşi. Lipsindu-i pămîntul, munca şi capitalul, Evul Mediu era lipsit şi de piaţă; şi lipsind piata (În pofida pitoreştilor tîrguri locale şi iarmaroace ambulante) , societatea se alinia cutumei şi traditiei. Stăpînii dădeau ordine �i în functie de ele productia creştea sau scădea. Acolo unde nu se dădeau. ordjne, viata mergea î.nainte pe fligaşul familiar. Dacă Adam Smilh ar fi trăit înainte de 1400, n-ar fi, simlit nevoia de a elabora o teorie a vietii economice. Pentru 'a întelege care era liantul so­cietătii medievale, nu trebuia dezlegat nici un fel de mister, iar pentru a descoperi ord.inea' şi coerenta nl.l trebuia străpuns nici un fel de văI. Etică şi politică - asta da; existau o mulţime de lucruri care se cereau explicate şi rationalizate în raporturile dintre mica nobilime şi marea nobilime, sau dintre aceasta din urmă şi rege, iar conflictul ,dintre dogmele biseri­'cii şi tendintele incorigibile ale clasei negustoreşti oferea şi el un bogat material de reflectie. În schimb, probleme de econo­mie politică nu se, puneau. Cine s-ar fi apucat să caute legi

3 1

abstracte ale cererii şi ofertei, ale costuiui şi ale valorii, cînd explicatia lumii se_ afla, �a într-o carte deschisă, în legile do­meniului feudaJ, Î!1 cele ale Bisericii şi în obiceiurile din moşi-strAmo§.i? Adam Smith ar fi putut în acele epoci să ţie un ilustru fiJo�of moral, dar n-ar fi putut nicicum si fie ·un mllfe econotÎiist: pe atunci, un economist n-ar fi avut cu ce să se ocupe.

Situatia asta a durat mai multe secole -'.pînă cînd în sţîrşit această mare lume autarhic·ă şi autorepetitivă a enipt, dîfld naştere iureşului şi agitatiei generale din secolul al XVlII-Iea. Poate că "erupt" e un cuvînt prea dramatic, dat fiind faptul că s�himbarea avea .sli se petreacă în decu-rs de secole şi nu printr-un spasm unic şi vIolent. Dar, deşi a durat mult, ea n-a �VUl caracterul unej evolutii line, ci a însemnat ·o convulsie orgar:tid a societătii, o revolutie.

Bunăoar�, pentru ca pămîntul să fie comercializat -ceea ce însemna convertirea ierarhiei relatiilor sociale într-o multitudine de parcele vacante şi de amplasamente avanta­joase - a trebuit să fie smuls din rMlkini un întreg ·mod de via\ă statornicit. cel al societAtii feudale. Pentru a transforma în "muncitori" pe .şerbii şi ucenicii pînă atuilci ocrotiti de stăpîn � chiar dacă sub învelişul acestui patemalism se ascundea o exploatare brutalii - trebuia să ia fiintă o clasă de oameni debusolati şi înfricoşati , numită proletariat. A face din meseriaşii incorporati în bresle capitalişti echivala c� a deprinde nişte animale domestice cu legile junglei.

Astfel de prefaceri nu . erau posibile fără zbucium. Nimeni nu dorea această mercantilizare a vietiL Ot de înver­şunată a fost rezistenta pe care ea a întîmpinat-o ne vom putea da seama flkînd o ultimă incursiune .În trecut spre a ve­dea pe viu cum a arătat a�eastă revolutie economică.

RevenIm, aşadar. în Franta, în anul 1 966. Capitaliştii din epocă se con�runtă cu o sfidare răscoli.;.'

toare pe care a adus-o inevitabil �u sine lărgirea mecanismului pie�i: schim�a.

32

S-a iscat intrebarea dacă unui meşter breslaş din industria textilă i se poate pennite să Încerce o inovatie în productia sa. iaHt, verdictul: "Dacă un lesător intenlionează, să facă un postav după propria lui inventie, este obligat să, obtină mai întîi pennisiunea de la judecătorii oraşului de a folosi numă­rul de fire şi lungimea pe care le doreşte, după ce chestiunea va fi fost examinată de cei mai virstnici negutători şi de patru dintre cei mai vîrstnici tesători din breaslă". E lesne să ne închipuim cî� de multe sugestii de schimbare vor fi fost tole­rate În această situatie.

La scun timp după ce chestiunea postavurilor a fost re­zolvată, 'a sărit În sus ofensatA- breasla năsturarilor, din pricina unui lucru nemaiauzit: croitorii se apucaseră să facă nasturi de piele! Guvernul, indignat de această inovatie care punea În pericol o industrie bine t',şezată, aplică o amendă croitorilor în cauză. Dar păzitorii breslei năsturarilor nu s-au mulţumit cu atît. Ei au cerut să li se dea dreptul de a ptlrc�eziţiona casele şi şifonierele oamenilor, de a-i amenda şi chiar de a-i aresta în stradă pe cei care punau astfel de lucruri subversive.

Această spaimă de schimbare şi de inovatie n\.l repre­zţnta, de altfel, doar rezistenţa comică a CÎtorva negustori înfricoşa�. Capitalul luptă cu loatll seriozitatea împotriva schim­bllrii şi vegheazli cu străşnicie. În Anglia. cu cîtiva ani mai înainte, un brevet revolutionar pentru o maşină de tricotat nu numai că fusese respins, dar Consiliul de coroan� ordonase ca nefasta ,născocire să fie nimicită. În Franta impOnul de stambă imprimată începuse de la o vreme să submineze industria textillL I s-a pus capăt prin mlisuri ce au costat viata a, 1 6 000 de oameni ! Numai la Valence, într-un rînd. 77 de persoane au fost condamnate la spînzurătoare, 58 la tragere pe roată, 63 1 au ajuns la galere, un singur norocos fiind. elibe­rat, toate pentru crima de a fi avut de-a face cu stamba impri­mată. Capitalul nu este însă singurul factor al productiei care se zbate din răsputeri să stăvilească primejdia sistemului de piată. Cu forta de muncă se întîmplă lucruri şi mai năucitoare. ,

Să ne întoarcem pentru o 'clipli în Anglia.

33

L Sîntem la sfillitul secolului al XVI-lea, marea epocll a expansiunii şi aventurii " engleze. Regina Elisabeta face o clUlltorie triu�falll prin regat. Revine însli în capitalll cloco­tind de indignare: "Ţara e plin! de sllrlintoci !" Este o obser­vatie stranie", pentru cli doar cu o sută de ani în unnli satele erau fonnate în mare parte din proprietari care-şi lucrau propriul lor plimînt, djn acei yeomani, .fala Angliei, cea mai mare masli de cetliteni independenti, liberi şi prosperi din lume. Iar acum "Ţara e pIinii de sllrlintOci !" Ce se intîmplaie Între timp?

Avusese loc o enonnă mişcare de expropriere - mai bine zis începuse o asemenea mişcare, pentru eli valul cel mare unna abia să vinll. Lîna devenise o marfii noult şi adu­clltoare de cîştig, iar pentru obtinerea ei cresclitorii de oi "aveau nevoie de păşuni. Plişunile erau create prin împrejmui­rea pllmînturilor" comunale; puzderia de propriet11ti mici şi rhlete (flrll garduri Între ele, demarcate doar prin cîte un copac sau piatr� ki şi colo), ca şi pămînturile comunale pe care toatlr lumea putea sll pas�ll vitel� sau de pe car� putea sl1 extrag11 turb11, sînt declarate deodată toate proprietate a nobi­.Jului, sătenii nemaiavînd dreptuf sl1 le folosească. Unde odinioară fusese un fel de proprietate în devlUrnăşÎe, acum era proprietal� privatli. Unde fuseserli yeomani, acuh} erau oi. Un anume John Hales scria în 1549: " . . . unde mai înainte vreme îşi duceau traiul XL de creştini, acu îi unul singur şi cu oile lui . . . Aste oi pricina îs a toate plitimirile din zîoa de azi , căci alungat-au din saJe lucrul plimîntului de unde se sco­teau a1datli bunlitliti de tot felul, pe cît11 vreme acum nimic 'alta nu vezi decÎl oi şi iar oi".

Este aproape cu neputint11 să ne imaginlim azi amploarea şi efectele procesului de "împrejmuire". Înc11 de pe la mijlocul veacului al XVI-lea au izbucrut rllscoale împotriva lui; în una din ele au fost ucişi 3 500 de oameni. La mijlocul secolului al XVIII-lea, procesul era Înc11 în toi; abia către mijlQcul secolu­lui ulllllitor avea sli-şi încheie teribilul său curs istoric. Astfel, în 1 820, la aproape cincizeci de ani de la Revolutia american� ducesa de Sutherland deposeda 15 000 de proprietari rurali de

34

794 000 acri de pămînt, înlocuindu-i cu 1 3 1 000 de oi, iar în chip de despligubire d!1dea familiilor evacuate în medie cîte doi acri de pămînt la marginile domeniului.

Meritli sli dăm atentie însă nu doar acestei acaparliri masive a plimîntului. Adevlirata tragedie este ceea ce s-a întîmplat cu lliranul. Luîndu-i-se dreptul de a şe folQsi de pă­mîntul comunal, el nu mai putea să se menVnă ca "fermier"

Şi cum nu existau încă fabrici, nu putea ----:- chiar de-ar fi vrut - sli. se metamorfozeze în" muncitor industrial. Aşa se face că a devenit cea m/,li năpăstuită dintre toate clasele sociale, a devenit proletar agricol, iar unde nu se găsea de lucru în agri­cultură, ceJ]etor, cîteodată tîlhar, iar de cele mai multe ori· simplu pau Per. Înfricoşat de alarmanta creştere a pauperismu­lui în tarli, parlamentul englez a încercat să facă fală proble­mei localizînd-o. I-a legat pe pauperi de parohiile în care se gliseau şi de la care primeau o brumă de ajutor, iar cei gllsiti vagabondind erau bl1tuli cu biciul. Însemnati cu fierul roşu sau mutilati. Un cleric din vremea luI 'Adam Smith descria Brit exageritri patetice drept "case ale groazei'� atelierele pa­rohiale destinate ceior săracL Lucrul cel mai rllu era însll că tocmai mlisurile luate de tarll pentru a se apllra de pauperi -legarea acestora de parohiile locale, unde puteau fi tinuti în viatli cu o 'alocatie mizerii - împiedicau singura rezolvare posibilă a problemei. Nu că păturile conducătoare din Anglia ar fi Jost neomenoase şi cu totul nesimtitoare la suferintele celor multi. Mai degrabl1 ele erau incapabile sit înteleagll c,it forta de mund trebuia sll se mişte liber, să fie mobilă. sll fie litsată sli lucreze acolo Unde era nevpie conform dictatelor pietei. Pretutindeni comercializarea muncii, ca şi cea a capi­

(taI ului era greşit înteleasă, inspira teamă şi era respinsă. Sistemul de piaţă cu componentele sale esenliale -

pămîntul, munca şi capitalul,- s-a nl1scut, aşadar, în chinuri , chinuri care au început în secolul aI XIlI-lea şi au durat pînl1 cAtre mijlocul secolului al XIX-lea. Niciodatl1 o revolutie n-a fost mai pUlin înleleasll, mai putin agreată şi mai putin plAnuitA. Dar marile forte care generau sistemul de piatit nu mai' puteau fi stAvilite. Ele erodau în mod insiwos crusta

35

cutumelor statornicite! .şî sBrîmau opreliştile traditiei. Cu toat� zarva stirnitll <ie n!sturari, nasturii de piele aveau s� biruie. În ciuda interventiei Consiliuiui de coroan11, maşina de tricotat va deveni atît de valoroasll încît dupll vreo şaptezeci de ani acelaşlConsiliu de coroan� va interzice exponarea ei. În ciuda strivirilor pe roat�, comertul cu stamb!1 a crescut impetuos. În pofida rezistentei înCJîrjite opuse de vechea gardll, din domeniile de odinioar� a luat naştere p�mîntul co­mercializabil, iar în pofida protestelor vehemente ale patroni­lor şi deopotrivll al� angajatilor. din rîndul ucenicilor şomeri şi al·tllranilor deposedati s-a plllmlldit forta de muncll salariatll.

Marea cllrutll a societăpi, care se mişcase aHta vreme pe tlgaşul lent al traditiei, s-a trezit acum propulsată de un motor cu combustie intemll. Pistonul neobosit al tranzactiilor şi al goanei dup� cîştig devenise o noull şi neaşteptat de puternică fOT\ll motrice.

Oare ce forte au fost atît de puternice încît au izbutit sl1 stlrîme o lume aşezatll şi tihnită -şi sll pun11 în loc o societate noull şi nedorită?

N-a fost o cauzll unică şi determinantll. Noul mod de viatll s-a Înfiripat În sînul celui vechi . ca fluturele în crisalidă; cînd a devenit suficient de puternic, el a stlrîmat vechea struc­tur11. Revolutia economică nu s-a săvîrşit prin evenimehte mari, prin aventuri neasemuite, p'rin legi speciale sau· prin actiunea ,unor personalitllti puternice. Ea a fost un proces de creştere llluntrică.

Un prim factor a fost ' închegarea treptatli În Europa a entitliJilor poliJice nalionaJe. Sub loviturile războaielor tărăneşti şi ale cuceririlor regale, izolarea caracteristică feu­dalismului timpuriu a cedat locul monarhiilor centralizate. Iar o datll cu monarhiile s-a afim1at treptat spiritul national; acesta a însemnl!,t. la 'rîndul s�u. patronajul regal al anumitor industrii favorizate, cum au fost în, Franta marile .ateliere de tapi serie. şi dezvoltarea de oştiri şi armade cu industriile care le asigurau aprovizionarea şi echiparea. Puzderia înspmmîn­tătaare de dispozitii şi regulamente ce",l sîcîiseră pe Andreas'

Ryff şi pe alti negustori �bulanti din secolul al XVI-lea au cedat locul unor legislatii nationale, unitl1tilor de m�url co· mune şi unor monede mai mult sau mai putin standardizate.

Un aspect al schimMrii politice care revolutiofia Europa l-a constituit incurajarea aventurilor şi explor!1rilor în zone indeplrtate ale lumii. în secolul al XIII-lea fratii Polo au făclit ca simpli negustori cutez!1toarea lor clU!1torie în tara marelui Han; În seColul al XV -lea, .sub auspiciile reginei Isabela, a PO�L Columb in cl1Iltoria sa pe mare, crezind că merge tot îmr·acolo. Această trecere de la explorarţ'!. pe cont propriu la una cu caracter na[jonal nicea partc din- tranzitia mai generală de la vjata izolată la viata natională. 'Iar marile aventuri nationale ale marinarilor-capitatişti englezi, spanioli şi portughezi au adus în Europa uriaşe cantităti de' aur precum şi dorinta de a-l poseda. "Cine are aur - zicea Cristofor Columb - poate să facl1 şi sl1 obtinl tot ce-i place pe lumea asta şi' în cele din,urmă să-I folosească pentru a trimite sunetele în rai". Opinia lui Columb era cea a unei epoci şi ea a grlbit iyirea unei societlp orientate spre cîştig şi aventurl1 şi animate de goana după b�. În treacăt fie spus, comorile Orientului erau cu adevl1rat fabuloase. Cu partea ce i-a revenit ca actionar care a finantat cllătoria lui -Sir Francis Drake cu Golden Hynd, re­gina Elisabeta a Pl,ltut să achite toate datoriile externe ale Angliei,' sl1 echilibreze bugetul {!irii şi să investeascâ peste mm o suml care, cu dobinda compusll respectivă. ar egala in­treaga avuţie din străinătate a Mani Britar�ii din 1930!

Un al doilea mare curent de schimbare l-a reprezentat declinui treptat al spiritului religios sub impactul ideilor scep­tice, iscoditoare şi umaniste' ale Renaşterii italiene� Interesul �ntru Prezent îl inll1tura treptat pe cel pentru Viitor şi pe mă­sură ce viata pămîntească devenea mai importantl. cîşti�a teren şi ideea de bun�tare materială şi de confort cotidian. In spatele schimbărilor survenite in ce priveşte toleranta religi­oasl1 stltea afirmarea Protestamismului, care a stimulat o atitudine noul1 fată de muncă şi fat� de bogătie. Biserica de la Roma nu i-a privit niciodată cu ochi prea buni pe negustori, ,n-a pregetat să califice cămătma drept u� păcat. Acum, însă, cînd

"

37

negustorul acesta dobindea pe zi ce trece o importantl1 tot mai mare in societate, cind incetase sl mai fie un simplu acceSo­riu 'util, devenind parte integrantă a unui nou tip de Iunie, se impunea' o reevaluare a funcpei sale. Liderii protestanti au pregl1tit drumul spre o amalgamare .a vietii spirituale cu cea temporall1. Departe de a 1l1uda sl1rl1cia şi contemplalia spiri­tuall1 ca separate de viata pl1rnînt�ascl1. ei predicau cl1 era un semn de cucernicie sl1-li pui în valoare darurile hl1rl1zite de Dwnnezeu în îndeletnicirile curente ale viepi. Spiritul achizitiv deveni o virtute recunoscutl1 - nu de-a dreptul pentru propria desflitare, ci întru sll1virea Celui Atotputernic., De aci nu mai rl1mînea de făcut decît un pas pînl1 la identificarea bogAtiei cu,pelfectiunea sPiritualA. şi a oamenilor bogati cu cei înzestrap cu harul divin.

a istorioarA popularl1 din secolul al XII-lea vorbeşte despre un cAmAtar strivit de o statuie elizutA peste el în clipa cînd intra în biserieli pentru c�nunie. S-a constatat, cicli. dupl1 aceea cl1 statuia era a unui alt c!lml1tar, o dovadl1 în plus a mîniei lui Dumnezeu fatA de .cei ce mînuiesc banul . Chiar şi la mijlocul veacului al XVII:lea, dupA cum ne' amintim, bietul Robert Keayne a avut de pătimit din partea autoritl1tilor reli­gioase pvritane pentru îndeletnicirile sale mercantile. Într-o asemenea atmosferă ostilA expansiunea sistemului de piatA întîmpina diflcultAp. Aşa se face eli acceptarea treptatA de cAtre liderii spirituali a ideii cli piata e un lucru inofensiv, ba chiar benefic, a jucat un rol esenpal în deplina afirmare a sistemului.

Un al treilua curent de profunzime l-au constituit schimbifrile materiale care au f]fcut în cele din urmiI posibil sistembJ pielei. Ne-am obişnuit 'sA ne închipuim Evul Mediu ca pe Q perioadă de stagnare şi de 'absentA a progresului . Totuşi, într-un rl1stimp de cinci sute de ani epOca feudall1 a creat o mie de oraşe (o pelformantli rerttarcabilA!), le-a legat între ele prin drumuri rudimentare dar practicabile şi a hrănit populatia lor cu alimente aduse de la sate. Astfel oamenii s-au deprinS cu banii, cu piata, cu un mod ae viată în care cum­plirarea şi vînzarea sînt lucruri familiare. �e mlisurli ce se producea aceastl1 schimbare, puterea încePea in chip firesc sli

38

trcacll În mîinile celor priceputi în mînuirea banilor - negus­torii -, În detriI}le�tul nobilîmii, c�reia aceast� pricepere ii lipsea.

Progresul nu se rezuma la această orientare lentă spre sistemul monetar. A avut loc şi un progres tehnic într-un sector de mare importantă. Revolutia comercială nu putea să debuteze înainte de a se fi dezvoltat o contabilitate ratională: venetienii foloseau inel din secolul al XII-lea o contabilillţte sofisticatl, dar negustorii din Europa erau în privinta asta la 'fel de ignoranti ca nişte şcolari. A trebuit să treacll destul timp pînă să fie larg recunoscută necesitatea contabilitlltii; abia în secolul al XVII-lea s-a statornicit ca o practică stan­dard contabilitatea În partidă dublă. Or, Înainte de a avea această. contabilitate ra,ională, nu se puteau efectua cu succes operatii comerciale de anvergurl1.

Probabil că cea mai important! dintre toate a fost, prin

profunzimea efectelor ei , amplificarea curiozitătii ştiintifice., Deşi explozia spectaculoasl1 din domeniul tehnologiei avea să se producă abia în timpul lui Adam Smith, Revolutia indus­trială n-ar fi putut să aibă loc dacă terenul fi-ar fi fost pregătit de o suită de descoperiri fundamentale cu caracter subindus­tJ;ial. În epoca precapitalistă au ap'ărut tiparul, manufactura de hîrtie, moara de vînt, 'ceasomicul mecanic , reprezentarea cartograficli şi o multime de alte inventii. ÎnSăşi ideea de in­ventie a prins rădăciru; pentru prima dată experimentare!! şi i�ovatia erau 'receptate favorabil .

Nici unul din aceste curente luat în parte n-ar fi putut prin el însuşi să bwverseze întreaga societate. Şi' dealttninteri, multe dintre ele ar fi putut să fie în egală măsură efecte şi cauze ale uno( mari convulsii în organizarea socială. Istoria nu face cotituri bruşte şi toată această răsturnare de anvergură s-a întins pe o perioadă lungă. Simptome ale economiei de piată se iveau alături de modurile de viatl1 traditionale, iar vestigii ale trecutului s-au păstrat încă multă vreme şi după ce piata practic triumfase ca principiu diriguitor al organizării economice. Astfel, în Franta� breslele şi privilegile feudale n-au

39

fost definitiv 'desfiintate decit în 1790, iar Statutul mese­rlaşilor, care reglementa activitatea bre�lelor în Anglip., 'Il-a fost abolit decît în 1 8 1 3.

Totuşi, pe la 1700, cu douăzeci şi trei de ani înainte de a se naşte Adam Smith, lumea care il adusese în fata judecli­torului pe Robert Keayne, care interziseSe negustorilor să umble cu pa�hete inestetice, care se preocupase de ,justetea" preţurilor şi tinuse mortiş la privilegiul de a merge pe fligaşul traditiei I era pe cale de disparitie. Societatea începuse să se conformeze unei alte table de principii "evi�ente". latli CÎteva din ele: "

"Orice om e în mod firesc rivnitor de cîştig." ,.Legile nu trebuie să fie potrivnice cîştigului ." "Cercul Comertului are în Centrul sliu cîştigul." O nouă idee prinsese viatli: "omul economic" - umbra

ce însotea fl1ptura care se mişca prin lume după cum îi porun­cea maşina de adunat din capul său. CăI1ile de ştoală aveau să înfltişeze curind oameni ca Robinson Crusoe pe insule pustii organizîndu-şi viata ca şi cînd ar fi fost nişte contabili foarte chibzuiti.

În lumea afacerilor o nouă febră a îmbogătirii şi a speculatiilor' a pus stăpînire pe Europa. În 1 7 1 8 în 'Franta un aventurier scoti an pe nume John Law a lansat o afacere gi­ganticâ cunoscută sub numele de Campania Mississippi, vînzî'nd actiuni pentru o întreprindere ce avea să ia în exploatare muntii de aur din America. Oamenii se bAteau pe aceste actiuni, Se comiteau omoruri , se flkeau averi peste noapte. Un mlirunt slujbaş de la un hotel a cîştigat treizeci de mili­oane de livres. Cînd compania a fost pe punctul de a capota, cu pierderi înspliimîntlitoare pentru investitori, guvernul a încercat sl1 împiedice dezaStrul: a adunat vreo mie de cerşe­tori şi i-a pus sli mlirşll1uiascli pe strbile Parisului, cu lopeti şi tîmlicoape, ca un detaşament de mineri în drum spre Cali­fomia. Pînâ la unnă, fireşte, totul s-a dus de ripll. Dar ce schimbare de'mentalitaie de la capitaliştii timizi din secolul prec.edent la gloata pusi pe îrnbOgătire rapidl îmbulzindu-se

40

pe Rue de Quincampoix; cît de ahtiatA de bani trebuie sA "fi fost toată lwnea asta dacă s-a pUtut 111sa trasl1 pe sfoar� în aşa hal!

Nu încape nici ,o îndoial!, durerile filcerii se sfirşiserA şi sistemul pietei se nl1scuse. De aci înainte supravietuirea so­cietăţii a�ea s! fie rezolvatl1 nu urmînd traditia sau ucazurile, ci prin actiunea liberă a indivizilor preocupati de profit şi între' Care singurele legl1turi erau cele ale pietei. Sistemul va fi numit capitalism. Iar ideea de cîştig aflată la baza lui va prinde rădăcini atît de viguroase, încît oamenii vor sustine în �urînd sus' şi tare ca el este o componentl1 eternA şi ominipre­zentă a naturii umane:

Această idee avea nevoie de o filozofie. S-a spus de atîtea ori despre animalul om eli are drept

principală trllsl1turl1 distinctiv� conştiinţa de sine. Aceasta pare să Însenme eli. dupl1 ce şi-a înjghebat societatea. el nu se multumeşte cu faptul eli ea existl1, ci simte nevoia sl1-şi spunl1 el1 acea sOcietate anume în care el trl1ieşte este cea mai bună dintre societl1tile posibile şi cl1 întocmi rile din sînul'ei reflectl1 la!scara lor mică întocmirea dată de providenll1 ' uniyersului întreg. Aşa se face că fiecare epocl1 îşi produce filozofii, apo­logetii, criticii şi reformatorii ei.

Problemele de care se ,preocupau vechii filozofi sociali I

vizau Însl1 latura politicl1 a vietii sociale şi nu pe cea econo-micl1 . .at timp lumea a fost CÎrmuitl1 de,cuturfil1 şi de autori­(ate, fi'Iozofii nu s-au prea interesat de problema bogl1tiei şi a sărăciei; cel mult luau act de ea cu un suspin de resemnare sau o arătau cu degetul ca pe îneli un semn al deşertăciunii din om. Atîta vreme CÎt, Întocmai ca la albine, unii erau trîntori , prin naştere, nimeni nu-şi bl1tea prea mult, capul sl1 explice de ce sînt atîtia sl1raci printre cei care muncesc;' capri­ciile reginelor erau subiecte infinit mai elevate şi mai incitarite.

"Încl1 de la naştere - scria Aristotel - unii sînt des­tinati sA fie supuşi. iar altii sl1 poruncească", iar această frază exprim! concentrat nu atît dispretul, cît indiferenta cu care vechii filozofi priveau sfera vietii cotidiene. Existenta unui

41

mare număr de o�.eni care munceau era privită ca ceva,de la sine înt�les, iar banii şi piata erau realitAti nu doar inestetice, dar şi prea vulgare pentru a merita atentia unui gentilom sau a unui cAnurar. Ar�na luptei de idei o con�tituiau drepturile suveranilor, wvine sau altminteri, şi marile probleme ale pute­rii temporale şi ale celei spirituale, nu mofturile unor negus­tori ambilioşi. Deşi avuliile personale au avut rolul"lor în viata ollleni,rii, nevoia unei filozofii generale a avutiei nu a fost simtitll înainte ca lupta pentru înavutire sA fi .devenit ge­nerală, ubicull şi înainte de a fi devenit vizibilă importanta ei vitală pentru societate.

Dezgustlltorul spectacol al competitiei încrincenate, oferit de lumea pietei, a putut fi ignorat pinli la o vreme;· apoi s-a tunat şi fulgerat împotriva lui; În cele din urmll însă" cînd larma lui a fost auzită pînă şi În sanctuarele reflectiei filozo­fice, s-a constatat că e cazul să se pună Întrebarea dad1 nu cumva s-ar putea desluşi chiar şi în el semne ale unor structuri dominante. In acest scop, timp de două sute de ani înainte de Adam Smith, filozofii au elabora. o seamă de teorii ale vietii cotidiene:

Cît de stranii sînt însll tiparele în care aceştia au aşezat lumea în încercările-lor de a-i dezvlllui finalitlltile subiacente!

La înc.eput a'tumularea aurului a fost socotită a fi alfa şi omega ticllloasei lupte pentru existentă. Cristofor Columb, Cortez şi Francis Drake nu trebuiau socotiti doar mari aven­turieri în slujba statului, ci şi agenti ai progresului ecoJ1omic. Pentru bullionişti (cum le zicem noi celor cîtorva pamfletan şi eseişti care au scris despre comert) era evident că obiecti­vul natural al eforturilor' economice era puterea natiunii şi că ingredientul cel mai important al acestei puteri era aurul. Ei dezvoltau, aşadar, o filozofie a marilor armade şi expeditii , a bogătiei regale şi a avaritiei nationale şi erau neclintiţi în convingerea că dacă totul merge bine în privinta cllutării de comori, natiunea va prospera negreşit.

Cam prin secolul al XVIII-lea aceastA supralicitare a, rolului aurului începe să pară un pic naiv!. Se afirmă acum noi şcoli de gîndire care pun un tot mai mare accent pe comeIJ

42

ca fiind marea sursli.de vitalitate mltională. Problema fi]ozo­ficli pe care ele şi-o pun nu mai este cea a acaparlirii pietei aurului, ci problema crelirii a tot mai multe ·bogătii prin spriji� nirea Clasei negustoreşti În expansiune pentru a-şi promova obiectivele.

Noua filozofie aduce în actualitate o nbuii problemă socialli: cum să fie men\inută !jărăcia celor sliraci. Era un lucru Îndeobşte admis că dacă săracii n-ar fi săraci, n-ar exista nici o sigurantl1 că vor trudi în mod cinstit fâră a pretinde salarii exorbitante>�Pentru ca societatea sli fie fericitli . . '. , este nece­sar ca cei multi sli fie deopotrlvli ignoranti şi sliraci", scria Bemard Mandeville, cel mai subtil şi mai malitios analist social din secolul al XVIII-lea. Drept care ·autorii mercan­tilişt�, privind la munca ieftinli din agricultura şi industria Angliei, dădeau din cap aprobator.

I Aurul şi comertul n�au fost nicidecum singurele idei prin

care se încerca să se· detecteze o ·oarecare ordine În haosul vietii cotidiene. Mai erau nenumărati pan1fletari, pastori, indivizi excentrici sau alţii bigoti care' construi au fel de, fel de explicatii menite să justifice sau să anatemizeze societatea existentă. Numai "Că nici unu) din modelele propuse nu era cît de cît sati'smclitor.' Unul dintre autori zicea că de bună seamă o natiune nu trebuie să cumpere mai mult dţCît vinde, un altul Însă sustinea cu aceaşi fermitate că, .în mOQ evident, o natiut:Ie 'este În cîştig , dacă primeşte mai- mult ·deCÎt dă în schimb. Unii tineau să convingli că negotul e cel ce îmbogă­ţeşte o naţiune şi îi ridicau în sllivi pe comercianţi; alţii expliCau eli ne�otul nu era decît o excrescentli parazită pe trupul vigu­ros al agricultorului. Ul1!i ziceau eli săracii erau săraci pentru cli' aşa voia Dumnezeu şi d, chiar de n-ar fi aşa, sărăcia lor era o conditie necesară pentru ca natiunea sli fie bogatll:; altii vedeau În slirlkie un flagel social şi refuzau ca ilogicli ideea cli sărăcia ar putea sli creeze boglitie. .

Di':l acest vl1lmăşag de rationali zări contradictorii, un singur lucru reieşea cu claritate: oamenii simteau nevoia de a 'pune cît de cît ordine intelectuală în materialul oferit d� viatli, pentru a putea intelege cu ajutorul ei lumea în care trliiau.

43

Aspra şi deconc�nanta lume economică dobîndea o impor­tantă tot mai mare. Nu-i de mirare, aşadar, că însuşi dr. Samuel Johnson a spus odată că .. nimic nu se cere studiat de filowfi mai mult decît comertul". Într-un cuvînt, veni,se vremea economiştilor.

Di� amintitul vălmăşag a ieşit şi un filowf de mare anvergură. Adam Sinith a publicat a sa Cercetare privind natura şi cauzele avuJiei naJiunilor în 1776, adăugînd astfel acestuI 'an fatidic un al doilea eveniment revolutionar. De o parte a oceanului se n�ştea o" democratie politică; de cealaltă, � analiză economică. Dar în.timp ce nu toată Europa a unnat exemplul politic al Americii, după ce Adam Smith a înfăţişat primul tablou veritabil al societătii moderne, întreaga lume occidentală a devenit lumea lui Adam Smith: viziunea sa a devenit reţetă de ochelari pentru generatii întregi . Adam Smith n-ar fi gîndit niciod�tă despre sine că este un revo­lutionar; în fond, n-a acut decît să explice ceea ce -lui îi apărea foa'rte clar, rezonabil şi conserv!itor. Dar fapt e că a oferit lumii chipul pe care aceasta îl căuta de la o vreme. După re' a apruut A vuJia naJiunilpr, oamenii- au început să vadă lumea din jur cu alti ochi ; să înteleagă în ce mod faptele lor individuale se angrenau în aIisamblul societăţii şi să-şi dea seama dl societatea ca întreg înainta în ritm alert spre o {intă îndepărtată dar clar vizibilă.

III

Minunata lume a lui Adam Smith

Un străin venit sa. viziteze Anglia prin 1 760 ar fi aflat, foarte probabil, despre un anume Adam Smith de la Universitatea din Glasgow. Dac11 nu celebru, dr. Smith era, oricum, un om bine cunoscut; Voltaire auzise de el, David Hurne se numl1ra printre apropiatll sl\i, pînl\ şi din Rusia veneau oameni cul� tÎvati, dornici sl1 asculte discursul sa.u nu prea fluent dar en­tuziast. . Pe lînga. 'recunoaşterea. de care se bucura ca învl1tat şi profesor, dr Smith era cunoscut c a · o personalitate neobiş­nuit�. Se ştia, bunlioarn, eli e foarte distrat: o datli, în' timp ce mergea pe stradl\ împr:eună cu un prieten dezbătînd nişte chestiuni profunde, a dzut într-o groapll., iar altll daţli se zice eli şi-ar ,fi preparat o fierturl!. din pîine şi ·unt, iar după ce a luat o înghiptur11, ar fi declarat cli în viata lui nu a băut un ceai atît de mizerabil. Dar astfel de nlistruşnicii, rpulte fa numlir, nu umbreau cu ni,mic faima inteligentei sale . . Adam Smith se numa.ra printre filozofii de frunte ai epocii sale.

La Glasgow, Adam Smith linea prelegeri de Filozofie morală, denumire ce acoperea pe atunci o gamă de probleme mult mai larga. decît în zilele noastre. Filozofia moral li cuprindea Teologia natural�, Etica, Jurisprudenta şi Economia politic11, mergînd, dupa. cum se vede, de Ia cele mai sublime impulsuri ale omului dtre ordine şi armonie p�n11 la acti­vitlitile sale ceva mai putin ordonate şi armonioase din sfera mai prozaie11 şi mai dur11 a afacerilor şi escrocheriilor.

Teologia naturala. - c11utarea finalitlipi în încîlceala cos­mosului - a fost un obiect al aspirapei umane spre raponali�are

4'i

din cele mai vechi timpuri; vizitatorul nostru s-ar fi simtit �e bunll seamll la largul său ascultînd· expo�eurile lui Smith despre legile naturale ce stau în spatele haosului aparent din uni­vers. and însll acesta ajungea la cellltaIt capllt al. spectrulului - la cllut.area unei mllrete arhitecturi ascunse pasllmite în în­cîlceala vietii cotidiene - cllllltorui nostru putea foarte bine sll aibll sentimentul că ilustrul profesor mergea prea departe cu .interpretarea filozoficll.

Căci dacll scena socială engled din a doua parte a seco­lului al XVIII-It!a sugera ceva, atunci în mod absolut sigur nu sugera'vreo ordine ratională sau vreo finalitate morală. De îndatll ce priveai dincolo de confortul claselor avute, societa­tea se înBtişa ca o bruta111 1uptll pentru existentă în forme dintre cele mai infame. Tot ce puteai vedea dincolo de saloanele londoneze sau de bogatele şi frumoasele moşii din provincie era numai" rapacitate, 'cruzime şi degradare'coexistînd' cu o sumă de obiCeiuri şi de traditii dintre cele mai irationale şi mai aiuritoare rămase din epoci mai îndepărtate şi devenite deja anacronice. Societatea nu semăna nicidecum cu un meca­rlism judicios conceput, unde fiecare parte era angrenan armonios cu ansamblul, ci mai degrabă cu una din acele stranii maşini 'cu aburi construite" de James Watt: neagră, asurzi­toare, ineficientll şi primejdioasă. Ce idee să sustii, aşa cum făcea dr Smith. dl în toate astea există o ordine, o structură şi ·0 finalitate !

'

Sll presupunem, bunăoarll, cll vizitatorul nostru s-ar fi dus să vadll minele &n Comwall. Ar fi vllzut acolo mineri care coborau în puturile negre: iar ajunşi jos, scoteau de la cinglltoare cîte o luminare şi apoi se întindeau să tragă un pui de somn pînll cînd se topea lumînarea. Dupll aceea se apucau sll sape timp de două sau trei ore, pînă la urmlltoarea pauză traditională, care dura CÎt fumatul unei pipe. Jumătate din zi dlldeau cu tîmăcopul, jumătate trîndăveau. Dacll însă călăto­rul nostru s-ar fi dus mai către nord şi s-ar fi încumetat să co­boare în pUlurile de la Durham sau Northumberiand, ar fi vllzut ceva cu totul diferit. Aici lucrau la UQ loc bl1rbati şi femei,

. dezbrăca li pînă la brîu, iar uneori atît de sleiti de puteri încît

46

abja dacll mai semAna� cît de cit cu nişte fiinte omeneşti. Domneau printre ei obiceiuri de-a dreptul slilbatice şi anima­lic�; poftele sexuale erau satisflcute pe loc in cîte o galerie abandonată; la impinsul vagonelilor cu Cărbuni erau folositi copii de şapte sau zece ani , care în lunile de iamă nu vedeau niciodatA Iwnina zilei şi ca�e pentru' truda şi pătimirile lor primeau o nimica toată de la minerii pe care-:-i ajutau; femei gravide erau Înhlimate la vagoneti precum .caii, ba se întîmpla ca unele sli şi nască în bezna sinistrelor hrube.

Qar nu numai în mine viata se înfătişa sub semnul pito­rescului, al traditiei sau al ferocitătii. Şi la tară un călător cu spirit de observatie ar fi întîlnit privelişti la fel de putin apte să sugereze ordine, armonie şi întocmire ralională. În multe părti ale tării pîlcuri de săraci de la sate rătăceau în căutate de lucru. Din podişul Ţării Galilor, Companii ale vechilor bri­toni (cum obişnui au ei să-şi spună) cOQorau în cîmpie la vre­mea secerişului; cîteodată la o ceată întreagă aveau un cal tlrli şa şi tlrli zăbală; alteori mergeau pur şi simplu pe jos. Nu rareori doar, cîte unul din ceată ştia e�glezeşte şi astfel putea să mijlocească între ceată şi proprietării pămînturilor cărora le cerea pennisiuriea 'să ajute la recoltat. Nu-i de mirare că­primeau pe zi numai o monedă de şase- pence.

În sITrşit, dacă drumetul n�stru din străinătate ar fi popo� sit intr-un oraş cu industrie, ar fi întîlnit aici alte privclişti in­teresante, d,ar iarăşi nu de natură să sugereze vreo ordine unui observator neavizat. Ar fi putut bunăoară să se, minuneze de fabrica ridicată in 1 742 de fratii Lombc. Era o clădire imensă pentru acele vremuri , lungă de vreo sută cincizeci de metri şi avînd şase nivele, iar Înăuntru erau maşini alcătuite, după cum nota Daniel Defoe, din .. ,26 , 5 86 de rOli 'şi . 97 746 de pistoane, care scoteau cîte 73 726 yarzi de fir de inătase Ia fiecare invirtire a rotii de apă. care îhvirtire se petrecea de trei ori pe minut". Merita să iei aminte şi la copiii clire suprave­gheau fl1ră întrerupere maşinile timp de douăspre�ece sau paisprezece ore cit dura o tură, gl1tindu-şi mîncarea pe caza­fiele negre ale maşinilor şi donnind cu rîndul în barlici unde. după,c,wm se spunea. patuţile erau totdeauna calde.

47

Unui observator din secolul al XVIII-lea lumea aceasta trebuie sl1-i fi părut stra,nie, crudl1 şi rl1u aşezatl1, întocmai cum ne pare şi noul1, celor de acum. Cu atît mai uimitor era, deci, să afli cl1 ea a putut sl1 încapl1 într-o scheml1 de Filozofie morală propusă de dr Smith .şi că acest om învătat sustinea efectiv c11 izbutise să desluşească 'în ea contururile limpezi ale un�r mari legi rationale care dădeau întregului unitate şi sens.

Ce fel de om a fost acest filozof al ordinii? "Nu mă pot fllli cu nimic altceva în afarli de cărtile mele"

a zis odată despre sine Adam Smith în timp ce arăta cu mîndrie unui prieten comorile din biblioteca sa. De bunii seaml1, n-a fost un .bărbat frumos. Un medalion ni-l înfl1tişeazl1 din profil cu buza de jos ieşită în afară în întîmpinarea uniii lung nas acvilin, nişte ochi mari şi bulbucati şi pleoape dizute. Smith a suferit toată viata de o tulburare nervoasă; capul îi tremura Întruna iar felul său de a vorbi era ciudat şi cam poticnit.

În plus era peste măsurii de distrat. Prin 1780, cînd se apropia de vîrsta de şaizeci de ani, locuitorii Edinburghului asistau cu regularitate la un spectacol amuzant: cel mai ilus­tru cetătean al urbei, Îmbrlicat într-un pardesiu de culoare deschis11, în pantaloni scurti , cu ciorapi de mlitase albă, pantofi cu cataranl11l cu o pălărie de castor cu boruri largi şi cu bastonul în mîn11, mergea pe străzile pavate cu ochii atintiti spre infi­nit şi v9rbind de unul singur. La fiecare doi-trei paşi se oprea ezitînd, cumpănind parcă dacă nu cumva ar trebui să schimbe directia sau eventual sl1 se întoarcă; un prieten Îi caracterizase umbletul drept "vermicular" .

Pe seama faptului eli era foarte distrat se povesteau o multime de. istorioare. O dată a coborît în grădină îmbrăcat doar în halat de casă, dar curînd, cuprins de reverie. a ieşit în stradl1 şi a umblat aşa'vreo cincisprezece mile pînl1 cînd a re­venit cu picioarele pe pămînt. Altl1 dată, în timp ce se plimba prin Edinburgh cu un prieten de vază, o santineHi şi-a proptit l.ancea la piCior în semn de salut. Smith, cl1ruia i se prezentaserli astfel de onoruri în nenumărate prilejuri, fu deodatl1 hipnoti­

zat de salutul soldatului. Răspunse GU bastonul ,sl1u la Mllut iar

apoi, spre uimirea oaspetelui cu care se 'plimba, pomi în unna santinelei, executînd întocmai cu bastonul toate mi§cările fli­cute de aceasta cu lancea. În clipa cînd vraja s-a rupt, Smith' se afla la capătul peronului, cp bastonul în pozitie de atac. Fără să-şi dea cîtuşi de pptin seama că flicuse un lucru ieşit din co­mun, llisă bastonul în jos, după care reluă conversatia cu prie­t�nul din punctul �hde fusese întrerupt�.

Acest profesor distrat se nliscuse în 1 723 în oraşul Kirk­caldy din comitatul Fife, Scotia. Kirkcaldy se mîndrea cu o populatie de 1 500 de sunete; pe vremea cînd se nllştea Smith, unii dintre localnici mai foloseau cuie în chip de bani. Ond avea patru ani, s-a petrecut Ci! el un incident cît se po'ate de curios. A fost răpit de nişte tigani nomazi. Prin sforţările unni unchi de�al situ' (tatăl murise înainte de naşterea lui Adam) tiganilor li s-a luat unna şi , văzîndu-se încoltiti, l-au abandonat pe mi­cutul Adam la marginea drumului. ;,Mă tem că n-ar fi ieşit din el cine ştie ce tigan" spune unul dintre primii săi biografi.

Smith s-a dovedit de mic un şcolar dotat, deşi încă din copiHlrie se lăsa cîteodată ademenit de abstracţii . Fusese pe­semne predestinat carierei didactice, aşa cit la şaptesprezece ani pleacă la Oxford - clUare - şi rămîne acolo şase ani. Pe atunci îns� Oxfordul nu era acea citadelă a ştiintei , care avea să devină mai tîrziu. Majoritatea profesorilor abandonaseră demult orice simulacru de mpncll didactil:c1. Un călător venit din strliinătate povesteşte undeva cît de mult l-a uimit o aez­batere la care a asistat la Oxford în, 1 788. TOţi cei patru parti­cipanti au petrecut timpul ce le fusese repartizat într-o tăcere adîncă, fiind cufundat fiecare în leclUra unui roman de succes apl1rut recent. Cum activitătile didactice constituiau mai curind o exceptie decît o reguţă, Smith şi-a petrecut cei şase ani fliră să audieze prea multe prelegeri şi flir�'multă îndru­m'!re, studiind singur ceea ce socote� de cuviinţă. Şi peste toate astea, cît pe-aci sli fie dat şi afam din universitate fi.indcl1 se glisise în camera sa un exemplar din Tratatul despre natura uman! al lui David Hurne - o lecturl1 nepotrivitl1 chiar şi pentru un student cu veleitliti filozpfice.

49

In 1751 , lui Smith, care nu Împlinise încă 28 de ani, i s-a oferit Catedra de logicA a Universitătii din Glasgow, iar curînd dupl aceea i s-a dat Catedra de Filozofie morală. Spre deosebire de OKford, Glasgow era un centru serios al cu�en­tutui de gîndire ce avea si fie numit Iluminism şcolian şi se mîndrea cu o pleiadă de talente. Dar şi universitatea de aci se deosebea considerabil de conceptul modem de universitate. Pedantii profesori din Glasgow nu prea apreciau stilul oare­cum frivol şi entuziast ·al lui Smith. A fost acuzat că uneori zîmbeşte în timpul slujbelor religioase (cuprins, fără îndoială, de vreo reverie), că intretine o prietenie strînsă cu nesăbuitul Hume, că nu tine orele de duminică consacrate învătăturilor creştine, că a cerut de la Senatus Academicus pennisiune� ca la începutul .leetiilor să nu se mai spună rugăciuni şi că În unele din rugăciunile rostite de el se simtea un iz de ,Jeligie naturală". Toate acestea ne vor aparea, probabil, într-o lumină mai clară dacă vom aminti aici că Francis Hutcheson, unul din profesorii lui Smith însuşi, adusese un suflu nou la Glas­gow prin aceea că refuzase să predea studentilor săi în limba latină!

Reprobarea nu pare să fi fost prea severă, de vreme ce în 1758 Smith ajunge decan. Nu încape îndoiaiă că se simtea foarte bine la Glâsgow. Seara juca ·whist - dacă nu cumva, distrat cum era, se întîmpla să uite -, lua parte la întruniri ale.societătilor savante şi ducea o viată liniştită. Era iubit de studţmli, remarcat pentru· conferintele pe care le tinea - pînă şi BosweU a venit să-I asculte - iar umbletul său ciudat şi mo­dul său de a vorbi ajunseseră sl1 fie imitate de unii în senm de omagiu. În vitrinele librăriilor apăruseră chiar şi mici busturi ale sale. A

Prestigiul nu i-l dădea doar personaljtatea:-sa excentricl1. In 1759 a publicat o carte ce a stîrnit pe loc senzatie. Se inti­tula Teoria sen.,timentelor morale şi l-a catapultat imediat pe Smith fn avanscena filozofiei engleze. Teoria era o cercetare privind originea aprobl1rii şi dez\probării morale. Cum . se face oare că omul, făptu� egoistl, lzbuieşte si emitl judecl1ti morale în care interesul egoist pare a fi înfrînat sau înălţat pe

50

un plan superior? SniitH sus\inea d1 răspunsul rezidil în capa­citatea noastra de a ne aşeza în postura unei teile persoane, a unui observator impartial, ţăcîndu-ne astfel (j părere siropate­tic! despre meritele obiective (ca opuse celor 'egoistţ) ale unui

individ. Cartea şi prob\eme\ţ noica\e în ea au 'susc\\a\ un \atg

interes. În Gennania, das Adam Smitl1 ProbJem deveni un subiect de disCutii favorit. Mai imponant din punctul nostru de vedere este faptul cil tratatul a fost receptat favorabil de un personaj i,nteresant, pe nume Charles Townshend .

Townshend este una dintre acele figuri extraordinare în care pare să abunde' secolul al XVllI-lea. Om -de spirit şi de culturil, Townshend era, cum spune Horace WaJ.pole, "un bilrbat înzestrat cu multe şi mari talente, care ar fi ajuns negreşit cea mai, mare personalitate a vremii sale dacă s-ar fi intimplat să aibă măcar o doză medie de sinceritate, statornicie şi chibzuintă". Inconsecventa sa ajunsese de pomină; ci r.cula pe atunci o glwnil, cum că dI Townshe,nd avea junghiuri într-o parte, dar nu se putea decide în care pane_ 'Iar despre cît era de chibzuit putem trage concluzia din faptul cl Ltocmai el. în calitate· de ministru al finantelor, a precipitat izbucnirea Revqlutiei americane refuzînd, întîi , coloniştilor dreptul de a-şi alege judeclitorii iar apoi punind un impozit mare pe ceaiui american.

În pofida miopiei sale politice, Townshend studia în mod sinCer filozo,fia şi politica, fiind un admirator devotat al lui Adam Smith. Lucru şi mai import'ant, s-a găsit în situatia de a-i' putea face acestuia o ofertă de zile mari. în 1 754 Townshcnd contractase o căsătorie str(Uutită şi profitabilă cu contesa de Dalkeith, văduva ducelui de Buccleuch, şi era în cliutarea unui preceptor pentru fiul sotiei. sale. Educatia unui tfnăr aris­tocrat consta În cea mai mare parte dintr-o călătorie prin Europa unde se putea dobîndi ace1 ra�nament atît de pretuit de ciltre lordul Chesterfield. Dr Adam Smith ar fi un însotitor ideal pentru tînărul duce, se gîndi Townshend, -drept care îi oferi profesorului cinci sute de lire p1l!s cheltuielile plus o pensie viagerl de cinci sute de lire pe an. Oferta _era prea Îmbiefoare

SI

pentru a putea fi refuzată, cu atît mai mult cu cît SmiJ,h nu a depăşit niciodată suma de o sută şaptezeci de lire din ta�ele pe care, în acell vreme, profesorii le incasau direct de la studentii lor. E plăcUt să putem consemna aici că, studentii lui Smith au refuzat ca el să le înapoieze, la plecare; o parte din taxele pUitite";" ziCînd că fuseseră deja mai mult decît recom­pensati·

Preceptorul şi tînărul vlăstar aristocrat luară drumul Frantei fi 1764. Timp de optsprezece luni stătură la Toulouse, unde compania neînchipuit de plicticoasă combinată cu fran­ceza execrabilă a lui Smith făcură ca viata liniştită pe care o dusese la Glasgow să-i pară acum acestuia o adevărată delec­tare. Plecară apoi în sudul Frantei (unde Smith s-a întîlnit cu Voltaire, de care a fost încîntat, şi a respins avansurile amo­rOase ale unei mai-chize), după aceea la Geneva şi în fine la Paris. Pentru a-şi alunga plictisul provincial. Smith începu să lucreze la un tratat de economie politică. materie asupra căreia tinuse preiegeri la Glasgow, purtase numeroase dezba­teri, seara, la Societatea selectă din Edinburgh şi discutase îndelung cu nepreţuitul său prieten David Hume. Cartea avea să se cheme Avu/ia naIiunilor, dar pînă să fie încheiată aveau să mai tread doisprezece ani.

"

La Paris i-a plăcut mai mult. Între timp franceza lui Smith, oribilă desigur, se ameliorase îndeajuns ca să poată discuta pe îndelete cu cel mai ilustru gînditor economic din Franta. Este vorba de Fra��ois Quesnay, medic la curtea lui Ludovic al XV -lea şi medicul personal al d-nei de Pompadour. Quesnay întemeiase şcoala de gîndire economică numită Fiziocrape şi elaborase o schemă a economiei botezatli tableau economique. Tabloul a produs o puternică impresie, fiind caracterizat de Mirabeau-tatăţ drept o inventie ce merită să stea alături de invenţia_scrisului şi de cea a banilor. Numai că fiziocratii sustineau .ăt doar muncitorul agricol produce adevărata avuţie, în timp ce muncitorul indu:;trial şi negusto­rul nu fac decît să-i modifice În chip .. steril" forma. Din acest motiv sistemul lui Quesnay n-avea decît o utilitate limitată pentru politica' practică. E drept că el preco�za o politicA de

52

laissez [aire, în dezacord funciar cu mentalitatea epocii. Dar întrucît considera sectorul industrial,drept o simplă manipulare steriUi, nu izbutea să vadă că munca putea să producă avutie nu doar în agricultură, ci oriunde se efectua.

Una_din marile intuitii ale lui Smith a fost că nu natura ci munca este izvorul "valorii". Întelegerea acestui lucru el o datoral pe semne, faptului ca crescuse într-o tara unde comer­tul prospera şi nu într-un mediu preponderent 'agrar, cum era Fran,a de atunci. Oricare va fi f.ost cauza, Smim nu p�tea să accepte exclusi�ismul agricol al fiziocratilor (discipolii de felul lui Mirabeau ai lui Quesnay întretineau un adevărat cult al acestuia). Smith avea o profundă admiratie personală peritru doctorul francez - dacă Quesnay n-ar fi murit între timp, lui i-ar fi fost dedicată A VUJia naJjunilor -, dar doctrina fizio­crată era funciarmente incompatibilă cu viziunea scotiană a lui Smith.

În 1 766 turneul european al acestuia se încheie brusc. Fratele mai mic al ducelui, care li se alăturase, se îmbolnăvi de friguri şi cu toate că Smith mcu tot ce i-a stat în putintă (a fost chemat în ajutor şi Quesnay) muri în urma unei crize. Tînărul duce se întoarse la' domeniile sale din Dalkeith, iar Smith plecă înVi la Londra, apoi la Kirkcaldy. În duda rugăminplor sHl.ruitoare ale lui Hume, rămase acolo cea mai mare parte din urm�torii zec:e ani , timp În care se încheg� voluminosul tratat. Ce;t' mai mare parte a textului a dictat-o stînd lîngă că­min şi frecîndu-şi nervos fruntea de perete p'înă cînd pomada a 1l1sat o dungâ neagră pe lambfiu . FAcea la râstiml'uri cîte o vizită fostului său pupil la Dalkeith, iar într-un rînd avea să se ducă"la LOndra ca să discute ideile sale cu învălatii vremii . Unul dintre aceştia era dr Samuel Johnson, din al cărui club select Smith flkea parte, deşi îRtîţnirea sa cu ilustrul lexico­graf n-a stat sub auspicii tocmai arnic'ale. Sir Walter Scott ne povesteşte că Johnson, de <;;um l-a zărit pe Smith," l-a- atacat în legătură cu o anumită afirmaţie pe care acesta o flkuse. Smith a.tinut să arate că respectiva afirmatie era corectă. "Şi 10hnson ce-a zis?" întrebară în cor cei de fa111. ,.Eh, a zis în­ciudat, «Minti!»". "Şi dumneata ce i-ai răspuns?". "I-am spus

.53

Eşti uri pui de . . . !"; în asemenea tenneni, aOmt de la Scon, s-au întîlnit şi s-au despărţit cei doi mari mQralişti şi în asta a constat dialogul clasic între doLmari profesori de filozofie.

Smith s-a mai întîlflit şi cu un american fennecător şi inteligent, unul Benjamin F:ranklin, care i-a furnizat o multime de date despre coloniile din America şi a emis o judecată adîncă despre rolul pe care ele s-ar putea să-I joace într-o bună zi. Lui Frank)in i se datorează. fără îndoială, faptul că Smith avea să scrie ceva mai tîrziu despre aceste 'Colpnii că reprezintă o naţiune "care .. într-adevăr, pare că va deveni una dintre cele mai mari şi mai eXlraordinare din cîte au fost pe lume"

În 1776, A vu[ia natiunilor a fost publicată. Doi ani mai tîrziu, Smith a fost numit director al vmtilor la Edinburgh, o sinecură de şase sute de lire pe an. AlMuri de mama sa, care a trl1.it pînă la nouăzeci de ani, Smith a dus o viaţă tihnită de celibatar; senin, nlultumit şi, foarte probabil, distrat pînă la sfîrşitul zilelor.

Şi cartea? Ea a fost numită •. vlllstarul nu num� al unei mari inteli­

gente, ci şi al unei întregi epoci". Totuşi, nu este o carte .. origi­nală" în sensul cel mai strict al cuvîntJ,llui . O lungă.serie de observatori de dinaintea lui Smith ai fenomenului social s�au apropiat de modul său de a înţelege lumea: Locke, Stcuart. Mandeville, Petty, Cantillon, Turgot, pentru a nu-i mai anlinti din nou pe Quesnay şi Hume. Smith a luat cîte ceva de la fiecare: în tratatul său sînt mentionati pe nume pesle o sută de autori . Dar unde alţii au pescuit cu undiţa, Smith a aruncat un năvod întins; unde alti.i au clarificat o chestiune sau alta, Smith a luminat întregul peisaj . Avu/ia na[iunilor nu este o carte pe deplin originală, dar este neîndoielnic o capodoperă.

Ea este, întîi de toate, o gigantică panoramă. Se deschide cu un faimos pasaj care descrie extrema specializare a muncii din manufactura de ace ·şi, înainte de a ajunge la final, abor­dează o multitudine de subiecte cum ar fi "recentele tulburări din coloniile din America" (de bună seamă, Smith credea că Războiul revoluţionar avea să ia sfîrşit înainte ca tratatul său

54

sli fi ieşit de sub tipar), pierderea de vreme pe care .o consti­tua studenti a la Oxford şi statistica pescuitului de scrumbii de după 1 77 1 .

Aruncînd o pnvlre peste indicele întocmit de Canm!n pentru o editie mai tîrzie, constatlim amploarea referintelor şi a ideilor lui Smith. Iatli un numlir de articole de la litera A.

Abassizi; opulenţa imperiului sarazin condus de ei Avraam, shekelii ca mlisurli de greutate şi ca monedă

, .

Abisinia, bani din sare Actori publici. plătiţi pentru dispreţul cu care e tratată

profesia lor Africa, un rege puternic care'o duce mult mai rău decît

ţăranul europeal1 Alcoolism', n-are drept. eauzlI eficient II numlhul mare

de berlirii Ambasadori, motivul initial al numirii lor Amţrica { urmează o întreagă pagină de referinte } Arabi, modul lor de a sustine material rlizboiul Anuată, . . . nu po�te garanta . securitatea suveranului

împotriva clerului nemulţumit \

Tipl1rit cu petit, indicele umple şaizeci şi tmi de pagini şi atinge mai toate problemele : "Bogl1ţie, principala satisfaqie pe care o procurl1 este de a fi etalatl1; Sărăcie, uneori dă' naşte­re la deprinderi inumane; Stomac, dorinţa de hrană e limitată de capacitatea lui ; Măcel ar, meserie brutală şi odioasă." După ce ai parcurs cele nouă sute de pagini ale căI1ii, ai imaginea vie a Angliei de la 1 770, a ucenicilor, calfelor şi a capitaliştilor în formare, a landlorzilor, clericilor şi regilor, a atelierelor, fermelor agricole şi comerţului exterior.

Este o scriere greoaie. Înaintează cu pasul ml1surat al unei minti encic1opedice, dar nu şi cu ' precizia unei minţi ordonate. Era o epocă în care autorii, din scrupul ştiinţific dus la extrem, nu mai conteneau să-şi împăneze frazele cu daciI, şi şi msiI, dar şi o epocă în care pentru un om de talia intelectuală

55

a lui. Smith mai era cu puti tii! s! îmbrltişeze întregul corp de cunoştinte din vremea sa. Ca aţare, cartea nu Iasii de o paite nimic, nu minimalizeazli nimic:nu se teme de nimic. Ce carte exasperant!! Refuz! de fiecare ,datl s11 formuleze într-o pro­pozitie concisli o concluzie clitre care înainteazli laborios pe parcursul a cincizeci de pagini. Expunerea e atît de încărcată de detalii şi �e observatii încît mereu te vezi nevoit să dai deoparte zorzoanele ca sii descoperi dedesubt annlHura de otel care-i dii unitatea' şi rezistenta. Cînd ajunge să discute despre argint, Smith se lanseazll Într-o ,,digresiune" de şapte­zeci şi cinci de pagini ; cînd ajunge la rţligie, intercaleazl un capitol de sociologia moralei. D,ar, deşi greoi, textul e punctat cu intuitii penetrante, observatii şi expresii inspirate care dau viatl acestei gigantice prelegeri. Smith e cel dintîi care a numit Anglia .. iarl de dughengii"; el e.cel care a scris: "Ca inteligentl şi talent, diferenta dintre un filozof şi un comIsio­nar nu. este nici pe jUmltate cît cea dintre un buldog şi un ogar" Iar despre Compania lndiilor Onentale, care pe atunci pustia Orientul, el scria: "Ciudat mod de guvernare mai e !icela în care fiecare membru al administratiei abia aşteapt� s-o şteargă din tarl, iar la o zi dupl ce a plecat lu�ndu-şi tot avutul cu el, nu i-ar plisa nici cît negru sub unghie dacl toatl tara ar fi înghi­tită de un cutremur".

A vulia naliuni}or nu este nicidecum un manual. Adam Smith nu scrie pentru clasa sa de studenti, ci pentru epoca sa; expune o doctrinii pe care o socoteşte de importantl pentru cînnuirea unui imperiu, nu un tratat abstract destinat doar cercurilor academic. Balaurii pe care îi ucide (cum ar fi filo­zofia mercantiliStă, cu care se rlfuieşte pe parcurs�l a doul sute de pagini) erau în vremea sa încii vii şi amenintători, chiar dacii nitel osteniti.

În fine, trebuie sl spunem cl e o carte revolutionară. De bl1nă seamă, Smith n-ar fi subscris la ideea unei bulversări care sl înllture clasele avute şi sl adud1 1a putere pe cei sl­raci . C� toate· acestea, A vUlja na/juniloi are o semnificatie revolulionar!. Smith nu este, cum multă lume îşi închipuie, un apologet al burghezului întreprinzător, dupa cum vom vedea, el

56

admiră munca ,acestuia, dar îi suspectează mobiluri]e şi nu este indiferent ]a nevoile marii mase muncitoare. Nu-şi propune, însă, să pledeze pentru interesele vreunei .clase. ÎI preocupă sporirea avutiei întregii natiu,ni. Iar avutia, pentru Adam Smith, constă din bunurile pe care lOii membrii so­cietăpi le consumă; de retinut, lOii - iată o filozofie -a avutiei democratică şi deci radica1ă. Aurul, comorile, tezaurelc regale nu 'mai fascinează; s-a isprăvit cu prerogativele negus­torilor sau ale fennierilor sau ale breslelor de meseriaşi. Sîntem de-acum în lumea modernă, unde fluxul de bunuri şi servicii pentru consumul tuturor constituie telul şi rostul ultim al vietii economice.

•

.

Şi acum, ce învăţăminte se pot extrage din acest text? Două mari probleme absorb atentia lui Adam Smith. Mai

întîi , îl interesează să dezvlHuie mecanismul prin care se realizează coeziunea societăţii . Cum e cu pUlif1ţă ca o comu­nitate în care fiecare individ îşi urmăreşte cu zel propriul" interes să nu se de�trame sub actiunea acestor forte centri­fuge? Ce anume ghidează afacerile personale ale fiecl!.rui in­divid astfel încît ele ajung sl!. se confoffileze nevoilor grupului?' În absenta unei plarrificm ccntrale impuse de o au­toritat� şi în ,absenta înrîuririi constante a unei traditii sacro­sancte, cum de izbuteşte societatea să asigure îndeplinirea funqiilor'care sînt indispensabile pentru supravietuirea e�?

Aceste întrebări l-au condus pe Smith la fOffilUlarea legi­.lor pietei. Ceea c� căuta să descopere era "mîna ,invizibilă" ,

cum îi spunea el, gratie cltreia, "interesele şi pasiunile indivi­duale ale oameniloţ' sînt îndrumate în directia ,;cea mai con­venabilă int�reselor întregii societăţi" .

Legile pietei constituie, însă, numai' o parte din inves­tigatia lui Smith. Pe el îl mai preocupă şi o altă întrebare: încotro se îndreaptă societatea? Legile pietei sînt asemeni celor care explicl1 de ce stă în pozitie verticală o sfirleazli care se învîrteşte; mai este Însă şi întrebarea dacă sfirleaza, învîr­tindu-se, se va deplasa în lungul mesei.

5T

Smith şi marii economişti oare i-au succedat nu conce­peau societatea ca pe o întocmire staticA, întocmire care, repro­ducîndu-se, se perpetueazA.neschimbat şi neschimbător de la o generatie la alta. DimpotrivA, ei vedeau în societate un orga­nism cu o istorie- proprie. De fapt, A vUIia naliuni/or, luatA în ansamblu, este un tratat de istorie care explicA în ce mod a luat naştere şi deopotrivA cum functionează "sistemul liber­tAtii desAvîrşite" (sau "sistemul libertAtii naturale"), cum numea Smith capitalismul comercial.

Nu putem" trece Însă l a aceastA problemA mai ampH1 şi mai fascinantA înainte de a vedea cum dezvăluie Smith legile

• pietei ; Pentru cA înseşi aceste legi se vor dovedi a fi, parte inte-grantA li legilor mai cuprinzlUoare care fac ca' societatea să prospere sau să decadă. Căci mecanismul prin care individul se aliniazl1 în mod spontan celor alături de care trAieşte afec­tează mecanismul prin care societatea Însăşi se schimbă În decursul anilor.

Începem, aşadar, prin a arunca o privire asupra mecanis­mului pietei. Nu e o problematicA de naturl1 sl1 stimuleze ima­ginatia ori sA accelereze bătăile inimii. Dar, oricît ar fi de aridl1, ea are un impact imediat din pricina cliruia se Cere exami­natl1 cu toatA atentia. Nu numai cA legile pietei sînt esentiale pentru Întelegerea lumii lui Adam Smith, dar tot aceste legi vOr sta şi la baza lumii foarte diferite a lui Karl Marx şi a lumii înc� şi mai diferite În care trăim noi astAzi. Dat fiind" cA toti ne aO!Un, conştient sau nu, sub suveranitatea lor, sţ cade sA le exa­minllrn cu toatA luarea aminte.

Legile pietei fom'lUlate de Adam Srnith sînt În esentă simple. Ele ne spun că un anumit gen d� comportament Într-un �anumit cadru social produce rezultate perfect determinate şi previzibile. Mai concret, ele ne aratA cum resorturile interesu­lui Într-un mediu format din indivizi cu mobiluri similare dA naştere concurentei," şi cum apoi concurenta are drept rezultat asigurarea bunurilor pe care societatea le doreşte, în canti­tAtile pe qre le doreşte şi la preturile pe care ea este gata s'A le plăteascA. Să vedem cum şi de ce se petrece acest lucru.

58

El se petrece în primul rînd pentru că interesul actio­neazA ca o forţl1 motrice care-i face pe oameni sl1 presteze orice mund pentru care societatea este dispusă să plătească. "Nu de la bunăvoinţa măcelarului, a berarului sau a brutaru­lui aşteptl1m să ne vină pe masă-mîncarea şi băutura - spune Smith -:- ci de la urml1rirea de dtre ei a propriilor interese. ,Nu ne adresl1m omeniei din ei, ci egoismulu.Llor şi nu le vorbim niciodatl1 de necesitl1tile noastre;-ci de avantajele lor".

Dar interesul reprezintl1 doar o jumătate din tablou. El îi împinge pe oameni la acţiune: Trebuie să existe un alt factor, de natură.să împiedice scoaterea la mezat a soCietătii de dtre indivizi puşi pe cl1pătuială: o comunitate mînată doar de inte­rese ar fi o comunitate de profitori de ultiml1 spetă. Acest regu­!ator este concur�, confruntarea actorilor egoişti p� piată. Intr-adevăr, fiecare individ 'd0f9Îc sl1 CÎ�_tige cît mai mult, fară a se gîndi defel la um1ăriie sociale, se confruntă cu o multime de alti indivizi cU, mobiluri şimilare, angajati În aceeaşi cursă ca şi el. Fiecare nu urmăreşte decît să scoată profit din lăcohtia semenului său. Un om care din interes' Întinde coarda peste măsurl1 va descoperi repede că alţii nu pierd ocazia' de 'aei scoate din joc; dacă cere prea mult pentru mărfurile sale sau dacă refuză să-şi plăteascll lucrl1torii la nivelul la care o fac altii. se va trezi fliră cumplirlitori în primul caz şi fără lucrători în cel de-al doilea. Astfel, cam ca şi în Teoria senlimemelor moral�, interacliu,nea distilează din mobil urile egoist(( ale oamenilor cel mai neaşteptat rezultat: amlortia socială.

�11 unnl1rim. bunăoară, ce se întîmplll cînd' cresc pretu­rile. SI1 presupunem că există O sut� de fabricanti de ml1nuşi. Interesul îl va îndemna pe fiecare din ei sl1 ridice pretul peste costul sl1u de productie, pentru a realiza astfel'un profit su­plimentar. Dar nu-i va merge. Dad majoreazl1 pretul, concu­rentii îi vor rl1pi clientela vînzînd mai ieftin. Numai dacă toti fabricantii de mănuşi ar câdea de acord să facă froţ1t comun, ei ar putea impune un pret mai ridicat decît se cuvine. Însă în acest caz coalitia lor neloială. ar putea fi destrl1mată de un fabricant întreprinzător dintr-un alt sector - să zicem al

59

încă11ăminfei - car� s-ar decide s�şi transfere capitalul în productia de mănuşi, unde ar putea acapara piata printr-un pret ceva mai ·scăzut.

Actiunea legilor pietei nu se rezumă însă numai la impu­nerea pe piatll a unui pret concurential. Ea îi , determină pe producători să tină cont şi" de cantitillile de bUEuri cerute de societate. Dacă, să zicem, consumatorii :vor mai multe mănuşi decît se produc şi mai putini pantofi, ei vor da buzna să cumpere din stocuL de mănuşi de pe piatl1, în timp ce co­mertul cu pantofi va lîncezi. Drept urmare, preturile .Ia mănuşi vor tinde să urce-pe măSură ce consumatorii caută sl1 cumpere mai multe decît sînt deja în vînzare, iar preturile la pantofi vor tinde să scadă de vreme ce cumpărătorii intră mai rar în magazinele de încă1tăminte. Dar odată cu c�eşterea pre­turilor la mănuşi vor creşte şi profiturile din industria care le produce; În timp ce o dată cu scaderea preturilor la pantofi. profiturile fabricanţilor de încă1tliminte se vor diminua. Acum intervine din nou interesul ca să echilibreze balanla. Pe mli.­sur� ce fabricile de încă1tllminte îşi restrîng producţia, vor fi concediati muncitori din această ramură; ei vor fi preluati de industria ml1nuşilor. unde afacerile prosperli.. Rezultatul nu-i greu de anticipat: o cr�ştere a' productiei de mli.nuşi şi o scli.­dere a ţelei de pantofi .

Or. tocmai asta a dorit societatea din capul locului. Pe măsură ce pe piatl1 se aduc tot mai multe ml1nuşi pentru a satisface cererea. preturile lor vor reveni În matcă; iar pe nil1-sură ce se f3;brică mlli putin pantofi. surplusul'de pantofi va fi curînd absorbit. iar preturile pantofilor vor urca din nou la normal. Prin mecanismul pietei, societatea va fi modificat astfel alocarea elementelor productiei în cop,formitate cu noile dorinte. Şi asta fără ca cineva să fi rostit vreo maximă şi' fără ca vreo autoritate de planificare sh fi fixat graficele de produc­tie. Tranzitia s-a efectuat gratie actiunii combinate a interesului şi a concurentei.

Şi Încl1 ceva. Exact aşa cum reglementeazl1 preturile şi cantilătile de bunuri În conformitate cu �volutia cererii soci­ale, piata reglementează şi veniturile celor ce coopereazl1 la

60

producerea acest�r bunuri. Dadi Într-o ramurii profiturile ajung prea mari, alti oameni de afaceri vor ,da buzna În acea ramură pînă cînd concurenta diminuează surplusurile. Dacii salariile Într-un anumit gen de muncă cresc peste măsUră, oa­menii se vor năpusti spre respectiva ocupatie pînă cînd ea va Înce� de a fi mai bAnoasă decît muncile comparabile . cu acelaşi grad de îndemînare şi de pregătire profesională. Invers, dacă profiturile �au salariile într-o' ramură economică sînt prea scăzute, se va produce un exod de capital şi- de muncă pînă cînd se ajunge la o mai bună ajustare a ofertei la cerere.

Toate astea pot să pară lucrun destul de. banale. Să ne gîndim Însă ce a reuşit să fadi Adam Smith cu ideea interesu­lui egoist şi cu cea a concurentei ca factor regu��tor. Întîi , a explicat cum se face că preturile nu se abat \n mod �rbitrar de la costul real al producţiei unui bun. În al doilea rînd, a expli­cat în ce mod societatea îi determină pe producătorii de mărfuri să vină în întîmpinarea nevoilor sale. ÎI) al treilea rînd, a arătat de ce preturile mari sînt o bQală care se lecuie'şte de la sine, cauzînd creşterea productiei în ramurile respective. Şi , rn fine, a izbutit să explice similitudinea de fond a venituri­lor la fiecare nivel al marilor categorii de producători în cadrul unei natiuni . Într-un cuvîm, a descoperit în mecanismul pietei un sistem cu autoreglare pentru aprovizionarea regulată cu bunuri a societăţii.

Să retinem termenul .. autoreglare". Partea frumoasă a pietei este că-§i poartă singură de grijă. Dacă produqia, pretu­rile sau vreun gen de remuner�lie se abat de la nivelurile lor socialmente nnduite, se pun în mişcare forte care le readuc pe fl1gaş. Se Întîmplli, astfel, uri lucru paradoxal: piata, care' repre­zintă culmea libertăţii economice individuale, este totodată cel m'ai riguros dispecer şi supraveghetor. Poti contesta dis­pozitiile unui organism de planificare şi poti obtine o dispen­�ă din partea unul ministru; în schimb, presiunile anonime ale mecanismului pietei nu cunosc contestl1ri şi dispense. Se vede astfel că libertatea economică este mai iluzone decît pare la

61

prima vedere. Pe piatA fiecare poate sA facA ce·vrea. Dacl1 va face ceva ce piata dezaprobA, pretul libertl1tii economice va fi ruinarea economicA.

FuncponeazA lumea cu adevArat în acest fel? Pe vremea lui Adam Smith aşa functiona în foarte mare mAs4rA. Desigur. încA în epocă sa e)(istau factori care se opuneau m,ersului liber al sistemului de piatA. Existau întelegeri între indus­triaşi, prin care preturile. erau menţinute la. un nivel anormal de ridicat, ·ca· şi asociatii ale �alariaplor care se opuneau presi­WlÎlor concurentei atunci cînd 'Waceasta tindea să le diminueze salariile. Şi se puteau deja desluşi mai multe semne neliniş­titoare. Fabrica fratilor Lombe nu ·era numai un miracol al tehni'cli şi un motiv de uimire pentru vizitatori: ea vestea naş­terea marii i.ndustrii şi intrarea îA scenA a unor patroni care aveau sA joace rolul unor extrem de puternici actori indivi­duali pe piatA. Copiii din filaturile de bumbac· nu puteau, fireşte. sA fie socotiti factori ai pietei cu o putere egală celei a patronilor care ,le dl1deau adăp.osl, mîncare şi îi exploatau.

Dat cu toate aceste semne rău prevestitoare. Anglia secolului al , XVIII-lea aproxima modelul avut ' în minte de Adam Smilh, chiar dacl1 nu i se COnf0rr11a întru totul. Activitatea economid era concurentiall1, întreprinderea medie era mică, preturile se mişcau în raport cu fluctuatiile cererii, iar dina­mica preturilor provOCa schimbl1ri în productie şi în ocuparea fortei de muncă. Lumea lui Adam Smith a fost numită o lume a concurentei atomiste; o lume În care nici un agent al meca­nismului de productie, din tabăra muncii sâu din cea a capita­lului, nu era îndeajuns de puternic pentru a putea perturba sau bloca presiWlÎle concurentei. Era o' lume în care fiecare era silit si!. se agite pentiu interesul sAu în mijlocul unui imens vlUmăşag social.

Iar astăzi? Mai funcţionează mecanismul pietei concu­rentiale?

E o intrebare la care nu se poafe da un răspuns simplu. Natura pietei s-a schimbat mult dih secolul al XVIII-lea pîn� astăzi. Nu mai trăim într-o lu�e a concurefltei atom1ste în care nimeni nu-şi poate permite să înoate împotriva! cureritului.

62

Pentru mecanismul de piat! actual sînt caracteristice dimensi­unile mari ale panicipantilor: giganticele corporatii şi la fel de gigimti�ele sindicate nu se comportă, de bună seamă, ca şi cum ar fi proprietaIt sau muncitori individuali. Însăşi masivi­tatea lor le pemtite să tină piept presiunilor concurentei, să nesocetească semnalele preţtirilor ,şi să se gîndească la interesul lor de perspectivă, nu doar la efectele imediate ale.cumpărări­lor şi yînzârilor zilnice.

în plus, amplificarea interventiei guyernului a modificat şi ea fizionomia mecanismului de piată. Aidoma seniorului medieval, guvernul refuză să se încline în fata pietei ; de foane multe ori el caută s-o 'regleze, în loc să i se supună. Este evident că toti aceşti fact9ri au �Iăbit functia de orientare pe care o'dinioară a avut-o piata; vohl vedea mai tîrziu ce au avut de spus alti economişti qespre 'această problemă. , Dar, în pofida noii înfătişări pe care o are şoci etatea industri,alli în secolul al XX-lea, marile principii ale interesului privat şi ale concurentei; oricît 'de diluate sau de îngrădite, prescriu încl1 regulile de bază ale comportamentului economic\ pe care nici un participant de astăzi nu:,şi poate îngădui sl1 le ignore cu totul. Lumea în care trăim azi nu mai este lumea atOl:nizată a lui Adam Smith, dar dacă pătrundem dincolo de suprafata ei, dăm tot de legile pieţei.

Legile pietei descriu însă doar comportamentul ce dă so­ciet!tii coeziune. Trebuie să existe alţceva care o face să se mişte. La nouăzeci de ani după A " ulia l1a/iunilor, Karl MarX anunta descoperirea "legilor de mişcare" care desctiu mersul

1ent, nedorit, dar ineluctabil al capitalismului spre'pierire. A vUJia naJiunilor oferea însă, deja, propriile sale legi de mişcare. Contrar prognozei pe care avea s-o formuleze Marx, lUlrtea lui Adi}Jll Smith se îndrepta încet, de bunii voie şi mai mult sau mai putin inevitabil spre Walhalla .

. Walhalla este destinatia ulti!11l1 pe care majorytatea obser­vatorilor ar fi prezis-o. Sir John Byng, care în 1'792 făcea o

.c4Uitorie prin �ordul tării, privind pe geamul caleştii sale, scria: "Iatli acum o mare manufactură care scoate flăcliri şi

63

fum . . . înecînd toată valea . . . Sir Richard Arkwright va fi strîns multe bog�tii pentru familia sa .şi pentru tară, dar eu, ca turist; detest planurile sale care, pătrunzînd în atîtoo văi miri­fice, au stricat bunul mers şi frumusetea .Naturii". "Pfui ! Ce cloadi mizerabilă e acest Manchester!" exclamă Sir John la so­sirea sa în acest oraş.

Adevărul e că o bunl1 parte din Anglia era o "eloacă mi­zerabilă''., Cele trei secole de ·zbucium care au impulsionat aparitia pAmintului, muncii şi capitalului au fost doar pream­bulul pentru răscoliri şi mai mari, deoarece agentii recent eliberati ai productiei începură să se combine Într-o fomlă noul1 şi urîtă: fabrica. Iar o dată cu fabrica se iscară noi pro­bleme. Cu doul1z,eci de ani inainte de călătoria lui Sir lohn, Richard Arkwright, care agonisis� un mic capital din comer­tul cu păr de femeie pentru nicut peruci , . inventase (sau furase) maşina de filat cu inele. După ce a construit-o însă, şi-a dat seama di nu era atît de lesne s� găseasdi lucrători pentru ea. Forta de muncă locală nu izbutea să tină pasul cu "cadenta regulată" a maşinii -' munca salariată era jncă în general dispretuită, iar unii capit�işti s-au pomenit cu fabrIcile lor nou-construite arse pînă-n temelii , incendiile fiind provocate di'n url1 oarblL Arkwright s-a văzut nevoit să apeleze la copii "cu degetelele lor agile". De altfel, nefiind deprinşi cu viata indepefldentl1 de fennier sau meseriaş, copiii se adaptau mai repede la disciplina vietii de fabrică. Initiativa sa a fost salu­taUi ca un gest filantropic - angajarea copiilor n-avea să uşureze, oare, situatia "sl1răcimii neproductive"?

Cl1ci" dadi Iăsllm de o parte sentimentul amestecat de admiratie şi oroare cu care erau privite ' fabricile, ,nimic nu preocupa spiritele în aşa măsură ca omniprezenta problemă a sl1răcimii neproductive. În 1720 un milion şi jumătate de per­soane se găseau în această situatie - cifr� ametitoare dacl1 tinem cont de faptul eli populatia totală era de numai 4ouă­sprezece sau treisprezece milioane. S-au Bcut, de aceea, nume­roase proiecte pentru a înlătura cumva această povară. Proiecte, în cea mai mare parte, disperate. Căci vinll se dădea îndeobşte pe lenea celor săraci, ca şi pe propensiunea gloarei de a imita

64

modul de viaţ11 al oamenilor de soi . Pînă şi ceai pofteau să bea nIşte simpli muncitori ! Cei de jos p11reau sl1 prefere pîinea de gou traditionalei lor turte de secarl1 sau de orz! Unde aveau sl1 dud toate astea? Întrebau gînditorii de atunci; oare lipsurile celor săraci ("pe care e Înţelept să le uşurezi , dar ar fi o sminteală să le tllmlldui,eşti" eum zicea în 1 723 maliţiosul Mandeville) nu sînt o conditie esenţială a bl,lnlstl1rii statului? Ce s-ar alege de societate dacl1 indispensabilele deosebiri de rang ar fi lăsate sl1 dispară?

Atitudinea domi'nantl1 a epoc;ii fatl1 de marea, Înfricoşă­toarea problemă a • .păturilor de jos" era una de constergare. Nu aceeaşi era atitudinea filozofiei lui Adam Smith: ,,Nu poate fi În nici un chip Înfloritoare şi fericitl1 o societate al_tl1 În cea mai mare parte din oameni săraci şi- năpl1stuiţi", sef Ia el. Şi nu numai că a avut curajul de a face o declara\ie atît de radi­ca1l1, ci s-a apucat sl1 şi demonstreze cl1 de fapt societatea cunoaşte o ameliorare progresivl1: cl1 este împinsl1. vrînd-nevrînd. spre o ţintă pozitivă. Mergea într-acolo nu pentru că cineva dorea acest lucru sau pentru că parlamentul putea să voteze legi sau Anglia să cîştige' o bătlUie. Ci pentru d dincolo de suprafata lucrurilor săIl1şluia .. un dinamism latent care asemeni unui motof'enonn alimenta ansamblul social.

Cl1ci observînd ceea ce se petrecea În Anglia, Adam Smith a fost izbit de un fapt: nestl1vilita creştere a produclivi­tl1tii gratie' diviziunii şi specializării extreme a muncii . Pe la Începurul A vUJiei naliunilor, Smith' noteazl1 umil1toarele d�spre o fabrică de ace cu gllml1lie: "Unul Întinde sîrma, un altul o îndreaptă, un al treilea o taie, un al patrulea îi ascute vîrful, un al cincilea o ajusteazl1 la celălalt capăt pentru a putea primi glirnălia; confectionarea gllmlUiei reclaml1 două sau trei operatii distincte; .fixarea ei este iarl1şi o treaba separată; alta e, iarăşi , albirea; ba chiar şi Învelirea lor în hîrtie este o îndeletnicire aparte Am ·vl1tut o micl1 manufa((turl1 de acest fel unde lucrau numai zece oameni şi unde unii din ei efectuau, În consecintl1, .dou!!· sau trei oIXfratii distincte, Şi cu toate că erau foarte sl1raci şi, ca atare, doar mediocru acomodati cu utilajele necesare, aceştia izţ>uteau, atunci cînd voiau să pun 11 uml1rul,

să facă împreună circa douăsprezece livre de, ace pe zi. G livră înseamnă peste patru mii de ace de mărime mijlocie. Aici zece lucrători puteau, deci, să cohfectioneze .împreună peste patruzeci şi opt de mii de ace pe zi . . . Pe cînd dacă ar fi lucrat separat şi de Sine stător, . . . , fiecare di'n ei ar fi putut con­fectiona cel mult douăzeci de ace pe zi sau chiar nici unul . . . "

Ar fi de prisos să arătllln cu cît sînt mai complexe meto­delf( de productie actuale comparativ cu cele din secolul al XVIII-lea. Smith, cu toate rezervele pe care le fonnulează, a fost îndeajuns de impresionat ,de o mică' manufactură cu zece muncitori, pentru a scrie despre ea; oare ,ce ar fi gîndit despre una cu zece mii de angajati ! Marele cîştig pe: care-l aduce di­viziunea muncii nu este însli complexitatea ei - de fapt .. ea simplifică cea mai mare parte a muncilor grele. Avantajul ei rezi<lli în capacitatea de a spori ceea ce Smith numcşte "acea opulentă universală care se propagă pînă în straturile cele mai de jos ale populatiei". Din punctul de vedere al omului de astăzi opulent3 universalli a secolului al XVIiI-iea arată ca o neagră sli.rlide. Dacă privim însă lucrurile'în perspectiva lor istorică, dacă comparilm soarta muncitorului din secolul al XVIII-lea Cu cea a predecesorului său din urmă cu un secol sau două, e clar că traiul său, oric,Îl de precar, însen1na un progres considerabil. Smith expriml1 acest adevăr cu pregnantă:

"Observati obiectele necesare traiului celui mai simplu meseriaş sau muncitor zidar. într-o tară civilizată şi în­floritoare, şi veti constata că numărul oamenilor din a căror muncă, o parte. deşi nwnai o mică parte. a fost în­trebuintată pentru ;t-i procura aceste obiecte. întrece orice calcul. Haina de lînă. de exemplu, care' îmbracă pe mun­citorul zili�r, oricît de grosolană. şi de aspră ne-ar pl1rea. 'este produsul muncii comune il unui număr mare de muncitori . Ciobanul. acela care alege lîna, cel ce o piap­tănă, sau dărăcitorul lînii, boiangiul, scărmănătorul, tor­cătorul, tesătorul. cel ce bate postavul, cmltorul ca şi multi altii, trebuie cu totii să-şi unească diferitele lor meşteşu­guri în scopul de a desăvîrşi chiar acest simplu produs:

ati negustori şi cltrtluşi, pe IÎnglt aceştia, au fost Între­buintati . . . Citi comercjan� şi navigatori, . . . , cî� construc­tori de vase, marinari, pînzari de corabii, frînghieri . . .

DacI examinllm, În acelaşi fel, toate pllrtile diferite ale Îmbrlkămintei şi mobilei sale casitice, cllmaşa groso­lană de in, pe care (). poartă pe piele, ghetele care îi aco­peră picioarele, patul În care se odihneşte . . : , grăta�1 de la plita pe care îşi preparlr hrana, cărbuitii pe care îi între­buintează în acest scop, extraşi din măruntaiele pămîn­tului şi adUşi lui, poate, pe o mare întinsă şi pe un lung drum de 'uscat,' toate celelalte unelte de bucătărie, toate obiectele de pe masă, cuţitele şi furculiţele, străchinile de lut sau de cositor în care se servesc şi se împart merin-J deIe, diferiiii muncitori întrebuinţaţi ca să-i facă pîinea şi berea, geamul de' la fereastrli, care Iasii sli intre clildura şi lumina ,şi apărlt de vînt şi de ploaie, cu toată ştiinţa şi arta cerute pentru această frumoasă şi fericită inventie . . . ; dacă examinăm toate acestea . . . , xom admite eă tară aju­torul şi colaborarea multor mii de oameni , ruei cea mai neînsemnată fiintă dintr-o tară civilizată nu ar putea fi aprovizionată nici măcar în rpodul 'cel mai, simplu şi modest, În care greşit ne închipuim că este. Compara.t, ce-i drept. cu extravagantul lux al celor mari , felul său de trai apare desigur extrem de modest şi de simplu; şi totuşi poate că e adevll.rat că între itivelul de viaţă al unui

lprint european şi acel al unui ţăran harnic şi chibzuit, nu este o diferentă aşa �e mare cum ar fi Între nivelul de trai al ocestuia din unnă şi acel al multor regi, africani , stăpîni absoluţi pe vietile şi pe libertătile a zeci' de mii de sălbatici goi".

Ce anume împinge societatea la acea'stl1 mjraculoasll. sporire a avutiei şi a bogătiilor? În parte, chiar mecaitismul pietei , deoarece piata mobilizează facultătile creatoare ale omului într-un mydiu ce-l stimuleazll., ba cMar il sileşte, să in­venteze, să inoveze, să se avînte, să-şi asume riscuri'. Dar în afară de activitatea ,neobosită a pietei, sînt şi alte presiuni

67 '

fW1damenta1e. În fap.t, Smith deceleazl1 doul1 legi inerente ale componamentului care antreneazl1 sistemul de piată pe o spi­rală ascendentă a productivităţii.

Prima dintre ele este legea acumulării. Să nu pierdem din vedere faptul că Adam Smith a trăit

într-o epocă jn care capitalistul industrial în formare putea să realizeze şi realiza efectiv o avere din investitiile sale. Richard Arkwright, care în tinereţea sa ucerucise la un bărbier, a lăsat la moanea sa, în 1 972, o avem de 500 000 de lire sterline. Sa­muel Walker, care a demarat cu o forjă instalată într-o prăvălie de cuie, din Rotherbam, a llisat pe locul ei 'o otell1rie în valoare de 200 000 de lire. Josiah Wedgwood, care bocănea cu picio­rul său,de lemn prin fabrica sa de faiahiă, mîzgălind peste tot unde observa semne de indolentă "Nu-l păclUiţi voi pe Jos. Wcdgwood", a lăsat o avere de 240 ,000 de lire plus însem­nate proprietăli funciare. În primele ei faze Revolutia indus­triaiă aducea bani cu ţoptanul �elor ce erau destuf de prompţi. de isteti, de sîrguincioşi .. pcntru a se men�ne pe creasta valului.

Iar lelul dintîi şi ultim şi permanent al marii majorităti a capitaliştilor în asecensiuile era 511 acumuJeze banii economi­siti. La începutul s�olului al XIX-lea. pentru înfrintarea şcolilor dumirucale s-a izbutit la 'Manchester colectarea swnei'de 2 500 de 1. st. Swna totală-cu care au contribuit la aieastă cauză nobilă singurii patroni mai numeroşi din district, patronii de filaturi , a fost de 90 de 1. s�. Tînăra aristocratie industriall1 avea ceva mai bun de făcut cu banii decît să sustină neproductive actiuni de cariţat.e; avea de acumulat, iar Adam Smith o aproba din toatlnnima. Vai şi amar de cel care nu acumula. Iar cel care aduce ştirbire capitalului său ,;a5emeni celui ce detumează spre scopuri profane veniturile unui aşezămînt pios, plăteşte pentru tIÎndăvie din fonduri pe care frugalitatea strărrioşilor săi le-a închinat, aşa-zicînd. propăşirii" industriei".

Adam Smith nu aproba. însă. acumularea de dragul acumulării. Pentru că, la umla ur:mei, el era filozof şi nu putea să1nu aibă un dispret- filozofic pentru deşenăciW1ea bogătiei. Smith vedea în acumularea capitalului un mare cîştig pentru societate_ Căel tocmai capitalul -:- dacă e transformat în maşini

şi unelte - creează acea: miraculoasă diviziune a muncii care multiplică energia produ�tivă a omului. Acumularea devine. astfel. o nouă sabie cu dou� tăişuri a lui Smith: lăcomia indi­viduală se repercutează fax.orabil asupra bunăstării aomu­niUltii . Pe Smith nu-I frămînt� încă probema cu care vor avea să se Gonfrunte economiştii ,din secolul al XX-lea: vor duce într�adevăr acurnulările private la o sporire a ocupării bratelor de muncă? În ochii săi lumea este capabilă de o ameliorare indefinită iar mărimea pietei nu e limitată decît de întinderea ei geografică. Acumulaţi, şi lumea va avea de cîştigat. spune Smith. Iar în ·atmosfera robustă a epocii sale nu existau, desi­gur, în ceea ce priveşte dorinta de acumulare, nici un fel de indidi de reticentă din partea celor ce aveau posibilir�l1ea s-o facă.

Numai că - şi aici apare o dificultate - acumularea avea să ducă în curînd'la o situatie În care noi 'acumull1ri vor deveni cu neputinta. Pentru că a'cumularea înseamnă mai multe utilaje, iar mai mJllte utilaje Înseanmă o cerere sporită de muncitori. Aceasta, la rîndul sătI, avea să 'ducă mai devreme sau mai tîrziu la salarii din ce în ce mai mari , pînă cînd profiTUrile - sursa acumulării -.,- se vor topi. Cum poate ·fi 'depăşit acest obstacol?

El este depăşit prin cea de a doua mare lege a sistemului: Legea populaxiei,

În conceptia lui Adam Smith, muncitorii, la fel ca orice altă. martă, pot fi ,produşi în confomlitate cu cererea. Dacă sa­lariile sînt mari, numărul muncitorilor creşte; dacă ele scad, numărul munitorilor se ·va reduce. Smith o spune brutal: " . . . cererea ge oameni, ca şi cererea oridrei alte mărfi, regle­mentează în chip necesar productia de oameni". "

Aceastii'tonceppe nu este, la drept vorbind, atît de naivă cum pare la prima vedere. În epoca lui Smith mortalitatea infantilă la clasele de jos era uluitor de ridicată. "În nordul şi nolll-vestui Scoli ei -spune el -nu e rară situatia cînd unei mame care a născut doisprezece copii îi rămîn în viată doi sau nici atît". În multe locuri din Anglia jumătate di

,n copii mureau

69

înainte de a atinge vî�ta de patru �, i,ar aproape peste tot jumătate din copii trăiau numai pîpă la vîrsta de noua-zece ani. Malnutritia, conditiile pro� de locuit, frigul şi bolile luau un tribut 'n�milos din rîndul, populatiei mai sărace. Ca atare, deşi sporirea salariilor ar fi afectat. poate. doar în midl mllsurll rata naşterilor, ea ar fi putut avea o influentă conside­rabilll asupra numllrului de copii care ar fi atins vîrsta cînd sll poată munci .

Aşadar, dacll primul efect al acumulării ar fi o creştere a salariilor clasei muncitoare. aceasta ar duce, la rîndul sllu. la :0 creştere a numărului de muncitori. Iar acum intrll în actiune mecanismul pietei . Întocmai cum o urcare ' a preturilor pe piatll atrage dupa sine o productie mai mare de măn�i. iar numarul mai mare de mllnuşi. la rîndul său. face ca pretul lor ridical sa coooare iar, tot aşa salariile mai' mari vor determina o creştere a nomllrului de 'munCitori , ,iar ac�astll creştere va declanşa o presiune <le sens contrar asupra nivelului salariu­lui lor. Populatia, la fe,! ca productia de mănuşi, e o boală care se vindecă de la sine - în 'p1asura în care e vorba de salarii.

De aici urmează concluzia cll acumularea poate să conti­m�e fl1ră grijll. Creşterea salariilor cauzată de ea şi care anle­nintă sa. facă neprofitabiHl acumularea este temperată lIe creşterea populatiei. Acumularea duce la propriul ei blocaj � .dupli care, în scurt timp, este relansată. Obstacolul salariilor mai mari este înlăturat gratie creşterii populatiei, pe care tocmai aceste salarii mai mari au fl1cUl-o posibilă. Este ceva fasci­nant în acest proces automat de îmbolnllvire şi vindecare, în această altemantli stimul-reaCtie, \lnde tocmai factorul care pare sll ducll sistemul la pieire genereazll pe ascuns conditiile ,necesare pentru viitoarea lui vi�decare.

Se, poate vedea acum ca. Smith a construit pentru socie­tate un gigantic lant fl1(l1 sfîrşit. Cu aceeaşi regularitate şi necesitaţe ca un şir de propozitii matematice înlllntuite, socie­tatea urcll cîte o noua treapta.. Oricare ar fi punctul de plecare, mecanismul sensibil al pietei egalizeazll mai întîi cîştigutile la munca şi capital în toate utilizlrile lor diferite, asigura pro­ducerea în canti�ti corespunzatoare a mArfurilor cerute şi face

70

ca preturile mlhfurilor sl1 fie constant alini ate, gratie concu­rentet. la costurile lor de productie. ,În plus, societatea ·e dina­mid. Punctul ei de plecare este acumularea · de avutie, iar aceastl1 acumulare va crea facilităti sporite pentru productie şi va duce la o mai mare diviziune a muncii. Pînii aici toate bune şi 'frumoase. Numai �ll acumularea va duce şi la creşterea salariHor pe m'l1surli ce capitaliştii caută muncitori pentru noile fabrici. Crescînd salariile. continuarea acumulării începe să se anunte neprofitabiUL Sistemul ameninţă să se plafoneze. Între limpl însll, muncitorii Îşi vor fi folosit salariile majorate pentru a-şi creşte copiii în conditii mai bune, cu o mortalitate �ai scllzutli. Drept urmare, va creşte o�erta de muncitori .. Pe mlisură ce populatia creşte, concurenta dintre muncitori va determina din nou .() scădere a salariilor. Şi aşa, acumularea va contirtua şi societatea va face o nouă tură pe spirala ascen­den� a dinamicii sale.

Ceea ce descrie aici Smith nu este un ciclu industrial, ci un proces pe terrtlen lung, o evolutie secui ară. Şi miraculos de certll. T�tul e determinat în mod inexorabil de veriga pre­cedentll, cu conditia doar ca functionarea mecanismului pietei să nu fie stînjenită. Avem de-a face cu un gigantic mecanism cu autoreglare ce îmhrlltişează întreaga societate: numai gus� turile publicului - dupli care se ghideazll producătorii - şi resursele fizice efective ale natiunii se află în afara lantului cauzal schitat.

Sll mai observăm, apoi , cll se anticipeazll o stare de lucruri în ameliorare constantll. Ce-i drept, creşterea numerică a populatiei active va împinge totdeauna salariile în jos spre un nivel de subzistenţă. Dar spre nu. înseamnll pînlJ. la; cît timp procesul de acumulare continuli -..-- ceea ce, În conceptia lui Smith, se va petrece încă foarte multii vreme - vor exista pentru societate po�ibilităti ,virtual nelimitate de a-şi ameliora situatia. Smith nu voia să s1.J�reze cll trllim În cea mai bună dintre 'lumile posibile; citise Candidue Voltaire şi nu era sl1 fie el dr Pangloss. Nu exista, totuşi. nici un motiv �a societatea sll nu înainteze în direcţia ameliorării şi progresului. Într-adevar,

7 1

dacă nu se intervenea în mecanismul pietei, daci el şi marile -legi sociale erau lăsate să fpncponeze nestînjenit, progresul era inevitabil.

În perspectivă foarte îndepllrtat11, cu mult dincolo d'e ori­

zont, se putea întrevedea destinatia finală a societ11tii . În acea perspectivă îndepărtată, nivelul "natural" al salariilor, dup� o lungă cre§tere treptată, urma sl1 iecadă la nivelul de subzis­tentll pe măsură ce societatea ya fi epuizat resursele şi va fi ajuns în imposibilitatea de a continua procesul d.e acumulare. Marele proprietar funciar o va duce atunci foarte bine, deoa­rece populatia, numeroasă, va trebui să-şi asigure hrana �in suprafetele agricole care sînt. la umla urmelor, cele date de Dumnezeu şi oferta la pămînt este fix11. Capitaliştii , în schimb, vor apuca să trăiască zile mai grele; dat fiind c11 bog�liile vor fi sporit în proportii aproape de neînchipuit, capitalistul va încasa ,salariul pentru conducere, dar peste asta doar un profit minuscul : el va fi o persoană foarte ocu'pată, bine remuncrată, dar cu sigurantă nu se va liUăi în bogătie. Va fi un final straniu, cu amestec de bog11tie şi de sărăcie.

Drumul pîn� la acest loc de odihnă final al societăţii um1l:\ însă -511 fielung, iar îQtre timp erau atîtea de tăcut; încît nu me­rita si se irose\\Scă prea mult timp cu detaliile privind acel li­man ·îndepărtat. A .,,·u/ia na/iul1ilor este un program de actiune. nu vi�iunea unei Utopii.

'

\ Cartea n-a înregistrat un succes imediat. Aveau să treacă

aproape opt ani înainte de a fi menţionată în parlament , primul care a mentionat-o fiind tharles James Fox, cel mai influent membru al Camerei comunelor (care, I1lai tîrziu, a mărturisit el de fapt nu o citise niciodată). Abta pe la 1800 ea ci dobîndit o recunoaştere deplină. Între timp cunoscuse nouă editii engleze şi pătrunsese în Europa şi America. Susţinătorii şi i-a găsit acolo unde nu te-ai fi l\şteptat. Este vorba de clasa capitaiistă în ascensiune - tocmai clasa a cărei "meschină rapacitl,lte" o veştejlse Smith şi despre ai cărei membri spu­sese eli ,,ou sînt şi nici nu trebwe sli fie cîrmuitorii omenirii".

72

La toate acestea capitaliştii ;;iU închis ochii , de dragul marelui îndemn ce se degaja din cercetarea lui Smith : nu stînjeni]l piala!

I Ce a inteles prin asta Smith este una, iar ce i-au atribuit sustinătorii este alta. Smith, (lupă cum am spus, nu a fost par­tizanul unei anume Clase sociale. El a fost sclavul propriului sistem. Întreaga sa filozofie economid izvora din credinta sa neclintită în c\ipacitatea pietei de a conduce sistemul la atin­gerea randamentului maxim. 'Piata - acest miraculos meca­nism social - va purta de grijă societăţii dacă este 1l1sată să functioneze lICs(Î1�ieni(, astfel incît legile evolutiei să ducă so­cietatea la răsplata agliduitli. Smith n-a fost nici impotriva muncitorilor, nici impotriva capitalulUi; dacă ţinea' partea cuiva, acela era consumatorul. ;,Consumul e uniq ţintă şi fi­nalitate a bric�rei produqii", scria: el, atacînd vehement acele sisteme care plaşau interesul producâtorului deasupra celui al publicului consumator.

Indtistriaşii în curs de afirnlilre găseau însă în panegiJicul lui Smith la adresa pietei l ibere şi neîncătuşate,justificarea teoretică de care aveau nevoie pentru a bloca primele încercări ale....guvernului de a remedia conditiile sociale scandaloase din epocl1. 'Pentru că, neîndoielnic, teoria lui Smith ducea la o doctrină a lui Jaissez-faiJ"e. În ochii săi un guvem.e cu atît mai bun cu cît se implică mai putin: guvernele sînt risipitoare, ires­ponsabile şi neproduc�ive. Trebuie spus totuşi că Adanl Smith nu se opune în mod absolut - cum aveau sl1 sustinl1 admira­torii slli postumi - oric:fJ"ei actiuni guvemamentele avînd drept scop promovarea bunăstării generale. E.l avenizea�ă, de exemplu, împotriva efectului abrutizant al productiei de masl1 - "inteligenta celor mai multi oameni se formează in mod necesar în indeletnic\rile pe care le practicl1. Omul care-şi petrece intreaga viată efectuînd cîteva operatii simple . . . de­vine, în general , atît de stupid şi de ignorant cît poate sli devin� o făpturii omenească" - �i prevesteşte uri declin al virtu\ilor b�rbăteşti ale muncitorului "dacă gl,lvernul nu-ş\ dă nici o osteneală să-I preintîmpine". Tot a�a, el consideră că

73

învălâmîntul public are menirea de a-i ridica pe cetăteni dea­supra nivelului unor'rotite lipsite de gîndire ale unei maşini gi-gantice".

.

Smith este însă împotriva imixtiunii guvernului în meca­nismul pietei. .Este împotriva restrictiilor la importuri şi a stimulentelor pentru expOrturi, împotriva legifetărilor guver­namentale care pun industria la adăpost de concurentă şi împotriva cheltuielilor guvernamentale cu destinatii neproduc­tive. De observat că toate aGeste activităti ale guvernului sînt potrivnice bunei functionări a sistemului de piat�L Smith nu şi-a pus niciodată întrebarea - care avea sâ prilejuiascl1 atîtea fr�întări intelectuale generatiilor de mai tîrziu -dacă guvernul, inteI1ienind cu o legislatie socială, slăbeşte sau, dimpotrivă, întăreşte acest sistem. Pe vremea lui Smith nu exista pracHc nici o legislatie socialli, cu exceptia ajutoa­relor pentru săraci; guvernul era un aliat statoffiic al claselor dominante, singura chestiune în jurul căreia g'uvemantii nu se întelegeau între ei fiind dacă trebuie favorizată cu precădere marea proprietate funciară sau industria. Nici o persoană res­pectabilă nu şi-ar fi bătut capul cu întrebarea dacă n-ar trebui cumva �i clasa muncitoare să aibă un cuvînt de spus în proble� mele economice.

Pentru . sistemul lui Adam S mith marele d'uşman nu este atît guvernul per se cît monopolul sub indiferent ce formă. "Oainenii din aceeaşi branşă rareori se adunl1 la un loc - spune el - dar conversatia lor sfîrşeşte într-o conspiratie împotriva publicului. sau într-<? uneltire în vederea sporirii preturilor" . Iar ceea ce e mai rău în astfel de acţiuni nu e atÎr faptul c� sînt ca atare mo�almente reprobabile - la urma urmei, ele sînt o conseciI'llli inevitabil li a egoismului omenesc - cît faptul că împiedică buna functiol'lare a pietei. Şi fireşte că Smith are aici dreptate. Dacă se lasă în seama funcţionării spontane a pietei producerea unei cantităti cît mai mari de bunuri la cele mai mici preturi cu putintă, atunci tot ce perturbă piata afec­tează în m9d necesar bunăstarea socială. Dacă, aşa cum era carul pe vre'mea lui Smith, nici un p!1H1rier din Anglia nu putea să angajeze mai mult de doi ucenici şi nici un meşter cutitar

74

din Sheffield nu putea sil aibli decît unul, sistemul pietei n-avea cum sli-şi dea intregul randament_ Dacii, aşa cum era cazul atunci, săracii erau legati de parohiile locale, fiind impiedicati sll caute de lucru oriunde s-ar fi gl1sit. piata nu putea să atragă bratele de munGli acolo unde se simtea lipsa ei. Dad, tot ca pe vremea lui Smith, li se dau manlor companii monopoluri in sfera comerţulUi exterior, publicul nu poate beneficia din plin de produsele mai ieftine din str11inătate.

De acee.a, �ce Smith, toate aceste impedimente trebuie sl1 dispar11. Piata trebuie lăsată liberll s11 caute propriile sale niveluri la preturi, salarii , profituri , productie; orice ingerinţă in mecanismul pietei se face în dauna adevăratei avupi a natiunii . Dar cum orice act al oCÎrrnuirii - chiar şi legi de felul celor care imRuneau vllruirea fabricilor sau interziceau legarea cu lanturi a copiiilor de maşini - putea fi interpretat ca o stînjenire a liberei functionliri a pieţei, A vuţia naţiuniJor era frecvent adusll drept argument impotriva primei legislatii umanitare. Astfel, printr-o stranie nedreptate, omul care averti­zase că hriipăretii industriaşi din secolul al XVIII-lea .. au în general interesul sil înşele şi chiar sil oprime publicul" ajunse sil fie considerat drept sfintul protector economic al acestora. Încl1 şi astăl.i, printr-o ciudatll ignorare a adevăratei lui filozofii , Smith este în general privit drept un economisţ conseNator, cind in realitate el a fost in mod declarat mai ostil motivelor ce-i animă pe oamenii de afaceri decît majoritatea economiş­tilor liberali contemporani.

Într-un anumit sens, miraculoasa lume a lui Adam Smith este o mărturie a credintei se'colului al XVIII-lea în triumful inevitabil al raponalitll.tii şi ordinii asupra arbitrariului şi haosului . Nu incercati sll faceti binele, spune Smith. U1sati binele să �parll ca produs secundar-al egoismului . Ce mult îi place filozofului să aibli atîta încredere într-un gigantic meca­nism social ş-i 'sll distileze din nişte instincte egoiste virtuti sociale! 5mith nu pregetil defel să trag il consecintele din con­vingerile sale filozofice. El preconizeazll' ca judeclhorii sl1 fie plll.titi nu de stat, ci de părtile litigante, pentru cl1 astfel interesul lor îi vâ face sl1 soluponeze prompt cauzele care li se prezintll.

75

El nu acord li prea maD. şanse de viabiţitate recent ivitelor organisme economice numite societ!lţi anonime (corporatii), c!lci pare extrem de improbabil ca în astfel de organisme im­personale să rezide egoismul necesar pentru întreprinderi complexe 'şi dificile. Chiar şi marile mişc!iri wnanitare cum a fost abolirea sclavajului sînt apărate de c!ltre Adam SQ1ith în acel�i mod; e preferabil ca sclavajul să fie abolit, zice el, asta v!l va costa pînă. la umlă mai putin.

Întreaga lume complex li şi ira\ională este redusl1 la un fel de schemă rationall1 în care particulele umane sînt tnagneti­zate într-o polari tate simplă unde profitul le .atrage iar pierde­rea le respinge. Marele sistem functionează nu pentru că l-ar dirija omul, ci pentru că .�e�l şi @ncur�a reaiizează o dispunere optimă a piliturii; tot ce poate Tace omul este, even­tual, să se alăture aClilUlii acestui magnetism natural, înli1turînd orice obstacol ce ar sta în calea liberului exercitiu al acestei fizici, sociale şi s!l renunte la slrăduintele sale zadarnice de a se smulge din menghina lui.

Dar, cu toată aroma sa de secol al XVIII-lea, cu toată credinta sa în rationalitate, în dreptul natural şi în. lantul me­canic al actiunii şi reaC\iei umane, lumea lui Adam Smith nu este lipsit!l de valori mai umane. Să. nu uităm c!i ,.narele be­neficiar al sistemului este, în conceptia lui Smith. consumato� rul, nu producătorul: Pentru prima dată în filozofia vietii cotidiene, consumatorul e rege.

Ce rărilîne viabil din tot acest edificiu? Nu marea schema a eVOhl{iei. Vom vedea cum marii

economişti de niai tîrziu o vor modifica profund. Să nu pri­vim însl1 lumea lui Adam Smîth doar ca o încercare primitivl1 de a ajunge la formulări ce depăşesc puterile lui. Smith a fost economistul capitalismului preindustrial; el n-a apucat să vadă cum sistemul de pială începe să fie primejduit de' între­prinderi enorme sau cum legea acumulării şi cea a populatiei, formulate de'el, sînt subminate de evolutiile sociologice de­clanşate cincizeci de ani mai tîriiu. Pe vremea cînd tr1iia şi scria Smith, nu se putea vorbi înc1i de acel fenomen care mai

76

tîrziu avea să fie numit .,cic1u industrial". Lumea despre care scria el a existat aievea, i ar felul cum el a sistematizat-o cu­prinde o strlUucită analiză a propensiunilor ei expansive.

Ceva, totuşi, nu se poate să nu fi lipsit tiin concepţia lui Smith. Căci el a sesizat. o evoluţie a societăţii, dar n-a sesizat o revoluţie - Revoluţia industrială. Smith nu a întrevăzut În hidosul sistem de fabrică, în recent experimentata fomlă cor­poratistă de organizare a vietii economice sau În timidele în­cercări ale S".llariatilor de a crea organizaţii menite să-i ocrotească, primii vlăstari ai unor forţe sociale noi cu un mare potenţial expfoziv. Într-un sens, sistemul său se sprijină pc presupozitia că Anglia secolului al XVIII-lea avea să rămînă în veci neschimbată, crescînd doar tantitativ: populaţie TJlai multă, mărfuri mai multe, avuţie mai multă, în timp ce calita­tea rămîne neschimbată. Smith are În vedere doar dinamica unei comunităţi statice, care creşte, dar nu ajunge,niciodatâ la maturitate.

Dar, cu toate că sistemul evolutiei a suferit ulterior ample amendări , marea panoramă a pieţei rlimîne o izbîndă remarcabilă: De bună seamă, Smith nu a .. descoperit" piata: altii înaintea sa arătaseră În ce mod interacţhmea intereselor şi a concurenţei asigura bunul mers al societătii , Smith a fost însă primul . care a înteles întreaga filozofie a acţiunii.pe care o rec1ama o astfel de concepţie, primul care a formulat sche­ma de ansamblu 'într-un mod cuprinzător şi sistemati,c . El a fost prilul Care a oferit Angliei şi întregii lumi occidentale po­sibilitatea de a inţelege cum anume realizează piata o coe­ziune a societăţii şi primul care, pe temelia aceStei întelegeri . a construit un edificiu al ordinii sociale. Economiştii de mai tîrziu aveau să completeze şi să detalieze de!icrierea pietei făcutli de Smith şi sa investigheze gravele carente ivi'te ulte­rior în ea. La nici unul nu vom întîlni însă atîta bogliţie şi viaţă ca în tabloul economic zugrăvit de S mith.

Nu putem nutri decît admiratie pentru viziunea şi cunoştinţele encic10pedice ale lui Smith. O carte de asemenea dimensiuni, atotcuprinzătoare, atît de solidă, de caustică şi de profundă nu putea fi scrisli decît în secolul al XVIII-lea.

Înir-adevlr, AvuJia naJiunilof şi Teoria sentimentclotmoraJe, împreună cu celelalte eseuri ale sale, putine la numllr, arat! c! Smith n-a fost nicid'ecum doar un economist. El a fost filo­zof�psiholog�istoriG-sociolog, autor al unei viziuni ce includea mobiluri um�e, "faze" istorice şi mecanisme economice care exprimau laolaltă planul Marelui Arhitect al Naturii (cum îi' spunea Smith). Din punctul sllu de vedere, A \TuJia naJiu­ni/Of este mai mult decît o capodoperă a economiei politice. Ea face parte integrantă dintr-o conceptie de ansamblu despre destinul omenirii.

În plus. A vUJia' ne surprinde la tot pasul prin observatii de mare profunzime. Smith l-a anticip,at cu o sută cincizeci de ani pe Veblen scriind uBlllltoarele: ,,La cei mai multi pameni bogati, principala delectare pe care le-o procurl bogltia cOMtl în afişarea ei. care În ochii lor nu e niciodatl atît de deplinl ca atunci cînd li se pare că posedă acele însemne decisive ale opulentei pe care nimeni în afarll de Ci nu poate sl le posede". EI a fost un om de stat care şi-a devansat epoca atunci cînd a scris: .. Dacă există În Imperiul britanic provincii ce hu pot fi făcute să contribuie la sprijinirea întregului imperiu, este ne­greşit ţimpul c,a Marea Britanie să se. descotorosească de cheltuielile cerute de 'apărarea acelor provincii în timp de răz­boi şi de cele cerute de sustinerea aşezămintelor lor civile sau militare în"timp de pace. şi sl caute sl adapteze viziunile şi planurile sale de viitor la situatia sa mat�rial� la drept vorbind modestli" .

Probabil că niciodatl 'vreun economist nu va mai realiza o cuprindere completă � epocii sale aşa cwn a realizat Adam Smith. În mod sigur nu va mai fi altul atît de senin, de ferit de meteahna îndărlltniciei, cu un spirit critic atît de pătrunzltQr dar în acelaşi I timp lipsit de ranchiună. atît de optimist fărll a fi u�opic. De bună seamll, a împ�rtăşit credintele epocii sale. ba chiar a contribuit la formarea lor. A trllit într-o epoclt a uma­nismului şi ratiunii; dat� deşi ,acestea puteau fi ambele detur­nate spre scopuri dintre cele mai crude şi mai violente, Smith n-a fost niciodată şovinist, apolQget sau <;>m � compromisu­lui. "Căci la ce bun - scria el în Teoria sentimentelor mOfale

78

- toată truda şi zbuciumul acestei lumi? La ce servesc avaritia 'şi ambitia, goana dupA bogăţie, putere sau vază?" Avu/ia na/iunilor oferă răspunsul: toată această îmbulzeală josiliCl1 după avutii şi glorie îşi are jpstificarea ultimă în bunăstarea omului de rînd.

Către sfîrşitul vietii " Smith era înclircat de onoruri şi de respect. Burke 'a flkut drumul lui Edinburgh ca 51\-1 întîlneas­cA; a fost ales lord rector al vechii sale Universităti' din Glas­gow; apucase să vadă A vUJia tradusă îil danez1\, franceză, germană, italiană, spaniolă. , Numai Oxfordul îl ignora; n-a catadicsit niciodatA să-i confere vreun titlu onorific. S-a întîm­plat o dată ca Pin Junior, pe atunci prim-ministru, să ai.bă o întîlnir� cu Addington, �ilberforce şi Grenville, la care a fost invitat să asiste şi Ad'am Smith. Cînd bătrînul filozof intră în îndpere, toat� lumea se ridicli în pici.oare. "Luati loc, domni­lot', zise dînsul. "Nu - replică Pitt - rămînem în, picioare pîn,ă cînd te aşezi- Domnia ta, pentru că noi toti sîntem elevii Domniei tale".

În 1 790 Smith se stinse din viaţă; împlinise şaizeci şi şapte de ani. În, mod curios, disparitia sa a trecut relativ neob­servată; probabil că lumea era prea preocupată de Revolutia franceză şi de repercusiunile pe care ea ar fi putut să le aibă în zona rurală a Angliei. A fost îngropat în cinlÎtirul Canongate; pe mormînt, o piatrlt funerara modestă pe care scrie că aci odih­neşte Adam Sntith, autorul A vUJiei naJiunilor. Un monument mai durabil nici că s-ar fi outut închioui .

IV

PresimtirHe sumbre ale pastorului Malthus şi ale lui ,David Rieardo

" În afară de omniprezenta problemă a sărăciei, Anglia a fost frămîntată În cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea de o Întrebare obsedantă: la tÎt se c\frea�ă populaţia ţării? Aspec­tul Îngrijorător al acestei ÎntteMri ţinea de faptul că În ochii britanici lor inamicii naturaH ai Angliei de pe continent păreau a cunoaşte o creştere impetuoasă a numărului de locuitori În,timp ce Anglia, cu slabele ei resurse, era convinsă că populatia ei e În scădere. \

Nu că Angiia ar fi ştiut cu sIguranţă care era exact numă­rul britanicilor; e� prefera doar, de o manieră ·ipohondrl1. să-şi facă griji Într-un vid de fapte. De-abia În 1801 s-a putut efectua un recensămînt propriu-zis: întîmpinat, �e altfel, cu aprecierea că .. ameninţă să lichideze pînă şi ultimele rămăşiţe ale libertăţii engleze". Pînă atunci infonnaliile privind resursele umane ale ţării s-au bazat pc strădaniile unor statisticieni amatori : dr Price, un ministru nonconformist; un anume Houghton, spiţer şi ne­gustor de cafea şi ceai; 'şi Gregory King, de meserie carto-graf.

Folosind evidentele referitoare la .fumărit şi registrele de botezuri , King a calculat, În 1 696, numărul de suflete trăi­toare În 'Anglia şi Ţara Galilor, găsind eli sînt vreo cinci mi­lioane sau poate cinci şi jumătate '- ceea ce pare să fi fost o estimare uluitor de exactă. Pe King îl preocupa Însă nu doar starea de lucruri din acel moment. Privind spre viitor, el scria: "DupA toate probabilităţile, următoarea dublare a pqpulatiei

se va produce peste circa 'şase sute. de ani, adică pe la anul Domnului 2�00 . . . Iar apoi unnătoarea dublare va fi, după toate probabilităţile, peste mai putin de douăsprezece sau trei­sprezeC� veacuri, adică pe la anul Domnului nostru 3500 sau 3600 .. Atunci regatul va număra 22 milioane de suflete . . . pre­supunînd - adaugă circumspect cartograful - că lume.a Va dăinui atît".

•

Pe vremea lui Adam Smith, însă, progno�a lui King privind o creştere lentă a populatiei cedase locul unei alte vi­ziuni . Comparînd datele din secolul al XVIII-lea privitoare la fumărit cu datele dintr.-o perioadă mai veche, dr 'Richard Price a dovedit În chip concludem că de la Restauratie şi pînă în vremea sa populalia Angliei scăzuse cu peste 30 la sută. Valabilitatea calculului său era în mod evident suspectă şi alti cercetători i-au contest<ţt vehement rezultatele; totuşi multă lume a acceptat spusele lui Price ca pe un fapt;/un fapt extrem de dezagreabil date fiind exigentele politice ale epocii. "Sdi­derea populatiei - se tînguia teologul reţorrnator William Paley - e cel mai inare flagel care poate lovi statul, iar îndrep­tarea acestei situalii trebuie să aibă precădere [aţll de orice alt obiectiv politic". Nu numai Paley gindea aşa; primul ministru Pitt Junior a propus chiar o nouă lege privind asistenta pentru săraci. cU'scopul anume de a stimula creşterea,populaţiei. Legea ptevedea alocaţii substanliale pentru copii, lui Pitt fiindu-i cum nu se poare mai limpede că ftlcînd copii un om îşi "îm­bogăteşte" ţara, chiar dacă afti ca aceştia sll devină pauperi .

Ceea ce ne izbeşte pe noi , cei de astăzi, 'În che'stiuRea populatiei, nu e dacă Anglia intr-adevăr era sau nu era În pericol de epuizare demografică. Ceea ce ne int�resează, re­trospectiv, e cît de bine se annoni za o viziune sau aIta în problema populatiei cu credinta în legea naturalll, în ratiune şi progres. Se înregistra cumva o scadere a populatiei? Atunci trebuiau luale măSuri care sll stimuleze, creşterea ei , aşa cum lucrurile s-ar petrece în mod ,,natural" .sub auspiciile benigne ale legilor despre care Adam Smith arlltase că sînt principiile' diriguitoare ale economiei de piaţă libere. Se înregistra cumva o creştere? Prea bine, pentru dl. toată lumea era de acord că o

81

populatie în creştere este un izvor de ,avutie. Oricum o îl)tor­ceai, rezultatul era favorabil unei prognoze optimiste pentru societate;' sau, exprimîndu-ne altfel, c,hestiunea populaJiei, aşa cum era inteleasll atunci , nu era de'naturll să zdrUncine incre­derea oamenilor în viitor.

Poate cll nimeili n-a rezumat �ceastll viziu.ne optimistă in mod atît de naiv şi de complet ca William Godwin. Godwin, ministru şi .autor de pamflete, se uita la lumea nemiloasă din jurul sAu şi se dMea mapoi îngrozit. Dar apoi se uita spre vii­tor şi ceea ce vedea îl umplea de bucurie. El a publicat în 1793 ]usti/ia politicâ, o carte ce mustra cu asprime prezentul, dar oferea fl1gllduinta unui viitor indeplirtat în care "nu v'or mai fi rAzboaie, crime, administrare a justitiei, cum 'i se zice acum, nici guverne. Şi tot aşa'nu va mai exista boalli, chin sufletesc, melancolie sau obidă". Ce viziune splendidll! Ea era, de bunli seamll, profund subvers�vli, pentru că utopia lui Godwin pre­coniza ,egalitaţe totalll şi un comunism anarhic dus pînă la ultimele coilsecinte: 'pînll şi contractul de proprietate numit cl1sătorie urma sI fie abolit. Dat fiind insă pretul ridicat al cărtii (trei guinee!), Consiliul de coroanll a decis sli nu-l de,a ' in judecatll pe, autor, iar în saloanele aristocratice ajunse la modă sI se discute despre îndrhnetele id,ei ale dlui Godwin.

Una din caSele în care se purtau astfel de discutii era At­bury House, nu departe de Guildford, unde 'locuia un domn bătrîn şi ciudat pe care la moartea sa, în 1 800, Gentleman ' s Magazine aveau sll-l descrie drept "un personaj excentric în sensul cel mai strict al cuvîntU1ui".!Acest excentric era Daniel Malthus, ppeten cu David Hume şi a�mirator pasionat al lui Rousseau, cu care odinioarll fl1cuse plimbllri în mijlocul naturii şi de la care, în unul din elanurile de autodeposedare ce puneau stllpînire la rl1stimpuri pe fllozoful francez, primise un ierbar şi un set efe clrti. La fel ca alti gent1emeni de atunci flir-ll ocu­patii lucrative dar cu -'ipirit iscoditor, Daniel Malthus n-avea

. plllcere mai mare decît un dialog 'intelectual stimulativ, iar drept oponent şi-I lua de obicei pe talentatul sllu fiu, reveren­dul Thomas Robert Malthus.

82

Ajunseră, natural, să discute şi despre paradisul lui qod­win şi cum era, poate, de aşteptat de la un excentric binevoi­tor, Malthus tatlU vădi �entimente de simpatie fată de această utopie de o rationalitate flrl egal. Tînl1rul Malthus nu i se arătl îns1 1a fel ,de favorabil. Ba chiar, pe măsură ce disputa se adînci, el începu sl vadă un obstacol de netrecut Între socie­'tatea umanll aşa cum era în realitate §i acest meleag imaginar al veşnicei păei şi îndestulări,. Pentru a-şi convinge tatăl, el îşi expuse pe larg obiectiile în scris, iar Daniel Mallhus fu atît de i,mpresionat de ideile fiului său ÎnCÎt sugeră ca teza să fie pu­bli,cată şi în1ltişată publicului.

Drept urmare, apl1ru pe scenl1, în 1 798, un tratat anonim de cincizeci de mii de c4vinte. Erei ioti tulat ' Eseu asupra prin­cipiului populaJiei aşa cum afecteaz/1 el viitoarea ameliorare a soci'et/1pi, iar o dată cu el se năruiră dintr-o lovitură sperantele optimiste într-un univers al armoniei. În cîteva pagini, tinl1rtJl Malthus smulgea covorul de sub picioare ginditorilor comple­zenti din epocă, oferindu-Ie în locul progresului o perspectivă dezolantl şi mohontă, dătl1toare de fiori reci.

Căci ceea ce spunea eseul despre populatie era că exisiă o tendintă naturală ca populatia să depăşească tQtaluf mijloace­lor de sub�stentl posibile. Departe de a urca pe trepte tot mai înalte, societatea era prinsl într-o capcană fără ieşire, u,nde instinctul de reproducere al omului avea să aducl1 inevitabil omenirea la maţginea prăpasti�i. Departe de a se îndrepta spre Utopia, om�nirea era osîndită pe veci la o luptă.fără de spe­rantă între tot mai multe guri nesăţioase pentru proviziile mereu neîndestuH1toare din cărvara Naturii, indiferent cu cîtă rîvnă s-ar sco�oci prin această cămară. Nu�i de mirare că după ce l-a citit pe Malthus, Cl:\rlyle av.ea 'să declare economia pofiticl o "ştiintl lugubr�" şi că bietul Godwin avea sl se plî�gă di Malthus i-a transformat pe prietenii progresului, cu sutele: În reaqionari.

Dintr�o singurl lovitură intelectuală zdrobitoare, Malthus pulverizase toate sperantele unei epoci orientate spre auto­multwnire şi .fficrei!toare în progres. Dar, ca şi cwn asta n-ar fi .fost de-ajuns, un gînditor dţ o factură diferită se pregătea în

83

aceeaşi perioadl sl dea /a coup ·de grâce Încl uneia din cre­dinlele dragi de la sfi�itul secolului al XVIU-lea şi începutUl secolului al XIX-lea. David Ricardo;un agent de schimb ce cunoscuse un uluitor succes· În afaceri, avea să creioneze curînd o teorjţ economică, mai pUlin spectaculoasă deCÎt prăpădul prevestit de Malthus, dar care era, ,în felul său calm, la fel de distruglhoare pentru perspectivele melioriste descrise de Adam Smith.

Căci ceea ce intrevedea Ricardo pentru : viitor însemna sfîrşitul unei teorii despre societate potrivit căreia toată lwnell urca laolaltă pe escalatorul progres�lui. Spre deosebire ,de Smith, Ricardo constata că aceastl scarlf funcţiona cu efecte diferite asupra diferitelor clase, că unii urcau triumfal pînă sus. În ·timp ce al tii erau punati CÎteva trepte În sus, pentru a fi apoi azvîrli ti Înap<;>i la piciorul scării. Ba mai rl1u, cei ce pu­neau scara În mişcare nu erau aceiaşi cu cei purtati În sus. iar cei rce culegeau dIn plin roadele urcatului nu fliceau nimic pentru a-şi merita' răsplata. Şi, ducînd metafora un pic mai departe, dacă te uitai cu băgare de seamă la cei ce urcau către vîrf, constatai că nici aici nu era totul În regulă, ci se purta o luptă furibundă pentru un loc sigur pe scară. �

Pentru Adam Smith, societaU!a era o mare familie; pentru Ricardo, ea era o taMră lăuntric dezbinată; şi nu-i de mirare că o vedea astfel. În cei patruzeci de ani care trecuseră de la A vUlia na/iuni/or, Anglia se Împărţise În două facţiuni ostile: industriaşii În ascensiune; QCupati cu fabricile lor, luptau pentru reprezentarea parlamentară şi prestigiu social. în timp ce marii proprietari funciari " o aristocratie bogata, puternică şi temeinic aşezată, se uita cu ochi rlti la năvala obraznicll a acestor nouveaux riches. .

Pe marii proprietari funciari nu-i scoteau din fire barui pe care-i agonisţau capitaliştii, ci faptul execrabil că aceştia sustineau Întruna el preturile alimentelor sînt prea mari. În scurtul interval de timp scurs· d� la aparitia cărţii' lui Adam Smith, Anglia, care fusese multă vreme o tai-Il exportatoare de cereale, a ajuns în situapa de a trebui să cumpere produse ali­mentare din strllinlltate. In ciuda bombl1nelilor doctorului Price,

84 \

care sustinea cli popula�a Angliei scade, aceasta de fapt cres­cuse, acînd ca cererea de cereale să depăşească oferta. iar pretul unui bushel de griu să se cvadrupleze. O dată' cu pretu­rile au crescut şi profiturile în agricultură; pe o fenn ă din East Lothian, Scotia, profiturile plus renta ajunseră în medie la 56 l a sutl din capitalul investit; pe o altă fermli de trei sute de acri - o gospodărie tipicli de mărime mijlocie - profiturile au fost de 88 1ire în 1790j de 1 2 1 lire în 1 803 şi de 1 60 lire zece � mai tîrziu . Pe tot cuprinsul ţării mărturiile erau con­cordante în apreci�rea că remele cunoscuseră cel putin o du­bla�e în JJltiinii doul1zeci-doullzeci �i Cinci de ani .

Crescînd năv�nic preturile la cereale, comerciantii între­prinzători începur"l1 să cumpere grîu şi porumb din străinătate şi să le aducă în tam. Fireşte că pe landlorzi această practică i-a speriat.

Agricultura nu mai .era pentru ·aristocratie doar �n mod de viatli, ci şi o afacere - Q mare afacere. Pc moşia Reevesby din Lincolnshire, de pildă, Sir Joseph 8anks folosea două din camere drept birouri, separate printr-un perete ignifug şi o \.lşă � ·fier, şi era mîndru de faptUI cl\-i trebuiser11 cincizeci şi .şase de sertare pentru a sorta rurtiile referitoare la femlă. Un aseme­nea landlord, deşi trllia pe domeniile sale şi era sufleteşte ataşat de-pwînt, deşi se fntîlnea zilnic cu arenda,şii săi şi se ducea la întrunirile unor societ11ti unde se discuta despre rotatia culturilor şi despre virtutile diferitelor îngrăşăminte, nu pier­dea din vedere faptul că venitul său depindea ·Oe pretul la care îşi vindea recolta.

Aşa se face că afluxul de'cereale ieftine din afara nu prea era privit cu ochi buni. Spre norocul landlprzilof, însă, ei avea\! la îndemînă mijloacele prin care sl1 se opună acestei evolutii neliniştitoare. Dominînd Piulamentul, laridlordul pur şi simplu legifera în propriul său interes un riguros sistem de protectie. El votă Legile cerealelor, care impuneau taxe vamale glisante la importul de cereale: cu cît scădea mai mult pretul în străi­nătate. cu. atît creştea taxa de. import. S-a instituit, în fapt. un plafon care să împiedice permanent aducerea grîufui ieftin pe piata engleză.

85

În 1 8 1 3 înSl situatia scăpase de sub control. Recolta proastă şi războiul cu Napoleon B,cuserll. ca preturile sli atingă niveluri ce însemnau practic foamete: Griul se vindea ACU 1 17 şilingi quarterul - aproximativ 14 şilingi per bushel. In felul acesta, bushelul de grîu se vindea la un pret aproape egal cu dublul salaril1lui sâptâmînal al unui 'muncitor; (Pentru a se întelege sensul acestor cifre, să menţionll.m cel mai ridicat pret atins vreodatll. de griul american înainte de 1970: 3,50 dolari per bushel în 1920, cînd salariul 'mediu săptll.mînal era de 26 dolari). ,

Pretul griului ajunSese cu adevărat fan'tastic şi trebuia sit se actioneze imediat pentru a' scoate tara din impas. Parlamen­tul a studiat cu grij11 situatia şi a venit cu ·solutfa ca taxele la griul de import s11 fie majorate şi mai mult! Motivatia a, fost că preturile majorate pe termen scurt vor stimula creşterea pro­ducţiei �nteme dţ griu pe tell11en lung.

Cu această măsuf11 industriaşii nu s-au mai putut Împăca. Contrar proprietarilor funciari: capitaliştii voiau cereale iefJine, pentru eli pretul alimentelof. detemlina În mare parte mărimea salariilor pe care ei trebuiau sii le plăteasci1 muncite­rilor. Nu din mobiluri umanitare luptau industriaşii pentru ieftinitea �imentelor. Un mare bancher 10ndonez,.Alexander Baring, a declarat în Parlament că • .muncitorul nu e interesat cîtuşi de putih În aceast11 chestiune; ·fie dl pretul grîului este de 84 sau de 105 şilingi quarter-ul. el tot aceeaşi pîine uscatli va mînca." Baring voia să spună prin asta eli jndiferent care ar fi pretul pîinii, muncitorul va primi un salariu din care să-şi poatli cumpăra coaja lui de pîine, nu mai mult. În schimb din punctul de vedere �l celor ce. Întocmeau statul de plată şi cll.utau să scoată profit, nu era deloc totuna dacă cerealele -şi salariile - erau ieftine sau' scumpe.

Cercurile de' afaceri se organizară. i ar Parlamentul fu inundat cu mai multe petitii decît primise vreodată in trecul.

. Avînd în vedere starea de spirit ce domnea în tarii. nu era indicat să fie adoptate tlră o CIIImpl1nire prealabilă noi Legi ale cerealelor, cu laxe de import majorate. Fură create noi co­mitete în Camera c,omunelor şi 'în cea a lorzilor şi problema

86

fu pentru moment îngropatl. Din fericire, în anul urmltor, Napoleon fu .înfrînt iar preturile grînelor coborîrl1 iada cote mai normale. Este însl1 caracteristic pentru puterea politicll a clasei p(Oprietarilor funciari faptul cl au trebuit sll treacll trei­zeci de ani înainte ca Legile cerealelor sll fie definitiv şterse din catastif, permitîndu-se astfel intrarea liberl1 a cerealelor ieftine în Britaniţl.

•

Nu-i greu pe i'nţeles de 'ce David Ricardo, scriind în mij­locul unei astfel de perioade de criză, vedea economia Într-o lumiriă diferitl1 şi mai pesimistl1 deCît Adam Smith . . Acestuia din urmă lumea i se, înfl1tişa ca un mare concen; Ricardo vedea în ea un conflict acerb. Autorul A vUliei naliunilor avusese motive temeinice sl1 creadă eli toatl1 lumea puteli să se împl1rtăşească din binefacerile unei providente damice; pentru iscoditorul agent de schimb care scri� cu o jurill1tate ele secol m� tîrziu , societatea nu numai că era scindată în grupuri vrăjmaşe, ci părea inevitabil eli biruitorul legitim din -acest conflict � harnicul indiistriaş - avea în cele din urmli să piardă. Îmr-ad�vl1r, Ricardo era convins că singura clasă care putea să beneficieze de pe urma progresului societătii erau landlorzii - dacă nu li se lua controlu1 asupra pretului cerealelor.

"Interesul landlorzilor este totdeauna opus intereselor tuturor celorlalte clase", scria el în 1 8 1 5, frază, prin care un război nedeclarat era recunoscut ca reprezentînd încleştarea politică de căpetenie din sistemul de piatli tot mai dominant. Iar odată declarate deschis ostilitătile, pieri şi ultima speranlll firavă cli lumea aceasta s-ar putea dovedi pînă la urmă a fi cea mai bună dintre lumile posibile. Acum se părea că, dacă societatea nu se va îneca în mlaştina malthusianll, ea avea să � sfanne în bucl1ti pe perfida scară rulahtll a lui David Ricardo.

Trebuie sll examinllm acum mai îndeaproape ideile profund tulburl1toare ale posacului pastor şi ale scepticului agent de schimb. Dar sll vedem mai întîi cum erau c�i doi ca oameni.

87

Ar fi greu sll-ti imaginezi două personaJe mai îndepărtate ca origine socialll şi date biografice decît erau Thomas Robert Malthus şi David Ricardo. Malthus, cum ştim, era fiul unui membru excentric al vîrfurilor clasei mijlocii din Anglia; 'Ricard'o era fiul unui negustor-bancher evreu imigrant din Olanda.· Malthus a fost preglltit cu multii grijii pentru studii universitare, sub cllHiuZirea unui tatll cu veleitllti ' filozofice (unul dintre profesorii cu care se pregătea' fu bllgat la închi­soare pentru cli îşi exprim ase speranta cli revoluţionarii fran­cezi vor irivada şi cuceri Anglia); pe Ricardo, tatlil său îl puse sll muncească de la vîrsta de paisprezece ani. Malthus şi-a petrecut viata flcînd cercetare academică; a fost primul ecom;nnist de profesie, predînd în această calitate la colegiul îrifiintat la Haileybury de Compania Indiilor Orientale pentru pregătirea tinerilor slli administratori ; Ricardo a Intrat În afa­ceri pe cont propnu .la vîrsta de douueci şi doi de ani. Malthus n-a fost niciodatll un om înstllrit, pe cînd Ricardo - care de­butase cl! un capital de opt sute de lire sterline - a fost inde­pendent din pl.lnct de vedere financiar, iar în 1 8 1 4, la vîrsta de patruzed şi doi de ani , s-a retras din afaceri cu o avere evaluată Între 5Q!) 000 şi l ' 600' 000 de lire.

Curios cll totuşi Malthus, cel din mediul academic, a fost preocupat de faptele lumii reale, iar Ricardo, omul de afaceri, a fost un teoretician; omul de afaceri · se interesa doar de "legile"invizibile, în timp ce profesorul se întreba �acll .aceste legi se potrivesc cu lumea pe care o avea în fata ochilor. Şi o ultimă contradictie: Malthus, om cu venituri modeste. era apllrătorul bogatilor proprietari funci ari , iar Ricardo, om înstllrit iar mai tîrziu el Însuşi landlord, lupta împotriva inte­reselor acestora.

Diferiti ca obîrşie., educatie şi carierll, cei doi au avut parte şi de o receptare diferitll ca gînditori. Sllrmanul Malthus, cum scrie unul tdin biografii săi, "a fost omul cel mai înjurat din epOca sa. Nici chiar Bonaparte n-a fost socotit un duşman mai mare ale neamului omenesc. Era vorba de un om care apllm variola, sclavajul şi' infanticidul - de un om care em îm­potriva cantinelor gratuite pentru sllraci, a clisătoriilor timpurii

88

şi a al�catiilor parohiale - de un om 'care «a avut neruşinarea de a se însura după ce vorbise despr� relele legate de viata de familie» " . •• De la bun început - spune Bonar - Malthus n-a fost ignorat; timp de treizeci de ani a trebuit să- suporte o ploaie de atacuri."

Era inevitabil ca un om care predica lumii ."înfrînarea morală" să fie tinta multor atacuri. Totu§i MaIth�s n-a fost (după standardele acelei epoci) un .. puritan". după cum, îJl mod sigur, n-a fost un căpcăun. E adevărat că a cerut desfiin­tarea ajutoarelor pentru sllraci şi chiar s-a opus proiectelor de constructii de locuinte pentru păturile muncitoare. A făcut-o. însă, cu ceamai sinceră pre�cupare pentru interesele pături­lor nevoiaşe. în contrast cu vederile unor teoreticieni sociali din aceeaşi vreme care sugerau politicos ca săracilor să li se dea pace. să li se îngăduie.să l1}oară în stradă.

.

Pozitia lui Mallhus nu era, aşadar, atît una cinică, cît una în cel mai înalt grad logicll. Dat fiind că. potrivit teoriei sale. 'lumea suferă în principal din pricina surplus ului de populalie, tot ce era de natură şă favori,Zeze .. apropierile timpurii" (între sexe) · nu făcea decît să agraveze situatia omenirii. Un om pentru care ,Ja marele banchet al Naturii nu există tacîm liber" poat� fi tinut "în viată prin acte de caritate; dar cum în această situatie "el va procrea, o asen1enea caritate nu este decît o cru­zime disimulată.

Numai că logic .. nu.se bucură întotdeauna de populari ­tate. iar cel ce vesteşte un sfîrşit sumbru societăţii nu trebuie să se aştepte la simpatie din partea publicului . Nici o doctrină n-a fost vreodată mai ponegrhă: Godwin spunea că "obiecti­vul expres al scrisului dlui Malthus este de a dovedi ce eroare pernicioasă comit eei care unnăres<;" o ameliorare' consi­derabilă şi esentială în societatea omenească." Nu-i de mirare că MalthuS a fost SOC{)tit de atîtia ca situÎndu-se în gîndire dincolo de limitele bunei cuviinle.

Ricardo, dimpotrivă. a fost un om căruia Fortuna j-a surîs de la bun început. Evreu prin naştere. el a rupt legăturile �u familia şi a devenit unitarian spre a se putea căsători cu o frumoasă fatll de quak�ri de care se îndrllgostise; şi într-'o

89

vreme CÎnd toleranta nu prea era,o regulă - tatăl său lucra într-o parte a Bursei cunQscută sub numele de Compartiment evreiesc - Ricar.,po il cîştigat deopotn'vă un înalt statut social şi respectul persenal al foarte multor oameni. Mai tîrziu, cînd era deputat în Camera comunelor, fu invitat de ambele tabere să ia cuvîntul. "Mă cuprinde spaima '- spuse el - cînd aud propFia mea voce.", Unul .dintre martori descria această voce ca fiind "aspră �i pitigăiată", un altul ca fiind "moale şi plăCută", deşi "ex.trem de subtire"; dar cînd vorbea Ricardo. Camera asculta atent. Cu expunerile sale grave şi impecabile, care lăsau deoparte tumultul evenimentelor. preferînd să se concentreze �upra structurii· de bază a societătii, �ca şi cum oratorul era venit de pe o altă planetă", Ricardo deveru cu­noscut drept educatorul Camerei comunelor. Nici chiar radica­li�mul său ,- Ricardo era un ... iguros sustinător al libertătii cuvîntului şi a întrunirilor şi oponeni al coruptiei parlamen, tare şi al persecutării catolicilor - n-a ştirbit consideratia de care se bucura.

/

Este îndoielnic dacă admiratorii săi întelegeau foarte mult din ceea ce citeau, pentru că nu există economist mai anevoie de înteles decît .Ricardo. Dar deşi textul este adesea complex şi încîlcit. mesajul său este simplu: interesele capi­taliştilor şi ce'le ale landlorzildr sînt irevocabil opuse, iar interesele landlorzilor sînt potrivnice comunitătii. Aşa se face că industriaşU, fie că-I întelegeau s�u nu. au flicut din el ex­ponentul lor: economia politică dobîndi· în rfnduril� lor o asemenea popularitate • .încît doamnele care angajau guver­nante se interesau �n prealabil dacă acestea sînt în măsură să le expli�e copiilor principiile acestei ştiinte.

In timp ce Ricard\l, economistul, era zeificat (deşi era o fire modestă ·şi retractilă), Malthus era denigrat şi marginali­zat. Eseul său asupra populatiei. a fost citit, admirat, apoi con­testat şi repudiat - vehementa însăşi cu care era repudiat fiind o dovadă neliniştitoare a soliditălii tezei pe care. o sustinea. Şi în timp ce despre ideile lui Ricardo se discuta cu aviditate. contributiile ,lui Mathus la teoria economică ----: lăsînd de o parte eseul despre populatie - erau îndeobşte

90

privite cu un fel de tolerant� condescendent� sau ignorate. Pentru d Malthus a simtit c� era ceva În neregul� cu lumea, dar a fost cu totul incapabil sli-şi expună argumentele În mod limpede şi logic; şi-a Îngăduit chiar erezia de a sustine că depresiunile - "suprasaturatiile generalizate", cum le spunea el - puteau dezorganiza societatea, idee pe care Ricardo fliră multii ostenealA a tespins-o ca fiind 'absurdă. Ce enervant pentru cititorul de astazi ! Intuitiv şi aplecat spre fapte, MaIthus simtea unde-i buba, dareexpunerile &ale �ncîlci(e n-aveau nici o şansă În fata strălucirii incisive a agentului de bursă pentru care lume'a nu e.ra decît un gigantic .mecanism abstract.

Aşa se face că În toate problemele cei doi s-au găsit în disput�. Cînd Malthus a publicat, în 1 820, Principiile econo� miei politice, Ricardo şi-a dat osteneala de a aşterne pe hîrtie vreo 220 de.pagini spre a da În vileag carentele din rationa­mentele reverendului, În timp ce Maltl1us în cartea sa a făcut tot ce i-a sţat în putintă spre a îl\Vedera sofismele .de care, după ferma sa convingere, suferea punctul de vedere al lui Ricardo.

.

Lucrul cel rgai straniu este că, pe cei doi îi lega o stnnsl1 prietenie. S-au cunoscut în 1 809, dupl1 ce Ricardo publicase un şir de superbe scrisori către Moming Chronicle referitoare la pre[U1 aurului iar apoi Îl demolase pe un domn Bosanqyet care avusese nesăbuin{a să formuleze un punct de vedere opus. Întîi James MiU, apoi -Malthus îl căutarl1 pe autorul scriso­rilor, şi între cei trei se încheg� o prietenie ce avea sli dureze pînii la sfirşitul vieti i. Începuserli sl1 poarte Între ei o corespon­denll1 intensă şi să-şi facli nenum!1rate vizite. ,,Plecau împreună la .vînătoare, să prindă Adevărul - scria, într-un fennecător jurnal, Maria Ed:gewonh. o scriitoare contemporană' - şi exultau cînd le reuşea', ară să le pese cine l-a zărit primul."

Viata nu li s-a rezumat la discutii grave; erau şi ei !1işte flipturi foarte omeneşti. Mâlthus, fie din ataşament fatl1 <le teoriile sale, fie din alte motive, s-a Însurat tîrziu, dar i -au plăcut reuniunile amicale. După moartea sa, cineva care-l cu­noscuse îşi depllna astfel amintirile despre el la East India College: "Gţumele discrete, atitudinea respectuoasă şi CÎte.odată

91

r�zvr�tirea acestor b�rbati tineri; s�getile verbale ale tinerelor doamne; strania politete a profesorului de persan�� . . şi ama­bilitătile întrucîtva vetuste IlIe reuniunilor din serile de vară, toate s-au dus acum."

Pamfletarii l-au asemuit Cu Satan, !!ar Malthus era un bl1rbat în�t şi frumos şi uR suflet blajin; studentii , între ei, ii spuneau "tăticu." Avea un defect ciudiţ;· de la stră-străbuni­eul du moşteni se gura-de-Iup şi vorbirea llJi era greu de înteles; cel mai rău TI pronunta pe ,,1" şi legat de asta a rămas o istorioară amuzantă, cum că odată i-ar fi spus la ureche unei doamne de vază, dar surde: "Nu v-ar plăcea o plimbare la. lacurile din Killamey?" Acest defect şi asocierea indjsolu­bilă a numelui său cu suprapopulatia au prjlejuit unuia din cunoscutii sl1i unnătoarea înserbnare:

Săptămîna trecută a fost aici filozoful Malthus. Am orga­nizat pentru el o petrecere, i,nvitînd doar persoane necă­sătorite . . . Dînsul e ci fire blajină şi se poartă impecabil cu orice doamnă la care nu se observă semne de fertilitate apropiat� . . . Malthus e un adevărat filozof moral, şi Ulai că m-aş învoi să vorbesc 'şi eu la fel de gîngăvit; dacă aş pu­tea în ,schimb să gîndesc şi să actionez la fel de Întelept. Şi)ui Ricardo îi plăcea să primeasc� oaspeti la el acasă,

mai cu seamă la micul dejun, şi pare-se c� se dădea în vînt după şarade. Era extraordinar de talentat ca om de afaceri . "Talentul de a agonisi bogăţie" - scria fratele său - "nu se bucură de mare cQnsideratiţ, dar pe semne că dl R. nu şi-a etalat nicl1ieri·extraordinarele sale puteri mai mult ca în afaceri . Cunoaşterea desăvîrşită a tuturor dedesubturi�or. surprin­zătoarea sa îndemînare la cifre şi socoteli, capacitatea sa.de a da de cap, fără vreun efort vizibil, imenselor tranzactii cu care, avea de-a face, cumplkiirea şi puterea sa de judecată i-au pennis să-i lase mult în unnă pe toti contemponinii sl1i de la Bursă." Sir lohn Bowring avea s� declare mai tîrziu că succe­sul l�i Ricardo se Întemeia pe constatarea pe care o fl1cuse că oamenii În general exagerează importanta evenimentelor. "La bursă, bunăoară, de cum băga de seamă o creştere cît de mică

92

a valorii la anumite actiuni, numaidecît cumplira, fiind sigur că va urma o creştere nerezonabilli din care va cîştiga; iar cînd cota începea sl1 scadă, vindea cu convingerea cli alarma şi. panica aveau sl1 cauzeze un declin pe care circumstanţele nu-l îndr:eptăteau."

Era o potriveal11 curios de anapoda: agentul de burs11 teoretician fatll cu teologul practiciah - cu atît mai mult cu CÎt teoreticianul se simtea 'la el acas11 în lumea banului, pe cînd omul faptelor şi al cifrelor nu o. brodea deloc.

În timpul. Războaielor napoleoniene, Ricardo era mem­bru al unui sin.dicat care cumpăra titluri de stat de la Trezore­rie pentru a le oferi subscrip�ei publice: El îi fru;ea adesea lui Mallhus o favoare îndemnîndu-l sl1 cumpere cîte un mic pachet de titluri din care pastorul scotea 10 brumll de profit. În ajunul bătăliei de la Waterloo se trezi în rolul de mic' specu­lator la Bursă, situatie ce-i punea nervii la o încercare muit prea grea. Se apucă şi-i scrise lui Ricardo, rugîndu-!. ,.dac11 nu e cumva nepotrivit sau neconvenabil . . . , sl1 nu pierzi prile­jul, cît mai e timp, de a încasa un mic profil la actiunile pe care ai avut bunătatea sl1 mi le Promili." Ricardo s-a executat, dar cu puterea de rezistent11 superioar11. a speculatorului de profesie, a cump11rat el însuş.i un număr mare de titluri. Wellington ob�inu victoria, Ricardo se alese cu un imens cîş­tig în barti, iar bietul Malthus se simţi zdrobit. Atunci Ricardo, ca într-o doară, îi scrise reverendului : "Am cîştigat cu aceaslli ocazie maximuf\pe care îl poţi spera sau dori în urina unei , creşteri a cotelor la burs11. Mi-a revenit din acest împrumut o suml1 consider11biUL . . Dar să vorbim putin de vechea 'fioastră problemă" şi mai depane se cufundă într-o analiză a semnifi­catiei teoretice pe care o are creşterea pretului mărfurilor.

Discutia lor fărA de sfîrşit fu continuatA, în scrisori şi vi­zite, pînă în 1 823. În ultima sa scrisoare către Malthus, Ricardo scria: "Iar acum, drag11 Malthus, eu am isprăvit. Asemeni altora, ' în alte controverse, dup11 o h.mgă discutie rl1rnînem fiecare cu opiniile lui. Aceste controverse, însă, nu influen­teazA niciodată prietenia dintre noi; nu te-aş iubi m,ai mult ca acum dacA ai împltrtllşi opiQiile mele." Muri pe neaşteptate în

93

acel an, la vîrsta de cincizeci şi UITU de ani; Malthus va mai trlii pînii În 1 834, iar despre David Ricardo s-a exprimat aşa: "Niciodatâ n-am iubit atît de mult pe cineva din afara fami­liei mele."

Fiind În dezacord aproape în toate, Ricardo �i Malthus nu erau, totuşi, ·În dezacord în ceea ce priveşte opiniile âces­tuia din urmă cu privire la populatie. Pentru că se părea că Îri celebrul său Eseu din 1798 Malthus nu numai că elucidase chestiunea o dată pentru ,totdeauna, ci că totodată aruncase multli luminli şi asupra teribilei şi persistentei sl1rlkii ce bîn­tuia scena socialli a Angliei. Simtiser� şi altii., vag, cl Lexistli o legliturli Între popUlatie şi sărăcie, iar () povestire apOcrifli care circula pe atunci vorbea despre o insulă din largul coas­telor chiliene unde un nuine Juan Femandez ar fi debarcat o pereche de capre pentru �ventualitatea că va, dori mai tîrziu să glisească acolo carne. Revenind după o vreme pe insuHi, el constatll c� acestea se înmultiseră peste mllsurli şi atunci debar­eli pe insulli o pereche de cîini, care se înmultirli şi ei şi re­duserli nutnlirul caprelor. "În felul acesta":- scria autorul povestirii , rev�rend1JI Joseph Tpwnshend - "s-a restabilit un nou fel de echilibru. Cea mai slaM dintre cele două specii a pllitit prima tributul datorat naturii; exemplarele cete niai active şi mai viguroase au rămas În viată." Şi adăuga: "Canti­tatea de alimente este cea care reglează numeric specia wnană."

Deşi această poveste cu tîlc scotea În evidentă echilibrul ce domneşte cu necesitate în naturli, ea nu trăgea, totuşi, concluziile finale şi devastatoare continute implicit În problemlL A rămas să le tragă Malthus.

El se Iasă la Început fascinat de posibilitătile numerice neaşteptate cuprinse în ideea de dublare. Aprecierile nicute de el cu privire la uluitoarele puteri multiplicative ale repro­ducerii au fost întărite din plin de alti. oameni de ştiintă, de mai tîrziu� Un biolog a calculat că dintr-Q singură pereche de animale, în ipoteza eli fiecare pereche dl1 naştere anual la alte zeci!, ar rezulta după doulizeci de ani 700 000 000 000 000 000 000 de exemplare; iar Havelock Ellis menponează un o rganism

/ , .

94

primar care, dacli s-ar divide nestînjenit, ar produce dintr-o singurii fiinţă minuscul li o masă de un milion de ori mai mare decK cea a Soarelui - în treizeci de zile.

Asemenea exemple privind puterea prolificl1 a naturii nu sînt nemijlocit edificatoare pentru cea ce ne preocupă aici. Întrebarea de cl1petenie pentru noi este: cît de mare e puterea reproductivă normalll a unei fiinţe omeneşti? Malthus făcea presupunerea c� animalul uman va tinde să-şi dubleze num�� rul la fiecare doullzeci şi cinci de ani. Pentru epoca sa, aceasta e o presupunere relativ modestă. El lucreazll cu o familie medie cu şase copil , dintre care doi se presupune cl1 aveau să moarl1 înainte de a fi ajuns la vîrsta cllsl1toriei. Trecînd apoi la America, Malthus arl1ta cl1 aici în ultimul secol şi juml1tate populaţia s-a dublat; în fapt, la fiecare doul1zeci şi cind de ani şi ca în unele regiuni înapoiate, unde se trl1ia mai liber şi mai slinl1tos, ca se dubla la fi\!Carc cinsprezece ani !

Acestor tendinte de înmulţire ale speCiei umane --.::- şi pentru problema în discuţie n-are importantl1 dacl1 dublarea se rea1izeazl1 în doullzeci şi cinci de ani sau ÎIl cincizeci - Malthus îi opune a faptul îndl1rl1tnic cl1 pl1mîntul. spre deosebire de oameni, mi poate fi înmulţit. Cu trudll, pămîntul culti vabil putea fi extins, dar rata extinderii este micl1 şi inconstantl1; spre deosebire de populatie, pămîntul nu procreează Aşa se face că, în timp ce numărul gurilor de hrlinit creşte în progresie geo­metricli, terenurile cultivabile cresc în progresie aritmeticli. .

Iar rezultatul e, fireşte, la fel de inevitabil ca o teoremă de logicl1: mai devreme sau mai tîrziu, numl1rul oamenilor va de�ăşi cantitatea hranei care se produce. "Presupunînd a�tu­ala populatie egală cu o mie de milioane - scria Malthus ,în Eseu � . . . specia umanll. ar creşte astfel: 1 , 4, 4� 8, 16, 32, 64, 128, 256, 5 1 6, etc., i ar mijloacele de subzisten1ă: 1 , 2, 3,.4, 5, 6, 7, 8, 9, 1 0 etc. În două secole şi un sfert, populaţia se va al1a fatl1 de mijloacele de s.ubzistentl1 în raport de 5 1 2 la 10; în n:ei secole, de 4096 la 1 3 , iar în doul1 mii de ani diferenta ar fi incalculabil!."

O viziune atît de înspAintintătoare asupra viitorului putea desCUraja pe oricine. "Viziunea-- scria Malthus - are o tentă

95

melancolicl1." Reverendul cuprins de îngrijorare ajunse la concluzia că divergenta incorigibil! şi ireţonciliabilă dintre numărul gu'rilor şi cantitatea de"hrană nu putea să aibă decît un singur rezultat: cea mai mare parte din omenire va avea pe veci de îndurat mizeria sub o fonnă sau alta. Clici imensul şi potential mereu mai adîncul decalaj trebuie cumva înlllturat: la urma urmei. populatia nu poate trăi fliră hra,tlă. De aci vin la primitivi obiceiuri de felul infanticidului; de aci războaiele, bolile şi , mai presus de toate, sllrăcia.

lar dacă, acestea se dovedesc insuficiente: "Foametea pare il fi resursa ultimă şi cea mai teribilă a naturii . Puterea populatiei întrece în aşa m,llsurll puterea pămîntului de a ofen mijloace de subzistehtă . . . tocit; într-o fonnă sau altă. moar­tea prematurlrtrebuie să ţie ptezent� în specia umanll. Viciile oamenilor sînt slujitori activi şi destoinici ai depopuHirii. Dacă ele nu dovedesc. războaiele de exterin.inare. clima neslinătoa­să. epidemiile. ciuma şi calan1itl1tile' vin ca nişte oşti înfrico­şătoare secerînd mii şi zeci de �ii de vieti. Dacă nici ele nu izbutesc pînă la capăt. o foamete itlevitabi1ă şi gigantidl va încheia procesiunea, reducînd'cu o singură lovitură năpraznică mărimea populatiei �a nivelul cantitlltii de hrană de care dispune lumea."

Nu-i de mirare că sărmanul Godwin se plîngea că Malthus converti se numeroşi prieteni ai progresului · în reactionari . Pentru că acesta formulase cu adevllrat o doctrină a disperări i . Nimic. nimic nu poate feri ome�rea de permanenta amenin­tare a prăbuşirii sub propria-i greutate în afară de nuieluşa fragilă a ,,înfrînării morale." Dar cîtă putere are înfrînarea morală fată de marea atractie dintre sexe?

A avut Malthus dreptate? Pînă pe la începutul anilor '70, încă, perspectiva de ansam­

blu a creşterii populatiei lumii părea să confirme anticipările şi premoniliile l ui , cel puţin ,în regiunile mai putin dez­voltate ale lwnii. Pe atunci dernografii vorbeau de posibilitatea

96

unei populatii mondiale de 20 de miliarde - de cinci ori cît cea din 1910 - dacli iendinţa de creştere existentll avea sli se men�nă timp de încă cinzeci de ani.

In prezent pendulul s-a deplasat întrucîtva spre cealaltli parte. De fapt. refleclia asupra problemei populatiei a pendu­lat mereu între opinii extreme: este semnificativ cli însuşi Malthus s-a ar11tat mulţ mai . optimist în a doua editie a fai ­mosului sliu esell. publicată la numai cinci ani după prima, punîndu-şi sperantele în credinIa cll pliturile muncitoare se vor deprinde sll exercite .. înfrînarea" voluntarli, cllslitorindu-se la virste mai înaintate.

Optimismul precaut de astl1zi se sprijină in mare măsură pe progresele tehnologice, indeosebi pe aşa-numita Revolutie verde, care a sporit impetuos recoltele de cereale În tliri ca India. India produce În prezent suficiente alimente pent� a-şi putea permite chiar· şi un modest export al acestora. Incit, deşi Înd şi acum agronomii stau an de an tinîndu-şi.r11sutla­rea pînl1 cînd se Închei� stlÎnsul recoltelor. înfricoşlitorul spectru al foametei planetare, rezultat din aritmetica malthu­sianl1 a ofertei şi cererii, nu mai este privit ca o prognoză realistă. Reporterii de televiziune oripilati care În anii '80 filmau flipturi umane scheletice În Etiapia şi în centura subsa­harian11, nu asistau la o adeverire a prezic�rilor lui Malthus, ci la urmliri ale unor conditii locale cum sînt seceta şi retelele de transport inadecvate.

•

Totuşi . pentru a înlătura spectrul malthusian, este nevoie şi de alte lucruri în afarli d,e sporirea productiei de alimente. Chiar 9ac11 o foamete planetarll nu mai pare iminentli, expertii ne avertizează că presiunea demografică este ind imensă: Potrivit unor estimări .ale Natiunilor Unite, bazate pe ratele actuale ale naşterilor şi deceselor, India va avea peste cinci­zeci de ani o populatie 'cît a Chinei de astăzi, Bangladeshul va

I avea o pOpulatie de trei ori mai mare decît cea de acum, iar Kenya, una de'cinci ori mai mare! Aceste cifre s-ar putea 511 nu insemne numaidecît foamete. dar ele sugerează aparitia unor înspăimîntătoare probleme sociale pe mlisurli ce tliranii, înmultindu-se, se văd siliti sli pllrl1seascli pllmîntul şi sli ia

97

drumul oraşelor. În cadrul unu.i simpozion Nobel . asupra problemelor populatiei tin1,lt în 1981 demografii au vorbit despre amenintătoarea aparitie în lumea subdezvoltaţă a vreo cinCizeCi de megaoraşe cu peste 20 de milioane de lOCUItori fiecare. ..Răspîndindu-se t;a ruşte tumori scabroase, aceste iepurlhii umane constituie o enormă provocare politică pentru acea lume", comenta un observator, .. Cum şă fie ferite aceste mase' urbane de eşuarea rn apatie sau să fie oprite de a cMea în ispitele anarhiei şi dezordinii?"

Lucru poate şi mai important, nu trebuie să uităm că -Malthus a avut dreptate sustirund câ sparuJ.demografic, avînd loc în ritm exponential, are î� mod inerent capacitatea de. a depăşi creşterile productivitătii agricole. Rămîne astfel nece­sitatea ca în ecua�a populatie-resurse să fie avută în vedere' atît cererea cît şi oferta. Este nevoie de un control nu numai al pro­ductiei de alimente; ci şi al productiei de copii.

E�te oare posibil un control al dinamjcii populatiei la scară mondială? Răspunsul pare a fi un surprirtzlitor· "Da." Surprinzător, dat fiind că' del!lografii au exprimat îndoieli că, natiunile cele mai lovi te de "boala" populatiei ar putea depăşi obstacolele ignorantei ţărăneşti , ale opozitiei religi,oase orga­nizate şi ale apatiei politice. În prezent precumpll.neşte o viziune mai optimistă. În anii diq urmă {ări atît de diferite cum sînt Mexicul �i China au trecut de la indifere�tă sau ostilitate Btişă la o acceptare entuziastă a controlului naşterilor. Pînă şi India, care i-a exasperat atîta timp pe demografi. a flicut un efort hotărît - ba uneori chiar nemilos - de a introduce pla­nificarea familială .

.Iar efortul a început să dea roade: În anii i 970-1 975 , în ciuda pesimismului dominant. rata de creştere a populatiei a scăzut pelllru prima datil în istorie. Deocamdată nu e vorba cîtuşi de puţin de o stopare a creşterii populatiei - experti ai ONU anticipează' că actuala populatie a lumii. de Circa 5 mi­liarde, ar putea să atingă 10 miliarde înainte de a se stabiliza. D� cel putin --.,... şi în sfirşit! - rata .de creştere e în scădere, iar

98 '

la o stabilizare s-ar putea ajunge în decursul unnlitoarelor doul generatii � o izbîndli inimaginabilli chiar şi cu zece ani în urmli.

Necazul 'e cli nu toatli lumea va avea aceea�i contributie la aceast� izbînd�. În Europa de Vest, s'pre exemplu, virtual avem deja C'lP - creştf!rea zero a populatiei . În Statele Unite estirn�rile privind populatia vii\oare au dat cifre' mereu mai mici, iar în prezent ne aşteptful ca în jurul anului" 2020 popu­latia SUA s'ă fie de circa 250 milioane - o cifră ce va ad!!.uga c�wa la aglOmerati a actuală, dar nu va periclita în mod serios ca­litatea vietu americanilor. •

A ' , ,

In schimb; în cele mai s�race p�rţi ale lumii, unde alimentele sînt cel mai greu de procurat, prognozeJe nu sînt la fel de liniştitoare. Rata naşterilor scade treptat şi aici , dar nuii lent decît în Vest şi dintr-un pUnct de plecare situat mai sus, Din Africa subsaharianlt spectrul malthusian nu va dispărea încă

I '

mult� vreme. în mod curios, Malthus însuşi nu a vizat acele părţi ale

lumii unde'astăzi problema e atît de acută. El a vorbit despre Anglia şi despre l,umea occidental!!., nu despre continentele din Est şi din Sud. Iar cu privire la Occident, din fericire, s-a înşelat în mod categoric., În 1 860 în Marea Britanie 60 la sută din totalul cuplurilor !=onjugale ,aveau cîte patru sau mai multi copii. Pe la 1 925 abia un cuplu din cinci mai avea atî,1ia copii. Dimpotriva, numărul fam'iliilor cu un singur copil iau cu doi li crescut în acest răstimp de la 1 0 la sutli din total la pesleju­mătate.

Ce anume a salvat Occidentul de dublările şi redublările anticipate de Malthus? Nu încape îndoială că toIul central l-a jucat controlul naşterilor. Initial i s-a spus neomalthusianism, nume ce n-ar fi fost pe placul lui Malthus, care dezaproba această practi'că. De fapt, controlul na�terilor pare să fi fost practicat de păturile superioare în tot cursul istoriei, ceea ce a fost unul din ,motivele pentru care bogatii ajungeau la mai multe 'bogătii iar săracii la mai multi cO'pii . Pe măsură ce Anglia ŞI Occidentul ajunseră treptat ca de belşug să beneficieze

99

, o parte mai mare a populatiei , cei săraci �u ajuns n� doar sl1 ml1nînce şi sl1 se îmbrace mai bine, dar au învătat şi C\lffi să-şi limiteze nwnărul de copii, asemeni claselor mai avute.

La fel de importantă în infirmarea predictiei lui Malthus în Occident a .. fost urbanizarea intempestivă a acestuia. În mediul rural copiii pot fi socotiti la a�tiv; în mediul urban, la pl\siv .. În fdul acesta, consideratiile economice plus o CW1oaş­tere tot mai bună a practicilor anticonceptionale au împiedi­cat producţrea temutei explozii a populatiei. •

Astfel , cea mai sumbră dintre prezicen nu s-a adeverit pentru Anglia. iar logica teribilă a calculelor lui Malthu� a · fost limitatată la acele părp ale lumii unde bogăţia şi progre­sul au întîr?-iat. Aceste lucruri, fireşte, nu se întrevede au nici �ăcar vag pe vremea cînd trăia Malthus. în anul 1 80J , în ciuda unor şerioase temeri 'şi fvonuri cum că era vorba de preludiul unei dictatori militare, În Marea Britanie s-a făcut primul recensămînt. Un functionar public şi statistician� pe nume John Rickman, a calculat că populatia Angli'ei crescuse în trei decenii cu douăzeci şi cinci la sută. Deşi asta era de­parte de a fi o dublare, nimeni nu se Îndoia că de n·ar fi fost bolile şi sărăcia maselor, popUlatia ar fi crescut masiv:. Nimeni nu întrevedea viitoarea încetinire a rătei natalităţii ; se părea că Britania va fi veşnic amenintată de plaga sărăciei alimen­tate de prolificitatea unei populatii care' ajungea să se bată ca să apuce CÎte ceva'din hrana mereu neÎndestulatoare. Sărăcia nu mai phrea acum un fenomen.accidental sau ,un act al lui Dumnezeu sau rezultatul fie şi al indiferentei omeneşti . Era ca şi cum o providentă răuvoitoare ar fi osîndit neamul ome­nesc să fie veşnic năpăstuit, ca şi cum' zgÎrcenia .naturii şi -ar fi bătut joc de toate strădaniile omenirii de a-şi ameliora soarta.

Toate astea erau foarte descurajante. Paley, care susti­nuse că creşterea popylatiei trebuia "sl1 aibă precădere fată 'de oric� alt obiectiv politic" , deveni acum adept al lui Malthus; Piu, care odihioar� voise ca tara sa să se îmbogăţească cu mai mulţi copii, acum, din respect fată' de opiniile pastoruJui, re­trase proiectul său de lege privind sporirea asistentei pentru săraci. Coleridge rezumă sumbru starea de spirit: "În sfîrşit,

100

uitati-vă la această putemică natiune - �cria el � şi la cîr­muitorii şi înteleptii ei cum Îşi pleacă urechea şi la prezicerile

\ lui Paley şi la ale lui Malthus! Tristă privelişte, zău a�a."

Dacă mai era cineva pe care să I)u-I fi deprimat îndeajuns Malthus, acela n-avea de�ît să-I citească pe David Ricardo:

La prima vedere, lumea zugrllvitll de acesta nu era deosebit de înfricoşătoare - cel putin prin comparaţie cu cea malthusiană. Universul lui David Ricardo, înfltişat în ale sale Principii ale economiei politice din 1 8 17, este. rece, sobru şi c�mdensat; nimic din viata, din detaliul viu - ale lui Adam Smith. Numai'principii, principii abstracte, expuse de un inte­lect centrat pe lucruri mai permanente decît era fluxul schim­bător al vietii cotidiene .. Totul e la fel de important, de nud, de pur şi .de arl:titectural ca la Eucli'd, dar, spre deosebire de' un ansamblu de propozitii pur geometrice, acest sistem are tona­litllţi umane: e un sistem tragic.

Pentru a putea întelege aceastll tragedie, trebuie �ă ză; bO\;im o clipă cu prezentarea principalelor personaje ale dramei. După cum spuneam, ele nu, sînt oameni; sînt prototi­puri.-Mai trebui� 'să spun că aceste prototipuri nu trl1iesc, în sensul obişnuit al cuvîntului: ele se coofom1ează unor .. legi de componare." Nimic din zarva şi agitatia lumii lui Adam Smith; asistăm mai degrabă la un spectacol de marionete unde lumea reală a fost dezbrăcată de tot ce nu este motivatie econoinică.

Pe cine vedem în spectacol? Sînt, mai întîi , muncitorii , unităti nedifercnpate de energie economică, avînd ca singur aspect uman -înclinatia neînflÎnat� către ceea ce se cheamă eufemisţic "deliciile societlltii dbmestice." Aplecarea incura­bil� clitre aceste d.elicifface ca orice m;ljorare de salariu să fie prompt însQtită de o creştere a populatiei. Muncitorii îşi pri­mesc coaja lor de pîine, cum .zicea Alexander Baring, căci fără ea n-a{ putea supravietui. Pe termen lung, însă, propria lor, slăbiciune îi condamnă la o viată aflată, la limita subzi

,S­

tentei. Asemeni lui Malthus, Ricardo nu vedea nici el pentru

101

masele muncitoare mtli solutie decît .. auto înfrînarea" , şi .cu toate cii le 90rea muncitorilor binele, nu-şi punea mari nli­dejdi în puterea lor de a se sllipi'ni.

Apoi îi vedem pe capitalişti. Aceştia nu mai sînt negus­torii înclinati spre .tocme�lll ai lui Adam Smith; sînt o catego­rie de oameni cenuşie şi

' unifonnă, .neavînd nici un alt scop

decît de a acumula - adicli de a-şi economlsi profiturile şi de a le reinvesti angajînd mai multi oameni care sll lucreze pentru ei; şi flcînd acest luc.ru cu un devotament statornic. Dar soarta capitaliştilor nu e uşoarll. Pe de o pane, cOl1curîndu-se unii pe altii, ei anulează cu promptitudine orice profituri necu­venitţ de care ar putea beneficia cîte un norocoS caJ;e a inventat un nou procedeu tehnic sau care a' descoperit un vad comer­cial neobişnuit de profitabil. Pe de ;dt11 pane, profiturile lor depind În mare măsură de salariile pe care trebuie să le plă­tească şi. dupll cwn vom vedea, aceasta le creează dificultăţi considerabile.

Pîn11 aici. totuşi. exceptînd absenta am�untelor realiSte. aceast11 lume nu e foane diferitll de cea a lui Adam Smith. De­osebirile apar cînd Ricardo ajunge sl1 vorbească de landlor.li.

Pentru eli Ricardo vedea în landlo.rzi pe singurii benefi­ciari ai acestui mod de organizare a societ11tii. Muncitorul munc�a şi pentru asta primea un �u; capitalistul era capul intreprinderii şi pentru asta încasa un eroe.t. Landlordul. insll, scotea cîştig din puterile solului, iar verutul său - renta -nu era afectat nici de concurentă, nici de dinamica popt'uatiei. De fapt, el cîştiga acolo unde toti ceilalti pierdeau.

Trebuie să zllbovirp aici o clipă spre a întelege cum .a ajuns Ricardo la aceasta concluzie, pentru cl vi.ziuhea sa sumbrll asupra sOcietllpi depinde de definitia pe care o dă rentei

. funciare. Pentru Ricardo, renta nu este pu� şi simplu pretul pllltit, de cineva pentru /folosinta solului, cam în felul in oare dobînda reprezintll pretul capitalului iar salariile pretul muncii. Renta este, în conceptia sa, un venit de un fel ·aparte avîndu-şi originea în faptul demonstrabil cli nu tot ·pllmîntul este egal de ·productiv.

102

SA presupunem, zice Ricardo, doi landlorzi · cu moşii învecinate. Pe moşia unuia din ei solul e fertil, încît cu munca a o sută de oameni şi cu o. anumită cantitate de utilaje. el izbuteşte să recolteze o mie cinci sute de busheli de cereale. Pe moşia celuilalt solul e mai putin fertil; cu acelaşi numilr de lucrători şi aceleaşi utilaje el obtine numai o mie de busheli. Acesta e un fapt ce tine doar de natură, dar' el are urmări economice: bushelul de cereale de pe moşia landlordului mai norocos va "fi mai ieftin. Şi cum ambii landlbrzi au de' plătit acelaşi cuantum de salarii şi aceleaşi cheituieli de capital. la capitolul costuri va fi avantajat cel care obtine cu cinci sute de busheli mai mult decît concurentul sl1u.

Renta provine, după Ricardo, din această diferenlă între costuri. Căci dacă cererea e suficient de mare. pentru a se cultiva şi solul mai puti� productiv, atunci cUltivarea cereale­lor pe solul mai productiv va fi o operatie foarte p·rofitabill1. Într-adevăr, cu cît e mai mare deosebirea dintre cele doul1 te­renuri, cu atît va fi mai mare renta diferentiall1. Dacă, de exemplu cultivarea cerealelor pe un 'teren agricol foarte prost cu costuri de 2 dplari per bushel se situează la limita de jos a prof.itabilitătii, atunci 'de bună seamă un proprietar funciar norocos, al dirui pămînt roditor produce cereale cu un cost de numai 50 de centi per burhel, va cîştiga o rentă cu , adevărat mare. Pentru eli ambii proprietari Îşi vor vinde cereale de piată la acelaşi pret·- sl1 zicem, de 2, 10 dolari - şi astfel pro­prietarul pămîntului mai roditor ya băga În buzunar di ferenta de 1 ,jO dolari dintre costUlile ae productie re�pective.

Toate acestea par lucruri destul de inofensive. S� ne plasăm însl în lumea vizată de Ricardo şi atunci ne vom da seama de consecintele lor monstruoase.

Pentru Ricardo lumea economic! tinde continuu sl1 se amp�ifice. Capitaliştii, pe măsură ce acumulează, construiesc noi magazine şi fabrici. În felul acesta creşte cererea de muncitori: Aceast}l duce la majorarea salariilor, dar numai temporar, pentru că fiind mai bine plătiti, incorigibilele paturi muncitoreşti vor fi ispitite sa se dedea acelor perfide delicii ale socieHi\ii domestice, prăpădindu-şi avantajul prin

103

inundarea pietei cu şi mai multi muncitori. Înc�pînd însă din acest punct, lumea lui Ricardo apuci pe un drum mult diferit de perspectiva optimistl1 trasat� de Adam Smith. Pe măsură ce populatia creşte, zice Ricardo, apare necesitatea de a îm­pinge şi mai depane hotarul piJmînturiloT cultiva bile. Mai multe guri reclam�' mai multe cereale, iar pentru a avea mai multe cereale este nevoie de mai mult pămînt. Şi în mod cît se po�te de firesc, no* terenuri introduse în cultură riu vor fi la fei de productive ca acelea aflate deja în folosinţă, căci prost agricultor ar fi acela care n-ar avea deja culturi pe cele mai bune dintre terel)Urile de care dispune.

Astfel, pe măsură ce creşterea populatiei determină introducerea în cultură a tOL mai" multe terenuri, costul produ-. cerii cerealelor va creşte. Concomitent' vor creşte, desigur, preturile de vîniare la· cereale, precum şi rentele proprietari ­lor funciari cu pl1mînt fertil. Vor creşte însă nu doar rentele, ci şi salariile; deoarece. cerealele fiind mai scumpe, muncito­rului va trebui să i se plătească mai mult ca să-şi poată CWTI­păra bucata de pîine şi să poată supravietui.

Şi acum începe tragedia. Capitalistul. adică omul căruia i se datoreazHn primul rînd Rrogresul societătii, se trezeşte prins ca într-o menghină. Pe. de o parte. are de pll1tit salarii mai mari, pentru că Pîinea este mai scumpă. Pe de altă parte. land­lorzii o duc mult mai bine, dat fiind eli pe ml1sura introducerii în cultură a unor terenuri tot mai PUtin fertile, cresc rentele proprietarilor cu pămînturi bune. 'Iar pe măsurl1 ce creşte par­tea ce revine landlordului din avutia societătii, cine altul decît capitalistul v.a fi dat la o parte ca să facă loc celui dintîi?!

Cît de mult diferă această conCluzie de ml1ret{u spectacol al progresului zugrăvit de Adam Smith! În lumea lu'j- Smith fiecare ajungea' treptat �-o .ducă mai bine pe măsurl1 ce divi­ziunea muncii se adîncea şi sporea avutia comunităţii. Putem observa acum eli Smith a tras o asemenea conCluzie pentru că nu şi-a dat seama că pămîntul este o stavilă în calea progre­sl.\lui. În viziunea lui Smith nu există un deficit de pămînt fertil şi.{feci nu existl1 o Iimitll dincoio de car� rentele cresc o dată cu populatia. •

104

În lumea lui Ricardo, dimpotrivă, numai landlordul cîştigă în cele din urmă. Muncitorul e condamnat pe veci să trăiască la limita subzistenţei, pentru că după fiecare creştere' a salariului el se pomeneşte cu o droaie de copii şi astfel cîşti­gul lui continuă s� scadă. Capitalistul, care munceşte, econo­miseşte şi. investeşte, constată că toată truda i-a fost în zadar: costurile salariale au crescut iar profitul s-a diminuat. Cît despre landlord, care nu face altceva decît să-şi înc:aseze renta - el stă liniştit şi contemplă cum renta creşte.

Nu-i de mirare că Rieardo a combătut Legile cerealelor, acătînd că piata liberă ' ar prezenta avantaju� de .a aduce cereale ieftine în Britania. După cum nu e de mirare că timp de treizeci de ani landlorzii au luptat din răsputeri să împie­dice pătrunderea în Iară a cerealelor ieftine. În mod -firesc tînăra clas� a industriaşilor a văzu� în expunerea lui Ri'cardo teoria ce se pptrivea perfect cu nevoile ei. Erau ei rllspun­zători că' salariile erau mici? Nicidecum, pentru că nechib­zuinla muncitorului îl împingea pe acesta să se înmulţească peste măsud1. Erau ei răspunzători pentru progresul socie­Bitii? Da, numai că ce avantaj aveau ei dacă îşi . cheItui<l;u. energiile şi îşi economiseau profiturile pentru noi aventuri În producţie? Tot ce le rămînea din truda lor era satisfacţia Îndo­ielniclt de a vedea cum cresc ·remele Si salari� nominale, pe cînd propriil� lor profitUnscad. Ei erau �ei ce puneaumrniş­care mecanismul economic, pe cînd landlordul tolănit în fotoli u avea parte de răsplată şi de toate plăcerile. Pe bună dreptate, un capitalist cu scaun la cap trebuia să-şi pună întreba­rea dacă mai merita.să se ostenească.

Cine altul decît pastorul M althus avea să se ridice şi să spună .că Ricardo e nedrept cu landlorzii !

Să ne amintim- că Malthus nu era doar un expert în problema populaţiei. El era înainte de toate un economist şi am putea menliona că, de fapt, el avansase teoria "TÎcardiană" a rentei în'ainte ca Ricardo să o preia şi să o.finiseze. Malthus Însă n-a tras dIn teoria sa aceleaşi concluzii ca pnetenul să.u. ,,Rentele - spunea Malthus în'PrincipiiJe economiei politice,

i05

apărute cu trei ani înaintea lucrării cu acelaşi titlu scrise de Ricardo - reprezintă răsplata pentru curajul �i întelepciun�a de. acum, ca şi pentru vigoarea şi isteţimea din trecul. In. fiecare zi se cump�ă pămînturi cu roadelesîrguintei şi ale ta­lentului." "De altfel- adaugl1 Malthus întl'-o notă de subsol

- dl Ricardo însuşi este un landlord şi un bun exemplu pentru ceea ce :vreau să spun."

N-a fost o replică prea convingll.toare. Malthus nu I-a zugrll.vit pe landlor<1 ca pe un intrigant şi un netrebnic. Ştia prea bine că .landlorzii nu o dată amelioraseră productivitatea moşiilor lor, deşi argumenta că fl1cînd acest lucru ei îndepli­neau de fapt functiile unui capitalist. Dar cu o logică irefuta­billl. el arăta că în calitate de proprietari funciari, chiar dacă neglijau acest pl1Il1înt, ei cîştigau de pe umla preturilor mai mari la cereale, Fără ca cineva anume sl1 fi uneltit, fortele creşterii economice fl1ceau ca, pur şi simplu,. cîştigul să se scurgă în buzunarele'clasei care stăpînea pămîntul. ,

Nu e locul aci să· urmărim toate sinuozitălile acestei controverse. Imponam e că înfricoşătoarele implica Iii ale .r�ntei, ant.icipate d� Ricardo, nu s-au materializat niciodată. Cl1ci pîoă la urmă.industriaşii au înfrînt puterea landlorzilor şil au obtinut importul de alimente ieftine. Costişele pe care holdele de grju îr:tcepu�erll.·să uroCe ameninţător pe vremea lui Ricardo redeveniră, în cîteva decenii, pl!.şuni. Lucru la fel de imponant, populatia n-a crescut niciodată atît de rapid încît să epuizeze resursele ţării. Căci potrivit teoriei lui Ricardo, renta se naşte din inegalitătile dintre pămîmu ri le cele mai proaste şi pămînturile cele mai bune;. şi atunci în mod evident, dacă problema populatiei este tinut� sub cont mI ,

aceste diferente nu vor ajunge atît de mari încît veniturile provenite din rentă să capete proportii socialmente alarpiante. Să ne gîndim însă pentru o clipă la situatia ce s-ar ivi dacă azi Marea Şritanie ar fi nevoită sl1 hrl1nească o populatie de,' sl1 zicem, o sută de milioane de suflete numai din propria sa productie agricoţă. Şi sA presupunem că veChile Legi ale cerealelor n-ar fi fost niciodatA abolite. Mai încape vreo îndoială că în aceste conditii tabloul riţardian al unei societăti

106

dominate de landlorzi ar fi o realitate înfricoşlitoare? In lumea occidentală contemporană renta a ajuns aproape o problemll pur academică şi de importanţă secundară. Aceasta nu înseamnă dl analiza lui Ricardo a fost greşită; azi nu ne mai confruntăm cu dilema lui Ricardo, numai datorită faptu­lui că ritmul vietii industriale ne-a ,ferit de flagelul malthu­shm: industrialismul nu nmnai că a diminuat rata natalitli\ii, ci a sporit totodată enorm posibilitlltile noastre de a obtine �ra-nă din pllrnîntui de care dispunem. \

Între timp, Malthus mai Qescoperise un motiv d� neli­nişte. Era îngrijorat de posibilitatea a ceea ce el numea o "su­prasaturatie generală" - o abundentă de mărfuri ce nu-şi glisesc cumpllrători. .

Noul1o asemenea idee nu ne e nicidecum strliinli; lui Ricardo, însă, ea îi �părea din cale afarn de extravagantă. Anglia cunoscuse blocaje comerciale. dar lOate păruseră a fi provocate de cîte o cauză specifică - falimentul unei blinci, sau un puseu speculativ nejustificat, sau ul,1 rlizboi'. Spipt ma­tematic, Ricardo considera chiar că Se poate demonstra impo­sibilitau;a logid a unei "suprasaturalii generale", aşadar imposibilitatea ca ea să se producă vreodatlL

Demonstratia la care se gîndea Ricardo a fost n1cutli de un tînăr francez pe nume Jean-BaptisteSay. Acesta sustinea

,două propozitii foarte siJllple. În primUl rînd, considera că dorin/a de bunuri este infinitll. Dorinţa de hrană put�a fi limi­tată de capacitatea-stomacului omenesc, după cum spusese Adam Smith, dar �orinta de îmbrlicămime, de mobilă, de arti­,cole de lux şi de podoabe părea 'incalculabil de mare. Dar nu numai că cererea este infinit de mare, spunea Say, ci şi capa­citatea de a cumplira este garantată. Pentru' că orice bun pro­dus are un anumit cost şi orice cost înseamnă un venit pentru cineva. Indiferent dacă respectivul cost era reprezentat de salarii, rentll sau profituri, pretul de vînzare al bunului se transformă în veriit pentru cineva. Şi atunci cum putea să survinli acel blocaj general prin suprasaturatie? Cererea de bunuri exista ş� existau şi veniturile cu care aceste bunuri să

107

fie cumptlrate.' Numai nişte pasagere estimări greşite puteau împiedica piata de a găsi cumplU"ătorii de care·avea nevoie pentru achizitionarea bunurilor ofe'ete.

Dar în' timp c{( Ricardo accepta ca valabilă această concluzie, MaIthus o respingea. Rationamentul nu era uşor de răsturnat, pentru că părea într-adevăr impecabil. Malthus, însă, analizînd mai îndeaproa'pe mecanismul schimbuluid'e mărfuri, veni cu o idee stranie. Oare nu era posibil, întreabă el, ca actul economisirii să coboare nivelul cererii sub cel al ofertei?

Nouă, celor de astăzi, şi această idee ni se pare demni1 de toată atentia. Ricardo însă o considera de-a dreptul absurd11. "Dl Malthus, după cît se pare, pierde mereu din vedere faptul că a economisi însearrină a cheltui. întocmai ca şi în cazul a Geea ce donmia sa numeşte în mod exclusiv cheltui re" , scria el pe un ton polemic. Ricardo vrea să spună că,pentru el este de r:teînteles ce alt motiv ar putea să aibă un om dt a-şi economisi profiturile decît acela de a le cheltui pentru o can­titate mai mare de muncă şi de utilaje, spre a scoate profituri. şi mai mari.

Asta îl punea în încurcl1tură pe Malthus, căci, la fel ca Ricardo, şi el credea că a economisi înseamnă a cheltui -pentru scopuri industriale, fireşte. Totuşi în rationamentul sl1u părea să fie ceva, deşi era greu de precizat ce .anume. Şi el nici n-a izbutit vreodată să precizeze, De exemplu, pentru a dovedi că acumularea nu era chiar atît de esenţială cum credea Ricardo, el scria următoarele:

Numeroşi negustori au flicut mari averi deşi, în cursul dobîndirii acestora, abill dacă a existat vreun, an în care să nu fi cheltuit mai mult, necum mai puţin, pe articole de lux, plăceri şi acte de generozitate. La care Ri�ardo facu, următorul comentariu lapidar dar zdrobitor: Da, numai că un confrate al său care s-ar fi abtinut să cheltuiască pe articole de lux, plăceri şi acte de generozi­tate, cu aceleaşi profituri s-ar1i îmbogătit mai repede.

108

,Bietul Malthus! Nu izbutea niciodată să iasă biiuitor Îri această confruntare. Argumentele sale erau confuze. dupA cum probabil îşi dMea seama el însuşi.' Iată ce a scris o dat�: "Am o părere atît de bUIlă despre talentele de economist ale Dlui Ricardo şi sînt atît de'convins de desăvîrşita lui sinceri­tate şi iubire de adevăr, încît recunosc deschis că uneori m-am simtit aproape descumpănit de autoriiatea sa, deşi argumen­tele sale n-au izbutit să mă tonvingă." Din 'păcate pentru ge­neratiile următoare, Malthus n-a fost piciodată îri' stare să confere rationamentelor sale rigoare şi claritate deplină. Pentru că înce�ca să dea de cap unui fel10men ce într-o bună zi avea să allapareze atentia economiştilor ;-""" problema avÎntului economic şi a recesiunii � în timp ce Ricardo era absorbit în întregime de problftina total diferită a repartitiei. Malthus îşi punea imens de importanta problemf a cantităţii bunurilor disponibile, în timp ce Ricardo era.prea ocupat de exploziva întrebare,: cine ce primeşte? Nu-i de mirare ca cei doi se aflau Într-un permanent de�acord: vorbeau despre lucruri diferite.

Care rlimîne contribulia lor, după toale aceste controyerse? Aportul lui Ricardo este evident. El a redus lumea eco­

nomică la liniile ei esenţiale, oferind tuturor spre ,examinare mecanismul ei. Vigoarea tabloului zugrăvit de el rezidă tocmai în nerealismul acestuia. căci eşafodajul ,dezgolit al unei lumi mult simplificate nu numai că dădea În vileag legile rentei. dar elucida totodată şi probleme vitale ale comertului exle­ripr, "anilor, impozitelor şi politicii economice. Construind un model al universului. economic, Ricardo a oferit ştiinţei economice un putemic,instrument al analizei abstracte - in­struinent necesar pentru cine vrea să pătrundă dincolo de văI­măşagul �ietii cotidiene spre a-i desluşi mecanismul subiacent. Fără îndoială că, după cum spuneau unii observatori înd de atunci, instrumentul abstracţi ei putea fi utilizat şi' în scopul ignorării unor fapte incomode - utilizare ce a devenit cunos­cută sub numele de viciul I;icardian. Cu toate acestea, econo­mia politică datorează talentului de a simplifica al lui Ricardo

109

indreptAtirea de a fi consideratl1 o ştiintl1. Probabil cl1 propen­siunii sale spre simplificare îi datorl1rn şi rl1zlelele ei.reuşite ca ştiintl1·

Malthus n-a izbutit niciodatA sl1edifice o lume abstractl1 comparabill1, asţţeI incit contributia sa' teoreticl1 este mai mică. El a semnalat insl1teribila problemă a populatiei, motiv suficient ca nwnele sAu s!. fie şi azi actual. Totodatli, el a sesi­zat, chiar dacă n�a putut s-o explice, problema- crizei generale: care avea sll-i preocupe pe economişti la un secol dupll apari-tia cărtii sale. " ,

Retrospectiv, însa, probabil cli principala contributie a celor doi se situeăză în afara realizărilor lor cu caracter tehnic. Căci în mod cu totul neintentionat, Malthus şi Ri'cardo au Bcut un lucru uimitor. Ei au schimbat" punctul de veder�, optimist al epocii lor, in unul pesimist. Universul uman nu mai putea fi privit ca o arenA în· care fortele naturale ale so­ciell1tii creeazl1 o viată mai bună pentru toată lumea. Di�lPO­trivă, acele forte naturale care odinioarl1 păruseră telcologk menite sl1 aducă în lume armonia şi pacea pl1reau acum male: fice şi amehintătoare. Dacă omenirea nu gemea sub pOvara unei mase de guri flămînde, se părea cA putea ajunge sub apă­sarea unei mase enorme de mărfuri mrA cwnpărători. În oricare din cele două. eventualităti, rezultatul unei îndelungate lupte pentru progres ar fi o stare deprimantă în care muncitorul ar trăi la limita şubzistentei, capitalistului i s-ar fura r<;)adele strA­daniilor sale, în timp ce landlordul s-ar desfăta privindu-şi comorile nemuncile şi în continul1 creştere'.

Nu era lucru neînsemnat că cei doi economişti izbutiseră să convingă lwnea că trăia într-o fericire iluzorie. Demonstra­tia Bcutlt de ei fu însă ,atît de convingătoare, încît oamenii Începudl sA caute'o �Apare pentru S9cietate nu în cadrul'pre­supuselor ei legi naturale, ai sfidîildU-Ie., Malthus şi Ricardo arătaseră cA, IAsată în voia ei, societatea s-ar îndrepta cAtre o stare deopotrivă nedreaptli şi jalnică. Nu�i de mirare, aşadar, eli reformatorii aveau să zicA: dacA-i aşa� atunci să ne îqdteplăm eforturile împotriva acestor tendinte ,,naturale" ale societătii Dacl1 plutind în derivA urmeazA sA ne zdrobim de stînci, atunci

1 10

511· înotăm împotriva curentului; aşa s-au smuls socialiştii utopici din credinta mînguetoare că, în esentă , lumea aşa cum

e este bună şi dreaptă. Într-un fel, Malthus şi Ricardo au fost ultimii reprezen­

tailti ai unei generaţii ce-şi pusese {llidejdile în ratiune, ordine �i progres.· Ei n-au fost apolo geti, nici susţinători ai unei ordini pe care o dezaprobau. Ei au fost nişte gînditori impar­tiali; ei se plasau în afara şi deasupra şuvoiului vietii sociale, căutînd să descopere cu un ochi impersonal încotro se îndreaptă acesta. Iar dacă ceea ce vedeau era dezagreabil, vina nu era a lor.

Pent� cli ei au fost oameni de o desăvîrşită onestitate, care au urmat cu consecventli logica ideilor lor, indiferent încotro ducea aceasta. Poate că merită să cităm acea !totă de subsol în care Malthus menţionează că Ricardo, duşmanul Iandlorzilor, este el însuşi un landlord: ....

Este oarecum ciudat că dl Ricardo, care cîştigă conside­rabil din rente, a subestimat pînă într-atît importanta lor; pe�înd eu, care niciodată n,am încasat rente şi nici nu mă aştept să incasez vreodată, voi fi probabil acuz]lt că le supraestimez importanta. Situatiile şi opiruile noastre di­ferite au cel putin <tarul de � arăta ·sinceritatea noastră re­ciprocă şi de a crca·o puternică prezwntie că, oricare va ti fost inclinalia preferenţială de c<ţre va fi suferit gîndirea noastră in fon:nularea doctrinelor ce le-am avansat, în mod sigur nu a fost aceea de care e probabil cel n1ai greu să te fereşti - înclinaVa neiriteligentă ce izvorăşte din situatie şi din interes. '

După ce dispăruseră amîndoi, sir James Mackintosh, filo­zoful scoti an, le-a ,adus un minunat �agiu. "Pe Adam Smith - scrie el - l-am cunOicut puţin, pe Ricardo bine, iar pe �althus în intimitate. Oare nu-i lucru de laudă pentru o ştiintă să pot spune că trei dintre cei mai mari maeştri ai ei au fost cei mai destoinici trei' oameni din cîti am cunoscut vreodată?"

111

v

Vizi�nile socialiştilor utopici

Nu e greu de înteles de ce Malthus şi Ricardo au conceput lumea în termeni pesimişti. Anglia anului 1 820 avea într-adhăr o înatişare sumbd1; ieşise biruit,oare dintr-o înd�­lungată luptă pe co'ntinent, dar acum părea prinsll într-o În­deştare şi mai aprigllia ea acasă. Cllci pentru oricine voia sll deschid11 ochii era evident cll pe plan social sistemul de fabric1i. aflat la îm;eputi.Il expansiunii sale., înc11rca o notll de plată de proportii înspllimîntlltoare şi cll scadenta nu putea·fi amînată la nesfîrşit,

Într-adevăr, relat11rile privind conditiile de muncll din fâbricile de atunci sînt atît.de înfiorlltoare încît cititorului de astllzi i se face părul măciucă. În 1 828, The Liou, o revistă ra­dicală din acea epocă, publica incredibila poveste a lui Robert Blincoe, unul din cei optzeci de �opii pauperi trimişi să lu­creze într-o fabrică din-Lowdham. Bllietii şi fetele - toti În vîrstă de zece-unsprezece ani - erau biciuiti zi şi noapte, nu doar pentru ceie mai mărunte abateri, ci şi pentru a le stimuia hllmicia, atunci cînd începea să s�adă. În comparatie, însll, cu o fabricll din Litton, unde Blincoe avea sl1 fie transferat mai tîrzÎl,I, conditiile de la Lowdhal11 erau, totuşi, destul de blînde. La Litton copiii se b11t�.ilU laolalt11 cu porcii pentru Iăturile dintr-o troacă; erau loviti cu pumnii şi cu picioarele şi supuşi la abuzuri sexuale; iar patronul 10',-, un anume Ellice Need­ham. avea obiceiul infam de a-i stringe cu degetele de urechi

. , pînă cînd le' străpungea cu unghiile. MaistPUl era şi mai hain: îl lega pe Blinc.ae de încheieturi deasnpra unei maşini astfel

112

înc,ît �ll stea cu genunchii îndoili iar pe grumaz îi îngrltmâdea greutăţi mari. Acest copil şi colegii sru de muncll stllteau aproape dezbrlicati în frigul iernii, iar ca o cuIrlle a sadismului;' de bunli seamli gratuit, dintii le erau cînd şi cînd şlefuip cu pila.

Flirli îndoiaU că o asemenea brutalitate abominabiU constituia exceptia şi nu regula; ba putem chiar bl1nui eli zelul de refonnator a mai îngroşat detaliile acestei istorisiri. Dar lllsînd la o parte toate exagerlirile. povestea era totuşi dl1tă­toare de seamă pentru un climat social în care practici dintre ,cele mai neomenoase erau acceptate ca tinînd de ordinea firească a lucrurilor şi. ceea ce e şi mai important, ca neinte­resînd pe nimeni. Ziua de muncă de şaisprezece ore nu era ceva ieşit din comun, forţa de muneă îl11bulzindu-se spre fabrici la şase dimineata şi tîTÎndu-se spre casă la zece noaptea. Şi, ca o încoronare a mîrşăviei, multi patroni şi maiştri nu penniteau muncitorilor să tină la' ei ceasomice proprii. iar unicul ceasornic al fabricii manifesta o C'iudatâ tendinţă de accelerare în timpul putinelor minute rezervate pauzelor de masă. Cei mai bogaţi şi mai perspicace dintre industriaşi poate că deplorau astfel de excese. dar directorii lor de fabrică sali concurenţii lor aflati în dificultate par să le fi privit cu indiferenll1·

Conditiile de muncă oribile nu erau însli singura cauzl1 a nemulţumirilor. Acum 'erau la modă maşinile, or maşinile însemnau că locul mîinilor truditoare îl lua oţelul rezjstent şi răbdăt!lr. Încă În 1779 o multime de opt mii de munt:itori atac ase o fabrică şi o arsese pînă la temelii, din furie oarbli. faţă de implacabila ei eficientli. mecanicli.; i�r pe la 181,1 ase­menea proteste împotriva tehnologiei luarli amploare în întreaga Anglie. Fabrici distruse erau cu duiumul şi la vede-, rea lor lumea zicea .. Pe-aci a trecut Ned Ludd." Se răspîndise zvonul că un rege sau un general pe nume Ludd dirija aceste actiuni ale gloatei. Era, desigur, o simplli, poveste. Ludditii. cum îşi ziceall ei, 'erau îmbolditi de o ură spontanli fată de fa­brici, în care ei vedeau nişte închisori,. şi fată de munca sala­riată, pe care încă o dispretuiau.

113

Tulburările stîrnirl, însl. În tară o teamll. reală. Ricardo era flproape singurul dintre oamenii respectabili care admitea că, probabil, maşinile nu lucrează întotdeauna' spre folosul imediat al muncitoru1ui, opinie din pricina căreia se consider;t că, pentru o dată,JI trădase şi pe el mintea lui agerl1. Majori­tatea obselVatQrilor reactionau mai simplu: prostimea şi-o luase în cap şi trebuja pusă cu botul pe labe. Iar claselor mai selecte situatia le dădea presimtirea unui iminent Harmaghe­don, ,violent şi înfricoşător. Southey, poetul, scria: ;,În momen­tul de fatl1 doar armata ne mai fereşte de nenorocirea între toate cea mai înspl1imîntătoare. de o răzvrăLire a celor săraci împotriva bogatilor, iar cît timp nemai putem bizui pe Armatl1 e o întrebare pe care abia dacă îndrăznesc sl1 mi-o pun"; iar Walter Scott se lamenta: ..... lara e minată pe sub picio�relc noastre."

Mai e oare de mirare că Malthus şi Ricardo prevesti seră un

viitor sumbru şi încrîncenat?!

Dar în bezna şi zbuciumul acestor vremi. era, un locşor în Britania care strălucea precum un far în furtună. În muntii sălbatiei ai Scotiei, cam la o zi' de mers cu diligenta de la Glasgow. într-un tinut atît de înapoiat încît încasatorii taxei de trecere pe şosea refuzau la Început de la cl1lători banii de aur (pentru că pînă atunci nu văzuseră aşa ceva), se înălţau clli­dirile de cărl1midă cu şase etaje ale unei fabrici apiutirţînd micii comunităti numite New Lanark. Pe drumurile povîrnite dinspre Glasgow venea un şuvoi neîntrerupt de vizitatori -douăzeci de mii semnaseră în cartea de oaspeti, de la New Lanark între 1'81,5 §i 1825 --. iar în puzderia de v.izitatori î!l­tÎlnim persoane de vază ca 'marele duce Nikolai, viitorul tar Nikolai I al Rusiei, principii Johann şi Maximilian de Austria şi o droaie de delegatii parohiale, scriitori, refom1atori. �oamne sentimentale şi oameni de afaceri sceptici.

Ceea ce toti aceştia veneau să vadă era dovada vie că mizeria şi abjectia vietii industriale nu erau uhica întocmire socială cu putinlă. Aici la New Lanark se vedeau şiruri drepte de case muncitoreşti; cu cîtedoul încăperi fiecare; pe străzi

1 14

gunoiul era stJîns cu grijă în grămezi aşteptînd � fie ridicat.. nu era aruncat Ia� întîmplare ca în alte oraşe. Iar în fabricI ochii vizitatorilor întîlneau o privelişte şi mai neobişnuitll. Deasupra fiecărui lucrător era atîrnat cîte un mic cub de lemn vopsit pe fiecare laturll cu o altă culoare: neg�, albastru, gal­ben şi alb. Culorile, de la cele mai deschise la cele mai închise, reprezentau aprecieri 'ale componlUii celui în cauză: albul 'însemna excelent; galbenul, bine; albastru}, satisflicător, iar negrul, nesatisftkator. Dintr-o privire, directorul fabricii putea sll-şi fad' o idee despre comportamentul personalului. Culo­riIe galben şi alb erau în cele mai mul'te locuri. . O altll surprizll o constituia faptul că în fabrici nu vedeai lucrînd copii - cel putin, nu sub vîrsta de zece sau unspre­zece ani - iar cei care lucrau, aveau ziua de muncă de nwnai zece ore şi trei sfenuri. În plus, ei nu erau niciodată pedepsiti: de fapt, nimeni nu era pedepsit şi, cu exceptia CÎtorva ad,ulţi incorigibili ce trebuiseră să fie dati afară din pricina a1coolis­mului cronic sau a vreunui alt viciu asemănător. disciplina părea a fi insuflată prin blîndete şi nu prin frică. Uşa directoru­lui stătea deschisă, oricine �vînd posibilitatea (pe care o şi folosea) de a ridica obiectii fată de orice. regulă sau dispozitie. Fiecare avea dreptul să se uite prin caietul în care era cuprins raponul detaliat asupra componării sale, caiet ce servea drept referent la afişarea culorii de pe cub, şi putea face plîngere dacll avea impresia că nu e categorisit corect.

Cel mai mult îl umplea de uimire pe vizitator ceea .ce avea de văzut la copiii mici. în loc să umble creanga pe străzi, învl1tlm cu sîrg şi se jucau într-o şcoală îneăpătoare. Cei mai micup învătau numele de roci şi de arbori din jurul lor; altii mai măricei învătau gramatica pe o friză unde generalul Substantiv se lupta cu colonelul Adjectiv şi cu caporalul Adverb. Dar nule era ocupat tot timpul cu învătătura, oricît de plăcută pl1rea să" fie aceasta. În mod regulat' copiii se adunau ca să cînte şi să danseze, sul:> îndrumarea unor tinere doamne ce fuseseră instrui te că nici o întrebare pusă de un copil nu trebuia sli rămînă fl{ră răspuns, că nici un copil nu era vreodat.l1

1 15

rliu flirli un motiv. cli niciodată nu trebuiau aplicate pedepse şi că dih puterea exemplului copiii invatA mai repede decît din admonestări.

Treblii� sl1 fi fost o privelişte minunat li şi însufletito.are. Iar domnii preocupaţi de afaceri, care nu se entuzia�mau atît de lesne ca sensibilele doamne de priveliştea unor copii fericiti, trebuiau s11 ia act de faptul de necontestat cli New Lanark·ul era profitabil, uimitor de profitabil. Acest stabiliment era diri­jat de cineva care era nu doar un sfint; ci şi un om eminamente practic.

Cel cliruia.i se datoraNew Lanark-ul era nu doar un sfin.t cu spirit practic, ci şi Un om ieşit din comun. Asemeni atîtor altor reformatori de la începutui secolului al XIX-lea cărora noi 'le spunem retrospectiv socialişti utopici, Robert Owen, ,,rnărinimosul domn Owen din New Lanark" era un straniu amestac de spirit practic şi naivitate, de rcuşitli şi fia�co, de bun simt şi �cnealli. Era omul care ple<ţase pentru abandonarea plu­gului în favoarea cazmaJ.ei; omul care, pornind de la zero, a de­venit mare capitalist, iar din mare capitalist, I,ln adversar de neîmpăcat al proprieU1tii private; un om care pled ase pentru mlirinimie pe motiv că este profitabilă, şi care mai apoi a pre-conizat desfiintarea banilor.

.

Este greu de crezut că o viată de om a putut să cuprindă atîtea întorsături. Ea a început ca un .capitol din romanele pentru copii ale lui Horatio Alger. Născut la 177 1 în Ţara Ga­lilor, din părinţi săraci, Robert Owen a părăsit şcoala la vîrsta de nouă ani spre a deveni ucenic la un negustor de pînzeturi cu neveroslmilul nume de McGuffog. Ar fi putut sl1 rămînă pentru totdeauna negustor de pînzeturi şi să apuce schimbarea fimlei prăv11liei În McGuffog & Owen, dar în stilul unui ve­ritabil erou al businessului, a preferat sl1 plece la Manchester; aici, la vîrsta de optsprezece ani şi cu un cheag de 100 de lire împrumutate de la fratele său, se făcu pe cont propriu mic fabricant de utilaje pentru industria·textilă. Dar partea mai frumoas11 a poveştii de-abia acum urmeaz11. Un anwne domn Drinkwater, proprietar al unei mari filaturi, s-a pomenit într-o

1 16

bună zi flI.ră director, drept care dAdu anunt în ziarul local pentru cei interesati de aceastll slujbă. Owen nu se pricepea deloc la filaturi, dar a obţinut postul de o manieră ce ar fi putut constitui un test pentru nenum.l1ratii autori ce au scris despre virtutile combinatiei dintre tupeu şi noroc. "Mi-am pus pălăria pe cap - scria Owen o jumătaţe de secol mai tîrziu -

şi m-am dus glont la biroul domnului Drinkwater. «ati ani ai?» «Fac douăzeci în mai», răspunsei eu. «De cîte ori pe săptămînă te îmbeţi?» ... «N-am fost beat în viata mea», am spus eu, înroşindu-mă ca racul fiert la această întrebare neaşteptată. «Ce salariu ceri?» «Trei sute pe an», fu răspunsul meu. «Ce-ai zis?» exclamă dl Drinkwater, cu oarecare sur­priză şi reluă cuvintele mele: «Trei sute pe an! În dimineata asta s"'au perindat aici.o sumedenie de solicitanti şi dacă aş aduna salariile cerute de toţi la un loc nu cred că s-ar ridica la cît pretinzi dumne�ta». «Nu mă pot conduce după cît cer allii - am spus eu - iar (nai putin nu pot să primesc»."

A fos't un gest caracteristic oweni;m şi a aVJ.lt ..efect. La vîrsta de doullzeci de ani Owen deveni tînărul-minune al lumii textilelor - atrăgător, cu un nas drept pe o fată foarte iungă şi cu ochi mari, cinstiti, ce oglindeau candoarea firii sale. După şase luni dl Drinkwater i-a oferit o participare de douăzeci şi cinci la sută la afacere. Dar acesta era Încă doar preludiul unei cariere fabuloase. Peste cîţiva ani Owen auzi de un complex de fabrici oferite spre vînzare în mizera local.i� tate New Lanark - al căror proprietar era, din întÎrnplare, omul de a cărui fiică se Îndragostise Owen. Atît fabricile cît şi mîna fetei pli.reau cu neputinlă de obtinut, dat fiind că patronul, dl Dale, era un prcsbitcrian fervent, care n-avea cum să aprobe radicalismul liber-cugetător al ideilor lui Owcn, şi mai era apoi şi problema de a găsi banii cu care să cumpere fabricile. Fără să pregete, Owen se înfll.ţişă la dl Dale aşa cum odinioară se Înfll.tişase la dl Drinkwater, şi imposibilul se făcu. Împru.mută barui, cumpără fabricile şi pe deasupra obţinu şi mîna fetei.

Lucrurile puteau foarte bine să se oprească aici. Într-un an de Zile Owen schimbă fata comunităţii din New Lanark; În

117

cinci ani o flicu ddd"ecunoscut; iar peste alti zece ani îi dlidu o faimă mondial!. Pentru cei mai multi oameni o asemenea ispravl1 ar fi fost de-ajuns, clici pe lingl1 eli dobîndi se o reputa­tie european! pentru perspicac1tatea şi tnl1rinirnla sa, Robert Owen flicuse pentru sine o avere de cel putin 60 000 de lire.

Dar lucrurile 'nu s-au {)prit aci. În ciuda ascensiunii sale meteorice, Owen se vedea pe sine om al ideilor şi nu doar un

om de aCliun�; New Lanark n-a fost niciodată pentru el un exercitiu gratuit de filantropie. Ci a fost un prilej de a pune la probă teoriile pe care el le concepuse pentru propăşirea ome­nirii în anslţmblu. Era convins că omenirea nu e mai bună decît mediul în, care trăieşte şi eli prin schimbarea acestui mediu se putea înfliptui un adevărat rai pe pl1mînt. La New Lanark el avea, într-un fel. posibilitatea de a-şi testa ideile într-un laborator, şi cum succesul întrecuse orice 'aşteptări, nu vedea nici un motiv ca să nu le dliruiască lumii.

Curînd i s-a 'oferit această şansl1. Războaiele napolconccne luaseră sfîrşit, iar după ele veniscrl1 noi necazuri. Ţara. era rui­nată de un şir de "suprasaturatii", cum le-ar fi Zis Malthus; între 1816 şi 1820, cu exceptia unui singur an, afacerile mer­seră foarte prost. Mizeria ameninta sl1 explodeze: izbucniră revolte sub strigătul ,,Pîin,e şi sînge!'" iar tara fu cuprinsă de un

fel de isterie. Ducii de York şi de Kent împreună cu un corp de notabill formar! un camitet care s! analizeze cauzele răului şi, ca un gest de la sine înteles, îl invitară pe dl Owen, filan­tropul. sli-şi prezinte ideile.

Atlîndu-Ie. membrii, comitetului fură destul de descum­păniti. Ei se aşteptaseră. de bunl1 seaml1, la o pledoarie pentru reformarea sistemului de fabricl1, dat fiind că di Owen era bine cunoscut ca partizan al scurtării Zilei de lucru şi al inter­Zicerii muncii copiilor. Cînd colo, se pomenir! citind un pro­iect de reorganizare social! atotcuprinzlitoare.

Ceea ce sugera Owen era c! solutia la problema sărăciei reZidă' în a-i face pe cei săraci să producli. În acest scop. el preconiza fomlarea de Sate de Cooperare, în care între opt sute şi o mie 'două sute de suflete urmau să muncească împreună la o ferml1 ,şi în fabricl1, alcl\tuind o unitate cu e�istent!

118

autonomll. \ Familiile umlau, sA tr1li.�că în case grup'ate în paralelograme - cuvîntul retinu 'numai decît atentia publicu­lui - fiecare familie avînd cîte un apartament privat, în timp ce saloanele, s�Uile de lectură şi bucătăriile erau comune. Co­piii de peste trei ani urmau să fie cazali separat, spre a putea berreficia de tipul de educatie capabil să dea o modelare op­timă caracterelor lor pentru restul vietii. În jurul şcolii se aflau grlidirn ce umlau a fi îngrijite de copiii ceva mai riIari, iar în jurul acestor grădini se întindeau ogoarele, cultivate - mai e oare, nev<;>ie s-o spunem? - cu cazmaua, fl1ră a se folosi plugul. În depărtare, la distantă de zonele rezidentiale, urma să se afle o unitate industrială; era vorba, în fapt, de un oraş­gră'dină planificat, de un kibutz, de o comună,

Comitetul de notabili îşi cam pierdu cumpătul. Nu prea era pregătit să sustină crearea de comunităţi sociale planifi­cate Într-o epoc!l de Jaisscz fairc nestingherit. Îi mu1tumirl1 frumos dltti Owen iar ideile sale fură cu grijă ignorate, Nu era însă Owen omul care să renunţe. El stărui ca aplicabilitatea planurilor sale să fie analizată şi 'inundă Parlamentul cu broşuri în care erau expuse vederile sale, Spiritul său hotărît avu din nou cîştig de c,auză, În 1819 se întruni un comitet special (avînd în componenta sa şi pe David Ricardo) cu scopul de a Încerca sli strîngă suma de 96 000 de lire necesară pentru or.ganizarea unui Sat de Cooperare experimental dotat cu toate cele de trebuintl1.

Ricardo s-a ·arătat sceptic, deşi era de acprd ca planul să fie încercat. dar tara n-a fost defel sceptică; ea califid ideea lui Owen drept o monstruozitate. Un editorialist scrise urmă-' toarele: "Robert Owen, Esq., un binevoitor propnetar de fila­turl1, ... îşi închipuie că toate flipturile omeneşti sînt nişte plante' care, după ce au trăit timp de cîteva mii de ani scoase din pămînt, au nevoie acum sâ fi� răsădite. Drept c'are se ho­tărăşte pentru un nemaivăzut repicaj în păt�ate."

William Cobbett, aflat pe atunci În exil În America din priei,na propriilor sale idei radicale, se rosti şi mai dispre­tuitor: "Acest domn - scria el � se pronuntl1 pet;ltfU' fonna-, rea unor comuniti1Jj.de pauperi! ... Rezultatul ar urma sl1 fie o

119

splendidă pace; fericire şi prosperitate natională.Eu unul, insl1, nu .. mi dau bine seama cum ar urma a fi Ţe�olvate micile chestii tinind de mcl1ierări, nasuri sparte şi ochi invinetiti. Proiectul dlui Owen se recomandă, insl1, în orice caz, prin desăvîrşita-i noutate, căci de lucruri de felul unor comunitifli de pauperi cred eli-nici un pltmîntean n-a mai auzit pînă acum ... Rămii cu bine, dle Qwen de Lanark."

Owen, bineinteles, nu se gîndise la comunităţi ee pauperi. El credea, dimpotrivă, că pauperii puteau să devină producători de avulie dacă li se oferea o şansă s� muncească şi că deprinderi le lor sociale deplorabile puteau fi uşor trans­formate în deprinderi virtuoase sub influenta unui mediu de viată decent. Şi ,nu doar comunitătile de pau peri. umlau a fi astfel schimbate în bine. Satele de Cooperare urmau a fi în mod atît de evident superioare infernalei vieti industriale, încît în �od firesc şi alte comunităti aveau'să le unneze exemplul.

A reieşit Însă clar că Owen era singurul care împl1năşea aceste idei. Oamenii cu scaun la cap vedeau în proiectul lui Owen o primejdioasă amenintare la adresa nnduielilor stator­nici te, iar spiritele radicale au văzut ţn ele doar o farsă. Banii necesari pentru organizarea satului e�perimental nu s-au putut aduna niciodată; îndărătnicul fihmtrop, însă, nu înţe­legea să se oprească. Fusese pînă atunci un umanist; acum deveni un profesionist al filantropiei. Strînsese o avere; acum voia s-o închine înfliptuirii ideilor sale. Îşi' vîndu, aşadar, co­ta-parte de la întreprinderea din New Lanark ŞI în 1824 se apucă să edifice 'propria sa comunitate ideală. Nu întîmplător alese ca loc pentru ea America. Unde putea fi mai bine întoc­mită Utopia decît.in mijlocul unor oameni care de cincizeci de ani cunoşteau libertatea-politică?

Cumpără de la o sectă religioasă un teren de treizeci de mii de acti pe malulnul':li Wabash În tinutul Posey, Indiana. La 4 iulie 1826 făcu inaugurarea solemnă, la care se dădu citire Declaratiei de independentă mentală - de independ9ntă fată de proprietatea privată, fată de religia iratională şi fată,de căsătorie -;- iar apoi lăsă comunitatea să-şi poarte singură de grijă sub duiosul nume de Noua Armonie.

120

Experimentul nu a izbutit şi nici nu avea .cum. Owen proiectase o utopie care să se iveascli deodată ca o întocmire desăvîrşitli, şi nu era pregătit pentru a clădi treptat una din mediul imperfect al vechii societăţi. A lipsit orice plan: opt sute de colonişti veniră de-a valp1a în răstimp de cîteva săp­tămîni. Nu se luaseră nici măcar precau\ii elementare împotriva posibilelor şarlatanii. 9wen fu tras pe sfoară de un asociat care, pe deasupra, instală şi o distilerie de whisky pe pămîntul luat prin înşeHiciun�, Şi cum Owen nu era de.f&lă, apărură comunităţi rivale: Macluria, condusă de un anume McClure, şi altele avînd În frunte alli disidenţi. Coeziunea datorată idei­lor nu putea rezista dezbinărilor generate de deprinderile achizitive; privind în umlă, putem doar srne mirăril cum de a izbutit convmitatea să dăinuie şi atît cît a dăinuit.

Pe la 1 828 era vădit că înce'rcarea eşuase. Owen vîndu pămîntul (pierduse în această aventură patru cincimi din -avc­rea sa totală) şi se duse să prczinte proiectul său preşedintelui Jackson iar apoi lui Santa Anna în Mexic. Nici unul din aceşti doi domni nu exprimă mai mult decît interesul la care-i Qbliga politetea.

Owen reveni acum în Anglia. Aici el era încă mărinimo­sul (deşi un pic ticnitul) domn Owen. iar drumul vietii sale urma să facă o ultimă cotitură neaştep,tată. Căci deşi cea mai mare pane a opiniei publige luase În deridere Satele lui de Cooperare ideil� sale intraseră în conştiinţa unei anumite părti a naliunii: a clasei muncitoare. Era epoca primelor sin­dicate muncitoreşti. şi liderii filatorilor, ai olari lor şi ai zidarilor ajunseseră să vadă în Owen pe omul ce putea să le reprezinte interesele - ba cl1iar pe lidel1ll lor. Spre deosebire de cei din categoria sa s0cialh, aceştia îi luaseră în serios doctrinele: în timp ce comjtete de notabili dezbăteau problema Satelor de Cooperare pe tot întinsul ţării prinseră să ia fiinţă adevărate societăti cooperatiste pe o scară mai modestă: cooperative ale producătorilor şi cooperative ale consumatorilor. ba chiar se flcură. şi cîteva încercări de înflp,tuire ad litteram a ideilor dlui Owen prin.desfiintarea banilof. •

121

Cooperativele de producători eşuarli mră nici o exceplie, iar schimburile mră bani îi Illsară tlră 'bani pe cei în cauzli şi nu-i scutiră de faliment. Un1,1l dintre aspectele miŞcării coope­ratiste prinse totuşi rădăcini. Un grup de douăzeci şi opt de oameni devotati, care-şi ziseră Pionierii din Rochdale, dema­raseră mişcarea cooperatistă de consum. Pentru Owen această mişcare nu prezen� decît Wl interes pasager, cu timpul însă ea luă amploare, ,devenind ,unul din marile izvoare de foftă ale Partidului laburist din Marea Britanie. În mod curios, mi$ca­rea pentru .care interesul său fusese cel mai n.uc avea să supra­Vieţuiască tuturor proiectelor în care el pusese suflet şi energie.

Owen nu ave,a timp pentru cooperative, şi pe drept cuvînt; întors din 4America, el concepuse o uriaşă cruciadă morală, lansîndu-se în ca cu impetuozitatea şi devotamentul ce-l caracterizau. Fostul băiat 'sărac, apoi capitalist, apoi arhitect social adtină acum în jurul său pe liderii mişcării mun�i­toreşti. Dlipă cum se şi cuvine, dădu proiectului său un nume impresionant! Marea Uniune Morală Naţională a Claselor Productive şi Folosito:.lre. Numele fu mai apoi prescurtat în Marele Sindicat National Centralizat şi, cum şi acesta părea prea lung, s-a ajuns la Marele National. Sub stindardul său se strînseră fruntaşii sindicali şi în 1833 mişcarea muncitorcască engleză fu lansată oficial,

Era o uniune la scară natională � precursorul sindicate­lor muncitoreşti industriale de a'ităzi. Numll,ra cinci sute de mii de membri - o cifră-mamut pentru ,acele vremuri - şi cuprindea practic toate sindicatele importante din întreaga Anglie. Da�, spre deosebire de sindicatele de astăzi, scopurile ei nu se limitau ]a orarele de lucru şi la salarii şi nici chiar la pre-

,. rogative de gestiune. Marele National avea să fie un instrument nu doar de ameliorare socială, ci şi de schimbare sociala profund�, Încît programul sau, deşi revendica salllrii şi conditii de muncă mai bune, nu se mărginea la atît, ci expu­nea în plus un amalgam de idei din care nu lipseau Satele de Cooperare, desfiintarea banilor şi alte lucruri din potpuriul scrierilor lui Owen.

122

pentru cauza sa finalI, Owen cutreierI tara în lung şi În lat. Dar nu se alese nimic. Anglia era la fel de putin pregAtit! pentru \.ln sindicat national ca America pentru un paradis local. Organizatiile sindicale locale nu izbuteau să-şi contro­leze membrii; iar grevele locale sllibiră organismul national. Se iscară dezbinări între Owen şi locotenentii săi; aceştia îl acuzarl de ateism, ia,r eIpe ei, că aţîţă ura de clasă. 'Interveni guvernul şi, prin violentă şi, Învrăjbire, fllcu tot ce-i stătea În puteri pentru a destrăm'a această mişcare În curs de afinnare. Clasele înstărite începură să vadă în Marele National o pri ­mejdie la adresa proprietăţii private şi cerură um1ărirea lui în justitie prin promulgarea de legi antisindicale. O mişcare atît, de tînără n-avea cum să reziste unui asemenea asalt. În doi ani:marea uniune era moartă, şi cu aceasta, Owen, în vîrstă de 64 de' ani, îşi încheia ultimul său rol is(oric.

El mai continuă să se frămînte timp de încă douăzeci de ani, ca bătrîn avocat al cauzei mUJ:1CÎtoreşti, sustinîndu-şi ideile cooperatiste, preferinta pentru cazma, naiva sa suspi­ciune fată de bani. In '1 839 fu primit În audientă de regina Victoria, În ciuda protestelor unui grup de oan1eni din cele mai selecte cercuri, reuniti în Societatea pentru Reprimarea Paşnică a Necredintei. Era însă tenninat. În ultimii săi ani'găsi un refu­giu În spiritism, În nesfîrşite scrieri ce repetau mereu aceleaşi lucruri şi în minunata sa Autobiografie, Muri în 1 858, la vîrsta de optzeci şi şapte de ani, fliră ca speranţele să-I fi pl1răsit.

Ce povest� romantică şi fantastică! Şi, privind în um1ă, ceea ce ne int6resează 'este mai mult această poveste deCît ideile lui Owen. El n-a fost niciodată un gînditor cu adevărat origi­nal şi în mod sigur n-a fost un gînditor flexibil. ,,Robe� Owen nu e un om care să-şi schimbe plrerea despre o carte după ce a citit-o", a fost caracterizarea dură pe carei-a dat-o un autor con­temporan, iar Macaulay, care o lua la fugl1la simplul auz al vo­cii sale, l-a numit" veşilicul blajin pisălog."

Oricît am dilua semnificalia cuvîntului, pe Owen nu l·am putea numi econ,�must. A fost însă ceva mai IT)ult; a fost un ino­vator economic care a remodelat datele brute cu ciue econo­miştii au de-a face. La fel ca tOli socia,Iiştii utopici, Owen a

123

vrut ca lumea să se schimbe; dar în timp ce altii au elaborat scrieri; influente sau nu, el s-a apucat efectiv să realizeze schim­barea.

lar,dacli ne gîndim bine, .probabil că a lăsat şi o mare idee în unna sa. O Jă5im ilustrată într-un mod fennecător în unnă­torul episod din autobiografia fiului său, Robert Dale bwen: "Cînd copilul ţipă de furie, dragă Carolina - spunea tatăl său (Robert Owen) - aşază-I în mijlocul camerei, pe podea, şi nu-l lua de acolo pînă cînd nu se opreşte din plîns." "Bine, dragă, dar o va line aşa o oră întreagă." ,;N-are decît." "Dar poate să-i cauzeze la plămîni sau să-I apuce spasmele." ,Nu cred. Oria..m, mai mulţ îi va cauza dacă devine un băiat nedisciplinat. 9mul e creatia împrejurărilor."

. "Qmul e crealia împrejurărilor." Iar împrejurările cine le creează dacă nu omul însuşi? L�ea nu este în mod inevitabil bună sau rea, ci în mlisura În care noi o facem să fie aşa. Cu acest gînd Owcn a lăsat în unna sa o filozofie a sperantei mai puternică decît toate ideile sale fanteziste despre cazmale şi pluguri sau bani sau Sate de Cooperare.

Robert Owen este cu sigurantă cel mai romantic din gru­pul de protestatari din secolul al XIX-lea Împotriva capitalis­mului sălbatic, dar nu este nicidecum personajul ccl mai bizar. Cel mai zlll1atic a fost, În mod neîndoielnic, contele Henri de Rouvroy de Saint-Simon, iar În ce priveşte excentricitatea ideilor, n,inieni nu l-a egalat pe Charles Fourier.

Saint-Simon, după cum o sugerează şi .învoItul său nume, era un. aristocrat; fatnililj. sa.îşi revendica descendenta din Carol cel Mare. Născut În 1760, fusese crescut Întru con­ştiinţa apartenentei la o stirpe nobilă şi întru p'ăstrarea strălu­cirii numelui; în fiecare dimineată, pe cînd era tînăr, valetiJl îl trezea din somn cu· strigătul: "Treziti-vă, domnule Conte, astăzi aveti de făptuit lucruri măre\e."

Conştiinta de a fi un ales al istoriei poate să-I Îndemne pe om la lucruri stranii. În cazul lui Saint-Simon, ea a furnizat scu�

za pentru o autoindulgentă extravagantă. Încă de copil, el confunda ataşarnentul la uil principiu cu sirppla 'încăpătînare;

124

se' zice cli dacl1 se întîmpla sl1 tread vreo c1l.rul� perturbîndu-i joaca, obişnuja sli se întindă � jos de-a curmezişul drumului. refuzînd cu obstinatie să se clintească - şi cui i -ar fi dut mîna să azVîrle în şanţ O odrasH1 de conte? Mai tîrziu, aceeaşi obsti­natie îl fl1cu sl1 ref�ze împărtăşania, poruncită de tatăl său -numai că acesta, probabil mai deprins cu intransigenta fiului său şi cu sigurapţă mai putin timonit de ea, îl băgă fără zl1bav11 1a zdup.

Autoindulgenta tînlhului 'conte ar fi putut să-I îndrepte cl1tre cel mai autoindulgent dintre toate grupurile politice, curtea -lui LU,dovic al XVI-lea. L-a ferit de asta, însă, pasiunea ce o flkuse pentru ideea cea mai dezagreată la cuI1e: demo­cratia. În 1 778 plecl1 în America, unde se distinse în-Războiul revolutionar. Participă la cinci companii , căpătl1 Ordinul Cin­cinnatus şi, ceea ce e mai important, deveni un adept pătimaş al noilor idei de libertate şi egalitate.

Dar acestea nu erau încă- lucrurile mărete cu care îl trezea altădatl1 valetul . Războiul revolutionar ît lăsase în Louisiana: de aci se duce în Mexic pentru a-i îndemna pe vicerege să construiască un canal care ar fi precedat Canalul Panama. Cu asta ar fi putut să devină 'celebru, dar din ideea sa nu se alese nimic - era, fireşte, nouli zecimi idee şi o zecime plan -încît tînl1rul revolutionar nobil reveni în Franta.

Sosi aici taman la timp pentru Revoluţie., aruncîndu-se cu fervoare în vîrtejul ei. Concitadinii sl1i din Peronne îl soli ­citară să'le fie primar, ceea ce el refuză spunînd că alegerea unui vechi nobil putea sl1 creeze un precedent nedorit; iar dupl1 ce aceştia îl aleseră deputat în Adunarea Naţională, propuse desfiintarea titlurilor nobiliare şi renuntă la propriul său titlu spre a devel}i simplu cetl1tean. Preferintele s.ale democratice nu erau un simplu moft: Saint-Simon nutrea sentimente sin­cere fat11 de aproapele său. Într-o bună,zi, înainte de Revolutie, călătorind 'cu �are pOmpă prin Versailles, întîlni un tărail a cl1rui căruI! se împotmolise în drum. Saint-Simon cobon din trlisură şi puse elegantu1 sl1u umăr la roata cl1ruţei împotmoli te,

125

după care găsi atît de interesantă conversaiia pu tăranul. încît dădu drumtfl trllsurii sale, continuîndu-şi drumul pînă la Orl�ans cu noul său priet�n din lumea de j9s.

Revoluţia îl puse în situatii curioase. Pe de o paI;te el făcu speculaţii abile cu �înturi ec�eziastice şi �e alese cu o magestă avere; pe de altă patt�, începu să lucreze la un gigan­tic plari educational şi ajungînd astfel în contact cu străinii . cazu în dizgratie ş i i se dMu domiciliu supravegheat. 'Evadă. după tare, într-un gest deopotrivă romantic şi de o autentică noblete. se duse singur să se predea după ce află cll persoana la care locuia fusese pe nedrept acuzată de complicitate la eva­darea sa

De data asta ajunse în închisoare. Aici însă, stînd În celuH1, avu acea revelaţie pe care. într-un fel, o aşteptase toată "iata. Cum se Îmîmplă de obicei cu atare vedenii , revelatia îi veni În vis. Iată cum ,descrie el însuşi episodul :

..În cea r11ai crîncenă perioadă a Revolutiei. pe cînd mă aflam În detenţie la LuxembouŢg, mi" se arătă într-o noapte Carol cel Mare zicîndu-mi : «De l� începutul lumii nici o fa­milie nu s-a bucurat de onoarea de a zămisli un erou care să fie totodată un filozof de prim rang, Această onoare a fost rezer­vată casei mele, Fiule, succesele tale ca filozof vor egala suc­cesele mele ca oştean şi om de stat».'"

S aint-Simon n-a mai stat pe gînduri. Obtinu eliberarea din detentie şi banii pe care-i agonisise începură acum să se reverse în slujba unei fantastice rîvne de a' acu01ula cunoş­tinte. Omul acesta îşi pusese în gînd să cunoască tot ce era d� cunoscut - oan1eni de ştiinţă. economişti. filozofi, politi­cieni. toti savanţii din Franta fură invitati la el ac'asă, pri'miră bani pentru cercetările lor şi nu conteneau :;ă se mire că Saint-Simon izbutea să cuprind Il tot ce produsese inteligenta omenirii . Era o rîvnă bizară. La un moment dat .. ajungînd la concluzia că nu cunoştea din proprie experientă viata de fa­milie. iar pentru a duce la bun_ sfîrşit studiile sale sociale trebuia s-o cunoască, se căsători - printr-un contract pe trei ani. Un an îi fu de-'ajuns: SOlia sa vorbea prea 'mult iar oaspe­tii mîncau prea mult, Încît Saint�Simon conchise c;li sub aspect

126

educaţional ci1sătoria avea limitele ei. In schimb, ceru mina celei mai strălucitoare femei din Europa, dna de StaeI � sin­gura, după cum declara el, în stare să-i înteleagă planurile. Cei doi se întîlniră, dar fără rezultat; ea îl găsi plin de esprit dar nu tocmai cel ·mai mare mozof din lume. Aşa stînd lu�rurile, se

domoli şi entuziasmul lui; Străduinta de' a dobîndi o cunoaştere enciclopedică - sti­

mulativă, nu-i vorM - era ruinătoare sub aspect financiar. Larghetea cu care Saint-Simon cheltuia banii se învecin,a cu nechibzuinta; iar căstlicia îl costase şi ea neaşteptat de rIlUlt. Ajunse, mai întîi , la o situalie materială modestă, iar apoi cu­noscu de�a dreptul sărăcia; fu nevoit să-şi gi1sească o muncă de contopist, iar apoi, pentru' casă şi masă, ajunse la mila unui servitor al său de altădată. Între timp însă, scria, scria furi­bund un şuvoi imens de tratate, observatii, "exortatii şi analize sociale. Trimise lucrările sale mai-marilor zilel, însolite de o notă patetică: •

Domnule, Fii salvatorul meu, sînt muritor de foame . . . De 15- zile tră­iesc cu pîine şi apă . . , am vîndut tot în afara hainelor de p€! mine, spre a putea să plătesc pentru transcrierea lucrărilor

. mele. La aceastl1 strîmtoare m-au adus pas iunea pentru cunoaştere şi pentru binele public, dorinta de a descoperi mijloace paşnice de a pune capăt teribilei crize ce a cuprins Întreaga societate europeană. . . · '

Nu s-a 'găsit nimeni să subscrie. În 1 823, deşi familia îi ,a­corda acum o mică pensie, din deznădejde s-a împuşcat. Nici­odată însă nu i-a ieşit vreun lucru aşa cum a dorit. De astă dată, a reuşit doar să piardă un ochi. A mai trăit doi ani , bol­nav, sărăcit, fanatic şi mîndru. Cînd îşi simti sfîrşind, îi adună în jurul său pe cei cîtiva discipoli şi le zise: "Nu uitati că pentru a izbîndi lucruri măreţe, trebuie să pui suflet."

I

, Ce flkuse el, însă, pentru a îndreptăti această încheiere, care sună ca un ijnal de operă?

127

Un lucru straniu: întemeiase o religie industrial1. Nu o fl1cuse prin c1rtile. sale, destul de voluminoase dar necitite, nici prin conferinte. nici �nfl1ptuind .lucruri măreţe." Cumva omul însuşi inspirase o sectă, strînsese o mic1 ceată de discipoli şi dăduse societ!tţii o nou1 imagine a ceea ce putea sl devină.

Era o religie stranie, pe jumătate mistic1 şi dezorgani­zatll, ceea ce nu prea e de mirare, dat fiind c1'se sprijinea pe un edificiu de idei neterminat şi nearticulat. Nici nu s-a voit a fi o religie propriu-zisă - deşi dup1 moartea întemeietorului a existat efectiv o Bisericll saint-simonian1 cu şase biserici de­partamentale în Franta şi cu ramificatii în Germania şi Anglia. Mai corect: ar fi s-o asemuim cu un ordin religios; discipolii săi se îmbrăcau în nuante de albastru şi-şi spuneau unul altuia .. p1rinte" şi ,,fiule." Iar ca un simbol nostim al idea­lului nutrit de întemeietorul însuşi, purtau o vesd1 specială ce nu putea fi nici îmbrăcată, nici dezbrăcată fl1ră ajutorul unei alte persoane şi care astfel scotea în evidentă dependenta fiec11ruia de' ftatii slli. Curînd, însă, biserica a degenerat în ceva ce �d,:,cea mai molt c!l o sect11 religioasă, pentru că saint-stmo­nienii din generatia a doua au inventat un cod moral propriu care în unele punCle însemna mai degrabli o imoralitate respectabil codificată.

Învătătura propovliduită de Saint-Simon nu-i tocmai şooant1 pentru un om dţ astlizi. ţ.a proclama c11 .. omul tre­buie sl1 mWlCeasCll" dac1 vrea să se împ11rtlişeascli din roadele societlitii. Dar, comparativ cu concluziile trase din aceast11 pre­misli, societatea de paralelograme a lui Robert Owen a fost un monument de gîndire clară.

.

.. Să ,presupunem -.:. scrie Saint-Simon .-' că Franta ar pierde dintr-o dată cinzeci de fiziologi. . . de matematicieni .. . mecanici" şi aşa m{li departe pîn1 la numărul de trei mii de savanti , artişti şi meşteşug ari (Saint-Simon nu se distingea printr-un stil laconic). Care ar fi rezultatul? Ar fi o catastrofli, prin care Frantei i s-ar răpi sufletul însuşi.

Apoi sli presupunem,. zice Saint-Simon. cli)n loc de a-i pierde pe aceştia. Frantei i s-ar lua dintr-o loviturll pojghita ei social11 superioarll: el( l-ar pierde pe fratele regelui, ducele de

128

Berry, un num�r de ducese, pe demnitarii Coroanei. pe miniştri, pe judecători şi pe cei zece mii de cei -mai bogati latifundiari - în total treizeci de mii de oameni. Rezultatul? at se poate de regretabil, spune Saint-Simon, pentru ci toti aceştia- sînt oameni cumsecade, însă pierderea !ir fi de astl dată pur sentimental!; statUl o-ar suferi mai deloc. Sînt atîpa alti oameni care ar putea îr'ldeplini functiile acestor gratioase ornamente.

Morala e, .aşadar, limpede. Lucrătorii - les industriels - de toate categoriile şi rang�rile şînt cei ce merită cea mai inaltli răsplatli de la societate, pe cind indivizii neproductivi merită cel mai putin. and colo, ce observăm? Printr-o stranie nedreptate, se întîmplă tocmai pe dos: cei ce muncesc cel mai putin caplitli cel mai mult.,

Saint-Simon propune ca piramida să fie îndreptatli. Societatea este, de fapt, organizatli ca o gigantică fabrică şi ea ar trebui să ducă principiul fabricii la concluzia lui logică. Guvernarea ar trebui să fie economică, nu politică; să organi­zeze lucrurile. nu să dirijeze oamenii. Avantajele trebuie dis­tribuite in rapon de contribulia şocială a flecliruia;.ele trebuie să revină membrilor activi (\Î fabricii, nu celor ce doar stau şi se uită. Ceea ce pr�dică Saint-Simon nu este o revolutie şi nici măcar socialism in intelesul pe. care-l d�m astăzi acestui cuvint. El îrialţă un fel de imn procesului industrial şi un protest cli într-.o sQ(;ietate ce se sustine prin trud1i, celor care tTÎndlivesc le revine o parte disproportionat de mare din avutie.

Nu aflăm un cuvînt despre cum ar urma să fie flicut acest lucru; saint-simonienii din generatiile urmlitoare au mers un pas mai departe decît întem�ieiorul, preconizînd să se pună capăt proprietătii private, dar chiar şi cu această revendicare n-au ajuns decît la un vag program de reformli social�. Acesta era o religie a muncii, dar lipsit'ă de un catehism adecvat; ea semnala grave nedreptăţi îI't repartitia avutiei sociale, dar oferea mult pfea putin în chip de ghid celor dornici să în­drepte lucrurile.

*

Probabil că tocmai aceastl lipsl de program la' Saint-Simon e cea care explicl succ'esul unui om de o factură dia­metral opusl lui. În timp ce ex-aristocratul fusese inspirat de pasiunea pentrU marea idee, Charles Fourier era inspirat de ­pasiunea pentru detalii. Credea şi el, la fel ca S)lint-Simon, cl lumea e groaznic de dezorganizatll, dar tratamentul pe care-l propunea era explicit pînii în cele l'Jlai mici amllnunte.

Saint-Simon a avut o via1ă aventuroasll; Fourier a fost un aventurier în imaginatie. Siografia sa e în cea mai mare parte neinteresantll: nllsc!Jt în 1772, fiu, al unui negustor din Besan­�on, şi-a petrecut zilele ca un voiajor comercial ,lipsit de succes.' Într-un fel, s-ar putea spune cll n-a filcut [limic, nici măcar nu s-a căsătorit. A avut doar doull pasiuni : florile şi pi­sieile. Abia cătr� sfirşitul vietii destinul sliu devine înduioşător, fiindcll' ultimii ani şi i-a petrecut şezînd cu punctualitate, în orele pe' care le anuntase în presă, în cllmăruta sa şi aşteptînd vi�ita vreunui mare capitalist . dispus să finanteze proiectele sale de restructurare a lumii. Căci iatll ce scrisese acest mic . . comerciant: ,,Eu singur am demşscat douăzeci de secole de imbecilitate politicll; iar generatiile de azi şi cele viitoare doar la mine vor trebui să caute originea imense� for fericiri." Purtînd pe umeri o asemenea responsabilitate, putea oare să-şi per­mită de a nu fi de fatll cînd sorocitul capitalist salvator avea să ,aparll la uşll- aducînd sacii cu bani? Nu veni însă rumeni niciodată.

Vorbind eufemistic. Fourier a fost un excentric; vorb1nd pe şleau. probabil d i-a lipsit o doagă. Lumea sa era o fante­zie: Pămîntului , credea el, îi era hărăzid o existentă de optzeci de mii de ani; patruzeci de mii de ani de vibratii ascendente şi tot atîtia de vibratii desceridente. I ar în'tre aceste două ju­

,mătăti (să nu fim prea pedanti cu aritmetica) se întindeau opt IJlii de ani de Apog�e du' Bonheui. Noi trăim în al cincilea din cele opt stadii ascendentţ, avînd in urm� Confuzia, Srub�ticia, Patriarttismul şi Barbaria; ne mai aşteaptă Garanteismul (aici n-a brodit-o tocmai rl1u) şi apoi panta ascendentll a Armoniei.

130

După ce vom fi atins însă 'Suprema beatitudine, cumplna se

va apleca în partea cealaltA şi 'atunci vom face cale-ntoarsl în jos, prin toate stadiile, pînă la cel de început

Dar pe măsură ce vom avansa mai adînc În f�a Anno­niei, s.e vor petrece lucruri minunate: o Coroanll nordică va Încercui Polul rlispÎndiqd o irizatie blîndă; apa mării se va preface în limomrdă; şase noi Luni vor lua locul vechiului satelit singuratic; şi se vor ivi noi specii de animale, mai, potri­vite cu Armonia:' un antileu, animal docil şi extrem de folositor; o antibalenă, care va p�tea fi îÎ1hăInJtă la corăbii; un �tiurs; antigîndaci ; şi antişobolani. Noi vom ajunge să tr!im pînă la vîrsta de o sută patruzeci şi patru de ani" din care o sută două­zeci vor fi petrecllti practicînd ar! restrictii iubirea sexuală.

Toat6 acestea plus o descriere de martor ocular a locui­toril9r altor planete imprima scrierilor lui Fourier o atmosferă deIifantă. Poaie că'el nici nu era în toate mintile. Dar cînd îşi lua privirea de la această viziune astrală şi o îndrepta spre pă­mînt, vedea aici h�os şi nefericire, dar vedea tOlodată şi o cale de reorganizare a societătii.

Reteta sa eri extrem de e,xactă. Societatea umla a fi organizată în falanstere - c.uvÎntal francţz e pllalansleres --'­

constînd fiecare dintr-u,n fel de Grand Hotel, nu cu mult deo­sebit de Satele de Cooperare ale lui Owen. Hotelul era descris cu meticulozitate: o mare clădire centrală (diversele încăperi, cu dimensiunile IOF, erau riguros precizate), iar în jur ogoare şi Întreprinderi industnale. rn hotel fiecare putea locui la nive!ul cel mai potrivit pungii lui; clasa întîi, a doua sau a treia, cu cuantumul de intimitate dorit (mergînd pînă' la ,mese ser­vite în cameră) şi cu (, doză de comunicare adecvatl1 pentru a răspîndi un germene de culturll. Eficienta urma să fie asigurată prin centralizare; Fourier,' bătrînul celibatar, zugrl1veşte un ta� biou apetisant al succeselor bucătl1riei centrale.

ToaHl lumea, bineînteles, era obligată să muncească, timp de cîteva ore pe zi. Nimeni , însă, nu va căuta să se eschi­veze de la muncă. pentru că fiecare va lucra ceea ce-1 place mai mult. Problema muncilor ingrate ·avea să fie rezolvată, aşadar, Întrebînd. cui îi place să facă asemenea munci . Cei ce

13 1

se vor oferi sil le facl vor fi, desigur, copiii. Drept care se vor constitui Mici Cete care, în chip de supreml delectate, vor munci în abatoare sau la reparatul drumurilor. Iar din copiii, mai putini la numlr, care nu vor fi amatori de munci ingrate, se vor alelltui Mici Echipe care se "VOI îngriji de flori şi vor corecta pnmuriiia greşită a părinti�or lor. Între muncitori se vor organiza întreceri amicale pentru a se vMea cine lucreazl cel mai pine: întreceri între producătorii de per�, între cultiva­torii de spanac şi, fi nalmente (dupl cf! principiul falansterial se va fi 1l1tit pe tot globul pl1nllntesc şi vor fi fost înfiintate cele 2 985 984 phalanst�l'es. de" cîte era nevoie) mari bltl1lii paşnice între specialiştii în prepararea omletei şi specialiştii în fabricarea şampaniei. ,

Toatl afacerea urma sA fie, de bună seaml1, extrem de avantajoasA. profiturile ridicîndu-se Îa 30 1a sull. Va fi vorba înşl1 de un profit comunal: surplusul urma a se împărti cinci doisprezccimi pentru muncă, patru doisprezecimi pentru capital

•

iar trei doisprezecimi pentru "competenţă", fiecare individ fiind stimulat să devină deopotriva coproprietar şi coproducător.

Pe cît pare de fantezistl1 şi de comică, ideea fourieristă a avut oarecare prizl. chia� Ji în Statele Unite, citadela spiritului practic şi a bunului simţ. Intr-o vreme fiintau aici peste patru ­zeci"de falanstere. iar daCă punem la socoteală şi comunitl1tile oweniene şi mişcările religioase de tot soiul, existau cel putin o sutl1 şaptezeci şi opt asemenea grupuri utBpice, fiecare avînd cinsprezece pînă la nouă sute de membri.'

Grupurile erau ex trem de variate: unele erau cucernice. altele nu; unele trăiau în casti tate. altele în desfriu; unele erau capitaliste", altele anarhiste. În Ohio exista Falansterul Trurri ­"buli, iar în Long. Island falanstţrul �odem Times; mai erau apoi Oneida. Brook Farrn şi New Icaria, precum şi unul de-a dreptul remarcabil - Falansterul Nord-American "din New Jersey - care a dăinuit din 1 843 pînă în 1 855, pentru ca după aceea. jwnl1tate hotel. juml1tate comunitate, să o mai ducă, tmş-grăpiş, pînă spre sfîrşitul anilor '30 ai aces/lli secol. Aici s-a născut, între alte fiinte bizare, şţ criticul AlexanQer Woollcott.

132

Nici una dintre aceste comunitl1ti de vis n-a prins rldl­cini trainice. Lumile de vis nu izbuteau să reziste la asperitA­tile lumii reale, iar dintre toate proiectele de reorganizare utopicl1 11 societl1tii nici unul n-a fost atît de îndepl1rtat de ce­

rintele simtului practic aşa Cum a fost phaJanstere-ul. Dar, pe de altă parte, niei unul n-a fost atît de îmbietor. Dacl1 s-ar putea trlii în phaJanstere, cui nu i-ar pllkea? Fourier a învederat cum nu se poate mai convingător mizeria şi pătimi riIe din lumea epocii sale, dar proiectul cuprindea prea multe ingt:e­diente cereşti pentru a se putea potrivi bietilor suferinzi pe care voia sl1-i tl1ml1duiascl1.

Ne par oare ridicoli aceşti muritori de Utopii? E adevl1rat 'cl-toti au fost nişte visl1tori - dar, cum a zis odatl1 Anatole France, fhrl1 visl1tori omenirea ar trlii încă şi azi în peşteri. Nici unul n-a fost lipsit de un dram de pcneall1: pînl1 şi Saint-Simon a făcut speculatii serioase privind posibilitatea ca Într-o bunii zi cel mai inteligel)t dintre animale, castorul , sl1 ia loeul ome­nirii. Dar nu excentricitatea îi face interesan\i pe titopişti şi nici fanteziile lor bogate şi înduioşl1toare. Ei meritl1 atentia noastrl1 pentru cl1 au fost nişte gînditori curajoşi, iar pentru a le aprecia cum se cuvine curajul, trebuie să cunoaştem şi să înle­legem climatul intelectual în care au trliit.

Ei au trrut într-o lume nu doar dură şi plină de cruzime, ci şi O lume care îşi rationaliza cruzimea sub travestiul legilor economice. Financiarul şi omul de stat francez Necker spunea pe la sfîrşitul secolului al XVIII-Iea: "Dacl1 s-ar putea descoperi un aliment mai pU1in gustos decît pîinea dar de qoul1 ori mai hrl1nitor, oamenii s-ar putea limita sl1 mănînce doar o dată la doul1 zile." Oricît de brutal ar suna aceastl1 opinie, ea era receptatl1 ca avînd o 10gicl1 a ei. Crudă era lumea, nu oa­menii ce o populau. Pentru c� lwnet era cîrmaită de legi eco­nomice, iar legile economice mi erau ceva cu care se putea glumi; ele pur şi simplu erau, iar a blestema nedreplliple de tot felul care se puteau ivi drept o consecin111 regretabilll 'a·aqiunii lor era la fel de absurd ca a te plînge de fluxul şi refluxul mării.

Legile erau putine, dar deftnitive. Am vUut cwn au elabo­rat Adam Smith" Malthus � Ricardo legile repartipa economice.

133

Aceste legi �reau să explice nu doar modul in care produsul societatii tindea sll se. repartizeze, ci şi modul iri care trebuia repartizat. Ele arlltau că prqfiturile erau egalizate şi controlate de concurentă, el salariile se aflau necontenit sub presiune� populatiei şi că renta ce revenea !andlorzilor era in functie de .expansiunea soeietătii . Asta era situatia. Rezultatul nu trebuia neapărat sa placll, era insa evident cll acest rezultat era conse­cţnta firească a dinamicii sociale:.nu era la mijloc vre-) 1"ea­v�intll personal� sau vreo manipulare personali. Legile economice erau asemeni legilor gravitatiei şi era la fel de absurd s! li se 9pună rezistentă. Un manual elementar de prin­cipii economice spunea in acest sens: .Acum o sută de ani ele { legile economice } erau înţelese doar. de savanti. Azi sînt şi' pe intelesul copiilor preşcolari şi singura dificultate reală o

constituia piea marea lor simplitate." Nu-i de mirare, atunci, că ut�piştii au ajuns la asemeneâ

extreme. Legile păreau Într-adevăr inviolabile � dar, pe de altll pane, starea societlltii pentru care ele erau socotite răs­punzltoare era intolerabil!. Aşa se face eli utopiştii şi-au luat inima in .dinti declarînd că, de fapt, trebuia schimbat întregul sistem. Dacă asta îriseamn! capitalism - şi zicînd aşa se gîn­deau la Roben Blincoe înH1ntuit de maşină - atunci e de preferat orice altceva - Sate de Cooperare, coduri morale sau atmosfera' de statiune de odihnă â phalanstere-uJui. Utopiştii - şi erau încă. multi altii pe lîngă cei mentionati în acest capitol - au fost nişte reformatori din imboldul inimii şi nu al ratiunii reci.-

Acesta e unul din motivele pentru care le spunem socialişti utopici. "Utopia" nu era doar·o chestiune de scopuri idealiste, ci sugera şi mijloacele pemru atingerea lor. Spre deosebire de comunişti, 'uto'piştii erau reformato� care spe­rau să-i convingă pe membrii claselor superioare că schimbarea socială avea să fie pînll ia urmă şi spre propriul lor bine. Comu­niştii se adresau maselor şi preconizau violenta daca aceasta se dovedeşte necesară pentru atingerea Scopurilor lor; . socialiştii căutau aderenti la planurile lor printre cei din. propria lor cate­gorie - intelighenlia. mica burghezie. cetăleanul liber-

134

cugetlltor din clasa de mijloc sau aristocratul inrdft1uaJ­mente emancipat. Chiar şi Robert Owen a sperat sI-i filei pe confratii săi patroni de fabrici sll vad Il lumina.

În al doilea rînd însll sll lullm aminte elt ' aceştia erau

socialişti utopici. Ceea ce înseamnl1 că erau reformatori ear

nomici. Făuritori de utopii au existat începînd de pe vremea

lui Platon, dar abia din epoca Revolutiei franceze ei au Îrx:e· put să reactioneze nu doar la nedreptatea politicl1, ci şi la cea economicll. Şi cum capitalismul timpdriu a fost întruchiparea ororii ce i-a umplqt de revoltă, ,este de înteles faptul eli au întors spatele proprietl1{ii şi luptei pentru înavutire privată. Pu�ni dintre ei s-au gîndit la reforme îni1untrul sistemului : sl1 nu uităm cll era epoca primelor şi foane diluatelor legislatii industriale şi cll patronatul n� se prea sinchisea sll respecte nici bruma de reforme ob�nute cu atîtea osteneli de d.tre -muncitori şi acceptate de guvernanti clUcîndu-şi pe inimă. Utopiştii voiau ceva mai bun decît refonna - voiau o nouă societate, În care preceptul Iubeşte pe Aproapele Tl1u sl1 ,"'Jă totuşwrioriţate fatl1 de ticl1loasa zbatere a fiecăruia pentru sine. Proprietatea conmnll, cl1ldura obştii .urmau a constitui piatra de încercare a progresului uinan.

Socialiştii utopici au fost oame� animati de foarte. bune inten�i. Toate aceste bune intentii şi toate teoriile lor cinstite. n-au avut Însll şi amprenta respectabiliHiţii; ei aveau nevoie de girul cuiva care sll simtă ca ei, dar care sl1 fie mai lucid decît ei. 'Şi au găsit o asemenea persQană acolo unde era cel mai putin probabil de găsit - În convertirea finalll ia socialism a Uillii om socotiS în mod cvasiunanim drept cel mai mare ecq­nomist al epocii - John Stuart MiU.

Fiecare dintre cei ce figureazl1 În acest capitol e un personaj oarecuPl neverosimil, dar pesemne că 1. S. Mill îi Întrece pe toţi ceilalti. Tatl1l său a fost James MiU - istoric,

. .

filozof, pamfletar, prieten şi intim al lu! Ricardo şi Jeremy Bentham, una din inteligentele de frunte de la începutul seca­

lu1� al XIX-lea James Mill avea idei bine cristalizate în

135

aproape orice chestiune şi cu deosebire în materie de edu­catie. Fiul situ, John Stuan MiU, a fost rezultatul lor extraor­dinar.

John Stuart Mill s-a nl1sc!Jt în 1 806. În 1 809 ,"u 1 8 19 !) începu să învete greaca. La vîrsta de şapte ani citise majorita­tea dialogurilor lui Platon. În .anUl următor se apucl1 de latinl1, după ce între timp îi parcursese pe Herodat, Xenofon, Diogene Laertios şf p.ariial pe .... ucian. Între opt şi doisprezece ani ter­mină de citit pe Virgiliu, Horati1,1, LiviwJ, Sallustiu, Ovidiu , Tere!,tiu, Lucretiu, Aristotel, Sofocle şi Aristofan; şi Îşi însu­şise geometria, algebra şi calculul diferential; scrisese o Istorie a Romei, un Breviar de rstorie universală antică, o Istorie a Olan­dei şi niscaiva versuri. "N-am scris niciodată în greacl1, nici măcar proză, iar În latină doar putin" spune el în celebra-i Auto­biografie. "Nu că tata ar fi subestimat valoarea �cestui exer­citiu . . . ci pentru că realmente n-am avut timp.".

La virsta de doisprezece ani Mill se apucă de logică şi de scrierile lui Hqbbes. La treisprezece ani parcurge tQt ce era de cunoscut în domeniul economiei politice.

Straniu mod de a creşte un copil şi înfricoşător prin prisma standardelor actuale. Nu existau zile de odihnă, "pentru a nu fi întreruptă deprinderea de a munci şi a nI,l se instala gustul pentru trîndăveală" , nu existau prieteni şi nici măcar sentimentul că felul cum era educat şi instruit ar fi sem­nificativ diferit de cel normal. Uimitor nu e faptul că Mill a produs după aceea opere însemnate, ci faptul că personalitatea nu i-a fost complet .. nimicită. De fapt, pe la vîrsta de două:zeci pe ani, a ajuns la un fel de epuizare nervoasă. Fragila şi arida lume intelecuală de muncă şi efort din care fusese nutrit deveni dintr-o dată sterilă şi dezohmtă, şi în timp ce alti tineri des­copereau că putea să existe frumusete şi În activitcrtea intelec-

•

tuală, bietul MiU er� în situatia de a descoperi că putea exista frumusete şi în frumusete. Avu un acces prelungit de melan­colie, dupA care n citi pe qoethe, apoi pe Wordsworth, apoi

f36

pe Saint-Sinron - care top vorbeau despre inimă cu � se­riozitate 'tu care tatăl său vorbise' despre creier. Iar după aceea o întîlni pe Harriet Taylor.

. Ghinionul flicea însă să existe şi un domn Taylor. El fu ignorat; 'Harriet Taylor şi Miu se îndrăgostiră unul de altul şi timp de do�zeci de ani îşi trimiseră scrisori, flicură călătorii împreună şi chiar trăiră împreună - totul (dacă e să dăm cre­zare corespondentei dintre ei) în cea mai desăvîrşită inocentă. Apoi obstacolul reprezentat de dl Taylor fu înl'ăturat de moar­tea lui şi cei doî, în sfirşit, se căsătoriră.

A fost o {!ăsătorie perfectl1. Harriet Taylor (iar mai tîrziu fiica ei, Helen) împliniră pentru Mill deştept�rea afectivă în:­cepută atît de tîrziu; împreună, cele două femei" îi deschisera ochii asupra drepturilor femeii şi, lucru şi mai important, asupra drepturilor om"ului. După moartea Harrietei, meditînd la,po­vestea vietii sale, Mill recapitulează inlluenla lor convergentă asupra sa, 'în umlătoarele cuvinte: "Oricine ar fi să se gîn­dească vreodată, acum sau mai tîrziu, la mine şi la opera nlea, nu t,rebuie să uite niciodată că ea nu a fost produsă de un singur intelect şi de o singură conştiintă, ci de trei."

După cum am văzut, Mill învătase la vîrsta de treispre­zece ani toată economia politică cîtă era de învăţat. Dar abia treizeCi de ani mai tîrziu avea să scrie monumentalul său text, cele două masive şi impunătoare tomuri ale Principiilor de eco­nomie politic! Era c� şi cwp timp de tre.izeci de ani ar fi adu­nat cunoştinle tocmai în acest scop.

Cartea acoperă integral domeniul: se ocupă de rentă, de salarii, de preturi şi impozite, reflicînd druQlurile �e care le prospectilseră cei dintîi Smith .. Malthus şi .Ricardo. Ea nu este însă o'simplă aducere la zi a unor doctrine care între tirpp dobîndiseră nimbul de virtuale dogme. Ea conline şi o desco­perire proprie, pe care Mill o credea de imponantă capitală. Ca atîtea. alte idei geniale, descoperirea era foarte simplă. Ea consta în a arăta că �evăratul teritoriu guvernat de legea eco­nomică e�te productia ji nu repa"rtilia.

Tela lui ,MIll era foarte clară: legile economice ale produclie� se referă la natură. Nu e nimic arbitrar cînd este

137

vorba de a stabili dacl o anumitl utilizare a muncii este sau nu �ai productivl decît o alta, dupl cum nu e nimic,capricios sau optional într-un fenomen de felul fertilitliţii descrescîn�e a solului. Zgîrcenia şi îndlrltnicia naturii sînt lucruri'reale iar regulile comportamentului econOmIC, care ne spun cum si. maximizlm roadele muncii noastr�, sînt la fel de impersonale şrde absolute ca legil� dilatllrii gazelor sau cele ale interactiu­nii substantelor chimice.

Dar --'- şi acesta. este, probabil, cel mai mare dar din gîn­direa �cooomicl - Iegile economiei politice n-au nimic de-a face cu repartitia. Dupll ce am produs CÎt mai bine cu putintll 9 anume avutie, putem face cu ea ce ne place. "Odată create anumite lucruri - spune Mill - oamenii, individual sau în c'olectiv, potface cu ele ce' poftesc. Le pot pune la dispozitia orijfui l� place şi în felul cum le place . . . Chiar şi ceea ce o persoanll a produs prin truda sa neajutatli de nimeni, nu poate fi păstrat de ea decît cu permisiunea societltii. Nu numai cl societatea poate să-i ia produsul, ci chiar alti indivizi ar putea să i-l ia, dacă societatea . . . n-ar. . . angaja şi n-ar plăti oameni al cliror rost este de a împiedica tulburarea posesiei { sale } . Repartitia avutiei depinde, aşadar, de legile ş i obiceiurile societătii. Regulile ce o determină sînt cele pe care le-a .insti­tuit segmentul cîrmuitor al comunitltii şi ele diferll foarte mult de la o epocii la alta şi de la o ,tarA la alta, şi ar putea fi şi mai felurite dacii oamenii ar decide aşa . . . "

Era o loviturll în. plin dată discipolilor lui Ricardo, care transformaseră descoperirile acestuia într-un corset rigid al societlltii. Căci

'ceea ce spunea Mill era clar ca lumina Zilei -

o datl ce a fost spus. N-are a face dacii actiunea ,,naturală" a societătii sclldea ' nivelul salariilor, egaliza profiturile, urca rentele sau producea indiferent ce alt efect. Dacă societătii nu-i erau pe plac re.zultatele ,,naturale'� ale activitlltilor sale, putea foarte bine şă le schimbe. Ea putea fixa impoZite sau acorda subventii, putea expropria şi redistribui. Putea ' da întreaga sa aVUţie unui rege' sau putea s-o împart,li pe toatll printr-un gigantic act de caritate, putea acorda atentia cuvenită stimu1entel�r sau putea - pe propriul risc - si le ignore.

138

Orice at face, însă,.,Du există o· �a-zjsa repartitie . .cQrectI" cel pupn nu există una pe care ecooomia politică ar fi în mlswl s-o descopere. Nu se poate apela la ,Jegi" pentru a justifica m0-dul în care societatea îşi împarte roadele: există doar oameni c�-şi împart între ei avutia aşa cum socotesc de cuviintă.

La drept vorbind, descoperirea lui Mill nu era chiar monumeniall1, cum cr�ea el. Căci, după cum n-au Întîrziat să arate economiştii co'nservatori, cînd oamenii intervin în pro­cesul de repartitie, ei intervin astfel indirect şi în cel de pro­ductie: de exemplu, un impozit de sutl1 la sutl1 pe. profituri ar avea .în mod cert un impact teribil nu doar asupra modului cum se distribuie avutia, ci şi asupra cuantumului acesteia. Şi, după cum avea să arate. MarX dintr-o altă perspectivă, repa[­titia nu poate fi separată. de productie aşa de net cum a crezul Mi}l, pentru că modurile de retribui re practicate în diferite societăp fac parte integrantă din modurile lor de productie: so­cietl1tile feudale� de exemplu, nu cunosC .,salariul", dupl1 cum cele capitaliste nu cunosc dijma' feudal 11.

Astfel, atît de la dre�pta cît şi de la stînga, s-au formulqt critici în sensul eli libertatea cu care societăţile puteau sl1-şi restructureze repaititia are anumite� - mult mai îpguste decît dăduse de înţdes Miii. Cu toate acestea, ar fi greşit să se subestimeze va10area ideii lui MiII. întocmai cum ar fi gre­şit ca ea să fie exagerată. Căci existenta unor limite presupune existenta unui spatiu de manevră, astfel încît capitalismul nu este cu neputintă de reformat. într-adevăr. New Deal-u(din Statele Unite şi capitalismele bunăstl1rii sociale din Scandina­via sînt expresiile directe ale viziunii lui Mill despre o socie­tate' ce ar încerca gă'-şi amelioreze funCţionarea "naturall1" impunînd valorile sale morale. Cine ar putea sustine el aceasta n-a dus la o importantă schimbare socială, chiar dacă schim­barea are un caracter limitat?

Cu sigurantă că în epoca lui MiU însuşi, descoperirile sale erau ca o adiere de aer proaspăt. Într-o vreme În care îngîmfa­rea şi t1ltlfoicia erau la ordinea zilei, MiiI a vorbit cu o voce de o extraordinarI claritate morală. În Principiile sale, hunl1oarl1,

139

dupli ce opereazli marea diviziune între Productie şi Repartitie, el trece la examinarea proiectelor "comuniste" contemporane propuse de diverşi reformatori utopici, nu - trebuie sll adliu­glim imediat - a comunismului lui Marx, despre cate MiU nu era deloc informat.

Mill a analizat diversele obiectii ce se puteau aduce aces­tor proiecte "comuniste" şi a glisit cli unele din aceste obiectii nu sînt lipsite de temei. Dupli care, îns�, şi-a rezumat opinia îri urmlitorul pasaj vijelios:

Dacii. : . ar trebui f!cutli o alegere între Comunism cu toate şansele lui şi actuala stare a societătii cu toate suferintele şi nedreptlltile ei; dacă instituti;t proprietătii private ar avea ca pe o consecintl1 necesară repartitia pe care o constatăm 1n prezent a produsului muncii, aproape î'n raport inv,ers cu munca - partea cea mai mare celor ci!-re niciodată n-au muncit nimic, partea u�ătoare ca mlirimţ celor a cliror muncă este aproape doar.nominală, şi tot aşa într-o scarli descendentli, remuneratia scllzînd pe mlisurli ce munca devine mai grea şi mai nepllicut!, pînli cînd cea mai obosi­toare şi epuizantli muncii fizicli nu poate avea nici mlicar certitudinea de a agonisi cele ,necesare traiului; dacă alter­nativa, ar fi între asta şi Comunism, atunci toate dificultli­tile, mari sau mici, ale Comunismului ar fi ca nişte firicele de praf pe talgerul balantei.

Dar, adaugă mai departe Mill, alegerea nu se înfntişeazl1 chiar aşa. Clici , credea el, principiului proprietătii private nu i s-a acordat încă şansa de a-şi etala pe d�plin virtualităţile. Le­gile şi institutiile Europei reflectau încll trecutul feudal vio­lent, nu spiritul reformei, la Care MiU considera cli se putea ajunge tocmai prin aplicarea principiilor despre care scria el.

Astfel, În cele din urml1 el s-a abtinut din două motive sli pledeze pentru o schimbare cu adevlirat revolutionarii. Întîi, pentru că vedea în competitia asprl şi grea a vietii, cotidiene b desclircare necesară a energiilor urmane.

140

"MArturisesc � scria el - eli nu mA încintA idealul de viată al celor care cred că starea nonnală a fiintelor umane este

lupta pentru parvenire; că buluceala, îmbrînceala, datul din coate şi călcarea reciprocă pe picioare, din .care constă tipul existent de viată socială sînt lucrul cel mai de dorit pentru 0-

menire; sau că eiti nu sînt decît nişte simptome neplăcute ale uneia din fazele progresului industrial."

Dar dezgustul pe care i-l pricinui a goana după cîştig nu-l împiedica să vadă foloasele ei. "Decît să ruginească şi să stag� neze, este fl1ră îndoială mai bine ca energiile omenirii s11 fie mentinute active de lupta pentru bogăţie aşa cum erau men­tinute odiruoară de rll:zboaie, pînli cînd nişte minti superioare vor izbuti să-i ed�ce pe ceilalti 'pentllJ îndeletniciri mai de soi. al timp spiritele sînt vulgare, ele au nevoie de stirbulente vul­gare; să li le lăsăm, aşadar.,"

Şi mai era apoi o a dOU,a rezervă, lJrobabil mai decisivă. qntărind argumentele pro şi contra presupusei societăţi co­muniste, MiU sesiza .Q dificultate! pe care o exprima în aceste cuvinte:

Se pune întrebarea dacă ar mai rămîne vreun refugiu pentru individualitatea omului; dacă opinia publică nu va fi un jug tiranic; dacă· dependenta absolută a fiecăruia fată de toti şi supravegherea fiecăruia de dtre toti nu i-ar redu­ce" pe to� la o searbl1dă uniformitate în gîndire. simtmunte şi actiuni . . . Nici o societate în care originalitatea e uh lucru supăr.ător nu poate fi într-o stare săf1ăloasă.

Aici vorbeşte MiU gînditorul politic, a4torul de mai tîrziu al eseului Despre libertate, care este, probabil, cea mai însem­nată, scriere a sa. Acum ne interes�ază însă economistul Mill. Pentru că "PrinCipiile sale au fost mult mai mult decît o explo­rare a posibilitătilor de refonnă socială. ,Ele cuprindeau şi un amplu model social ce proiecta o traiectorie pentru sistemul capitalist, aşa cum fl1cuseră înaintea sa modelele lui Smith şi Ricardo. Modelul lui MiU, avea însă o destinatie diferită de a oric1ruia din modelele anterioare lui. După cum am văzut, Mill

14 1

a fost, mai presus de orice altceva, încrezător în posibilitatea schimbJblj comportamentului social. Ca atare, el refuza sll ma} accepte principalul temei al pesimismului lui Ricardo - reflexul demografic, care compromitea toate şansele de ameliorare substanţială a situatiei claselor muncitoare. În ce-l privea, MiU era convins că aceste clase puteau fi educate ·astfel încît să înţeleagă pericolul malthusian care le pîndeşte şi, întele­gîndu-l. să-şi regleze de bună voie numărul.

Odată înHlturatll astfel presiunea populatiei asupra sahlrii­lor, modelul· lui Mill dobindea o turnură diferită de cea a mo­delelor lui Ricardo şi Smith. Ca şi Înainte. tendintele �rocesului de acumulare, aveau să împingli În sus nivelul salariifor, dar-de astă dată nu va m� exista acel torent de copi� care sli diminue­ze presiunea salariilor asupra profiturilor. Drept urmare, sa­lariile vo� creşte şi acumularea capitalului va înceta. Astfel, sistemul lui MiU conduce la un înalt platou stalionar, întocmai cum ar fi acut şi ceJ al lui Smith sau al lui Ricardo dacă n-ar ti fost, în cazul lor, necontenitele presiuni demografice.

De aici se deschide însA un nou drum. În loc să vadă în acea . stare stationară sfîrşitul capitalismului şi al ptogresfllui economic, Mill vede în ea pr.imul stadiu -al unui socialism benign, tn care oamenii vor înceta şll-şi consacre energiile doar. creşterii economice, îndreptîndu-Ie.spr'e problemele �rioase' ale dreptăţii şi libertăţii . În cadrui acestei �propiate societliti st�ţionare �-ar putea efectua mari schimbliri. Statul ar urma sli-i împiedice pe landlorzi, inclusiv prin taxe de moştenire progresive. să Încaseze cîştiguri nemeritate. Asociatiile de muncitori vor înlocui treptat modul existent de organizare il întreprinderilor, în care t?amenii sînt subordonati patronilor. Qratie' avantajelor !or concurenţiale, cooperativeJe muncito­reşti se vor impune peste tot , �eitalismul va displlre�t pe mlisură ce foştii patroni vor vinde sal�r lor Întreprinde­rile, iar ei se vor retrl\ge şi vor irlii din anuitllp.

Sînt toate acestea doar o fantezie utopistă? Privind în urmă la secolul de enormă expansiune economică ce a trecut de la ul­tima editie a Principiilor, nu putem decît să zîmbim la ideea Îm­pllrtăşită de Mill că Anglia (şi prin , extensiune, capitalismul

142

mondial) se jltlA la un "lat de palmli" de ·0 stare sta\ionarl. Pe de altA pane, însl1, privind înainte la problemele cu care se va confrunta expansiunea capitalistll peste o generatie sau douI şi reflectînd cijn nou la mllsuta în care unele tliri caI1italiste. precum Suedia sau Austria, au izbutit să adapteze şi sll schimbe institutiile lor într-o directie socialistll, n1:l putem concedia viziunea lui Mill pe motiv că ar fi .produsul unei gîndiri vici­ate de mentalitatea victorianlt Poate că tocmai pentru că este un victorian, Mill este cu prea mare uşurinţă dat la {) pane, deoarece proza sa calmli şi cumpl1nit), Înfri'nată cl'liar şi atunci cînd se înaltă la cotete superioare ale elocintei, nu vorbeşte în tonalitli\ţ .atrnglitoare pentru auzul contemporan. Totuşi, MiU are un mod .al sl1ll de a reveni - de a se Întoarce pe uşa din spate .-.. dupli ce a fost dat afarli pe cea din fală'.

Sli-i spunem, aşadar. un. adio plin de respect. A tr!Ut pînll.

În 1 873 ca un om veneral, aproape adorat, fiindu-i ienate În­clinatiile diluat-socialiste În schimbul perspectivei dătătoare de sperante pe care.a schitat-o, ÎnlăturÎnd vălul deznădejdii malthusiene şi ricardiene. în final. ideile. sustinute de el nu erau atît de şocante Încît să nu poată fi Îmbrătişate şi de multi care nu erau socialişti : impozitarea rentelor. taxele de succe­siune şi fonnarea de cl;>Operative muncitoreşti. Nu a fost opti­mist În ceea ce priveşte posibilitl1tile sindic.atelor, ceea ce era În concordantli cu opinia socotitli respectabilă. 'DoCjrina sa a fost una englezească prin excelentli: gradualistl1, optimistă. realistă şi lipsită de accente radicale.

Principiile de economie politicii au cunoscut un j-ăsun�tor succes. În timpu,l vietii autorului au fost publicate de şapte ori În costisitoarea editie în douli volume, în timp ce Mill, în sti-

. lui său caracteristic, a tipărit pe cheltuiala sa un volum ieftin care să poatl1 fi cumpllrat şi de muncitori. PÎn11 1a moartea sa s-au vîndut şi cinci editii din acestea ieftjne. MIU a devenit Ma­rele economist al vremii. sale; era caracterizat drept succesorul legitim al lui Ricardo ' şi comparat fără defavoare cu însuşi Adam Smith.

.

143

Iar dincolo de ştHnta economică, omul însuşi s-a bucurat de mare respect. Pe lîngă eseul Despre libertate, Miii a mai scris Logica, Considerapi asupra guvemlIrii reprezentative şi Utilitarismul, toate scrieri clasice în domeniile respective. Şi a fost nu doar Q personalitate strălucită, ci şr.aproape un sfint: Cînd Herbert Spencer, marele său rival 'în perimetrul filozo­fiei, ajunsese o dată atît de strîmtorat material încît era în imposibilitate de a încheia seria de volume privitoare la evo­lutia socială, MiJI a fost cel care s':a oferit să finanteze proiec­tul. "Ţe rog si{ nu consideri această propunere ca fiind În vreun fel o favoare personală - scrise el rivalului său - deşi chiar dacă, ar fi �a, eu tot aş spera că mi-ai 'Îngădui s-o fac .. Nu este însă nicidecuT)1 aşa ceva, ci este o simplă propunere d� COQpe­rare pentru un important obiectiv public, căniia dumneata îi în­chini munca şi i-ai închinat sănăţatea."

Un gest cum nu se poate md tipic. MiU a tinut cu adevărat doar la două lucruri: la sotia sa, pentru care a nutrit o devoti­une socotită de prietenii slti ca învecinîndu-se cu orbirea, şi năzuinta spre cunoaştere, de la care nimic nu l-ar fi putut abate. Cînd a fost ales deputat în Parlament, a apărat aci drepturile omului de o manieră ce exceda mentalitatea epocii; ca atar�, a suferit în acest punct o înfrîngere de care însă n-avea să-i pese cîtuşi de putin. Cum vedea lumea, aşa scria şi vorbea, şi nu-l interesa �ît aprobarea sau dezaprobarea adomtei sale Harriet.

După moartea ei , a rămas, la fel de indispensabilă, fiica ei, Helen. MiU scria, plin de recunoştm\ă, În Antobiogiafia sa: "Cu sigurantă că nimeni n-a m,ai avut vreodată un asemenea noroc: după o pierdere ca aceea de care am avllt parte, iată-mă cîştigătorul unui alt premlu Ia loteria vietii." S-a retras spre a-şi trăi ultimele zile cu Helen la A vignon, În apropiere de mormîntul Hametei, ca un om de o admirabilă Întelepciune şi de o mare noblete sufletească.

O ultimă coincidentă. Importanta sa scriere economică, purtătoare a unui mesaj de progres, a perspectivelor de schim­bare şi ameliorare paşnică,. a fost publicată în J 848. Poate că

144

n-a fost o c'arte epocală. dar cu siguranţă se plasa la boWul unei epoci. Pentru că. printr-un ciudat capriciu al sortii� in acelaşi an aplUea o altă carte. mult mai putin voluminoasl ­o broşură. Se intitula Manifestul Partidului Comunist, şi. in puţinele-i pagini, ea demonta cu vehemenţă eşafodajul raţio­nal. calm şi optimist pe care-l ridicase J. S . Mill.