rilor Membre asupra coeziunii - European Commission · 2018. 10. 4. · rilor Membre asupra...

AL TREILEA RAPORT DE COEZIUNE ECONOMIC I SOCIAL 83

P a r t e a 2 — I m p a c t u l p o l i t i c i l o r r i l o r M e m b r e a s u p r a c o e z i u n i i

Tabl de materii

Introducere.................................................................................................................................... 84

Implicatiile cheltuielilor publice in politicile na ionale .................................................................... 84

Influenta cheltuielilor guvernamentale asupra regiunilor .............................................................. 87

Politica de impozitare i PIB-ul regional ....................................................................................... 91

Politica de dezvoltare regional în rile Membre........................................................................ 96

Anex statistic la Partea 2 ........................................................................................................ 101


AL TREILEA RAPORT DE COEZIUNE ECONOMIC I SOCIAL84

Introducere

Partea a doua se ocup de examinarea incidentei regionale a politicilor na ionale, ce implic cheltu-ieli publice, precum i de modul de finan are a acestora în diferite p r i ale Uniunii. În al doilea rând, în aceast parte se vor analiza mecanismele de redistribuire a venitului între regiuni i reduce-rea decalajelor în performan a economic regiona-l , în diferite ri. În al treilea rând, se va trece în revist nivelul relativ al investi iilor directe str ine(IDS) în rile Membre existente i cele noi, dat fiind efectul lor poten ial important pentru fortifica-rea economiilor, i se va evalua în ce m sur gu-vernele na ionale i regionale sunt capabile sa in-fluen eze amplasarea acestora.

Implicatiile cheltuielilor publice in politicile na ionale

Toate func iile îndeplinite de guvern, care impliccheltuieli publice, au impact asupra echilibrului re-gional în sensul c aceste cheltuieli sunt alocate într-o regiune sau alta, f r ca aceasta s fie o decizie politic deliberat de a plasa cheltuielile într-o zon anumit . Ar trebui men ionat c aces-tea, de asemenea, au consecin e asupra zonelor locale din cadrul unei regiuni, în care exista ace-lea i mecanisme independente la acest nivel.

Suma cheltuit pentru asemenea politici e de mul-te ori mai mare decât cea alocat de Fondurile Structurale, f când ca poten ialul ei efect asupra coeziunii economice i sociale în cadrul rilorMembre s fie definitiv mai puternic. Dup cum se demonstreaz mai jos, politicile na ionale de chel-tuieli publice i felul în care acestea sunt utilizateau un efect important in sprijinirea nivelului venitu-rilor în regiunile mai pu in prospere. Aceste politici, în mare m sur , nu au drept scop echilibrul regio-nal, îns au consecin e asupra acestuia. Ele sunt de obicei axate pe problemele sociale imediate ipe suplimentarea venitului, decât pe fortificarea competitivit ii, care e un rezultat al acestora.

De fapt, între aceste politici i politica de coeziune a UE, axat pe eliminarea sl biciunilor structurale

importante, exist un raport de complementaritate, deci acestea nu sunt în conflict. De i mici, Fonduri-le Structurale joac un rol crucial în combaterea decalajelor regionale i în intensificarea coeziunii.

Cheltuielile publice i coeziunea

Chiar i politicile care nu implic direct cheltuieli, tind a avea efecte indirecte asupra cheltuielilor iprin intermediul acestora, asupra coeziunii. În ca-drul Uniunii Monetare Europene (UME), Banca Central European este responsabil pentru poli-tica monetar , iar guvernele na ionale — pentru politica fiscal . Unul din obiectivele politicii fiscale e de a contribui la men inerea stabilit ii economi-ce, de a sprijini politica monetar în a a fel, încât aceasta s poat promova cre terea. Filozofia Pactului de Stabilitate i Cre tere (PSC) imple-mentat în perioada unific rii monetare, e de a l sa stabilizatorii interni s opereze liber asupra cicluri-lor economice, în acela i timp respectând discipli-na bugetar în alte domenii ca tr s tur caracteris-tic a UME.

Pe partea cheltuielilor, opus p r ii veniturilor, sin-gura pozi ie, care ar trebui s reac ioneze în mod automat la fluctua iile ciclice, sunt cheltuielile legate de omaj. În urm toarele decenii, popula ia în curs de îmb trânire va genera o presiune considerabilasupra cheltuielilor publice. Prin reducerea nivelului cheltuielilor în general, disciplina financiar e o cale de a asigura durabilitatea fiscal în anii urm tori.

Performan a macroeconomic general nu face parte din subiectele directe ale prezentei P r i, de-i aceasta st la baza tendin elor recente în cheltu-

ielile publice totale i a venitului în rile Membre, precum i a schimb rilor în compozi ia cheltuielilor publice. In momentul actual nu sunt cunoscute toa-te efectele consolid rii fiscale asupra diferitelor regiuni sau asupra diferitelor grupuri sociale. Con-solidarea fiscal a condus, în general, la reduce-rea dobânzilor, deoarece împrumuturile au devenit mai rare, fapt care în mod poten ial a disponibilizat resurse financiare, care pot fi utilizate în alte pro-grame sociale i economic utile, în acela i timp, aceasta a putut mic ora presiunea asupra nivelului general de cheltuieli.



In plus, cu toate c cheltuielile, raportate la PIB, au fost reduse în general în urma acestei presiuni, constrângerile implic , cu siguran , un impuls im-portant pentru ameliorarea calit ii programelor de cheltuieli, de i, cât de mult aceasta s-a reflectat în politici mai eficiente pentru coeziunea regional ,r mâne o întrebare deschis . Mai mult: se presupu-ne c ajustarea fiscal ar fi relansat activitatea eco-nomic pe termen scurt, posibil, în defavoarea regi-unilor mai slabe. Chiar pe termen scurt consolidarea fiscal ar fi contribuit la cre tere, dac ar fi fost efec-tuat adecvat i dac ar fi fost înso it de reforme structurale. Pe termen lung, mediul macroeconomic stabil, creat de UME i politicile asociate par a fi favorizat cre terea. Toate regiunile au profitat, chiar dac , din cauza declinului curent, acest fenomen nu s-a reflectat înc în rata cre terii înregistrate.

Cheltuielile guvernamentale totale au sc zut consi-derabil în cadrul UE în ultimii ani. Între 1995 i2002, acestea au sc zut, în medie, de la pu in mai mult de 51% din PIB în Statele Membre la peste 47%, doar în Portugalia manifestându-se o cre tere(oricum numai de o zecime de procent) (Graf. 2.1 iTabel A2.1). Aceast reducere a dezechilibrat redu-cerea dobânzilor în cadrul UE (de 2 zecimi de pro-cent). În Italia, unde aceast plat a atins 12% din PIB în 1995, iar reducerea a fost deosebit de pro-nun at , (circa 6 zecimi de procent), descre terea a fost reflectat în cheltuielile mai sc zute.

De i cheltuielile guvernamentale au fost reduse remarcabil în UE, bugetul statului provenit din impozite i alte surse a sc zut doar pu in în raport cu PIB, implicând, în linii mari, men inerea ratelor impozitelor. Cu excep ia Irlandei, unde cre tereaPIB a fost foarte înalt , in nici unul din celelalte State Membre venitul nu a sc zut cu mai mult de 2% din PIB, iar în 6 ri, acesta a crescut. Defici-tul bugetar a fost redus în Uniune, iar în unele cazuri acesta s-a transformat în surplus.

Schimb rile în compozi iacheltuielilor guvernamentale

În afara sc derii dobânzilor pentru împrumuturi, chel-tuielile guvernamentale pentru transferuri, fie acestea pentru persoane private, sau întreprinderi, a sc zut, de asemenea, în ultimii ani în raport cu PIB. Între 1995 i 2002, cheltuielile pentru compensa ii sociale (lejer

deasupra 16% din PIB în UE luat în întregime) au fost reduse, în medie, cu aproximativ 1% din PIB, în pofida îmb trânirii popula iei i a cre terii num rului de pensionari. Aceast reducere s-a datorat în parte sc -derii omajului, dar reflect , de asemenea, o tendingeneral de a limita cre terea compensa iilor sociale oriunde e posibil. Reducerea compensa iilor sociale, oricum, nu a fost un fenomen general în UE, în Ger-mania, Grecia i Portugalia înregistrându-se cre teri considerabile, iar în Italia o cre tere mai mic .

0

10

20

30

40

50

60

70

SE DK FR AT BE FI IT NL EU15 EL DE PT LU UK ES IE0

10

20

30

40

50

60

701995 2002

% din PIB

2.1 Cheltuielile publice în rile Membre, 1995 i 2002

Surse: Eurostat, Calculele sectorului guvernamental



Dac cheltuielile la compensa ii sociale pentru pensii, a tins spre o cre tere în UE în ultimul timp odat cu cre terea popula iei în vârst de pensio-nare, partea de cheltuieli sociale pentru omaj, în general, a sc zut datorit reducerii num rului o-merilor. Conform celor mai proaspete date dispo-nibile, (pentru 2000), pensiile (care includ în defini-ia din acest raport, pensiile prin mo tenire) se ridi-

c la pu in mai mult de 46% din transferurile socia-le totale din UE i sunt mult mai joase de 40%, numai cele trei ri nordice, unde protec ia sociale mai puternic decât oriunde, i Irlanda, unde num rul popula iei ce dep e te vârsta de pensio-nare, e foarte mic. (Tabel A2.2). Doar în Italia, aceast parte e mai mare de jum tate (63%). În compara ie cu acestea, ajutorul de omaj reprezin-t pu in mai mult de 6% din transferurile sociale în UE, i sub 10% în toate rile Membre, cu excep-ia Belgiei, Spaniei, Finlandei i a Danemarcei, în

primele trei, reflectând num rul relativ mic al o-merilor, în ultima, nivelul înalt de cheltuieli pe persoan .

Celelalte transferuri, afar de compensa iile socia-le, inclusiv subsidiile i ajutorul pentru întreprinderi, au sc zut cu mai mult de 2½% din PIB în general, c derea fiind deosebit de pronun at în Germania (de aproximativ 7% din PIB) i în Olanda (cu mai mult de 4% din PIB). În majoritatea celorlalte ri,pe de alt parte, c derea a fost mult mai modestsau nu s-a înregistrat nici o schimbare, pe când în Austria i Portugalia, cheltuielile la acest capitol au crescut.

Fa de acestea, cheltuielile curente pentru bunuri i servicii se men in la acela i nivel raportat la PIB

(lejer inferioare 21% din PIB). În cadrul acestora, partea cheltuielilor pentru salariile angaja ilor sec-torului public au sc zut, reflectând în parte reduce-rea — sau privatizarea — unor servicii. De i o re-ducere a bugetului pentru remunerarea sectorului privat, raportat la PIB, nu a avut loc în rile Mem-bre, reduceri substan iale (de circa peste 1% din PIB) s-au înregistrat în Germania, Spania, Irlanda, Austria i Finlanda. În Portugalia, pe de alt parte, factura de remunerare pentru sectorul public a crescut semnificativ în raport cu PIB.

În compara ie cu cheltuielile pentru angaja ii în sectorul public i alte cheltuieli curente, suma chel-tuielilor publice pentru investi ii, pentru construc iainfrastructurilor de diferite tipuri, sunt relativ joase peste tot în UE. În 2002, aceasta s-a ridicat doar u or peste 2% din PIB în UE i a fost de peste 4% din PIB doar în Irlanda i Luxemburg. In plus, suma cheltuit a sc zut în raport cu PIB în ultimii ani. Între 1995 i 2002, aceasta a crescut mai mult decât marginal doar în Grecia, Irlanda i Olanda. Oricum, partea cheltuielilor totale, alocate investi iilor fixe, a r mas virtual neschimbata de-a lungul acestei pe-rioade. Aceasta ar putea sugera c , în majoritatea

rilor Membre, infrastructura sectorului public nu a crescut mult în ultimii ani i c stocul de capital pu-blic nu a crescut pe cât a trebuit. În aceast perioa-d , oricum, au fost efectuate mai multe investi ii pu-blice în infrastructur , prin cooperarea sectoarelor public — privat în multe din rile Membre. Substi-tuirea investi iilor publice prin cele private, reie ind din acestea, nu este vizibila, în mod necesar, din cifrele conturilor sectorului public.

Separarea cheltuielilor publice între aceste catego-rii largi, reflect func iile îndeplinite de guvern, ser-viciile pe care le ofer i tipul de sistem de furniza-re a serviciilor în vigoare, care variaz între ri în dependen de situa ia na ional . O bun parte din cheltuielile pentru bunuri i servicii sunt alocate pentru educa ie, îngrijirea s n t ii i servicii socia-le. Felul în care furnizarea acestor servicii e orga-nizat — prin angajare direct a personalului, sau prin cump rarea serviciilor pe care le ofer — se oglinde te în m rimea bugetului pentru salariile angaja ilor în sectorul public împreun cu alte pro-cur ri curente de servicii i bunuri.

Cheltuielile guvernamentale i coeziunea social

În rile Membre UE, o bun parte din cheltuielile publice pentru protec ia social , i mai ales pentru serviciile sociale, sunt asociate cu Modelul Social European i, în mod deliberat sau nu, contribuie remarcabil la limitarea decalajelor la nivelul venitu-lui real i la nivelul de trai. În 2001 (datele pentru 2002 nu sunt înc disponibile), circa 40% din chel-



tuielile guvernamentale totale în UE luat în între-gime, au fost efectuate pentru protec ia social , pe când alte 24% au fost distribuite între educa ie iîngrijirea s n t ii. Toate aceste cheltuieli, dupcum se indic mai jos, au implica ii pentru distribui-rea efectiv a cheltuielilor publice între regiuni, deoarece suma cheltuit în fiecare regiune se cal-culeaz in func ie de num rul popula iei care locu-ie te în ea, structura de vârst i necesitatea aju-torului social.

Pe parcursul ultimilor ani, paralel cu declinul în cheltuielile publice totale, au sc zut de asemenea cheltuielile pentru majoritatea func iilor i serviciilor guvernamentale, inclusiv pentru programele socia-le. Între 1995 i 2001, cheltuielile pentru protec ia social în UE (care include aici costurile adminis-trative i ajutorul social) au sc zut, în medie, cu circa 1% din PIB, pe când cheltuielile pentru edu-ca ie i s n tate au r mas, în linii mari, neschim-bate (Tabel A2.3). Aceasta mai implic faptul cpartea cheltuielilor pentru sectoarele date, a cres-cut în ultimii 6 ani, de la 59% din total la 64%, doar pentru protec ia social revenind o cre tere de la 38% la 40%.

În pofida sc derii cheltuielilor pentru protec ia so-cial , raportate la PIB, între 1995 i 2001, aceasta parte din cheltuielile totale a crescut în toate rile Membre, cu excep ia Olandei, Finlandei i a Sue-diei, în ultimele dou , nivelul cheltuielilor fiind cu mult superior mediei în 1995.

Cheltuielile pentru îngrijirea s n t ii, raportate la PIB, au crescut în majoritatea rilor Membre în aceast perioad , doar în Luxemburg, Austria iFinlanda fiind înregistrat o sc dere. Cu toate acestea, cre terea cheltuielilor pentru îngrijirea s n t ii a crescut în toate celelalte ri, cu excep-ia Austriei.

O sc dere mai r spândit s-a manifestat la capito-lul educa iei, în raport cu PIB pe parcursul acestor 6 ani, reflectând, pe de o parte, declinul num rului copiilor de vârst colar , de i cheltuielile au cres-cut în Danemarca, Suedia, Italia, Portugalia i Re-gatul Unit. Din nou, partea cheltuielilor pentru edu-ca ie a crescut în aceast perioad aproape în toa-

te rile Membre, excep ie f când doar Irlanda iFinlanda, unde acestea au c zut u or.

Contrabalan a pentru cre terea p r ii cheltuielilor gu-vernamentale absorbite de educa ie, îngrijirea s n -t ii i serviciile sociale e sc derea p r ii pentru ser-viciile guvernamentale generale (adic administrare) i alte cheltuieli, inclusiv dobânda pentru împrumu-

turi, subsidii i alte transferuri decât ajutorul social, care include cheltuielile pentru sprijinirea industriei iregiunilor, reducere amintit mai sus.

Influenta cheltuielilor guvernamentale asupra regiunilor

Majoritatea cheltuielilor guvernamentale efectuate la nivel regional sau local, sunt o consecin direc-t a politicilor determinate la nivel na ional în raport cu furnizarea serviciilor sau cu ajutorul la venit pentru popula ia defavorizata. Acesta e valabil in-dependent de sistemul de guvern mânt aflat la putere, federal sau unitar. Cu toate c delegarea responsabilit ii de prestare a serviciilor, autorit i-lor regionale sau locale, variaz remarcabil în ca-drul Uniunii, în conformitate cu gradul de decentra-lizare a puterii politice — care, par ial dar nicide-cum în întregime, reflect faptul dac guvernul e federal sau unitar — în toate rile Membre se lucreaz spre asigurarea unei distribuiri relativ uni-forme a prest rii serviciilor intre localitati.

În cazul protec iei sociale, aceasta se poate atinge prin centralizarea fix rii ratei profitului i a criterii-lor de eligibilitate pentru sprijin chiar dac sistemul e administrat local, în a a fel încât dreptul la profit i suma primit s nu depind , sau s nu trebuias-

c s depind , de locul de trai într-o anumita ar 1.

Pentru majoritatea serviciilor situa ia e similar , fie pentru educa ie, îngrijirea s n t ii sau men inerea ordinii publice, un minim de standarde sunt, de obicei, fixate central chiar dac responsabilitatea opera ional i prestarea serviciilor în general, le revin autorit ilor locale sau regionale. În unele din

rile Membre, de asemenea, se fac încerc ri de a lua în considera ie diferen ele regionale în compo-zi ia popula iei i a altor factori ce influen eaz ne-



cesit ile regiunii pentru un volum dispropor ional de servicii publice, dac se tinde spre un sistem de bun stare social . Acesta e cazul, în special, pen-tru educa ie, unde propor ia popula iei de vârstcolar sau universitar , e, cu siguran , relevan-

t , i pentru serviciile de îngrijire a s n t ii i so-ciale, unde num rul relativ de popula ie în vârstînaintat e o determinant important .

Diferen e în sistemele guvernamentale

Sistemele guvernamentale i gradul de descentraliza-re al responsabilit ii pentru luarea de decizii, difermarcant în cadrul UE. În federa ii, precum Germania, Austria sau Belgia, un num r considerabil de respon-sabilit i pentru implementarea politicilor în multe do-menii revine nivelului regional sau de stat. Cu toate cformularea politicilor e, deseori, mai pu in descentrali-zat , sau e o responsabilitate împ r it între nivelurile de guvernare, autorit ile regionale, în asemenea ri, tind a de ine autonomia asupra m surilor implementa-te în vederea atingerii obiectivelor comune i pot avea unele libert i asupra nivelului priorit ii acordate pen-tru diferite obiective. De aceea, diferen ele în circum-stan ele regionale i locale, pot servi de premize pen-tru utilizarea cheltuielilor. În acela i timp, dup cum se men ioneaz mai jos, în asemenea ri exist meca-nisme de prevenire a constituirii diferen elor mari între regiuni, în cheltuielile pentru serviciile publice. Acestea iau form de norme sau standarde fixate central i de mecanisme de echilibrare pentru a asigura faptul cresursele financiare, la care au acces regiunile, nu variaz prea puternic.

Dac e s urm rim mi c rile de descentralizare din ultimii dou zeci de ani, autorit ile regionale au avut, de asemenea, responsabilit i vaste pen-tru unele domenii politice în Spania i Italia, în Italia introducându-se în continuare schimb ri extensive. In momentul actual, puterile lor de co-lectare a venitului sunt relativ limitate în compara-ie cu Landurile din Germania sau cu rile nordi-

ce, dar diferit de Belgia, unde cele trei regiuni fi-nan eaz , din venitul colectat la nivel local, doar o propor ie mic din cheltuielile lor. Autorit ile loca-le de in responsabilit i deosebit de mari în politi-ca în cele trei ri nordice: Danemarca, Finlanda i Suedia. Impozitele locale pe venit furnizeaz o

bun parte din venitul din care acestea sunt fi-nan ate, fiind completate, îns , de scheme na io-nale care egalizeaz capacitatea fiscal sau acord resurse complementare.

În Fran a, Regatul Unit i alte ri Membre, pe de alt parte, luarea de decizii e mult mai centralizat ,chiar dac în ambele au avut loc transferuri de competente la nivel regional. Cu toate c autorit i-le locale i cele regionale pot fi îns rcinate cu im-plementarea politicilor i cu prestarea serviciilor la nivel local, puterea lor de colectare a veniturilor e limitat , precum i libertatea în felul de a repartiza bugetul, ob inut de la guvernul central, pentru prestarea serviciilor.

Cu toate acestea, se poate observa o tendingeneral spre o descentralizare mai ampl a re-sponsabilit ilor, la nivelurile regional i local, în majoritatea cazurilor, aceasta fiind înso it de o intensificare a mijloacelor concepute pentru a asigura c zonele mai pu in prospere nu vor fi dezavantajate prin prestarea mai multor servicii. O excep ie posibil este Italia, unde autorit ilor regionale li se acord din ce în ce mai multe pu-teri pentru cheltuielile pe care trebuie s le efec-tueze, dar f r ca acestea sa fie ajustate printr-o cre tere a venitului pentru regiunile mai pu inprospere in vederea finan rii cheltuielile lor.

Varia iile regionale la cheltuielile guvernamentale

De i diferen ele dintre sistemele de guvern mânt în cadrul UE afecteaz atât repartizarea regionala cheltuielilor publice, cât i suma veniturilor, co-lectate local, mai degrab decât central, i ser-vesc de baz pentru cheltuieli, în practic , cheltu-ielile curente pe cap de locuitor indic doar varia iilimitate între regiunile din interiorul unei ri. De asemenea, dup cum se men ioneaz mai jos, diferen ele nu par a fi considerabile între ri la ratele de impozitare i taxe prelevate de la cei ca-re locuiesc i lucreaz în regiuni diferite.

Faptul c politicile se decid la nivel na ional în ra-port cu necesit ile percepute, înseamn ca existun nivel mai înalt de cheltuieli guvernamentale în



regiunile mai pu in prospere în raport cu venitul lor, decât în cele mai prospere i în zonele s race din regiuni, decât în cele bogate.

Din p cate, conform datelor disponibile, nivelul relativ al cheltuielilor publice în diferite regiuni nu poate fi evaluat pentru toate rile Membre. Nici compara ia acestuia între ri nu e posibil , din moment ce informa ia disponibil nu e integral ie specific pentru ri diferite. Problema principalaici e, deci, de a demonstra felul în care cheltuieli-le publice i sistemul de impozitare contribuie dife-rit la PIB i, prin aceasta, men ine venitul în regiu-nile mai pu in prospere comparabil cu cel din regi-unile mai prospere; i de a furniza indicatori de-spre m rimea contribu iei implicate. Aceasta se face prin examinarea p r ii regionale a cheltuielilor în unele ri, pentru care datele sunt disponibile iprin considerarea modalit ii de colectare a venitu-rilor în Uniune.

Regatul Unit

În Regatul Unit, ca i în restul UE, majoritatea cheltuielilor publice care pot fi distinse la nivel re-gional (circa 85% din total) sunt alocate pentru protec ia sociala, s n tate, servicii sociale i edu-ca ie. Împreun , acestora le-a revenit, în medie, 75% din cheltuielile guvernamentale în regiuni, în anul financiar 2000–2001 (Graf. 2.2 i Tabel A2.4). În termeni de cheltuieli pe cap de locuitor în regi-uni, acestea au fost tenden ial mai înalte decât oriunde în regiunile cele mai pu in prospere, pre-

cum Irlanda de Nord, Sco ia, Wales i nordul inord-estul Angliei, par ial din cauza cheltuielilor mai mari pentru protec ia social , reflectând, ast-fel, num rul crescut de omeri i de persoane ne-ocupate, dar i din cauza cheltuielilor adi ionale pentru îngrijirea s n t ii i administra ie în primele trei regiuni. Cheltuielile pe cap de locuitor au fost, de asemenea, deasupra mediei na ionale la Lon-dra, reflectând iar i par ial cheltuielile mari pentru administratie, deoarece administratia centrala este situata aici, de i eforturi au fost depuse de-a lungul anilor în direc ia descentraliz rii acestuia.

Cu toate c între regiuni se pot observa diferen eîn cheltuielile pe cap de locuitor pentru educa ie iîngrijirea s n t ii, acestea sunt comparativ limita-te, cel pu in în regiunile engleze, la fel ca i cele pentru mediul ambiant i transport.

Cifrele cheltuielilor pe cap de locuitor sugereazc cheltuielile raportate la PIB variaz considera-bil în regiunile din Regatul Unit. Chiar dac nu i-nem cont de Irlanda de Nord, care e un caz special din cauza istoriei recente i a problemelor politice curente, cheltuielile în 2000–01 au ajuns de la lejer mai sus de 41% din PIB în Wales i nordul Angliei la 21–22% la Londra i în sud-est. Astfel, cheltuie-lile contribuie aproape de dou ori mai mult la ve-nitul Tarii Galilor i nordului Angliei, care sunt cele mai pu in prospere din Regatul Unit, decât la veni-tul celorlalte dou regiuni amintite, îndeosebi din cauza nivelului mult mai sc zut al PIB pe cap de locuitor i, mai pu in, din cauza nevoii lor pentru cheltuieli sociale.

În acela i timp, trebuie subliniat faptul c o bunparte din aceste cheltuieli adi ionale, constau mai ales din cheltuielile curente i nu din investi ii — adic acestea revin consumului, mai degrab decât investi iilor — i ca atare par a avea doar un efect limitat în fortificarea competitivit ii care st la baza lor. De exemplu, în medie, doar 1% din PIB a fost cheltuit pentru drumuri i transporturi i nici într-o regiune cifra nu a fost deasupra 1½% din PIB. Pe de alt parte, se poate întâmpla ca unele cheltuieli clasificate ’curente’, dup cum sunt cheltuielile pen-tru educa ie i formare, C&D sau ajutor pentru dez-voltarea întreprinderilor, s fie similare cu investi iile

North

N WestYorks

E MidlsW MidsS West

EastLondonS East

England

Scotland

Wales

N Ireland

20

25

30

35

40

45

50

55

20 25 30 35 4020

25

30

35

40

45

50

55Cheltuielile (% din PIB regional)

2.2 Cheltuielile guvernamentale pe regiuni în Regatul Unit, media 2000-2001

PIB pe cap de locuitor (EUR 000)

Surse: vezi Tabel A2.4



i pot eventual contribui la cre terea poten ialului de productivitate într-o anumita regiune.

Italia

Situa ia e asem n toare în Italia, de i varia ia la nivelul relativ al cheltuielilor publice între regiuni e mai pu in sistematic decât în Regatul Unit i dife-ren ele la contribu ia efectiv a cheltuielilor la PIB — mai mic , în pofida decalajelor enorme între PIB regional pe cap de locuitor. De remarcat, c datele despre cheltuielile publice sunt mai complete decât în Regatul Unit, unde 15% din cheltuielile totale nu sunt alocate între regiuni, fapt ce ar putea afecta compara ia, dac mijloacele financiare implicate au fost concentrate la Londra i în alte regiuni mai prospere. Cu toate acestea, factorii care opereazsunt foarte asem n tori în aceste ri.

Dac cheltuielile pentru protec ia social pe cap de locuitor variaz între regiuni în Italia, diferen ele sunt mai mici la capitolul ratei omajului decât la propor ia popula iei în vârst de pensionare, deoa-rece omerii primesc un ajutor relativ sc zut, iar pensiile sunt relativ înalte. În plus, num rul relativ al persoanelor trecute de vârsta de pensionare e mult mai mare în regiunile mai prospere din nordul Italiei decât în sud, în cele mai pu in prospere, în compara ie cu Regatul Unit, unde diferen ele la aceste cifre sunt foarte mici. Mai mult, pensiile tind a fi mai mult raportate la venitul din trecut, decât în Regatul Unit, unde pensia de stat de baz este o sum fix . Cheltuielile pe cap de locuitor pentru protec ia social în 2000, îns , au fost cu 85% mai înalte în Liguria, unde circa 25% din popula ie e de 65 ani sau peste, decât în Campania, unde cifra e de numai 14% (Graf. 2.3 i Tabel A2.5). Daccheltuielile pe cap de locuitor pentru protec ia so-cial în majoritatea regiunilor de nord au fost de-asupra mediei na ionale, în toate regiunile sudice, aceasta a fost substan ial mai jos de medie, (dar mai înalt decât în ultimele numite ca procentaj din PIB, dup cum se noteaz mai jos).

În cazul educa iei i al îngrijirii s n t ii, diferen ele la cheltuielile pe cap de locuitor au fost mai pu inmarcante, chiar dac e adev rat c în educa ie, în toate regiunile de sud, cu excep ia Sardiniei, chel-

tuielile pe cap de locuitor au fost sub media na io-nal iar în sectorul s n t ii, acestea au fost mai sc zute in toate regiunile. Aceste diferen e, oricum reflect salarii mai joase i costuri diferite în nord i în sud mai degrab decât diferen e la standarde-

le serviciilor prestate.

Cheltuielile pe cap de locuitor în sectorul transportu-rilor, mediului sau altor programe, au fost, de ase-menea, mai sc zute în regiunile din sud decât în nord. Cu toate acestea, diferen ele în aceste sfere ale cheltuielilor, la fel ca în protec ia social , s n ta-te i educa ie, au fost în general mai mici decât ace-le în PIB pe cap de locuitor, a a încât cheltuielile guvernamentale totale au fost în majoritatea cazuri-lor — îns nu în toate, dup cum se indic mai jos — mai înalte, raportate la PIB, în regiunile mai pu inprospere ale Italiei decât în cele mai prospere. Cheltuielile raportate la PIB, îns , au variat între 35% mai jos de media na ional în Sardinia i 30% deasupra mediei în Calabria, regiunea cu cel mai sc zut PIB pe cap de locuitor, la 25% mai jos de medie în Veneto, o diferen doar marginal în compara ie cu extremele din Regatul Unit2.

În acela i timp, in toate regiunile de sud cheltuielile publice sunt superioare mediei, raportate la PIB, nu toate regiunile de nord au un nivel inferior me-diei, în pofida PIB-ului mai jos de medie care le este caracteristic. De fapt, în Valle d’Aosta iLazio, cheltuielile în raport cu PIB au fost de mai mult de 20% deasupra mediei în 2000 i mai înalte decât în Puglia or Campania. Cheltuielile au fost,

Sardegna

Sicilia

CalabriaBasilicata

PugliaCampania

Molise

Abruzzo

Lazio

Marche

Umbria

Toscana

Emilia Romagna

Liguria

Friuli Venezia

Giulia

Veneto

Trentino Alto

Adige

Lombardia

Valle d'Aosta

Piemonte

40

50

60

70

80

10 15 20 25 30

40

50

60

70

80

Cheltuielile (% din PIB regional)

2.3 Cheltuielile publice* pe regiuni în Italia, 2000

PIB pe cap de locuitor (EUR 000)

* include corpora iile publice precum i Guvernului General

Surse: vezi Tabel A2.5



de asemenea, comparativ înalte, raportate la PIB, în Liguria, în mare m sur din cauza nivelului rela-tiv înalt al cheltuielilor pentru protec ia social (da-torit num rului mare de popula ie pensionat ),care a dep it 23% din PIB regional în 2000, mai mult decât în oricare alt regiune de sud, cu ex-cep ia Calabriei.

În Italia ca i în Regatul Unit, cheltuielile guverna-mentale au, în general, efectul de a reduce decala-jele la PIB pe cap de locuitor, chiar dac efectul pa-re a fi mai mic (cu toate c defini ia amintit mai sus ar trebui re inut ). La fel ca în Regatul Unit, acestea suport mai mult consumul decât investi ia, cheltu-ielile pentru drumuri i transport, de exemplu, fiind de doar u or superioare 2% din PIB în medie i sub 5% din PIB în toate regiunile, mai mult decât în Re-gatul Unit, dar, oricum, destul de modeste.

Spania

În Spania, aceia i factori se pot identifica în determinarea p r ii regionale a cheltuielilor ca i în Regatul Unit i Italia, chiar dac datele sunt disponibile numai pentru o palet mai mic de cheltuieli decât în aceste ri. În cazul dat, la fel ca în Italia, nu exist o asociere apropiat (invers) între cheltuielile pe cap de locuitor pentru serviciile comunale i nivelul de prosperitate, sau de s r cie al regiunii, prin intermediul Fondurilor Structurale, care sunt considerabile i relativ concentrate în regiunile mai s race Obiectiv 1. Oricum îns , cheltuielile publice tind a contribui cu

mult mai mult la PIB în regiunile mai pu in prospere decât în cele mai prospere i, prin aceasta, are un efect de intensificare a coeziunii.

Cheltuielile pentru s n tate i servicii sociale au fost, îns , raportate la PIB, mai înalte în majorita-tea regiunilor Obiectiv 1 în Spania în perioada 1992–1999 decât în celelalte (Graf. 2.4 i Tabel A2.6), reflectând, în parte, num rul mai mare al omerilor3. Cu toate acestea, au existat unele ex-

cep ii. În special, cheltuielile pentru îngrijirea s n -t ii i servicii sociale au fost inferioare mediei na-ionale în Valencia, o regiune Obiectiv 1, i deasu-

pra mediei în Navarra, care e a doua dup nivelul PIB pe cap de locuitor dintre regiunile Spaniei.

Cheltuielile pentru infrastructur tind a fi, de aseme-nea, relativ înalte în regiunile Obiectiv 1, de i, iar iunele regiuni care nu sunt Obiectiv 1 au avut, la fel, niveluri superioare mediei. În Spania dar i în Rega-tul Unit i Italia, oricum, suma cheltuit pentru inves-ti iile în infrastructuri a fost uniform joas , în raport cu PIB, doar în Extremadura i Ceuta y Melilla de-p ind, doar marginal, 3% din PIB.

În general, inând cont de cheltuielile finan ate de UE, cheltuielile medii pentru aceast perioad au ajuns de la 31% din PIB în Extramadura (regiunea cu cel mai sc zut PIB pe cap de locuitor în Spania) i 25% în Insulele Canare, la 13% în Madrid i

Cataluña i doar 12% în Insulele Baleare.

Politica de impozitare i PIB-ul regional

Cu toate c datele relative la cheltuielile guverna-mentale în rile Membre sunt incomplete, cifrele disponibile indic cu claritate c cheltuielile publice contribuie diferit la PIB în diferite regiuni, fapt care ajut la reducerea discrepan elor i la men inerea coeziunii sociale.

Întrebarea cheie este în ce m sur cheltuielile mai înalte, raportate la PIB, în regiunile mai pu in pro-spere sunt înso ite de impozite mai mari i alte ta-xe pentru a finan a acest nivel ridicat — sau în ce m sur , cu alte cuvinte, efectul cheltuielilor mai

CanariasCeuta y Melilla

Murcia

Andalucia

Illes Balears

Valencia

Cataluña

Extremadura

Castilla-laMancha Castilla y León

Madrid

Aragón

La Rioja

NavarraPais VascoCantabria

Asturias

Galicia

10

15

20

25

30

35

12 14 16 18 20 22 24 2610

15

20

25

30

35Cheltuielile (% din PIB regional)

2.4 Cheltuielile guvernamentale pe regiuni în Spania, media 1992-1999

PIB pe cap de locuitor (EUR 000)Surse: vezi Tabel A2.6



înalte e compensat de taxele mai ridicate pe venit în regiunile implicate.

Cu toate c e dificil de a da un r spuns la aceastîntrebare, datorita datelor disponibile se poate ob i-ne, totu i, o imagine despre partea regional a sis-temului de finan are care opereaz , din datele de-spre împ r irea taxelor între nivelul central i cel local sau regional. În principiu, îns , cu cât mai mult regiunile sunt responsabile pentru acoperirea costu-rilor cheltuielilor efectuate la nivel regional, sau local prin prelevarea impozitelor sau a altor taxe de la popula ia ce locuie te în aceast regiune, cu atât mai mult, unele efecte de profit din cheltuielile mai înalte, raportate la PIB, vor vi atenuate4. Aceste ta-xe mari pot fi, desigur, compensate de deciziile poli-tice de a m ri transferurile de la guvernul central, sau de a crea un fond de echilibrare în vederea re-ducerii diferen elor la venitul disponibil pentru finan-area cheltuielilor, între regiuni.

Acolo unde ratele de impozitare, sau de contribu ii sociale, sunt fixate central, nu se pune problema, în sensul c popula ia ce locuie te în regiunile mai pu in prospere — sau de fapt i în zonele mai s -race din regiunile mai prospere — va tinde, în mod automat, a pl ti impozite mai mici decât cei din alte regiuni, pentru c venitul lor e mai sc zut. Dacratele la impozitele i contribu iile pentru venit icheltuieli sunt comune, iar venitul de pe impozite r mâne , în raport cu PIB, acela i într-o regiune dat ca i în celelalte,, sistemul de impozitare va avea un efect neutru asupra venitului disponibil pentru a finan a cheltuielile i, respectiv, nu va atenua contribu ia cheltuielilor, raportate la PIB. Dac ratele impozitelor sunt mai degrab progresi-ve decât propor ionale, în sensul c acestea cresc odat cu cre terea venitului, atunci sistemul de impozitare va pronun a efectul de diferen iere a cheltuielilor, din PIB la nivel regional.

În ce m sur sistemele de impozitare în diferite ri Membre sunt progresive, prin opozi ie cu cele

propor ionale, e dificil de determinat, pentru cacest fapt depinde de interac iunea impozitelor pe venit, care sunt, de obicei, progresive, cu impozite-le pe cheltuieli, care, de obicei, sunt propor ionale, cu toate c acestea ar putea varia in func ie de

compozi ia cheltuielilor, i contribu iile sociale, care sunt, iar i propor ionale, cel pu in începând cu un nivel anumit de venit5. Experien a sugereaz csistemele de impozitare, în majoritatea rilor din UE sunt u or progresive i în altele sunt, în linii mari, progresive, sau cel pu in, doar u or regresi-ve6. Ca atare, acestea pot contribui, în unele ca-zuri, la efectul de diferen iere între regiuni, rezul-tând din politicile de cheltuieli publice, iar în altele, acestea nu par s le compenseze cu mult, sau chiar deloc.

În realitate, în majoritatea rilor Membre UE, im-pozitele sunt în general colectate central, iar venitul de la taxele locale sau regionale, reprezint doar o propor ie mic din mijloacele financiare totale pre-v zute pentru cheltuielile publice. În întreaga UE , doar 15% din mijloacele financiare proveneau din surse regionale i locale în 2001, din care doar sta-tele federale Germania i Austria, cele trei ri Nor-dice, unde autorit ile locale de in responsabilit iextinse privitor la cheltuieli, i în Spania, unde regi-unile sunt importante în dimensiuni, contribuie cu propor ii mai mari (Graf. 2.5 i Tabel A2.7). In plus, cu excep ia unor ri, partea venitului colectat din surse regionale i locale a r mas aproape neschim-bat în ultimii ani, iar principalele schimb ri în com-pozi ia re etelor guvernamentale au fost transferul de la contribu iile sociale la impozite în vederea re-ducerii par iale a impozitelor pentru ocupare.

Unicele ri în care s-a înregistrat o cre tere con-siderabil în importan a impozitelor locale i regio-

0

20

40

60

80

100

BE

DK

DE E

LES

FR IE IT LU NL

AT

PT FI

SE

UK

EU15

0

20

40

60

80

100

Guv. regional+local

Securitatea social

Guv. Central

% din venitul total

2.5 Venitul de la impozite i contribu ii sociale pe

nivel de guvern, 2001

Surse: Eurostat, Calculele sectorului guvernamental



nale sunt Danemarca, Spania i Italia, în ultima dintre acestea, partea lor din venit aproape c s-a dublat între 1995 i 2001. Aceasta reflect , în Ita-lia, o politic de delegare a mai multor responsabi-lit i pentru colectarea veniturilor de finan are a cheltuielilor guvernamentale pentru regiuni, o poli-tic care a continuat în aceast direc ie, condu-când la cre terea p r ii impozitelor prelevate regi-onal mai degrab decât central i favorizând o cre tere a posibilit ii ca ratele impozitelor efective s fie mai înalte în regiunile mai pu in prospere, unde capacitatea de impozitare e mai mic .

În Italia, la fel ca în alte ri, în care o bun parte din responsabilit ile de generare a venitului din impozite, sunt delegate la nivel local i regional, e nevoie de un mecanism explicit de transferare de la zonele mai prospere la cele mai pu in prospere dac ultimele nu sunt dezavantajate în felul acesta prin necesitatea de a impune un nivel de taxe mai înalt, sau de a accepta un nivel mai scazut de cheltuieli publice si in consecinta, standarde mai joase pentru servicii.

În majoritatea rilor Membre, totu i, propor ia re-lativ mic de venit a crescut la nivel local i regio-nal si împreun cu caracteristicile sistemului de impozitare, implic faptul c diferen ele între regi-uni, privitor la contribu ia cheltuielilor publice, ra-portate la PIB, nu sunt contrariate prin modalitatea de finan are a cheltuielilor.

Mecanisme suplimentare de transfer al venitului la regiuni

Concluzia de mai sus tinde a fi confirmat de o exa-minare a mijloacelor implementate pentru administra-rea general a cheltuielilor efectuate, de c tre guver-nul central la nivel regional i local i pentru a determi-na venitul disponibil pentru aceste fonduri. În toate

rile Membre, sunt întreprinse eforturi con tiente în vederea cresterii venitului disponibil în zonele în care baza taxelor locale e considerat insuficient pentru a satisface necesit ile cheltuielilor, sau unde costurile serviciilor care trebuie prestate sunt mai înalte decât în mod normal, de exemplu, din cauza naturii terenului sau din alte motive. In plus, unor regiuni li se poate acorda ajutor specific pentru dezvoltarea economic .

M rimea transferurilor guvernamentale la diferite regiuni, sau zone locale, e determinat în modali-t i care difer u or, în ri diferite, de i se pot ob-serva principii comune, mai ales, în forma evalu rii necesit ilor i a capacit ii de impozitare locale. Mai mult: în toate rile, autorit ilor locale i regio-nale, independent de m rimea fondurilor acordate de guvernul central i independent de cât de co-rect sunt evaluate necesit ile, le revine libertatea de a determina modalitatea în care ele distribuie transferurile primite.

În Germania, procesul echilibr rii e conceput ca sajusteze venitul disponibil Landurilor, de i exist ,de asemenea unele aloca ii pentru necesit i spe-ciale, precum sunt cele pentru Ladurile-ora e. Din cauz c Landurile au o autonomie considerabil ,acestea nu cheltuie acelea i sume pentru diferite servicii publice, dup cum reiese din calculele refe-ritoare la cheltuielile pentru echilibrare pe cap de locuitor. În Austria situa ia e foarte asem n toare.

În cele trei ri Nordice, precum i într-o serie de alte ri Membre, sistemul urm re te un scop si-milar celui din Germania, dar opereaz prin autori-t i mai mici — municipalit i sau comitate, mai degrab decât Landuri.

În Suedia, sursa principal de venit pentru administratia local este impozitul local pe venit isistemul de transfer e orientat spre sus inerea mu-nicipalit ilor în care venitul, precum i capacitatea de impozitare, sunt relativ scazute, prin transferul de la zonele mai prospere. In plus a fost întreprin-s o politic de relocalizare a administratiei na io-nale în municipalit ile mai pu in prospere, în vede-rea sprijinirii dezvolt rii lor ulterioare — i pentru cresterea bazei lor de impozitare.

Condi ii similare de echilibrare opereaz i în Da-nemarca, de i între autorit i mai mici. Aici se în-tâlnesc 14 comitate, dou regiuni cu statut special (Copenhaga i Frederiksberg) i 271 de municipa-lit i, care au toate un venit i impozite pe proprie-tate i, prin urmare, autonomie deosebit de extins 7.

În Finlanda, municipalit ile au o baz de impozite destul de mare îns nu au puterea de a determina



rata impozitelor. Respectiv, regiunile mai puternice genereaz mai mult venit decât ar avea nevoie pentru cheltuieli, care sunt, deci, efectiv transferate regiunilor mai pu in prospere, cu venituri mai mici din impozite.

Criteriile de evaluare a necesit ilor de cheltuieli locale

În toate rile Membre, necesitatea cheltuielilor, la nivel regional i local, e evaluat central ca mijloc de determinare a transferurilor pe care autorit ile competente ar trebui s le primeasc . Metodele utilizate sunt foarte asemanatoare, în majoritatea cazurilor implicând estimarea unui nivel standardi-zat de servicii pe cap de locuitor, cu toate c existdiferen e în modalitatea — i în nivelul de sofistica-re — prin care aceste estim ri se efectueaz .

În Olanda, de exemplu, suma transferat de gu-vernul central provinciilor i municipalit ilor se ridic aproape la venitul lor i sunt determinate de o serie de indicatori (precum m rimea, densitatea popula iei, calitatea solului, structura social igradul de urbanizare precum i capacitatea lor lo-cal de impozitare). Singurul obiectiv al sistemului, oricum, este de a echilibra venitul pe care trebuie s -l cheltuie în conformitate cu necesit ile lor.

În Portugalia, un fond general aloc resurse celor trei regiuni NUTS nivelul 1, în mare m sur bazat pe cap de locuitor, dar cu criterii adi ionale de care beneficiaz cele dou regiuni (vezi mai jos). Acest fond general utilizeaz , de asemenea, o serie de criterii pentru a determina aloca iile pentru munici-palit i în fiecare regiune. Un al doilea fond, cu scopuri de coeziune explicite, e limitat la municipa-lit ile mai pu in dezvoltate, pe când alte dou fon-duri suplimentare sunt concepute pentru a asigura c municipalit ile au resurse adecvate. În mare parte, transferurile sunt invers corelate cu venitul pe cap de locuitor, Lisabona si Vale do Tejo, fiind cea mai prosper regiune, primind, pe cap de locu-itor, mai pu in de o treime din suma pentru Alentejo, cea mai s rac regiune. (În raport cu PIB, transferurile la penultima regiune ating circa 1%, la ultima 6%.)

În multe din rile Membre, ca i în cazul Landuri-lor-ora e din Germania, unele regiuni speciale sau zone locale ob in un tratament preferen ial la alo-carea transferurilor. Din motive culturale sau istori-ce, Italia, Spania i Regatul Unit acord un statut special, anumitor regiuni, delegându-le mai multe puteri i, în majoritatea cazurilor, formule diferite de finan are (Irlandei de Nord, Sco iei i Tarii Gali-lor, în cazul Regatului Unit). Aceasta se refer i la Finlanda (de i mai pu in), unde regiunea Åland profit de un statut i un tratament special în com-para ie cu restul rii, în Portugalia, în cazul Açores i Madeira, i în Fran a, în cazul Corsicii i al

‘DOM/TOM’-urilor. Unele din aceste regiuni cu sta-tut special primesc transferuri mai mari de la gu-vernul central decât celelalte zone, chiar dacacestea sunt comparativ prospere — Trentino Alto Adige în Italia, la fel ca Åland în Finlanda, sunt exemple tipice. Dac asemenea statute speciale nu sunt justificate în termini de coeziune economi-c i social , acestea sunt importante pentru pre-zervarea coeziunii politice.

Bugetul autorit ilor regionale franceze e finan atîn general prin transferurile de la stat. În teritoriile de peste m ri ale Fran ei, cheltuielile publice pe cap de locuitor sunt de circa 3 ori mai înalte decât media în Fran a metropolitan iar în Corsica — de 3.5 ori. Transferurile la celelalte regiuni variazrelativ pu in. De i cele mai prospere tind în medie a primi mai mult în raport cu popula ia, exist une-le anomalii, iar corela ia între venitul pe cap de locuitor i cheltuielile publice e slab . În special, Ile de France prime te o prim mai înalt decât media na ional — cu siguran din cauza costurilor mai înalte de prestare a serviciilor — pe când în Lorena, cheltuielile pe cap de locuitor sunt mult mai joase decât media.

Alinierea transferurilor cu ajutorul comunitar

În rile care primesc sume considerabile de la Fondurile Structurale, unele politici na ionale sunt strâns legate de finan area UE. În Spania, fondul de compensare inter-teritorial aloc finan arecomplementar doar pentru regiunile Obiectiv 1 (de i exist , de asemenea, un fond ‘Teruel’ care acord ajutor acestei p r ii a regiunii autonome



Echilibrarea în Germania

În Germania, canalele principale prin care mijloacele fi-nanciare se transfer atât între Landuri, cât i între Gu-vernul Federal i Landuri, e Sistemul de echilibrare fi-nanciar , Länderfinanzausgleich. În forma sa curent ,care dateaz din 1995, când sistemele separate din es-tul i vestul Germaniei au fuzionat în Solidarpakt, acesta cuprinde un amalgam de echilibrare pur orizontal iechilibrare federal prin finantare suplimentara.

Calcularea pozi iilor fiec rui Land aparte, ine cont de capacitatea de impozitare bazat pe impozitele care nu sunt nici exclusive pentru Land, nici împ r ite cu Guver-nul Federal. Alocarea primar const din impozite pe venit împ r ite, profit i cifra de afaceri. Circa 75% din venitul prelevat din acestea, e distribuit între Landuri în raport cu popula ia, cu echilibrarile rezervate pentru Landurile slabe financiar. Aceasta asigur c venitul fie-c rui Land va atinge nu mai pu in de 92% din medie.

A doua etap a echilibr rii financiare e conceput pen-tru a corecta repartizarea primar a impozitelor, în ve-derea asigur rii distribuirii egale a impozitelor pe cap de locuitor între Landuri. Din cauz c Landurile-ora e(Berlin, Bremen i Hamburg) se consider a avea ne-cesit i speciale acestea primesc cu 35% mai mult pe cap de locuitor. Urm toarea etap const din transferuri de la Guvernul Federal concepute s ridice venitul dis-ponibil în Landurile mai putin prospere decat media sau care sunt confruntate cu circumstan e speciale. Aceste transferuri sunt de trei feluri:

aloca ii de completare a necesit ilor (Fehlbedarfs-bundesergänzungszuweisungen), care maresc bugetul în cele mai slabe Landuri la cel pu in 99.5% din medie;

compensa ii pentru necesit i speciale (Sonder- bedarfsbundesergänzungszuweisungen), care acoper costurile administr rii politice în Landurile mici i costurile unific rii în landurile noi (teilungsbedingte Sonderkosten), precum i atribui-rea pentru ora ele Bremen i Hamburg de venituri suplimentare din cauza problemelor lor legate de împrumut;

aloca ii de tranzi ie (Übergangsbundeser-gänzungszuweisungen), pl tite celor mai slabe Landuril, din 1995, dar care sunt concepute a fi re-gresive în timp, sc zând cu 10% pe an.

Aceste transferuri sunt substan iale. În 2000, Berlinul a ob inut un transfer total care echivaleaz cu 6.4% din PIB-ul s u, pe când transferurile nete spre Landurile din est ating 5% din PIB. Din cauz c acesta profit în ma-re m sur din programele suplimentare de regenerare, transferurile pentru Bremen ating 6.5% din PIB. Pentru Hessen — Landul care pl te te cel mai mult pentru Finanzausgleich — efectul e de a reduce capacitatea fiscal de la 126% din media na ional la 106%, redu-cere ce echivaleaz cu 1.5% din PIB-ul s u.

Aceste transferuri nete, nu pot fi comparate direct cu ci-frele prezentate mai sus, relative la cheltuielile publice în Regatul Unit, regiunile Italiene i Spaniole pentru cacestea nu iau în considera ie un element major al chel-tuielilor de efectuat direct de Guvernul Federal sau sub schema de asigurare social pentru protec ia social .Acestea, dup cum s-a demonstrat în cazul rilor exa-minate, adaug semnificativ la contribu ia la cheltuielile publice, raportate la PIB.

Aragón, chiar dac Aragón în întregime nu e de-semnat conform regulamentelor comunitare).

în Grecia, instrumentul na ional principal de pro-movare a coeziunii economice i sociale este Pro-gramul de Investi ii Publice (PIP) care finan eazproiecte vaste pentru infrastructurile în transport, educa ie, s n tate, cultur i alte sectoare-cheie ale economiei, la nivel na ional i regional. Majori-

tatea din fondurile alocate de PIP trec prin Cadrul pentru

Ajutorul Comunitar (CAC) III. Regiunile care pri-mesc transferurile comunitare cele mai înalte de la CAC pe cap de locuitor sub egida CAC curent, (Dytiki Makedonia i Voreio Aigaio), primesc de 5–6 ori mai mult decât regiunea Attica. În Irlanda, de asemenea, propor ional o parte mai mare din bu-



getul na ional e alocat pentru Border, Midlands iregiunea de vest, decât pentru regiunile de sud ide est pentru a efectua o echilibrare a finan rii pentru programele Fondurilor Structurale.

Politica de dezvoltare regional în rile Membre

În vederea promov rii dezvolt rii economice, exis-ta politici, la toate nivelurile de guvernare, în rile Membre, ce utilizeaz o gam de mijloace i sco-puri diverse. Acestea includ, printre altele, asisten-

pentru tehnologie i inovare, ajutoare pentru restructurarea industriilor în dificultate, sau care se confrunt cu recesiune pe termen lung, sprijin pen-tru ÎMM i crearea condi iilor pentru favorizarea investi iilor în ar . Unele dintre ele sunt explicit clasificate ca ajutoare de stat, care sunt supuse restric iilor impuse de UE pentru a evita concuren-a neloiala. Acestea sunt analizate în urm toarea

parte (Partea III).

Alte m suri, din moment ce acestea nu ofer spri-jin financiar anumitor companii, nu sunt controlate pe aceast cale. Subsidiile pl tite persoanelor pri-vate sau organelor publice, subsidii generale iasisten a oferit de un organism privat altuia, sunt excluse din aceast defini ie. Unele forme de asis-ten entit ilor private sunt permise în cadrul Tra-tatului, în deosebi pentru servicii de interes general i pentru stimularea dezvolt rii anumitor regiuni.

Metodele dezvolt rii teritoriale difer în rileMembre, reflectând par ial factori institu ionali, în special gradul de decentralizare al responsabilit i-lor pentru dezvoltarea economic , precum ischimbarea opiniilor despre factorii ce determindezvoltarea economic .

Cu toate c delegarea competentelor a fost o tempe larg discutat în UE, diferen e majore persistla capitolul autonomiei conferite nivelurilor de gu-vernare locale sau regionale. In Austria, Danemar-ca i Belgia, de i guvernul central opereaz sepa-rat de guvernele sub-na ionale, ultimele sunt re-sponsabile pentru planificarea i finan area politici-lor regionale. În acest fel, cheltuielile sunt legate în

general de abilitatea general de finan are a fiec -rui guvern provincial, a a încât reducerea decala-jelor între regiuni (provincii, comitate sau municipa-lit i) nu constituie un scop principal.

Fa de acestea, în Regatul Unit i Fran a, aloca-rea resurselor e în mare m sur determinat cen-tral, de i implementarea politicilor e din ce în ce mai mult o responsabilitate a organelor regionale: agen iile de dezvoltare regional în Anglia i auto-rit ile competente din Sco ia, Tara Galilor i Irlan-da de Nord; i regiunile din Fran a.

Nu totdeauna se poate observa o corespondencorect între desemnarea ‘teritoriilor’ la nivel regi-onal i comunitar, privitor la asisten a pentru dez-voltarea economic regional i a altor forme de ajutor. În Fran a, regiunile favorizate de politica domestic sunt total diferite de cele ce beneficiazde ajutorul comunitar, pe când în Germania cores-ponden a e apropiat . În Spania ca i în celelalte

ri de coeziune, cadrul Fondurilor Structurale e adoptat în mare m sur pentru politica na ional .Îns în Regatul Unit i Olanda, zonele urbane — cu prec dere — sunt desemnate dup criterii dife-rite de politicile comunitare.

În Olanda, în plus, temele de dezvoltare regionalsunt abordate pe baza necesit ilor evoluate în în-treaga ara. Cheltuielile pentru politicile regionale ca atare, sunt modeste, punând accentul principal pe zonele mici cu probleme economice specifice (în de-osebi zonele urbane cu rate înalte de omaj).

Sprijinul pentru inovare i tehnologiile noi a fost cotat în unele zone ca instrument principal în ulti-mii ani. Regiunea Flamand , în Belgia, a fost deo-sebit de proeminent în aceast privin , precum iLandurile Austriei, axate din ce în ce mai mult pe inovare ca mijloc de stimulare a dezvolt rii endo-gene regionale, împreun cu ajutorul federal pen-tru C&D. Deseori, strategiile de acest fel sunt ori-entate în primul rând spre ÎMM i cuprind politicile orizontale precum încurajarea cooper rii între insti-tu iile de cercetare i sectorul antreprenorial, mai degrab decât subsidiile explicite.

Axarea pe crearea locurilor de munc i atragerea proiectelor mari de investi ii a fost caracteristic



pentru o serie de zone cu nivel înalt de omaj. Wallonia e un exemplu tipic, de i Irlanda, timp de mul i ani tot a fost axat puternic pe IDS în vede-rea promov rii dezvolt rii economice.

‘Gruparea’ e o tr s tur caracteristic a politicilor în mai multe ri. În Steiermark, Austria, guvernul provincial a ajustat strategia sa de dezvoltare în 1996 i a creat o re ea de grupuri legând diferite p r i ale industriei de automobile, fapt ce s-a do-vedit a fi eficient. Parte de nord a Austriei a urmat exemplul cu o strategie comprehensiv provinciali cu cre teri în tehnologie, i subsidii pentru activi-

tatea în re ea.

În Suedia, politica guvernului a trecut în ultimii ani la sus inerea dezvolt rii cre terii polilor i a grup -rilor în diferite regiuni pe când mai înainte acestea erau centrate asupra men inerii unui nivel înalt al activit ilor sectorului public în regiunile rar popula-te din nord, în vederea combaterii emigr rii.

În Italia au fost introduse recent transform ri sem-nificative ale politicilor teritoriale. Acestea sunt administrate i finan ate de guvernul central i se axeaz , în prezent, pe dezvoltarea capacit ii prin investi ii publice în loc de aloca ii pentru întreprin-deri, ca în trecut. Cu toate c stimulentele regiona-le sunt dirijate dispropor ional spre companiile din sud, programele de investi ii publice favorizeazdeseori regiunile din nord, astfel ini iind o situa ieconflictual între politicile na ionale i cele de coe-ziune ale UE.

Investi iile directe str ine

Politicile de atrac ie a investi iilor directe str ine(IDS) sunt o parte important a strategiei regionale de dezvoltare. De fapt, un scop important al spriji-nului regional e de a creste atractivitatea regiunilor problematice pentru investirii str ini. IDS nu numai contribuie la venit i creeaz posturi de munc ,dar i, în multe cazuri, sunt un mecanism de trans-fer al tehnologiilor i a cunoa terii. Prin efectele de dispersie, acestea pot avea eventual un impact considerabil asupra productivit ii i a competitivi-t ii întreprinderilor situate în regiunea implicat . O parte esen ial a IDS, deci, ia forma de investi ii

ale concernelor multina ionale în regiuni, sau prin achizi ionarea unei întreprinderi i a facilit ilor ei de productie — i, de fapt, clientela ei — fie prin instalarea de facilit i noi. Pe ambele c i, compani-ile multina ionale, mai ales dac investesc în regi-uni mai s race, tind a aduce cu ele tehnici moder-ne de produc ie i metode de lucru.

Cu toate c profitul asociat cu IDS tinde a fi mai înalt în regiunile mai slabe, avantajele comparative pentru companii în faptul de a investi în asemenea regiuni nu sunt totdeauna suficiente pentru a le atrage sinvesteasc acolo. În aceast privin , este important motivul principal al investi iei, în cazul în care e vor-ba, pentru companiile multina ionale, de a furniza produse pentru pia a regional sau na ional , definite extensiv (dac se m rginesc cu o regiune mic , la un hotar, pe de alt parte — cu UE) sau de a profita de factorii specifici de produc ie disponibili — precum costuri joase ale for ei de munc , competen e spe-ciale sau resurse naturale.

Dac motivul ine de furnizarea produselor pentru o pia relativ vast , în termeni geografici, atunci companiile ar putea r mâne deschise pentru a fi convinse de faptul unde se pot situa într-o aranumit sau într-o regiune geografic întins . Gu-vernele na ionale nu ar avea, în acest caz, dificul-t i de a convinge o companie multina ional de a se implanta într-o zon mai pu in prosper . Dacmotivul, îns , ine de avantajele speciale ale unei localit i, atunci ar putea fi dificil pentru guvernele na ionale de a convinge compania str in de a se implanta intr-o anumita zona, dac localitatea im-plicat nu e aliniat la politica general de dezvol-tare regional . În acest caz, exist riscul de a des-curaja, în genere, compania de a investi în aceastar . Aceasta e, de obicei, dilema întâlnit de gu-

vernele rilor de coeziune sau, mai mult, în rile candidate, unde trebuie de ales între dorin a de a orienta investi iile spre regiunile mai slabe pentru a servi de stimulent în procesul lor de ratrapare, ifaptul c investi iile sunt, în general, atrase de re-giunile mai dinamice.

Cu toate c datele despre investi iile în UE, sunt incomplete, acestea sugereaz c fluxul de IDS a mers tenden ial spre regiunile mai puternice atât în



ri aparte, cât i în UE în întregime. Irlanda e, oa-recum, o excep ie, prin faptul c aceasta a reu it satrag investi ii considerabile în anii 1990, în pofida, cel pu in ini ial, a nivelului sc zut de PIB pe cap de locuitor, cu toate c investi iile au fost dirijate dis-propor ional spre est, Dublin i regiunile din jur. Ir-landa a fost, în continuare, o destina ie de bazpentru investi ii odat cu cre terea PIB-ului s u.

În trei ani 1999–2001, IDS în rile Membre UE15 au atins circa 7% din PIB, în medie, dac e s in-cludem fluxurile din alte p r i ale uniunii ( i mai pu in de 2% din PIB dac nu le lu m în considera-ie). În Irlanda, totu i, investi iile str ine au atins, în

medie, peste 20% din PIB în ace ti trei ani (Graf. 2.6). Locul doi dup nivelul de IDS, u or mai sus de 13% din PIB, la fost ocupat de Danemarca, Olanda i Suedia, primele dou , situându-se pe locul trei i patru, respectiv, dup PIB pe cap de locuitor, în UE, dup Irlanda i Luxemburg, care împreun cu Belgia, au avut niveluri de IDS cu mult superioare mediei UE, raportat la PIB.

În rile de coeziune, în afar de Irlanda, IDS au fost mult mai slabe, în medie u or mai mult de 4% din PIB în Portugalia în aceast perioad , doar 1½% din PIB în Spania i doar 1% din PIB în Gre-cia, cel mai sc zut nivel din UE, împreun cu Italia.

În aceste ri, la fel ca peste tot în UE, se dovede tec investi iile straine spre UE au fost orientate dis-propor ional spre regiunile mai prospere i în propor ii foarte mici — spre regiunile întârziate. De i datele regionale nu sunt ideale, deoarece fluxurile de IDS sunt clasificate deseori la regiu-nea unde se afl cartierul de baz al companiei mai degrabdecât la locul unde investi iile au fost efectuate, dovada e, totu i, uimitoare. În Germania, investi-iile au fost concentrate într-un

num r limitat de Landuri, în Nordrhein-Westphalia, Hessen i Baden-Württemberg constitu-

ind 71% din fluxul total de IDS în anii 1998–2000 iar Bayern i

Hamburg — 17% (Tabel A2.8). Fa de acestea, cele 5 regiuni Obiectiv 1 din estul rii au atras doar pu in mai mult de 2% din fluxul total.

În Spania, circa 70% din fluxul de IDS în perioada 1999–2001 au fost dirijate spre Madrid, alte 14% spre Cataluña, pe când regiunile Obiectiv 1 au primit sub 10% dintre acestea (foarte pu in, sau deloc în afara regiunii Valencia i a Insulelor Cana-re). În mod similar, în Italia, unde datele se refermai degrab la ocuparea în întreprinderile str inedecât la fluxurile de IDS, companiile multina ionale sunt concentrate în nordul rii iar în regiunile Obiectiv 1 din sud, ocuparea în companiile str ine a fost mai joas de 4% în 2000.

IDS în rile candidate

Tendin a e foarte similar în rile candidate cu cea din UE, cel pu in pentru regiunile din aceste

ri, cu toate c repartizarea investi iilor în interio-rul rilor, nu variaz într-o rela ie strâns cu PIB pe cap de locuitor ca i în UE, în pofida aparen e-lor contrare. Conform ultimelor date, aproximativ 70% din fluxul de IDS spre aceste ri le revine doar la trei din ele — Polonia, care constituie 35% din total, Republica Ceh i Ungaria (Tabel A2.9). (Cifra de 70% include estim ri pentru România, pentru care nu sunt disponibile date pentru anii începând cu 1999).

0

5

10

15

20

25

IE MT DK NL SE CZ SKBE/LU EE

EU15 UK CY BG DE FI PL LV PT HU LT RO FR AT SI ES IT EL0

5

10

15

20

25% din PIB

2.6 Fluxul IDS în rile Membre i în rile candidate, media 1999-2001

BE/LU: datele sunt pentru 1998; DK: datele sunt pentru 1999-2000; ES: datele sunt pentru 1998-1999; HU i SK: datele sunt pentru 2000-2001; RO: datele sunt pentru 1997-1999Surse: Eurostat, Statistici bilan uri de plat



Totu i, aceast concentrare aparent , dac e sfie relatat la PIB, nu e atât de pronun at . În Po-lonia, IDS au atins o medie de 4½% din PIB în ace ti trei ani 1999–2001 iar în Ungaria, lejer de-asupra 4%, mai pu in decât în majoritatea celorlal-te ri. Cu toate c în Republica Ceh , IDS, rapor-tat la PIB, au fost mai înalte decât oriunde (peste 9%) în afar de Malta (16%), acestea au fost, de asemenea, relativ înalte în Estonia i Bulgaria, ricu nivel relativ slab de PIB pe cap de locuitor în regiuni. În acela i timp, acestea au fost relativ joa-se în Slovenia, în care PIB pe cap de locuitor e relativ înalt.

În toate rile, îns , datele disponibile indic un nivel relativ înalt de concentrare al IDS în capitale

i în jurul lor, la fel ca în rile de coeziune. În Un-garia, mai mult de dou treimi din investi iile inter-ne în 2001 au fost efectuate în regiunea în care e situat Budapesta; în Republica Ceh , 60% — pentru Praga i regiunile din jur (St ední echy) în acela i an; în Slovacia, circa 63% — în Bratislava (Tabel A2.10). În Polonia, pe de alt parte, unde, în afara Var oviei, mai exist o serie de ora emari, plasarea IDS sunt mai pu in concentrate. Cu toate acestea, în regiunea capitalei (Mazowieckie) acestea au constituit aproximativ un sfert din fluxul de investi ii totale în 1998 i în alte dou regiuni ( ódzkie i Wielkopolskie), în care sunt situate do-u ora e mari (Lodz i Poznan), înc un sfert.

1 De men ionat c în rile de sud, fixarea unui nivel minim de venit, ine, tenden ial, de responsabilitatea regiunilor, iar accesul la acesta variaz de la regiune la regiune.

2 În plus, cifrele italiene se refer la regiunile mai mici NUTS 2, nu la regiunile mai mari NUTS 1 precum e cazul în Regatul Unit, aceasta va tinde, în sine, spre cre terea diferen elor i nu spre reducerea lor.

3 În compara ie cu Italia, nu exist o tendin sistematic , pentru num rul relativ de persoane trecute de vârsta de pensionare, de a fi mai mare în regiunile mai prospere decât în cele mai pu in prospere, i nici vice versa.

4 Aceasta, desigur, nu ia în considera ie profitul de la colectarea impozitelor la nivel local pentru a finan a cheltuielile locale în ter-meni de încurajare a unei responsabilit i fiscale extinse i a unei repartiz ri mai eficiente a cheltuielilor.

5 În realitate, ajutorul social în rile, în care e fixat un plafon pentru suma maxim de plat , este regresiv deasupra nivelului de câ tig implicat i aceasta tinde a destabiliza schema progresiv a ratelor impozitelor pe venit.

6 În acela i timp, trebuie de subliniat c tendin a r spândit de a trece de la impozitul pe venit la impozitul pe cheltuieli, are, în general, efectul de a reduce natura progresiv a sistemului de impozitare în întregime.

7 În Danemarca, în viitorul apropiat, se va schimba sim itor sistemul atât privitor la structura sectorului public cât i la împ r irearesponsabilit ilor între diferite niveluri de guvern mânt.


A n e x s t a t i s t i c l a P a r t e a 2



2002

-1,9 0,1

1,9

-1,3

-1,3 0,1

-3,2

-0,2

-2,5 2,4

-1,6

-0,4

-2,8 4,2

1,0

-1,3

Bila

nul

buge

tulu

i

1995

**

-5,2

-4,3

-2,3

-3,5

-10,

1

-6,6

-5,5

-2,1

-7,6 2,1

-4,1

-5,3

-5,4

-3,9

-7,4

-5,7

% d

in P

IB

2002

45,5

50,4

57,4

45,0

45,6

39,9

50,3

33,1

45,2

46,8

45,9

51,3

43,3

54,2

59,5

39,4

Veni

t tot

al

1995

46,1

48,5

58,0

46,1

39,3

38,4

49,6

39,4

45,8

47,6

47,3

52,0

39,6

55,7

60,3

38,9

2002

47,4

50,3

55,5

46,3

46,9

39,8

53,5

33,3

47,7

44,4

47,5

51,7

46,1

50,0

58,5

40,7

Che

ltuie

li to

tale

1995

51,3

52,8

60,3

49,6

49,4

45,0

55,1

41,5

53,4

45,5

51,4

57,3

45,0

59,6

67,7

44,6

2002 2,2

1,6

1,8

1,6

3,8

3,4

3,1

4,4

1,8

4,7

3,3

1,3

3,4

2,9

3,2

1,3

GIB

C*

1995 2,6

1,8

1,8

2,3

3,2

3,7

3,3

2,3

2,1

4,6

3,0

3,1

3,7

2,8

4,0

2,0

2002 4,2

4,7

5,2

4,8

3,4

3,9

4,0

3,9

3,8

6,2

3,8

8,3

5,4

4,0

3,9

3,8

Alte

tran

sfer

uri+

su

bsid

ii

1995 6,7

4,6

5,2

11,5 3,4

4,4

4,4

4,7

4,9

6,4

8,1

7,6

4,4

5,2

6,4

3,8

2002 3,4

6,1

3,7

3,1

5,5

2,8

3,1

1,4

5,8

0,3

3,1

3,6

3,0

2,2

3,2

2,1

Dob

ânda

de

plat

a pt

. dat

orii

1995 5,4

9,3

6,4

3,7

11,7 5,2

3,6

5,4

11,5 0,4

5,9

4,4

6,3

4,0

6,6

3,7

2002

16,4

16,1

17,5

19,4

16,4

12,5

18,1 8,3

17,1

15,7

11,8

18,6

13,0

16,8

17,6

13,5

Com

pens

. soc

.

1995

17,2

16,6

20,4

18,1

15,1

13,9

18,5

11,8

16,7

16,5

15,3

19,5

11,8

22,1

20,6

15,4

2002

10,4

12,0

17,6 7,9

11,9

10,3

13,7 8,3

10,7 8,6

10,5 9,7

15,4

13,5

16,3 7,6

din

care

: oc

up c

omp

1995

11,1

11,9

17,3 9,0

11,3

11,3

13,7

10,2

11,2 9,7

10,8

12,6

13,6

15,2

16,7 8,3

2002

20,6

22,3

26,3

19,2

15,8

17,6

23,9

15,1

18,8

18,1

24,5

18,6

21,1

21,7

28,0

20,0

Bun

uri

i ser

vici

i

1995

20,7

21,4

25,8

19,8

15,3

18,1

23,9

16,4

17,9

18,4

24,0

20,4

18,6

22,8

27,3

19,6

A2.

1 C

heltu

ielil

e pu

blic

e pe

cat

egor

ii ec

onom

ice,

199

5 i 2

002

UE1

5

BE

DK

DE

EL ES FR IE IT LU NL

AT

PT FI SE UK

* G

IBC

= G

ener

area

Inte

rn B

rut

de

Cap

ital

Dom

estic

** D

E: d

ac n

u lu

m în

con

side

ratie

dat

oriil

e le

gate

de

unifi

care

, i a

ctiv

ele

rapo

rtate

de

Guv

ernu

l Fed

eral

(Thr

euha

nd, r

egiil

or d

e lo

cuin

te d

in e

st s

i Ban

ca G

erm

ana

de C

redi

t (D

euts

che

Kre

ditb

ank)

de

116.

3 m

iliar

de d

e eu

ro

NL:

dac

nu

incl

udem

o s

um n

et d

e 14

,9 m

iliar

de d

e eu

ro d

e ch

eltu

ieli

exce

pio

nale

rela

tive

la re

form

a fin

anrii

regi

ilor d

e lo

cuin

te s

ocia

le

Sur

se: E

uros

tat,

Cal

cule

le G

uver

nelo

r pe

sect

oare



A2.2 Cheltuielile publice pentru pensiile de vârst înaintat i indemniza iile de omaj, 1995 i 2000

% din cheltuielile totale pentru indemniza iile sociale

Pensii de vârst înaintat * Indemniza ia de omaj

1995 2000 % schimb ri 1995 2000 % schimb ri

UE15 44,8 46,4 1,6 8,4 6,3 -2,1 BE 43,1 43,8 0,7 13,0 11,9 -1,1DK 37,7 38,1 0,4 14,8 10,5 -4,2 DE 42,7 42,2 -0,4 9,0 8,4 -0,6EL 52,1 49,4 -2,7 4,5 6,2 1,6 ES 43,9 46,3 2,4 16,5 12,2 -4,3FR 43,5 44,1 0,5 7,9 6,9 -1,0 IE 26,5 25,4 -1,1 15,3 9,7 -5,7IT 63,4 63,4 0,0 3,0 1,7 -1,4 LU 45,1 40,0 -5,1 3,1 3,3 0,2NL 38,0 42,4 4,4 9,9 5,1 -4,8 AT 48,4 48,3 -0,1 5,6 4,7 -0,9PT 41,7 45,6 3,9 5,4 3,8 -1,6 FI 32,8 35,8 3,0 14,4 10,4 -3,9SE 37,5 39,1 1,6 10,9 6,5 -4,4 UK 43,1 47,7 4,5 5,6 3,2 -2,4

* Pensiile de vârst înaintat includ pensiile de mo tenitor

Note: Cu excep ia DK, IE, LU, AT, toate datele pentru 2000 sunt preziceri sau estim ri

Surse: Eurostat, ESSPROS



2001 9,3

8,5

9,0

9,0

10,1

10,0

10,5

10,0 8,8

6,4

11,3 9,6

11,4 9,3

10,1 7,7

Alte

che

ltuie

li

1995

12,5 8,8

9,6

16,2 8,7

12,0 9,1

9,5

9,6

15,9 9,9

11,6

12,8

14,9

10,1

2001

18,8

17,2

24,0

21,8

19,4

13,4

20,4 9,5

17,8

17,1

17,5

21,5

13,6

20,6

23,8

16,0

% d

in P

IB

Prot

ecia

soc

ial

1995

20,0

18,6

26,8

21,3

18,3

21,5

13,6

18,7

19,2

20,7

22,6

12,5

26,0

27,2

17,3

2001 5,

0

6,2

8,3

4,2

3,1

4,3

6,0

4,3

5,0

4,7

4,8

5,7

7,0

6,5

7,3

4,6

Educ

aie

1995 5,

2

6,4

7,7

4,5

3,3

6,3

5,1

4,9

5,0

5,1

6,5

6,5

7,3

7,1

4,5

2001 6,3

6,6

5,4

6,4

3,7

5,3

7,9

6,3

6,4

4,9

4,1

6,1

6,8

6,0

6,8

6,1

Sn

tate

1995 6,

2

6,2

5,1

6,4

3,4

7,9

6,2

5,5

5,6

3,9

7,6

5,3

6,2

6,4

5,6

2001 0,7

0,8 : 0,6

0,6

0,9

1,3 : 0,9

1,3

0,7

0,4

0,7

0,3

0,3

0,5

Med

iu a

mbi

ant

1995 0,

8

0,7

: 1,0

0,5

1,1

: 0,7

1,5

0,8

1,4

0,4

0,3

0,2

0,3

2001 6,8

10,2 8,6

6,3

10,9 5,5

6,4

3,8

9,6

4,7

8,2

8,5

6,7

6,4

8,8

4,3

Serv

icii

gene

rale

1995 8,

2

12,1

10,8 6,7

16,8 6,3

7,3

14,1 4,6

10,0 9,3

8,7

7,0

11,9 5,7

2001

46,9

49,5

55,3

48,3

47,8

39,4

52,5

33,9

48,5

39,1

46,6

51,8

46,2

49,1

57,1

39,2

Tota

l

1995

52,9

52,8

60,3

56,1

51,0

55,1

41,5

53,4

45,5

56,4

57,3

45,0

59,6

67,7

43,5

A2.

3 C

heltu

ielil

e pu

blic

e pe

func

iuni

, 199

5 i 2

001

EU15

BE

DK

DE

EL ES FR IE IT LU NL

AT

PT FI SE UK

Not

: Pen

tru 1

995,

dat

e nu

sun

t dis

poni

bile

pen

tru E

S; E

U15

incl

ude

o es

timar

e pe

n tru

ES

Sur

se: E

uros

tat,

Cal

cule

le G

uver

nelo

r pe

sect

oare



UK

2856

1227

1911 24

8

265

1232

7740

10,9 4,7

7,3

0,9

1,0

4,7

29,6

26,1

N Ir

elan

d

3408

1695

2105 22

2

272

2837

1053

9

16,8 8,4

10,4 1,1

1,3

14,0

52,1

20,2

Wal

es

3303

1203

2138 24

8

424

1383

8698

15,7 5,7

10,2 1,2

2,0

6,6

41,3

21,0

Scot

land

C

heltu

ielil

e pe

cap

de

locu

itor (

EU

R)

3150

1523

2210 30

4

328

1606

9120

% d

in P

IB re

gion

al

12,4 6,0

8,7

1,2

1,3

6,3

36,0

25,3

Engl

and

2781

1183

1861 24

3

249

1130

7446

10,4 4,4

7,0

0,9

0,9

4,2

27,9

26,7

S Ea

st

2384

1097

1695 24

0

214

944

6575 8,

3

3,8

5,9

0,8

0,7

3,3

22,8

28,8

Lond

on

2712

1270

2293 31

4

284

1524

8397 7,

1

3,3

6,0

0,8

0,7

4,0

21,9

38,3

East

2502

1148

1672 26

2

196

1049

6829 9,

2

4,2

6,2

1,0

0,7

3,9

25,2

27,1

S W

est

2732

1112

1781 24

5

225

1013

7108

11,5 4,7

7,5

1,0

0,9

4,3

30,0

23,7

W M

ids

2870

1217

1762 20

8

235

1054

7346

12,0 5,1

7,4

0,9

1,0

4,4

30,6

24,0

E M

ids

2706

1149

1682 23

2

232

1028

7028

11,1 4,7

6,9

0,9

0,9

4,2

28,7

24,5

York

s

2891

1216

1866 19

3

253

1233

7653

12,6 5,3

8,1

0,8

1,1

5,4

33,3

23,0

N W

est

3212

1225

1950 21

0

299

1117

8012

14,1 5,4

8,6

0,9

1,3

4,9

35,3

22,7

Nor

th

3472

1218

1953 28

1

324

1157

8406

17,2 6,0

9,7

1,4

1,6

5,7

41,6

20,2

A2.

4 C

heltu

ielil

e pu

blic

e pe

regi

uni î

n U

K, 2

000-

01*

Secu

ritat

e so

cial

Educ

aie

Sn

tate

Dru

mur

i+tr

ansp

ort

Med

iu

Alte

che

ltuie

li

Tota

l

Secu

ritat

e so

cial

Educ

aie

Sn

tate

Dru

mur

i+tr

ansp

ort

Med

iu

Alte

che

ltuie

li

Tota

l

PIB

/cap

de

loc.

(EU

R 0

00)

* A

n fin

anci

ar 2

000-

01

Sur

se: C

alcu

le D

G R

EG

IO b

azat

e pe

Ana

liza

Sta

tistic

a C

heltu

ielilo

r Pub

lice

(PE

SA

) 200

2-03

i E

uros

tat,

calc

ule

regi

onal

e



Italia

3769 848

1589 489

275

4827

1179

7

18,7 4,2

7,9

2,4

1,4

23,9

58,4

20,2

Sard

egna

3276 888

1548 469

436

5125

1174

2

22,0 6,0

10,4 3,2

2,9

34,5

79,0

14,9

Sici

lia

2920 743

1426 408

256

3635

9389

22,7 5,8

11,1 3,2

2,0

28,2

72,8

12,9

Cal

abria

3100 766

1354 560

244

3243

9267

25,4 6,3

11,1 4,6

2,0

26,5

75,8

12,2

Bas

ilica

ta

3200 803

1426 538

302

4271

1054

0

22,1 5,6

9,9

3,7

2,1

29,5

72,9

14,5

Pugl

ia

Che

ltuie

lile

pe c

ap d

e lo

cuito

r (E

UR

)

3054 751

1359 404

221

3278

9067

23,0 5,7

10,3 3,0

1,7

24,7

68,4

13,3

Cam

pani

a

2713 805

1375 414

254

3119

8680

% d

in P

IB re

gion

al

21,0 6,2

10,7 3,2

2,0

24,2

67,3

12,9

Mol

ise

3420 784

1395 631

376

3489

1009

6

22,0 5,1

9,0

4,1

2,4

22,5

65,1

15,5

,,

Abr

uzzo

3601 802

1190 470

266

3581

9910

21,8 4,8

7,2

2,8

1,6

21,6

59,9

16,5

Lazi

o

4550

1321

1586 774

287

7341

1585

8

20,3 5,9

7,1

3,4

1,3

32,7

70,7

22,4

Mar

che

4009 777

1517 423

294

4028

1104

9

19,8 3,8

7,5

2,1

1,5

19,9

54,5

20,3

Um

bria

4327 920

1785 610

529

4302

1247

3

21,7 4,6

8,9

3,1

2,6

21,5

62,5

20,0

Tosc

ana

4216 939

1623 503

312

4198

1179

1

18,8 4,2

7,2

2,2

1,4

18,7

52,4

22,5

Emili

a

Rom

agna 45

46 804

1742 414

229

4705

1244

0

17,7 3,1

6,8

1,6

0,9

18,3

48,5

25,7

Ligu

ria

4976 933

1556 801

340

5391

1399

7

23,4 4,4

7,3

3,8

1,6

25,4

65,8

21,3

Friu

liVe

nezi

a G

iulia

4678

1009

1680 591

301

5564

1382

3

20,7 4,5

7,4

2,6

1,3

24,6

61,2

22,6

Vene

to

3530 730

1531 399

207

3998

1039

5

14,9 3,1

6,5

1,7

0,9

16,9

44,0

23,6

Tren

tino

Alto

A

dige

3265

1455

2121 720

526

6766

1485

4

12,1 5,4

7,8

2,7

1,9

25,0

54,8

27,1

Lom

-ba

rdia

4070 725

1947 377

258

6922

1429

9

15,2 2,7

7,3

1,4

1,0

25,9

53,5

26,7

Valle

'A

osta

4413

1103

2224

1056 631

7964

1739

1

18,1 4,5

9,1

4,3

2,6

32,7

71,4

24,4

Piem

onte

4302 743

1553 558

267

4646

1207

0

18,2 3,1

6,6

2,4

1,1

19,7

51,1

23,6

A2.

5 C

heltu

ielil

e pu

blic

e pe

regi

uni î

n Ita

lia, 2

000

Secu

ritat

e so

cial

Educ

aie

Sn

tate

Dru

mur

i+tr

ansp

ort

Med

iu

Cel

elal

te

Tota

l

Secu

ritat

e so

cial

Educ

aie

Sn

tate

Dru

mur

i+tr

ansp

ort

Med

iu

Cel

elal

te

Tota

l

PIB

/cap

de

loc.

(EU

R 0

00)

Not

: Che

ltuie

lile

publ

ice

incl

ud c

heltu

ielil

e co

rpor

aiil

or p

ublic

e pr

ecum

i a

le G

uver

nulu

i cen

tral,

cifre

le s

ublin

iate

se

refe

r la

regi

unile

Obi

ect.1

Sur

se:

Cal

cule

DG

RE

GIO

baz

ate

pe M

EF-

DP

S (2

002)

, baz

a d e

dat

e TP

A

i Eur

osta

t, C

alcu

le re

gion

ale



Span

ia

1648 19

6

246

105

2195 1,

6

1,6

2,0

0,9

18,1

18,6

Can

aria

s

1850 20

1

244

611

2907

15,8 1,7

2,1

5,2

24,8

17,5

Ceu

ta

yM

elill

a

1499 35

8

489 67

2413

14,6 3,5

4,7

0,7

23,4

15,4

Mur

cia

1560 24

0

171 52

2024

15,0 2,3

1,6

0,5

19,4

15,5

And

aluc

ia

1592 20

9

204

164

2169

17,7 2,3

2,3

1,8

24,1

13,8

Illes

B

alea

rs

Che

ltuie

lile

pe c

ap d

e lo

cuito

r (E

UR

)

1365 22

0

249 16

1850

% d

in P

IB re

gion

al

9,0

1,4

1,6

0,1

12,2

22,2

Vale

ncia

1458 18

7

193 46

1883

12,5 1,6

1,7

0,4

16,1

17,9

Cat

aluñ

a

1546 13

3

250 24

1953

10,4 0,9

1,7

0,2

13,2

22,5

Extr

e-

mad

ura

1816 24

7

235

204

2502

22,7 3,1

2,9

2,5

31,2

12,0

Cas

tilla

-laM

anch

a

1656 28

7

242 88

2273

16,5 2,9

2,4

0,9

22,6

15,1

Cas

tilla

y

León

1755 23

2

286 95

2367

15,6 2,1

2,5

0,8

21,0

17,2

Mad

rid

1545 15

8

314 9

2026 9,

8

1,0

2,0

0,1

12,8

24,9

Ara

gón

1741 26

7

278 53

2339

13,1 2,0

2,1

0,4

17,6

19,9

La Rio

ja

1635 14

4

332 36

2147

11,8 1,0

2,4

0,3

15,5

20,6

Nav

arra

2221 18

9

303 60

2773

14,6 1,2

2,0

0,4

18,2

23,8

Pais

Va

sco

2298 18

3

358 51

2890

15,8 1,3

2,5

0,4

19,9

22,9

Can

tabr

ia

1695 32

3

207 48

2274

14,8 2,8

1,8

0,4

19,8

18,1

Ast

uria

s

1703 27

2

218

442

2635

15,8 2,5

2,0

4,1

24,4

16,0

Gal

icia

1637 17

2

187 95

2091

17,0 1,8

1,9

1,0

21,7

14,6

A2.

6 C

heltu

ielil

e pu

blic

e pe

regi

uni î

n Sp

ania

, med

ia 1

992-

1999

Sn

tate

, ser

vici

i soc

iale

, fin

anar

ea te

ritor

ial

de

baz

Infra

stru

ctur

a

Just

itie+

poli

ie,lo

cuin

te,

trans

port

UE+

alte

aju

toar

e re

gion

ale

Tota

l

Sn

tate

, ser

vici

i soc

iale

, fin

anar

ea te

ritor

ial

de

baz

Infra

stru

ctur

a

Dre

pt+p

olii

e, g

zfui

re,

trans

port

UE+

alte

aju

toar

e re

gion

ale

Tota

l

PIB

/cap

de

loc.

(EU

R 0

00)

Not

: cifr

ele

subl

inia

te s

e re

fer

la re

giun

ile O

biec

t.1

Sur

se:

Cal

cule

DG

RE

GIO

baz

ate

pe In

terv

eniil

e G

ener

ale

Adm

inis

trativ

e de

Sta

t (IG

AE

) i E

uros

tat,

Cal

cule

regi

onal

e



A2.7 Venitul de la impozite i contribu ii sociale pe nivel de guvern, 1995 i 2001

% din venitul total

Guvern central Securitate social Guvern regional+local 1995 2001 1995 2001 1995 2001

UE15 49 52 36 34 15 15 BE 60 60 34 33 7 7DK 66 62 3 4 31 34 DE 30 29 43 42 27 28EL 66 67 33 32 1 1 ES 51 48 36 36 13 16FR 43 42 46 48 10 9 IE 83 84 15 14 3 2IT 60 56 32 29 8 15 LU 67 67 27 27 6 6NL 57 61 40 36 3 4 AT 45 49 35 32 20 19PT 64 63 31 31 5 6 FI 46 51 32 27 22 22SE 43 43 27 27 30 29 UK 79 79 17 17 4 4

Not : Datele pentru Portugalia pe 2001 se refer la 2000, Guvernul central include impozitele UE.

Surse: Eurostat, Calculele Guvernelor pe sectoare



A2.8 Repartizarea ISD pe regiuni în câteva ri selectate din UE

% din totalul pe ar

Germania 1998-2000 Spania 1999-2001 Italia 2000 Nordrhein-Westfalen 37,5 Madrid 69,5 Lombardia 43,5 Hessen 21,6 Cataluña 13,6 Piemonte 14,9Baden-Württemberg 11,7 País Vasco 5,5 Lazio 8,4 Bayern 9,0 Altele 3,0 Emilia-Romagna 7,8Hamburg 7,7 Com. Valenciana 2,7 Veneto 4,7 Niedersachsen 3,3 Canarias 2,7 Toscana 4,3Berlin 2,8 Andalucia 1,2 Friuli-Venezia-Giulia 4,0 Rheinland-Pfalz 1,9 Galicia 0,5 Abruzzo 3,3Schleswig-Holstein 1,6 Baleares 0,4 Liguria 1,9 Sachsen-Anhalt 1,0 Aragón 0,3 Trentino Alto Adige 1,5Bremen 0,5 Navarra 0,3 Umbria 1,2 Brandenburg 0,3 Asturias 0,1 Campania 1,2Sachsen 0,3 Castilla-La Mancha 0,1 Puglia 0,8 Saarland 0,3 Castilla y León 0,1 Sicilia 0,8Tüüringen 0,3 Murcia 0,1 Marche 0,7 Mecklenburg-Vorpommern 0,2 Extremadura 0,0 Sardegna 0,4

Rioja 0,0 Valle d'Aosta 0,4 Cantabria 0,0 Basilicata 0,2

Ceuta y Melilla 0,0 Molise 0,0 Calabria 0,0

Note: Cifrele pentru Italia se refer la num rul de angaja i în filialele str ine în sectorul industriei u oare; de men ionat c ocuparea e atribuit pe regiuni în conformitate cu situarea sediului administrativ i nu a filialelor. De aceea ele sunt doar indicative pentru distribu ia regional actual .Cifrele se refer la media 1998-2000 pentru Germania i media 1999-2001 pentru Spania. Surse: DE – Bankgesellschaft Berlin bazat pe Deutsche Bundesbank; ES – Foreign Investment Register; IT – CNEL, baza de date IDS (R&P - Politecnico di Milano)



A2.9 ISD în UE15 i rile candidate, media 1999-2001

% din PIB % din PIB

UE15 6,9 BG 5,4BE/LU 8,5 CY 5,8DK 14,6 CZ* 9,2DE 4,9 EE 7,8EL 0,9 HU 4,2ES 1,5 LT 3,9FR 3,5 LV 4,4IE 20,7 MT 15,8IT 1,1 PL* 4,4NL 13,2 RO 3,8AT 3,1 SI 1,7PT 4,3 SK 8,8FI 4,6 SE 13,0UK 5,9

BE/LU: datele sunt pentru 1998; DK: datele sunt pentru 1999-2000;

ES: datele pentru 1998-1999; RO: datele sunt pentru 1997-1999;

HU, SK: datele sunt pentru 2000-2001

* CZ i PL constituie 23% i 35%, respectiv, din toate ISD în rile candidate.

Surse: Eurostat, Statistici din Bilan ul de pl i; UNCTAD pentru Grecia



A2.10 Repartizarea ISD pe regiuni NUTS 2 în State Membre noi selectate

% din total pe ar

Republica Ceh 2001 Ungaria 2001 Polonia 1998 Slovacia 2001Praha 49,3 Közép-Magyarország 67,7 Mazowieckie 24,3 Bratislavský 63,2Strední Cechy 10,7 Közép-Dunántúl 9,4 l skie 13,5 Východné Slovensko 18,8Jihozápad 7,6 Nyugat-Dunántúl 7,5 Wielkopolskie 11,6 Západné Slovensko 10,3Severozápad 8,2 Észak-Magyarország 6,2 Dolno l skie 8,4 Stredné Slovensko 7,7Severovýchod 6,6 Dél-Alföld 4,0 Pomorskie 7,3 Jihovýchod 8,4 Észak-Alföld 3,5 ódzkie 5,9Strední Morava 5,2 Dél-Dunántúl 1,8 Ma opolskie 5,6 Moravskoslezko 4,0 Kujawsko-Pomorskie 4,1

Zachodniopomorskie 3,9 Lubelskie 2,8

Podkarpackie 2,5 wi tokrzyskie 2,3

Warmi sko-Mazurskie 2,3 Lubuskie 2,2

Opolskie 1,8 Podlaskie 1,6

Surse: Surse statistice na ionale

rilor Membre asupra coeziunii - European Commission · 2018. 10. 4. · rilor Membre asupra...

Documents

Transcript of rilor Membre asupra coeziunii - European Commission · 2018. 10. 4. · rilor Membre asupra...