REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT - unap.ro teze-mai 2017/Rezumat teza_NICOLAE... · Lucrarea de...
Transcript of REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT - unap.ro teze-mai 2017/Rezumat teza_NICOLAE... · Lucrarea de...
1 din 23
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Exemplar nr.____
Nr. ______________ din _______________
Col. Ion-Marius NICOLAE
REZUMATUL
TEZEI DE DOCTORAT
TEMA:
„NECESITATEA ÎNCHEIERII UNUI NOU TRATAT
PRIVIND FORŢELE ARMATE CONVENŢIONALE
ÎN EUROPA”
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
Gl. bg. (r.)
prof. univ. dr. Viorel BUŢA
Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de
DOCTOR ÎN ŞTIINŢE MILITARE
- BUCUREŞTI, 2017 –
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 23
NECESITATEA ÎNCHEIERII UNUI NOU TRATAT PRIVIND
FORŢELE ARMATE CONVENŢIONALE ÎN EUROPA
C U P R I N S U L
TEZEI DE DOCTORAT
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1: MEDIUL INTERNAŢIONAL DE SECURITATE.
TRATATUL DE LA PARIS (19 NOIEMBRIE 1990)
1.1. Consideraţii privind mediul internaţional de securitate
1.1.1. Probleme generale privind mediul internaţional de securitate
1.1.2. Riscuri şi ameninţări emergente la sfârşitul secolului XX
şi începutul secolului XXI
1.1.3. Trăsături, tendinţe şi vulnerabilităţi în mediul internaţional de securitate
1.2. Implicarea comunităţilor internaţionale cu atribuţii în domeniul
securităţii în consolidarea mediului internaţional de securitate:
Uniunea Europeană şi Organizaţia Euroatlantică - NATO
1.2.1. Evoluţia politicii Uniunii Europeane (UE) privind problematica securităţii
1.2.2. Evoluţia relaţiilor NATO-URSS în perioada Războiului Rece
1.2.3. Cooperarea militară a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO) cu alte organizaţii militare şi alţi actori importanţi
în domeniul securităţii globale
1.2.3.1. Evoluţia politicii şi conceptelor strategice ale NATO
1.2.3.2. Conceptul Strategic NATO adoptat la Lisabona
1.3. Politicile de securitate ale Federaţiei Ruse la sfârşitul secolului XX
şi începutul secolului XXI - obiective şi perspective
1.3.1. Federaţia Rusă - repere istorico-geografice
1.3.2. Federaţia Rusă la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI
1.3.3. Politicile de securitate ale Federaţiei Ruse
la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI
1.3.4. Obiective şi perspective de cooperare în sfera securităţii Federaţiei Ruse
CAPITOLUL 2: EVOLUŢIA SITUAŢIEI GEOPOLITICE DUPĂ RĂZBOIUL RECE
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 23
2.1. Evoluţia relaţiilor Uniunea Europeană - Federaţia Rusă
după Războiul Rece
2.1.1. Relaţiile de cooperare
2.1.2. Securitatea energetică
2.1.3. Problema vecinătăţii comune
2.1.4. Reconfigurarea relaţiei dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă
2.2. Evoluţia relaţiilor NATO-Federaţia Rusă după Războiul Rece
2.2.1. Evoluţia relaţiilor NATO-Federaţia Rusă după destrămarea URSS:
de la Războiul Rece la Parteneriatul pentru Pace
2.2.2. Noua ordine mondială şi implicaţiile sale pentru NATO
2.2.2.1. Implicaţii ale transformării NATO
2.2.2.2. Schimbarea ordinii mondiale şi implicaţiile sale pentru NATO
2.2.3. Summit-urile NATO după încheierea Parteneriatului pentru Pace
şi implicaţiile acestora asupra relaţiilor NATO-Federaţia Rusă
2.2.3.1. Summitul NATO de la Bucureşti (2-4 aprilie 2008)
2.2.3.2. Summitul NATO de la Lisabona (19-20 noiembrie 2010)
2.2.3.3. Summitul NATO de la Chicago (20-21 mai 2012)
2.2.3.4. Summitul NATO de la Newport (4-5 septembrie 2014)
2.2.3.5. Summitul NATO de la Varşovia (8-9 iulie 2016)
CAPITOLUL 3: NECESITATEA ÎNCHEIERII UNUI NOU TRATAT PRIVIND
FORŢELE ARMATE CONVENŢIONALE ÎN EUROPA
3.1.Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa - repere istorice
3.1.1. Originea Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa
3.1.2. Tratatul adaptat privind Forţele Armate Convenţionale din
Europa (TCFEA sau TCFA -1) - continuatorul Tratatului
privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (TCFE)
3.1.3. Ieşirea Federaţiei Ruse din Tratatul privind
Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE)
3.2. Premisele necesare încheierii unui nou Tratat privind
Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE)
3.2.1. Extinderea NATO către Est
3.2.1.1. Perspective privind extinderea NATO în Europa de Est
şi implicaţiile sale asupra relaţiei NATO-Federaţia Rusă
3.2.1.2. Extinderea NATO după Războiul Rece
şi implicaţiile sale asupra relaţiei NATO-Federaţia Rusă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 23
3.2.2. Scutul antirachetă NATO
şi implicaţiile sale asupra relaţiei NATO-Federaţia Rusă
3.2.2.1. Amplasarea Sistemului de apărare antirachetă
în Europa de Est
3.2.2.2. Scutul antirachetă de la Deveselu
3.2.3. Atitudinea Federaţiei Ruse la extinderea NATO
şi la scutul american din Europa
3.2.4. Redislocarea forţelor militare în Europa
3.2.5. Necesitatea încheierii unui nou Tratat privind
Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE)
3.3.Viitorul controlului armelor convenţionale în Europa
la începutul secolului XXI. Studiu de caz
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
LISTA DE ABREVIERI ŞI ACRONIME
BIBLIOGRAFIE
LISTA ANEXELOR
ANEXE
CUVINTE CHEIE: mediul internaţional de securitate, tratat, forţe armate convenţionale, Europa,
NATO, Uniunea Europeană, URSS, Federaţia Rusă, război rece, ordinea mondială, summit, scut
antirachetă, sistem de apărare antirachetă, controlul armelor convenţionale, lecţii învăţate.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 23
R E Z U M A T U L
TEZEI DE DOCTORAT
Teza de doctorat elaborată se înscrie în domeniul ştiinţe militare, cu valorificarea
informaţiilor, analizelor şi concluziilor rezultate din abordările identificate în lucrări care ţin de
ştiinţele politice, dreptul internaţional umanitar, relaţiile internaţionale.
Scopul demersului ştiinţific este de a aduce în atenţie o problematică tratată doar tangenţial
în literatura de specialitate din ţara noastră, în condiţiile în care state membre N.A.T.O. şi Federaţia
Rusă au început să acorde o importanţă tot mai mare studiului, analizei, formulării lecţiilor învăţate
(după anexarea ilegală a Crimeei de către Federaţia Rusă şi implicarea acesteia în războiul hibrid
din Ucraina), în legătură cu necesitatea controlului armelor convenţionale în Europa şi încheierii
unui nou Tratat privind Forţele Armate în Europa.
Obiectivele urmărite în elaborarea lucrării au avut în vedere exprimarea unor puncte de
vedere în legătură cu: mediul internaţional de securitate la sfârşitul secolului XX şi începutul
secolului XXI care a condus la un Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa, analiza
evoluţiei situaţiei geopolitice după Războiul Rece, prezentarea evoluţiei Tratatului privind Forţele
Armate Convenţionale în Europa de la origini până în prezent, premisele care stau la baza încheierii
unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa, precum şi o analiză a viitorului
controlului armelor convenţionale în Europa la începutul secolului XXI.
Pentru a răspunde scopului și obiectivelor urmărite, teza de doctorat este structurată de o
manieră care să corespundă cerințelor temei, plecând de la cauzalitatea mediului internaţional de
securitate la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI care a condus la un Tratat privind
Forţele Armate Convenţionale în Europa, evoluţia situaţiei geopolitice după războiul rece, istoricul
Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa şi premisele care stau la baza încheierii
unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa.
În vederea abordării problematicii “Necesităţii încheierii unui nou Tratat privind forţele
armate convenţionale în Europa”, am elaborat teza sub formă de text şi 23 de anexe care
completează partea de text, justifică şi argumentează anumite afirmaţii, asigură vizualizarea
concepţiei şi unor acţiuni ale actorilor prezentaţi în lucrarea de cercetare (NATO, UE, Federaţia
Rusă). Lucrarea de cercetare elaborată am structurat-o pe trei capitole, echilibrate din punct de
vedere al economiei lucrării, cu accentul pe Necesitatea încheierii unui nou Tratat privind Forţele
Armate Convenţionale, fiind abordate atât aspecte specifice privind mediul de securitate în actualul
context geopolitic şi evoluţia relaţiilor NATO - Federaţia Rusă, precum şi a relaţiilor Uniunea
Europeană - Federaţia Rusă, la sfârşitul secolului XX şi la începutul secolului XXI.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 23
Lucrarea este elaborată pe baza unei bogate şi diversificate bibliografii căutată, identificată,
studiată, atent selecţionată, care ne-a permis să răspundem problematicii abordate, acest studiu
fiind realizat pe baza mai multor tipuri de surse bibliografice publice. Materialul bibliografic studiat
a fost cât se poate de cuprinzător şi l-am adaptat la scopul şi obiectivele pe care le-am vizat.
Bibliografia este de actualitate, iar pentru fundamentarea tezei au fost folosite surse recente din
literatura de specialitate autohtonă şi străină.
Printr-o documentare permanentă, am consultat şi parcurs o bibliografie bazată pe lucrări de
referinţă, publicate atât la nivel naţional, cât şi internaţional, tratate, doctrine, documente de arhivă,
manuale, studii şi articole elaborate de specialiştii din domeniu care descriu şi analizează încheierea
Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa. În vederea realizării unei cercetări cât
mai amănunţite şi pentru a întregi documentarea rezultată din studiul lucrărilor de specialitate am
utilizat şi sursele web care conţin lucrări de specialitate, aparţinând unor autori români şi străini,
documente oficiale elaborate de instituţii de stat sau organizaţii internaţionale, studii sau documente
aflate în fonduri arhivistice sau biblioteci ale unor universităţi din străinătate, care conţin date şi
informaţii de referinţă pentru problematica tratată. Materialele utilizate au fost trecute ca surse
bibliografice, fiind prezentate în ultima parte a lucrării.
Cercetarea întreprinsă pentru realizarea acestei teze a fost de multe ori marcată de
rapiditatea cu care se succed evenimentele din viaţa politică internaţională, precum şi de dificultatea
pătrunderii corecte a semnificaţiei unor termeni utilizaţi în materialul bibliografic folosit.
Teza de faţă se concretizează într-o cercetare calitativă a necesităţii încheierii unui nou
Tratat privind forţele armate convenţionale în Europa.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 23
CAPITOLUL 1
MEDIUL INTERNAŢIONAL DE SECURITATE.
TRATATUL DE LA PARIS (19 NOIEMBRIE 1990)
Începutul secolului al XXI-lea se caracterizează printr-o evoluţie rapidă şi fără precedent a
evenimentelor, prin dinamismul schimbărilor de natură politică şi economică ce determină o reaşezare
a raportului de forţe pe plan mondial şi regional, o redefinire a mediului global de securitate.
Fenomenele geopolitice şi geostrategice tot mai complexe, apariţia unor noi actori de securitate
determină statele lumii să găsească noi forme şi metode de cooperare pentru asigurarea propriei
securităţi, promovarea intereselor naţionale şi a celor comune. Începutul secolului XXI a adus o
societate umană plină de transformări şi într-o continuă căutare de soluţii pentru asigurarea unui
climat de pace şi stabilitate pe întreg mapamondul, capabil să menţină pe traiectorie procesul de
edificare a noii arhitecturi de securitate, concepută ca o necesitate de prim ordin a societăţii globale.
Mediul de securitate internaţional este marcat de mutaţii fără precedent. Au apărut noi tipuri
de ameninţări, iar altele au dobândit o amploare deosebită. Expansiunea terorismului internaţional şi
crimei organizate, creşterea violenţei şi diversităţii de manifestare a acestora, accentuarea
caracterului lor transfrontalier, schimbarea frontierelor, precum şi proliferarea armelor de distrugere
în masă, impun noi moduri de abordare, coordonare şi acţiune ale diferiţilor actori cu relevanţă în
ceea ce priveşte securitatea la toate nivelurile: naţional, regional şi global.
Europa, convinsă că proiectul grandios de unificare presupune voinţă şi consens politic, dar şi
resurse fabuloase, îndeosebi economice şi tehnologice, apreciază că este în măsură să răspundă
provocării secolului XXI, de a crea un continent unificat cu o dezvoltare durabilă a tuturor
regiunilor care-l compun şi o arhitectură de securitate la care să ia parte toate statele indiferent de
istoria şi cultura lor, de mărimea şi potenţialul propriu.
Principalele organisme care funcţionează la nivelul Uniunii Europene, la cele internaţionale,
dar şi la nivelul fiecărui stat trebuie să identifice rapid şi eficient acele mecanisme de adaptare la
noile provocări ale mediului internaţional de securitate la început de secol XXI.
Un rol deosebit de important în această ecuaţie îi revine dialogului dintre organizaţia
transatlantică (NATO), Uniunea Europeană (UE) şi Federaţia Rusă.
Odată cu sfârşitul Războiului Rece, realitatea pe care au trăit-o ţările din estul Europei
pentru o perioadă de aproximativ jumătate de secol s-a schimbat. Anul 1989 a adus cu sine nu
numai ieşirea ţărilor din Blocul Estic, o eliberare de sub “umbrela URSS”, ci şi o instabilitate, o
stare de nesiguranţă, atât la nivelul intern al statelor, cât şi pe plan internaţional.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 23
Deşi slăbită, datorită evenimentelor prin care a trecut după destrămarea Uniunii Sovietice şi
a declinului economic ce a urmat, chiar dacă a avut un potenţial economic limitat, dar în parte
atenuat de uriaşele bogăţii naturale pe care le posedă, la începutul secolului al XXI-lea, Federaţia
Rusă se prezintă ca unul dintre actorii principali în vasta competiţie pentru afirmarea şi consolidarea
poziţiei de centru de putere mondial. Chiar dacă lumea modernă este supusă unor permanente
schimbări dinamice fundamentale şi în care crizele şi conflictele se transformă în “mecanisme
majore de transformare a interacţiunii internaţionale”1
, Federaţia Rusă ocupă o poziţie
semnificativă în procesul formării unei noi ordini mondiale, alături de Statele Unite ale Americii şi
de alţi câţiva competitori (China, Japonia, UE), angajaţi în cursa continuă, în vederea exercitării
unei cât mai mari influenţe asupra mediului de securitate internaţional şi a echilibrului de putere în
lume.
Statele Unite şi Uniunea Europeană sunt amplu preocupate de conţinutul potenţialului
impact negativ al slăbiciunii Federaţiei Ruse asupra celorlalte state ale Europei. Provocarea ce stă în
faţa Statelor Unite şi Uniunii Europene, în următorul deceniu, este de “a încuraja evoluţia
domestică din Rusia”, care să combine reformele economice orientate spre economia de piaţă cu tot
atât de mult pluralism, democraţie şi suveranitate a legii, cât va accepta să tolereze administraţia
Putin, concomitent cu întărirea cooperării trilaterale în domeniul securităţii în Europa.
CAPITOLUL 2
EVOLUŢIA SITUAŢIEI GEOPOLITICE DUPĂ RĂZBOIUL RECE
După Războiul Rece, mediul de securitate internaţional a suferit mutaţii fără precedent. Şi-au
făcut apariţia noi tipuri de ameninţări, iar altele au căpătat o altă amploare. Odată cu expansiunea
terorismului internaţional şi a crimei organizate, a creşterii violenţei şi a diversităţii de manifestare a
acestora, a accentuării caracterului lor transfrontalier, a schimbării frontierelor, precum şi a
proliferării armelor de distrugere în masă, principalii actori cu relevanţă în ceea ce priveşte
securitatea la toate nivelurile - naţională, regională şi globală -, impun noi moduri de abordare,
coordonare şi acţiune.
Având în vedere noul val de schimbări care au avut loc în mediul internaţional de securitate,
nu ar trebui să ne mire faptul că statele şi-au adoptat propriile politici de securitate. Federaţia Rusă
nu face excepţie. După Războiul Rece, Federaţia Rusă se găseşte într-una dintre cele mai dificile
etape ale sale.
Un rol important pe scena politică internaţională în actualul mediu de securitate îl constituie
relaţia Uniunea Europeană - Federaţia Rusă (UE-FR). Uniunea Europeană a acordat în mod
1 Ghica, Luciana-Alexandra; Zulean, Marian, Politica de Securitate Naţională, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p.206.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 23
constant o atenţie maximă relaţiilor cu Federaţia Rusă (FR), deoarece era conştientă de faptul
că nu se putea realiza o construcţie solidă de securitate europeană fără participarea Rusiei. Relaţiile
dintre Rusia şi UE au cunoscut o evoluţie ascendentă în perioada care a urmat după încetarea
Războiului Rece, având o importanţă deosebită pentru reconstrucţia arhitecturii de securitate
europene şi mondiale. În noul context internaţional creat, colaborarea dintre aceşti doi actori
principali (UE şi Federaţia Rusă) a fost imperios necesară în vederea menţinerii păcii şi securităţii
pe plan european şi mondial, faţă de noile provocări ale momentului istoric respectiv (lupta
împotriva terorismului internaţional, a proliferării armelor de distrugere în masă: atomice, chimice
şi bacteriologice şi a crimei organizate). Relaţiile UE-FR, cu diferitele lor aspecte, au constituit şi
constituie obiect de studiu şi analiză, în special în decada imediată după prăbuşirea sistemului
socialist, când problemele privind evoluţia noii situaţii create erau acute şi suscitau interesul
cercetătorilor. După destrămarea URSS, relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă sunt
delimitate de câteva aspecte importante: în primul rând, problema securităţii energetice, în al doilea
rând, percepţiile diferite ale celor doi actori privind vecinătatea comună, iar în cel de-al treilea
rând, posibilele implicaţii ale amplasării scutului antirachetă american pe teritoriul statelor
europene (Polonia, România etc.) în vecinătatea graniţelor Federaţiei Ruse. Uniunea Europeană şi
Federaţia Rusă au început cooperarea în cadrul iniţiativelor lansate de Uniunea Europeană. În 1994
s-a semnat un Acord de Parteneriat şi Cooperare, iar acesta reprezenta şi cadrul dialogului politic al
celor doi actori, având drept scop promovarea relaţiilor comerciale şi a investiţiilor dintre aceştia.
La începutul secolului XXI Uniunea Europeană a căutat să-şi extindă graniţele prin
înglobarea între graniţele sale a unor state foste comuniste, precum Cehia, Polonia, Slovacia,
Ungaria, România şi Bulgaria, dar şi a unor state din compunerea fostului Imperiu Sovietic, precum
ţările baltice. Astfel, Federaţia Rusă s-a simţit oarecum ameninţată văzând cum Uniunea Europeană
îşi întinde graniţele către fosta URSS. Ameninţarea securităţii sale a fost amplificată şi după ce
Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina au semnat Parteneriatul Estic cu
Uniunea Europeană.
În perioada de după destrămarea URSS (decembrie 1991) şi până la încheierea
Parteneriatului pentru Pace (10 ianuarie 1994, Bruxelles) adversarii de odinioară (NATO,
Federaţia Rusă) au fost forţaţi să găsească noi forme de coexistenţă într-un mediu de securitate total
diferit, fapt ce a condus ambele părţi să coopereze în diferite forumuri, cum ar fi Consiliul de
Cooperare Nord Atlantic, Parteneriatul pentru Pace, dar şi în alte cadre ale “relaţiei speciale”
dintre cele două superputeri. După încheierea Războiului Rece, controversele şi dezbaterile asupra
relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi NATO au reprezentat o temă dominantă a politicii de securitate
europeană.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 23
Relaţia NATO-Federaţia Rusă este fără îndoială una dintre cele mai importante relaţii care
afectează securitatea globală euro-atlantică. Deşi, există un număr de probleme în cooperarea
NATO-Federaţia Rusă (misiune ISAF - tranzit de mărfuri NATO pe teritoriul rus, contra-terorism,
probleme nucleare, gestionarea crizelor, anti-drog), acestea se confruntă, de asemenea şi cu o serie
de provocări, care influenţează negativ cooperarea practică şi poate fi sursă de potenţial conflict. Cu
toate acestea, cooperarea le permite să realizeze obiective importante de politică care se suprapun.
NATO a acordat în mod constant o atenţie maximă relaţiilor cu Federaţia Rusă, deoarece era
conştient de faptul că nu se putea realiza o construcţie solidă de securitate europeană fără
participarea Federaţiei Ruse. Relaţiile dintre Federaţia Rusă şi NATO au cunoscut o evoluţie
ascendentă în perioada care a urmat după încetarea Războiului Rece, având o importanţă deosebită
pentru reconstrucţia arhitecturii de securitate europene şi mondiale. În noul context internaţional
creat, colaborarea dintre cei doi actori principali a fost imperios necesară în vederea menţinerii păcii
şi securităţii pe plan european şi mondial, faţă de noile provocări ale momentului istoric respectiv
(lupta împotriva terorismului internaţional, a proliferării armelor de distrugere în masă: atomice,
chimice şi bacteriologice şi a crimei organizate).
Relaţiile NATO-Federaţia Rusă, cu diferitele lor aspecte, au constituit şi constituie obiect de
studiu şi analiză, în special decada imediată după prăbuşirea sistemului socialist, când problemele
privind evoluţia noii situaţii create erau acute şi suscitau interesul cercetătorilor. Colaborarea dintre
NATO şi Federaţia Rusă s-a realizat în contextul creat după sfârşitul războiului rece, în condiţiile
ascensiunii Federaţiei Ruse ca mare putere europeană şi mondială, acordând o atenţie deosebită
atitudinii Federaţiei Ruse faţă de lărgirea NATO către Est.
La începutul secolului XXI, Federaţia Rusă traversează una dintre etapele cele mai dificile
ale istoriei sale. După prăbuşirea URSS, Federaţia Rusă s-a trezit practic izolată pe arena
internaţională, rămânând doar cu o parte din fostul teritoriu al URSS şi cu aproape jumătate din
populaţie pierdută în favoarea republicilor desprinse din “vechiul imperiu” (URSS), cu o economie
vlăguită şi cu probleme în domeniul securităţii, sistemul bipolar al războiului rece fiind înlocuit de o
realitate geopolitică complet nouă şi volatilă, marcată de hegemonia americană.
În urma Consiliului NATO-Rusia (13 iulie 2016), Federaţia Rusă aşteaptă încă explicaţii din
partea NATO pentru deciziile luate cu ocazia summit-ului de la Varşovia (8-9 iulie 2016), unde s-a
aprobat suplimentarea efectivelor NATO în Europa de Est. NATO a precizat că doreşte să
restabilească dialogul cu Federaţia Rusă, deoarece un “Război Rece” ar fi prea costisitor.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 23
CAPITOLUL 3
NECESITATEA ÎNCHEIERII UNUI NOU TRATAT
PRIVIND FORŢELE ARMATE CONVENŢIONALE ÎN EUROPA
Începutul secolului XXI găseşte scena politică internaţională într-o continuă transformare.
După modul în care un stat se adaptează la aceste transformări se poate stabili şi nivelul inteligenţei
lui în ceea ce priveşte stabilirea relaţiilor internaţionale care îl poziţionează la nivel global sau
regional şi prin care îşi stabileşte puterea în raport cu alte state. Comparativ cu secolul trecut,
conflictele actuale au o cu totul altă fizionomie, conflictele locale, luând locul conflictelor la scară
mondială. În secolul XXI, conflictele locale sunt mult mai tehnologizate, iar acţiunea lor se
manifestă în medii din ce în ce mai variate - politic, militar, economic, mediatic, cultural,
diplomatic, virtual.
La ora actuală Tratatul Forţelor Armate Convenţionale în Europa (TCFE) reprezintă unul
din cele mai ambiţioase acorduri privind controlul armamentului convenţional, marii geopoliticieni
considerându-l chiar fundamentul securităţii europene. Încă din perioada Războiului Rece, tratatele
de acest gen au avut un rol important în menţinerea stabilităţii şi securităţii europene în ceea ce
priveşte stabilirea juridică a plafoanelor pentru deţinerea armamentului convenţional.
Precursorul Tratatului CFE poate fi considerat Acordul privind Limitarea Strategică a
Armelor (SALT - Strategic Arms Limitation Talks2), acesta reprezentând produsul negocierilor din
1969-1972, între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică cu privire la controlul armelor
nucleare. Acordul SALT avea drept scop “limitarea armelor ofensive strategice”3 ale celor două
ţări semnatare.
Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE) ia naştere la
începutul anilor 1970, mai precis în anii 1973 şi 1975, odată cu intenţia de a stabili un regim de
control al echipamentelor militare convenţionale în Europa, stabilită pe parcursul reuniunilor de
pregătire a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Noul mandat de negociere privind
reducerea forţelor convenţionale în Europa şi începerea istoriei propriu-zise (originea) Tratatului cu
privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE) are loc la 9 martie 1989, la Viena.
Tratatul Forţelor Armate Convenţionale în Europa (TCFE) este un instrument complex, ce a
fost semnat de ţările Tratatului de la Varşovia şi NATO la data de 19 noiembrie 1990 la Paris (intrat
în vigoare la data de 15 ianuarie 1991 - odată cu primul război din Irak) şi care a stabilit un
2 Interim Agreement between the United States of America and the Union of Soviet Socialist Republics on certain
measures with respect to the limitation of strategic offensive arms//http://www.fas.org/nuke/control/salt1/text/salt1.htm,
accesat la data de 27.11.2015; 3 Strîmbeanu, V., Paradigmele securităţii sau ce ne rezervă viitorul referitor la controlul înarmării?, p.127 în Gândirea
militară românească. Revistă de teorie şi ştiinţă militară editată de Statul Major General al Armatei României,
Bucureşti, 3 mai-iunie 2006.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 23
echilibru militar între cele două blocuri militare, între Occident şi Orient, oferind plafoane
proporţionale pentru principalele arme şi sisteme de echipamente, şi anume pentru întreaga zonă
europeană dispusă între Oceanul Atlantic şi Munţii Urali.
Începând cu anii 1994, 1995, Federaţia Rusă solicita vehement revizuirea delimitărilor
geografice ale Tratatului, dar şi a numărului de armament din fiecare categorie.
Desăvârşirea noului Tratat adaptat al CFE a avut loc odată cu Summit-ul OSCE de la
Istambul, din noiembrie 1999, prin semnarea Acordului de adaptare al Tratatului CFE, cu valoare
juridică. Tot cu această ocazie a fost adoptat şi Actul final al Tratatului.
În noaptea de 12 spre 13 decembrie 2007, ora 00.00, Tratatul CFE îşi încetează valabilitatea
pentru Federaţia Rusă, aceasta încetând să mai respecte prevederile lui.
La 10 martie 2015, Federaţia Rusă a anunţat că se retrage din Tratatul privind Forţele
Armate Convenţionale din Europa odată cu “suspendarea participării sale la lucrările Grupului
Consultativ Comun (GCC)”. Acesta era de fapt şi singura autoritate unde Federaţia Rusă mai era
chemată la negocieri/consultări privind forţele armate. Luând această decizie, Federaţia Rusă
finalizează de fapt, moratoriul unilateral, în ceea ce priveşte implementarea Tratatului Forţelor
Armate Convenţionale în Europa, declarat încă din 2007 prin decretul emis de preşedintele rus,
Vladimir Putin.
Având în vedere modificarea graniţelor Uniunii Europene şi a NATO, precum şi apariţia
unor noi state după destrămarea Uniunii Sovietice, Iugoslaviei, dar şi a Tratatului de la Varşovia,
este necesară încheierea unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa
(TCFE-2).
Prin purtătorul său de cuvânt, Mihail Ulianov, şeful Departamentului de neproliferare şi
control al armamentului din cadrul Ministerului de Externe rus, Federaţia Rusă declara la data de 18
martie 2015, că este dispusă să negocieze cu Occidentul un nou Tratat privind Fortele Armate
Conventionale în Europa.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 23
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Mediul de securitate de la începutul secolului XXI este marcat de schimbări majore în
principalele domenii ale existenţei sociale. Acesta a devenit mult mai fluid, complex şi volatil, în
care modificările de orice natură produsă într-o parte a lumii propagă efectele pozitive sau negative
în altă parte a mapamondului. Schimbările profunde petrecute la început de mileniu, care au culminat
cu declanşarea războiului împotriva terorismului, extinderea istorică a NATO şi a Uniunii Europene,
constituirea Consiliului NATO - Rusia, criza energetică, demonstrează dinamismul fără precedent al
mediului actual de securitate. Întregul sistem internaţional se confruntă cu provocări noi, ameninţări
asimetrice, iar Federaţia Rusă nu face excepţie.
Federaţia Rusă rămâne cel mai important actor din Europa de Est, Asia Centrală şi Caucazul
de Sud, regiuni pe care le consideră scut de securitate menit să o protejeze în faţa ameninţărilor
externe. Apărarea intereselor economice şi asigurarea securităţii reprezintă unele din obiectivele
vitale ale Federaţiei Ruse în aceste regiuni. Federaţia Rusă va fi cel mai probabil unul din centrele
de putere din lumea multipolară care se constituie - cu nimic mai agresivă sau mai deosebită prin
comportamentul său decât alte centre de putere.
Marea Neagră reprezintă o punte de legătură între Europa şi Orientul Mijlociu. Pentru
Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană, stabilitatea şi securitatea din regiunea Mării Negre
reprezintă una din temele importante aflate pe agenda lor. Securitatea din regiunea Mării Negre a
fost şi va fi întotdeauna o zonă strategică deosebit de importantă pentru Federaţia Rusă. Aceasta ar
trebui să fie una dintre problemele-cheie care ar trebui să se discute la Consiliul NATO-Rusia.
Colaborarea dintre NATO, cea mai puternică organizaţie politică-militară cunoscută în istorie până
în prezent şi Federaţia Rusă, un stat rezultat din destrămarea unei superputeri, este un fapt inedit. În
momentul de faţă, deşi necesară, cooperarea cu NATO se desfăşoară cu dificultate. Deşi provocările
actuale cer o coordonare substanţială, Rusia pare a continua să prefere parteneriatele bilaterale.
Abordând perspectivele raporturilor Alianţei cu Federaţia Rusă, înalţi oficiali ai organizaţiei
recunosc Consiliului NATO-Rusia rolul de fundament al unui nou nivel de cooperare pentru
abordarea ameninţărilor secolului XXI la adresa securităţii, prosperităţii şi păcii comune, precum
terorismul internaţional, al unei noi structuri care să permită decizii şi acţiuni comune spre a face
faţă acestor provocări. Tipul de relaţie stabilit între Federaţia Rusă şi NATO este un parteneriat
pragmatic, în care partenerii sunt dispuşi să se angajeze într-o colaborare reciproc avantajoasă,
fiecare parte rămânând în primul rând preocupat de puterea sa, vis-a-vis de cea a partenerului.
Activitatea desfăşurată în Consiliul NATO-Rusia din 2002 cu privire la lupta împotriva terorismului
internaţional se poate considera că reprezintă indicii pentru posibilitatea creării condiţiilor pentru un
viitor parteneriat strategic. Noua calitate a legăturilor dintre Federaţia Rusă şi Alianţă a fost
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 23
reiterată la întrunirea din 13 mai 2003, de la Moscova, a Consiliului NATO-Rusia, care a introdus
pe agenda de lucru un element important al programului de cooperare - realizarea în comun a unui
sistem de apărare antirachetă, pentru care cele 19 state din NATO s-au declarat de acord să
finanţeze acest proiect strategic. Consiliul NATO-Rusia reprezintă la ora actuală forma cea mai
evoluată de colaborare în relaţiile NATO-Rusia.
Consiliul NATO - Rusia, care s-a desfăşurat imediat după summit-ul de la Varşovia (13 iulie
2016) desfăşurat la sediul NATO din Bruxelles, a dezbătut ca teme principale4: Ucraina şi
implementarea acordurilor de pace convenite la Minsk, precum şi măsuri de sporire a transparenţei
şi prevenirea incidentelor ce pot surveni în timpul unor exerciţii militare în zona Mării Baltice, unde
avioanele forţelor aeriene ale unor state ale Alianţei se întâlnesc frecvent cu cele ale Rusiei.
Pentru perioada 2000-2016, Consiliul NATO - Rusia a reprezentat o evoluţie optimă pentru
cei doi adversari din timpul Războiului Rece.
Ucraina reprezintă o importanţă deosebită în domeniul energetic, dar şi prin deschiderea sa
la Marea Neagră, atât pentru Federaţia Rusă, cât şi pentru NATO şi UE.
Pentru a îndepărta atracţia statelor din fostul spaţiu sovietic în structurile europene (UE) şi
euroatlantice (NATO), Federaţia Rusă a creat Comunitatea Economică Eurasiatică. Federaţia Rusă
a fost şi va fi în permanenţă un actor global de prim-rang, constituind o prioritate pe agenda de
lucru NATO şi UE.
Viitorul relaţiei Uniunea Europeană - Federaţia Rusă este realizarea unei comunicări cât
mai strânse şi armonizarea intereselor ambelor părţi prin promovarea unui climat de reconciliere,
încredere reciprocă, transparenţă şi corectitudine.
La ora actuală, Tratatul Forţelor Armate Convenţionale în Europa (TCFE) reprezintă unul
din cele mai ambiţioase acorduri privind controlul armamentului convenţional.
Tratatul iniţial (cel de bază) a fost încheiat în condiţiile existenţei celor două blocuri
militare: NATO şi Tratatul de la Varşovia.
Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE), a fost semnat după
destrămarea Uniunii Sovietice şi după încheierea Războiului Rece. TCFE a stabilit pentru fiecare
ţară semnatară limite pentru fiecare categorie de armament, precum şi un schimb reciproc de
informaţii şi verificări între statele care au semnat acest Tratat.
În noiembrie 1999, la Summit-ul OSCE de la Istambul, a luat fiinţă Tratatul CFE Adaptat
(TCFE-1). Tratatul a fost revizuit, dar statele membre ale NATO au refuzat să-l pună în aplicare
până când Federaţia Rusă nu-şi va retrage forţele armate din Georgia şi Transnistria. Astfel, TCFE
de bază (iniţial) a rămas mai departe în vigoare.
4
http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/secretarul-general-stoltenberg-remarca-divergente-profunde-
nato---rusia-asupra-crizei-din-ucraina-422729, accesat la data de 14.09.2016.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 23
În anul 2007, Federaţia Rusă şi-a suspendat participarea la tratat, motivul fiind extinderea
NATO, fiind reprezentată doar în grupul consultativ. Din 11 martie 2015, Federaţia Rusă s-a retras
definitiv din Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE).
Federaţia Rusă are nevoie de un nou Tratat CFE (TCFE-2), pentru a supraveghea prezenţa şi
mişcările Alianţei în vecinătatea graniţelor sale. Federaţia Rusă ar dori să încheie un nou Tratat
privind Forţele Armate Convenţionale în Europa, dar cu condiţia ca acesta să ţină cont şi de
interesele ei.
La ora actuală, trebuie menţinut un echilibru între cei doi piloni ai Alianţei Nord-Atlantice,
descurajarea şi dialogul între NATO şi Federaţia Rusă.
Necesitatea negocierii şi încheierii unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în
Europa între NATO, alte ţări europene şi Federaţia Rusă are drept scop prevenirea unei curse a
înarmării, escaladării tensiunilor în Europa şi pentru a menţine un echilibru de forţe în Europa.
Având în vedere modificarea graniţelor UE şi NATO, apariţia unor noi state după
destrămarea Uniunii Sovietice, Iugoslaviei şi a Tratatului de la Varşovia, considerăm necesară
încheierea unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE-2).
Noul Tratat privind Fortele Armate Conventionale în Europa (TCFE-2) va trebui să aplice
principiul de egalitate şi de securitate pentru toate părţile din Europa, eliminarea avantajelor
semnificative deţinute de statele-membre NATO în forţele lor armate convenţionale şi extinderea
acestuia şi asupra controlului de armament de orice fel în toate forţele navale din Europa, precum şi
a activităţii acestora în apele limitrofe Europei. De asemenea, Noul Tratat va trebui să precizeze,
retragerea completă a armelor nucleare tactice ale SUA din Europa, a celor amplasate de Turcia în
partea sa asiatică, precum şi eliminarea sistemului antirachetă de pe continentul european, dar şi
scutul antirachetă din mările învecinate Europei.
Având în vedere permanenta transformare a mediului de securitate la început de secol XXI,
propunerile noastre, vizează următoarele domenii:
1. Constituirea unei structuri de analiză a transformărilor mediului de securitate care să
activeze permanent pe întreg mapamondul;
2. În vederea identificării principalelor riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi în mediul
internaţional de securitate, la început de secol XXI, precum şi a măsurilor de contracarare a
acestora, să se stabilească la nivelul ţării noastre un “Grup de lucru de specialişti” din structurile de
apărare, siguranţă, ordine publică, informaţii etc., care să le monitorizeze permanent;
3. Înfiinţarea unei organizaţii internaţionale de luptă împotriva ameninţărilor hibride,
îndeosebi a dezinformării şi radicalizării venite dinspre Federaţia Rusă, dar şi a grupării “Statul
Islamic” (ISIS) care ameninţă şi Europa, care să reunească ţări membre NATO şi UE;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 23
4. Revederea la nivelul principalelor comunităţi, cu atribuţii în domeniul securităţii, în
consolidarea mediului internaţional de securitate, UE şi NATO, a evoluţiei politicilor acestora la
începutul secolului XXI;
5. Efectuarea demersurilor necesare pentru cooperarea militară între NATO cu alte
organizaţii militare şi alţi actori globali, în domeniul securităţii globale, în condiţii optime pentru
“stingerea conflictului din Ucraina”, a încetării ostilităţilor în Siria, precum şi desfiinţarea aşa-
numitului “Stat Islamic” (ISIS);
6. Reluarea proceselor de cooperare dintre NATO şi Federaţia Rusă, Uniunea Europeană şi
Federaţia Rusă;
7. Constituirea unui “Grup de lucru” format din specialişti din ţara noastră, din cadrul
structurilor de apărare, siguranţă, ordine publică, informaţii etc., care să efectueze urgent
studii/studiu privind posibilele ţări semnatare ale unui nou Tratat privind Forţele Armate
Convenţionale în Europa (TCFE-2) şi limitele/spaţiul în care acesta să fie pus în aplicare şi să le
propună principalelor organizaţii cu atribuţii în domeniul securităţii internaţionale (ONU, OSCE,
NATO, UE);
8. Reluarea procesului de control al armelor convenţionale în Europa şi încheierea unui nou
Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE-2).
Demersul ştiinţific va continua, rezultatele cercetării se vor regăsi într-o lucrare distinctă, în
studii care vor fi publicate în reviste de specialitate. Ne exprimăm dorinţa şi speranţa ca lucrarea de
cercetare să fie utilă pentru procesul de pregătire a cadrelor din armata noastră, să genereze discuţii,
puncte de vedere diferite, care să constituie temei pentru noi abordări, prezentări şi analize cu
privire la necesitatea încheierii unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 23
B I B L I O G R A F I E
(S E L E C T I V Ă)
I. LEGI, ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI DE GUVERN
1. Constituţia României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767, Bucureşti, 2003,
cota 71363;
2. Legea nr. 45 privind apărarea naţională a României, Monitorul Oficial al României,
nr. 172, Bucureşti, 1994;
3. Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării, Bucureşti, 2004;
4. Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004;
5. Strategia naţională de apărare a ţării, Bucureşti, 2010;
6. Strategia Militară a României, SMG, Bucureşti, 2005;
7. Strategia de transformare a armatei României, Bucureşti, 2007;
8. Securitatea naţională, politica de apărare şi istorie militară în România la sfârşit de
mileniu, Editura Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti, 2000;
9. Carta albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004;
10. Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2015;
11. Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara
teritoriului statului român, Bucureşti, 2011.
II. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI
1. Strategia de Transformare a Armatei României, Statul Major General, Bucureşti, 2007,
fondul de carte al Bibliotecii Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, cota inf. 567;
2. Doctrina Armatei României, Statul Major General, Bucureşti, 2011;
3. Doctrina pentru operaţii întrunite multinaţionale, Bucureşti, 2001;
4. Concepţia privind organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional Militar de Comandă,
Bucureşti, 2007;
5. Concepţia privind comanda şi controlul structurii de forţe în Armata României,
Bucureşti, 2010.
III. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE
1. Tratatul Atlanticului de Nord, Washington DC, 4 aprilie 1949;
2. Joint Pub 3-07 Joint Doctrine for MOOTW, June 16, 1995;
3. HQDT/18/34/46, Army doctrine publication, vol. 1, Operations;
4. Manualul NATO, trad. de Uniteanu, Cristian, Editura Nemira, Ediţie revăzută şi
adaugită, Bucureşti, 1997;
5. BI-MNC Directive for NATO Doctrine for Peace Support Operations, 1998;
6. Manualul NATO, NATO Office of Information and Press, Bruxelles, 2001;
7. NATO HANDBOOK, NATO Office of Information and Press, Bruxelles, 2006;
8. Joint Publication 3-16, Multinational Operations, March 2007;
9. NATO HANDBOOK, Public Diplomacy Division, 1110 Brussels, Belgium, 2012.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 23
IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI
1. Alexandrescu, Grigore, Ameninţări la adresa securităţii, Editura UNAp, Bucureşti,
2004;
2. Bădescu, Ilie, Tratat de geopolitică, Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2004;
3. Alexandru, Constantin, Comandor (r) NATO, Ce este, ce va fi; Noua Europă şi
securitatea statelor mici, Institutul Român de studii internaţionale, Ed. Monitorul Oficial,
Bucureşti, 1996;
4. Gheciu, Alexandra, NATO în the New Europe: The politics of Internaţional Socialization
after the Cold War, Stanford University Press, California, 2005;
5. Gl.div. Grigoraş, Gheorghe, Eseu despre strategia şi tactica militară, Editura Academiei
de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1995;
6. Ionescu, Mihail E., După hegemonie. Patru scenarii de securitate pentru Europa de Est
în anii ,90, Bucureşti, Editura Scripta, 1993;
7. Popa, Vasile; Sarcinschi, A, Perspective în evoluţia organizaţiilor internaţionale de
securitate, Editura UNAp “Carol I”, Bucureşti, 2007;
8. Tibil, George, Provocările integrării europene în domeniul securităţii, Geopolitica
integrării europene, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2003;
9. Văduva, Gh.; Dinu, M., Crizele politico-militare ale începutului de mileniu, Ed.
Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005.
V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI
1. Adams, James, Următorul - Ultimul război mondial, Editura Antet, Bucureşti, 1998;
2. Arbatova, Nadia, Inside the Russian Enigma, Europa-Programment, 1998, Oslo;
3. Asmus, D. Ronald, A little war that shook the world, Palgrave MacMillan, New York,
2010;
4. Bossuat, Gerard, L’Europe Occidentale à l’heure américaine, 1945-1952 (Plan Marshall
et l’unité européene 1945-1952), Editions Complexe, Paris, 1992;
5. Braun, Aurel, NATO-Rusia Relations in the Twenty-First Century, Routledge, 2008;
6. Brzezinski, Zbigniew, The grand chessboard: American primacy and its geostrategic
imperatives, Basc Book, 1997;
7. Brzezinski, Zbigniew, Brzezinski, Zbigniew, Marea tablă de şah. Geopolitica lumilor
secolului XXI, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002;
8. Buzan, Barry; Waever, Ole, Regions and Powers. The Structure of International Security
(Regiuni şi Puteri. Structura Securităţii Internaţionale), Editura Cambridge University Press,
Cambridge, 2003;
9.Coutau-Begarie, Herve, Tratat de strategie, vol. I: Strategie generală (ediţie în limba
română), Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2006;
10. Deletant, Dennis; Ionescu, Mihail E., Romania and the Warsaw Pact 1955-1989. Selected
documents, Politeia - SNSPA, Bucureşti, 2004;
11. De Senarclens, Pierre, De Yalta au Rideau de fer. Les grandes puissances et les origines
de la guerre froide, Presses de la Fondation nationale des sciences politiques, Paris, 1993;
12. De Tigny, Anne (editor), Moscova şi lumea, Ambiţia Grandorii: o iluzie?, traducere de
Dan Starcu, Minerva, Bucureşti, 2008;
13. Helene, Carrere d,Encausse, URSS a murit, trăiască Rusia, Editura Artemis, Bucureşti,
2010;
14. Kacso, Zsuzsanna, Relaţia NATO - PESC. Confruntare pentru securitatea colectivă.
Categoria Politică, Ed. Lumea, Iaşi, 2006;
15. Kissinger, Harry, Diplomaţia, Ed. All, Bucureşti, 1997;
16. Lašas, Ainius, European Union and NATO Expansion: Central and Eastern Europe,
Palgrave Macmillan, New York, 2010;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 23
17. Marcou, Lilly, Le Kominform. Le Communisme de guerre froide, Presses de la Fondation
nationale des sciences politiques, Paris, 1977;
18. Dr. Martinsen, Kaare Dahl, The Russian-Belarusian Union and the Near Abroad,
Norwegian Institute for Defence Studies, June 2002;
19. Monnet, Jean, The Path to European Unity, Ed. Douglas Brinkley şi Clifford Hockett,
Macmillan, Londra, 1991;
20. Morgenthau, Hans J., Politica înte naţiuni: Lupta pentru putere si lupta pentru pace, Ed.
Polirom, Iaşi, 2007;
21. Ponsard, Lionel, Russia, NATO and Cooperative Security, Routledge, 2006;
22. Pouliot, Vincent, Internaţional Security în Practice: The politics of NATO-Russia
Diplomacy, Cambridge University Press, New York, 2010;
23. Smith, Martin A., Russia and NATO since 1991. From Cold War through cold peace to
partnership?, Routledge, 2006;
24. Spierenburg, Dirk; Poidevin, Raymond, The History of the High Authority of the
European Coal and Steel Community, Londra, 1994;
25. Tchoubarian, Alexander, The European Idea in History in the Nineteenth and Twentieth
Centuries. A View from Moscow, Frank Cass, Newbury, 1994;
26. Trenin, Dmitri The End of Eurasia: Russia on the Border Between Geopolitics and
Globalization, Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2002.
VI. REVISTE ŞI COLECŢII DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE
1. Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, colecţia din anii 2010-2016;
2. Buletinul Academiei Forţelor Terestre, colecţia din anii 2010-2016;
3. Revista Gândirea militară românească, colecţia din anii 2010-2016;
4. Revista Forţelor Terestre, colecţia din anii 2010-2016;
5. Revista Impact Strategic, colecţia din anii 2010-2016;
6. Revista de Ştiinţe Militare, colecţia din anii 2010-2016;
7. Revista Monitor Strategic, colecţia din anii 2010-2016;
8. Revista NATO Review, colecţia din anii 2010-2016;
9. Observatorul militar, colecţia din anii 2010-2016;
10. Sesiunile de comunicări ştiinţifice ale Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I” din
perioada 2010-2016.
VII. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
1. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Ediţia a II-a, Bucureşti,
1996;
2. Dicţionar explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu
Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1998;
3. Dicţionar militar - termeni tactic-operativi, Editura militară, Bucureşti, 1972;
4. Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Mic dicţionar academic,
A-C, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001;
5. Lexicon Militar, Editura Militară, Bucureşti, 1980;
6. Langenscheidts Grossworterbuch, Deutch als Fremdspache, Editura Varlag
Enzyklopedie, Munchen, 1989;
7. Webster’s Third New International Dictionary of the English Language Unabridged, vol.
III, Editura Merriane-Webster, 1993;
8. Dictionaire de la Langue Francaise, Editura Alpha, Paris, 1995;
9. Culegere de termeni şi noţiuni de referinţă din domeniul politicii militare, securităţii
naţionale şi apărării armate, Editura Militară, Bucureşti, 2001;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 23
10. Buţa, Viorel; Ion, Emil; Dinu, Mihai-Ştefan, Religie şi securitate în Europa secolului
XXI: glosar de termeni, Editura UNAp. “Carol I”, Bucureşti, 2007, cota 74983;
11. Dumitru, Laurenţiu Cristian, Constituirea Pactului de la Varşovia ca instrument
imperial de control sovietic asupra Europei de Est, în “Revista de Istorie Militară”, nr. 3-4 (101-
102), 2007;
12. Ferréol, Gilles (coord.), Dicţionarul Uniunii Europene, Iaşi, Editura Polirom, 2001;
13. Frunzeti, Teodor; Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2007. Enciclopedie politică şi
militară (studii strategice şi de securitate), Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al
Armatei, 2007;
14. Frunzeti, Teodor; Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2009. Enciclopedie politică şi
militară (studii strategice şi de securitate), Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al
Armatei, 2009;
15. McLean, Iain (coord.), Oxford. Dicţionar de politică, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, 2001;
16. Parish, Thomas, Enciclopedia Războiului Rece, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, 2002;
17. Bucharest Summit Declaration, Issued by the Heads of State and Government
participating in the meeting of the North Atlantic Council in Bucharest on 3 April 2008;
18. Manualul NATO, Biroul de Informaţii şi Presă al NATO, Bruxelles, 2001,
http://www.nato.int/;
19. Conceptul Strategic pentru Apărarea Zonei Euroatlantice (Strategic Concept for the
Defence of the North Atlantic Area), D.C. 6/1, 1 December 1949,
http://www.nato.intlebookshop/video/declassified/doc_files/DC_006_1_ENG_PDP,pdf.
20. Concepţia politicii externe a Federaţiei Ruse adaptată de către preşedintele Dmitri
Medvedev la 12 iulie 2008 exprimă viziunea oficială a locului Federaţiei Ruse în secolul XXI, o
concepţie ce are la bază schimbări fundamentale în poziţia acesteia faţă de SUA, UE şi CSI – de
recâştigare a statutului regional, în perspectivă – mondial, evidenţiind crearea unei contraponderi la
influenţa SUA şi NATO, inclusive la primirea în NATO a Georgiei şi Ucrainei,
http://www.Kremlin.Ru/text/docs/2008/07/204108.shtml.;
21. Interviul acordat Revistei 22 de Wess Mitchell, presedintele think-tankului Center for
European Policy Analysis (CEPA), “Războiul limitat al Moscovei şi efectele asupra României”, 16
septembrie 2014;
22. Heads of State and Governement, The Istanbul Declaration. Our Security in a New Era,
The Meeting of The North Atlantic Council in Istanbul on 28 June 2004, http://www.nato.int/;
23. Arms Control Association, Russia,s National Security Concept, în
http://www.armscontrol.org/act/2000_01-02/docjf00.asp;
24. Influenţa Rusiei “will continue to strengthen”- V.Putin, http://rt.com/politics/russia-
putin-global-crisis-middle-east-325/;
25. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a
Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007, http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2007:306:0010:0041:RO:PDF;
26. Strategic Concept for the Defence and Security of the Members of the North Atlantic
Treaty, Lisbon, 2010, http://www.nato.int/lisbon2010/strategic-concept-2010-eng.pdf;
27. Noul Concept Strategic al Alianţei Aprobat de Şefii de Stat şi de Guvern ce au
participat la întâlnirea Consiliului Nord-Atlantic din Ţara Galilor (The Alliance,s New Strategic
Concept agreed by the heads of State and Government participating in the Meeting of the North
Atlantic Council on Walles, 2014 September 04-05), 04 sept. 2014 - 05 sept. 2014,
http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_23847.htm.;
28. NATO, “Active Engagement, Modern Defence: Strategic Concept for the Defence and
Security of the Members of the North Atlantic Treaty Organisation”, para. 33,
www.nato.int/lisbon2010/strategic-concept-2010-eng.pdf (adopted November 19, 2010);
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 23
29. Agreement on the principles and procedures for the implementation of the Treaty on
Conventional Armed Forces in Europe, Tashkent, 15 May 1992
//http://www.fas.org/nuke/control/cfe/text/tashka.htm;
30. Agreement on maximum levels for holdings of Conventional Arms and equipment of
TEIE Union of Soviet Socialist Republics, the People's Republic of Bulgaria, the Hungarian
Republic, the Republic of Poland, Romania and the Czech and Slovak Federal Republic in
connection with the Treaty on Conventional Armed Forces in Europe, Budapest, 3 November 1990
// http://www.fas.org/nuke/control/cfe/text/abudapest.htm;
31. Annex A: Document agreed among the States Parties to the Treaty on Conventional
Armed Forces in Europe of November 19, 1990
//http://www.fas.org/nuke/control/cfe/text/cfeadd.htm;
32. CFE Chronology: Conventional Forces in Europe
Treaty//http://www.fas.org/nuke/control/cfe/chron.htm;
33. Decizia Rusiei referitoare la Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa - un pas bine
chibzuit, Ambasadorul Rusiei în Letonia, Viktor Kaliujnîi
//http://www.ruvr.ru/main.php?lng=rom&q=733&cid=341&p=24.07.2007;
34. Doctrina Militară a Federaţiei Rusiei Aprobată prin Edict Prezidential al Federaţiei
Rusiei la 26 Decembrie 2014 (The Military Doctrine of the Russian Federation Approved by
Russiall Federation Presidential Edict on 26 December 2014),
http://www.sras.org/military_doctrine_russian _federation_ 2014;
35. “Final Act of the Conference of the States Parties to the Treaty on Conventional Armed
Forces in Europe”, CFE.DOC/2/99, November 19, 1999, www.osce.org/library/14114;
36. Mutual Balance Force Reduction in Europe, by Baroch, Charles
T.// http://www.heritage.org/Research/Europe/bg22.cfm;
37. Statele NATO ratifică Tratatul FACE numai după evacuarea trupelor ruseşti din
Basarabia şi Georgia // http://www.rgnpress.ro/;
38. Treaty on Conventional Armed Forces in
Europe // http://www.state.gov/www/global/arms/treaties/cfe.html;
39. TV-NET: Вейонис: Россия решила стать врагом, а не партнером URL:
http://rus.tvnet.lv/novosti/politika/285058-
vjeyonis_rossija_rjeshila_stat_vragom_a_nje_partnjerom;
40. 7 Nov 2007 - NATO Press briefing by NATO Spokesman, James Appathurai and the
IMS Spokesman Col. Brett Boudreau // http://www.nato.int/docu/speech/2007/s071114a.html;
41. Vedomosti: “Russia terminated its memebership in CFE” URL: http:://
www.vedemosti.ru/politics/news/2015/03/17/rossiya-priastonovila-chlenstva-v-dovse-yuridicheski-
ostavayas-v-dogovore---minoboroni;
42. Bogzeanu, Cristina, Analiza securităţii europene după 11 septembrie 2001 din
perspectiva relaţiilor internaţionale. Teză de doctorat, Bucureşti, 2013;
43. Bogzeanu, Cristina, Interese naţionale şi interese europene. UE in contextul noilor
provocări de securitate (National interests and European interests. European Union in the Context
of New Security Challellges), în Băhnăreanu, Cristian; Dinu, Mihai-Ştefan (coordonatori), Interese
naţionale şi interese comune în cadrul UE (Commonn and National Interests Within EU
Framework), Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2012;
44. Brzezinski, Zbigniew, Marea tablă de şah. Geopolitica lumilor secolului XXI, Editura
Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000;
45. Buţa, Viorel; Vasile, Valentin, Războiul de tip nou: perspectiva rusă, articol publicat în
Revista Gândirea Militară Românească, Nr.2, Bucureşti, 2015;
46. Buţa, Viorel; Vasile, Valentin, Perspective asupra evoluţiei şi influenţei conceptului de
război hibrid, articol publicat în Revista Gândirea Militară Românească, Nr.3, Bucureşti, 2015;
47. Frunzeti, Teodor; Zodian, Vladimir (coord.), Lumea 2009, Enciclopedie politică şi
militară. Studii strategice şi de securitate, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2009;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 23
48. Nicolae, Ion-Marius, NATO missile shield need in Romania context of nuclear
proliferation - necessity, myth or reality, articol publicat la Conferinţa Internaţională Strategii XXI,
în limba engleză: “Schimbări strategice în securitatea şi relaţiile internaţionale” (Facultatea de
Securitate şi Apărare), desfăşurată în perioada 02-03.04.2015, la Universitatea Naţională de Apărare
“Carol I”, Secţiunea a 3-a: Integrare europeană şi euroatlantică, Vol.1/2015;
49. Nicolae, Ion-Marius, Riscuri şi ameninţări emergente la începutul secolului XXI, articol
publicat în Revista Gândirea Militară Românească, Nr.1, Bucureşti, 2015;
50. Nicolae, Ion-Marius, Evoluţia politicii Uniunii Europene privind problematica
securităţii”, articol publicat în Revista Monitor Strategic, Nr.3-4, Bucureşti, 2015;
51. Nicolae, Ion-Marius, The strategic importance of The Black Sea and The Danube
Mouths for Russian Federation at the beginning of XXI century, articol publicat în Revista de Ştiinţe
Militare, Annals, Nr.2 (publicaţie în limba engleză), Bucureşti, 2015;
52. Nicolae, Ion-Marius, Importanţa strategică a Mării Negre şi a Gurilor Dunării pentru
Federaţia Rusă la începutul secolului XXI”, articol publicat în Revista de Ştiinţe Militare, Nr.4
(publicaţie în limba română), Bucureşti, 2015;
53. Nicolae, Ion-Marius, The Relevance of The World Economic and Financial Crisis for
European Security, articol publicat la Conferinţa Internaţională Strategii XXI, în limba engleză:
“Tehnologii - Aplicaţii Militare, Simulare şi Resurse” (Facultatea de Comandă şi Stat Major),
desfăşurată în perioada 05-06.11.2015, la Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”, Secţiunea a
3-a: Informaţii pentru apărare;
54. Nicolae, Ion-Marius, The Russian Interests in The Danube and Blach Sea security
environment, articol publicat la Conferinţa Internaţională Strategii XXI, în limba engleză:
“Tehnologii - Aplicaţii Militare, Simulare şi Resurse” (Facultatea de Comandă şi Stat Major),
desfăşurată în perioada 05-06.11.2015, la Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”,
Secţiunea a 3-a: Informaţii pentru apărare;
55. Petrescu, Stan, Rusia în sistemul global de securitate, în revista Geopolitica nr.l/2006;
56. Pesov, Eduard, Washingtonul este pregătit să se asocieze cu Moscova în realizarea
scutului antirachetă, RIA Novosti, 29 ianuarie 2010, www.fr.rian.ru.;
57. Stoica, Alexandru, Rolul marilor actori statali în arhitectura de securitate
contemporană,Teză de doctorat, Biblioteca Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, 2011,
Cota D.3074;
58. Strîmbeanu, V., Paradigmele securităţii sau ce ne rezervă viitorul referitor la controlul
înarmării?, p.127 în Gândirea militară românească. Revistă de teorie şi ştiinţă militară editată de
Statul Major General al Armatei României, Bucureşti, 3 mai-iunie 2006;
59. Toma, Radu, De ce este Deveselu o picătură într-un ocean de 62,5 miliarde de dolari,
Mediafax, 6 martie 2013, http://www.mediafax.ro;
60. Trenin, Dmitri, “Russia-NATO Relations: Time to Pick Up the Pieces”, NATO Review,
aprilie 2000, http://www.nato.int/docu/review/2000/0001-06.htm;
61. Trenin, Dmitri, “NATO şi Rusia: Gânduri care trezesc la realitate şi sugestii practice”,
Revista NATO, 2007, http://www.nato.int/docu/review/2007/issue2/romanian/art1.html;
62. Trenin, Dmitri; Greene, Sam, (Re)angajarea Rusiei într-o eră a incertitudinii
((Re)Engaging Russia in an Era of Uncertainty), Washington. D.C., Carnegie Endowment for
International Peace, Policy Brief 86, December 2009;
63. Vershbow, Aleksander, NATO speră că reconfigurarea planului antibalistic al SUA va
facilita cooperarea cu Rusia, Bruxelles, Mediafax 1 aprilie 2013, http://www.mediafax.ro;
64. Ursachi, Aurel G., Evoluţia politicilor organizaţiilor europene şi euroatlantice în
domeniul apărării şi impactul asupra securităţii. Teză de doctorat, Bucureşti, 2012;
65. Văduva, Gheorghe, Un scut antirachetă pentru un nou echilibru, Revista “Univers
Strategic”, Nr. l/2010, Editura Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”;
66. Voloshin, Georgiy, Uniunea Eurasiatică a Rusiei. O încercare de hegemonie?
(Russia,s Eurasion Union. A bid for hegemony?), în: Geopolitical Monitor, 24 Septembrie 2012,
http://www.geopoliticalmonitor.com/russias-eurasian-union-a-bid-for-hegemony-4730/;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 23
67. Wilson, Henry - Director of Military Operations, citat în Margaret MacMillan, The War
that Ended the Peace. How Europe Abandoned Peace for the First World War, Profile Books,
2013;
68. Zagorski, Andrei, “Russia’s Tactical Nuclear Weapons: Posture, Politics and Arms
Control”, Hamburger Beiträge zur Friedensforschung und Sicherheitspolitik, No. 156 (2011), p.30,
www.ifsh.de/pdf/publikationen/hb/hb156.pdf.
VIII. ALTE DOCUMENTE OFICIALE
1. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a
Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, 2007(tradus), Bucureşti, 2007;
2. Carta Naţiunilor Unite, San Francisco, 1945;
3. Strategia Naţională de Securitate a Federaţiei Ruse până în anul 2020, Moscova, 2009;
4. The National Military Strategy of the United States of America (Strategia Militară
Naţională a SUA), Waschington, 2011;
5. Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind
funcţionarea Uniunii Europene, Bruxelles, 2010;
6. Tratatele Atlanticului de Nord, Washington DC, 4 aprilie 1949;
7. Tratatele Uniunii Europene;
8. Memorandum al Grupului Permanent către Comitetul Militar Nord-Atlantic
(Memorandum by the Standing Group to the North Atlantic), prin care se transmite Conceptul
Strategic de Apărare pentru Regiunea Nord-Atlantică (Military Committee transmitting the
Strategic Concept for the Defence of the North Atlantic Area), 19 Octombrie 1949;
9. Declaraţia statelor membre ale UEO care sunt şi membre ale U.E., despre rolul UEO şi
despre relaţiile sale cu UE şi cu NATO, Maastricht, 10 decembrie 1991;
10. Versiunea Consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind
Funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii
Europene, Luxemburg, 2010;
11. The Chicago Council on Foreign Relations and The German Marshall Fund of the United
States, Worldviews 2002; Survey of American and European Attitudes and Public Opinion on
Foreign Policy, 2002;
12. RAND Corporation, Countering the new terrorism, 1999, Chapter 3, Networks, Netwar
and Information Age;
13. National Intelligence Council (NIC), Mapping the global future, 2050, Washington DC,
2004;
14. NATO 2020: Assured Security; Dynamic Engagement, Analysis and Recommendations of
the Group of Experts on a New Strategic Concept for NATO, 17 may 2010;
15. Strategic Concept For the Defence and Security of the Members of the NATO, adopted by
Heads of State and Government in Lisbon, Active Engagement, Modern Defence;
16. Washington Summit Comunique, Issued by the Heads of State and Government
participating in the meeting of North Atlantic Council on Washington, D.C. on 24th April 1999, An
Alliance for the 21st Century;
17. Joint Doctrine and Concept Centre, UK Strategic Trends, 2005;
18. Rome Declaration on Peace and Cooperation;
19. Synopsis la Rome Declaration on Peace and Cooperation,
20. Declaraţia Summitu-lui NATO, Bucureşti, 2008;
21. Declaraţia finală a Summit-ului NATO, Strasburg, 2009;
22. Declaraţia finală a Summit-ului NATO, Lisabona, 2010;
23. Declaraţia finală a Summit-ului NATO, Ţara Galilor, 2014;
24. Declaraţia finală a Summit-ului NATO, Varşovia, 2016.