Rezumat Ciortan Ionica

33
I UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR.T.POPA” FACULTATEA DE MEDICINĂ Iaşi – 2010 DOCTORAND, I I O O N N I I C C A A C C I I O O R R T T A A N N COORDONATOR ŞTIINŢIFIC, P P R R O O F F . . U U N N I I V V . . D D R R . . G G E E O O R R G G E E D D A A N N G G O O Ţ Ţ I I A A REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT DEPISTAREA ŞI DISPENSARIZAREA COPIILOR DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ CU DEFORMAŢII ALE CUTIEI TORACICE ŞI ALE COLOANEI VERTEBRALE

Transcript of Rezumat Ciortan Ionica

Page 1: Rezumat Ciortan Ionica

I

UNIVERSITATEA DE MEDICIN Ă ŞI FARMACIE “GR.T.POPA” FACULTATEA DE MEDICIN Ă

Iaşi – 2010

DOCTORAND, IIOONNIICCAA CCIIOORRTTAANN

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC, PPRROOFF..UUNNIIVV..DDRR.. GGEEOORRGGEE DDAANN GGOOŢŢIIAA

REZUMAT

TEZĂ DE DOCTORAT

DEPISTAREA ŞI DISPENSARIZAREA COPIILOR DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ CU DEFORMAŢII ALE CUTIEI

TORACICE ŞI ALE COLOANEI VERTEBRALE

Page 2: Rezumat Ciortan Ionica

CUPRINS

PARTEA GENERAL Ă Scopul studiului şi importanţa problemei ............................................................. I CAPITOLUL I. STADIUL ACTUAL AL CUNO ŞTINŢELOR

ÎN PATOLOGIA STUDIAT Ă ................................................ 1 I.1. Deformaţiile plastronului sterno-condral ........................................................ 1

A. Pectus excavatum ................................................................................. 1 B. Pectus carinatum .................................................................................. 2 Bibliografie selectivă ................................................................................ 2

I.2. Deviaţiile coloanei vertebrale ........................................................................ 3 I.2.1. Scolioze ........................................................................................... 3 I 2.2.Cifoze ............................................................................................... 4 I.2.3.Hiperlordoze.......................................................................................... 4 Bibliografie selectivă ................................................................................ 5

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL II. ANALIZA LOTULUI STUDIAT:

MATERIAL ŞI METOD Ă ................................................... 6 II.1 Criteriile de includere în studiu de depistare (activă şi pasivă)şi

dispensarizare desfăşurat inclusiv în scoli şi licee în judeţul Constanta în intervalul 2004-2008 ...................................................... 6

II.2 Alte investigaţii clinice de specialitate interdisciplinare folosite la lotul de studiu .................................................................... 8

II.3 Metode noi de evaluare şi supraveghere terapeutică a tulburărilor de postură ......................................................................... 9

CAPITOLUL III. REZULTATE ŞI DISCUŢII .............................................. 11

A.Metode de prelucrare statistică a datelor..................................................11 B. Datele cifrice şi analiza statistică a rezultatelor pe

etapele dezvoltate la analiza lotului de studiu.......................................... 11 1. Depistarea în şcoli şi licee sau prin alte modalităţi, a copiilor

cu deviaţii ale coloanei vertebrale şi a celor cu deformaţii toracice ....... 11 2. Îndrumarea terapeutică ...................................................................... 31

Indicaţii terapeutice în deviaţiile coloanei vertebrale ........................... 31 3. Evaluarea psihologică.......................................................................... 36 4. Urmărirea copiilor cu deviaţii ale coloanei vertebrale la care s-a început tratamentul conservator ...................................... 36 5. Preluarea postoperatorie a copiilor cu deviaţii ale coloanei vertebrale .............................................................................. 37

6. Preluarea postoperatorie a copiilor cu deformaţii ale cutiei toracice ................................................................................. 40

a. Evaluarea postoperatorie a copiilor cu deformări ale cutiei toracice................................................................................... 40 b. Forme aplicative ale kinetoterapiei .................................................. 40

c. Mijloacele reabilitării ........................................................................ 40 C. Impactul psihologic şi inserţia socială la sfârşitul tratamentului,

pentru toate capitolele de patologie studiate.......................................... 41 1. Handicapul locomotor la copilul şcolar ....................................... 41 2. Impactul psihologic ..................................................................... 42 3. Impactul psiho-social .................................................................. 43

a. Probleme de integrare şi socializare(adaptare) ......................... 43 b. Probleme de şcolarizare ........................................................... 43 c. Orientarea profesională a copiilor cu deficit fizic uşor şi mediu .......................................................................... 43

D. Evaluarea posturometrică şi impedanţiometrică ..................................... 44 CAPITOLUL IV. CONCLUZII ....................................................................... 51

CAPITOLUL V. ORIGINALITATEA LUCR ĂRII ŞI

CONCLUZII GENERALE ................................................. 56 BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă ........................................................................ 57

PUBLICA ŢII, COMUNIC ĂRI, STUDII ŞTIIN ŢIFICE-CERCETARE …...59

CURRICULUM VITAE ....................................................................................60

Page 3: Rezumat Ciortan Ionica

I

Scopul studiului și importanța problemei

SCOPUL STUDIULUI ŞI IMPORTAN ŢA PROBLEMEI Creşterea frecvenţei deviaţiilor de coloană vertebrală şi a deformaţiilor plastronului sterno-condral este cauzată nu numai de creşterea factorilor de risc ci şi de creşterea preocupării medicilor în depistarea precoce a acestei patologii. Motivaţia lucrării constă în evidenţierea potenţialului peiorativ al evoluţiei patologiei luate în studiu, intensificarea activităţii medicului de familie în depistarea şi dispensarizarea pacienţilor, introducerea unor metode noi, neinvazive, de apreciere a tulburărilor de postură la pacienţii cu scolioze. Scopurile studiului au fost următoarele: ― depistarea cazurilor de boală la copiii de vârstă şcolară prin screening efectuat în şcoli şi licee de către medicii şcolari şi cei de familie. Am urmărit în special liceele de artă şi cele cu profil sportiv unde factorii de risc sunt mai numeroşi.

― folosirea în premieră în ţara noastră a unor metode neinvazive de studiu a posturii statice şi dinamice a corpului (posturometria şi impedanţiometria) în cazul scoliozelor în scopul acurateţei diagnostice iniţiale şi a urmăririi evoluţiei în dinamică.

― dispensarizarea cazurilor depistate în scopul urmăririi evoluţiei şi a rezultatelor tratamentului. Rolul medicului de familie este major în acest sens urmând a dirija pacientul către medicul ortoped pediatru şi ulterior a-i urmări evoluţia în colaborare şi cu kinetoterapeutul, psihologul şi medici de alte specialităţi.

― educaţia sanitară a copiilor şi părinţilor (prin scrisoare medicală) pentru conştientizarea gravităţii afecţiunii depistate.

― studierea impactului psihic al afecţiunii asupra copilului şi la nevoie consilierea sa psihică înainte şi după tratament, conservator sau chirurgical.

― legat de obiectivul anterior am urmărit inserţia socială şi şcolară, precum şi orientarea profesională a acestor copii.

Actualitatea temei abordate constă în a demonstra poziţia cheie pe care o are medicul de familie în depistarea patologiei menţionate şi în sudura unei echipe complexe formată din ortoped pediatru, kinetoterapeut, oftalmolog, medic ORL, psiholog etc. Dispensarizarea corectă efectuată de medicul de familie favorizează conlucrarea în dinamică a tuturor membrilor echipei de îngrijire pentru obţinerea corecţiei deformaţiilor, consolidarea rezultatului, consilierea psihologică şi inserţia socio-profesională a pacientului. Din acest punct de vedere tema aleasă are prioritate naţională, în literatura de specialitate consultată neîntâlnind nici un studiu asemănător de amploare.

1

Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată

PARTEA GENERAL Ă

I.1. DEFORMAŢIILE PLASTRONULUI STERNO-CONDRAL A. PECTUS EXCAVATUM “ piept în pâlnie” Este o afecţiune a cutiei toracice caracterizata prin înfundarea sternului de diverse

grade în funcţie de gradul afecţiunii şi de asocierea sau nu cu alte afecţiuni genetice sau dobândite. Rareori sunt semne observabile chiar de la naştere.

Prima descriere a afecţiunii a fost făcută în 1594 de către Bauhinus care consideră că diafragmul „suge” toracele spre interior. Corecţia chirurgicală a deformaţiei a fost efectuată pentru prima oară în 1911 de către Meyer (alţi autori afirmă că Sauerbruch în 1913 a făcut prima intervenţie pentru pectus excavatum).[1]

Tablou clinic În perioada de nou-născut şi sugar pâlnia nu este constituită. Singurul simptom

este respiraţia paradoxală cu înfundarea sternului distal în inspir. Şi acesta este numai un semn de probabilitate pentru dezvoltarea în viitor a pâlniei toracice anterioare.

După vârsta de 1 an depresiunea sternală devine vizibilă permanent, iar prin creştere se accentuează fără însă a se putea prevedea amploarea finală a pâlniei.

Pe măsură ce copilul creşte şi matricea cartilaginoasă a sternului se osifică, pâlnia se rigidizează, la un moment dat încetându-şi evoluţia.

Simptomele funcţionale sunt rare, de natură cardiacă şi/sau respiratorie. Tulburările respiratorii ţin de hipoventilaţie şi constau în infecţii respiratorii repetate (episoade bronşitice, angine) care duc la tuse cronică, persistentă.

Dacă pâlnia este foarte accentuată şi s-a instalat insuficienţa respiratorie restrictivă, se constată dispnee permanentă, copilul prezintă deficienţă de dezvoltare staturo-ponderală, este palid, debil. Tulburările cardiace constau în tahicardie, extrasistole, vertije, lipotimii. Ambele genuri de afectare funcţională diminuă sau chiar dispar după corecţia chirurgicală a înfundării sterno-condrale. Afectarea psihică este pe lângă viciul estetic, o componentă căreia trebuie să i se acorde cea mai mare importanţă.

În special la adolescenţi şi mai ales la fete, deficitul cosmetic duce la un complex de inferioritate, la depresie psihică mergând uneori până la suicid. [2]

Tratament. Singurul tratament eficace este intervenţia chirurgicală. Scopurile acesteia sunt

corectarea viciului cosmetic, anularea simptomatologiei respiratorii şi/sau cardiace şi mai ales tratarea impactului psihologic al afecţiunii.

STADIUL ACTUAL AL CUNOSTINŢELOR ÎN PATOLOGIA STUDIATĂ

CCCCCCCCaaaaaaaappppppppiiiiiiiittttttttoooooooolllllllluuuuuuuullllllll IIIIIIII

Page 4: Rezumat Ciortan Ionica

2

Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată

Vârsta optimă pentru operaţie este unanim acceptată între 5-7 ani. [2,6] Explicaţia este dublă: în cadrul sterno-condroplastiei decolarea pericondrului pentru extirparea cartilajelor costale este mai uşoară la vârstă mai mică, iar pe de altă parte se păstrează un potenţial mai mare de creştere corectă a viitoarelor cartilaje costale (după vârsta de 10 ani acest potenţial diminuă progresiv. [3]

Tehnica chirurgicală cea mai folosită este sterno-condroplastia Ravitch cu fixarea corecţiei cu implant metalic. De dată relativ recentă se utilizează tot mai frecvent procedeul Nuss, care însă ncesită o instrumentaţie specială.

Printr-un procedeu sau altul, respectându-se acurateţea tehnicii chirurgicale folosite, rezultatele sunt foarte bune atât pe plan cosmetic, cât şi prin rezolvarea afectării psihologice.

B. PECTUS CARINATUM Este o afecţiune mai puţin frecventă decât pectus excavatum, incidenţa acestuia

fiind de 1/10 – 1/16. Pectus carinatum (piept de porumbel sau de cocoş) este o deformare a pieptului caracterizat printr-o proeminare a plastronului sterno-costal. Acesta este opusul afecţiunii pectus excavatum. [5] Aceasta poate să apară ca o malformaţie congenitală solitară sau în asociere cu alte tulburări genetice sau cu sindroame: sindromul Marfan, sindromul Morquio, sindromul Noonan, trisomia 18, trisomia 21, homocystinuria, osteogenesis imperfecta, sindromul Sly etc. În aproximativ 25% din cazurile de pectus carinatum, pacientul are un membru al familiei cu aceasta afecţiune. [5] Tipul II (forma asimetrică): proemină cartilajele pe dreapta sau pe stânga, iar sternul este rotat în axul său longitudinal pierzându-şi poziţia frontală şi este proiectat înainte. De aceea până la 5 ani se poate încerca un tratament conservator , prin kinetoterapie de tonifiere a musculaturii toracice asociată cu gimnastică respiratorie şi masaje zilnice însoţite de compresiune sternală. De mare ajutor este portul pe parcursul zilei a unui corset ortopedic cu pelotă anterioară de compresiune a sternului şi decupaje laterale pentru facilitarea expansiunii toracice.[3,4]

După vârsta de 5 ani tratamentul este chirurgical prin acelaşi procedeu de sterno-condroplastie Ravitch. Rezultatele cosmetice sunt bune. [6, 7, 8]

Prognostic Deformările în pectus carinatum devin de obicei mai severe în perioada de

creştere şi mai ales în adolescenţă şi pot rămâne aceleaşi pe tot parcursul vieţii pentru adulţi. Efectele secundare cum ar fi scolioza şi alte afecţiuni pulmonare, se pot agrava cu avansarea în vârstă.[6,7]

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

1. Cărpinişan C., Stan A.: Patologia chirurgicală a toracelui. Ed.Medicală Bucureşti 1971,53-61. 2. Bedouelle J., Garnier Ch., Guilleminet M., Judet J., Yung A.: Symposium sur thorax en entonnoir.

RevChir.Orthop. 1964,50,4,413-482. 3. Stephan Milosavljevic, Poonam Pal, David Bain, şi Gillian Johnson ; Interacţiuni cinematice şi de

timp ale zonei lombare şi ale şoldului în timpul extensiei de trunchi la subiecţii sănătoşi de sex masculin; Eur Spine J. Ianuarie 2008 ; 17(1): 122–128.

4. B J Mockford, R J Brown; Un caz atipic de ruptură întârziată de splină asociată cu pectus excavatum; The Ulster Medical Journal, Volume 71, No. 1, May 2002.; Studiu de caz; pp. 60-61,

3

Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată

5. Kravarusic D, Dicken BJ, Dewar R, et al. (2006); "Protocolul de la Calgary pentru elemente de ancorare a pectus carinatum: un raport preliminar". J. Pediatr. Surg. 41 (5): 923-6. DOI:10.1016/j.jpedsurg.2006.01.058.

6. Fèvre M.: Chirurgie infantile et orthopedie. Ed.Flammarion paris 1967,vol.1; 67-213; 7. Goţia D.G., Aprodu S.G., Savu B., Nedelcu Doina, Bejenaru T.,Filip Fl. Et all. Rezultate după

tehnica Ravitch-Sutherland pentru corecţia chirurgicală în pectus excavatum. Rev.Med.Chir. 1996,100,3-4,169-172.

8. Ravitch M.M., Welch K.J., Benson C.D., Aberdeen E., Randolph J.G. Pediatric Surgery. Ed.Year Book Medical Publisher; International Journal of Surgical Pathology, Vol. 4, No. 4, 239-243 (1997)

I.2. DEVIAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE I.2.1. SCOLIOZE Sunt deviaţiile laterale ale axului normal al coloanei vertebrale manifestate în

trei planuri: frontal, sagital şi orizontal (pe o suprafată mai mare sau mai mică) cu rotaţia corpilor vertebrali spre partea convexă fără pierderea continuităţii osteo-articulare.(Fig.1)

În 90% din cazuri etiologia bolii este necunoscută (scolioză idiopatică) iar în

procent de 10% pot să apară datorită malformaţiilor vertebrale, fracturilor vertebrale, bolilor neuromusculare, maladiei Recklinghausen etc.[1]

Scolioza este o afecţiune severă, deseori tardiv depistată. Într-un singur an în Clinica de Ortopedie Pediatrică a Spitalului «Grigore Alexandrescu» din Bucuresti s-au prezentat la un prim consult peste 800 de pacienţi, mulţi dintre aceştia (cu deformări severe) nu au mai putut beneficia decât de tratament chirurgical.[1]

Scoliozele pot fi încadrate ca: scolioze structurale când coloana este curbată şi rotată şi scolioze nestructurale: coloana este doar curbată.

Rotaţiile pot antrena coastele, determinând de partea convexă o gibozitate costală. Bolnavul nu poate să corecteze curbura scoliotică şi nici să o reproducă în sens invers. Scolioza poate genera uneori forme foarte grave şi cu repercursiuni funcţionale asupra organismului (comparativ cu lordoza şi cifoza, care nu pun niciodată viaţa în pericol).

Această poziţie nouă poate determina în evoluţie asimetrii ale umerilor şi omoplaţilor. Atitudinea scoliotică se caracterizează prin deviaţia temporară a coloanei vertebrale, (datorată unei insuficienţe de tonus muscular) corectabilă în clinostatism şi neînsoţită de gibozitate costală dar reproductibilă în sens opus.[5, 6,7,8,9]

În timp ce scolioza se defineşte ca o deformare permanentă a rahisului, atitudinea scoliotică este o problemă statică reversibilă şi fără leziuni definitive.

Deviaţia scoliotică a coloanei vertebrale nu trebuie privită superficial, ci poate să reprezinte un simptom în cadrul unei game foarte largi de deviaţii patologice.[10]

Fig.1. Aspectul general al unui copil cu scolioză. ( www. mdconsult.com)

Page 5: Rezumat Ciortan Ionica

4

Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată

Scolioza evolutivă este curbura în plan frontal a coloanei vertebrale, a cărei angulaţie a depăşit valoarea de 30° până la vârsta de 14-15 ani (sau vârste şi valori graduale mai mici, când curbura se agravează cu 10-15° în trei-şase luni). În absenţa oricărui tratament scolioza evoluează spontan şi imprevizibil până la o limită programată genetic. Scolioza idiopatică structurală se localizează frecvent în zona toracică, lombară sau toraco-lombară. [3, 4]

Incidenţa scoliozelor este dificil de determinat deoarece pacienţii nu conştientizează prezenţa deformărilor proprii ale coloanei vertebrale.

Cât timp curburile mici incipiente sunt asimptomatice, scolioza este depistată după efectuarea unor radiografii sau a unui control medical întâmplător.

Scoliozele nestructurale nu evoluează, ci stagnează spontan în majoritatea cazurilor (chiar în lipsa tratamentului) până la finalizarea creşterii.[2,7,8,15]

I.2.2. CIFOZE A. Noţiuni introductive Privită în plan frontal coloana vertebrală este rectilinie prezentând mici variaţii de

2˚-3° spre dreapta sau spre stânga, după cum subiectul este dreptaci sau stângaci. În plan sagital coloana vertebrală prezintă o alternanţă de curburi ce măresc rezistenţa rahisului la compresiunile axiale: lordoza cervicală, cifoza dorsală, lordoza lombară şi cifoza sacro-coccigiană. Variaţiile fiind în limite reduse cifoza dorsală este în jurul valorii de 35° iar lordoza lombară are o valoare de 50°. Una din cauzele cele mai frecvente de accentuare a cifozei dorsale este maladia Scheuermann.[1, 2]

Cifoza este deviaţia coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea spre posterior prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Există cazuri rare atipice când coloana vertebrală se curbează invers: cifoza cervicală şi lordoza dorsală. Deformaţia se compensează printr-o hiperlordoză cervicală şi lombară pentru echilibrarea coloanei vertebrale. Cifozele pot fi suple (atitudini cifotice) care se pot corecta şi hipercorecta voluntar prin contracţia musculaturii, sau fixe care nu se mai pot corecta prin redresare voluntară sau mobilizare pasivă. [7,18,21,22]

Cifozele sunt mai puţin frecvente decât scoliozele iar evoluţia lor este mai lentă şi cu potenţial evolutiv incert.[11,12,16,19]

I.2.3. HIPERLORDOZELE Lordozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale cu convexitatea anterioară prin

exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Datorită tonusului crescut al psoasului şi slăbirii tonusului muşchilor abdominali

bazinul cade mai mult înainte decât în mod normal, exagerând curbura lombară. O cauză favorizantă la femei este purtarea încălţămintei cu tocuri înalte care poate

duce la înclinarea bazinului înainte şi a trunchiului înapoi, determinând lordozarea. Deşi asimptomatice atunci când sunt manifeste clinic şi ireductibile prin flexia anterioară a coloanei vertebrale, lordozele pot să devină individualitate clinică.

Clinic se constată o ţinută vicioasă cu abdomen proeminent, ptoză viscerală şi dureri vertebrale determinate de artroze interapofizare ale coloanei vertebrale. [13;14;17;20]

5

Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

1. Varna A., Chiurgie şi ortopedie pediatrică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984, 224-231.

2. Jianu M., Zamfir T, Ortopedie şi traumatologie pediatrică, Editura Tradiţie, Bucureşti, 1995, 350-500.

3. Rădulescu A., Ortopedia chirurgicală, Volumul II, Editura Medicală, Bucureşti, 1957, 5-160.

4. Pană I., Roventa N., Vlădăreanu M., Mihăiţă I., Radiologie, Coloana vertebrală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, 27, 31, 150-179.

5. Weinstein S.L., Zavara.D.C., Ponsetti IV. Idiopathic scoliosis long term follow-up and progresis in untreated patients. J.Bone Joint Surg. 1981, 63A, 702-712.

6. Weinstein S.L., Ponsetti IV; Curve progresion in idiopathic scoliosis J.Bone Joint Surg. 1983, 65A, 447-455.

7. Erkula G, Kiter AE, Kilic BA, Er E, Demirkan F, Sponseller PD., The relation of joint laxity and trunk rotation, J Pediatr Orthop B. 2005 Jan,14(1):38-41.

8. Goţia D.G., Ardeleanu M., Elemente de chirurgie şi ortopedie pediatrică, Editura Contact Internaţional, Iaşi, 1993 , 191-195.

9. Benson Michael, Fixen John, Machichol Malcolm, Parsch Klaus, Childrens Orthopaedics and Fractures, Second Edition, 2002, 230-231, 255-269.

10. Mihran O. Tachdjian, Clinical Paediatric Orthopedics – The Art of Diagnosis and Principles of Management,Appleton & Lange, Stamfort, 1997, 326-360.

11. Toshiyuki Yamamoto, Sakae Narai, A high incidence of scoliosis in children with tension-type headache, Pediatrics International, Volume 46 Issue 6 December 2004, pag.751

12. Gregory Day, Kieran Frawley,2 Gael Phillips,3 I Bruce McPhee,1 Robert Labrom,2 Geoffrey Askin,4 and Peter Mueller2; The vertebral body growth plate in scoliosis: a primary disturbance of growth? Publicat online la 26 ianuarie 2008. doi: 10.1186/1748-7161-3-3.;]

13. Lovell Wood W., Winter Robert B., Paediatric Orthopedics, Volume II, Second Edition, J.B. Lippincott Company, Philadelphia, 1985, 569-638, 1061-1079.

14. Canale S. T., Beaty H. J., Operative Paediatric Orthopaedics, Mosby Second Edition, 1995, 423-588, 638-642.

15. Programul naţional de depistare precoce al scoliozei 2005, www.sccc-ga.ro. 16. Loder RT, Spiegel D, Gutknecht S, Kleist K, Ly T, Mehbod A., The assessment of intraobserver

and interobserver error in the measurement of noncongenital scoliosis in children < or = 10 years of age, Spine. 2004 Nov 15;29(22):2548-53.

17. Gary L.K. Shum, Jack Crosbie, and Raymond Y.W. Lee; Coordonarea mişcării zonei lombare şi a şoldului pe durata activităţii de ridicare la subiecţii cu dureri lombare joasa; Publicat online 2006. doi: 10.1007/s00586-006-0122-z.

18. Pizzutillo PD., Nonsurgical treatment of kyphosis, Instr Course Lect. 2004, 53:485-91. 19. Domanic U, Talu U, Dikici F, Hamzaoglu A., Surgical correction of kyphosis: posterior total wedge

resection osteotomy in 32 patients, Acta Orthop Scand. 2004 Aug,75(4):449-55. 20. Ţepeneu P : Elemente de diagnostic şi principii terapeutice în traumatologia pediatrică, Editura

Popa’s Art, Timişoara, 1995,123-365.

21. Małgorzata D., Dagmara K., A severe case of facioscapulohumeral muscular dystrophy (FSHD) with some uncommon clinical features and a short 4q35 fragment, European Journal of Paediatric Neurology, November 2004, Pages 313-316.

22. Dandy David J., Edwards Dennis J., Essential Orthopaedics and Trauma, 3rd Edition, 1998, 431-451.

Page 6: Rezumat Ciortan Ionica

6

Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă

PARTEA PERSONALĂ

II.1 Criteriile de includere în studiul de depistare (activă şi pasivă) şi dispensarizare, desfăşurat inclusiv în şcoli şi licee din judeţul Constanţa în intervalul 2004-2008

Copii şcolari cu deviaţii de coloana vertebrală şi deformaţii de cutie toracică s-au prezentat la consultaţii la medicul de familie sau în policlinică cu trimiteri de la medicul de familie sau de la alţi medici, din proprie iniţiativă sau sfătuiţi de prieteni şi cunoştinţe, dar şi împreună cu părinţii sau antrenorii, care au sesizat deformaţiile acestora. Studiul ştiinţific s-a desfăşurat pe parcursul a cinci ani în intervalul 2004-2008(depistare pasivă). Screening-ul şcolar s-a efectuat în şcoli şi licee din mediul urban si rural(depistare activă) în intervalul 2006-2008, fiind incluse şcoli şi licee cu diverse profile inclusiv licee sportive (handbal, gimnastică artistică, înnot, fotbal) şi licee de artă cu profil de muzică: vioară, pian, dar şi de la clasele de dans modern şi balet. Am optat şi pentru aceste şcoli cu profile speciale, pentru a pune în evidenţă influenţa negativă a poziţiei vicioase prelungite asupra dezvoltării armonioase a organismului sau la cei cu deformaţii ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice.

a)Evaluarea prin screening şcolar s-a desfăşurat în mai multe etape pe patru grupe de elevi,

� Primul grup(clasele 5-12): -trei şcoli generale şi un grup de industrie alimentară; (medic şcolar dr. Dancu Mihaela)

În acest prim grup, numărul de copii şcolari examinaţi în cele 4 instituţii şcolare a fost de 900 elevi. Din acest total, au fost depistaţi un număr de 390 copii şi trimişi către cabinetul din policlinică unde s-a desfăşurat studiul, pentru investigaţii, precizare de diagnostic şi dispensariarea afecţiunilor de coloană vertebrală şi cutie toracică depistate. Din acest total s-au prezentat şi au intrat în studiu doar 154 elevi, aproximativ 60%.

� Al doilea grup de elevi(clasele 5-12): -grup şcolar Topraisar; trei şcoli generale; şcoala Nicolae Tonita; liceul Lucian Blaga; (medic şcolar dr.Moroianu Cristina)

Din totalul de copii examinaţi în număr de 600 la şcolile şi liceele de mai sus, au fost depistaţi cu afecţiuni ale coloanei vertebrale 110 copii şi din aceştia s-au prezentat la clinică pentru tratament şi dispensarizare un număr de 90 elevi, aproximativ 91%.

� Al treilea grup: la Liceul de artă şi muzică(clasele 5-8) au fost examinaţi un număr de 28 copii la clasele de pian şi vioară unde toţi au fost depistaţi cu

ANALIZA LOTULUI STUDIAT MATERIAL ȘI METODĂ

CCCCCCCCaaaaaaaappppppppiiiiiiiittttttttoooooooolllllllluuuuuuuullllllll IIIIIIIIIIIIIIII

7

Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă

diverse tulburări de postură şi deformaţii de coloană vertebrală şi au intrat în programul de studiu ştiintific.

� Al patrulea grup: la categoria elevi la licee cu profil sportiv, s-au efectuat triaje de depistare activă în următoarele licee(clasele 5-8): - liceul Nicolae Rotaru (cu program sportiv,); colegiul naţional pedagogic Constantin Brătescu şi în trei şcoli generale. De la aceste şcoli, doar un număr de 250 elevi practică sportul de

performanţă, cu mai multe profile: atletism, înnot, gimnastică ritmică, gimnastică aerobică, volei, fotbal. Din acest total de copii sportivi examinaţi, un număr de 90 au fost depistaţi cu deformări de coloană vertebrală (cifoză, scolioză, lordoză) şi cutie toracică. Toţi aceşti copii (100%) s-au prezentat la policlinică şi au fost diagnosticaţi şi dispensarizaţi corespunzător.

În total au fost examinaţi un număr de 1775 elevi prin screening şcolar. În concluzie, pe tot parcursul celor 5 ani de studiu au fost examinaţi şi supravegheaţi un număr de 1857 de elevi(inclusiv lotul martor), din care au fost depistaţi 647 elevi cu tulburări de postură, deviaţii de coloană vertebrală şi deformări de cutie toracică. Au intrat în studiu un număr de 451 de elevi şi au finalizat studiul 391 de elevi. După finalizarea screning-ului şcolar, au fost trimise invitaţii acasă la părinţii tuturor copiilor depistaţi cu afecţiuni, pentru a se prezenta cu copii la policlinică unde au fost preluaţi în studiu de precizare de diagnostic, tratament şi dispensarizarea afecţiunilor pe o perioada de 2 ani.

Criteriile de realizare a studiului şi al graficelor statistice din lucrarea ştiin ţifică prezentă sunt enumerate mai jos:

1. Total elevi examinaţi Elevi-şcoală generală, licee, - şcoli şi licee cu profil sportiv,. - liceul de artă muzică-vioară, pian şi balet,

2. Total elevi cu deformaţii depistate 3. Total elevi în studiu:

Elevi - şcoală generală, liceu - şcoli şi licee cu profil sportiv - liceul de artă şi muzică –vioară, pian si balet

4. Repartiţia pe sexe la total elevi aflaţi în studiu: M(masculin)şi F(feminin) 5. Repartiţia în funcţie de mediul de unde provin: U(urban) şi R(rural); 6. Repartiţia pe categorii de afecţiuni ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice:

Scolioza; Cifoza; Hiperlordoza; Pectus excavatum; Pectus carinatum

7. Total scolioze: Atitudine scoliotică-compensatorie şi posturală; Scolioza idiopatică; Scolioza neuromusculară. 8. Total cifoze: Atitudine cifotică (posturală); Cifoza idiopatică (Scheuermann); Cifoza congenitală 9. Afecţiuni asociate deformărilor de coloană vertebrală: Pe categorii: respiratorii, urinare, oftalmologice, cardiace, etc. 10. Alte afecţiuni asociate cutiei toracice: inflamatorii, metabolice, etc

Page 7: Rezumat Ciortan Ionica

8

Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă

11. Repartiţia pe vârste în momentul diagnosticării ; pe următoarele categorii de boli: scolioză, cifoză, hiperlordoză, pectus carinatum, pectus excavatum; şi pe categorii de sex: M şi F; categoriile de vârsta au fost următoarele: 5-7 ani; 7-10ani; 10-14 ani; >14ani;

12. Modul de depistare: Cu trimitere de la medicul de familie; trimis de medicul şcolar; pacientul singur; antrenori, familie, prieteni; prin screening şcolar.

13. Deformaţiile cutiei toracice: total cazuri operate din total lot, separat pentru deformările cutiei toracice;

14. Vârsta la operaţie: 7-14 ani, separat pentru deformările de cutie toracică, şi peste 14 ani.

15. La cât timp postoperator, s-au prezentat la recuperare? (control) -între 6luni-1an; între 1an-2ani

16. Rezultat cosmetic: foarte bun, acceptabil sau cu eşec, separate pentru deformările cutiei toracice;

17. Impactul psihologic: cu sau fără impact psihologic.

Monitorizarea şi studiul ştiin ţific la copiii depistaţi , s-a efectuat după următorii parametrii statistici:

1. Repartiţia prin grade de curbură:(la forma idiopatică) după unghiul Cobb;

<20°> separat pe sexe: M, F 20-30°; 30-45°; >45°

2. Nr. total scolioze�cu asociere cifoză( nr.) �cu asociere hiperlordoze (nr.) 3. Modalităţi terapeutice: (cifric)

- kinetoterapie; -kinetoterapie şi corset - intervenţie chirurgicală�pe categorii de vârstă: <12ani; >12ani

4. Impact psihologic şi inserţie socială: din totalul cazurilor de scolioze în studiu 5. Rezultate tratament:- staţionar; în regresie; în agravare 6. Rezultat terapeutic cifoze (kinetoterapie) - staţionar; în regresie; agravare (referitor

la curbură) 7. Modalitatea de vindecare a cifozelor –cu sau fără sechele dureroase 8. Impactul psihologic la cazurile de cifoze - pozitiv sau negativ

d) Criteriile de includere în lotul martor au fost următoarele: copii înscrişi la medicul de familie fără deviaţii de coloană vertebrală şi cutie toracică. Lotul martor a fost alcătuit dintr-un număr de 50 de copii şi a fost selectat pe baza următoarelor crierii: vârstă, sex, mediu, diagnostic şi antecedente heredo-colaterale.

II.2. Alte investigaţii clinice de specialitate interdisciplinare folosite la lotul de studiu: Examinarea de specialitate ortopedică s-a efectuat la fiecare copil pentru stabilirea diagnosticului ortopedic şi apoi la controalele de monitorizare şi recomandări de specialitate. Examenele interdisciplinare (oftalmologie, pediatrie, ORL, ortodonţie-stomatologie) inclusiv examenul medicului de familie şi a medicului şcolar, s-au efectuat la intrarea în studiu pentru depistarea bolilor asociate şi pentru

9

Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă

tratarea acestora. Evaluarea psihologică s-a efectuat după teste psihologice specifice pe categorii de vârstă, la depistare şi după efectuarea şedinţelor de psihoterapie. Investigaţiile paraclinice folosite: • Radiografia cervico-dorso-lombară (faţă şi profil)şi/ sau radiografia de bazin;

această investigaţie a reprezentat elementul de bază în stabilirea diagnosticului şi deteminarea unghiului de curbură al deviatiilor scoliotice sau cifotice.

• EKG, audiometrie, spirometrie, optometrie, echografie abdominală , au fost folosite pentru depistarea complicaţiilor sau a altor afecţiuni asociate.

• Investigaţii de laborator; HLG cu formulă, ASLO, Ca, Fe, Mg, fibrinogen, ex sumar urină, exudat nazo-faringian, urocultură.

Acestea au fost utile de asemeni pentru urmărirea şi supravegherea evoluţiei afecţiunilor asociate în cadrul programului de dispensarizare. Ritmul de efectuare al dispensarizării după finalizarea screening-ului şcolar de depistare s-a efectuat cu următoarea ritmicitate: • La 6 luni, 1 an şi 2 ani pentru toţi copiii depistaţi cu risc (atitudini vicioase la

pubertate) şi pentru cei cu afecţiuni deja existente. • La 1 an, pentru toţi copiii (sex F si M) aflaţi în evidenţa personală a medicului

de familie şi ori de cate ori a fost nevoie (când părinţii se prezintă cu copii la control pentru anumite observaţii clinice vizibile). Criteriile folosite de medicul specialist ortoped au fost: vârsta reală, vârsta

osoasă, testul Risser, lungimea membrului inferior, înălţimea, unghiul Cobb şi tratamentul recomandat. Acestea au fost evaluate la 6 luni, 1 an şi 2 ani de la începutul tratamentului, pe lotul de studiu.

Examenele efectuate la copiii depistaţi cu deviaţii de coloană vertebrală şi deformări de cutie toracică, au respectat următorii parametri: topografia, vertebra apicală, angulaţia, reductibilitatea, gibozitatea, rotaţia, cifoza şi lordoza asociată.

Toate aceste date s-au obţinut prin studiul radiografiilor seriate. Dacă pacientul nu a atins maturitatea osoasă scheletală şi a avut o curbură mai mică de 20°, radiografiile de urmărire sunt efectuate la fiecare 6 luni. Pacienţii cu maturitate osoasă scheletală ale căror curburi sunt mai mici de 20°, au nevoie în general şi de alte evaluări. Curbura mai mare de 20°, la pacienţii care nu au atins maturitatea osoasă scheletală, au necesitat mai multe examinări de obicei la 3 sau la 4 luni, cu o radiografie anteroposterioară în poziţie ortostatică. Dacă progresia curburii a fost peste 25° , a fost luat în calcul tratamentul ortopedic. Pentru curburile între 30-40° la un pacient imatur scheletal, tratamentul ortopedic a fost necesar de la prima evaluare.

II.3 Metode noi de evaluare şi supraveghere terapeutică a tulburărilor de postură. Posturometria- stabilometria şi impedanţiometria sunt metode noi de investigaţii folosite atât pentru stabilirea diagnosticului clinic şi diferenţial, cât şi pentru urmărirea evoluţiei acestor afecţiuni, fiind considerate metode non-invazive. În continuare vom descrie parametrii evaluaţi într-o investigaţie posturometrică, rezultatele şi limitele de valori normale după care s-au făcut interpretările;

Evaluare posturometrică model : Analiza statică (SX=50% : DX=50%); Analiza dinamică (SX=48% - DX=52%)

Page 8: Rezumat Ciortan Ionica

10

Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă

Rezultat: dezechilibrat cu supraîncărcare retropodalică excesivă pe dreapta; mers instabil; valori normale limită, intervale admise: valori egale sau cu variaţii cuprinse intre +/- de maxim 2 u.i; inovaţia tehnologică a metodei posturometrice oferă oportunitatea efectuării unei analize globale detaliate prin intermediul unui software performant , care studiază următorii parametrii:

• vizualizează presiunile plantare indicând centrele de greutate corporale, deplasarea presiunilor în timpul mersului, imaginea piciorului “in sarcină” obtinută prin scanare pentru a studia bolta plantară;

• efectuează un examen complet al echilibrului cu vizualizarea deplasării centrului de greutate corporal în interiorul elipsei; date relative oscilaţiilor corpului;

• coeficientul Romberg; • confruntarea dintre doua informaţii diferite; • gestionează informaţiile primite;

Un feedback personalizabil în scopul efectuării de exerciţii de reprogramare

posturală şi obiectivării ameliorărilor obţinute în urma tratamentelor. Impedanţiometria corporală, efectuează o măsurare a distribuţiei masei

corporale pe fiecare segment în parte, realizând astfel cadrul perfect pentru aprecierea unei distribuţii eventual dezechilibrate pe segmente corporale, faţă de valorile normale, în funcţie de gravitatea deformaţiei de coloană vertebrală.

Pornind de la principiul că segmentul afectat prezintă hipotonie musculară, contracţia musculară este de partea opusă generând astfel creşterea procentului de masă corporală pe acel segment(opus deformării). În evaluarea de mai jos scolioza este dextro-convexă, astfel se poate observa că procentul mai mare se situează pe membrul superior stâng. De asemenea mai observăm că platoul sacrat este echilibrat, dispoziţia masei corporale pe membrele inferioare fiind în limite normale.[2]

Evaluare impedanţiometrie: rezultate Right leg=28,2%, Left leg=28,4%, Right arm=29,0%, Left arm=31,0%, Trunk=19,8

Fig.2.Posturometrie: analiza presiunilor plantare în statică;

Stabilometrie: examenul echilibrului; baropodometrie;

(caz personal)

11

Capitolul III. Rezultate și discuții

A.Metode de prelucrare statistică a datelor B. Datele cifrice şi analiza statistică a rezultatelor pe etapele dezvoltate la

analiza lotului de studiu 1.Depistarea în şcoli sau prin alte modalităţi a copiilor cu deviaţii de coloană vertebrală şi deformaţii toracice

a) Modul de dispensarizare Studiul s-a efectuat pe parcursul a cinci ani 2004-2008 şi s-a adresat mai

multor categorii de elevi: o parte s-au prezentat singuri la consultaţie şi altă categorie au fost depistaţi prin screening şcolar efectuat pe o perioadă de 2 ani.

Screening-ul de depistare al deviaţiilor de coloană vertebrală şi deformaţii de cutie toracică, s-a efectuat pe un număr total de 1778 de elevi(doar prin screening), proveniţi din mai multe surse şi anume: din şcoli şi licee din mediul urban şi rural, atât din ciclul gimnazial cât şi liceal, din şcoli si licee cu profil comun dar şi cu profil sportiv sau de arte plastice şi muzică (studiu efectuat pe parcursul a 2 ani 2006-2008). Loturile obţinute în afara screnning-ului şcolar au fost: elevii care s-au adresat direct la cabinet pentru consultaţie din proprie iniţiativă sau cu bilete de trimitere(20), cazurile de scolioză chirurgicală(9), lotul martor(50) şi 10 adulţi care au suferit în copilărie de aceste afecţiuni. Acestea s-au adăugat la numărul de copii examinaţi în şcoli şi licee inclusiv lotul de adulţi şi s-a ajuns la lotul total de 1867.[Tabel 1]

Tabelul 1. Lotul de studiu, total cazuri examinate, depistate şi care au finalizat studiul

Loturi de studiu 2004 – 2008

Nr cazuri examinate

Depistaţi Intra ţi în studiu

Examen clinic şcoli şi licee (cl. V-VIII) 900 500 244

Examen clinic şcoli şi licee (cl. IX-XII) 600 Liceul de Artă 28 28 28 Sportivi (cl. V-VIII) 250 90 90 Copii interesaţi de evaluare 20 20 20 Cazuri chirurgicale 9 9 9 Lot martor 50 - 50 Lot adulţi 10 10 Total lot 1867 647 451

Conform publicaţiilor dr.Alin Popescu, frecvenţa deviaţiilor patologice ale

coloanei vertebrale la copil este foarte ridicată, estimările specialiştilor fiind de peste

REZULTATE ȘI DISCUȚII

CCCCCCCCaaaaaaaappppppppiiiiiiiittttttttoooooooolllllllluuuuuuuullllllll IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

Page 9: Rezumat Ciortan Ionica

12

Capitolul III. Rezultate și discuții

50% din totalul copiilor evaluaţi în colectivităţi. Cu toate acestea în majoritatea cazurilor, acestea sunt lipsite de semnificaţie patologică (atitudinile scoliotice reprezentând 2-3% din totalul copiilor examinaţi).[3] Incidenţa deviaţiilor de coloană vertebrală este dificil de determinat deoarece pacienţii nu conştientizează prezenţa deformărilor proprii, acestea fiind asimptomatice la debut şi uneori chiar pe parcursul evoluţiei bolii. Frecvenţa loturilor de elevi pe categorii, din lotul total de studiu, este reprezentată grafic în Fig.3.

0% 10% 20% 30% 40% 50%

Cazuri chirurgicale

Copii interesaţi de evaluare

Liceul de Artă

Lot martor

Sportivi (cl. V-VIII)

Ex.cl. scoli şi licee(cl. IX-XII)

Ex.cl. scoli şi licee(cl. V-VIII)

0.5%

1.1%

1.5%

3.2%

13.4%

32.1%

48.2%

COPIII EXAMINATI

Fig.3. Lotul de studiu

Cât timp curburile mici incipiente sunt asimptomatice, scolioza este depistată

după efectuarea unor radiografii sau întâmplător cu ocazia unui control medical sau screening şcolar.(Fig. 4)

Medic şcolar

Familie

Antrenori

Medicul de familie

Medic ortoped

Pacientul singur

36.1%

27.6%

25.1%

10.0%

0.8%

0.5%

Medic şcolar Familie

Antrenori Medicul de familie

Medic ortoped Pacientul singur

Modul de depistare

Fig.4. Repartiţia cazurilor în funcţie de modul de depistare

Cel mai frecvent cazurile sunt depistate de către medicul şcolar prin screening

şcolar (33.5%), de către membrii familiei (27.6%) şi antrenori (25.1%). Scolioza poate fi o afecţiune severă, atunci când este tardiv depistată. În România există planul naţional de depistare a deformărilor de coloană vertebral, după structura din Fig. 5.

Datorită depistării tardive a acestor afecţiuni, într-un singur an în Clinica de Ortopedie Pediatrică a Spitalului «Grigore Alexandrescu» din Bucureşti s-au prezentat la un prim consult peste 800 de pacienţi, mulţi dintre aceştia (cu deformări severe) nu au mai putut beneficia decât de tratament chirurgical.[4]

13

Capitolul III. Rezultate și discuții

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii "Gr.Alexandrescu” Coordonator: Prof. Dr. Mihai Jianu

Coordonatori: medici primari ortopedie pedriatica

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii "Gr.Alexandrescu” Coordonator: Prof. Dr. Mihai Jianu

Coordonatori: medici primari ortopedie pedriatica

Fig.5. Structura planului naţional de depistare a deformărilor de coloană

vertebrală în România

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Examen clinic scolişi licee (cl. V-XII)

Sportivi(cl. V-VIII)

83.7%

64.0%

16.3%

36.0%

Fara afectareCu deformaţii depistate

Fig. 6. Frecvenţa afecţiunii în lotul de studiu

Academia Americană de Ortopedie Pediatrică recomandă ca screening-ul să se efectueze de două ori/an la fete (între 10–12 ani) şi o dată /an la băieţi (între 13 sau 14 ani).[5]

Incidenţa deformărilor de coloană vertebrală şi cutie toracică depistată prin screening-ul şcolar în licee cu profil comun este mai mic (16,3%) decât în rândul elevilor din liceele cu profil sportiv (36%). (Fig. 6)

Explicaţia ar putea sa fie următoarea: în rândul elevilor sportivi, interesul de a se prezenta la o examinare şi dispensarizare a fost mai mare faţă de ceilalţi elevi şi ca urmare întreg lotul depistat de 90 de elevi sportivi, au respectat integral programul studiului. Se poate observa că din lotul total de copii examinaţi pentru depistarea afecţiunilor de coloană vertebrală şi cutie toracică , s-au identificat un număr de 647 elevi cu aceste afecţiuni. Din aceştia s-au prezentat la programul de dispensarizare doar un număr de 451 elevi şi au finalizat studiul, doar 391 de copii, respectiv 80% din cei care au început tratamentul. Analizăm această situaţie ca un rezultat al faptului că afecţiunile studiate debutează fără semne subiective (durere); aşa se explică şi faptul că multe cazuri sunt depistate tardiv în stadii avansate de boală cu şanse minime de redresare şi vindecare. Incidenţa deformaţiilor depistate la copii examinaţi a fost de 24,7% din totalul de 391 copii intraţi în studiu. Doar 21,6% faţă de numărul total de copii depistaţi cu afecţiuni, a finalizat studiul. Lotul de studiu a inclus 391 cazuri cu afecţiuni ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice. Pentru realizarea unui

Page 10: Rezumat Ciortan Ionica

14

Capitolul III. Rezultate și discuții

studiu comparativ a fost analizat şi un lot martor ce a inclus un număr de 50 cazuri.(Fig.7)

Cazuri fara afectiuni

75.3%

Cazuridepistate

24.7%

Cazuri fara afectiuni

Cazuri depistate

INCIDENTATotal cazuri examinate

Fig.7. Incidenţa deformaţiilor depistate la copii examinaţi

Studiu comparativ al incidenţei antecedentelor familiale pentru deviaţii de coloană vertebrală, la lotul de studiu vs. lotul martor; Incidenţa asocierii antecedentelor heredocolaterale la copii cu deviaţii de

coloană vertebrală şi deformaţii de cutie toracică este aproximativ egală. La categoria antecedente heredocolaterale s-au interogat rudele de gradul unu: părinţi, fraţi, surori. Este posibilă o oarecare imprecizie deoarece lotul martor a fost de aproximativ 7 ori mai mic decât lotul de studiu. Influenţa genetică are un rol important la pacienţii cu antecedente heredocolaterale de scolioză, după Milenkovic SM, Kocijancic RI, Belojevic GA. Tulburarea elasticităţii părţilor moi determinată genetic, conduce la afectarea funcţiei locomotorii şi a metabolismului colagenului. O predilecţie genetică s-a observat la gradul unu de rudenie pentru forma scoliozei. [6]

Repartiţia pe sexe a elevilor aflaţi în studiu În lotul studiat scolioza a predominat la copii de sex feminin (65.69%), în

timp ce pentru restul afecţiunilor coloanei vertebrale şi cutiei toracice proporţia cazurilor în funcţie de sexul copiilor nu a prezentat diferenţe semnificative (51.32% masculin vs. 48.68% feminin), doar o uşoară prevalenţă la sexul masculin. Riscul de apariţie a scoliozei este semnificativ mai mare la fetiţe, acesta fiind reprezentat de un raport de risc de 2.02 (OR=2.02, p=0.00086, 95%CI), comparativ cu riscul pe care îl prezintă băieţii. Frecvenţa scoliozelor la fetiţe este de 65.7% din numărul de cazuri al lotului de studiu (copii cu afecţiuni ale coloanei vertebrale sau a cutiei toracice), în timp ce la băieţii incidenţa a fost de 34,3%.

Analiza frecvenţei deformaţiilor coloanei vertebrale la pacienţii lotului de studiu în funcţie de sexul acestora s-a realizat în funcţie de lotul martor. Rezultatele testului Chi-pătrat bazat pe realizarea tabelului de contingenţă a evidenţiat faptul că nu există o asociere semnificativă între sexul copiilor şi apariţia deformaţiilor coloanei vertebrale. Există o oarecare prevalenţă a afecţiunilor la sexul feminin şi în lotul de studiu şi la lotul martor. Şi în studiul nostru prevalenţa cazurilor de scolioză a fost la sexul feminin(59,08%) .

Repartiţia în funcţie de mediul de provenienţă a elevilor aflaţi în studiu Analiza frecvenţei deformaţiilor coloanei vertebrale la pacienţii lotului de

studiu în funcţie de mediul de provenienţă al acestora s-a realizat în funcţie de lotul

Cazuri

intrate in studiu

21.6%

15

Capitolul III. Rezultate și discuții

martor. Rezultatele testului Chi-pătrat bazat pe realizarea tabelului de contingenţă a evidenţiat faptul că există o asociere semnificativă între mediul urban de provenienţă al copiilor şi apariţia deformaţiilor coloanei vertebrale (χ2=6.58, p=0.0096, 95%CI). Riscul pe care îl prezintă copii din mediul urban pentru apariţia afecţiunilor coloanei vertebrale este semnificativ mai mare comparativ cu riscul pe care îl prezintă copii din mediul rural (OR=5.47).

Repartiţia pe categorii de afecţiuni Prevalenta cazurilor de scolioză intrate în studiu, (71,9%) faţă de celelalte

afecţiuni de coloană vertebrală şi cutie toracică, corespunde cu incidenţa crescută a deformaţiilor scoliotice în populaţia de copii, după studiile din literatura de specialitate. De asemeni predomină cazurile cu pectus excavatum faţă de pectus carinatum, care statistic sunt mai scăzute şi în studiile din literatura de specialitate. (Fig. 8)

Scolioză, 71.9%

Cifoză,24.8%

Hiperlodoză,0.8%

Pectus excavatum,

2.3%

Pectus carinatum,0.3%

ScoliozăCifoză

HiperlodozăPectus excavatumPectus carinatum

Afect iuni in lotul de studiu

Fig. 8. Incidenţa deformaţiilor depistate la copii examinaţi-diagramă SCOLIOZA În lotul de studiu, s-a constatat o incidenţă crescută a copiilor depistaţi cu

scolioză idiopatică, atât faţă de lotul total (54,2%) cât şi faţă de lotul cazurilor cu scolioze (75,44%). De asemeni observăm o incidenţă crescută a cazurilor cu atitudine scoliotică posturală (43 de cazuri) faţă de lotul total (11%) cât şi faţă de lotul de scolioze (15,30%).

Fig. 9. Repartiţia cazurilor în funcţie de tipul afecţiunii

Page 11: Rezumat Ciortan Ionica

16

Capitolul III. Rezultate și discuții

Din lotul total de 391 cazuri, doar un procent de 28,1% au reprezentat deformaţiile de cutie toracică,cifoze si lordoze, în rest un mare procent de 71,9%, a fost reprezentat de 281 cazuri de scolioze. Din acestea, un număr de 212(75,44%) cazuri au fost scolioze idiopatice. Procentul afecţiunilor operate a fost doar de 2,8% din totalul scoliozelor depistate, adică de 9 cazuri. (Fig. 10)

Atitudine scoliotică, 46.98%

Scolioză idiopatică,

75.44%

Scolioză neuromusculară,

1.07%

SCOLIOZA

Atitudine posturala, 38.79%

Atitudine compensatorie,8.19%

Fig.10. Incidenţa tipurilor de scolioze depistate la copii examinaţi

Incidenţa crescută a cazurilor de scolioză idiopatică(75,44%) a fost netă faţă de alte tipuri de boală şi la polul opus faţă de scolioza neuromusculară (1,07%).

Sexul copiilor În lotul studiat scolioza a predominat la copii de sex feminin 187cazuri (66.5%),

în timp ce pentru restul afecţiunilor coloanei vertebrale şi cutiei toracice proporţia cazurilor în funcţie de sexul copiilor a fost de (51,3% masculin vs. 34,3% feminin). Riscul de apariţie a scoliozei este semnificativ mai mare la fetiţe, acesta fiind reprezentat de un raport de risc de 2.02 (OR=2.02, p=0.00086, 95%CI), comparativ cu riscul pe care îl prezintă băieţii. Frecvenţa scoliozelor la fetiţe este de 65.7% din numărul de cazuri al lotului de studiu (copii cu afecţiuni ale coloanei vertebrale sau a cutiei toracice), în timp ce la băieţii frecvenţa este de 48.7%.

Comparativ cu incidenţa scoliozei la fetele din lotul de studiu, în lotul total de scolioze incidenţa scoliozei idiopatice pe sexe este următoarea: 66,55% au fost fete şi 33.45% băieţi. În concluzie incidenţa scoliozei idiopatice la fete este nesemnificativ mai mic procentual în lotul de studiu(65,7%), faţă de lotul total de scolioze (66,55%).

Predominenţa sexului feminin(66,55%) faţă de cel masculin(33,45%), în lotul de scolioze din studiul nostru, corespunde cu incidenţa pe sexe a boli din literatura de specialitate studiată.

Fig. 11. Repartiţia cazurilor în funcţie de valoarea unghiului Cobb al copiilor cu

scolioză

<20, 55.5%

20-30,

33.8%

30-45,

7.8%

>45,

2.8%

<20 20-30

30-45 >45

Unghiul Cobb – Scolioză

idiopatic?

17

Capitolul III. Rezultate și discuții

În lotul de scolioze au predominat cazurile cu grad mic de curbură sub 20° (40,6%) faţă de cazurile grave cu unghi mare de curbură peste 45° (2,8%).

Diagnosticul diferenţial al scoliozei, trebuie efectuat întotdeauna, atunci când gradul de curbură este mic (Cobb=10˚-15˚) ca în scoliozele posturale sau antalgice. Atitudinea scoliotică se prezintă ca o inflexiune discretă formată pe seama discurilor intervertebrale foarte elastice, fără rotaţii vertebrale sau alterări morfologice ale vertebrelor. Repartiţia cazurilor în funcţie de gradul unghiului de curbură vs. sexul pacienţilor, arată incidenţa crescută a unghiurilor de curbură mai mici de 20° la sexul feminin, la 77 cazuri(16,0%), faţă de sexul masculin la 37 cazuri(12,8%). Angulaţii mari de peste 45°, s-au întâlnit doar la 7 fete (3,7%) şi 1 băiat (1,1%).(Fig.11)

Scolioza idiopatică infantilă în aproximativ 85% din cazuri dispare spontan în absenţa oricărui tratament iar restul de 15% sunt progresive şi duc la deformări severe, depistate uneori prin examinări periodice însoţite de radiografii.[7]

Erorile constatate la măsurarea unghiului curburii scoliotice la copiii cu vârstă mai mică de zece ani variază între +7˚ şi-7˚fapt constatat de Loder într-un studiu pe un lot de 64 copii.[11] Pentru majoritatea scoliozelor structurale, factorul etiologic nu este cunoscut, teoria actuală recunoscând o etiologie multifactorială.(Fig.12)

3

DEFORMARE SCOLIOTICA

2RUPTURA ECHILIBRULUI

RAHIDIAN

1IDIOPATICE NEUROLOGICE PARALITICE MALFORMATIVE MIOPATICE

Fig. 12. Diagrama factorilor etiopatogeneci generatori şi responsabili de ruptura

echilibrului rahidian şi în final determină deformarea scoliotică

Similitudinea de evoluţie a scoliozelor structurale neuromusculare şi chiar a celor congenitale osoase, conduc la ideea că la originea tuturor scoliozelor se află o anomalie posturală, care poate determina o ruptură a echilibrului rahidian, având acelaşi efect final. Torsiunea axială în scolioza structurală poate fi un mecanism secundar de compensare al acestei anomalii ce se află probabil la originea scoliozei.[8,9] Remarcăm în lotul de scolioze o prevalenţă a sexului feminin (57,2%%) pentru cazurile cu unghiuri de curbură mai mici de 20° şi a sexului masculin(37,2%) la cazurile cu unghiuri de curbură între 20-30°. Gradul de curbură se evaluează periodic la trei luni, aflându-se media lunară de progresie. Între gradul de curbură şi vârstă există o relaţie prognostică importantă; astfel o curbură de 20º la şaptesprezece ani este liniştitoare, la zece ani este îngrijorătoare iar la cinci ani este alarmantă.[10] Nu există o asociere semnificativă între unghiul de curbură şi sexul pacienţilor. Se remarcă o pondere mai crescută a valorilor mari ale unghiului în cazul băieţilor, dar diferenţa este nesemnificativă.

Page 12: Rezumat Ciortan Ionica

18

Capitolul III. Rezultate și discuții

Prevalenţa pe sexe al unghiului Cobb la scolioze în lotul de studiu Valoare media a unghiului de curbură în funcţie de sexul copiilor nu diferă

semnificativ (F=0.134, p=0.248, 95%CI). Este remarcată o valoare medie uşor mai ridicată în cazul baietilor (20,8±14.7) comparativ cu valoarea medie înregistrată în rândul fetiţelor (19,7±10)

Clasificarea scoliozelor în funcţie de sensul deviaţiei axului rahisului În lotul de studiu scolioza dextro-convexa(66%) a avut incidenţă dublă faţă de cea sinistro-convexă(31%), situaţie ce corespunde cu cercetările autorilor anteriori.

66%

31%

3%

Clasificarea scoliozelor în funcţie de sensul

deviaţiei

scolioza dextro-convexa scolioza sinistro-convexa alte forme Fig. 13. Prevalenţa cazurilor de scolioze în funcţie de sensul deviaţiei unghiului de curbură

Asocierea scoliozei Putem observa că 14,23% din cazurile de scolioză au fost însoţite de cifoze

şi doar în procent de 1% de hiperlordoză gravă. Alte hiperlordoze lombare compensatorii care au însoţit cifozele, nu au fost luate în calcul deoarece au fost considerate compensatorii în cadrul afecţiunii de bază. Incidenţa tipurilor de afecţiuni ale coloanei vertebrale, scolioza idiopatică a avut cea mai mare pondere (54,2%), urmată de atitudinea scoliotică posturală (11,0%) şi faţă de scolioza neuromusculară(0,8%) care a avut cea mai mică frecvenţă. La cifoze, ponderea cea mai mare a avut-o atitudinea cifotică posturală(16,37%) urmată de cifoza idiopatică Scheuermann (5,37%).(Fig.14)

Atitudine scoliotică-compensatorie

Atitudine scoliotică-posturală

Scolioză idiopatică

Scolioză posturală

Scolioză compensatorie

Scolioză neuromusculară

Atitudine cifotică posturală

Atitudine cifotică compensatorie

Cifoză posturală

Cifoză idiopatică (Scheuermann)

Cifoscolioză compensatorie

Cifoscolioză posturală

cifoscolioză idiopatică

cifoscolioză congenitală

Alte afectiuni

1.8%

9.7%

54.2%

1.3%

4.1%

0.8%

14.1%

1.3%

1.5%

1.5%

1.5%

0.8%

3.8%

0.3%

3.3%

AFECTIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE

Fig. 14. Incidenţa tipurilor de afecţiuni ale coloanei vertebrale la copii examinaţi

19

Capitolul III. Rezultate și discuții

Alte afecţiuni asociate deformărilor de coloană vertebrală Din acest studiu se poate observa că peste 14% din copiii cu deformări

scoliotice de coloană vertebrală, nu au avut asociată o altă afecţiune neortopedică. Frecvenţa cea mai mare a afecţiunilor asociate au avut-o anemiile(13,3%) şi afecţiunile urinare(12,3%). Cu peste 11% procente s-au asociat afecţiunile respiratorii, IACRS recidivant(11,8%) şi rahitism(9,5%). (Fig.15)

0% 5% 10% 15%

Oftalmologice

Obezitate

HSP sindrom

Deficit imun:

Pneumonie

Abdominale

Alergii

Alte afec ţiuni

Spasmof ilie

Dispnee

Rahit ism

Respiratorii

IACRS recidivante

Urinare

Anemii

Fără af. asociate

0.5%

0.5%0.5%

0.8%1.5%

4.1%

4.3%

4.3%

5.1%

5.9%

9.5%

11.5%

11.8%

12.3%

13.3%

14.6%

Afectiuni asociate

Fig.15. Frecvenţa afecţiunilor asociate deformărilor de coloană vertebrală

depistate la copii examinaţi Vârsta în lotul de studiu În momentul diagnosticării, categoria de vârstă cu incidenţa cea mai mare a

fost 8-10 ani cu 102 cazuri(26,09%) faţă de 16-18 ani cu doar 1 caz(0,26%). Grupele de vârstă 8-10 ani şi 10-12 ani cu incidenţa de boală cea mai mare sunt marcate de instalarea pubertăţii atât la fetiţe cât şi la băieţi. Categoriile de vârstă cu cel mai mare indice de diagnosticare a afecţiunilor sunt cuprinse între 8 si 14 ani, pentru toate categoriile de afecţiuni ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice. Incidenţa maximă o are categoria de vârstă cuprinsă între 8-10 ani. Vârsta medie pe categorii, a copiilor în momentul diagnosticului prezintă valori uşor crescute comparativ cu vârsta copilului la intrarea în studiu, însă diferenţele nu sunt semnificativ mai mari, atât valoarea nivelului de semnificaţie a testului p (p=0.589, 95%CI), cât şi valoarea statisticii calculate susţin această concluzie.

Vârsta medie în momentul diagnosticului vs. vârsta actuală, la toate cazurile intrate in studiu. Vârsta copiilor în momentul intrării în studiu a fost semnificativ mai mică comparativ cu vârsta în momentul diagnosticării (t=36.07, p<<0.05, 95%CI). Comparativ cu lotul martor(12,6 ani) vârsta copiilor (9,66 ani) în momentul intrării în studiu (lotul de studiu) a fost semnificativ mai mică (F=15.14, p=0.0001, 95%CI). Vârsta medie a copiilor din lotul total de studiu(12,6 ani) a fost semnificativ mai mică decât vârsta medie a copiilor din lotul martor(15,9ani ). Vârsta medie în momentul diagnosticării afecţiunii, în lotul de studiu a fost de 12,4 ani,

Page 13: Rezumat Ciortan Ionica

20

Capitolul III. Rezultate și discuții

vârsta care marchează intrarea în pubertate, etapă cu grad mare de risc pentru debutul afecţiunii.

Studiul a considerat variabilă independentă sexul pacienţilor, evaluându-se astfel ponderea fiecărui diagnostic în funcţie de grupa studiată.

25.0%

13.9%

58.8%

81.0%

10.6%

3.5%

0.6%

0.9%

4.4%

0.9%

0.6%

0%

-10% 10% 30% 50% 70% 90% 110%

masculin

feminin

Cifoză Scolioză

Cifoscolioză Hiperlordoză

Pectus excavatum Pectus carinatum

Diagnostic

Fig. 16 Repartiţia cazurilor în funcţie de diagnostic şi sexul copiilor investigaţi

Ponderea cazurilor de scolioză faţă de alte afecţiuni a fost netă cu 281 de cazuri

din lotul de studiu, 187 cazuri(81,0%) la fete şi 94 cazuri(58,8%) la băieţi; faţă de afecţiunea de la polul opus statistic, pectus carinatum cu 1 caz la un băiat.(Fig. 16)

Există o asociere semnificativă (r=0.62, p=0.008, 95%CI) între tipurile de diagnostic şi sexul copiilor, astfel se remarcă prezenţă preponderentă a scoliozei (81.09%) şi hiperlordozei (0.9%) la fetiţe. În cazul pacienţilor de sex masculin este remarcabilă frecvenţa mai ridicată a cazurilor ce prezintă cifoscolioză, pectus excavatum şi cifoză. Observăm ca cele mai multe cazuri de scolioză(155) între 10-14 ani sunt cu preponderenţă la fete)126, faţă de cazurile de scolioză cu cea mai mică incidenţă de peste 14 ani (8), din care 7 cazuri sunt întâlnite tot la fete.

Aceleaşi rezultate dar mai evidente se obţin dacă se consideră variabilă independentă diagnosticul, evidenţiind frecvenţa fiecărei grupe de pacienţi (masculin/feminin) în cadrul diagnosticului.

Gradul angulaţiei la cazurile de scolioză operată

Gradulscoliozei III IV V

grad scolioza 12.5% 62.5% 25.0%

12.5%

62.5%

25.0%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

Gradul scoliozei grad scolioza

Fig. 17. Repartiţia cazurilor în funcţie de gradul scoliozei

La cazurile de scolioze operate a predominat scolioza de gradul IV (65,5%)

faţă de gradul III (12,5%) şi gradul V (25%). (Fig.17) Repartiţia cazurilor operate în funcţie de rezultatele EKG , au evidenţiat un procent ridicat de cazuri cu aritmie sinusală (75%), tahicardie (50%), HTA (12,5%) si 37,5%% alte afecţiuni.

21

Capitolul III. Rezultate și discuții

Gradul de curbură la cazurile de scolioză operate Frecvenţa cazurilor ce prezintă doua curburi a fost de 33.3%. Unghiul de

curbură în momentul operaţiei a fost semnificativ (p<<0.05, 95%CI) mai mare (81.4°) comparativ cu mărimea acestuia în momentul depistării (36.7°) acesta fiind semnificativ redus post-operator (26.8°). Repartiţia valorilor unghiului (gradul de curbură) în funcţie de momentul evaluării are variaţii de diferenţa semnificativ mari.(Fig. 18)

Box & Whisker Plot KW-H = 6.978, p = 0.00047; t= 12.5967, p = 0.000001

Mean Mean±SD Mean±1.96*SD

36.7

81.4

26.8

36.7

81.4

26.8

unghi la diagnosticunghi la operatie

unghi postoperator

Gradul de curbura (unghi)

0

20

40

60

80

100

120

140

Fig. 18 Repartiţia valorilor unghiului Cobb la diagnostic, la operaţie şi postoperator

în funcţie de momentul evaluării

1 curbura,

62.5%

2 curburi,

37.5%

1 curbura

2 curburi

Fig. 19. Repartiţia cazurilor în funcţie de numărul curburilor

0% 10% 20% 30% 40%

Af. cardiaca

Rahitism, anemie sec.poinfectioasa,infectie urinara rec

Abdomen cronic dureros

Pneumopatii recidivante

Depresie-anxietate, fatigabilitate

Pneumopatii, traheobronsiterecidivante, viroze respiratorii

Astm bronsic

Dispnee de efort

12.5%

12.5%

25%

25%

25%

25%

37.5%

25%

DIAGNOSTIC ASOCIAT

Fig. 20. Repartiţia cazurilor operate în funcţie de diagnosticul asociat

Page 14: Rezumat Ciortan Ionica

22

Capitolul III. Rezultate și discuții

Astmul bronsic reprezintă afecţiunea cea mai frecventă asociată care a însoţit cazurile grave de scolioze operate(37,5%) urmat de afecţiuni cu cate 25% fiecare: dispnee de efort, pneumopatii, traheobronşite, viroze respiratorii, traheobronşite recidivante. Doar cu un procent de 12, 55 au însoţit scoliozele operate afecţiuni mai rare cum ar fi: afecţiuni cardiace, infecţie urinară, rahitism, anemie secundară postinfectioasă.(Fig. 20) Evoluţia angulaţiei curburii scoliotice după etapa de recuperare postoperatorie, la toţi pacienţii postoperator, a fost staţionară 100% şi cu îmbunătăţirea probelor funcţionale respiratorii.

Recuperare postoperatorie a cazurilor operate Redresarea curburilor scoliotice la cazurile grave de scolioze operate a avut

rezultate acceptabile în proporţie de 75,0%, satisfăcător la 12,5% din cazuri şi doar la 12,5% din cazuri a fost foarte bun.(Fig. 21)

Acceptabil, 75.0%

Satisfacato r, 12.5%

Foarte bun, 12.5%

Acceptabil

Satisfacator

Foarte bun

REZULTAT: REDRESAREA

CURBURII SCOLIOTICE

Redresarea curburilor scoliotice la cazurile grave de scolioze operate a avut

rezultate acceptabile în proporţie de 75,0%, satisfăcător de 12,5% şi doar 12,5% foarte bun. Impactul psihologic şi inserţia socială a copiilor cu scolioze grave deformante asupra cărora s-au efectuat teste psihologice, s-a finalizat cu un rezultat favorabil pentru 241(85%) de cazuri care nu au avut impact psihologic, ci doar 40 de copii în proporţie de 14,23% au manifestat tulburări de adaptare şi inserţie socială.

CIFOZA Incidenţa cifozei în lotul de studiu a fost de 97 de cazuri reprezentând 42%

din 391 total cazuri. Din literatura de specialitate, afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 60% la copiii de paisprezece ani, afectând între 0,5-8% din populaţia sănătoasă cu vârsta cuprinsă între zece-paisprezece ani. Scoles şi colaboratorii au găsit o incidenţă mai mare de 10% dar cu nivele de manifestare (clinică şi radiologic) diferite.[11] În cadrul lotului de studiu o imagine de ansamblu a fost realizată pentru a putea evidenţia ponderea fiecărei afecţiuni cifotice a coloanei vertebrale. Astfel s-a evidenţiat ponderea cazurilor de cifoză idiopatică Scheurmann la 21 cazuri (21,65%) în lotul de cifoze şi 5,37% din total cazuri intrate în lotul de studiu.

Incidenţa cifozei de 97 cazuri(24,8%) depistate din lotul total de studiu (391 cazuri) a evidenţiat ponderea atitudinii cifotice de 77,2% cazuri faţă de lotul de cifoze şi de 19,18% faţă de lotul de studiu. Cifoza idiopatică Scheurmann a reprezentat 21,65% faţă de lotul de cifoze şi 5,37% faţă de lotul de studiu. Cea mai mică incidenţă a avut-o cifoza congenitală (un caz) 1,03% faţă de lotul de cifoze şi 0,26% faţă de lotul de studiu.(Fig. 22) Deformările în cocoaşă sunt întâlnite în 3-5% dintre

Fig. 21.Repartiţia cazurilor în funcţie de rezultatul post-

operator – redresarea curburii scoliotice

23

Capitolul III. Rezultate și discuții

adolescenţii sănătoşi prin screening-urile şcolare, efectuate pentru depistarea timpurie a deformărilor coloanei vertebrale. Este singura cifoză non-structurală, ce apare mai frecvent la fete între zece şi cincisprezece ani. Se mai numeşte şi cifoză juvenilă, spatele rotund al adolescentului, boala Schantz-Denucé. În studiul nostru a reprezentat 77,32% din lotul total de cifoze.(Fig.22)

Atitudine cifotică 77.32%

Cifoză id iopatică (Scheuermann),

21.65%

Cifoză congenitală

1.03%

posturală, 65.98%

compensatorie, 11.34%

Atitudine cifotică (posturală)Cifoză idiopatică (Scheuermann)Cifoză congenitalăposturalăcompensatorie

Atitudine cifotica

Fig. 22. Incidenţa cifozei depistate la copii examinaţi

Clasificarea cazurilor de cifoze în funcţie de forma şi gradul de angulaţie al curburii. Prevalenţa cazurilor cu grad mic de curbură în număr de 27 ( 27,84% ) faţă de tipurile de cifoze cu grad mediu de curbură în număr de 19 cazuri(19,59%) este evidentă. Cazurile fără curbură structuralizată, în procent de 52,58% din lotul de cifoze(97 cazuri) au fost reprezentate de atitudinile cifotice şi cifozele posturale, cazurile cele mai frecvente de altfel, din lotul de studiu. Nici un caz de cifoză nu a avut grad mare de curbură la depistare şi în consecinţă nu am avut în studiu nici un caz de cifoză operat. (Fig.23)

Mică, 27.84%

Medie , 19.59%

Fara curbura, 52.58%

Mare, 0%

Evaluarea curburii - cifoza

Fig. 23. Distribuţia cifozelor în funcţie de forma curburii

Afecţiuni asociate deformărilor cifotice de coloană vertebrală Un procent mare de 24,8% din cazuri nu au fost însoţite de alte afecţiuni

patologice; cele mai frecvente afecţiuni cum ar fi anemia, infecţii urinare, sechele rahitism au fost depistate ca diagnostice asociate cu o incidenţă de 14,6%, 13,3% şi 9,5%.(Fig.24)

Page 15: Rezumat Ciortan Ionica

24

Capitolul III. Rezultate și discuții

Vârsta cazurilor de cifoze în lotul de studiu, comparativ cu celelalte afecţiuni pe categorii de vârste: Într-un procent de 38,9% au predominat cazurile de cifoze cu vârste cuprinse între 7-10ani; valori scăzute comparativ cu scolioza unde categoria de vârsta predominentă este 10-14 ani. Aceşti indicatori ne confirmă incidenţa crescută a afecţiunii în perioada prepubertară şi chiar pubertară, ca şi la cazurile de scolioză şi în consens cu datele din literatura de specialitate. Comparativ cu lotul martor vârsta copiilor în momentul intrării în studiu (lotul de studiu) a fost semnificativ mai mică (F=15.14, p=0.0001, 95%CI).(Fig.25)

0% 5% 10% 15% 20% 25%

IACRS,…

Fără afecţ iuni …

Anemii

Urinare

Rahitism

Dispnee

Spasmofilie

Alergii

Alte afecţ iuni

Abdominale

Deficit imun

HSP sindrom

Obezitate

Oftalmologice

24.8%

14.6%

13.3%

12.3%

9.5%

5.9%

5.1%

4.3%

4.3%

4.1%

0.8%

0.5%

0.5%

0.5%

Afectiuni asociate

Fig.24. Incidenţa afecţiunilor asociate

Categ. Box & Whisker Plot: Varsta [ani]

Kruskal-Wallis-H(1,451) = 4.55592128, p = 0.0328; F(1,449) = 15.1417578, p = 0.0001

Mean Mean±SE Mean±SD

15.9

12.6

15.9

12.6

lot martor lot studiu

Varsta in loturile studiate

0

5

10

15

20

25

30

35

vars

ta [

ani]

Fig.25. Vârsta medie a cazurilor în funcţie de lotul de studiu

Repartiţia cazurilor în funcţie de vârstă evidenţiază o frecvenţă ridicată a

cazurilor cu vârstă cuprinsă între 10-14 ani (39.64%) şi o frecvenţă mai scăzută a cazurilor cu vârstă mai mică de 5 ani (5.12%) şi peste 14 ani (2.05%). Vârsta cu incidenţa maximă de instalare a bolii, corespunde cu instalarea pubertăţii, etapă a

25

Capitolul III. Rezultate și discuții

creşterii care predispune la această afecţiune datorită creşterii rapide în înălţime, poziţiei vicioase în bancă la şcoală şi lipsa activităţii fizice.(Fig.26)

Repartiţia pe categorii de vârste în momentul diagnosticării deformaţiilor de coloană vertebrală şi cutie toracică:

5.12%

19.44%

33.76%39.64%

2.05% 0%

10%

20%

30%

40%

Sub 5 ani

5-7 ani

7-10 ani10-14 ani

Peaste 14 ani

VARSTAVARSTAVARSTAVARSTA

Fig.26. Incidenţa deformaţiilor diagnosticate la copii examinaţi, pe categorii de vârstă

Repartiţia pe categorii de vârstă în momentul intrării in studiu, la toate categoriile de afecţiuni

0% 20% 40% 60% 80% 100%

cifoza

scolioza

cifoscolioza

lordoza lombara

Pectus escavatum

Pectus carinatum

15.3%

2.8%

0%

0%

11.1%

0%

22.2%

18.5%

20%

0%

22.2%

100%

38.9%

31.3%

44%

66.7%

33.3%

0%

22.2%

44.8%

36%

33.3%

33.3%

1.4%

2.5%

0%

0%

0%

Sub 5 ani 5-7 ani 7-10 ani 10-14 ani Peaste 14 aniVarsta

Fig.27. Repartiţia cazurilor de cifoză pe categorii de vârstă, comparativ cu celelalte

afecţiuni din studiu

În lotul de studiu la cifoze a predominat categoria de vârstă 7- 10 ani(38.9%) la momentul intrării in studiu iar la scolioze grupa de vârstă 10-14 ani. Există o asociere semnificativă (o corelaţie r=0.63, p=0.0072) între vârstă şi diagnosticul copiilor examinaţi. Astfel lordoza lombară a fost diagnosticată cel mai frecvent la copii cu vârste între 7-10ani, în timp ce scolioza la copii cu vârste între 10-14 ani.(Fig.27)

Există o diferenţă semnificativă între vârsta copiilor în funcţie de diagnostic, remarcându-se valori mici ale vârstei în cazul pectus carinatum (F=4.55, p=0.00047,

Page 16: Rezumat Ciortan Ionica

26

Capitolul III. Rezultate și discuții

95%CI). Rezultatul poate fi uşor influenţat şi de numărul mic de cazuri de copii ce au prezentat pectus carinatum.(Fig.28)

Categ. Box & Whisker Plot: Varsta in momentul diagnosticului

Kruskal-Wallis-H(5,391) = 18.3813, p = 0.0025; F(5,385) = 4.55714, p = 0.0005

Mean Mean±SE Mean±SD

cifoza

scolioza

cifoscoliozaPectus escavatum

hiperlordoza

Pectus carinatum

cifoza

scolioza

cifoscoliozaPectus escavatum

hiperlordoza

Pectus carinatum

cifozascolioza

cifoscoliozaPectus escavatum

hiperlordozaPectus carinatum

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

Var

sta

in m

om

entu

l d

iag

no

stic

ulu

i

Fig.28. Indicatorii statisticii ai vârstei medii în funcţie de diagnostic:

Diagnostic vs. sexul copiilor, pe categorii de afecţiuni: Studiul a considerat variabilă independentă sexul pacienţilor, evaluându-se

astfel ponderea sexului masculin la cifoze, comparativ cu celelalte afecţiuni

25.0%

13.9%

58.8%

81.0%

10.6%

3.5%

0.6%

0.9%

4.4%

0.9%

0.6%

0%

-10% 10% 30% 50% 70% 90% 110%

masculin

feminin

Cifoză Scolioză

Cifoscolioză Hiperlordoză

Pectus excavatum Pectus carinatum

Diagnostic

Fig.29 Repartiţia cazurilor în funcţie de diagnostic şi sexul copiilor investigaţi

Există o asociere semnificativă (r=0.62, p=0.008, 95%CI) între tipurile de

diagnostic şi sexul copiilor, astfel se remarcă preponderenţa scoliozei (81.09%) şi hiperlordozei (0.9%) la fetiţe. În cazul pacienţilor de sex masculin este remarcabilă frecvenţa mai ridicată a cazurilor ce prezintă cifoscolioză, pectus excavatum şi cifoză.(Fig.29)

Clasic se afirmă că cifoza idiopatică afectează preponderent sexul masculin deşi mulţi autori au constatat frecvenţă egală la ambele sexe, iar alţii o întâlnesc preponderent la fete. Adolescentul cu cifoză juvenilă nu prezintă alte semne de suferinţă şi are de regulă o stare de sănătate bună.[5,12]

27

Capitolul III. Rezultate și discuții

În lotul de studiu se observă preponderenţa afecţiunii cifotice la sexul masculin , atât la cifoze(55,6%) cât şi la cifoscolioze(68%).(Fig.30)

33.3%

33.5%

55.6%

68%

77.8%

100%

66.7%

66.5%

44.4%

32%

22.2%

0%

-10% 10% 30% 50% 70% 90%

Hiperlordoză

Scolioză

Cifoză

Cifoscolioză

Pectus excavatum

Pectus carinatum

masculin feminin

Fig.30. Repartiţia cazurilor de cifoză şi cifoscolioză în funcţie de diagnostic şi sexul copiilor

investigaţi, comparativ cu celelalte afecţiuni din lotul de studiu

HIPERLORDOZA LOMBAR Ă de origine neuromusculară este rară şi necesită tratament chirurgical pentru a fi posibilă menţinerea unei posturi corecte în poziţie şezândă. În lotul nostru de studiu am avut un singur caz cu acest tip de hiperlordoză lombară, un băiat în vârstă de 7 ani cu distrofie musculara Duschene.

Vialle în 2007 prezintă douăzeci şi şapte de cazuri ce ilustrează o predispoziţie către dezvoltare de diformitate a zonei lombare tip hiperlordoză în plan sagital la pacienţii ce prezintă tulburări neuromusculare.

Şaptesprezece băieţi şi zece fete, cu vârsta cuprinsă între 13 şi 27 de ani, au trecut prin operaţii pentru hiperlordoză lombară de origine neuromusculară, ce prezenta un grav impediment pentru poziţia şezând. În concluzie, pacienţii au recăpătat confortul la poziţia în şezut. Un pacient a decedat în urma complicaţiilor respiratorii, la şase săptămâni de la intervenţia chirurgicală.[14]

Cazurile cu hiperlordoză din studiu au avut vârste între 7-10 ani şi 10-14 ani în procente egale. Nici un caz nu a avut recomandare de intervenţie chirurgical.(Fig.31)

Page 17: Rezumat Ciortan Ionica

28

Capitolul III. Rezultate și discuții

0% 20% 40% 60% 80% 100%

M

F

M

F

M

F

M

F

M

F

M

F

cifo

zasc

olio

zaci

fosc

olio

zaP

ectu

ses

cava

tum

hipe

rlord

oza

Pec

tus

carin

atum

8.3%

6.9%

0.7%

2.1%

11.1%

11.1%

11.1%

6.4%

12.1%

16%

4%

11.1%

11.1%

100%

20.8%

18.1%

9.3%

22.1%

28%

16%

22.2%

11.1%

33.3%

33.3%

13.9%

8.3%

16%

28.8%

24%

33.3%

33.3%

1.4%

1.1%

1.4%

Sub 5 ani 5-7 ani 7-10 ani 10-14 ani Peaste 14 aniVarsta

Fig.31. Repartiţia cazurilor de cifoză în funcţie de sexul copiilor, diagnosticul şi

vârsta la depistare, comparativ cu celelalte afecţiuni din lotul de studiu Există o asociere semnificativă între vârsta, sexul şi diagnosticul copiilor examinaţi.

DEFORMAŢIILE CUTIEI TORACICE (pectus excavatum şi pectus excavatum) Dupa Wolostnick(0,13%) şi Weggemann (23%) pectus excavatum nu este o

afecţiune frecventă, incidenţa variind între 0,13% si 23%. Are predominanţă masculină cu o rată de 2:1. Etiologia sa congenitală este majoritar admisă, cauza rahitică fiind foarte rară. [13] Incidenţa scăzută a deformărilor de cutie toracică din lotul de studiu (3,2%) pectus excavatum şi (0,4%)pectus carinatum, corespunde cu datele din literatura de specialitate. Pectus carinatum este mai rar întâlnit decât pectus excavatum; ca incidenţă cu prioritate este afectat sexul masculin, astfel patru din cinci pacienţi sunt băieţi.[15] (Fig.32)

Fig. 32. Incidenţa deformaţiilor cutiei toracice depistate la copii examinaţi

Pectus excavatum,

3.2%

Pectus carinatum, 0.4%

Alte afec?iuni ale

coloanei vertebrale,

96.4%

Pectus excavatum

Pectus carinatum

Deviaţii ale

coloanei vertebrale

Frecventa deformatiilor cutiei toracice din

totalul lotului de studiu

29

Capitolul III. Rezultate și discuții

Scolioze

idiopatice,

96.4%

Deformatii ale

cutiei toracice

(PE+PC), 3.6%

Neoperate, 60%

Operate, 40%

Scolioze idiopatice

Deformatii ale cutiei toracice (PE+PC)

Neoperate

Operate

Deformatii ale cutiti toracice

Fig.33.Incidenţa deformaţiilor cutiei toracice depistate la copii examinaţi

Din statistica lotului reiese incidenţa crescută a cazurilor cu deformaţii de cutie toracică, neoperată(60%), faţă de 40% operate. Rezultatele pot să aibă grad de eroare deoarece de cazuri la care s-a facut referire a fost mic.(Fig. 33) Tratamentul în pectus carinatum este puţin mai diferit faţă de cel din pectus excavatum. Evoluţia carenei este puţin mai lentă decât în cazul pâlniei, iar rigidizarea deformaţiei începe să se instaleze după vârsta de 5 ani. De mare ajutor este portul pe parcursul zilei a unui corset ortopedic cu pelotă anterioară de compresiune a sternului şi decupaje laterale pentru facilitarea expansiunii toracice. După vârsta de 5 ani tratamentul este chirurgical prin acelaşi procedeu de sterno-condroplastie Ravitch. Rezultatele cosmetice sunt bune. [16;17;18;3]

Afecţiuni asociate cutiei toracice Afecţiunile respiratorii (60%), sechele rahitism (40%) şi infecţiile

urinare(30%) au avut incidenţa cea mai ridicată în rândul altor afecţiuni care au însoţit deformaţiile de cutie toracică. Frecvenţa cea mai mare în afecţiunile de natură ortopedică care au însoţit deformaţiile de cutie toracică, au fost parestezii în membrele superioare şi inferioare(30%), urmate de atitudine cifotică(20%) şi cu câte 10% din fiecare pentru: lombalgii, gonalgii, ruptura de ligamente la articulaţia genunchiului, distrofia musculară Duchenne, sindrom Marfan şi hiperlordoza lombară.(Fig. 34,35)Valorile medii ale vârstei în momentul evaluării, arată diferenţe semnificative între, vârsta în momentul diagnosticării afecţiunii (8,9ani) şi vârsta la operaţie (15,5 ani) în lotul de studiu. (Fig. 36)

0% 20% 40% 60%

Afecțiun i respiratorii

Rahitism

In fecții urinare

Dispnee de efort

Afecțiuni cardiace

Anemie

60%

40%

30%

20%

20%

10%

ALTE AFECTIUNI ASOCIATE

0% 10% 20% 30%

Hiperlordoza lombara

Sindrom Marfan

Distrofia DUCHENNE

Ruptura de ligamente

Gonalgii

Lombalgii

Atitudine cifotică

Parestezii in membre (poziție vicioasă)

10%

10%

10%

10%

10%

10%

20%

30%

AFECTIUNI ORTOPEDICE ASOCIATE

Fig. 34. Repartiţia cazurilor în Fig. 35. Repartiţia cazurilor în funcţie funcţie de alte afecţiuni asociate de alte afecţiuni ortopedice asociate

Page 18: Rezumat Ciortan Ionica

30

Capitolul III. Rezultate și discuții

Box & Whisker Plotvarsta la operatie vs. varsta la diagnosticul principal

F = 48.9667, p = 0.008598;Kruskal-Wallis = 39.54741, p = 0.02323

Mean Mean±SE Mean±1.96*SE

15.5

8.9

15.5

8.9

varsta la operatievarsta_dg_principal

6

8

10

12

14

16

18

15.5

8.9

Fig. 36. Vârsta în momentul diagnosticării vs. vârsta la operaţie

Distribuţia cazurilor în funcţie de tipul de tratament primit Pentru singurul caz de pectus carinatum tratamentul a fost corset ortopedic

iar pentru cazurile de pectus excavatum tratamentul conservator (supraveghere ortopedică) a reprezentat 50% faţă de cel chirurgical, urmat de kinetoterapie care a reprezentat 40% din lotul total de deformaţii de cutie toracică.(Fig.37)

CorsetConservator

Chirurgical+kinetoterapiePectus carinatum

Pectus escavatum

10%

50%

40%

TRATAMENT

Fig.37. Distribuţia tipurilor de tratamente aplicate în deformaţiile de cutie toracică

Toate cela 4 cazuri operate au început recuperarea în primele 6 luni, cu

rezultat cosmetic foarte bun la 44,4% din cazuri şi doar la un caz de pectus excavatum s-a constatat ca rezultat cosmetic, acceptabil.[Tabel nr.2]

Tabel nr.2 Cazuri de PE operate

6 luni Varsta Recuperare Rec cosmetica Nume Sex

Staţionar 15 Da f.bun M.A.V. M

Staţionar 15 Da f.bun G.H M

Staţionar 16 Da f.bun B.A. M

Staţionar 16 Da Acceptabil B.A.O. M

31

Capitolul III. Rezultate și discuții

Un comunicat recent de asociere rară a bolii cu afecţiuni foarte rare, a pus în evidentă ca intervenţia chirurgicala făcută la timp, a fost urmată de rezultate bune fără complicaţii ulterioare. Dacă intervenţia de reconstrucţie este amânată, rigiditatea crescută a peretelui toracelui cât şi ajustarea, adaptarea organelor toracice la circumferinţa pieptului fac ca apropierea facilă să devină imposibilă, ca şi evitarea gravei afectări a inimii şi a plămânilor. Din totalul cazurilor de deformaţii de cutie toracică, doar 44,4% au avut rezultat cosmetic foarte bun iar restul s-au încadrat în rezultat acceptabil. Există o diferenţă semnificativă între vârsta copiilor în funcţie de diagnostic, remarcându-se valori mici ale vârstei în cazul pectus carinatum (F=4.55, p=0.00047, 95%CI). Rezultatul poate fi uşor influenţat şi de numărul mic de cazuri de copii ce prezintă pectus carinatum. Cazurile cu PE şi PC nu au prezentat impact psihologic.

2. Îndrumarea terapeutică Indicaţii terapeutice în deviaţiile coloanei vertebrale Experienţa arată că în scolioze există anumite praguri de gravitate

prognostică, în funcţie de care se face indicaţia terapeutică în perioada de creştere, în special în categoria numeroasă a scoliozelor numite idiopatice sau esenţiale. Aceste praguri au o valoare indicativă şi în atitudinea terapeutică adaptată în scoliozele de altă categorie. Putem observa că tot lotul de copii cu scolioze în număr de 281, au beneficiat de tratament conservator, kinetoterapie, ortotic (corset) şi chirurgical. A predominat tratamentul preventiv prin supraveghere ortopedică şi corecţie de postură (50,18%), fiind urmat de tratament ortotic plus kinetoterapie (28,11%) şi doar kinetoterapie (18,86%). Rezultatul se datorează incidentei mari de cazuri cu atitudini scoliotice care au reacţionat foarte bine prin corecţia posturii şi a altor cauze depistate. (Fig.38)

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

Con

serv

ator

(cor

ectie

pos

tura

)

Kine

tote

rapi

e

Cor

set

orth

oped

ic

Inte

rvenţie

chiru

rgica

la

50.18%

18.86%

28.11%

2.85%

Modalitati terapeutice

Fig. 38 Frecvenţa modalităţilor terapeutice în scolioze

Intervenţia chirurgicală trebuie să fie recomandată doar atunci când unghiul

de curbură a depăşit 45° uneori chiar 50°, în funcţie de supleţea coloanei vertebrale. Soluţia chirurgicală trebuie să rămână ca ultimă posibilitate terapeutică. În lotul de studiu s-a recomandat intervenţie chirurgicală doar la 9 cazuri de scolioză (2,85%).

Page 19: Rezumat Ciortan Ionica

32

Capitolul III. Rezultate și discuții

Pe lotul personal de studiu, incidenţa recomandărilor terapeutice al tratamentului ortopedic a fost procentual mai crescut peste 12 ani astfel: corset (30,81%) plus corset asociat cu kinetoterapie (10,81%). Rezultatele tratamentului ortopedic au fost bune şi mulţumitoare.

Modalităţi terapeutice în cifoze; Ca şi în cazul scoliozelor şi în cazul cifozelor frecvenţa cea mai mare a avut-

o tratamentul profilactic prin supraveghere şi corectarea posturii vicioase a copiilor depistaţi cu atitudine cifotică posturală vicioasă (75,26%).

Fig.39. Modalităţi de tratament în cifoze

Ponderea cea mai mare a aparţinut tratamentului profilactic prin supraveghere ortopedică şi corecţia posturală(75,3%) faţă de kinetoterapie(18,6%) şi tratament ortotic de numai 6,2%. Nici un caz de cifoză din lotul de studiu, nu a avut indicaţii pentru tratament chirurgical.(Fig.39)

Prin programul complex de kinetoprofilaxie aplicat în studiul practic, s-a creeat premizele unei creşteri normale şi ale unei dezvoltări fizice armonioase, insistându-se mai mult pe conştientizarea subiecţilor:

� asupra atitudinii corecte a corpului, � asupra educării reflexelor de atitudine, � asupra regulilor igienice şi asupra practicării activităţilor sportive în

timpul liber. a) Monitorizarea recomandărilor şi rezultatelor terapeutice Obiectivele programului de kinetoterapie: Reeducarea respiratorie

În perioada de dezvoltare a educaţiei fizice, apar numeroase lucrări despre gimnastica corporală a copiilor, care constă din coordonarea şi amplificarea cu voinţă a mişcărilor libere de respiraţie. Efectele exerciţiilor de respiraţie:

� stimulează marea şi mica circulaţie a sângelui; � stimulează glandele endocrine; � influenţează funcţiile organelor din torace şi abdomen; � favorizează creşterea rezistenţei la factorii externi, care au influenţă negativă

asupra organismului; � dezvoltă voinţa, perfecţionează gândirea conştientă şi capacitatea individului

de a-şi stăpâni organismul.

33

Capitolul III. Rezultate și discuții

Concluzii: Combinarea exerciţiilor de relaxare cu exerciţiile de respiraţie au efecte benefice asupra sistemelor organismului, mai ales asupra sistemului pulmonar, circulator, nervos şi musculo-articular. Este foarte important ca înainte de începerea exerciţiilor, subiecţii să fie instruiţi şi să conştientizeze tipurile de respiraţie. Astfel toate mişcările şi contracţiile se vor executa în timpul inspirului, iar relaxarea se va efectua în timpul expirului.[1]

Kinetoterapia corectoare Pentru a obţine efectul corectiv optim, trebuie bine concepute şi analizate

cele cinci etape succesive ale fiecărui exerciţiu: poziţia fundamentală; atitudinea pregătitoare pentru mişcare;executarea exerciţiului propriu-zis;atitudinea finală; repausul şi recuperarea capacităţii de efort între repetările exerciţiilor. Kinetoterapia în corectarea scoliozelor – obiective principale:

1. mobilizarea coloanei vertebrale; 2. redresarea posturală; 3. tonificarea selectivă a musculaturii spatelui; 4. reechilibrarea bazinului (acolo unde este cazul); 5. antrenarea generală a organismului.

Antrenarea generală a organismului trebuie să completeze efectele corective segmentare. Se face prin practicarea unor elemente din sporturi şi jocuri sportive.

Rezultatele tratamentului în scolioză (pe cele 3 categorii de tratament) • Se observă că la finalul programului de aplicare şi urmărire al tratamentului

şi al dispensarizării, cele mai multe cazuri de scolioză, au avut ca rezultat regresia curburii scoliotice în 241 cazuri(85,8%) şi doar 7(2,5%) cazuri au continuat evoluţia la finalul studiului.(Fig.40)

• Acest rezultat se datorează şi faptului că cele mai multe cazuri intrate în studiu erau în faze incipiente depistate precoce (prin screening şcolar) şi cărora li s-au aplicat tratament corespunzător şi la momentul oportun.

Vindecat Regresie Stationar Agravare

6 lini 0.0% 85.8% 11.7% 2.5%

1 an 6.4% 66.2% 27.0% 0.4%

2 ani 29.9% 14.9% 54.8% 0.4%

0.0%

85.8%

11.7%2.5%

6.4%

66.2%

27.0%

0.4%

29.9%

14.9%

54.8%

0.4%

-20%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Rezultatul terapeutic in scolioza 6 l ini 1 an 2 ani

Fig.40. Repartiţia cazurilor în funcţie de rezultatele tratamentului în scolioză

În punctul culminant din grafic se situează cel mai mare procent de

regresie(85,8%) al scoliozei la 6 luni de tratament. Urmat apoi de evoluţia staţionară a scoliozei (frânarea evoluţiei) la 2 ani în proporţie de 54,8%, după aplicarea tratamentului corespunzător şi la timp. Evoluţia bolii în funcţie de tratamentul

Page 20: Rezumat Ciortan Ionica

34

Capitolul III. Rezultate și discuții

scoliozei idiopatice a reliefat incidenţa crescută a recomandării tratamentului profilactic (supraveghere, corecţie postură şi gimnastică medicală) la 130 cazuri cu scolioze (83,5%) cu efect regresiv al bolii, urmat de 66% tratamente ortopedice tot cu efect de regresie. Au continuat evoluţia curburii scoliotice 3 cazuri (2,5%) sub tratament profilactic (care au început kinetoterapia şi corsetare ortopedică), 2 cazuri (3,8%) sub tratament kinetoterapie şi ortopedic şi nici un caz nu s-a agravat sub tratament chirurgical. La toate cele 9 cazuri operate, evoluţia a fost staţionară din punct de vedere al unghiului Cobb. [Tabel 3]

Repartiţia cazurilor de scolioză în funcţie de tratament vs.evoluţie

Tratament – Scolioză Regresie Staţionar Agravare

Supraveghere 130 8 3

141 83.5% 13.9% 2.5%

Kinetoterapie 45 6 2

53 0% 100% 0%

Corset 66 11 2

79 84.9% 11.3% 3.8%

Chirurgical 0 8 0

8 92.2% 5.7% 2.1%

Subtotal 241 33 7 281

Există o diferenţă semnificativă între tipul tratamentului şi evoluţia scoliozei

idiopatice (χ2=71.15, p<<0.05, 95%CI). Astfel în cazul tratamentul chirurgical se observă staţionarea bolii la toţi pacienţii (100%) în timp ce în cazul tratamentului conservator doar la 5.7% din cazuri. La 130 de cazuri (92,2%) supravegheate ortopedic prin corecţie posturală şi gimnastică medicală, evoluţia a fost spre regresie.[Tabel 3] Kinetoterapia şi corsetul ortopedic au contribuit la evoluţie spre regresie a cazurilor cu aceste indicaţii în proporţie de peste 83%. Prin programul complex de kinetoprofilaxie si corecţie posturală, aplicat în studiul practic, s-au creat premizele unei creşteri normale şi ale unei dezvoltări fizice armonioase, insistându-se mai mult pe conştientizarea subiecţilor:

• asupra atitudinii corecte a corpului, • asupra reeducării reflexelor de atitudine, • asupra regulilor igienice şi asupra practicării activităţilor sportive în timpul

liber. În acest fel un număr mare de subiecţi din studiul practic depistaţi cu atitudini

vicioase scoliotice şi cifotice au evoluat spre regresie şi corecţie posturală, evitându-se astfel o evoluţie nefavorabilă către structuralizare. Rezultatele tratamentelor în cifoze au fost foarte bune, gradul de regresie al curburii după 6 luni de tratament a fost de (86,60%) urmat de o regresie de 80,41% la evaluarea de la 1 an, şi doar 1,03% din cazuri au continuat evoluţia la finalul studiului. (Fig.41)

35

Capitolul III. Rezultate și discuții

Vindecat Regresie Stationar Agravare

6 l ini 0% 86.60% 13.40% 0%

1 an 9.28% 80.41% 9.28% 1.03%

2 ani 44.33% 10.31% 45.36% 0%

0%

86.60%

13.40%

0%

9.28%

80.41%

9.28%1.03%

44.33%

10.31%

45.36%

0%

-20%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Rezultatul terapeutic in cifoza 6 lini 1 an 2 ani

Fig.41. Rezultatul terapeutic în cifoză

De asemeni la finalul studiului de supraveghere terapeutică a evoluţiei, s-a

concluzionat ca nici un caz nu a evoluat spre agravare. (Fig.41) Astfel s-a putut aprecia importanţa depistării precoce în stadii incipiente a afecţiunilor cifotice şi aplicarea corespunzătoare şi la timp a celor mai recomandate proceduri terapeutice.

Tratamentul ortopedic-apareiajul

La aplicarea tratamentului ortopedic trebuie ţinut cont de trei condiţii importante: � pacientul se poate afla, adesea într-o perioadă de stabilitate � eficacitatea terapeutică e diminuată, datorită punctelor de osificare costală,

ce antrenează reducerea mobilităţii rahidiene � la cel mai mic semn evolutiv se încearcă tratamentul ortopedic, evitându-se

intervenţia chirurgicală în special când e vorba de scolioza dublă majoră. Dacă angulaţia atinge pragul de 30° în timpul creşterii, scolioza idiopatica juvenila va evolua, impunându-se supravegherea regulată ştiind că:

• scoliozele copiilor mici au un prognostic sever • scolioza juvenilă cunoaşte perioade de agravare sau de regresie • după stadiile copilăriei, perioada pubertară şi de maturitate osoasă

începe o altă fază a evoluţiei cu toate riscurile sale, chiar şi la vârstă adultă.

Tratamentul chirurgical Abordul chirurgical se face anterior sau posterior, indicaţia ţinând cont de

gradul curburii, gravitatea evoluţiei, localizare şi vârstă.[16] Incidenţa recomandărilor şi al tratamentului chirurgical în lotul de studiu a

fost de 2,85%. În această categorie s-au încadrat doar formele grave de boala cu unghi de curbură peste 50 de grade şi cu stare generală alterată datorită complicaţiilor. Frecvenţa recomandărilor chirurgicale la copii şi adolescenţi cu istoric de boală ortopedică, a fost studiat şi raportat şi de Burnette. Intervenţia chirurgicală la cazurile grave de scolioze din lotul nostru de studiu, a fost recomandata la un număr de 8 cazuri, la 7 cazuri intervenţia s-a efectuat peste vârsta de 12 ani şi doar la un caz cu gravitate deosebită, sub 12 ani. Intervenţia chirurgicală s-a recomandat şi efectuat

Page 21: Rezumat Ciortan Ionica

36

Capitolul III. Rezultate și discuții

la copii cu vârste peste 12 ani în 87,5% din cazuri, şi doar la un caz sub vârsta de 12 ani, datorită gravitaţii bolii şi a complicaţiilor.

3. Evaluarea psihologică Determinările tulburărilor psihologice s-au efectuat prin testări psihologice,

cu teste adecvate pentru grupul de copii mici preşcolari, apoi cu vârste până la 12 ani şi peste această vârstă. S-a urmărit depistarea copiilor asupra cărora, deficienţa fizică a avut impact psihologic şi tulburări de inserţie psiho-socială.

Rezultatele statistice obţinute pe lotul de studiu personal, cu referire la impactul psihologic al afecţiunilor deformante studiate asupra copiilor

Studiul realizat cu referire la impact psihic şi inserţia socială a copiilor cu scolioze asupra cărora s-au efectuat teste psihologice, s-a finalizat cu următorul rezultat:Rezultatul studiului statistic la copii cu scolioze referitor la testările psihologice de evidenţiere a problematicii psihologice, a evidenţiat un număr de 40 de copii (14,2%) care au avut probleme psihologice, de inserţie socială şi de adaptare. Aceştia au beneficiat de psihoterapie.

La deformările cifotice, cazurile asupra cărora deformaţia a avut impact psihologic a fost mai mic (2,06%) decât la scolioze (14,2%), fiecare afecţiune fiind raportată la categoria proprie de afecţiune. Cazurile cu pectus excavatum şi carinatum din lotul de studiu nu au avut situaţii de impact psihologic şi probleme de inserţie socială. Foarte importantă a fost stabilirea parteneriatului în educaţia pentru îngrijirea scoliozei:

�educaţia pacient-familie începe din momentul diagnosticului �este declanşată de medicul de familie �se desfăşoară în fiecare moment al îngrijirii �printr-o echipă pluridisciplinară: medic şcolar şi de familie, medic specialist

ortoped, pediatru, psiholog şi kinetoterapeut.[20] 4. Urmărirea copiilor cu deviaţii ale coloanei vertebrale la care s-a

început tratamentul conservator De cele mai multe ori tratamentul acestei deformări este conservator

fiziokinetoterapeutic, ortopedic şi uneori chiar chirurgical. Tratamentul conservator este diferenţiat în funcţie de unghiul curburii astfel: până la un unghi<100 se recomandă gimnastica medicală, înot, supravegherea; la un unghi între 10–200

kinetoterapia asistată şi peste 20gr, se recomandă purtarea de corset ortopedic. Rezultatele tratamentului trebuie să vizeze corecţia unghiului de curbură şi reducerea sindromului algic asociat care au ca scop final îmbunătăţirea calităţii vieţii.[21]

Kinetoterapia Odată fixat diagnosticul complet şi corect, trebuie instituit un tratament care

variază în funcţie de gradul deviaţiei vertebrale şi de cauză. Indiferent de tratament, copilul trebuie urmărit în continuu şi controlat clinic şi radiografic din 6 în 6 luni pentru a putea urmări evoluţia şi a adapta tratamentul în funcţie de aceasta. Tratamentul conservator se instituie acolo unde deformaţia este incipienta cu grad mic de curbura şi unde şansele de vindecare sunt peste 80% din studiul pe lotul nostru;

37

Capitolul III. Rezultate și discuții

Kinetoterapia preoperatorie în corectarea deformărilor toracice Obiective principale: mobilizarea coloanei vertebrale;redresarea posturală;

tonificarea selectivă a musculaturii spatelui; reechilibrarea bazinului (acolo unde este cazul); antrenarea generală a organismului.[1] În lotul de studiu kinetoterapia s-a aplicat cu succes pe 53 de cazuri de scolioză şi la 79 de copii, asociat cu corset ortopedic. Rezultatele au fost foarte bune, doar la 4 cazuri din totalul de 132 de copii la finalul studiului, deformaţia a continuat să evolueze. Acestea au fost preluate în tratament de specialitate în policlinica spitalului judeţean de către medicul specialist ortoped. 5.Preluarea postoperatorie a copiilor cu deviaţii ale coloanei vertebrale.

� Intervenţii chirurgicale reparatorii. (Fig.42) Tratamentul chirurgical constă într-o operaţia de amploare ce necesită o lungă perioadă de convalescenţă si recuperare postoperatorie de aproximativ 6 luni. [24]

� Recuperarea postoperatorie s-a aplicat pe cazuistica studiată, prin prezentarea detaliată în teză a 5 cazuri clinice, care au beneficiat de recuperare postoperatorie.

Kinetoterapia (terapia prin mişcare, exerciţii fizice) este o metodă terapeutică foarte importantă, care intră în toate programele terapeutice, fie singură, fie asociată cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical. De asemenea kineto-psihoterapia postoperatorie reprezintă etapa necesară întotdeauna pentru recuperarea funcţiei aparatului locomotor , a unei posturi cât mai apropiate de normal cât şi a unei bune inserţii socio-profesională. După intervenţie se începe gimnastica, accentul fiind pus pe diverse exerciţii de braţe şi picioare, fără antrenarea coloanei vertebrale,care au ca scop menţinerea unei bune funcţii respiratorii. Ridicarea la verticală se face treptat, fiind evitate torsiunile de trunchi. După două săptămâni se poate trece la poziţia şezând. Imobilizarea postoperatorie în aparat gipsat, durează patru săptămâni, timp în care accentul se pune pe efectuarea mişcărilor respiratorii zilnice.

În aceasta perioadă, bolnavul face gimnastica de tonifiere a coloanei vertebrale identică cu cea din epifizita Scheuermann iar renunţarea la corset se va face treptat, noaptea, apoi ziua.[24]

Analiza modalităţilor de recuperare şi supravegherea evoluţiei în funcţie de severitate la cazurile operate din lotul de studiu:

S-a constatat că doar un procent de 3,3 % cazuri din lotul de studiu, au suferit intervenţii chirurgicale şi acestea au fost alcătuite din 9 cazuri cu scolioze grave şi 4 cazuri cu pectus excavatum.

Fig.42 Adolescentă cu scolioză dublă gravă

dezaxată ,care a beneficiat de corectură

chirurgicală.(caz personal)

Page 22: Rezumat Ciortan Ionica

38

Capitolul III. Rezultate și discuții

Vârsta copiilor în momentul intervenţiei chirurgicale Vârsta copiilor în momentul operaţiei prezintă valori uşor ridicate comparativ cu

vârsta copilului la operaţie, însă diferenţele nu sunt semnificativ mai mari, atât valoarea nivelului de semnificaţie a testului p (p=0.589, 95%CI), cât şi valoarea statisticii calculate susţin această concluzie.(Fig.43)

Fig. 43 Indicatorii statistici ai vârstei în funcţie de momentul evaluării

Gradul de curbură al scoliozelor operate. Frecvenţa cazurilor ce prezintă

doua curburi a fost de 33.3%. Unghiul de curbură la momentul operaţiei a fost semnificativ (p<<0.05, 95%CI) mai mare (81.4) comparativ cu mărimea acestuia în momentul depistării (36.7), acesta fiind semnificativ redus post-operator (26.8).(Fig.44)

Box & Whisker Plot KW-H = 6.97826087, p = 0.00047; t= 12.5967, p = 0.000001

Mean Mean±SD Mean±1.96*SD

unghi la diagnosticunghi la operatie

unghi postoperator

Gradul de curbura (unghi)

0

20

40

60

80

100

120

140

Fig. 44 Indicatorii statistici ai valorilor unghiului (gradul de curbură)

în funcţie de momentul evaluării Evoluţia postoperatorie şi recuperarea cazurilor operate(Fig.45)

39

Capitolul III. Rezultate și discuții

Fig. 45. Repartiţia cazurilor în funcţie de rezultatul post-operator – redresarea

curburii scoliotice din punct de vedere estetic Recuperarea postoperatorie a cazurilor operate Recuperarea postoperatorie la cazurile de scolioze operate a fost foarte bună

în proporţie de 88,89% şi doar în proporţie de 11,11% acceptabilă. (Fig.46) Kinetoterapia postoperatorie s-a aplicat pe o perioadă de 6 luni împreună cu psihoterapie individuală sau de grup şi a fost atent supravegheată.

Fig. 46. Repartiţia cazurilor în funcţie recuperarea postoperatorie

Riscul menţinerii postoperator a manifestărilor psihosociale ale copilului a scăzut

semnificativ (RR=0.04), şansa de apariţie a acestora fiind de 0.03 ori (OR=0.03, 95%CI).

Valoarea subunitară a parametrilor de şansă şi risc indică efectul benefic al intervenţiei chirurgicale asupra stării de sănătate psihică a copilului, care s-a îmbunătăţit semnificativ (χ2=17.75, p=0.000025, 95%CI).(Fig. 47)

Page 23: Rezumat Ciortan Ionica

40

Capitolul III. Rezultate și discuții

Fig. 47 La cazurile cu scolioze grave, gradul de afectare psihosocială (78,3%)

instalată pe parcursul afecţiunii datorită deficienţei fizice, a diminuat simţitor postoperator (5,6%) datorită refacerii structurii fizice corporale şi dispariţia afecţiunii.

6. Preluarea postoperatorie a copiilor cu deformaţii ale cutiei toracice (Pectus escavatum şi Pectus carinatum)

a. Evaluarea postoperatorie a copiilor cu deformări ale cutiei toracice [22] Reabilitarea deficienţelor motorii

Kinetoterapia reprezintă unul din mijloacele fundamentale pe care se bazează reabilitarea deficienţelor motorii. Pentru înţelegerea rolului acestui mijloc este necesară precizarea conceptului modern de reabilitare. b. Forme aplicative ale kinetoterapiei: [19;22]

Gimnastica generală şi respiratorie Gimnastica este obligatorie în toate etapele procesului de reabilitare: faza preoperatorie, postoperatorie imediată, de convalescenţă, de protezare şi apareiere, și de întreţinere. Gimnastica medicală selectivă

Programele de gimnastică generală şi respiratorie, completate cu gimnastica medicală selectivă, urmăresc în primul rând ameliorarea funcţiei segmentului sau segmentelor interesate de leziune şi sunt alcătuite din mişcări cu finalitate directă. Aceste programe nu se pot aplica decât la deficienţii care au depăşit vârsta de 10-12 ani, deoarece presupune o colaborare totală din partea lor.

Programele sunt precedate de şedinţe de masaj sau fizioterapie (hidroterapie, termoterapie). În acest scop se folosesc toate mijloacele kinetoterapiei: mişcările imaginare, contracţiile izometrice, posturile alternante, mişcările active şi cele cu rezistenţă.[25]

Imitaţiile şi jocurile [22;25] Aceste mijloace îşi găsesc o largă aplicare la copiii până la 10 ani. Tendinţa

copilului operat sau imobilizat de a se mişca, trebuie stimulată în limitele impuse de gravitatea şi stadiul evolutiv al leziunilor. c.Mijloacele reabilitării sunt:

41

Capitolul III. Rezultate și discuții

� Recuperarea medicală se bazează pe concepţiile terapeutice moderne, eficienţa ei fiind invers proporţională cu durata de timp necesară vindecării.

� Readaptarea psihică sau menţinerea unei stări psihice normale reprezintă condiţia esenţială care face posibilă aplicarea programului de recuperare medicală.

� Educarea şi reeducarea profesională La copii şi adolescenţi deficienţi, aceasta se realizează paralel cu reeducarea

medicală şi readaptarea psihică. [26;27;28] În lotul de studiu incidenţa deformărilor de cutie toracică (pectus excavatum şi

pectus carinatum) a fost de 3,6% respectiv 10 cazuri din care 4 au primit recomandare de tratament chirurgical. Incidenţa scoliozelor din acest lot de 281 cazuri a fost de 96,45% un rezultat care ne arata frecvenţa crescută a acestora în populaţia de copii , faţa de deformaţiile de cutie toracică.

Din statistica lotului reiese incidenţa crescută a cazurilor cu deformaţii de cutie toracică, neoperată(60%), faţă de 40% operate. Rezultatele pot să aibă grad de eroare deoarece numărul de cazuri la care s-a făcut referirea a fost mic.

Toate cela 4 cazuri operate au început recuperarea în primele 6 luni, la finalul cărora evoluţia a fost staţionară. Reconstrucţia cosmetică a deformaţiei la 1 an a avut rezultat cosmetic foarte bun la 44,4% din cazuri şi doar la un caz de pectus excavatum s-a constatat ca rezultat cosmetic acceptabil, acesta fiind în evidenţă cu sindrom Marfan. Rolul recuperării postoperatorii aplicat profesional şi consecvent au condus la următoarele rezultate statistice din lotul de studiu:

Din totalul cazurilor, un număr de 4 cazuri respectiv 44,4% au avut rezultat cosmetic foarte bun, şi doar 11,1% au staţionat în evoluţie; restul s-au încadrat în rezultat terapeutic acceptabil din punct de vedere funcţional şi cosmetic

C. Impactul psihologic şi inserţia socială la sfârşitul tratamentului pentru toate

capitolele de patologii studiate 1. Handicapul locomotor la copilul şcolar Aspecte ale deficienţelor fizice la şcolari

Deficienţele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puţin accentuate care se produc în forma şi structura corpului, şi se manifestă prin:

• încetinirea creşterii sau creştere excesivă, • tulburarea creşterii sau creştere disproporţionată, • deviaţii, deformaţii sau alte defecte de structură, urmate sau

precedate de tulburări funcţionale.[1] Metode de identificare a copiilor cu disabilităţi [31]

Primary Health Centres (PHCs)-identifică copii cu disabilităţi din mediul rural şi urban prin: teste specifice de depistare şi metode pentru examinarea copiilor.

Etiologia handicapului locomotor Din punct de vedere etiologic, dizabilitatea reprezintă pierderea funcţionării

unui organ, astfel că persoana nu poate participa la activităţi sociale sau profesionale. Această invaliditate nu-l poate împiedica pe individ să-şi folosească deprinderile şi calităţile la un nivel optim posibil. [31] Handicapul constă în pierderea sau limitarea

Page 24: Rezumat Ciortan Ionica

42

Capitolul III. Rezultate și discuții

posibilităţilor de a participa pe «picior de egalitate» cu ceilalţi indivizi, la viaţa colectivităţii.[96]

Factori favorizanţi în producerea handicapurilor fizice pot fi şi cei care influenţează în sens negativ starea de sănătate şi funcţionarea normală a organelor, mai ales în perioada de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. [11;29]

Evaluarea şi depistarea şcolarilor cu deficit locomotor Postura vicioasă şi metode de prevenţie. [1] Estetica ţinutei este dată în special de coloana vertebrală, de poziţia capului

şi a gâtului, poziţia umerilor, a trunchiului, a şoldurilor,a abdomenului. Coloana vertebrală este axa osoasă de bază, care contribuie la menţinerea ţinutei corecte, funcţionalitatea ei fiind asigurată de o serie de elemente pasive (ligamente) şi de muşchi prin tonusul, elasticitatea şi forţa lor. Formele de organizare instituite în vederea corectării deficienţelor fizice ale copiilor în instituţiile şcolare sunt următoarele:

� gimnastica medicală; � gimnastica igienică şi de întreţinere; � masajul şi automasajul; � practicarea unor sporturi cu efort moderat (şah, înnot, tenis de masă); � călirea organismului cu ajutorul factorilor naturali (apă, aer, soare); � relaxarea musculară; � perioade de C.F.M. (cultură fizică medicală) în pauze sau în orele de

clasă.[1] 2. Impactul psihologic Adaptarea psihologică a bolnavului (acomodarea) faţă de deformarea lui mai

mult sau mai puţin estetică, de toleranţa sa la toate fazele tratamentului (ghips, corset, eventual intervenţii chirurgicale) este o etapă importantă, dificilă şi lent realizabilă, de care trebuie ţinut seama înainte de aplicarea tratamentului.[30] În încercarea noastră de a însoţi pacienţii (din lotul de studiu) spre înţelegerea sau spre împăcarea cu deficienţele lor, din punct de vedere psihologic , am utilizat tehnici ale terapiilor: cognitiv-comportamentale, Ericksoniană, tehnici de imagerie mentală dirijată pe basme terapeutice.

Identificarea adecvată a problemei a facilitat definirea obiectivului optim în rezolvarea problemei. Am căutat să accesăm realitatea intrapsihică exprimată de expresia aleasă inconştient de către subiecţii noştri, astfel încât atunci când aceştia acuză faptul că ceea ce li se întâmplă „îi doare” au fost invitaţi să reflecteze asupra întrebărilor „cum?”, „ce anume?”,”unde?”, „când?”, „cât timp?”,”de ce?”.Aceste întrebări sunt puse pentru a-i ajuta să vină în contact cu trăirile lor şi pentru a-i orienta spre schimbare. La fel de important ca şi tehnică terapeutică, basmul terapeutic, se adresează intuiţiei şi fanteziei, nu raţiunii şi nici logicii. El lărgeşte spaţiul interior al pacientului şi aruncă asupra stării patogene o lumină nouă. Eficienţa tratamentului depinde de capacitatea terapeutului de a construi o strategie terapeutică adecvată în cea mai mare măsură şi să desfăşoare o intervenţie concretă.

43

Capitolul III. Rezultate și discuții

3. Impactul psiho-social a) Probleme de integrare şi socializare Se ştie că există niveluri funcţionale ale tuturor capacităţilor psihice. Aceste

niveluri se amplifică în funcţie de gradul de sănătate, de suprasolicitare şi surmenaj. Alt ă cauză a amplificării acestor niveluri este şi indiferenţa celor din mediul în care trăieşte copilul.[33] Familia exercită cea mai penetrantă şi persistentă influenţă în viaţa copilului, oferindu-i acestuia protecţie, afecţiune şi modele adecvate de socializare şi de integrare socială.[11] Mama copilului din imagine este integrată într-un program de psihoterapie pentru acordarea îngrijirilor corespunzătoare, suport psihic atât pentru copilul în suferinţă, cât şi pentru restul familiei.

Fig.48.P.Lucian diagnosticat cu maladia Duchenne la vârsta de 7 ani. Deficit motor accentuat,

cifoscolioză dextroconvexă neuromusculară, deficit intelectual , şcolarizat la domiciliu în clasa a III-a, aflat în tratament pluridisciplinar: neuropsihiatru, ortoped, pediatru,

psiholog.(caz personal) b) Probleme de şcolarizare Orientarea şcolară a copiilor normali şi a celor cu deficit locomotor

Alegerea tipului şcolii trebuie să fie făcută în cadrul unei proceduri de evaluare amănunţite în cadrul căreia părinţii şi copiii handicapaţi sunt asistaţi de o echipă multidisciplinară de specialişti care să utilizeze tehnici de orientare a elevului şi să se axeze pe abilităţile specifice ale copilului,pe dorinţele şi nevoile acestuia. [34] Pentru copiii cu handicap locomotor uşor şcoala specială se va transforma treptat în centru de consultanţă şi de resurse pentru o şcoală obişnuită. În timp ce pentru copiii cu handicap locomotor sever integrarea într-o şcoală specială se va realiza gradual.

c) Orientarea profesională a copiilor cu deficit fizic uşor şi mediu Orientarea profesională a tinerilor este responsabilitatea şcolii, a familiei şi a

medicilor. Tinerii necalificaţi trebuiesc influenţaţi spre profesiuni legate de aspiraţiile şi posibilităţile lor fizico-psihice. Familia trebuie să participe la activităţile şcolare sau ale altor instituţii medico-pedagogice, deoarece contactele dintre şcoală şi familie sunt indispensabile. Orientarea profesională, atât a tinerilor valizi cât şi a celor deficienţi, (cu handicap) este în prezent o necesitate absolută. Ea solicită explorarea persoanei sub aspect somatic şi psihologic. Foarte important, încă de la această vârstă sensibilizarea şi formarea unui stil de viaţă sănătos, care să cuprindă nu numai practicarea regulată a exerciţiilor fizice, dar şi o grijă pentru postura corporală, pentru o alimentaţie sănătoasă, un program zilnic judicios, etc.

Page 25: Rezumat Ciortan Ionica

44

Capitolul III. Rezultate și discuții

Tot în ideea formării unui stil de viaţă sănătos, ţinând cont de mediul stresant de viaţă care îi aşteaptă pe aceşti copii, este necesar să fie învăţaţi de kinetoterapeut, câteva exerciţii de relaxare pe care le pot practica şi independent.

D. Evaluarea posturometrică şi impedanţiometria elevilor sportivi

care prezentau deviaţii ale coloanei vertebrale sau acuzau lombalgii, cervicalgii, sindrom vertiginos înainte şi după efort fizic.

Posturologia este o ramura a medicinii clinice utilizată în ţările cu dotare medicală modernă pentru a ajuta la diagnosticarea unor stări patologice prin intermediul unor metode simple si neinvazive, folosindu-se de studiul şi observaţia posturii întregului organism.

Marea noutate a acestei noi discipline medicale consta în determinarea şi analizarea celei mai mici devieri de la o postură normală, adică a dispoziţiei spaţiale a corpului şi a fiecărei articulaţii în parte, găsind chiar şi soluţii terapeutice noi care funcţionează nu numai asupra simptomelor, cum ar fi durerea de spate, dureri ale genunchilor sau ale picioarelor sau cefaleea, dar care permit şi o recuperare a spaţialităţii corpului.

Postura reprezintă comportamentul spaţial pe care corpul nostru şi-l asumă în relaţia cu ambientul în care trăieşte şi în relaţie cu legile care guvernează acest ambient, prima dintre toate fiind forţa gravitaţională.

Dacă în schimb, sistemul de stabilitate verticală antigravitaţională nu funcţionează normal va exista o dezordine în distribuţia tonusului şi a tensiunilor musculare în tot corpul, motiv de apariţie a asimetriilor corporale. În lumina acestui concept, toate situaţiile de postură alterata sunt încadrate înainte de toate, ca şi dezechilibre musculare. Aceasta este foarte complexă, ţinând cont că din cele 208 oase care compun corpul uman, 56 sunt la membrele inferioare, ţinute împreuna de articulaţii complexe şi de un mare număr de muşchi. Intervenţia diagnostică prevăzută permite recunoaşterea punctelor de proastă funcţionare.

Intervenţia terapeutică constă în folosirea unei “protecţii”care să fie acceptată de organism şi să readucă la normalitate informaţiile nervoase senzitive provenite de la acele puncte. Aceste unice “protecţii” terapeutice, care au demonstrat că sunt în posibilitatea de a readuce la normal funcţionarea anumitor receptori, sunt susţinătorii plantari computerizaţi. Posturologia ajută la depistarea precoce a tulburărilor de postură şi echilibru şi la rezolvarea următoarelor patologii, cum ar fi: asimetria centurilor scapulare şi/sau pelvice, hiperlordoza şi/sau hipercifoza coloanei vertebrale, scolioza “ascendentă” a oricărui segment al coloanei; picior plat sau cav, spina calcaneană, picior valg sau var, genunchi valg sau var, genunchi flessum sau recurvatum, „strabism” convergent şi divergent al rotulei, ocluzii dentare “ascendente”, dispoziţia asimetrică a ţesuturilor adipoase şi a ţesuturilor moi, circulaţie venoasă şi limfatică defectuoasă.

Am folosit în lotul de studiu această evaluare posturometrică la elevii sportivi, ocazie cu care s-au corectat deficienţele posturale şi s-au îmbunătăţit performanţele sportive dar s-au prevenit si evoluţia deviaţiilor posturale şi în special durerea lombară şi cervicală după efort.

45

Capitolul III. Rezultate și discuții

Fig.49 Evaluare posturometrică statică la o adolescentă(U.C.) cu scolioză toracică

posturală : scanarea presiunilor plantare.(caz personal)

Prezentarea pe scurt a evaluării posturometrice şi impedanţiometrice şi rolul lor în diagnosticul precoce al deviaţiilor posturale.

P.D. 15 ani, elev liceu cu profil sportiv, handbal. Dg: Scolioză idiopatică dextroconvexă regiunea toracală gr.I/II (vertebre uşor rotate cu dezechilibru şi hipotonie pe dreapta)

1.Evaluarea posturometrică: rezultate Analiza statică (SX=50% : DX=50%) Analiza dinamică (SX=48% - DX=52%) Dezechilibrat cu supraîncarcare retropodalică excesivă pe dreapta; mers instabil. Valori normale, intervale admise: valori egale sau cu deviaţii cuprinse între+/-de minim 2 unităţi; După câte putem observa, pacientul din evaluarea anterioară, se dezechilibrează în mers, acesta devenind instabil, bazin uşor basculat spre stânga, omoplaţi decolaţi, lombalgii ,toracalgii;

2.Evaluare impedanţiometrie: La acelaşi pacient observăm scanare corporală în parametrii perfecţi la

membrele inferioare în statică şi procent de masă corporală diminuat pe membrul superior drept , acolo unde este deformarea(dextro-convexă); Right leg=28,2%, Left leg=28,4%, Right arm=29,0%, Left arm=31,0%, Trunk=19,8%. Valori normale, intervale admise:valori egale sau cu variaţii cuprinse între+/-de minim 2 unităţi; Concluzii La acest elev sportiv, s-a putut observa importanţa hipoacuziei la agravarea deformaţiei în dinamică şi s-a mai observat la evaluarea posturometrică în statică, unde cele două procente sunt egale, deoarece sportul (practica handbal de 5

Page 26: Rezumat Ciortan Ionica

46

Capitolul III. Rezultate și discuții

ani) i-a format musculatura pe centura scapulară bilateral, care a compensat deficienţă musculară care ar fi putut să apară în timpul evaluării. Mersul instabil s-a corectat prin tratamentul hipoacuziei, iar corecţia dezechilibrului s-a realizat prin kinetoterapie şi corectori plantari funcţionali.

Scolioza a avut evoluţie bună –în regresie, la 6luni şi la 1 an şi staţionar la 2 ani;

Studiu statistic pe un lot de 200 elevi la licee cu profil sportiv(115), arte şi muzică(25) dar şi la licee (60)cu alte profile:

Obiective: • evidenţierea importanţei evaluării posturometrice şi impedanţiometrice, la

precizarea diagnosticării precoce a tulburărilor de postură, al deviaţiilor de coloană vertebrală şi apoi la supravegherea evoluţiei corecţiei lor sub tratament corespunzător (tehnici şi metode noninvazive);

• determinarea frecvenţei şi evoluţia tulburărilor de acuitate vizuală, auditivă, probleme de ocluzie dentară şi tulburări de postură asociate deviaţiilor de coloană vertebrală şi cutie toracică, în lotul de studiu;

• rolul tratamentului precoce al deviaţiilor posturale scoliotice şi cifotice, la elevii liceelor cu profil sportiv în corecţia deviaţiilor coloanei vertebrale şi a deformărilor de cutie toracică. Lotul de studiu pentru evidenţierea contribuţiei personale este alcătuit dintr-

un număr de 200 elevi din care un număr de 115 sunt sportivi iar lotul nesportiv pentru studiul comparativ a fost alcătuit din: 60 elevi de şcoală generală şi liceu şi un număr de 25 elevi la liceul de muzică şi arte plastice.(Fig. 50)

elevi la licee cu profil sportiv,

57.5%

elevi la licee cu alte profile,

30.0%

muzică ți instrumente,

9.0%

balet, 3.5%

elevi la licee cu profil sport ivelevi la licee cu alte profile

muzică ți instrumente balet

Structura lotului

Fig. 50. Structura lotului de studiu

Au fost alese aceste categorii de elevi pentru a studia incidenţa deformaţiilor

de coloană vertebrală şi la copii cu poziţii vicioase (vioară, pian) dar şi la copii care suprasolicită sistemul osteo-musculo-articular (sportivi, balet) în comparaţie cu copii elevi la şcoli şi licee fără profile speciale.

Studiul complet s-a bazat şi pe metoda evaluării moderne (posturometrie şi impedanţiometrie) a tulburărilor de postură şi a rezultatelor tratamentelor pe un lot de 115 sportivi. Din evaluarea acestora s-au obţinut următoarele rezultate:

• la 94 de sportivi (81,7%) rezultatele evaluării posturometrice au arătat o afectare graduală a posturii şi mers instabil (tulburări de echilibru);

47

Capitolul III. Rezultate și discuții

• de asemeni la scanarea impedanţiometrică 41 de sportivi (35,7%) au avut probleme de repartiţie a masei corporale în funcţie de gradul şi sensul deviaţiei;

• doar 2 copii(1,7%) au avut afectată acuitatea auditivă şi • 35 de copii (30,4%) au necesitat recomandarea de lentile corectoare

Postura coloanei vertebrale constituie în general un punct central de interes în evaluarea şi gestionarea clinică a pacienţilor ce manifestă durere lombară joasă.

În urma măsurătorilor efectuate prin posturometrie şi impedanţiometrie la întreg lotul descris s-au obţinut rezultate în afara limitelor permise pentru o postură normală la un număr important de copii. De asemenea, problemele oftalmologice, ortodontice şi auditive s-au depistat şi corectat la un număr mare de elevi.

S-au folosit pentru măsurători parametri convenţionali, dar s-au propus şi alte metode din studii recente interesante pentru măsurarea şi confruntarea caracteristicilor funcţionale în mecanismul echilibrului privind deviaţiile posturale. Prezentarea studiului a evidenţiat rezultatele evaluării stabilometrice pe un grup de sportivi din mai multe discipline. Concluzii. Testul posturometric demonstrează motivele de interes în analizarea caracteristicilor strategiilor adoptate ale subiectului în menţinerea posturii. Confruntarea dintre traiectoriile cu ochi închişi şi cu ochi deschişi, evidenţiază cum forma fizică bună poate influenţa pozitiv asupra controlului posturii în traiectoria stabilometrică. [35; 36; 37] Lotul personal de studiu compus din elevi sportivi a fost alcătuit din următoarele categorii de profile sportive(fete şi băieţi). (Fig. 51)

0%5%

10%15%20%25%30%35%

Handbal Gimnasticăritmică

Înnot atletism

22.6%

33.0% 27.0%

17.4%

Handbal Gimnastică ritmică Înnot atletism

Structura lotului de elevi sportivi

Fig. 51 Structura lotului de elevi sportivi

În structura lotului de elevi sportivi a predominat lotul cu gimnastică ritmică,

acesta având şi cel mai mare număr de copii cu deviaţii ale coloanei vertebrale, datorită intensităţii în mişcări corporale (efort fizic mare) al acestui sport sub contractură musculară prelungită.

Când acest sport este practicat de copii cu deviaţii de postură (coloană vertebrală), acestea se agravează pe parcursul activităţii sportive(favorizează progresia curburii).

Depistarea atitudinii vicioase posturale scoliotice şi cifotice la elevii sportivi luaţi în studiu pe categorii de afecţiuni şi rezultatele obţinute prin corecţie după 6 luni şi 2 ani de la aplicarea tratamentelor corectoare: din numărul total de

Page 27: Rezumat Ciortan Ionica

48

Capitolul III. Rezultate și discuții

cazuri analizate (115 cazuri-elevi sportivi) 91.3% au prezentat atitudine cifotică sau/si scoliotică la începutul studiului, 62.6% la 6 luni şi 29.6% la 2 ani. Din aceste cazuri (91.3%) la începutul studiului 69.6% prezentau valori posturometrice mai mari decât 2 şi 76.5% prezentau mers instabil. Numărul cazurilor s-a diminuat semnificativ la 6 luni şi 2 ani după corecţie cu corectori plantari, gimnastică medicală şi corset elastic care au redresat deficienţa posturală şi implicit deformaţia coloanei vertebrale. Aceste rezultate sunt mult mai vizibile la cazurile cu atitudine scoliotică şi cifotică, deoarece acestea nu au fost structuralizate şi s-au putut reface mai uşor şi mai repede. În felul acesta măsurile aplicate au avut caracter preventiv. (Fig. 52)

91.3%

69.6%

76.5%

62.6%

37.4%

27.8%

29.6%

18.3%

10.4%

-10% 40% 90% 140% 190%

Atitudine scoliotică+Atitudine cifotică

Valori posturometrice >2

Mers instabil

La inceputul studiului la 6 luni la 2 ani

Fig. 52. Depistarea deviaţiilor posturale la elevii sportivi prin posturometrie şi

impedanţiometrie şi evoluţia sub tratament corector.

Depistarea atitudini vicioase la elevii din liceele cu profil muzică şi arte plastice

Depistarea atitudinilor vicioase posturale scoliotice şi cifotice la elevii liceului de artă şi muzică, luaţi în studiu pe categorii de afecţiuni au fost tratate corespunzător şi urmărite rezultatele obţinute după 6 luni, 1 an şi 2 ani de la iniţierea tratamentelor corectoare aplicate.

Scolioza posturală non-structurală poate să apară la sfârşitul primei decade de viaţă datorită unei poziţii vicioase a copilului în bancă în timpul scrisului sau în timpul mersului (prin purtarea ghiozdanului greu în aceeaşi mână). Aceste curburi nu au caracter evolutiv spre structuralizare în fazele incipiente. La tineri şi la adulţi profesia (violonisti, etc) poate genera scolioză posturală sau idiopatică.

Rezultatele tratamentelor aplicate pe categorii de afecţiuni ale coloanei vertebrale şi supravegherea vindecării acestora cu metode noi, la întreg lotul de studiu au evidenţiat vindecare totală după 2 ani în cazul afecţiunilor incipiente posturale; doar 2 cazuri de cifoze (8%) şi 5 cazuri de scolioze(20%) au rămas staţionare(oprirea evoluţiei).(Fig. 53)

Din figura 53 se poate observa cel mai bun rezultat terapeutic obţinut la corecţia posturii vicioase din deformările posturale scoliotice şi cifotice prin aplicarea de corectori plantari posturali, corset elastic, gimnastica medicală şi înnot. Ca urmare centrul de greutate se deplasează prin scăderea controlului echilibrului posturii.

49

Capitolul III. Rezultate și discuții

la depistarela 6 luni

la 2 ani

68%

44%

20%

52%

24%

8%

12%

20%

8%

Evidentierea patologiei depistate la elevii din licee de artă și muzică

scolioza idiopatica

cifoza idiopatica

atitudine scoliotica

atitudine cifotica

Fig. 53. Evidenţierea corecţiei problemelor patologice depistate la elevii din licee de artă şi

muzică prin metoda posturometrică şi impedanţiometrică, după aplicarea tratamentelor corectoare corespunzătoare.

În concluzie rezultatele sugerează instituirea unui program pentru controlul

posturii şi menţinerea trunchiului în poziţie stabilă.

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

Sportivi elevi arta si muzica

81.7%

30%

80%

35.7% 36.7%

56%

30.4% 23.3%

32%

20% 26.7% 20%

posturometrie

impedantiometrie

ex.oftalmologic

ex.ortodontic

Incidenta tulburarilor de postura, de repartitie masa corporala, deficiete oftalmologice si

ocluzie dentara incompleta

Fig. 54 Incidenţa tulburărilor de postură, repartiţie de masă corporală, deficienţe

oftalmologice şi ocluzie dentară incompletă la toate cele 3 categorii de elevi intraţi în lotul de studiu

Observăm că aceste dezechilibre se menţin la toate cele 3 categoriile intrate

în studiu, aproximativ egal, cu excepţia problemelor de dezechilibru postural şi mers instabil care predomină la categoria de elevi sportivi(81,7%) şi la elevii de la liceul de muzică(80%) comparativ cu elevii de la licee fără profile. Supravegherea evoluţiei acestor dezechilibre pe cele trei loturi după aplicarea corectorilor plantari, corset elastic, gimnastică corectoare, lentile corectoare şi aparat dentar. (Fig. 55)

Studiul lotului de elevi la liceul de muzică şi arte plastice Inversarea rapoartelor de incidenţă a cazurilor de scolioză şi cifoză la copii

de la liceul de muzică, comparativ cu elevii altor şcoli unde predomină atitudinea cifotică şi scoliotică.(Fig. 55) Influenţa poziţiilor vicioase prelungite în timpul studiului instrumentar asupra dezvoltării armonioase a coloanei vertebrale la aceşti elevi, ar putea avea efecte negative în aceste cazuri. Deficienţele posturale la acest lot

Page 28: Rezumat Ciortan Ionica

50

Capitolul III. Rezultate și discuții

au mai fost studiate şi prin examinări medicale complementare: examen ORL, examen oftalmologic, examen ortodontic. În urma acestor evaluări s-au corectat toate deficientele constatate prin recomandări de ochelari corectori, tratamentul de specialitate al hipoacuziei, recomandare de corset elastic pentru corecţia poziţiilor vicioase în timpul zilei şi înnot.

0% 20% 40% 60% 80%

scolioze

cifoze

atitudine scoliotica

atitudine cifotica

68%

52%

12%

20%

Incidenta deformatiilor de coloana vertebrala la copiii din licee de arta si muzica

Fig. 55 Incidenţa deformaţiilor de coloană vertebrală

Observăm incidenţa crescută a deficientelor vizuale la 8 elevi (47,1%) din

categoria de elevi la liceul de muzică faţă de doar 12,5% la categoria de elevi la coregrafie. Deficienţe vizuale au mai fost întâlnite şi la elevii sportivi la 35 de copii (30,4%) din lotul de 155 dar şi la categoria elevi la licee fără profile speciale de 23,3%. În concluzie deficienţa vizuală este întâlnită la toate categoriile de elevi dar cu cea mai mare frecvenţă la liceul de muzică. Deficienţele auditive au fost întâlnite doar la 4 elevi sportivi şi 1 elev din lotul de comparaţie. Ocluzia dentară incompletă şi inversată s-a întâlnit cu preponderenţă la elevii de la licee fără profil (41,7%) care aveau deviaţii de coloana vertebrală faţă de 11,8% la categoria elevi la liceul de muzică aşa cum se observă în figura 56. Observăm că această deficienţă ocluzivă dentară nu are legătură cu o anumită categorie de elevi de la şcoli cu profil.(Fig. 56)

0%

10%

20%

30%

40%

50%

deficiente vizuale deficiente auditive ocluzie dentaraincompleta

30.4%

3.5%

27% 23.3%

1.7%

41.7% 47.1%

11.8% 12.5%

sportivi

elevi

muzica

coregrafie

Evidentierea incidentei deficientelor

Fig. 56 Evidenţierea incidenţei deficienţelor în cele 4 loturi analizate înainte de

aplicarea tratamentului corector

Aceste deficienţe au însoţit şi au influenţat tulburările de postură şi echilibru care au contribuit şi ele la instalarea deviaţiilor de coloană vertebrală şi deformărilor de cutie toracică depistate la aceste categorii de elevi.

51

Capitolul IV. Concluzii

Programul terapeutic pentru corecţia acestor deficienţe s-a efectuat prin

aplicarea de corectori plantari, corset elastic, gimnastică medicală, lentile corectoare şi aparat dentar, favorizând astfel şi corecţia deformărilor de coloană vertebrală.

Neglijarea supravegherii formării atitudinilor corecte la copii, poate constitui un factor favorizant pentru apariţia adevăratelor deformări ale coloanei vertebrale, datoria noastră fiind supravegherea atentă a acestor posturi vicioase pentru a evita transformarea lor în deficienţe.

Având în vedere că aceşti copii petrec patru-cinci ore la şcoală în bănci neergonomice, după care petrec două-trei ore acasă în condiţii diferite la masa de lucru, făcându-şi temele, putem afirma că şi aceasta constituie unul dintre factori favorizanţi pentru apariţia unor atitudini deficitare.

Propunerile vizează dotarea şcolilor cu bănci şi scaune reglabile în funcţie de vârsta şcolară, în funcţie de parametrii somatici individuali, care să fie comode pentru copii. Tot în acest scop, este de preferat ca şcolile să fie dotate cu ferestre mari, prin care lumina să pătrundă şi să fie suficientă pentru toţi copiii, astfel încât aceştia să nu fie obligaţi să stea în poziţii greşite pentru a vedea.

Unul dintre obiectivele educaţiei fizice şcolare este tocmai favorizarea dezvoltării fizice armonioase, de aceea este bine a nu scuti copiii de la această importantă activitate şcolară, mai ales când există o atitudine deficientă sau o deficienţă uşoară.

În aplicarea programului profilactic se vizează o dezvoltare fizică generală armonioasă şi în aceeaşi măsură, formarea deprinderii de practicare independentă şi regulată atât a programului minim de exerciţii de gimnastică, cât şi a unor activităţi speciale recreative sau chiar de performanţă.

Din analiza datelor rezultate din screening-ul şcolar de depistare al deformărilor de coloană vertebrală şi de cutie toracică au rezultat următoarele: cel mai frecvent cazurile sunt depistate de către medicul şcolar (36,1%), de familie (27.6%) şi antrenori (25.1%).

Deviaţiile de coloană vertebrală

1. În lotul studiat incidenţa scoliozei a fost de 71,9% şi a predominat la copii de sex feminin (65.69%), în timp ce pentru restul afecţiunilor coloanei vertebrale şi cutiei toracice proporţia cazurilor în funcţie de sexul copiilor nu a prezentat diferenţe semnificative (51.32% masculin vs. 48.68% feminin).

CONCLUZII

CCCCCCCCaaaaaaaappppppppiiiiiiiittttttttoooooooolllllllluuuuuuuullllllll IIIIIIIIVVVVVVVV

Page 29: Rezumat Ciortan Ionica

52

Capitolul IV. Concluzii

2. Riscul de apariţie a scoliozei este semnificativ mai mare la fetiţe, acesta fiind reprezentat de un raport de risc de 2.02 (OR=2.02, p=0.00086, 95%CI), comparativ cu riscul pe care îl prezintă băieţii. Frecvenţa scoliozelor la fetiţe este de 65,69% din numărul de cazuri al lotului de studiu (copii cu afecţiuni ale coloanei vertebrale sau a cutiei toracice), în timp ce la băieţi frecvenţa este de 34,3%.

3. Analiza frecvenţei deformaţiilor coloanei vertebrale la pacienţii lotului de studiu în funcţie de mediul de provenienţă al acestora s-a realizat în funcţie de lotul martor. Rezultatele testului Chi-pătrat bazat pe realizarea tabelului de contingenţă a evidenţiat faptul că există o asociere semnificativă între mediul urban de provenienţă al copiilor şi apariţia deformaţiilor coloanei vertebrale (χ2=6.58, p=0.0096, 95%CI).

4. Riscul pe care îl prezintă copii din mediul urban pentru apariţia afecţiunilor coloanei vertebrale este semnificativ mai mare comparativ cu riscul pe care îl prezintă copii din mediul rural.

5. Prevalenţa cazurilor de scolioză (71,9%) intrate în studiu, faţa de celelalte afecţiuni de coloană vertebrală şi cutie toracică, corespunde cu incidenţa crescută a acestora în populaţie, după studiile din literatura de specialitate. De asemeni predomină cazurile de pectus excavatum(2,3%) faţă de pectus carinatum(0,3), care statistic sunt mai scăzute şi în studiile din literatura de specialitate.

6. În lotul de studiu, s-a constatat o incidenţă crescută a copiilor depistaţi cu scolioză idiopatică, atât faţă de lotul total (54,2%) cât şi faţă de lotul cazurilor cu scolioze (75,44%).

7. Diagnosticul diferenţial al scoliozei, trebuie efectuat întotdeauna, atunci când gradul de curbură este mic (Cobb=10˚-15˚) în scolioze posturale sau antalgice, pentru a se evita confuzii sau diagnostice eronate.

8. Repartiţia cazurilor în funcţie de gradul unghiului de curbură vs. sexul pacienţilor, arată incidenţa crescută a unghiurilor de curbură mai mici de 20° la sexul feminin(55,5%) fata de valori de peste 45° la 2,8% cazuri.

9. Depistarea precoce a cazurilor cu scolioză cu grad de angulaţie mic de până la 20°(55,5%) au reprezentat numărul cel mai mare de cazuri din studiu. Sexul feminin a fost cel care a reprezentat procentul mai mare la cazurile depistate cu atitudine posturală scoliotică, deoarece fetiţele sunt mai studioase şi stau mai mult aplecate la masa de studiu, dar şi pentru că practică sport mai puţin decât băieţii.

10. Din analiza parametrilor estimaţi în testarea asocierii unghiului de curbură vs. sexul pacienţilor, nu există o asociere semnificativă între unghiul de curbură şi sexul pacienţilor. Se remarcă totuşi o pondere mai crescută a valorilor mari ale unghiului în cazul băieţilor, dar diferenţa este nesemnificativă.

11. Frecvenţa asocierii scoliozei depistate la copii examinaţi a arătat că 14,23% din cazurile de scolioză au fost însoţite de cifoze şi doar un procent 1% de hiperlordoze în timp ce 85,4% din scolioze nu au fost asociate cu aceste afecţiuni.

53

Capitolul IV. Concluzii

12. Incidenţa cifozei de 97 cazuri(24,8%) depistate din lotul de studiu(391 cazuri) a evidenţiat ponderea atitudinii cifotice în procent de 77,32% faţă de lotul de cifoze şi 19,18% faţă de lotul total de studiu. Cifoza idiopatică Scheurmann a reprezentat 21 de cazuri, adică 21,65% faţă de lotul de cifoze şi 5,37% faţă de lotul de studiu, comparativ la polul opus cu cifoza congenitală (1,03%) faţă de lotul de cifoze.

13. Frecvenţa modalităţilor terapeutice în cifoze a arătat că tratamentul profilactic (supraveghere ortopedică şi corecţie posturală) a fost recomandat în procent de 75,3% faţă de tratamentul conservator (kinetoterapie18,6% asociată uneori cu ortezare 6,2%). Nici un caz de cifoză din lotul de studiu, nu a avut indicaţii pentru tratament chirurgical.

14. Rezultatul terapeutic în cifoze s-a finalizat la 6 luni cu evoluţie spre regresie(85,50%), staţionară(13,40%) şi nici un caz nu a evoluat spre agravare. La 1 an de evoluţie sub tratament, rezultatele au fost spre vindecare(9,28%), spre regresie(80,41%), staţionară(9,28%) şi 1,35% spre agravare. După 2 ani de tratament nici un caz nu a evoluat spre agravare; în procent de 44,33% s-au vindecat, spre regresie au evoluat 10,31% şi 45,36% au avut evoluţie staţionară.

15. Repartiţia cazurilor în funcţie de impactul psihologic în cifoză a arătat că în procent de 97, 94% nu au avut impact psihologic şi doar 2,06% au avut probleme rezolvate în urma testărilor psihologice prin psihoterapie.

16. Clasic se afirmă că cifoza idiopatică afectează preponderent sexul masculin deşi mulţi autori au constatat frecvenţă egală la ambele sexe, iar alţii o întâlnesc preponderent la fete. Adolescentul cu cifoză juvenilă nu prezintă alte semne de suferinţă şi are de regulă o stare de sănătate bună. Şi în studiul nostru se observă preponderenţa afecţiunii la sexul masculin , atât la categoria cifoze(55,6%) cât şi la cifoscolioze(68%), faţă de incidenţa lor la sexul feminin 44,4%, respectiv 32%.

17. Ca şi în cazul scoliozelor şi în cazul cifozelor frecvenţa cea mai mare a avut-o tratamentul profilactic prin supravegherea şi corectarea posturei vicioase a copiilor depistaţi cu atitudine cifotică posturală vicioasă (75,26%).

18. Intervenţia chirurgicală la cazurile grave de scolioze din lotul de studiu, a fost recomandată la un număr de 9 cazuri, la 7 cazuri intervenţia s-a efectuat peste vârsta de 12 ani.

19. În concluzie la finalul studiului, al tratamentului şi al dispensarizarii, cele mai multe cazuri de scolioză, au avut ca rezultat regresia curburii scoliotice (241 cazuri) şi doar 7 cazuri au continuat evoluţia spre agravare. Acest rezultat se datorează şi faptului că cele mai multe cazuri intrate în studiu erau în faze incipiente descoperite precoce prin screening şcolar.

20. Există o diferenţă semnificativă între tipul tratamentului şi evoluţia scoliozei idiopatice (χ2=71.15, p<<0.05, 95%CI). Astfel în cazul tratamentului chirurgical se observă staţionarea bolii la toţi pacienţii (100%) în timp ce în cazul tratamentului prin supraveghere şi corecţie postură doar la 5.7% din cazuri. La această categorie de tratament 92,2% din cazurile cu atitudine

Page 30: Rezumat Ciortan Ionica

54

Capitolul IV. Concluzii

cifoscoliotică au evoluat spre regresie. La tratamentul ortotic evoluţia spre regresie a fost la 83,5% din cazuri şi staţionar doar la 13,9%.

21. Impactul psihosocial în urma corecţiei chirurgicale a curburii scoliotice a diminuat postoperator prin psihoterapie.

22. Riscul menţinerii postoperator a manifestărilor psihosociale ale copilului a scăzut semnificativ (RR=0.04), şansa de apariţie a acestora fiind de 0.03 ori (OR=0.03, 95%CI). Valoarea subunitară a parametrilor de şansă şi risc indică efectul benefic al intervenţiei chirurgicale asupra stării de sănătate psihică a copilului, care s-a îmbunătăţit semnificativ (χ2=17.75, p=0.000025, 95%CI).

23. Obţinerea complianţei bolnavului şi familiei pentru tratamentul recuperator depinde de colaborarea interdisciplinară dintre ortoped, kinetoterapeut, medicul de familie, psiholog.

Deformaţiile cutiei toracice

1. Incidenţa scăzută a deformărilor de cutie toracica în lotul de studiu (3,2%) pectus excavatum şi (0,4%) pectus carinatum, corespunde cu datele din literatura de specialitate.

2. Din statistica lotului reiese incidenţa crescută a cazurilor cu deformaţii de cutie toracică, neoperată(60%), faţă de 40% operate. Rezultatele pot să aibă grad de eroare deoarece de cazuri la care s-a făcut referire a fost mic(10 cazuri).

3. Din afecţiunile asociate deformărilor de cutie toracică, afecţiunile respiratorii(60%), sechele rahitism(40%) şi infecţiile urinare(30%) au avut incidenţa cea mai ridicată în rândul altor afecţiuni care au însoţit deformaţiile de cutie toracică.

4. Frecvenţa cea mai mare din afecţiunile de natură ortopedică care au însoţit deformaţiile de cutie toracică, au fost parestezii în membre(30%), urmate de atitudine cifotică(20%) şi cu câte 10% din fiecare pentru: lombalgii, gonalgii, ruptură de ligamente la articulaţia genunchiului, distrofia musculară Duchenne, sindrom Marfan şi hiperlordoza lombară.

5. Din lotul de studiu se observă o diferenţă semnificativă între vârsta medie la momentul diagnosticării afecţiunii(8,9ani) şi vârsta medie la operaţie(15,5 ani) pentru afecţiunile cutiei toracice, faţă de literatura de specialitate unde, vârsta optimă pentru operaţie este unanim acceptată între 5-7 ani.

6. Toate cela 4 cazuri operate au început recuperarea în primele 6 luni, cu rezultat cosmetic foarte bun la 3 cazuri şi doar la un caz de pectus excavatum operat s-a constatat ca rezultat cosmetic, acceptabil. Acest caz se afla şi în evidenţă cu sindrom Marfan.

7. Din totalul cazurilor de deformaţii de cutie toracică(operate şi neoperate), doar 44,4% au avut rezultat cosmetic foarte bun şi doar 11,1% au avut eşec terapeutic, restul s-au încadrat în categoria rezultat acceptabil. Cazurile cu PE şi PC din lotul de studiu, nu au prezentat impact psihologic.

55

Capitolul IV. Concluzii

Concluzii şi propuneri cu referire la impactul psiho-social al copiilor cu dizabilit ăţi motorii, inserţia socială şi orientarea profesională a acestora Integrarea socială a persoanelor cu handicap nu este numai sarcina statului, ci a

întregii societăţi. Deficienţele fizice par caracteristici individuale ale căror incidenţe pot sau nu să se traducă în respingerea persoanelor respective de către mediul social în funcţie de normele şi constrângerile pe care acestea le impune.

O problemă ce derivă din deficienţele primare este fragilitatea imaginii de sine. La persoanele cu handicap fizic, imaginea de sine este impregnată cu elemente specifice ce derivă din caracteristicile handicapate şi din conflictul psihologic cu lumea. În lipsa altor anomalii, copiii cu deficit fizic sunt normali din punct de vedere al capacităţilor intelectuale, chiar capabili de performanţe.

Adolescenţii sunt foarte sensibili în ceea ce priveşte aspectul fizic şi impresia pe care o lasă celor din grupul din care fac parte. Capacitatea de recuperare naturală este întâlnită la toate vârstele dar în copilărie este foarte activă. Pe această capacitate se sprijină mijloacele de recuperare.

Caracteristica copiilor/adolescenţilor cu handicap locomotor este hipersensibilitatea. Depăşirea acesteia şi a altor bariere de integrare socio-familială şi şcolară se realizează cu ajutorul mijloacelor terapeutice (tehnici cognitiv-comportamentale, tehnici existenţiale, ludo-terapia, psihanaliza).

Orientarea şcolară şi profesională a copiilor cu handicap locomotor este afectată de deficienţă deoarece anumite instituţii de învăţămant nu le pot fi accesibile din punct de vedere fizic.

Educaţia şcolară trebuie să permită persoanelor cu deficienţe: -atingerea unui nivel de dezvoltare personală cât mai ridicat; -să ţină cont de incapacitatea lor şi să se folosească ajutoare care să faciliteze studiul; -să accepte handicapul lor şi să obţină capacităţile necesare pentru a depăşi obstacolele pe care le întâmpină. Educaţia copiilor cu handicap necesită un proiect pedagogic, educaţional şi terapeutic global. Părinţii trebuie să creeze un mediu favorabil pentru copii lor. Fără cooperarea părinţilor, copii nu pot fi ajutaţi. Educatorii trebuie să încerce să motiveze părinţii pentru a-şi aduce copii în cadrul unor programe speciale. Tot ei au rol important în dezvoltarea personalităţii la copii cu disabilităţi. Colaborarea între şcoală şi familie este indispensabilă. Orientarea profesională a tinerilor este responsabilitatea medicilor, a şcolii şi a familiei. Tinerii necalificaţi trebuiesc îndrumaţi spre profesiuni legate de aspiraţiile şi posibilităţile lor fizico-psihice. Orientarea profesională trebuie să cuprindă o analiză a situaţiei medicale, psihologice şi sociale a copiilor cu handicap şi a evoluţiei lor probabile.

Page 31: Rezumat Ciortan Ionica

56

Capitolul V. Originalitatea lucrării şi concluzii generale

1. Într-o perioadă de 5 ani au fost examinaţi prin screening şcolar şi prin prezentare directă la consultaţii, un număr de 1857 copii (inclusiv lotul martor) selecţionându-se un lot de studiu de 391 pacienţi cu deviaţii ale coloanei vertebrale şi/sau deformaţii ale plastronului sterno-condral care au finalizat integral studiul. Incidenţa scolizei idiopatice de 11,73% din totalitatea copiilor examinaţi şi de 54,2% în lotul, de studiu atrage atenţia impunând afecţiunea ca temă de cercetare ştiinţifică pentru medicul de familie şi concretizându-se prin depistare precoce şi cristalizarea unui complex de măsuri profilactice şi curative.

2. Din acest punct de vedere lucrarea de faţă are prioritate naţională şi constituie o bază de dovezi pentru aplicarea corectă a ghidului de diagnostic şi tratament existent. Incidenţa patologiei luată în studiu prin efectuarea unui screening şcolar într-o regiune limitată a ţării (judeţul Constanţa) poate fi folosită ca valoare de reper comparativ pentru celelalte zone din ţară.

3. Folosirea metodelor de investigare recente noninvazive – posturometria şi impedanţiometria – atât pentru diagnosticul iniţial cât şi pentru urmărirea în dinamică a evoluţiei scoliozei idiopatice sub tratament, este o premieră naţională. Aceste procedee ar trebui incluse în investigarea de rutină a modificărilor de postură statică şi dinamică în deviaţiile coloanei vertebrale, dând astfel o notă practică, concretă, a unor metode foarte recente aplicate în cercetarea ştiinţifică.

4. Îngrijirea în echipă medicală mixtă atât în etapele iniţiale ale diagnosticului cât mai ales în cursul tratamentului, este esenţială. Medicul de familie este cel care pune diagnosticul, îndrumând apoi copilul către medicul ortoped de copii; urmează consultul psihologic, ORL, stomatologic, oftalmologic şi ini ţierea kinetoterapiei. Pacientul este dispensarizat tot de către medicul de familie, ţinând evidenţa evoluţiei sale şi intervenind în creşterea complianţei pentru tratament.

5. Consilierea psihologică înainte de începerea tratamentului cât şi pe parcursul tratamentului conservator sau după cel chirurgical, este esenţială pentru sănătatea mintală a pacientului. Lucrarea prezintă modul cum s-a făcut acest lucru la lotul studiat, insistându-se asupra necesităţii examenului psihologic la toţi pacienţii.

6. În strânsă legătură cu consilierea psihică este inserţia socială şi şcolară a pacienţilor precum şi orientarea profesională în funcţie de disabilităţile motorii restante după terminarea tratamentului.

7. Pe baza bibliografiei studiate a rezultat o prezentare a stadiului actual al cunoaşterii în deviaţiile coloanei vertebrale şi deformaţiile cutiei toracice redate în partea generală, la nivelul ultimilor ani. Aceasta a constituit baza structuralizării şi interpretării rezultatelor din partea personală.

ORIGINALITATEA LUCRĂRII ȘI CONCLUZII GENERALE

CCCCCCCCaaaaaaaappppppppiiiiiiiittttttttoooooooolllllllluuuuuuuullllllll VVVVVVVV

57

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

1. MarcuVasile, Masaj şi kinetoterapie, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1983;33 ;45-78

2. Societatea de podologie şi posturologie; www.posturotest.ro/posturologie.html 3. wwwdralinpopescu.ro/../coloana-vertebrala-–-posibile-probleme-la-vârsta-

copilăriei.html 4. Jianu M., Zamfir T, Ortopedie şi traumatologie pediatrică, Editura Tradiţie,

Bucureşti, 1995, 350-500. 5. Varna A., Chiurgie şi ortopedie pediatrică, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1984, 224-231. 6. Milenkovic SM, Kocijancic RI, Belojevic GA., Left handedness and spine

deformities in early adolescence, Eur J Epidemiol. 2004,19(10):969-72. 7. Lovell Wood W., Winter Robert B., Paediatric Orthopedics, Volume II, Second

Edition, J.B. Lippincott Company, Philadelphia, 1985, 569-638, 1061-1079. 8. Benson Michael, Fixen John, Machichol Malcolm, Parsch Klaus, Childrens

Orthopaedics and Fractures, Second Edition, 2002, 230-231, 255-269. 9. Pană I., Rovenţa N., Vlădăreanu M., Mihăiţă I., Radiologie, Coloana vertebrală,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, 27, 31, 150-179. 10. Goţia D.G., Chirurgie, ortopedie şi traumatologie clinică, Universitatea de

Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi, 1996, 135-136, 149-152. 11. Scoles P.V., Paediatric Orthopedics in Clinical Practice, Second Edition, Year

Book Medical Publishers, Chicago, 1988, 1-80, 179-214. 12. Miu Nicolae, Tratat de medicină a adolescentului, Editura Casa Cărţii de Ştiinta, Cluj, 1999, 438-440, 444.

13. Jianu M., Săpărescu I., Modificările de axa ale coloanei vertebrale la copil şi adolescent, Bucureşti, 1998, 160-300.

14. Raphaël Vialle, Nejib Khouri, Christophe Glorion, Joël Lechevallier, şi Christian Morin; Lumbar hyperlordosis of neuromuscular origin: pathophysiology and surgical strategy for correction; Publicat online la 12 septembrie 2006. doi: 10.1007/s00264-006-0218-4.N.

15. Kravarusic D, Dicken BJ, Dewar R, et al. (2006); "Protocolul de la Calgary pentru elemente de ancorare a pectus carinatum: un raport preliminar". J. Pediatr. Surg. 41 (5): 923-6. DOI:10.1016/j.jpedsurg.2006.01.058.

16. Fèvre M.: Chirurgie infantile et orthopedie. Ed.Flammarion paris 1967,vol.1; 67-213;

17. Goţia D.G., Aprodu S.G., Savu B., Nedelcu Doina, Bejenaru T.,Filip Fl. Et all. Rezultate după tehnica Ravitch-Sutherland pentru corecţia chirurgicală în pectus excavatum. Rev.Med.Chir. 1996,100,3-4,169-172.

18. Ravitch M.M., Welch K.J., Benson C.D., Aberdeen E., Randolph J.G. Pediatric Surgery. Ed.Year Book Medical Publisher; International Journal of Surgical Pathology, Vol. 4, No. 4, 239-243 (1997)

19. Antonescu Dinu, Obraşcu Corneliu , Ovezea Alexandrina, Corectarea coloanei vertebrale, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.;44-162

Page 32: Rezumat Ciortan Ionica

58

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

20. Şchiopu U., Adolescenţa: personalitate şi limbaj, Editura Albatros, Bucureşti,1989, 1-296.

21. Székely Tibor, Studiu privind implementarea unui program kinetic la copii cu varsta intre 8-9 ani, axat pe profilaxia staticii vertebrale si a unui stil de viata sanatos, Oradea 2002;

22. Baciu Clement, Programe de gimnastică medicală (kinetoterapie postoperatorie),Editura Stadion, Bucureşti, 1974;27-52;

23. Katona Ferenc, Fejlödésneurologia és neurohabilitatio, Budapest, Medicina, 1990;54-23;

24. Goţia D.G., Chirurgie, ortopedie şi traumatologie clinică, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi, 1996, 135-136, 149-152.

25. Cristina Ana Fozza, Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice; Editura Fundaţiei Rmânia de mâine ,Bucureşti 2002; 51-57,18-37;

26. Pásztai Zoltán, Pásztai Andrea, Terapii-tehnici-metode complementare de relaxare, decontracturare folosite în kinetoterapie, Galaţi, Editura Logos, 2001;76-91;

27. Philippe Emanuel Souchard, Rieducazione posturale globale, in “Quaderni Associazione Italiana della Riabilitazione”, anno XI, 1-2, Luglio, 1988;23-53;

28. Sbenghe Tudor, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Bucureşti, Editura Medicală, 1996; 82-112;

29. Schiopu Ursula, Verza Emil, Psihologia varstelor, Editura didactică şi pedagogică, r.a., Bucureşti – 1997 ; 130,391,429-430;

30. Dubousset J.F., Indications Thérapeutiques chez l’Enfant et l’Adolescent, Expansion Scientifique Francaise, 1986,65-112.

31. Stopka C.B.& Sullivan P., Mainstreaming disabled children into physical education: Adapted equipment ideas to make it happen, Dubuque: Kendall-Hunt, 1992: 1-60;

32. Buica Cristiana, Bazele defectologiei, Editura Aramis print, Bucuresti – 2004 ; 122-123,129, 348-349;

33. Zlate Mielu, Introducere în psihologie , Editura Casa de editura şi presa „Sansa”SRL Bucureşti – 1994 ;290 ;

34. Fassmann H, Lenk E, „Chances and success of vocational training of disabled youth in occupational and vocational school – findings of the BAR – pilot study. Regional Networks for Vocational Rehabilitation of (Learning) Disabled Juvenile(Regine)” , Rehabilitation(Stuttg), 2005 Apr;44(2):107-12;

35. Barattol. “A new look at posturographic analysis in the clinical context” motor control 6, 2002: pp246-270;

36. Gagey P.M. Weber B. “Posturologia. regolazioni e perturbazioni della stazione eretta” Ed.Marrapese, 1997,pp53-80 Roma;

37. Lanska D.J. Coetz C.G. “Romberg’s sign” Neurology 55, 2000: pp1201-1206.

59

Publicaţii, comunicări studii ştiinţifice-cercetare

Publicaţii, comunicări studii ştiin ţifice-cercetare:

• Deviaţiile coloanei vertebrale şi cutiei toracice la copii; Universitatea de Medicina şi Farmacie “GR.T.POPA” Iaşi-Catedra de chirurgie şi ortopedie pediatrică; 2006

• Impactul psiho-social la copilul şcolar cu deficienţe ale aparatului locomotor; Universitatea de Medicină şi Farmacie “GR.T.POPA” Iaşi, Catedra de chirurgie şi ortopedie pediatrică; 2007

• Recuperarea pre- şi post operatorie la copilul şcolar cu deficienţe grave ale aparatului locomotor; Universitatea de Medicină şi Farmacie “GR.T.POPA” Iaşi-Catedra de chirurgie şi ortopedie pediatrică;2008

• Algoritm terapeutic al scoliozelor idiopatice la copilul şcolar– Articol publicat în Revista Medico-Chirurgicală a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, vol.112, ianuarie-martie 2008,nr.1, ISSN:0048-7848;

• Impactul psiho-social la copilul de vârstă şcolară suferind de deformaţii ale aparatului locomotor - Articol publicat în Revista Medico-Chirurgicală al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, vol.112, ianuarie-martie 2008,nr.2, ISSN:0048-7848

• Problematica dispensarizării scoliozei operate – susţinută şi publicată în volumul de rezumate al celui de-al VI-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Ortopedie şi Traumatologie Pediatrică -Târgu Mureş 7-10 octombrie 2009

• Problematica dispensarizării scoliozei operate – Articol publicat în Revista Medicală Română , Revista Societăţii Naţionale de Medicină Generală-Medicină de Familie– vol.56 , Nr.4 ,2009, Ed.Medicală Amaltea-Bucuresti, ISSN:1220-5478;

• Etiopatogenia deviaţiilor de coloană vertebrală - articol în publicaţie internaţională “ Pediatric Orthopedics and Traumatology”2008

• Impactul psihologic în orientarea scolară şi profesională a copiilor cu handicap locomotor - articol în publicaţie internaţională “ Pediatric Orthopedics and Traumatology”2008.

Page 33: Rezumat Ciortan Ionica

60

CURRICULUM VITAE

CURRICULUM VITAE

Date personale: Nume – Ciortan Prenume – Ionica Data naşterii – 27.10.1961, localitatea Oboga, Jud. Olt Domiciliul – Str. Cristal, Nr. 3, Eforie Nord, Constanţa

Studii:

• Liceul Sanitar – Brăila – 1976-1980 • Facultatea de Medicină şi Farmacie Iaşi (1981-1987) • Examen de specialitate la Universitatea de Medicină Bucureşti - Secundariat

în MG-MF (intrare în specialitate) -1990 • Examen medic specialist MG-MF, Universitatea de Medicină şi Farmacie

“GR.T.POPA” IAŞI – 1993 • Examen medic primar medicină generală şi pediatrie – Universitatea de

Medicină şi Farmacie “GR.T.POPA” IAŞI - 2000 • Doctorand în chirurgie şi ortopedie pediatrică, Universitatea de Medicină şi

Farmacie Iaşi, (profesor coordonator – profesor universitar doctor Dan George Goţia) – 2003 -2009

Cursuri :

• Resuscitarea cardio-respiratorie ALS – BLS, Sinaia - 2000 • Curs alergologie şi imunologie pediatrie – actualităţi de diagnostic şi

tratament – 2004 • Curs postuniversitar (1 an) în Medicină Funcţională (coordonator prof.

doctor Luigi Bergamelli, Bergamo, Italia) – 2006

Participări congrese şi conferinţe:

• Conferinţa “Actualizări în medicina muncii”, Ploieşti 2002 • WONCAEUROPE - Conferinţa Internaţională “Medicina de Familie”,

Slovenia –LIUBLIANA 2003 • Simpozion National de Parazitologie, Constanţa 2003 • Congres National de Pediatrie 2003,2005,2007,2009 • Conferinţa Naţională de Pediatrie, Iaşi 2004 • Congres Naţional de Dermatologie, Gura Humorului 2005

61

CURRICULUM VITAE

• Conferinta Naţională de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică 2005, 2006,2007,2008,2009

• Primul Congres National “ Planeta Intoxicată”, Bucureşti 2007 • Simpozionul Internaţional al Sănătaţii Maritime, Musikhuset Esbjerg,

DANEMARCA, 03-06.06.2007 • Al 31-lea Congres de Medicină Funcţională, MILANO 2007 • Simpozion “Actualităţi de medicină fizică şi aplicaţii în recuperarea

medicală”, Mangalia 26-28.03.2009 • Simpozion Fitoterapia 09.04.2009; BUCURESTI

Activitate profesionala:

• Asistentă medicală secţia chirurgie Spital CFR Port Constanţa – 1980-1981 • Medic stagiar la Spitalul Judetean Constanţa, prin repartiţie guvernamentală

- 1987-1990 • Medic rezident în specialitatea MG-MF – 1990 - 1993 • Medic specialist MG-MF, Dispensar Medical nr. 22 Constanţa – 1993 –

1995 • Medic specialist MG - MF – director general, reprezentant legal Centrul

Medical Iowemed (serviciul privat integral) 1995 -2010 • Medic Primar MG-MF – CENTRUL MEDICAL IOWEMED – din anul

2000 • Doctorand în Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică – 2004, titlul lucrării de

doctorat - “Depistarea şi dispensarizarea bolilor (deformărilor) aparatului locomotor, ale coloanei vertebrale si ale cutie toracice la copilul şcolar”2004-2009 – cercetarea lotului de studiu

Autorizaţii :

• Autorizaţie de liberă practică nr. reg. 4353/22.02.2006 • Atestat în alergologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “GR.T.POPA”

IAŞI, coordonat de PROF.UNIV.DR.GOTIA STELA • Atestat în medicina funcţională.

Limbi str ăine:

Germana – vorbit şi scris bine Franceza – vorbit şi scris bine Italiana – conversaţional