Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă a XXii ... · daNa duma l hiperBole...

nnicolaeicolae bbRebanReban ■ c■ contRaontRa liteRatuRiiliteRatuRii estest--eticeetice

RRăzvanăzvan vvoncuoncu ■ ■ eeugenugen ssimionimion RecitinDuRecitinDu--ll pepe ccReangăReangă

ŞŞtefantefan bboRbélyoRbély ■ ■ DDiavoluliavolul ŞiŞi vvechiulechiul ttestamentestament

mmaRiaaRia-a-anana ttupanupan ■ m■ magiaagia pRozeipRozei bRebanienebRebaniene

eeRnestoRnesto ssábatoábato ■ D■ Dostoievskiostoievski aa DenunţatDenunţat epocaepocamoDeRnămoDeRnă ŞiŞi cultulcultul săusău pentRupentRu pRogRespRogRes

aavanpRemieRăvanpRemieRă

iiosifosif bbRoDskiRoDski ■ m■ maiai multmult DecâtDecât unuunu

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă anul XXii · nR. 12 (717) · DecembRie 2011

L a m u l ţ i a n i !L a m u l ţ i a n i !

2

AnUL XXII t nr. 12 (717)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

aura christi

(redactor-şef)

aNdrei potlog

carmeN dumitrescu

mihaela david

marius tudose

violeta NemţeaNu

corespondenţi din străinătate:moNica săvulescu-voudouri (grecia)emil raţiu (italia)eugeNia dumitriu (spaNia)philippe paliNi (fraNţa)mircea gheorghe (caNada)

rubrici:ŞtefaN BorBély, iriNa petraŞ, Nicolae Balotă, floriN oprescu, iuliaN Boldea, răzvaN voNcu, mariaN victor Buciu, căliN călimaN, daNa duma, ioNel Necula

vignetele rubricilor – laura poaNtă

viziune grafică – mircia dumitrescu

apare sub egida uNiuNii scriitorilor

editor:asociaţia coNtemporaNul

issN 1220-9864revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi mărci (osim)

adresa: asociaţia coNtemporaNul

o. p. 22, c. p. 113sector 1, Bucureşti cod 014780tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

revista este membră a asociaţieipublicaţiilor literare şi editurilor din românia(apler)www.apler.rorevista este membră a aso ciaţiei revistelorşi publicaţiilor din europa(arpe)e-mail: [email protected]

contemporanul. ideea europeană

are 40 de pagini

tipar: sc priNt multicolor srl &asociaţia euroBusiNess

unica responsabilitate a revisteicontemporanul. ideea europeană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform art. 205-206 codpenal, revine exclusiv autorilor

ilustrăm acest număr cu fotografii realizate de aura christi

în ţara sfântă

Apelpentru SAlvAreA CulturII

române vIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

PolemiceNicolae BreBaN l coNtra literaturii est-etice/ 3LecturiBogdaN creţu l despre moromeţiaNism sau despre cumliteratura creează realitatea (ii)/ 4Cărţi, cărţi, cărţialex ŞtefăNescu l aNa BlaNdiaNa citită de coNu' leoNida/ 5(Con)textemaria-aNa tupaN l magia prozei BreBaNieNe/ 6Cronica literarăŞtefaN BorBély l diavolul Şi vechiul testameNt/ 7Cronica literarărăzvaN voNcu l eugeN simioN recitiNdu-l pe creaNgă/ 8Coasta lui Apolloaura christi l dostoievski – Nietzsche. elogiul suferiNţei. Jocul de-a măştile: între iisus şi dionysos/ 9ProfiladriaN diNu rachieru l cezar ivăNescu, uN poet-truBadur/ 10LecturiiroNim muNteaN l aurel paNtea – uN poet al aBisaluluimagmatic/ 11Pagina 12 Bedros horasaNgiaN l prremiul NoBel peNtru româNia (i)/ 12LecturicătăliN ghiţă l estetica spaţiului orieNtal îN poeziaromaNtică eNgleză (iii)/ 13Pe cont propriuliviu ioaN stoiciu l Nichita de azi/ 14Polemicemagda ursache l save pe documeNt/ 15LecturimariaN victor Buciu l moartea olteNească/ 16LecturiiriNa cioBotaru l poezia ca exerciţiu al „destrupării”/ 18■ Să ne cunoaştem scriitoriiŞtefaNia miNcu l ioaN es. pop Şi ciNismul iNoceNţei/ 19Clubul Ideea EuropeanăcoNstaNtiNa raveca Buleu l despre superstiţii BeNeficeŞi demoNi culturali/ 20Avanpremierăiosif Brodski l ghid priNtr-uN oraŞ redeNumit traducere de mariNa vraciu/ 23EseuBoris mariaN l rasismul moderN/ 25Din Ţara Sfântăg. mosari l toamNă Bogată/ 25ModeleoaNa safta l alice voiNescu Şi puterea exemplului/ 26LecturiNicoleta daBija l Nora iuga, cea de toate zilele/ 28LecturisimoNa drăgaN l cartea mamelor/ 29Cartea străinărodica grigore l omagiu cataloNiei Şi liBertăţii/ 30Clubul Ideea EuropeanăerNesto sáBato l dostoievski a deNuNţat epoca moderNă Şi cultul său peNtru progres. traducere de george motroc/ 31TeatrujeaNa morărescu l îN „focus”: aNdrei ŞerBaN/ 33FilmcorespoNdeNţă de la festivalul iNterNaţioNal al filmului de la valladoliddaNa duma l hiperBole comice Şi umor compeNsatoriu/ 34căliN călimaN l „aNim’est 6” Şi reaNimarea aNimaţiei.../ 35Corespondenţă din AtenamoNica săvulescu voudouri l ce mai face troika/ 35EvenimentioN lazu l îN premieră aBsolută: uN romaN desprestaliNism • Nicolae BreBaN, singura cale/ 36Revista revistelormariN radu mocaNu l uN gol spiritual/ 38Boris mariaN l diN presa culturală octomBrie-NoiemBrie 2011/ 39

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Călin Căliman ■ Istoria filmuluiromânesc Colecţia Dictionare &enciclopedii

Am văzut cu Călin Căliman multe, multe filmeromâneşti, ne-am luat de cap pentru nu ştiu câte,am râs împreună la atâtea şi atâtea prostii, amtremurat pentru soarta celor hărăzite, mai presusde toate ne-am găsit împreună în ideea aceea a

lui Perpessicius: „În orice naufragiu creatorul trebuie să caute o perlă”,încât pot scrie că am suficiente motive pentru ca istoria lui să fie bine-venită în Cinemateca mea personală.

Radu CosaşuIstoria filmului românesc, datorată lui Călin Căliman, mi se pare a fi oîncercare majoră de sinteză a istoriei a mai bine de un veac din istoriaunei arte care n-a dus deloc lipsă de detractori, de apologeţi neinspi-raţi, de confraţi cu orgolii exacerbate, de oportunişti identificabili dupăconjuncturile unei epoci sau alteia.

Călin StănculescuMarin Preda ar fi cântărit cartea în mâini, cu admiraţia hâtră pe carei-o stârneau volumele masive. (...) Dacă prin absurd ar pieri documen-te, fişe, dicţionare, dosarele cu ecouri din presa vremii şi ar rămânedoar această Istorie a Filmului românesc (...), de curând distinsă cuPremiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor, din paginile ei s-ar puteareconstitui unul dintre posibilele chipuri ale filmului nostru.

Magda Mihăilescu


Aura Christi ■ Sfera frigului

O surpriză de mari proporţii neface Aura Christi, cu suita ei depsalmi scrişi parcă de o soră pânăacum necunoscută a fraţilor Karamazov. Prolificitateaautoarei, care te face să te gândeşti automat la improviza-ţie şi superficialitate, este, dimpotrivă, în mod paradoxal,expresia unui patetism abisal, a unei căderi în transă.Fiecare vers are rezonanţă în sufletul cititorului, ca o pro-

poziţie rostită sub bolţile unei catedrale. Alex Ştefănescu

Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidulvivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.

Nicolae BalotăMignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii,împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica „dina-mită curată”, supărând pe mulţi, scriind febril, asumându-şi riscurile Balcaniei(„linşată”, pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând vorbele „atroce” iubituluiNietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare;discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, celebrând„viaţa de vis” (...), pentru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi din-tre exegeţii Aurei Christi au subliniat „fulminanta ascensiune” a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureşte-ne. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea auto-construcţiei, promovând – programatic – „ruptura”.

Adrian Dinu Rachieru

Ştim că mulţi comentatori apuseni, maiales marxişti sau neo-marxişti, încercândsă explice eşecul comunismului în ţărilerăsăritene ale continentului, invocă

deturnarea, pe care au făcut-o ruşii, a profeţiei şidorinţei lui marx ca acest nou tip de societate şi devalori să apară în ţările de o veche şi instalată indus-trializare a economiei şi unde relaţiile între cei careconduc şi cei care muncesc au ajuns la maturitatealor, la acele forme de degradare şi decadenţă alecapitalului, care din investitor şi creator de locuri demuncă şi de valori devine un simplu parazit şi spe-culator de bunuri şi capitaluri financiare. în acestsens, spun aceştia, a fost teribil de nepotrivit faptulcă revoluţia comunistă a izbândit în ţara care eraveriga cea mai slabă a capitalismului, rusia ţaristă,aflată încă în formele amestecate ale feudalităţii şiproprietăţii obşteşti, cu puţine nuclee de industriali-zare modernă şi cu o conştiinţă a maselor extrem deconfuză.

Numai că stalin a învins şi a umilit, orice amspune, teribila maşină de război germană, o amenin-ţare nu numai pentru răsăritul continentului, darpentru întreg apusul, dacă nu chiar una planetară;şi elogiile pentru învingător s-au amestecat, dupăcum ştim, în acei ani de după terminarea marii con-flagraţii, şi cu admiraţia pentru sistemul său socialşi moral; o întreagă elită planetară, culturală şi poli-tică, i-au adus cele mai nepotrivite şi gălăgioase elo-gii, creând o enormă stupefacţie şi confuzie în minţi-le celor care trăiau în ţările estului european, ocupa-te de armatele sale şi care nu înţelegeau să se retra-gă odată pacea încheiată şi odată obţinute enormelebunuri şi materii prime, pretinse ca pradă de război.sau de eliberare, cum vreţi!

societatea românească a acelor ani, între ‘48 şi‘58 – ‘60 mai ales, a fost supusă unui de neînchipuitregim nu de schimbare cum s-a spus, ci de grosolanăşi drăcesc de insistentă, de opresivă, trădare de sine;de negare a valorilor esenţiale în care crezuse secoleşi în care, sub influenţa şi animată de modelul apu-sean, începuse să creadă. Şi să se formeze modeleleculturale, sociale, morale şi politice.

un fel de catastrofă pusă sub semnul unui gro-tesc rar, deoarece toate pierderile şi trădările, min-ciunile şi falsele valori erau puse sub semnul uneivictorii care nu ne aparţinea. Nu era a noastră şi înfapt nici nu puteam să o recunoaştem ca atare, deşi,uneori, strigam şi sărbătoream în numele ei. mărefer, aici, în primul rând la acele nume din elita cul-turală, precum sadoveanu, călinescu, vianu sauralea, pentru a nu-i cita decât pe literaţi, care aumers cu istoria şi care au fost judecaţi cu asprimeapoi, nu rareori de inşi fără prestigiu real şi forţă decreaţie.

cei mai aspri şi aproape huliga-nici detractori (un virgil ierunca, deexemplu, în cartea sa româneşte) nuau trăit acei ani şi presiunea lornemaipomenită, unică, şi nu s-auremarcat printr-o producţie propriede valoare. în fapt, nu au dreptul dea emite judecăţi de valoare, în cultu-ră şi în creaţia de valori nu are orici-ne căderea să judece. Numai anumi-te, indiscutabile, merite şi un anu-mit, instalat şi recunoscut prestigiuîţi permit să încerci aprecieri asupraunor nume fără de care o naţiunes-ar simţi nu mai sărăcită, dar de-adreptul dezarticulată. dezechilibratăîn efortul şi în potenţa ei de a înfrun-ta prezentul, ca şi în acela, nu maipuţin dificil, de a păstra, de a reinter-preta mereu trecutul, tradiţia, pecare am denumit-o ca o păstraredinamică a valorilor unei comunităţi.

sigur, noi înşine recunoaştem şiam spus în câteva rânduri, poziţia şicompromisurile lui sadoveanu, cre-dem noi, uneori nu numai că audepăşit marginile unei decenţe (pecare nu mai era nimeni capabilatunci s-o observe), ci limitele la careîl îndreptăţeau propriul lui uriaş

prestigiu naţional. Şi nu atât poziţia lui de marione-tă solemnă în primul parlament comunist ne supără,cât mai ales exemplul de roman pe care îl dă noii lite-raturi, mitrea cocor; nu atât faptul că e o carteslabă, evident, deşi armată de frazele sale inconfun-dabile, ci îndemnul, deloc voalat, de a urma politicapartidului de expropriere brutală a ţăranului român,spolierea pământului şi a vitelor, spolierea în esenţăa prestigiului şi a demnităţii celor care au reuşitrezistenţa în secole pe acest pământ în idiomul nos-tru latin, pe ambele coaste ale carpaţilor. instigând,românul, la aşa-zisa colectivizare, furtul, de fapt, alavuţiei de bază ţărăneşti, după modelul sovietic şicare la noi s-a făcut în formele cele mai brutale, spredeosebire de aceeaşi colectivizare care s-a operat cumult mai blând, mai cu măsură, în ţările vecinenouă, din nord. în polonia, de exemplu, unii ţăraniau putut să-şi păstreze gospodăria, vitele şi până la40 de hectare de pământ!

pe călinescu, ştim, l-au trădat într-un fel natu-ra sa genialoid-histrionică şi, probabil, frica de închi-sorile barbare ale tovarăşilor. a lăsat totuşi unroman capodoperă, Bietul ioanide, pentru care a fostiute amendat, cartea scoasă din librării şi autorulapostrofat de tot felul de impostori culturali, printrecare, din păcate, s-a amestecat şi vocea tânărului,atunci, marin preda. pedepsit, călinescu ca şi noitoţi, odată cu el, prininterdicţia de apariţiedecenii la rând a opu-sului său magistral,inegalat şi probabilinegalabil, istoria lite-raturii române.

camil petrescu afăcut şi el erori saugafe, dar cine areîndrăzneala să ridicepiatra faţă de acestspirit de excepţie, veş-nic în alertă, mareînoitor al prozei mo-derne româneşti, îm-preună cu hortensiapapadat Bengescu,unul din acele spiritetinere de excepţie cares-au afirmat în aniitreizcei şi patruzeci şicare nu erau întrunimic mai prejos decâtcei din generaţia lorbiologică din literelefranceze. un mirceaeliade, emil cioran,

mihail sebastian, care ar fi putut semna alături deun céline, montherlant, giono, drieu la rochelle,mai târziu un malraux sau camus.

lui tudor vianu, figură gravă şi înalt competen-tă de comparatist, i se reproşează de unii noi oportu-nişti culturali faptul de a fi semnat unele articolesau de a fi acceptat modeste funcţii diplomatice.vianu a fost un om pe care l-am cunoscut şi a căruicaldă umanitate îmi va rămâne întipărită în mintepână la sfârşitul vieţii, deşi, e drept, m-a sfătuit,citindu-mi câteva schiţe fără relevanţă, să nu-miurmez vocaţia. dar de la el şi de la acea întâlnire cuel, când m-a primit, student necunoscut, cu o polite-ţe absolut aristocratică, am reţinut că nu trebuie, înmaterie de apreciere a unei vocaţii, în proză, înroman mai ales, să ne grăbim cu o recomandare saualta. misia pedagogului în domeniul artelor şi litere-lor este una ingrată: aceea doar de a asista şi de aaştepta! Nu rareori, tinerii cei mai puţin talentaţisau mai puţin spectaculoşi, produc peste ani surpri-zele creatoare cele mai formidabile. Natura îşiascunde uneori germenii, şi evoluţia unui viitormare maestru este nu rareori profund şi scandalosparadoxală. vezi la noi cazul rebreanu, printre alte-le. sau Bacovia. eminescu însuşi.

Nu trebuie să mai permitem să năvălească peterenul aprecierilor morale şi valorice tot felul develeitari, frustraţi cultural sau oportunişti, care vorsă profite de o ocazie bine-venită spiritului lor rapa-ce şi ambiţios, de a se agăţa de un nume sau de altul,ascunzându-şi nu propria lor sterilitate intelectuală– care adeseori nu face obiectul vreunui dubiu! – cipofta de putere. de a ieşi din rând, fără muncă, fărădate reale culturale şi, mai ales, fără o reală stimă şiiubire faţă de literatură. de creaţie.

pentru acest motiv am vituperat, în tonurinuanţate totdeauna, contra teoriei pentru o literatu-ră est-etică, anunţată cu aplomb de soţii ierunca,susţinută după revoluţie de dnii manolescu şiliiceanu, printre alţii. (Nu cităm aici foşgăiala detrepăduşi politici, mediatici şi culturali pe care o sur-pare amplă politică îi scoate la iveală, ca apoi să-itopească şi să-i îngroape definitiv în molozul mişcă-tor, nu rareori sclipitor, al timpului!...) în esenţa ei,această teorie, care este mai degrabă un fel de propa-gandă politică mascată, vine în flagrantă contradic-ţie cu punctul de vedere al lui maiorescu, constituţianoastră literară în modernitate: literele şi artele nusuferă nici un fel de influenţă şi nu au a face întrunimic cu morala. cu nici un fel de morală, fie ea reli-gioasă, politică, cetăţenească etc.

Nu ignorăm că în jurul acestui punct de vedere,a acestei axiome importate din estetica germanăpost-romantică, ilustrată de mari nume de creatori şi

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

DECEMbRIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

3

© A

uR

AC

hR

ISt

I

nicolae brebanContra literaturii est-etice

StAlIn

Societatea românească a acelor ani, între ‘48 şi ‘58-‘60 mai ales, a fost supusă unui de neînchipuit

regim nu de schimbare cum s-a spus, ci de grosolanăşi drăcesc de insistentă, de opresivă, trădare de sine;de negare a valorilor esenţiale în care crezuse secole

şi în care, sub influenţa şi animată de modelulapusean, începuse să creadă. Şi să se formeze,modelele culturale, sociale, morale şi politice.

(continuare în pagina 36)

4


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


că tot veni vorba despre fratele prozato-rului, şi el este un adevărat personaj, pemăsura celor din carte şi pe măsurascriitorului. Şi, oricum, unicul supravie-

ţuitor al acelei lumi din care s-a ridicat autorulmoromeţilor. fiul îi contruieşte un portret atrăgător,dar nici nu era nevoie de aş ceva: replicile sale prom-pte, tăioase, ironice, memorabile îl plasează în fami-lia spirituală (şi nu numai) a moromeţilor. cărorale-o fi împrumutat destule, dar de la care a şi împru-mutat, la rândul său, suficient. autorul este conştient de acest lucru şi nu încearcă să-l ascundă:„când are ocazia, alexandru preda foloseşte multedintre expresiile lui moromete («ce rânjeşti fasolelela mine?»... «dă-mi şi mie parascovenia aia»... «eştideştept... te pomeneşti că eşti singur la nevastă!»),iar dacă îl întrebi ce vrea să mănânce, îţi răspundeinvariabil: «raci, scoici şi melci.» adică, ce ai încasă”. Nu mă îndoiesc că exact aşa arată „persona-jul” sae, dar mă întreb dacă în toată această poză nuexistă şi un secret efort de a se conforma unui modellivresc; altfel spus, sae, extrem de inteligent şi deironic, de agil şi de prompt în replici, conştient că eleste sursa unor scene din moromeţii, nu se simteîndemnat să-şi adecveze permanent discursul la...modelul căruia i-a dat naştere? adică la un modelcare obligă. sae nu mai poate da replici banale, ci sesimte presat să inventeze mereu câte ceva colorat,inedit, care să corespundă lumii pe care fratele maimare a mutat-o în roman. de aceea el este un verita-bil personaj în aceste dialoguri cu fiul. chiar dacă,lucru semnificativ, tocmai el „este singurul care nu afost trecut în moromeţii.” reacţia? una înţeleaptă,căci sae este printre puţinele neamuri, colegi sauconsăteni care au citit cărţile lui marin preda (tatăl,tudor călăraşi nu citise moromeţii) şi înţelege, ca săspun aşa, cum stau lucrurile cu literatura. „Nicivorbă să se fi supărat pentru asta. i se pare normal,câtă vreme marin, autorul, i-a luat locul în carte,dându-se drept mezinul familiei. prin urmare, n-a

fost vorba de realitate, ci de anumite raţiuni litera-re. el, care a citit o sumedenie de cărţi, ştie că nu tejoci cu raţiunile literare. e mândru, totuşi, că pe unexemplar din delirul, marin preda îi mulţumea pen-tru formula de acum celebră: «pe ce te bazezi?»scriitorul a luat-o de la el. prin urmare, sae a intratîn istoria literaturii, ca toţi ceilalţi din familie”.

ei bine, în jurul acestui „scriitorul a luat-o de lael” merită discutat pe îndelete. un coleg de şcoalăde-al scriitorului, chestionat adesea de acesta înlegătură cu experienţa sa de pe front, din timpulcampaniei împotriva ruşilor, are o replică ilustrativăla moartea acestuia, care pregătea, se pare, volumulal doilea din delirul: „măăă, ce nenorocire! mă, murimarin preda şi am rămas cu întâmplările mele nes-crise!” să nu fim naivi, pentru cel care se socoteşteun erou, marea nenorocire este că scriitorul care arfi putut să-i imortalizeze faptele, să le fixeze într-oaură eroică a murit, nu că s-a stins un coleg şi unamic. accentul cade pe eroismul său, nu pe dispari-ţia celuilalt, un modest scrib, parcă. reacţia esteinstinctivă şi ţine de o mentalitate comună tuturorcelor din siliştea-gumeşti: autorul real al cărţii estecel care i-a folosit drept model scriitorului, nu aces-ta, care nu a făcut decât să pună pe hârtie ceea ce avăzut în jurul său. e la mijloc, chiar şi neconştienti-zată, nevoia reflexă de a opune ceva morţii? cinepoate şti... cert este că, chiar dacă nu au citit cartea,din auzite, sătenii resping in corpore moromeţii. saubagatelizează reuşita, preţuind viaţa, nu măsluireasa textuală. îi reproşează scriitorului în primul rândcă nu respectă realitatea, neştiind, neavând cum săştie că acesta mută satul lor din istorie în mit. sorinpreda rezumă abil aceasă atitudine reticentă: „însiliştea-gumeşti, oamenii au înţeles moromeţii carecum a citit-o. în general, nu le-a plăcut. văzându-şinumele în carte, mulţi au crezut că băiatul lui tudorcălăraşu a vrut să-i denunţe, să le facă rău. alţii,cum a fost ilie Barbu, au venit la marin să-i cearădrepturi de autor, încercau şi ei marea cu degetul.chiar şi acum, dacă mergi la crâşma din centrulsatului şi deschizi discuţia, ţăranii nu dau preamulte parale pe marin preda. omul cel mai respec-tat în siliştea rămâne în continuare generaluldragnea. el a făcut – se zice – şosea asfaltată pânăîn sat, el a ajutat mulţi veterani de război să obţinăo pensie mai bună. marin preda, cu casa lui memo-rială, mai poate să aştepte. în lipsă de altceva, s-aamenajat la şcoala veche o sală cu cărţile lui. decâtdeloc, mai bine aşa.” simbolică situaţie! o lumepragmatică, obligată să fie aşa, nici nu are cum săgândească altfel!

dar exemplul cel mai pitoresc este opinia unuicoleg de clasă, stan Burcea, modelul lui ţugurlan.acesta trădează o răspândită mentalitate româneas-că: cel de lângă noi nu are cum să fie om mare, ade-văratele valori se ridică mereu din altă parte, dedeparte. când nu aparţin trecutului, ele provin ori-cum din spaţii străine. în orice caz, replica acestuiom care a rămas la sapă şi-ar fi găsit oricând locul înmoromeţii: „la ore, eram mai deştept decât a luicălăraşu t. marin, cu care am fost coleg de clasă...atunci, ce să-i mai citesc cărţile? mare lucru! scrie şiel ce s-a petrecut pă uliţa lui! Nu scrie el ca alţii, caiorga sau kogălniceanu. păi, de unde? are el atâtacap ca ăia? că doar îl cunosc bine! am fost cu el ală-turi. am fost pretini! a fugit şi el de-acasă de fricasecerii. Şi a ajuns ce a ajuns!... îi cam plăcea să tragăla umbră şi să viseze... Bazaconii... treburi de-ale lui.aşa era marin preda. târa ciomagul pă izlaz, ca şimine!” o analiză a acestui pasaj ar putea fi intere-

santă. om inteligent, dar frustrat de condiţia sasocială, stan Burcea nu se lasă impresionat de ispră-vile coelgului său. îşi începe declaraţia cu precizareaclară, apăsată, a faptului că la şcoală el era mai deş-tept. prin urmare, dacă celălalt a ajuns cunoscut, nue meritul lui, ci al condiţiilor, al şansei. să fi avut şiel norocul lui călăraşu t. marin (abilă strategie dea-l readuce în anonimat pe scriitorul atins de glorie),ar fi rupt gura târgului cu fapte mai acătării. în plus,îşi etalează toate cunoştinţele culturale: cum să fiemarin preda un mare om? mari au fost iorga şikogălniceanu, nu? putea şti colegul său de clasă,mai bleg decât el, câte au ştiut ei? desigur că nu... înfond, ce mare lucru face el? fuge de muncă. asta etot. se ocupă cu „baliverne”, nu e de nici un foloscomunităţii. e mai multă ironie decât dispreţ real înaceastă replică. dar şi simptomul unei mentalităţiromâneşti care reînvie periodic.

dacă isprăvile sale scripturale nu i-au impresio-nat pe săteni, marin preda a reuşit, în schimb, să-şi

creeze o imagine de om incapabil de lucruri impor-tante şi serioase, lovit cu leuca. două scene memora-bile l-au încondeiat definitiv în ochii celorlaţi. tânărfiind, furat de cine ştie ce gânduri, a intrat cu capulîntr-un stâlp de telegraf. „lumea l-a văzut şi i-a puseticheta imediat: «care, bă? ăla care merge de dă cucapu-n stâlpi?»” a doua scenă este şi mai semnifica-tivă şi ţine de anumite prejudecăţi culturale şi nunumai. o povesteşte gigi Baltac, fiul ilincăi, iubitasoră a scriitorului (cea care, conform fiului, „intelec-tual, a fost mai dotată ca marin preda şi ca sae.mult mai dotată”. este interesant că, în timp ce fra-telui mai mic îi spune pe numele familiar, pe scriitorîl numeşte, cu trucată deferenţă, ca la starea civilă):întors de la câmp împreună cu tânăra şi superba sasoţie aurora cornu, marin preda pune apă într-unlighean şi îi spală cu tandreţe picioarele. o vecinăsurprinde scena şi împrăştie zvonul: „cine mă?mărin ăla, de-şi spăla muierea pe chicere?” Şi acestrepetat „cine, mă?” are rostul lui: el trădează incre-dulitatea sătenilor că unul dintre ei ar fi pututdeveni un om atât de mare. de capul lui „mărin ăla”care târa ciomagul pe izlaz, care fugea de muncă,care dădea cu capul în stâlpi, care îi spăla picioarelenevestei, umilindu-se, nu are cum să fie cine ştie ce...este interesant de observat că marin preda devine ovictimă a propriei lumi ficţionale. Nu altfel s-ar ficomportat personajele din moromeţii cu astfel deintruşi în lumea lor. în moromeţii, un marin predaeste victor Bălosu. Şi nu se bucură de prea multăsimpatie.

toate aceste scene memorabile, cum memorabi-le sunt multe din romanul lui marin preda, par cobo-râte din moromeţii. de ce? eu unul nu sunt dispus săcred că răspunsul se reduce la fidelitatea lumii ficţio-nale faţă de realitate. cred că sorin preda a avutinspiraţia, priceperea, talentul să regizeze o cartecare să nu trădeze spiritul moromeţian. or, acestaeste un efort de ficţionar. lumea aceea nu mai are deales, este nevoită să se conformeze unei realităţi maiputernice: cea a literaturii. a încerca să demonstrezică lucrurile stau invers ar însemna să le falsifici.meritul lui sorin preda chiar acesta este, că a înţe-les că literatura bate viaţa. r

bogdan creţuDespre moromeţianism sau desprecum literatura creează realitatea (II)

Întors de la câmp împreună cu tânăraşi superba sa soţie Aurora Cornu,

Marin Preda pune apă într-un ligheanşi îi spală cu tandreţe picioarele. Ovecină surprinde scena şi împrăştiezvonul: „Cine mă? Mărin ăla, de-şi

spăla muierea pe chicere?”


nicolae Breban ■ Singura cale

„Am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeaşi perioadă [stalinistă – n.n.], unde am tentat ointeresantă experienţă: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiaşi ani, cincizeci, dar... modificând enormdatele şi traseul eroului principal. Epoca teribilă a acelor ani conţine, cred eu, un material epic şi uman extraordinar deinteresant şi de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic şi nu rareori în necunoştinţă de cauză. Nu numainoi, tinerii intelectuali, am fost aruncaţi de istorie într-un cazan aprins şi turbulent, dar întreaga societate românească,ocupată de tancurile «eliberatoare» sovietice, a fost pusă, cu forţa, în faţa unor aşa-zise noi valori şi împinsă să-şi negeşi să-şi calomnieze trecutul, tradiţia şi întemeietorii. Astfel de crize şi taifunuri istorice pot, uneori, să ne arate o altă faţăa neamului, a comunităţii noastre, cu atât mai mult cu cât în acei ani, ba chiar şi în acele decenii, noi, românii, am avut

senzaţia de a fi fost uitaţi sau părăsiţi de vechii noştri aliaţi care ne-au fost model în timp şi ne-au ajutat să ne constituim într-un stat struc-turat pe principii democrate. Franţa în primul rând, care, după cum ştim, a avut şi ea de luptat, mai ales în anul ‘68, cu revolte şi contes-taţii ale tinerilor, nu puţini dintre ei sub flamura radical-anarhistă a unui filosof de talia lui J. P. Sartre.”

Nicolae Breban

acum treizeci de ani, după câteva zile dedezbateri la „zilele g. călinescu” de laoneşti, primarul oraşului ne-a oferit unmoment de destindere, ducându-ne pe

toţi cei prezenţi acolo într-o livadă de cireşi dinîmprejurimi. era o zi însorită de iunie, cireşele roşiiîncă neculese ne ademeneau din frunzişul verde, flu-turii dansau în văzduh îmbătaţi de viaţă. eram stin-gheri, nu ştiam cum să reacţionăm la atâta frumuse-ţe. ana Blandiana a găsit gestul potrivit: şi-a făcutcercei din cireşe, bucurându-se ca un copil de podoa-bele improvizate. era, atunci, ameţitor de frumoasă,ca şi ziua de vară. desenul elegant al chipului ei, deo distincţie care te făcea să te gândeşti la personaje-le din ghepardul lui lampedusa,era pus în valoare tocmai de acel„zbenghi” – aşa s-ar fi exprimatarghezi – pe care îl reprezentaucireşele de la urechi.

N-am să uit niciodată acelmoment, în care ana Blandianane-a cucerit pe toţi, dovedind că ştiesă se joace. dar n-am să uit nici altemomente, în care ea electriza sălileîn faţa cărora recita versuri subver-sive. parcă o aud: „o să vină ea,/ nuse poate altfel,/ o să sosească/ Şiziua aceea/ amânată de veacuri,/ osă vină/ se apropie,/ se şi aude/pulsul ei bătând/ între zări,/ o săvină ea,/ se simte în aer,/ Nu maipoate întârzia,/ Nu vă îndoiţi, o săvină/ ziua aceea/ orbitoare ca osabie/ vibrând în lumină.”

publicul din sală s-a ridicat înpicioare când poeta a declamataceste versuri. eram de faţă. mulţirepetau enunţurile justiţiar-profeti-ce ale femeii cu înfăţişare nobilă, deo demnitate incoruptibilă, din faţalor. asistam parcă la depunereaunui jurământ colectiv.

trebuie să fii obtuz asemenea conului leonidasau rău-intenţionat ca să nu înţelegi ce personajincomod era poeta pentru regimul comunist. în unadin aceste două situaţii s-a aflat, fără îndoială,florica mitroi când a minimalizat şi persiflat disi-denţa poetei. textul floricăi mitroi – o autoareahtiată de scandal în primii ani de după revoluţie,astăzi aproape complet uitată – n-ar conta preamult, dar el este repus cu obstinaţie în circulaţie peinternet:

„Şi iată că ana Blandiana îşi începe «disidenţa».cu vreo scrisoare la «europa liberă» în care să-ldemaşte pe tiran? Nu. remarcaţi că a.B. n-a scrisniciodată o scrisoare contra regimului ceauşescu şin-a dat niciodată nicăieri un interviu în acest sens.dar cum se manifestă atunci disidenţa sa? iată cum:prin poeme deosebit de voalate, poeme care nu l-ausupărat cu nimic pe tiran, dovadă că nu s-a luatniciodată nici o măsură contra ei, s-avem şi noi fali-ţii noştri, nu? (citeşte disidenţi!). despre acestepoeme voalate, cineva anunţa că sunt protestatare şilovesc direct în ceauşescu. de altfel, dacă n-ar fi fost

trâmbiţate sus şi tare ca poeme protestatare, nimenin-ar fi observat nimic deosebit la aceste poeme – fiin-dcă nu era nimic de observat.”

poemele anei Blandiana îndreptate împotrivadictaturii comuniste nu erau deloc voalate. doar căerau poeme, nu manifeste. toată lumea le înţelegea,instantaneu.

poeta a publicat de exemplu – profitând de fap-tul că cenzura a aţipit pentru o clipă – incendiarulpoem totul (în revista amfiteatru, în 1985, alături dealte poeme la fel de neortodoxe), format dintr-o enu-merare de elemente ale vieţii cotidiene; enumerareaparent inofensivă, dar având o forţă acuzatoareneobişnuită:

„frunze, cuvinte, lacrimi,/ cutii de chibrituri,pisici,/ tramvaie câteodată, cozi la făină,/ gărgăriţe,sticle goale, discursuri,/ imagini lungite de televizor,/gândaci de colorado, benzină,/ steguleţe, portretecunoscute,/ cupa campionilor europeni,/ maşini cubutelii, mere refuzate la export,/ ziare, franzele, uleiîn amestec, garoafe,/ întâmpinări la aeroport, cico,betoane,/ salam Bucureşti, iaurt dietetic,/ ţigănci cukenturi, ouă de crevedia,/ zvonuri, serialul de sâm-bătă seara,/ cafea cu înlocuitori,/ lupta popoarelorpentru pace, coruri,/ producţia la hectar, gerovital,aniversări,/ compot bulgăresc, adunarea oamenilormuncii,/ vin de regiune superior, adidaşi,/ bancuri,băieţii de pe calea victoriei,/ peşte oceanic,cântarea româniei,/ totul.”

acest poem a fost transcris de mâinile a mii şimii de necunoscuţi, cunoscând astfel o mare circula-ţie, dar şi mai curios – şi impresionant – este faptulcă a fost completat cu numeroase alte mostre de exis-

tenţă cotidiană de către diverşi ano-nimi, astfel încât s-a transformatpână la urmă într-o imensă jalbăcolectivă, într-un inventar al urâţe-niei în care erau obligaţi să trăiascădouăzeci şi trei de milioane deoameni.

cei care o invidiază pe anaBlandiana o acuză că a fost o poetăde prezidii, o persoană oficială, o răs-făţată a regimului comunist. în rea-litate, ea a fost doar confundată,temporar, de autorităţi cu o persoa-nă demnă de încredere, tocmai pen-tru că nu ducea o viaţă boemă şi nufăcea gesturi teribiliste ieftine. înscurt timp însă liderii comunişti auînţeles că atitudinea ei demnă şiraţională reprezintă o formă de opo-ziţie mai gravă şi mai greu de toleratdecât nonconformismul zgomotos alaltora. înainte de 1989, anaBlandiana a fost nesupusă ca unpersonaj responsabil, şi nu ca unulrecalcitrant.

iar după 1989 a întreprinsacţiuni de mare anvergură în favoarea democraţiei,coalizând pe aproape toţi intelectualii de bunăcre-dinţă în alianţa civică şi creând extraordinarulmemorial al victimelor comunismului şi alrezistenţei de la sighet, care a devenit un reper cul-tural şi moral important în spaţiul european.

o succesoare a florică mitroi, la fel de înzestra-tă pentru acţiuni de denigrare, luminiţa marcu,comentează şi ea batjocoritor ceea ce a făcut anaBlandiana:

„...se zice că s-ar fi opus regimului comunist şi călumea o iubea înainte de 1989 ca pe o eroină. Num-am lămurit din ce motive... pentru că mare poetăa făcut-o regimul comunist şi nu libertatea, dar, înfine, o eroină în plus nu face rău la nimeni. aşa cumn-a făcut rău nici regimului comunist care şi-a văzutde cincinale şi congelări, care ne-a furat copilăria şine-a umilit pe vecie taman în timp ce scriitorii ben-chetuiau la sărbatorile metaforei.”;

„după ’90 a devenit şi mai intangibilă pentru căa fost simbolul pieţei universităţii şi dacă dădeai înana Blandiana dădeai în ideea de opozitie. apoi adevenit simbolul gds-ului, al societatii civile, al câş-

tigătorilor din 1996. adică numai lucruri bune şi fru-moase, în care am crezut orbeşte şi care şi-au dove-dit ineficienţa în mod dramatic.”

volumul de versuri soarele de apoi, primulîntr-o suită de mai multe volume apărute după 1989,a atras atenţia supra faptului că ana Blandiana arămas înainte de toate o poetă, chiar dacă, animatăde sentimentul răspunderii faţă de ce se întâmplă înţara ei, s-a lăsat absorbită multă vreme de viaţapublică.

de altfel în versurile din această carte, melanco-lice, tulburătoare, răzbate oboseala provocată deprea marele tumult al lumii:

„de ce nu ne-am întoarce în livezi,/ în liniştea-ntreruptă doar de poame,/ unde pe mii de ani-nain-te vezi/ rostogolindu-se aceleaşi toamne;/ Şi oricegrindini ar aduce norii/ din tulburate ceruri megie-şe,/ ca-n cele mai de mult istorii/ cireşii murmurăcireşe;// Şi, ca şi cum nimic în lume/ Nu-i poate facesă dispere,/ de mii de ani, mereu, anume,/ merii ros-tesc aceleaşi mere.../ o, ceas al lumii-n care roadebat/ secunde sâmburi, ore dulci cu miez,/ ani deve-niţi alcool, un secol beat/ de dangătul de fructe dinlivezi...”

poemul pe care l-am citat, intitulat inspiratdangăt de fructe, este doar unul din textele antologi-ce din volumul soarele de apoi. acest volum a consti-tuit un eveniment pentru iubitorii de poezie şi a fostrăsplătit, pe bună dreptate, cu premiul uniuniiscriitorilor. Numai luminiţa marcu l-a găsit maiprejos de exigenţele sale. Nici opinia ei nu ne-ar inte-resa, dacă n-ar fi reprodusă periodic pe internet dediverşi indivizi angajaţi în acţiuni de defăimare apoetei:

„anul trecut a luat premiul uniunii scriitorilor.pentru o carte de inedite, cu titlul soarele de apoi,apărută la editura du style. am căutat cartea latoate librăriile, am sunat la editură, am cerut-o înstânga şi-n dreapta. Nimic. mă întreb, ca întotdeau-na în zadar, care o fi fost tirajul real. de curând amgăsit-o rătăcită într-o redacţie. citesc şi recitesc şinu-mi vine să cred. coperta romanţioasă, cu o pozădin tinereţe a autoarei spălată de valurile mării,ascunde comori de umor involuntar, de rime infanti-le, de împerecheri ieftine de cuvinte, de efecte facileşi un prost-gust de fond care a trecut atâta amar devreme drept culmea rafinamentului.”;

„iar volumul, plin de asemenea nestemate, a fostpremiat anul trecut de uniunea scriitorilor.”

este curios cum cei mai importanţi critici lite-rari de azi, plus membrii juriului care acordă premii-le uniunii scriitorilor, plus traducătorii din diferiteţări, plus miile de cititori din românia şi din străină-tate se înşeală, admirând-o pe ana Blandiana, şinumai luminiţa marcu ştie adevărul. r

ALEX. ŞTEFĂnESCUbucureşti OP 22, CP [email protected]

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


alex ŞtefănescuAna Blandiana citită de conu’ Leonida

n Cărţi, cărţi, cărţiCei care o invidiază pe Ana blandianao acuză că a fost o poetă de prezidii, o

persoană oficială, o răsfăţată aregimului comunist. În realitate, ea a

fost doar confundată, temporar, deautorităţi cu o persoană demnă de

încredere, tocmai pentru că nu duceao viaţă boemă şi nu făcea gesturi

teribiliste ieftine.

AnA BlAndIAnA

Alex AlăturI de domnIţA şI BlAndIAnA

AutoAreA StElEi dE pradă

pentru grămătici, „corpuldiplomatic” este un substan-tiv colectiv. există însă şi ofizionomie a corpului diplo-

matic individual, al cărui prototip a fostcreat de holbein, tot aşa cum a dat davinci chip unanim acceptat lui iisus.remarc rafinamentul atitudinii şi aceaexpresivitate a privirii pe care o asociezicu erudiţia şi reflexivitatea mai înaintesă aflu că universitarul aşezat de cealal-tă parte a mesei la recenta conferinţă afacultăţii noastre a fost ambasador alslovaciei în româniei. Ne spune că aînvăţat limba română, pe care o vorbeşteimpecabil, cu eugen Negrici, istoria con-temporană a româniei fiindu-i de aseme-nea bine cunoscută. desigur, în măsuraîn care accesul la arhive de după 1990 nune-a zdruncinat până la un punct criticîncrederea în cunoştinţele noastre despre istorie.vorbindu-ne despre documente ale consiliului desecuritate al oNu legate de invadarea cehoslo-vaciei în 1968, domnul peter kopecky ne adânceştescepticismul, aducând probe de natură să demolezemitul „primăverii de la praga”. dezgheţul ideologicfusese, în realitate, opera lui alexander dubcek înce-pută în 1963. apelul tardiv al lui ludvik svoboda laconsiliul de securitate, unde exista posibilitateaunui veto – cum s-a şi întâmplat – în locul adunăriigenerale a oNu, care ar fi putut bloca intervenţiaprintr-un vot majoritar, aruncă o umbră asuprabunei sale credinţe.

„primăvara” a fost, de fapt, intrarea în iarnă,după cei cinci ani de libertăţi restituite. sunt sur-prinsă să-mi aud confirmată propria vesiune despreistoria recentă, deoarece 1968 este şi începutul mitu-lui ceauşist. Şi totuşi cel care răsfoieşte presa va des-coperi că tot în 1963 s-a produs dezgheţul şi înromânia, sincronizarea politică a celor două ţărifiind, poate, posibilă graţie cartei drepturiloromului, recent supusă aderării de către consiliuleuropei. se deschid porţile închisorilor, se întorc lacatedre elitele (uneori din celule…), se reîntregesccanoanele. în parodia litteraturii staliniste din volu-mul de debut al lui marin sorescu se va fi văzut însăşi ameninţarea unor procese intentate celor respon-sabili de crimele perioadei. e mult mai verosimil săne imaginăm că Nicolae ceauşescu, care făcusecolectivizarea cu propriile mâini, nu tocmai curate, aaşteptat să-şi numească oameni de încredere în pozi-ţii-cheie înainte de a-şi arăta adevăratul chip decâtcă a suferit o inexplicabilă schimbare de caracter şiideologie după 1971. Ştiu însă că mitul e întotdeau-na mai puternic decât realitatea. o cunosc cum a fostcu adevărat doar cei care au trăit-o, simţind cum defina mişcare a balanţei dintre demonism şi normali-tate depinde propria lor împlinire umană. e singuracale.

singura cale, romanul lansat recent de NicolaeBreban, se află, credem, într-o relaţie de complemen-taritate cu cel mai iubit dintre pământeni, romanullui marin preda despre epoca stalinistă, asemănă-toare cu aceea dintre ulise şi veghea lui Finnegan dejoyce. unul este romanul zilei, celălalt, al nopţii.jurnalul contactului senzorial cu lumea şi romanulrevelaţiei în vis a distilului acestuia în subconştient.marin preda încă mai urmează convenţiile realismu-lui psihologizant, îngroşând uneori caricatural, gogo-lian, amestecul de dogmatism şi imbecilitate. deşi seautoinclude în lumea romanului, naratorul o judecădin afară, cu o autoritate cognitivă şi morală neştir-bită de vreo îndoială.

dimpotrivă, romanul lui Nicolae Breban aparţi-ne epocii relativismului fizic şi filosofic. este accep-tată premiza că observaţia unui sistem nu se poateface niciodată decât din interiorul lui şi că rezultate-le ei depind de poziţionarea în cadrul sistemului.într-un scurt comentariu reprodus pe supracopertă,eugen Negrici îi aplică eticheta de „proză analitică”,dar naratorul şi protagonistul, care se arată con-ştient de existenţa unui public, nu se identifică şi cuautorul, fiind mai curând o mască retorică a acestu-ia, un procedeu narativ expediat în timp, în deceniulal şaselea, aşa cum trimit exploratorii spaţiului sate-liţi-spion. romanul dobândeşte astfel un accentuat

caracter dramatic, protagonistuloscilând între monolog şi „cine detaină” dostoievskiene cu interlocu-tori care alcătuiesc, împreună, unfel de inventar al invariantelor dincutia de rezonanţă în conştiinţe aistoriei, de la nihilistul histrionic laprudentul iezuit.

sursele germane ale poeticiibrebaniene sunt în continuare evi-dente, nu doar ca simple afinităţi, cicoduri. istoria este manifestareaunei schopenhaueriene voinţe oar-be, iraţionale, iar caracterul uman,o chestiune de transferuri de perso-nalitate, o progresie de la prima la oa doua natură, creată de societate,care devine prima natură etc., aşacum e descrisă psihologia indivi-duală şi colectivă în genealogia

moralei de Nietzsche. magia prozei brebaniene, cu fraze convolute,

faulkneriene, oscilând între registrul colocvial, spe-culaţie esoterică şi tropism baroc, a lăsat loc unui stilnarativ mult mai economic, atingerea unei mâini demaestru fiind acum mai evidentă în jocul retoric, alimplicaţiilor din subconştientul textului. frazele deînceput, „lumea se învârtea încet în jurul meu.uneori, părea că nu se învârte deloc…” rezumăcumva tema cărţii: individul este inserat într-uncâmp cinetic, mişcat de forţe independente de voinţasa, în vreme ce întreţine iluzia că îi este centru saucă i se poate sustrage. conştiinţa devine locul geo-metric al părerilor şi prejudecăţilor, inculcate, evi-dent, de lumea care trece drept „fapt”, drept ceea ce„este”, drept „cazul de faţă”. universul în care esteposibilă formaţia (Bildung) prin care spiritul reuşeş-te să se sustragă lumii şi să se autocreeze şi autode-finească prin opoziţie, devenind un subiect transcen-dental, era pentru idealismul german unul structu-rat şi definit axiologic, or, întreaga voinţă şi gândiredin dictatura ideologică, societatea de tip totalitar,revin unui singur punct, fără dimensiuni. dictatorulnu se raportează la nimeni, este autocraţia absolută,din a cărei paradigmă autorul menţionează celedouă mustaţe celebre ale secolului trecut. el este unvortex care absoarbe şi anihilează voinţa tuturor.

putem spune, aşadar, că Nicolae Breban preia şitransformă, întorcându-l pe dos, genul romanului deformaţie. tânărul adolescent nu e legat prin niciuncordon ombilical la familie sau istorie etnică saunaţională. spaţiul ardelenesc este populat de indi-vizi aparţinând mai multor etnii, care interacţionea-ză fără sentimentul unei identităţi distincte de aceeadată de clişee politice, atunci când traiectoriile lor seîntâmplă să se intersecteze în mişcarea brownianăce a luat locul destinului sau traiectului teleologic alvieţii. indiferent la drama tatălui – un filosof univer-sitar aruncat în închisoare – adoptat de familia-suro-gat a lui Big Brother, stalin sau oricine şi-a mai pro-pus să ilustreze distopia lui orwell, tânărul anti-erou, care nu cunoaşte vreodată nici inocenţa luialioşa karamazov, nici cinismul satanic al lui ivan,ci doar nevoia permanentă de a-şi autocontemplacăderea, ca dimitri, ţine un fel de jurnal al mutaţii-lor sale psihice. el evoluează, sub presiunea psiholo-giei sociale, de la un om al regimului cu o moderatădorinţă de parvenitism, la un declasat social carerămâne martor, nu agent, al permanentului transferde personalitate. punerea în scenă nu diferă demagistralul început al neguţătorului din veneţia deun shakespeare suficient de vizionar pentru a sesizatrecerea de la economia feudală la capitalism: idea-listul antonio, care-i reproşează lui shylock că dăbani cu camătă, nu rămâne nici el în afara nouluimecanism de producere a plusvalorii, fiind implicatîn negoţ. corăbiile sale nu făceau reverenţe curtenepe mare, cum cu ironie remarcă alt personaj.ingeniozitatea sau afecţiunea sunt însă capabile,încă, de a transforma individul într-un agent con-ştient al propriei vieţi, îmblânzindu-şi destinul saudatele iniţiale ale situaţiei critice.

universul romanesc al lui Nicolae Breban esteînsă unul al „anarhiei”, despre care autorul afirmăundeva că derivă din grecescul ananke, necesitate.această necesitate nu este însă una afirmată devreun oracol, ci, mai curând, o intenţionalitateoarbă, iraţională, schopenhaueriană. este un uni-

vers deleuzian, anti-oedipic, în sensul că nu este pre-trasat de o minte divină, teleologic. cele două meta-fore între care se derulează intriga acesti umanităţicondamnate fără judeţ este un soi de dragon ucigaş,locuind în imediata vecinătate, prin care popoareleprimitive (a se vedea mitul lui cadmus, minotaurulsau grendel din poemul anglo-saxon Beowulf) îşireprezentau pericolul căruia îi era mereu supusăcivilizaţia lor precară, şi fiara Babilonului dinapocalipsa creştină.

lumea romanului este divizată între ceea ceschopenhauer numeşte voinţă şi reprezentare: isto-rie iraţională şi discurs. evenimentele binecunoscu-te ale deceniului şase – teroarea, arestările, tortura,pierderea voluntară a identităţii pentru a se sustra-ge urmăririi – nu sunt dramatizate, deoarece locultraumei nu poate fi articulat în limbaj logic, este pre-lingvistic, putând fi observat doar în simptomelepatologice ale deviaţiilor de comportament. intuitivsunt prezentate doar meditaţiile naratorului-prota-gonist şi conversaţiile acestuia cu oameni intere-sanţi, capabili să problematizeze condiţia lor şi asocietăţii, care seduc cititorul prin inteligenţă criti-că, resurse speculative şi rezistenţă psihică în faţamonstruozităţii politice. despare limbajul oficial alepocii, care fusese un inedit soi de practică a vidului,se vorbeşte doar, acesta fiind distanţat ca temă dediscuţie, nu practicat ca formă de discurs.personajele se mişcă însă între cele două lumi, vin şiraportează la banchetul spiritual al istoriei genuluiilustrată de platon, dane sau Wilde, iar uneori nu semai întorc, dispărând în acel limb al anilor cincizeci,când omul valora cât un soldăţel de plumb pe tablade şah a puterii.

vechiul „stil brebanian”, nu numai că a rămas,dar a dobândit un rafinament greu de egalat tropis-mul de genul metaforei revelatorii a lui Blaga sau almetaforei cognitive – figura favorită a prozei contem-porane. iată un pasaj în care autorul plasticizeazăideea că identitatea în epoca postumanistă a ajunsun produs artificial prin conspiraţia memoriei defec-tuoase şi a reprezentărilor sociale stereotipe în careputerea încearcă să muleze individul. e ca şi cumautorul ar dori să compenseze anemia ontică prinplenitudine estetică: „Nu, nu am uitat ce mi-a spusdl. steiner despre suflet, despre sufletul său, desprecredinţa sa în existenţa sufletului, însă, în general,n-am înţeles prea bine. e oare o mare diferenţă? eadevărat însă că tema era atât de… cum să-i zic ?...de nepotrivit, de discrepant de inactuală, încât n-amnotat-o nicăieri. aşa că nu-mi rămâne decât săinventez eu însumi pe marginea ei, aşa cum facemde altfel cam cu tot ce ni s-a spus de-a lungul anilorde către unul, altul, sau aşa cum procedăm cu propii-le noastre amintiri. pe care le botezâm memorii, deşisunt, aproape toate, mici romane, şi mulţi dintre ceicare ne ascultă, în loc să ne admire trecutul, întâm-plările sale, mai mult sau mai puţin interesante, maibine ar face să ne admire talentul nostru de a inven-ta, rotunji, atenua sau umfla binişor, şi încă în aşafel încât acest costum de-a gata care e existenţa,viaţa, cum spunea un vechi telal ce-şi făcea comerţulîntr-o vreme pe lână biserica sf. vineri, să ne vinăaproape perfect.” r

6


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


maria-ana tupanMagia prozei brebaniene

Magia prozei brebaniene, cu frazeconvolute, faulkneriene, oscilând

între registrul colocvial, speculaţieesoterică şi tropism baroc, a lăsat locunui stil narativ mult mai economic,

atingerea unei mâini de maestru fiindacum mai evidentă în jocul retoric, al

implicaţiilor din subconştientultextului.

lAnSAreA romAnuluI Singura CalE.BreBAn, ChrIStI, Creţu, negrICI, vonCu

n (Con)texte

Ştefan borbélyDiavolul şi Vechiul Testament

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


© C

ON

StA

Nt

INA

RA

vE

CA

Bu

LEu

pasajul din Noul testament, care îndeobştese citează pentru legătura dintre diavol şiiisus, este cel din evanghelia după matei,

4:1-11:1. atunci a fos dus de duhul în pustie, ca să fie

ispitit de diavolul.2. şi, postind patruzeci de zile şi patruzeci de

nopţi, la urmă a flămânzit.3. ispititorul s-a apropiat şi i-a zis: „dacă eşti tu

Fiul lui dumnezeu, spune ca pietrele acestea să sefacă pâini.

4. iisus, răspunzând, a zis: „este scris, omul vatrăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iesedin gura lui dumnezeu.”

5. atunci diavolul l-a dus în sfânta cetate, l-apus pe streaşina templului

6. şi i-a zis: „dacă eşti tu Fiul lui dumnezeu,aruncă-te jos, căci este scris: „el va porunci îngerilorsăi pentru tine şi ei te vor lua pe mâini, ca nucumva să te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

7. „de asemenea este scris”, i-a zis iisus: „să nuispiteşti pe domnul dumnezeu tău.”

8. diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt,i-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor

9. şi i-a zis: „toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie,dacă te vei arunca înaintea mea şi te vei închinamie.”

10. atunci iisus a răspuns: pleacă, satan! căcieste scris: „domnului dumnezeului tău să te închinişi numai lui să-i slujeşti.”

11. atunci diavolul l-a lăsat. şi iată, nişteîngeri au venit la isus să-l slujească.

se ştie că evanghelia după matei este a doua înordinea cronologică a elaborării celor trei evangheliisinoptice, evanghelia după marcu preexistându-i.pentru marcu de asemenea se ştie – existenţa repre-zentativă a lui iisus începe odată cu momentul bote-zului, ceea ce înseamnă că toate celelalte episoadecanonice anterioare ispitirii la marcu, infinit maipuţin bogat în detalii decât aşa cum apare la matei:

îndată duhul a condus pe iisus în pustie.şi a fos în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de

satan. acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-islujeau îngerii (marcu, 1:12-13)

episodul nu este menţionat de către ioan, înevanghelia sa nesinoptică, dar apare, cum era deaşteptat, în evanghelia după luca, cu unele micideosebiri faţă de ordinea ispitirilor din matei:

1. iisus, plin de duh sfânt, s-a întors de laiordan şi a fost dus de duhul în pustie.

2. fiind ispitit de diavolul timp de patruzeci dezile. n-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce autrecut acele zile, a flămânzit.

3. diavolul i-a zis: „dacă eşti tu Fiul luidumnezeu, spune pietrei acesteia să se facă pâine.”

4. şi iisus i-a răspuns: este scris: „omul nu vatrăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al luidumnezeu.”

5. diavolul l-a suit pe un munte înalt, i-a ară-tat într-o clipă toate împărăţiile pământului locuit

6. şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şistrălucirea lor, căci mie îmi este dată şi eu o dau ori-cui voiesc.

7. dacă deci te vei închina înaintea mea, toatăva fi a ta.

8. şi, răspunzându-i, iisus a zis: înapoia mea,satan! este scris: „să te închini domnuluidumnezeului tău şi numai lui să-i slujeşti.”

9. diavolul l-a dus la ierusalim, l-a aşezat pestreaşina acoperişului templului şi i-a zis: „dacă eştiFiul lui dumnezeu, aruncă-te jos de aici”;

10. căci este scris: „el va porunci îngerilor săi cuprivire la tine, să te păzească.”

11. şi „ei te vor purta pe mâini, ca nu cumva săte loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

12. şi răspunzând, iisus i-a zis: s-a spus: „să nuispiteşti pe domnul dumnezeul tău.” după ce a sfâr-şit orice ispită, diavolul a plecat de la el până la untimp. (luca, 4)

diferenţele de ordine, aşa cum se poate vedea,sunt minime: în evanghelia după matei, iisus estedus mai întâi pe streaşina templului din ierusalim şiabia ulterior i se arată toate împărăţiile lumii, pecând în luca este invers, ispita preluării tuturor bogă-ţiilor şi strălucirilor lumii precedând-o pe aceea aurcării pe acoperişul templului din ierusalim. luca

este atent şi la detalii minore, pe care matei le ignoră:de pildă, în luca 4:6-7, diavolul precizează că împă-răţia lumii, pe care este gată să o dăruiască, îi aparţi-ne prin repartiţie divină („mie îmi este dată şi eu o dauoricui voiesc”), tot aşa cum luca sugerează, la sfârşi-tul pasajului citat (4:12), că plecarea de lângă iisus adiavolului este vremelnică, neexcluzându-se posibili-tatea unei reveniri.

indiferent, însă, care versiune o citim, cea dinmatei sau cea din luca, ele cad de acord prin inter-mediul uneia şi aceleiaşi logici: ispitirea lui iisus şireacţiile sale se poartă în termenii vechiuluitestament, iisus răspunzând, de regulă, cu „aşa estescris”. de pildă, în matei 4:4 („este scris, omul va trăinu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese dingura lui dumnezeu”), evanghelistul citeazădeuteronomul 8:3; în pasajul imediat următor,reluat ulterior şi de către luca („el va porunci înge-rilor săi pentru tine şi ei te vor lua pe mâini, ca nucumva să te loveşti cu piciorul de vreo piatră”) estecitat un pasaj din psalmi (91:11-12), pe când, înluca, de pildă (4:12 „să nu ispiteşti pe domnuldumnezeul tău”), trimiterea care se face este ladeuteronomul 6:16. intertextualitatea este cu atâtmai desăvârşită, cu cât referinţa din matei 4:6(„dacă eşti tu Fiul lui dumnezeu, aruncă-te jos, căcieste scris: „el va porunci îngerilor săi pentru tine şiei te vor lua pe mâini, ca nu cumva să te loveşti cupiciorul de vreo piatră”) este formulată de cătrediavol. motivele imediate se cunosc: pentru creştiniitimpurii, din rândul cărora făceau parte, cu certitu-dine, evangheliştii, Noul testament şi faptele relata-te în el trebuiau să fie prezentate ca pe o împlinireeschatologică a vechiului testament. mai nou, noi lecitim relativ antagonic, ceea ce e, fireşte, o greşeală,fiindcă, de pildă, toată coregrafia spaţială a lui iisusde dinaintea răstignirii (intrarea în ierusalim înspatele unui măgăruş, retragerea de pe muntelemăslinilor etc.) este în aşa fel concepută, încât săreproducă aidoma premoniţii mesianice din vechiultestament.

revenind la pasajele care descriu ispitirea depatruzeci de zile din pustie, ne vedem siliţi să recu-noaştem că e ceva bizar în ele, dacă ţinem cont decontextul logic în care ele apar: adică, de fiecare datăimediat după ce iisus este botezat de către ioan. săle luăm, din nou, pe rând, pentru a înţelege mai bine.

scrie matei, în subcapitolul Botezul lui iisus (3:13-17):

16. şi iisus, fiind botezat, s-a ridicat îndată dinapă. şi iată, cerurile i s-au deschis şi a văzut peduhul lui dumnezeu coborându-se ca un porumbel şivenind peste el.

17. şi iată, s-a auzit un glas din ceruri, zicând:„acesta este Fiul meu preaiubit, în care mi-am găsitdesfătarea.”

imediat urmează:atunci iisus a fost dus de duhul în pustie, ca să

fie ispitit de diavolul.în evanghelia după marcu (1: 9-13), episodul

este, cum era de altfel de aşteptat, mai succint şi maiexpeditiv:

10. şi îndată, ieşind din apă, a văzut ceruriledeschise şi duhul, ca un porumbel, coborându-sepeste el.

11. şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „tueşti Fiul meu preaiubit; în tine îmi găsesc toată des-fătarea”, pentru ca, imediat să urmeze:

12. şi îndată duhul a condus pe iisus în pustie;13. şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispi-

tit de satan.

spre deosebire de ceilalţi doi evanghelişti, luca(3: 21-38; 4: 1-2) introduce o genealogie a lui iisusHristos între momentul pogorârii duhului sfânt şicel al ispitirii din pustie, logica – exceptând interpo-larea – fiind însă aceeaşi:

21. Fiind botezat tot poporul, a fost botezat şiiisus; şi, rugându-se, s-a deschis cerul

22. şi duhul sfânt s-a coborât peste el în formăde trup, ca un porumbel. şi din cer a venit un glas:„tu eşti Fiul meu preaiubit; în tine îmi găsesc desfă-tarea.”

[…]1. iar iisus, plin de duh sfânt, s-a întors de la

iordan şi a fost dus de duhul în pustie,2. fiind ispitit de diavolul timp de patruzeci de

zile.strict logic, lucrurile stau aşa: iisus este consa-

crat prin botez, fiind recunoscut de către dumnezeuca fiul său. în cele trei evanghelii, consacrarea seîntâmplă prin intermediul unui glas care se aude dinceruri, şi tot în cele trei, duhul sfânt pogoară asupralui iisus, diferenţiindu-l de ceilalţi. fără excepţie,textele mai concordă într-un detaliu: duhul sfânt,care pogoară asupra lui iisus, este şi acela care-lconduce în pustie pentru a fi ispitit de către diavol.

dificultatea doctrinară a textului vine din direc-ţia confruntării dintre înţelegerea pe care evangheli-ştii o aveau în privinţa botezului şi înţelesul cutu-miar, antropologic al acestuia, de rit de lustraţie,echivalent cu îndepărtarea miasmei, adică a supra-sarcinii sacrale negative. de bună seamă, evangheli-ştii s-au confruntat, aici, cu o dificultate logică dure-roasă: dacă iisus era neprihănit – fiul lui dumnezeunu poate fi întinat… –, cum se explică decizia lui dea se supune unei lustraţii menite să-l elibereze depăcate? înfruntând pieptiş o asemenea dilemă, ioana evitat-o trecând-o sub tăcere, însă mărturia tex-tuală a celorlalţi trei este fără echivoc: ioanBotezătorul practica botezul pentru eliberarea depăcate, nu pentru altceva. marcu e fără echivoc înaceastă privinţă:

a venit ioan, care boteza în pustie, predicândbotezul pocăinţei spre iertarea păcatului. (1:4)

la matei, episodul este mai dramatic. motivulbotezului rămâne acelaşi („în zilele acelea a venitioan Botezătorul, predicând în pustia iudeii şi spu-nând: «pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor s-a apro-piat»” – 3: 1-2), însă ioan are o reticenţă în clipa încare iisus vine la el pe malul iordanului, spunându-i:„eu am nevoie să fiu botezat de tine, şi tu vii lamine?” (3: 2, respectiv 14). luca este mai elaboratdecât predecesorii săi: dacă motivul botezului esteacelaşi ca la ceilalţi doi („ioan a venit prin tot ţinutuldin împrejurimile iordanului, predicând botezulpocăinţei, pentru iertarea păcatelor”), la prorocirilelui isaia: „pregătiţi calea domnului, neteziţi-i cărări-le!/ orice vale va fi umplută, orice munte şi oricedeal vor fi coborâte; căile strâmbe vor fi îndreptate şicărările zgrunţuroase vor fi căi netede,/ şi orice făp-tură va vedea mântuirea lui dumnezeu.” (3: 4-6) dealtfel, luca e limpede în a sugera expectanţa escha-tologică a botezului săvârşit de către ioan („…popo-rul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor,cu privire la ioan, dacă nu cumva el este Hristosul”),afirmată de către Botezător: „cât despre mine, eu văbotez cu apă; dar vine acela care este mai puternicdecât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-i dezlegcureaua sandalelor. el vă va boteza cu duh sfânt şicu foc.” (3:16) tot luca este şi acela care menţionea-ză că a „fost botezat tot poporul” (3:21), lustraţia luiiisus făcând parte din ansamblul botezului eschato-logic, nefiind, aşadar, o opţiune strict personală. r

fragment din volumul Homo brucans şi alte eseuri,

apărut la editura contemporanul, 2011

În cele trei evanghelii, consacrarea seîntâmplă prin intermediul unui glascare se aude din ceruri, şi tot în celetrei, Duhul Sfânt pogoară asupra luiIisus, diferenţiindu-l de ceilalţi. Fără

excepţie, textele mai concordă într-undetaliu: Duhul Sfânt, care pogoară

asupra lui Iisus, este şi acela care-Lconduce în pustie pentru a fi ispitit de

către Diavol.

■ semnal

BlAnCA BorBÉlYZidul de foc

Biblioteca tânărului scriitorEditura Limes, 2011

Roman adolescentin cu vampiri, premiat la Concursul de debut al Filialei Cluj a uniunii ScriitorilorAutoarea are 14 ani

8


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


în frumosul (şi cam maliţiosul) portret pecare i-l face în istoria critică a literaturiiromâne, Nicolae manolescu îi concede luieugen simion vocaţia sintezei. fără să con-

trazic această aserţiune, mi-aş permite, totuşi, săremarc că, dacă ne gândim la cărţi ca întoarcereaautorului, dimineaţa poeţilor sau tânărul eugenionescu, la fel de pregnantă ne apare şi vocaţia ana-lizei. plăcându-i să se situeze – după formula luiroland Barthes şi conform propriei mărturisiri – în„ariergarda avangardei”, criticul este un spirit meti-culos şi laborios, care gustă ca pe un deliciu inavua-bil „demontarea” textului, descompus când în facul-tés maîtresses, urmând modelul lovinescu, când îndetalii semnificative, în maniera lui Şerbancioculescu. în special creaţia sa din ultimele douădecenii a alternat sinteza, de întâlnit în Ficţiuneajurnalului intim (3 vol.) şi genurile biograficului (2vol.), cu analiza din mircea eliade. nodurile şi sem-nele operei şi din cele şase volume de Fragmente cri-tice. pun între paranteze, din lipsă de spaţiu, discu-ţia despre complementaritatea şi întrepătrundereacelor două modalităţi, evidente, de fapt, în opera ori-cărui critic adevărat. mai ales a unui lovinescian,cum este eugen simion.

ion creangă. cruzimile unui moralist jovial*ţine, aşadar, de această vocaţie analitică, deşi, cumvom vedea, analistul nu ignoră defel sinteza critică abibliografiei lui creangă, atunci când propune onouă lectură a operei acestuia. Ba dimpotrivă: inter-pretarea sa este precedată de această sinteză a punc-telor de vedere exprimate de predecesori, de lamaiorescu la cornel regman. însă sinteza este doarun preludiu al lecturii: odată fixate punctele slabe şipunctele tari ale receptării, deconstrucţia logică seopreşte şi începe analiza textului.

este un scenariu pe care îlcunoaştem deja din întoarcereaautorului. Nici măcar faptul că esteaplicat asupra unui scriitor clasicn-ar trebui să ne surprindă: cine aurmărit activitatea lui eugensimion după 1989, ştie că incursiu-nile sale în perioadele mai vechi aleliteraturii noastre, ajungând până lamiron costin, cantemir sau Budai-deleanu, nu au fost deloc puţine.însuşi creangă este o fantasmă cri-tică veche, după cum o atestă atâteseul din 1989, cât şi cronicile aten-te pe care le-a dedicat multor cărţidespre opera acestuia. la unmoment dat, am avut chiar impresiacă, în loc să lucreze la o istorie a lite-raturii române contemporane –după cum ne lăsau să presupunemcele patru volume din scriitoriromâni de azi –, criticul ne pregăteş-te o surpriză de proporţii, sub formaunei istorii complete a literaturii noastre. Bănuiesccă, după cum arată destule studii şi eseuri dinFragmente critice, gândul acesta l-a vizitat destul destăruitor.

dar să revenim la cruzimile moralistului jovial.cartea lui eugen simion este, în egală măsură, ovalidare ponderată a noilor perspective exegetice (în

primul rând, cele rezultate în urma cercetărilor luivasile lovinescu şi valeriu cristea), şi un transfer allor pe un alt plan. demonstraţia are o structură logi-că şi transparentă, ceea ce atestă faptul că subiectulera „vânat” de mult timp, eseul de faţă fiind o crista-lizare limpidă a unor idei cu gestaţie îndelungată.astfel, primele două capitole formulează premisa –creangă este un autor mult mai complex decât pare –şi realizează, cum spuneam, o sinteză critică a opi-niilor consacrate, de la cele mai vechi (maiorescu,iorga, ibrăileanu) la cele mai noi (valeriu cristea,vasile lovinescu, cornel regman). un loc central îlocupă, fireşte, g. călinescu, ale cărui intuiţii auanticipat, în mare măsură, dezbaterea de azi, cutoate că viziunea sa clasicizantă a consacrat un pro-fil al lui creangă de care eseul lui eugen simion sedesparte cordial. acest prim palier al cărţii stabileş-te punctele pe care criticul le acceptă, din interpretă-rile mai noi: 1) opera crengistă are un substrat maiprofund decât jovialitatea rurală, atingând, prinrădăcinile culturii populare, fondul de cunoaşterearhaic al umanităţii, şi 2) scriitorul este o fiinţădedublată, care îşi regizează apariţiile publice, îşimanipulează cu abilitate receptarea şi îşi camuflea-ză adevărata natură, de mora-list bonom şi afabil mizantrop.„despărţirea de călinescu”,prin intermediul interpretări-lor lui vasile lovinescu şi, maiales, valeriu cristea, se facefructificând în alt mod şi pe unalt plan observaţiile valide aleacestuia şi prelungindu-i intui-ţiile dincolo de orizontul lor cla-sicizant. (în fond, g. călinescusimţea că trebuie să îi „dea”literaturii noastre un rabelais,iar creangă era candidatulideal pentru acest rol.)

următoarele 11 capitole seîntorc la text, analizat atât înstructurile lui de adâncime(tipologia narativă), cât şi îndetaliile compoziţionale (uma-nitatea crengistă). aici, spiritulanalitic al lui eugen simion sedesfată, plonjând în pliurile şiinterstiţiile textului clasic, acărui complexitate se desfăşoară fastuos – în inter-pretarea criticului –, în faţa ochilor noştri, nu odatăsurprinşi de „vicleniile” auctoriale ale fostului diaconşi învăţător, originar din humuleşti şi locatar alnăruitei bojdeuci din ţicău. trebuie spus, la acestcapitol, că perspectiva criticului se îndepărteazămult de cea din dicţionarul personajelor luicreangă, al lui valeriu cristea. operă remarcabilă,

dicţionarul păcătuieşte – în opinia luieugen simon – prin accentul preaapăsat pus pe latura realistă şi bio-grafică a operei crengiste. acestei per-spective, eseul de faţă îi opune ointerpretare care privilegiază creaţiadin poveştile şi povestirile mareluijunimist, corectând atât interpretări-le tendenţioase din anii ’50, ce aspi-rau să îl identifice pe scriitor cu para-digma creatorului popular (opinierăspândită şi azi, din păcate, în spe-cial în mediul pre-universitar), cât şipe cele, uşor hazardate, din anii ’80,care îl duceau pe creangă în avangar-da modernităţii. ion creangă nu estenici un sim. fl. marian, care culegefolclor cu mari scrupule de autentici-tate, nici un petre dulfu, care scrieliteratură de consum cu materialeetnografice, şi cu atât mai puţin unmateiu caragiale în opinci (cum spu-nea Negoiţescu) sau un mallarmé al

prozei ţărăneşti (cum susţinea fundoianu).echilibrat, ca întotdeauna, eugen simion se întoar-ce la imaginea creatorului înzestrat cu conştiinţavalorii sale şi urmărindu-şi fantasmele, atât de spe-ciale în peisajul aristocratic de la „junimea”. darargumentele criticului sunt altele decât cele ale luig. călinescu. acesta din urmă insistase pe ceea ce

este central în opera lui creangă: fondul autohton,universul de cunoaştere al culturii populare, fantas-tica inventivitate lingvistică. în spirit postmodern(are dreptate mihai cimpoi în prefaţă), eseul luieugen simion străbate mai degrabă marginile ope-rei, convins – pe bună dreptate – că aici se află piv-niţele (cu vocabula lui jean-pierre richard) spiritu-lui crengist. miraculosul şi fabulosul, miturile anticedegradate – circe, în speţă – , ampla demonologie,strategiile textuale ale seducţiei şi disimulării,imaginarul lui creangă, ţâfnele nevinovate alemoralistului: toate acestea sunt devoalate cu sagaci-tate, cu vervă, cu o calmă fervoare, care nu e altcevadecât semnul unei pasiuni consumate. cel puţindouă sunt teritoriile pe care criticul dă dovadă de oparticulară competenţă: dezambiguizarea strategii-lor seducţiei (vezi analiza lui moş nechifor coţcariul)şi, respectiv, imaginaţia miraculoasă şi fabuloasă ascriitorului. păcat că, semnalând imaginaţia gastro-nomică a lui ion creangă, criticul n-a insistat maimult şi asupra acestui aspect, aşa cum a făcut-o lacaragiale.

în fine, cel de-al treilea palier al eseului strângela un loc, fără să aibă neapărat pretenţia sintezei,

observaţiile critice lansate pe parcursul celor 10capitole de re-interpretare a textului. sub titlulcreangă nu este un talent, creangă este o natură(preluat de la un alt eseu, dedicat lui g. călinescu,din Framente critice iii), eugen simion încearcă oschiţă de portret al scriitorului, mutând perspectivacălinesciană a „bivolului de geniu” din spaţiulinstinctului în cel al voinţei creatoare. creangă este,astfel, tot mai mult, produsul operei sale, iar aceastarevelă, pas cu pas, noi înţelesuri posibile şi noi opor-tunităţi interpretative. criticul exploatează cu iscu-sinţă latura moralistă a scriitorului – marginalizatăde călinescu, ignorată de vasile lovinescu –, compu-nând un portret în care accentul cade asupra creati-vităţii. afirmaţia goetheană din titlul capitolului nuse referă la omul creangă, ci la scriitorul care tulbu-ră regulile şi îşi inventează propria paradigmă artis-tică.

de fapt, în asta şi constă eseul lui eugensimion: într-o incizie precaută, dar amplă, în naturaspiritului creator al unuia dintre cei mai prodigioşiscriitori români din toate timpurile.

p. s. păcat că o carte atât de frumos scrisă are ocopertă atât de urâtă. r

* eugen simion – ion creangă. cruzimile unuimoralist jovial, editura princeps edit, iaşi, 2011

Răzvan voncuEugen Simion recitindu-l pe Creangă

Plăcându-i să se situeze – dupăformula lui Roland barthes şi conformpropriei mărturisiri – în „ariergardaavangardei”, criticul este un spirit

meticulos şi laborios, care gustă ca peun deliciu inavuabil „demontarea”

textului, descompus când în facultésmaîtresses, urmând modelul

Lovinescu, când în detaliisemnificative, în maniera lui

Şerban Cioculescu

© A

uR

AC

hR

ISt

I

eugen SImIon

eugen SImIon şI mAIA SImIoneSCu

Nebănuite sunt căile lui fiodor mihai-lovici, căruia nu-i este străină forţa dea-şi asuma modelele. scriind desprevârfurile creaţiei puşkiniene, dosto-

ievski se referă, în acelaşi timp, e de la sine înţeles,şi la rădăcinile spirituale ale propriilor progenituride litere. atât în textura tipologică a sălbaticuluialeco, cât şi în firea imposibil de îmblânzit a luievgheni oneghin, există, în germene, se ştie, moti-vul dublului, abordat explicit, în contextul aceleipătimaşe epoci, şi de mihail iurevici lermontov,care, alături de puşkin, este, de bună seamă, unscriitor de prim rang, ostil, ca şi aleksandrsergheievici, ţarismului, abuzurilor sale despotice(creator major ce se stinge din viaţă, între altele fiespus, ca şi autorul poemului Ţiganii, în urma unuiduel). aidoma celui ce a scris celebra odă libertăţii,mihail iurievici lermontov este un exponent al vul-canicei voinţe de forţă – motiv ce transpare, maiales, din un erou al zilelor noastre, protagonistulacestui roman fiind, mai degrabă, un anti-erou:peciorin, din coasta căruia sunt ciopliţi nu puţinidedublaţi ruşi, inclusiv, unii dintre cei dostoiev-skieni. în ciuda influenţelor, asemănărilor de ordintipologic, dedublaţii creaţi de autorul omului dinsubterană, sunt, totuşi, evident, altceva.

dostoievski rămâne străin de tentaţia de acădea definitiv în raza aspră a vreunui model, oricâtde prestigios, influent şi important ar fi acesta. încercul excepţiei se înscriu câteva opere ale primuluidostoievski: oameni sărmani, nopţi albe, netocikanezvanova, debutul absolut fiind, după cum se ştie,acceptat de confraţi şi criticat cu aspime în egalămăsură. referindu-se la primele ecouri critice, auto-rul abia lansat îi scrie fratelui său, m.m. dostoievski– petersburg, 1 februarie 1846 – la două săptămâni,probabil, după apariţia scrierii de debut, următoare-le: „oho, frate! de ce ocară cumplită a fost întâmpi-nată [cartea – n.n.]! [...] dar eu ţin minte cum a fostprimit gogol, şi cu toţii ştim, cum a fost primitpuşkin. [...] Ne ceartă, ne ceartă, dar, totuşi, necitesc [...]. aşa s-a întâmplat şi cu gogol. l-au certat,l-au certat, şi l-au certat, dar, cu toate acestea, îlciteau şi acuma s-au împăcat cu el şi au început să-llaude. le-am aruncat lor, tuturora, un os de câine” –s.n.). fiodor mihailovici, treptat-treptat, se desprin-de de maeştrii săi şi aprofundează, prin goliadkin,motivul dublului într-o cheie întrucâtva morbidă,îmbrâncindu-şi personajul într-un tipar graniţacăruia se hrăneşte, în acest caz, din magma patolo-gicului.

fiodor mihailovici urmăreşte, fascinat, modul încare ideea dedublării prinde rădăcini într-o fiinţă,modificând-o în esenţă. în timp ce îşi observă supe-riorul ierarhic, goliadkin îşi propune să se prefacă,subit, că el este altcineva, această idee, dusă la ulti-mele consecinţe, radicalizată pe limită, dându-iîntreaga existenţă peste cap. devierea identitarăconstituie, în fapt, începutul aventurii dedublăriigoliadkin. o deviere înspre continentul nou – desco-perit pe terenul filosifiei de autorul genealogieimoralei – al conştiinţei rele se remarcă la rodionraskolnikov, la inginerul constructor kirillov, laivan karamazov, bunăoară. în percepţia dostoiev-skiană, devierea, ideea însăşi de fapt, poate conţineatâta forţă, atâta cantitate de viu, încât, de la o limi-tă încolo, ea are puterea de a deveni viaţă de o inten-

sitate aflată la sute de kilometri distanţă de medie.media, căldicelul, cuminţenia nu se înscriu printrepunctele de interes ale romancierului rus. Nuanţădefinitorie, nu poate intra în ecuaţie orice tip, oricegen de viaţă – cum remarca strălucit, cu subtilitate,Ştefan Borbély – ci viaţa stigmatizată de viul expan-siv. de la un punct încolo, ideea propriu-zisă, uneori,probabil, se identifică cu viaţa, face corp comun cuea. urmărind mişcarea ideii către fiinţa teribil devie, urmărind dialectica dostoievskiană a ideii-fiinţă,se dezvăluie treptat spiritul absolut anti-platonicianal reformatorului motivului dublului şi al tipologieiiisusiacilor, precum şi a tipolo-giei romaneşti a acestui spiritneastâmpărat care se apropiede continentul neocreştinismu-lui.

dacă ucenicul, studentullui socrate care, arzându-şipoemele, urmează demonulînvăţătorului său, ferm convinscă „regatul ideilor este loculacela supraceresc, pe care niciun poet din lumea noastră n-aapucat să-l cânte şi nici nu-l vacânta vreodată cum se cuvine”,în opera dostoievskiană plato-nicianul „regat al ideilor” – cutot cu sediul în „locul acelasupraceresc”! – este absorbit înfiinţa umană, iar, în timpiiimediat următori, cu vitezaunei vijelii tornadice: identifi-cat cu osia exasperant de vie aacesteia! fiodor mihailovicieste poetul care, lunecând de pe o culme pe alta,„cântă” „regatul ideilor” aşa „cum se cuvine”, adu-când platonicianul regat al ideilor, laolaltă cu totcerul şi cu „locul acela supraceresc”, aşadar, în fiinţaumană, în labirinturile-i abisale, şi abordând lumeaaceasta nouă, din unghiuri diferite, toate laolaltă

marcate de polifonie, „noutatea prin-cipiului polifonic al gândirii artisti-ce” aparţinându-i, fireşte, lui fiodormihailovici. (m. Bahtin) greu de tre-cut cu vederea, în acest context, esteşi ambiguizarea tipologiei romaneşti.în cazul fiecărui erou dostoievskianaproape, marcat de o complexitatedebordantă şi de un fel de fenomeno-logie a stranietăţii, ca şi când şi-ardeclanşa mecanismele un „joc ameţi-tor de imagini” (dinu pillat), dispuse„între oglinzi paralele”, în arenaepică simţindu-se, clipă de clipă,acasă tendinţa de „multiplicare lainfinit” (N. davidescu). fiecare,

aproape fiecare dintre protagoniştii dostoievskieni,este construit din euri multiple, unele dintre aces-tea, aflate la poli opuşi şi aduse în umbra măruluidiscordiei, se ciocnesc, se ceartă, se despart definitiv,irevocabil, altele, sub semnul concilierilor lubrifian-te, al visului unicităţii, al tendinţei unificatoare, con-ducând spre armonia lui unu, dar nu mai puţin spreuniversalul conţinut în magma-i încinsă, se apropie,într-o linişte vie, desăvârşită, pentru a se îndepărtade îndată, răvăşite, bulversate, şi pentru ca ceva maitârziu să reia jocul de o disperare, câteodată, tragi-că, alte dăţi, luminoasă, de la capăt. unele dintrepersonajele dostoievskiene, sparte parcă în euri-bucăţi, ca osiris, adună în matricea lor tipologică,marcată de un antropologism abisal, un soi de stri-găt multiplu, spart el însuşi, sângerând, al autoru-lui-demiurg, strigătul spiritului superior, frământat,aflat în căutarea ideii care ar avea forţa de a uni.strigătul dostoievskian este multiplu, geamăn, dedeparte, cu cel al supraomului: „era însă un strigătlung şi straniu şi multiplu, iar zarathustra distingeaacuma clar că strigătul era format din multe voci, cutoate că, din depărtare auzit, el răsuna ca proveninddoar dintr-o gură”. (aşa grăit-a Zarathustra, iv,„salutul de primire”: – „dar mi se pare că voi nuprea vă potriviţi unii cu alţii, şi inimile voastre suntpotrivnice, degeaba staţi cu toţii laolaltă, scoţândacelaşi strigăt de suferinţă”.) se impune, aici, onuanţă obligatorie, consemnată de gilles deleuze:„unitatea omului superior este, însă, o unitate criti-că: alcătuit în totalitate din piese şi din bucăţi pecare dialectica le-a adunat pentru ea însăşi, unitatealui este aceea a firului care ţine laolaltă ansamblul”.atât creatorul lui ivan karamazov, cât şi părintelespiritual al supraomului, caută, prin mijloace speci-fice, tocmai „firul care ţine laolaltă ansamblul”, fie-care dintre aceşti gânditori de vârf ai omenirii, careau marcat, fără voie, poate, istoria umanităţii, găsin-

du-l, acesta, adică „firul careţine laolaltă ansamblul”, nefi-ind, nici pe departe, atât dediferit, după cum ne sugereazăaparenţele, dar şi nu puţinicomentatori avizaţi, care văd îndostoievski un creştin convinspână în vârful unghiilor, iar înNietzsche un adept înverşunatal ateismului. dostoievski esteun neocreştin până în vârfulunghiilor, aflat la mii de kilo-metri distanţă de creştinismulstrict dogmatic, un credinciosprofund, care îşi mărturiseştecredinţa, intuind că nici unadintre religiile lumii nu va dalinişte inimii lui, dar nici ferici-re. fericirea există exclusivpentru... vaci. cea din urmăexpresie îi aparţine, previzibil,lui Nietzsche, care e departe dea fi ateu. martin heidegger

afirma că părintele supraomului este ultimul filosofpreocupat, cu o patimă, fervoare mistice, de căutarealui dumnezeu. „se mai poate, atunci, vorbi despreateismul lui?” se întreabă Ştefan augustin doinaş.Şi răspunde de îndată: „Nicidecum”, în opinia luimartin heidegger, autorul unei substanţiale mono-grafii despre filosoful german, citate de scriitorulromân invocat adineaori, atei fiind acei filosofi „care– adepţi ai «dumnezeului moral» – n-au simţit nicio-dată prezenţa lui dumnezeu.” câteodată, iubireaeste afirmată, spuneam odinioară, printr-o negareviolentă, masca nu-ului ascunzând o mare iubirerănită. r

fragment din vol.dostoievski – nietzsche. elogiul suferinţei,

în lucru

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


© N

ICO

LAE

BR

EB

AN

aura christiDostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei. Jocul de-amăştile: între iisus şi Dionysos

n Coasta lui Apollo Dostoievski este un neocreştin până în vârful unghiilor, aflat la mii dekilometri distanţă de creştinismul

strict dogmatic, un credinciosprofund, care îşi mărturiseşte

credinţa, intuind că nici una dintrereligiile lumii nu va da linişte inimiilui, dar nici fericire. Fericirea există

exclusiv pentru... vaci. Cea din urmă expresie îi aparţine,

previzibil, lui nietzsche, care edeparte de a fi ateu.

■ editura poliromf.m. Dostoievski (1821 – 1881)

doStoIevSkI

FrIedrICh nIetzSChe

10


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


cum bine se ştie, întreaga lirică a luicezar ivănescu stă sub metafora rodiriişi obsesia morţii, îndemnând la exerciţiide exorcizare prin repetiţie; sau, altfel

spus, celebrând rodirea morţii (cf. m. mincu). poeziadevine terapie (soteriologie), îmblânzind spaima demoarte: „vorbind despre moarte mă simt mai puter-nic şi mai viu”, simţea nevoia să (se) mărturiseascăpoetul. artistul (tânăr, de regulă), iubindu-şi arta şiîndurând „groază”, contemplă rodul pieritor (deci nuincreatul), descompunerea, degradarea etc., vegheatde trupul bănuielnic. metamorfozele trup / suflet învariantele doinei, moartea (ritualizată) ca „rod per-fect”, prezenţa ei (familiară, senzuală) par a întreţi-ne – accentua N. manolescu – un manierism funda-mental, nutrind „o poezie monocordă”, condamnată:„suferinţele mari se făcură, / de cum am ieşit dintine, / ca un ochi din orbită / toată căldura soarelui /menită fu să mă usuce”.

cultul iubirii, erotismul ce impregneazăţesuturile acestei poezii cheamă în memoriepoeţii noştri timpurii, veşnic înamoraţi. cezarivănescu are însă, spuneam, ideea morţii, onelinişte scormonitoare, cu refrene obsedante,thanatofile. în oglinda iubirii el descoperă rân-jetul morţii; de aici şi jalea cosmică, umilinţaunui spirit ce conştientizează pierderea tinere-ţii şi trăieşte cu obsesia sfârşitului (ca expe-rienţă impusă). erosul lui cezar ivănescu ethanatic. poezia sa „funcţionează” în doi timpi,cu fluxuri şi refluxuri erotice, asemeni trupului„iluminat” ori al celui „otrăvitor”. de la aceleversuri de rugă şi de libovie, tincturând tân-guiri amoroase („...prea frumosu-ţi chip / enumai muzică şi taină”), poetul ajunge lamarea revelaţie: trupul e ameninţat, „groazade a fi om pe pământ” strecoară sentimentultorturant al destinului tragic. „eu mă-nvăţ sămor” – va spune poetul (reluând aici voceaeminesciană), „timpul dus n-o să mai vină /tânăr eu n-am să mai fiu”. observăm însă cămoartea e personificată, cutremurul extincţiei seîmblânzeşte, trecut printr-o intimizare care seamă-nă a identificare; spaima devine extaz. fiinţă tragi-că („de ce cu moartea te-ndrăgeşti mereu?”), poetuldescoperă că moartea e chiar iubita. spectacolultinereţii, al vieţii e permanent ameninţat; vitalitateaacestei lirici se autosubminează, înregistrând cufineţe jocul stărilor de suflet, având ca poli efemeri-tatea şi eternitatea. credem că hristu cândroveanuavea dreptate notând că poeziile lui cezar ivănescusunt contraimnuri. poetul deplânge destructurareamateriei (conştientă de sine), realizează miracolul

existenţei ca neîntinare, procesualitatea şi zvârcoli-rile ei, naşterea şi extincţia, invazia răului şi a întu-nericului, dărnicia şi risipa – toate ca variaţiunicuibărite într-o aceeaşi temă: implacabilul sfârşit şireîntemeierea vieţii. în lirica sa, rodul rămâne sim-bolul tinereţii eterne, iar crezul poetic îmbracă ges-tul sacrificial.

prin repetiţie motivică şi reluări obsedante,cezar ivănescu riscă impresia de monotonie. unBaaad fictiv, simţit ca real, de neevitat, în care res-pirăm un aer bacovian („tot pământul e-o provincie”)vorbeşte de această graţie fragilă, pioasă a poezieisale, mereu ameninţată. cezar ivănescu este „un robrăbduriu”, muncind asupra versului, evitând luxu-rianţa lexicală. experienţa scrisului, urmând con-vulsiile interiorităţii constituie un supliciu ce duce lapurificare: scrie pe creier „cu negreala de pe suflet”.infernul Baaadului, cu a sa pecete funebră îngăduieacum revelaţia seninătăţii: o iubire expurgată, delimpezimea cerului sticlos, şi-a domolit furiile tem-peramentale, rămânând senină şi sfâşietoare totoda-tă. descoperim aici atitudinea mioritică; poetul eli-mină suferinţa, îşi vindecă spaima de urât doinind:„doina o îngân şi-o uitu”. grefele de poezie popularăîn registrul bocetelor şi colindelor fortifică aceastălirică (care, rămânând doar „de inimă albastră”, s-arfi anemiat).

or, cezar ivănescu actualizează doina şi ne rea-minteşte efectul ei cathartic pentru sufletul româ-nesc; încercat în timp de atâtea potrivnicii, el îşi aflăaleanul în doină: „alina-m-oi cu doina!” – zice şicezar ivănescu sfidând, cu o sinceritate împinsă laparoxism şi într-un decor ce trimite la austeritateamonahală, fluctuaţiile modei. dealtfel, poetul ignorăceasul modelor; ca dovadă, deşi spiritele firave, aler-tate de mareele modei au expediat doina în sala dereanimare a liricii, dezinteresându-se de soarta ei,cezar ivănescu o cultivă. în consecinţă, el respingerisipa verbală şi evită arborescenţa lirică. aşa cums-a mai spus, recuzita sa nu e săracă ci esenţială.într-un moment poetic care traversa canonada anti-lirică, poezia lui cezar ivănescu se încarcă de afecti-vitate; ea este rugă fierbinte şi sfâşietoare, o implo-raţie deznădăjduită, o muzică tânguitoare careredescoperă omul muritor: sublimul şi eroareacoexistă, materia folclorică e surdinizată, dar eviden-tă. această tulpină folclorică a unui baladesc „culti-vat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelaţieetnologică. coborând în arhaic, ecourile străvechimiise simt, potenţând efectul soteriologic. formulelor de

invocaţie, vechii tehnici a repetiţiei, rimelor simple,termenilor livreşti li se alătură vocabulele arhaice(moldave, cu deosebire) şi cuvintele „retezate”. dararhaismul său este, întâi, o stare de spirit. desigur,cezar ivănescu confirmă şi aici uriaşa sa forţă deabsorbţie, fiind o personalitate ce intersectează marialbii lirice. sinteza ivănesciană îşi subordoneazăaceste experienţe poetice, brodată pe canavaua uneiconcepţii despre poezie. lirismul său curat şi elevat,de o simplitate savantă, foloseşte un sever filtru cul-tural, poetul-receptacol impunând tocmai prin forţaoriginalităţii. sub cupola acestei lirici, amestecând

mulţi afluenţi şi folosind tipare de împrumut, răsu-nă doar o coardă, forând încăpăţânat câteva teme,întoarse obsesiv spre tensiunea conceptelor antiteti-ce: iubirea şi extincţia. cezar ivănescu nu este uncolonist, anexând universului său liric noi teritorii;nu este, în pofida virtuozităţii formale, un poet-orchestră, dar cântecul său suav şi terifiant, de rafi-nament filigranatic trădează grija şi superbia celuice nu-şi expune în vitrină ciornele. el trăieşte cumistica literei tipărite.

evident, cezar ivănescu vede în poezie (necre-zând în evoluţia genului) un discurs fundamental,un act liturgic prin care ne salvăm (în spirit) deinfernul teluric. recuperată, spuneam, ca artă tradi-ţională, poezia ca rugăciune (prepolifonică), cantabi-lă, ca exerciţiu exorcizant (îmbrăţişând senzualis-mul estetizat) dezvoltă de fapt o suferinţă poetizată,trăită – cu calm contemplativ – între graniţeleimaginarului thanatic, temperând combustia tempe-ramentală. fiindcă rodul înseamnă „înaintarea înmoarte”; iar moartea-„curvană” (v. doină / moarteapeste tot), moartea ca „program zilnic” îşi dezvăluieputernicia, lucrând – zice poetul – pentru gloria ei.dincolo de imprecizii şi substituiri, refugiat în fabu-loasa cetate a Baaadului, aşteptând să coboare noap-tea în păcătosu-i trup, cezar ivănescu o invocă pecea cu „râs frumos”, „moartea Bună” sau „mama meamoartea” ca întâlnire norocoasă. dar e vorba de uneros thanatic, îmblânzind seductiv chinul, răul,teroarea etc. într-o interminabilă căinare şi descope-rind „transparenţa desăvârşită a morţii” şi, negreşit,precaritatea omenescului, ruina trupului. Bătăios,incomod şi imprevizibil ca om, cezar ivănescu – poe-tul ştie prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versuri-le sale fiind „cântare şi amintire”, ne propun, pe por-tativ imnic, spectacolul genezic, rememorând „vre-mea cu greime”, întunecimea, suferinţa; sau, maievident în rosarium, într-o epocă de-spiritualizată,sensul ascensional: „eu la cer m-aş înălţare”.rivalitatea carnalitate / spiritualitate, drumul ana-basic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunţând dorita eliberare din „închisoarea”trupului. acest vector ascensional, asupra căruiastăruia demult alexandru horia, defineşte emble-matic, dincolo de accesele paranoide, lirismul ivănes-cian. iar omul, pătimaş, nedrept (uneori) şi generos,hăituit şi vindicativ, o fire violent-resentimentară,prins în felurite diferende şi încăierări a rămas unrăzvrătit, accesele de mânie mascându-i timiditatea.oricum, imun la capcanele defunctului regim.

hărţuit în anii din urmă, considerându-seabandonat, părăsit de ciraci, victimă a uneicampanii întreţinută cu metodă (o „vânătoarede oameni”, zicea Basarab Nicolescu), cezarivănescu îşi preconizase sfârşitul: „mă omoarăştiu, dar cu zăbavă”. poetul, care a fost şi tra-ducător şi memorialist (dezordonat, justiţiar,condamnând cu francheţe – în cărţi care auiscat scandal – ocultarea adevărurilor) a rămaso figură incomodă, singulară, cu orgoliu supra-dimensionat, lansând acuzaţii furibunde. undestin învolburat, aşadar, un inovator ispitit dechemarea arheităţii, cu o imensă cultură poeti-că impunând o viziune; tortura poeziei, caznascrisului, prezenţa sacrului, tragismul condi-ţiei umane, gestul sacrificial (în sensul zidiriifiinţei), în fine, sufletul-copil cu „carnea flage-lată”, ura din jur ş.a. nu l-au deturnat şi nul-au înrăit, găsind, finalmente, tămăduirea: „sălas surâsul să alunge / aceste feţe de coşmar”.sau: „dar lângă tine-i numai bine, / de-aceea-ţi zic neprefăcut, / fie să treacă de la mine / totrăul ce mi s-a făcut!” urmând a fi redescoperit,

într-o bună zi, ca un uriaş poet, cezar ivănescu astăruit „pe crucea zăbavnicei file” pentru a ne dezvă-lui înţelesul mitic, iniţiatic al unui lirism pierdut însocietatea noastră orizontală. paradoxal, la cezarivănescu poemul ascensional, râvnind descătuşarea,devine posibil prin imersiunea în adâncul istoriei;doar aşa, ştiind că drumul „e de făcut înapoi”, barduldin Bârlad, întregind strălucita falangă moldavăaflă, prin stihurile sale psalmice, puterea genezică acuvântului. încât, scăpând din strânsoarea trupului,mângâiat de gândul morţii (curăţat însă de „otravă”)va zări – eliberat – izbăvitoarele „lumine”. r

adrian Dinu RachieruCezar Ivănescu, un poet-trubadur

Or, Cezar Ivănescu actualizează doinaşi ne reaminteşte efectul ei catharticpentru sufletul românesc; încercat întimp de atâtea potrivnicii, el îşi află

aleanul în Doină: „alina-m-oi cuDoina!” – zice şi Cezar Ivănescu

sfidând, cu o sinceritatea împinsă laparoxism şi într-un decor ce trimite la

austeritatea monahală, fluctuaţiilemodei.

don CezAr

CezAr IvăneSCu

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


aurel pantea este un liric al abisaluluimagmatic care elaborează îndelung poe-mele, cu supremă exigenţă şi publică cumultă parcimonie, aşa explicându-se

faptul că în patru decenii de activitate creatoare(având în vedere debutul în revista echinox, cu poe-zie în 1971) a publicat doar şapte volume: casa curetori, Bucureşti, 1980; persoana de după amiază,cluj-Napoca, 1983; la persoana a iii-a, edituracartea românească, Bucureşti, 1992; negru penegru, editura arhipelag, târgu mureş, 1993; o vic-torie covârşitoare, editura paralela 45, piteşti, 1999;aceste veneţii şi aceste lagune; negru pe negru. altpoem, editura casa cărţii de Ştiinţă, cluj-Napoca,2005; negru pe negru, editura limes, cluj-Napoca,2009. lirica lui aurel pantea parcurge drumul cătresine din ipostaza de retor, contaminat, uneori, deconvenţia poeziei pure spre acest adânc subiectivtensionat definindu-i profunzimile nocturne, infor-me, mâloase, cu mlaştină şi nămol, între teluric,„corporal fiziologic” şi o mare concentrare intelectua-lă, un fior metafizic, vorbindu-se de „o poezie satur-niană fascinată de un fond obscur” şi de o „răsucirecătre subsolurile existenţei” (gh. perian), mişcaresugerată de verbe şi substantive: „presele, noaptea,strălucitoarele/ împing stratul de morţi, silozul/ deguri/ înfundă pompa semantică. venele umflate/ alepoftei stropesc haotic zidul/ de nume şi verbe. retoriivisează/ Babilonul/ acum poate să apară adversa-rul”. paradoxul este procedeul de construcţie a dis-cursului liric, confruntarea dintre gramatică, sinta-xa formală şi materia amorfă, tensionată: „să-ţi fiescârbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi totuşi./ar rămâne/ astfel puritatea urii.../ ai putea iubi cuiubirea (celui ce urăşte şi, cu feroce seninătate, trecede la altă stare,/ la o nouă crimă...”.

disputat de critică pentru încadrarea în postmo-dernism (virgil podoabă) ori modernism (al.cistelecan), aurel pantea oferă prin lirica sa argu-mente peremptorii pentru fiecare, dar esenţialărămâne viziunea, imaginarul în care fuzioneazăosmotic „subiectul liric, subiectul existenţial vorbescmăscări în piaţa identităţii”, în volumul negru penegru putând detecta elemente de continuitate, darşi de ruptură, făcând încadrarea în direcţie literară,grup, cu nuanţările fireşti, deşi unicitatea poeziei luiaurel pantea este dată de „un astfel de sentiment algolului – al vieţii şi morţii deopotrivă – nu mai arenimeni în poezia noastră”. (al. cistelecan, ultimultaliban)

titlul volumului „negru pe negru” ne duce cugândul la sintagma pereche „negru pe alb”, simbolpentru scris (câmpul alb,/ oile negre/ cine le vede,/nu le crede/ cine le paşte/ le cunoaşte” – cum defineş-te literele şi foaia de scris o cunoscută ghicitoare/negrul valoare absolută este culoare contrarăalbului, fiecare situându-se la cele două extreme alegamei cromatice, ca limită a culorilor calde sau reci,negru sugerează negarea (celorlalte culori) sau sin-teza şi este simbolul pasivităţii absolute, al stării demoarte, culoarea doliului, a prăbuşirii pe vecie înneant, culoare a osândei, „culoarea renunţării ladeşertăciunea lumii”, Negrul evocă moartea, estesemn al infernului (în unele culturi este înlocuit dealb cu aceleaşi semnificaţii), aurel pantea aşeazăpoemul (fiecare volum este un amplu poem, construit

din secvenţe dezvoltate sauconcise) sub pecetea negruluiliric şi existenţial: „o singu-rătate cu gesturi lente, atot-stăpânitoare/ e substanţa cenu vorbeşte/ dar înghiteenorm până şi privirea aceas-ta/ după o scurtă luminiscen-ţa, mă va duce/ lângă tabloulcu fiţe/ cum se mai întorc. Şiiarăşi/ negru pe negru (s.n.)”(p. 26); culoarea se însemnea-ză în suflet: „cum trece onegreală/ peste suflete cu-prinse/ de pioşenie,/ s-arputea să fim văzuţi de un per-sonaj/ cu totul ignorat”.

căderea în moarte estepermanentă, iar poezia însăşi– ca viaţa însăşi – nu e decât„arta/ de a-mi suporta spas-mele/ recapitulez: dimineaţa

– soarele sărac de iarnă/ pe ceafă – căldură de gaurăcaldă, am întors capul/ negreala ei hurluită în creierm-a făcut să simt/ că mă sprijin pe propria meacarne”. Şi lumina ajunge să aibă funcţie de absorbţiea visului: „un bătrân/ rupând o filă din calendar... îlînghite cu totul, lumină în el/ ... obiectele din jurfabrică bitum (s.n.)/ impresia de negru din ultimaimagine/ e pentru ora cu gingie de ştiucă;/ nu-l vagăsi timpul stătut/ al obiectelor spune într-un târziu/bună ziua din cele mai negre podele/ ale retoricii”.timpul efemer pentru om, pentru persoana supusătrecerii, „moartea, da, ea, în timp, cu tot trupul,/ cutot trupul în gură,/ iubindu-se cu timpul metresăvăzându-mă... ea are verbul în care sensurile suntnegre, cu el ne iubeşte,/ ne spune acest verb/ cu tim-pul în gură şi în mai toate limbajele/ devin nisiplichid, o subţire plăcuţă în care ei îi/ place să se totnască,/ prosteşte-ţi moartea, naşte-ţi moartea şiamuţeşte pe veci, (stau cu moartea în gură) şi vorbescîn neştire”. toate ale lumii sunt „înghiţite de unpunct negru, el acum, cât o întreagă stradă înghiţindchipuri... lumini asasinate, râuri clare”. poetulînsuşi este supus înnegririi: „am vorbit doamne, şiam scris, până m-am înnegrit/ cu totul, am crescut,doamne, în vorbele mele, iar vorbele/ mele au crescutîn mine şi mi-au uns trupul în hău,/ stau în trupulmeu ca într-un abis, fiecare cuvânt/ îl adânceşte, căvăd muşcând trupul şi moartea, mâinile/ mele suntîntunecate, doamne, de vorbărie, îmi port/ trupul caşi cum propria-mi groapă aş purta-o, în el/ limbajulse întâlneşte cu sine şi înnebuneşte”.

poezia este o muţenie înstrăinată, sălbatică, iar„tăcerea feroce, urmele ei şi ea însăşi, mama vitregăa limbajului/ meu pentru că de altundeva începelimbajul, ea însăşi eliminatoare povesteşte cu vârsteadormite,/ murim, aşadar şi devenim asintactici,vrea să spună/ tăcerea feroce/ moartea mea, linişteaverzuie, pregătită/ să ne prefacă în melodii rătăci-toare”.

în primele volume poetul era martor al unuispectacol extern, moartea fiind tema fundamentală,adusă de cei mai diverşi agenţi ai unui timp zeflemi-sitor, „cu toate otrăvirile înflorite în plină acţiune”,„timpul îngrozit de trezirea, deci/ eternităţii princoridoare cu oglinzi”, „timpul care miroase a urină depisică”, ducând la surparea continuă a fiinţei, „tim-pul interdicţiilor”, „bâlbâială de timpuri” care neagătotul, „timpul... lăţit ca un hoit/ lumea se mută înochiul victimei”, „timpul împinge chipul/ în flame, încombustibil/ pentru da şi pentru nu/ spuse nopţii,/în ruptură, tasaţi”, „curge din noi un timp/ fărăsursă”, „timpul fumează chiştoacele soldaţilor”, „tim-pul ne străbate pe toţi”, şi ne înlocuieşte chiar „şitimpul nu va mai dura, şi se va despărţi/ de sine, şiva rămâne sinele său, şi acolo se va urla imaginemare”.

„mitul ce-şi trăia povestea în procesul elaborăriipoemelor. corpul emoţional, imagistic era coincidentcu epifaniile acelei activităţi”. dialectica negaţiei şiafirmaţiei prin intermediul lui eu şi tu – ca ipostazeale poetului, ale vocii lirice care se confesează, des-crie şi „nimic din corpul meu nu este în măsură/să-şi aproprieze eul/ că acesta e doar o seamă deintenţii...” iar „vorbirea mea e confluenţa unor gla-suri oarbe” marchează o nouă etapă a creativităţii

lui aurel pantea. este o ruptură, din subiectivitateaartistului se desprinde tu (cu care eul conversează),„dispare un glas cu chipul care îl poartă,/ trezind întine (s.n.) vechimi şi priviri ce au cunoscut vecinătă-ţile morţii”. acel acuzativ (în tine) e dinainte de tex-tul poemului. pare a fi un simplu element sau chiarspaţiu lăuntric de manevră a imaginaţiei. el nicioda-tă nu va zice nimic. poetic este neutru/ nul. Nimeninu le (le sunt neutre) va face pe „tu” sau pe „tine” săvorbească. ele sunt nonelocvenţa placidă. mutulapare „nimicitorul cu gura mută”, „Nimicitorul vreasă numească, aici, un stadiu al negaţiei la care aajuns imaginaţia mea poetică”, când are loc un pro-ces de interiorizare, iar tu „începe el însuşi să vor-bească... pentru că imaginaţia a descoperit că poartăîn ea germenii negaţiei”, ale cărei voci vorbesc înpoeme ocupând un continuum spaţiu-timp.

„suntem martori la „moartea din limbajul cin-stit şi metaforic, nu-i aşa, (şi o tăcere în care mor sub-stantivele unul câte unu până ce faţă nu va mai fi şinici faţă) de ar putea ţine loc de faţă”. Negaţia inte-riorizată se intuieşte ca nimicitor ce nu mai arenevoie de subiect ori obiect, „nimicitorul umple toatesurâsurile”. multe secvenţe au structura narativă,par reportaje concise, telegrame seci, înregistrândvorbele morţii, nu pe ale poetului, retras „în opacita-te în alta care nu mai zice nimic”, „în mut chiar aşa/să stai în mut. de aici explicaţii, stai în mut, stai şiştii/ ce-i aia, asculţi şi nu ştii ce faci, simţi şi tescurgi,/ vorbeşti şi cine mai ştie ce,/ stai în mut şivoia, oricum se face”.

schimbarea raporturilor dintre obiect şi subiect,de care Nimicitorul nu mai are nevoie, „când se epui-zează limbajul, când este nevoie de un nou obiect,când din nou mitul decide în noi, când tu vorbeştivrute şi nevrute...” (p. 159), aduce neîncrederea, îndo-iala: „nu ştiu ce scriu, nu mai ştiu ce scriu” e cuprinsde lehamite: „mi-e scârbă să pun la lucru limbaj/scriu eu, acum şi nu mai ştiu cine vorbeşte în poem”.

în trupul volumului negru pe negru creştenimicitorul vorbeşte (carte despre care poetul măr-turiseşte că lucrează la ea şi din care au fost publica-te grupaje în reviste literare centrale). nimicitorulse declară şi salvator „frica mea de/ moarte, în toateclipele gaura/ neagră mă învinge, mă salvează”,„salvatorul aprinde lămpi vechi, încât/ ni se văd toţiprizonierii”. Şi martorul, „instanţă a vorbirii mele[…] te apucă să vorbeşti”.

aurel pantea realizează o poezie neagră, o poe-zie dură, o poezie de granit: „mişcată de teroare şipalpitând de ură” şi dacă n-a văzut idei, ori fantas-ma lor, este dintre acei „cu ochi halucinanţi şi mis-tuiţi lăuntric,/ cu sufletul mărit” căci a văzut nean-tul, stihiile nefiinţei, viermuiala nimicului care „sedislocă în mari răsărituri…/ datele imediate ale/conştiinţei rezolvă problemele erei ce sună apocalipsapersoanei, / în criptele ei se scoală arătări bătrâne.la ce bun,/ asasinează-ţi toţi martorii, fii drept cumemoria, lasă-te/ prezentului cu valve absorbitoare”.în această apocalipsă lumina scade, soarele amur-geşte, fiinţa se stinge „în răsărirea stelei omorâtoa-re”. „din nervi încâlciţi ies fiinţe nedeterminate,/ ostea umedă le împinge fără concesie/ suntem înlo-cuiţi”, „moartea e udă ca starea cugetată. Şi erosuleste eroziv lichefiază fiinţa, le aduce moartea iubiţi-lor şi iubitelor, jocul iubirii este jocul de-a moartea!”

un lirism răvăşitor pulsează în psalmii lui aurelpantea, rugă stăruitoare: „doamne, nu mă părăsi,oare chiar nu pot să ies”, adresându-se divinităţii îşistrigă îndoielile, îşi mărturiseşte limitele: „vine cre-pusculul, vin asfinţiturile lăuntrice… nu mai pot,iisuse Hristoase,/ nu ştiu ce nevoie, nu mai ştiu cescriu”, „doamne, sunt îngropat, dinlăuntrul meuurcă spre ceruri bestia învingătoare.”

aurel pantea este un poet singular în peisajulliricii actuale nu numai prin intransigenţa esteticăcare-l face dificil pentru cititorul comod de poezie;este unic prin viziunea poetică prin care rămâne unextaziat contemplator al neantului, în locul lui vor-bind „o străină gură”. Şi expresivitatea stilului îl sin-gularizează ca reporter crud al abisului, al uneisubiectivităţi tensionate, adesea reflexivitatea atin-ge densitate aforistică: „o rază neagră până la inimade christ/ a surâsului, printre străluciri/ ucigaş,vin şi aşează priviri peregrine/ în văile cu sacrifi-caţi”, iar eufoniile interioare ale versului au muzica-litatea aspră. r

ironim munteanAurel Pantea – un poet al abisalului magmatic

Aurel Pantea este un poet singular în peisajul liriciiactuale nu numai prin intransigenţa estetică care-l facedificil pentru cititorul comod de poezie; este unic prin

viziunea poetică prin care rămâne un extaziatcontemplator al neantului, în locul lui vorbind „o străină

gură”. Şi expresivitatea stilului îl singularizează careporter crud al abisului, al unei subiectivităţi

tensionate, adesea reflexivitatea atinge densitateaforistică: „O rază neagră până la inima de Christ/ a

surâsului, printre străluciri/ ucigaş, vin şi aşează priviriperegrine/ în văile cu sacrificaţi”.

Aurel pAnteA

bedros horasangianUn Premiu Nobel pentru România (I)

12


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


era o amiază duioasă de mai, guguştiuciişi ciorile zburdau printre blocuri cu gra-ţia şi indiferenţa liliacului înflorit delângă spaţiul special amenajat pentru

depozitarea gunoaielor. antenele pentru satelit auun farmec aparte printre maşinile parcate claiepeste grămadă, pe principiul brownian care cumapucă: „eşti un bou! ăsta e locul meu!”, „tu eşti untâmpit, d-aia te-a şi lăsat nevasta! Nu vezi că estepusă o găleată?!”, iar noile cabluri optice montatesub asfaltul sfărâmat de pickhamere aduc o doză deoptimism locuitorilor. oraşul din sud-estul europei,care mai ieri devenise şi central-european. dumne-zeu desluşeşte cu pregnanţă câte ceva şi din geogra-fia lumii contemporane. un oraş care surâde cu tan-dreţe tuturor locuitorilor. oameni de omenie, maiales când devine şi an electoral. alegerea unui nouparlament sau a unui nou preşedinte animă virtuţi-le maselor. poţi fi pentru sau contra, dar nu poţi staindiferent. asta este marea bucurie de a trăi înromânia. spiritul civic se înteţeşte şi iuţeşte chefulde muncă în zilele de sărbătoare, dar şi bucură petoţi care au fost la concertul madonei sau al luileonard cohen. să zicem, cu gândul la sosirea luiadamo. o vechitură pentru tinerii de azi, o umbră demelancolie pentru cei care înjură acum că se întârziemereu pensiile. ce vremuri erau, ce vremuri, fărăatâtea piramide ale lui atkins şi reţete ale luiramsey. acum bunicele nu mai fredonează oftând„zaraza”, ci surâd larg şi cu subînţelesuri la „till theend of this world”. cu tricoul roşu onţanu pe piept şinepoţica de mână, dar şi cu gândul la vreun amoritalian rătăcit prin anii ‘60 pe plaja de la mamaia. ceciorapi buni se mai găseau pe vremea aia, ahe, cevremuri, ce ciorapi! o stare de beatitudine intenspreocupată se citeşte şi pe chipul bărbatului înmaieu şi în şlapi care taie cu flexul nişte bare lungidin metal. pe banca de la intrarea în blocul z285, ofostă profesoară de muzică citeşte buletinulfestivalului enescu. cu ochelarii legaţi cu sârmăoftează şi suspină că nu poate ajunge şi ea la salapalatului din cauza unei cataracte care o împiedicăsă vadă bine noaptea. tot senină şi preocupată esteşi doamna corina colonel, nu se ştie bine arma, căacum umblă doar în civil, paraschivescu de la bloculyx4cbis, ap. 2, la parter, suferă de varice, ştie totblocul, lângă spălătoria ecologică şi cabinetul veteri-nar, pregăteşte la blenderul siemens, adus de fiica eidin germania, o mâncare ecologică românească pen-tru soţul ei. are o pensie de 100 de milioane, asta nuştie nimeni pentru că ei trăiesc modest şi discret, nueste nevoie să afle toată lumea câţi bani au ei şi cădomnul colonel este bolnav de stomac şi e membruactiv al organizaţiei de cartier prm. dar nu de lalupta împotriva iredentiştilor maghiari şi a celorcare citesc 22 şi dilema veche are consortul problemecu stomacul şi fierea. e bine, nu spunem mai multdespre tot ce se întâmplă între mijlocul şi margineaoraşului. Şi ei doi sunt tineri, liceeni, fără să cunoas-că încă toate dedesubturile noii legi a educaţiei,legea salarizării unice îi lasă rece, ca şi asumarearăspunderii guvernamentale pentru cele trei pache-te de legi. a vrut johanna să-l întrebe pe răzvancum e cu pachetele astea, dar el a repezit-o să-l laseîn pace cu prostiile. în schimb, ei sunt înalţi, frumoşişi cu grijă îmbrăcaţi de părinţii lor care economisescbani ca să aibă macăr copiii lor ceea de ce nu au avutei parte. de unde banane şi somon în vremea luistalin, de unde kiwi şi mango pe vremea lui neaNicu? răzvan are un metru optzeci şi cinci înălţimeşi doar 76 de kg, ceea ce este bine, un tatuaj pe umă-

rul stâng şi piercing la urechea dreaptă, îşi dă cu gelpe păr şi este în clasa xi-a liceul digital cu profilastronomic „marian vanghelie” de pe strada mirceaeliade. în timp ce johanna este tot elevă încă, tataungur, mama turcoaică, născută la dusseldorf, pevremea când părinţii lucrau în germania la un res-taurant italian. are şi ea 1,80 m, 68 kg, ceea ce segăseste mai rar prin românia, joacă baschet ladimensiunile 90-58-90, în clasa a xii-a, la liceul cuprofil umanist-economic „varujan vosganian” cupredare în limba franceză din rahova, chiar lângăpiaţă. amândoi sunt liceeni olimpici, au note bune şila sport, tineri politicoşi, frumoşi, crescuţi conformnormelor europene, cu dietă ecologică, fitness, amân-doi merg la sală, ea face şi aerobic, el joacă şi hockeyşi le plac foarte mult filmele cu sandra Bullock. auvăzut la mall în vitan-Bârzeşti povestea unei cana-dience care lucrează la o editură în america şi totface pe nebuna până se îndrăgosteşte şi ea tot nebu-neşte, o frumoasă poveste de dragoste. johannei i-aplăcut foarte mult povestea asta de dragoste. când esă vină, vine. aşa, pe nesimţite, şi fără explicaţii, cesă explici când nu prea a mai rămas nimic de expli-cat? cei doi se plimbă ţinându-se de mână pe aleileproaspăt asfaltate pe care scrie cu litere mari andreichiliman, amândoi se întreabă cine o mai fi şi ăsta,paşi şovăielnici, se simt bine împreună, acum sunt învacanţă, sunt îmbrăcaţi la fel, cu tricouri pe carescrie oxford uNiversity. fabricate înazerbaidjan, le-au mai rămas şi lor câteva bucăţidupă ce tatăl lui răzvan a vândut tot setul adus dinmacedonia în republica moldova. unde au nişterude care tot militează pentru unirea Basarabiei curomânia şi militează într-un oNg împotriva mine-lor antipersonal. răzvan se uită în stânga, johannapriveşte în dreapta, sunt tineri, nu e nimeni la sute-le de ferestre din preajmă unde sute de priviri te dez-bracă şi îmbracă fără să-ţi dai seama, ca să urmă-rească eventual ce urmăreşti tu dacă te tot fâţâi peacolo. se opresc în dreptul unei basculante de 40 detone, johanna priveşte uimită la roţile ei mari, laliceu face secundar olandeza, dar la mecanică nu seprea pricepe, ea îşi pune mâinile pe umerii lui, sesărută discret şi cu tandreţe cum au văzut ei în fil-

mele de la cinematecă şi nu cum se face concursul desărutat cu muşcături de la vama veche. Nici vamaveche nu mai e ce a fost, mizerie multă, în doar doiani ăştia micii, zic cei doi „bătrâni” deja, au stricattotul. cică. acum totul e la vedere, se află repedeorice datorită sms-urilor şi televiziunii. Şi se sărutăiar, în timp ce ea îşi îndoaie un picior şi el o cuprin-de după mijloc, iar mâna dreaptă a lui răzvan înce-pe să alunece în jos cu aceeaşi moliciune pe carebunicul vasile o dovedea când termina de pus doage-le la butoiul pentru varză. tot toamna. cine mai ştieazi de doage, ce artă presupune o astfel de operaţie,ehe, ce vremuri, şi mustul românesc era mai dulce pevremea aia, tot bombăne bunicul vasile de la el dinbalcon, unde tot bate coasa zilnic din lipsă de ocupa-ţie. Şi mai trage câte o duşcă de johnny Walker, nua prea înţeles bine dacă se poate face şi la cazanul deţuică montat în subsolul blocului. ce să mai faci,cum să trăieşti la bloc, dacă aştia tineri ţi-au vândutpământul şi casa şi via şi livada şi locul de veci de latg. ocna, ca să-şi cumpere şi ei o casă în insulacreta?

– ce drag mi-e de tine... dragul meu răzvan...el nu zice nimic, o strânge mai tare la pieptul lui

musculos, doar nu face canotaj şi hockey degeaba, şinu de azi de ieri. mai ales că s-a şi lăsat de fumat,obligat de tatăl lui, care tot îi făcea observaţii de lanouă ani de când începuse să fumeze. prea o luaserepede, e adevărat.

el se gândeste cu ea în braţe: „oare le-o fi plăcutălora ce le-am trimis pentru concursul de debut?teatrul e teatru, nu e joacă... iar radio te poatelansa, să te ştie toată lumea... săraca johanna, efată bună, dar cam naivă... auzi la ea, să stea lumeasă citească... păi, la televizor cine-o să se mai uite? ”,şi o tot mângâie pe spate şi pe umeri, privind lung

după o brunetă cam plinuţă, dar bine-bine făcută,care trage după ea un băieţel şi un cocker. luirăzvan îi plac cockerii şi astea brunete cu păr lung,de unde să bănuiască johanna ce-i trece lui răzvanprin cap, el ar dori să nu mai fie şatenă şi ar vreasă-şi vopsească părul!

„cât de mult ţin la tine...”, îi şopteşte şi ea laurechea lui răzvan, în timp ce-i mângâie pletelepentru care a tot avut dicuţii cu el. ar vrea să setundă foarte scurt, îi stă mult mai bine tuns scurt, caun sportiv ce este, şi nu ca un folkist romantic pădu-chios cum vrea să pară. pe cât de drăguţ e răzvan,pe atât de prost cântă la chitară, nu poate să-i spunăasta pentru că se înfurie imediat. se cunosc doar deatâta timp şi tot îi sare muştarul din te miri ce. „aşvrea să nu ne mai despărţim niciodată... să intrămîn eternitate ţinându-ne de mână...”, continuă ea cuochii pierduţi după mormanul de termopane care sedescarcă dintr-o furgonetă. Şi se sărută iar curăzvan, când aude zbieratul unui moşulică în halatşi papuci, năvăleşte spre ei cu o cutie de table înmână şi urlă ca un apucat: „huo! golanilor! să învă-ţaţi bine la şcoală mai întâi şi apoi să vă pupaţi! Nuvă e ruşine, guvernul nu vrea să ne mărească punc-tul de pensie şi voi vă puparisiţi aici ca nişte nesim-ţiţi de comunişti! huo! jos comunismul, ţ-ai dracu desecurişti, tot copiii lor o duc mai bine, uite la ei...huo! plecaţi de aici! la vârsta voastră eu mergeamla muncă la malaxa şi jucam şi şah! huo!” r

Oameni de omenie, mai ales când devine şian electoral. Alegerea unui nou Parlamentsau a unui nou Preşedinte animă virtuţilemaselor. Poţi fi pentru sau contra, dar nu

poţi sta indiferent. Asta este mareabucurie de a trăi în România. Spiritul civicse înteţeşte şi iuţeşte cheful de muncă înzilele de sărbătoare, dar şi bucură pe toţi

care au fost la concertul Madonei sau al luiLeonard Cohen.

n Pagina 12

BrânCuşI, Sărutul


marian victor Buciu ■ nicolae manolescu. (pre)istoria criticului

Mai presus de observaţiile strălucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de situările pertinente, desiguranţa tonului şi ingeniozitatea căilor de abordare, ne ispiteşte în acest studiu figura spiritului creator întrezărită deM. v. Buciu în atitudinea prozatorului faţă de dubla opresiune, a codului ideologic şi a scriiturii, deopotrivă alienante.Cum autorul este, el însuşi, prozator, teza manifestă un interes special pentru o anumită specie de luciditate creatoa-re care recunoaşte sau cunoaşte limitele scriiturii şi îi alege conştient forma de alienare. Ea trădează admiraţia faţă deun destin exemplar şi, poate, un vis de transvazare, fapt care şi explică tensiunea participativă a frazelor.”

Eugen Negrici

„E un rezultat spectaculos al aplicării unui sistem unitar de interpretare, combinând în proporţii adecvate teoria şi analiza. (…) Noţiunile-cheie se potrivesc în broasca textului, deschis astfel interpretării într-un mod expert, fără a utiliza şperaclul impresionismului.”

Ion Simuţ

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


Configurări ale spaţiului artificial (II)

viziunea lui Byron din tragedia liricăsardanapalus ne prezintă delicateviniete orientale (dintre cele care vorface, ulterior, deliciul pictorilor orienta-

lişti din anglia şi din franţa), în cadrul ales al uneiexcursii la bordul unei corăbii ce pluteşte pe undeleeufratului, urmat de un banchet la curte. regeleînsuşi îşi invită sclava iubită, pe frumoasa myrrha,să-l însoţească, într-un gest de adorare a frumuseţiişi de celebrare a existenţei materiale: „come,myrrha, let us go on to the euphrates: / the hourinvites, the galley is prepared, / and the pavilion,deck’d for our return, / in fit adornment for the eve-ning banquet, / shall blaze with beauty and withlight, until / it seems unto the stars which are aboveus / itself an opposite star; and we will sit / crown’dwith fresh flowers […]”. astrele (conform tradiţieiînţelepţilor din Ninive, prozopopei ale zeilor caldeei)devin obiectul unui pean închinat, prin extensiune,naturii celeste în splendidul monolog romantic al luisardanapalus. incertitudinea ontologică asigurăînsăşi substanţa vieţii şi a poeziei; simpla contem-plaţie a misterelor de pe boltă devine suficientă dacănu pentru o înţelegere intelectuală, cu siguranţăpentru o intuiţie empatică: „i love to wathch them inthe deep blue vault, / and to compare them with mymyrrha’s eyes; / i love to see theor rays redoubled in/ the tremulous silver of euphrates’ wave, / as thelight breeze of midnight crispis the broad / and rol-ling water, sighing through the sedges / Which frin-ge his banks: but whether they may be / gods, assome say, or the abode of gods, / as others hold, orsimply lamps of night, / Worlds, or the lights ofworlds, i know nor care not”. regele demonstreazăcuraj gnoseologic atunci când face, în prezenţa supu-şilor, apologia neştiinţei sale, implicând însă, într-omanieră ce aminteşte de socrate, că simpla conştien-tizare a acestui fapt duce la o viaţă împlinită. viaţade apoi, crede personajul sardanapalus, laolaltă curenegatul său creator, Byron, este o simplă iluzie,generată de umanul horror vacui: „there’s somet-hing sweet in my uncertainty / i would not changefor your chaldean lore; / Besides, i know of these allclay can know / of aught above it, or below it – not-hing. / i see their brilliancy and feel their beauty – /When they shine on my grave i shall know neither”.

dacă este să-i acordăm credit lui Byron, paradi-sul terestru pare a fi localizat în inima egiptului,într-un ţinut fertil şi liniştit, hrănit de undele vitaleale Nilului.2 în poemul eroic the Bride of abydos3,expoziţiunea ne confruntă cu imaginea genuină aunei regiuni binecuvântate de zei. versurile curgasemenea unui fluviu lin, modulate de cadenţa între-bărilor ce par, iniţial, retorice: „know ye the landwhere the cypress and myrtle / are emblems of deedsthat are done in their clime? / Where the rage of thevulture, the love of the turtle, / Now melt into sor-row, now madden to crime!”. detaliile vegetale,punctate de referinţe aviare, conduc la climaxul spi-ralei interogative: „know ye the land of the cedarand vine, / Where the flowers ever blossom, thebeams ever shine; / Where the light wings of zephyr,oppress’d with perfume, / Wax faint o’er the gardensof gúl in her bloom; / Where the citron and olive are

fairest of fruit, / and the voice ofthe nightingale never is mute: /Where the tints of the earth, andthe hues of the sky, / in colourthough varied, in beauty may vie,/ and the purple of ocean isdeepest in dye; / Where the vir-gins are soft as the roses theytwine, / and all, save the spirit ofman, is divine?”. răspunsul esteconcis, dar expresiv, implicând oprozopopee rafinată: „’tis theclime of the east, ’tis the land ofthe sun – / can he smile on suchdeeds as his children have done?/ oh! wild as the accents of thelovers’ farewell / are the heartswhich they bear, and the taleswhich they tell”. aproape nimenin-ar putea suspecta tragediaexpusă în continuare (voi revenicu detalii în secţiunea a iii-a astudiului meu).

rarefiate meditaţii pe tema exilului şi a pierde-rii ţinutului natal sunt diseminate cu generozitate înbyronienele Hebrew melodies. un exemplu elocventeste constituit de poemul the Wild gazelle, care sedeschide cu imaginea unei sălbăticiuni zvelte, adă-postite de geografia benignă: „the wild gazelle onjudah’s hills / exulting yet may bound, / and drinkfrom all the living rills / that gush on holy ground: /its airy step and glorious eye / may glance in tame-less transport by”. animalul incarnează spiritulliber; prin contrast, ne este furnizată o metaforă aînrădăcinării – cea a palmierului ce refuză trans-plantarea într-un sol străin: „more blest each palmthat shades those plains / than israel’s scatter’drace; / for, taking root, it there remains / in solitarygrace: / it cannot quit its place of birth, / it will notlive in other earth”.

pământul sacru al israelului devine obiectulunui exaltat encomion în poemul on Jordan’sBanks. locurile ce poartă amintirea clară a umbreilui dumnezeu sunt acum sub stăpânire străină: „onjordan’s banks the arab’s camels stray, / on sion’shill the false one’s votaries pray, / the Baal-adorerbows on sinai‘s steep – / yet there – even there – ohgod! thy thunders sleep”. repetiţia obsesivă a adver-bului de loc (cu nuanţă deictică) imprimă tensiuneemoţională discursului liric: „there – where thy fin-ger scorch’d the tablet stone! / there – where thyshadow to thy people shone! / thy glory shrouded inits garb of fire: – / thyself – none living see and notexpire!”. invocaţia din final se vrea un gest compen-satoriu, estompat într-o oarecare măsură de dozaconsistentă de retorism ce acompaniază interogaţiilepatetice: „oh! in the lightning – let thy glanceappear; / sweep from his shiver’d hand the oppres-sor’s spear! / how long by tyrants shall thy land betrod? / how long thy temple worshipless, oh god?”.

râurile Babilonului sunt convertite prompt învehicule metaforice ale suferinţei provocate de pier-derea căminului în poemul We sate down and Weptby the rivers of Babel (redat, uneori, sub titlul con-venţional-biblic By the rivers of Babylon We satdown and Wept). lamento-ul se consumă în tăceredemnă şi în meditaţie retrospectivă: „We sate downand wept by the waters / of Babel, and thought ofthe day / When our foe, in the hue of his slaughters,/ made salem‘s high places his prey; / and ye, oh herdesolate daughters! / Were scattered all weepingaway.” catrenele convenţionale, cu rimă de tipaaBB, din poemul anterior sunt convertite în sexti-ne, cu rimă de tip aBaBaB, fapt care sudează tropiiîn unităţi lirice mult mai compacte. urechile inami-cilor nu trebuie să aibă niciodată satisfacţia de aauzi melopeea respirată de harpa celui înstrăinat cuforţa: „While sadly we gazed on the river / Whichroll’d on in freedom below, / they demanded thesong; but, oh never / that triumph the stranger shallknow! / may this right hand be withered for ever, /ere it string our high harp for the foe!”.

tema este reluată cu subtilitate dintr-un altunghi, de data aceasta non-toponimic, în poemul thevalley of Waters. practic, întregul inventar imagisticdin poemul discutat anterior se regăseşte în versuride mare forţă, iar forma aleasă (rimă de tip aaaa)redă ideea de threnos identitar, consumat în tragis-

mul unui spaţiu esenţialmente străin: „in the valleyof waters we wept o’er the day / When the host of thestranger made salem his prey, / and our heads onour bosoms all droopingly lay, / and our hearts wereso full of the land far away. / the song they deman-ded in vain – it lay still / in our souls as the windthat hath died on the hill; / they call’d for the harp—but our blood they shall spill / ere our right handshall teach them one tone of our skill”.

soarta tragică a poporului constrâns la diasporaca urmare a pierderii patriei este deplânsă în poemuloh! Weep for those, parte din Hebrew melodies: „oh!Weep for those that wept by Babel’s stream, / Whoseshrines are desolate, whose land a dream, / Weep forthe harp of judah’s broken shell – / mourn – wheretheir god hath dwelt – the godless dwell!”.analogiile cu animalele care se bucură, simplu, deconfortul unui cămin augmentează sentimentulregretului: „tribes of the wandering foot and wearybreast, / how shall ye flee away and be at rest! / thewild-dove hath her nest – the fox his cave – /mankind their country – israel but the grave!”.

totuşi, pământul lui israel nu este doar o patriepierdută, ci şi locul geometric al realizării iubiriiideale. una dintre capodoperele ciclului Hebrewmelodies este reprezentată, în opinia mea, de poeziait is the Hour, care are în centru nu numai o poeticăinsolită a exoticului erotizant, ci şi o lectură fidelă aunui spaţiu sacralizat de simbioza dintre prospeţi-mea vegetaţiei şi amprenta sacrului: „it is the hourwhen from the boughs / the nightingale’s high noteis heard – / it is the hour – when lovers’ vows / seemsweet in every whisper’d word – / and gentle windsand waters near / make music to the lonely ear. /each flower the dews have lightly wet, / and in thesky the stars are met”. sfîrşitul zilei anunţă însăînceputul nopţii, interval dedicat ritualului amoruluişi consumat în cadrul eteric al naturii. descoperimaici întregul inventar al imaginarului romantic:„and on the wave is deeper blue, / and on the leaf abrowner hue – / and in the heaven, that clear obscu-re / so softly dark – and darkly pure, / that followsthe decline of day / as twilight melts beneath themoon away”.

în oglindă, locul odihnei veşnice al persoanei cuadevărat fericite, ajunse la capătul unei vieţi împli-nite, este un spaţiu străjuit de verdeaţă (comparaţiadin registrul nestematelor îi potenţează forţa evoca-tivă), însă vidat de orice sugestii de regret sau dedoliu. aceasta este tema meditaţiei lirice Bright Bethe place of thy soul, precum transpare din versuripacifice: „light be the turf of thy tomb! / may its ver-dure like emeralds be! / there should not be the sha-dow of gloom, / in ought that reminds us of thee. /young flow’rs and an evergreen tree, / may grow o’erthe spot of thy rest. / But nor cypress nor yew let ussee, / for why should we mourn for the blest?”.

acestea fiind spuse, pot încheia, în acest punct,investigarea spaţiului oriental, aşa cum este el con-figurat în poezia romantică engleză. în numerele vii-toare, vă propun examinarea coordonatei exotice aantropicului oriental, precum transpare aceasta dinacelaşi univers liric. r

bibliografie

Byron, george gordon. the complete poeticalWorks. 7 vol. edited by jerome j. mcgann. oxford:clarendon press, 1980-1993.

peltre, christine. orientalism in art. translatedby john goodman. New york and london: abbevillepress publishers, 1998.

1 această lucrare a fost finanţată din contractulposdru/89/1.5/s/61968, proiect strategic id 61968(2009), cofinanţat din fondul social european, prinprogramul operaţional sectorial dezvoltarea resur-selor umane 2007 – 2013.

2 abydos este un oraş din egipt, celebru pentrufaptul că aici s-a dezvoltat cultul mistic al perechiisacre isis şi osiris.

3 christine peltre notează că poemul byroniani-a inspirat lui delacroix o serie de picturi, „câtevadintre ele târzii, precum cele patru versiuni alemiresei din abydos, elaborate între 1849 şi 1857”(1998: 89).

n Metamorfoze

cătălin ghiţă Estetica spaţiului oriental în poeziaromantică engleză (III)1

CătălIn ghIţă

În oglindă, locul odihnei veşnice al persoanei cuadevărat fericite, ajunse la capătul unei vieţiîmplinite, este un spaţiu străjuit de verdeaţă

(comparaţia din registrul nestematelor îipotenţează forţa evocativă), însă vidat de orice

sugestii de regret sau de doliu. Aceasta este temameditaţiei lirice Bright Be the Place of Thy Soul,

precum transpare din versuri pacifice.

avem o personalitate optzecistă scriitori-cească debordantă azi: Nichita danilov– celălalt Nichita (apropo de Nichitastănescu, care a făcut carieră furibundă

în literatura română) sau Nichita de azi. Nichitadanilov, scriitor premiant (nu scapă nominalizările,în orice caz: fiindcă scoate anual câte o carte, e greusă ţină premiile pasul cu el, complexând juriile carese respectă): poet, prozator (a scos cărţoaie pe careprozatorii de vocaţie nu pot fi decât invidioşi), publi-cist-eseist de temut, de elită.

luni, 24 octombrie 2011, la club a, am fost la„cafeneaua critică” a lui ion Bogdan lefter, lacare a fost invitat Nichita danilov (venit diniaşi). a fost de faţă şi editorul ioan cristescu,tracus arte. dezolant, nu erau nici zececurioşi prezenţi (între cei prezenţi, tânărul cri-tic george Neagoe şi poeta aida hancer).pentru mine rămâne o enigmă de ce nicimanifestările cu scriitori importanţi, mediati-zate, nu atrag măcar colegi de ai lui de scris(sau de generaţie), dacă nu curioşi din publi-cul avizat. de mărturisirile lui Nichitadanilov la „cafeneaua critică” n-au fost inte-resaţi decât câţiva studenţi la litere – obligaţiprobabil de ion Bogdan lefter să vină la cluba? sunt îngrijorat de absenţa scriitorilorbucureşteni din spaţiul public. pur şi simpluam senzaţia că nu mai au nici un fel de priori-tăţi şi obligaţii colegiale. a fost o perioadăcând se adunau la cenacluri sau cluburi, acums-au retras toţi în tranşeele personale. înţeleg,pentru scriitorul de rând există frustrări pestecare nu pot să treacă, invidiile literare depă-şind orice imaginaţie. dar de ce la acestemanifestări literare restrânse nu vin măcarcei răsfăţaţi de soartă, scriitori din conducereauniunii scriitorilor sau a asociaţiei scriitori-lor din Bucureşti sau de la muzeul Naţional alliteraturii române, sau din fruntea revistelorbucureştene (românia literară, cultura,observator cultural, 22, dilema veche, luceafărul,viaţa românească, să rămân doar la exemplul lor)sau a editurilor? Nu le mai ajunge nimeni la nas?

îmi imaginez ce dezamăgit a fost Nichitadanilov, care venea de la o lansare a volumului luinou de versuri la… parlament, în cadrul comunităţiide ruşi lipoveni. formatul „cafenelei critice” e legatde biografia celui invitat, pus să se mărturisească.Nichita danilov a avut chef de vorbă (nu mă aştep-tam să fie atât de singur). Nu ştia dacă e a 8-a sau a

9-a lui carte de versuri, aceasta apărutăanul acesta – publicată, aflăm, la insistenţadirectorului editurii tracus arte, ioancristescu, „pe când aveam pe cap romanulambasadorul invizibil”… continuă Nichitadanilov: am scris versurile instantaneu, pefondul unui conflict absurd la locul demuncă (la casa de cultură „mihai emi-nescu” din parcul copou, unde Nichitadanilov e director; „am patru difuzoare lafântâna cu lei din parcul copou şi timp dedouă săptămâni recită câte un poet, pereţiicasei de cultură sunt tapetaţi pe dinafarăcu poeţi şi poezii ale lor, care pot fi cititedirect”), conflictul se pare că a declanşatstarea poetică a acestei cărţi de versuri,deşi eram pe alte coordonate, poezia s-ascris din umbră. după ce am terminat descris cartea, editorul mi-a spus să i-o trimitpoetului al. muşina. am colaborat excepţio-nal cu al. muşina, redactorul de carte, coor-donatorul colecţiei Neo. „am avut emoţii,

dacă mă fac de râs în faţa lui… muşina mi-a răs-puns: e ceva acolo, trebuie să lucrăm… am rotunjitîmpreună volumul meu, m-am împrietenit cumuşina, mi-a spus cu onestitate ce trebuie să înlă-tur”. ion Bogdan lefter a intervenit, l-a invitat peeditor să vorbească, pe ioan cristescu: au apărutnumai şapte volume în colecţia Neo, aici rigoareacontează, poezia foarte bună şi condiţia e să lucrezidirect cu al. muşina pentru a scoate un volum com-petitiv, să nu apară balast, al. muşina îngrijeşte şicolecţia de debut… ion Bogdan lefter a atras aten-ţia că nu sunt toţi autorii de acord să treacă prin

mâinile lui al. muşina, de exemplu traian t.coşovei şi-a retras cartea când a văzut că al. muşinaare obiecţii şi i-a eliminat versuri, aşa că traian t.coşovei a scos cartea de versuri în afara colecţiei, şie o carte foarte bună… ioan cristescu a subliniat căeditura tracus arte are o colecţie nouă, ce va fi pusăîn evidenţă la târgul de carte gaudeamus, cu şaptelucrări de doctorat despre opera lui mircea Nedelciusau max Blecher, de pildă. vor mai apărea paulvinicius cu versuri şi un debutant, andrei doşa. au

apărut d. crudu şi paul mihalache. în colecţiarestituiri vor apărea ion pop, N. oprea, silviuangelescu (cu noi ediţii ale unor volume binecunos-cute). o curiozitate vor fi memoriile tatălui prozato-rului tudor ţopa… ion Bogdan lefter a atras aten-ţia că, împreună cu studenţii lui, câţiva (aflaţi acumla club a, cum spuneam) va face şi în acest an zia-rul târgului de carte gaudeamus. o fiţuică trecătoa-re, total exclusivistă (închisă), în care intră numaicei „înghiţiţi” de ion Bogdan lefter din literaturaromână. sigur, am pus punctul pe i, exclusivismulbine cunoscut al lui ion Bogdan lefter alungă scrii-torii.

din mărturisirile lui Nichita danilov – născut în1952 la climăuţi, comuna muşeniţa, judeţulsuceava. familia lui (de etnie rusă lipoveană) a avutde suferit la ruperea Bucovinei de Nord de românia,şi în 1940 şi mai ales după 1944, satul naşterii luifiind chiar la graniţa dintre cele două Bucovine, gra-niţă trasată la întâmplare (după cum a mers creio-nul lui stalin pe hartă). „eram mai legaţi decernăuţi, mama fiind din fântâna albă… atuncis-au transformat mănăstirile în posturi de miliţie.Noi eram ruşi lipoveni emigraţi din motive de cre-dinţă… lipa în rusă înseamnă tei, lipovenii purtauopinci din tei… ne jucam pe fâşiile graniţelor arate,cu gard înalt de sârmă ghimpată, una era aromâniei, alta era a urss… satele noastre erauînfloritoare, faţă de satele româneşti ocupate deurss, oamenii aveau şi 12 hectare de pământ ara-bil, părinţii mei erau înstăriţi… ucraina mi-a retro-cedat 4 hectare, dar nu m-am dus să le iau… tata afost antreprenor şi croitor… vedeam satul mameipeste graniţă, turlele bisericilor ruseşti străluceau…

se aruncau pachete peste graniţă, în dreptulunui pârâu, unde erau tufe înalte, rudelenoastre din urss o duceau mult mai greudecât noi, cei rămaşi în românia, cel puţinpână la colectivizare, aruncam dimineaţa şiseara peste graniţă mâncare şi haine în anii50-60, totul le folosea… ne mai vizita ununchi din urss din partea mamei, avea aşao umilinţă pe care n-am văzut-o la noi, dinco-lo se simţea teroarea… erau şi fugari caretreceau graniţa din fântâna albă, erau şiîndrăgostiţi de un băiat sau o fată de pestegraniţă… pe fâşiile de arătură ale graniţeitreceau încălţaţi cu încălţăminte care lăsaurmă de copită de cal sau vită… la noi în casăse vorbea ruseşte, erau sate majoritare deruşi lipoveni, sau de polonezi, sau de ucrai-neni sau de nemţi, tata ştia toate limbile…azi satul climăuţi mai are 200 de persoanemaximum, în copilăria mea el avea 2.000, aurămas tot ruşii lipoveni pe loc… dar părinţiimei s-au mutat la colectivizare la iaşi, aucumpărat şi un conac de la greci, în zona viti-colă, la 2 kilometri de iaşi, casa din climăuţiau vândut-o, rudele noastre s-au mutat şi elela oraş, la rădăuţi… eu sunt ortodox de ritvechi, asemenea sârbilor şi bulgarilor staro-veri, lipovenii au plecat din secolul al xvii-

lea, la reforma bisericii făcută de patriarhul Nikonîn forţă (pe vremea lui petru cel mare, care-şi doreao europenizare a obiceiurilor), am fost prigoniţi,unora dintre ai noştri li s-au tăiat degetele cu care seînchinau şi limba în care îşi spuneau rugăciunile…noi aveam cinci biserici în comună şi clopote care seauzeau până la suceava… de mic am învăţat româ-neşte… din locurile de unde sunt eu sunt şi vasileandru sau lucian teodorovici şi mihai prepeliţă…am crescut în tot acest alambic de naţii, a fost unmare avantaj, pierderea Bucovinei de Nord a fost ceamai mare pierdere a româniei, fiindcă ea era plămâ-nul spre europa… de aici cred că vine latura meaexpresionistă, de la administraţia ardelenească…părinţii mei n-au suportat comunismul… făceauiazuri, meserie bănoasă, ne simţeam bogaţi, deşi eracomunism, la stabilizare au pierdut bani grei, erauobsedaţi de stabilizare, de aceea investeau în imobi-le, au cumpărat o casă, apoi alta, apoi conacul boie-resc dintre vii”… voi reveni. r

14


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciuNichita de azi

nichita Danilov, scriitor premiant (nu scapă nominalizările, în orice caz:

fiindcă scoate anual câte o carte, egreu să ţină premiile pasul cu el,

complexând juriile care se respectă):poet, prozator (a scos cărţoaie pe careprozatorii de vocaţie nu pot fi decâtinvidioşi), publicist-eseist de temut,

de elită.

nIChItA dAnIlov


nicoleta dabija ■ nopţile lui Cioran

Această carte este o „eliberare” de Cioran, o „despărţire” de acesta. Dar nu este o „răfuială”, ci o despărţire atentă şiamiabilă şi, cred eu, provizorie, pentru că nu poţi scăpa definitiv de bolile culturale ale adolescenţei şi primei tinereţi, nicinu ar fi bine s-o poţi face, însă le poţi îmblînzi. Şi, cred, acesta este efectul pe care îl va obţine autoarea asupra ei înşişiîn urma scrierii acestei cărţi, dincolo de excelenţa lucrării ca atare – pentru că este o carte foarte bine gîndită şi scrisă– şi trecînd peste debutul în volum. Şi este foarte bine aşa! Cioran cu care va avea de-a face de acum înainte, nu maipoate fi un autor devastator, cotropitor, care-ţi reduce propria personalitate, încercînd s-o „paraziteze”, s-o „vampirizeze”pe a ta. Efectul său nu va mai fi, în termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea – ca şi oricare alt inscare a trăit o asemenea experienţă – va merge mai departe pe propriile picioare, însă beneficiind şi de plus cunoaşte-

rea căpătată în urma frecventării operei sale, a disecării gîndirii sale oximoronice şi paradoxale.Liviu Antonesei

nIChItA dAnIlov

„focul e mai mic decât cartea pe care o arde.”florin mugur

ingineriilor bio-bliobliografice din memorii,abuzurilor de ficţiune din jurnale, subiec-tivismului criticii mici nu le poate replicaferm decât cercetarea de arhivă. când

memoria aţipeşte, bine este de dat un save pe docu-ment, edit ori inedit. e ceea ce întreprinde lilianacorobca în volumul epurarea cărţilor în românia(1944-1964). documente, editura tritonic, 2010.cercetătoarea a răscolit cu râvnă arhive sovietice şiromâneşti, asigurându-ne: „cititorul poate conta pemaxima adecvare cu sursa de origine”. de precizat căpoetul, prozatorul, criticul literar dan culcer a încu-rajat-o pe liliana corobca în întreprinderea sa, aîndemnat-o spre fondul de cărţi cenzurate în comu-nism, i-a publicat primele texte în revista lui electro-nică www.asymetria.

incendiatorii au tot distrus cărţi de-a lungulvremurilor, de la biblioteca din alexandria la micabibliotecă din mana lui paul goma („rugul cărţilor”s-a aprins în curtea şcolii basarabene, în 13 ianuarie1941). în 1848, ca să se răzbune pe preoţii lui andreiŞaguna, ungurii lui kossuth au devastat bibliotecainstitutului teoretic din sibiu; şi asta după ce fusesesechestrată la 1700, în urma unirii Bisericii dinardeal cu roma. cărţile au căzut mereu victime, aufost topite, arestate, mutilate...; s-a exercitat asupralor cenz-ura, cum desparte în silabe leo Butnaru.dar numărul celor arse din ordin bolşeo-moscovit afost înspământător: vagon după vagon ori aruncatela topit, în cazanele fabricilor de hârtie, unfahreinheit 451 avant la lettre.

liliana corobca împarte intervalul 1944-1964în trei etape. prima, ‘44-‘48, „desfascizarea”, călăuzi-tă de „măreaţa uniune”; a doua, căreia i-aş spuneBalşaia cenzura, a treia, ‘52-‘56, „purificarea”, prinlucrarea dgpt.

sub cizma secţiunii politice a comisiuniialiate de control, epurările cuprindeau nu numaibiblioteci şi librării, dar şi saloane de carte ori anti-cariate. Nu scăpau de percheziţie nici debitele, chioş-curile ori locuinţele particulare. câte volume, câtejurnale, câtă corespondenţă nu s-au ars de frică.zeloşii împuterniciţi intrau în casele oamenilor dupăcărţi „dăunătoare”. Şi nu erau destul de zeloşi pen-tru colonelul molohonski, de la comisia aliată decontrol, mai bine informat decât ministrulinformaţiilor, tovarăşul constantinescu-iaşi. îlînştiinţa despre „literatura fascistă” aflată în aradîn bibliotecă şi în librăria „libro”; că la suceava sedistribuiau „reviste fasciste”, almanahul muncii şialmanahul lui păcală; că la câmpulung prefectulîndrăznea să ţină pe perete harta româniei mari; căBlajul, clujul, aradul nu curăţaseră bibliotecile de„boarfele fasciste”. cum se vede, în etern fascizantaromânie, criteriul cel mai periculos era cel fascist.

iosif roitman chişinevschi, comis-voiajorulurss, venit să desfacă marfa revoluţiei în românia,ordonase control drastic al bibliotecilor publice, şcola-re, universitare (numai biblioteca Brukental n-a fostepurată în ‘45-‘46, pentru că volumele au fost depozita-te la vreme; şi la iaşi s-a încercat o oarecare opunere,ca bibliotecile particulare să nu fie percheziţionate) şiaruncarea în flăcări a cărţilor duşmănoase, antisovie-tice ori antisemite, fasciste ori legionare, oculte, imora-le, porno... o armată întreagă scotocea în beciuri şi-npoduri, prin dulapuri şi cufere, ca „putreda culturăburgheză” să fie făcută cenuşă şi în loc să răsară grâulînfrăţit al proletcultului. cărţi şi manuscrise, presă,corespondenţă internă şi externă, atlase, hărţi „vechi”erau confiscate ca pe vreme de război. război contracărţii şi comunicării.

incunabulele, la popreală! scăpau cărţile închirilică. Bucoavnele slavoneşti l-au salvat pe profe-sorul petru caraman de închisoare, nu şi de „compri-marea” catedrei universitare.

tipografiile şi editurile particulare, librăriileprivate se aflau sub control sever, până să fie desfi-inţate prin „naţionalizare”. Bibliotecile parohiale orisindicale, ca şi bibliotecile muzeelor erau minuţiosluate la control, control, control. unii riscau să aperecărţile, alţii le denunţau. ca să se mai salveze câteceva, încercau să diminueze distrugerea, rupândcoperte şi pagini „compromiţătoare”, decupând foto-grafii, croşetând pasaje cu cerneală neagră. înparanteză fie spus, şi acest tip de cenzură s-a perpe-tuat: după evadarea lui petru dumitriu, în 60, în

Berlinul de vest, cu un Buick din parcul auto al par-tidului, profesorii cereau elevilor de liceu să rupă dinmanual paginile despre fugar şi să le depună la mar-ginea băncilor, pentru a fi culese şi distruse (v. danciachir, derusificarea şi „dezgheţul”, edituratimpul, iaşi, 2009).

se întâmpla ca cenzorii, din teama de a nugreşi, să ardă întreaga bibliotecă. la galaţi (decem-brie ‘48), s-au pus pe foc absolut toate cărţile editateînainte de 23 august 44 (ordin c.c.m.); în regiuneaprahova, n-a rămas urmă din xenopol. de N. iorga,sfaturi pe întuneric (1936) nu mai era nevoie. la foc!aflu de la constanţa Buzea (creştetul gheţarului,jurnal 1969-‘71) că tipografia lui iorga a fost distru-să de primul primar comunist din văleni, fost văcar.a dezmembrat-o cu ranga şi a zvârlit-o în apateleajenului. cărturarul strânsese caractere de lite-ră rare. de-a surda, caracterele erau inutile.tipografia a devenit atelier de tâmplărie. colecţia deicoane a fost şi ea spulberată. „crimă din ură şi igno-ranţă”, notează diarista.

în monteoru, în verile copilăriei şi adolescen-ţei, vedeam în casele sătenilor „trofeele” obţinuteprin devastarea conacului: un coup-papier lângă bli-dul cu ouă încondeiate, o carte de versuri de 0,75franci pe o oală cu lapte acru, un planiglob ilustrat lacolţuri cu venere sau o stampă cu satiri dansând, înapropierea peretarului cu sf. gheorghe şi sf. treime.chiar un postament pentru pian în formă de liră,aruncat lângă coteţul găinilor. Şi-or fi răzbunatnevoile ţăranii aceia smintiţi de „democraţia popula-ră” cu bustul lui Bossuet, cu vreun dicţionar latinescori cu una dintre acele meubles parlante intarsiate,rătăcită în casele cu lut pe jos? or fi crescut mairepede ceapa şi fasolea sub ochii unei statuete degrădină art Nouveau?

cine cenzura în ‘44-‘48? mulţi. se călcau uniipe alţii pe coadă să facă depistări şi propuneri de eli-minare, supuşi însă cenzurii militare sovietice şisecţiunii politice a comisiei aliate de control, undeurss deţinea participare majoră. decretul lege nr.364, din 2 mai ‘45, semnat de regele mihai, a datcale liberă „iepurării”, cum ortografia scânteia:„comisia va întocmi liste cu toate publicaţiile perio-dice şi neperiodice apărute de la 1 ianuarie 1917până la 23 august 1944, cuprinzând idei legionare,fasciste, hitleriste, şoviniste, rasiste (...)”. la concu-renţă, anulau titluri serviciul central al cenzuriimilitare, serviciile de cenzură ale prefecturilor, sec-ţiile de poliţie din subordinea ministerului deinterne; altă „comisiune” funcţiona pe lângăpreşedinţia consiliului de miniştri, mai era secţiu-nea culturală a ministerului propagandei,ministerul învăţământului şi culturii, dar procesulera coordonat strâns de serviciul cenzurii sovietice.

adolf a învăţat multe de la iosif şi lilianacorobca o confirmă în prefaţa sa excelent documen-tată – excelent scrisă: „totuşi, cărţile din urss s-auars cu vreo zece ani înaintea celor din germania fas-cistă”.

la început, ‘44-‘48, titlurile cărţilor indexateapăreau în monitorul oficial, apoi operaţia s-a secre-tizat: funcţionarii primeau broşură după broşură,numerotate, cu titluri „fasciste şi profasciste, şovineşi naţionaliste”. liste cu dispoziţii şi atâta tot (cf.victor frunză, însemnări pe cartea cărţilor interzi-se).

revista orizont nici n-a aşteptat decretul regal.în primul ei număr, din 1 noiembrie ‘44, a şi alcătuitîntâia listă de autori interzişi, spăimos intitulată morţila 23 august. trebuiau des-fiinţaţi: mirceavulcănescu, ion petrovici, alexandru tzigara-samurcaş, motru, Noica, gyr, crainic, vinea,carianopol, al.o. teodoreanu, alexandru Brătescu-voineşti, N.i. herescu, romulus dianu, gregorian,aron cotruş, radu tudoran... lista a fost completată,în nr. 3, 15 decembrie ‘44 cu pamfil Şeicaru, d.murăraşu, vasile militaru, ionel teodoreanu, Nicolaeroşu, moş Nae Batzaria. „Boierii minţii” au fost con-damnaţi, fără recurs, la moarte intelectuală, la închi-soare sau la odiseea exilului.

Brătescu-voineşti îi înjurase pe bolşevici. aenervat pentru eseul originea neamului românesc şia limbii române, din 1943, însă şi pentru elogiulmareşalului antonescu. constantin virgilgheorghiu plătea pentru cutremurătorul reportajard malurile nistrului. moş Nae căzuse în capcană,depunând la procesul anei pauker contra „aneinoastre”, cum o alinta silviu Brucan. dar radutudoran? sancţionat pentru romanul un port la

răsărit (1944), a cărui acţiune se petrece înBasarabia? liliana corobca, născută în satul săsenidin raionul călăraşi, „republica moldova” (ghilime-tez numele celui de-al doilea stat român) ştie, cred,că, în Basarabia ocupată, cine nu cunoştea limbarusă era declarat analfabet, fie el învăţător. iar întredocumentele editate se găseşte un tablou cu cărţilece trebuiau eliminate şi care nu figurau în broşurapublicaţii scoase din circulaţie până la 1 iunie ‘46:lângă culegerea poeţi basarabeni a lui ion pillat,revista lui pan halippa, viaţa Basarabiei,Basarabia, privire istorică (1924) de popa-lisseanu,Basarabia noastră de tache Baldovin, se afla şidrumuri basarabene de mihail sadoveanu, deşiautorul ştia dincotro venea „lumina”. ce-i drept, n-afost ocolită nici cui aparţine transilvania de ioanlupaş.

Nici societatea scriitorilor, al cărei preşedinteajunsese victor eftimiu, ca prigonit de antonescu, nus-a lăsat mai prejos la capitolul demascări. tot iute, întoamna lui ‘44. „răufăcătorii” (vocabula lui oscarlemnaru) nominalizaţi pentru excludere din rânduri:eliade, cioran, Noica, gyr, crainic, ion Barbu. Şirebreanu a fost exclus din ssr, în acord cu „împuter-nicita ministerului propagandei”, schwartz ida, careceruse retragerea din librăria cartea românească aromanelor pădurea spânzuraţilor (tradus în franceză)şi ion (tradus în germană), ceea ce se înfăptuise, v.procesul verbal, Bucureşti, 11 mai ‘45. iar edituracartea românească avea să dispară cu totul după 30decembrie ‘47, ca să fie reînfiinţată abia în ‘70 deromancierul Breban. îi luase locul cartea rusă, cu 7milioane şi jumătate (cifră oficială) din opere lenin/stalin.

în anii aceia, războiul scriitorului român con-tra scriitorului român a înscris file dintre cele maiurâte. al. piru toca mărunt la d. murăraşu, sextilpuşcariu, crainic, gyr, ion marin sadoveanu, iarBlaga era etichetat obscurantist. „vai de mămăligalui!”, vorba lui Beniuc. croh apăsa pe ideea că „gân-direa (lui Blaga, n. mea, magda u.) e înfeudată spi-ritualismului şi iraţionalismului”. îngerii luivoiculescu trebuiau zburaţi din literatură. epuratăera, în ‘47, şi Filolocalia părintelui dumitrustăniloae. pe dan Botta, conducerea ssr îl viza capronazi. Nici „maimuţăriile” lui gellu Naum nudădeau bine: „Nu mai admitem!”.

cât despre citata revistă orizont, în ‘47 a deve-nit revista literară, condusă de miron raduparaschivescu, factor principal în demolarea luiarghezi; în ianuarie ‘48 s-a schimbat în Flacăra, edi-torialistul nr. 1 în slujba „criticii cu sentinţă” fiind N.moraru.

previziunea lui arghezi, „se va aşterne pestepresă cimitirul”, începuse să se înfăptuiască: scânteia,apărută în 19 septembrie ‘44 şi lupta de clasă (nr. 1,august-septembrie ‘48) erau adevărate ghilotine. „sătacă tot ce e burghez!”, versifica un proletarnic înnumele literaturii sănătoase, nu decadente.

Nici dezvoltarea presei libere n-a aşteptatreforma din ‘48. la 26 noiembrie ‘44, aceeaşisecţiune politică a comisiunii aliate de controldădea directiva: „o cenzură preventivă a întregului(sublinierea ei, a kamisiei) material ce urmează a fiprelucrat în ziarul curierul. locurile materialelorcenzurate nu trebuiau lăsate goale, nici coloaneleilustrate cu ştiuta foarfecă. cine să se fi opus înaltu-lui comandament sovietic? diverse rapoarte aratăcât de supuse erau publicaţiile din provincie cavocea Buzăului, chemarea Buzăului, Brazda; maipuţin dat pe brazdă era clopotul din Botoşani, încer-când să se sustragă cenzurii (v. raportul din ‘46), daravea să se îndrepte. în 5 decembrie ‘44, locotenentulmajor a.m. fridman, reprezentantul oficial alarmatei sovietice pe lângă tipografia „curierul”,fostă „cuvântul”, veghea personal procesul de„defascizare”.

toate, şi amuţirea presei libere, şi desfiinţareaediturilor particulare, şi confiscarea tipografiilor, înso-ţite de arestări, s-au făcut după model sovietic. la noi,ca v sovetskom soiuze. diferenţa? liliana corobca n-agăsit documente româneşti de reintrare în circuit aautorilor interzişi, deşi în urss se întâmpla. mauditpână la sfârşit a rămas, de pildă, pavel chihaia, căru-ia i s-a retras din librării, spre a fi topit, romanulBlocada, în ‘48. Şi-a luat lumea-n cap.

povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. era vre-mea când al. mirodan scria pe textele refuzate şiînapoiate autorilor: „mai mult stalin, mai multurss”. r

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


15

Sub cizma Secţiunii politice aComisiunii Aliate de Control,

epurările cuprindeau nu numaibiblioteci şi librării, dar şi saloane de

carte ori anticariate. nu scăpau depercheziţie nici debitele, chioşcurile

ori locuinţele particulare. Câtevolume, câte jurnale, câtă

corespondenţă nu s-au ars de frică.Zeloşii împuterniciţi intrau în caseleoamenilor după cărţi „dăunătoare”.

magda ursachesave pe document

1. Oltenii, la judecata de acum şi de apoi cuDumnezeu

în cartea liliecilor (apărută acum integral laed. art, 2009), după ce pretinde că a vorbit cudumnezeu, un ţăran mut se vede silit de săteni săpredice, începând din sat şi până pe la caracal.dumnezeu şi sf. petre merg prin sat, aşadar, cu oexpresie din ideologia activismului comunist, ei„făceau terenul”. satul apare ritualizat la modulabsolut: „în Bulzeşti totul se desfăşoară/ în modulcel mai normal,/ fără surprize.” dumnezeu şi sfinţiifac, tot cu o expresie nouă, impusă de comunism, unsimplu „act de prezenţă”. o femeie pretinde că-lîntâlneşte pe sf. dumitru şi începe să-i meargă bine.

cei din Nătărăi sunt neschimbaţi, lăsaţi şi uitaţide dumnezeu. dumnezeu, mai jos altădată, „acum,s-a suit sus rău”, i-a pierdut pe toţi din ochi. dar nicioamenii nu-l mai ştiu pe dumnezeu. „câinii, singu-rii ce-au mai rămas cu caracter în zilele noastre”.sătenii cred că dumnezeu nu mai vrea să vadă nicioameni, nici câini. traşcă supravieţuieşte la puşcă-rie pentru că încheie un fel de târg cu dumnezeu,rugăciunea lui fiind repetarea acestor vorbe: cum îlva păstra, aşa îl va avea. Blestemul e ca o înţelegerecu dumnezeu, femeia îi pupă tălpile, iar dumnezeuface tot ce-i cere.

deseori, dumnezeu este pomenit împreună cudracul. un străin de sat „să se ducă dracului cudumnezeu”. oamenii drăcuiesc totul, de la cei apro-piaţi, la străini, animale şi lucruri. pentru că nu spu-nea dracu sau naiba, ci alde mutu săcurea, toricanu-l vrea de bărbat pe caporâe. copiii sunt strigaţicu răutate (ca replică la răutatea lor) „mă, dracilor”.o femeie cere prin sat tot ce-i e de trebuinţă şi dră-cuieşte postul religios pentru că râvneşte la carne degăină. există aici teama de moartea prin potop, iardumnezeu, care dă apele mari, e blasfemiat şi numit„hoţu-ăla”. ivan dumitraşcu îşi împuşcă fiul cu carese certa des şi, la început recunoscându-se vinovat,cere jandarmilor să nu-l ducă la judecătorie, ci directla puşcărie. se răzgândeşte, însă, dând vina pedumnezeu, despre care crede că i-a dat pedeapsa dea-şi ucide fiul. o femeie ajunsă de râs (măria Bălii)se supără „pe câinele acela roşu de dumnezeu”.ricuţa lui pătru, zisă avocatul, vorbeşte singură,despre tot ce află, cu tot ce e-n jur. „se certa cudumnezeu.” mutu oncicăi scrie cu tot corpul, neîn-ţeles de oameni, parcă face jalbă către dumnezeu.ciurează îşi face singur o statuie din lemn, care-iseamănă, şi la ea se-nchină spunând că el îi edumnzeul. atitudini totemice coexistă cu credinţa înfantome (moroi). uneori totul ia forma unei farse cuurmări grave, ca paralizia celor înspăimântaţi.

păcatul nu este explicat. dar există credinţalocului, că păcatele se transmit de la unul la altul.avortul e păcat greu. femeile, care nu-şi duc sarcinapână la naştere şi nu nasc copii vii, primesc canon dela preot să mănânce „un cot de pământ”. toate sesupun şi cred, ca stăncioaia, că pământul are gustbun. în timp, prin trecerea generaţiilor, credinţa seconfundă aici şi cu prostia. Baba (bunica) crede cădin credinţă şi prin împlinirea canonului bisericesc,femeile mâncau altădată pământ, dar fiul ei (tatăl

scriitorului) îi numeşte pe cei care primeau pedeap-sa asta „năroji”.

Nu se pomeneşte de iertare, iar popa nu citeştedin pomelnicul unei femei numele unui criminal.cine n-are milă este crezut om tare, nu poartă nicio-dată încălţăminte, iar degeratul picioarelor nu maiexistă pentru el. o femeie care merge desculţă pe gerse-nchină ca să preîntâmpine orice rău.

Bărbatul mandei, mărin, îşi face paşti din pâineşi vin în locul popii, pentru că rămăsese să bea lacârciumă ca să se „grijească”. după postul paştilor,mănâncă într-o zi 20 de ouă. moşul ionescu, notar-logofăt, râde de popa Niţă că e făcut la „fabrica depopi”, „peste dunăre, la di” (vidin), dar preotul sus-ţine că urmase seminarul de la craiova, ca şi tatălsău. preoteasa cere slugii să-i ţină scara, ca să seurce şi să-şi vadă moşia. dar sluga, florea, refuzăşi-i recomandă cu tact să se urce deodată cu părinte-le. văduvă, soră de popă, Burticioaia ajunge rău cubărbatul ei, tufăriş ţoţu, care o blestemă cu cei şasecopii ai ei. cină e şi ţârcovnic, şi cârciumar.

fratele Nicolae ajunge o vreme şi frate religioscu adventiştii pocăiţi din murgaşi. el refuză carneade la porc, pentru că e un animal care are unghiiledespicate. fratele „pocăit” nu mai vrea să munceas-că sâmbăta, socotind-o ca pe duminică, zi de odihnă.după certuri, regim alimentar, el slăbeşte. Nicoliţaintervine hotărâtă şi nu-l lasă pe schimnatec săse-nsoare cu o adventistă, îi interzice altă credinţăcât timp trăieşte ea şi-l sileşte să revină la „credinţastrămoşească”.

oltenii se cred într-o relaţie foarte apropiată,familiară, cu dumnezeu, oricând şi mai cu seamăcând nu se află în nicio legătură cu el. li se parecă-l păcălesc ca pe oricare de-ai lor. au şi conştiinţadespărţirii lor de creator şi chiar o explicaţie pentruea: omul s-a sălbăticit, doar dobitoacele mai păstrea-ză ceva de făptură îndumnezeită. aici, sacrul nu semai ascunde în profan. profanarea închipuie, lumescşi păgân, sfinţenia. preotul, luat în râs, este un rău(canoneşte cu sau fără rost) tolerat, nu atât pentrudrumul vieţii, cât pentru cel al morţii, de acasă pânăla groapă. sătenii îi preiau în derâdere rostul divin,chiar mai mult decât rolul omenesc. creatorul atot-puternic ajunge un dumnezeu de târg, întovărăşit îngândul şi vorba supuşilor puţin temători cudiavolul, ca într-un bogomilism pe cât de vechi, peatât de trecut cu vederea. cu dumnezeu, oltenii sededau la târguiala cea mai dură. mai să-l ia – fărăsă-i ducă ceva – pe cobiliţa strămoşească. totuşi, ori-cât de zigzagată, şerpuitoare sau chiar întreruptă,conştiinţa sătească îi păstrează dumnezeului atâtde felurit închipuit trăsătura unei linii drepte.

2. Cartea oltenească a morţilor

la lilieci, la cimitir, de praznice (govie),se-adună lumea cu pomeni slujite de popa, dar totulpare o petrecere, se spun glume, se fac farse, deopo-trivă cu jelitul morţilor „în mod barbar” de cătrefemei. cimitirul ajunge să fie asemănat cu raiul.copiii se văd ameninţaţi în glumă, dar nu toţi o ştiu,că, dacă fac „rele”, le taie popa limba. se nasc mulţişi nu puţini mor de copii şi tineri. Neamurile sunt

bune ca să ai unde teduce, cu cine vorbi. existăcredinţa că moartea ealungată cu banul legatcercel la ureche.

împăcată, Nicoliţaînşiră morţii de demultpentru a fi pomeniţi,neapărat cu câte un colac.„pe toţi i-am jelit ca pedumnezeu”. totul e, va săzică, de jelit, nu doar pepământ, dar şi-n cer.morţii nu sunt uitaţi, eirămân aproape. „dacă arînvia strămoşii ar credecă n-au murit demult”.lumea e mereu aceeaşi.datoria viilor faţă demorţi este să-i ţină minteşi să le dea colaci. „morţiinoştri mănâncă şi ei,odată cu ăi vii…” aşa se

ţine „pământul şi rostul vieţii”. cei care nu se maiîntorc din război, pomeniţi prin pomeni, cum se cere,par şi că nu se nasc. femeia face pomană pentru cămortul îi apare-n vis, arătându-i că-i lipseşte ceva.ţuica pe care femeia o ţine pentru pomană, pentrulumea cealaltă, e băută de bărbatul (cioană) caremotivează că tot de pomană a luase, întrucât lumeade aici este chiar cea de dincolo. viaţa şi moartea nusunt dezlegate. cineva vrea să vadă în vis cum va fiBulzeştiul peste o sută de ani. îl vede pustiu delume, părăginit şi întâlneşte un om, care-i spune căşi cerul şi pământul se vor sfârşi în decembrie 1921.e chiar anul naşterii visătorului, cuprins de fricafaptului că murise când se născuse.

femeia trebuie să ajungă la tămâiat morţiiînainte de răsăritul soarelui, aşadar înainte de jude-cata lor, iată, repetată. ea se jeleşte, adică spunemorţilor ce s-a întâmplat în lipsa lor iar ei transmitce aud doar lui dumnezeu. ţaţa maria tămâiază

(mai nou se spune şi-n sat că dezinfectează) toatăvalea şi sperie duhurile rele. pe larg, tot ce se face lamort, în ale ieşirii sufletului. sărindarul ţărânii.(cartea a şasea, 1998). după ce se asigură că ritua-lul morţii va fi realizat, omului bătrân îi disparefrica de moarte.

când scriitorul „olteniadei” află de la mamă căpăsările şi animalele „mor şi moarte rămân.”, numerg în rai, se întristează: „cum să nu existe decâtpentru oameni iluzii?” dacă cineva trage îndelung sămoară, se crede că e rândul mare la intrat „acolo”.mortul părăseşte sufleteşte satul după 44 de zile.cum trece viaţa? „aoleu, ce viaţă am trăit, /Nici num-am uitat cum am trecut prin ea,/ că n-am avuttimp.” ce-a fost în trecut, parcă n-ar fi fost, atât s-auitat. însă unii nu vor să se vadă nici după ce mor.dar „omul cam ştie când îi vine sorocul” morţii şi sepregăteşte în voie. mortul duce veştile pe altă lume.

există, însă, blestemul, dorinţa furioasă, ca sălovească moartea. unora le mor şapte copii şi poartăo piatră „câţurie” la brâu, ca să piară blestemul, defi-nit de cineva aşa: „i-a pus dumnezeu mâna-n cap/ Şipiciorul pe coadă!” crima nu este aici străină.

16


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


marian victor buciu

Moartea oltenească

Deseori, Dumnezeu este pomenitîmpreună cu dracul. Un străin de sat„Să se ducă dracului cu Dumnezeu”.

Oamenii drăcuiesc totul, de la ceiapropiaţi, la străini, animale şi

lucruri. Pentru că nu spunea dracusau naiba, ci Alde mutu săcurea,

Torica nu-l vrea de bărbat peCaporâe. Copiii sunt strigaţi cu

răutate (ca replică la răutatea lor)„mă, dracilor”. O femeie cere prin sat

tot ce-i e de trebuinţă şi drăcuieştepostul religios pentru că râvneşte lacarne de găină. Există aici teama demoartea prin potop, iar Dumnezeu,care dă apele mari, e blasfemiat şi

numit „Hoţu-ăla”.

■ ex libris ■ Editura ideea Europeană

Cassian maria Spiridon ■ 101 dialoguri în libertate (vol. 2)

Cassian Maria Spiridon e un fervent al fragmentului liric, al concentratului capabila fixa poezia. Spaţiul şi timpul verbului se contrag astfel la minimalul semn al sub-stanţei, ungarettian urmărite în sensul unor fugitive contacte ale universului lăun-tric cu cel exterior, înconjurate de magia tăcerii. Pe deasupra oricărei dezvoltări,resimţite ca parazitare, fragmentul e suveran ca loc privilegiat al poeziei. Dacă Paulvaléry afirmă că partea cea mai profundă a omului e pielea sa, înţelegem alarmanivelului senzorial, încordarea simţurilor în vederea integrării în real a fiinţei. Seajunge astfel la o poetică a simţurilor. Aceasta restaurează concretul în drepturile

lui de atotputernică imagine a lumii. Cassian Maria Spiridon trăieşte liric prin concret, înlocuind subli-marea experienţelor sale sufleteşti printr-o decupare ghidată de acuitatea contemplativă.

Gheorghe GrigurcuPoziţia individuală a unui Cassian Maria Spiridon, interiorizat, divizat şi iscoditor (după o copilărie frus-trată), comportă stări de opoziţie, accente de orgoliu şi tentative (eşuate) de iniţiere într-un umanismfără tenebre. Câţiva dintre contemporanii săi mai vârstnici îi sunt aproape. (…) Problematizând, lamodul înalt, dând prioritate cerebralităţii şi încadrându-se axial în fluxul psiho-nevrotic al momentuluisău, Cassian Maria Spiridon opune decorativismului şi transparenţelor însemnele unei vieţi interioarefrământate. Poezia sa, de un lirism ideizat, e jurnalul superior-ceremonios al unui melancolic de extre-mă luciditate.

Constantin Ciopraga

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


gogiuman l-a ucis pe grigore pentru pământ. dupăînchisoare, mănâncă multă carne de vită, animal„bine” crescut de săteni înainte de colectivizare.Necurată a rămas moartea lui dumitru, frateleBabei, un crescător de porci. unul voinic e găsit mortpe deal. doi fraţi împart pământul, şi unul rupedinadins stânjenul de măsurat. face atunci stânjendintr-o blană, pe care-l răstigneşte pe fratele păgubitla împărţire şi-l învârteşte peste pământ de i se facerău. acesta e descoperit omorât cu securea tot pe undeal. moare, deci, înălţat peste pământ. fratele uci-gaş e condamnat la închisoare 20 de ani şi o zi, ziuaadăugată însemnând că acolo se va sfârşi, în ocnă, secrede că sărat şi nu înhumat. înainte de moarte,mitrică mărturiseşte că el îl omorâse pe georgică(crezut spânzurat, el fusese spânzurat mort, gâtuitdinainte), pentru nevastă-sa ana, o femeie frumoasăcare îngropase şi pe alţi bărbaţi. goage al lui spartueste împuternicit de comitetul provizoriu comunistsă omoare câinii din Bulzeşti, dar azor presimte şifuge la cimitir. mai târziu, goage se ceartă cu soralui şi îi tăie gâtul. omorâtul fusese deprins, în timp,pe câini. Bâta lui goage devine pentru sorescu sino-nimă comunismului. „toate acestea, pe care le-am/prins la ieşirea din copilărie, au fost asociate în/mintea mea cu măciuca, bâta lui goage.” prunii carenu rodesc primesc şi ei ameninţări cu moartea, căsunt tăiaţi cu securea, ca într-o piesă de teatru îndoi. unul ameninţă iar altul ia apărarea, promiţândca pomul va rodi în anul viitor. deseori, fără nici unavertisment, prunii sunt tăiaţi şi furaţi pentru adeveni cărbuni vânduţi la Bucureşti.

în vremurile obişnuite, bărbaţii mor într-un felmai neobişnuit căzând din carul cu fân şi„rupându-şi” gâtului. Bunicul ion Bălan sorescu amurit tânăr. tatăl scriitorului scăpase de boala detifos din primul război mondial, ca grănicer, dar şide la măcelul de la mărăşeşti. moare, însă, la treizile de la durerea în picior, la doar 43 de ani. a visatcineva că li se tăiase gârniţa iar Nicoliţa a visat cătrei oameni săpau o groapă. „toate visele rele s-auizbândit”, e convingerea ei. Baba (bunica) visase 43de gâşte sălbatice, anii de viaţă ai fiului, un semn dela ursitori.

haiducii, rău văzuţi de săteni, marin Băzăvan(căsătorit cu o fată a lui drăghicioiu, strămoşulmamei) şi cârstea mor, primul în închisoarea de laBucovăţ, iar al doilea ucis la cererea lui, după cefusese grav rănit. un străin de sat e omorât de un„nebun bun”. aici este baza suficientă a colectivis-mului sătesc? la cârciumă, o lovitură nu se simte,dar ea duce, spre mirarea tuturor, la moarte. gogului duluman, mort pe front, produce durere mare.Banţa, tatăl lui Nae, un bulzeştean mândru, aflat înlegătură cu haiducii, deţinând moşii şi păduri, ger-manofil, „primarul nemţilor” în 1917, „a murit bine,acasă.” doi fraţi ai lui Nae Banţa au murit când abiaajunseseră învăţători. radu ţiganu duduianu, carese îmbată ca să-şi critice nevasta, pe măria, pentrucă nu coace bine „bolindeţii” şi nu spală cum se cadecămăşile, moare lovit la cap cu un ciomag de fiul său,ilie: „muri la iuţeală”, dar „n-a fost moarte bună”.leancă moare îmbătat la înmormântarea altuia, „încinstea răposatului”.

la 92 de ani, Şonea Bădoiu e supărat că moareînainte de a-şi vedea părinţii aici pe pământ, încre-

dinţat că la o sută de ani se limpe-zeşte iar mintea omului şi „o iei dela început…”. panduru moare culampa aprinsă pe piept. împăcareao dă moartea cu lumânarea aprinsă.câte unul moare înecat în ududoi.moare înecat şi dină, vărul lui Şte-fan sorescu, amândoi autori de poe-zii. lui nea păun îi iese la gât o„boroagă”, din care i se trage repedemoartea.

Nişte flăcăi care trag cu pistoa-lele în găini, la o nuntă, se opresccând omoară un cocoş. semn rău.rău au interpretat, rău a urmat.un inginer, ţurloi ciurel (rudarulcu ursul!), e anunţat în ziar la dece-daţi şi se crede că se spânzurase înurma „verificărilor” partiduluicomunist şi a constatării că tatălsău nu plătise impozit pentru urs.chirţu, preşedinte de cooperativă(gestionar), găsit lipsă-n gestiune, eîmpuşcat la craiova, apoi se consta-tă că e o eroare (frecventă în epocă)

judiciară. lupta de clasă era continuată cu gestiona-rii. cineva vede moartea în vis ca femeie pământieşi-i moare sora după două ore. moare logodnicultoricăi lu’ Noatinu, zgarbură dimie, şi moartea enuntă, cu găteli, brad, jocul miresei, zgoande, năsă-râmbi, crud carnaval păgân, pentru ca mortul săplece „dincolo” vesel. mireasa, o vreme ocolită, semărită apoi.

cum moare ţăranca olteancă? Nu se stinge încăpovestea despre nişte femei care, pe la 1650, s-auaruncat în fântână, ca să nu ajungă roabe la turci.copil, scriitorul îşi aminteşte cum o femeie urâtă camoartea îl ţinuse de mână la moară. soţia moraruluimoare trasă chiar pe roata morii. moartea e moarteşi atât, ori de unde s-ar trage. ţaţa manda se temede secetă şi de moartea prin înfometare. despre ofemeie care toarce mereu lână se crede că nu se vaopri nici în mormânt. există muncă, hărnicie, şi din-colo de viaţă. moartea nu ţine cont de vârstă.„mureau femeile tinere.” doar sărăcia nu are moar-te. unul îşi încalţă nevasta moartă cu pantofi vechi,întrucât „moarta merge-n car,/ Nu e ca când mergipe jos.” măria, măritată, cu ion lungu, fără cununie,află înainte de moarte că trăiseră în păcat, şi pelumea cealaltă nu vor fi împreună. se cunună-n ziuamorţii şi moare bucuroasă. dina Naniescu este ulti-ma pensionară văduvă (timp de 68 de ani, apucând„potopenie de necazuri”!) de la primul războimondial, care a murit în comună. moşu, cu puţinînainte să moară, îi povesteşte lui ionică cum i-amurit mama: a răcit la biserică, la tămâiat, şi amurit de anul Nou, prin 1877, în timp ce trăgeautunurile din calafat. ciula moare după ce o dor şale-le şi se vaită vreme de un an. un om roşu vine lapoartă, o poceşte pe Băla şi de aici i se trage moar-tea. mitruţa, care îşi „cânta morţii”, e îngropată fărăactul de naştere, care fusese pierdut.

Nici moartea copiilor nu este rară. tilina naşteun copil care murea şi, până la venirea popii, îlbotează ea cu nisip sau pământ, în lipsa apei. mamase simte împăcată că moare creştinat şi îl îngroapăîn grădină, la rădăcina unui pom, pentru că preotulnu-l primeşte la biserică şi la cimitir. dar cu creşti-narea şi creştinismul totul rămâne confuz. despremitruţa sătenii spun râzând că ea cântă, dar se jeleş-te. văduvă, săracă, îi mor copiii mari şi rămâne doarcu o fată „năroadă”, care naşte, printr-o nefericităcompensaţie, mulţi copii, cu bărbaţi neştiuţi.mitruţa îi hrăneşte de la început cu mămăligă şizeamă de fasole, acrită şi totodată senină, bleste-mând ca şi cum ar respira: „dă-l dracu, că nu moare,că mâncă de făcu burtă.” există şi „a doua moarte”.dina amestecă râsul cu plânsul, după ce îşi îngroapăsoţul şi şapte copii, dar fiica rămasă în viaţă, maria,îi spune că e năroadă şi o drăcuieşte cu morţii („năro-jii”) ei. un copil moare, învie, ca să fie apoi mâncatde porcii blestemaţi, nimeni altul nerecunoscându-sevinovat. observaţia sătească spune că niciodată uncopil nenăscut nu moare înainte de moartea mameilui. o situaţie din satul oltenesc este prezentă şiîntr-un roman de după 1989 al lui titus popovici: uncopil mort în spital este luat acasă într-o ladă; aici,se precizează, într-o ladă de cuie.

moartea dă târcoale îndelungi şi olteanul plănu-ieşte cum să o ia. „moşul” îşi alege lemnul de sicriu

ca ceva de-mbrăcăminte. Nea miai nu vrea să vinăfemeile cu lumânări la moartea sa, de „lene să nuumble pe lumea cealaltă”. leneşul oltean e fără pere-che. Nea ion, la 85 de ani, se supără dacă i se urea-ză să mai trăiască. Nicu lu’ rinu ori uită, ori nupoate ajunge la chifteaua cu care-şi pusese-n gând săse otrăvească. un bărbat vrea să se spânzure, ca să-ifie greu nevestei, apoi alege soluţia de-a o bate. laholera din 1913, sosită după ce răul în Bulzeşti înce-puse pe la 1900, constandin chişu se trezeşte arun-cat în groapa cu var, înviat (sau nu murise, nu ştiasă spună), iese totuşi de acolo şi-şi revine abia dupădouă luni. trimis de doctor acasă pentru că moare,Niţu al cincăi bea moare (zeamă de varză) şi se sal-vează. „Bine că mai sunt şi cuvinte cu mai multeînţelesuri”, îi spune doctorului nepriceput supravie-ţuitorul. o babă de 96 de ani este dusă de fiu, în modrepetat, pentru „grijanie”, la biserică, dar nu reuşeş-te să moară. măria e bătută de fiul ion şi bătăuşulanunţă lumea că ea moare. moartea înseamnă căomul şi-a mâncat mălaiul. la moartea ei, măriaBălii vrea sicriu de stejar şi muzică la clarinet.fetele lui traşcă, gica şi ioncica, sunt haiduce, dormfără teamă în căsoaia din cimitir. animalele trăiescmoartea stăpânilor. Boii jelesc şi ei moartea uneifemei.

există şi cazuri de dezgropare şi prădare, un soide haiducie care schimbă codrul pe cimitir. mortuluidezgropat i se ia, de pildă, şuba, bună la frig. domină

aici credinţa că morţii nu mor de tot, revin ca moroi.mai multă nesiguranţă se află în întrebarea: „lumeaailaltă n-o fi tot pe-aici prin copaci/ Şi prin iarbă?”moroii provin din blestemul călugărilor greci, arşi cuschit cu tot de sătenii supăraţi că li se luase dinpământ. moroiul omoară oameni din familia lui şimortul care e moroi e dezgropat şi i se ia sânge într-ooală. coza îi dezgroapă (uneori se dă el drept moroica să sperie pe cineva) iar o dată duce o căpăţână aunei moarte fetelor ei, spunându-le: „iote, fă, vă adu-sei moartea.” copiii nu trebuie să audă astfel deîntâmplări. gheorghe dolan, om sărac, îşi scoatenevasta de şase ori din mormânt, ca să nu se facămoroi, o duce la lupi pe vale, însă ei n-o mănâncă.după a şaptea „dezmormântare”, moarta e arsă, pemotiv că „era rea baba”. copiilor le era frică de băr-batul ei, de ce făcuse sau păţise.

constatăm că moartea nu este dorită, dar eaeste până la urmă făcută să fie mai mult decâtsuportabilă, chiar plăcută, mai ales dacă o avem învedere pe a celor petrecuţi din viaţă. petrecerea dinviaţă a unora devine petrecere în viaţă, dar şi pentrumoarte şi morţi, a celor încă rămaşi vii. cei care aufost par că sunt încă, dar cei care n-au fost văzuţi închip de morţi apar ca şi cum nu s-ar fi născut.moartea este copie mentală, dar concretă, a vieţii. ecurent blestemul morţii. Şi destul de frecvent omorulsemenului, pentru dare (înainte de comunism) sauluare (în comunism) de pământ. moartea nu-şi trimi-te decât rareori semnele. se scapă cu viaţă de lamare rău, de multe ori nu şi din senin. răul mare înmoarte nu e atât nedreptatea, cât lipsa luminiicălăuzitoare. personalizată, moartea ajunge chiarpartener de târguială şi plată, fapt deloc de mirare însatul oltenesc în care orice, de obicei în forme diver-se de sărăcie, se tranzacţionează. olteanului nu-i efrică de morţi, pe care-i dezgroapă adesea crezându-imoroi, dar are teamă şi chiar evlavie faţă de moarte,o altă viaţă, tratată într-un ritual amănunţit memo-rat. r


victor Ivanovici■ un caftan pentru don Quijote

Drept cadru general al discuţiei noastre propun o poetică a traducerii. După părerea mea, această disciplină – al căreiteritoriu încalcă (ba chiar „încalecă”) domeniile lingvisticii teoretice şi aplicate, teoriei literaturii şi creaţiei literare – sepliază pe modelul actului comunicării. După cum se ştie, actul respectiv implică un producător de mesaje, mesajul sautextul produs şi un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercită funcţia de inter-pret al mesajului ori textului). Să observăm acum că procesul traducerii este compus de fapt din două acte de comunicare înlănţuite, dintre care pri-mul se desfăşoară în spaţiul limbii şi culturii de plecare, adică al Limbii-sursă, iar celălalt în sfera limbii şi culturii dedestinaţie, altfel spus a Limbii-ţintă. traducătorul reprezintă veriga de legătură dintre cele două segmente, căci lui îiincumbă atât lectura şi interpretarea textului-sursă, cât şi producerea textului-ţintă.

18


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


„în cer poţi săpa, dar drumul nu-l poţi goni”

zona pe care o explorează teodor dună învolumul de poezii apărut la edituracartea românească, în 2010, este sensi-bilă, adâncă şi provocatoare, dificil de

cuprins în corsetul cuvintelor şi al definirilor. teodordună caută însuşi viul, îl află în sclipiri revelatoriice traversează cotidianul şi se cufundă în bucle oni-rice voluntare, mai luminoase ori mai întunecate,prin exerciţiu liric susţinut. de-a viul, cartea de ver-suri pe care o lecturăm aici, se adună şi se toarce dindorinţa poetului de a sonda adâncimile (ori înălţimi-le) propriilor resurse de viu. o dorinţă ce este ţinută,cu toate nuanţele ludice ale titlului, între liniiledrepte ale unei sobrietăţi seci, ale unei seriozităţitensionate. gravitatea este dublată de pathos într-omanieră lipsită de stridenţă. în fond, o temă ca viulnu poate fi abordată decât cu onestitate şi deschide-re patetică.

dacă este să-şi fi asumat, totuşi, vreun joc,atunci teodor dună pare că s-a oprit „doar” la joculdedublării. o dedublare riscantă, căci presupunedesprinderea poetului viu de omul viu şi transforma-rea poeziei în oprobiu adus cărnii şi trupului. or,trupul viu este suportul duhului viu, într-o simbiozăcu rădăcini mult prea bine prinse în solul spiritual-cultural creştin pentru a fi uşor contestată.contrazicerea acestei simbioze, înclinarea balanţeispre duh şi dispreţul în care este aruncat trupul(fenomene deloc noi) pot produce căderi chiar şi poe-ziei, cu tărâmurile ei inefabile. flagelarea cărnii, afiinţei biologice, şubrezeşte şi distorsionează consi-derabil impresia de vitalitate. salvarea din aceastăcădere nu poate veni decât din posibilitatea cateodor dună să fi ales astfel calea unei disidenţepoetice discrete, bazate pe contemplaţie şi pe deschi-derea permanentă spre revelaţie. versurile din de-aviul surprind nevoia desprinderii de concret şi coti-dian, a plonjării în adâncul şi în înaltul unui altfel deviu decât cel biologic, al unui viu distilat şi curăţatde „povara” cărnii. teodor dună caută să se reobiş-nuiască pe sine cu o viaţă „adevărată”, esenţializată,şi caută să îşi trezească cititorii la această viaţălatentă, ascunsă sub sedimentele unei pseudovieţisufocante. o falsă viaţă care are ca generatorimediul social (ce striveşte fiinţa individuală reală, ociobeşte şi o remodelează conform şabloanelor şi„modei”), consumismul, valorile aparente. Nimic dintoate acestea nu este nou. de la romantism, la expre-sionism şi suprarealism, teodor dună asimileazănuanţe, motive şi idei poetice (un mimetism asumatresponsabil şi matur) şi le modelează conform viziu-nii proprii şi nevoii de a milita pentru viu. acestapoate fi unul dintre motivele pentru care versurilelui teodor dună au fost plasate de critica de întâm-

pinare în afara ariei „douămiiste”, în proximitateaexpresionismului sau a poeziei anilor ‘90.

revenind la dedublarea pomenită anterior, estede remarcat faptul că, prin transgresarea omului viuîn postura de poet, este provocat şi răscolit potenţia-lul de vitalitate al sinelui. versurile din de-a viuldau impresia limpede că sunt, prin însăşi truda face-rii lor, prilej superior de viaţă. teodor dună îşipotenţează şi îşi augmentează dozele fireşti de viuscriind, poposind deci asupra unor imagini pe îndele-te aflate, contemplate şi traduse liric. poetul devine,în timpul facerii poeziei, propriul său „personaj”, căcise desprinde de mâna sa biologică, de trupul săuîntreg, considerate balast, şi se priveşte ca pe unaltul, rupt de context, întorcând spatele lumii întregişi responsabilităţilor de ordin familial ori social.versurile din de-a viul sunt rodul însingurării şiaduc, la rândul lor, ofrandă solitudinii. într-o astfelde stare, fiinţa îşi pierde valoarea ei utilitară, se reo-bişnuieşte cu sinele, cu viaţa pentru sine, cu viul.legătura cu lumea este abolită şi eul se descoperătrăind o sfântă inutilitate. rezultă de aici momentede revelare a viului, de suspendare a fiinţei deasu-pra timpului şi a lumii perisabile, de zăbavă contem-plativă şi fericire. scrie teodor dună, într-un poemintitulat sec patul: când până şi camera devine preamult,/ înfăşurându-se în jurul tău./ când până şipatul devine prea mult,/ înnodându-şi cearşafurilesubţiate de piele.// când fiecare parte a camereidoare.// atunci, ca prin minune, ca dintr-o maredragoste/ marginea patului se întinde încet în toatăcamera./ urcă spre fereastră./ marginea patuluisparge fereastra/ şi se revarsă în văile aerului ca oapă clocotitoare./ se întinde ca o avalanşă pesteîntreg oraşul. în acest poem din prima parte a volu-mului, parte ce stă sub semnul destrupării, un obiectcomun, de o banalitate frustă, este recuperat dinzona practicului şi a utilitarului şi este înzestrat cusemnificaţii superior-spirituale. patul devine, într-oclipă de fericită întârziere a trezirii şi a reintrării înrutina socială, un al doilea cer, reconfigurându-şidimensiunile fizice şi „marginile” (motivul margini-lor este des invocat de teodor dună şi aminteşteîntrucâtva de prapurii lui horia Bernea, cu margini-le răsucite spre interior sau multiplicate geometric,ca pentru a nu lăsa risipei nimic din duhul prins pepânză): atunci da, camera nu mai doare, patul numai doare./ patul cu lentoare te răstoarnă de la omargine la alta/ şi vezi că laşi în urmă oraşul,aproape plângi de bucurie,/ te ridică mai sus, vezimarea strălucind, zăpada de pe munţi strălucind/ şiaproape plângi, plângi de bucurie în aerul limpede şiproaspăt. fericirea este consecinţa ieşirii, fie ea şiefemeră, din caruselul timpului şi al utilităţii: şiplâng de atâta fericire, prins în cerul meu de lemn şiarcuri dintre/ pământ şi cer/ şi patul purtându-măca pe un îndrăgostit încremenit/ de-o parte şi de altaşi văd deodată tot cerul./ şi-n patul care acoperăîntreaga lume/ pentru o clipă văd/ de unul singur/cerul albastru, limpede şi năpădit de stele,/ de parcădoar pentru mine tot cerul. fericirea şi plânsuldevin, într-o astfel de experienţă revelatorie, precur-sori ai mântuirii căci, mărturiseşte poetul, plâng şisunt atât de fericit/ că lacrimile vin din adânc înve-lite în carne/ şi tot plâng şi carnea prin ochi pleacăde la mine.

relaţia dramatică, tensionată, între duh şi trup,între sine şi lume, constituind substanţa primeipărţi a volumului, este surprinsă pregnant în poe-mul sfoara, poem în care „destruparea” este invoca-tă prin evidente sonuri şi sensuri psalmodice: camolii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc/sub piele, ca moli înfometate lumea peste mine.explorarea resurselor de viu din sine are ca punct deplecare aici, spre deosebire de poemul anterior pome-nit, spaţiul „public”, parcul. poetul se leagă pe sinede sine în glumă cu o sfoară de bună seamă nesfârşi-tă şi începe o ascensiune în care se îmbină durerosimaginaţia luxuriantă şi nelimitările copilăreşti şiconştientizarea neputinţei, specifică maturităţii: darce frumos tălpile pornesc prin aer,/ nici nu trebuiesă-mi desfac mâinile./ mă ridic cu o uşurinţă uimi-toare./ doar că bine ar fi să prindă cineva capătul/sforii./ să nu rămân aruncat între ceruri şi fărăîntoarcere. desprinderea de lumesc este deopotrivătentaţie şi pericol. în tuşe îndelung meşteşugite şiaduse la o admirabilă simplitate, teodor dună sur-

prinde tensiunile vii, vibrante, acumulate în „sfoara”ce leagă duhul de trup. un trup care îşi poartă ca unsâmbure moartea şi care este, deci, supus fără scăpa-re acesteia: şi eu uşor, uşor, ca un zmeu de hârtie cre-ponată,/ mă ridic/ în cerul de primăvară/ şi lumea,jos, îşi frânge marginile ca vârâtă într-un sac.// şimă aşez ca pentru rugăciune între nori,/ implorând,aşa, cu genunchii înveliţi în nori,/ să apuce cineva/capătul sforii. şi eu sus, sus şi uşor, văd deodată lim-pede/ că nu un copil ţine capătul sforii,/ ci, dinpăcate, din nefericire, de piciorul unui mort/ proas-păt,/ unui mort parfumat e legată sfoara. are loc,aici, o redimensionare, o răsturnare a coordonatelorpe care sunt amplasate cele două realităţi, fiinţa şinefiinţa. moartea nu este o „chestiune” străină, de„perspectivă”, nu se află în afara fiinţei, nu este unpunct exterior la care se ajunge la capătul unei „călă-torii”. moartea se află în fiinţă şi o ancorează înlume. dorinţa de eliberare din strânsoarea „sforii”este sortită, dintru început, eşecului, iar eul pornitîn ascensiune şi explorare este silit să recunoască,înfrânt, că este tot legat de piciorul mortului proas-păt, mortului parfumat şi că oricât de departe înceruri,/ până şi acolo,/ oricât de adânc sub piele, camolii înfometate/ lumea peste mine.

teodor dună coboară moartea în viaţă, augmen-tând decăderea, degradarea şi suferinţa (boala) şi pre-lungeşte rizomii viului în moarte. el caută să distile-ze, prin exerciţiu poetic, viul, să îl curăţe de ceea ce, înmod uzual, comun, a ajuns a se numi viaţă. poeziadevine, astfel, dezvrăjire, ieşire din surogat, luminarea unui alt mod de a fi viu. mai mult, el propune poe-zia ca act prin care se tinde spre destrupare. odatăconştientizate posibilităţile aparent nesfârşite alepoeziei de a elibera duhul, poetul poate să se joacede-a viul. a doua parte a volumului insistă asuprapoeziei ca mijloc de ieşire din trup. impresia dedublă-rii este mult mai pregnantă aici. amplul poem came-ra, ce deschide partea de mijloc a volumului, vorbeştedespre efectele destrupării: am vrut să mă aud şi credcă am spus ceva, poate chiar un cuvânt întreg. nu-midau seama. ştiu că vocea mea nu seamănă deloc cumine. îmi închipui că sunt totuşi într-un anume fel.cum anume precis, nu-mi dau seama, dar sigur voceamea nu seamănă cu mine. eul poetic se desprindevoluntar de eul trupesc şi neagă dimensiunile dupăcare acesta îşi construieşte realitatea. ceea ce rezultăeste un cumul de imagini ce îl apropie pe teodor dunăde suprarealismul lui victor Brauner, de exemplu: amînceput să aud zgomotul zilei: de parcă/ un tren trecedeparte printr-un cal adormit./ de parcă sute de rădă-cini lovesc/ de dedesubt asfaltul şi îl crapă (zgomotulzilei).

poezia este, simultan, o condiţie a destrupării şio consecinţă a acesteia. călătoria lui teodor dună încăutarea viului se finalizează printr-un grupaj depoezii în care se revine la iubire şi trup, la nevoia deun al doilea ca oglindă în care să reverbereze viul.ultima parte a volumului şi cea mai sensibilă, inti-tulată carla, are ca temă iubirea şi propune poeme„faţă în faţă”. vocea lirică ce s-a făcut auzită în cău-tarea viului are acum un ecou în carla, „martor” pro-iectat de sine pentru şi către sine. prin ochii aceste-ia se poate vedea ceea ce nu este în stare eul poetu-lui să vadă. jocul dedublării, deci, se complică şi seîntregeşte în această ultimă parte, pentru a face locunei perspective proaspete şi pentru a prilejuiimagini ce reamintesc tensiunile romantice dinFloare albastră. Şi aici, carla, pare să fie mai aproa-pe de sens decât eul poetic-confesiv: e întocmai cumai spus îi strigam numai că acum toate sunt adevă-rate şi el stă cu spatele la foşnetul mărilor adunatestătea cu spatele la casa noastră de pe deal şi nuvedea cum lumina zăpezii umple paturile încăpătoa-re şi totul mirosea minunat a trandafiri şi nu amputut să îl opresc nu am putut a rămas întors cu spa-tele nu a văzut cum toate se făceau deodată adevăra-te şi el întors cu spatele nu vedea cât de frumos e totulşi cât de aproape. versurile acestea, aflate în înche-ierea volumului, fac ca titlul cu nuanţe ludice să îşireveleze un alt sens posibil. poezia este o formă depotenţare a viului, este joc, este tensiune şi dramă,este distilare a sensurilor şi vibraţie de taină, darrămâne, se pare, imitaţie a viului, joc „de-a viul”. Nue viaţă propriu-zisă. dar aduce fiinţa copleşitor deaproape de viaţă. r

irina ciobotaru

Poezia ca exerciţiu al „destrupării”

© d

or

uh

al

ipTeodor Dună îşi potenţează şi îşiaugmentează dozele fireşti de viu

scriind, poposind deci asupra unorimagini pe îndelete aflate,

contemplate şi traduse liric. Poetuldevine, în timpul facerii poeziei,propriul său „personaj”, căci se

desprinde de mâna sa biologică, detrupul său întreg, considerate balast,şi se priveşte ca pe un altul, rupt de

context, întorcând spatele lumiiîntregi şi responsabilităţilor de ordin

familial ori social.

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


cu poezia lui ioan es. pop am luat con-tact cu totul întâmplător, citindu-iîntr-o revistă (în ce revistă? în ce an?)un poem în care nu vorbea poetul (şi nici

„eul liric” al acestuia), ci, în mod cu totul insolit...paltonul poetului văicărindu-se în gura mare căacesta din urmă îl terfelise în toate felurile, culcân-du-se până şi în şanţ îmbrăcat cu el etc. fireşte căm-a prins imediat, printr-un tragism atât de hilar,iar mai târziu, la volumul pantelimon 113 bis amscris şi o cronică, fără să-l cunosc în persoană peautor (vezi art. „ieşirea prin apocalipsă”, luceafărulnr. 6/ 2000, reprodus apoi în despre starea poeziei,ed. pontica, constanţa, 2003).

cu noul său volum (unelte de dormit, 2011),ioan es. pop rămâne acelaşi şi totodată se adânceş-te nebănuit de mult pe calea viziunii existenţialuluiapocaliptic „no exit” de ultimă oră, ca să spunem aşa.cititorul este imediat cucerit de simplitatea absolu-tă a textelor sale şi, în acelaşi timp, de un anume iz,specific poetului – cum să-i spunem ca să nu greşim?– un cinism al inocenţei totale cu care sunt derulate,într-un stil neutru şi fără complexe, peripeţii şi pro-iecţii de sine fabuloase prin absoluta lor platitudine,din arhiva omului apocalipsei actuale. inutil să maispunem că acesta s-a dezbărat de mult de orice idealşi de orice ideologie, că nu mai poate fi cooptat însprijinul dimensiunii sale eroice de altădată, dar nicimăcar în favoarea scopurilor pragmatice de zi cu zişi că, prăbuşit definitiv în dez-iluzionarea sa comple-tă (revendicată până nu demult cu patimă), nu-şimai doreşte nici măcar evoluţia biologică firească,necum să mai creadă în „progres” etc. rebarbativ lacreştere, se doreşte a fi un liliputan anonim, cufun-dat în stagnare vegetativă perpetuă, pentru a scăpade stresul oricărei responsabilităţi: „când eram mic,visam să fiu şi mai mic,/ mai mic decât masa, maimic decât scaunul,/.../ cât un cartof, atâta mă visam./pentru că primăvara pe cartofi îi pu-/ neau înpământ şi gata,/ până toamna nu-i mai necăjeau”.degrevarea de sarcina de a fi om şi somnul ca exis-tenţă subumană thanatică împreună cu denegareaatributelor majore ale umanităţii, dorinţa de imatu-ritate prelungită au fost subliniate de noi şi în cazulunor douămiişti notorii (adrian urmanov, dianageacăr, ofelia prodan, daniel d. marin). dar parcăniciodată somnul n-a fost investit poetic cu atributeatât de transparent apocaliptice şi lucide ca în volu-mul lui ioan es. pop. investit de Blaga cu majestatemonadică şi garanţie a conservării armoniei obârşii-lor pure ale lumii, el reapare şi la Nichita stănescu,în unele poeme, ca existenţă fără conştiinţă, specifi-că doar unei anumite colectivităţi netreze: „ei vieţu-iau în somn /.../ Şi nunta/ şi-o celebrau în somn” etc.dar în uneltele de dormit ale lui ioan es. pop e vorbade cu totul altceva. somnul ca ideal regresiv este

acum singura „soluţie” a umanului completamentedez-vrăjit de orice metafizică şi ameninţat de revela-ţia plată a fatalităţii sfârşitului ca atare, după ce arâvnit atât de mult să fie eliberat de poncife şi debigotisme, cum şi de grandoarea mitului, pentru aavea acces la „realul-ca-real”. iată-l acum, în fine,dezbărat de toate acestea, însă cu nimic mai fericit şicu nimic determinat spre a vrea-avea-conştiinţă.realul fără mit şi fără iluzia evoluţiei nu e doar plat,ci de-a dreptul înfiorător. „somnul” la care face alu-zie ioan es. pop este însăşi existenţa apocalipticădevenită în întregime thanatică. omul a luat cunoş-tinţă de osânda originară a morţii într-un fel cu totulscutit de speranţă. viaţa se reduce la o luptă rudi-mentară de amânare sine die a unei scadenţe.condiţia originară e amplificată de propulsia fricii(tot originară şi ea), care nu poate fi contracarată, cidoar parţial amortizată, iar conştiinţa, tocmai ea, nudoar că nu mai are nicio putere şi nicio topologie, darnici nu este de dorit. răul este originar şi luciditateaconştiinţei nu face decât să-l amplifice: „eu ştiu chiarrăul care face rău”, afirmă poetul. condiţia rea dinpornire nu lasă nicio cale pentru ca răul să fie abolitşi nici măcar prin credinţă sau prin rugăciune.asistăm deja la un fel de postexistenţă deosebit devigilentă, încă din viaţă, a „omului lui dincolo” sur-prins în ipostază inedită.

totalmente neputincios („slab” în sensul cel maideprimant al cuvântului), acesta nu dispune decâtde paliative şi surogate sau placebo-uri absolut pro-vizorii, cum ar fi alcoolul, care nu duc la tipuri noi deiluzionare stimulativă, ci doar la o temporară parali-zare a fricii. Nu mai există idealisme, utopii, mituripozitive de amorţit moartea, ci doar cultivarea ei înipostaze de trişerie demne de un păcală sau de univan turbincă: „stăteam aşa şi mă-ntrebam de ce o fiatât de/ scumpă sticla de bere/ când deodată ambăgat de seamă că dacă-mi pun ochelari nr. 1/ sticlase face mai mare /.../ iar când, în sfârşit, vreau sămerg acasă pe patru cărări,/ îmi pun ochelarii cunumărul patru,// care fac sticla depatru ori mai mare” etc. omul sedeprinde acum să desfăşoare acti-vităţi stereotipe, de simplu „proto-col”, să-şi ofere gratificări obscure,să-şi autoîncurajeze involuţiamaximală şi să se complacă înlipsa totală de cardinalitate.observând că ideea de păcat estestrâns legată de cea de fericireinterzisă, el învaţă să profite dinautocontrolul şi comercializareapropriilor păcate şi vicii. Nimeninu poate ferici pe nimeni, dincauză că omul e din cale-afară de„obosit”, practic imun la fericire.Nu există, in extremis, decât otemporară perfecţionare a „unelte-lor de adormit” răul conştiinţei, iarla limită, a uneltelor – mult maisigure – de autosuprimare: „pentrucă ştie orişicine:/ briciul, dacă nu-lascuţi de mai multe ori,/ nu-şipoate face datoria din prima,frate!”.

lumina, simbolul suprem al genezelor, alcreaţiei şi al raţiunii este acum sinonimul plat al...funiei din casa spânzuratului. absurdul generalizatdevine normă de existenţă cu care cei preveniţi coa-bitează paşnic. a vedea lucrurile „în lumina lor”devine sinonim cu a le vedea fatalmente obscuziratede noima sfârşitului lor: „important este însă că, deşinu mai vezi ce vezi,/ vezi deja ceea ce nu vedeai”. oaltă „fizică a luminii” şi altă „poetică a vederii” găsimaici, în alt timp poetic decât cel al lui Nichitastănescu. din scripturi, din sf. augustin şi dinheidegger ştiam că avem de decis în favoarea bine-lui: să acceptăm, cu alte cuvinte, că datul originar,finitudinea, este un bine – deoarece tocmai ea des-chide calea celorlalte posibilităţi de întregire auten-tică a sinelui. revelaţia apocaliptică, a întunericuluicomplet şi compact, a dumnezeului devenit palpabildoar orbeşte, pe propria piele, nu mai lasă niciun locunor astfel de interpretări. edificatoare este bucataîn proză în care poetul relatează cumpărarea uneicase izolate de orice civilizaţie şi se iluzionează că-şi

va clădi acolo o existenţă scutită de spaima apocalip-tică. surpriza e să descopere că în imediata apropie-re a acestui eden lucrat cu trudă se ridică un peretevertical de întuneric compact şi că dincolo de el nu sepoate accede; acest dincolo problematic pare să sesitueze exact dincoace, într-o lume deja conţinută înhades-ul fără ieşire. Nu mai e vorba de acel misti-cism înalt al lui san juan de la cruz, unde divinita-tea apare ca o „ noche oscura” şi nici de frumosul„mister” blagian al „corolei” lumii, ci de „neagră-ţi fielumina” din basme, de întunericul, mâzga, greul şihaosul absolut, unde nu e nimic de decis şi de ales.moartea apare ca perspectivă sigură, abordată cunonşalanţă cinică de către omul devenit captiv alpropriei sale agresivităţi cauzate de angoasă.

„supravieţuitorii” sunt toţi contemporanii,„oamenii noştri de pământ”, iar sarcina poetului nue de a-i salva sau de a-i înnobila, ci de a nu mai facenici un rabat la luciditate. asta se şi degajă din tex-tele sale: o luciditate rece, neutră, ca a unui diogeneretardat, care şi aspiră, de altfel, să scrie o „carterece” (foarte important!), ştiind foarte bine că e „ulti-mul om” şi că, „cei din urmă vor fi cei din urmă”. amputea vorbi, în cazul său, de o subliminare inversă,de o poetică apocaliptică ce presupune nu ridicareade nivel, ci coborârea expresă, răsturnând funda-mentele artei spre celălalt versant decât al metafo-rei. de altfel, ne amintim că, la noi cel puţin, percep-ţia aceasta nu e nouă. Nichita stănescu proclamaseşi el: „mi se face somn de frumuseţe/ Şi moarte desublim”. în noua lumină apocaliptică, văzută cu un„ochi chior şi prost”, „ochiul sârmos şi scurt” se ali-niază, de altfel, şi desenele lui dumitru gorzo, exe-cutate din două materiale antitetice: din mâzgă pro-priu-zisă, spontan expresivă şi din peniţă foarte sub-ţire.

ce să mai spunem în plus? ioan es. pop areseducţie imediată la cititor, ca şi ion mureşan, ca şialţii. de ce? fiindcă la contactul cu poezia sa citito-rul trăieşte un fel de agniţiuni spontane, de frisoare

blânde, simţindu-se pe jumătateconfortat şi bine dispus, la gândulcă şi un altul simte la fel ca el.

până şi vorbirea este rezulta-tul unui handicap originar: un blo-caj de tăcere, „ca sub un clopot defontă perfect ermetic”, din carepoetul abia acceptă să se smulgăconservând în permanenţă înmanifestarea sa verbală un „câr-cel” sau un „muget” analfabet şiinform”.

pare că nicăieri ca în versurilelui ioan es. pop impresia apocalip-ticului nu e atât de totală şi de uni-formă. ea părea până nu de mult otemă „culturală”, o modă şi un răs-făţ. se pare că acum viziuneaaceasta a colmatat toate straturilelumescului până la a nu mai lăsaloc de supoziţii sau de soluţii.vorbirea din poezia lui ioan es.pop nu pare a avea interlocutor, înciuda recunoaşterii ei în cititor.pare complet închisă, ultimă. Nu

mai îmbracă aparenţele nici ale confesiei, ale rugă-ciunii, ale evocării; pare a vorbi de la sine, o realita-te fără mesaj, adică, altfel spus, o realitate-mesaj. eun mesaj neutru, neîndoielnic, ireversibil şi „primi-tiv”, dar de netăgăduit. aşa cum „vorbeşte” şi vizio-narul mut de la p. 55: „l-am rugat să-mi vorbească/măcar despre una dintre/ viziunile sale./ n-a fost înstare./ nu-şi aducea aminte de nimic.// dar în timp cegâlgâia de neputinţă/ m-a cuprins o fericire arzătoa-re,/ o beţie pe care alcoolurile/ nu mi-au dăruit-oniciodată”.

ciudate ni s-au părut „potrivirile” dupăalecsandri & co. adică ciudate prin neobişnuit desumbra viziune integrată frumosului pastel clasic.poate că nu era nevoie să se meargă atât de departe.dar e drept că, citit „în abis” (nu parodiat!), niciunclasic nu promite nimic bun. în volumul recent, ioanes. pop încearcă să ne sugereze, după hărţile pe ori-zontală ale „ieudului” său, o hartă în adâncime.momentul prim al dezinvolturii nouăzeciste a luatsfârşit. ce va urma? r

Ştefania mincu

Ioan Es. Pop şi cinismul inocenţei

Ciudate ni s-au părut „potrivirile”după Alecsandri & co. Adică ciudateprin neobişnuit de sumbra viziuneintegrată frumosului pastel clasic.

Poate că nu era nevoie să se meargăatât de departe. Dar e drept că, citit„în abis” (nu parodiat!), niciun clasic

nu promite nimic bun. În volumulrecent, Ioan Es. Pop încearcă să nesugereze, după hărţile pe orizontală

ale „Ieudului” său, o hartă înadâncime. Momentul prim al

dezinvolturii nouăzeciste a luatsfârşit. Ce va urma?

n Să ne cunoaştem scriitorii

IoAn eS. pop

IoAn eS. pop

„superstiţia presupune, cred, o tempo-ralitate secvenţială aparte, bazatăpe logica discontinuităţii calitative”

– scrie Ştefan Borbély în prefaţa volumului săuHomo brucans şi alte eseuri, apărut în 2011 laeditura contemporanul din Bucureşti. abandonatvoluntar în condiţionările unor superstiţii întoarse,în care funestul mentalităţii comune se converteşteîn beneficul experienţei personale, autorul nu ezităsă sfideze locurile comune şi să-şi deconspire proiec-tele de anvergură prin publicarea unor fragmente,ceea ce face din Homo brucans şi alte eseuri „expresiaindirectă a unui ascetism personal avortat: indiciulunei descumpăniri şi mai puţin cheia definitivă aunor soluţii”.

trădarea ludică, (anti)superstiţioasă şi exigen-tă, a şantierelor interdisciplinare ale lui ŞtefanBorbély echivalează cu o suită de studii incitante, demare forţă intelectuală, dedicate psihoistoriei, con-traculturii sau mitologiei, al căror corp comun seconfigurează într-o paradoxală lejeritate teoretică înîn loc de prefaţă: 13, unde opoziţia dintre propensiu-nea fiinţei umane către certitudine sistemică şi acci-dentele simbolice generatoare de insecuritate justifi-că întregul demers scriitoricesc. confruntat cu aces-te două opţiuni, un intelectual atât de fascinat dedionisiacul nietzschean şi de artisticitatea ludicăgenerată de el, cum este Ştefan Borbély, cedează plă-

cerii hermeneutice a superstiţiilor care i-au marcatbenefic existenţa, atent înregistrate, cu mistica lui13 în rol de mare ordonator, convins fiind că „super-stiţia ţine de metafizica minoră, de esenţă artistică aexistenţei, motiv pentru care a trăi mici sau marisuperstiţii echivalează cu voluptatea de a te abando-na vieţii, lăsând-o să aleagă ea momentele de inten-sitate estetică majoră, să te selecteze”. cu toate aces-tea, condiţia de ales şi impulsul ludic se dovedesc a fiperfect compatibile cu desfăşurarea unor reprezenta-ţii culturale exemplare, cu un background profundsistemic şi cu o miză intelectuală extrem de serioasă.

prima mostră de superstiţie discursivă şi altitu-dine academică este dedicată unui moment crucialpentru contracultură, 1968, „anul soarelui agitat”,şi reflectărilor sale mediatice în românia. jocul spe-culativ cu valenţele anului 1968, „anul soarelui agi-tat”, potrivit avertizării astonomilor şi previziunilorastrologilor, confirmate de tulburările politice dinoccident, se prelungeşte într-o reconstituire a efer-vescenţei socio-politice şi intelectuale din s.u.a. şifranţa, contrapunctic amortizată de presa româ-nească a epocii. operând arheologic, autorul comen-tează cu o ironie fină scăpările din scânteia tineretu-lui, rupturile de ritm din preocuparea autorităţilorde la Bucureşti de a prezenta evenimentele din 1968ca pe un fenomen marginal. atent la mecanismelesurdinizării mediatice, Ştefan Borbély bifează cuumor atât înecarea în fapt divers a oricărei ştiri des-

pre convulsiunile parizie-ne, mai cu seamă pe fon-dul vizitei lui charles degaulle în românia, cât şicomplicitatea intelectua-lilor români, care au fostmartori la aceste eveni-mente, dar care au prefe-rat să facă apel la „talen-tul cel mai fin de a-şipune singuri botniţa”.

contracultura la eaacasă constituie subiectulunui impecabil studiuinterdisciplinar, intelec-tualitate şi marginalitateîn contracultura anilor’60. studiu de caz: nor-man mailer, the White

negro, unde jalonarea elegantă a discursului literar,cinematografic, psihanalitic, istoric sau economicurmăreşte raporturile complexe dintre marginalita-te şi putere, pe de o parte, şi mitizarea contracultu-rală a figurii intelectualului în siajul acestor rapor-turi, pe de altă parte. astfel, hipsterul lui Normanmailer exprimă o situaţie de „victimologie reactivăparadoxală”: deşi reacţionează nietzschean, amoral,el are nevoie de un context oprimant, deoarece cali-tatea existenţei sale depinde de răspunsul său laprovocări.

dihotomizarea feroce a imaginarului războiuluirece asigură axul hermeutic în cu Boris polevoi prinoraşele americii, eseu concentrat asupra stereotipii-lor imagologice ale însemnărilor din america, volu-mul lui Boris polevoi din 1956, cu extensii necesareîn întreaga operă a prolificului autor sovietic şi cutrimiteri pertinente la crispările americane din tim-pul vizitei istorice a delegaţiei sovietice în s.u.a.preocupat însă artistic-superstiţios de ruptură, Şte-fan Borbély izolează în toată această convenţie dualăgrotescul, secvenţele discusive care încalcă pactul,care contrazic antagonismul ideologic. însă, dacăBoris polevoi ţine de închistarea ideologică a revolu-ţiei sovietice triumfătoare, futuriştii ruşi aparţinentuziasmului genuin din faza incipientă a revolu-ţiei ruse. „pentru maiakovski şi futuriştii ruşi –observă autorul în Futuriştii ruşi şi revoluţia (câtevaconsideraţii preliminare, de atmosferă) – revoluţia areprezentat un scenariu istoric oportun, prin interme-diul căruia violenţa difuză, declanşată în oameni, aputut fi captată în interes general, dându-i-se unscop.” pe de o parte, eseul reliefează efervescenţaartistică proprie futuriştilor ruşi şi încrederea lor înposibilitatea unei nietzscheene conversii a negativu-lui în pozitiv, iar, pe de altă parte, accentuează dis-juncţia timpurie dintre futurismul rus şi cel occiden-tal, mai ales cel promovat de către marinetti.

20


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă



lev tolstoi ■ Jurnal Ediţie definitivă

thomas Mann scria la centenarul naşterii lui tolstoi: „În el, omul a fost mai puter-nic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”. Această judecată,în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va finevoită să se mulţumească însă cu mai puţin. Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că proble-mele reprezintă cea mai problematică parte a creaţiei lui tolstoi. Şi pentru că maipersistă opinia potrivit căreia artistul şi omul ar putea fi desprinşi de gânditor. (…) Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent decugetare (implicat şi în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepţio-

nală valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respec-tivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individuală, dar şi cuînsemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea. Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive osuperioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decâtsă puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări.

Ion Ianoşi

constantina Raveca buleuDespre superstiţii benefice şi demoni culturali

În regimul intelectual al autoruluimarginalitatea şi excepţia constituie

focare de perpetuă fascinaţie, astfel căprezenţa lor în economia Existenţei

diafane, în textele consacrate luiGabriel Andreescu, Silviu Lupaşcu

sau Liviu Ioan Stoiciu nu surprindepe nimeni. Ceea ce impresionează însă

întotdeauna este voluptatea cu careŞtefan borbély îşi interiorizează şi îşisublimează acest regim dual. Oprindu-

se asupra profesiunii de credinţă acriticului Dan C. Mihăilescu, el

apreciază că pentru acesta criticaliterară reprezintă „o formă

spectaculară de libertate proprie,exuberantă”, atitudine care însă

defineşte la fel de pregnant şi propriasa personalitate, amestec echilibrat de

sobrietate erudită, gust polemic,ironie fină şi histrionism.

şteFAn BorBÉlY

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


intrigat de protoistoria revoluţiei ruse, autorulse cufundă în ideile indezirabile ce bântuiau rusiasecolului al xix-lea şi ia drept reper părinţi şi copii,romanul lui turgheniev celebru pentru consfinţirealiterară a nihilismului. imersiunea în lumea perso-najelor aristocraticului romancier rus are dreptrezultat profilul propovăduitorului ficţional alnihilismului, Bazarov, într-un discurs compara-tist exemplar („să vedem din ce specie de mami-fere face parte această doamnă...”). aceluiaşi bloctematic îi aparţine şi violentul lenin, discurspsihanalitic provocator, concentrat asupra modu-rilor agresivităţii la una dintre cele mai eroizatefiguri din revoluţia rusă şi din hagiografia sovie-tică ulterioară. Ştefan Borbély cercetează atentencomiastica edulcorată a lui lenin, descoperindindicii involuntare ale unei personalităţi violen-te, asanate „prin disciplina obiectivă şi obiectivi-zantă pe care o presupune strategia” şi decantateprin acţiuni raţionalizate în doi timpi. reperulpsihanalitic al studiului este originea fetală aistoriei, lucrarea lui lloyd demause, căruia îisunt consacrate alte două eseuri cuprinse învolum, lloyd şi spaţiul intrauterin în istorie.

visul leninist împlinit şi filtrat de viziuneaaltor câtorva regimuri politice sovietice a făcutposibilă peste câteva decenii ascensiunea simbo-lică a lui alexandr soljeniţîn. în atenţiaKremlinului urmăreşte contradicţiile bio-biblio-grafice ale scriitorului rus şi pune accent peinstrumentalizarea personalităţii acestui opo-zant emblematic al sistemului comunist de cătreliderii de la moscova, începând cu hruşciov şiterminând cu putin, „în jocul internaţional algenerării de disidenţe”. convins de faptul că„politicienilor le place să se joace cu simbolurile”,autorul analizează obturarea valorii literare aoperei lui alexandr soljeniţîn de către condiţiade pion al războiului rece.

trecând de la idiosincrasiile comunismuluisovietic la mentalitatea şi precaritatea culturii înromânia postrevoluţionară, Ştefan Borbélyobservă cu luciditate vectorii evoluţiei identităţiinoastre colective. eseul care dă titlul volumului,Homo brucans, analizează impactul personalită-ţii lui silviu Brucan asupra mentalităţii noastrepostdecembriste, amendează fixismul dialectic algândirii social-economice şi caracterul negativ al

unor afirmaţii brucaniene, pune în dezbatere profe-ţia celor două decenii până la democraţie, devenitămit naţional, şi, în siajul uriaşei influenţe televizatea lui Brucan, identifică doi homini brucansi, simbio-tic legaţi prin relaţia dintre îndoctrinator şi îndoctri-nat. evoluând pe scara mediatică şi utilizând arse-nalul psihoistoric, în identitatea noastră difuză peinternet, autorul cercetează discursul identitarromânesc de pe internet în perioada 2004-2008 şiizolează mutaţiile acestuia, tabloul final trezindu-ianxietăţi profunde legate de spectrul naţionalist alideologiei identitare viitoare.

configurarea tabloului literaturii româneştidupă 1989 intră inevitabil în atenţia criticului lite-rar Ştefan Borbély. astfel, literatura română în postceauşism (aspecte structurale) se concentrează înformula „conservatorismului dinamic”, corespondental nietzscheanului exces de trecut ca simptom alunei nelinişti a prezentului. o nuanţare a subiectu-lui aduce dinamica generaţională a literaturii româ-ne recente, eseu dedicat polemicii dintre ion Bogdan-lefter şi echinoxul anului 1995, opoziţiei dintre opt-zecişti şi generaţia ’90. în aceeaşi arie tematică, altetrei eseuri sunt consacrate unor mari personalităţiale perimetrului literar românesc: marin mincu (îneseul omonim), Nicolae Balotă (imagini ale morţii încaietul albastru al lui nicolae Balotă) şi adrianmarino (cazul marino 2010. viaţa postumă tristă aunui om foarte singur).

o altă acţiune preventiv-superstiţioasă esteanunţarea unui alt mare proiect ştiinţific al autoru-lui, calendarele mitologiei. parte a acestuia, cenuşa– eseu de mitopoetică reprezintă un rafinat exerciţiuspeculativ pe marginea izomorfismelor cenuşii, încare etalarea impresionantă de straturi culturaledemonstrează, dacă mai era nevoie, erudiţia şisupleţea cu care Ştefan Borbély se mişcă în spaţiiculturale vaste, investigând blocurile mitologice şimutaţiile hermeneutice în trecerile de la mentalita-tea arhaică la creştinism, cu o substanţială oprire înorfism. creştinismul, raporturile sale complexe custraturi mitologice şi religioase anterioare şi aspec-

tele sale controversate ocupă un loc privilegiat îneconomia preocupărilor autorului pentru hermeneu-tici biblice specifice, decalogul, ce ştia pavel. timpul

iubirii în creştinismultimpuriu sau diavolul şivechiul testamentînscriindu-se în aceeaşiserie de preocupări.amestecul de exigenţăacademică şi voluptatespeculativă caracteri-zează provocatoareaanaliză a recurenţelorprogramatice ale nebu-niei în epistolele luipavel şi a substratuluiorfic al eschatologieisale (în ce ştia pavel.timpul iubirii în creşti-nismul timpuriu), învreme ce interpretareacomparativă a episodu-lui ispitirii lui iisus în

evanghelii se soldează cu o demonstraţie incitantă aprofilului veterotestamentar al diavolului (îndiavolul şi vechiul testament).

fascinaţia autorului pentru excepţie, destrucţie,impuls ludic şi negativitate creatoare transpare înprofilul personajului apocaliptic, precum şi în omulcare aduce spaima, studiu dedicat culturilor spaimeicu extensii mitologice specifice, dar şi cu sublinieri

teoretice cu referinţă cultural-temporală preci-să, ecou al provocatoarei deimografii a luicătălin ghiţă.

sublimarea „accidentelor” vieţii în reflecţiiculturale profunde furnizează firul conducătoral altor două eseuri: nu pe urmele lui eliade şilegătura dintre mitologie şi politică.mecanismul fundamentat biografic dezvăluit deacestea funcţionează însă la toate celelaltepaliere ale acestui volum eclectic, fiecare eseu alsău construindu-se pe dezvoltarea unor momen-te de ruptură, biografice sau culturale, subtilarmate conceptual, bine documentate şi profundspeculative, deoarece, oricât de mare ar fi tenta-ţia de a ceda impulsului ludic, Ştefan Borbélynu admite compromisuri în spaţiul operelorsale. glosând savuros pe marginea încărcăturiiartistice pozitive a superstiţiei, autorul îşi pla-sează întreaga carte sub semnul unui exerciţiuludic de amortizare a negativităţii ei, în ciudasau, poate, mai ales graţie unui discurs ce ame-ninţă să bulverseze ordinea intelectuală, tot aşacum logica superstiţiei presupune subminareaordinii existenţiale. fidel parcă unui programde vexare creatoare, autorul foloseşte tot acestarsenal virtual subminant ca pe un stimulenteficient atât la palierul exigenţei intelectuale,cât şi la cel al transgresiunilor benefice.

combinaţia de altitudine intelectuală, simţludic, propensiune artisticizantă şi spirit causticdefineşte şi existenţa diafană, cartea lui ŞtefanBorbély apărută în 2011 la editura ideeaeuropeană din Bucureşti, culegere de cronici lite-rare consecutivă cercului de graţie, apărut la edi-tura paralela 45 în 2003, şi volumului o carte pesăptămână, editat în 2007 de ideea europeană,toate trei volumele alcătuind o radiografie selec-tivă a fenomenului editorial românesc din ulti-mele decenii. majoritatea textelor adunate în

acest volum reprezintă cronici de întâmpinare la cărţiapărute între 2007 şi 2010, publicate iniţial în pagini-le revistelor apostrof şi contemporanul. ideeaeuropeană, spaţii de expresie perfecte pentru un cri-tic literar înclinat să îşi asume cu voluptate margina-litatea eliberatoare de presiuni conjuncturale şi obli-gaţii. mai mult decât atât, retractilitatea organicăsublimată în direcţia unei artisticităţi impregnateludic condiţionează şi alegerea titlului, autorul măr-turisind în către cititori că „existenţa diafană repre-zintă, deopotrivă, un program personal şi o finalitate,ca de altfel şi un exorcism: de a ajunge, prin interme-diul scrisului foiletonistic, continuu, deasupra mize-riei pe care o trăim, dincolo de prezentul promiscuu pecare trebuie să-l înfrângă majoritatea cărţilor pe carele citim”. deloc surprinzător pentru un intelectualputernic ancorat în fenomenele socio-politice şi cultu-rale ale epocii sale, exorcizarea mizeriei cotidiene nuechivalează cu pierderea contactului cu aceasta şi niciizolarea în „turnuri” artifiale, ci doar o decantare inte-lectuală a ei.

de pe poziţia de martor lucid şi detaşat al feno-menului literar românesc actual, criticul observă că


Constantina raveca Buleu ■ paradigma puterii în secolul al xIx-lea Colecţia Dicţionare & Enciclopedii

Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (casă nu spunem: „îndrăgostit”...) tocmai de caracterul la limitănon-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii” şi al reprezentărilor sale dinsecolul al XIX-lea. Fie că ne prezintă metodologii de obedienţă structuralistă,neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcţionalist-simbolică sau fenomenologică,autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupuneordine, alegere raţională, logică instrumentală, iar, la celălalt, revelaţie, intensitate,

magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Cartea are darul de a înfăţişa, mai degrabă decât o „para-digmă”, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relaţie cu tema puterii. Deschiderea curajoasăcătre un fenomen de o asemenea amploare aminteşte de aura eroică a unor faimoase întreprinderi inte-lectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicită admiraţie şi pricepere, în lucrareaConstantinei Buleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografi-că şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte personală a stilului plasează acest demers în categorialucrărilor de referinţă.

Caius Dobrescu

şteFAn BorBÉlY

22


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


în spaţiul editorial recent se manifestă două tendin-ţe: pe de o parte, ideologizarea explicită sau voalatăa multor volume, „decantată din imperativul con-fruntării cu o realitate – cea a româniei postrevolu-ţionare – care ne macină chiar şi atunci când vremsă-i întoarcem, profilactic, spatele”, iar, pe de altăparte, manifestarea tot mai accentuată „a unui sen-timent al «târziului» existenţial, al sfârşitului, ca şicum oboseala celor 20 de ani de după decembrie 1989s-ar strânge mănunchi într-un fior suicidar colectiv,înrudit tematic cu apocalipsa dominantă din altespaţii de cultură”. conştient şi fascinat de încărcătu-ra thanatică, apocaliptică, destinală sau crepuscula-ră a multora dintre textele cuprinse în existenţa dia-fană, Ştefan Borbély etichetează actuala fază a lite-raturii române drept una „de oboseală resemnată,antivitalistă, consonantă cu letargia socială şi politi-că din jur”. graţie logicii contaminării inevitabile cuspiritul epocii, chiar şi volumul său încorporeazătoate aceste negativităţi de eră alexandrină, transferasumat de altfel de autor atunci când îşi descrie pro-pria carte drept „o formă indirectă de melancolie par-ticipativă”.

mai degrabă participativ decât melancolic, dis-cursul lui Ştefan Borbély se concentrează avizat asu-pra volumelor recenzate într-o desfăşurare de forţeinterdisciplinare, cu o argumentare solidă şi o armă-tură teoretică impecabilă, cu o tonalitate criticăsimultan provocatoare şi decomplexată. rând perând, cărţile unor autori consacraţi sau cele scrise deautori tineri sunt supuse unei examinări exigente.inventarierea virtuţilor şi carenţele acestora se com-pletează constructiv cu sugestia unor trasee herme-neutice alternative, iar analiza critică funcţioneazădeseori ca punct de pornire pentru un ambiţios exer-ciţiu de reconstituire a mentalităţilor în uz înmomentul creării şi receptării respectivei opere lite-rare. o extensie speculativă a acestui efort criticrămâne şi tendinţa criticului de a căuta şi de a inter-preta coincidenţele dintre destinul operei şi destinulcreatorului.

recitind o carte clasică, originile romantismu-lui românesc, cartea lui paul cornea reeditată în2008, criticul insistă pe validitatea ei metodologică şipe utilitatea ei ştiinţifică „în miezul unei generaţiizgomotoase care s-a dezobişnuit să mai ia în mânăcărţi mai groase de 200 de pagini”. reverenţa în faţaseriozităţii intelectuale a unui om de litere de cali-brul lui paul cornea se converteşte în admiraţie

temperată atunci când ochiul criticului se opreşteasupra personalităţii accentuate, histrionice, a luimircea horia simionescu, surprins în dialog cumihai stan; „temperată”, deoarece chiar şi atuncicând subiectul analizei sale se mulează perfect pepropriile propensiuni de extracţie nietzscheană, Şte-fan Borbély nu omite lecţia detaşării critice şi niciobligativitatea sancţionării minusurilor. în cazuleseului despre mircea horia simionescu, acesteminusuri ţin de coregrafia eluzivă a autobiografieisale politice.

privindu-şi din interior propria generaţie litera-ră, criticul insistă asupra impulsurilor evazionisteale optzeciştilor, referinţa literară a demonstraţieifiind romanul orbitor (aripa dreaptă) al lui mirceacărtărescu. atât criticul, cât şi romancierul aparţin„unei istorii personale molcome, neevenimenţiale”,însă dacă cel dintâi surmontează prin imaginaţie„larvarul” în care l-a aruncat destinul, „recurgând lascris ca la un mecanism de redimensionare ontologi-că”, cel de-al doilea optează pentru un aristocratismcritic relaxat, posibil graţie fascinaţiei ludice pe careşi-o asumă în mod constant. de altfel, componentaludică a personalităţii lui Ştefan Borbély explică afi-nitatea cu personalităţile accentuate, plăcerea jocu-lui hermeneutic cu opere provocatoare. simetric, exi-genţa sa culturală şi tendinţa de a oferi lucrări desinteză intră în consonanţă cu respectul pentru căr-ţile fundamentale oferite culturii române de intelec-tuali de mare calibru. în sfera celei dintâi predispo-ziţii critice intră analiza ketman-ul prins în angrena-jul puterii din supleantul lui petru popescu, romanconsiderat riscant din cauza umanizării familieiceauşescu, într-o epocă obişnuită cu diabolizarea einediscriminatorie. la celălalt capăt al spectruluihermeneutic, atitudinea reverenţioasă pentru mari-le acte de cultură se manifestă în receptarea efortu-

rilor de pionierat ale lui mircea muthu privind sin-taxa culturală a balcanismului, sintetizată în volu-mul Balcanismul literar românesc, apărut în 2008,sau a „regalului de erudiţie” etalat de cornelungureanu în istoria secretă a literaturii române. oadmiraţie nedisimulată trădează şi paginile dedica-te literaturii române în postceauşism, cartea lui dan

c. mihăilescu. în seriaspiritelor înrudite, criti-cul îl plasează şi pe caiusdobrescu, „nietzscheanadaptativ”, cu un gustaparte pentru ironic şilivresc, autor al tezei dedoctorat, roman declaratpostmodern, analizat înprincipiul bulionului.

precupat de morfolo-gia identitară colectivă(aşa cum o demonstreazăşi Homo brucans şi alteeseuri), criticul găseşte îndiscursul lui horia-ro-man patapievici, despreidei & blocaje, un punctde plecare pentru „o pro-vocare necesară” la dezba-tere pe marginea compor-tamentului adaptativ în

cultura română, iar în deconstrucţia lui eugenNegrici din iluziile literaturii române, o perspectivăincitantă şi virtual explozivă, deoarece orice tentati-vă de demitizare a canonului literar românesc riscăsă trezească multe animozităţi. în categoria cărţilor„inconfortabile”, Ştefan Borbély plasează şitrădarea criticii a lui Nicolae Breban, personalitateal cărei profil cultural se desenează nietzschean şiprin comparaţie cu traseul intelectual al lui marinmincu. de altfel, operei acestuia din urmă îi suntdedicate mai multe texte din existenţa diafană,toate alcătuind un omagiu adus omului de culturădispărut în nefiinţă în 2009. un omagiu adus unuialt mare dispărut este şi laudatio pentru mateicălinescu (reluare a discursului ţinut cu ocaziadecernării titlului de doctor honoris causa aluniversităţii Babeş-Bolyai din cluj-Napoca), secon-dat de ipoteze mateine, reflecţie critică asupra cărţiilui ion vianu, investigaţii mateine. în acelaşi regimadmirativ sunt scrise şi articolele dedicatemoştenirii intelectuale a lui adrian marino. spaţiulcultural clujean nu rămâne însă fixat doar graţiepersonalităţii acestuia, existenţa diafană furnizândo imagine extinsă a sa, prin reflecţiile critice stârni-te de operele unor autori precum: ion pop, aurelsasu, mircea petean, radu mareş, mihai dragolea,cornel robu, ion vartic sau irina petraş. la fel degeneros tratează Ştefan Borbély scriitorii tineri,multe dintre cronicile adunate în acest volum fiinddedicate creaţiei unor autori precum adriandohotaru, ioana macrea-toma, cătălin şi roxanaghiţă, adriana teodorescu sau florina codreanu.

substanţialele studii despre contracultură alelui Ştefan Borbély (unele dintre ele prezente înHomo brucans şi alte eseuri) îşi lasă amprenta asu-pra provocatoarei ipoteze hermeneutice din se poatevorbi de contracultură în literatura română? sau

doar de mici subversiuni adaptative? anul literar1968 (marin sorescu: tinereţea lui don Quijote).creaţia aceluiaşi marin sorescu oferă şi premiseleunei alte întrebări: „a fost marin sorescu un precur-sor intuitiv al postmodernismului în critica litera-ră?”. răspunsul se conturează într-o demonstraţieerudită şi exuberantă, provocatoare prin forţareastereotipiilor teoretice. literatura apocaliptică, şi eaobsesie curentă în universului intelectual al lui Şte-fan Borbély, a generat câteva studii şi conferinţeincitante, însă, în existenţa diafană s-a concertizatîn cronicile unor romane precum derapaj al lui ionmanolescu sau calvarium al lui andrei simuţ.

în regimul intelectual al autorului marginalita-tea şi excepţia constituie focare de perpetuă fascina-ţie, astfel că prezenţa lor în economia existenţei dia-fane, în textele consacrate lui gabriel andreescu,silviu lupaşcu sau liviu ioan stoiciu nu surprindepe nimeni. ceea ce impresionează însă întotdeaunaeste voluptatea cu care Ştefan Borbély îşi interiori-zează şi îşi sublimează acest regim dual. oprindu-seasupra profesiunii de credinţă a criticului dan c.mihăilescu, el apreciază că pentru acesta critica lite-rară reprezintă „o formă spectaculară de libertateproprie, exuberantă”, atitudine care însă defineşte lafel de pregnant şi propria sa personalitate, amestecechilibrat de sobrietate erudită, gust polemic, ironiefină şi histrionism. r


Sub semnul Ideii europene ■ ediţie alcătuită şi îngrijită de Aura Christi

Răstimp de douăzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog – IdeeaEuropeană – au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, con-ferinţe, întruniri, simpozioane, atât în ţară, cât şi peste hotare. Mă refer, în aceas-tă ordine de idei, la Conferinţele „Modele Europene. Friedrich Nietzsche”, „Marx şiNietzsche. vinovaţi fără vină?”, „Modele europene. Ion Ianoşi”, „Eugen Negrici.Iluziile literaturii române” sau „Nicolae Breban. Trădarea criticii” (…) Ţin deopotrivăla toate. unele dintre acestea, multe – majoritatea! – au fost gândite de subsem-nata împreună cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei

complicităţi de litere rare – aş spune, citând-o de fapt pe Magda ursache, unice – cum sunt, de pildă,dezbaterile dedicate cărţilor-eveniment: Iluziile literaturii române de Eugen Negrici şi Trădarea criticiide Nicolae Breban, ca să citez exclusiv două, oprindu-ne aici. Dar, mă întreb, iar şi iar, de ce ne-amopri? Nu spunea Blaga, oare, într-un vers memorabil: „Orice început se vrea fecund”? Douăzeci de anisunt un început! Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rândul, parafrazându-l pe Napoleon,repetând, iar şi iar, această afirmaţie gnomică, nu rareori, ca pe o rugăciune, ca pe o litanie, cu sme-renie, iar, uneori-adeseori, cu spaimă, întrucât – iubindu-l atroce pe singuraticul de la torino, da, peNietzsche cel unic, cel hamletian – ştiam, da, ştiam, cine se joacă de-a destinul… devine destin.

Aura Christi

datat 1979, eseul a apărut cu titlul leningrad:the city of mystery în revista vogue (september1979, pp. 494-499, 543-547. titlul din volumul l estea guide to a renamed city. traducerea autorizatăîn limba rusă de a. losev (l.v. losev), cu titlulleningrad, a fost publicată în numărul dedicat ani-versării de 40 de ani ai lui Brodski, cast reci, partede vorbire, New york, 1980, nr.1, pp. 6-26. epigrafuldin eseul lui s. sontag apare doar în volumul l. înediţia mmi Brodskij 2001.

să pui stăpânire pe lume prin imagini înseamnă să trăieşti din nou sentimental irealităţii şi

al îndepărtării a ceea ce este real.

susan sontag

în faţa gării finlanda, una dintre cele cincigări prin care călătorul poate ajunge înacest oraş sau prin care îl poate părăsi,chiar pe cheiurile Nevei, se înalţă statuia

omului al cărui nume oraşul îl poartă şi astăzi. defapt, lângă fiecare gară din leningrad, există câte unmonument asemănător, fie o statuie în mărimenaturală în faţă, fie un bust masiv în spate. însămonumentul din faţa gării finlanda este unic înfelul său. Şi nu este vorba de statuie ca atare, fiindcătovarăşul lenin este reprezentat la modul obişnuit,cu mâna întinsă în spaţiu, adică adresându-se mase-lor parcă, ci de piedestal. întrucât tovarăşul lenindeclamă stând în picioare pe un transportor blindat.totul este realizat în stilul constructivismului tim-puriu, atât de popular astăzi în occident, iar înansamblu, ideea de a tăia în piatră un transportorblindat are un iz de acceleraţie psihologică, sculptu-ra pare să-şi întreacă oarecum timpul. după câteştiu, acesta este singurul monument din lume repre-zentând un om pe un transportor blindat. aceasta arfi suficient ca să avem de a face cu un simbol al uneilumi noi. lumea veche era reprezentată de obiceiprin oameni pe cai.

în deplină concordanţă cu acestea din urmă, pecelălalt mal, la vreo trei kilometri mai jos pe cursulfluviului, se află un monument care poartă numelecelui care la rândul său a dat numele oraşului la fon-darea acestuia: petru cel mare. imobilitatea acestuimonument, cunoscut pretutindeni sub denumirea de„călăreţul de aramă”, se poate explica în parte prinmodul neîntrerupt în care a fost fotogafiat. este unmonument impresionant, de vreo şase metri înălţi-me, capodopera lui etienne maurice falconet, reco-mandat comanditarului, adică ecaterinei a ii-a, decătre diderot şi voltaire. deasupra unei stânci degranit, cărată aici de pe istmul kareliei, se înalţă

petru cel mare în şa, ţinând în frâu un cal ce simbo-lizează rusia şi întinzându-şi dreapta înspre nord.întrucât cei doi oameni împart responsabilitateapentru denumirea oraşului, îţi vine să compari nunumai cele două monumente, ci şi cele aflate în ime-diata lor apropiere. la stânga omului de pe transpor-torul blindat, se află o clădire în stil neoclasic, comi-tetul raional de partid, precum şi binecunoscuta„krestî”, cea mai mare casă de detenţie prealabilădin rusia. la dreapta, se află academia de artilerie,iar dacă urmăreşti direcţia în care indică mânaîntinsă, cea mai înaltă din construcţiile postrevolu-ţionare de pe cheiul stâng, constaţi că este sediulkgB-ului din leningrad. în ceea ce priveştecălăreţul de aramă, şi acesta se învecinează ladreapta cu o instituţie militară, amiralitatea, însă înstânga sa se află senatul, în prezent, arhiva istoricăde stat, iar mâna sa întinsă indică peste fluviu spreuniversitate, clădire construită de el, locul unde băr-batul de pe transportorul blindat a studiat ceva.

aşa că oraşul în vârstă de 276 de ani există subdouă nume, unul „de la naştere” şi un „alt nume”,însă locuitorii săi nu manifestă preferinţă pentruniciunul. desigur, în acte sau ca adresă poştală, seindică „leningrad”, însă într-o conversaţie obişnuităse spune mai curând „pi(e)ter”. Şi nu e vorba atât depolitică, cât despre faptul că nici „leningrad” sau„peterburg” nu sunt chiar uşor de pronunţat, iaroamenii în general înclină să dea porecle localităţilorpe care le populează, ceea ce reprezintă, de fapt, oaltă etapă de asimilare. în acest sens, „lenin” nu sepotriveşte deloc, chiar şi pentru că este un nume (şipe deasupra inventat), în timp ce „piter” sună foartefiresc. în primul rând, oraşul s-a mai numit aşa cudouăsute de ani în urmă. pe deasupra, spiritul luipetru i continuă să se facă simţit aici, mai bine decâtizul vremurilor de altădată. iar întrucât numele ade-vărat al ţarului este piotr, „pieter” sună uşor străin,ceea ce corespunde unui ceva străin, detaşat dinatmosfera oraşului, clădirilor având un aspect euro-pean, poate chiar şi amplasării locului, în delta unuifluviu din nord, care curge spre marea deschisă, osti-lă. cu alte cuvinte, la ieşirea dintr-o lume atât deobişnuită.

rusia este o ţară foarte continentală, suprafaţaei ocupă a şarea parte a uscatului. ideea de a con-strui un oraş la capătul lumii şi de a-l declara apoicapitala statului era văzută de contemporanii luipetru i cel puţin ca nereuşită. universul rusesc pro-priu-zis, cu specificul lui, căldura lui maternă, tradi-ţional până la separarea totală de orice element stră-in, claustofobic, tremura mărunt în vântul balticcare te pătrunde până la piele. reformele lui petru iau întâmpinat o opoziţie înverşunată în primul rândfiindcă zona din delta Nevei era într-adevăr nepotri-vită. Şesuri şi mlaştini, iar pentru a se construi peele erau necesare lucrări de consolidare a terenului.în jur se găsea din abundenţă materie lemnoasă,însă nu erau volunari care să le taie, cu atât maipuţin oameni care să bată ţăruşi în pământ.

însă petru i a avut o viziune a oraşului, maimult decât a unui oraş, a unei rusii cu faţaîntoarsă către lume. în contextul timpului său,aceasta însemna către occident; oraşul urmasă devină, după expresia unui scriitor italiancare vizita rusia în epoca respectivă, o fereas-tră spre europa.1 de fapt, practic, petru aveanevoie de o poartă, şi, mai ales, de o poartă largdeschisă. spre deosebire de predecesorii şi deurmaşii săi la tronul rusiei, acest monarh înaltde doi metri nu suferea de boala rusească tra-diţională, complexul de inferioritate în faţaeuropei. el nu voia să imite europa, voia carusia să fie europa, după cum era şi dânsul, înparte, european. mulţi dintre prietenii şi tova-răşii săi personali, ca şi mulţi dintre principalii

lui adversari, erau europeni. el a petrecut mai multde un an muncind, călătorind şi locuind pur şi sim-plu în europa şi a mers acolo de mai multe ori şi maitârziu. occidentul nu era pentru el o terra incognita.om cu gândire limpede, chiar dacă înclinat sprenişte beţii înfiorătoare, el cerceta fiecare ţară pepământul căreia se nimerea să calce (inclusiv pro-pria sa ţară) doar ca pe o continuare a spaţiului.pentru dânsul geografia era întrucâtva mai realădecât istoria, iar punctele cardinale preferate de elerau nordul şi vestul.

în general, era îndrăgostit de spaţiu, mai ales decel al mării. dorind ca rusia să aibă o flotă, acest„ţar-tâmplar”, cum îi spuneau contemporanii, a con-struit prima ambarcaţiune (o barcă expusă în pre-zent la muzeul flotei militare), folosindu-şi deprinde-rile căpătate în zilele de muncă în docurile olandezeşi britanice. aşa încât viziunea lui despre acest oraşera foarte clar definită. el voia ca oraşul să fie unport pentru flotilele ruseşti, o fortăreaţă împotrivasuedezilor care prădau de secole ţărmurile respecti-ve, bastionul de nord al statului. în acelaşi timp, îşiimagina oraşul ca centru spiritual al noii rusii, izvorde raţiune, ştiinţă, educaţie, cunoştinţe. realizăriiacestei viziuni şi a acestor scopuri precise i-a fostsubordonată întreaga sa activitate conştientă, şi nuefectelor colaterale ale unor tendinţe militare dinepocile ulterioare.

când un vizionar se întâmplă să fie şi împărat,el acţionează nemilos. cuvântul cel mai potrivit pen-tru metodele la care a recurs petru i pentru a-şi ducela îndeplinire proiectul este „conscripţie”. el a pustaxe pe toţi şi pe toate, pentru a-i obliga pe supuşiisăi să cucerească un nou ţinut. în timpul domniei luipetru, un supus al coroanei ruse nu prea avea deunde alege între a fi înrolat sau trimis pe şantier laconstrucţia petersburgului, şi e greu să spui care dincele două era mai riscant pentru viaţă. zeci de mii deanonimi şi-au găsit sfârşitul în mlaştinile din deltaNevei, insule cu o reputaţie cu nimic mai bună decâtcea a gulagului. cu singura diferenţă că în secolul alxviii-lea cel puţin ştiai ce anume construieşti şiaveai şansa de a primi ultima împărtăşanie şi ocruce de lemn pe mormânt.

probabil că petru nu a avut o altă modalitate dea asigura îndeplinirea proiectului. înaintea domnieisale, rusia nu cunoscuse centralizarea, cu excepţiaperioadelor de război, şi nu acţionase niciodată ca osingură entitate. supunerea în masă pe care se stră-duia să o obţină viitorul călăreţ de aramă a generattotalitarismul rusesc, cu roadele lui nu cu mult maigustoase decât seminţele. masa necesita soluţii demasă, iar petru, nici prin educaţia sa, nici prin forţaistoriei ruse, nu era pregătit pentru altceva. cu

1 francesco algarotti, după cum se indicăşi în Nota x din primul eseu din acest volum.după cum a indicat în notele la călăreţul dearamă puşkin însuşi, versurile natura aici aporuncit / în europa să spargem o fereastră…provin din scriitorul italian algarotti (1712-1764), care, în scrisorile despre rusia, spuneacă „petersburgul este fereastra prin care rusiapriveşte în europa”.

iosif brodskiGhid printr-un oraş redenumit

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


n Avanpremieră În general, sentimentul că natura vareveni cândva pentru a-şi cere înapoi

proprietarea uzurpată, părăsităodinioară sub asaltul omului, are o

logică proprie. Acesta este rezultatulunei lungi serii de inundaţii care au

devastat oraşul şi al apropieriipalpabile, fizice a mării. Chiar dacălucrurile nu au mers niciodată mai

departe de faptul că neva a încercatsă iasă din cămaşa sa de forţă din

granit, simpla vedere a norilorplumburii ai Mării baltice

rostogolindu-se spre oraş trezeşte înlocuitorii acestuia anxietăţi şi

tensiuni, care oricum există acoloîntotdeauna din plin.

IoSIF BrodSkI

24


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


oamenii a procedat exact la fel ca şi cu pământulpentru viitoarea sa capitală. tâmplar şi navigator,acest conducător se descurca cu un singur instru-ment când a făcut planul oraşului: rigla. spaţiul carei se aşternea în faţa ochilor era absolut plat, orizon-tal, iar dânsul avea toate motivele să se raporteze laspaţiul respectiv ca la o hartă pe care sunt suficien-te liniile drepte. dacă în acest oraş există ceva cur-bat, nu este pentru că aşa a fost schiţa, ci pentru căel era un desenator neglijent şi a lăsat să-i scapedegetul şi creionul îi urma de pe riglă. asemeneasupuşilor înfricoşaţi.

acest oraş chiar este aşezat pe osemintele celconstructorilor săi, nu mai puţin decât pe suporţii delemn înfipţi în pământ de aceştia. acest lucru esteadevărat într-o oarecare măsură cu privire la oricealt loc din lumea veche, însă de regulă istoria apucăsă poarte de grijă amintirilor neplăcute. petersbur-gul este prea tânăr pentru o mitologie edulcorată şide fiecare dată când se întâmplă o catastrofă natura-lă sau una premeditată, în mulţime răsare o figurălihnită de foame parcă, fără vârstă, cu ochii albiadânciţi în orbite, şi se aude o şoaptă: „v-am spusdoar, locul acesta este blestemat!” veţi tresări, însăpeste o clipă, când veţi încerca să priviţi din nou lacel care a vorbit, nu va mai fi nici urmă. în zadar veţiîncerca să căutaţi în mulţimea care se leagănă agale,în mijloacele de transport care trec alene pe lângăvoi: nu veţi vedea nimic, doar nişte trecători indife-renţi şi, prin reţeaua înclinată a ploii, contururilemagnifice ale minunatelor clădiri imperiale.geometria perspectivelor arhitectonice din acestoraş este perfect adaptată pierderilor definitive.

în general, sentimentul că Natura va revenicândva pentru a-şi cere înapoi proprietarea uzurpa-tă, părăsită odinioară sub asaltul omului, are o logi-că proprie. acesta este rezultatul unei lungi serii deinundaţii care au devastat oraşul şi al apropierii pal-pabile, fizice a mării. chiar dacă lucrurile nu aumers niciodată mai departe de faptul că Neva aîncercat să iasă din cămaşa sa de forţă din granit,simpla vedere a norilor plumburii ai mării Balticerostogolindu-se spre oraş trezeşte în locuitorii aces-tuia anxietăţi şi tensiuni, care oricum există acoloîntotdeauna din plin. uneori, mai ales toamna târ-ziu, această vreme, cu rafale de vânt, ploaia caretoarnă cu găleata şi cu Neva care se revarsă pe tro-tuar, durează săptămâni în şir. chiar dacă, de fapt,nu se schimbă nimic, simplul factor temporal te facesă crezi că treburile se înrăutăţesc. în asemenea zileîţi aminteşti de faptul că oraşul nu este protejat debaraje şi că eşti literalmente înconjurat de o coloanăa cincea de canale şi afluenţi, că, de fapt, locuieşti peo insulă, pe una din cele 101 de insule, că ai văzutasta la televizor, sau oare într-un vis, valul acelauriaş, şi tot aşa, şi tot aşa. Şi atunci dai drumul laradio ca să asculţi ştirile. care, de regulă, sunt plinede energie şi optimism.

însă principala cauză a acestor senzaţii estemarea însăşi. oricât ar părea de ciudat, cu toată

forţa maritimă acumulată înprezent de rusia, pentru majori-tatea populaţiei ideea de oceaneste în continuare străină. atâtfolclorul cât şi propaganda ofi-cială tratează această temă într-o manieră neguroasă, chiar dacăpozitivă, romantică. pentruomul obişnuit, marea este aso-ciată înainte de toate cu mareaNeagră, concediul, sudul, staţiu-nea, poate cu palmierii. epite-tele cele mai frecvente din cânte-ce şi versuri sunt „largă”, „albas-tră”, „frumoasă”. uneori poţiîntâlni şi „fatală”, însă în rusă,acesta nu se prea combină cucelelalte. Noţiunile de libertate,spaţiu larg deschis, dorinţa de alăsa baltă şi de a pleca, toateacestea sunt suprimate în modinstinctiv şi, prin urmare, ies lasuprafaţă într-o formă refulată,ca frică de apă şi de înec. Numaiprin aceasta oraşul de pe Nevareprezintă o provocare la adresapsihicului naţional şi îşi merităporecla de „străin în propriapatrie” pe care i-a dat-o gogol.dacă nu străin, atunci cel puţinmarinar. petru i a reuşit într-ooarecare măsură să obţină ce adorit: oraşul a devenit un port, şinu numai fizic, ci şi metafizic.Nu există un alt loc în rusiaunde imaginaţia să se desprindăatât de uşor de realitate, iar lite-ratura rusă a apărut o dată cuapariţia petersburgului.

chiar dacă este adevărat căpetru a făcut planul noului săuoraş după amsterdam, rezulta-tul are tot atâtea în comun cu unoraş olandez cât are fostul săutiz de pe malul hudsonului. însă

ceea ce în acesta din urmă a crescut în sus, în cel din-tâi s-a întins pe orizontală, la aceeaşi scară.deoarece numai lăţimea fluviului necesită o altăscară arhitecturală.

în perioadele care i-au succedat epocii lui petru,au început construcţii nu de clădiri izolate, ci de

întregi ansambluri arhitecturale, mai exact, peisajearhitecturale. Neatinsă până atunci de stilurile arhi-tecturii europene, rusia a dat drumul la stăvilare,făcând loc barocului şi clasicismului care au umplutstrăzile şi cheiurile petersburgului. păduri de coloa-ne au crescut asemenea unor orgi pe faţadele palate-lor, aranjându-se în infinitul triumfului lor euclidianpe distanţe de kilometri. în cea de-a doua jumătate asecolului al xviii-lea şi la începutul secolului alxix-lea, acest oraş a devenit o adevărată mecca pen-tru cei mai buni arhitecţi, sculptori şi decoratori ita-lieni şi francezi. în privinţa aspectului său imperial,oraşul a fost scrupulos până la ultimul detaliu.îmbrăcămintea de granit a râurilor şi canalelor, rafi-namentul oricărei bucle din grilajele de fier forjatvorbesc de la sine. ca şi ornamentele din sălile pala-telor şi ale reşedinţelor din afara oraşului aparţi-nând familiei imperiale şi aristocraţiei. ingeniozita-tea şi sofisticarea acestui decor se află la limitaobscenului. Şi oricare ar fi fost modelele după care

au lucrat arhitecţii, versailles, fontainebleau saualtele, rezultatul a fost negreşit unul rusesc, căci maicurând surplusul de spaţiu a fost cel care i-a inspiratpe arhitecţi, sugerându-le unde să adauge o aripă şiîn ce stil anume, decât gusturile pline de capricii aleclienţilor adesea ignoranţi în ciuda bogăţei lor incre-dibile. când te uiţi la panorama Nevei care se des-chide de la bastionul trubeţkoi la cea a fortăreţeipetru şi pavel, sau la cascada din petershof, lângăgolful finic, se trezeşte senzaţia ciudată, nu aceeacă rusia este cea care se străduieşte să ajungă pânăla civilizaţia europeană, ci aceea a unei proiecţii,mărite printr-o lanternă magică, a celei din urmă,etalată pe ecranul grandios al spaţiului şi al apei.

în ultimă instanţă, oraşul este îndatorat pentrudezvoltarea sa rapidă şi pentru splendoarea omni-prezenţei apei. cei douăzeci de kilometri de Neva înlimitele oraşului, despărţindu-se chiar în centru îndouăzeci şi cinci de mâneci mai mari şi mai mici, îiasigură oraşului o asemenea fereastră acvatică,încât narcisismul devine inevitabil. reflectându-seîn fiecare clipă în mii de metri pătraţi de amalagamde argint fluid, oraşul pare în permanenţă fotogra-fiat de apă, iar restul de metraj filmat se varsă îngolful finic, care în zilele însorite arată ca o arhivăde fotografii orbitoare. fără îndoială, în aceste locuriacorzi atenţie mai curând faţadelor decât înfăţişăriisemenilor. multiplicarea infinită, aiuritoare a aces-tor pilaştri, colonade, porticuri trimite la naturaacestui narcisism urban, la posibilitatea ca, cel puţinîn lumea neînsufleţită, apa să poată fi văzută catimp concentrat.

însă poate că mai mult decât prin fluviile şicanalele sale, acest oraş, numit de dostoievski „celmai închipuit (artificial) oraş din lume”, a fost reflec-tat de literatura rusă. apa poate depune mărturiedoar despre suprafaţe, poate prezenta doar ceea ceeste expus. descrierea interiorului de sub aceastăsuprafaţă precum şi a interiorului spiritual al oraşu-lui, a influenţei acestuia asupra oamenilor şi a uni-versului lor interior a devenit tema principală a lite-raturii ruse aproape de la întemeierea petersburgu-lui. de fapt, literatura rusă s-a născut chiar aici, pemalurile Nevei. dacă, după cum spune zicala, toţiscriitorii ruşi „“au ieşit din mantaua lui gogol”,atunci nu strică să ne amintim că această manta afost smulsă de pe nişte sărmani umeri de slujbaşnicăieri în altă parte, ci aici, la petersburg, la înce-putul secolului al xix-lea. însă tonul a fost dat depuşkin, în călăreţul de aramă, unde eroul, unmărunt slujbaş la un department, pierzându-şi iubi-

ta într-o inundaţie, învinuieşte statuia ecvestră aţarului de neglijenţă (nu existau baraje) şi îşi pierdeminţile văzând cum petru, înfuriat, sare călare de pepiedestal, luând-o la goană pentru a-l face pe obraz-nic una cu pământul. (aceasta ar fi putut fi o simplăpoveste despre revolta „omului mărunt” împotrivaputerii nelimitate şi despre mania persecuţiei, dacăn-ar fi fost minunatele versuri, cele mai bune dintrecele scrise întru gloria acestui oraş, cu excepţia ver-surilor lui mandelştam, cel care a fost făcut literal-mente una cu pământul imperiului la o sută de anidupă ce puşkin fusese ucis într-un duel.) r

fragment din vol. mai mult decât unu,apărut la editura ideea europeană,

traducere, note, prefaţă de marina vraciu

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


michel Wieviorka, născut în1946, era în anii 90, directoral Şcolii de înalte studii deŞtiinţe sociale din paris.

autor a numeroase studii bine primite despecialişti şi de publicul larg, el a publicat laed. seuil, în 1991, spaţiul rasismului, tra-dusă imediat la humanitas, de alana Şabac.

autorul începe prin a se referi la situa-ţia politico-socială din franţa unui final desecol xx, observând o recrudescenţă a rasis-mului, ceea ce se poate remarca şi astăzi.frontul Naţional al lui le pen nu are o pon-dere prea însemnată, dar poziţia sa, negaţio-nismul, nerespectarea drepturilor la liberaactivitate a imigranţilor, minoritarilor, îlface un purtător de germeni nocivi. scrieri cucaracter xenofob, antisemit, distrugerea„întâmplătoare” a unor cimitire, profanareaunor locaşuri de cult, cunoscute şi în alte ţărieuropene, sunt, pentru o ţară cu mari pre-tenţii de tradiţie democratică, semnale îngri-jorătoare. deşi influenţa religiei este dimi-nuată, rasismul nu se autoelimină, dimpotri-vă, capătă forme mai sofisticate, cu ecouri înviaţa socială. spre deosebire de anglia, undesociologia se ocupă şi de rasism, în franţafenomenul este oarecum ignorat. desigur,rasismul este un fenomen planetar, nu exis-tă zonă unde să nu se manifeste intoleranţaetno-religioasă sau rasistă. însăşi noţiuneade rasă nu este definită în mod unitar, secunoaşte o lungă evoluţie a abordării acesteichestiuni încă din secolul xix. extremele seconcretizează în două formule – nu existădeosebiri între rase, deci, nu există rasepure, cealaltă ar fi că omenirea se împarte înrase, în grade diferite de evoluţie, chiar deaptitudini. în mod naiv, oamenii erau împăr-ţiţi în rasa albă, galbenă, neagră, roşie, apoiîn arieni, mongoloizi, negroizi, semiţi (arabi,evrei), dar aceste opinii au intrat în istoriefără a fi corect argumentate. există raseimaginare şi rase reale? există rase supe-rioare şi inferioare? Nazismul a redus lagenocid această chestiune. deşi tineri neo-nazişti apar periodic, ei nu au nici o ideolo-gie, sunt mânaţi de nemulţumiri de altordin, iar demagogia lor apelează la formulede mult condamnate.

originile teoretice ale rasismului pot ficăutate şi în antichitate. grecii, romanii seconsiderau superiori altor popoare. ernestrenan căuta originile ariene ale occidentuluiîn… orient. leon poliakov explica în istoriaantisemitismului falsitatea antagonismuluisemiţi/arieni. gustave le Bon preamărearasa indo-europeană. gobineau scria despredegenerarea raselor prin „amestecul” lor. lanoi, un adept al rasismului teoretic a fostchiar evreul h. sanielevici, astăzi ignorat. înanglia, francis galton, rudă a lui darwin, seorienta spre un rasism „ştiinţific”. faţă deasemenea elucubraţii au luat poziţie maxNordau, Bertrand russel, Bernard shaw,h.g. Wells. în germania, în secolul xix, unteoretician al rasismului a fost ginerele luiWagner, h. s. chamberlain, care vorbea des-pre „haosul raselor”, provocat, de ce oare, deevrei. în paranteză fie spus, însuşi socrul,marele Wagner avea antecesori evrei. uniicredeau că rasele „inferioare” ar putea fi„ameliorate”, ca şi cum ar fi vorba despreanimale, teorie care venea în sprijinul colo-nialismului şi susţinută chiar de oameni detalia lui jules ferry, leon Blum. alexis detocqueville numea acest mod de gândiredrept rasism universalist-spiritualist. vacherde lapouge scria că fiecare civilizaţie creapropria rasă. claude levy-strauss afirma cărasa este o funcţie a culturii. desigur, nuputem să afirmăm că levy-strauss ar fi fostrasist, dar riscul unei excesive teoretizări aevoluţiei culturale este evident. americanul

ludwig gumplowicz a considerat că lupteledintre diverse grupuri umane au dus în timpla formarea raselor, care sunt confundate cuetniile, naţiunile. emile durkheim a emisideea că societatea umană crează „ţapi ispă-şitori” care răspund pentru dezamăgirilesuferite, în cazul evreilor găsindu-se o „expli-caţie” (nu o justificare) pentru antisemitism(era în anul 1894). cei care au combătut ras-ismul, segregarea negrilor, discriminareaaltor grupuri umane, au fost tocqueville şimax Weber. tzvetan todorov a făcut dis-juncţia – etică şi politică – în această che-stiune. în secolul xix a mai existat sclavie,iar în prezent mai sunt destule grupuri men-ţinute în stare de totală dependenţă. îngermania un anume dr. plotz propune oigienă socială, plecând de la concepţia rasis-tă. max Weber vine cu o soluţie – există rasănumai dacă există conştiinţă de rasă. o afir-maţie care aduce lumină, eşti rob dacă teconsideri rob, dar reversul nu este valabil,nu eşti superior dacă te consideri ca atare. însua au fost destui autori care au încercat săjustifice segregarea negrilor. Nu mai vorbimde germani, unde nazismul avea ca piatrăde temelie, ideea de superioritate a raseiariene. consecinţele au fost dezastruoase.ele se resimt şi astăzi. în continuareWieviorka se ocupă de relaţiile dintre „rase”(autorul este antirasist, folosind doar con-venţional acest termen), de rasă, clasă şicastă, de prejudecată, personalitate şi indi-vid etc. fără îndoială, rasismul este o ideolo-gie, altfel nu ar fi demn de analiză. revoluţiafranceză de la 1789 a lansat chemarea –libertate, egalitate, fraternitate, dareuropa nu a răspuns pe măsura aşteptărilor.rasismul este totodată şi un mit. existăetape ale evoluţiei rasismului de la celeempirice, primitive, la formele elaborate,apoi impuse cu forţa. se face, voit, confuziadintre diferenţă şi inegalitate. dacă îl vedempe celălalt şi nu încercăm să-l înţelegem,ajungem să-l dispreţuim sau să-l urâm.puterea prejudecăţii este covârşitoare înistoria omenirii. există şi rasismul „simbo-lic”. instituţionalizarea rasismului, violenţarasistă, terorismul rasist, aceste forme suntsimultane sau consecutive. să ne amintim deNoaptea de cristal de la Nürenberg, în anul1938, în germania lui hitler. privind în isto-rie, rasismul a avut întotdeauna conotaţiipolitice, uneori fundamentale. un capitolinteresant este cel în care se explică raportuldintre clasă şi rasă. Wieviorka nu ajunge laanaliza sistemului comunist, dar se ştieastăzi că lupta de clasă a luat locul luptei „derasă”, iar eşecul sistemului comunist a fostgenerat nu numai de caducitatea soluţiiloreconomice, dar şi de incapacitatea „rezolvă-rii” problemei naţionale, vechile tare, preju-decăţile nefiind nicicum eliminate. chiardimpotrivă – în fosta urss dominau ruşii,în china era etnia han, în alte ţări socialiste,majoritarii erau favorizaţi în detrimentulminoritarilor, deşi propaganda era puterniccosmetizată. rasismul nu este neapărat apa-najul celor bogaţi, el se manifestă adeseorichiar în rândul aşa numiţilor proletari. Niciclasele mijlocii nu sunt ferite de morbul ras-ist. comunităţile de ordin etnic, religios, pro-fesional etc. pot fi în aceeaşi măsură vulne-rabile la prejudecăţi rasiste. există şi un ras-ism identitar, posibil oriunde şi oricând. deasemenea crizele economice, politice potagrava conflictele interetnice, rasiale. înconcluzie, chiar dacă noţiunea de rasă estediscutabilă, rasismul este un fenomen alzilelor noastre. cartea lui Wieviorka seînscrie în lucrările de referinţă în domeniulcombaterii aceste vechi boli psiho-sociale. r

boris marianRasismul modern

n Din Ţara Sfântă G. Mosari Toamnă bogată

Un eveniment aparte îl reprezintă invitaţia adresată deasociaţia scriitorilor domnului Cristian Păunescu,

consilier al guvernatorului băncii naţionale a României,de a lansa în Israel cartea de o importanţă aparte:

Tezaurul Băncii Naţionale a României la Moscova, pecare ruşii refuză să-l înapoieze. Lansarea pe care publicul

izraelian o aşteapta cu nerăbdare fusese programată laTel Aviv pentru finele lunii noiembrie.

avenit din nou toamna şi aşa ca întotdeauna, cu o orămai devreme decât în europa. se înţelege că am scris„o oră” în glumă, fiindcă este vorba aici de programulde vară care se întoarce în israel la cel de iarnă, cu

aproape o lună de zile înaintea europei. iar asta, când, ţinândseama de clima de aici şi mai ales de cerinţele economice, nu s-arîntâmpla nimic rău dacă această lună ar fi nu înaintea, ci dupăschimbarea orei pe bătrânul continent. dar israelul – între altele– este supus unor norme religioase care împiedică desfăşurareanormală a lucrurilor. reducerea programului de vară, cu aproapedouă luni faţă de alte ţări, e datorată cererii extremiştilor religioşicare vor ca rugăciunile să aibă loc cu o oră mai târziu, ca oameniisă nu se scoale prea devreme.

lăsând la o parte problema „orei”, toamna israeliană se anun-ţă bogată în activităţi cultural-artistice, uneori fiind o avalanşă deevenimente, încât spectatorii trebuie să selecţioneze cu atenţielocurile către care se îndreaptă. să începem cu programul ce sereferă la toţi cetăţenii fiindcă se desfăşoară în limba ebraică. săvorbim despre teatre, care spre deosebire de cele din românia, aupermanent spectacole, nu iau nicio vacanţă de vară. Naţionalulisraelian aşteaptă sala proprie în care să-şi joace repertoriul, fiin-dcă a avut clădirea în reparaţii câţiva ani de zile. Nu trebuie să văexplic dvs., cititorilor români, ce înseamnă un teatru în recons-trucţie, cu spectacole jucate în diferite săli timp de 4-5 ani. iaracum, la Bucureşti, e rândul Naţionalului să-şi caute săli. înisrael, e mai bine, fiindcă după o pauză de câţiva ani, Naţionalulrevine acasă. în schimb rămâne filarmonica fără sediu, ajungândsă închirieze locaţii prin diverse cartiere din tel aviv, tot dincauza reparaţiilor capitale la sediu. la fel ca la Bucureşti (darfără nicio legătură cu criza economică) teatrele din israel joacă cusăli pline, actorii (printre care câţiva originari din românia) cumar fi lia kening, rosina cambos ş.a sunt adulaţi de public. Nicifilmul nu se lasă mai prejos, în zecile de cinematografe existenterulează filme străine sau locale, fiind unele mall-uri în care exis-tă câte 20 de săli de cinema sau mai mult. periodic se organizea-ză festivaluri de filme, cum se întâmplă acum la haifa, oraşul portla mediterană, devenind în aceste zile capitala filmului israelian.

după ce am făcut o trecere în revistă a evenimentelor „ivrit”din israel (fără să adăugăm opere, concerte, spectacolele de varie-tăţi), să vedem cum se prezintă programul în limba română pen-tru israelieni.

vom începe cu „musafirul permanent”, adică institutulcultural român care are misiunea de a răspândi cultura româ-nească în israel. i.c.r-ul are un program bogat pentru fiecare zi aanului până la finele lui; dacă mai vrea cineva să găsească un locliber în acest program, nu are nicio şansă. Notăm aici că s-a bucu-rat de un real succes pianistul român eduard stan, care locuieşteîn germania şi a venit în israel la invitaţia icr. el a dat douăconcerte, la haifa şi rishon le zion în care a interpretat câtevamelodii de franz schubert şi george enescu, cu ocazia aniversă-rii zilei de naştere a marelui compozitor român.

un grup de specialişti în domeniul istoriei şi sociologiei dinusa, românia şi israel, participă în luna noiembrie sub auspiciileicr la un eveniment intitulat „mit şi realitate în istoria evreilor dinromânia”. tot sub îndrumarea institutului cultural român şi înacest an se vor ţine cursuri de limba română la universitatea din telaviv.

„toamna bogată” israeliană, cum i-am zis în titlu, anunţă şispectacole muzicale, cum ar fi amadeus, o producţie româno-israeliană cuprinzând un larg repertoriu de muzică clasică şimodernă şi un bogat program de dansuri etnice şi de salon. Nepare rău însă că din cauza concurenţei de programe artistice, afost abandonat un eveniment unic de muzică, comedie, dansuri,sub auspiciile pro-tv internaţional, intitulat ce seară minunatăîn israel, la care urmau să-şi dea concursul mihai ciucă, carmentănase, gheorghe vişu ş.a. dar poate acest colectiv va sosi anulviitor.

să vă spunem câteva cuvinte şi despre asociaţia scriitorilorde limbă română care a anunţat un program deosebit: a fost lan-sată în luna octombrie revista izvoare – serie nouă, care s-a epui-zat imediat şi s-a bucurat de cronici foarte bune. un evenimentaparte îl reprezintă invitaţia adresată de asociaţia scriitorilordomnului cristian păunescu, consilier al guvernatorului BănciiNaţionale a româniei, de a lansa în israel cartea de o importanţăaparte: tezaurul Băncii naţionale a româniei la moscova, pe careruşii refuză să-l înapoieze. lansarea pe care publicul izraelian oaşteaptă cu nerăbdare este programată la tel aviv la finele luniinoiembrie.

mai sunt multe evenimente în această toamnă, dar le lăsămpentru un articol viitor. r

Noiembrie 2011

alice voinescu demonstrează o predilecţiecătre autoanaliză, dar majoritatea reflec-ţiilor sale vorbesc despre o viaţă eşuată.

la 45 de ani diarista îşi găseşte salvarea în artă, înscris, ideile şi gustul pentru frumos fiind singurelece-i dau puterea de a continua. scriitoarea deplângematurizarea târzie, care vine însoţită de o revoltăacerbă împotriva hiperlucidităţii, de regretul de a-şifi trăit viaţa principial, într-un conformism născutprintr-o educaţie ce s-a mulţumit cu principii adop-tate, şi pe care în pragul celui de-al cincilea deceniude viaţă le acuză ca fiind străine de firea sa natura-lă. această hiperluciditate ar fi vinovată pentru eşe-cul vieţii sentimentale şi, la vârsta contabilităţilor,atrage un dezgust al moralităţii, pe care diaristaafirmă că şi-a însuşit-o din orgoliu, nu dintr-un lealsentiment creştin. mărturisind a fi fost virtuoasăprin educaţie şi din ambiţie, ea recunoaşte că nevoiacontinuă de perfecţionare ar fi provenit din orgoliu,nu dintr-o necesitate interioară. lipsea egoismul,care i-a fost refuzat încă din copilărie, a dus până lanegarea instinctelor, la un conformism gestual, ce nua putut fi supotat decât prin spontaneitatea intelec-tuală. conştientizează târziu importanţa descoperi-rii adevăratei sale esenţe, nevoia de a se trăi, de aacţiona, de a umple vagul interior şi, cu toate căresemnarea îi repugnă, nu are curajul de a o desfiin-ţa, continuând – consideră ea – a trăi în minciună.„sufăr pentru o viaţă pierdută fără niciun folos”,cuvinte ce ilustrează un marasm întâlnit consecventîn jurnal. regretul pentru ariditatea vieţii sentimen-tale şi instinctive este aproape permanent („ce răuîmi pare că am trăit aşa cei mai buni ani ai vieţiimele, în care puteam fi numai lumină şi înţelegereîngăduitoare, în care trebuia să radiez în jurul meuviaţă autentică”), pe când momentele de împlinire şielanurile apar sporadic („Nu cunosc nimic din viaţă,am ocolit-o, am visat-o, am trăit-o alături tot timpul.

acum, dacă mai am zile, vreau s-o înfrunt direct.Bucurii, necazuri, aspiraţii, tot: vreau să trăiescdirect, imediat, fără perdea. am uneori sentimentulcă sunt mai tânără ca acum douăzeci de ani. vreausă nu mă mai las paralizată de nimic. (...) vreau săînot fără sfoară, liber.” – 21 februarie 1939). oriceefuziune este rapid contracarată de dezgustul desine, şi dispreţul pentru conduita şi fiinţa sa naşte odezamăgire strigată uneori cu disperare. termeninemiloşi precum „avorton” sau „fiinţă hibridă” vor-besc despre căutarea formei în defavoarea esenţei şiînsoţesc autoaprecieri pline de amărăciune şi duş-mănie. deşi tinde spre lumină, spre seninătate, şi sevrea angelică, scriitoarea descoperă o strânsă legătu-ră cu planul terestru şi se vede uneori fiinţă luciferi-că. autoanaliza îi dezvăluie uneori o împuţinare aafectivităţii şi diarista se arată îngrijorată de o even-tuală incapacitate de a mai vibra pentru oameni, dea-i iubi pe semeni, nu doar lucrurile şi ideile. revinecu regularitate în jurnalul lui alice voinescu unsubiect sensibil, maternitatea. cu un temperamentcare o destinase a fi părinte, eroina încearcă să-şitempereze instinctele materne puternice, să le supli-nească prin legăturile intelectuale cu elevii, prinactivitatea de profesor, de îndrumător spiritual şimoral. implicarea o animă, o menţin tânără şi îiinsuflă curaj şi încredere în valoarea vieţii: „cât îmidoresc să fiu fericită! ce nevoie nebună de fericire înmine! dacă aş fi bogată zilele astea, aş împărţi tot.cum nu-mi am decât sufletul, îl dăruiesc, îl dăruiesccu frenezie. aş vrea să fiu nevăzută, să pătrund îninimi, să le încălzesc, să le scutur, să le fac să vibre-ze în ele acel sunet infinit pe care toate trebuie că îlpoartă în ele. la curs, când le văd atât de mişcate, eca o beţie de viaţă care mă cuprinde!” – 16 feb 1930).o altă temă – tabu ce se strecoară în confesiuneurmăreşte degradarea fiinţei de carne. analizândtrecerea femeii de la maturitate la bătrâneţe,simone de Beauvoir constata că ea se realizează cumari dificultăţi, implicând adesea iluzionări în pri-vinţa capacităţilor. contracararea fricii de decrepi-tudine conduce la declamări îndoielnice, cum ar fiaceea că niciodată nu s-au simţit mai tinere.Negarea realităţii îndeamnă la o continuă iluzionare(„femeia are încredere mai degrabă în dovezile eiinterioare decât în această lume ciudată în care tim-pul merge de-a-ndoaselea, în care dublul ei nu-i maiseamănă, iar evenimentele au trădat-o.”), la înmulţi-rea proiectelor, la o dorinţă frenetică de a acţiona.încă din primele însemnări se strecoară în jurnalobsesia morţii, iar diarista leagă această spaimă amorţii de frica de a nu lăsa proiectele neterminate,motiv ce poate fi interpretat ca o dovadă de profesio-nalism, dar şi drept o iluzionare, căci secătuireaputerilor intelectului ar fi dovada limpede a apropie-rii sfârşitului: „Bătrâneţea în ea însăşi este o uşăcare se închide peste viaţă; lipsa de perspectivă oîmpinge cu putere şi se închide înainte de termen.”(5 februarie 1958). ea opune chemărilor ce o tragspre neant iluzia importanţei, găseşte necontenitproiecte ce ar putea-o anima, pe care continuă să i leînchine celui decedat, iar unele din planurile salelasă să se vadă în autoarea lor o adevărată reformis-tă. sfârşitul aceastei perioade de criză, timp în carese remarcă înclinaţiile către extaz, iluminări şi chiardeliruri, s-ar produce – după observaţiile scriitoareifranceze – în momentul în care semnele bătrâneţiinu mai pot fi negate, aducând cu ele, pe lângă sufe-rinţa fizică, o împăcare de ordin psihic: „acum sunt

o femeie bătrână, ireme-diabil bătrână. îmi esteimpusă de aici înaintedefinitiva renunţare de aparticipa la viaţă. cumutra de azi, niciunul dincei de 40 de ani, necumcei de sub 30, nu-mi vamai spune: aparţii gene-raţiei noastre, tantealice! mediul în care tem-peramentul şi minteamea mă menţineau saupoate mă amăgeau că maieram eu în stare să con-duc pe cei tineri nu maieste. îmi dau seama cătrebuie să mă acomodezcu bătrâneţea, trebuie săfie un rost şi al ei.” (11

decembrie 1952). dacă în clipa când descoperă pri-mele semne ale bătrâneţii la pontigny, se felicită dea fi trecut cu naturaleţe şi resemnare peste, însem-narea din 17 aprilie 1950 mărturiseşte o cu totul altăstare de spirit: „tristeţea bătrâneţei e dureroasă; cebine de tine că ai plecat tânăr! eu simt pe zi ce treceurâţenia muşchilor ce cad, a ridurilor tot mai adânci,a mişcării ce se îngreunează. e urâtă bătrâneţea,oricum ai idealiza-o.” uneori, regretul înaintării învârstă are o undă de cochetărie : „îmbătrânesc. Şitineretul e fără milă, eşti aruncat ca un mărputred.”(15 martie 1950). dispreţul faţă de sine pareuneori jucat, neloial, atâta timp cât se strecoară înjurnal aprecieri precum: „dacă trăiam în occident,ştiu că ajungeam un dascăl important.” (24 martie1949). regretul de a fi condamnat să creezi într-ocultură mică este o experienţă comună a sciitorilorromâni din perioada războaielor „aşezaţi în medio-critate, într-o ţară mică, fără atmosferă culturalăprea intensă, handicapaţi de lipsa de avere, înzes-traţi cu un spirit critic care ne împiedica să ne cre-dem, ca alţii, mai mult decât ce eram; cu un simţ alridicolului care ne oprea de la gesturi care, pe alţii,i-au înălţat; săraci şi mândri şi cu idealuri înalte cul-turale, modeşti”, şi alice voinescu nu face excepţie,dând frâu liber orgoliului: „tu spuneai că sunt uncap filozofic, tu spuneai, singurul la noi” (12 iunie1956).

în contra autoportretizărilor nemiloase, confe-siunea lui alice voinescu aduce sub ochii cititoruluio natură sensibilă, de o mare bogăţie sufletească,iubitoare de armonii şi frumuseţe, o familistă con-vinsă, pentru care menajul e un lucru sfânt, iar legă-tura trupească mai puternică decât una de sânge, obiruitoare în lupta cu vitregia istoriei. o aspirantăcătre enciclopedism, intelectuala româncă trăieştepentru cultură. o lecţie despre arta greacă esteaşteptată cu fervoare, cu anxietatea de a nu puteatransmite entuziasmul ce o animă, de a aduce lasuprafaţă trăiri ce aparţin fiinţei sale profunde. înfaţa unor pagini pe care iorga le consideră ca aparţi-nându-i lui caragiale îşi declamă minusurile în ceeace priveşte cultura istorică şi literară şi este ruşina-tă de competenţele dovedite de marele istoric.jurnalul atestă aplicaţia scriitoarei, plăcerea studiu-lui metodic şi a scrisului, activitate ce pretinde calmşi singurătate. perfecţionismul însă o face să sesimtă adesea o inadaptată: „când citesc însă în jur-nale atâtea nume de femei rectori, academicieni,scriitoare, profesoare, de care nu aveam habar, rea-lizez că în fond s-a ivit o lume nouă, cu problemele ei,cu interese noi vitale şi mă simt străină.” (12 decem-brie 1952).

întâlnim în jurnalul lui alice voinescu pendu-lări între motivaţiile ce susţin importanţa acestui felde literatură, credinţa că orice experienţă care îmbo-găţeşte şi stimulează merită să dăinuiască, lucrucare ar pretinde o atenţie sporită şi o cizelare a stilu-lui („prost scriu. o neglijenţă de stil pe care dupăînvăţămintele de aci ar trebui să n-o mai tolerez. voiîncerca. voi nota tot de aci înainte. Bogăţia experien-ţei nu trebuie risipită în impresiuni nefixate” – joi,28 august 1930) şi neîncrederea în substanţialitateaînsemnărilor intime, sentimentul inutilităţii („Nuscriu decât pentru a fixa clipe atât de inconsistente,atât de ireale” – 16 februarie 1930). alteori, diaristase plânge de dificultatea de a selecta ceea ce merităînsemnat, lucruri relevante, de a distinge permanen-ţa şi vremelnicia: „de câte ori am vrut să scriu iar acişi nu am mai avut îndrăzneala! un fel de teamă de afixa gânduri şi sentimente pe care nu le vreau, cumsă zic, n-am cuvântul just – perene – le-aş vrea efe-mere!” (27 iulie 1930). paradoxal, vitalitatatea poateaccentua deşertăciunea umanului şi totul se dove-deşte derizoriu comparativ cu veşnicia naturii:„până şi această corespondenţă cu tine e puerilă –avea rost când era vital necesară, acum e un obicei şio falsă pietate, o falsă fidelitate, o făţărnicie. trebuiesă am curajul să-mi afirm că ai murit, da, că aimurit, că eşti în cu totul alte sfere. e timpul să învăţodată ce e realitatea. afară e frumos, peisaj de iarnă,e soare, martie în aer, iar eu stau în casă dintr-odatorie imaginară: că trebuie să scriu, parcă fărăFaustul meu, pe care nu-l scriu cu plăcere, dar cutrudă acum, nu se poate trăi.” (9 martie 1949).uneori, diarista regretă că nu ia destul de în seriosîndeletnicirea scrisului, pentru a face din jurnal un

26


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


oana saftaAlice Voinescu şi puterea exemplului

Deşi la Pointigny protagonistabeneficiază de prietenia lui Gide şi de

un mediu artistic şi intelectualimpunător, însemnările nu coboară înprofunzime, trec arareori de nivelulunor menţiuni pe care scriitoarea le

face cu gândul la istoria literară.Pontigny este oaza de linişte, loc alseninătăţii şi echilibrului, un spaţiu

care nu lasă intervale pentru gândurişi sentimente meschine, ci îndeamnă

la autenticitate.

AlICe voIneSCu


mara magda maftei ■ Cioran şi utopia tinerei generaţii

„Problema fiinţei româneşti nu s-a rezolvat. Deşi ea a reprezentat o mistică a între-gii generaţii, motivaţia principală a existenţei acesteia, datorită conflictului dintreOccident şi Orient, dintre cele două doctrine sociale fundamentale, datorităCortinei de Fier care a căzut la finele celui de-al doilea război mondial, care a sepa-rat lumea în două lagăre etanşe, problema a rămas nerezolvată. Ce a însemnat defapt problema fiinţei româneşti? Conturarea unei identităţi naţionale, obsesie anaţionalismului românesc interbelic şi a „tinerei generaţii” care s-a confundat maimult sau mai puţin cu această epocă. utopia generaţiei a fost aceea de a scoate

România din anonimat. totul a rămas la nivelul iluziei şi al scepticismului. Din întreaga generaţie carea supravieţuit exilului intern sau extern, doi reprezentanţi fideli ai acesteia au conturat prin preocupă-rile lor foarte bine ideea fiinţei româneşti sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare în lume.Aceştia sunt Cioran si Noica. Această carte – dreaptă, radicală, exactă, întunecată – tratează rătăciri-le şi împlinirile acestora în contextul în care întregul continent, în perioada interbelică, părea că a luat-orazna.”

Mara Magda Maftei

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


martor al unor evenimente excepţionale („dragoste,n-am mai ţinut jurnalul de o groază de vreme, deşisunt evenimente suprem de interesante care năpă-desc în viaţa noastră, alarmele, bombardamentele,dezastrele, emoţii necunoscute până acum. trăiescîn agonie ceasuri întregi.” – 9 mai 1943). alteori, i separe impropriu să mai noteze o stare ce s-a transfor-mat deja în trecut: „dragoste, nu pricep de ce nu voifi scriind aci zilnic! în fond trebuie să fie lenea de aexprima ceea ce simt foarte limpede şi pentru că staucu tine de vorbă, la fiece întorsătură de gând şi defaptă.” (9 martie 1956). cu toate acestea, conştientăcă trăieşte în preajma unor personalităţi excepţiona-le, consemnează şi aspectele mondene, observaţiiminore, în speranţa că ele vor putea folosi mai târziuunui biograf. deşi la pointigny protagonista benefi-ciază de prietenia lui gide şi de un mediu artistic şiintelectual impunător, însemnările nu coboară înprofunzime, trec arareori de nivelul unor menţiunipe care scriitoarea le face cu gândul la istoria litera-ră. pontigny este oaza de linişte, loc al seninătăţii şiechilibrului, un spaţiu care nu lasă intervale pentrugânduri şi sentimente meschine, ci îndeamnă laautenticitate. un spaţiu ideal, un „acasă” al sufletu-lui, ce-i oferă literatei certitudinea că asistă lamomente istorice, inedite, şi care o îndeamnă săculeagă informaţii despre personalităţi în cadrul deviaţă, în ambientul natural. cu toate acestea, ten-siunile familiale ştirbesc frumuseţea momentelor deacalmie şi mulţumire de la pontigny, şi scriitoarea semustră de a nu şti să le aprecieze, întrevăzândmereu la orizont pericolul iluziei. alice voinescunutreşte o dragoste puternică, afirmată cu regulari-tate, pentru franţa. este impresionant pasajul jela-niei pentru moartea lui paul desjardins, trăită ca unsfârşit de lume: „cher, cher, cher vieux maître! je nereverrai donc plus votre regard plein d’enthousiasmeet de foi à l’avenir! je ne verrai donc jamais plusvotre haute silhouette et ce visage de pur intellectu-el, toujours un livre dans les bras ou sous les yeux –passer sur la charmille, ou assis comme un moinedans l’embrasure de la fenêtre dans la bibliothèque!vous ne me montrerez plus jamais quelque chapitrecher dans quelque livre rare – plus jamais on nepleurera plus ensemble sur le sort des peuplesoppressés ni ne ressentirai – je mon propre enthou-siasme s’ennoblir en étant reçu du votre avec cegeste de générosité totale envers ceux que vous savezsincères! je sais qu’il en avait qui ne vous aimaientpas – qui avaient peur de vos sarcasmes. mais pourles simples, les authentiques, les sans prétentionsvous étiez toujours prêt à aider. merçi de tout ce quevous fûtes pour moi. merçi. Que dieu vous reçoiveparmi ses enfants de lumière. priez pour nous, chermaître – et puisque vous êtes dans la paix, priezdieu de nous en donne. soyez l’ouvrier de la paixentre le ciel et la terre, cher, cher maître” (17 martie1940). spre sfârşitul vieţii, scriitoarea resimte totmai des inutilitatea însemnărilor intime: „dragulmeu, scriu aici din ce în ce mai rar. tu eşti neconte-nit prezent în sufletul meu şi în inima mea. aveamdesigur multe evenimente şi impresii de înregistrataici, dar la ce bun? gânduri care n-au valoare decâtpentru mine. simt tot mai mult că persoana mea aieşit din mersul vieţii actuale.” (3 aprilie 1958), căciaceastă „reculegere pe hârtie” nu poate avea valoarefără un scop precis: „în fond, a scrie jurnalul înseam-nă a voi să-ţi rămână gândul şi pentru ceilalţi,atunci când tu nu mai eşti aici.” (22 august 1958)

iubitoare a frumosului, o esteticiană cu gusturidesăvârşite, scriitoarea vibrează deopotrivă în faţamonumentelor arhitectonice şi a muzicii. veneţiaprilejuieşte glorificarea artei, care vorbeşte simţuri-lor şi le umanizează, autoarea afirmând în 2 iulie1941: „arta rămâne treapta cea mai înaltă a culturiiomeneşti, în sensul că nu e tendinţă, ci realizare arevelaţiei.” admiraţia pentru arhitectura şi picturaoraşului italian este nedisimulată, şi câteva paginiale jurnalului cuprind analize minuţioase detablouri şi sculpturi celebre, ce dovedesc apetenţa

pentru frumos în general. o plimbare cu gondola peapele întunecate oferă o vibraţie unică şi determinăcomparaţii mitologice cu styxul morţii, expresie pecare o îmbracă sensul divin.

alice voineascu are şansa de a frecventa celemai înalte medii culturale româneşti din perioadainterbelică, iar jurnalul său aduce informaţii desprepersonalităţi marcante ale spiritualităţii spaţiuluiautohton. maiorescu este apreciat drept cel maimare dascăl al spaţiului universitar românesc, şiambiţioasa alice mărturiseşte mândria de a fi fostapreciată de el, curajul pe care îl insufla tinerilor,precum şi regretele tardive de a se fi fost prea timi-dă şi timorată de această personalitate pentru a-i fimărturisit profunda recunoştinţă pe care i-a pur-tat-o. iorga este o personalitate colosală, un istoricde talie mondială, şi patrioata alice notează cu amă-răciune dezamăgirea simţită la ceremonia de înmor-mântare, pentru lipsa fastului cuvenit unei aseme-nea somităţi: „l-am văzut trist, trist şi parcă umilitîn colţul capelei. ce soartă! sau e voia ta? omul aces-ta mare şi mândru, relegat într-un colţ sărăcăcios,fără gardă de onoare, fără fastul acordat de lumeatâtor morţi! fără tricolorul pe care, ca niciunulaltul în această ţară astăzi, merita să-l poarte peinimă.” (2 decembrie 1940). diarista demonstrează opreocupare pentru prezentarea cât mai obiectivă apersonalităţilor cu care interacţionează. deşi sedovedeşte o prezenţă agreabilă, învăţămintele luiNae ionescu către studenţi nasc semne de întrebareîn ceea ce priveşte autenticitatea imboldurilor, atâtatimp cât tragismul ar fi inerent conştiinţei umane:„în fond ce ştim noi unii despre alţii? i-a învăţat sătrăiască tragic. oare se învaţă de la altul? Nu devi-ne maimuţăreală?” (27 februarie 1942). deşi îl con-damnă pentru acţiunile lui, îl consideră un om puter-nic şi influent, care a deşteptat viaţa în tineri.enescu este cald şi în acelaşi timp nepământean,trăind în alte sfere, fiinţă lui pare rezultatul unuimelanj de calităţi umane excepţionale şi altele deprovenienţă zeifică: „are ceva de email în ochi, cevaextrem de strălucitor şi straniu, în sensul că vine dinregiuni străine de comunul muritor. când râde saucând glumeşte, are ceva de copil în ochi, dar cândcântă sau când spune lucruri adânci, ca azi, atunciare privire de vultur, privire cu soare în ea, cu săgeţide lumină. asta e, cred că am găsit analogia, nu emetal în ochii lui, nici email, e soare săgetător.culoarea spiritului pur.” (4 ianuarie 1942).scriitoarea pare a fi dezvoltat un adevărat cult pen-tru acest artist total, cu care pare a avea mai multeafinităţi comune. enescu este înainte de toate un omce apreciază valoarea semenilor, preocupările spiri-tuale ale acestora şi care nu-şi ascunde dezamăgireafaţă de grija pentru ţinută a românilor, un ins cult,care citeşte enorm şi ale cărui simpatii politice por-nesc de la revolta împotriva regimurilor ce uniformi-zează. îndrăgostită de filosofie se dovedeşte o hiper-senzitivă, care compară climatul concertelor cu celdin lumea de dincolo şi care analizează minuţiosfragmente muzicale ce beneficiază de o intrepretaremagnifică din partea lui enescu. marucăicantacuzino i se face un portret complex, ce inspirăobiectivitate prin reliefarea atât a plusurilor, cât şi aminusurilor, diarista consemnând şi bârfele conformcărora prinţesa ar fi tirană şi capricioasă. dominată

de nostalgia absolutului, însetată de nou, principesase dovedeşte un spirit inquieté şi en quête, asupracãreia se simte fatalitatea influenţei lui Nae ionescu.elena văcărescu este denunţată pentru afectareavoită şi emoţia suprapusă din momentul în care îşiciteşte discursurile.

se poate vorbi în cazul lui alice voinescu despreo emancipare prin cultură. modelul gide ar fi cel cedetermină o lărgire a perspectivelor, iar remarcileacestuia o determină pe scriitoarea română să aban-doneze nevoia continuă de înfrânare a impulsurilornaturale. o mărturie însemnată ar fi cea prin carescriitorul francez îşi justifică publicarea jurnaluluiprin sentimentul că valoarea de model a unui omeste reală atunci când acesta este acceptat cu toateminusurile lui. punându-şi la un moment dat proble-ma limitelor sincerităţii unei confesiuni, autoareatranscrie o remarcă a acestuia: „Nu poţi fi completsincer exprimându-te, exteriorizându-te”. comen-tariul ce însoţeşte scurta propoziţie vine să contrazi-că această convingere şi dă măsura profundului res-pect pe care alice voinescu îl nutreşte pentru auten-ticitate, pentru tăria de caracter de care scriitorulfrancez este capabil în momentul în care hotărăştesă-şi afirme adevărata natură. păcatele trupeşti nuîi scad valoarea, căci scriitorul ar avea o conştiinţăcurată: „departe de a fi prudentul pe care unii îlnumesc şiret, el este dimpotrivă omul cel mai impru-dent, destăinuindu-se total, fără rezerve. naturăsuperior eroică. […] acest om gândea până la rădăci-nile fiinţei înseşi, căci nu poţi înţelege decât coborân-du-te până la limitele subconştientului” (23 februa-rie 1950). principialităţii, acuzelor de imoralitate şide frondă diarista le răspunde prin evidenţiereavalorii de pionierat a scrierilor lui gide: „da, andrégide este un revoluţionar, nu în social, dar în mora-lă. el nu răstoarnă cu tot dinadinsul valorile, ci pro-voacă un examen sever, mai curând al credinţelordecât al principiilor. […] virtutea de bază îmi pare afi autenticitatea, deci veracitatea.”

deşi eugen simion observa la alice voinescureţinerea, o pudoare ce trunchiază confesiunea, oemancipare cel puţin la nivel teoretic există.paradoxal, fidela alice se declară o militantă pentrudrepturile femeilor, în ceea ce priveşte condiţiile demuncă, dar şi raporturile maritale şi sexuale. „cefolos să iubesc un om pe care nu-l cunosc cum e, caree forţat să se deghizeze continuu în faţa mea pentrua-mi întreţine dragostea”, se întreabă diarista, cerespinge cu hotărâre compromisurile, minciuna carear întreţine fericirea unei relaţii. ea pledează pentrunaturaleţe, pentru cunoaşterea omului cu toate cali-tăţile şi defectele şi mai ales cu infinitele posibilităţide devenire, şi pentru o femeie care să iasă din rolulde păpuşă spectator, mulţumită cu iluzii în locul ade-vărului, eliberată de prejudicii, care să-şi urmezeinstinctele, care să se lase purtate de ispite şi îşiîngăduie libertăţi în relaţiile cu bărbaţii. spirit bătă-ios, scriitoarea apreciază ambiţia femeii de a-şi câş-tiga singură statutul, nu prin obţinerea rangurilor înurma alianţei căsătoriei. cu toate acestea, deşi invi-tată insistent, refuză participarea la un congresfeminist, motivând că simte repulsie pentru astfel demişcări imitative, animate doar de ideologie, nicide-cum de gânduri autentice. r


ştefan Borbély ■ homo brucansşi alte eseuri

Homo brucans e ocarte interdisciplinară,multifaţetată, de ţinută preponderent herme-neutică, axată pe teme legate de interpreta-rea vechiului şi Noului testament (eseuri peDecalog, pe personalitatea Sf. Pavel sau pesemnificaţia mitică şi religioasă a cenuşei), pe

Războiul Rece, Revoluţia Rusă şi Contracultura anilor '60 (eseuridespre decantarea mediatică în România a revoltelor studenţeştidin anul 1968, futurişti, violenţa lui Lenin sau despre The WhiteNegro al lui Norman Mailer), pe aspecte structurale ale literaturiiromâne din perioada de după Revoluţia din decembrie 1989(teme de genul: impactul lui Silviu Brucan asupra mentalităţii pos-trevoluţionare, identitarul românesc difuz pe Internet, dinamicageneraţională a literaturii române, rolul dinamizator al lui MarinMincu şi Adrian Marino), pe psihoistorie (cu un portret al lui LoyddeMause şi o radiografie a concepţiilor sale). În final, cartea seîncheie cu decantarea eseistică a unei călătorii în India, prilej deevocare a personalităţii lui Mircea Eliade.

28


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


în vara acestui an, într-un fragmentdintr-o carte în lucru, dorind să exprimcumva răscolirea pe care fiecare vizită laveneţia o deschide în mine, fericire ames-tecată cu o spaimă care vine parcă din altă

lume, din altă viaţă, îndrăznesc să spun, notam înfinal: „veneţia sunt eu”. printr-o amânare pe careacum nu mi-o iert, am citit jurnalul Norei iuga abiaîn octombrie. pe coperta a patra, apare subliniată ovorbă memorabilă: „Berlinul sunt eu”. coincidenţaaceasta, dacă despre o coincidenţă este vorba, a fosttotuşi doar un punct de pornire luminos în lectură.

Şi pentru că, ca reflecţie a vieţii însăşi, literatu-ra autobiografică în general este greu de judecatdupă caracteristici comune. Nu se poate lansa cupluladevărat/fals, căci scrierile la persoana întâi se con-fruntă mai curând cu intuiţii, convingeri intime, sen-sibilitate, şi mai puţin cu justificări raţionale, decinici nu se poate limita foarte clar domeniul. cel maipuţin se poate supune definirii o mărturisire de tipliterar (lăsând deoparte sensul larg, în virtutea căru-ia orice scriere poate fi abordată prin prisma valoriiliterare sau ca literatură) care nu se opreşte nici lapăcatele săvârşite, nici la experienţele de ordin spi-ritual, fără însă să se abţină total de la ele. că unautor scrie mai curând despre originea unor idei folo-site în opera de ficţiune, despre proiectele sale litera-re, iar altul surprinde trăirea simplă, cotidiană, căun scriitor îşi adânceşte confesiunea până la celeconsiderate injuste ori ruşinoase, iar altul „pozează”pentru cititor şi nu se „compromite”, sunt modurirelative, legate şi determinate de preferinţele, nece-sităţile sau structura lăuntrică a fiecăruia.

se vorbeşte totuşi frecvent de o caracteristicăviabilă în paginile de jurnal, dar prezentă şi în altespecii ale literaturii personale, sugerată adesea decriticii literari, anume pretenţia mărturisirii comple-te şi sincere. scriitorul îşi propune să se „dezgoleas-că” în întregime, să se arate altfel, mai adevăratdecât a fost cunoscut de cititorii operei sale. drumulacesta începe pentru literaţi cu modelul jean-jacques rousseau, autorul care îşi avertizează lecto-rul chiar de la prima pagină asupra conţinutuluiconfesiunii sale: este „singurul portret de om, zugră-vit întru totul după natură şi în întregul său adevăr,care există şi care, probabil, va exista vreodată”(confesiuni, p. 3).

intenţia lui rousseau este în timp formulată,aplicată în jurnalele multor scriitori, printre alţii deandré gide, julien green, anaïs Nin. prin compara-ţie cu alţi creatori, scriitorii renunţă foarte greu,dacă renunţă, la statutul lor de scriitori, iau cu eivanităţile scriitorului, eului artistic şi când decidsă-şi exploreze eul biografic, dacă este să folosesc odistincţie celebră. dar cred că aş greşi întrucâtvadacă aş supune jurnalul berlinez al Norei iuga(Berlinul meu e un monolog, editura cartearomânească, Bucureşti, 2010) unei astfel de preten-ţii. Şi de fapt, oricărei pretenţii. pentru că la Noraiuga, cele două euri se îmbină şi se împacă atât debine, poate tocmai întrucât imaginaţia este o domi-nantă a amândurora, că pare o împietate să le anali-zezi separat.

revin la o idee susţinută şi dezvoltată în altăparte, anume că toate categorisirile, stabilirile, eti-chetările, caracteristicile sunt pentru o scriere lapersoana întâi, pentru jurnal în particular, doar unjoc secund, exagerat de literaţii care nu pot scăpa de

ispita clasificării. în literatura autobiografică, ceamai importantă rămâne autenticitatea. poate păreabanal, dar ca scrierea cea mai apropiată de viaţă, unjurnal trebuie să prindă în primul rând eul celui carescrie, neliniştile şi fericirile sale, armoniile şi contra-dicţiile care-i definesc viaţa şi îi dau acesteia sens. înalte cuvinte, un jurnal autentic este cel care a reuşitsă prindă, în primul rând, ceea ce este profund per-sonal şi îi determină omului unicitatea. de la primala ultima pagină a jurnalului berlinez, eu nu o văddecât pe Nora iuga şi viaţa ei, cu gânduri distincte,imaginaţie, exuberantă, mărunţişuri delicate, oa-meni necesari etc. Nu scrii jurnal decât pentru căeşti inconfundabil şi vrei să rămâi inconfundabil.jurnalul e exprimarea în scris a vieţii.

dacă ar trebui să caracterizez totuşi jurnalulNorei iuga prin ceva, aş reţine libertatea lui, o liber-

tate a unui spirit al cărui acasă este imaginaţia.scriitoarea Nora iuga este un personaj în acest jur-nal, un personaj asemenea peştişorului de aur, pecare îţi doreşti să-l prinzi crezând că îţi va împlinicâteva vise, dar care îţi scapă uşor printre degete, pecare nu-l poţi atinge decât iluzoriu, sau, în cel maifericit caz, temporar. e jucăuşă, dar lucidă, e veselă,dar te întristează, creează iluzii din realitate şi dărealitatea pe iluzii, e sinceră, dar scriitoare, e feme-ie, însă viguroasă, e spirituală cu gustul frivolităţi-lor, e prietenoasă, deşi adesea singură, e naturală,dar mereu imaginează şi lista acestei duplicităţisenine poate fi continuată de fiecare din cititorii jur-nalului ei.

Nora iuga e îndrăgostită de sine însăşi, şi, întreacăt fie zis, ar fi o prostie să nu fie, dar îndrăgos-tirea ei, aş adăuga, este aparte, căci ea poate fi

îndrăgostită de aproape întregul vieţii ei, de deveni-rea ei acum preschimbată în spirit, ca într-un par-curs hegelian. scriitoarea are avantajul, da, avanta-jul vârstei, căci e situată în spatele trăirii, culmi-nând cu bucuria încă trăirii, o trăire în spirit, dezră-dăcinată treptat de pământ. Nora iuga ia în acestjurnal chipul sincer al unui spirit rar, unul care ştiesă se înveselească şi să înveselească, în pofida a oriceşi oricum, care simte gustul vieţii ca fericire, iluzie,libertate.

identificarea, dinspre finalul jurnalului, expri-mată în propoziţia „Berlinul sunt eu”, este analizatăşi interpretată de autoarea însăşi. consideraţiiledespre Berlin nu sunt de cele mai multe ori binevoi-toare, însă Berlinul a reprezentat pentru Nora iugaacel centru din care ea a putut călători spre diversealte destinaţii, a funcţionat ca un cuib în care scrii-

toarea şi-a adunat experienţele, un acasă în care apus toate laolaltă şi acel laolaltă a început să prindăcheag, să o reprezinte până la a o reda întreagă. unalt fir important, care capătă vizibilitate pe parcur-sul jurnalului, este distanţa, prin comparaţie, pecare o ia viaţa berlineză de cea bucureşteană, trecu-tă şi la care trebuie din păcate să se întoarcă. e oaltă cale sau cheie de întregire a Norei iuga.

acest puzzle care este jurnalul în general, iarjurnalul de faţă în particular, reuşeşte să fie ordonatde Nora iuga cu sens, chiar dacă e un sens provizo-riu, în înţelesul în care libertatea de a-şi aşeza altfelviaţa rămâne deschisă. cred că cesare pavese notaîn propriul jurnal, că oricât de haotic ar însemnacineva şi oricât de inconştient de scopul final ar fi celcare alege să scrie într-un jurnal, acesta va căpăta dela sine, treptat, o logică, va alcătui un eu, va redaesenţa şi sensul unei vieţi anumite. Nu întâmplător,sunt convinsă, Nora iuga îşi pune problema plecăriipe o insulă chiar cu jurnalul ei berlinez, acest Berlincare i-a dat cea mai multă lume, „provizia de lume”,monologul ei, la care a ajuns la final de dialog.scriitoarea vrea să se ia pe sine.

jurnalul Norei iuga este o căutare de sine şi orecuperare de sine, o disipare de sine pentru o înche-gare de sine finală. dar repet, eul rezultat e unuljucăuş, în sens nietzschean poate. este eul unui spi-rit trecut în a treia vârstă, din cele propovăduite deînţeleptul zarathustra, cea de copil, vârsta unui nouînceput, a unui nou început cu un sine complet, pecare Nora iuga ar dori să-l risipească şi să-l adune deprin lume şi a doua oară, şi a treia oară şi tot aşa,pentru eternitate. r

nicoleta Dabija

Nora Iuga, cea de toate zilele

Se vorbeşte totuşi frecvent de ocaracteristică viabilă în paginile dejurnal, dar prezentă şi în alte speciiale literaturii personale, sugeratăadesea de criticii literari, anumepretenţia mărturisirii complete şi

sincere. Scriitorul îşi propune să se„dezgolească” în întregime, să se

arate altfel, mai adevărat decât a fostcunoscut de cititorii operei sale.


Iosif Brodski ■ mai mult decît unu Colecţia 100 capodoperePrefaţă, traducere şi note de Marina vraciu

„Un evreu, poet rus şi cetăţean american” – aşa se autodefinea, cu ironie caracteristică, Iosif Aleksandrovici Brodski(1940-1996), scriitor care, după 1972, semna Joseph Brodsky, într-unul din numeroasele interviuri ce i-au fost solicita-te în decursul vieţii. Rezolvînd dificultatea întîmpinată iniţial în uzul englezei, limba din ţara exilului, SuA, poetul găseao formulă sub care se putea deopotrivă ascunde şi revela. Pentru cei care cunosc natura „formulaică” a poeziei brod-skiene (poezie, din păcate, „ascunsă” în limba română într-o unică plachetă tradusă de Emil Iordache), ultima explica-ţie ar putea fi cea care primează. Este destul de greu de spus cine este acest autor, deşi etichetările şi exegeza nu lip-sesc. Cum doreşte să fie receptat cel care a vorbit despre sine în mod repetat, inclusiv de la înălţimea tribunei premiu-lui Nobel sau din funcţia de bibliotecar al Bibliotecii Congresului, oferind lumii o biografie „oficială”, cu eroii şi miturile

ei, şi aducîndu-şi „omagiul” mai multor umbre? „Mai puţin” sau „mai mult” decît unu? volumul apărut cu girul autorului, cu un an înainteaprimirii de către Brodski a premiului Nobel (1987), Less Than One (tradus în limba rusă cu titlul Menşe ediniţî / Mai puţin de(cît) unu/o uni-tate) răspunde în parte la aceste întrebări. titlul volumului reuneşte trei ipostaze ale personalităţii de scriitor a lui Brodski: autobiografică,critică – de poet, cititor-explicator-interpret şi traducător – şi, în fine, cea diaristico-turistică, ipostaza de cetăţean al lumii. toate – „anexe”ale poetului. Experienţele alese de autorul acestui volum sînt atent dimensionate prin obiectivul aparatului de fotografiat.

Marina vraciu

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


29

în anul 2010, un grup de intelectuale, coor-donate de mihaela miroiu şi otiliadragomir, au dat naştere unei cărţi în careau povestit venirea pe lume a copiilor lor,

cel mai mic dintre aceştia fiind doar cu puţin maimare decât fiica mea, născută în 2009. în colecţia deego.grafii a editurii polirom, acest proiect feminist,intitulat naşterea. istorii trăite* şi-a propus, prinvocea celor două editoare, să rupă consemnul tăceriidespre un eveniment până nu demult privat şi tabui-zat şi să retrăiască, prin naratoarele sale, emoţiaunor stări, evenimente şi întâlniri unice. proiectullor s-a dorit în acelaşi timp politic, nu doar în sensulîn care tot ce este personal este politic, sloganulfeministelor din anii ’70, ci şi în sensul marii istorii,al celei pe care doamnele mai vârstnice ale acesteiconfesiuni au trăit-o în comunism, în timpul politiciiceauşiste pronataliste, altoite pe condiţii de viaţă celmai adesea mizere. istoriile lor deapănă, în polifoniavocilor narative, şi o poveste de fundal a vârstelorcomunismului, de la anii 1950 şi până în pragul luidecembrie 1989, cu unele epiloguri post-decembristeale poveştii politice, care indică, prin lenta prefacerea oamenilor, supravieţuirea sistemului în mentali-tăţi. totuşi, accentele decisive ale acestei cărţi nusunt cele sumbre: în toate poveştile există aceastăconstantă a fericirii, a miracolului produs, a îndum-nezeirii. toate reţin misterul întâlnirii cu fiinţa nou-născută, care transgresează şi biruieşte, în cele dinurmă, durerea, oboseala, umilinţele, nu puţinepoveşti încheindu-se cu mândre epiloguri ale dragos-tei de mamă. copilul este întotdeauna „darul luidumnezeu”, „raţiunea de a trăi”, „minunăţia”,„cadoul neaşteptat al sorţii”, „miracol dumnezeiesc”,„buburuzul adorat”, chiar şi în rarele cazuri în caremama cochetează cu ideea că nu a avut „instinctmatern”.

registrul amintirii diferă, totuşi, în funcţie devârstele istoriei trăite, de cultura şi temperamentulautoarei, de starea ei materială, ca şi de ambiţiilescriitoriceşti, care, când şi când, alternează exerci-ţiul mărturisirii cu accentele calofile, de proză scur-tă, cu consemnarea diaristică în timp real sau cu unjurnal imaginar al fătului. ele sunt însă puţine şi nurăpesc impresia generală de amintire, confesiune,spusă pe 20 de voci de femei uneori împlinite, ferici-te, alteori divorţate sau dezamăgite, din ale cărorpoveşti răzbat, însă, multe teme şi atitudini comune:în comunism, experienţa naşterii este mutilată desistemul medical precar, de concediul de maternita-te prea scurt, de depărtarea, deseori, a soţilor (când,în lipsa condiţiilor de viaţă, mama pleacă la părinţisă nască) sau de absenţa produselor de consum (genscutece de unică folosinţă, lapte praf, hăinuţe pentrucopii), tânăra mamă fiind astfel complet aservităunor activităţi al căror absurd transpare chiar şiatunci când nu există alternativă: „scutecele murda-re erau puse la înmuiat în găleţi cu apă, apoi erauspălate în apa încălzită pe aragaz şi limpezite; urmafierberea timp de o oră în imense cazane. din nouclătire, uscare şi la urmă călcare. întreaga procedu-ră ocupa total o persoană”, îşi aminteşte o mamăcare, din fericire, s-a putut bucura de ajutor. iatăînsă ce gândeşte o alta, mai puţin norocoasă: „Nu amsă înţeleg niciodată de ce nu existau şi la noi scutecetip pampers, ar fi fost posibilă şi la noi «copierea» lor.Nu cumva spălatul scutecelor făcea parte din progra-

mul general de supunere şi de umilire? să aibă feme-ia treabă! Şi ce dacă nu doarme nopţile, dedicându-lesugarului ei? să se «revigoreze» spălând... ce-a maifăcut rodul iubirii ei!” deseori, părinţii trăiesc dramacăutării şi a instalării într-o casă sau un loc al lor(nepreţuitul „cuib”), deşi, nu de puţine ori, nou-năs-cuţii îşi petrec primele luni în casa bunicilor, care nue lipsită de farmecul ei: „o horă a adorării pruncu-lui”, în evocarea mihaelei miroiu. prima poveste, acelei mai vârstnice dintre aceste mame, îi prilejuieş-te acesteia o rememorare idilică a vieţii şi obiceiuri-lor rurale de naştere şi lăuzie, într-un decor paradi-siac ardelenesc, desprins de vuietul istoriei stalinis-te; o lume în care sarcina este un fel de „jenă”, privi-tă totuşi de bărbaţi „cu respect şi consideraţie”, şi încare „ştiinţa” vine exclusiv din expe-rienţa mamelor şi de la dumnezeu.la polul opus se află mamele timpuri-lor moderne, unele trăind şi născândîn străinătate, şi pentru care sarcinavine cu un lung alai de controale, eco-grafii, spitale, medici, vitamine,horoscoape, un trist, alteori firescproces de medicalizare, în care o ceza-riană uşoară poate fi percepută (aşacum simt şi eu acum) ca o naştere„deformată”, confiscată. retrăirea„durerilor facerii” este una din princi-palele constante ale acestor poveşti,dar ea este de cele mai multe ori pri-vită cu resemnarea femeii normale,care înţelege că nu poţi face omletăfără să spargi ouăle. rareori accentulacestor amintiri cade pe anormalita-tea trăirilor fiziologice sau pe instala-rea depresiei post-partum.

ceea ce aduce, însă, o notă dis-tinctivă acestui volum este faptul cămamele care l-au scris au în comun,în mare măsură, un fundal educaţio-nal asemănător, alcătuit din mastera-te şi doctorate, învăţământ şi/sau cer-cetare. Nu puţine au cunoştinţe şiinterese mărturisite în problematicastudiilor de gen. acest detaliu numi-a fost indiferent, pentru că, deşiasta nu le face mai mame decât alte-le, îmi putea garanta o mai bună înţe-legere şi o mai mare capacitate deexpresie şi de redare a experienţeimaterne.

din păcate, una din acestepoveşti devine o expresie a intelectua-lizării excesive şi a prezenţei „biblio-grafiilor” teoretice în confesiune. povestea e maidegrabă de interes academic, căci, sub raportulautenticităţii, trăirea otiliei dragomir emană oneplăcută impresie de falsitate. autoarea transfor-mă propria-i experienţă într-o lectură ideologică:întâlnirea cu cartea mama şi copilul este privităexclusiv din unghi discursiv, cititoarea refuzând săvadă pădurea de copaci, internarea în spital i se pareun „ritual de depersonalizare” care trădează o lectu-ră prea asumată a azilurilor lui goffman, sintagma„poliţia maternităţii” nu este nici ea originală, spita-lul este un loc al ororilor (deşi suntem, orice aispune, în anul 2000), tot personalul medical „latră”,

coridoarele sunt nişte„hrube”, peisajul este„apocaliptic”, doctoriifumează în timpul ecogra-fiilor, ba la un momentdat, ca să ne fie foarteclar, povestitoarea reali-zează de unde vine pro-blema: toată experienţainternării şi a naşterii i separe o retrăire (imagina-ră, desigur) a auschwitz-ului: „începusem să mămir că în sistemul acelamilitarizat nu am alocatun număr de identifica-re”; „mi se părea că m-ammutat în acel film, cămedicul de la ecografiadin prima zi e epifania luimengele...”; din nou, „mă

uitam incredulă la mână că nu am ştanţat vreunnumăr de identificare”; „prima vizită la domiciliu apediatrei de cartier (...) s-a derulat după aceleaşiprincipii de vizită tip gestapo”. a doua naştere, „caîntr-o oglindă inversată”, se va petrece în Belgia, şiva fi „o poveste în întregime fericită”. într-adevăr,poveste, îmi vine să spun, căci, deşi otilia dragomirnu scrie rău, confesiunea ei este atât de distorsiona-tă ideologic, încât pur şi simplu nu sună credibil.

iniţiatoarele acestei cărţi şi-au manifestat expli-cit, într-un ghid orientativ adresat, la sfârşit, mame-lor care doresc să continue acest proiect vorbind des-pre experienţele lor, interesul pentru „contextul isto-ric, concepţiile generale despre sarcină şi naştere,condiţiile de asistenţă”. acest prim volum (dacă pro-

iectul lor va continua) s-a achitat cu brio în ceea cepriveşte furnizarea acestor informaţii. dar ce mi s-apărut cel mai frumos este că, deşi unii cred că tine-reţea, iubirea, maternitatea pot fi confiscate de isto-rie, mărturia corneliei grünberg (care o naşte pefiica sa în 1961) ne demonstrează contrariul: „esteuşor să faci analize teoretice după, omul are însă osingură viaţă şi nu-şi poate alege nici epoca, nici ţaraîn care să se nască. marile şi micile trăiri: prietenia,iubirea, sexul, copiii care cresc, succesele şi eşecuri-le, moartea... oricât ar fi de colorate social, rământaine personale, bucurii sau dureri, miracole sau coş-maruri.” Şi tot în acelaşi registru, sub semnul ferici-rii, cum o spune şi în titlul evocării sale, o altă autoa-re ne transmite acelaşi lucru: „sunt nostalgică, nu?cui nu-i e dor de tinereţea lui? unii şi-au trăit tine-reţea în timp de război şi tot au tânjit după ea.” îmiplac nespus aceste afirmaţii curajoase împotrivaistoriei, mărturii indirecte, uneori chiar zgârcite, alefrumosului pe care-l trăieşte o mamă, dincolo de totşi toate. mă fac să proiectez trecutul ca pe un lungşir de clipe fericite, în care, bogată sau săracă, liberăsau captivă, fiecare femeie devenită mamă a trăit şia simţit la fel ca mine. r

*naşterea. istorii trăite, volum coordonat demihaela miroiu, otilia dragomir, editura polirom,iaşi, 2010

simona Drăgan

Cartea mamelor

Registrul amintirii diferă, totuşi, înfuncţie de vârstele istoriei trăite, de

cultura şi temperamentul autoarei, destarea ei materială, ca şi de ambiţiile

scriitoriceşti, care, când şi când,alternează exerciţiul mărturisirii cu

accentele calofile, de proză scurtă, cuconsemnarea diaristică în timp realsau cu un jurnal imaginar al fătului.


Aura Christi ■ nietzsche şi marea Amiază

Nicăieri nu veţi găsi viul „normal”, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele AureiChristi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. E altceva, ceva cenu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţieide sine. unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îlevită: e o chestiune de „istm”: de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celorcare se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, ten-sionant, între două prăpăstii. unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel...

Ştefan BorbélyAm terminat de citit cu înfrigurare Nietzsche şi Marea Amiază (…) un elogiu excepţional adus vitalis-mului injectat de solarul divin, reflectat magistral prin textele unor Berdiaev, Şestov, Kierkegaard şi maiales Nietzsche. Filiaţia cea mai puternică şi mai transparentă care îmi vine în minte după parcurgereapaginilor tale este Rudolf Otto: deşi nu are nevoie să-l citeze niciodată explicit, cartea este infuzata deconceptul de «numinos», acel sacru inefabil intuit de teologul german în lucrarea sa capitală, DasHeilige. te felicit pentru acest volum, exemplar în toate sensurile, şi sunt convins că oamenii cărora lise adresează nu vor mai fi aceiaşi după parcurgerea sa.

Cătălin Ghiţă

30


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


celebritatea internaţională a lui georgeorwell se datorează, în primul rând,celor două romane ale sale, Ferma ani-malelor (1945) şi o mie nouă sute opt-

zeci şi patru (1949), textele prin intermediul căroraautorul s-a adresat în cel mai direct mod cu putinţăconştiinţei celor care au trăit primii ani airăzboiului rece, dar şi prin care a reuşit să rămână,pentru publicul cititor, un soi de „scriitor vizionar alsecolului xx”, nu puţini fiind cei care, sub imperiullecturii acestor cărţi, al imaginii terifiante a„fratelui cel mare” şi al ideologiei „dublu-gânditu-lui” au aşteptat anul 1984 ca pe semnul unei verita-bile apocalipse a epocii moderne. Şi, deşi orwell afost considerat cel mai important autor britanic descrieri politice al anilor ‘40 ai secolului trecut, cutimpul, el a ajuns să fie preţuit şi pentru latura teo-retică a cărţilor sale, precum şi pentru o calitate cuadevărat remarcabilă, numită, pe bună dreptate, decritica literară, „integritate intelectuală” – destul derar întâlnită, mai cu seamă la o asemenea intensita-te, în zbuciumata „republică a literelor” contempora-ne... în fond, privită din acest punct de vedere,întreaga sa operă se dovedeşte a fi aceea a unui„moralist” al secolului vitezei – şi al războaielor mon-diale! –, dispus să creadă în fiinţa umană şi în valo-rile individuale, dovedindu-se a fi, astfel, aşa cum s-aşi spus nu o dată, „adevărata conştiinţă a generaţieisale”.

cu toate că s-a afirmat deschis ca un susţinătoral ideilor socialiste încă din anul 1936, orwell arămas mereu un adversar neînduplecat al comunis-mului, confirmând, şi prin această atitudine, etiche-ta pe care şi-a pus-o el însuşi, la un moment dat,definindu-se drept „un conservator anarhist”...adevărat „revoluţionar-patriot”, aşa cum era numitîn cercurile intelectuale ale vremii sale, orwell a fostîntotdeauna convins de capacitatea scriitorului de ainfluenţa drumul pe care îl urmează omenirea, dar şide uriaşul impact al propagandei asupra conştiinţeiumane, mai cu seamă în situaţii de criză, când con-flictul dintre individ şi structura socială se acutizea-ză în mod inevitabil. aceste idei apar pentru primadată expuse cu claritate în the road to Wigan pier(1937), iar al doilea moment semnificativ în acestsens este reprezentat de omagiu cataloniei, textrezultat în urma participării lui george orwell larăzboiul civil din spania. sosit în peninsulă îniarna lui 1936, ca ziarist, scriitorul s-a înrolat în rân-dul trupelor combatante, pentru a-şi aduce contribu-ţia în mod direct la lupta împotriva fascismului. cutoate astea, respingerea ideilor comuniste rămâne,în cazul său, la fel de vehementă ca şi înainte, astfelîncât Homage to catalonia, carte prezentată în 1938editorului victor gollancz – care, de fapt, i-o solicita-se el însuşi lui orwell! – este respinsă, pe motiv cătextul ar fi fost „plin de erezii politice” şi ar fi repre-zentat expresia clară a unui socialism ieşit din toatetiparele (acceptabile) vremii. rememorând experien-ţa aceasta, autorul va mărturisi, în anul 1947: „totce-am scris vreodată a fost îndreptat, direct sau indi-rect, împotriva totalitarismului, iar scrierile mele auîncercat să servească cauzei socialismului democra-tic, aşa cum l-am înţeles eu însumi.” prin urmare,modul în care orwell înţelegea să se manifeste caautor de scrieri politice reprezintă nu doar ataşa-mentul faţă de o anumită orientare – oricare ar fiaceasta – ci mai cu seamă convingerea sa fermă înceea ce priveşte necesitatea apărării cu orice preţ,chiar şi într-o epocă tulburată (poate mai ales în con-textul unei asemenea epoci), a valorilor adevărate şia ceea ce reuşeşte să rămână, în ciuda tuturor vicisi-tudinilor, normal, chiar şi în mijlocul unei conflagra-ţii mondiale.

lucrând la textul ce avea să devină, ulterior,omagiu cataloniei, orwell nu şi-a propus nici o clipăsă scrie istoria războiului civil din spania, şi cu atâtmai puţin să realizeze un documentar politic, ci aconstruit – fiind pe deplin conştient de acest lucru –un inedit jurnal personal de front, în care a înregis-trat experienţele sale, desigur, subiective în cel maiînalt grad, cu privire la punerea în aplicare a uneirevoluţii sociale, la atrocităţile şi paradoxurile războ-iului – ale oricărui război, în fond – şi la conflicteleacute dintre partidele politice într-un astfel de con-text. aşa că, ceea ce putea deveni uşor un documen-

tar tern şi strict teoretic, s-atransformat, autorul fiindorwell, într-o adevărată şinovatoare form(ul)ă literară,descriptivă şi expresivă înegală măsură, omagiu cata-loniei devenind, cu timpul(deşi imediat după publicareşi în anii care au urmat pânăla moartea autorului abia des-au vândul nouă sute deexemplare!), una dintre celemai populare cărţi ale scriito-rului de faţă. cu toate că şede-rea lui orwell în spania a fostrelativ scurtă (din decembrie1936, până în iunie 1937),experienţa aceasta i-a influen-ţat profund ideile şi atitudi-nea, dând, de asemenea, oformă specifică prodigioaseiimaginaţii literare a scriitoru-lui. astfel, dezamăgirea pecare a simţit-o orwell acolo,luând contact nemijlocit cuneregulile transformate departidul comunist în unicaregulă posibilă, precum şi dez-gustul faţă de acţiunile con-certate ale propagandei careuneori părea a fi singurullucru care mai funcţiona per-fect în spania – de ambelepărţi ale baricadei! – au repre-zentat punctul de plecare şi sursa de inspiraţie pecare, ulterior, autorul le va folosi pentru definitiva-rea romanelor sale celebre, Ferma animalelor şi omie nouă sute optzeci şi patru. în egală măsură, însă,experienţa spaniolă a avut darul de a-i întări luiorwell credinţa în puterea oamenilor de a-şi afirma,chiar şi în cele mai neprielnice condiţii, talentul con-structiv şi latura benefică, de natură a schimba, celpuţin parţial, până şi soarta unui război – fie el şiunul civil.

în primele capitole ale cărţii, suntem, ca cititori,martori ai modului remarcabil în care autorul reuşe-te să prezinte extrem de convingător destrămareaaurei romantice şi strălucitoare care îmbrăca, pen-tru mulţi contemporani ai săi, războiul din spania.în loc de efecte patetice, orwell aduce în prim planaccente realiste, care, la o lectură atentă, se vor vădica fragmente componente ale unei veritabile struc-turi literare, menite a sublinia, din punctul de vede-re al autorului, poziţiile ireconciliabile pe care segăseau reprezentanţii comuniştilor spanioli, pe de oparte, şi cei ai socialiştilor anarhişti, pe de alta. cutoate astea, scriitorul nu pierde niciodată din vedere

nici atmosfera specifică a ace-lei perioade, când, cel puţin laBarcelona, oraşul pe careorwell l-a cunoscut cel maibine, se renunţase la orice for-mule de politeţe sau oficiale,toţi cetăţenii deveniseră „tova-răşi”, iar bisericile erau închi-se una după alta. vor lua naş-tere, pe acest fond, cele maidiverse şi chiar incredibileforme de camaraderie, care,chiar dacă, în esenţa lor, parprimitive, sunt întotdeaunaînregistrate de orwell înîntreaga lor spontaneitate,demonstrând capacitatea oa-menilor de a se dedica totalunei cauze. acesta a fost,practic, şi principalul motivcare l-a determinat pe ericBlair (astfel figurând scriito-rul pe listele combatanţilor),să se înroleze, la rândul său, şisă participe nemijlocit la lup-tele sângeroase care se dă-deau în şi pentru catalonia.

ajungând ca, la un mo-ment dat, să fie de-a dreptulcopleşit de nevoia de a stabiliechilibrul între planul istoricşi cel politic, orwell va între-rupe unitatea acestei cărţi –altfel, demonstrând la tot

pasul accentele experienţei directe a autorului – şiva dedica două capitole prezentării pe larg a conflic-telor tot mai accentuate care împiedicau realizareaunei adevărate revoluţii sociale în catalonia şi maicu seamă modului în care uriaşul aparat de propa-gandă menit să ascundă adevărurile cele mai dure-roase despre mersul evenimentelor ajunsese să func-ţioneze în spania. Şi, deşi era conştient că acestefragmente ar putea să distrugă unitatea textului şichiar se decisese, la un moment dat, să renunţe laele, orwell va concluziona că, oricum ar fi şi orices-ar întâmpla, trebuie să le păstreze, altfel va ajun-ge el însuşi să simtă că a preluat ceva din strategiiledublei (sau multiplei) intenţii, atât de utilizate întimpul războiului fratricid spaniol. astfel că, deşiplecase în spania cu scopul declarat de a lupta hotă-rât împotriva fascismului, orwell – dată fiind şi ranaextrem de gravă pe care o sufera aici – va reveni înanglia cu o înţelegere superioară asupra funcţionă-rii mecanismelor politice de natură a declanşa unastfel de război, dar şi cu convingerea că totalitaris-mul reprezenta „cea mai gravă ameninţare la adresalibertăţii europei” în acel moment. tocmai aceastăconvingere l-a făcut pe orwell să se situeze, deatunci încolo, alături de acei scriitori profund deza-măgiţi de ideologia comunistă şi de distorsionareaadevărului prin intermediul unor (oricaror!) metodede propagandă, între care îi amintim pe koestler,ignazio silone sau franz Borkenau. astfel că, deşiexperienţele personale şi spiritul epocii de care estelegat cronologic l-au făcut pe george orwell să devi-nă „scriitor politic”, el nu a încetat niciodată să sus-ţină necesitatea afirmării unei tradiţii nonideologicea romanului european. dominanta estetică se dove-deşte, astfel, pentru el, a fi de cea mai mare impor-tanţă, indiferent de vicisitudinile întotdeaua posibi-le ale unei perioade istorice date, doar astfel literatu-ra putând să transmită valorile morale supreme aleumanităţii. cu siguranţă, datorită acestor convin-geri şi a modului în care a reuşit să şi le susţină, şinu numai datorită celor două celebre romane alesale, orwell continuă să ni se adreseze şi astăzi, cuatâta claritate şi putere de convingere. r

george orwell, omagiu cataloniei.traducere de radu lupan, prefaţă de vladimir

tismăneanu, iaşi, editura polirom, 2009

Rodica grigoreOmagiu Cataloniei şi libertăţii

n Cartea străinăCu toate că s-a afirmat deschis ca unsusţinător al ideilor socialiste încă

din anul 1936, Orwell a rămas mereuun adversar neînduplecat al

comunismului, confirmând, şi prinaceastă atitudine, eticheta pe care şi-a pus-o el însuşi, la un moment dat,definindu-se drept „un conservator

anarhist”...


ştefan Borbély ■ existenţa diafană

Existenţa diafană, carecontinuă volumele deautor Cercul de graţie(2003) şi O carte pe săp-tămână (2007), reprezintă o foarte echilibra-tă şi competentă radiografiere a simptomato-logiei editoriale româneşti din anii 2000-2010,Ştefan Borbély unind între coperţile aceluiaşivolum atât texte dedicate unor nume consa-

crate ale literaturii române (Marin Sorescu, Mircea Zaciu, NicolaeBreban, Marin Mincu, Livius Ciocârlie, Adrian Marino, horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Paul Cornea, Dan C.Mihăilescu), cât şi analize ale unor autori tineri, care s-au făcutcunoscuţi în ultimii ani (Adrian Dohotaru, Cătălin şi Roxana Ghiţă,Adriana teodorescu, Florina Codreanu, Ioana Macrea-toma,Constantina Raveca Buleu), cu cărţi preponderent din domeniulistoriei şi sintaxei mentalităţilor şi cel al studiilor culturale. Fireanalitică, scrutătoare, dotată cu o bună deschidere teoretică şi cuo impecabilă precizie a conceptelor, Ştefan Borbély este interesatcu precădere de idei şi de simptomatologii culturale, textele dedi-cate jurnalului lui Adrian Marino (Viaţa unui om singur), experi-mentalismului lui Marin Mincu sau modernităţii în lectura lui PaulCornea (toate prezente în carte) fiind dintre cele mai bune care s-au scris în domeniu. Pornind de la cazuri particulare şi de la volu-me care au, fără excepţie, o deschidere ideatică vastă, incitantă,cartea profesorului Borbély reprezintă un foarte suplu efort de sin-teză critică, realizată cu har, competenţă şi profesionalism.

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


la 99 de ani s-a stins din viaţă unul din-tre cei mai mari scriitori, ernestosábato, autorul mai multor cărţi de refe-rinţă: tunelul (1948), despre eroi şi mor-

minte (1961) şi abaddon, exterminatorul (1974).i-am cerut doamnei katerina markelova, secretar deredacţie la courier unesco, acordul pentru publi-carea traducerii interviului, reprodus în continuare,în contemporanul.

– aţi scris foarte multe eseuri, în special o colec-ţie intitulată ,,oameni şi angrenaje”, pe tema efecte-lor dezumanizării datorate ştiinţei şi tehnologiei.cum este posibil să vadă într-o asemenea luminălucrurile un om de ştiinţă ca dv.?

– deşi am studiat matematica şi ştiinţele, disci-pline care mi-au oferit ceea ce aş putea numi un refu-giu ideal şi abstract într-un ,,paradis platonic”,departe de haosul acestei lumi, am înţeles curândfaptul că acea încredere oarbă pe care o au anumiţioameni de ştiinţă în puritatea gândului, în raţiune şiîn progres (folosit de obicei cu p mare) i-a făcut săpiardă din vedere sau chiar să dispreţuiască aceleaspecte esenţiale ale vieţii omului precum subcon-ştientul şi miturile care se află la originea expresieiartistice, pe scurt, partea ,,ascunsă” a naturiiumane. toate acestea care-mi lipseau în activitateamea ştiinţifică – fiecare mr. hyde are nevoie de undr. jekyll pentru a fi complet – le-am găsit înromantismul german şi, mai presus de orice, în exis-tenţialism şi suprarealism. ridicând ochii de la loga-ritmi, am văzut omul aşa cum nu îl mai văzusemniciodată până atunci...

– există anumiţi mari scriitori contemporanicare au reuşit să reconcilieze ştiinţa şi creativitatea...

– s-ar putea să fie şi aşa, dar aceasta nu mă facesă-mi pierd convingerea că epoca noastra este puter-nic marcată de opoziţia dintre ştiinţă şi disciplineleumaniste, o opoziţie care astăzi a devenit ireconcilia-bilă.

după intrarea în scenă a iluminismului şi aenciclopediştilor şi, mai presus de toate, datorităapariţiei pozitivismului, ştiinţa a făcut ceea ce s-arputea numi o retragere în olimp, o depărtare deumanitate. suveranitatea absolută a Ştiinţei şiprogresului din cea mai mare parte a secolelelor xixşi xx a redus individul la statutul de simplă rotiţădintr-o maşinărie gigantică. teoreticienii marxistiau contribuit şi ei la propagarea acestei viziuni dis-torsionate în care individul îşi pierde identitateaîntr-o masă, iar misterul sufletului este redus la emi-siile de radiaţii cuantificabile.

– cu toate acestea, chiar şi în secolul al XiX-lea,a existat un puternic curent filosofic care a pus subsemnul întrebării acel edificiu monumental şi raţio-nal construit de către Hegel şi a cărui greutate zdro-

bea individul. mă gândesc, în special, la Kierke-gaard, cel despre care dv. aţi scris pe larg...

– kierkegaard a fost primul gânditor care a răs-puns la întrebarea dacă ştiinţa ar trebui să aibă prio-ritate faţă de viaţă şi a avut curajul să răspundăferm că viaţa se află întotdeauna pe primul loc. deatunci, divinizata ştiinţă văzută ca un centru al uni-versului a fost înlocuită cu omul în carne şi oase.acest lucru a condus de la karl jaspers şi martinheidegger la filosofia existenţialistă a secolului alxx-lea în care omul nu mai este un „imparţial”observator ştiinţific, ci un „sine”, îmbrăcat în trup,„destinat să moară” şi despre care am scris ca fiindsursa tragediei şi metafizicii, cele mai rafinate formeale expresiei literare.

– dar acestea nu sunt singurele...– Bineînţeles că nu, dar în mintea mea acestea

sunt cele mai importante, din cauza dimensiunii lortragice, transcendentale. putem să ne gândim numaila dostoievski şi ale sale însemnări din subterană,un rechizitoriu teribil în care, cu o ură aproape nebu-nească, el a denunţat epoca modernă şi cultul săupentru progres.

– vorbim acum chiar despre esenţa literaturii...– da, pentru că romanul poate exprima lucruri

care sunt dincolo de sfera filosofiei sau eseului – cumar fi cele mai negre incertitudini ale noastre despredumnezeu, destin, sens al vieţii, speranţă. romanulrăspunde la toate aceste întrebări, nu doar prin sim-pla exprimare a ideilor, ci prin intermediul mitului şicu ajutorul proprietăţilor magice ale gândului. deasemenea, multe dintre personajele din romane suntla fel de reale precum realitatea însăşi. este donQuijote ireal? în cazul în care acceptăm că realitateanu are nicio legătură cu durabilitatea, se poatespune atunci că acest personaj, născut din imagina-ţia lui cervantes, este mult mai real decât obiectelecare ne înconjoară, pentru simplu fapt că el estenemuritor.

– cu alte cuvinte, se poate spune că literaturainterpretează realitatea?

– din fericire, arta şi poezia nu au pretins nicio-dată să disocieze raţionalul de iraţional, sensibilita-tea de intelect, visul de realitate. visul, mitologia şiarta au o sursă comună în subconştient – dezvăluieo lume care nu ar putea avea nicio altă formă deexpresie. este absurd să ceri artiştilor să explicemunca lor. vă puteţi imagina pe Beethoven anali-

zând simfoniile sale, ori pe kafka explicând ceea ce avrut el să spună cu adevărat în procesul? ideea cătotul poate fi explicat raţional este semnul distinctival mentalităţii occidentale de tip pozitivist, tipic epo-cii moderne, o perioadă care supraestimează valoa-rea ştiinţei, raţiunea şi logica. totuşi, această formăde cultură reprezintă doar un scurt moment din isto-ria omenirii...

– se pare că dv. consideraţi epoca noastră dreptfaza finală a unei modernităţi începute cu mijloculsecolului al XiX-lea...

– moda literară nu ar trebui să fie confundată cutendinţele majore de gândire! în acea evoluţie a miş-cării vaste şi tragice de idei, există progrese şi retra-geri, excursii ocolitoare şi contra-curenţi. este clar,totuşi, că asistăm la sfârşitul unei ere. trăim o crizăa civilizaţiei în care există un fel de confruntare întreforţe precum pasiunea eternă şi ordinea, patos şietos, dionisiac şi apolinic.

– această criză poate fi depăşită?– singurul mod în care putem scăpa, evada din

această chinuitoare criză este să ne agăţăm de viaţăşi să reuşim eliberarea omului din acest angrenajgigantic care îl striveşte. dar nu trebuie uitat, laînceputul unui nou mileniu, că o vârstă nu se înche-ie în acelaşi moment pentru toată lumea. în secolulal xix-lea, când progresul era triumfător, scriitori şigânditori, cum ar fi dostoievski, Nietzsche şikierkegaard nu erau „din timpul lor”, pentru că, înciuda optimismului oamenilor de ştiinţă, au avut opresimţire a catastrofelor viitoare şi pe care kafka,sartre şi camus vor şti să le ,,deseneze” atât de bine.

– este acesta motivul pentru care respingeţi con-ceptul de ,,progres” în artă?

– arta nu poate progresa mult, dar un vis da.oare sunt coşmarurile contemporanilor noştri maiavansate decât cele ale profeţilor din Biblie? putemspune că matematica lui einstein e superioară celeia lui arhimede, dar nu că ulise al lui joyce estesuperior în raport cu odiseea lui homer. unul dintrepersonajele lui proust este convins că debussy esteun compozitor mai bun decât Beethoven pentru sim-plul motiv că a fost născut după el. Nu e nevoie să fiecineva un muzicolog pentru a aprecia tot sarcasmul

ernesto sábatoDostoievski a denunţat epoca modernă şi cultul său pentru progres

32


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


lui proust din acest pasaj. fiecare artist aspiră spreceea ce poate fi numit absolut sau spre un fragmental absolutului, cu un ,,a” mare, fie el un sculptoregiptean din timpullui ramses al ii-lea,fie un artist grec dinepoca clasică saudonatello. acestaeste motivul pentrucare nu există pro-gres în artă, numaischimbări care suntdatorate atât sensi-bilităţii fiecărui ar-tist, cât şi viziuniitacite sau explicitea unei epoci sau aunei culturi. celpuţin, un lucru estecert: niciun artistnu este mai bineplasat decât altul pentru a atinge aceste valori abso-lute, doar pentru că simplul fapt că el a venit peaceastă lume mai târziu decât celălalt.

– deci nu credeţi că poate exista o estetică univer-sală?

– relativitatea istoriei este reflectată în estetică.fiecare perioadă are o valoare dominantă – religioa-să, economică sau metafizică – mereu cu alte nuan-ţe. în ochii oamenilor care aparţin unei culturi reli-gioase preocupate de etern, colosul hieratic al luiramses al ii-lea ar putea îngloba mai mult „adevăr”,decât o statuie realistă. istoria ne arată că frumuse-ţea şi adevărul se schimbă de la o perioadă la alta, căalbul şi negrul, din punct de vedere cultural, sebazează pe criterii diferite. reputaţia scriitorilor,artiştilor şi muzicienilor stă sub semnul legănăriipendulului istoriei...

– nu există nicio justificare, prin urmare, pentrua putea vorbi de superioritatea unei culturi asupraalteia?

– astăzi am parcurs un drum lung şi care s-aîndepărtat mult de certitudinile orgolios-pozitivisteşi de „gândirea optimistă” în general. toate culturiletrebuie să fie privite cu egal respect, asta am înţelescitind lucrările lui levy-Bruhl, cel care după patru-zeci de ani de cercetare a admis cu toată sinceritateacă el nu a putut vedea niciun „progres” în trecerea dela magic la gândire logică şi că, mai mult, cele douăau ajuns, în mod inevitabil, să coexiste în firea omu-lui. s-a ajuns, în cele din urmă, să se facă dreptate şipentru cele care au fost odată numite, cu multă con-descendenţă, „culturi primitive”.

– sunteţi, totuşi,nemulţumit de educaţiaexistentă în prezent, înşcoli şi universităţi. ce lip-seşte?

– când eram tânăr,am fost forţat să înghit unmunte de informaţii pecare le-am uitat cât amputut de repede. spreexemplu, în ceea ce priveş-te geografia, îmi amintescdoar de capul Buneisperanţe şi capul horn,şi, probabil, doar pentrucă ele sunt adesea menţio-nate în ziare. cineva aspus odată că s-ar puteadefini cel mai bine culturadrept ceea ce rămâneatunci când ai uitat totul.pentru o fiinţă umană, aînvăţa înseamnă a luaparte prin descoperire şiinvenţie. dacă menireaoamenilor este de a avan-sa, ei trebuie să-şi formezepropriile opinii, chiar da-că, uneori, acest lucruînseamnă să facă greşelişi să fie nevoiţi să seîntoarcă din drum. ei aunevoie de a explora noi căişi metode de experiment.

în caz contrar, în cel mai fericit caz, vom producedoar o rasă de oameni de ştiinţă sau, în cel mai rău

caz, de şoareci de bibliote-că sau de papagali carerepetă fraze de-a gata dincărţi. cartea este un ins-trument minunat, cu aceacondiţia ca ea să nu devi-nă un obstacol care să neîmpiedice să ne urmămpropriul nostru drum.

– cum îl vedeţi pe celcare-şi asumă rolul deeducator?

– din punct de vedereetimologic, a educa în-seamnă a dezvolta, pen-tru a scoate ceea ce existădoar în formă embriona-ră, a realiza potenţialul.această „muncă”, această

livrare de către profesor este realizată rareori pedeplin, iar acest lucru,probabil, este la origineatuturor defectelor siste-melor noastre de educa-ţie. studenţii trebuie săajungă să-şi pună între-bări şi să fie convinşi deignoranţa lor, dar şi anoastră, astfel încât ace-ştia să fie pregătiţi, nunumai să-şi pună între-bări, dar şi să gândeascăpentru ei înşişi, chiardacă s-ar putea întâmplasă nu fie de acord cu noi.este, de asemenea, foarteimportant pentru ei să fielăsaţi să facă greşeli, iarnoi să le acceptăm între-bările şi abordările, oricâtar putea părea ele de ciu-date. având în vedereaceastă stare de spirit,elevii vor înţelege că rea-litatea este infinit maicomplexă şi mai misterio-să decât suprafaţa mică acunoştinţelor noastre.aceasta va da naştere lainterogaţii şi certitudini,la un amestec de tradiţie

şi inovaţie din care se va constitui o cultură dinami-că. aşa cum a spus kant, oamenilor nu ar trebui săle fie predată filosofia, aceştia ar trebui să fie învă-ţaţi să filosofeze. aceasta este metoda lui platon din,,dialoguri”, care se bazează pe schimbul direct,spontan, în cursul căruia apar întrebările conştiinţeinoastre...

– cu ani în urmă aţi subliniat riscurile inerenteale armelor nucleare în confruntarea ideologică dinîntreaga lume. există schimbări în ultimii ani saumesajul şi-a pierdut din forţa de impact?

– Nu sunt atat de sigur de asta... în primul rând,proliferarea armelor nucleare este o realitate. multeţări au deja propriile lor „mini-bombe” atomice şiunele acţiuni teroriste iresponsabile nu pot fi negli-jate. dar acesta este doar aspectul pur „fizic” al pro-blemei. ceea ce mă îngrijorează cu adevărat estecatastrofa spirituală în care se cufundă era noastră,rezultatul deprimant al represiunii forţelor incon-ştientului în societatea contemporană. trăim într-oepocă a angoaselor, nevrozelor, instabilităţii şi afrecvenţei tulburărilor psihosomatice, proliferareaviolenţei şi a consumului de droguri. până destul derecent regiunile „periferice” ale lumii nu au fost afec-tate de acest fenomen. în estul europei, de exemplu,precum şi în africa sau în oceania, tradiţiile mitolo-gice şi filosofice au menţinut o armonie între om şilume. explozia bruscă, necontrolată a valorilor occi-dentale şi a tehnologiei de ultimă oră au provocat oschimbare de paradigmă, la fel cum, în timpul revo-luţiei industriale, producătorii inundau cu mărfuriieftine pe cei care ştiau să producă textile rafinate.această catastrofă interioară va putea aduce o explo-zie psihologică şi spirituală terifiantă care va da naş-tere la un val de sinucideri şi scene de nebunie colec-tivă. tradiţiile străvechi nu pot fi înlocuite de indus-tria tranzistorilor...

– chiar nu vedeţi nimic pozitiv în acest bilanţ alzilelor noastre?

– da, probabil că există, dar, la fel de sincer, tre-buie să recunosc faptul că am certitudinea că apaţinunei lumi care se află la capăt de drum. desigur,cred în artă, dialog, libertatea şi demnitatea fiinţeiumane. dar cine mai este interesat de asemenealucruri astăzi?!... pe de altă parte, poate că suntdemodat, dar eu încă mai cred în acea democraţie,,mediocră”, ,,prăfuită”, singurul regim care, la urmaurmelor, îi permite omului să gândească liber şi să-şipregătească drumul spre o realitate mai bună… r

traducere de george motrocthe uNesco courier,

ernesto sabato: a sense of wonder.


Irina petrovai■ mitul felinelor

Mitul felin în literatura universală este o lucrare în care s-a încercat sintetizarea într-o formă accesibilă, însă fără a fi superficială, a unei cantităţi impresionante dematerial, material găsit atât în publicistica română, cât şi cea străină. Subiectullucrării a fost o alegere subiectivă, fiind apropiat de sufletul autoarei. Fiecare capi-tol în parte tratează un aspect al temei dezvăluite în titlu, respectând în acelaşi timpo linie cronologică, acest lucru facilitând în mod semnificativ înţelegerea şi asimila-rea informaţiei. Însă întreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare întreplanul real şi cel fantastic, fabulos, între documente oficiale (precum cronicile) şimărturiile oferite de superstiţiile populare. În primul capitol observăm ţara de origi-

ne a pisicii, Egiptul, şi modul în care aceasta era tratată ca o zeitate cu atribuţii contradictorii (uneoribenefice, alteori sinistre). Deşi exportul lor a fost interzis de către egipteni din motive religioase, acestlucru nu a împiedicat răspândirea lor în toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea şi diverselelegende legate de naşterea pisicii la diferite popoare.

egală cu sine în ce priveşte cota valoricăa spectacolelor (o cotă în genere de„vârf”), variată în formule şi viziuniregizorale, marcată dramaturgic de pro-

blematici umane – sociale şi mai ales psihologice,serioase – ediţia 2011 a festivalului Naţional deteatru – a fost, împreună cu manifestările adiacen-te ce au completat-o („divane” ale creatorilor, confe-rinţe profunde, dezbateri cu participare internaţio-nală la sediul universităţii Naţionale de artăteatrală şi cinematografică – precum de ex.,„absurdul de la cehov la eugène ionesco” – multelansări de carte de teatru – carte exegetică saumonografii recuperatoare, cum de ex., cele vizândcompartimentul scenografiei: „george lövendal – unaristocrat în luminile rampei” – sau „dan Nemţeanuşi concepţia scenografică a acestuia” de ion cazaban– având ca pandant şi expoziţia de schiţe a acestuia),– a fost, deci, una din ediţiile festivaliere împlinite.aparent „nestatutară” sau „schimbătoare de macaz”– prin faptul că a readus pe harta de spectacole,selectate din anterioara stagiune şi câteva spectaco-le cu existenţă puţin mai veche în raport cu data pre-mierei, spectacole care fuseseră vizionate şi în ediţii-le anterioare. motivul nu e chiar arbitrar: l-a consti-tuit introducerea, în concepţia ultimă a festivalului,a unui „focus”: a unei „centrări” pe „ethosul” artistical unei personalităţi regizorale. personalitatea alea-să spre a se situa în „focus” a fost andrei Şerban.raţiunea acestui „focus”, introdus de alicegeorgescu – directoarea artistică din acest an, afestivalului – rezidă desigur în circuitarea uneianume linii creative ce poartă semnătura regizoru-lui, „focusul” oprindu-se pe ideea de regie personali-zată. „personalizarea” unei gândiri regizorale nupoate fi urmărită, fireşte, doar pe nivelul unei singu-re stagiuni. „licenţa” spargerii de statut s-a doveditbenefică pentru procesul nostru aperceptiv reîm-prospătat, putându-l urmări pe regizor comparativcu sine în imediatitate, – într-o perspectivă sinteti-zatoare de gândire creativă şi nu doar analitică perspectacol. „labilizarea” statutului festivalier s-adovedit avenită. mai ales că de data acasta era vorbaşi de un andrei Şerban de trei ori aplicat pe univer-sul şi destinele personajelor cehoviene, filial auto-plonjat în acest univers „fiinţial” scrutat. cehov adevenit autorul favorit al f.N.t. 2011 – acutalita-tea/perenitatea marelui scriitor rus devenind tot maievidentă. poate de aceea, în ispita jocului repertoriali s-a asociat prin hazard celălalt corifeu al universa-lului uman: shakespeare. spectacole de certă refe-rinţă valorică vor rămâne incontestabil,„Neguţătorul din veneţia” montat de làszlóBocsàrdi (unul dintre cei mai proeminenţi regizoriromâni din generaţia medie) la teatrul tomàsiáron” din sf. gheorghe – şi „furtuna” în versiuneaei dramatică espres-concentrată, montată de victorion frunză în Bucureşti, la centrul cultural pentruuNsco „Nicolae Bălcescu”. sau, ca să ne oprim laaceiaşi creatori foarte imaginativi – „caligula” luicamus/ la t.N. din craiova) şi respectiv, dubletul„cântăreaţa cheală” şi „lecţia” – de la t. decomedie. ori superbul spectacol cu „leonce şi lena”– prin care georg Büchner revine în buchetul mari-lor autori – prin tompa gàbor, pe scena teatruluimaghiar din cluj. (spectacol contopind într-un umorînviorător un praf stelar de poezie, în debordarea

imaginarului situaţional, momentcu moment, fiecare scenă fiindcizelată comico-poetic cu o virtuo-zitate de orfevru). putem spune că„hazardul” repertorial a venit cufrumoase şanse de integrare pe„marii versanţi”, în întâmpinareaselecţionerei – care – a ştiut totuşidestul de bine la ce să se oprească.în această ordine de idei nu putemignora nici inteligentul „studiu”scenic propus de radu penciulescupentru „mackbeth” – unde regizo-rul inversează între cele două per-sonaje-cheie raportul psiho-evolu-tiv „crimă-remuşcare”.

existenţa unui „focus” ne vacere, însă, să ne oprim în primulrând asupra lui.

andrei Şerban nu lucrează cusemne scenice stilistic-recognosci-bile! îşi modifică semioza şi sinta-xa vizuală de la un text la altul,prin abordarea foarte dinlăuntru atextelor. foarte „dinlăuntru” în-

seamnnă descoperirea/atingerea stratului fiinţial încare, în textul respectiv, omul se arată în mod dra-matic cel mai vulnerat sau vulnerabil. abia prinaceastă atingere semantică, imaginarul său începesă-şi extragă/elaboreze sistemul de textuare concret-scenică adecvat, prin acest act de geneză mereu reîn-noit, cumva ingenuu, deşi scrupulos motivat.mecanismul său creator implică o mare libertate de„voiaj vizionar”. dominantele sale personale suntmeta-stilistice şi ţin de o citire în ordinea ontologicăa textului: de forajul semantic şi fiinţial – care-isugerează de fiecare dată tensiunile existenţiale şiexperenţiale particularizate, aflate in ictu. de aicidecurg, în creaţia sa, nişte „borne” generatrice spec-tacular – care – în linii generale ar putea fi definiteastfel:

a) descoperirea actualului dintr-o factologie latimpul trecut, nu prin similitudine „comportamenta-lă” – ci prin atingerea statutului fiinţial neerodabl,odată pentru întodeauna dat în axa meta-isotrică deexistenţă a omenescului. de fapt, descoperirea, înnuditatea lui, a perenului – care – comportamental,

se va exprima prin cutumele „actuale”, aşa cum laepoca trecută a textului s-a exprimat prin cutumele„civilizatoare” ale perioadei scrierii lui. „actualiza-rea” nu ţine de o „modă”, ca la alţi regizori – şi deaceea reversibilitatea e mereu posibilă, sugerând ointerfaţă permanentă între prezent şi trecut.

când actualizarea devine imagine scenică, pre-zenţa subtilă a interfeţei „timp generic-dramaturgic”– „timp generic-regizoral” nu dispare.

b) trăsătură care decurge în mod direct dinprima: cruzimea inciziei operate în poziţionarea fiin-ţială a personajelor. „jupuirea” lor psiho-afectivăpână aproape de neantizare – prin aducere la limitadisperării sau debusolării existenţiale, care le „rela-tivizează” (în cazul lui cehov – între comic şi tragic)reazemul fiinţial, devenit evanescent.

c) recuperarea finală a fiinţialului neerodabil –ca rezultat al experimentării şi transcenderii limitei.umanizarea („îmblânzirea”) vidului.

abia cunoscând mai multe spectacole semnatede andrei Şerban îţi dai seama că imixtiunea „actua-lului” comportamental în spectacolele sale „de epocă”

(precum sunt şi cele cehoviene) este o escavare înautenticul profund – a trăirii personajelor – pe careautorul n-a scos-o în întregul ei „pe tavă”, pentrusimplul motiv că nici personajele nu şi-o puteau per-mite, forţate fiind social să se manifeste în cadrele„cuviinţei morale”, pudorilor şi normelor „civilizatoa-re” stricte, de epocă. e de meditat în acest sens asu-pra filonului erotic pe care a.Ş. îl face să funcţionezeîn aceste spectacole, dincolo de relaţiile erotice înve-derate manifest de text: vania e îndrăgostit de tână-ra, frumoasa, languros-visătoarea şi în fond neferici-ta elena, cea care a înlocuit-o pe sora sa decedată înpatul bătrânului profesor universitar. ea îl tachinea-ză ştrengăreşte şi fratern – iar în el se înfiripă dure-roasă dorinţa masculină. în clipa când sunt singuriîşi învinge timiditatea şi îi cuprinde frisonat, o clipă,cu braţele, trupul, îmbrăţişându-i pântecul. ochii îistrălucesc injectaţi, glasul se înneacă în emoţie şidorinţă. în „trei surori”, prima vizită a lui vereşinin,îl va plasa la masă nu în compania maşei, ce-i vadeveni amantă – ci a olgăi, sora mai „bătrână” şi, pedeasupra şi profesoară: păzitoare a principiilormorale. conversaţia lor, la masa situată în sală, înfaţa prosceniumului, într-o scenă de joc paralelă cuce se întâmplă pe palierul de pe scenă, dă impresiaîncropirii unor dialoguri amicale, trăgând, parcă, unfin semnal că olga ar putea rezona în ea, afectiv şinemărturisit, mai mult decât „amical”. faptul seconfirmă abia în actul final, la despărţire, când,înainte de apariţia maşei, verşinin o sărută pe olgaceva mai mult decât „frăţeşte”, iar ea e „topită” şi nuevită plânsul. ceea ce nu înseamnă că n-o iubise –fapt probat în momentul despărţirii – moment dispe-rat şi frenetic-pasional pentru el – cu adevărat, pemaşa. potenţialele sufletului omenesc sunt însăparadoxale în autenticul lor, olga fiind de la începuto promisiune nerealizabilă.

ca tratare scenică, finalul din „trei surori” esplendid şi lămuritor retrospectiv faţă de soluţiilevoit incert decupate, din prima parte: în prima partepersonajele au mişcări cu tentă „marionetizată”(amintind dezideratul teatrului promulgat degordon craig, niciodată realizat ca atare). în parteaa doua, mişcarea lor devine firească, semn că au ieşitdin vacuumul de întâmplări, că viaţa lor a fost soli-citată de „evenimente”. despărţirea de regimentul acărui poposire a înviorat prin „ceva” oraşul provin-cial mort, capătă un spaţiu-metaforă. un dreptunghimare, ce cuprinde tot spaţiul scenic, mărginit de unfel de benzi de promenadă, dă iniţial, impresia mar-ginilor unui bazin. în interiorul său nu e însă apă, ciun spaţiu coborâtor în adânc, divers nivelat şi „trep-tuit”. personajele se distanţează pe aceste „benzi”, însperanţa că se vor întâlni pe „malul celălalt”: bandadin fundal. dincolo de ea, nevăzută, gara din care vapleca regimentul. toată tratarea regizorată a acesteipărţi finale de spectacol comunică ideea „spaţiului detrecere”, a spaţiului „iniţiatic” funcţionabil abia înfinalul piesei: trecerea de la iluzie şi speranţă, la rea-litate. cei care rămân îi conduc pe cei care pleacă, cubaloane colorate, înălţate pe fundalul foarte negru alnopţii. dincolo de frumuseţea vizuală a imaginii, efrumuseţea ei semantică: „mini-pădurea” iluziilor, afragilităţii evanescente de balon, a speranţelor con-vocate în acest „miting” de adio. cei care rămân sevor regăsi pe tronsonul opus al lucidităţii trist recu-perate.

în „unchiul vania”, aşezaţi pe gradenele de pescenă, spectatorii privesc în deschiderea sălii.spectacolul îşi creează „miza în scenă” printre scau-ne, loji şi balcoane. ambientul habitatului dispare.

persoanejele se deplasează printre rânduri şiscaune cu nervul şi comanda de moment a mişcăriilor interioare. ei bine, această extragere din ambientsporeşte considerabil efectul „flash-ului semantic”pus asupra individualităţii lor psihice, asupra ego-urilor! actul al doilea ne aduce în spatele scenei,acţiunea desfăşurîndu-se pe nivele alambicate, întremultiple scări spiralate, pasarele. la un „etaj”, pro-fesorul bolnav îşi siluieşte nevasta tânără într-oîncercare disperată de act erotic. dr. astrov e sur-prins somnambulic în excese de furie existenţială, dea căror izbucnire voiolentă nu e capabil în stările detrezie – în care-l plasează cehov. a.Ş. plasează – caşi în cazul surprinderii, de către profesor, a momen-tului pregătitor de adulter, al elenei – întâlnirea cuastrov ne-mai fiind amânată pentru a doua zi, lacantonul de vânătoare – ci fiind o decizie cu multmai spontană: o cedare sub imboldul dorinţei.plasarea urmăreşte extracţia psihologică în rădăcinaei crudă, de impuls visceral, unde umanul e necon-trafăcut.

în „ivanov” perdeaua de sită care acoperă scenase ridică doar în momentele de cruzime ale „bârfeipublice”, devoratoare şi stigmatizatoare. în rest eaconsună cu ceaţa din mintea şi sufletul lui ivanov. o„ceaţă”, care e o ceaţă doar în raport cu soluţiile fap-tice ale vieţii, soluţii inexistente, fără ieşire – deşipersonajul e conştient de adevărul său interior. dar„ivanov” e drama, încărcată de cruzime, a actuluifals de cunoaştere a omului, care raţionează şablo-nard, după aparenţe, construind imaginea semenilorpe piste mult prea străine de adevărul fiinţei lor… r

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


Jeana morărescuÎn „Focus”: Andrei Şerban

Festivalul Naţional de Teatru

AndreI şerBAn

AndreI şerBAn

34


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


Nu ştiu dacă nevrozele anului „apocalip-tic” 2012 şi criza economică mondialăcreează, drept antidot, o reacţie desupravieţuire prin glume disperate,

dar programul ediţiei cu numărul 56 a festivaluluide la valladolid ne-a dat o asemenea sugestie.comediile negre şi hiperbolele satirice se numărăprintre cele mai agreate dintre filmele care au trecutpe ecranul competiţiei găzduite de capitala regiuniicastilla y leon. ca întotdeauna, au fost preferatepeliculele care ocolesc locurile comune şi ne dau degândit, chiar şi atunci când îşi asumă condiţia deentertainment.

deşi multe dintre titlurile selecţionate au fostsemnate de cineaşti descoperiţi şi premiaţi, cu ani înurmă la valladolid (Nanni moretti – Habemuspapam, mikka kaurismaki – Fraţii sau luc şi jean-pierre dardenne – Băiatul cu bicicleta), marelepremiu a revenit unui regizor belgian mai puţincunoscut, geoffrey enthoven, autorul comedieiHasta la vista! foarte atractiv pusă în pagină, poves-tea cinematografică relatează o călătorie neobişnui-tă la care iau parte trei prieteni handicapaţi (unparaplegic, un hemiplegic şi un nevăzător) sub pre-textul cunoaşterii unor zone viticole din europa. defapt, ei sunt decişi să sfideze orice prejudecăţi şioprelişti pentru a ajunge în spania, la un bordel cuservicii specializate pentru persoane din categoríadisabled, pentru a-şi pierde acolo virgintatea. emultă disperare în decizia lor, dar seria întâmplări-lor tragicomice, însoţită de un dialog amuzant (maiales cu supraponderala lor gardă de corp), dau naş-tere unei comedii cu peripeţii palpitante, povestitepe un ton ironico-bonom. acest ton particularizeazăHasta la vista printre comediile despre handicapaţi,pledând pentru compasiune fără să cadă în capcanedidactice şi evitând reţetele de succes facil.

s-a râs îngândurat şi la un alt film în care suntpuse în joc „bunele sentimente” pe un ton glumeţ,producţia canadiană starbuck de ken scott.inspirată din controversele iscate de naşterile baza-te pe contribuţia donatorilor de spermă şi de „indus-trializarea” acestui procedeu de fertilizare, peliculaare drept erou un celibatar de aproape 40 de ani carese trezeşte într-o bună zi că e citat într-un un procesîn care 133 de tineri cer să-şi cunoască tatăl, aflândcă el ar putea fi donatorul aflat la originea naşteriilor. avocatul său se ambiţioneză să câştige procesulşi obţine recunoaşterea dreptului lui „starbuck” laanonimat, dar flăcăul tomnatic trăieşte brusc o acti-vare a sentimentului patern şi se străduie să cunoas-că copiii ignoraţi până acum. mai mult, el devine unfel de „înger păzitor” şi încearcă să le rezolve celemai dificile probleme. Numărul mare al adolescenen-ţilor, cât şi al faptelor de bravură săvârşite de tatăldin umbră ţin de o strategie a hiperbolizării, pe careregizorul ken scott o stăpâneşte foarte bine. Neamuzăm la peripeţiile flăcăului tomnatic dispussă-şi protejeze toate progeniturile, dar rămânem cuîntrebări în legătură cu implicaţiile etice ale acesteipractici a donării de spermă, insuficient clarificatămedical şi statuată prin lege şi cu implicaţii eticeimprevizibile. aflat la jumătatea drumului întrecomedia de situaţii şi satira socială, starbuck esteun film reuşit, care a rămas în palmares graţie inter-pretului principal, patrick huard, premiat ex aequoca „cel mai bun actor”.

celălat premiant pentruinterpretare, Brendan gleeson,este protagonistul unui alt intere-sant film din concurs, coproducţiairlanda-marea Britanie the guardde john michael mcdonagh.Navigând în apele „incorectitudi-nii politice”, povestea cu intrigă desuspans se învârte în jurul unuipersonaj pitoresc, un necioplit ofi-ţer de poliţie dintr-un liniştit oră-şel irlandez unde se intră în alertăde grad zero la venirea unor capi aimafiei internaţionale a drogurilor.eroul se vede nevoit să colaborezecu un agent fBi de culoare pe carenu se sfieşte să-l tachineze pentrucă e afro-american precizând cărasismul e „o chestie irlandeză”.umorul e coroziv şi atunci când se

face referire la străvechiul conflict britanico-irlan-dez. replicile sunt de un umor ireverent sau absurd(vezi discuţia despre filosofie şi literatură dintremafioţii ajunşi în neinteresantul orăşel de provin-cie). clişeele filmelor poliţiste americane având încentru un cuplu alb-negru de poliţişti sunt ironizatehiperbolic, iar efectul comic datorează destul de multşi stilului complice de joc al celor doi actori princi-pali, Brendan gleeson şi don cheadle (interpretulagentului fBi), vedete ale unor filme hollyoodiene degen.

o surpriză plăcută venită din argentina,degetul de sergio teubal întăreste eşantionul come-diilor negre cu mare potenţial în termeni de box offi-ce. inspirat dintr-un roman de Baldomero de albertoassardourian, filmul explorează filonul atât de fertilal realismului magic, specific latino-american. el iaforma unei alegorii cu tâlc politic povestind peripeţii-le unei mici localităţi argentiniene (cu 501 locuitori)în zilele primelor alegeri democratice din 1983, dedupă căderea dictaturii militare a lui pinochet.voinţa de progres şi de „emancipare” a cetăţenilor sevede confruntată, pe de o parte, cu manipulărileunui politician local, iar pe de alta, cu nefericitaîntâmplare a pierderii contracandidatului sau. acestbărbat muieratic este ucis de un soţ gelos, chiar înpreajma alegerilor, dar sătenii nu renunţă în ruptulcapului la alesul lor. degetul mortului, căruia i sedescoperă însuşiri miraculoase şi capacitatea de aanticipa evenimentele, ia locul candidatului şi parti-cipă activ la viaţa comunităţii. cu toate vicleniile lacare recurge politicianul profesionist, degetul-simbolcâştiga alegerile şi restituie încrederea locuitorilor înputerea democratiei. deşi plasată în contextulargentinei post-dictatură, comedia este o satiră poli-tică despre lumea de azi şi dă satisfacţie celor carecred că lumea noastră încă se mai poate schimba înbine folosind arma urnei de votare.

accente de satiră politică se găsesc şi în peliculafranceză cucerirea de xavier durringer, film careevocă pe un ton ironic venirea la putere a lui Nicolas

sarkozy, în mai 2007. ascensiunii spectaculoase încarieră îi corespunde însă o curbă descrescătoare înviaţa particulară, pentru că proaspătul preşedinte sevede înşelat şi părăsit de soţie. regizorul evită tuşe-le prea groase în alegoria sa, dar ne oferă câteva por-trete savuroase ale politicienilor care ocupau centrulscenei în urmă cu patru ani. Şi acest film, ca şidegetul, au rămas, din păcate, în afara palmaresu-lui.

a câştigat însă, pe merit, premiul „spicul deargint” drama Zăpezile de pe Kilimandjaro de robertguediguian, regizorul francez care nu oboseşte săatragă atenţia asupra unor probleme sociale acute.de data aceasta el vorbeşte despre situaţia tinerilormuncitori care nu beneficiază de aceeaşi protecţiesindicală ca lucrătorii mai vechi. de la şomaj până ladelincvenţă drumul e mai scurt decât s-ar crede,demonstrează pelicula cu alură de thriller.

două cineaste femei s-au regăsit printre pre-mianţi: poloneza agnieszka holland, premiată pen-tru regia dramei în întuneric, inspirată dintr-un epi-sod polonez al holocaustrului, şi spaniola paulaortiz, câştigătoarea premiului de debut „pilar miro”pentru rafinatul de la fereastra mea până la a ta.premiat pentru scenariul filmului domnul lazhar,canadianul phillippe falardeau este şi semnatarulregiei acestei drame despre confruntarea copiilor cu

ideea de moarte, premiată şi cu premiul fipresci,al criticii internaţionale.

o temă asemănătoare abordează scurtmetrajulcare a reprezentat românia la valladolid, super-man, spiderman şi Batman de tudor giurgiu. laora anunţării palmaresului am avut plăcerea de a-lvedea urcând pe scenă pe regizor, însoţit de fiul săuîn vârstă de cinci ani, pentru a-şi ridica premiul pen-tru cel mai bun scurtmetraj european. importanţatrofeului este amplificată de calificarea filmuluiprintre candidaţii la categoria „cel mai bun scurtme-traj” a premiilor academiei europene de film pe2012. cu simplitate, cu emoţie şi cu irizări de umor,superman, spiderman şi Batman spune povesteaunui puşti de cinci ani care află că mama lui, aflatăpe patul de spital, are nevoie de o inimă nouă pentrua supravieţui. felul naiv în care el înceacră să rezol-ve această situaţie dramatică, dorind să devină unsuperman, activează în mod firesc compasiunea pri-vitorului.

recunoscători programatorilor că ne-au deten-sionat cu multe filme care fac haz de necaz, partici-panţii au recunoscut că ediţia a 56-a a festivaluluide la valladolid a fost una care confirmă statulul şiprestigiul competiţiei castiliene de cinema. r

Dana DumaHiperbole comice şi umor compensatoriu

A câştigat însă, pe merit, Premiul„Spicul de argint” drama Zăpezile de

pe Kilimandjaro de RobertGuediguian, regizorul francez care nu

oboseşte să atragă atenţia asupraunor problema sociale acute. De data

aceasta el vorbeşte despre situaţiatinerilor muncitori care nu

beneficiază de aceeaşi protecţiesindicală ca lucrătorii mai vechi. De la

şomaj până la delincvenţă drumul emai scurt decât s-ar crede,

demonstrează película cu alură dethriller.

Corespondenţă de laFestivalul internaţional

al filmului de la Valladolid

hAStA lA vIStA

SupermAn, SpIdermAn şI BAtmAn

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


festivalul internaţional „anim’est”, ini-ţiat de laurenţiu Brătan şi mihaimitrică, doi cineaşti dedicaţi cu trup şisuflet acestui gen cinematografic atât de

îndrăgit, a ajuns, iată, la cea de a şasea ediţie a sa,vădindu-se de două ori mai puternic (deocamdată)decât festivalul internaţional de la mamaia, caren-a trăit decât trei ediţii (între anii 1966 şi 1970) şicăruia, de atunci, atâţia ani de zile, i-am dus dorul.îmi aduc aminte, mereu, de festivalul „pelicanilor deaur”, nu numai pentru că, în ediţia din 1970, amavut onoarea şi bucuria de a fi prezent în juriul prin-cipalei competiţii (alături de ion popescu-gopo şi decâţiva mari creatori ai filmului mondial de animaţieprecum americanul William littlejohn, francezulmanuel otero, rusul Boris stepanţev, italianulriccardo richard şi polonezul jerzy kotowski), ci –în primul rând – pentru că atunci, cu zece ani dupăce scurtă istorie de ion popescu gopo câştigase multrâvnita „palme d’or” la cannes, animaţia româneas-că, îndeosebi prin studioul „animafilm”, se afirmaseputernic în context mondial, motiv pentru care şiprestigiosul festival internaţional de la annecy semutase, în anii pari, la mamaia. una dintre princi-palele „ţinte” pe care şi le propune actualul festival„anim’est” este reanimarea animaţiei, o operaţiuneatât de necesară după ce singurul nostru studio spe-cializat, „animafilm”, se află, de aproape două dece-nii, „pe butuci”. ceea ce mi se pare important desubliniat este faptul că festivalul „anim’est” nunumai că are la activ, în 2011, şase ediţii, ci faptul căa „crescut” spectaculos din an în an, devenind astăzio manifestare culturală de anvergură, cu un presti-giu real cucerit în lumea mondială a filmului de ani-maţie. o dovedeşte „paleta” bogată a competiţiilordin acest an (concursul lung metrajelor, al scurtmetrajelor, competiţia naţională, „balkanimation”,competiţia filmelor studenţeşti, concursul filmelorpublicitare, al videoclipurilor), o susţine un „eveni-ment special” precum filmele de animaţie mute(acompaniate live) semnate de ladislas starewitch,un clasic important al genului, stau mărturie apoipersonalităţile mondiale prezente la Bucureşti, prin-tre care prestigiosul regizor, scenarist şi animatoramerican shane acker sau ilustra realizatoare joanc. gratz (deţinătoare şi a unui premiu oscar pentrufilmul din 1992 mona lisa coborând o scară, o origi-nală istorie a picturii din secolul xx), „ţara invitată”(polonia, cu o selecţie de filme spectaculoasă şi pres-tigioasă), „festivalul invitat” („anifest” din cehia),„şcoala de animaţie invitată” („the animationWorkshop” din danemarca), „studioul de producţieinvitat” („se-ma-for”, polonia), „proiecţiile speciale”(printre care „omagiul regizorului japonez satoshikon” sau „portretul isabela petraşincu”), competiţiadestinată copiilor, „minimest”, sau grupajul „degroază” „Noaptea animaţiilor bizare”...un „sumar” –nu-i aşa? – complex, bogat, variat, cu sute de filme înrespectivele programe, din zeci de ţări ale lumii, depe toate continentele.

un principal „argument” în favoarea ideii că fes-tivalul „anim’est” contribuie, efectiv, la reanimareaanimaţiei a fost includerea în program, încă din„gala de deschidere”, a primului lung metraj româ-nesc de animaţie realizat după 1989, crulic – dru-mul spre dincolo, un film regizat de anca damian.din mai multe perspective este vorba despre un film„evenimenţial”, chiar dacă (sau tocmai pentru că) nuavem de a face, practic, cu un film de animaţie „sutăla sută”, ci, mai curând, cu o „docu-dramă”, realizatăcu procedee specifice filmului de animaţie. crulic –drumul spre dincolo, filmul inaugural de la„anim’est 6”, este un lung metraj inspirat dintr-unfapt real, intens mediatizat în presa vremii respecti-ve, povestea tragică a unui cetăţean român, claudiucrulic, acuzat în polonia pentru un delict pe care nul-a comis, şi care a recurs la „greva foamei” pentru căoficialităţile (poloneze şi române) n-au izbutit să-isusţină nevinovăţia, murind în cele din urmă deinaniţie, un „caz” care a determinat singura „demisiede onoare” din politica noastră prezentă, aceea aministrului de externe adrian cioroianu. în primă şiultimă instanţă, aşadar, avem de a face cu un filmpolitic, pe care regizoarea anca damian s-a priceputsă-l trateze într-o modalitate originală, concepându-lca pe o relatare „de dincolo” a personajului titular,care-şi istoriseşte (în stilul „amintirilor din copilă-rie”) propria viaţă, recurgând şi la fotografii ale saleşi ale familiei sale, într-un „colaj” incitant, voceaeroului fiindu-i împrumutată de vlad ivanov, care

recurge la un savuros grai moldovenesc. o graficăoriginală, care ne întoarce gândul la „pictura naivă”,susţine docu-drama, printre numele de animatoriîntâlnite pe generic fiind dan panaitescu, ralucapopa, dragoş Ştefan, roxana Benţu, tuliu oltean.compozitorul polonez (filmul fiind o coproducţieromâno-poloneză) piotr ziubek contribuie, larându-i, eficient, la originalitatea acestui incitantfilm de lung metraj, care nu se fereşte de uneleaccente comice, menite să evidenţieze, prin contrast,dramatismul povestirii tragice despre viaţă şi moar-te adusă pe ecran. „gala de închidere” a festivaluluia cuprins, de asemenea, un „moment de vârf”, câte-va filme-eveniment din creaţia regizorului ruso-fran-cez ladislas starewitch (1882-1965), şi anumerăzbunarea cameramanului (1912), Broaştele carecer un monarh (1922), şoarecele de oraş şi şoarecelede câmp (1926), vocea privighetorii (1923), acompa-niate live de cvartetul „vlasov’s Best friend” şi pre-zentate de o nepoată a ilustrului pionier al filmuluimondial de animaţie. respectiva retrospectivă nejustifică două-trei vorbe în plus despre importantulînaintaş al filmului mondial de animaţie. ladislas

starewitch rămâne în istoria genului drept fondatoral filmului de animaţie cu marionete şi iniţiator altehnicii numite „stop-motion”, el vădind, totodată, oimaginaţie debordantă şi un foarte dezvoltat simţ aldetaliului. autor de „parabole” cinematografice,starewitch a fost considerat de exegeţi „un esop allumii moderne”, fabulele sale fiind adresate cu pre-cădere publicului adult, personajele de preferinţăfiind insecte, şoareci, păsări, broaşte, jucării, anima-te cu o creativitate surprinzătoare, chiar dupăaproape o sută de ani de la premieră.

cum ne-am obişnuit să constatăm, an de an, fes-tivalul „anim’est” acordă o atenţie specială filmuluiromânesc de animaţie, chiar secţiunea competitivăcuprinzând un program aparte (şi un premiu la fel)destinat exclusiv filmului autohton. juriul a optatpentru filmul Ţipătul de sebastian cosor, o metafo-ră filosofică privitoare la însăşi existenţa umană,dar aş sublinia faptul că au fost şi alte filme (filmu-leţe, de fapt, de câte un minut-două-trei), apropiateca valoare, printre competitori – în mare majoritatefoarte tineri – fiind Bogdan mihăilescu (cu actionmovie), ana tomescu (evoluţie cromatică), adrianBăluţă (cu the dog and a little Bird şi cu travellingwith my thoughts Full of Hope), Nina mihăilă (visulciulinului), fekete szabolcs (suntem europeni?),roxana Benţu (growing),cristina zoica dumitru (it’s a living),vlad sandu ([klun]), andra Berilă (mr.grape), zoltán levente (sfera), octavian ureche(voxelboy), florin drăgoi (Wake up) şi mai experi-mentatul octavian frecea (cu Fresca-Blestemul luidragulea, un film mai amplu – de 14 minute – bazatpe o legendă de inspiraţie folclorică). faptul că festi-valul „anim’est” se ocupă consecvent de lansarea

unor tineri realizatori este un argument primordialîn favoarea intenţiei programatice a organizatorilorde reanimare a animaţiei româneşti. un argumentconvingător în acest sens a fost şi reportajul prezen-tat atât în gala inaugurală cât şi în gala de închide-re a festivalului despre atelierul de creaţie„animation Worksheep”, organizat în primăvaraanului 2011 la Bran-moeciu, cu participarea câtorvaanimatori tineri, care, vreme de două săptămâni, întabăra organizată ad-hoc, au lucrat mici „pastile”animate, sub îndrumarea unor meseriaşi pricepuţi.m-am bucurat să-l văd la lucru şi pe fiul meu,valeriu căliman (prezent cu filme proprii de anima-ţie în ultimele trei ediţii „anim’est”), care, împreunăcu un coleg de atelier, codrin iftodi, au desenat şianimat un gag simpatic, cu o banană ţanţoşă carealunecă pe un... om. dar în general, reportajul des-pre respectivul atelier de creaţie ne-a transmis unsentiment tonic, acela că viitorul animaţiei româ-neşti nu este lăsat la voia întâmplării şi că reanima-rea animaţiei româneşti este o operaţiune mai multdecât posibilă. organizatorii n-au uitat, la„anim’est” nici trecutul animaţiei naţionale, premiulpentru întreaga activitate revenind anul acesta regi-zoarei isabela petraşincu (care, nu de mult, a împli-nit opt decenii de viaţă), o autoare cu o puternicăpersonalitate artistică, ale cărei tehnici preferatesunt filmele cu păpuşi şi cu cartoane decupate. dupăamiaza dedicată regizoarei isabela petraşincu (lasala „union”) a fost de-a dreptul încântătoare, regi-zoarea ne-a vorbit cu emoţie în glas despre munca sade-o viaţă şi ne-a prezentat câteva dintre păpuşilesale dragi care au însoţit-o de-a lungul anilor, iar fil-mele sale au constituit o adevărată încântare, atâtparada cifrelor şi lupul, cât şi graba strică treabasau trenuleţul, atât vizita bunicii sau povestea cugheme de lână cât şi cadoul ursuleţilor sau mami...sărbătorirea regizoarei isabela petraşincu a marcatşi necesara relaţie dintre festivalul „anim’est” (des-tinat cu precădere tinerilor animatori) şi tradiţiileanimaţiei româneşti, regizorilor de ieri şi de azi careau dus, de-a lungul anilor, faima producţiei naţiona-le în lumea largă: să nu uităm faptul că în ediţiileanterioare au fost omagiaţi, an de an, regizori consa-craţi precum radu igazsag, mihai Bădică – stabilitde la o vreme în danemarca, dar nelipsit la„anim’est” – ion truică, luminiţa cazacu – care, dinpăcate, ne-a părăsit în primăvara lui 2011 – zenoBogdănescu... prin isabela petraşincu a mai avut o„zi de glorie” şi filmul românesc de animaţie destinatcopiilor, altfel un gen cinematografic cam părăsit,fără realizări notabile în imediata actualitate.

cu atât mai mult mi se pare binevenită o secţiu-ne de filme destinată exclusiv copiilor, „minimest”,în cadrul festivalului „anim’est”, şi primită cu multinteres, an de an, de cei mai mici spectatori. aş faceşi sublinierea că, în ediţia actuală, unul dintre celemai valoroase şi frumoase filme din întregul festivala fost acela distins de juriul copiilor la „minimest”:este vorba despre metrajul mediu englezesc gruffalode jacob schuh şi max lang, o poveste încântătoaredespre un şoricel isteţ care, în plimbarea sa relaxatăprin pădure, păcăleşte, cu ingeniozitate şi umor, oserie întreagă de animale de pradă, dovedindu-semai viclean decât vicleana vulpe şi – prin subterfu-gii – mai puternic decât puternicul leu. pentru că avenit vorba despre premii, să notez şi faptul cătrofeul „anim’est” (destinat unui film din competiţiascurt metrajelor) a revenit anul acesta filmului esto-nian memoria trupului de ulo pikkow, o originalămeditaţie despre condiţia umană care ne-a întors,totuşi, gândul la „povestea cu gheme de lână” aisabelei petraşincu. premiul destinat celui mai bunfilm de scurt metraj a revenit filmului germanlumea exterioară de david o’reilly, un impecabilexerciţiu de imaginaţie, care are şi un amuzant leit-motiv, cu un copil care învaţă să cânte la pian. încompetiţia filmelor de lung metraj a câştigatrăţuşca cea urâtă, o originală adaptare a binecunos-cutei povestiri datorate scriitorului christianandersen, datorată regizorului rus garri Bardin.ultima seară a festivalului a fost consacrată filme-lor distinse cu principalele premii ale festivalului şi,să recunoaştem, publicul a avut ce vedea... r

călin căliman„ANIM’EST 6” şi reanimarea animaţiei

Cu atât mai mult mi se parebinevenită o secţiune de filme

destinată exclusiv copiilor,„Minimest”, în cadrul festivalului

„Anim’est”, şi primită cu mult interes,an de an, de cei mai mici spectatori.

Aş face şi sublinierea că, în ediţiaactuală, unul dintre cele mai

valoroase şi frumoase filme dinîntregul festival a fost acela distins de

juriul copiilor la „Minimest”.

comentatori, s-au produs şi se vor produce mereudiscuţii. spiritul mediu mic-burghez şi cu precăderecomentatorii medii, ne-creatori, nu vor accepta nicio-dată prea uşor această opinie, acest principiu al arteipentru artă, al artei care nu poate fi niciodată, chiarşi în cazuri extreme, compromisă de biografia unuicreator sau a altuia, care reacţionează fiecare diferit,uneori chiar scandalos, la stimulii sau şocurile tim-pului său prezent. artele, literele şi ştiinţele au avutde luptat secole la rând, o ştim, faţă de ingerinţelenu totdeauna blânde ale bisericii. apoi, a apărut pescena istorică burghezia, cu banii şi extraordinarulei randament economic şi financiar, care a vrut să neimpună limite şi reguli morale în artă şi creaţie.tipice şi groteşti au devenit aceste norme moralemai ales când ele au fost preluate, aplicate cu severi-tate, uneori cu sălbăticie, de regimurile de extremădreaptă şi stânga: nazismul şi comunismul. ele, ca şicatalogul moral în artă şi litere ale celor două supre-maţii ideologice, nu erau decât o optică a eternuluimic-burghez, învelite de astă dată în faldurile uneicredinţe, de unde mireasma puternic sulfuroasă care

răzbate din tot ce s-a creat în cele două regimuri cita-te mai sus, cărora, le adăugăm, bineînţeles şi fascis-mul de sorginte italiană.

Nu, o spun încă o dată hotărât: noi, realii crea-tori în litere şi arte, vom refuza totdeauna oriceamestec ne-specific în creaţia şi modul nostru de agândi arta. Şi, în această atitudine vitală, suntemspirjiniţi de colegii noştri, comentatorii de vârf deprestigiu al produselor noastre unice, prototipale, caşi de acel public cunoscător şi fidel, care aşteaptăarta adevărată, are nevoie esenţială de ea, se hră-neşte şi se legitimează prin ea. o dulbă legitimitate,îndrăznim a spune: cea naţională şi cea umană.

arta nu este, în amploarea şi la vârful ei, nicietică şi cu atât mai puţin est-etică. Şi pentru mine ede mirare faptul că Nicolae manolescu, al cărui pres-tigiu real s-a fondat tocmai pe apărarea valorii, indi-ferent de timp sau de biografia sau de ideile autori-lor, pleacă urechea, tocmai acum, la senectute,într-un moment în care prestigiul său ar trebui săajute în momentele de criză culturală prin care treceţara, dar şi continentul pe care ne aflăm – la otravaunor teorii care vor să-i ridice şi să-i blameze în scau-nul judecăţii morale pe acei creatori care n-au cores-puns unui model ideal de luptător anti-comunist.

pentru dna monica lovinescu, baricadată dece-nii în micul ei studio de la paris al postului americaneuropa liberă, paul goma a fost ani mulţi singurulscriitor curat, curajos şi moral al româniei anilor

şaizeci şi şaptezecei. Şi, în concluzia acestora, evi-dent, singurul genial. o regretabilă confuzie întreprincipiile moralei, ale istoriei şi ale creaţiei. de alt-fel, dna lovinescu se contrazice singură atunci când,după revoluţie, ca orice ins pragmatic care nu maiavea nevoie de poziţia politică a lui goma, declară căregretă că l-a cunoscut pe paul goma. semn că, înopinia monicăi lovinescu, omul goma contraziceagenialitatea operei sale! ei bine, dacă nici chiarmodelul absolut moral, cu care a fost încărcat meri-toriul scriitor care este paul goma nu rezistă în faţafoarfecelor sau săbiilor şi ciocanelor ideologice alesoţilor ierunca, cum putem aduce atâtea aspre şiuneori brutale învinuiri unor nume care, nu numaidupă modesta noastră părere, au cel puţin tot atâtarelevanţă, dacă nu chiar puţintel mai multă, maiapăsată, în istoria spirituală a poporului nostru ca şiautorul citat mai sus?! sau... mă înşel?!..

• aventurierii politicii româneşti. o istorie dramatică a prezentului

fragment

„fără litera s la sfârşit”, ţin minte căi-am spus în urmă cu vreo 30 de ani,într-un noiembrie, la Bucureşti,funcţionarei de la starea civilă,

care-mi completa un certificat de căsătorie. Şi fiindcămă privea crunt pe deasupra ochelarilor, am adău-gat intimidată: „Ştiţi, am să trăiesc în grecia şi acolofemeile îşi pierd la numele de familie ultima consoa-nă. soţul meu este voudouris. eu sunt voudouri”.

femeia a mai luat odată actele la verificat. Şi-aconchis, excedată:

„tovarăşa, ca pe soţul! Şi n-aveţi decât să trăiţiunde poftiţi!”

aşa că trăiesc în grecia, în acte cu un s la sfâr-şitul numelui, „ca soţul”, deşi în viaţa de zi cu zi,pentru toată lumea, sunt kiria voudouri. adică,doamna voudouri.

strada pe care locuiesc, în centrul atenei, a avutpână acum o lună la parterele blocurilor mici maga-zinaşe. este tipică pentru peisajul grecesc. carac-terizat dintotdeauna de prezenţa vivace în viaţastrăzii, la orice oră din zi, şi uneori chiar din noapte,a micului producător.

„kiria voudouri – auzeam de cum ieşeam dincasă, glasul brutarului – nu doriţi nişte plăcintecalde? acum le-am scos de la furnos.” sau: „kiriavoudouri – omul de la chioşcul de ziare – luaţi acumpresa, sau v-o pun deoparte, s-o aveti la întoarcereadin oraş?” sau de peste drum, de la atelierul de croi-toie: „kiria voudouri, v-am văzut ieri fata şi nu mi-aplăcut deloc cum îi cădea fusta la poale. să vina aici,cât bea o cafea la mine i-o surfilez şi-i potrivesctivul”.

Nici vecinul de la etajul patru nu pregeta dincând în când să mă strige, la ieşirea din bloc. dacărămânea singur acasă, avea o măsuţă mică, pe careo cobora cu liftul şi-o instala la umbra unui pom depe marginea trotuarului. de la taverna de pestedrum îl vedea proprietarul. Şi-i aducea cât ai clipidin ochi nişte suflaki, nişte salată de vinete, o sticlu-ţă de ouzo. iar vecinul începea să-i îmbie pe trecă-tori: „Bre mihalis, bre manolis, ia uitaţi-vă voi ce eaicea, pe masă! Nu v-ar tenta să-mpărţim? fiindcă,dragă kiria voudouri, îmi explica, n-am ajuns euîncă atât de rău, încât să mănânc singur la masă”.

de vreun an, din când în când, vine troika. adat ceva peste noi, ca o boală. oamenii nu mai ies lataifas pe stradă, ci stau la televizoare. Şi dau buimă-ciţi din cap. micile prăvălii s-au închis. treci de la uncapăt la altul al bulevardului şi e pustiu. la furnos eun lacăt pe uşă. croitoreasa n-a mai putut plăti chi-ria şi şi-a golit magazinul. chioşcarul stă cu marfanevândută, fiindca grecii, lucru de necrezut, nu maiau bani să-şi cumpere un ziar. aşa că omul de laperiptero închide chioşcul de cum se lasă seara cudrugi de fier. disperat. Şi înfricoşat. fiindcă s-auauzit cazuri de spargeri, ba chiar de incidente cu

arme, pentru cei câţiva euro pe care el i-ar fi pututavea la tejghea. iar la colţul străzii, taverna, unde seadunau bărbaţii cât era noaptea de lungă să joacetable (strada fiind luminată de la geamurile cât totperetele şi răsunând de glasurile lor încinse), la col-ţul străzii, deci, taverna a fost inchisă. mesele staula perete, scaunele pe mese, cu picioarele-n sus.

de la o vreme, din când in când, ni se spune latelevizor că vine troika.

„eu cred, dragă kiria voudouri, îmi explică înlift vecinul (care mănâncă acum singur în casă), căasta e ceva, aşa, ca şi cu vacile nebune. sau cu gripaaviară. suntem ameninţaţi de faliment, închidem,aşa cum ardeam animalele cu tonele, în văzul lumii,la televizor, fiindcă se spunea că-s bolnave. sau cumprăpădeam cât era europa de mare bunătate depăsări. Ba, anul trecut, fusesem ameninţaţi şi cu oboală pandemică, dacă nu plătim ca să ne lăsăm vac-cinaţi. o vreme, o lună, două. să zicem până la 30ianuarie, până la 10 august, până mai ştiu eu când.după care, de la o zi la alta, vacile nu mai erau nebu-ne, găinile nu mai trebuiau omorâte, noi nu mai tre-buia să ne vaccinăm. gata, se hotăra la televizor căe bine aşa cum e. deci, ce-a fost, a fost, să nu ne maigândim la ziua de ieri”.

aşa cred ei, deci, grecii de rând, că e acum şi cubanii. că vine troica, că pleacă troica. că nu putemfără banii de la domnii aceia cu costume scumpe, cădăm faliment. Şi gujii, troika adică, ba ni-i dau, banu ni-i dau. dar ca s-o spună pe asta, când aşa, cândaşa, vin puhoi, cu avioanele cele mai scumpe, înhotelurile cele mai costisitoare, la dineurile cu mân-căruri care li se topesc pe cerul gurii. cu preţuriusturătoare. Şi se mai intâlnesc pentru problemaasta a noastră, a greciei, şi prin alte părţi ale lumii.troika ici, troika colo, pe bani, vasazică, destui săacopere cheltuielile noatre pe-un an. dar nouă, nouănu ni-i dau şi pace. fiindcă nu trăim cu economie.consumăm nepermis de mult. Ba... uite, parcă ar fihotărât ei acum că, începând de la mijlocul lunii...dacă noi suntem ascultători. doar că noi nu putemasculta cu toţii, noi spunem hodoronc tronc „ohi”.adică nu. Ne stă treaba asta în caracter. avem tra-diţie. aşa că, pentru a se vedea transparent ce vremnoi, premierul nostru socialist a hotărât referendum.Şi-a sărit troika-n sus. s-a constatat că dacă noifacem referedum, se supără troika. că-i refuzăm. Şine fac nebuni.

„eu cred, kiria voudouri, îmi spune vânzătorulde la magazinul cu legume şi fructe (care şi el îşigoleşte rafturile şi se pregăteşte să evacueze, deşiţine acest magazin de cinci generaţii), eu cred căîntâi ăştia de la troica ne-au indesat pe gât banii lor,timp de vreo 30 de ani, până n-am mai putut, luaţi,împrumutaţi... Şi-acum ne vor capul”.

îl ascultă şi vecinul lui, care are o prăvălioară cupeşte proaspăt. îşi ridică şi el taraba, închide.fiindcă i s-au fixat asemenea impozite, încât orice

socoteli ar face, trebuie să dea mai mulţi bani statu-lui decât e în stare să încaseze. Nu e însă pierit, cumsunt alţii. „mă mut cu taraba pe malul mării, îmispune. adică ce, o să vie troika să mă caute acolo, înpăpuriş?” Şi fiindcă dimitris, vecinul de la legumedă a neîncredere din cap. „doar nu vrea să-mi spunămie, troica asta, că grecul n-o să mai pofteasca de-acum înainte la peşte proaspat”.

Nu pot sta toata ziua în stradă de vorbă, aşa căîmi văd de treburi. traversez bulevardul. spre coşco-gea carrefour-ul, care s-a deschis vizavi, pe câtevaetaje. intru din căldura de-afară şi mă loveşte un frigde moarte de la aerul condiţionat. de cum trec de uşade la intrare, nu mă mai aflu în grecia. pot fi oriun-de. aceleaşi rafturi, aceleaşi produse, aceleaşi scărirulante. la paris, în Belgia, la tel aviv. alerg prindreptul rafturilor, aleg ce-mi trebuie. Nişte măslinedin portugalia, nişte portocale din sicilia, nişte brân-ză olandeză, două copane de pui din germania. măduc acasă, mănânc singură, ca vecinul de la etajulpatru. fierb copanele de pui, care devin elastice. înfarfurie am fel de fel de e-uri, şi un gust de plastic,de parca mi-aş mânca tălpile espadrilelor.

seara nu mai ieşim niciunul pe bulevarde, să neplimbăm pe sub palmieri. sau în glyfada, la malulmării. stăm cu ochii la televizor, să vedem ce maiface troika. când mai vine, când mai pleacă, ne dau,nu ne dau.

către miezul nopţii, luminile încep să se stingăprin apartamente. Ne culcăm ameţiţi de cifre, de ter-meni pe care nu-i înţelegem, de ratinguri. deşi a tre-cut câtva timp de la ultimul jurnal de ştiri, nu mă iasomnul. când, în sfârşit, adorm, visez vaci nebune.vagoane întregi, aruncate în flăcări. cei din aparta-mentul de-alături viseaza probabil găini. sărim cafripţi din timp în timp, ne scuturăm din coşmaruri.după zgomote înfundate, în casă se reaşează în celedin urmă o linişte deplină. la fel ca şi dincolo deferestre. Nu se mai aude ca altădată, muzica de lataverna de peste drum. e şi întuneric beznă.Becurile de pe stradă sunt stinse de primărie, pentrua nu avea consum excesiv de curent. prin perdea sestrecoară luna. aceeaşi, din nopţile noastre atenienedintotdeauna. uitate parcă acum şi ele, în linişteaasta mormântală şi-n intuneric.

...Şi totuşi. parcă. de undeva se aude un foşgăit.un zgomot nedefinit. mă ridic din pat. dau perdeauadeoparte. un bărbat cu un copil de mână caută încoşul de gunoi din faţa casei. Bărbatul bagă mânaadânc în container, o scoate victorios. a găsit într-ohârtie mozolită un rest de plăcintă. i-o dă copilului.sunt flămânzi. tatăl nu mai are probabil de lucru.

„asemenea scene, dragă kiria voudouri, îmispune vecina de la balconul de-alături, care a auzit şiea foşgăitul, şi a ieşit să vadă ce se intâmplă pe stra-dă, asemenea scene, nu-mi mai aduc aminte să fiavut noi în grecia, de la războiul civil”. r

monica săvulescu voudouriCe mai face Troika

n Corespondenţă din Atena

36


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


De vreun an, din când în când, vineTroika. A dat ceva peste noi, ca o

boală. Oamenii nu mai ies la taifas pestradă, ci stau la televizoare. Şi dau

buimăciţi din cap. Micile prăvălii s-auînchis. Treci de la un capăt la altul al

bulevardului şi e pustiu.

nicolae brebanContra literaturii est-etice(urmare din pagina 3)

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


ion lazuÎn premiră absolută: un roman despre stalinismNicolae Breban, singura cale

n Eveniment

miercuri, în data de 9 noiembrie 2011,pe cea mai frumoasă vreme de toam-nă târzie, la rotonda mNlr a fostlansat noul roman al redutabilului

prozator român Nicolae Breban. sala neîncăpătoare,veniţi fiind şi invitaţi din străinătate: teşusolomovici, dar şi din provincie: de la iaşi, magda şipetru ursache, ambii în mare formă, destinşi, comu-nicativi, precum şi tânărul critic Bogdan creţu,repartizat printre vorbitorii serii, Nicolae Boariu,directorul Bibliotecii judeţene din ploieşti, de lacraiova: autorul romanului casa cu iederă, florin

logreşteanu. anfitrioana aura christi îi atrage îndezbateri pe eugen Negrici, răzvan voncu, Bogdancreţu, şi, desigur, pe autorul însuşi. să fi scris totcuvântul cu litere mari?

dintre greii literaturii, fapt semnificativ, în salăse află augustin Buzura şi d.r popescu, dintre poeţigeorge virgil stoenescu (probabil vicepreşedinteleBăncii Naţionale), ion cocora, liviu ioan stoiciu,eugenia ţarălungă, mihai gălăţanu, claudiavoiculescu, doina ruşti, sculptorul vlad ciobanu,jeana morărescu, ilie roşianu, cornel Nistorescu,Nicolae Bârna, paul schuster-stein, alţi oameni decultură. reporteri, televiziuni. exemplareleaduse pentru lansare sunt vândute, stupe-fiant de rapid, înainte de a începe eveni-mentul propriu-zis. e vorba, în romanul cese lansează astăzi (cca 600 pagini, formatmare), despre o înnoire tematică a autoru-lui, căci este pusă în discuţie perioada stali-nistă (care la noi a durat ani buni după dis-pariţia tiranului), însă de data asta aborda-tă dintr-o etapă distinctă şi din alt unghi,nu e o critică a perioadei dejiste din punctulde vedere al perioadei ceauşiste, care nu eradecât o revoltă în genunchi: activistul rău şicare a făcut greşeli era înlocuit cu unul bun,patriot, din popor.

Bogdan creţu remarcă faptul că pentruprima dată Breban povesteşte la persoanaîntâi, din subiectivitatea unui tânăr abiaieşit din adolescenţă, ins atipic, aparent cutare psihice, care însă crede în ideea comu-nismului (deşi tatăl său era la închisoare!),nu neapărat şi în regimul instalat la noi.un personaj care vorbeşte puţin, îi îngână

pe alţii, aflându-se de fapt în căutarea unui mentor;şi care, în mod surprinzător, are o ascensiune rapidăîn ierarhia regimului. fără să dea impresia că urmă-reşte asta cu tot dinadinsul. ca apoi să urmeze cobo-râşul. în fapt, regăsirea de sine. la Breban factologi-cul e pe plan secund, primează analiza psihologică.

pentru răzvan voncu, miza romanului este des-crierea epocii dejiste din afara ei, fără strecurările şişabloanele atunci perfectate, pe care autorul lemătură cu hotărâre. Breban creează personaje vii,memorabile, le face introspecţia psihologică. Ne pro-voacă să exorcizăm răul din noi. căci venim dintr-un

regim al răului, care pusese tradiţia lapământ şi totuşi mergea mai departe, subforme aberante. absurdul epocii ar fi tre-buit să ne deranjeze mai mult decât penuriaalimentară, de exemplu. cu acest roman,crede răzvan voncu, Breban s-a reinventatpe sine ca scriitor.

aura christi subliniază alt aspect: spi-ritul epocii staliniste se imprimă ca pe ocoală albă în psihologia acestui adolescent;acest adolescent fals mediocru, fals stângaciînţelege că limbajul de lemn este un cod,învaţă să-l folosească eficient şi face carie-ră. iar ceea ce îl diferenţiază totuşi de cei-lalţi este foamea de mentori şi foamea dedestin, apoi, atenţie, sfinţenia ca singuracale posibilă.

(Breban face cu adevărat o figurăneobişnuită printre romancieri printr-unfapt care scapă comentatorilor: abordărilesale sunt ale poetului, este vorba de fiecaredată în romanele sale despre nişte intuiţiicu privire la natura umană, de la care se

porneşte şi cărora în textele sale caută să le aflemobilurile psihologice. de pildă, această temă a dis-cipolului. ce să însemne ca realitate psihologicăumană? ce este acea „îngânare a celorlalţi”? cred căe vorba exact despre firea artistului, care se apropiede artă prin imitaţie mai întâi, prin imitarea mento-rului ca persoană, dar şi a creaţiei acestuia / acesto-ra. Şi este adevărat că la scriitor ucenicia începe prinimitarea cărţilor preferate, a maeştrilor admiraţi, aperformerilor în general. ca să se ajungă, după tato-nări şi vocalize, la tonul personal, la stilul propriu, lavalorizarea de sine. îl imiţi pe om, îi imiţi stilul, e ca

şi cum ai face antrenamente, ca să-ţi găseşti dome-niul, tema şi stilul... ca să nu spun că în aceastărâvnă de a-l imita pe maestru se include şi dorinţa,poate inconştientă, de a-l complexa pe mentor: repe-tându-i defectele, sugerându-i că unicitatea sa estefragilă. etc. însuşi Breban, în mărturisirile de lafinalul lansării, luat de valul „fericirii că încă poatesă scrie” (dar nu e acesta sentimentul lui eugenionescu din ultima sa fază?, nu e sentimentul altormari creatori, care scriau zilnic pentru a-şi dovedi căo mai pot face, că zeul nu i-a părăsit?), spunea că sin-gura lui problemă, în cei 7 ani de aşteptare a debu-tului – în fapt mult mai mulţi ani, căci scria de pe la14 ani – a fost aceea de a-şi pune la punct fraza adec-vată felului său de a se pune în pagină.)

eugen Negrici observă că personajul lui Brebaneste un arivist de vremuri noi, comuniste, un fel dejulien sorel, tipul de personaj care apare tot după orevoluţie, cea din 1830, în franţa, şi intuiesc faptulcă se poate face cărieră folosindu-se de soţiile altora,de cămătari, de femei de societate. pentru arivist eînsă decisiv să fie singur, să-şi facă nederanjat jocu-rile, deşi el ştie că trebuie să respecte aparenţele: secăsătoreşte, are viaţă de familie, însă totul e formal,el fiind acaparat de cariera sa. Bogdan creţu: perso-najul nu este un arivist în adevăratul sens al cuvân-tului, el experimentează, se testează pe sine. eugenNegrici: mereu suspiciunea în relaţiile dintre perso-naje, în toate situaţiile, inclusiv în iubire, în admira-ţie. ipocrizia, bănuiala. frica.

aura christi: un roman nietzschean, un joc demăşti, cititorul simte că este mereu tras pe sfoară...răzvan voncu: în sistemul stalinist toţi sunt măci-naţi, nimeni nu reuşeşte să propăşească decât par-ţial şi pe moment, apoi e dat la fund. apoi păstratsub supraveghere, pentru o nouă încercare.

cuvântul autorului: am simţit ca pe un cadouaceastă revenire la perioada primei tinereţi, deşi eaa fost extrem de complicată, marcată de disconfort,chiar umilă. părinţii, contrariaţi ei înşişi: de ce lite-ratura? cu rezultatele lui bune din liceu... „deci, îmidoream să plonjez în tinereţea mea, în adolescenţamea întârziată, zăpăucă, labirintică, confuză, penibi-lă. eram tratat de mulţi din Bucureşti ca un ratat.(…) visam să salvez omenirea. eram în disproporţieenormă cu totul ce roia în jurul meu, simţindu-mă caîntr-o închisoare, pe care o revizitez în singura cale.(…) puteam să devin un don juan de periferie,aveam talent, arătam bine, puteam să devin alcoolic,puteam să devin securist, puteam să devin orice,numai ce-am devenit – nu!” „eu sunt fericit că sun-teţi aici, că încă aveţi încredere în ceea ce scriu eu,sunt fericit şi le mulţumesc zeilor că mi se dă atâtaputere să scriu. (...) dar probabil că şi revenirea înromânia, acum 20 de ani, renunţând la paris şi-ajucat rolul (...). iată că Balcanii, românia şi terenul,locul de-aici mă răsplătesc enorm”. încrezător în ceavea de spus, nimeni nu credea în vocaţia sa, toţi îlconsiderau un marginal, un veleitar, un ratat; doarNichita avea încredere în el. ambiţia de a debuta curoman, ceea ce l-a întârziat cu 6-7 ani faţă de drp,de fănuş, care debutaseră strălucit, însă cu prozescurte. fiind şi drp în sală, Breban comentează:proze scurte atât de bune n-aş fi putut scrie... pânăa găsit fraza cu care să lucreze. Şi care este cea detotdeauna şi de astăzi. este fericit că n-a părăsit lite-ratura română. mulţumeşte vieţii că i-a dat şansa săse realizeze în roman, aşa cum şi-a dorit cu ardoa-re. r

Răzvan Voncu: • breban s-a reinventat pe sine ca scriitor • Ion Lazu: • Dintre greiiliteraturii, fapt semnificativ, în sală se află Augustin buzura şi D.R Popescu • Aura Christi: •Spiritul epocii staliniste se imprimă ca pe o coală albă în psihologia acestui adolescent; acestadolescent, Calistrat Dumitrescu, un fals mediocru, un fals stângaci înţelege că limbajul de

lemn este un cod, învaţă să-l folosească eficient şi face carieră. Iar ceea ce îl diferenţiază totuşide ceilalţi este foamea de mentori şi foamea de destin, apoi, atenţie, sfinţenia ca singura cale

posibilă • Eugen negrici: personajul lui breban este un arivist de vremuri noi, comuniste, un felde Julien Sorel, tipul de personaj care apare tot după o revoluţie • bogdan Creţu: personajul nu

este un arivist în adevăratul sens al cuvântului, el experimentează, se testează pe sine •nicolae breban: • Îmi doream să plonjez în tinereţea mea, în adolescenţa mea întârziată,

zăpăucă, labirintică, confuză, penibilă. Eram tratat de mulţi din bucureşti ca un ratat. (…)Visam să salvez omenirea. Eram în disproporţie enormă cu totul ce roia în jurul meu, simţindu-mă ca într-o închisoare, pe care o revizitez în Singura cale. (…) Puteam să devin un Don Juan

de periferie, aveam talent, arătam bine, puteam să devin alcoolic, puteam să devin securist,puteam să devin orice, numai ce-am devenit – nu! Eu sunt fericit că sunteţi aici, că încă aveţiîncredere în ceea ce scriu eu, sunt fericit şi le mulţumesc zeilor că mi se dă atâta putere săscriu. (...) Dar probabil că şi revenirea în România, acum 20 de ani, renunţând la Paris, şi-a

jucat rolul (...). Iată că balcanii, România şi terenul, locul de-aici mă răsplătesc enorm.mărIA SA, Autorul

d.r. popeSCu. lAnSAreA romAnuluI Singura CalE

AuguStIn BuzurA. lAnSAreA romAnuluI Singura CalE

■ aproape pe nesimţite, preocupaţi cu „antene-le” degradării desfăşurate a vieţii sociale, de la stân-ga la dreapta, ne-am trezit într-un gol esenţial,material şi spiritual, acesta din urmă mai licărind,când şi când, la îndemnul şi cu particparea profesio-nistului culturii, din păcate, tot mai izolat în reflec-ţiile sale, în condiţiile în care instituţiile de culturădispar de la o zi la alta, prin scoaterea lor din preo-cupările statului (politic); puterea, speriată şi deefectele crizei globale, ca şi spasmele neputinţei,secătuiesc, prin inconsistenţă, nu numai economicul,ci şi socialul, cultura, de unde nu mai răsar, ca altădată, dascăli şi talente artistice, în afara celor pecare-i poartă soarta prin străinătăţuri, şi care maimenţin nivelul cultural-artistic peste hotare, pe cândcei din ţară sunt ignoraţi – astfel încât, în acelaşitimp, să se poată crede că „diavolul este un politi-cian curat”, după spusele cuiva…

arta, sub diversele ei forme de manifestare,suferă cumplit în urma indiferenţei şi ineficienţeisistemului relaţionist politic, înfăţişându-se doarpentru un anume eveniment (cu scopuri electorale,mai ales), dar şi atunci cu autori şi cu manageri fărăcalităţi specifice şi fără o audienţă reală.muzicologul maia ciobanu, de pildă, intervievatăfiind, este nevoită să relateze, cu părere de rău, prin-tre altele: „funcţia estetică este cea mai nesemnifi-cativă în acest moment – nu mai are timp pentrucontemplarea frumosului, ca atare, şi, în ciuda decla-raţiilor demagogice (…), este total dezinteresată despiritualitate (…), toate acestea sunt urmarea con-textului socio-politic actual (…), haosul instaurat înierarhia valorilor, prin instabilitatea criteriilor, măferesc să regret decăderea funcţiei estetice, funcţiecare nu a sporit nicicând prestigiul social al artistu-lui”. teoreticianul nostru analist adăugă: „multe sepot spune despre comunicarea prin muzică, pentrumine, însă, ea rămâne exemplar, comunicarea lamodul absolut, în care mintea, sufletul, spirituldevin transparente şi permeabile”. asta în vreme cepoliticienii noştri se pricep doar la muzică manelistăşi de cartier, ceea ce place, s-a dovedit, şi votantuluiavizat…

prestigiul şi luminăţia oamenilor noştri de ştiin-ţă, de rang academic în primul rând, au ajuns să fietratate cu indiferenţă, cu ignoranţă, de către politi-cienii din ultima vreme, în timp ce guvernanţii, adu-naţi parcă la-ntâmplare, ca după o furtună, ameste-că şi vărzăluiesc şcoala „universităţile, ajunse de totrâsu-plânsu”. este foarte păgubos faptul că „reviste-le academice nu se bucură decât de atenţia specialiş-tilor în domeniu; mai ales că anvergura şi actualita-tea ideilor pe care le pun în circulaţie ar învioraatmosfera (uneori) stătută a dezbaterilor din reviste-le culturale de inters general” – vede şi comentează„ochiul magic” al româniei literare (20 mai 2011), cutrimitere directă la cazul Buletinului editat deinstitutul de cercetări politice din Bucureşti, care„cuprinde o serie de analize şi recenzii realmenteinteresante şi bine racordate la realităţile politicecurente”, una dintre probleme fiind analizată demario colica, de la o universitate din Napoli, careabordează tema „personalizării puterii politice, caîntruchipând o autoritate impersonală, administratăde maşinăria birocratică (…) a puterii personificatăde un singur individ (…) şi în arena electorală, şi, înafara celei executive, afectând rolul şi funcţionareapartidelor politice”, adică exact cum se practică şi pela noi”.

■ luându-se în consideraţie, la subiect, şi „anti-moniile” lui Bogdan chiu, precum „politică-sacrifi-ciu”, trebuie să acceptăm că „viaţa socială nu esteposibilă fără literaturi de construcţie politică, con-strucţie care străpunge orice zid, ea sacrificând şizidurile până la urmă, întrucât construcţiile suntîntodeauna politice: „Nu cad, nu se prăbuşesc, nu sedistrug, dar, paradoxal, nici stabile nu sunt (…), nearătăm unii altora, ca zidiţi fără ziduri”. Şi pentru anu ne lăsa să ne îndepărtăm de subiect ori să înţele-gem cu totul altceva autorul adaugă: „monumenteleau fost distruse, aşa – zicând, deconstruite (…). Şi,iată-ne, în sfârşit, eroi triumfând asupra tuturorvidurilor (…), poduri peste vid ale construcţiilor poli-tice”, scriitorul completându-şi viziunea, ideea anali-tică, în continuare: „riscul este, însă, tocmai acela alunei politici «deconstructive» care să sutureze inter-stiţiile, spaţiul viului, cu o deconstrucţie instituţio-nală”. (l.d., 8 iunie 2011, drept – alături).

asociat spaţiului cultural, învăţământul detoate gradele şi specialităţile (de stat ori particulare)a intrat până peste cap în zona fraudei, sub multipleforme între care plagiatul la bac şi la licenţă, aflatîntr-o continuă ascendenţă, tot mai rar dovedindu-se

elevi şi studenţi pregătiţi.ministrul educaţiei în exer-ciţiu s-a arătat surprins, în„rătăcirea” lui descoperin-du-se unul dintre abuzurilede azi: „copiatul. copiatultemelor în pauză, copiatul lateze. la Bacul din 2010 s-aupetrecut câteva lucruri deforţă în acest sens, ajungân-du-se chiar şi la arestări”(adrian costache, l.d., 18

iunie 2011). iar la cel din 2011, nici 50% dintre elevin-au promovat bacul. în învăţământul de azi, careînsumează profesori, de toate gradele şi specialităţi-le, supraveghetori, chiar şi părinţi, lucrurile suntfoarte complicate, „întrucât majoritatea celor impli-caţi într-un asemenea «sport naţional» par a fi intratîntr-o zodie a deplinei anormalităţi (…), astfel încâtse va ajunge la situaţia de a da examen cu mascaţiilângă noi, iar d.N.a. va fi în stare de alarmă”. fiindlegată ombilical de învăţământ, sănătatea este şi eatot mai sărăcită de conţinut, prin plecarea continuăa medicilor şi asistenţilor în occident, ca şi princomasări aiuristice de spitale, încât noi toţi cei dinafara sistemului suntem temători că şcoala noastrămedicală, vestită în trecut pentru performanţele ei,„este abandonată cu bunăştiinţă de însuşi persona-lul ei specializat”. Numai că, mai citim şi noi viaţamedicală, în special în domeniul medical-sanitar,medicii-cercetători fiind organizaţi în colegiulmedicilor, care însumează colegiile pe specialităţi(chirurgie, stomatologie etc.). exemplificăm doar cu„drumul spre şi prin specialitatea cardiologie”, cucrearea şi dezvoltarea laboratorului de ecografie,despre care dr. Bogdan al. popescu, mărturiseşte: „afost un drum foarte lung. dar pot oricând să afirm cuîncredere, dacă sunt întrebat, că tehnica trebuie săfie aşa, şi nu altfel, pentru că am cercetat îndelungmetoda şi am încercat toate posibilităţile la-ndemâ-nă!”, întrebându-ne şi noi, cu această ocazie, dacăministerul sănătăţii are, cumva, cunoştinţă, în amă-nunt, despre această creaţie medicală, şi câte ar fifost întreprinse de doctorii noştri care preferă, umi-liţi, să facă performanţă în ţară pentru români?(v.m., 27 mai 2011, dreptul la bucurie)

în treacăt fie spus, comisia europeană are„unele observaţii privind programul românesc dereformă”, experţii acesteia observând „că ţintele petermen mediu privind menţinerea deficitului fiscalsub control sunt destul de vagi”, iar, în consecinţă„comisia îndemna (românia – n.n) să facă eforturipentru a stimula competiţia şi creşterea economică,prin susţinerea programelor de cercetare, prin sti-mularea mediului de afaceri şi prin impunerea con-curenţei” (lidia moise, europa strânge rândurile, în22 14 – 20 iunie)

■ continuăm cu observatorul cultural, invocândarta cinematografică, observăm că anemicul nostrustat nu are nicio legătură de ordin instituţional,practicându-se în acest domeniu de către unii regi-zori o tematică mai mult anti-naţională, să zicem,precum procedează regizorul radu gabrea, avândsub ceauşism, ca mulţi dintre noi, refulările d-lui,ocupându-se de istoria noastră, pe care o „reformea-ză”, mai ales, prin filmele cosaşul decapitat şicălătoria lui grumber, filme consacrate memorieipopulaţiei evreieşti din moldova interbelică şi a saşi-lor din transilvania, pelicule prin care cineastul dra-matizează dispariţia (?) acestor comunităţi minorita-re asupra cărora s-ar fi exercitat o presiune social-politică. „mai toate filmele mele – spune d-sa – seocupă de «identităţi rănite», fie ele comunitare, fieindividuale (…). de la începuturile mele ca cineastm-a interesat legătura individului cu istoria. pentruromâni, vina au avut-o întodeauna alţii, «istoriabat-o vina!», niciodată noi”, mai spune regizorul îndialog cu scriitorul angelo mitchievici. după părereamea, mai spune r.g., „o mare ocazie ratată deromânia, după unirea din 1918, a fost aceea a deve-nirii unui stat multicultural (nu multinaţional

cumva? – n.n.) acest fapt ar fi dat româniei o perso-nalitate statală de mare prestigiu şi ar fi influenţatenorm în bine evoluţia acestei ţări”. problema sepune pentru istorici: cât e adevăr şi câtă ficţiune înfilmele şi spusele cineastului, opinii pe care le pro-nunţă, bănuim, şi studentelor de la universitatea deartă teatrală şi cinematografică „i.l. caragiale”din Bucureşti.

intelectualii noştri, oamenii de cultură, nu vădîn istoria modernă şi, mai ales, contemporană, goluriîn concepţiile şi comportamentul românilor vizavi deopacitatea promovată, indusă numai de către (auto)-exilaţii noştri prin occident, care nu vor să vadă nicicel puţin perioadele, contextele istorice evidente,comentate şi de istoricii nedenaturaţi prin occidenta-lizare. analistul carmen muşat, bunăoară, nu trececu vederea anul 1968, când ceauşescu a iniţiat oamplă anchetă referitoare „la abuzurile şi ilegalităţi-le săvârşite de activitatea ministerului de interne”,finalizată prin condamnarea oficială a crimelorsecurităţii lui gh. gheorghiu dej, „prea puţini fiindcei care s-au îndoit de bunele intenţii ale lideruluicomunist”, iar la câteva luni după accea, avea să deao nouă dovadă a vocaţiei sale de „reformator al comu-nismului”, condamnând „intervenţia trupelortratatului de la varşovia în cehoslovacia, afirmân-du-şi, astfel, independenţa faţă de uniunea sovietică(…) sentimentul general al reacţiei a fost entuzias-mul şi în elita scriitorilor şi intelectualilor români,iar, ulterior, după instaurarea unui regim dictatorialde mână forte (…), puţine, sporadice, dar făcându-şiloc romanul «obsedantului deceniu»”.

prin ceea ce face cNsas-ul azi despre trecut „lafel de adevărat este că aceasta ne face să nu vedemmizeria morală din prezent”, când „falsificarea isto-rică şi implicit a prezentului se practică prin omisiu-ne de către procurorii autoinvestiţi” (obs. cultural,15 iunie 2011, diverse forme de evaziune).

Noroc că la unele manifestări culturale, organi-zate de jos în sus, cu participarea evreilor, a altor(foşti) minoritari români, vizând trecutul român şiavangardist, fenomenul este abordat şi pus în para-metri culturali şi morali, pe coordonatele adevărului.

la simpozionul internaţional Bucureşti-zürich-paris-tel aviv pe tema „avangardiştii români şievrei în spaţiul cultural românesc”, participanţiişi-au propus „să abordeze şi neconformist teme cen-trale ale fenomenului avangardist interbelic”.scriitoarea magda cârneci s-a exprimat cum sepoate mai nimerit: „asemenea atâtor «culturali»români formaţi înainte de ’89, receptasem fenomenulspectaculos al avangardei româneşti dintre războaie(…), în perioada primei mele tinereţi din anii ’80.pentru mine, unul precum tristarn tzara, maxBlecher, marcel iancu, fundoianu, ilarie voronca,eugen ionescu, însemnaseră în primul rând un tri-umf al creaţiei moderne locale, ale căror componenteminoritare mi se păruseră fără semnificaţii. o crea-tivitate capabilă – numai după câteva decenii de laintrarea româniei în modernitate – să ofere sceneiculturale europene câteva personalităţi originale şiputernice şi câteva modele estetice capabile pentruideologia artistică a sec. xx: nonconformismul radi-cal prin dadaism, esenţialismul arhaic prinBrâncuşi, atitudinea integralistă dedusă şi produsădin sinteza diverselor curente novatoriste (…), oanumită formă de suprarealism sau de teatrulabsurdului”

simpozionul respectiv a reuşit. Nu avea cum sănu fie o reuşită, când este înnobilat de personalităţice văd departe în timp şi în aproapele vizibil, izbu-tind „să pună în discuţie şi să detabuizeze aspectedelicate, uneori fierbinţi, ale unui fenomen culturalde un radicalism novator şi provocator, care a schim-bat faţa modernităţii româneşti şi internaţionale şicare, iată, acum, în contemporaneitate, s-a istorici-zat şi se clasicizează”.

festivalul internaţional de folclor,muzici şi tradiţii în cişmigiu a făcut, odatămai mult, să se întregească următoarea con-cluzie: „cu trăsuri, războaie de ţesut, linguri

38


CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă


marin Radu mocanuUn gol spiritual

n Revista revistelor

ð

de lemn, icoane pe sticlă (…), muzeulsatului şi muzeul ţăranului român să seafirme drept cele care au făcut cel mai multpentru a readuce folclorul şi tradiţiile locale

şi regionale în circuitul cultural larg, finanţat – coor-donat de municipalitate” – căci, mai sus, spreministerul culturii, nu prea se mai face cultură, lasăsă se subînţeleagă obs. cultural.

Nu se putea comenta un asemenea subiect, cre-dem, dacă nu aveam să luăm în consideraţie şi acti-vităţile institutului cultural român (icr) destul desemnificative, cu excepţiile „comentate în presa cul-turală” şi în mass-media la timpul potrivit: „icr(personalizat de scriitorul h.r. patapievici – n.n.)este un succes major pentru societatea românească,a subliniat directorul institutului în faţa asociaţieiziariştilor independenţi din românia şi a grupuluide dialog social (gds), promovând şi legitimând„instituţia la cârma căruia se află o nouă strategieculturală (…) şi deschiderea către schimbări (cultu-rale – n.n.) cu ţările din est” (obs. cultural, iulie2011), procedând şi la decontarea ideologică a insti-tuţiei: „odată ce am făcut cum am făcut, ideea e săplecăm, nu să ne eternizăm…” din păcate, rareori semenţionează că icr şi-a construit temeiurile pefosta fundaţie culturală română, înfiinţată şi con-dusă răstimp îndelungat de marele romcancieraugustin Buzura, această scăpare denotând ingrati-tudinea, precum şi evidenta memorie scurtă a vârfu-rilor culturii autohtone.

Bravând până la urmă, caracterologic, şi chiarliterar vorbind, h.r. patapievici nu ştie că într-unalt colţ de observare culturală îl „supraveghează”ovidiu Şimonca, care îi şi trimite acestuia o „scrisoa-re jurnalistică” (obs. cult.) prin care îşi exprimăunele reţineri de moralitate asupra caracteruluiacestuia: „am aflat (de la tvr 1, la „emisiuneagarantat 100%” de la miezul nopţii” – n.n.) că în opi-nia d-stră, după condamnarea comunismului (2006)

şi după încercarea de suspendare a preşedinteluiBăsescu (2007), în lumea intelectuală s-a creat ofalie extrem de putenică între adepţii şi contestatariilui traian Băsescu (…), iar dumneavoastră, ca şialţii, susţineţi că aţi fost ştampilat ca intelectual allui Băsescu(…). muzeificăm un preşedinte doar pen-tru a condamna comunismul (şi – n.n) la ce a adusaceastă condamnare a comunismului? ce securiştiau fost aduşi în justiţie! (…) au putut aceştia să numai candideze, s-a făcut vreo lustraţie, ca îngermania?” (obs. cultural) observatoristul crede,emiţând această scrisoare, că actul cultural repre-zentativ are o legătură intrinsecă cu politicul păgu-bos, ca imagine.

revenind la conţinutul de reprezentare a vieţiinoastre culturale, este cazul să asimilăm aici şi opi-nia Brânduşei armanca, ale cărei notaţii sună într-un fel realist, ba chiar optimist: „construit la noi pestereotipul naţional că, dincolo de defectele sale,românul este talentat, concursul «românii autalent» a adus acel strop de iluzie că există şi cevabun în lumea noastră, că oamenii obişnuiţi pot fiaclamaţi ca nişte eroi pentru o înzestrare unică, undar ce nu le poate fi luat de către nimeni”(22, iunie2011).

deschiderea spre cercetare a fondurilor şi colec-ţiilor arhivistice, secretizate şi ele în perioada comu-nistă, între care şi cele ale casei regale, ne-a făcutcunoscut, între altele, şi jurnalul reginei maria, dincare vedem că „regii noştri au fost susţinătorii asi-dui şi inteligenţi ai culturii române, iar mulţi dintrereprezentanţii dinastiei – suverani, prinţi, prinţese –au practicat ei înşisi artele. însemnările zilnice şimemoriile pe care le-au ţinut, cu acea scrupulozita-te, provenită din tradiţii occidentale, reprezintădocumente fundamentale pentru studiul istoric alstrălucitei epoci a regalităţii române. (…) reginamaria a fost un narator de prim-ordin şi un partici-pant cu greutate la jocul ce se derula pe scena politi-

că şi socială a statului”, conchide criticul şi istoriculrăzvan voncu (rom. literară, iunie 2011), compara-tiv, să zicem, cu ce se derulează în zilele noastre încultură la nivel guvernamental. r

boris marianDin presa culturală octombrie-noiembrie2011

■ româNia literară. citim despre un scrii-tor uitat – alexandru monciu-sudinski. cine nu l-acitit îl găseşte în biblioteci, dar nu şi în librării. sorintoma „îşi pune cenuşă în cap”, recunoscând că l-adenigrat pe arghezi la indicaţia conduceriisuperioare de partid. avea şansa să lase altuiaaceastă sarcină nedemnă pentru un om de cultură.mihai Şora este omagiat cu prilejul împlinirii vene-rabilei vârste de 95 de ani. mai multe reviste cultu-rale au acordat spaţii cinstirii cărturarului de marenobleţe şi competenţă care este mihai Şora. se aduceun omagiu regretatului regizor de talieeuropeană, liviu ciulei. articolelesunt semnate de angelo mitkievici şimarina constantinescu. Nicolaemanolescu scrie despre „cuvântul careucide”. Ştie despre ceea ce scrie.

■ oBservator cultural.este reprodusă luarea de cuvânt aistoricului radu ioanid, director alsecţiei române a muzeului holocau-stului, cu prilejul ceremoniei din faţamemorialului victimelor holocaustu-lui, din data de 11 octombrie, laBucureşti. Bedros horasangiancomentează un film documentar zgu-duitor, the soviet story, despre sufe-rinţele îndurate de cetăţenii ţăriisocialimului victorios, sub conducereamarelui călău i. v. stalin. în paralelsunt redate şi imagini la fel de impesionante şi tra-gice ale masacrelor înfăptuite de regimul nazist.două dictaturi criminale în acelaşi secol. florin Bica

semnează articolul cui îi este frică degellu naum? opera ultimului marepoet avangardist a intrat definitiv înpatrimoniul cultural naţional. cezargheorghe schiţează un portret al ulti-mului preşedinte al cehoslovaciei,vaclav havel care a semnat actul dedespărţire a cehiei şi slovaciei.istoria va judeca justeţea acestui act.daniel cristea enache, unul dintrecriticii care s-au impus în ultimii ani,analizează recenta carte a lui ionvianu apropieri (editura polirom,2011). Bianca Burţan-cernat atingeun punct sensibil: „critica între ecu-menism şi partizanat” (un serial).sunt reproduse interviuri cu regreta-tul scriitor stabilit în vest, alexandruvona, realizate în anul 2000 de irinamavrodin şi irina izverna-tarabac.despre miron radu paraschivescu, numit un „cobai

al ideologizării”, scrie cu oarecareduritate, delia ungureanu, contrapu-nând mărturisirile din jurnalul scriito-rului cu poziţia sa în presa culturalăcomunistă. Ştiind că mrp a ajutatnumeroşi scriitori tineri, de talent, cri-tica ni se pare nenuanţată.

■ revista 22. paul cernat îlnumeşte pe poetul marius ianuş „uniov dostoievskian”. multe dezbateripolitice, soluţiile sunt în altă parte.cultura are încă un rol secund înaceastă publicaţie. iar analizele politi-ce se reduc la constatări.

■ dilema veche. dan c.mihăilescu, critic şi cronicar literararhicunoscut datorită emisiunii de lapro tv, omul şi cartea, scrie despreNoua dreaptă românească a lui m.

Neamţu. Nu ştim nici acum despre ce este vorba, înesenţă. andrei pleşu şi radu cosaşu aduc elogiiprietenului lor, mihai Şora. marius chivu se întrea-

bă ce mai face post-modernismul?credem că face multe, dar nu seprea vede. simona Şora scrie desprecartea lui mircea mihăieş ultimulJudt. cunoscutul politolog în che-stiuni româneşti, tony judt a muritla o vârstă relativ tânără, în urmăcu un an. vintilă mihăilescu consta-tă cu umor că din sloganulrevoluţiei franceze de la 1789,libertatea a rămas la dreapta,egalitatea la stânga, iar frater-nitatea nu este nicăieri. andreipleşu scrie despre „cei care cred căcred, cei care nu cred că cred”. atreia categorie nu există, se pare. defapt sunt cei care nu întreabă.adrian cioroianu semnează un inte-resant articol, cenaclul Flacăraşi/sau şcoala de la păltiniş. ce a

făcut cenaclul flacăra ştiu mulţi, despre Şcoala dela păltiniş pot vorbi numai unii.

■ viaţa româNească. citim despre regreta-tul mircea ivănescu, poet de mare originalitate şiforţă, despre normalitate azi (ion vianu spune căducem dorul anormalităţii, iar solomon marcus con-sideră anormal sistemul educaţional) ş.a.

■ cultura. alex goldiş încearcă să facă o isto-rie a criticii post-comuniste. N. georgescu semneazăun serial eminescu – ultima zi la timpul. mai estepomenit poetul marius ianuş „de la hârtia higienicăla fularul alb”. (igienică se scrie parcă fără h – n.n.)

■ apostrof. cristian vasile scrie despre car-tea lui v. tismăneanu şi mircea mihăieş, „o tranzi-ţie mai lungă decât veacul” (editura curtea veche,2011). Ştefan Borbély prezintă – strălucit! – cartealui Nicolae Breban aventurierii politicii româneşti(editura muzeul literaturii române, 2010), în caresunt tratate cele patru dictaturi, prin prizma carac-terului personajelor carol ii, ion antonescu,gheorghiu-dej, ceauşescu. r

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ


39

• CLuBuL CăRŢII IDEEA EuROPEANă •

doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? comandaţi cărţile propusede editurile ideea europeană şi europress group.comenzile dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.reduceri de preţ la serviciul carte prin poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual clubului cărţii ideea europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. membrii clubului cărţii ideea europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alediturilor ideea europeană şi europress group. fundaţia culturală ideea europeană / cp 113, op 22, sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; e-mail: [email protected]: www.ideeaeuropeana.ro

PA R t E N E R I M E D I A :

RADIO ROMâNIA CuLtuRALCONvORBIRI LItERAREPOEZIAtIMPuLDACIA LItERARăAPLERFEDCRPA Rt E N E R I :SC ERC PRESS SRLEuROPRESS MEDIA

ð

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Pentru anul 2012 vă invităm să vă abonaţila revista Contemporanul

AbOnAMEnT ROMânIA: 60 LEI/AnAbOnAMEnT STRĂInĂTATE: 70 EURO/An

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia COnTEMPORAnULSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RnCb0072115479360001Cont Euro: RO34RnCb0072115479360002bCR Filiala Sector 1 bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia COnTEMPORAnULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: [email protected];

[email protected]: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. ManpresDistribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

www.ideeaeuropeana.ro

Evenimentnicolae breban, Singura cale

În premieră absolută: un roman despre stalinism

Răzvan voncu: • breban s-a reinventat pe sine ca scriitor • ion lazu: • Dintre greii literaturii, fapt semnificativ, în sală se află augustin

buzura şi D.R popescu • aura christi: • spiritul epocii staliniste se imprimă ca pe o coală albă în

psihologia acestui adolescent; acest adolescent, calistrat Dumitrescu, un fals mediocru,un fals stângaci înţelege că limbajul de lemn este un cod, învaţă să-l folosească eficient

şi face carieră. iar ceea ce îl diferenţiază totuşi de ceilalţi este foamea de mentori şifoamea de destin, apoi, atenţie, sfinţenia ca singura cale posibilă • eugen negrici: personajul lui breban este un arivist de vremuri noi,

comuniste, un fel de Julien sorel, tipul de personaj care apare tot după o revoluţie • bogdan creţu: personajul nu este un arivist în adevăratul sens al cuvântului,

el experimentează, se testează pe sine •

nicolae breban: • Îmi doream să plonjez în tinereţea mea, în adolescenţa meaîntârziată, zăpăucă, labirintică, confuză, penibilă. eram tratat de mulţi din bucureştica un ratat. (…) visam să salvez omenirea. eram în disproporţie enormă cu totul ce

roia în jurul meu, simţindu-mă ca într-o închisoare, pe care o revizitez în Singura cale.(…) puteam să devin un Don Juan de periferie, aveam talent, arătam bine, puteam sădevin alcoolic, puteam să devin securist, puteam să devin orice, numai ce-am devenit –

nu!” „eu sunt fericit că sunteţi aici, că încă aveţi încredere în ceea ce scriu eu, suntfericit şi le mulţumesc zeilor că mi se dă atâta putere să scriu. (...) Dar probabil că şirevenirea în România, acum 20 de ani, renunţând la paris şi-a jucat rolul (...). iată că

balcanii, România şi terenul, locul de-aici mă răsplătesc enorm.

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă a XXii ... · daNa duma l hiperBole...

Documents

Transcript of Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă a XXii ... · daNa duma l hiperBole...