Toamna Cugireană

EdițiaaXVIII-a,2015

Mândrie și tradiție

1

Coordonator : Ing. ADRIAN TEBAN

Redactor : LUMINIŢA BIRĂESC

Grafică&Design : MIRCEA M. SIMU

Corectura : ADRIAN MIRCEA

Preşedinte, Teban Adrian; vicepreşedinte, Rotche Horia; Membrii: Muntean Emil, Trifan Mircea, Roşian Radu, Vasile Sorin, Teodorescu Mircea, Băluţiu Otilia, Florea Rodica, Oprişiu Silviu, Hluşcu Aurelia, Furdui Călin, Birăesc Luminiţa, Valasă Alin, Găldău Horaţiu, Ştirb Nedel Viorica, Nicoară Adrian, Mihai Adrian, Uritescu Mădălina, Micaciu Alexandru. Membrii supleanţi: Ştefănuţ Adriana, Sulincean Carmen.

Comisia de organizare a festivalului “Toamna Cugireanã” Ediţia a XVIII-a :

Cuprins

File din istoria orașului Cugir................................................2

Interviu cu primarul oraşului Cugir, Adrian Teban................4

Interviu cu viceprimarul oraşului Cugir, Horia Rotche..........6

Toamna Cugireană la vârsta majoratului.............................8

Cugirenii merită respect......................................................9

Mie imi place Cugirul..........................................................10

Parcul Industrial Cugir, partenerul ideal.............................11

Cugiria file de poveste.......................................................12

Fabrica de Arme Cugir, brand național și internațional.....14

Tradiție, Calitate, Continuitate, Uzina Mecanică Cugir.....15

Să ne cunoaștem cetățenii de onoare..............................16

Spitalul orășenesc Cugir în plin proces de modernizare..17

Expoziția muzeală Cugir, o nouă locație de cultură..........18

Meșterul Nicolae Muntean un truditor al frumosului.........19

Relațiile internaționale ale Cugirului.................................20

Cugirul, orașul care ne aparține tuturor............................21

Meșterul pielar Carmen Balea din Cugir, o lecție de istorie trăitoare printre noi .....................22

Cugireanul Andrei Sovereșan la Ultramaratonul Internațional Transilvania Trail Traverse...................23

Toamna obiceiurilor la Cugir.....................................23

În amintirea satului de altădată................................24

2

FiledinistoriaorașuluiCugir

Istoria a fost denumită în mai multe feluri în decursul timpului: când o înşiruire de date şi evenimente, când o ştiinţă, arătandu-ne, asemeni caietelor de doleanţe ale Revoluţiei franceze, CINE am fost, cine suntem şi ce vom deveni, când o frumoasă poveste spusă nepoţilor, mai ales iarna la gura sobei. Această ultimă variantă preocupă mass-media de mai multă vreme şi mi se pare potrivit să-i dăm ghes în cele ce urmează.

La fel ca orice localitate a ţării, Cugirul nu a fost copilul răsfăţat al întâmplărilor, ci este “copilul născut din suferinţele neamului nostru întreg”, cum scrie A.Berian în monografia localităţii. Şi iată, o primă filă de poveste: când s-a născut acest copil? Pană de curând ştiam că prima informaţie scrisă datează din 1493. A.Amlacher, în colecţia sa vestită de documente de-spre scaunul săsesc de la Oraştie, publica la 1879, la Sibiu, un document în care apare numele Cugir alături de Romoşel şi Sibişel. O informaţie mai nouă afirmă anul 1320 ca atestare documentară sub numele de Cogner (Coguer), dator cu 12 mărci papei Ioan al 22-lea, recuperate de trimisul acestuia Rufinus de Civinio. Fără îndoială, existenţa localităţii este mult mai veche şi aici întoarcem o altă filă: descoperirile arheo-logice. La început întâmplătoare, apoi sistematice, ele au scos la iveală mărturii elocvente despre viaţa pe aceste meleaguri. In Podereauă, La Arini, Sub Peret - în epoca neolitică, Ţara Vanturilor, Piatra Pleşii, Făgeţel - în eneolitic şi, mai ales, Dealul Cetăţii în epoca bronzului şi fierului, constituie locuri de pelerinaj pentru istoria nescrisă a acestor meleaguri. Ne mândrim cu descoperirile culturii Wietenberg (1500-1200 înainte de Christos), cu cele ale culturii Noua şi, ca cireaşa de pe tort, cu mormântul princiar de pe Dealul Cetăţii.

Cetatea a fost apreciată ca datând de la sf. secolului 2 înainte de Christos şi a durat pană la cucerirea romană. A fost o cetate fortificată cu ziduri de 2-3m, din piatră şi pământ dublate de un turn de poartă. Pe pantele dealului au fost amenajate terase artificiale pentru locuire. În partea superioară a platoului era o piaţă centrală, asemanatoare agorei greceşti. Au fost descoperite numeroase locuinţe, cu produse manufacturate în ateliere proprii sau importate, acestea dovedind importante relaţii comerciale cu lumea Greco-romană. Acestea sunt ilustrate şi prin două mari tezaure monetare: unul pe dealul Cetăţii (1868), format din 200 monede dacice, al doilea la poalele dealului Cetăţii, spre Valea Viilor (1955), format din 2000 de piese. Majoritatea pieselor au fost topite de localnici în lingouri, recuperandu-se doar 14. Marea descoperire a fost aceea a necropolei dacice pornind de la tradiţia populară că locul ar trebui să fie “acolo unde întoarce soarele”. Aceasta era formată din 4 morminte tumulare de incineraţie, dar cel mai spectaculos avea sa fie inventarul mormântului princiar. S-a apreciat că acesta ar fi fost un “tarabostes” local, de aproximativ 35 de ani, conducătorul unui trib din zonă. A fost inci-nerat într-un car de parade cu 4 roţi, alături de care s-au mai găsit resturile incinerate a 4 cai. Pe baza pieselor găsite s-a reconstituit echipamentul de luptă: coif din fier, camaşa din zale, scut din lemn placat cu piele, vârf de lance, o sica (specifică dacilor), o sabie dreaptă de tip celtic, un vas de bronz (situla) roman a fost depus deasupra, împreună cu o fructiera dacică. Datarea mormântului este din sec.1 înainte de Christos. În aceeaşi necropolă a fost cercetat un al doilea mormânt princiar, conţinând 2 săbii, o cămaşă de zale din fier şi obiecte din argint. Cetatea a fost identificată de I.H.Crişan, Cetăţean de Onoare al oraşului Cugir, istoric şi om de ştiinţă, cu antica SINGIDAVA, din harta geografului Ptolemeu. Locuirea în jurul Dealului Cetăţii încetează, dar continuă în zonele de şes (ex. Valea Viilor, Valea Dăii, Dusurele), dupa cucerirea romană.

O nouă filă este aceea a evului mediu dezvoltat şi târziu, caracterizată prin căutarea popoarelor de a se aşeza într-o matcă proprie. Cugirul a făcut parte din scaunul săsesc Oraştie, atestat documentar din 14 iulie 1349, dată ce corespunde cu menţionarea comitelui Syboldus de Koyngir “de sede Waras”. În organizarea saşilor, comitele sau greavul era cel ce judeca pricinile mai importante din comunitate. Putem conchide că la Cugir era o comunitate formată după model săsesc ”jure saxonico”, condusă de acest greav, viitor nobil. Populatia românească consemnată în documente apare abia în sec.15 ca o reflectare târzie în documentele oficiale ale epocii, nu ca o situaţie reală istorică. Ţăranii din scaunele săseşti, pe pământul crăiesc aveau statutul de oameni liberi, pană în sec.15, după care îşi pierd libertatea devenind iobagi. Conscripţia fiscală din 1528-1536 dezvăluie numele juraţilor Cugirului: Oprea Fodor, Petru Kenezius (Chineja),Vlaicu Petru Vancea şi faptul că existau 94 de gospodării. Mai târziu, numărul locuitorilor ajunge la 700, în 1539. Un moment important, care a direcţionat profilul material si spiritual al Cugirului, a fost înfiinţarea Companiei a 4-a a Regimentului 1 grăniceresc roman.

3

Cu prilejul trecerii locuitorilor în rândul grănicerilor, între 17-21 iunie 1766, s-a întocmit conscripţia militară a satului. În document sunt conscrise: casa de încartiruire a militarilor, casele locuitorilor cu apartenenţele lor, pădurile comune, morile de făină, pivele de pănură şi ulei, munţii şi alte folosinţe aducătoare de venit. Conscrierea caselor specifica numele locuitorilor care le ocupau înainte de a fi grăniceri, grădina, pamantul arabil, fânaţul şi via. Sunt conscrise 238 case ocupate de 290 capi de familie, pădurile: Dumbrava Mare, Feţele, Bucuru şi Dealul Chiciura, 4 mori de făină, 7 pive de pănură si 2 de ulei. Organizarea Regimentului 1 grăniceresc o aflăm din documentul Musterungliste (20 mai 1777), redactat de baronul Christian Rall şi comisarul de razboi Gottfried Obst: 2 batalioane cu 6 companii, fiecare conduse de un colonel. Compania a 4-a avea sediul la Cugir şi cuprindea şi localităţile: Spini, Baştea şi Hana (Hărău). Casa de încartiruire a militarilor era în sediul Ocolului Silvic al oraşului. O descriere detaliată a acesteia o avem în conscripţia de la 1766. Cunoaştem, de asemenea, numele lui Kalljani Abraham (Caianu Avram), căpitan al companiei din Cugir, mai târziu ajuns la Compania 6 (Orlat şi Veştem). Din această perioadă datează şi Şcoala grănicerească, înfiinţată odată cu Compania a 4-a. Nu cunoaştem anul înfiinţării ei, dar ştim cu certitudine că ea exista în 1773, împreună cu cele din Veştem, Ohaba şi Haţeg, iar din 1777 ştim şi numele învăţătorului: Elia (Ilie) Muntean. In 1851, graniţa militară se desfiinţează, iar unităţile militare sunt transformate în unităţi de linie. Grănicerii, însă, nu dispar din istorie: în 1862 se constituie în Composesorat grăniceresc, iar in 1871 înfiinţează Şcolile de Reuniune Grănicerească. O asemenea şcoală fiinţează şi la Cugir, cu sediul pe strada Principala nr.21, care, in 1879, ”are lipsă de o reparaţie capitala”. Noul edificiu este finalizat în toamna lui 1887, dar nu la parametri proiectaţi, înregistrandu-se lipsuri constructive, motiv pentru care comisia edilă demisionează, iar cea nou-constituită ezită multă vreme să facă recepţia. Sub titulatura de Şcoala de reuni-une granicerească funcţionează pană în 7 mai 1897, când reprezentanta comunală Cugir hotărăşte transformarea şcolii în comunală.Va fi transformată ulterior în Şcoala de stat nr.2, din 5 iulie 1921. Şcoala avea 2 clase la început, cursuri de zi cu durata de 6 ani, cursuri de repetiţie cu durata de 3 ani. Din 1884 şcoala are 3 învăţători (1 învăţător-diriginte, care este şi directorul şcolii, 1 învăţător secundar, subordonat primului şi o învăţătoare). Avem cunoştinţă de toţi învăţătorii şcolii, dar voi face referiri numai asupra următorilor: Elia Chirilă, apreciat ca “cel mai calificat dintre toti competenţii câţi au concurs la noi pentru posture învăţătoreşti”, Ioan Muntean, care a introdus lucrul manual la băieţi, horticultura şi pomicultura, a reînfiinţat corul şcolar şi de adulţi, Efreim Popa, care ”maltrata pruncii umblători la şcoala de 2-3 ori pe zi”, sau Ioan Pop, despre care superiorii scriau :”cu toţi 40 de învăţători care-i avem, n-am avut atâta de lucru ca cu învăţătorul Pop de acolo”. Este, de altfel, o reflectare a unui dicton lansat de Comitetul Administrativ de la Sibiu, in 1871, încă de la înfiinţarea acestor scoli: ”Schola sum io”.

O noua filă de poveste: participarea cugirenilor la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia (1 decembrie 1918). Prăbuşirea monarhiei austro-ungare a însemnat preluarea administraţiei şi armatei de către români. Între 1-11 noiembrie, au fost dezarmaţi jandarmii şi grănicerii, apoi aparatul administrativ local. Un fapt nu lipsit de semnificaţie: în timpul Primului Război Mondial foametea a bântuit şi aceste meleaguri. Femeile cugirene s-au dus la Primărie şi au cerut aju-toare în hrană. Un slujbaş al regimului austro-ungar le-a spus să mănânce iarbă. În 1918, când puterea a revenit de drept localnicilor, femeile l-au prins pe acela, l-au trântit la pămant şi i-au îndesat iarbă în gură, să se sature. In 4-5 noiembrie, s-a constituit Consiliul Naţional Roman din 24 membri, în frunte cu preotul Greco- catolic Ariton Migia, iar în 6 noiem-brie Garda Naţională Romană condusă de sg-major Augustin Olariu. În a doua jumătate a lui noiembrie, se punea pro-blema reprezentării Cugirului la Marea Adunare Naţionala de la Alba-Iulia. S-a cerut Consiliului Cercual de la Orăştie ca unul din cei 5 delegati ai oraşului să fie din Cugir, dar acesta sugerează că ar fi bine ca şi Cugirul să aibă 5 delegaţi comunali. În 28 noiembrie, locuitorii Cugirului au adoptat adeziunea de unire necondiţionată cu România, semnată de 499 persoane, iar în 30 noiembrie Adunarea generală a poporului din Cugir alege delegaţia de 5 a comunei. La 1 De-cembrie 1918 , la Alba-Iulia au participat, pe langă cei 5 delegati, peste 100 de cugireni. Între aceştia: învăţătorul Traian Lupea, preoţii Ariton Migia şi Romul Crişan, Ion şi Nicolae Baluţiu, Nicolae Filimon, Gustin Dulamă, Ioan Romoşan, Ioan Lupuţiu. După această dată activitatea Consiliului Naţional Roman s-a orientat spre luarea măsurilor necesare realizării concrete a unirii, el încetandu-şi activitatea în 13 februarie 1919, ca urmare a instituirii administraţiei şi jandarmeriei stabile locale. Ştiu,nu am scris nimic despre UMC, despre bisericile din Cugir, despre activităţile eco-nomice şi comerciale, tradiţii, cultură, sport, turism, etc, dar acestea constituie alte pagini de poveste.Vă recomand scrier-ile lui Cristian Ioan Popa -Valea Cugirului din preistorie pană în zorii epocii moderne, Ing. Augustin Berian-Monografia Cugirului 1932, Colectiv autori-Cugir 500 (1493-1993), Cristian Ioan Popa-Cugir, Schiţă monografică.Va veţi delecta cu siguranţă, căci, aşa cum spune mereu profesorul universitar Adrian Cioroianu “istoria este o poveste frumoasă…pentru oamenii inteligenţi”.

Prof. Nicolae Florea

4

InterviucuprimarulorașuluiCugir, Adrian Teban

Domnule primar,Festivalul “ToamnaCugireană” se desfăşoară subsloganul “Mândrie şi Tradiție”.De ce credeți că ar trebui să fiemândriicugirenii?

În primul rând vreau să precizez că nu cred într-o mândrie lipsită de consistenţă, ci într-o mândrie bazată pe ceea ce este bine făcut. Sloganul festi-valului sublinează tocmai sentimentul de mulţumirea faţă de valorile locale, în-cepând cu tradiţia industriei de prelucrare a metalelor, continuând cu obiceiuri-le populare păstrate cu sfinţenie şi terminând cu potenţialul uman şi proiectele de dezvoltare. Faptul că în Cugir a rămas una dintre puţinele uzine din ţară care mai produce armament, poate să-ţi dea un sentiment de mândrie. De asemenea, faptul că oraşul Cugir reuşeşte să-şi păstreze specificul, conservând obiceiuri şi tradiţii locale, poate să te facă mândru că eşti cugirean. Chiar şi investiţiile în infrastructură, în reabilitarea spitalului, a bazelor culturale şi sportive, te pot face mândru că trăieşti în Cugir.

Aţiorganizat10ediţiidincele18aleacestuifestival.Credeţicăeveni-mentulreuşeştesăstimulezeaceastămândriedeaficugirean?

Nu cred că evenimentul în sine stimulează această mândrie, ci ceea ce stă în spatele lui. Practic “Toamna Cugireană” este un prilej de a evidenţia potenţialul pe care-l posedă localitatea noastră în toate domeniile: tehnic, cultural, istoric, artistic, sportiv. De aceea programul este unul complex, în care am încercat să reunim producătorii locali, oamenii de cultură, artiştii din toate domeniile, meşterii populari, sportivii din localitate, toţi cei care, prin activitatea lor, dau valoare localităţii.

Pentrucăvorbeaţideprogram:fiinddejaosărbătoaretradiţională,majoritateaacţiunilorsuntdestuldecunoscute.Cutoateacestea,fiecareediţieaaduscevanou.Dedataaceasta,carevafinoutatea?

Chiar dacă festivalul este cunoscut şi vine cu lucruri cunoscute cetăţenilor din Cugir, şi ne referim la parada portu-lui popular, expoziţiile, specacolul artistic, competiţiile sportive, cred că în fiecare an descoperim ceva nou în “Toamna cugireană”. Spre exemplu, în cadrul acestei ediţii, am considerat oportun să organizăm o dezbatere istorică cu oameni de cultură, cu profesori de istorie, cu oameni interesaţi de cetatea dacică de la Cugir. Având în vedere că anul viitor oraşul nostru va găzdui Festivalul Cetăţilor Dacice, dorim să analizăm posibilitatea unei reconstrucţii a unui sat dacic, a unei cetăţi dacice pe dealul de la Cugir. Ştim că aici au fost descoperite locuinţe dacice, gropi de provizii, ceramică, monede şi nu în ultimul rând un mormânt princiar, devenit celebru în întreaga lume arheologică, întrucât a adus lămuriri importante privind tehnica incinerării la daci. Am vrea ca anul viitor, când vom organiza Festivalul cetăţilor dacice, să avem o minimă organizare pri-vind situl dacic de la Cugir.

Noutăţi sunt şi în programul artistic, în cadrul căruia vor fi prezenţi invitaţi din Republica Moldova şi dintr-o parte a României mai îndepărtată de noi, tocmai din Sulina. Suntem convinşi că prestaţia ansamblurile din aceste zone va veni ca o completare la programul ansamblurile consacrate din Transilvania, care, desigur, sunt mai cunoscute şi au mai fost la “Toamna Cugireană”.

Întrucâtamînceputinterviulcumândriadeaficugirean,v-aşîntrebacucerealizărisepoatemândriadministraţialocalăînacestan?

Avem trei mari proiecte pe fonduri europene, însă nu putem vorbi chiar de o mândrie în ceea ce priveşte derularea lor, întrucât am întâmpinat numeroase piedici şi întârzieri. Aceste aspecte nu minimalizează importanţa pe care proiectele o au pentru cetăţeni şi localitate, mai ales că vorbim despre investiţii în spital, drumuri şi canalizare. Vreau să le spun cugirenilor că administraţia locală nu este responsabilă de disconfortul prelungit cauzat de ritmului lent de lucru, în special în cazul ultimelor două investiţii. Firma care a avut contract încheiat cu S.C. Apa CTTA trebuia să termine lucrările de reabilitare şi modernizare a canalizării până în luna august. Nu s-au încadrat în termenul de execuţie, dar avem promisiuni că până la sfârşitul anului vor reuşi să ducă la bun sfârşit această lucrare ce face parte dintr-un proiect judeţean al operatorului de apă. Din cele peste 50 de străzi prinse în proiect, în momentul de faţă se mai lucrează pe străzile Fagului, Lacului, Nuferilor, Cloşca, unde lucrările la reţele sunt aproape finalizate, precum şi pe străzile Oituz, Liliacului, Ciprian Porumbescu, Răchiţii, unde au început în 14 septembrie. Începând din data de 20 septembrie, constructorul a anunţat demararea intervenţilor de reabilitare a canalizării pe Zorilor, 1 Iunie, I. Creanga şi Viilor, iar după această dată, pe străzile Trandafirilor, Doinei si

5

Narciselor. Aşadar, la finalul lui 2015 putem afirma că pe toate străzile oraşului Cugir există un sistem de canalizare nou şi modern.

În ceea ce priveşte proiectul de modernizare a străzilor- 1 Mai, str. Mihai Viteazu, str. Avram Iancu, str. Vasile Alecsandri, str. 21 Decembrie 1989, str. Râul Mic şi str. Eroilor din Vinerea- putem spune că în momentul de faţă este realizat în procent de 50% şi avem premisele necesare încheierii sale până la finalul anului. Ritmul nejus-tificat de lent a nemulţumit nu doar locuitorii din zone, ci şi administraţia locală care a căutat permanent soluţii legale pentru a se asigura că proiectul, pentru accesarea căruia s-a muncit mai bine de cinci ani, va fi dus la bun sfârşit.

În ceea ce priveşte reabilitarea ambulatoriului de la spital, au fost realizate 40% din lucrarile de constructie, în timp ce procedura de achiziție pentru computerul tomograf si celelalte echipamente medical a fost finalizată. Spre bucuria noastră există un câștigător al licitației și probabil vom reuși să încheiem toate procedurile de achiziţii, astfel încât ambulatoriul să îşi pornească activitatea încă de anul acesta.

Aţivorbitdespreinvestiţiilerealizatecufondurieuropene.Ceneputeţispunedesprecelefinanţatedinbugetullocal?Înainte de a trece la capitolul investiţii bugetare, vreau să mai amintesc o lucrare importantă pentru locuitorii din Vinerea,

care se realizează cu fondurile europene neutilizate din proiectul “Extindere reţele de canalizare în municipiul Alba Iulia, municipiul Blaj şi oraşul Cugir etapa a II-a”. Este vorba despre construirea unei staţii de pompare şi a unor conducte de ca-nalizare şi de refulare, care vor pune în funcţiune reţeaua de canalizare introdusă în urmă cu câţiva ani. Lucrările sunt în plină desfăşurare şi vor fi finalizate în câteva luni.

Dintre investiţiile făcute din bugetul local aş aminti de reabilitarea Căminului Cultural şi a străzii Culturii din Vinerea, ambele în curs de finalizare. Recent am demarat lucrările de modernizare a stadionului vechi, care presupun construirea unei copertine care să protejeze tribuna stadionului, precum şi amenajarea unor spaţii administrative pe pilonii copertinei, la nivelul I al clădirii. Proiectul prevede şi înlocuirea construcţiei degradate care împrejmuieşte baza sportivă cu un gard transparent, amenajarea unor spaţii de parcare, precum şi crearea a două noi terenuri de tenis. Aceste investiţii fac parte dintr-un proiect amplu pe care ni l-am propus în anul 2011, acela de a realiza o bază sportivă funcţională în care tinerii să facă sport, să înveţe ce înseamnă competiţia, performanţa şi dorinţa de a învinge. O dată cu

finalizarea lucrărilor, vom avea un stadion în centrul orașului care să se apropie mai mult de mândria de a fi cugirean. O altă investiţie din bugetul local este modernizarea strazi Aurel Vlaicu, pentru executarea căreia au fost încheiate deja

procedurile de achiziţii şi urmează să fie demarate lucrările. Caresuntnerealizărilelui2015saudezamăgirileacestuian? La capitolul dezamăgiri reintroduc vechea poveste cu nodul rutier la atutostrada Nădlac-Sibiu. Avem din nou un răspuns

de la CNADR care, spre insatisfacţia mea, ne spune că nu este nevoie de o conexiune în zona Şibotului, pentru că există deja două noduri rutiere, unul la Sebeş şi unul la Orăştie, de unde cugirenii pot avea acces la autostradă. Sunt foarte dezamăgit de răspunsul de la CNADR, care nu înţelege cel puţin două din argumentele care stau la baza solicitării noastre: existenţa în Cugir a unei intreprinderi cuprinsă în sistemul de securitate naţională şi a unei societăţi germane- STC, care intenţionează să-şi extindă activitatea de producţie pe teritoriul oraşului nostru. După atâtea poveşti cu toţi miniştrii transporturilor, nu găsim pe cineva capabil să înţeleagă că această conexiune ce poate fi făcută foarte simplu, fără cheltuieli majore, ar avea un impact pozitiv asupra localităţii noastre. Primim tot felul de răspunsuri de la oameni neputincioşi, care, ar trebui să-şi dea demisia în loc să dea asemenea răspunsuri.

Pentruanul2016ceprogramdedezvoltarelocalăaţipregătit? Dorim să accesăm fonduri europene din noul buget de finanţare 2014-2020, motiv pentru care am aprobat strategia de

dezvoltare, lucrăm la planul de mobilitate urbană şi la un plan de proiecte integrate pe care Cugirul să le depună pe diverse axe din această perioadă de finanţare. Concret, avem în vedere: o centură de ocolire a localităţii Vinerea, modernizarea străzilor care au fost afectate de lucrările la reţeaua de canalizare, modernizarea şcolilor şi liceelor din oraşul Cugir unde se desfăşoară activităţile de învăţământ. Totodată dorim să modernizăm transportul public, să achiziţionăm autobuse care să respecte standardele şi să reducă emisile de dioxid de carbon. Vom continua să tratăm spitalul cu priopritate, întrucât mai este o singură clădire de modernizat. În primul rând, o vom reabilta termic, astfel încât cheltuielile de la spital cu utilităţile să se reducă semnificativ. Ne gândim şi la dezvoltarea zonei turistice de la Șurianu și conectarea ei la reţeaua de autostrăzi, prin, sau în apropire de oraşul Cugir.

CucegânduriîntâmpinaţiediţiaXVIII-aaToamneiCugirene? “Toamna Cugireană” rămâne o sărbătoare unică, care angrenează întrega comunitate locală, motiv pentru care le doresc

cugirenilor să se bucure împreună cu familiile lor şi cu apropiaţii de acest eveniment. InterviurealizatdeLuminiţaBirăesc

6

,,Promovareaunorproiectevaloroaseschimbăînfăţişarealocalităţiişisereflectăbeneficlanivelulcivilizaţieiurbane’’

InterviucuviceprimaruloraşuluiCugir-profesorHoriaRotche Domnule profesor Horia Rotche, sunteți viceprimaral orașului Cugir demai bine de trei ani. Cum apreciațievoluțialocalității înperioadaîncarevațiexercitatpartedinmandatuldumneavoastrădeedilșicumvedețiperspec-tivadeviitoraurbei? Sintetic, apreciez evoluția orașului, îndeosebi din punct de vedere edilitar gospodăresc, drept bună. Au fost puse în operă sau sunt în curs de derulare proiecte importante cum ar fi: reabilitarea spitalului, a ambulatoriului, a canalizării, a reabilitării și modernizării străzilor ș.a, proiecte care nu doar că schimbă înfățișarea orașului, dar care se reflectă benefic asupra vieții cetățenilor la nivel de civilizație urbană. Nu in-tru în detaliu pentru că asupra acestor proiecte s a mai făcut vorbire în presa locală și în cea județeană. Fără a fi subiectiv pot afirma cu toată certitudinea că numai din interior îți poți da seama cu adevărat de câtă implicare și eforturi din partea administrației publice locale a presupus elaborarea și imple-mentarea acestor proiecte. Într o opinie personală apreciez că aceste eforturi ar trebui să fie mai bine conștientizate de către comunitatea locală, care ar trebui să dovedească mai multă conștiință civică, de mai multă implicare, în păstrarea, în buna utilizare a ceea ce s a făcut și ceea ce se va face. În ceea ce privește a doua parte a întrebării, cu referire la perspectiva de viitor a localității, eu mă declar optimist, cred în viito-rul orașului meu, mai ales dacă acest viitor va aduce și noi oportunități de dezvoltare economică. Prin Strategia de dez-voltare elaborată pentru perioada 2014 – 2020, administrația publică locală și a propus obiective și ținte ambițioase care dacă vor fi realizate, vor duce la o nouă treaptă de dezvoltare a orașului.Dealungulcariereidumneavoastrădidacticeațiîndeplinitfuncțiideprofesor,directordeșcoalășideinspectorșcolarlaI.S.J.Alba.Cumapreciațimodulîncaresadesfășuratșisedesfășoarăînvățământullanivellocalșicareesteînopi-niadumneavoastrăpercepțiadespreviitorulînvățământuluicugirean? Nu cred că sunt subiectiv dacă afirm că școala cugireană a fost și este o școală de valoare, fapt dovedit de rezultatele obținute de a lungul timpului. Școala din Cugir a fost formată

de generații de cadre didactice bine pregătite, responsabile care au imprimat seriozitate, rigurozitate, în muncă, disciplină, mo-tivând cultul lucrului bine făcut(ca să l citez pe Kotarbinski). Amprenta lor pozitivă s a imprimat asupra generațiilor de el-evi, absolvenții școlii cugirene remarcându se în varii domenii. Drept recunoștință și pentru a onora munca depusă de elevii școlilor din oraș și de către cadrele didactice, Primăria orașului Cugir organizează în fiecare an un eveniment special și editează un album intitulat ,,Performerii Orașului Cugir’’ album ce cu-prinde elevii performeri și cadrele didactice ce i au condus spre performanță, acordându le premii, constând în diplome, cărți, dulciuri și bani. Trecutul școlii cugirene coboară în timp la pes-te 200 de ani și cred că a venit vremea evaluării exhaustive a învățământului cugirean care trebuie să se bazeze pe redactarea unei monografii pentru fiecare unitate de învățământ. Aceas-ta rămâne o sarcină pentru colectivele didactice din fi-ecare școală. După părerea mea, școala cugireană se confruntă cu două mari probleme: scăderea efectivelor de elevi și schimbarea generațiilor de cadre didactice. De evoluția acestor probleme va depinde în viitor nu numai restructurarea rețelei școlare, dar și calitatea procesului de învățământ. Calitatea colectivelor di-dactice din unitățile de învățământ de pe raza orașului și deschi-derea autorității publice locale față de problemele școlii mă fac să fiu optimist asupra viitorului învățământului cugirean. Încestadiudepregătireseaflășcoliledinorașpentruîncep-ereanouluianșcolar?

7

Pe parcursul vacanței de vară în toate școli din oraș s-au efec-tuat reparații curente și igienizări. Este în curs de finalizare curățenia generală, îndeosebi a curților. La momentul debutu-lui noului an de învățământ toate școlile vor fi pregătite să-i primească pe elevi. Toate unitățile de învățământ oferă condiții materiale bune pentru instruire și educație. S-au luat măsuri pentru asigurarea securității unităților, elevilor și cadrelor di-dactice, școlile fiind supravegheate video, reparându se împre-jmuirile și reglementându se accesul în unități. Careesteopiniadumneavoastrălegatădeînvățământulpro-fesionalînsistemdual.Dar,înceeacepriveștedesfășurareacursurilor de formare profesională pe bază de proiectefinanțatedeUniuneaEuropeană? Învățământul dual cred că oferă o oportunitate de dezvoltare pentru învățământul profesional românesc, pentru racordarea acestuia la noile evoluții economice. Autoritatea publică locală a sesizat acest aspect și a demarat prima inițiativă din județ în acest sens. Inițiativa a fost finalizată prin crearea la Cole-giul Tehnic ,,I. D. Lăzărescu’’ a unei școli profesionale de tip dual. Din păcate, nu toate societățile din oraș au achiesat la această idee. Pentru un oraș mic și izolat cum este Cugirul, cu un anumit specific este greu să implementezi acest sistem. Pentru dezvoltarea învățământului profesional, pentru a asi-gura condiții bune de instruire, autoritatea publică locală a luat hotărârea reabilitării clădirii atelierului școală de la colegiul menționat, investind sume mari în acest scop, lucrarea fiind aproape finalizată. Consider benefice proiectele de formare profesională finalizate prin fonduri europene pentru că permit calificarea unor categorii socio profesionale in vederea găsirii unui loc de muncă. Astfel de proiecte s au derulat prin pre-ocuparea Parcului industrial Cugir și a Colegiului Tehnic ,,I.D. Lăzărescu’’ Cugir, beneficiare fiind câteva sute de persoane. Domnuleviceprimar,avândînvederecărăspundețișideac-tivitateaculturală,vărogsănerăspundețisuccintcumvedețifuncționareaacestuisectorlaniveldeoraș? În raport cu resursele alocate, consider că oferta de activități culturale făcute de Casa de cultură este destul de bogată și variată răspunzând dorințelor locuitorilor orașului. Drept mărturie stau spectacolele artistice și de valorificare a tradițiilor locale (exemplu: ,,Tradiții Pascale Vinerene’’, spectacole de teatru, de muzică simfonică, evocări istorice, conferințe pe di-verse teme, lansări de carte etc.)La acestea se adaugă cele două mari festivaluri: ,,Festivalul internațional de Folclor’’ de la Po-iana cu Goruni Vinerea, și Festivalul ,,Toamna Cugireană’’.

A crescut numărul cercurilor organizate de casa de cultură, precum și audiența acestora în rândul copiilor, manifestate în creșterea numărului de copii înscriși în aceste cercuri. Vreau să remarc calitatea formațiilor ce activează în cadrul Căminului Cultural din Vinerea, precum: ansamblul folcloric ,,Câmpul Pâinii’’ și formația de călușari. Sunt formații ce se bucură de un mare prestigiu în țară și străinătate, prin profesionalismul dovedit în vizite și schimburi culturale în țări ca: Germania, Franța, Malta. O mențiune deosebită pentru taraful Casei de Cultură care s a remarcat de fiecare dată. În ceea ce privește activitățile culturale din școli, cred că se poate face mai mult, dacă ar exista mai mare implicare. Dintre formațiile existente în instituțiile locale de învățământ vreau să remarc Grupul Folcloric ,,Mlădițe Cugirene’’ ce reunește elevi de la Școala Gimnazială nr. 3 Cugir și Școala Gimnazială Vinerea, precum și formația ,,Aprentis’’ de la Colegiul Național ,,David Prodan’’ Caedilalorașuluiavețicontactecucetățenii,înspecialîncadrulaudiențelororganizate.CaresuntproblemelecucarevinîngeneralaceștialaîntâlnirilecuviceprimarulCugiru-lui? Problemele cu care vin oamenii la audiențe se grupează în patru categorii: locuri de muncă, locuințe sociale, ajutoare so-ciale și probleme edilitar gospodărești. Multe dintre ele se pot rezolva ținând seama și de resursele aflate la dispoziție. Altele precum sunt cele legate de problema locurilor de muncă, de ex-emplu se pot rezolva foarte greu, totul rezumându se în a-i con-silia pe petenți. Nu toate problemele edilitar –gospodărești pot fi rezolvate cu maximă celeritate, așa cum își doresc cei care le ridică, ci într un anumit orizont de timp ceea ce provoacă și anumite nemulțumiri. Important este faptul că administrația publică, are deschiderea necesară pentru problemele cetățenilor și depune eforturi pentru rezolvarea acestora. Ce priorități va ti propus până la finele anului și până la alegerile locale din 2016? În cele trei luni rămase până la finele anului, în fața administrației publice cugirene stau câteva priorități impor-tante precum: finalizarea lucrărilor de reabilitare a străzilor și de modernizare a ambulatoriului de la spital. Vom urmări buna funcționare a unităților de învățământ, a spitalului, transpu-nerea în practică a măsurilor sociale și a acțiunilor culturale prevăzute în programele specifice. Pentru anul 2016, se va urmări implementarea măsurilor și îndeplinirea obiectivelor înscrise în strategia de dezvoltare pentru anul 2016.

InterviurealizatdeConstantinPredescu

8

ToamnaCugireanălavârstamajoratuluiCea de-a XVIII-a ediție a Festivalului Toamna

Cugireană îmi oferă onorantul prilej de a le transmite lo-cuitorilor acestei străvechi așezări de la poalele Drăganei cele mai sincere urări de sănătate și împliniri personale. Pe lângă semnificația evenimentului tradițional, care reunește an de an sub generoasa sa tematică întregul potențial uman și istoric al orașului Cugir, nu pot să nu remarc faptul că cifra XVIII reprezintă și o vârstă a majoratului. O vârstă la care se pornește, cu fruntea sus, în viață. Este vârsta tinerilor născuți într-o societate democratică, tineri pentru care nenumăratele umbre al comunismului au rămas cap-tive, și sper că așa vor rămâne, între filele unei cărți de istorie. Știu că în Cugir există nenumărați tineri onești și competenți ale căror conștiințe nu pot fi cumpărate. Există acum în Cugir tineri întreprinzători, de viitor. Cugirul a dat universitari, medici, cercetători cu studii strălucite. Tineri artiști de excepție, scriitori de anvergură, sportivi de elită. Tineri din clasa de mijloc, care au călătorit, au văzut și au înțeles că se poate trăi și altfel. Vocea lor se aude din ce în ce mai puternic, ei sunt cei liberi și puternici. Ei sunt forța vie a națiunii noastre și, totodată, adevarata majoritate. Aceștia au demonstrat că au suficientă maturitate, socială sau politică, astfel încât să-și decidă singuri viitorul.

Ignorarea faptului că tinerii sunt soluția firească pentru viitorul României ne-a condus către o realitate foarte dură. Tinerii reprezintă 18,8% din populația României, un seg-ment important nu doar numeric, ci şi valoric. Procentul tinerilor şomeri în Româna este de 17,9% - o cifră oarecum apropiată de statisticile oficiale europene. Accesul acestora pe piața muncii reprezintă o provocare foarte serioasă. Iar pentru îmbunătăţirea accesului tinerilor pe piaţa muncii consider că este absolut necesară o consolidare a partene-riatului strategic între Ministerul Tineretului și Sportului şi Agențiile Județene pentru Ocuparea Forţei de Muncă pen-tru sprijinirea angajării tinerilor în câmpul muncii. Totodată trebuie consolidată politica de facilitare a accesului la cur-suri de formare profesională şi prin stimulente fiscale acor-date angajatorilor. Tinerii trebuie încurajați să participe la cursuri de calificare profesională finanţate din fonduri euro-pene, prin crearea de programe de mentorat între managerii companiilor private și unitățile de învățământ pre-universi-tare și universitare

În prezent, doar 2 din 10 tineri până în 23 de ani au venituri impozabile iar 24,5% dintre tinerii sub 35 de ani

sunt șomeri. În aceste condiții e explicabilă migrația tinerilor – 60.000 în ultimii 3 ani – din care 17.000 sunt specialiști în sănătate și asistență socială. Atunci când tinerii își pierd încre-derea în propria țară, viitorul acesteia este în pericol. Însă, în ciuda acestor evidențe, tinerii rămân singura soluție naturală și firească pentru viitorul României, al localităților în care s-au născut.

Societatea de azi și de mâine este una a competiției. Societatea care va performa este cea care va pune oamenii în situația de a-și asigura, în principal prin efort propriu, atât prezentul, cât și viitorul. Astăzi, această competiție nu este corectă. Lumea nu este un loc al dreptății absolute, dar suntem obligați să facem concurența mai dreaptă, să dăm o șansă tine-rilor valoroși.

Un punct de sprijin al viitorului vostru trebuie să fie un pro-gram guvernamental coerent pentru șansele tinerilor. Există o Strategie Națională pentru Tineri 2014 – 2020, dar ea conține 193 de direcții teoretice de acțiune și niciun rezultat. Consider că educația și cercetarea, văzute în mod necesar conjugate, nu vor fi calitativ îmbunătățite doar prin alocarea procentului de 6% din PIB, prevăzut de lege, ci printr-o altă relație părinte – elev, școală – profesor, prin recâștigarea demnității sociale și financiare a profesiei de dascăl și îmbinarea organică a învățământului cu calitățile elevilor și nevoile societății și ale economiei. În plus, trebuie stimulați fiscal și mai mult cei care angajează tineri, ca și start-upurile înființate de tineri. Dar, în același timp, trebuie să facem un lucru esențial: să stimulăm meritocrația și să înlocuim nepotismul și promovarea prin politizare excesivă. Iar tânăra societatea civilă ne-a demonstrat că-și poate face vocea auzită, că poate sprijini acest lucru prin luările sale publice de poziție. Aceasta este o provocarea pe care o adresez: să câștigăm prin valoare, construind un viitor pentru voi, pentru semenii noștri. Reușim? Teodor Atanasiu

SenatorPNLdeAlba

9

Cugireniimeritărespect Locuitorii orașului Cugir, oraș pe care îl reprezint cu onoare în Parlamen-tul României prin mandatul de deputat care mi-a fost încredințat în urma alegerilor din 2012, sunt preocupați de rezolvarea a două probleme esentiale pentru comunitate - conectarea la autostrada Arad- Sibiu și acordarea pen-siilor pentru grupa de muncă 1 și 2 pentru sutele de oameni care au lucrat în Uzina Mecanică în condiții speciale. Reprezentanti ai actualului Guvern PSD și lideri locali PSD prin propaganda specifica încearcă să acrediteze ideea că parlamentarii PNL , reprezentanti ai Cugirului in Parlament, nu vor si nu susțin rezolvarea acestor două probleme. Vreau să îi asigur pe cugireni că în calitate de deputat am făcut demersuri parlamentare corecte si concrete pentru a indrepta aceste nedreptăți. Am fost cel care alături de colegul meu senatorul Teodor Atanasiu am susținut necesi-

tatea conectării orașului Cugir la autostrada Arad-Sibiu prin depunerea de amendamente în cadrul dezbaterilor parlamentare pe marginea Bugetului de stat în vederea includerii acestui obiectiv în planul de investiții al Minis-terului Transporturilor .Însă pot să spun că acest demers al nostru a fost anulat prin votul impotriva dat de către parlamentarii PSD atât în comisiile de specialitate, cât și în plenul Parlamentului. Aceasta era modalitatea cea mai corectă și mai transparentă prin care toti parlamentarii de Alba aveau ocazia să-și demonstreze susținerea față de un proiect vital pentru dezvoltarea economică a orașului Cugir. In loc de vorbe și atacuri acide la adresa celor care au facut propuneri concrete,unii politicieni ar fi trebuit sa-i convinga pe liderii PSD sa sustina o investitie minora pentru bugetul Romaniei, dar vitala pentru un oras care merita. Din pacate cei de la PSD au ales să-i pedepsească pe cugireni pentru că sunt reprezentați în Parlament de doi liberali! Discuțiile pe care le-am avut in calitate de parlamentar in Comisia pentru Transporturi si Infrastuctura cu miniștrii transporturilor ( O. Silaghi, D. Șova, I. Rus ) în urma cărora am primit asigurări că se va încerca identi-ficarea unei soluții tehnice de conectare a Cugirului la autostradă nu au fost dublate de demersuri din teritoriu ale celor doi reprezentanti ai Guvernului in judetul Alba ( prefectul și subprefectul), cum ar fi fost normal. La fel s-a întâmplat și în cazul legii pensiilor pentru grupa 1 și 2 de muncă. Am inițiat o propunere de modificare a Legii nr. 263/ 2010 privind sistemul unitar de pensii publice pentru a include Uzina Mecanică Cugir în rândul unităților economice ai căror angajați beneficiază de pensiile acordate pentru grupa 1 și 2 în condiții speciale. Sute de angajați ai Uzinei Mecanice Cugir nu au reușit să aibă aceleași drepturi la pensie pentru că la momentul oportun nu au fost îndeplinite de către conducerea unității procedurile legale în vederea efectuării verificării factorilor de risc existenți la locurile de muncă. Pentru eliminarea acestei inechități am depus proiectul de lege menționat, dar la fel majoritatea guvernamentala l-a respins la Senat si tergiverseaza nepermis discutarea lui in Camera Deputatilor. Nu voi renunța să mă bat pentru cele două probleme, cum nu voi înceta să fiu în mijlocul cugirenilor de care mă leagă sentimente profunde de respect și apreciere. Am mulțumirea că îi pot privi în ochi pentru că știu că fiecare acțiune a mea ca reprezentant al lor în Parlament a fost făcută cu seriozitate si devotament ! Aldumneavoastradeputat,

DanCoriolanSimedru

10

Mă întreb adeseori de unde provine frumusețea Cugirului, de ce, sincer, îmi place Cugirul, în afara faptului că am crescut și m-am format în primul rând ca om și apoi și profesional.

De necontestat că peisajul te vrăjește. Ca unul care vine săptămânal de la București, vă mărturisesc

că la orice sosire sunt mai încântat de priveliște, de mândrețea naturii, de dealurile care străjuiesc orașul, de culorile naturii asortate perfect. Și cum să nu te încânte Dealul Cetății, care ne aduce aminte că suntem aici de mii de ani, că rădăcinile neamului românesc sunt prezente și la Cugir și că istoria românilor trece și prin Cugir.

Cum să nu îți facă plăcere să privești Dealul Drăgana, mărturie a faptului că înaintașii au fost mai inteligenți ca noi și și-au dat seama că împădurirea înseamnă sănătate pentru generațiile viitoare.

Și nu în ultimul rând Dealul Vânturilor(Muchia lui Toader) unde în timpurile copilăriei mele ne aventuram ca să înălțăm zmee de hârtie migălos pregătite împreună cu prietenii de atunci și de acum.

Personal, numesc aceste dealuri Treimea dealurilor care străjuiesc Cugirul.

Îmi place Uzina cugireană. Pentru mine există o singură Uzină sau o singură Fabrică, fie cum o fi. Nu cred în despărțirea bruscă și negândită în două. A fost o greșeală imensă care a arătat că atunci când orgoliile prostești înlocuiesc rațiunea, rezultatul nu poate fi decât unul singur: dezastrul și implicit suferința celor nevinovați de deciziile nepricepuților. Dar să lăsăm acest aspect pe seama celor care ar trebui să îndrepte lucrurile și să revin la faptul că respect Uzina pentru tot ceea ce mi-a oferit mie și zecilor de mii de angajați care au trecut pe acolo, sau care încă mai muncesc în uzine. Uzina a creat orașul și de aceea trebuie să respectăm Uzina, de aceea trebuie să respectăm munca celor care au clădit un oraș frumos, cochet și, din fericire, bine administrat.

Nu vreau să ridic în slăvi pe cei ce conduc destinele Uzinei, m-ar bănui cârcotașii că am party prier-uri, nu fac comparații, dar nu pot să nu fiu mândru că Uzina este astăzi etalonul industriei românești de apărare, aș putea spune chiar o emblemă a acesteia, iar când se discută de Cugir se discută cu respect și laudativ. Cu-nosc foarte bine realitățile Uzinei, cunosc eforturile făcute pentru ca oamenii Cugirului să-și păstreze locurile de muncă, cunosc eforturile celor care muncesc în Uzină și le respect efortul, cu-nosc și ceea ce cârcotașii și incompetenții fac, cunosc și “efor-turile“ unor politicieni de doi bani (care nu au nimic de a face cu realitățile cugirene), de a interveni brutal în bunul mers al Uzinei și tocmai de aceea am RESPECT pentru toti cei care își fac mese-ria cu dăruire și pentru care bunul mers al societății cugirene este mai presus de meschinele interese ale unor grupuri de ambițioși fără fond. Și repet, pentru mine înseamnă Uzină și cea de sus și cea de jos chiar dacă au, conduceri diferite.

Îmi plac oamenii Cugirului cu bune și cu rele. Respect ambițiile unora de a clădi afaceri corecte și prospere, care oferă locuri de muncă și bunăstare lor, angajațiilor și implicit Cu-girului. Am un deosebit respect pentru profesorii cugireni care cu dedicație modelează caractere și care, cu greutățile inerente perioadei au rămas la catedră și încearcă să facă tot ceea ce este necesar, deși, unii dintre ei ajungând mai sus decât trebuia, uită de unde au plecat. Dar uitarea este omenească și se scuză, ține

MieimiplaceCugirul

mai mult de caracter și caracterul este individual nu colectiv.Respect tehnicienii cugireni cei care încearcă să păstreze vie flacăra

spiritului tehnic la Cugir și care au reușit să pună Cugirul pe harta cu manifestări științifice de prestigiu și, sincer, îmi pun întrebarea -câți cugireni cunosc că la Cugir a avut loc a treia ediție a unei importante conferințe tehnice. Și, deși nu am vrut să aduc elogii nimănui, trebuie să îi mulțumesc aici domnului Dr. Ing. Mihai Sudrijan, părintele acestei conferințe, cetățean de onoare al Cugirului, omul care ne-a învățat pe mulți dintre noi că a fi cetățean înseamnă mult mai mult decât locuitor al cetății. OMUL Mihai Sudrijan ne-a învățat pe toți să nu uităm de unde am plecat și să servim Cugirul.

Iată că v-am dat doar trei motive să vă placă Cugirul, să îndrăgiți orașul în care trăim și să facem tot ceea ce putem pentru prosperitatea acestuia. Un oraș prosper înseamnă oameni prosperi.

Nu vreau să mai menționez despre faptul că orașul își schimbă fața în bine: spitalul este reabilitat, se lucrează intens pentru reabilitarea in-frastructurii, școlile au fost pregătite să-și primească elevii, uzina face angajări, firmele private își dezvoltă afacerile, apar noi intenții de a in-vesti în Cugir, stadionul va arăta altfel și va polariza o mare parte din energiile tinere și nu numai, și nu în ultimul rând, odată cu începerea școlilor orașul se animă, se înveselește, este parcă mai tânăr și, poate, mai neliniștit.

O toamnă frumoasă în care trebuie să ne mândrim cu ceea ce avem, să nu uităm trecutul și să privim cu optimism în viitor; sunt gândurile pe care aș dori să le transmit acum.

Poate că festivalul “Toamna Cugireană“ ne va face să fim mai buni, mai sinceri unii cu alții și să fim convinși că trebuie să ne ajutăm în primul rând singuri. Împreună, noi cei din Cugir, putem face mai multe pentru oraș. Haideți să fim uniți pentru Cugir și să sărbătorim împreună în această frumoasă toamnă.

Cudeosebităstimăpentrutoțicugirenii,Dr.Ing.NicusorMihai

11

ParculIndustrialCugir,partenerulideal Despre evoluția și realizările Parcului Industrial din Cugir, în cei

peste 10 ani de existență am vorbit mereu. Astfel, acum, în prag de mare sărbătoare, sărbătoarea cugirenilor de pretutindeni, din frumoasa și rodi-toarea “Toamnă Cugireană”, voi vorbi despre parteneriatele Parcului In-dustrial din Cugir.

Ne-am propus și am reușit să fim parteneri serioși și onești în relațiile cu spațiul academic, autoritățile publice și mediul de afaceri. Am făcut această aprciere pentru că primul parteneriat, în care Parcul Industrial Cu-gir este membru fondator și inițiator al proiectului, este Polul de Competi-tivitate Prelucrări Metale Transilvania (PRELMET).

Asocierea cuprinde autorități publice și anumne Primăria și Consiliul Local Cugir, Primăria și Consiliul Municipal Alba-Iulia, Consiliul Județean Alba, instituții de învațământ superior, precum Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Universitatea 1 De-

cembrie 1989, Alba Iulia, cărora li se alătură un grup important de agenți economici cu același domeniu de activitate, nomi-nalizand aici Scularia SRL, Bulbucan SRL, Nova Grup SRL, Tea SRL, Marbad SRL, Romtehnica SRL, Compa Sibiu și alții.

Scopul asocierii constă în creșterea competitivității firmelor prin accesul la consultanță și la cercetare aplicată. La momen-tul de față asocierea deruleaza un proiect prin Programul Sectorial ,,Creșterea Competitivității Economice” denumit Clusterul Emergent PrelMet cofinanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Un al doilea parteneriat sustinut de Parcului Industrial Cugir prin Asociația Parcurilor Industriale, Tehnologice, Științifice și a Incubatoarelor de Afaceri din Romania(APITSIAR), a cărei președenție o deține, se referă la organizarea Conferinței Natțonale Multidisciplinare ,,Profesorul Ion D. Lăzărescu, fondatorul Școlii Românești de Teoria Așchierii”, împreuna cu Asociația Inginerilor din România (AGIR)-Sucursala Alba și Colegiul Tehnic I.D.Lăzarescu din Cugir. Când aceste rânduri vor fi citite, a-III-a ediție a conferinței va fi deja istorie, fiind programată pentru data de 11 septembrie 2015, simpozion cu care va debuta festivalul Toamna Cugireană. Și primele două precum și a-III-a ediție sunt recompensate prin editarea de volume de carte tehnică, sub sugestivul titlu INGINERIE CUGIR. Lucrările publicate își regăsesc autorii în mediul universitar din Roma-nia, precum și în intelecualitatea cugireană inginerească. Titlul cărții nu a fost ales întâmplător, regăsindu-se în el vectorul sim-bol inginerie, al realizărilor tehnice de odinioară și din prezent dar și o provocare pentru viitor a inginerimii cugirene, pentru că viitorul nu înseamnă doar tradiție și profesionalism ci și resursa umană instruită. Mirajul marilor orașe și ofertele generoase ale companiilor multionaținale atrag tinerii absoventi de politehnică, astfel că mulțimea de altădată a inginerilor cugireni se rărește vizibil, fapt ce ne obigă pe toți cei responsabili și decidenți, de a răspunde ferm acestei crize și a realiza și la Cugir o extensie de inginerie a unui Institut Politehnic, fie el Cluj, Timișoara sau Sibiu.

Un viitor parteneriat, important pentru dezvoltare locală și regională, este cel intitulat ,,Asociația pentru dezvoltare socio-economică Alba”(ADSEA), unde alături de Consiliul Județean Alba, Universitatea 1 Decembrie 1989 Alba Iulia, Universitatea Politehnică Timișoara, și Parcul Industrial Cugir va fi membru fondator.

Asociația își propune să contribuie la dezvoltarea economică și socială a județului Alba prin realizarea de proiecte cu finanțare nerambursabilă precum și asigurarea sustenabilității proiectului ,,Oportunități sporite pentru șomeri și persoane în căutarea unui loc de muncă în regiunile Centru și Nord-Vest, pentru participarea pe o piață a muncii modernă, flexibilă și inclusivă”.

Proiectul ce se va încheia în 4 octombrie 2015, desfășurat în Centrul Regional de Ocupare a Forței de Muncă de la Cugir, a desfășurat cursuri de perfecționare pentru peste 600 de persoane în specializările următoare: tehnician proiectant CAD/CAM, operator CNC, strungar, frezor, rectificator, instalator, competențe IT și limba engleză. Proiectul și-a îndeplint toți indicatorii, cel mai importat fiind acela de angajare a peste 10% din cursanți.

Parcul Industrial Cugir își propune, pentru ce va urma, să fie un partener de nădejde, corect și exigent cu toți colaboratorii noștrii din mediul academic, autorități publice, agenți economici, precum și cu cetățenii orașului Cugir, ai județului Alba și nu numai.

La mulți ani Cugir ! LA MULȚI ANI CUGIRENI !!!

DirectorGeneralDr.Ing.EmilNicolaeMuntean

12

Cugiria... Misiunea oricărei instituţii este aceea de a promova tot ceea ce este valoros în domeniul pe care îl reprezintă. Astfel, proiectul “Cugiria” a decurs oarecum natural din valoarea intrinsecă a activităţilor centrului de zi pentru persoane vârstnice din cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială Cugir. „Cugiria” reprezintă un proiect ambiţios al beneficiarilor centrului de zi pentru persoane vârstnice constituit în acest an, cu scopul de a promova lectura, creşterea interesului pentru participarea activă a persoanelor vârstnice la viaţa culturală locală care reuneşte deopotrivă Scriitorul, Creatorul de cultură scrisă, Artistul popular, Filosoful, Muzicianul... Noi, ca oameni suntem indisolubil legaţi de nevoia de a crea, aspect demonstrat de tot ceea ce întreprindem în viaţa noastră. Profesiile, alegerile personale, gândurile, idealurile fiecăruia dintre noi reprezintă tot atâtea căi de a crea, de a “stoca” experienţa noastră vremelnică în ceva durabil, palpabil... Şi cu toată această nevoie a noastră, mobilizatoare de resurse, suntem încă tributari unor temeri de asumare a creaţiei. Dacă ne întoarcem fiecare din noi la copiii care am fost, am putea constata că visele noastre cu privire la ce “voi face când voi fi mare”, s-au recon-vertit, readaptat sub influenţe ce ţin de educaţie, mentalitate socială, mediu, deci, de “maturizare.” Ce face diferenţa între un creator copil şi unul matur? Capacitatea de a-ţi asuma riscuri şi de a nu te lăsa dezamăgit de negativele constante cu care te întâlneşti sau pe care le provoci. Această capacitate cred că derivă din reîntoarcerea la poziti-vism, la posibil, la DA, fiind mai mult decât o motivare/automotivare, este Atitudinea. Cugiria este, prin tot ce implică ea, un ghid de “dematurizare”, de regăsire a Atitudinii creatoare. Vă provoc să intraţi în Cugiria, să frunzăriţi file din poveste... As.SocSulinceanCarmen

IncamaiesteToamna...-ChiroşcaMargareta

Desi toamna este cu noi de cateva luni, parca numai acum e Toamna cu adevarat... Desi nu mai este aidoma celor pe care le stim noi de ani buni, cu ploi, noroi si haine groase, toamna aceasta e secetoasa, dar calda... Si asa cum spunea Toparceanu, a venit Toamna, cu alaiul ei de vant si frunze ruginite... Pe la pranz, e o adevarata incantare sa te plimbi printre pomii colorati multicolor. Si, poate, ca din intamplare, pica sagalnic o frunza rosietica ratacita de vant, pe palarie... Asa stie acest anotimp, asa zisa a doua primavara, sa se joace cu noi... Insa, nu observam, pentru ca noi, oamenii, suntem prea prea ocupati cu problemele noastre de fiecare zi, si, de ce nu, omul este serios din fire... Numai copiii, ca intotdeauna, stiu sa-si gaseasca jocuri noi cu muntii de frunze: se aunca pe mormane sau, laolalta cu parintii si bunicii, aduc ofrande ceru-lui, dand foc la frunze si crengi uscate... Si joaca cu focul de "tabara" e atat de fascinant si magic, in acelasi timp... Are un famec aparte inte cele patru anotimpuri... Sa ne bucuram de tot ce ne ofera Natura, cu atata darnicie...

13

POEZII

...filedepoveste

Toamnăcugireană-DumitruVasile

Soarele peste Drăgana se ridică. A dormitMai din jos de Teiul Zânei; are-n barbă fân cosit,Mormăie şi mustăceşte, i se zbate o sprânceanăŞi se miră că nu are niciun strop cafei în cană.

Ceaţa se răsfiră-n vale atârnându-se de prune,Speriată de cocoşul care cântă peste lume,

Cucuruzul îşi desface şirul bumbilor de-alamăIar în centru se ridică, de-astă noapte, o reclamă:

„Cugireni din toată lumea, îmbrăcaţi de sărbătoare,Să veniţi acum pe-acasă- de la ăl mic la cel mare,Că e rost de bulz pe masă, de ghinars în damigeană

Şi-nvârtite-n straie albe: este TOAMNA CUGIREANĂ!”

Toamna-MunteanElisabeta

Toamna şi-a cernut culoareapeste deal, peste coline

şi a brumărit cărareaşi strugurii din grădină.

Toate-n jur sunt veştejiteflorile, chiar plâng de jale;

frunzele din tei grăbiteţi se-aştern galbene-n cale.

Doar un smoc de crizantemede un alb imaculat,

fericite, scriu poeme

Toamnasenumarabobocii...ChiroşcaMargaretaUn proverb adevarat! Toamna, e prima "linie" care se trage pe parcursul anului... Oare de ce? Sa incercam sa

dam raspunsul...Primavara, se "incepe" semanatul, rasaditul plantelor, plantarea pomilor si anotimpul florilor, deci "renasterea"

exterioara dar si cea interioara...Vara ne bucuram de primele recolte si de caldura (uneori insuportabila) a soarelui. Dar e si anotimpul vacante-

lor... E maturitatea exterioara si interioara...Toamna reprezinta senectutea, intelepciunea dar si rezultatul a ceea ce am facut pana acum in viata... Daca am

fost harnici si chibzuiti inainte, acum culegem fructele si legumele, insa, daca am asteptat ca "altii sa lucreze" in locul nostru, atunci recoltele vor fi mai amare sau mai putin aratoase...

Toamna poate fi abordata si ca perioada de reculegere si revenire la obisnuintele mai vechi, mai roditoare... Sa nu uitam ca iarna vine mai curand decat am dori, si ne forteaza sa fim harnici si sa adapostim recoltele, daca dorim sa avem ceva pentru mai tarziu... Nu degeaba multe targuri de recolte sunt tinute in aceasta perioada...

Si nu in ultimul rand, copiii se reintorc la scoli, pentru a se pregati pentru viitor! Acum, se achizitioneaza caiete, carti, ghiozdane, creioane si stilouri. Hainute, pantofi si multe altele trebuincioase Noului An Scolar, care bate la usa! Si ce minunati si emotionati sunt "bobocii", copiii care merg pe clasa I-a...Cu cata nerabdare asteapta momentul sa poarte, cu mandrie ghiozdanele pline cu caiete si carti, asa cum au facut-o si fratii, surorile lor sau prietenii mai mari... Acum e randul lor...

Dar si cei ce incep un nou ciclu de scoala, gimnaziala sau liceala, sunt nerabdatori sa cunoasca noii dascali, noii colegi... Un nou Univers!

Asadar, sa ne bucuram de toamna ca de un dar ceresc si sa nu uitam sa fim recunoscatori pentru frumusetile si bunatatile care ne inconjoara!

14

FabricadeArmeCugirS.A.-unbrandnaționalșiinternaționalÎn urmă cu peste doua secole in anul 1799, sub poalele Drăganei

din Cugir, s-a pus piatra de temelie a “Fabricii de fier si Otel” una din primele fabrici cu profil siderurgic din Transilvania. Motivele care au determinat autorităţile austro-ungare de atunci să înfiinţeze această fabrică la Cugir au fost : mineritul care se practica în jurul localităţii şi condiţiile naturale favorabile. Calitatea oţelului produs aici era apreciată atât în imperiul Austro-Ungar cât şi în afara acestuia.

După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, prin care se încheia procesul de formare a statului naţional unitar român, în Transilvania, fostele proprietăţi ale Imperiului Austro-Ungar au intrat direct în pro-prietatea statului român. Pentru a-şi salva capitalul, unele societăţi particulare austro-ungare au făcut încercări de a înfiinţa societăţi în parteneriat cu statul român. Astfel cum este consemnat în “Jurnalul Consiliului de Miniştrii “ nr. 290 din 13.02.1920 se aprobă înfiinţarea noii societăţi U.D.R. (Uzinele şi Domeniile Reşiţa). Tendinţa permanentă a conducerii UDR-ului de a se întoarce la uzinele din Hunedoara şi Cugir a fost materializată în 29.01.1925, când, la Paris, s-au pus bazele unei noi societăţi prin încheierea unei convenţii între statul român pe de-o parte şi societatea Vickers Armstrong Ltd. din Londra, puternic acţionar în societatea Uzinele şi Domeniile Reşiţa, pe de altă parte. Pe baza convenţiei încheiate la Paris, ia fiinţă la 21.03.1925 societatea “Uzinele Metalurgice Copşa Mică – Cugir”.

În acest scop, părţile asociate au fost de acord să realizeze două întreprinderi metalurgice: una dintre acestea urma să producă fier comercial, piese forjate, piese de maşini şi maşini unelte, motoare etc., iar cealaltă puşti de vânătoare şi alte articole de acest gen. În caz de nevoie, cele două uzine trebuiau să producă guri de foc până la calibrul 305 mm şi tancuri, iar, pe de altă parte, muniţie completă pentru aceste guri de foc. Termenul pentru construirea şi punerea în funcţiune a uzinelor era de doi ani de la data începerii lucrărilor.Societatea Vickers Armstrong Ltd. se angaja să pună la dispoziţia noii societăţi maşinile unelte şi utilajele specializate, precum şi documentaţia tehnică şi asistenţa necesară pentru formarea perso-nalului tehnic român, atât în ţară, cât şi la uzinele sale din Anglia. UDR intra în componenţa noii societăţi cu maşinile şi instalaţiile specializate pentru fabricarea muniţiei de artilerie, a ţevilor de tun şi tablelor de blindaj, precum şi execuţia unei părţi din construcţiile metalice ale halelor de producţie.

În 1926 se porneşte extinderea uzinei prin construirea de noi hale de producţie. Printr-o colaborare cu firma Skoda se înzestrează secţiile cu maşini şi materiale electrice. În timpul celui de al doi-lea război mondial, acţiunile firmei sunt preluate de concernul ger-man " Herman Göring Werke " care asimilează practic U.D.R.. (08.08.1941) iar producţia se diversifică făcându-se şi producţie de tehnică militară. Începerea războiului conduce la militarizarea uzinelor; uzina primeşte un coordonator militar ataşat direcţiei ge-nerale de la Bucureşti şi un comandant militar la Reşiţa, specialişti în domeniul fabricaţiei de armament modern. În perioada colaborării cu firma londoneză Vickers Armstrong Ltd. s-au produs piese şi subansamble pentru tehnica de artilerie. Preluarea de către firma cehoslovacă Zbrojovka – Brno conduce la reprofilarea producţiei pentru armament şi muniţii de infanterie, pe baza documentaţiei de licenţă. Datorită acumulării unei bogate experienţe în dome-niu şi a unui potenţial tehnic superior, s-a reuşit proiectarea şi pu-nerea în fabricaţie, în anul 1941 a primei arme de foc de concepţie românească, pistolul mitralieră cal. 9 mm, Parabellum, tip “Oriţa”. În perioada următoare uzina cunoaşte o puternică extindere şi diver-sificare a produselor de tehnică militară. Structura producţiei de ar-

mament şi muniţii a evoluat în funcţie de cerinţele de înzestrare ale armatei române, pe timp de pace şi pe timp de război şi în funcţie de cerinţele pieţei externe.

După terminarea celui de al doilea război mondial producția uzinelor de la Cugir s-a diversificat, fiind orientată atât pe arme cât și pe produse de pe piața civilă; astfel că în anul 1946 s-au realizat la Cugir primele maşini de cusut casnice şi industriale, un an mai târziu reuşindu-se fabricarea primelor maşini unelte.În decursul anilor 50 s-a produs pușca de calibrul 7,62mm semiautomatică – model 44SKS, pistol automat calibrul 9 mm PPS și pistol calibrul 7.62 mm TT.

In 11.06.1948 are loc naţionalizarea U.D.R. În 1963 s-au pro-dus: Puscă automată calibrul 7,62 mm AKM, Mitralieră ușoară cali-brul 7,62 mm RPK, mitralieră calibrul 7.62 mm PKMS și PKMT și mitralieră grea calibrul 12,7 mm DShKM și 14,5 mm KPV/KPVT;Sectorul de cercetare și dezvoltare realizează modele de arme cu design și achiziție în România : pușcă automată calibrul 5.45 mm, mitralieră ușoară calibrul 5,45mm, pușcă cu lunetă semi automată calibrul 7.67 mm, Pistol Parabellum și pistol mitralieră calibrul 9 mm, lansator de grenade calibrul 40 mm. După revolutia din 1989 Uzinele de la Cugir întâlnesc un proces de tranziție, frămîntări in-terne în ceea ce privește orientarea spre economia de piață, reorien-tarea producției pentru sectorul civil cu reconversia corespunzătoare a forței de muncă. Începând din anul 1950 pana in anul 2004 so-cietatea a suferit mai multe transformari sub diferite denumiri: Uzina Mecanică Cugir şi Uzina “30 Decembrie” (01.05.1950), “Intreprin-derea Mecanică Cugir” (01.10.1968), S.C. Cugir S.A. (15.10.1998) , S.C. “Uzina Mecanică Cugir” (2001). În anul 2004 (22.04.2004) are loc o divizare a SC Uzina Mecanică Cugir, rezultând în urma acesteia două societăţi, filiale ale Companiei Naţionale Romarm SA – Uzina Mecanică producător de muniţie şi armament şi Fabrica de Arme, având ca obiect principal de activitate execuţia de arme de vânătoare, tir sportiv şi armament uşor, de infanterie.

Scopul Fabricii de Arme Cugir este asigurarea cu produse de tehnică militară a necesarului de înzestrare a sistemului de apărare şi siguranţă naţională şi a celorlalţi clienţi externi şi interni în condiţii de eficienţă în conformitate cu profilul de producţie aprobat în condiţiile legii. Fabrica de Arme a dezvoltat pe parcursul anilor relaţii comerciale pe piaţa civila cu o serie de beneficiari care, urmare a calitaţii produselor livrate, au devenit parteneri tradiţionali, cu care se deruleaza contracte anuale cu impact valoric semnificativ si care au perspectiva de dezvoltare pe termen lung. Aceste contracte asig-

15

Tradiție,Calitate,ContinuitateUzinaMecanicăCugir

Ediția a XVIII-a a Festivalului Toamna Cugireană constituie un moment bilanțier la nivelul orașului Cugir dar și un punct de pornire în demararea proiectelor viitoare. Astfel că, formu-larea cu claritate și realism a misiunii fiecărei entități în parte, reprezintă o modalitate sigură pentru obținerea performanței. Identificarea nevoilor, cunoașterea priorităților, aplicarea prin-cipiilor de bază, monitorizarea rezultatelor obținute și stabilirea strategiilor de îmbunătățire în permanență a indicatorilor econ-omici -sunt ingredientele ce alcătuiesc rețeta succesului.

Despre Tradiție s-a vorbit mereu, având în vedere faptul că în acest an se împlinesc 216 ani de existență a Uzinei Mecanice

din Cugir, filială a Companiei Naționale ROMARM. Calitatea și Continuitatea sunt părți componente din emblema societății cugirene și reflectă echilibrul dintre efortul susținut depus de factorii de decizie, pe de o parte și implicarea personalului angajat, pe de altă parte.

La ora actuală, situația Uzinei Mecanice este favorabilă, de bun augur și cunoaște un trend ascendent continuu, rezultatele fiind notabile: înregistrarea de profit din activitatea de exploatare și activitatea financiară, creșterea productivității muncii, încadrarea cheltuielilor totale, în 1000 lei venituri totale, optimizarea condițiilor de muncă, asigurarea unui climat de muncă favorabil, menținerea relațiilor comerciale cu partenerii în parametrii normali, recunoaștere internațională pentru calitatea produselor și respectarea termenilor contractuali. Portofoliul de comen-zi existent asigură menținerea locurilor de muncă pentru 1143 de angajați și a permis angajarea în perioada 2014-2015 a aproximativ 200 de persoane. Se pune accent pe implicarea tinerilor în procesul de producție și pe formarea profesională continuă a tuturor angajaților. Un obiectiv important este acela de a ne dezvolta constant, parcurgând etape bine definite și de a ne păstra cu demnitate un loc emblematic pe piața armamentului și muniției. Se estimează ca anul 2015 să se încheie cu rezultate pozitive care să permită o viziune optimistă în derularea activităților și o abordare nouă în ceea ce privește implementarea măsurilor de eficientizare și rentabilizare pe termen mediu și lung.

Gânduribune,înpragdetoamnă!Lamulțiani,dragicugireni!

ConducereaSocietățiiUzinaMecanicăCugirS.A.

ura incarcarea permanenta a personalului angajat, principalii parten-eri fiind Guvernul S.U.A., firme din Statele Unite ale Americii, cat si alţi parteneri ocazionali. Produsele ce fac obiectul de activitate al societaţii sunt, produse de tehnicã militarã (Puşcã automatã cal. 5,45 x 39 mm si 5,56 x 45 mm, Pistol mitralierã cal. 7,62 x 39 mm, Mi-tralierã cal. 7,62 x 54R mm, Puşcã semiautomatã cu lunetã cal. 7,62 x 54R mm PSL), armament de tir sportiv, vânãtoare şi autoapãrare (Puşcã de tir cal. .22LR (5,6 mm) model 1969, Carabinã de vânãtoare cal. 7,62 x 63 mm ), armament derivat din armament militar destinat pieţei civile externe (Puşcã semiautomatã – diferite modele, Puşcã cu repetiţie, Puşcã semiautomatã cu lunetã, Puşcã cu pompã, Armament demilitarizat conform legii germane sau legii elveţiene.

În ultimul an s-au făcut paşi importanti pe drumul creşterii efi-cientei economice a societaţii, si impreună cu echipa de conducere avem preocupari permanente pentru ca S. Fabrica de Arme Cugir

S.A. să fie incărcata cu comenzi astfel incat toti salariaţii să aibă de lucru şi implicit să aibă un venit constant. Pe de alta parte, continuăm procesul de retehnologizare din societatea noastră prin achizitionarea de utilaje moderne de ultimă generatie, care să le inlocuiască pe cele vechi pe care le avem. Prin această tetehnolo-gizare va crestere calitatea produselor noastre, pentru ca un brend, un renume recunoscut in lumea intreagă pe care il are S. Fabrica de Arme Cugir S.A., trebuie consolidat şi sporit in viitor! Si o vom face!

La ceas de sărbatoare a oraşului, le transmit salariaţilor noştrii si tuturor cugirenilor, să aibă parte de o toamnă bogată, să aibă linişte in case, cu sanătate si prosperitate!

DirectorGeneralS.FabricadeArmeCugirS.A.Ing.MirceaAugustinTRIFAN

16

Sănecunoaștemcetățeniideonoare Revista “Toamna Cugireană” tipărită sub formula binecunoscută

“Mândrie și tradiție” reprezintă un prilej potrivit pentru a face cu-noscute personalitățile care s-au făcut remarcate în Orașul Cugir și s-au implicat în activitățile de interes public organizate pe plan lo-cal.

Printre atribuțiile conferite consiliului local de către Legea administrației publice locale nr.215/2001, este și cea prevăzută la alin. (8) al art. 36 conform căreia, acesta poate conferi, persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite, titlul de cetățean de onoare al localității, în baza unui regulament propriu.

“Cetățean de Onoare” este un titlu onorific acordat de autoritățile locale unei persoane a cărei activitate sau existență este legată în mod deosebit de viața localității sau pentru talentul și serviciile de-osebite aduse de aceasta localității. De obicei, titlul se acordă unor personalități din domeniul culturii, artei, științei, învățământului sau sănătății, dar și unor sportivi și oameni de afaceri.

Titlul de “Cetăţean de Onoare al Orasului Cugir” reprezintă, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr.77/2010 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea titlului de cetatean de onoare, cea mai înaltă distincţie civică acordată de Consiliul Local al Orasului Cugir unor cetăţeni români sau străini.

Prin acordarea acestei distinctii dorim să ne manifestăm recunoștința si aprecierea față de meritele unor persoane fizice sau juridice, personalități ale vieții publice, politice, economice, sociale, culturale sau sportive care prin activitatea lor, au avut o contribut-ie importantă la dezvoltarea și creșterea prestigiului orașului Cu-gir, deoarece, așa cum spunea Molière (maestru al satirei comice franceze): “Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.”, iar faptele acestor personalități trebuiesc recunoscute.

Acordarea Titlului de cetățean de onoare este cel mai potrivit mod de a ne exprima preţuirea pentru modele de viaţă exemplare, dar şi de a ne demonstra capacitatea noastră ca for cetăţenesc de a aprecia şi răsplăti meritul.

Acordarea Titlului nu este condiţionată de cetăţenie, naţionalitate, vârstă, domiciliu, sex, religie, sau aparteneță politică.

A fost un privilegiu pentru autoritatile publice locale să propună și să acorde Titlul de cetățean de onoare a orașului Cugir, pentru a omagia munca, dăruirea și rezultatele de exceptie a următoarelor personalități:

-profesor Cocian Victor, acordat post mortem prin HCL nr.49/1993

-medic Dobocan Ioan senior, acordat post mortem prin HCL nr.49/1993

-profesor universitar doctor Crisan Ioan-Horatiu (Cluj Napoca), prin HCL nr.49/1993

-profesor medic Jean Ginestie (Montpellier, Franța), prin HCL nr.49/1993

-profesor universitar doctor docent Lazarescu D.Ioan (Sibiu), prin HCL nr.49/1993

-academician profesor David Prodan, acordat post mortem prin HCL nr.4/1995

-general de armată Decebal S.Ilina, Ministru Secretar de Stat în Ministerul Industriei și Resurselor (București), prin HCL nr.163/2002

-inginer economist Stauch Volker, vicepresedinte al Concernu-lui Daimler-Chrysler AG (Stuttgart - Weil in Dorf, Germania), prin HCL nr.13/2003

-inginer Roșca Nicodim, fost director general al UM Cugir, prin HCL nr.20/2003

-doctor inginer Mihai Sudrijan, prin HCL nr.20/2004-dl.Sterca Nicolae, acordat post mortem prin HCL nr.151/2004

-doctor Michele Vidal-Ginestie (Montpellier, Franța), prin HCL nr.31/2008

-dl.Erich Baumgartner (Wasserburg, Germania), prin HCL nr.32/2008

-dl.Valentin Uritescu, actor la Teatrul National “I.L.Caragiale” Bucuresti, prin HCL nr.139/2009

-preot Ioan Sabau, ctitorul Bisericii Ortodoxe “Sfântul Ierarh Nicolae” Vinerea, acordat post mortem prin HCL nr.121/2010

-dl.Henegar Nicolae, prin HCL nr.122/2010Pe lângă distincția ”Titlul de cetățean de onoare”, prin Hotărârea

Consiliului Local Cugir nr.92/2009 s-a instituit și distincția “Medalia de onoare a orașului Cugir” care se conferă personalităților din Orașul Cugir ce s-au făcut remarcate pe plan național sau internațional în domeniile învățământ, cultură, sănătate, artă, diplomație, cercetare științifică, afaceri și altele.

În temeiul acestui act administrativ a fost acordată distincția Me-dalia de onoare a orașului Cugir, după cum urmează:

-veteraniilor de război: Barboi Grigore, Bâldea Ioan, Benea Neculae, Botojel Nicolae, Buda Ioan, Chineja Victor, Cristea

Gherasim, Dăuceanu Cristache, Dragosin Iosif, Drăgan Octavian, Duvlea Neculae, Gâldea Trifan, Onețiu Ioan, Pamfil Aurel, Ștefan Ioan, Ștefanescu Gheorghe, Ștefanuț Ilie, Țigău Petru, Cunțan Nicolae, Bibotean Gheorghe, Baciu Vasile, Bura Neculae, Crăciun Ștefan, Doboș Ioan, Filimon Sabin, Hondola Liviu, Pârvan Neculae, Radu Alexandru, Simedru Coriolan, Turlea Nicolae, Șandru Sabin, Oltean Vasile, Toderesc Ioan, Grozăvescu Vasile, Mugescu Petru, Iancu Ioan, prin HCL nr.140/2009

-sportivul Borza Bogdan, pentru rezultatele obținute la competiții de tenis interne și internaționale, prin HCL nr.141/2011

-dl. Baba Nicolae, pentru activitatea desfăşurată în domeniul educaţiei ecologice şi turismului la nivelul oraşului Cugir, respectiv pentru implicarea și participarea la activitățile de interes public or-ganizate la nivel local, prin HCL nr.53/2015

-dl. Voicu Aurel, pentru activitatea desfăşurată în cadrul Asociației PRO-Cugir, contribuția deosebită la înființarea Expoziției Muzeale Cugir, respectiv pentru implicarea și participarea la activitățile de in-teres public organizate la nivel local, prin HCL nr.101/2015

-dl. Blaga Vistian, pentru activitatea desfăşurată în cadrul ONG-ului C.A.R.P Cugir, contribuția deosebită la organizarea Expoziției Muzeale Cugir, respectiv pentru implicarea și participarea la activitățile de interes public organizate la nivel local, prin HCL nr.115/2015

Cu ocazia acordării acestor distincții, toate personalitățile enu-merate mai sus au declarat că s-au simtit deosebit de onorate pentru acest titlu, deoarece este atât de inedit, atât de interesant să te vezi în oglinda ochilor unor oameni, pe care tu îi consideri modele, îi consid-eri reprezentativi, să ai bucuria că în ochii lor tu însăţi reprezinţi ceva. Acceptând distincția Titlul sau Medalia de onoare fiecare a înţeles că va trebui să slujească mult mai mult şi mult mai bine comunitatea cugireana, distincția reprezentând nu numai o recunoaștere, dar și o motivație și o responsabilizare pentru a continua activitatea în spriji-nul comunității locale.

Poeta americana Maya Angelou spunea “Am învățat că oamenii vor uita ce le-ai spus, vor uita ce le-ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” Prin acordarea distincțiilor enumerate mai sus sperăm că am reușit să transmitem acestor personalități faptul că i-am remarcat, că apreciem munca desfășurată de aceștia și că sunt importanți și reprezintă modele pentru comunitate. Vă mulțumim !

Închei cu îndemnul adresat de filozoful german Albert Schweitzer “Fă ceva minunat! Oamenii ar putea imita gestul tău.”

Jr.BăluțiuOtilia,SecretarulOrașuluiCugir

17

SpitalulOrășenescCugirînplinprocesdemodernizareS-a împlinit 1 an de când ocup funcția de manager al

Spitalului Orășenesc, perioadă destul de intensă și totodată fructuoasă pentru spital și pentru comunitate deopotrivă, datorită investițiilor.

În momentul de față, este în plină desfășurare proiectul de Modernizare și dotare cu echipament a Policlinicii Spi-talului Orășenesc Cugir. În primăvara acestui an au fost finalizate lucrările de modernizare și reabilitare a clădirii ,,Interne-Chirurgie’’ a Spitalului Orășenesc, iar în prezent în incinta acestei clădiri își desfășoară activitatea medicii în următoarele specialități: Secția de Boli Interne cu com-partimentele – Medicină Internă, Cardiologie, Boli nutriție, Dermatovenerologie și Recuperare medicală.

Investiția în acest proiect finalizat s-a ridicat la suma de peste 2.4 mil lei fiind susținută în întregime de către administrația publică locală – Primăria și Consiliul Local Cugir. În ceea ce privește dotarea cu echipament și aparatură medicală, de asemenea, administrația publică locală ne-a sprijinit, un rol important avându-l și donațiile primite din orașul german Wasserburg cu care orașul Cugir este înfrățit.

În ambulatoriu lucrările de reabilitare, recompartimen-tare și dotare decurg normal, iar până la sfârșitul anului sperăm să oferim pacienților servicii medicale în următoarele specialități: chirurgie, reabilitare medicală, cardiologie, der-matologie, ginecologie, pediatrie, boli nutriție, boli conta-gioase, psihiatrie, oftalmologie, ORL și pneumologie la

standarde mult ridicate și cu aparatură medicală performantă.Lipsa medicilor este resimțita la nivelul oricărui spital, cu

atat mai mult la nivelul spitalelor mici, cum este și Spitalul Orășenesc. Pentru ca spitalul să funcționeze este necesar un numar cât mai mare de medici. Rezolvarea deficitului de cadre medicale este un obiectiv greu de îndeplinit dar sperăm că, odată cu finalizarea proiectelor de modernizare și dotare cu echipamente medicale și implicit cresterea calității serviciilor medicale, cresc șansele de a atrage în special, medici tineri.

În prezent, în Spitalul Orășenesc Cugir se lucrează în condiții optime asigurandu-le pacienților servicii medicale de cea mai bună calitate.

Pe viitor sperăm ca spitalul să rămâna o prioritate pentru administrația publică locală, suntem conștienți că este nevoie de timp și bani pentru o instituție neglijată de atâția ani. Ne bucurăm să avem doctori profesioniști și dedicați și sperăm că vor mai veni și alții. Aceste lucruri ne dau speranța că vom reuși să aducem unitatea medicală la standardele pe care le dorește fiecare locuitor al acestui oraș.

Jr.FlorinArion,ManagerulSpitaluluiorășenescCugir

18

ExpozițiamuzealăCugir,onouălocațiedecultură

Deviza care a determinat inițierea și continuitatea Festivalului “Toam-na Cugireană”, ajuns la a XVIII-a ediție, este aceea de a stimula creația, implicit afirmarea personalității, în slujba cetățenilor, a orașului în care existăm - Cugirul.

Proverbul “Toamna se numără bobocii” a fost menționat și la primul număr al revistei festivalului (1997) și la ediția 2014, prin scrisul primaru-lui.

În acest sens, demersurile începute în anul 2007 de a înființa și în Cugir un muzeu, au prins contur, fapt realizat prin contribuția unui număr impre-sionant de concetățeni. Se consideră deci, oportun, să prezentăm în revista ediției a XVIII-a a festivalului, “Expoziția muzeală Cugir”, înființată prin HCL 125/21.08.2014 și organizată deja în clădirea fostului internat al Cole-

giului Național “David Prodan” (în aceași clădire funcționează și Clubul Copiilor, inclusiv biblioteca, arhiva și spații de cazare ale colegiului) situat în strada Victoriei nr. 15.

În acest moment, instituția de cultura “Expoziția muzeală Cugir” este înfăptuită și poate funcționa în 7 săli - secțiuni, având denumiri ce țin seama de prevederile legii 311/18.07.2003, Legea muzeelor și colecțiilor publice, iar tematica fiind aceea ce arată năzuința concetățenilor, astfel: Sala 2.1 CARTOGRAFICĂ cu tema " Cugirul - Aspecte cartografice" , ce conţine 65 de hărţi şi obiecte conexe din mai toate timpurile expuse pe 132 mp ,folosindu-se și un sistem unicat de expunere ce permite vizualizarea lejeră a fiecărui obiect. Există și obiecte de excepție; Sala 2.2 CULTURĂ, SOCIETATE cu tema “Fapte și oameni de excepție” - nu este amenajată, încăperea nefiind eliberată conform HCL menționat; Sala 2.3 DIN ISTORIA ORAȘULUI CUGIR - TREPTE ÎN TIMP cuprinde peste 150 de obiecte ce atestă continuitatea şi creaţia cugirenilor pe aceste meleaguri, existând și obiecte de excepție; Sala 2.4 ECONOMIE ȘI INDUSTRIE ÎN CUGIR cu tema "Cugirul - etape ale industrializării" cuprinde peste 160 obiecte ce dovedesc tradiția de secole a prelucrării metalului în Cugir; Sala 2.5 ARTĂ RELIGIOASĂ - ICOANE cu tema "Mai aproape de Lumină, de Dumnezeu " cuprinde 130 de icoane şi obiecte conexe; Sala 2.6 INDUSTRIA CUGIREANĂ ÎN PAS CU TIMPUL cu tema "Astăzi Cugirul produce" este locul în care peste 10 firme reprezentative expun în standuri proprii produse ale anului 2015, majoritatea destinate exportului; Sala 2.7 ETNOGRAFICĂ - SUFLET CUGIREAN cu tema "Continuitate și tradiție la poalele Drăganei"; Sala 2C - ARTĂ FOTOGRAFICĂ - cu tema “Cugirul în imagini” cuprinde fotografii ce evocă momente de excepţie din viaţa comunităţii cugirene

La intrare, pe o tăbliţă se prezintă numele organizatorului, a partenerilor şi colaboratorilor principali. La fiecare sală sunt expuse tăbliţe cu cele 45 de firme şi persoane de bine ce au contribuit la re-abilitarea constructivă a sălilor ,precum şi cei peste 450 de susținători care au contribuit într-un fel sau altul la înfăptuirea Expoziției Muzeale (membrii asociației Pro-Cugir semnatarii iniţiativei cetăţenesti, semnatari ai registrului de impresii ce au însotit expoziția dedicată Conferinței Ion D. Lăzărescu 2013-2014, de asemenea de la edițiile XVI-a si XVII-a a festivalului Toamna Cugireană, semnatari ai Declaratiilor de Încredintare de bunuri muzeale, voluntari sau alte persoane ce au lucrat cu o remuneraţie simbolică, studenţi, pensionari, oameni de bine).

Demersurile pentru crearea Expoziției Muzeale Cugir au început în urmă cu 9 ani, în iulie 2007, cu acceptul primarului ing. Teban Adrian Ovidiu urmat de dispoziția nr.1266 din 2012 privind Comisia de analiză a proiectului, precum şi Hotărarea Consiliului Local nr.125 din 2014.

Programul de vizitare este stabilit, pentru început, în zilele de Marţi şi Joi orele 11-13 și 17-19. Acesta este un început modest dar cu ajutorul concetaţeniilor preocupaţi de existenţa oraşului şi a oamenilor săi această Expozitie Muzeală poate constitui baza viitorului Muzeu Cugirean.

În mod special programul de vizitare cuprinde ziua de 11 septembrie cu ocazia celei de a III -a Conferințe Nationale I . D . Lăzărescu cât şi în zilele de 19 și 20 septembrie cu ocazia Ediției a XVIII-a a festivalului Toamna Cugireană.

Pentru tot și toate, mulțumim tuturor.Ing.AurelVoicu,

PreședinteAsociațiaPRO-Cugir

19

MeşterulNicolaeMuntean,untruditoralfrumosului În creatori, fie că vorbim de pictori, sculptori, muzicieni, etc, Dumnezeu a pus mai multă divinitate decât în noi, ceilalţi. Se vede în creaţia lor şi se mai vede în privirea lor, în acea vibraţie puternică, în acea scânteie aparte a ochilor, care transmit pa-siunea, dincolo de lumea materială. O astfel de privire am întâlnit în Poiana cu Goruni din Vinerea. Auzisem de domnul Nicolae Muntean, de icoanele şi sculpturile sale, dar nu am avut plăcerea să-l cunosc per-sonal. L-am întâlnit la Târgul Meşterilor Populari organizat la Festivalul Naţional de Dansuri şi Tradiţii Populare, unde, cu atât de multă modestie, dar cu atât de mare pasiune, mi-a spus câteva cuvinte despre lucrările sale. Mărturisesc că am dorit încă de atunci să îi iau un interviu pentru Revista “Toamna Cugireană”. Din păcate propunerea mea a venit într-o perioadă în care domnia sa era invitat să expună la un eveniment naţional. Nu voi pierde ocazia de a vă prezenta o personalitate care poartă peste tot pe unde merge în lume, o etichetă pe care stă scris mare: “VINEREA, Jud. ALBA. ROMÂNIA”. Nicolae Muntean s-a născut în satul Cunţa, judeţul Alba, la data de 19 octombrie 1949 şi locuieşte în prezent în Vinerea-Cugir. A fost atras de mic copil de tot ceea ce a însemnat tradiţie şi meşteşug, astfel că a meşterit, a cântat, a pictat, iar prin voia lui Dumnezeu a început să facă icoane. De peste 20 de ani, face icoane pe sticlă şi lemn, cruci de mână şi perete, candele pictate, de masă şi de perete, toate “făcute din suflet, cu respect

faţă de credinţă şi Dumn-ezeu”. Nicolae Muntean spune că “nu m-am con-siderat niciodată artist, ci un truditor al frumosu-lui, iar dacă aveţi răbdare să vă uitaţi la icoanele mele, veţi putea vedea truda iconarului. Am vrut să transmit acumu-larea aceea a tradiţiei şi a simţirii oamenilor de la Cunţa, care erau atunci nişte oameni extraor-dinari. Încă simt mâna mamei care mă ducea la biserică, simt cum urcam acea pantă până acolo, iar la biserică mă ţinea de mână tot timpul, ca să fiu cuminte, să nu plec, să mă plimb, așa cum se întâmplă acum și ieșeam de acolo parcă trecut printr-un duș, simțeam lucrarea. Asta am vrut să arăt în lucrările mele, un pic de sfinţenie, cât s-a putut”. Dăruirea şi dragostea pentru crearea de icoane i-au adus nu doar satisfacţia lucrului bine făcut, ci şi recunoaşterea din par-tea unor instituţii care au misiunea să aprecieze şi să promoveze activitatea de creaţie. Creator, păstrător şi transmiţător al patri-moniului cultural, Nicolae Muntean a fost declarat în anul 2013 „Tezaur Uman Viu” de către Comisia de Salvgardare a Patri-moniului Cultural Imaterial din România, formată din 23 de specialişti din întreaga ţară. De-a lungul timpului a participat la o serie de târguri ale meşterilor populari din România cum ar fi Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti şi Muzeul Astra din Sibiu, la expoziţiile deschise acasă la Cugir, la Sebeş, Bucureşti, Timişoara, Deva, Sibiu, Muzeul Unirii Alba Iulia, iar în ultimii ani şi în străinătate, în Franţa, la Bad Ischl şi Praga. Este membru din 2003 al Asociaţiei Creatorilor Populari din România. A primit recunoaşteri şi distincţii: diploma de membru al Academiei Arte-lor Tradiționale ASTRA Sibiu în 2005, Diploma – Premiul II – la Târgul Național de la Craiova în 2007 și Marele Premiu și trofeul târgului de la Craiova în 2008.În casa părinţilor săi din Vinerea, Nicolae Muntean a amenajat un atelier de lucru, care reprezintă şi “micul muzeu” cu care se mândreşte meşterul. Aici prind formă şi culoare creaţiile sale, aici doage de butoaie, canaturi de ferestre, fragmente de mobilier şi alte obiecte, aparent nefolositoare, devin suport pentru picturi, transformându-se în valoroase exemplare. Nu o dată, astfel de creaţii au fost oferite ca daruri oficiale în relaţiile internaţionale ale oraşului Cugir, fiind considerate nu doar embleme culturale, ci şi mândrii locale.

LuminițaBirăesc

20

În contextul relaţiilor internaţionale, Oraşul Cugir deţine o vastǎ experienţǎ, fiind înfrǎţit cu patru localitǎţi europene alǎturi de care a desfǎşurat diverse activitǎţi legate de proiecte cu finanţare europeanǎ sau schimburi de experienţǎ pe domenii diferite. Astfel, încǎ din anul 2004 s-au pus bazele colaborării dintre Oraşul Cugir şi oraşul Wasserburg am Inn, iar Consiliul Local Cugir, prin Hotărârea nr. 188/20.12.2005, a aprobat Pro-tocolul de colaborare dintre cele două oraşe, care a fost semnat în anul 2006 de către cei doi Primari, Adrian Teban şi Michael Kölb. Astfel, din anul 2006 pânǎ în prezent s-au desfǎşurat vizite reciproce în vederea schimbului de experienţǎ privind conducerea municipalitǎţilor, obiceiurile şi tradiţiile specifice, s-au stabilit relaţii economice între aceste comunitǎţi, s-au întǎrit legǎturile de prietenie şi colaborare în domeniul cul-turii şi al sportului prin participarea la festivaluri, concursuri, manifestǎri ale oraşelor, întreceri sportive. Prin intermediul proiectelor europene, oraşul Cugir s-a înfrăţit cu alte trei localităţi din Europa, în luna septembrie 2011, astfel: Municipalitatea Casalborgone (Italia), Munici-palitatea Mellieha (Malta) şi Municipalitatea Vecpiebalgas (Letonia). Alături de acestea, Cugirul a fost partener într-un proiect cu finanţare europeană intitulat „TERRA MIRABILIS – Protecţie Teritorială şi de Mediu” care a constat în trei întâl-niri între localitǎţile partnere în proiect, întâlniri în urma cǎrora s-au pus bazele unor relaţii de lungǎ duratǎ. Proiectul „TERRA MIRABILIS – Protecţie Teritorială şi de Mediu” s-a desfăşurat în baza programului „Cetăţeni pentru Europa”, lansat de Comisia Europeană, prin care se urmăreşte promovarea cetăţeniei europene, descoperirea sensului de iden-titate europeană, bazată pe valori comune, istorie şi cultură, precum şi implicarea cetăţenilor în organizarea societăţii ci-vile şi în procesul integrării Europene. Demarat în septembrie 2011, proiectul „TERRA MIRABILIS – Protecţie Teritorială şi de Mediu" a oferit şansa Cugirului de a realiza schimburi de experienţă directe în domeniul protecţiei mediului cu cele trei localităţi din statele membre ale Uniunii Europene. Prima mobilitate în cadrul acestui proiect a avut loc în perioada 17-19 septembrie 2011 în locali-tatea Casalborgone din Italia, ocazie cu care cele patru localităţi au depus un jurământ de înfrăţire, prin care s-au angajat să menţină legături permanente şi să implementeze diferite acţiuni comune. Cea de-a doua întâlnire a avut loc în perioada 05-09 octombrie 2012, în localitatea Mellieha (Malta), când au avut loc schimburi de experienţǎ pe urmǎtoarele tematici: dezvoltarea mediului prin energie, energii regenera-bile în Europa, biodiversitate, varietate în natură, con-servarea naturii. A treia şi ultima întâlnire din cadrul proiectului a avul loc în perioada 24-28.05.2013 în lo-calitatea Casalborgone (Italia), iar tematicile care care au fost abordate în cadrul acestei conferinţe şi a mese-lor rotunde au fost: protecţia şi gestionarea peisajului, patrimoniul cultural european şi mediile culturale is-torice, oraşe europene sustenabile, perspective de vii-tor pentru teritoriile noastre. Trebuie spus că proiectul "TERRA MIRABILIS", a

RelațiileinternaționalealeOrașuluiCugirstabilit între cele patru oraşe europene un pact de prietenie specială, legife-rat prin depunerea unui jurământ de înfrăţire prin care localităţile implicate s-au angajat să menţină legături permanente şi să implementeze diferite acţiuni comune. Primarul Adrian Teban consideră că "participarea la acest proiect ne-a oferit şansa să cunoaştem politicile locale adoptate de partenerii noştri în ceea ce priveşte protecţia mediului şi utilizarea energiilor nepoluante. A fost un schimb de experienţă eficient, mai ales că administraţia cugireană lucrează la o strategie locală pe termen mediu şi lung în acest domeniu. Un alt aspect important îl reprezintă faptul că implicarea Cugirului în proiectul internaţional „TERRA MIRABILIS" a deschis oportunitatea promovării potenţialului turistic, cultural, şi de ce nu, şi economic. Noi le-am adresat reprezentanţilor din cele trei oraşe europene invitaţia de a participa la evenimentele noastre culturale, în ideea unei colaborări culturale. De alt-fel, conducerea municipalităţii Mellieha şi-a exprimat dorinţa de a accesa alte proiecte europene în parteneriat cu oraşul Cugir", a declarat primarul Adrian Teban. În paralel cu derularea acestui proiect, s-au implementat şi alte proiecte europene în care Oraşul Cugir a fost partener, în urma cǎrora s-au întǎrit relaţiile de colaborare cu Municipalitǎţile Casalborgone, Mellieha şi Vecpie-balga. Astfel, în perioada 15-24 mai 2012 un grup de tineri cugireni au participat în proiectul "Young@Heart", desfǎşurat în oraşul Mellieha unde au avut loc activitǎţi cu teme diverse: creşterea gradului de conştientizare asupra îmbătrânirii active, a implicării tinerilor în viaţa persoanelor vârst-nice se va realiza prin intermediul instrumentelor formale de învăţare şi a atelierelor de lucru. S-a realizat un schimb de culturi şi de învăţare între reprezentanţii celor trei ţări participante la proiect. În anul 2014 o delegaţie oficialǎ a participat din nou într-un proiect european, "Bringing the EU closer to the Local Commnunities", unde s-au pus bazele unor noi legǎturi cu oraşe din Italia, Germania, Cipru şi Letonia. Ca dovadǎ a bunelor relaţii stabilite cu diverse oraşe europene, la data de 31.08.2015 a fost depus electronic proiectul "Strengthening friendship&cooperation" ("Consolidarea prieteniei şi cooperǎrii"), în par-teneriat cu Municipalitǎţile Amata (Letonia), Suwalki (Polonia), Mellieha (Malta), Casalborgone (Italia), Buergel (Germania), Lider de partene-riat fiind Municipalitatea Vecpiebalga (Letonia), în cadrul programului "Europa pentru cetǎţeni 2014-2020", Axa 2 "Democratic engagement and

Cugirul,oraşulcareneaparţinetuturor

21

civic participation" ("Implicare democraticǎ şi participare civicǎ"), Mǎsura "Networks of towns" ("Reţele de oraşe"). Proiectul constǎ în patru întâlniri/evenimente bazate pe subiecte diferite, în perioada 28 aprilie - 2 mai 2017 fiind prevǎzut un eveniment care va fi organizat la Cugir, când vor fi aduşi împreunǎ tineri, muncitori tineri, ONG-uri care lucreazǎ cu tinerii pentru schimbul de experienţǎ şi vor avea loc discuţii despre tineretul din fiecare municipalitate şi despre cooperare în domeniul tineretului. Tema întâlnirii, în cazul în care proiectul va fi acceptat la finanţare, va fi legatǎ de tineret ca viitor al Uniunii Eu-ropene.

Accesarea de proiecte alături de parteneri străini face parte din demersul autorităţii locale cugirene de a transforma Cugirul într-un oraş puternic integrat în spaţiul european, deschis atât din punct de vedere cultural, cât şi economic.

Biroul Managementul Proiectelor cu Finanţare Internaţionalǎ

Într-o lume aflată intr-o continuă schimbare şi cu un grad de inter-conectare tot mai ridicat, capacitatea unui oraş de a recunoaşte şi de a integra tendinţele internaţionale, păstrându-şi caracteristicile locale şi identitatea, joacă un rol esenţial in dezvoltarea sa viitoare. Calitatea vieţii şi dezvoltarea armonioasă a unei comunităţi este condiţionată intr-o mare măsură de factori precum performanţa economică, eficienţa administrativă, stuctura mediului de afaceri, sau de nivelul de dezvoltare al infrastructurii. Ideea de dezvoltare durabilă rezultă din încercarea de a sublinia interdependenţa dintre creşterea economică şi calitatea mediului, de a maximiza beneficiile şi de a reduce efectele negative asupra tuturor celor trei zone: economică, socială şi mediul inconjurator. Un oraş european din România de astăzi, respectă principiile de dezvoltare strategică, grupând astfel un număr de priorităti şi măsuri, dezvoltate apoi prin activităţi specifice fiecărui domeniu in parte. Cugirul a incercat să raspundă acestor direcţii şi prin intermediul finaţărilor nerambursabile atrase in comunitate începând cu anul 2000 până in prezent, urmând ca pentru exercitiul bugetar 2014-2020, să fie urmat parcursul ascendent al oraşului. Invitându-vă la un scurt periplu prin Cugirul de astăzi, pentru a identifica atuurile şi provocările cu care ne confruntăm la nivel local, putem descoperi cu un exerciţiu de imaginaţie şi Cugirul de mâine. Dezvoltarea urbană este o responsabilitate a intregii comunităţi de-oarece cumulul deciziilor fiecarui individ in parte işi pune amprenta asupra oraşului, iar o dezvoltare durabilă presupune participarea tu-turor actorilor urbani. Administraţia publică locală, prin compartimentele de speciali-tate, a contribuit la dezvoltarea urbană armonioasă a oraşului Cugir si prin intermediul fondurilor nerambursabile atrase, implementand proiecte de infrastructură în valoare totală de 42,196,203 lei, aceste fonduri reprezentând: modernizarea de reţele tehnico-edilitare în zona industrială a oraşului, alimentare cu apă şi canalizare in zona periurbană a oraşului şi in cartierul R. Mic, două proiecte de constru-ire a 29 km de drumuri forestiere noi, modernizarea Casei de Cultura a orasului Cugir, construirea si modenizarea parcurilor Doina si Mi-cro 7, reabilitarea şi modernizarea unei reţele de 7 străzi din oraşul Cugir şi localitatea Vinerea, precum şi modernizarea şi echiparea am-bulatoriului Spitalului orăşenesc Cugir. Cele din uramă două proiecte amintite sunt încă in implementare, urmând a fi finalizate la finele anului 2015. De asemenea pe parcursul timpului au fost implementate şi proiecte care au dezvoltat infrastructura socială, prin asigurarea resurselor

necesare dezvoltării socio-economice a comunităţii rromilor, di-versificarea gamei de servicii sociale oferite familiilor defavorizate de pe raza oraşului Cugir prin înfiinţarea Centrului multifunctional de servicii sociale Cugir, infiinţarea Centrului de urgentă pentru victimele violenţei în familie, înfiinţarea centrului de recuperare si reintegrare socială. Toate aceste proiecte au o valoare totală de 1,110,519 lei. Pornind de la un set principii directoare, administraţia publică locală a contribuit la sprijinirea activităţilor culturale şi recreative pentru creşterea atractivităţii turistice zonale, prin implementarea proiectului Festivalul naţional de dansuri şi tradiţii populare - din poiana cu goruni, in valoare de 999,335 lei. Toate acestea s-au imprimat Cugirului ca fiind un oraş în care mostenirea culturală trebuie conservată in mod conştient, prezen-tul acestuia trebuie definit într-un mod pragmatic, iar pentru viitor obiectivele propuse trebuie urmărite şi îndeplinite, cu participarea noastră, deoarece Cugirul este un oraş care ne aparţine, fiind al nos-tru, al tuturor.

ŢîruCristina,NegruCristina,HaneşAnamaria,StoianAnaMaria

BiroulManagementulProiectelorcuFinanţareInternaţionalǎ

22

De peste două decenii, pielăria nu mai are secrete prea multe pentru Carmen Balea din Cugir. Transformă pielea în orice: de la opinci decorative sau de purtat la șerpare, de la curele până la genți, de la articole pentru vânători până la brățări. Carmen Balea merge constant pe drumul pe care l a descoperit acum 20 de ani, un drum al dragostei de piele și aroma ei inconfundabilă, un drum deschis acum sute de ani de strămoșii noștri, purtători de opinci sau șerpare. Carmen ne spune că se poate trăi și din meșteșug. “Nu faci avere, dar se poate trăi. Secretul e să te ții de meserie, nu să lucrezi ocazional. Aici mai e vorba și de pasiune. Dacă lucrezi ca mine, cu pasiune, nu e așa greu, nu simți că e o obligație. Mai ales când știu că tot ce iese din mâinile mele este de fapt o moștenire lăsată nouă de sute de ani, rezultatul sunt produse autentice și nu de serie”. Carmen s a născut în 14 septembrie 1970 la Cugir și are un băiat, Alexandru, licean, la Colegiul ”David Prodan”. Micul său atelier este acum la intrarea în Cugir, pe strada Rozelor.Poatecăsuntdoar ideipreconcepute,darmeseriadecurelar/pielar ținemaimult deapanajul forței, al bărbaților.Deundepânăundeofemeietânărășidelicatăaajunssășidediceviațaarteiîncrustatăînpiele? Foștii mei socrii lucrau cu piele, și de acolo a pornit această pa-siune. Aveau marochinărie, m-a ”prins” mirosul de piele. Probabil că această chemare o aveam în mine, ei mi au oferit doar mediul propice. Îmi plăceau lucrurile care ieșeau din mâna lor iar cu tim-pul eu am făcut mai multe, mai diverse. În timp, m am axat pe opinci, pe șerpare, și cred că aceasta este calea, pentru că frumoasa tradiție populară românească trebuie să meargă mai departe. Ceproduserealizați? Fac opinci, șerpare, curele, pirogravez, la rece, în piele. Opincile sunt mai greu de realizat pentru că se folosește o piele mai groasă și trebuie începută pe un aparat special numit ”cal”. Fac opinci din Alba, Sibiu. Opincile din alte zone geografice se fac mult mai ușor, se mulează pielea și se trece o nojiță de piele prin ea. E mai greu ceea ce fac eu aici dar nu vreau să mi schimb modelul opincilor pe care le fac doar pentru că sunt femeie și se presupune că sunt mai slabă… Șerparele sunt specifice tot zonei noastre, Alba Sibiu. În alte părți, opincile sunt mai moi și sunt lucrate la mai ușor, eu păstrez modelul tradițional de la noi și nu lucrez nici șerparele la mașină. În timpurile vechi nu erau mașini de cusut șerpare, deci tradiția trebuie păstrată, nu modificată. Iar dacă îți place ceea ce faci, faci cu dragoste nu ți se pare munca grea… Îți intră în reflex, devine o a doua natură.Camcerandamentaveți? Într o zi termin un șerpar, sau cinci perechi de opinci. Totul este să îți intri în mână. Mai greu este cu procuratul pielii, deoarece lucrăm doar cu piele de vită și aceasta se găsește din ce în ce mai greu pen-tru că în țară nu se mai sacrifică atâtea bovine. Ne zbatem însă să procurăm materia primă pentru a nu lăsa tradiția să moară….Văștiuoamenii,dinjudeț,dințară? Da. Am participat la foarte multe târguri meșteșugărești în țară, la festivaluri în străinătate: Alba, București, Tg. Mureș, Tg. Jiu, Craiova, București, am dus opincile cugirenilor și în Franța. Mă sună oamenii care m au cunoscut la târguri pentru că au căpătat în-credere în noi, convinși că nu sunt kitschuri, sunt lucruri originale, făcute cu răbdare și dragoste. În plus, opincile noastre, purtate doar la manifestări, la jocuri populare, țin cel puțin 10 ani. Am trimis și în țările musulmane – Maroc, Turcia opinci de ale noastre, pentru

că sunt foarte asemănătoare cu încălțările lor tradiționale. Șerparele pe care le confecționez eu le vedeți, an de an, la tradiționalele serbări ale Păștenilor din Cugir și Vinerea, când bărbații de 60 de ani, în port popular, bagă pâinea și vinul, necesare Sfintelor Paști, în biserică. Din vechime bărbații purtau acest accesoriu util, fie la biserică, fie la coasă.Cecalitățiîitrebuieunuimeșterpielartradițional? În primul rând o dragostea pentru pielea cu care lucrezi, pentru aroma ei deosebită. Dacă vine din suflet și faci cu pasiune această meserie, îți iasă totul așa cum îți imaginezi. Și mai este nevoie de multă răbdare. Mă bucur că sunt oameni care ne apreciază că nu lăsăm tradiția să se sfârșească. Cum vă percep oamenii, pe dumneavoastră, meșterii pielari/curelari? În primul rând suntem lecții de istorie vie, părinții le arată copiilor portul strămoșilor noștri, atunci când avem stand la târgurile meșteșugărești Nu am întâlnit însă persoane care să și dorească cu adevărat să învețe să croiască opinci sau șerpare. Eu personal cunosc doar vreo 4 5 meșteri pielari tradiționali în țară, dar poate că sunt mai mulți, rămași în anonimat. Ațiavutvreoprovocareinteresantăîndomeniu? Da, dar bineînțeles că am reușit să domin și această provocare. A trebuit să reconstitui, din memoria povestită a unui istoric, o pereche de opinci croite integral din piele, dintr o singură bucată. A fost inte-resant…. Credețicătineriideazivorpreluaaceastătradițiepentrumaide-parte? Cred și sper din tot sufletul. Nu o să fie mulți, pentru că nici acum nu suntem mulți, dar se vor mai găsi… Mai greu, pentru că nu se mai fac școli de meserii. Dacă nu ai făcut un pic de pregătire, de inițiere, trebuie să te lupți cu tine însuți deoarece intri într un domeniu necunoscut. Iar ca novice trebuie să explorezi fiecare mișcare, să te gândești cum ar fi mai bine. Sper însă ca tradiția pielarilor/curelarilor să nu moară… Să nu vă fie rușine cu istoria și tradiția noastră. Opincile și șerparele ne reprezintă și trebuie să ne mândrim cu produsele noastre românești….Vămulțumescșivădorescsăavețiîncontinuareresursenesfârșitede inspirație, dragoste și răbdare pentru a realiza opinca noastrăromânească…

NicoletaIditaTomuța

Meșterul pielar Carmen Balea din Cugir, o lecție de istorie trăitoare printre noi

23

Anul calendaristic compus din cele 4 anotimpuri fiecare din ele având semnificaţia sa cu frumuseţile naturii cu bogaţiile anului, peisajele sale, etc. De această dată mă opresc şi am să descriu anotimpul cel mai rodnic “ TOAMNA”. Aşa cum se spune în popor, toamna se numără bobocii, tot aşa oamenii Cugirului aşteaptă cu nerăbdare cel mai rodnic eveniment “ TOAMNA CUGIREANĂ”, moment în care se fălesc cu animalele frumoase, recoltele bogate, legume, fructe delicioase şi într-un cuvânt, rodul muncii de peste an. De această dată am să descriu pe scurt două obiceiuri păstrate în zona noastră: coborâtul oilor de la munte şi culesul strugurilor.

Aşadar, la finele lunii august, în toţi munţii Cugirului are loc tăierea brânzei sau o altă versiune SÂMBRA OILOR. În zilele de 28, 29, 30 august ciobanii, băciţele, văcarii, îşi pregătesc TARMATUL pentru plecare la şes. După împărţirea produselor lactate către proprietarii oilor, urmează rămasul bun de la STÂNĂ, de la Celnar şi de la crestele munţilor care încetul cu încetul îşi schimbă coloritul.

Despărţirea de aceştia are loc cu fluieraşii care îşi întrec glasurile, apoi se încinge jocul în faţa CELARULUI. Nu există melodie cântată de fluieraşi la care să nu se CIUIASCĂ. Cu această ocazie sunt cântate multe melodii ale doamnei munţilor, Lucreţia Ciobanu. Astfel, până noaptea târziu, în jurul focului, ei se petrec. A doua zi îşi încarcă tarhatul pe măgari şi pe cai şi pornesc la vale cu oile şi câinii, fluierul răsună în brădet, iar băciţele ciuiesc, ecoul lor ajungând până în vale, până în anul care urmează, respectiv 15 mai- 1 iunie, când turmele, ciobanii şi câinii se întorc din nou la vechea vatră unde mai gasesc un NĂCLAD ne ars total.

Rămâi codrule cu dor pân’ la anul viitor! Un obicei tradiţional al cugirenilor este şi culesul strugurilor. În urma lucrărilor de peste an urmează TOAMNA CULESULUI. Perioada

25 septembrie- 15 octombrie este perioada propice pentru culesul strugurilor. În câteva fraze aş dori să descriu pregătirea care se face de fiecare gospodar în vederea culesului. Cu 2-3 zile înainte de data stabilită pentru cules, se încheie vasele, se ung carele, se pregătesc clopotele pentru animale. Se invită culegătorii în funcţie de numărul butucilor de vie care trebuiesc culeşi. Gospodarul taie berbecul sau purcelul pentru a- şi trata culegătorii cu un grătar în jurul focului. În ziua stabilită, carele pornesc agale cu buţile goale pe lângă car, iar gospodarul murmură cântecul “ Toamna la cules de vie “.

Ajuns la vie, se repartizează omul şi rândul, apoi pe cei care duc la car coşurile cu struguri şi pe cel care macină strugurii. Cu ţăpuşa în bute se scurge mustul în vasul de sub ea, apoi se toarnă în butoi şi aşa se repetă până la sfârşitul culesului. Gospodarul pune grătarele la foc, apoi se serveşte masa. Culegătorii sunt fete şi feciori care la sfărşit se încing la joc.

Carul cu roadele culesului, ajuns acasă, se descarcă, strugurii se storc în teasc, iar mustul se pune în butoaie din lemn în pivniţă. După descărcare şi depozitare, muierea gospodarului invită pe toţi culegătorii în casă la o lingură de curechi şi un pahar de vin şi după acestea începe petrecerea, cu speranţa că anul care va urma va fi mai roditor.

IonPârvan

ToamnaobiceiurilorlaCugir

“Ultramaratonul Transilvania Trail Traverse” este o cursă sălbatică și foarte tehnică, nu este pentru oricine”. Aşa suna mesajul transmis de unul dintre organizatorii acestei competiţii sportive organizată în munţii Bucegi. Şi avea dreptate, căci anul trecut din 55 de concurenţi din întreaga lume au terminat 14, iar anul acesta din 38 au terminat 22.

Primul la start, cel care a dovedit încă o dată că nu este “oricine” în cursele dificile şi tehnice a fost cugireanul Andrei Sovereşan. Tânărul nostru atlet s-a dovedit nu doar curajos, optând pentru cel mai dificil traseu - Traseul Dracula- de 106 kilometrii, ci şi cel mai bun dintre toţi cei înscrişi în competiţie. A reuşit să străbată în aproape 23 de ore traseul care te duce prin cele mai spectaculoase locuri din Ţinutul Le-gendarului Dracula: văi, căldări glaciare, brâne suspendate, poteci sălbatice, platou alpin, privelişti ce-şi tăie răsuflarea şi unul dintre cele mai înalte vârfuri muntoase din România, Vârfu Omu.

Aflat la a doua participare la această competiţie, Andrei şi-a îmbunătăţit timpul faţă de anul trecut cu mai bine de 6 ore jumătate. Dacă în 2014 a terminat traseul de 106 km cu o diferenţă pozitivă de nivel de aproape 9000 metri după 29 de ore şi 14 minute fiind primul roman şi primul la categorie, anul acesta a stabilit recordul cursei, cu un timp neegalat de 23 de ore şi 39 minute. Tânărul cugirean ne-a mărturisit că “încă din primii kilo-metri am început să iau un avans faţă de ceilalţi concurenţi iar după kilometrul 60 avansul meu era de aproape două ore. Partea cea mai grea a fost imediat după lăsarea nopţii, mai exact după parcurgerea a peste 70 km din traseu, când am avut norocul la fel ca anul trecut să întâlnesc doi urşi în decurs de câteva minute şi să mă rătăcesc. Nu am fost singurul care a avut noroc de urşi, 12 din cei 38 de concurenţi ai acestei probe au avut acelaşi noroc.”

Cursa a fost compusă din două bucle a câte 52 de kilometri, respectiv 54 de kilometri, iar traseul a traversat versanţii Bucegilor în trei judeţe distincte (Braşov, Dâmboviţa şi Prahova). La a doua ediţie a Ultramaratonul Internaţional “Transilvania Trail Traverse” (TTT) din perioada de 4-6 septembrie au participat sportivi din din România, Statele Unite ale Americii, Austria, Suedia, Polonia, Germania, Portugalia, Irlanda de Nord, Şerbia, Slovacia, Franţa, Canada, Elveţia, Jersey, Emiratele Arabe Unite, Malta şi Turcia.

Andrei Sovereşan, la cei 23 de ani dovedeşte o mare ambiţie, pasiune şi dragoste pentru acest sport care presupune nu doar efort fizic, ci şi eforturi materiale, riscuri şi pericole. Şi-a propus să fie printre cei buni şi, hotărât cum îl ştim, cu siguranţă va reuşi.

Cugireanul Andrei Sovereșan la Ultramaratonul Internaţional “Transilvania Trail Traverse”

24

ÎnamintireasatuluidealtădatăSe cunoaște faptul că satul nostru românesc este încă viu. Viu pre-

cum un organism în care se dospește viața cu toate încrengăturile ei, sociale, economice sau culturale, un organism cu sămânță străveche adunată din veacuri îndepărtate.

Imaginea unui astfel de sat-organism trebuie să rămână vie în inima și conștiința noastră însă trebuie îndepărtată ideea pervertirii specificu-lui acestui mecanism complex, specific relevat prin frumusețea legen-delor, a poveștilor, cântecelor, obiceiurilor sau tradițiilor atât de diverse și fragile. În același timp nu putem spune că satul trebuie să rămână mai departe așa cum era odinioară, dimpotrivă, este nevoie ca el să evolueze în conformitate cu timpurile trăite de oamenii acestui secol, numai că satul trebuie să-și păstreze rostul bun prin care a reușit să dăinuiască peste vremuri.

De aceea este nevoie de oameni destoinici care să cunoască ce înseamnă un sat adevărat și care să prevadă acele schimbări, care în final, după multă chibzuință trebuie făcute cu aplecare, cu înțelegerea cuvenită, astfel încât să se ocrotească obiceiurile și tradițiile, viața satu-lui cu tot ce e bun și frumos în ea.

Cu siguranță ne-ar fi greu să ne întoarcem la țesut și croit haine pentru îmbrăcat și întreținut casa și gospodăria, dar putem măcar să învățăm să prețuim faptul că odinioară mamele și bunicile noastre așa trăiau. Și putem să mai încercăm să nu pierdem cu totul meșteșugul țesutului și al cusutului. Căci dacă se vor stinge și acești oameni care mai au dragoste față de astfel de meșteșuguri și de comorile satului ne vom trezi că trecem într-o altfel de viață, mai micșorați și mult mai sărăciți. După cum spunea un bun prieten al comunității noastre, Peter Hurley, irlandezul care și-a căutat rădăcinile celtice și pe la noi și care s-a dovedit a fi un adevărat român, ”trebuie păstrate nealterate valo-rile de la sat, pentru că pretutindeni în lume acestea s-au pierdut”. De aceea trebuie să învățăm să apărăm și să păstrăm aceste valori pentru a putea fi încredințate celor ce vin după noi și care s-ar putea să ne ceară socoteală dacă acestea lipsesc. Dar pentru asta este nevoie să fim aproape de oameni ce cunosc bine spiritul satului, să-i privim și să-i ascultăm cu atenție că mai au încă multe de spus. Să ne facem vreme să le ascultăm poveștile, legendele și întâmplările legate de viața satului și să-i îndemnăm și pe cei mai tineri să facă la fel.

Așa s-a întâmplat că am participat împreună cu cei din grupul ”Câmpul Pâinii” la Festivalul Păstrăvului de la Ciocănești (august 2015) unde era nevoie să prezentăm o ladă de zestre împreună cu tot conținutul ei dar și povestea zestrei adunate de mireasă, precum și cântece și jo-curi specifice unei nunți tradiționale de la noi. Așa că am pornit să mă documentez mai întâi pe aproape, pe la niște mătuși bătrâne cu ajuto-rul cărora am aflat povești și întâmplări interesante despre pregătirea zestrei, așa ca la Vinerea.

Așa am aflat rostul pregătirii lăzii de zestre împreună cu ritualul aducerii acesteia în casa mirelui, care era una dintre cele mai importante etape ale nunții. Aducerea zestrei miresei la casa mirelui. Momentul acesta era pregătit cu mare grijă de fiecare mireasă împreună cu toată familia ei, cu multă vreme înainte. Fiecare mireasă își pregătea lada de zestre după puterea și priceperea avute dar și în funcție de vremurile trăite de fiecare. În vreme de război sau în anii imediat de după, când erau greutăți mari, săraca zestre era încropită după cum se puteau rândui lucrurile. Dar în vremurile bune fiecare fată pregătea din bună vreme toate cele necesare unui trai bun în casa bărbatului ales. Însă mai cu seamă erau așezate în ladă haine care să îmbrace casa, lepedeie țesute din cânepă sau bumbac cu cipcă, perini cu fețe țesute în număr cât mai mare pentru a împodobi patul din casa hai bună de dinainte. Deasupra se puneau alte lepedeie, țesute din lână în modele cu alesătură. La părete se așeza păretaru care avea țesut același model ca lepedeiele. Casa mai trebuia îmbrăcată și cu o culme de material țesut din fir subțire de bumbac în alb-roșu și cu vărgi subțiri de negru. Peste culme se așezau spre decor bucăți de țesătură cu alesătură la fel cu modelul de pe perini. Deasupra la culme se punea chindeaua cu cipcă în jurul blidelor sau

a icoanelor. Rareori se găsea și câte o oglindă în jurul căreia se punea un chindeu mai lung cu cipcă. Pe jos, dacă nu era pământ ci podele, se puneau bucăți de preșuri (țepeși) țesute cu vărgi sau cu figuri geometrice.

După ce era frumos împodobită casa, urmau scoase din lada de zestre hainele pentru tânăra femeie măritată: câteva ii cusute cu arnici în modele simple, ii pentru toate zilele de lucru, o ie era pentru biserică, țesută din ma-terial de o calitate mai bună, cusut cu ciocănele iar la mâneci avea dantelă fină sau cipcă, o cămeșă-două din pânză țesută lungă, mai multe rânduri de poale din jolf alb și cu dantelă pe margini sau simple, mai multe rânduri de cătrințe, unele moștenite, altele noi țesute cu fir aurit în modele diverse. De-acuma, de când deveneau femei măritate, erau și hainele diferite total față de cele de fată. Dinainte se punea un șorț pentru zilele de sărbătoare făcut din mătasă cu dantelă fină iar pentru zilele de lucru, un șorț din stambă neagră sau colorat cu flori mici. Peste ie se purta un cheptăruț din barșon negru brodat cu floricele iar de sărbătoare, cheptăruțul era înlocuit cu unul cu fir auriu și cu mărgele. În anotimpul friguros cheptăruțul era din piele de oaie, lucrat cu mătasă brodată și bucățele de piele și barșon și împletituri de aramă. Pe cap se purta chișchinău de mătasă subțire iar în iarnă se luau chișchinauăle groase din barșon cu ciucuri împletiți. Nu trebuia să lipsească nici bitușca tot din piele de oaie, mai lungă, cusută cu modele ca la cheptar.

În picioare se purtau sandale jumătăți din piele iar când era frig, ghete sau cizme de box, negre. Toate aceste lucruri, alături de străți, desagi, saci și alte țoale, lucruri trebuitoare casei și sufletului ajutau familiei tinere să ducă un trai bun. De aceea toate acestea erau pregătite pentru lada de zestre. Deschiderea ladei de zestre reprezenta momentul în care mireasa putea să-și demonstreze priceperea dar și puterea economică a familiei care putea permite ca lada să fie mai mare și mai plină dar și lucrurile din ea, de o calitate mai deosebită. De aceea tocmeala pentru zestre la pețit putea să înlesnească momentul căsătoriei sau, dimpotrivă, să se renegocieze sau chiar să strice căsătoria tinerilor.

Zestrea miresei era dusă la casa mirelui cu mult alai, în car cu doi sau patru boi sau cai, frumos gătiți cu plimburi colorate și zdrâncoane. Se dădea boilor să mănânce zahăr și să bea ghinars spre a fi mai vioi. Carul mergea pe drum cu alai de nuntași veseli. Pe la porți ieșeau toți oamenii să vadă cât de gătit este carul cu zestrea miresei. Se strigau ciuituri la adresa soacrei: ”Soacra mică/A fost voinică,/C-a făcut un car cu țoale/Și-o mireasă ca o floare./Astă fată n-o dormit,/ O tot tors și-o ștrencănit.” sau ”Țâpă, soacră, iia-n trepte,/ Că-ți aduce nora șepte!”. Era un moment al falei, familia fetei prezenta tuturor nuntașilor și privitorilor curioși de pe ulițe truda de multă vreme, de zi și noapte, aflată acum în carul cu zestre. Alaiul conducea carul până la casa mirelui, duminica după-masa și era evaluat cu ochi critic de soacra mare și neamurile ei. ”Miresucă frumușe/ Ia arată zestrea ta. / La socru și la soacra /Și dup-aia la bărbat/Ca să afle întregul sat.”

Pentru mine, a fost o ocazie binevenită de a pătrunde în universul unei lumi îndepărtate, dar așa de bine rostuită încât de fiecare dată când rememorez aceste scene, stăruie un sentiment de admirație profundă dar și o oarecare nostalgie după acele vremi. Din păcate, acum nu se mai practică aceste ritualuri, nunta având alte conotații. Dar privind în urmă peste tim-puri trebuie să recunoaștem că ne găsim în situația de a pune în evidență aceste lucruri valoroase, încercându-ne parcă un dor după tradițiile buni-cilor și stră-bunicilor, aparținători ai satului de altădată.

Înv.AncaHerlea

Publicație realizată deConsiliul Local Cugir șiPrimăria Orașului Cugir