2

Cãrþ i l e pe care l e cauþ i !

Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. GrigorieBenea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,

Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu,

Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea,

Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

GGRRUUPPAARREEAA RREEVVIISSTTEEII

Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptulluãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.

„…dar dupã care fapte sã te cunosc cã eºticreºtin, când totul te aratã necreºtin? Darpentru ce spun: creºtin? Nu pot ºti bine nicidacã eºti om. Când te vãd cã arunci cupicioarele ca un mãgar, cã sari ca un taur, cãnechezi dupã femei ca un armãsar, cã eºtilacom la mâncare ca un urs, cã-þi îngraºitrupul ca un catâr, cã eºti ranchiunos ca ocãmilã, cã rãpeºti ca un lup, cã te mânii ca unºarpe, cã rãneºti ca o scorpie, cã eºti ºiret ca ovulpe, cã þii în tine veninul rãutãþii ca o aspidãºi viperã, cã lupþi împotriva fraþilor tãi cademonul cel rãu, cum voi putea sã te numãrcu oamenii când nu vãd în tine caracteristicilefirii omeneºti? Cãutând sã fac deosebireaîntre un necredincios ºi un credincios, mi-eteamã cã nu voi gãsi nici deosebirea dintre unom ºi o fiarã. Cum sã te numesc? Fiarã? Darfiarele au numai unul din cusururile amintite!Tu însã ai adunat în tine toate cusururile ºimergi chiar mai departe decât fiarelesãlbatice. Sã te numesc drac? Dar dracul nuslujeºte tiraniei stomacului, nici nu îndrãgeºtebanii. Spune-mi, te rog, pot sã te mai numesc

om când ai mai multe cusururi decât fiarele ºidracii? Dacã om nu pot sã te numesc, cum potsã te mai numesc creºtin? ªi marea grozãvieeste cã suntem atât de plini de pãcate, cã nune vedem sluþenia sufletului nostru ºi nici nune dãm seama de urâþenia lui. Când te duci lafrizerie ca sã-þi tunzi pãrul, iei oglinda ºi teuiþi cu atenþie la pieptãnãtura pãrului, întrebipe cei de faþã ºi chiar pe frizer dacã þi-earanjat bine pãrul de pe frunte; chiar când eºtibãtrân nu te ruºinezi sã-þi piepteni ºi sã-þiaranjezi pãrul ca unul tânãr; dar nu nesinchisim deloc cã sufletul nostru nu-i numaipocit, ci ºi sãlbãtãcit, ajungând ca Scila(monstru marin cu zece capete ºidouãsprezece picioare) sau Himera (monstrucu trei capete: de leu, de caprã ºi de ºarpe) dinmiturile pãgâne. ªi avem totuºi ºi pentrusuflet o oglindã duhovniceascã, cu mult maibunã ºi mai de folos decât cealaltã. Oglindaaceasta nu ne aratã numai sluþenia sufletului,ci, dacã voim, ne aratã ºi cum sã neschimbãm sluþenia într-o frumuseþe fãrãseamãn”.

VViirrttuutteeaa ddee aa ffii oomm

SSffâânnttuull IIooaann GGuurrãã ddee AAuurr

Se spune cã Împãratul roman Claudius al II-lea nureuºea sã-ºi adune oaste necesarã pentru campaniilesale militare pentru cã bãrbaþii refuzau sã se înrolezeca voluntari. Oare din ce motiv junii nu voiau sãslujeascã Romei alegând cariera militarã? Claudiusse dumireºte repede: bãrbaþii romani nu voiau sã îºipãrãseascã prietenele/soþiile. Din cauza acestui fapt,împãratul a interzis logodnele ºi nunþile în Roma.Un preot creºtin, pe nume Valentin, a intuit imediatcã tinerii au primit o ispitã greu de purtat; o fi vãzutcu siguranþã cã interzicându-li-se cãsãtoria, uniitineri, deznãdãjduind, au cãzut pradã desfrâului,traiului în concubinaj. Cei ce nu pot sã se înfrâneze,sã se cãsãtoreascã, zice Apostolul Pavel, dar cum sãte cãsãtoreºti, dacã este interzis? Valentin preotulneputând rãbda pãgubirea sufleteascã a tinerilor, aînceput sã cunune în secret perechile de tineri ceapelau la el. ªi-o fi zis cu siguranþã: „mai bine îmipierd eu viaþa aceasta trecãtoare, decât sã-ºi piardãaceºti tineri sufletele”. Când împãratul Claudius aaflat cã preotul Valentin a nesocotit hotãrârea sa, l-aîntemniþat pe pãrinte, care a ºi murit ca martir, înînchisoare, în anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie.

Dupã cum observãm, Sfântul Valentin a accentuatvaloarea Tainei Cununiei fiind în acelaºi cuget cuSfântul Pavel care le spunea odinioarã corintenilor:„Fugiþi de desfrânare! Orice pãcat pe care-l vasãvârºi omul este în afarã de trup. Cine însã se dedãdesfrânãrii pãcãtuieºte în însuºi trupul sãu (I Corinteni 6, 18).

Având în vedere cele de mai sus, îngãduiþi-mi sãvã întreb ºi sã mã întreb: Ce legãturã are Sfântul

Valentin cu pãgânul Cupidon, fiul bezmetic al zeiþeidragostei Venus, cu cãsãtoriile de o zi (mai bine zisde-o noapte), cu chefurile monstruoase de prinstaþiunile turistice ºi cu concursurile cu premiiconstând în pachete de prezervative? Înainte de a vãrãspunde sincer, în adâncul de tainã al inimii, citiþi ºiarticolul De ce ne place atât de mult „SaintValentines”? din numãrul de faþã! Chiar meritã!

EEddiittoorr iiaall

LLaauurreennþþiiuu DDuummiittrruu

3

Geneva, Love Graffiti

Adolescenþa. Ce timpminunat! Este vârsta tuturorposibilitãþilor. Sufletul tânãr, caun boboc, se deschide spre lume.E o primãvarã a simþirilor, aelanului de a iubi. O privire, unzâmbet, un gest ºi fata sau bãiatuldin faþa ta parcã te umple debucurie, de emoþie. Totul prindeviaþã, totul capãtã alt sens. Simþinevoia de a te dãrui celui pe care-liubeºti.

Sau…Eºti singur, nimic nu merge,

nimeni nu te înþelege, prietenii îþisunt strãini, în afarã de cercei ºibere nu vã leagã nimic? Depãrinþi ce sã mai vorbesc! ªcoalae doar o altã obligaþie printre

atâtea altele? Pe care o fentezi?De ce e lumea aºa cum e?

Nu mã aude nimeni?Acestea sunt

realitãþi din caretinerii se

împãrtãºesc. Decele mai

multe ori,ele nu

sunt separate, ci se întrepãtrund înviaþa aceluiaºi tânãr. Viaþa e ocontinuã provocare: la gând, lasentiment, la faptã. „Lumea caremã înconjoarã nu este rozã, iar eunu sunt un erou. Sunt doar un omcare vrea sã fie fericit”.

Da, însuºi sufletul tãu þi-ocere. Dar nu o fericire oarecare, ciuna care sã te împlineascã, totalã.Unde o putem gãsi: în plãcere,sãnãtate, bunãstare? Nu. ªtim dinexperienþã cã toate acestea sunttrecãtoare, iar sufletul rãmâne gol.Atunci? Fericirea vine dinlibertatea de a iubi cu iubiredeplinã, nebuneºte, pe toþi ºi petoate. Aceastã iubire imposibilã arfi doar un vis frumos dacã noi n-am avea puterea de a iubi astfel.

Vestea cea bunã este cãaceastã putere o avem, am primit-o, chiar dacã acum nu o simþim.Nu o simþim pentru cãdeocamdatã nu o lucrãm.

Bucuria este cã puterea de aiubi, de a fi fericiþi am primit-o dela Cineva care ne iubeºte el însuºi

cu aceastã iubire totalã,necondiþionatã, veºnicã. O iubire

delicatã, care se uitã pe sinepentru a-l vedea numai pe celiubit. Cei iubiþi suntem noi, Celcare ne iubeºte este HristosDumnezeu.

Acum 1600 de ani, un tânãr penume Augustin a experimentattimp de mulþi ani toate plãcerilevieþii, dar nu se simþea împlinit.Dupã ce l-a descoperit peIubitorul de oameni, a pututspune: „Ne-ai fãcut pentru Tine,Doamne, ºi neliniºtit este sufletulnostru pânã ce nu se va odihniîntru Tine”. Inima noastrã estefãcutã pe mãsura lui Dumnezeu,adicã infinitã.

ªi tot el a spus: „Iubeºte ºi fãce vrei”, pentru cã vei face numaifaptele iubirii ºi nicio necurãþie nuva mai fi.

4

De fiecare datã când o vedeam pe mamamea, mã întrebam: de ce Hristos n-a ales caApostoli ºi femei? Aveau oare ele cevanevrednic, inferior? De ce Domnul nostru aales doar bãrbaþi? Fiindcã, din aceastã pricinã,femeile sunt excluse de la Preoþie: pentru cãHristos le-a exclus din rândul Apostolilor. ªi ecu neputinþã sã devii preot dacã eºti femeie.

ªtiam cã cine încearcã sã înþeleagãneînþelesul lui Dumnezeu nu face decât sã-iatragã pe diavoli. Dar, gândindu-mã laÎmpãrãteasa cerului, la Maica lui Dumnezeu,care se aflã în cer mai presus de toþi sfinþii ºide toate puterile cereºti, mai presus decâtîngerii, decât heruvimii, serafimii, stãpânirileºi tronurile, se mai poate vorbi cu adevãrat deo excludere a femeii din Bisericã?

Fecioara Maria n-a fost Apostol al Fiuluiei. Nici ea, nici altã femeie. E adevãrat. DarMaria a fost Maica lui Hristos. ªi este multmai mult, un lucru mult mai divin, mai sublim,

a-L purta pe Dumnezeu în pântece, decât a fiApostol al Sãu. ªi astãzi, ca întotdeauna, chiardacã nu pot fi preoþi, femeile poartã în trupullor pe cei ce urmeazã a fi preoþi. Aºa cumPreasfânta Fecioarã L-a purtat pe Hristos. E oparticipare mult mai mare, mai sublimã, e înfapt suprema participare la Preoþie. Fiindcãele, femeile, poartã în pântecele lor ºi hrãnescla sânii lor pe cei ce au sã fie episcopi,patriarhi, preoþi, sfinþi… ªi când ai acest harsuprem, mai este oare nevoie ca femeile sãaibã un altul, mai mic? Tot ce Dumnezeu afãcut este bun. Cum spune Ziditorul Însuºi,dupã fiecare din actele creaþiei: ªi a vãzutDumnezeu cã e bine. Oare întruparea luiDumnezeu în pântecele Fecioarei n-aîndumnezeit-o ºi pe ea, dându-i locul supremalãturi de Domnul?! Mamele ale cãror fii

primesc Preoþia, nu sunt oare – ºi ele –îndumnezeite prin harul acordat fiilor lor? Lafiecare hirotonie, vãd cu ochii flacãra Preoþieicoborând ca o limbã de foc peste creºtetulnoului preot. Dar aceastã flacãrã lumineazãtransfigurându-le ºi pe mamele, soþiile celor ceprimesc lumina sfântã. În acest fel, ºi femeileparticipã la Preoþie. Integral. Cu tot trupul lor.Total.

(din lucrarea „Cum am vrut sã mã fac sfânt”)

PPrr.. VViirrggiill GGhheeoorrgghhiiuu

DDeenniiss RRaadduu TToommaa

DDee ccee ffeemmeeiiaa nnuu ppooaattee ffii pprreeoott??

IIIIuuuubbbbeeeeººººtttteeee ºººº iiii ffffãããã cccceeee vvvv rrrreeee iiii !!!!

5

Prietena mea cu fostã ºuviþã verde, albastrã, roz sau cu buline setrezeºte mereu devreme. Se aranjeazã de fiecare data câteva ore. κiîntinde pãrul, fumeazã iarbã, în bucãtãrie, cu mama ei ºi pare fericitã.Seara doarme la prietenul ei. Acum pare tristã. De obicei, nu vorbeºtefoarte mult. Doar se plânge de lucruri mãrunte. Acum, trimite un smsprietenului ei sã-l întrebe ce mai face. Azi crede cã este o zi minunatã depurtat sandale cu trening chiar dacã plouã ºi este grindinã. Prietenii eitrãiesc la maxim ºi sunt ºi ei elevi. Acum a primit un rãspuns.

Este prietena mea exponentã a unei generaþii fãrã motor? De ce pareaºa plicticos acest peisaj? Oare pentru cã el este animat doar de cabotini,de pseudo-modele?!

Eu cred cã o cauzã ar fi faptul cã nu sunt integraþi în societate. ªiacest lucru se întâmplã pentru cã lipsesc valorile pe care ar trebui sã leaibã niºte lideri competenþi. Lipsesc experienþe de viaþã care sã dea odirecþie celor neexperimentaþi. De cele mai multe ori, suntem lãsaþi învoia minþii noastre neîncercate. De aceea, avem nevoie de lideri înculturã, în societate, în politicã, în ºcoli, în biserici, care sã îºi asumeresponsabilitatea de a conduce ºi forma o generaþie pierdutã faþã de eaînsãºi, pentru ca ea sã-ºi recâºtige din respect.

Încã îmi pare cã tinerii nu-ºi gãsesc identitatea, ei se aflã într-ocontinuã cãutare de sine sau de lucruri confundate cu sinele. Suntemlãsaþi sã credem cã trebuie sã cãutãm ºi sã alegem ce e mai bun pentrunoi, toate astea dintr-un sistem care nu ne oferã nimic bun pentrucãutãrile noastre. Sex, drugs & rock’n’roll este o devizã vie încã, ea pareo soluþie viabilã pentru tinerii care încearcã sã evite rateurile în viaþã.Dar cum poþi evita o greºealã prin alta? La acest paradox nu ni s-arãspuns. Suntem liberi sã alegem, suntem liberi ºi inconºtienþi delibertatea noastrã cãpãtatã cu greu de cei care au fost! Alegem greºit decele mai multe ori pentru cã nimeni nu ne ghideazã libertatea! Destul s-au împãrþit seringi ºi prezervative prin licee pentru dependenþii denimicuri! De fapt, este nevoie de o securitate a libertãþii noastre. Ideilene sunt ºubrede ºi nu pot fi altfel într-un sistem ºubred. Comunicãmineficient sau deloc, pentru cã nu ºtim. Pentru cã nu am fost învãþaþi sãcomunicãm. Poate pentru cã ºcoalã în România nu face toatã lumea!Doar cine vrea ºi este ghidat în acest scop. Avem un sistem didacticciung ºi trist. Un sistem cu douã luni de fãcut cafele ºi xeroxuri în patruani de liceu, pentru care fiecare primeºte notã de trecere. Sistemului îitrebuie înmormântarea. Aceste surogate nu fac decât sã izoleze tinerii în

cutiuþe de chibrituri, îi fac lipsiþi de coerenþã, incapabili de conexiunilogice între ieri, azi ºi mâine, îi fac lipsiþi de prietenii profunde, lipsiþi decapacitatea de autointegrare. Avem nevoie ºi de raþiune în acest haos.Pentru cã plusul cu minusul adunate ajung la idealul nostru. A unoracare încã mai gândesc.

Aºadar ce se poate face în aceastã lume a tinerilor fãrã iniþiativã?Soluþia este gãsirea MODELELOR, a experienþelor de viaþã care teîndrumã. Gãsirea unor trepte pe care le poþi pãºi în cazul în care nuconstruieºti o treaptã mai potrivitã. Asta nu înseamnã sã copiezi sau sãuiþi de originalitate! Pentru cã a avea un model nu înseamnã cã tefoloseºti de acea persoanã ca sã o imiþi! Este adevãrat cã nu trebuieuitatã polisemia acestui cuvânt. Model înseamnã o matrice generativã,un prototip. Însã când te referi la modele umane, te referi strict la cinevacare te serveºte în viaþã prin exemplul vieþii lui. A avea un modelînseamnã, în primul rând, cedarea a foarte mult respect pentru aceapersoanã ºi încercarea de a depãºi acea personalitate prin lucrurile bunepe care le faci. Aºadar, sunt convinsã cã: un model este aceapersonalitate care ºi-a dezvoltat virtuþile ºi a reuºit sã facã bine ºicelorlalþi, fiind pe deplin fericit! Acesta rãmâne astfel un reper în cursulvieþii tale. ªi, in opinia mea, nu poþi trãi fãrã repere!

Eu am modele chiar pe cele mai importante persoane din viaþa mea,pe pãrinþii mei. ªi, pentru cã am spus asta, este necesar de adãugat cã eisunt oameni ºi, desigur, fac ºi greºeli, dar de la ei învãþ ºi asta înseamnãcã nu trebuie sã-þi imiþi modelul pentru cã poþi lua ºi trãsãturile negative.Pentru mine, am reuºit sã adun repere importante ºi în alte persoane:pãrintele Nicolae Tãnase de la Valea Plopului, profesorul de arte,profesorul de matematicã, criticul Cãlinescu, poetul Arghezi, un ziarist,prietenul Vincent, colegi de clasã ºi nu numai. Ei sunt oameni care m-auinspirat ºi sunt doar puþini din lista mea de modele sau repere. L-am pusprimul în enumerarea mea pe pãrintele Tãnase pentru cã el face unlucru extraordinar! Îngrijeºte foarte mulþi copii orfani, la fel ca ºifraþii Minovici, care s-au implicat în acþiuni caritabile. Acestelucruri sunt impresionante ºi, din acest motiv, consider cã esteo persoanã care meritã luatã ca reper.

Prietena mea se grãbeºte sã prindã metroul. Areîntâlnire cu un alt bãiat, dar prietenului ei nu-i pasã. Eplecat din Bucureºti ºi trage pe nas ketaminã cu niºteprieteni de-ai. Mâine va încerca ºi ea.

LLaauurraa BBoossttaann,, eelleevvãã

AATTIITTUU

DDIINN

EE

MMMMoooommmmeeeennnnttttuuuullll 0000

În parohia Belkovski din eparhiaaleutinã a Alaskãi, a trãit multãvreme pe Cape Thin un emigrant dinChina, cãruia i se spunea SemDocul. Acest Sem ºi-a trãit viaþa, cu

harul lui Dumnezeu, în sânul SfinteiBiserici Ortodoxe – prin minune – dupã cum arecunoscut ºi a mãrturisit cu dovezi.

Iatã împrejurãrile în care s-a petrecut acestfapt: în ianuarie 1896, Sem a plecat lavânãtoare de cãprioare, care se gãsesc din plinîn Peninsula Alaska. În cãutarea vânatului,Sem s-a îndepãrtat odatã foarte mult deadãpostul sãu de iarnã. Din pãmânt ieºea oceaþã groasã. Sem a renunþat sã mai vâneze; îºidorea acum doar sã se întoarcã repede acasã,însã ceaþa deasã ºi apropierea asfinþitului nu-llãsau sã recunoascã terenul, sã-ºi dea seamaunde se aflã... Situaþia era disperatã ºi foarteprimejdioasã – gerul îi îngheþa trupul... Îi mairãmãsese o singurã nãdejde, în ajutorul de sus!Cu lacrimi amare, Sem s-a rugat la toþidumnezeii sãi pãgâni, însã, vai!, zadarnicã afost jumãtatea de ceas de rugãciunestãruitoare: aceºtia n-au auzit-o. Inimanefericitului Sem era plinã de deznãdejde...

În aceastã clipã, harul mântuitor al luiHristos a cercetat sufletul acesta pãgân!„Rugãciunile cãtre dumnezeii tãi sunt fãrã defolos”, i-a zis un glas lãuntric, „ºi vei fipierdut; roagã-te la Dumnezeul ruºilor.

Trãieºti printre oamenii care se roagã la acelDumnezeu, ºi El le ascultã rugãciunile: îi ajutãºi îi izbãveºte din necaz”. Cu o credinþãputernicã, Sem se întoarse spre Dumnezeul„ruºilor” ºi... rugãciunea sa fu auzitã... Semvãzu cum ceaþa începu sã se risipeascã ºi sã searate muntele din depãrtare; folosindu-se demunte, Sem îºi stabili cu uºurinþã poziþia. Cuultimele puteri, se sui în adãpostul de iarnã,ºtiind ºi simþind cã doar cu ajutorul„Dumnezeului ruºilor” l-a scãpat de o moarteneîntârziatã. I-a povestit tovarãºului sãu de

adãpost, un creol ortodox, despre toate celepetrecute, cerându-i sã-l înveþe sã se roage în„englezã” (adicã ortodox); creolul ortodox l-aajutat dupã cum s-a priceput, învãþându-l sã-ºifacã semnul crucii ºi dându-i o icoanã.

Dupã ce Sem s-a întors la casa sapescãreascã din Cape Thin, s-a întâlnit la cevavreme cu doi americani cãrora le-a mãrturisitcum se rugase „Dumnezeului ruºilor”, însãamericanii, în loc de vorbe bune, i-au zis cã eun „prost”. „Am fost foarte dezamãgit sã audaºa ceva”, spune Sem, „ºi-am început sã mãîndoiesc de Dumnezeul ruºilor”, însã harul luiDumnezeu, care atinsese inima pãgânului, nul-a pãrãsit în îndoialã; unul dintre interlocutoris-a înecat, iar celãlalt, de atunci, a început sãducã o viaþã de cumplitã mizerie. Acestea i-auslujit lui Sem ca un semn de sus: îndoieliledespre Dumnezeul „ruºilor” s-a risipit, iar înaprilie 1897, el i-a spus hotãrât preotuluibisericii din Belkovski, pãrintele Alexie, cãdoreºte sã primeascã credinþa creºtinãortodoxã. Cererea lui Sem a fost împlinitã,dupã ce i s-a încercat sinceritatea ºicunoaºterea credinþei, în ziua de Cincizecime aaceluiaºi an, pe 1 iulie. Preasfinþitul Nicolae,episcopul Aleutinelor, i-a trimis debinecuvântare celui nou-botezat o icoanã aSfântului Proroc Ilie ºi un slujebnik în englezã.

Traducere din limba englezãde Radu Hagiu

6

MMÃÃ

RRTT

UURR

IIEE

„„FFãã--ttee ffrraattee ccuu ddrraaccuull,,ppâânnãã ttrreeccii ppuunntteeaa!!““

Iatã unul dintre proverbele cele mai rãspândite la noi ºi care se parecã este chiar o creaþie româneascã. Românul îl invocã aproape automatori de câte ori vrea sã-ºi motiveze un compromis sau o abatere de ordinmoral. Marile principii morale devin astfel relative, dependente deîmprejurãri ºi de capricii, negociabile ºi pânã la urmã scuzabile. În

virtutea acestei false înþelepciuni, orice compromis, oricecolaboraþionism, orice trãdare, fie la nivel individual, fie la nivel

colectiv, poate ridica pretenþii de îndreptãþire. Mentalitateaconformatã de aceastã vorbã proastã a contribuit mult la

neîmplinirile ºi dezertãrile noastre istorice, culminând învremea comunismului, când sufletul românesc s-a

pervertit pânã la nerecunoaºtere.

În rãspãrul acestei vorbe proaste, creºtinismul ne învaþã cã „nu poþisluji la doi domni deodatã: ºi lui Dumnezeu, ºi lui Mamona”, cã n-ainici un folos dacã „dobândeºti toate bunurile lumii, dar îþi pierzi sufletultãu”, cã satana sau diavolul, cum o aratã chiar numele sãu (evr. satan,„adversarul”; gr. diabolos, „cel care dezbinã”), este ne-fratele(„nefârtatul”) prin excelenþã, duºmanul oricãrei înfrãþiri, „dintru începutmincinos ºi tatã al minciunii”.

Ce amãgire nebunã sã crezi cã te poþi face frate cu ne-fratele însuºi,sau cã-l poþi pãcãli pe meºterul tuturor pãcãlelilor, sau cã poþi realizaceva în cârdãºie cu cel ce umblã sã le nimiceascã pe toate! Cu dracul nuvei trece niciodatã vreo punte, ci vei avea cel mult iluzia cã ai trecut-o,cãci dracul se pricepe de minune sã amãgeascã spre a duce la pierzanie,uneori chiar deghizându-se în „înger de luminã”, cum ne avertizeazãSfântul Apostol Pavel.

Prin urmare, nu existã bine adevãrat pe care sã-l dobândeºti pe calearãului, decât cu preþul morþii sufleteºti, al pierderii mântuirii, al trãdãriilui Hristos în numele lui Antihrist. Ce „înþelepciune” vezi într-aceasta,frate dreptcredincios? Iar tu, puþin credinciosule, chiar crezi cã poþi fi…mai „al dracului” decât dracul?!

Când Dumnezeul necunoscut „al ruºilor” vine tainic în ajutor

TTrreecceerreeaa uunnuuii cchhiinneezz ppããggâânn llaa OOrrttooddooxxiiee

Icoana primilor mucenici ortodocºichinezi martirizaþi la 1900

RRããzzvvaann CCooddrreessccuu

Dorul este un sentiment greu dedefinit. El nu e numai gândirea cuplãcere la fiinþa iubitã, dar depãrtatã; nue numai simþirea unei necesitãþi de a ficu ea; nu e nici numai transfigurareachipului ei, datoritã distanþei ºitrebuinþei de ea. Ci în dor e prezentãîntr-un fel propriu ºi într-un grad foarte

intens o duioºie, un sentimentindescriptibil, în care inima setopeºte de dragul fiinþei iubite.

Dorul e apropiat de tandreþe, darare un caracter mai spiritual decâtaceasta. În dor, omul este cu totul lacel pe care-l iubeºte. Este cuînþelegerea adâncã în acela, dar, înacelaºi timp, în dor se cunoaºteomul pe sine însuºi, cum nu secunoaºte în afara dorului.

Dorul este înfãþiºat adeseori caaflându-se lângã persoana iubitã;

prin dor, cel iubit exercitã oatracþie de la distanþã

asupra celui ce-ldoreºte.

Dorul vinede lapersoanadoritã la celce o doreºteºi îl duce peacesta cu ungând

persistent, penetrant ºi afectiv laaceea. Cel ce doreºte nu se mulþumeºtecu preocuparea de interesele sale, nu dãatenþie importantã la nimic în jurul sãusau le vede pe toate sub un val detristeþe, pentru cã nu mai vede decât pecel ce e totuºi la distanþã ºi care sigur arputea da luminã celor din jurul sãu.

Dorul descoperã taina negrãitã apersoanei dorite. Dorul e o tensiune afiinþei tale, spre cel dorit. Esensibilitatea potenþatã faþã de forþaatractivã a altei persoane, faþã decãldura ei, care te scoate din atmosferade gheaþã a singurãtãþii, în dor tedescoperi fãrã sã te realizezi. În el,aºtepþi prezenþa persoanei dorite ca sã terealizezi.

Dorul te cheamã lângã ea. Prin dortrãieºti necesitatea ca comuniunea demai înainte sã se actualizeze din nou, înmod deplin, prin prezenþa persoaneidorite lângã tine. Simþi necesitatea sã aicãldura ei lângã tine ºi nu numai de ladistanþã, ca o dovadã sau ca un semnvãzut al iubirii ei. În dor te duci cugândul ºi cu simþirea lângã persoanaiubitã. Dar, în acelaºi timp, în dormanifeºti trebuinþa ca sã te duci în carneºi oase la ea ºi ea sã vinã la tine în carneºi oase.

În dor, o persoanã trãieºte valoareaeternã a persoanei iubite. Ea e departe,dar n-a încetat sã existe cu totul.

GhilimeleHHrriissttooffoorr CCiiuubboottaarruu

L-am scos, L-am alungat, L-am îngropatDin inimã, din suflet, undeva.

Ne-am „eliberat”,Din „jugul” Lui,

Din dragostea Sa,Din porunca Sa.

L-am fãcut pe altulMai „bun”, mai „modern”, mai de-al

nostru.Ne-am aplaudat cãderea

Am trâmbiþat schimbarea,Am îndulcit sarea.

Doar cã am scãpat ceva,„Fericirea” se clãtina

Lacrima nu mai conta…Lumina ÎnvieriiNe topise deja…

7

Ce edorul?

PPrr.. DDuummiittrruuSSttããnniillooaaee

EESSEEUU

8

„ªi a pus Dumnezeu somn înAdam ºi a adormit; ºi a luat ocoastã dintru ale lui ºi a plinit cucarne locul ei. ªi a fãcut Dumnezeu

coasta care a luat-o din Adam muiereºi a adus-o pre ea la Adam”

(Facere 2, 21-22)Versetele biblice reprezintã piatrã de

poticnire a celor care doresc sã impunãconcepþia evoluþionistã asupra obârºieiomului. Conform tezei evoluþioniste,omenirea, în toatã diversitatea ei, provine dintipuri deosebite de oameni (poligenezã), care,la rândul lor, descind din animale inferioare.Niciun adept al acestei teorii nu va acceptaînsã teza monogenezei (provenienþa raseiumane dintr-un singur om), conexatã cudogma creºtinã a pãcatului originar ºi cuînvãþãtura despre rãscumpãrarea neamuluiomenesc. Cum tâlcuiesc Sfinþii Pãrinþi scurtulpasaj despre facerea primei femei? Estecompatibilã cu „naºterea” aceasta cuprescripþiile ºtiinþifice?

„„OOss ddiinn ooaasseellee mmeellee ººiiccaarrnnee ddiinn ccaarrnneeaa mmeeaa......””

Toate s-au petrecut chiar în ziua faceriiomului, ziua a ºasea. Pentru minþile moderne,deseori mãrginite, zidirea bãrbatului ºi afemeii este la fel de „spectaculoasã”, demiraculoasã, pe cât sunt toate celelalte zidiriale lui Dumnezeu apãrute dintru început.Istorisirea minunatã despre facerea Evei a fosttâlcuitã simplu ºi chiar în duh patristic. Încapitolul 11 din lucrarea „Raiul”, SfântulAmbrozie al Milanului nota despre origineaprotopãrinþilor noºtri: „Ea nu a fost fãcutã dinacelaºi pãmânt din care a fost el plãsmuit, canoi sã putem înþelege cã firea trupeascã abãrbatului ºi a femeii este aceeaºi, ºi cã este osingurã obârºie a înmulþirii neamuluiomenesc. Din aceastã pricinã, nici nu s-a fãcutbãrbatul odatã cu femeia, nici nu s-au fãcut laînceput doi bãrbaþi ºi douã femei, ci întâi un

bãrbat ºi apoi o femeie. Dumnezeu a voit cafirea omeneascã sã fie aºezatã ca una.

Astfel, încã de la începerea stirpeiomeneºti, El a alungat putinþa sã se

iveascã mai multe firi osebite...Cugetã la faptul cã n-a luat

parte din sufletul lui Adam,ci o coastã din trupul

lui, adicã nu suflet din suflet, ci os din oaselemele ºi carne din carnea mea se va numiaceastã femeie”. Cum s-au petrecut acestea netâlcuieºte în „Omilii la Facere” (15, 2-3, pp.169-171) neîntrecut Ioan Gurã de Aur:„Dumnezeu a adus peste Adam atâta somn,un somn adânc, poruncind sã fie cuprins ca deun fel de amorþire, ca sã nu simtã deloc ce se

întâmplã cu el (...). Ci, luând o micã parte dinplãsmuirea gata fãcutã, a fãcut cu ea o fiinþãdesãvârºitã. Cât de mare e puterea luiDumnezeu, Marele Meºter! Din partea aceeafoarte micã a fãcut atâtea mãdulare, a creatatâtea simþuri ºi a fãcut o fiinþã întreagã,deplinã ºi desãvârºitã, în stare sã stea devorbã cu Adam ºi, având cu el aceeaºi fire,sã-i aducã ºi multã mângâiere”. Acelaºiinspirat Sfânt Pãrinte completeazã în tratatul„Despre facerea lumii” (p. 58): „Cum oare n-asimþit Adam durerea? (...) Ba încã mai mult,un mãdular aºa de mare se scoate, o coastã sesmulge ºi cel adormit nu se trezeºte? Ci fãrãsilnicie a luat Dumnezeu coasta, nusmulgând-o, ca nu cumva sã se trezeascã.Scriptura, voind sã arate grãbirea lucrãriiziditorului zice: A luat”. În acelaºi ton, un altimportant tâlcuitor al Genezei, Sfântul EfremSirul afirmã: „Se poate ca Adam sã fi vãzut însomn chiar ceea ce se întâmpla cu el. Iar,dupã ce i s-a scos coasta, într-o clipitã de ochiºi tot într-o clipitã i-a luat loc carnea, cândosul cel gol a luat înfãþiºarea deplinã a unei

femei ºi toatã frumuseþea ei – atunciDumnezeu a adus-o ºi a înfãþiºat-o lui Adam”.

Cel întâi zidit, înþelept ºi proroc, numeºtepe prima femeie, aºa cum pusese nume ºianimalelor, arãtând cã este de o fire cu el ºisubliniind telescopic unirea cãsniciei,trebuitoare din pricina cãderii, dupã cuminterpreteazã comentatorii patristici mai sus

amintiþi.

PPaassaajjuull „„ccooaasstteeii”” îînn ppllaann ººttiiiinnþþiiffiicc

Deºi pasajul analizat pare enigmatic, înplan ºtiinþific, cercetãtorul nu poate sã nuobserve adevãrul profund pe care îldezvãluie: embriologia ne relevã, într-adevãr, originea embrionarã comunã aorganelor sexuale ºi a coastelor, ºi uneleºi altele provenind din acea formaþiune aembrionului numitã mezoderm ºimezenchim, spre surprinderea doctoruluiGeorges Regard care fãcea urmãtoareleobservaþii în „Studiu biologic ºi ºtiinþifical marilor probleme religioase”: „...Estecu atât mai uimitor sã gãseºti o descriereatât de exactã, fãcutã într-o vreme aºa deîndepãrtatã, cu cât organele sexuale se

gãsesc la o mare depãrtare de coaste, fie laadult, fie la copil, ele nefiind foarte aproapedecât în embrion. O asemenea descriere caresã ascundã sub o aparenþã atât de absurdã unasemenea fond de adevãr, pe care scriitorulsfânt însuºi nu-l cunoºtea, nu ar putea fi decâtrodul unei puternice ºi divine inspiraþii. Omulde ºtiinþã, în loc sã râdã, nu poate decât sã oadmire profund ºi sã o respecte”.

În pragul sãrbãtorii Naºterii Domnului,rãmâne paralela între Eva ºi Fecioara Maria,între minunile întâii zidiri ºi cele ale re-zidiriiprin Hristos, conform „Cuvintelor catehetice”(vol. 7, pag. 80) ale Sfântului Chiril alIerusalimului: „Din cine s-a nãscut Eva laînceput? Ce maicã a zãmislit-o pe cea fãrã demaicã? Ci Scriptura zice cã ea s-a nãscut dincoasta lui Adam. Nãscutu-s-a dar Eva dincoasta bãrbatului fãrã de maicã ºi sã nu senascã copil fãrã de tatã din pântece defecioarã? Cã datoare era cu recunoºtinþãpartea femeiascã cãtre bãrbaþi: cã din Adams-a nãscut Eva, nefiind zãmislitã de maicã, cioarecum adusã la viaþã doar de cãtre bãrbat”.

MMoonnooggeenneezzaa îînnttrree ppaattrriissttiiccãã ººii eemmbbrriioollooggiiee

FFaacceerreeaa EEvveeii ddiinn ccooaassttaa lluuii AAddaamm

GGRRAAFF

FFIITTII

OORRTT

HHOODDOO

XXEE

DDiiaaccoonn CCoorrnneell DDrraaggooºº

9

(…) Epidemiile care se abat asupraoraºelor ºi popoarelor, uscãciunea vãzduhului,nerodirea pãmântului, ca ºi toate celelaltenenorociri, care se întâmplã în viaþa fiecãruia,au scopul de a opri creºterea rãutãþii. Deci,Dumnezeu trimite niºte nenorociri ca acestea,ca sã înlãture naºterea adevãratelor nenorociri.Bolile trupeºti ºi nenorocirile din afarã suntfãcute pentru zãgãzuirea pãcatului. Deci,Dumnezeu distruge rãul; dar rãul nu este de laDumnezeu. Pentru cã ºi doctorul înlãturãboala, nu bagã în trup boala. Distrugerileoraºelor, cutremurele, inundaþiile, zdrobireaarmatelor, naufragiile ºi pieirea a nenumãratevieþi omeneºti, pricinuite de pãmânt, de mare,de vãzduh, de foc sau de oricare altã cauzã, seîntâmplã spre înþelepþirea supravieþuitorilor, cãDumnezeu înþelepþeºte prin plãgi obºteºtirãutatea oamenilor. Propriu vorbind, rãu estenumai pãcatul; pãcatul, mai ales, meritãdenumirea de rãu; iar pãcatul depinde devoinþa noastrã; stã în puterea noastrã de a nedepãrta de rãutate sau de a fi rãi. Unele rele nesunt date de Dumnezeu ca niºte încercãri,pentru arãtarea bãrbãþiei noastre, ca lui Iov,care a fost lipsit de copii, a pierdut într-oclipitã toatã averea sa ºi a fost lovit cu bube;alte rele sunt trimise de Dumnezeu pentruvindecarea pãcatelor, ca lui David care,aducând ruºine asupra casei lui, a fost pedepsitpentru pofta lui nelegiuitã. Cunoaºtem iarãºiun alt fel de rele înfricoºãtoare aduse asupraoamenilor de dreapta judecatã a luiDumnezeu, pentru a-i înþelepþi pe cei carealunecã uºor în pãcat, ca Datan ºi Aviron, pecare i-a înghiþit pãmântul, deschizându-se subei gropi ºi crãpãturi. Prin acest fel de pedeapsãei n-au devenit mai buni – cum ar fi fost cuputinþã pentru cei coborâþi în iad? – ci, prinpilda lor, au înþelepþit pe cei rãmaºi în viaþã.

Tot aºa ºi Faraon a fost înecat cu toatãoastea lui. Tot aºa au fost nimiciþi vechiilocuitori ai Palestinei. Deci, când auzim cãapostolul spune cândva despre Faraon:„Vase ale mâniei gãtite spre pieire”, sã nuînþelegem cumva cã Faraon a fost fãcut rãude Dumnezeu (cã atunci ar fi mai drept cavina sã fie mutatã asupra Creatorului), ci,când auzi cuvântul „vase”, înþelege cã

fiecare din noi a fost fãcut spre ceva folositor.Dupã cum într-o casã mare sunt vase de aur,de argint, de lut ºi de lemn (cã libertatea devoinþã a fiecãruia dã asemãnarea cu acestemateriale: vas de aur este cel care are ovieþuire curatã ºi lipsitã de viclenie; vas deargint, potrivit valorii sale, este mai jos decâtcel dintâi; vas de lut este omul care gândeºtecele pãmânteºti ºi se sfãrâmã cu uºurinþã, iarvas de lemn este omul care se întineazã lesnecu pãcatul ºi ajunge materie pentru foculveºnic), tot aºa ºi vas al maniei este omul careprimeºte în el, ca într-un vas, orice lucrare adiavolului ºi din pricina mirosului greu din el,din pricina stricãciunii, nu mai poate fi folosit,ci este vrednic numai de distrugere ºi pieire. De aceea, pentru cã Faraon trebuia sã fiesfãrâmat, Dumnezeu, Iconomul cel priceput ºiînþelept al sufletelor, a rânduit sã i se ducãvestea ºi sã ajungã cunoscut tuturor, ca, prinpãþania lui, sã fie de folos celorlalþi oameni; cãFaraon nu mai putea fi vindecat din pricinamarii lui rãutãþi. Dumnezeu i-a învârtoºatinima, iar prin îndelunga Sa rãbdare ºi prinamânarea pedepsei a mãrit rãutatea lui, pentruca, dupã ce rãutatea lui va depãºi oricemargine, sã fie învederatã tuturor dreptateapedepsei dumnezeieºti. Deºi Dumnezeu agradat necontenit pedepsele date lui Faraon, dela cele mai mici pânã la cele mai mari, totuºinu i-a muiat cerbicia, ci a vãzut cã Faraondispreþuieºte îngãduinþa Sa, obiºnuindu-se cunenorocirile venite asupra lui. Dar nici aºaDumnezeu nu l-a dat morþii, pânã ce nu ºi-agãsit singur moartea prin înec, îndrãznind înmândria inimii sale, sã meargã pe drumulcelor drepþi, cu credinþa cã Marea Roºie va fiºi pentru el, ca ºi pentru poporul luiDumnezeu, cale bãtutã. Aflând deci acestea de

la Dumnezeu ºi putând singur sã ºtiicâte feluri de rele existã, cunoscând ceeste cu adevãrat rãul ºi cã rãu este pãcatul, alcãrui sfârºit este pieirea, cunoscând cã relelecare produc dureri simþurilor sunt releaparente, cã ele au, în realitate, puterea de aface bine, cum sunt de pildã suferinþeleabãtute asupra noastrã pentru încetareapãcatului, a cãror roadã este mântuirea veºnicãa sufletelor, înceteazã de a mai murmuraîmpotriva celor rânduite de Dumnezeu!

Pe scurt, nu socoti pe Dumnezeu autor alexistentei rãului ºi nici nu-þi închipui cã rãulare o existenþã proprie. Rãul nu existã aparte,ca o fiinþã oarecare, ºi nici nu putem sã ni-limaginãm ca o fiinþã independentã ºi de-sine-stãtãtoare. Rãul nu este decât lipsa binelui.Ochii au fost creaþi; orbirea are loc prinpierderea ochilor. Deci dacã ochiul n-ar fi fostfãcut dintr-o naturã supusã stricãciunii, orbirean-ar fi avut loc. Tot aºa ºi rãul: nu existã prinel însuºi, ci este o consecinþã a beteºugurilorsufletului. Rãul nu este necreat, dupã cumsusþin ereticii, care acordã rãului aceeaºivaloare ca ºi naturii binelui, ca ºi când ºibinele ºi rãul ar fi fãrã de început ºi veºnice ºianterioare creaþiei lumii; dar nici creat. Dacã toate sunt de la Dumnezeu, cum e cuputinþã ca rãul sã derive din bine? Nici urâtulnu derivã din frumos ºi nici viciul din virtute.Citeºte Cartea Facerii lumii! Vei gãsi acoloscris cã „toate erau bune ºi bune foarte”. Decirãul n-a fost creat împreunã cu cele bune. Darnici creaturile spirituale, fãcute de Creator,n-au fost aduse la existenþã amestecate cu rãul.Dacã în momentul creaþiei, creaturilemateriale nu au avut în ele însele rãul, cum arfi putut creaturile spirituale, care se deosebescatât de mult de cele materiale, ºi prin curãþenieºi prin sfinþenie, sã aibã vreo pãrtãºie cu rãul?Dar mi se poate spune: Rãul este o realitateºi efectele lui se vãd rãspândite dinbelºug de-a lungul întregii vieþi. Deunde-ºi are, dar, existenþa, dacã rãulnu-i nici necreat, nici creat?

(din Omilii ºi cuvântãri)

DDUUMMNNEEZZEEUUnnuu eessttee

aauuttoorruull rreelleelloorr

SSffâânnttuull VVaassiillee cceell MMaarree

GGRRAAFFFFIITTII OORRTTHHOODDOOXXEE

10

Sãrbãtorile tradiþionale sunt zâmbetul unuipopor. E destul sã nimereºti la una din ele casã afli, fãrã cuvinte, o istorie de secole,uneori de milenii. La noi, la români, una dinaceste sãrbãtori a devenit „Saint Valentines”.

Aceastã sãrbãtoare, fãrã îndoialã, are în eao putere uluitoare. Deºi românii au aflat deexistenþa ei de puþinã vreme, iar mulþi încãmai învaþã sã-i pronunþe denumirea corect,totuºi, ea a devenit foarte popularã, stârnindmai multã vervã ºi pregãtiri decât sãrbãtoriledeja învechite, cum sunt Crãciunul ºi Paºtele.

Trebuie sã fie un mister la mijloc, pentrucã altfel e greu de explicat ceea ce s-apetrecut în România anul acesta. Cum unpopor cu o istorie atât de îndelungatã, cutradiþii sãrbãtoreºti ºi folclorice, cum puþinepopoare mai sunt pe lume, a uitat într-un antotul ºi a rãmas cu aceastã sãrbãtoare strãinã?

Este, într-adevãr, un rebus psihologic sãexplici cum tineri care nu au citit

niciodatã viaþa unui Sfânt aratã atâtaentuziasm faþã de acest „Saint

Valentines”.Cultul Sfinþilor a fostîntotdeauna un prilej de

poticnealã în calea sprebisericã, deoarece

oamenii, de regulã,

nu pot accepta sã se închine în faþa unui altom. Protestanþii gãsesc în acest cult al nostrudovada cea mai bunã cã suntem idolatri, cãdãm oamenilor cinstea cuvenitã „unui singurDumnezeu”. Ateiºtii vãd în cultul Sfinþilorun semn de alienare, o metodã de a-l supuneºi complexa pe om prin contrapunerea unuiideal inventat ºi irealizabil. Chiar ºi printreortodocºi existã mulþi care încã nu ºi-aurezolvat aceastã problemã: cum sã se închineîn faþa unui simplu om, nu e mai bine sã seînchine direct lui Dumnezeu?

Într-un cuvânt, de la reforma lui Luther în1517 ºi pânã astãzi, preoþii ºi credincioºiiortodocºi (ºi romano-catolici) apãrã cu multãdificultate credinþa în Sfinþi. Mulþicredincioºi ai Bisericii noastre au trecut laprotestantism anume pentru cã nu ºi-au pututrezolva acest conflict de conºtiinþã: cum aºa,în Biblie scrie sã nu te închini, iar eu mãînchin? Deci, pânã ºi cei care, vorba vine,cred în Dumnezeu, vedem cã refuzã cinstireaSfinþilor. ªi, când colo, dupã câteva reclamecu inimioare la ProTV, milioane de tineriîmbrãþiºeazã cultul Sfinþilor, cei mai mulþichiar înainte de a crede în Dumnezeu! AcestPro TV a „convertit” în câteva zile mai multãlume decât Hristos în timpul vieþii Salepãmânteºti! Numai acest fapt trebuie sã ne

punã pe gânduri în ce priveºte calitateaacestui mod de sãrbãtorire a Sfinþilor.

Este, într-adevãr, un mister, misteruliraþionalitãþii dezlãnþuite al beþiilor dionisiaceînveºmântat în numele unui mucenic al luiHristos. Mi se pare interesant de discutat înjurul acestei asocieri paradoxale. Prin ea, amputea arunca un con de luminã asupra multorciudãþenii din viaþa noastrã, dar, mai ales,ceea ce este ºi mai neplãcut, sã ne convingemde existenþa unor realitãþi în care, de altfel, nuprea credem.

Deja este o banalitate a spune cã nu existãoameni necredincioºi, ci existã doar religiinesuferite. Altfel, cum unii oameni care nu s-au rugat niciodatã la Sfântul Nicolae îlcinstesc sãrbãtoreºte pe Santa Claus învarianta lui americanã? Cum cei care nu credîn Evanghelie se adunã cu flãmânzenie înfaþa televizoarelor ca sã vadã „Ultimele ispiteale lui Hristos” de Scorsese? Da, un astfel de„hristos” se prea poate sã fi existat, n-avemnimic de zis, ne convine. Însã varianta Luibisericeascã e cam irealã, e chiar depresivã. Îipreferãm pe Afrodita ºi Dyonisos.

Oamenii nu rabdã un Dumnezeu care sãse amestece în viaþa lor. Ei cred cã cevapoate sã existe, însã ceea ce existã trebuie sãse încadreze în câmpul lor de cunoaºtere ºi,

AATT

IITTUU

DDIINN

EE

DDDDeeee cccceeee nnnneeee ppppllllaaaacccceeee aaaattttââââtttt ddddeeee mmmmuuuulllltttt

„„SSAAIINNTT VVAALLEENNTTIINNEESS””??„„SSAAIINNTT VVAALLEENNTTIINNEESS””??

mai ales, în câmpul preferinþelor ºi alpreocupãrilor lor. Nietzsche, care declara cuseninãtate cã el este antihristul, nu lepãdaniciodatã de pe limbã numele lui Dyonisosºi Zarathustra. Însã faptul de a nu recunoaºteexistenþa lui Dumnezeu nu-L poate face peDumnezeu sã disparã din Univers, chiar ºinumai pentru cã sunt unii care îl roagã sãrãmânã.

[...] Noi am înþepenit în pãcat, în moarteºi în fricã. Însã atmosfera sãrbãtoreascã pecare am trãit-o în Adam în Rai persistã însubconºtientul fiecãruia. Persistã ºi tendinþaobsedantã de a face binele cu orice preþ.Nevoia noastrã de a face binele e atât demare, încât, dupã ce aflãm lucruri eronatînþelese despre Dumnezeu, cum ar fipedeapsa cu potopul, izgonirea din Rai, nerevoltãm ºi vrem sã înlocuim „rãul” luiDumnezeu cu „binele” nostru. Ne revoltãmîmpotriva lui Hristos pentru cã l-a lãsat peIuda sã se spânzure, deºi ºtia cã aceasta vaface, ne revoltãm pentru cã l-a dat afarã pesãracul care nu avea hainã de nuntã. Aceastãatitudine faþã de Dumnezeu este atitudineaEvei dupã ce a stat de vorbã cu diavolul.Dacã cineva nu crede cã Dumnezeu existã ºicã Biblia este adevãratã, cel puþin poate sãse convingã cã Biblia este o carte despredânsul ºi cã el este Adam întru toate.

Oamenii se îndepãrteazã de Dumnezeupentru cã ajung la concluzia cã Dumnezeu levrea rãul, ca i-a fãcut ca pe niºte robi ai Sãi,de care ascunde tot ce e mai bun. Un astfelde Dumnezeu absurd, Care, pe de o parte,zice cã e bun, iar pe de alta îºi maltrateazãfãpturile, nu poate sã existe. În om serãscoalã condiþia lui de conducãtor, care esteîn el dintru început, dupã chipul luiDumnezeu.

Dar ce avem noi cu Dumnezeu? Noi purºi simplu nu credem cã El existã ºi gata.Spune-mi, dar, atunci de ce sãrbãtorim „St.Valentines”? Dar „Santa Claus”? Pentru cãei sunt buni, sunt mai „de viaþã”! Dacã s-arsãrbãtori toþi Sfinþii aºa, n-ar mai fi oamenicare sã nu umble la bisericã, dar aºa, cuposturile voastre, voi împiedicaþi oamenii sãvinã la Dumnezeu. Ce rost mai are o religiecare, în loc sã se îndrepte spre oameni, seîndepãrteazã de la ei? Degrabã n-o sãrãmânã nimeni în Bisericã, cel puþin tineriinu pot sã accepte o credinþã neguroasã ca avoastrã, o credinþã pentru babe ºi moºiimpotenþi. De ce nu faceþi ºi voi ca indieniiºi chinezii, puþinã yoga, puþinã kama-sutra ºiar fi bisericile pline? Cã doar Dumnezeu alãsat dragostea nu ca sã ne cãlugãrim, ci casã o trãim!...

Cam aºa aratã discursul remixat pe carediavolul l-a ºoptit Evei în Rai. De ce eºtiproastã, Eva, ai atâta putere, stãpâneºti pesteanimale ºi peste stihii, nu-þi închipui cã ai

putea sã stãpâneºti ºi fãrã sã ai asupra ta tottimpul controlul lui Dumnezeu? Oricum, Elascunde de voi un mare secret, de fapt El seteme cã, dacã o sã mâncaþi din acest pom, osã stãpâniþi ºi peste El, de asta nici nu vãlasã. Tu însã nu fi proastã, mãnâncã din el,învinge-L pe Acest rãufãcãtor invidios carenu vã lasã sã vã bucuraþi cu adevãrat deviaþã!

Eva a simþit în sine grandoarea„misiunii” la care a fost chematã. Ea îºiadunã forþele ºi „îl înfruntã” pe Dumnezeu.Sfântul Efrem Sirul spune cã ea a trãit atunciplãcerea monstruoasã pe care o are fiecarecând sãvârºeºte un pãcat mare. Ea a simþitplãcerea biruitorului! Acea fericire, care nueste altceva decât plãcerea în faþa unuiobstacol învins. În aceastã stare, a alergat eala Adam, pentru a se lãuda cu ce fãcuse:„Poftim, Adam! Tu nu ai avut putere sã ofaci, dar eu, uite la mine, am fãcut-o! Þiiminte acea poruncã pe care ne-a dat-oDumnezeu? Ei, uite cã eu am cãlcat-o ºi nunumai cã nu am murit, ci am cãpãtat putereasupra tuturor! Poþi sã mãnânci ºi tu dacãvrei, eu îþi permit”.

Eva a alergat la Adam ca o reginã. Ea eraconvinsã cã a devenit mai mare decât Adam,cãci îl înfruntase pe însuºi Dumnezeu. Deaceea Dumnezeu a ºi pedepsit-o supunând-obãrbatului sãu pentru totdeauna.

Primii oameni au simþit atunci euforia pecare o are fiecare dupã sãvârºirea pãcatului,acel mister care insuflã putere ºi stãpânireasupra tainelor Dumnezeieºti. Din cauzaacestei euforii, omul nu realizeazã adevãratasa stare, ca un lup care linge în înfierbinþealão lamã de cuþit înmuiatã în sânge, ascunsã înzãpadã. Aºa cum lupul, dupã ce a linssângele îngheþat, ajunge la lamã ºi, tãindu-ºilimba, începe a-ºi mânca propriul sângepânã moare, aºa ºi omul cuprins defierbinþeala pãcatului se omoarã singur,bându-ºi sângele vieþii celei veºnice pentrutotdeauna.

[...] Oamenii au simþit dintotdeaunanevoia sã dea faptelor lor un caracteruniversal ºi nobil, mai ales caracterele tari ºienergice, cum sunt tinerii. Pentru cãuniversul spiritual la aceastã vârstã esuficient de restrâns, tânãrul atribuieconþinut metafizic tuturor sentimentelor ºichiar senzaþiilor mai puternice. Era ºi maifiresc sã fie aºa într-o lume în care tarabelecu cãrþi despre meditaþie ºi descoperiri dinTibet sunt mai numeroase decât tonomatelede apã gazoasã din oraºele sovietice. Uniigãsesc cã e foarte „tare” sã ai bascã ºiskateboard, alþii se laudã cu brichete. Însãacestea reprezintã cazuri particulare, celmult grupuri, dar nu pot fi generalizate.Aceste ocupaþii rãmân în zona minoruluichiar ºi în mintea tânãrului. Ele nu stau în

firea noastrã, adicã ele au pãtruns artificialîn viaþa noastrã, de aceea ne putem lipsi deele foarte uºor o datã cu vârsta. Dincolo deacestea, însã, existã ceva de care nimeni nuse poate lipsi, acel ceva este dragostea, care,în mintea tânãrului, o reprezintã ideeacuplului fericit. Orice obstacol în calearealizãrii acestui cuplu este vrednic dedispreþ. Obstacolul cel mai mare însã estemorala creºtinã ºi pãrinþii. Tânãrulîndrãgostit se trezeºte dintr-odatã atacat, pede o parte, de Dumnezeu ºi, pe de alta, deproprii pãrinþi. El rãmâne, ce dureros, fãrãorigini.

Tradiþia romano-catolicã a rezolvatgenial acest conflict, inventând aceastãsãrbãtoare a Sfântului Valentin. Tânãrul nunumai cã este încurajat sã aibã o „prietenã”,ci dobândeºte ºi binecuvântarea Bisericii,adicã a lui Dumnezeu, prin care se împacã ºicu pãrinþii ºi cu istoria. El nu numai cã îºipãstreazã ceea ce a avut, ci dobândeºte ºiceea ce nu avea. E un fel de a împãca oaiacu lupul.

O astfel de „împãcare” nu a existatniciodatã în Biserica de Rãsãrit, ea nu existãnici în Evanghelie. Singura nuntã descrisã înNoul Testament, nunta din Cana Galileii, lacare Hristos sãvârºeºte prima din minunileSale, preschimbarea apei în vin, are undeznodãmânt foarte curios – mirele, SimonCanaanitul, îºi va lãsa mireasa ºi va deveniunul din cei doisprezece Apostoli, ca sãmoarã în cele din urmã ca mucenic în oraºulSnanir, din Persia, rãstignit în chipul luiHristos.

[...] Cu toate cã n-aº vrea sã am duºmaniprintre tânãra generaþie, totuºi voi încerca sãexpun în câteva cuvinte morala biblicã înaceastã privinþã. Nicãieri în Scripturã nu nise vorbeºte de „îndrãgostiþi” în afaracãsãtoriei. Aceastã întâmplare fireascã dintreun tânãr ºi o tânãrã peste tot în Biblie secatalogheazã drept desfrânare, adicã pãcatde moarte, pentru care evreii erau omorâþicu pietre. Orice relaþie cu o fatã presupuneacãsãtoria.

[...] Nu numai cã nu era îngãduitã relaþialiberã cu o femeie, ci pânã ºi revenirea lafemeia de care te-ai despãrþit era opritã. Deaceea, orice aventurã tinereascã era extremde periculoasã, cãci, pe de o parte, asta îlobliga sã se cãsãtoreascã cu tânãrarespectivã (De va amãgi cineva o fatãnelogoditã ºi se va culca cu ea, sã oînzestreze ºi sã o ia de soþie), iar pe dealtã parte, Legea nu-i dãdea voie sãse mai despartã de ea, decâtnumai dacã îi oferea carte dedespãrþenie. „Era o legeveche – scrie Ioan Gurãde Aur – care nu opreape bãrbatul care-ºi

11

ura femeia sã o alunge pentru orice pricinãºi sã ia alta în locul ei... Dacã legea ar fi silitpe bãrbat sã þinã în casã pe femeia pe care ourãºte, bãrbatul ar fi ucis-o. Aºa de cruzierau iudeii! Cum aveau sã-ºi cruþe femeilelor, când nu-ºi cruþau proprii lor copii, cândomorau pe profeþi, când vãrsau sângele caapa? De aceea, Legea a îngãduit un pãcatmai mic, dar a stârpit unul mai mare”.Cartea de despãrþenie îi oprea pe evrei de ladãrâmarea familiilor ºi de la desfrâul care s-ar fi produs din cauzã cã bãrbaþii ºi-ar fischimbat la nesfârºit femeile între ei. Daraceastã lege a fost datã iudeilor, dupã cumspune însuºi Hristos, din pricinaînvârtoºeniei inimii lor.

Dimpotrivã, o datã cu revãrsarea haruluiprin Iisus Hristos, Noul Testamentînãspreºte criteriile cu privire la pãcatulcurviei: „Aþi auzit cã s-a zis celor de demult:Sã nu preacurveºti; Eu, însã, vã zic vouã cãoricine se uitã la o femeie spre a o pofti a ºipreacurvit cu ea în inima sa” (Matei 5-27-28).

[...] De aceea, tocmai în NoulTestament, prieteniile între persoane desex opus în afara cãsãtoriei sunt prea puþinindicate. Asta nu pentru cã Hristos ne-ainterzis comunicarea, ci tocmai pentru cãorice comunicare de acest fel se reduce laun singur lucru, cãci toþi suntem „neamviclean ºi desfrânat”, dupã cum ne ceartãHristos. Dar, spune Sfântul Ioan Gurã deAur, „este un altfel de a te uita la o femeie,aºa cum se uitã cei cu inima curatã. Deaceea, Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cupoftã”. Dacã cineva se considerã ajuns laaceastã mãsurã, chiar ºi dupã pildele dinPateric, acela sã sãrbãtoreascã sãrbãtoareaîndrãgostiþilor, aici, pe pãmânt, ºi sus, încer.

ªi tocmai pentru cã noi am avutfericirea (sau nefericirea, pentru mulþi) dea ne naºte în zodia lui Hristos, nu maiputem sã mergem la templul Afroditeiavând în piept insigna cu Sfântul Valentin.Vremea Luperkaliilor a trecut, fecioarelecare îºi pierdeau fecioria pe malul Tibruluiîn vremea Imperiului Roman nu trebuie sãºi-o piardã astãzi în numele SfântuluiValentin cu aceeaºi seninãtate. Nu trebuie sãprimim aceste ºoapte demonice, dacã avemmãcar o micã simpatie pentru acest SfântValentin, iar dacã ne place mai mult sã

rãmânem în desfrâu, atunci sã-l urâm peacest Sfânt Valentin, sã-l urâm cu

adevãrat, dupã cum ºi el a urâtdesfrânarea noastrã!

Tânãrul are cel puþin douãmotive de a se alãtura acestei

sãrbãtori: fie cã e împinsde pofta trupului, ceea

ce e firesc, fie de acea

plãcere a lui Nietzsche de a rescrie religiacreºtinã, ceea ce e demonic. Nietzsche, carese credea atât de puternic, a ajuns sã fiestrivit de demonul sãu. Faptul cã boala luiNietzsche ºi toate ideile lui au fost insuflatede duhurile întunecate o aratã ultima sascrisoare, în care bolnavul semneazã cunumele împotriva cãruia a luptat toatã viaþa,nu fãrã o influenþã strãinã voii sale:„Crucificatul”. Cert este cã ºi cei caresãrbãtoresc aceastã sãrbãtoare sunt posedaþide demoni nu numai pentru cã reclameazãdesfrâul, ci mai ales pentru cã se acoperã cunumele unui mucenic al lui Hristos, aºa cevapoate sã facã numai demonii. Iisus Hristos,ieri ºi azi ºi în veci, este acelaºi. Sã nu negândim cã dacã vom fi mulþi, Îl vomconstrânge pe Dumnezeu sã schimbe legilemoralei divine, dupã cum se obþin azi legi înurma mitingurilor din pieþe. Acesteteologhiseli prea libere în jurul Sfinþilor ºi acredinþei creºtine sunt extrem de grave ºicredem cã la ele s-a referit Dumnezeu, în

relatarea lui Asaf: Iar pãcãtosului i-a zisDumnezeu: „Pentru ce tu istoriseºtidreptãþile Mele ºi iei legãmântul Meu îngura ta? Tu ai urât învãþãtura ºi ai lepãdatcuvintele Mele înapoia ta. De vedeai furul,alergai cu el ºi cu cel desfrânat partea tapuneai. Acestea ai fãcut ºi am tãcut, aicugetat fãrãdelegea, cã voi fi asemenea þie;mustrate-voi ºi voi pune înaintea feþei talepãcatele tale”.

Dacã iubeºti pe cineva cu adevãrat ºi vreisã-þi uneºti viaþa cu el, du-te ºi spune-i ºicãsãtoriþi-vã. Dar cum poþi sã vinzideclaraþii de dragoste într-o emisiunetelevizatã pentru un tricou sau o bascãnenorocitã? Atâta costã cuvintele tale? Fatape care o iubeºti nu-þi este de ajuns premiu

ºi spectator al dragostei tale sau crezi cã teva iubi mai mult dacã va vedea cã ceea ce îispui numai ei în tainã vei putea spune ºiunei pizza? Nu este o mai mare umilinþãdecât a-þi vedea iubitul sau iubita spunând ºialtcuiva cuvintele pe care credeai cã þi lespune numai þie. Sau nu înþelegi cã dacã opoate spune la microfon, o poate spune ºialtcuiva, când nu eºti tu de faþã?

Dar cât de umile sunt acele perechi de„adulþi” care se expun pentru aplauze. Cumpoþi sã fii femeie la 40 de ani încãnecãsãtoritã? Asta înseamnã sau cã ai fostdezmãþatã sau sfântã. ªi în primul ºi în aldoilea caz, mai bine este sã nu mai spui lanimeni. Iar dacã ai fost cãsãtoritã, nu þi-eruºine de soþul ºi de copiii tãi care poate tevãd? Unde v-aþi îndrãgostit voi aºa de tare laaceastã vârstã? Amândoi plini de rãniletrecutului, de puroiul dezamãgirilor care dor.Aveþi nevoie ca alþii sã vã convingã cã vã stãbine împreunã ºi cã vã potriviþi, pentru cãvoi nu vã puteþi rupe din inimã imaginea

primei iubiri pe care nu mai aveþi putere são întoarceþi înapoi. Un bilet pentru doi ladiscotecã pe care îl veþi câºtiga înschimbul ruºinii trãite mã îndoiesc cã arputea lecui rãnile voastre.

Toatã aceastã ceatã de cuvinte încearcãsã acopere adevãrul despre durereasingurãtãþii. Cine nu ºtie cã declaraþiile dedragoste sunt mult mai rare decât certurile?Ele sunt atât de rare, încât încap toate într-o emisiune. Dacã ne-ar ajunge puterea casã ne scuturãm capetele de ameþealareclamelor ºi am feri puþin aceastã perdeaartificialã, ca sã privim ce se petrecedincolo de declaraþiile de dragoste, amvedea faþa crudã a realitãþii. În SUA, 53%dintre femei sunt singure, 20% nu au fostcãsãtorite niciodatã ºi 33% sunt divorþatesau vãduve. Un raport elaborat de AlianþaEvanghelicã din Marea Britanie aratã cã44% din bãrbaþii sub 30 de ani, enoriaºi aiBisericii Evanghelice (care nu acceptãcãlugãria! n. m.), sunt singuri.

Crimele de familie sau între amanþi suntextrem de frecvente. În timp ce la televizorse pocnesc baloane ºi se aplaudã cea maiingenioasã declaraþie de dragoste, poliþiasemneazã cronici de felul: „24.07.2000,satul Mândreºti, judeþul Bãlþi. În casa sa,cetãþeanul R., anul naºterii 1957, fiind beat,i-a cauzat o ranã de cuþit în regiunea inimiisoþiei sale, decesul a survenit instantaneu. /13.07.2000, comuna Suruceni. La miezulnopþii, cetãþeanul P., anul naºterii 1956, alovit-o cu un topor în cap pe fosta sa soþie,provocându-i o ranã mortalã. / 02.04.2000,Chiºinãu, str. Vasile Lupu. În urma unuiscandal iscat între soþii G., femeia ºi-a lovitsoþul cu un ciocan în cap, traumatizându-lmortal. Peste douã zile a scos cadavrul din12

casã ºi i-a dat foc. / La 22.06.2000, satulGãlãºeni, judeþul Bãlþi. Cetãþeana S., a. n.1952, cu un topor, i-a cauzat rãni înregiunea capului concubinului sãu B, a.n.1959, care, ulterior, a ºi decedat”.

Numai în anul trecut, în RepublicaMoldova, aproape 30% dintre femeileasasinate au fost omorâte de cãtre soþi,ex-soþi ºi amanþi. Doar 3% dintre bãrbaþiiasasinaþi au fost omorâþi de cãtre soþii,foste soþii sau amante. Soþii, foºtii soþi,amanþii ºi foºtii amanþi au sãvârºit maimult de 26% dintre toate violurile ºiagresiunile sexuale. În 45% din cazuri,fetele mai în vârstã de 12 ani atacate deun grup de bãrbaþi au recunoscut printreaceºtia persoane cunoscute. Numãrulcazurilor când femeile au fost atacate decãtre parteneri intimi a fost de 3 ori maimare între soþii ce trãiau separat încomparaþie cu cei divorþaþi ºi aproximativde 25 de ori mai mare decât cei cãsãtoriþi.Femeile de toate rasele au suportat într-omãsurã egalã atacuri din parteapartenerilor intimi. Femeile maltratatecãpãtau leziuni corporale grave, fiind atacatede cãtre cunoscuþi mai des decât atunci cânderau atacate de cãtre strãini.

[...] ªi asta este doar o secvenþã, poate ceamai neînsemnatã din spectacolul care se dãdupã culisele declaraþiilor de dragoste. Aiciar trebui sã anexãm statistica avorturilor, asinuciderilor. Dar cine poate sã facã ostatisticã a nopþilor nedormite, a crizelor degelozie, statistica primelor fumuri de þigarãpe care le trage o fatã dupã ce o pãrãseºteiubitul? Cine face o statisticã a lacrimilor pecare le varsã femeile dupã ce le posedã soþulbeat? Cine face o statisticã a simpatiilorfemeilor trecute de treizeci de ani, care nu-ºimai iubesc bãrbaþii? Inima omului nu e ojucãricã pe care poþi sã o înfrumuseþezi cu ofundiþã roºie, ea e ceva mai mult. Iardragostea nu încape într-o caricaturã cucãþeluº de pe o felicitare americãneascã.Dragostea nu se mãsoarã.

Toatã aceastã mascaradã e înfiorãtor detristã. Tânãr fiind, cum poþi sã îmbraciaceastã mascã de bufon ºi sã uiþi înãlþimilede unde ai coborât, ca sã spui câteva replicipe aceastã scenã a deºertãciunii în schimbulunor ochelari de soare? Cine e rãu? SfântulValentin? Nu. Dragostea? Sigur cã nu. Rea enumai atitudinea. Toatã drama vieþii noastreare la bazã aceste jocuri necugetate aletinerilor cu trupurile ºi sufletele lor. Tocmaipentru cã dragostea trebuie trãitã, nu trebuiesã o consumaþi degrabã, tocmai pentru cã efrumoasã, nu trebuie pusã spre vânzare,tocmai pentru cã e atât de rarã, nu trebuieneglijatã când se iveºte. Cum poate ceva atât

de frumos, atât de înãlþãtor, atât de rar ºi atâtde scump ca dragostea sã-þi iasã în cale chiarîn acele zile neghioabe cu baloane ºi discuþiifãrã haz? Nu credeþi chiar pe oricine faceastfel de declaraþii, dacã vreþi sã le auziþimãcar o datã în viaþã spuse cu sinceritate.

Nu construiþi palatul prieteniei voastredin cãrãmizile multe ºi strãlucitoare, care sedau pe gratis, ale poftei, ci cãutaþi pietreletari ale iubirii adevãrate. Cãci pofta, careeste tot timpul în miºcare, s-ar putea sã vãlase singuri ºi sã plece, iar dragostea...,dragostea niciodatã nu cade.

Toate-mi sunt îngãduite, dar nu toate defolos. Toate îmi sunt îngãduite, dar nu mãvoi lãsa biruit de ceva. Morala creºtinã nu neinterzice sã ne îndrãgostim, ci numai nerecomandã sã nu ne ucidem între noi. Câþiulceroºi nu mãnâncã murãturile care le plac,ca sã nu-ºi producã dureri? Câþi nu beau bereºi nu se duc în baruri, chiar nu mãnâncãcarne, pentru cã adunã bani pentru maºinãsau televizor? Ce sã mai spunem deafaceriºtii care muncesc în strãinãtate ºi nu-ºi vãd familia cu anii pentru niºte baninenorociþi? De ce dar ne mirã cã unii oamenifolosesc cu mãsurã plãcerile acestei vieþi, casã nu ajungã la catastrofele în care au pieritsemenii lor?

„Trupul nu este pentru desfrânare, cipentru Domnul, ºi Domnul este pentru trup”.Cei care încalcã aceastã lege de neschimbatse supun riscurilor descrise mai sus, ei nuvor scãpa niciodatã de tirania propriilorpatimi ºi de tirania demonilor. Ei nu vorajunge niciodatã la dragoste.

S-ar pãrea cã e o contradicþie în doctrina

creºtinã: pe de o parte, Dumnezeu ne-a fãcutatât de frumoºi ºi a lãsat atracþia aceasta atâtde puternicã între bãrbat ºi femeie, iar pe dealtã parte, ne recomandã fecioria. Ce-i asta,un fel de sadism divin? Da, pofta a sãdit-oDumnezeu, ºi, dacã vreþi, pofta a þinutomenirea pânã acum. Nu, nu numai pentrucã prin ea se nasc oameni noi, ci pentru cã,dacã nu ar fi fost pofta, bãrbaþii ºi-ar fiomorât pur ºi simplu femeile, iar femeile arfi fugit de ei. E atât de puþinã dragoste întrefemei ºi bãrbaþi, încât numai pofta îi poateþine împreunã. Câte perechi au fost gata sã sedespartã pentru totdeauna, dar pofta i-aîntors înapoi. Dumnezeu ºtia asta.

Existã douã atracþii diferite, unairaþionalã, cea a poftei, care nu poate sãlipseascã, ºi cea a dragostei, la care se ajungeprin virtute. Mai înainte de a alerga la PROTV ca sã-þi ridici talonaºul de câºtigãtor,întreabã-te dacã ai priceput care e diferenþaîntre ele.

Acum, o lume întreagã sãrbãtoreºtebiruinþa poftei asupra dragostei. Chipulomenesc se retrage timid de pe arena lumii ºiîn locul lui apare animalul. Aceasta se simteîn toatã arta modernã, aceasta vedem întablourile baroc, cu femei care ne aratãspatele în locul feþei. Aceasta vedem înfilmele cu mãºti de animale umanizate, genStarTrek. Aceasta se remarcã la femeiletinere care nu se mai vãd din cauzapicioarelor ºi a sânilor ºi a tinerilordin care au rãmas numai gecile ºipantalonii. A dispãrut din viaþanoastrã chipul pur ºi simplu,faþa celui iubit.

13IIeerroommoonnaahh SSaavvaattiiee BBaaººttoovvooii

14

Poate cã nicio þarã din lume nu are o istoriemai tumultoasã ºi mai dramaticã decât ÞaraSfântã; este ºi firesc sã se întâmple aºa, cãci s-aaflat în regiunea unde se întâlneau marileimperii de odinioarã, ce-ºi disputau întâietatea ºihegemonia asupra lumii antice. Pentru unarheolog modern, nu existã nicio zonã din lumecare sã nu prezinte un potenþial interes. Totuºi,rãdãcinile ºtiinþei moderne ale arheologiei seaflã în mare mãsurã în Orientul Mijlociu.Impulsul universal care a dat naºtere laexplorarea acestei pãrþi de lume avea undeosebit interes pentru cadrul în care s-audesfãºurat majoritatea întâmplãrilor relatate înBiblie. Cu tot caracterul ºtiinþific al arheologieimoderne, majoritatea descoperirilor importantenu sunt plãnuite în atmosfera rece a turnului defildeº. Câteva dintre cele mai importantedescoperiri ale acestui secol au plecat de la odescoperire întâmplãtoare fãcutã de un localnicdin zona respectivã. Gândindu-ne la lumeaanticã, probabil ne vin mai uºor în minte regii ºipalatele lor sau preoþii ºi templele lor. Estefoarte adevãrat cã faptele notate în analeleistoriei tind sã fie asociate cu persoaneimportante ºi cu instituþiile în care activauacestea. Oraºul biblic Ascalon este situat pecoasta Mãrii Mediterane, la aproximativ 63 kmsud de Tel-Aviv ºi la 16 km nord de Gaza, solulfertil ºi apele subterane fãcând ca aceastãaºezare sã reprezinte locul ideal pentru comerþulmaritim ºi pentru agricultura bazatã pe irigaþii.Întregul oraº era aºezat pe albia unui râu cecobora spre mare, fiind înconjurat din toatepãrþile de coline artificiale pe care fuseserãridicate ziduri cu turnuri. „Onomasticonul” luiAmenophis (începutul secolului XI. î.Hr.)citeazã Ascalonul ca fiind un oraº filistin, alãturide Gaza ºi Aºdod. Din Sfânta Scripturã, aflãm

cã Ascalonul fãcea parte din pentapolisulfilistin, care cuprindea urmãtoarele oraºe:

Gaza, Aºdod, Ascalon, Gat ºi Ecron(Iosua 13, 3; I Regi 6, 4, 17).

Ascalonul este totodatã ºi scenaistorisirii biblice legate de

viteazul Samson care ºi-aonorat promisiunea fãcutã

omorând 30 de oamenidin Ascalon,

smulgându-le hainele ºi dându-le filistenilorcare dãduserã rãspunsul corect la ghicitoarea sa.Ashkelon sau, mai bine zis, Ascalon (înizvoarele clasice) ºi-a împrumutat numele uneivarietãþi speciale de ceapã (ceapa Ascalonia)cultivatã în aceastã zonã a Þãrii Sfinte ºiexportatã cãtre multe oraºe romane de pecoastele Mediteranei. În prezent, numele sãuîncã existã în denumirea unei varietãþi de ceapãdulce (scallion). Ascalon se pare cã ºi-a luatnumele de la un vechi cuvânt nord semitic,probabil „ºql”, adicã „a cântãri”, din careprovine cuvântul „shekel”.

Principalele sãpãturi arheologice din ultimeledecenii de la Ascalon au început în anul 1985 ºipoartã numele de Leon Levy Expedition, fiindconduse de L.E. Stager ºi sponsorizate deHarvard Semitic Museum. Dupã unsprezecesesiuni de sãpãturi la sol ºi patru sesiuni deexplorãri subacvatice, s-au descoperitnumeroase vestigii arheologice care aduc doveziale diferitelor influenþe internaþionale în aceastãregiune cu deschidere la mare. Dintre acestea,amintim în primul rând vasele feniciene roºii,foarte întâlnite în localitãþile filistene de pecoasta Mediteranei – Ascalon ºi Aºdod –, însãcu mult mai rare în aceeaºi perioadã, în oraºeledin interiorul Þãrii Sfinte: Ekron (Tel Miqne) ºiTimna (Tel Bataº). Profetul Ieremia, activândsub domniile succesive a cinci regi (Iosia,Ioahaz, Ioachim, Iehonia ºi Sedechia), a fost unfin observator al geopoliticii din perioada sa; else referã la Filistia ca fiind „ajutorul” oraºelorTir ºi Sidon: „Pãrinþii nu se vor mai uita la copiiilor, pentru cã mâinile lor vor fi încremenite degroaza zilei aceleia, care vine sã piardã pe toþifilistenii ºi sã rãpeascã Tirului ºi Sidonului oricenãdejde de ajutor, cãci va pustii Domnul pefilisteni, rãmãºiþa insulei Caftor” (Ieremia 47,4).

Pe baza descoperirilor arheologice, s-aconfirmat faptul cã la Ascalon, comerþul ºireligia jucau un rol important în viaþalocuitorilor oraºului. Astfel, într-o camerã plinãcu vase sfãrâmate, grâu prefãcut în mangal,greutãþi pentru cântar ºi balanþe, s-a descoperit oostraca, un ciob de lut folosit drept chitanþã,având inscripþionate câteva litere. Deasupraacestor dãrâmãturi se afla acoperiºul cãzut al

unei clãdiri, fãcut din lut amestecat cu trestie ºirogojinã, iar peste molozul rezultat din cãdereaacoperiºului se afla un mic altar construit dingresie, folosit pentru a oferi zeitãþilor filistenejertfe de tãmâie ºi smirnã. Importanþa acesteidescoperiri arheologice rezidã în faptul cã estepentru prima datã când au fost gãsite dovezistratificate ale altarelor de pe acoperiºuri.Profetul Ieremia a înscris în lista pãcatelor luiIuda ºi ritualurile de pe acoperiºuri, precumofrandele de tãmâie ºi vãrsarea vinului ºi auleiului pentru venerarea zeitãþilor pãgâne: „ªivor intra Caldeii, care împresoarã cetateaaceasta, vor da foc cetãþii ºi o vor arde cu foc peea ºi casele pe ale cãror acoperiºuri s-au adustãmâieri lui Baal ºi jertfe cu turnare în cinsteadumnezeilor strãini, ca sã Mã mânie pe Mine”(Ieremia 32, 29). Cu siguranþã, profetul Ieremia,în pasajul citat mai sus, s-a referit la o realitatebinecunoscutã a vremii sale, iar descoperirea dela Ascalon constituie un exemplu clar de altarconstruit pe acoperiºul unei case, cu scopul de aaduce jertfe idolilor.

Crama de la Ascalon sfarmã un alt mitmodern legat de filisteni, acela cã ei erau maribãutori de bere. Unul din cele mai caracteristicetipuri de vase de lut descoperite la sit-urilefilistene este un ulcior cu strecurãtoare. Sepresupune cã strecurãtoarea era folositã pentru areþine drojdia de bere. În ciuda acestui fapt,sistemul ecologic din Filistia favorizeazãproducþia de struguri, nu pe cea de orz. Solurilenisipoase ºi clima caldã din câmpia litoralãproduceau multe soiuri de struguri gustoºi.Crama din Ascalon ºi cramele asemãnãtoaredescoperite recent lângã Aºdod, datând cam dinaceeaºi perioadã, sugereazã faptul cã Filistialitoralã era un important producãtor de vinuri,atât pentru consumul local cât ºi pentru export.Dacã Ascalonul producea vin, oraºul filistinEcron, care avea câmpuri întinse cu solurifertile, era capitala de necontestat a produceriiuleiului de mãsline, dacã nu din lume, din þarãcu siguranþã; zona industrialã de la Ecroncuprindea peste o sutã de fabrici de ulei. Prinurmare, litoralul ºi uscatul Filistiei formau zonecomplementare pentru producþia a douã dintrecele mai importante produse din OrientulApropiat: uleiul de mãsline ºi vinul. În a doua

CCããllããttoorriiee îînnÞÞiinnuuttuull GGaazzeeii

ddee aallttããddaattãã

CCããllããttoorriiee îînnÞÞiinnuuttuull GGaazzeeii

ddee aallttããddaattãã

jumãtate a secolului al VII-lea î.Hr., Filistia acunoscut o prosperitate economicã deosebitã, înprincipal datoritã exporturilor de vin ºi ulei cãtreEgipt ºi alte þãri mediteraneene.

Sãpãturile arheologice recente indicã faptulcã bazarul sau piaþa din Ascalon avea vedere lamare. Podeaua unuia din magazinele bazaruluiera plinã de ulcioare cu polonice ºi vase de vin;ar fi putut fi un magazin de vinuri. Chiar în faþamagazinului, se afla o ostraca în limba aramaicã,a cãrei datare a fost stabilitã de cãtre FrankCross, pe baza formei ºi alcãtuirii literelor, însecolul al VII-lea î.Hr. Inscripþia vorbeºte desprenumãrul de sticle de vin roºu ºi numãrul deelemente de „sekar”. Forma verbalã dintermenul al doilea înseamnã „a se îmbãta”; prinurmare, forma substantivalã se poate traduceprin „bãuturã tare”. Este vorba despre un vintare, fãcut din curmale, cunoscut în limba sirianãsub denumirea de „sakra”. Câþiva curmali dinale cãror fructe se fãcea acest vin tare ausupravieþuit pânã în zilele noastre în ParculNaþional Yadin, acolo unde este localizatãcolina Ascalonului.

Fãrã îndoialã, cea mai cunoscutã referirebiblicã la Ascalon este plângerea lui David lamoartea prietenului sãu, prinþul Ionatan ºi aregelui Saul: „Nu vestiþi în Gat ºi daþi de ºtirepe uliþele Ascalonului, ca sã nu se bucurefiicele Filistenilor, ca sã nu prãznuiascã fiicelecelor netãiaþi împrejur” (II Regi 1, 20).Termenul ebraic „huþþot” a fost tradus prin„strãzi, uliþe”. În realitate, însã, aºa cum arãtaBenjamin Mazar acum 30 de ani, cuvântulînseamnã „bazare”. Atunci, ca ºi acum,bazarul era partea cea mai agitatã a oricãruioraº din Orientul Mijlociu. Bazarul ce dateazãdin secolul al VII-lea î.Hr., descoperit întimpul expediþiei Leon Levy, nu era probabilmult diferit ca plan ºi funcþionare de bazareletimpurii la care face aluzie haghiograful. Unsingur lucru poate fi afirmat cu toatãcertitudinea ºi responsabilitatea: aceastã maremetropolã filistinã ce dateazã din secolul al VII-lea î.Hr. a fost distrusã în întregime. DistrugereaAscalonului filistin a fost totalã ºi definitivã; întermeni arheologici, Epoca Fierului se sfârºise.În perfect acord cu cele relatate în Cronicababilonianã, arheologia nu lasã nicio îndoialãasupra faptului cã distrugerea din secolul al VII-lea î.Hr, de la Ascalon, a fost opera luiNabucodonosor.

Tell Harube sau Tell Azza este loculvechiului oraº Gaza, situat în câmpia de sud, laaproximativ 5 km de Marea Mediteranã, înpartea nord-esticã a oraºului modern. Gazaapare pentru prima datã în izvoarele literare însecolul al XV-lea î.Hr., sub numele de Gazat, înlista cuceririlor Faraonului Tutmoses III. Înurma cuceririi sale de cãtre acest Faraon, maimult de 50 de campanii militare au avut loc înaceastã zonã. Menþinerea suveranitãþii asupraacestei regiuni a reprezentat o grijã prioritarã a

conducãtorilor egipteni. În basoreliefurileegiptene, Gaza apare sub numele de „oraºulCanaanului”. Gaza este menþionatã, deasemenea, în tãbliþele el-Amarna drept un centruadministrativ egiptean, iar în Noul Testamentoraºul este numit pustia Gaza (Fapte 8, 26), dincauza distrugerii sale de cãtre Alexandru Ianeu.Oraºul a fost restaurat de cãtre Pompei ºireconstruit de cãtre Gabinius, procuratorulSiriei, în 57 î.Hr. Regele Irod cel Mare a stãpânitoraºul pentru scurtã vreme. Dupã moartea sa,oraºul a ajuns sub stãpânirea proconsululuiroman al Siriei, înflorind în timpul stãpâniriiromane. Aici s-au pus bazele unei ºcoli vestitede retoricã ºi s-au construit temple mãreþe – allui Zeus, al Afroditei, al lui Helios, al lui Apolo,al Atenei. Cel mai mare templu era cel al luiMarnas (o zeitate cretanã), cel mai importantzeu al oraºului. Mulþi filosofi de seamã auînvãþat în ºcoala de retoricã de aici, dintre care

cel mai important a fost Procopie de Gaza(sfârºitul secolului al V-lea). În harta Madaba,Gaza apare ca un oraº mare, cu strãzi mãrginitede coloane ºi cu o mare bisericã în centrul ei.Noul Oraº (Neapolis) s-a dezvoltat în jurulportului, fiind cunoscut sub numele de MaiumasNeapolis. Începând cu secolul al IV-lea, oraºuleste cunoscut sub numele de Constantia. Evreiis-au stabilit aici din perioada romanã ºibizantinã.

Potrivit izvoarelor creºtine, în Gaza au fostconstruite numeroase biserici în timpulperioadei bizantine, dintre care cea maicunoscutã este Eudoxiana, ridicatã deîmpãrãteasa Eudoxia. Au existat critici potrivitcãrora aceastã bisericã ar fi fost mult prea marepentru nevoile comunitãþii creºtine din Gaza. Înanul 1965, s-a descoperit pe malul mãrii, înGaza, la aproximativ 300 de metri sud deactualul port, un mozaic-pardosealã dintr-oveche sinagogã. Departamentul Egiptean deAntichitãþi a desfãºurat operaþiuni de salvare apavajului, publicând un scurt material curezultatele investigaþiilor. Excavaþii sistematice

s-au desfãºurat în vara anului 1967, subconducerea lui Ovadiah, din parteaDepartamentului Israelian de Antichitãþi ºiMuzee, cu cooperarea Gaza MilitaryGovernment. Nava principalã a sinagogii a fostpavatã la început în mozaic, deºi mai târziu afost repavatã aproape în întregime cu plãci demarmurã, din care s-au pãstrat câteva piese.Partea de mozaic care s-a pãstrat îl descrie peregele David ca pe Orfeu, îmbrãcat în veºmintebizantine ºi cântând la lirã. De jur împrejurul luiDavid, este un pui de leu, o girafã ºi un ºarpecare ascultã muzica lui David. Într-unul dinmedalioanele mozaicului de la Gaza, o inscripþiegreacã aminteºte numele donatorilor: Menahemºi Yeshua, fiii lui Isses, vânzãtori de lemn. Celmai probabil, sinagoga ºi dependinþele ei au fostdistruse în prima jumãtate a secolului al VII-lea,în timpul cuceririi persane (614-627 d.Hr.) sauîn timpul cuceririi arabe (620 d.Hr.). O statuieuriaºã a lui Zeus, cea mai mare statuie dinperioada romanã (secolul II d.Hr.), a fostdescoperitã în apropierea Gazei la sfârºitulsecolului al XIX-lea. Statuia se aflã astãzi laIstanbul Archaeological Museum.

Tel Sera, pe harta modernã a Israelului, estesituat în partea nord-vesticã a Neghevului, lamijlocul distanþei dintre Gaza ºi Beer-ªeba.Aceastã regiune a fost scena unor discuþii ºiconfruntãri militare ºi politice considerabileîntre Egipt ºi Canaan la început, iar, mai târziu,între Iuda ºi Filistia ºi între Iuda ºi Egipt, Asiriaºi Babilon. Importanþa sa strategicã ºieconomicã este atestatã de numãrul mare demovile antice din aceastã regiune relativ micã înprivinþa suprafeþei, de exemplu: Tel el Ajjul, TelIemmeh, Tel el Farah, Tel Hesi, Tel Halif ºi decâteva situri mai mici datând din EpocaBronzului ºi Epoca Fierului. Interesant estefaptul cã expediþia „Þinutul Gherar”, organizatãsub auspiciile Universitãþii Ben-Gurion dinNeghev, în cooperare cu Centrul NaþionalFrancez de Cercetãri ªtiinþifice din Ierusalim, aefectuat ºase sesiuni de sãpãturi la Tel Haror(Tell Abu Hureireh), între 1982-1990. Aºezareaeste situatã în vestul deºertului Neghev, laaproximativ 20 km vest de Beer-ªeba ºi la 7 kmde Tel Sera, pe principalul drum care leagã Gazade Valea Beer-ªeba. Cercetãrile de suprafaþãfãcute de cãtre E. D. Oren au condus laidentificarea acestei aºezãri cu Gherarulcanaanit ºi filistin, oraºul lui Abimelec (Facerea10, 19; 20; 22; 26; II Paralipomena 14, 9-15).Aºezarea din Epoca Mijlocie a Bronzului seîntindea pe o suprafaþã de 15 km2, fãcând dinaceasta unul din cele mai mari oraºe din sudulCanaanului. Era fortificat printr-un sistemelaborat de metereze de pãmânt ºi ziduride apãrare similare celorlalte sistemedefensive ale oraºelor Tell el ’Ajjul ºiTell el-Far’ah, aflate în imediataapropiere.

MMiihhaaii VVaalleennttiinn VVllaaddiimmiirreessccuu 15

La fel de geniali ºi de vulnerabili.Generaþia „cyber”. Prelungiri umane ale soft-urilor de calculatoare, teleportaþi în faþatelevizoarelor ºi nãscuþi prin cezariene într-olume „high-tech”. Sunt cool, sunt trendy, suntcopiii copiilor crescuþi cu cheia de gât.

În loc de ºnur pentru cheie, de gât le atârnãfirele de la cãºtile pentru Ipod. Merg pe hub-uri ºi mãnâncã junk-food. Unul din cinci, spunsondajele, a vãzut deja un film erotic. Toþi,fãrã excepþie, au vizionat filme de groazã. Celmai important obiect din viaþa lor etelevizorul. Zapeazã, mari consumatori demanele, telenovele ºi desene animate.„Portugaalia! Sa, sa, sa!” ª-atât. Aici, pentrumulþi din generaþia celor cu cheia de gât, seîntrerupe curentul.

SUPERMENI. S-au nãscut direct înpamperºi ºi au fost vaccinaþi ºi împotrivabolilor care n-au atacat încã omenirea. Aumersul format de premergãtoare, iar lumea-ncare fac primul pas e un þarcsupradimensionat. Au sterilizatoare, au filtrede apã, borcãnele cu mâncare „bio” ºidetergenþi speciali. Au oliþe care cântã cândprimesc piºu si pãpuºi de sex masculin careurineazã apã. Copiii de azi nu mai rãcesc, facviroze pulmonare. κi încãlzesc mâncarea lamicrounde ºi au telefoane mobile 3G.

Sunt Supermeni ºi Spidermeni ºi OameniPãianjeni. Copiii de azi nu mai stau atârnaþi defustele mamelor, zboarã cu fetiþele Power Puffºi învaþã de la ele sã dea cu pumnul. Croºeulde cap îl copiazã de la Zizou.

Nu se mai joacã de-a v-aþi ascunselea,merg la movieplex ºi la paintball. Nu se

mai dau cu placa cu rulmenþi, au role,scutere ºi play-station.

MAMA-NATURÃ. Au acces lareligie ºi la calculator. Dar umplu

Internet-Cafe-urile, nubisericile. Au site-uri

speciale pe care încearcã sã se cupleze, auyahoo-messenger ºi entertainment virtual. Numai fac schimb de timbre, ci de mp3-uridescãrcate de pe net.

Copiii de azi îºi cântã „happy birthday” laaniversãri ºi-ºi fac party-urile la Mc. Au„after-school” ºi „supernanny”. Neînþelegerilelor cu pãrinþii devin „reality-show”-uri ºisubiecte de interes naþional.

Copiii de azi nu ºtiu ce vor, dar ºtiu sãcearã. Sunt independenþi, sunt mândri ºi foarteuºor de rãnit. Ca-n filmele cu Van Damme, searuncã în viaþã cu pieptu-nainte, fãrã vesteantiglonþ, ºi cad fulgeraþi la prima rafalã. Sesãrutã franþuzeºte înainte de a avea buletin ºiþin „Valentines Day”-ul.

MANELE. Copiii de azi fac copii. Sau fugde-acasã când iau o notã micã la ºcoalã. Uitãsã se mai întoarcã atunci când pleacã ladiscotecã. Au paºapoarte ºi viseazã bani. Spuncã vor sã devinã cãpºunari sau fotbaliºti, iaridolii lor sunt Nicolae Guþã, Adrian CopilulMinune, Tom ºi Jerry, Andreea Marin, TeoTrandafir ºi Mircea Radu. Nu mai au timp sãstea de vorbã cu pãrinþii care muncesc zi-luminã pentru un blug mai bengos. Dar se uitãîmpreunã cu ei la „Surprize-Surprize”, acolounde întotdeauna oamenii plâng când îºiîntâlnesc rudele.

Televizorul cu cablu a devenit un pãrinteadoptiv de la care copiii învaþã astãzilibertatea de exprimare, agresivitatea ºivulgaritatea. Violenþa ºi eroismul. Îmbogãþireaºi vedetismul. Sexualitatea ºi senzaþionalul.Expresii de genul „Sã trãiþi bine!”, „Ruºinicã”,„Iubiþi-vã mult” ºi „I’ll be back”. Copiii de aziînvaþã din reclame cã primul joint e moca ºi cãsperanþele sunt gratis.

CATEGORII. Copiii de azi nu mai mergpe derdeluº sã se dea cu sania. Auechipamente de schi ºi snow-board-uri. Numai merg cu colindul de sãrbãtori, au dat

pluguºorul pe mãºtile „Scary” ºi sãrbãtorescHalloween-ul. Ei n-au alergat niciodatã cupicioarele goale prin praful uliþelor de la þarã.Ei vãd vaci pe „Animal Planet” ºi cred cãnatura e doar fiica înzestratei de la „CiaoDarwin” pentru care copiii din ziua de azi staucu ochii lipiþi de televizoare. Copiii de azi n-au uniforme ºi matricole ºcolare, au etichetesub care sunt prinºi în statistici ºi rapoarte, caexponatele din vechile insectare. Sunt copiiindigo, copii de cristal, copii curcubeu. Copiidispãruþi ºi copii abandonaþi în spitale. Copiicu dizabilitãþi, copii – cazuri umanitare, copiitraficaþi, copii infractori ºi copii abuzaþi fizic.Copii de bani gata, care pleacã în tabere laDisneyland ºi dau mâna cu Mickey Mouse. ªicopii care n-au pus pe limbã, toatã viaþa lor,un Chupa-Chups.

MOªTENIREA. Fraþi de generaþie. Uniiîºi trãiesc viaþa-n MTV style, alþii frãmântãchirpici cu picioarele. Muncesc de la 12 anipentru un ban în casã. Copii care-ºi poartã degrijã unii altora, copii încuiaþi singuri în casã,care-ºi dau foc din neatenþie ºi ard ca niºtelumânãri de seu. Copii de cãpºunari, copii deºomeri ºi de disponibilizaþi, copii hrãniþi dinresturi de ajutoare sociale. Copii pe care-itrimit pãrinþii la cerºit, cu un pui de câine înbraþe, la fel de orfan.

Copii rãtãciþi din alte timpuri, cu cheia degât, bâjbâind pe drumul spre casã. Sandviºulrece de pe masa din bucãtãrie, telecomanda,telefonul de verificare. Aceleaºi reguli, altãlume. Povestea merge mai departe.

ªANSE. Sunt lângã tine, dar îi gãseºti doardacã dai o cãutare pe Google. Ei pot avea ceeace noi nici nu ºtiam sã visam. Noi abia nedezlipeam paºii de asfalt, ei vin pe lume cuaripile desfãcute pentru zbor. Dar, scrie custeluþã micã jos undeva, cerul pe care ar puteasã facã lupinguri nu se vinde în rate doar cubuletinul.

16 BBooggddaann MMaatteecciiuucc

@@ NNEE

TT

CCuu ttããllppiillee ggooaallee ppee nneett

17

CCOO

NNSS

IILLIIEE

RREE

Dragul meu prieten,Mã întrebi care este opinia unui

„specialist laic” despre cine poate fiduhovnic – sau cine este duhovnicul?Clericii spun adesea, în rãspunsurile lor laaceastã chestiune: „la duhovnicul tãu numergi ca la un psiholog sau la un filosofmai înþelept decât tine, sã i te confesezi înlegãturã cu prima ta iubire sau alteleasemenea...”. Este duhovnicul unconfident? Este un „consilier” -psihoterapeut? Este cel care practicãpsihoterapia ortodoxã? Este el, pentruOrtodoxie, ceea ce este confesorul încatolicism sau alte confesiuni creºtine (înDEX cele douã cuvinte sunt sinonime!)?

Mai întâi, îþi voi spune cã, într-un sensmai vechi ºi mai restrâns al termenului,duhovnicii erau exclusiv acei bãrbaþi(bãtrâni, dar ºi, în mod excepþional, uniimai tineri) asceþi, aproape sfinþi, retraºi înpustnicie (cãlugãri), greu de gãsit ºiabordat, dar care, o datã întâlniþi, marcau„fundamental” viaþa cuiva, „frângându-i-oîn douã“ (de pânã atunci ºi de atunciîncolo), cum ar spune Pr. SavatieBaºtovoi. Neîndoielnic niºte iluminaþi, eideveneau îndrumãtori spirituali ºisufleteºti, intermediari între credincios ºiSfântul Duh (de aici ºi numele lor),nepreþuiþi iniþiatori totodatã. Ulterior,înþelesul a fost extins, conform faptelorcare se opuneau „definiþiei” – duhovniciau început sã fie ºi o parte din preoþi, cei„înduhovniciþi” prin hirotesie, rânduialãtainicã prin care ei primesc puterea de aasculta spovedania ºi a ierta pãcatelemãrturisite. Mai târziu, probabil în ultimiiani (nu cunosc cu exactitate), au fostintroduse în sistemul formativ-educaþionalºi profesional teologic ºi unele examene pecare trebuie sã le promoveze preoþii pentrua dobândi calitatea de duhovnic. În fine,deºi „oficial” nu li se zice astfel, sunt

recunoscute ºi unele femei ca îndeplinindaceeaºi misiune, mai puþin în privinþa„dreptului” de a lega ºi dezlega pãcate(statutul „duhovnicesc” al acestor mãicuþe,stareþe sau nu, presbitere º.a. este însãdeosebit de controversat – întrucât, înopinia majoritãþii teologilor contemporani,taina spovedaniei dã chiar esenþa relaþieidintre pãrintele duhovnic ºi ucenic,consilierea sau sprijinul în terapie trecândîn plan secund).

Este greºit sã crezi cã acei „avva” lacare mã refeream iniþial erau desãvârºiþi,iar cei care, iatã, dau azi examene ca sãobþinã un fel de „atestat” în acest sens,sunt parveniþi sau impostori, ascunºi sub oplatoºã de dogme, norme ºi canoane decare nu-i pasã nimãnui cu adevãrat.

În fond, Dumnezeu îºi alege duhovniciidupã planurile Sale, ºi nu dupã criteriilenoastre de evaluare... Preoþii admit, deexemplu, cã un teolog este ºi bun consilierpsiho-terapeut (cu atât mai multduhovnicul!), dar nu acceptã ideea cã ºi unpsiholog poate fi, dacã aºa vrea Domnul,un inspirat duhovnic (fãrã „diplomã” ºinotorietate). Dacã un reprezentant alclerului face apel la rugãciune pentru a i seda gândul ºi cuvântul ziditor pentru celaflat în nevoie, deseori neputându-ºiexplica raþional rãspunsul primit ºi pe caretrebuie sã-l transmitã spre „ascultare”, dece psihologul sau medicul nu ar puteaproceda la fel?

Desigur, omul de stiinta nu se roaga sise „smereste” ca om de stiinta – dar cinepoate trasa o granita riguroasa între„profesionist” si „simpla” persoana care-lface posibil? Mi s-a întâmplat de multe orisa constat ca unii medici îsi recunosc lipsameritelor în depasirea uimitoare apropriilor limite, reusita fiind un rezultat alinterventiei divine. Doctori care nu aurenuntat sa spere si sa creada în vindecarea

pacientilor aparent irecuperabili si care, dece nu?, poate ca fac o rugaciune înainte defiecare intrare în sala de operatii, înainte defiecare decizie grea asupra diagnosticuluisau o ruga de recunostinta si multumiredupa fiecare caz rezolvat. Nimeni nu are,asadar, „monopol” pe relatia cu Hristos, peclarviziunea duhovniceasca sau pe artacalauzirii, modelarii si reechilibrariipsihice sau a lucrului întru comuniunea-mântuirea pe care o dorim cu totii. Aceastanu însemna însa si ca, invers, oricine sioricând poate fi duhovnic, consilierpsiholog, confident.

Din nefericire, însa, sta în firea noastrasa cadem foarte usor în extreme si satransformam în „lege” (cu pretentii deabsolutism, chiar!) ceea ce are propriilereguli, prea putin dependente de noi.Lesne, conform unei autoritati sau alta,lumesti, inventam constrângeri siinterdictii ce nu ajuta la nimic, dupa carene luptam sa le înlaturam pe cele instituitela fel de superficial de catre semenii nostri,revendicând ceea ce, fara îndoiala, estemai presus de toti si asa va ramâne.

Mai vreau sa adaug, si cu asta închei:un „curent” al prezentului sustine capersoanele mature, cultivate si integre, sicu suficienta experienta, pot deveni propriilor duhovnici. Nu pot! Asa cum ti-amexplicat si despre confidenti sau consilieri,s-ar autoanula însasi natura relatiilor atâtde „speciale” ce le dau fiinta...

Pe curând, Sorina

Aºtept întrebãrile, propunerile ºi, îngeneral, orice scrisoare aveþi a-mi trimite,pe adresa de e-mailsorinadascalu@gmail.com sau, prin poºtaclasicã: Bucureºti, Sector 3, B-dul 1Decembrie 1918, Nr. 72, Bl. VN5, Sc. A,Et. 3, Ap. 14, OP 72, cod 032469.

CCoonnffiiddeenntt–– ccoonnssiilliieerr ppssiihhoolloogg ––

dduuhhoovvnniicc ((IIIIII))

SSoorriinnaa CCrriihhaannãã--DDaassccããlluu

Clientul - Alo, bunã ziua, doresc sã comanddouã pizza.

Telefonista - Mulþumim cã aþi sunat la PizzaHut. Puteþi sã-mi daþi numãrul dvs. deidentitate (NIDN - national ID number),domnule ?

Clientul - Numãrul meu de identitatenaþionalã… da, un moment. 6102049998-45-54610.

Telefonista - Mulþumesc, dle X. Vãd cãlocuiþi la 1742 Meadowland Drive ºi aveþi tel.494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu laLincoln Insurance este 745-2302, iar numãrulde celular este 266-2566. Adresa de e-mail estexson123@home.net. Corect?

Clientul - Mda… Da’ de unde aveþi toateinformaþiile mele?

Telefonista - Suntem legaþi, ca oricecompanie, de HSS.

Clientul - HSS, ce drãcovenie mai este ºiasta?

Telefonista - Suntem legaþi electronic deHomeland Security System, domnule.

Clientul - (oftând) Asta e. Vreau sã comanddouã pizza, Specialul All-Meat.

Telefonista - Nu cred cã este o idee preabunã, domnule.

Clientul - Cum adicã? Este vreo problemacu pizza cu carne?

Telefonista - Domnule, analizele dvs.medicale aratã cã aveþi tensiunea arterialãcrescutã ºi un colesterol destul de mare.

Conform dosarului medical, compania deasigurãri nu vã permite alegerea pizzei cucarne.

Clientul - Ceee? ªi atunci ce-mi recomanzi?Telefonista - Aþi putea încerca Pizza cu

Soia care are procentul de grãsimi foartescãzut. Ar trebui sã vã placã.

Clientul - Ce te face sã crezi cã o sã-miplacã?

Telefonista - Ei bine, vãd aici pe monitor cãsãptãmâna trecutã aþi fost la bibliotecã ºi aþicitit o carte de Reþete Culinare cu Soia.

Clientul - Bine, bine. Dã-mi atunci douãpizza mãrime medie pentru familie.

Telefonista - Da, mãrimea este potrivitã pt.dvs., soþie ºi cei patru copii, iar ceea ce rãmâneputeþi sã daþi celor doi câini. Totalul dvs. este$49.99.

Clientul - (strigând în casã) Nevastã,adu-mi te rog credit cardul!

Telefonista - Îmi pare rãu domnule, dartrebuie sã plãtiþi cash. Credit cardul dvs. esteblocat pentru depãºirea limitei.

Clientul - Dau o fugã la o maºinã ATM ºivoi scoate niºte bani înainte sã ajungã pizza lamine la uºã.

Telefonista - Îmi pare rãu, domnule, dar niciasta nu va fi posibil. Vãd aici cã nu aveþiniciun ban în contul dvs.

Clientul - Da, bine, n-are nimic. Trimitepizzele ºi gãsesc eu niºte bani în casã pânãajunge. În cât timp îmi vine pizza?

Telefonista - Suntem puþin în întârziere, aºzice cam 45 de minute. Dacã vã grãbiþi, puteþiveni dvs. pânã aici sã ridicaþi personalcomanda, dupã ce faceþi rost de bani. Pe de altãparte, este puþin mai jenant sã cãraþi pizza pemotocicletã.

Clientul - Da de unde ºtii cã merg cumotocicleta?

Telefonista - Pãi scrie aici la informaþiidespre vehicul. Aþi avut o maºinã care v-a fostluatã de compania de împrumut pentru cã nuaþi plãtit la timp. Alãturi scrie cã Harley-ul dvs.este cu plata la zi ºi, în plus, i-aþi umplut asearãrezervorul cu benzinã.

Clientul – % # & *…Telefonista - V-aº sfãtui sã fiþi atent cu

vocabularul ca sã nu o pãþiþi din nou. Vãd caaþi fost arestat pentru cã aþi înjurat un poliþist,apoi judecãtorul cu care v-aþi certat v-a dat 90zile de puºcãrie. Vãd cã de-abia v-aþi întors însocietate de câteva zile ºi asta este prima pizzape care o comandaþi.

Clientul - (fãrã cuvinte)Telefonista - Mai doriþi altceva, domnule?Clientul - Da, am un cupon pentru o sticlã

de 2 litri de Cola, gratis.Telefonista - Îmi pare rãu, dar trebuie sã

citiþi mai bine. Pe cupon ºi în reclama noastrãscrie cã persoanele care suferã de diabet nu secalificã….

- autor necunoscut (nedepistat încã) -

18 FUNNY

CCoommaannddãã ddee ppiizzzzaa îînn…… 22001122

– Un text vechi de peste 50 de ani în actualitate– Dacã Europa ar fi rãmas creºtinã, s-ar fi

lãudat cu Hristos, nu cu cultura ei; ºi marilenoroade ale Asiei ºi Africii – chiar dacãnebotezate, dar înclinate spre duhovnicie – ar fiînþeles ºi ar fi preþuit acest lucru, fiindcã ºinoroadele acestea se laudã fiecare cu credinþa lui,cu zeii lui, cu cãrþile pe care credinþa lui lesocoteºte sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedeleºi aºa mai departe. Nu se laudã aºadar cu lucrurilemâinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotescmai presus de sine, cu ceea ce socotesc desãvârºitîn lume. Numai noroadele Europei nu se laudã nicicu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci selaudã cu maºinile lor primejdioase ºi cu fabricatelelor ieftine, adicã cu cultura lor. Rezultatul acesteilãudãri de sine europene cu faimoasa „culturã” esteura tuturor noroadelor necreºtine împotriva luiHristos ºi a creºtinismului. Urând bunurileeuropene ºi oamenii europeni, ei au urât ºi peDumnezeul european. Dar – vai! – pe Europa n-odoare acest lucru. De altfel, ea însãºi a urât ºi alepãdat cea dintâi dintre toþi pe Dumnezeul ei. Înaceastã stare de neinvidiat, a fost adusã omenireaeuropeanã de cãtre înaintarea ei greºitã, subînrâurirea unei biserici aflate în greºealã, de-alungul ultimelor nouã sute de ani. Nu suntrãspunzãtoare de aceasta noroadele europene;rãspunderea o poartã conducãtorii duhovniceºti ainoroadelor. Nu este vinovatã turma, vinovaþi suntpãstorii ei. Bine ar fi fost ca Europa sã se laude cucreºtinismul, înfãþiºându-l ca cea mai preþioasãmoºtenire ºi cea mai mare vrednicie a ei. Aºa ar fitrebuit sã fie – ºi aºa a fost în primele veacuri dupãHristos – dacã Europa ar fi fost tot una cucreºtinismul, dacã s-ar fi identificat cucreºtinismul. Slãvirea lui Hristos ºi propovãduirealui Hristos tuturor continentelor ºi tuturorneamurilor, aceasta a fost menirea hotãrâtã deDumnezeu pentru continentul european. În afarãde creºtinism, Europa nu are nimic cu care sã sepoatã lauda. Fãrã Hristos, Europa este cerºetorulcel mai sãrman ºi exploatatorul cel mai neruºinatal acestei lumi.

Apusul a dat în mintea copiilor, în asta stãmonstruozitatea ºi nebunia lui. În epoca sacreºtinã, când Apusul era ortodox, el vedea cuduhul ºi privea cu mintea: dar, pe cât s-a îndepãrtatde adevãrul ºi fapta bunã creºtinã, vederea luiduhovniceascã s-a îngustat tot mai mult, pânã ce,în veacul al XX–lea, s-a întunecat cu desãvârºire.Acum i-au rãmas numai ochii trupeºti pentruobservarea obiectelor care cad sub simþuri. El ºi-aînarmat ochii cei trupeºti cu multe aparateuimitoare, ca sã poatã vedea mai bine ºi maiadevãrat lumea simþitã, forma ºi culoarea lucrurilorºi fiinþelor simþite, numãrul, mãrimea lor ºidistanþa dintre ele. Observã cu microscopul ºi vedeviermii cei mai mici, microbii, aºa cum nimeni nui-a mai vãzut vreodatã. Observã cu telescopul ºivede astrele de deasupra cãminului lui, aºa cumnimeni altul nu le-a vãzut vreodatã. Aici se opreºteºi pânã aici ajunge vederea lui. Cât priveºteprivirea gânditoare ºi vederea duhovniceascã înmiezul cel ascuns al lucrurilor ºi în înþelesul ºiînsemnãtatea întregii zidiri din marele univers dinjurul nostru, în ceea ce priveºte aceasta – o, fraþii

mei! – omenirea apuseanã este astãzi mai oarbãdecât Arabia musulmanã ºi decât India brahmanicãºi decât Tibetul buddhist ºi decât China animistã.Într-adevãr, Hristos nu a vãzut o mai mare ruºineca aceasta în cele douã milenii care au trecut: caoamenii botezaþi sã fie mai orbi decât ceinebotezaþi!

Noua Europã închinãtoare la idoli nu se laudãcu nicio dumnezeire mai presus de ea. Ea se laudãnumai cu sine, cu înþelepciunea sa, cu puterea sa.Este ca un balon umflat, gata sã se spargã, sprerâsul Africii ºi al Asiei; un buboi copt, gata sã sedeschidã ºi sã umple totul de putoarea lui. Aceastaeste Europa anticreºtinã de astãzi, Demonia albã.

Europa trãieºte în cercul vicios aldescoperirilor. Oricine se înfãþiºeazã cu o nouãdescoperire este propovãduit ca geniu. Iarãºi:oricine vesteºte descoperirile celorlalþi este numitdoctor în ºtiinþe. Descoperirile Europei sunt multe,aproape nenumãrate. Dar niciuna din descoperirileacestea nu face pe om mai bun, mai cinstit, mailuminat. Europa, în ultima mie de ani, nu s-aînfãþiºat nici mãcar cu o singurã descoperire petãrâmul duhovnicesc ºi moral, ci exclusiv pe acelamaterial. Descoperirile Europei au condusomenirea pe marginea prãpastiei. Au condus-o la oîntunecare duhovniceascã nemaiîntâlnitã în istoriacreºtinismului ºi la o distrugere plinã de întuneric;cãci toate descoperirile ei, nu ºtim dacã din cauzagândirii sale rele sau din pricina înrâuririi evreilor,Europa le-a îndreptat împotriva lui Hristos. Cânds-a descoperit telescopul pentru observarea stelelorîndepãrtate, oamenii de ºtiinþã europeni l-autãlmãcit în dauna Evangheliei lui Hristos. Când s-adescoperit microscopul, a fost iarãºi râs împotriva

lui Hristos.Când s-a nãscocit trenul, maºina cu aburi,

telegrafia ºi telefonul, tot vãzduhul a rãsunat delauda de sine a Europei în ciuda lui Dumnezeu ºi aHristosului Sãu. Când oamenii au nãscocitmaºinile de cãlãtorit pe mare, de zburat prinvãzduh, de vorbit la mari depãrtãri, atunci Hristoss-a arãtat în Europa tot atât de nefolositor ºi deînapoiat ca mumiile egiptene. Dar toatedescoperirile ei, de-a lungul ultimelor douã sute deani, Europa le-a întrebuinþat pentru sinuciderea saîn rãzboaie mondiale, pentru crimã, pentru urã,pentru prãbuºire, pentru înºelãciune, pentru siluire,pentru impietatea privitoare la cele sfinte ºicuvioase ale noroadelor, pentru minciunã, pentrunecinstire, pentru destrãbãlare ºi pentru ateism întoatã lumea. În realitate, Europa nu a înºelat penimeni altcineva decât pe sine însãºi. Noroadelenecreºtine au înþeles ce este Europa, ce dã ea ºi cevoieºte; pentru aceasta au ºi numit-o Demoniaalbã.

Ascultã ce spune Împãratul-Prooroc David:„Aceºtia se laudã cu carele lor ºi aceºtia cu caii lor,dar noi ne vom mãri în numele Domnului nostru”(Psalm 19, 8). Lãudãroºii aceia vor adormi pepernele slavei lor mincinoase, iar noi ne vom ridicaºi ne vom îndrepta. Iar Apostolul Pavel strigã cuºi mai multã putere: Omule, „ce ai tu, pe caresã nu-l fi primit? Iar dacã ai primit, pentru cete lauzi, ca ºi cum n-ai fi primit?” (ICorinteni 4, 7). Cunoaºte cã toatedescoperirile s-au fãcut pe pãmântullui Dumnezeu, înaintea ochilor luiDumnezeu, ºi învaþã de aici atâtruºinea, cât ºi cinstea!

19SSffâânnttuull EEppiissccoopp NNiiccoollaaee VVeelliimmiirroovviiccii

GGRRAAFFFFIITTII OORRTTHHOODDOOXXEE

EEEEuuuurrrrooooppppaaaa sssseeeeccccoooolllluuuu lllluuuu iiiitttt rrrreeeeccccuuuutttt vvvvããããzzzzuuuuttttãããã ddddeeee uuuunnnn SSSSffffâââânnnntttt

20

CCRROONN

IICCÃÃ FF

IILLMM

LLaauurreennþþiiuu DDuummiittrruu

În urmã cu 3 ani, la cea de-a 78-a ediþie aGalei decernãrii Premiilor Oscar, patimahomosexualitãþii a urcat pe scenã dezinhibatãprimind ºi câteva statuete aurii. Dintreproducþiile cinematografice care s-au aflat înacel an în competiþie, se remarcã în modspecial „March of the Penguins” („La Marchede l’Empereur”) al regizorului francez LucJacquet, peliculã care a primit Oscarul pentrucel mai bun documentar. Filmul a adunat lauriisuccesului de casã în Europa, dar ºi în SUA,ceea ce pentru un documentar e o adevãratãminune.

Am avut bucuria sã vãd ºi sã tot revãd înultimii ani aceastã producþie cinematograficã.N-aº fi crezut vreodatã cã un documentar poatesensibiliza într-o asemenea mãsurã. Filmul e omare Lecþie pentru noi cei care cãutãm sã neîndumnezeim, dar nu ne-am umanizat încã.

O orã ºi douãzeci de minute despredouãsprezece luni din impresionanta

vieþuire a pinguinilor imperiali dinAntarctica. Un film documentar ce

ne aratã anevoiosul drum parcursanual de aceºtia, într-un ritm

cadenþat, pentru a-ºi gãsi partenerul în „locurilenatale” ºi a se împerechea.

E anevoie sã povesteºti despre minunile luiDumnezeu. Cuvintele sunt neputincioase în aexprima temeinic ce este aºa impresionant,mãreþ ºi sublim în acest documentar. De aceea,vã recomand cu cãldurã una dintre cele maifrumoase poveºti despre creaþia lui Dumnezeu,un film de o rarã sensibilitate. Suntextraordinare mãrºãluirile epuizante de peste100 km cãtre locul de împerechere, iar maiapoi, în cãutarea hranei pentru sine ºi pentrupuiul ce va sã vinã pe lume…

Este impresionant cum se apãrã de furtunilenecruþãtoare din toiul iernii, când, pentru aestompa frigul ºi a nu fi înghiþiþi de „marelealb”, se ghemuiesc ºi formeazã o masãmiºcãtoare unicã. Impresionant cum reuºesc sãfacã cu rândul, la margine, ca fiecare dintre eisã se încãlzeascã. Deosebit de interesant emodul în care protejeazã oul, „mica inimã carebate în interiorul cochiliei”, care trebuie feritde aerul glaciar care-l poate nimici instantaneu.Este de remarcat rãbdarea ºi grija deosebitã întransferarea oului de la mamã la tatã (deasuprapropriilor lui gheare) într-un timp foarte scurt,înainte ca mama, înfometatã ºi slãbitã deja, sãfacã drumul lung înapoi pânã la mare pentru ase hrãni ºi a aduna hranã pentru pui (când amvãzut grija pãrinteascã cu totul deosebitã apinguinilor, n-am putut sã nu-mi amintesc cãunele femei creºtine îºi ucid pruncii în pântecesau îi pãrãsesc prin spitale).

Filmul reuºeºte sã redea ºi suferinþa celordoi pãrinþi când, în ciuda tuturor eforturilor,puiul nu supravieþuieºte… Este impresionant,

de asemenea, cum contribuie ambii pãrinþi, înegalã mãsurã, la creºterea puiului(caracteristicã pe care noi am cam pierdut-o,deºi nu pinguinilor le spune Pavel: „Purtaþi-vãsarcinile unii altora” – Galateni 6, 2).

Desenaþi de Dumnezeu parcã special pentrunoi, pinguinii imperiali sunt de o rarãfrumuseþe. Filmul ar fi meritat un Oscar ºipentru „costume design”… Câtã gingãºie, câtãsplendoare!

Pinguinii imperiali dau dovadã de tandreþe,afecþiune, ataºament, solidaritate, devotament,grijã jertfelnicã pentru pui ºi nu doar atât. Veþiremarca în „March of the Penguins” un modaparte de a preþui viaþa, din pãcate din ce înce mai rar întâlnit la oameni. Nu ºtiu exact câteste adevãr ºtiinþific ºi cât e artã imagisticã, daradevãrurile surprinse de camerele de luatvederi par a fi de netãgãduit. Toate gesturilepinguinilor imperiali exprimã tandreþe ºiafecþiune. Filmat la temperaturi inumane (sub -50 grade Celsius), documentarul mi-a arãtatuna din cele mai graþioase imaginicinematografice din câte mi-a fost dat sã vãdpânã acum: „sãrutul” celor doi pinguini,atingerea delicatã, înclinarea elegantã acapetelor.

„March of the Penguins” este poate unadintre cele mai frumoase poveºti despre creaþialui Dumnezeu, un film de o rarã sensibilitate,un film foarte cãlduros, în ciuda geruluiimplacabil al Antarcticii.

Cred cã am sã-l revãd din când în când,sã nu uit sã fiu om…

LLEECCÞÞIIAA PPIINNGGUUIINNIILLOORR„„„„ MMMM aaaa rrrr cccc hhhh oooo ffff tttt hhhh eeee PPPP eeee nnnn gggg uuuu iiii nnnn ssss ”””” ,,,,

uuuu nnnn dddd oooo cccc uuuu mmmm eeee nnnn tttt aaaa rrrr dddd eeee eeee xxxx cccc eeee pppp þþþþ iiii eeee

Prezentul volum este o adevãratã dozãsub presiune. Din câte ºtim, demersul de astrânge într-o carte mai multe cazuri deînviere nu a mai fost precedat. Învierea esteminunea supremã, proprie numai divinitãþii,diavolul apelând fãrã izbândã la ea pentru aînºela omul. Cartea adunã o serie de cazuriistorice în care oameni care muriserã auînviat. Ele au þintuit mentalul comun timpde secole, iar dacã astãzi le cunoaºtem, lecunoaºtem pentru cã ele au existat, istorialor transmiþându-se, pe firul generaþiilor, cuîntreg contextul lor de „fricã ºi cutremur”.

Învierile din morþi nu sunt mituri. Nupoþi pune sute de cazuri de înviere subacelaºi ºablon îngust al morþii clinice sau alhipnozei generale. Nici moartea, niciînvierea nu sunt realitãþi personale, ci stãri.De altfel, într-o ordine superioarã alucrurilor, învierea ar trebui vãzutã ca cevanormal, din moment ce moartea, unaccident temporar în istoria omului, a fostbiruitã, ºi încã de acum 2.000 de ani. De laIisus Hristos, moartea nu mai are putere, aintrat în dizolvare, iar dacã astãzi oameniiîncã mai mor, este un efect al naºteriitrupeºti; dupã Parusie, la stabilizareageneralã rai-iad, moartea va imploda de lasine.

Cartea trateazã despre învierile trupeºtiale unor oameni care s-au vãzut înhãþaþi degheara morþii. Autorii cãrþii au selectat celemai cutremurãtoare istorii, fãrã mania de afi exhaustivi. Totuºi, o cronologie a fostimpusã. Ei pornesc de la învierileconsemnate în Sfânta Scripturã, punctelecele mai luminoase ale Bibliei. Dintreacestea, minunea Învierii Domnului Hristos,nucleul religiei creºtine. Ce s-ar fi întâmplatdacã Hristos n-ar fi înviat? Oamenii s-ar fimâncat între ei nu mult dupã aceea, vezicontextul decadenþei antice. Încet, dar sigur,

creºtinii, adevãraþi sanitari ai vechii lumipãgâne, au schimbat cursul istoriei.

Lucrarea face referire ºi la textul apocrifal Evangheliei lui Nicodim, care aratãeforturile rabinilor ºefi de a împiedica oÎnviere deja produsã: doi dintre înviaþi suntînchiºi în douã camere separate, unde scriu

mot-a-mot aceeaºi mãrturie desprepogorârea lui Hristos la iad. „ªi aºa a pusDomnul Crucea Sa în mijlocul iadului, casemn al victoriei ce va rãmâne acolo peveci” (p. 42). Ana ºi Caiafa vor sã ascundãmãrturiile, dar poporul, furios, nu-i lasã. ªiiatã-i pe judecãtorii lui Iisus cum dau deveste iudeilor cã Hristos a înviat. Urmeazãzile crunte de post ºi penitenþã într-unIerusalim îmbrãcat în sac ºi nins cu cenuºã.

Vechii înviaþi nu erau niºte umbre pepicioroange, ci oameni sculaþi în carne ºioase din hrubele lor. Cartea pledeazã pentru

o imagine spiritualizatã a trupurilor.Un om înviat din morþi are alþi iriºi, seconverteºte la mutism ºi aºteaptã iminenþamorþii, de acum cunoscutã. Sub palme îicresc adevãrate contoare ale realitãþiiesenþializate. Vede lumea oarecum detaºat,pentru cã lumea se tocmeºte singurã ºi setocmeºte prost. Ceilalþi sunt datori cu osingurã moarte, el cu douã. Contabilizând,un om înviat din morþi are ascendenþa adouã morþi ºi douã învieri (Parusia). Un omînviat din morþi este o minune pe douãpicioare, este filozoful prin excelenþã ºitãcutul prin ocazie. Un om care nu maiaparþine epocii lui, ci istoriei toate.

În cele ce urmeazã, vom face un studiude caz al unei învieri din morþi. Vom alegeultima minune, astfel de cazuri fiind extremde rare. Decembrie 2004. Mediainternaþionale sunt zguduite de o vesteteribilã. Un musulman saudit a fost înviatdin morþi de cãtre Fecioara Maria într-uncontext tragic. Aflat la o mânãstire ortodoxãdin Siria, musulmanul este ucis detaximetriºti din motive de jaf, ciopârþit ºiaruncat în portbagaj. Pe toþi îi cuprindegroaza când poliþiºtii îl descoperã înviat ºicusut de Maica Domnului. Pictorii ar spune„suprarealism”, unii cinefili ar spune„horror”. Însã acest caz extraordinar nu sepoate numi decât în limbaj teologic, fãrãniciun alt apel: o minune de gradul zero.

Cartea are o ofertã de lecturã esenþialã:textul se citeºte numai prin credinþã, nu esteo antologie SF. Imaginea cadru este a uneicete rãzleþe de înviaþi, uniþi printraversarea morþii ºi a învierii, carecolindã glorios ºi tãcut istoriaumanitãþii. În frunte, Iisus Hristos,Dumnezeu-Omul, Înviat dinmorþi, cu steagul biruinþei,triumfãtor în veci.

21OOccttaavviiaann DDããrrmmããnneessccuu

RREECCEENNZZIIEE CCAARRTTEE„„„„OOOOaaaammmmeeeennnniiii ccccaaaarrrreeee

aaaauuuu îîîînnnnvvvviiiiaaaatttt ddddiiiinnnn mmmmoooorrrrþþþþiiii””””CCoorrnneell ººii RRooxxaannaa DDrraaggooºº

EEddiittuurraa EEgguummeenniiþþaa

88.. FFiilliippOriginar din satul Betsaida (ca ºi

Andrei ºi Petru), de meserie pescar.Moare martirizat (rãstignit) în anul

80 la Hierapolis (azi: Pamukkale, Turcia),la vârsta de 87 ani. În tinereþe, a fãcut ocãlãtorie misionarã prin Asia Micã ºi Balcani.

99.. SSiimmoonn ZZeelloottuull((CCaannaaaanniittuull))

Amintit numai în Evangheliilesinoptice (Marcu, Matei ºi Luca).Membru al grupãrii Zeloþilor. Dupãunele relatãri, ar fi fost frate cu apostoliiIacob cel Tânãr ºi Iuda Tadeul (pãrinþi:Alpheus ºi Maria-Kleophas). În timpulunei misiuni prin Persia (împreunã cuIuda Tadeul) sunt uciºi amândoi, prindecapitare, rãstignire sau tãiaþi de vii îndouã – nu se ºtie sigur.

1100.. IIuuddaa TTaaddeeuullApostol prezentat sub douã nume:

Tadeus (Marcu 3, 18, Matei 10, 1-4),respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6, 16,Faptele Apostolilor 1, 13). Nemenþionatîn Evanghelia dupã Ioan.

1111.. TToommaaPoreclit ºi Dydimos (Geamãnul).

Dupã unii, ar fi fost originar din oraºulgrec Didima (Turcia), dupã alþii, ar fifost vãr cu Iisus (în acest caz, el esteIuda Toma, unul dintre cei patru nepoþide frate ai lui Iosif).

Dupã prinderea lui Iisus în grãdinaGhetsimani, fuge ºi se ascunde timp de douãsãptãmâni. Când revine la Ierusalim, ceilalþiApostoli îi spun cã Domnul a înviat, însã el nucrede. Când Iisus cel înviat li se aratãApostolilor, îl cheamã pe Toma sã se convingãcã e El. Contrar unor tablouri religioase,

Toma nu pune degetul în coasta Domnului,ci îl recunoaºte pe loc pe „Domnul ºi

Mântuitorul meu”.Dupã înãlþarea lui Iisus la cer,

Toma întreprinde cãlãtoriimisionare în Asia, ajungând

pânã în India.

Aici este adus într-o zi în faþa unuimaharajah, cãruia îi spune cã îi poate construiun palat mai frumos decât cel pe care îl are înprezent. Maharajahul îi dã bani în acest scop,bani pe care însã Toma îi împarte sãracilor.Interesându-se într-o zi despre mersullucrãrilor la palat, maharajahul aflã cã nu i seconstruieºte niciun palat ºi dispune închiderealui Toma.

Într-o noapte, maharajahul are un vis, încare un înger îl ia ºi îl duce în cer, arãtându-iacolo un palat foarte frumos. Indianul întreabãal cui este, iar îngerul îi spune cã al lui.Maharajahul înþelege astfel cine este de faptToma ºi se converteºte la credinþa în Iisus,propovãduitã de Toma, ºi îl elibereazã peacesta din închisoare.

Toma îºi continuã misiunea ºi ajunge la untemplu pãgân, unde le vorbeºte preoþilordespre Iisus. Aceºtia îi cer un semn, ca dovadãa veridicitãþii cuvintelor sale. Toma ia înpalme apã din baia aflatã lângã templu, undepreoþii obiºnuiau sã se îmbãieze înainte deceremonii, o aruncã în sus, iar apa rãmâne în

aer, spre uimirea preoþilor, dintre care unii seconvertesc la creºtinism.

Potrivit Tradiþiei, sfârºitul lui Toma survinetot într-un templu pãgân, unde, revoltat deîntunericul spiritual al celor din acele locuri,sparge cu un topor idolii pãgâni. Preoþii,înfuriaþi de gestul sãu, îl prind ºi îl ucid cu osabie. Într-o bisericã creºtinã din Malabar,India, se pãstreazã ºi azi sabia cu care a fost

ucis Apostolul.Moaºtele sale sunt însã pãstrate în

oraºul Edessa (Turcia).În primele secole dupã Hristos,

secta gnosticilor produce oevanghelie falsã, pe care o numesc ,pentru a câºtiga credibilitate. Dealtfel, în primele secole alecreºtinismului, sectele îºi fac unobicei din a-ºi semna scrierile ereticecu numele unor persoane alecredinþei adevãrate (Evanghelia dupãMaria, Apocalipsa dupã Petru...).

1122.. IIuuddaaIIssccaarriiootteeaannuull

Iscariot (Ioan 6, 71) ar indica fieprovenienþa sa din satul Karioth (lacca. 25 km sud-est de Hebron, înIsrael), fie apartenenþa sa la grupulZeloþilor.

Din Evanghelii, ºtim cã el þineapunga Apostolilor (banii lorcomuni). Evanghelistul Ioan nespune însã cã era hoþ, pentru cã fura

din banii comuni.Crezând cã astfel intermediazã o întâlnire

între Iisus ºi preoþii iudeilor – necesarã pentruca aceºtia sã înþeleagã învãþãtura Lui – lespune acestora din urmã unde poate fi gãsitMântuitorul noaptea. În schimbul informaþiei,primeºte 30 de monede de argint.

Când realizeazã ce a fãcut de fapt, îºiregretã fapta, aruncã cele 30 de monede înTemplu, dupã care se sinucide prin spânzurare.Oamenii Marelui Preot Caiafa cumpãrã cu aceibani hotarul de pãmânt Hakeldama, folositapoi ca cimitir pentru strãinii care mureau înIerusalim, la sud de Valea Hinom ºi de vecheacetate a Ierusalimului.

22 BBooggddaann MMaatteecciiuucc

BBIIOOGGRRAA

FFIIIILLEE SS

FFIINNÞÞIILL

OORR AAPPOO

SSTTOOLLII BBiiooggrraaffiiiillee

SSffiinnþþiilloorr AAppoossttoolliilloorr

23IIeerrooddiiaaccoonn GGrriiggoorriiee BBeenneeaa

Sfântul Ioan Casian s-a nãscut în pãmântulþãrii noastre, în Dobrogea de azi (pe atunci,provincia romanã Sciþia Micã), în jurul anului 360d. Hr. Importanþa lui este una deosebitã, pentru cãel e o punte de legãturã între rãsãritul ºi apusulortodox. Nãscut în rãsãrit ºi vorbitor de limbãlatinã, crescut duhovniceºte în marile mãnãstiridin pustia Egiptului, Sfântul a dus în apus tradiþiacãlugãreascã rãsãriteanã, exprimând-o în limbalatinã ºi potrivit temperamentului apusean.

Pãrinþii lui, romani de neam (poate chiar daco-romani), erau creºtini evlavioºi. De aceea, pelângã solida educaþie clasicã, Ioan a dobândit ºi ocunoaºtere trainicã a Sfintei Scripturi. A intrat demic într-o mãnãstire din apropierea Tomisului,unde s-a împrietenit cu un tânãr mai mare decâtel, Gherman. Acesta avea sã-i fie tovarãºcredincios în multele sale cãlãtorii ºi este aziîmpreunã cinstit cu Ioan ca sfânt, sub numele deSfântul Gherman din Dobrogea.

Când Ioan avea cam 20 de ani, cei doi ºi-aupãrãsit þara pentru a se închina la Locurile Sfinte.Au rãmas acolo, într-o mãnãstire din apropiere deBetleem, vreme de cinci ani. Apoi, mânaþi de setepentru viaþa duhovniceascã, au pornit spre pustiaEgiptului, pe atunci faimoasã în întreaga lumepentru marii sfinþi care trãiau acolo. Este vorba deîntemeietorii vieþii cãlugãreºti, începând cuSfântul Antonie cel Mare, prin care Egiptulajunsese un centru duhovnicesc al lumii creºtine,având zeci de mii de cãlugãri care trãiau însingurãtate (ca pustnici) sau în marile mãnãstiri cuviaþã de obºte (în comun). Se împlinea astfelvechea prorocie: a înflorit pustia precum crinul.

ªapte ani au petrecut cei doi cãlugãri în Egipt,colindând marile mãnãstiri ºi marii pãrinþi aivremii lor ºi adunând, ca niºte albine, miereaînvãþãturilor acestora. Adãpându-se din astfel deizvoare de sfinþenie, cei doi au sporit foarte multîn experienþa vieþii duhovniceºti, ajungând eiînºiºi nevoitori (asceþi) încercaþi, capabili sãexprime mai târziu ºi pentru alþii învãþãturileprimite ºi sã-i povãþuiascã pe calea mântuirii.Aceastã perioadã avea sã constituie mai târziuprincipala sursã de inspiraþie pentru cele douãscrieri capitale ale Sfântului Ioan Casian,Aºezãmintele vieþii de obºte ºi Convorbirileduhovniceºti.

În anul 399 d. Hr., datoritã tulburãrilor

provocate de patriarhul Teofil al Alexandriei, ceidoi prieteni au fost nevoiþi sã pãrãseascã Egiptul,aflându-ºi adãpost la Sfântul Ioan Gurã de Aur înConstantinopol. Cu bunãtatea sa, Patriarhul i-a

primit ºi chiar l-a hirotonit pe Ioan Casian diacon.Cinci ani au stat cei doi cãlugãri la picioareleSfântului Ioan Gurã de Aur, ajungându-i uceniciºi primind de la el bogãþie de daruri duhovniceºti.În anul 404, însã, prin uneltirile aceluiaºi patriarhTeofil ºi ale împãrãtesei Eudoxia, Sfântul IoanGurã de Aur a fost scos în exil, unde mai târziu aºi murit. Ca vorbitori de limbã latinã, Ioan Casianºi Gherman au fost trimiºi la Roma pentru a-lsusþine pe Sfântul Ioan înaintea papei de atunci,Inochentie I.

Au rãmas la Roma trei ani, timp în care IoanCasian a fost probabil hirotonit preot, iarGherman a murit, pentru cã nu mai ºtim nimicdespre el. De acolo, chemat de creºtinii din Galia,Sfântul Ioan s-a mutat în Marsilia, în partea desud a þãrii, unde în anul 415 a întemeiat faimoasamãnãstire a Sfântului Victor, care fusese un soldatmucenic, mort în timpul prigoanei lui Diocleþian.În aceastã „mãnãstire-dublã” – formatã dintr-oobºte de cãlugãri ºi una de maici – Sfântul Ioan aaºezat rânduiala pe care o deprinsese de la pãrinþiidin pustia Egiptului. Prin aceasta, viaþa

cãlugãreascã a rãsãritului ajungea înapus, rãspândindu-se de acolo în scurtãvreme în întreaga Galie.

Ca stareþ al mãnãstirii, la rugãminteacãlugãrilor gali, Sfântul Ioan Casian ºi-ascris cele mai importante opere ale sale,Aºezãmintele vieþii de obºte ºiConvorbirile duhovniceºti, prin careexprima, pe limba apusenilor ºi lanivelul înþelegerii lor, învãþãturilepãrinþilor pustiei despre viaþacãlugãreascã. Prima lucrare, scrisã întreanii 417 ºi 419, cuprinde mai întâi oprezentare sistematicã a vieþii de obºtedupã modelul mãnãstirilor din Egipt,adaptatã însã la posibilitãþile (de climã, de culturãetc.) apusului. Ultima parte este dedicatã luptei cupatimile (mândria, curvia, lãcomia, lenea etc.).Limbajul Sfântului Ioan este foarte simplu ºifiresc, cu o mulþime de exemple practice. El aratãduritatea vieþii duhovniceºti, venind astfelîmpotriva celor ce voiau sã devinã cãlugãri mânaþide idealizãri naive sau pentru a scãpa de greutãþilevieþii din lume. Cea de-a doua lucrare prezintã 24de convorbiri pe care Sfântul Ioan le-a purtat cumarii pãrinþi ai pustiei, pe diferite teme ale vieþiiduhovniceºti. Nu se poate sublinia îndeajunsînsemnãtatea pe care au avut-o aceste douã lucrãriale Sfântului Ioan Casian în dezvoltarea ºiformarea vieþii cãlugãreºti din Galia ºi din întregApusul. Ele au ajuns cãrþi de cãpãtâi pentrucãlugãrii apuseni, toþi marii sfinþi galiconsiderându-le îndreptare esenþiale în viaþa lorduhovniceascã. Însuºi Sfântul Benedict dinNursia, pãrintele vieþii cãlugãreºti apusene, s-afolosit de scrierile Sfântului Ioan în elaborarearânduielii lui. Prin aceasta, duhul curat alcãlugãriei rãsãritului a pãtruns ºi s-a rãspândit înapus, determinând întreg mersul ulterior alBisericii din acele locuri.

Totodatã, ca un adevãrat glas al Ortodoxiei înapus, Sfântul Ioan Casian a combãtut ºi unelegreºeli din gândirea Fericitului Augustin, mai alesîn ceea ce priveºte legãtura ºi conlucrarea dintreharul lui Dumnezeu ºi voinþa liberã a omului.

În anul 435 d. Hr., în mãnãstirea sa dinMarsilia, Sfântul Ioan ºi-a dat sufletul în mâinilelui Dumnezeu, Cãruia îi închinase întreaga viaþã.Moaºtele lui au rãmas în mãnãstirea SfântulVictor, fiind cinstite acolo pânã astãzi. O pãrticicãdin aceste moaºte, adusã de curând la noi în þarã,se gãseºte în catedrala din Galaþi. BisericaOrtodoxã îl sãrbãtoreºte pe Sfântul Ioan,împreunã cu Sfântul Gherman, la 29 februarie înanii bisecþi, iar în ceilalþi, la 28 februarie.

Pentru rugãciunile Sfântului IoanCasian ºi ale Sfântului Gherman din

Dobrogea, Doamne IisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieºte-ne pe noi. Amin!

SSFFIINNÞÞII OORRTTOODDOOCCªªII DDIINN AAPPUUSSSSffâânnttuull

IIOOAANN CCAASSIIAANN RRoommaannuull

Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L. ISSN 1844 - 9867

Adresa de corespondenþã:GGeeaammããnnaa,, nnrr.. 555555,, CCoomm.. BBrraadduu,, jjuudd.. AArrggeeºº

orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini

www.laurentiudumitru.roArt design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu

Ziua 1. Plecare din România: Ruse –Sofia – Promachonas – Serres. Cazare înSerres. Traseu de zi, se viziteazã ºiMãnãstirea Sf. Ioan din Rila.

Ziua 2. Serres – Tesalonic – tur de oraº,se viziteazã Biserica Sf. Dimitrie Izvorâtorulde mir, Sf. Teodora, Sf. Sofia cu moaºteleSf. Vasile Episcopul, Mitropolia cu moaºteleSf. Grigore Palama, Turnul Alb, Faleza,situri arheologice – drum spre insula Evia pecelebra autostradã nord – sud – feribot cãtreEvia – Mãnãstirea Cuv. David. Cazare lamãnãstire.

Ziua 3. Vizitãm Prokopion,(moaºtele Sf. Ioan Rusul) –Halkida – Atena. Cazare la hotel.Seara, vizitarea oraºului vechi,Piaþa Parlamentului, schimbareagãrzii, cartierele Monastiraki ºiPlaka cu celebrele magazine desuveniruri ºi taverne, la poaleleAcropolei. Priveliºtea estesplendidã ºi, dupã o scurtã oprirepentru cinã, se merge pe jos ºi seurcã pe Acropole, la stancaAreopagului, locul unde Sf. Ap.Pavel a predicat bãrbaþilor atenieni ºi undel-a convertit pe Dionisie Areopagitul.

Ziua 4. Pireu – feribot cãtre insula

Eghina (port Eghina Marina). Din EghinaMarina se merge pe ºosea îngustã strãjuitã desuperbe case mediteraneene, cu palmieri ºicu fistic în curte. Dupã câteva minute, sevede Mãnãstirea Sf. Treime, la Sf. Nectarie.Dupã închinare, se urcã spre templul zeiþeiAphaia. Transfer cu feribotul spre Pireu – unnou tur al Atenei. Vizitãm Grãdinile regale,Universitatea, Stadionul olimpic ºi alteobiective în funcþie de timp. Cazare în Atenala acelaºi hotel.

Ziua 5. Deplasare cãtre Canalul Corint(scurta vizita) – Patras – retur Corint –

Mãnãstirea Sf. Patapie. Cazare la mãnãstire. Ziua 6. Loutraki – Meteora. Cazare în

Kalambaka. Ziua 7. Vizitarea a cel puþin 3 mãnãstiri

din Complexul Meteora – atelierul de icoaneZindros – Mãnãstirea Aghia Paraskevi –Tesalonic – drum cãtre România (traseu denoapte).

Tarif grupuri mici (8 – 20 persoane): 320 euro

Tarif grupuri de min 40 (autocar): 270 euro

* Profesorii organizatori sunt rugaþi sã necontacteze pentru stabilirea în detaliu a programelorprecum ºi a datei de plecare

77 zziillee ccaazzaarree îînn hhootteelluurrii ººii mmããnnããssttiirrii,, pplleeccããrrii îînn 33 zziillee ddee llaa oorrggaanniizzaarree**HHootteelluurrii 33** ccuu mmiicc ddeejjuunn,, gghhiidd rroommâânn

TTeessaalloonniicc –– IInnssuullaa EEvviiaa –– AAtteennaa –– IInnssuullaa EEgghhiinnaa –– CCoorriinntt –– PPaattrraass –– MMeetteeoorraa

DDEESSCCOOPPEERRIIÞÞII OORRTTOODDOOXXIIAA ªªII CCUULLTTUURRAA GGRREECCEEAASSCCÃÃ!!TTRRAASSEEUU SSPPEECCIIAALL PPEENNTTRRUU EELLEEVVII!!

VIVA TURISMagenþie touroperatoare

licenþã 4560/2007Suceava

str. Slãtioara 18

Tel. fax: 0230.578.344;0745.395.777

www.vivaturism.rovivaturism@gmail.com