Revista Migrant in Romania

Migrant în România - nr. 26, 2015 1

Inspectoratul General pentru Imigrări

Direcţia Schengen

Proiect finanţatde Uniunea Europeană

Ministerul Afacerilor Interne UNIUNEA EUROPEANĂ

MigrantRomâniaînwww.migrant.ro

nr. 26 / 2015

Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasialeRaport UNHCRMigrația peste Mediterana

pagina 16

pagina 18

pagina 22

Migrant în România - nr. 26, 2015 Migrant în România - nr. 26, 20152 3

În România, Constituția și legislația interzic și sancționează discriminarea, adică „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”. Mai mult, legea interzice și discriminarea indirectă, adică „prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane”, pe baza criteriilor menționate mai sus, față de alte persoane, „în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare”.

Importanța acestor prevederi pentru cetățenii români este evidentă dar măsura în care ele se aplică cetățenilor străini poate genera controverse. Este adevărat că cetățenii străini rezidenți în România nu beneficiază de exact aceleași drepturi ca și cetățenii români. Accesul la drepturile

pe care le au trebuie însă asigurat, conform legii, fără discriminări.

În cadrul recentei conferințe naționale Migrant în România interculturală, mai mulți mediatori interculturali, din diferite orașe, au semnalat cazuri de discriminare, de exemplu la angajare sau la închirierea unei locuințe, subliniind și faptul că acestea sunt în general foarte greu de dovedit. A reieșit că discriminarea în aceste cazuri este cel mai frecvent făcută pe criteriul apartenenței etnice, întrucât se poate aplica și imigranților care au obținut cetățenia română.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării elaborează în prezent o nouă Strategie națională de prevenire și combatere a discriminării, ce ar trebui să ghideze acțiunile în domeniu ale tuturor instituțiilor publice pe parcursul următorilor cinci ani. În cadrul consultărilor organizate în acest context au participat și mediatori interculturali din rețeaua ce susține integrarea imigranților în societatea românească. Este un moment potrivit ca în noua strategie migranții să fie luați în considerare ca un grup vulnerabil la discriminare iar măsurile ce vor fi prevăzute pentru a preveni discriminarea, inclusiv cursuri cu personal din sistemele de justiție, educație sau sănătate, precum și acțiunile ce vizează informarea și sensibilizarea publicului larg, să țină cont și de problematica discriminării migranților.

Discriminarea imigranților

EDITORIAL

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

Revista Migrant în România este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Socială București, Centrul pentru Resurse Civice Constanța și Liga Apărării Drepturilor Omului Cluj

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 TimişoaraTel./Fax: 0256 498 457

E-mail: [email protected] Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant în

România interculturală“. Contract nr. ref.: IF 11.01/04.01/2013,

finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General

„Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“,

gestionat în România de Inspectoratul General pentru

Imigrări.

Comitetul de redacţie:Oana Bajka, Oana Neştian Sandu, Călin Rus, Romina Matei, Mbela Nzuzi, Daniela Cervinschi. Grafica: Codruţ Radu Contact: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro

Călin RusDirector

Institutul Intercultural Timișoara


Călin RusDirector

Institutul Intercultural

Timișoara

EVENIMENT

Participare diversă dar echilibrată

Conferința a reunit peste cincizeci de participanți din București, Cluj-Napoca, Constanța, Iași și Timișoara, orașele în care se desfășoară activitățile proiectului Migrant în România interculturală și totodată orașele cu cel mai mare număr de rezidenți cetățeni din state ne-membre ale Uniunii Europene. Pe lângă reprezentanți ai organizațiilor partenere, Institutul Intercultural Timișoara, Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO) Cluj, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială (ADIS) București și Centrul pentru Resurse Civice Constanța, și alături de membrii rețelei de mediatori interculturali, au participat reprezentanți ai Inspectoratului General pentru Imigrări, ai mai multor ministere și agenții guvernamentale, ai autorităților locale, precum și ai unor organizații neguvernamentale. Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) a fost de asemenea reprezentat.

Un invitat special, promotor al interculturalismului

Invitatul special al conferinței a fost Bashy Quraishy, un apreciat jurnalist, activist și specialist în problematica migrației și minorităților din Danemarca, originar din Pakistan. Bashy Quraishy a avut un rol activ în constituirea a două importante rețele europene: Rețeaua Europeană Împotriva Rasismului (ENAR) și Inițiativa Musulmană Europeană pentru Coeziune Socială (EMISCO). Din intervenția sa1 menționăm doar

Conferința naționalăMigrant în România interculturală

trei elemente ce au atras în mod special atenția participanților.

Primul este legat de importanța înțelegerii nuanțate a unor concepte și evitarea generalizărilor. Bashy Quraishy a arătat spre exemplu că termeni ca „imigrant” ascund o diversitate de situații, nevoi și posibilități. Astfel, el susține luarea în considerare a diferențelor cu privire la statutul juridic, a nivelului de educație și calificare profesională sau a motivelor ce au generat migrația în definirea politicilor publice și a măsurilor de susținere a integrării.

Al doilea element ce se detașează din intervenția lui Bashy Quraishy în cadrul conferinței se referă la susținerea interculturalismului ca bază a politicilor publice în domeniu. Fiind de acord cu faptul că multiculturalismul nu s-a dovedit o soluție viabilă în țările care l-au adoptat pentru gestionarea diversității culturale rezultate în urma migrației, Bashy Quraishy a formulat mai multe argumente pertinente în favoarea unei abordări interculturaliste. Astfel, în opinia sa, integrarea trebuie clar diferențiată de asimilare, iar societatea trebuie să ofere, alături de condițiile necesare păstrării și dezvoltării elementelor culturale cu care imigranții vin din țările de origine, mecanisme care să faciliteze participarea activă a acestora, interacțiuni și responsabilități împărtășite pentru integrare între minoritari și majoritari.

Al treilea element este legat de importanţa implicării directe a migranţilor în procesul de participare publică. Bashy Quraishy a vorbit despre propriul traseu profesional și a mărturisit că la început

a fost greu să se facă ascultat, însă fost foarte perseverent și nu a pierdut nicio ocazie de a face cunoscută vocea migranţilor, mai întâi la nivel local, apoi naţional și mai pe urmă internaţional.

Schimb de experiențe între mediatorii interculturali

Un moment important al conferinței l-a reprezentat analiza activității desfășurate din noiembrie 2014 până în iunie 2015 de mediatorii interculturali din cele cinci orașe. A reieșit clar din prezentări și discuții că mediatorii interculturali au fost implicați în mai multe tipuri de intervenții:

Stimularea participării membrilor comunităților de imigranți la seminarii locale sau la evenimente locale organizate de autorități sau de structuri ale societății civile. În unele cazuri chiar mediatorii au fost cei care au adus vocea imigranților în consultări cu autoritățile locale sau cu membri ai Parlamentului României sau al Parlamentului European;

Realizarea de acțiuni de informare și sensibilizare a populației locale, a tinerilor, studenților, elevilor, jurnaliștilor și altor categorii cu privire la contribuția imigranților la diversitatea culturală locală și la țările de origine ale acestora;

Facilitarea informării membrilor comunității cu privire la drepturile pe care le au și la procedurile ce trebuie urmate pentru a beneficia de acestea;

Sprijinirea unor membri ai comunității în soluționarea unor situații problematice în comunicarea

cu unele instituții publice; Mobilizarea resurselor comunității

pentru intervenții în cazuri umanitare, gestionarea unor conflicte și situații de abuz în interiorul comunității.

Colaborarea în cadrul rețelei de mediatori și lucrul în echipă la nivel local, ca și deschiderea manifestată de reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări și ai autorităților locale au fost factorii care au contribuit cel mai mult la succesele relatate de mediatori.

Grupuri de lucru tematice

Ca și la edițiile anterioare, problemele semnalate la nivel local au fost discutate în cadrul a trei grupuri tematice:

Administrativ și juridic Educație, cultură și tineret Protecție socială, sănătate și muncă.

Rapoartele acestor grupuri sunt disponibile la www.migrant.ro și includ atât idei de activități ce pot fi realizate de mediatori în colaborare cu membri ai comunității, organizații ale imigranților, alte organizații neguvernamentale sau instituții publice, cât și propuneri de măsuri ce ar trebui luate de către instituțiile publice pentru a îmbunătăți accesul imigranților la drepturile prevăzute de legislație și a facilita participarea acestora la viața publică locală.

Propuneri de îmbunătățire a politicilor publice naționale

Soluționarea unora dintre problemele semnalate la nivel local și discutate în cadrul grupurilor tematice necesită

modificări ale legislației sau decizii administrative luate la nivel național. Dintre propunerile discutate menționăm:

Continuarea demersurilor pentru a se permite medicilor cetățeni străini care au absolvit studiile de specialitate în țara noastră sau în altă țară UE să practice medicina în România;

Îmbunătățirea accesului la informație al cetățenilor prin publicarea online cu acces gratuit a formei actualizate la zi a tuturor legilor;

Creșterea sumei alocate pe zi pentru nevoile urgente ale solicitanților de azil, cel puțin în primele zile de la sosirea în România;

Găsirea unei formule de recunoaștere oficială a statutului mediatorilor interculturali și încurajarea diferitelor instituții publice și organizații neguvernamentale să facă apel la aceștia, în condițiile respectării codului etic;

Asigurarea de servicii de interpretare specializată și cu respectarea confidențialității în accesul la servicii medicale pentru imigranții care solicită acest lucru;

Asigurarea accesului la servicii de sănătate în condiții similare cu cetățenii români, având în vedere că pentru cetățenii străini nu au fost emise carduri de sănătate;

Flexibilizarea accesului la cursuri gratuite de limba română pentru toți cetățenii străini rezidenți în România dar și pentru cetățenii români ce au avut domiciliul în străinătate și care revin în țară.

A fost de asemenea semnalată importanța menționării imigranților

ca grup vulnerabil la discriminare în cadrul strategiei naționale de combatere a discriminării ce este în curs de elaborare în prezent sub coordonarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Așadar, unele dintre propuneri răspund direct nevoilor imigranților dar altele, deși sunt pornite de la probleme semnalate de imigranți, sunt de interes general, implementarea lor fiind în beneficiul întregii societăți. Propunerile discutate în cadrul conferinței vor fi înaintate oficial instituțiilor cu responsabilități în domeniile respective, însoțite de argumente relevante.

Un angajament de lungă durată

Deși conferința a marcat încheierea celor trei ani ai proiectului Migrant în România interculturală, atât reprezentanții organizațiilor partenere, cât și membrii rețelei de mediatori interculturali și-au exprimat clar dorința de a continua activitățile și în perioada următoare, mai ales având în vedere perspectiva creșterii numărului de cetățeni străini ce se vor stabili în România odată cu preluarea unei cote din solicitanții de azil ce ajung în această perioadă în țările din sudul Europei. Acest angajament a fost salutat și de reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări, care, prin vocea d-lui Comisar-șef Ioan Puhace, directorul Direcției pentru Imigrări a Municipiului București și a d-lui Comisar-șef Eleodor Pârvu, șeful serviciului Integrare din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, au exprimat aprecieri față de cei implicați în proiect și față de rezultatele obținute.1) Textul prezentării este disponibil pe www.migrant.ro

Constanța, 12 - 13 iunie 2015


EVENIMENT

În data de 10 mai, cei care nu au putut ajunge la spectacolul de la Reduta din data de 8 mai sau în Piața Sfatului (9 mai) au putut să călătorească și ei în jurul lumii pentru că străinii din Brașov au reprodus atât momentele de pe scena de la Centrul Cultural Reduta, cât și expozițiile despre țările de origine, la Coresi Mall, între orele 13:00 și 19:00.

Ziua Multiculturalității în Brașov, ediția III, a fost organizată împreună cu evenimentul Festivalul Regiunilor Europene – Tradiție și Multiculturalitate. Cele două evenimente de mare anvergură au oferit locuitorilor și vizitatorilor din Brașov un weekend plin de multiculturalitate non-europeană și europeană.

Un moment al evenimentului aflat deja la a doua ediție a fost distribuirea de „pașapoarte” pentru participanți și obținerea de „vize” din partea cetățenilor străini prezenți la eveniment.

„Viza” a constat într-un salut scris sau o semnătură din partea acestora. Prin aceste pașapoarte brașovenii au putut interacționa/comunica/relaționa cu RTT din Brașov. Scopul acestor pașapoarte a fost de a lansa un mesaj de acceptare, respect și toleranță reciprocă.

Centrul de informare și consiliere pentru străini din Brașov face parte dintr-o rețea de 15 centre naționale gestionate de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Biroul în România, în parteneriat cu Asociaţia Serviciul Apel prin proiectul „Coordonarea națională a acțiunii de integrare a resortisanților țărilor terțe (RTT) în România”, finanțat prin Fondul European de Integrare a resortisanților țărilor terțe, Programul anual 2012, în cadrul Programului General „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii”.

Evenimentul Ziua Multiculturalității în Brașov, ediția III, organizat de Centrul de Informare și Consiliere pentru Străini din Brașov, a debutat în data de 6 mai cu o conferință de presă la care invitații au fost serviți cu produse tradiționale coreene pregătite de doamna Lee Myung Ja din Coreea de Sud sau doamna Ioana, așa cum mai este cunoscută de către brașoveni. Aceasta a pregătit pentru conferința de presă Kimbab (kim = alge, bab = orez), Yubuchobab (yu = soia, ch = oțet, bab = orez) Mandoo (cu legume și carne) și pui prăjit cu sos. Conferința de presă a anunțat cele trei zile de desfășurare a evenimentului Brașov Multicultural Day, ediția III.

În ziua de 8 mai, la Centrul Cultural Reduta, începând cu ora 18:00, brașovenii au putut călători în jurul lumii cu ajutorul spectacolului multicultural susținut de străinii/RTT care locuiesc în Brașov.

Călătoria în jurul lumii a început din România, cu ansamblul „Poienița” care a energizat publicul din sală cu dansuri tradiționale românești. Din România, brașovenii au călătorit în China, unde Institutul Confucius din Brașov și profesoara de limba chineză Lili Liu au pregătit dansuri și muzică tradiționale chinezești. Momente remarcabile au fost

Ziua Multiculturalității în Brașov, ediția IIIBrașov Multicultural Day, 3rd edition

cele cântate la flaut și cele doua cântece “I love you, China” și faimoasa melodie “The moon represents my heart”. Din China, spectatorii au ajuns în Marea Britanie, unde au avut parte de o scurtă prezentare, mai mult sau mai puțin hilară, despre românii imigranți în Anglia și stereotipurile despre aceștia. Din Anglia s-a plecat spre Republica Moldova, unde spectatorii au fost delectați de celebra „Maluri de Prut” (muzica: Ion Aldea Teodorovici; text: Adrian Păunescu) și invitați la dans cu sârba „Dă, Doamne, la om noroc”.

După Republica Moldova, brașovenii au poposit pe un continent îndepărtat și exotic, în Australia. Elana Andrews, venită chiar din Australia, a prezentat „6 lucruri neștiute despre Australia” și a examinat împreună cu spectatorii dacă într-adevăr Australia este o țară norocoasă. Apoi, rămânând într-un climat cald, Humberto Aguilar din Chile, trubadurul de pe strada Republicii, împreună cu familia lui, a încântat publicul cu două cântece sud-americane. Revenind în Balcani, Daniel Ahmet, profesor în programul de educație prin muzică „Superar”, alături de trei copii din Zizin, a înveselit seara cu cântece albaneze pentru copii. În același ton vesel, Julia din Ucraina a convins publicul să

meargă să viziteze Ucraina printr-o pitorească prezentare intitulată „20 de motive să nu vizitezi Ucraina”.

Apoi, carismatica Cristiana Radu, etnic macedonean, a încântat publicul brașovean cu vocea frumoasă, cântecele vesele macedonene și elegantul și femininul costumul tradițional macedonean. Din Macedonia călătoria a continuat spre Coreea de Sud. Aici brașovenii s-au delectat cu două grațioase dansuri tradiționale coreene: dansul evantaielor și dansul florilor. Pentru ca publicul să se bucure și mai mult de cultura coreeană, dansurile au fost continuate cu o paradă de costume coreene create de faimoasa creatoare de modă de origine coreeană care locuiește în România, doamna Na Young Im, prezentă la eveniment. Doamna Lee Myung Ja și membrii Asociației Interculturale Româno-Coreene sunt cei care au construit acest moment pentru brașoveni.

Călătoria multiculturală s-a încheiat cu o Fiesta Latina în care străini din Brașov proveniți din Republica Dominicană, Peru, Nigeria, Polonia, împreună cu Școala de Dans Step in 2 Salsa, au transportat publicul în locuri exotice autentice pe dansuri merengue, salsa, bachata, merengue disco și regheton.

Astrid HambergerCercetător migraţie

Centrul de Informare şi Consiliere pentru Străini Braşov Coordonator centru: Astrid Hamberger Tel: +4 0766 282 090 Tel/Fax: +4 0268 336 190 E-mail: [email protected] Website: www.arpcps.ro, www.româniaeacasa.com FB: https://www.facebook.com/MigrantIntegrationCenterBraşov

Ultimul moment al spectacolului a fost parada de costume care a cuprins haine tradiționale din Coreea, China, Nigeria, Republica Moldova, România, Peru, Filipine, Iran, Tunisia și Siria.

Parada de costume a subliniat mesajele principale ale acestui eveniment: multiculturalitate, pace, integrare, acceptarea și toleranța diversității culturale și religioase.

În ziua de sâmbătă, 9 mai, evenimentul a continuat în Piața Sfatului din Brașov. Aici brașovenii s-au putut bucura de expoziții culturale din țări precum: Japonia, Filipine, Palestina, Republica Moldova, Ucraina, Chile, Republica Dominicană, Nigeria, Iran, Australia, China, Coreea de Sud dar și Polonia și România. Străinii din Brașov au adus pentru români o parte din țara de origine: steaguri, haine tradiționale, obiceiuri, fotografii, artefacte, mici gustări exotice.


RESURSE

asemenea, în aceeași Sală de lectură de știinţe filologice sunt disponibile în sistemul de acces liber la raft un număr foarte mare de dicţionare lingivistice și foarte multe enciclopedii.

În colecţiile Bibliotecii Naţionale a României există un număr foarte mare de manuale și cursuri de limba română, acestea sunt destinate străinilor în general sau în mod particular studenţilor străini. Iată câteva exemple: „Manual de limba română: curs de iniţiere pentru adulţii străini care au dobândit o formă de protecţie în România”, autoare Mária Bakó; “Manual de limba română: curs de iniţiere pentru copiii străinilor care au dobândit

statutul de refugiat în România și pentru minorii refugiaţi neînsoţiţi”, autoare Mária Bakó; „Să învăţăm limba română: manual pentru străini, nivel 1 (începători)”, autoare Ana Marin; „Limba română pentru străini: curs intensiv, nivel mediu”, autoare Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi.

O parte dintre cursurile de limba română pentru studenţii străini sunt manualele de limba română pentru studenţii de la anumite specializări, economică, juridică, medicală. În colecţiile Bibliotecii Naţionale există și cursuri de limba română pentru străini pentru anul pregătitor pentru cei care intenţionează apoi să studieze în universităţile românești. Iată un exemplu: „Limba română: manual pentru studenţii străini din anul pregătitor (nivel A1-A2)”, autoare Cristina Valentina Dafinoiu.

Cărţile despre cultura și civilizaţia românească sunt utile pentru străini, iar în colecţiile Bibliotecii Naţionale se află publicaţii valoroase din această perspectivă; un exemplu este cartea scrisă de Ana Rusu și intitulată „Elemente de cultură și civilizaţie românească: curs pentru studenţi străini”.

În colecţiile Bibliotecii Naţionale pot fi găsite ghiduri de conversaţie pentru majoritatea limbilor străine. Iată câteva exemple: „Türkçe-romence konușma kilavuzu = Ghid de conversaţie turc-român”, autor Yusuf Sarigöl Nevzat; „Ghid de conversaţie arab-român”, autor George Grigore; „Ghid de conversaţie român-persan”, autor Alibeman Eghbalizarj; „Ghid de conversaţie chinez-român”, autor Dana Ligia Ilin.

Străinii care locuiesc în România pot fi interesaţi de lectura unor ediţii bilingve, iar în colecţiile Bibliotecii Naţionale există astfel de ediţii, iată câteva exemple: „Însemnări din

română și alte limbi, colecţia de reviste are o mare diversitate tematică. Iată doar câteva exemple de reviste dintre acelea care sunt disponibile în sistemul de acces liber la raft al Sălii de știinţe filologice: India Perspectives, Belarus, Beijing Review, Journal of the Asiatic Society, Turkish Academy of Sciences Journal of Archaeology, National Geographic. În aceeași Sală de lectură de știinţe filologice sunt disponibile pentru lectură un număr foarte mare de ghiduri de călătorie pentru ţările lumii, ghiduri cu o grafică deosebită, publicate de editura Aquila ’93, ghidurile turistice National Geographic Traveler, publicate de editura Adevărul și ghidurile turistice publicate de editura Rao. De

încadrarea în muncă a străinilor, practică judiciară”, autoare Raluca Vasiliu.

Dintre cărţile utile migranţilor, străinilor din România, trebuie menţionate două cărţi valoroase: „De la imigranţi la cetăţeni români: experienţe ale integrării și motivaţii pentru obţinerea cetăţeniei române”, autoare Georgiana-Cristina Rentea; „Obţinerea rezidenţei pe termen lung și a cetăţeniei române: material pentru pregătirea specifică obţinerii cetăţeniei române”.

În Biblioteca Naţională a României sunt disponibile pentru lectură un număr foarte mare de reviste în limba

împrumutului interbibliotecar publicaţiile de la Biblioteca Naţională. Rezidenţii străini din București pot solicita serviciile bibliotecii la sediul din Bulevardul Unirii, numărul 22. O filială a Bibliotecii Naţionale se află în Craiova, iar alta este în Alba Iulia.

O primă categorie de documente care sunt utile străinilor, migranţilor, sunt documentele care au conţinut tematic legislativ. În Sala de lectură de știinţe juridice pot fi consultate Monitoarele oficiale, este diponibilă baza de date pentru legislaţie Lex, și în orice sală de lectură pot fi solicitate cărţi care abordează subiecte referitoare la legislaţia românească și internaţională. În afară de legislaţia referitoare la diverse teme juridice, de primă importanţă pentru străini, migranţi și refugiaţi, sunt publicaţiile care abordează chiar aceste statute specifice. Iată câteva exemple de cărţi din colecţiile Bibliotecii Naţionale: „Regimul juridic al străinilor”, autor Petre Catrinciuc; „Statutul juridic al refugiaţilor”, autoare Cristina Narcisa Vergatti; „Raporturi individuale de muncă: contractul individual de muncă, statutul funcţionarilor publici,

Resurse informaţionale utile migranţilor, aflate în Biblioteca Naţională a României

În viaţa culturală a României, Biblioteca Naţională are numeroase roluri, iar un rol foarte important este acela de bibliotecă publică în care sunt oferite servicii diverselor categorii de utilizatori, atât români, cât și străini, rezidenţi în România.

În articolul de față vom încerca să prezentăm anumite părţi componente ale colecţiilor acestei biblioteci, care sunt utile străinilor în general și în particular migranţilor care sunt în etapa integrării în România.

Accesul la colecţiile Bibliotecii Naţionale a României este posibil atât pentru străinii care locuiesc în București, cât și pentru cei care se află în alte orașe din România. Rezidenţii străinii care locuiesc în alte orașe ale României în afară de București pot avea acces la publicaţiile din colecţiile Bibliotecii Naţionale prin intermediul serviciului de împrumut interbibliotecar. Ei trebuie să se adreseze bibliotecii din orașul în care locuiesc, pentru a solicita pentru lectură anumite publicaţii deţinute de Biblioteca Naţională, iar biblioteca din acea localitate va solicita prin intermediul

Ameen AhmedMediator intercultural

Rodica MușatBibliotecar, serviciul

Prelucrarea ColecţiilorBiblioteca Naţională

a României


RESURSE

detenţie” (ediţie bilingvă română-chineză), autor Ho Chi Minh; „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu Lumea sau giudeţul sufletului cu trupul” (ediţie bilingvă română-arabă), autor Dimitrie Cantemir; „Yapisi Yüreîyón : [șürler] = Clădirea inimii [versuri]” (ediţie bilingvă turcă-română), autor Cengiz Bektaș; „Meditaţii și parabole = Masnavi - ê manavi” (ediţie bilingvă persană-română), autor Maulana Jalal al-Din Rumi; „Anecdote românești = Truyện vui rumani” (ediţie bilingvă română-vietnameză), autor Costică Sava.

În Biblioteca Naţională există o colecţie impresionantă de cărţi în limbi străine, în limbile de circulaţie internaţională dar și în alte limbi. În afară de cărţile în limbile engleză, franceză, germană, rusă, italiană, spaniolă, sunt cărţi în limbile turcă, cehă, bulgară, ucraineană, daneză, suedeză, sârbă, slovacă, croată, chineză, japoneză. Aceste cărţi au o tematică foarte vastă și foarte diversificată: istorie, politică, artă, literatură, știinţe sociale, știinţe exacte. O sală de lectură are chiar specific cultural american: în Sala de lectură American Corner sunt disponibile în sistemul de acces liber la raft cărţi publicate în America, cărţi foarte interesante și cu o tematică foarte diversificată.

Pot fi solicitate pentru lectură traduceri din literatura română, cum ar fi „Aodiliya zhi mi”, traducere în

chineză a cărţii „Enigma Otiliei” de George Călinescu; „Hei xing feng”, traducere în chineză a cărţii „Plicul negru” de Norman Manea; „Ar fi trebuit: Poeţi români contemporani”, traducere în arabă de George Grigore și Kamil Oued Al-Amiri.

Străinii din România care s-au implicat în activităţi ale organizaţiilor non-guvernamentale sau au fondat ei înșiși astfel de organizaţii pot beneficia de existenţa unui număr foarte mare de cărţi deţinute de Biblioteca Naţională, aceste cărţi abordează cele mai diverse aspecte ale unor astfel de organizaţii. Recent au intrat în colecţiile bibliotecii cărţile în limba engleză „Friends for life: relationship fundraising in practice”, autor Ken Burnett; „Revolution in the mailbox: your guide to succesful direct mail fundraising”, autor Mal Warwick. Cărţi utile pentru migranţii din România implicaţi în activităţile organizaţiilor non-guvernamentale sunt și „Pregătirea și evaluarea propunerilor de proiect”, autor Ion Vasilescu; „Parteneriate eficiente: un ghid pentru organizaţiile neguvernamentale”, autoare Ana Vasilache.

O altă categorie de publicaţii, care pot fi utile străinilor implicaţi în programe de studii universitare sau postuniversitare sunt cărţile valoroase pentru cei care doresc să se instruiască în domeniul studiilor culturale, de exemplu, studiile culturale islamice, studii culturale altaice, studii culturale

asiatice, studii culturale britanice, canadiene, franceze și fracofone, americane, studii culturale slave.

La fel ca și pentru utilizatorii români, pentru utilizatorii străini rezidenţi în România și care studiază în universităţile românești, este posibilă lectura tezelor de doctorat. După realizarea unei cereri de lectură, teza de doctorat solicitată este adusă la sala de lectură din depozit. Fără a fi necesară realizarea unei cereri de lectură, anumite teze de doctorat pot fi accesate sub forma unor documente în format pdf în cadrul catalogului informatizat al bibliotecii. Această accesare a anumitor teze de doctorat în format electronic este posibilă în sediul central al Bibliotecii Naţionale a României din Bulevardul Unirii numărul 22, București.

În acest articol am încercat să prezentăm informaţii utile cu privire la o parte din colecţiile Bibliotecii Naţionale a României. Pentru a afla mai multe informaţii despre aceste colecţii și despre serviciile oferite de bibliotecă puteţi accesa site-ul Bibliotecii Naţionale la adresa http://www.bibnat.ro/.

Vă invităm să vizitaţi Biblioteca Naţională și să descoperiţi colecţiile deosebite ale acesteia, dar și să participaţi la oricare din multiplele activităţile culturale organizate la sediile bibliotecii.

INTERVIU

e diferit. La noi, de exemplu, avem soare tot timpul, de aceea putem să ne petrecem tot timpul afară și să mergem la plajă. Avem plaja foarte aproape de noi și oamenii sunt foarte bucuroși tot timpul. Nu sunt obișnuit cu iarna, aici am văzut zăpada prima dată și nu mai vreau să o văd; dar, ţara în particular, cred că e o ţară foarte frumoasă. Mi-e foarte dor de Republica Dominicană, nu m-am mai întors de când am venit aici, de patru ani. Și mie dor de familie, de clima de acolo și de prietenii mei.

Ce te-ar opri să te întorci în ţara natală?

Ce mă oprește?! Tichetul de avion. E foarte scump pentru 3 persoane și salariile de aici nu sunt prea mari, nu poţi să spui așa, repede „Hai în Republica Dominicană” de la o oră la alta. Trebuie să planifici cu mult timp înainte.

Pe unde am fost, mi‑am făcut prieteniInterviu realizat în cadrul programului de practică pe care Cătălina și Ionela, studente la Facultatea de Sociologie din cadrul Universității Transilvania, l-au derulat la Centrul de Informare și Consiliere pentru Străini Brașov în vara anului 2014.

Ionela NedelcuCătălina Razma

Carlos:

Pentru început, spune-ne, te rugăm, câteva cuvinte despre tine.

Numele meu este Carlos, sunt din Republica Dominicană și stau în România de patru ani. Am găsit dragostea aici, foarte departe! Și asta e, sunt aici în România împreună cu ea. Am o fetiţă frumoasă și ea reprezintă viaţa mea. Acum muncesc, am o viaţă normală în Romania; când vine iarna se transformă

în anormală, pentru că nu sunt obișnuit, dar asta e, ăsta e destinul pe care l-am ales!

Spune-ne, te rugăm, câteva cuvinte despre ţara și locul în care te-ai născut.

Republica Dominicană e o ţară foarte diferită de România, și aici mă refer la climă și la oameni, în general. În România e o altă cultură, altă religie,


INTERVIU

Povestește-ne despre copilăria ta. Cum erai pe atunci?

În copilărie jucam baseball. La mine e sportul preferat; cum aici e fotbalul, la mine e baseball-ul. Și am jucat baseball de la 8 ani până la 18 ani; familia mea îndrăgește acest sport, și jucam cu toţii baseball împreună când eram cu ei. Am avut o copilărie frumoasă. Republica Dominicană e o ţară unde, dacă dorești, te duci pe un drum bun, iar dacă nu dorești, atunci te duci pe celălalt drum, un drum rău. Dar dacă faci sport de când ești mic, e un drum bun până la moarte. Aici nu prea se vede asta, în România nu am văzut asta niciodată. Și la muncă mă întreabă colegii „Ce joc e ăsta?”, „De ce a lovit mingea?”, „De ce aleargă?”, căci nu înţeleg nimic, dar pentru mine e un sport foarte frumos.

Descrie-i, te rugăm, pe părinţii tăi.

Eu am crescut cu mama mea de la 10 ani, cam așa. Părinţii mei sunt divorţaţi. Mai am un frate, care e mult mai mare decât mine și am locuit cu el și cu mama. Tata a plecat în altă localitate și are acolo o altă familie, așa că mai am trei surori. Diferenţa de vârstă între fratele meu și mine e mare, așa că nu am petrecut mult timp jucându-ne împreună. Nu ieșeam împreună, pentru că el era mai mare, eu eram un copil. Nu puteam să merg la disco, el da, el nu venea cu mine să mă joc în parc cu copiii, cu prietenii mei.

Dar ne înţelegeam destul de bine. Din partea lui am 3 nepoţi, doi băieţi și o fată și ne înţelegem foarte bine. Vorbesc și cu tatăl meu, din când în când și cu surorile, ne sunăm, ne ajutăm unul pe altul. Chiar dacă tata a plecat, suntem cu toţii o familie și sângele cântărește mai mult decât apa, așa se spune.

Cum descrii relaţia ta cu familia? Relaţiile în familie, atât în ţara ta natală cât și aici, cea din România.

Cu mama mă înţeleg foarte bine, mereu am avut o relaţie bună mamă-fiu. Acum am un copil iar mama mea pentru mine a devenit într-un fel sora mea. Îmi dă multe sfaturi și ne înţelegem foarte bine. La fel și cu fratele meu. Și cu familia de aici mă înţeleg foarte bine, pentru că noi suntem, cum zice soacra mea, „altfel faţă de oamenii de aici”, și ei îi place de mine pentru că mereu sunt bucuros, mereu am chef să fac treabă acasă și așa i-am câștigat dragostea. Când am venit aici, în România, ea nu mă cunoștea. Și când a văzut că sunt negru a făcut ochii mari dar acum avem o relaţie foarte bună, și cu socrul meu la fel. Mă simt ca un alt copil al lor, al treilea copil. Mă simt foarte bine cu ei, foarte bine!

Familia mea n-a venit niciodată aici, în România. Se cunosc doar așa prin poze, pe internet, prin telefoane.

Vorbesc cu ei și traduc pentru mama mea și soacra mea. Eu zic că merge bine, soacra și mama mea se aseamănă puţin.

Dacă ar fi să-ţi imaginezi viaţa ca pe o carte iar etapele vieţii ca pe niște capitole, ce titlu ai da copilăriei tale?

„Cum joacă baseball un copil într-o ţară plină de jucători de baseball”. Sau „Copilărie și baseball”. Sau „Cum se împarte copilăria între baseball și studii”, căci trebuie și studii nu?!

Cum a fost adolescenţa ta? Cum îţi ocupai timpul?

Am început să muncesc de la 18 ani, și era foarte bine că puteam deja să-mi câștig banii. Puteam să mă duc unde voiam. De exemplu, plecam cu prietenii mei într-o localitate pe care nu o cunoșteam, ne spuneam așa spontan „Hai atunci, în ziua x, bine?” fără să ne gândim la cheltuieli, fără să ne gândim unde vom găsi acolo să dormim, plecam pur și simplu. În adolescenţă pot spune că am fost fericit, am avut o adolescenţă frumoasă. Niciunul dintre prietenii mei nu a avut probleme cu droguri sau cu băutura. Noi ne distram altfel, jucam baseball, baschet, dansam. Ne plăcea mult dansul și, bineînţeles, ne plăceau fetele.

Ce tradiții respecți chiar dacă ești departe de casă?

Păi, orezul la mine e ca aici sarmalele sau pâinea. Dacă nu mănânc orez de 4-5 ori pe săptămână deja mă doare capul. Nu știu dacă e tradiție, dar la noi orezul este pe primul plan, și acum că stau aici eu prepar orez, că soția mea nu știe rețeta mea. Și respect și tradiții ale sărbătorilor catolice, deoarece eu sunt catolic; dar și sărbătorile ortodoxe, bineînțeles, pentru că soția e ortodoxă, ne-am căsătorit în biserică ortodoxă și trebuie să respect acest lucru. Până la urmă, fiecare are un camino (un drum), un Dumnezeu, nu contează de ce religie ești. E un cântăreț în Republica Dominicană cu o melodie care zice că „în lumea asta avem mai multe religii decât copii fericiți” și într-un sens sunt de acord cu el, de multe ori se pune accent pe religie dar toți mergem pe același drum să ajungem la Dumnezeu, toți dorim asta, nu contează religia. Legat de dans, aici nu se dansează cum dansăm noi în Republica Dominicană; dar când soția mea vede cum se dansează acolo, zice că e vulgar, nu e frumos, că sunt lipiți unul de altul și nu e frumos dar asta e, noi așa ne distrăm, așa e frumos la noi.

Este important pentru tine sentimentul de apartenență la o comunitate?

Da, este! Familia mea, soția și fiica sunt din România, așa că trebuie să iau țara ca jumătate din mine, nu pot să plec la mine și să le las aici, ar fi ca și cum aș lăsa jumătate din viața mea. Deja mă simt român, un negru român.

Ce te-a determinat să iei decizia să pleci din țară? Cum a fost, ușor, greu?

A fost ușor. Am vrut să o cunosc pe soția mea. Atunci era prietena mea de pe internet.

Așa ai cunoscut-o?

Da. Am crezut că mă întorc mai des la mine, nu am crezut că e așa de scump și dificil. Când am ajuns în România a durat un an fără să muncesc și a fost greu pentru ea, fiindcă este profesoară și nu câștigă foarte mult. Vă dați seama, eu fără să muncesc?! Credeam că o să mă duc mai des acasă la mine, dar din păcate nu a fost așa, și e dur pentru mine, mă doare când pun un video sau când mă sună familia și îmi spun „mergem la pisicină, la plajă”, și eu nu sunt acolo, doare un pic.

Când am plecat a fost ușor, tocmai fiindcă credeam că mă voi întoarce mai des.

Prin ce schimbări ai trecut când te-ai stabilit în România?

O schimbare pentru mine au reprezentat-o hainele! Nu era deloc bine pentru mine să fiu îmbrăcat cu multe haine. Eu eram obișnuit cu un tricou și pantaloni scurți. Aici iarna trebuie să-ți pui foarte multe haine și când ajungi undeva durează 15 minute să-ţi dai haina, fularul, mănușile jos. Îmi displace de asemenea atunci când e zăpadă și trebuie să ies afară să mă plimb. Eu nu știu să merg prin zăpadă, alunec mereu. Am schimbat și mâncarea, acasă mâncarea era altfel iar aici m-au așteptat cu masa plină cu sarmale. La început nu le-am mâncat, să fiu sincer, dar azi pot zice că m-am obișnuit. Temperatura, mâncarea, hainele, acestea au fost schimbările de când m-am stabilit aici.

Ce înseamnă pentru tine a fi migrant sau străin în altă țară?

Când am ieșit pentru prima dată pe stradă în Focșani, vă dați seama, un oraș mic care vede un negru pe stradă – pe atunci aveam și părul mai lung – toată lumea se uita la mine. Mergeam în parc și stăteam singur pe bancă, pentru că oamenilor le era frică să stea cu mine. Asta a fost neplăcut, ca străin aici, pentru că la mine vecinii sunt ca o familie. Aici am ajuns să îmi cunosc vecinii după 2 ani de stat în apartament, e o relație rece iar ca imigrant e greu așa! Soția mergea la muncă și eu stăteam singur sau mergeam în parc dar nimeni nu venea la mine, mai ales în Focșani. Aici, în Brașov, e mai bine, mai sunt negri, oamenii sunt obișnuiţi cu străinii. Îmi aduc aminte că odată la un magazin m-a văzut un copil de vreo 3-4 ani și a spus „Tata, uite un om cu fața maro!” Mi-a plăcut asta.

Cum ai reușit să înveți limba română?

Pentru mine limba română e o limbă foarte grea. Am reușit să o învăţ cu un dicţionar spaniol-român și uitându-mă la telenovele. De fapt, în țara mea nu mă uitam la nici o telenovelă iar aici a trebuit să mă uit. Nu am făcut cursuri, am avut doar un dicţionar, telenovelele și soția.

Cum a fost integrarea ta în România?

Noroc că soția mea are un frate care era șomer pe atunci și ieșeam cu el și cu prietenii lui din când în când, am început să vorbesc cu ei, să ne sunăm să ieșim. Încet, încet am reușit să învăț și limba română.

În ce domeniu lucrezi în acest moment?

Acum lucrez în IT, service tehnic pentru o firmă pentru calculatoare și ofer service tehnic pentru Spania.

Care este primul cuvânt care îți vine în minte când auzi cuvântul/sintagma muncă?

Mie îmi place să muncesc. Nu îmi este frică și zic că sunt adaptat să muncesc aici.

Din punctul tău de vedere România este o țară în care străinii se pot integra ușor?

Dacă găsești prieteni ca ai mei, da! Problema este limba, limba română e o limbă foarte grea în primul rând, iar oamenii de aici, nu toți, dar majoritatea, sunt un pic cam reci. De exemplu, tu pui o întrebare ca să începi o conversație, legat de orice subiect, și ei îţi răspund doar prin da sau nu, și atât! Deja ți-e frică să mai întrebi altceva pentru că ți-a dat un răspuns foarte rece. Nu toți sunt așa, eu am cunoscut foarte multe persoane cărora le place să vorbească cu mine. Nu e greu să te integrezi în România dacă îți faci prieteni și începi încet, încet cu un prieten și apoi cu doi. Eu pe unde am fost mi-am făcut prieteni pe oriunde și îmi place să vorbesc. Pentru că eu nu am familia extinsă aproape, aici, trebuie să îmi fac prieteni.

Dacă ar fi să tragem o linie după tot ce am discutat până acum, care ar fi concluzia ta?

Mă simt român! Îmi place România, e o țară foarte frumoasă, liniștită față de Republica Dominicană, care e mică și aglomerată. Aici e frumos, te poți duce în parc, nimeni nu vine la tine să te fure sau să te păcălească. Ca o concluzie, sunt mândru că mi-am făcut familia aici. Îmi place foarte mult aici. Nu știu dacă o să obțin și cetățenia, eu încerc. Am câștigat o familie frumoasă, chiar dacă dorul de casă îmi rămâne mereu până o să merg acolo. Mi-e dor de casă, când mă gândesc la ei mi se mișcă ceva în inimă, dar asta e, o să reușesc să merg și acasă.

Carlos la Brasov Multicultural Day


TINERET

În octombrie 2011 am ajuns pentru prima dată la Cluj-Napoca, România, orașul în care urma să îmi petrec cel puțin 3 ani din viață. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut atunci că, pe lângă 3 ani aparent obișnuiți de studenție, Cluj-Napoca urma să îmi dăruiască cele mai frumoase experiențe de până atunci. Astăzi, când mă uit în urmă, văd o vară petrecută în Statele Unite ale Americii, un semestru la Verona, Italia, printr-un schimb Erasmus, un semestru în Hangzhou, China, o carte publicată, o organizație non-guvernamentală fondată și, recent, câștigarea titlului și premiului „Studentul Anului 2014”, categoria Europa Centrală și Est, în cadrul Galei Studenților originari din Republica Moldova, „Excelență Academică pentru Moldova”. Îmbrățișez fiecare experiență nouă care îmi vine în cale dar nu uit niciodată de unde am pornit. De aceea încerc, pe cât de mult pot, să contribui și de la distanță la dezvoltarea și modernizarea Republicii Moldova.

În prezent sunt coordonatoarea cooperărilor internaționale în cadrul Federației SHARE Cluj-Napoca, federație responsabilă pentru implementarea Capitalei Europene a Tineretului Cluj-Napoca 2015. Deținând această funcție, sunt responsabilă implicit și de relațiile cu Republica Moldova, astfel că încerc împreună cu echipa să implicăm în programul Capitalei atât tinerii care s-au stabilit și studiază la Cluj, cât și pe cei care își desfășoară activitatea în Republica Moldova.

La nivel local, ne bucurăm de colaborarea cu Grupul de Iniţiativă Basarabeană (GIB Cluj), care valorifică și pune în evidenţă activităţile basarabenilor din Cluj și este și membru al Federaţiei SHARE Cluj-Napoca.

Tinerii din Republica Moldova, implicaţi în Cluj‑Napoca ‑ Capitala Europeană a Tineretului 2015

De asemenea, pe platforma www.clujmulticultural.ro prezentăm cei mai talentaţi, activi și creativi tineri din Republica Moldova, care s-au făcut remarcaţi în Cluj-Napoca.

În ceea ce privește tinerii care își desfășoară activitatea în Republica Moldova, am adoptat o altă strategie. Încă de la începutul anului am lansat un comunicat pentru Republica Moldova, în care am comunicat că orașul din inima Transilvaniei – Cluj-Napoca – este Capitala Europeană a Tineretului în anul 2015. Este un titlu care aduce după sine o serie de oportunități și beneficii, nu doar orașului, ci și tuturor celor care aleg să se implice în proiectele desfășurate în Cluj-Napoca.

Mai mult, acest titlu reprezintă o onoare pentru Europa de Est. Tocmai din acest motiv, am lansat invitația către toţi cei interesaţi, de a fi colaboratorii noștri în acest program al Capitalei Europene a Tineretului – Cluj-Napoca 2015, indiferent că sunt ONG-uri, instituții publice sau private sau tineri ambițioși, cu inițiativă. Credem că o legătură mai strânsă între țările vecine și în special cu Republica Moldova poate fi fructificată în oportunități grozave pentru tineri pe termen lung. Republica Moldova și România sunt două țări care deja au foarte multe puncte comune și deja reușesc să se sprijine reciproc. Vrem să subliniem faptul că această

colaborare ar crea noi deschideri pentru tinerii din Republica Moldova, atât la nivel regional, cât și la nivel european, și de asemenea ar contribui la dezvoltarea cooperării între tinerii din cele două țări, prin implicarea în proiecte comune.

Prin intermediul acestui comunicat, am venit cu propunerea de a colabora și a ne pune împreună resursele, pentru a dezvolta un program european complex pentru tinerii din Estul Europei.

Nu după foarte mult timp au apărut și primele activităţi. Am reușit până acum să aducem în jur de 10 tineri din diferite orașe

Natalia ErmicioiFederația SHARE, Cluj-Napoca

din Republica Moldova (Chișinău, Ungheni, Cimișlia) la activităţile Capitalei Europene a Tineretului Cluj-Napoca 2015, cu scopul ca tinerii să preia din bunele practici pe care le deprind aici și să meargă acasă și să facă o schimbare pozitivă.

Primii 3 tineri, care au ajuns în martie la Cluj, au fost Vasile Serdiuc, de la Ungheni, respectiv Gheorghelaș Eugeniu și Doru Ion de la Cimișlia. Ei au participat la tabăra de leadership organizată de către Volunteers Academy Cluj-Napoca și ne-au mărturisit că „în urma evenimentului sunt gata să fiu un lider adevărat: să găsesc soluţii în echipă, să fiu flexibil, să îi ajut pe cei din jur și să îmi respect colegii.” (Vasile Serdiuc). Ion ne-a asigurat că va împărtăși această experienţă cu tinerii basarabeni care sunt dornici de a schimba lumea și Eugen a fost impresionat de tinerii prietenoși de la Cluj, cu care a reușit să se înţeleagă foarte bine și de care îi va fi dor.

Diana Erhan și Diana Ștefîrța, reprezentante ale Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova (CTJM), au participat în cadrul trainingului TOT-Training of Trainers, organizat de către aceiași Volunteers Academy. Diana Ștefîrţa ne-a mărturisit că „având o experiență de doar două săptămâni în calitate de președintă a CTJM-ului, care dezvoltă și promovează interesele tinerilor, informațiile și experiența psihologică obținute (despre controlul emoțiilor, încrederea în sine și informația pe care o dai mai departe) cu siguranță vor avea un impact major asupra mediului în care lucrez și activez.”

Alin Iurciuc este un tânăr funcționar public din Hîncești, care a venit și el la Cluj-Napoca, alături de alți tineri de la Hîncești, pentru a se inspira din politicile publice ale Clujului în ceea ce privește sectorul de tineret. El consideră că aceasta a fost „ o experiență necesară din punct de vedere a calificării profesionale în calitate de specialist principal din Consiliul Raional Hîncești” și că „experienţa acumulată va servi drept oportunitate de a crește și a moderniza cultura tinerilor și întregului raion Hîncești”, în special datorită faptului că raionul Hîncești s-a înfrăţit recent cu judeţul Cluj.

Ce va urma? Mai multe vizite de studiu, unde cu drag vom ajuta tinerii din Republica Moldova să dobândească cunoștințe și experiențe necesare ca să impulsioneze sistemul din Republica Moldova pentru o schimbare pozitivă.

Urmăriți platforma www.clujmulticultural.ro pentru a vedea cum se implică tinerii din Republica Moldova în activitățile

Capitalei Europene a Tineretului Cluj-Napoca 2015.


Alexander JachoMediator intercultural

Diane InamahoroMediator intercultural

EVENIMENT

În data de 21 martie 2015, Mosaico latinoamericano, împreună cu alte echipe de cetățeni non-UE, desfășura evenimentul Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale în parcul central din Cluj-Napoca.

Mosaico Latinoamericano este un grup non-formal, format prin proiectul finanțat de UE “Active Citizenship: Enhancing Political Participation of Migrant Youth - ACCESS”, administrat de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). Echipa este compusă din: povestitoarea din Chile Carolina Davis, expertă în literatura latină; inginera cubaneză Linette M. Diaz Herran, promotoarea evenimentului; artistul columbian Fabian Franco, autorul logo-ului Antidiscriminării; jurnalistul José Camilo Cardona Vélez, promotor de evenimente; psihologul cubanez Javier L. Seiglie, expert în crearea evenimentelor cu impact social; expertul în arte precolumbiene – ecuadorianul Fidias Vasquez, restaurator al unor biserici din Alba Iulia; și inginerul Alex Jacho, Peer Advisor pentru OIM și mediator intercultural al Institutului Intercultural Timișoara (IIT).

Evenimentul desfășurat în martie în comunitatea din Cluj Napoca a

Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale Ziua Africii la Cluj

urmărit să conștientizeze publicul că toate persoanele sunt la fel, cu aceleași drepturi și obligații. Noi luptăm împotriva folosirii cuvintelor discriminatorii față de străini, a discriminării pe criterii legate de muncă, sex, religie, cultură etc.

Cetățenii din afara Uniunii Europene și societatea din Cluj-Napoca au ridicat un zid simbolic împotriva discriminării. Fiecare persoană a luat o bucată de lemn și și-a exprimat părerea despre Ziua discriminării desenând sau lăsând un mesaj pe acea bucată de lemn. Au participat persoane din Albania, Bulgaria, Burundi, Chile, Columbia, Cuba, Ecuador, Franța, Germania, Maroc, Mexic, Pakistan, Peru, Republica Moldova, Tunisia și din alte țări.

Ziua de 21 martie nu a fost doar o zi pentru a comemora ziua antidiscriminării, ci a fost o ocazie de a integra mai bine cetățenii străini în comunitatea clujeană. Evenimentul a reprezentat o ocazie deosebită pentru a schimba păreri, a exersa limba română, pentru a exprima prin desen relația români-străini. Fiecare cetățean non-UE implicat s-a simțit ca acasă, util și integrat, și s-a bucurat de interacțiunea cu alți cetățeni români sau străini.

După patru ani, comunitatea latino-americană din Cluj, sprijinită de Institutul Intercultural Timișoara, este mai integrată, mai organizată, astfel încât am reușit să formăm grupul Mosaico Latinoamericano, iar membrii acestuia, entuziasmați, așteaptă cu nerăbdare să se implice în alte activități și să lege prietenii cu cetățenii români. Împreună cu echipa LADO Filiala Cluj (Liga Apărării Drepturilor Omului), planificăm o serie de activități în cadrul festivalului Zilele Clujului 2015. Și pentru a dovedi că suntem plini de entuziasm, in iulie vom face o carte de povești latino-americane pentru copii români, povești care vor fi relatate copiilor în parcuri. Scopul grupului este ca în viitorul apropiat să devină o organizație non-guvernamentală și să se implice mai mult în proiecte sociale.

Echipa latino-americană din Cluj-Napoca a fost întotdeauna sprijinită de doamna Ana Ludușan de la LADO. Ea a deschis pentru noi multe oportunități, una dintre ele fiind proiectul Organizației Internaționale pentru Migrație. Suntem bucuroși că echipa LADO ne susține, le mulțumim și Ionelei Răcătău și Danielei Cervinschi pentru suport și sperăm să colaborăm și în anii următori.

atmosfera serii. Pentru copii, pictatul de figurine cu motive din fauna africană a fost foarte interesant. Atmosfera zilei a fost în general caracterizată de o energie interculturală pozitivă, într-un spațiu în care oameni din comunități africane (Burundi, Rwanda, Kenya, RD Congo, Ghana, Nigeria, Camerun, Coasta de Fildeș, Senegal, Somalia, Liberia, Algeria, Maroc) stăteau de vorbă cu clujenii atrași de culori, de pozele expuse în parc sau de ritmurile de disco african. Au participat și o serie de români care au fost plecaţi profesional sau în vacanţe în Africa și care își împărtășeau experienţele. Expoziţia fotografică și de artă tradiţională a avut loc într-un cadru mai amplu și în ziua următoare la Turnul Croitorilor.

Activităţile GPRB nu se limitează doar la Ziua Africii. Aceasta a fost doar începutul unei serii de proiecte care vizează promovarea culturii africane în societatea clujeană și cea transilvană. Vor urma în decursul acestui an și alte prezentări publice și publicarea unei broșuri cu povești ale reprezentanţilor comunităţilor africane din Cluj-Napoca

intitulată „Faţa africană a Clujului”. Iniţiativa noastră răspunde nevoii de cunoaștere – prin contact direct și metode interactive și neconvenţionale de învăţare și relaţionare, nevoii de integrare a diferitelor culturi trăitoare în același spaţiu și nevoii de înţelegere a conceptului de toleranţă prin cunoaștere și relaţionare – o problemă acută în prezent în societăţile europene. Valorile pe care dorim să le împărtășim sunt solidaritate, integrare, cunoaștere, toleranţă, civism, umor și creativitate.

Ne dorim sa promovăm o societate multiculturală unde oamenii acceptă și încurajează interacţiunea între culturi. Suntem ferm convinși că multiculturalismul poate genera numeroase efecte pozitive și că traiul cu diferite culturi și acceptarea lor permite o mai bună înţelegere reciprocă și contribuie în mod considerabil la prevenirea urii și violenţei.

Dacă sunteţi interesaţi de activităţile noastre, puteţi să ne urmăriţi pe pagina noastră de Facebook: www.facebook.com/romaniaburundi.

EVENIMENT

Ziua Africii este sărbătorită în toată lumea în data de 25 mai, în ziua în care a fost constituită Organizaţia Unităţii Africane în 1963. Această zi a fost sărbătorită pentru prima dată în Cluj-Napoca anul acesta și a fost organizată de către Grupul de Parteneriat România-Burundi (GPRB) în colaborare cu celelalte comunităţi africane și cu susținere din partea Ligii Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj. A fost prima iniţiativă care a implicat și comunităţile africane din Cluj-Napoca și care a venit din interiorul comunităţii. Obiectivul acestei manifestări la Cluj-Napoca a fost de a prezenta realitatea cotidiană din ţările africane reprezentate la Cluj-Napoca, confruntarea punctelor comune, diferenţelor culturale și perspectivelor de dezvoltare a societăţilor.

Am decis să sărbătorim într-un spaţiu verde, să ne relaxăm în hamac ascultând muzică africană, așa încât toţi participanţii să se simtă confortabil. Cele mai interesante activităţi ale zilei au fost concentrate in jurul interacţiunii dintre comunităţile africane cu cea clujeană prin intermediul discuţiilor și cunoașterii, a unei sesiuni de percuţie improvizată și a jocurilor din ţările de origine ale celor prezenţi. Gonis, un student din Rwanda, a introdus ritmurile tradiţionale rwandeze în jocul de percuţie, ceea ce a antrenat


Regis și fiica sa Regiancy sunt refugiați în România. UNHCR/I.Preda/2015

RAPORT CAMPANIE

Raport UNHCR: tendințe globale 2014

Refugiații: Oameni obișnuiți aflați în circumstanțe neobișnuite

Raportul anual „TENDINȚE GLOBALE

2014” publicat în iunie 2015 arată ca fenomenul

strămutării la nivel mondial ca urmare a

războaielor, a conflictelor și a persecuției a atins

cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată

și urmează un trend de creștere rapidă.

La finele anului 2014, un număr de 59,5 milioane de persoane au fost strămutate forțat, comparativ cu cele 51,2 milioane din anul anterior și cele 37,5 milioane cu zece ani în urmă. Creșterea aceasta, de 8,3 milioane față de 2013, reprezintă cea mai mare creștere înregistrată vreodată într-un singur an.

Războiul care a început în Siria în 2011 a transformat această țară în cel mai semnificativ factor de strămutare la nivel mondial, însă instabilitatea și conflictele din țări precum Republica Centrafricană, Burundi, Sudanul de Sud și Afganistan au contribuit de asemenea în mare măsură la acest număr record de persoane strămutate.

În 2014, în medie 42500 de persoane au devenit zilnic refugiați, solicitanți de azil sau persoane strămutate intern, ceea ce corespunde unei creșteri de patru ori a acestor cifre în numai patru ani.

La nivel mondial, una din 122 de persoane este fie refugiată, strămutată

intern sau solicitantă de azil. Dacă ar fi vorba de populația unei țări, această cifră (59,5 milioane) ar reprezenta a 24-a cea mai populată țară din lume.

„Suntem martorii unei schimbări de paradigmă, ai unei alunecări necontrolate într-o eră în care amploarea fenomenului global al strămutării forțate, precum și răspunsul necesar depășesc, în mod clar, orice valori și necesități înregistrate vreodată în acest sens.” a spus Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, António Guterres.

În 2014, numai 126800 de refugiați au putut reveni acasă, în țara de origine, cifra menționată reprezentând cea mai scăzută valoare înregistrată în ultimii 31 de ani.

Copleșitoarea majoritate a persoanelor strămutate se află încă departe de casă, fără speranța de a se întoarce curând și depunând eforturi pentru a-și reface viața în țara și alături de comunitatea în care trăiesc.

Anul acesta, campania Agenției ONU pentru refugiați dedicată Zilei Mondiale a Refugiatului - 20 iunie ne aduce mai aproape de aspectele umane ale vieții de refugiat. Pe măsură ce aceștia se străduiesc să răzbească, poveștile lor sunt mărturii extraordinare ale curajului și rezistenței pe care dorim să le împărtășim cu fiecare dintre voi.

Vă invităm să cunoașteți o serie de oameni obișnuiți. Aceștia sunt, ca mulți dintre noi, fii, mame, muzicieni,

sportivi sau studenți. Singura diferență este aceea că se află în circumstanțe neobișnuite, supraviețuind conflictelor și războiului. Viața lor, cândva normală, a fost dată peste cap forțându-i să-și abandoneze căminul și să devină refugiați.

De Ziua Mondială a Refugiatului, faceți cunoștință cu Regis: el este baschetbalist, tată și pasionat de politică. Se întâmplă ca Regis să fie și refugiat.

său au dat buzna în casa părinților, amenințând că-l vor ucide. A scăpat cu viață fiind plecat intr-o călătorie de afaceri. Nu a așteptat o altă amenințare: și-a luat soția și au fugit să se ascundă în Camerun. „Nu aș fi crezut vreodată că cineva și-ar dori să mă omoare” spune acesta aflându-se în siguranță în România. „Mi-au distrus casa și mi-au amenințat familia. Nu mi-am imaginat vreodată că-mi voi părăsi țara.” În

trecut, Regis plănuise să studieze în România, așa încât în 2014 a călătorit aici și a cerut azil. În curând le-a putut aduce lângă el pe soția și fiica sa.

La capătul acestui drum, Regis se gândește și la alții, nu doar la el: „Aș vrea să-i ajut pe cei aflați la nevoie, să dau glas oamenilor care nu sunt auziți. Cu credință și pricepere, voi reuși. Îmi trebuie doar puțină stabilitate.”

O mamă din Siria alături de copiii săi după ce a fost salvată

dintr-o ambarcațiune de pescuit ce transporta 219 persoane care

sperau să ajungă în Europa. Acestea sunt doar trei din milioanele de

persoane dezrădăcinate de război. Numai în 2014, 13,9 milioane

de persoane au fost strămutate, de patru ori mai multe decât în

2010. UNHCR / A. D‘Amato

Povestea lui, ca multe altele, se află aici: www.refugeeday.org/ro.

Regiancy Velda s-a născut in Camerun, în exil – odată cu nașterea ei a început o nouă poveste de dragoste în familia noastră. E adevărat, nu prima, însă la fel de intensă ca cea dintre mine și soția mea Nancy.”

Regis, activist politic a fugit împreună cu soția sa din Bangui, Republica Centrafricană în 2013, atunci când grupări ostile partidului

Regis, 29 ani: „În ziua în care am aflat că vom

avea un copil am fost în al nouălea cer! Am

îmbrățișat-o pe Nancy, soția mea, am cântat

și am dansat! Mi-aș fi dorit ca bebelușul să

se nască atunci, să nu mai așteptăm alte 6-7

luni. Ne gândiserăm și la numele pe care

îl va purta: dacă era fetiță – numele meu

combinat cu al mamei sale: Regiancy.

Gabriela LeuResponsabil comunicare

UNHCR România


Ați auzit vreodată expresii precum „Imigranții primesc mai mult ajutor financiar pentru a-și deschide o afacere, și nu plătesc taxe…”; „Imigranții se suprapopulează serviciile de sănătate…” sau „Imigranții nu vor să se integreze și nu vor să ne învețe limba…”? Astfel de idei, nesusținute de fapte și date concrete, care susțin că anumite grupuri sunt „problematice”, generează neîncredere și conflicte sociale.

Proiectul C4i-Communication for Integration (Comunicare pentru integrare), co-finanțat de Consiliul Europei și de Comisia Europeană prin Fondul European pentru Integrare, și-a propus să abordeze prejudecățile, zvonurile și stereotipurile prin utilizarea rețelelor sociale și a canalelor de informare virale, pentru a oferi răspunsuri bazate pe dovezi la concepții greșite întâlnite frecvent. Participarea activă a cetățenilor ca „agenți anti-zvon” este un element cheie al proiectului.

Proiectul s-a bazat pe o rețea de 11 orașe partenere, care au lucrat împreună în perioada ianuarie 2014-iunie 2015 pentru implementarea unei politici publice inovatoare de promovare a păcii, diversității și coeziunii sociale. C4i a fost inspirat de campania „anti-

zvon” inițiată de Consiliul local din Barcelona în 2010. Orașul a început atunci o strategie pe termen lung pentru a îmbunătăți conviețuirea în societatea sa diversă, printr-o campanie de combatere a zvonurilor, a concepțiilor greșite și a prejudecăților pe care mulți oameni le aud sau le au despre minorități și migranți.

În cadrul proiectului s-au desfășurat următoarele activități: Identificarea de zvonuri și colectarea de informații obiective, apoi folosirea rețelelor sociale și canalelor de informare virale pentru a oferi informații și explicații corecte privind migrația și diversitatea și pentru a combate mituri și idei preconcepute nefondate (dar răspândite pe scară largă), care pun în pericol coeziunea socială. Definirea unei strategii. Transferul către cele orașe 10 partenere a unei metode inovatoare experimentate cu succes în Barcelona și replicate pozitiv în 4 orașe spaniole cu proiectul Antirumores. Conceperea unei metodologii și a unor instrumente comune cu ajutorul cărora și alte orașe din Europa să aplice metode de comunicare socială și networking în domeniul diversității și integrării.

Crearea de rețele anti-zvon în fiecare oraș, care implică administrația publică, organizații ale societății civile și cetățenii. Sesiuni de formare pentru „agenții anti-zvon”. Invitarea cetățenilor să devină „agenți anti-zvon” pentru a lupta împotriva stereotipurilor și prejudecăților în viața lor de zi cu zi. Acțiuni de sensibilizare. Activități inovatoare și participative de sensibilizare în toate orașele C4i . Evaluarea impactului acțiunilor proiectului în rândul populației din orașele implicate, pentru a verifica eficacitatea activităților proiectului.

Proiectul C4i face parte din direcția de interes axată pe acțiuni pentru promovarea bunei conviețuiri în diversitate, pe care o dezvoltă Consiliul Europei, și are la bază experiențele anterioare ale programului de succes Intercultural cities (Orașe interculturale), derulat în comun de Consiliul Europei și Comisia Europeană, despre care ați putut citi în numerele anterioare ale revistei Migrant în România. Aceste proiecte, care implică orașe întregi ca subiecte de lucru pentru integrare, devin tot mai frecvente în Europa și ar fi foarte util de adaptat și realizat și în România.

Comunicare pentru integrare – Rețele anti‑zvon pentru diversitate

PROIECT TESTIMONIAL

Procesul integrării străinilor în societatea românească este unul complex, care se desfășoară pe paliere multiple și presupune parcurgerea mai multor etape. Obținerea rezidenței permanente și ulterior a cetățeniei române sunt două etape-cheie ce marchează evoluția integrării sociale. Acestea indică, prin condițiile ce se impun a fi îndeplinite, un grad ridicat de adaptare a străinului în cadrul social, cultural, politic și economic al statului gazdă și de asimilare a valorilor și normelor specifice acestuia.

După o perioadă de pregătire, în care am acumulat multe experiențe, și pozitive și negative, am reușit să devin cetățean român. Parcurgând diferite materiale de pregătire pentru examenul de obținere a cetățeniei române am realizat încă o dată că Romania este o țară minunată, cu nenumărate valori care merită promovate.

Am aflat multe lucruri interesante despre orașele românești în care au fost înregistrate diferite premiere. De

exemplu, Timișoara a fost primul oraș din Imperiul Habsburgic cu străzile iluminate cu lămpi, apoi primul oraș cu străzile iluminate cu gaz și mai târziu primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric. În Timișoara a existat prima stație de salvare din Ungaria și România și a fost asfaltată prima stradă de pe teritoriul de azi al României. În Iași, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat prima universitate din România. În Sibiu au fost înființate prima școală de pe teritoriul României de azi, prima farmacie, primul teatru, primul muzeu și prima gradină zoologică. În Ploiești a fost construită prima rafinărie din lume.

Studiind despre România am aflat și despre multe personalități admirabile. Am fost impresionat de regele Carol I, care a contribuit semnificativ la creșterea prestigiului statului român, la redresarea economiei, precum și la progresul social și cultural. Alte personalități remarcabile despre care am citit cu plăcere au fost Herta Müller (laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2009), Virginia Andreescu-Haret (prima femeie arhitect din lume), Victor Babeș (autorul primului tratat de bacteriologie din lume și fondatorul școlii românești de microbiologie), Sofia Ionescu (prima femeie neurochirurg din lume), Henri Marie Coandă (inventatorul motorului cu reacție), Smaranda Brăescu (prima femeie parașutist cu brevet din România), Nicolae Constantin Paulescu (medic și fiziolog care a contribuit la descoperirea insulinei).

Străinii au avut o prezență constantă în istoria României și au adus contribuții importante la dezvoltarea vieții culturale, științifice, economice și sociale.

Antim Ivireanul a fost un autor român de origine georgiană, întemeietor de tipografii, în premieră mondială, în limbile arabă și georgiană. Dramaturgul Ion Luca Caragiale, actorul Radu Beligan, soprana Hariclea Darclee, scriitorul Panait Istrati, precum și marele industriaș Nicolae Malaxa au fost de origine greacă. Compozitorul Mihail Jora, matematicianul Spiru Haret, gerontologul Ana Aslan au fost de origine armeană iar actorul Hamdi Cerchez și turcologul Cornelia Calin Bodea au fost personalități de origine turcă.

Și în istoria recentă a României străinii construiesc afaceri de succes, se implică în activități caritabile și de voluntariat, promovează cultura țărilor din care provin sau pe cea a României, luptă pentru respectarea drepturilor omului. Ibrahima Keita, născut în Guineea, este director al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale. Raed Arafat, medic de origine palestiniană, a pus bazele Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD). Analia Selis, cântăreață argentiniană, a venit prima dată în România în 2004 și a obținut cetățenia română în 2010. Jaco du Plessis este președintele Centrului de Protezare și Ortezare Theranova din Oradea și s-a născut în Africa de Sud.

În calitate de cetățean român, îmi iubesc identitatea națională și îmi doresc o Românie dreaptă, o Românie puternică! Sunt mândru că sunt român și consider că am misiunea de a promova România și oamenii de aici care fac lucruri deosebite.

Dr. Mohamed M. DaoudMediator intercultural

Sunt cetăţean european și sunt mândru că sunt român

Dr. Mohamed M. Daoud este originar din Alexandria, Egipt şi este stabilit în Iaşi de 27 ani. Este medic ginecolog, mediator social intercultural, fondator al Centrului Cultural Oriental şi a obținut de curând cetățenia română.


ANALIZĂ

În mass-media din Europa au alternat cu regularitate în ultimele luni știri despre sute de imigranți ce și-au pierdut viața în Marea Mediterană, sute de imigranți salvați de pe vase în derivă și întâlniri ale miniștrilor din statele UE sau ale oficialilor europeni pentru a discuta problema migrației peste Mediterana. Totul pe fondul discursurilor unor politicieni din mai multe țări ce solicită măsuri urgente și dure de limitare a migrației intra- și extra-europene. Acest articol își propune să contribuie la o mai bună înțelegere a situației și la identificarea celor mai corecte opțiuni pe care le au în față ca răspuns statele UE.

Cine sunt migranții şi de unde provin?

Conform statisticilor publicate de structurile UE și confirmate de diferite organizații internaționale, pe lângă Siria, unde războiul persistă de câțiva ani, sunt două regiuni principale de unde vin în această perioadă cei care își riscă viața traversând Mediterana pentru a ajunge în Europa: Cornul Africii, în principal Eritreea și Somalia, respectiv Africa de Vest, în special Senegal, Nigeria și Mali. Cetățenii acestor țări se confruntă cu sărăcia și lipsa de perspective în țările lor (sunt țări aflate pe ultimele locuri în lume la Produsul Intern Brut (PIB) pe Locuitor și în Indexul Dezvoltării Umane), dar și cu lipsa de securitate (în mai multe din aceste țări grupări paramilitare controlează anumite zone), și cu regimuri politice fragile sau nedemocratice. În Eritreea nu există mass-media independentă și nu au mai fost organizate alegeri naționale de la independența din 1993 iar Somalia,

aflată mai mulți ani pe primul loc în Indexul Țărilor Fragile, a coborât acum pe locul al doilea. În toate aceste țări, peste 10% din PIB se generează din banii trimiși rudelor de migranții plecați în Europa (în Eritreea cifra estimată este de peste 30% din PIB). Marea majoritate a celor ce decid să părăsească aceste țări pentru a junge în Europa sunt bărbați tineri, de al căror succes depinde în mare măsură supraviețuirea familiilor lăsate acasă.

Drumul spre Europa

Primul lucru pe care trebuie să-l facă pentru a pleca spre Europa este să strângă (în general cu sprijinul rudelor) sumele necesare pentru a plăti călăuzele ce organizează călătoria peste Sahara, cu trecerea ilegală a mai multor frontiere. Din Africa de Vest costul este de câteva sute de Euro, în timp ce din Cornul Africii ajunge la câteva mii de Euro. Destinația intermediară este aceeași pentru toți: coasta libiană a Mării Mediterane. De obicei drumul este parcurs în mai multe etape, unii migranți încercând și să găsească de lucru pe parcurs, pentru a supraviețui așteptând o ocazie de a pleca mai departe, sau pentru a strânge suma cerută de călăuză pentru etapa următoare.

Libia

Cu o suprafață aproape de trei ori mai mare decât Franța sau de șase ori mai mare decât Italia, dar cu o populație de numai 6 milioane de locuitori, Libia ocupă locul zece la nivel mondial în privința rezervelor de petrol. În 2011, după înlăturarea regimului dictatorial ce a condus țara timp de peste patru decenii, Libia ar fi avut deci resurse pentru a asigura tranziția spre democrație, bunăstarea cetățenilor săi și un ritm accelerat de dezvoltare care să apropie nivelul de trai al populației de cel al țărilor europene. Cu toate acestea, Libia este în prezent ceea ce politologii numesc „un stat eșuat”. Deși în 2012 a început un proces de reconstrucție

democratică, din 2014 au revenit haosul și violențele. În prezent există două structuri parlamentare și două guverne, ce își contestă reciproc legitimitatea, dar în realitate situația este controlată de milițiile constituite în 2011 pentru a lupta în perioada revoluției împotriva regimului dictatorial, care își dispută teritorii și influență și dintre care o parte s-au afiliat Statului Islamic. Prin susținerea financiară și militară acordată unor grupări paramilitare locale și prin aducerea din Orientul Mijlociu a unor mercenari, Statul Islamic deține acum controlul asupra unor orașe, inclusiv al unui port la Mediterana. În lipsa unor structuri funcționale de aplicare a legii, traficanții de imigranți pot așadar ușor negocia cu liderii milițiilor locale, care le asigură protecția. Potrivit autorităților italiene, între 500.000 și un milion de migranți din Africa Sub-Sahariană se află în prezent în Libia, așteptând trecerea Mării Mediterane spre Europa. Condițiile de viață sunt în majoritatea cazurilor foarte precare. Cu toate acestea, nimeni nu se gândește că s-ar putea întoarce în țara de origine, focalizarea fiind pe găsirea unei oportunități de a ajunge în UE.

Traversarea Mediteranei

Cum se face că în condițiile în care zeci de nave traversează zilnic în siguranță Marea Mediterană, cei 300 de km ce despart Tripoli de insula italiană Lampedusa sau distanțele similare până în Sicilia sau Malta duc la la pierderea vieții a mii de oameni? Explicația este legată de mai mulți factori. În primul rând, având în vedere că traversarea este ilegală, proprietarii vaselor știu că nu le vor mai putea recupera. Așadar, fiind trimise pe ultimul lor drum, sunt deseori în stare tehnică foarte proastă și supraîncărcate cu pasageri. În al doilea rând, echipajul este în general format dintr-un număr minim de persoane, în general fără experiență pe mare în afara pescuitului în apropiere de coastă. De fapt, scopul echipajului nu este de a duce pasagerii până în Italia. Odată ajuns în apele internaționale, vasul lansează un S.O.S. în speranța că va fi reperat de autoritățile italiene. Deseori echipajul abandonează vasul în derivă sau se amestecă printre imigranți, pentru a evita arestarea.

Astfel de traversări se fac de mulți ani, problema fiind considerată gravă de peste un deceniu. Cum se explică așadar creșterea extraordinară a numărului de victime în prima jumătate a anului 2015 față de perioada similară din 2014? Explicația este legată de închiderea programului de salvare al Guvernului Italian denumit „Mare Nostrum”. Din octombrie 2013, de când haosul din Libia a dus la creșterea fluxului migrator peste Mediterana, timp de un an, „Mare Nostrum” a dus la salvarea a peste 150.000 de persoane. După încetarea programului, fluxul de migranți a rămas relativ constant dar numărul morților a crescut considerabil. Astfel, conform statisticilor UNHCR, în perioada ianuarie-aprilie 2014 au ajuns în Italia 26.165 de migranți iar în aceeași perioadă din 2015 numărul lor a fost de 26.644. Conform Organizației Internaționale pentru Migrație, în primele 5 luni din 2014 și-au pierdut viața pe mare 425 de persoane, în timp ce în aceeași perioadă din 2015 numărul acestora a ajuns la 1865, deci de peste patru ori mai mare. Guvernul Italian a solicitat fonduri pentru continuarea operațiunii „Mare Nostrum” dar a fost refuzat de celelalte țări UE. Din noiembrie 2014 a fost lansată de către FRONTEX, Agenția UE responsabilă de frontierele externe, operațiunea Triton, care are însă un buget mult redus și misiunea de a acționa exclusiv la o distanță de maximum 50 km de coasta italiană.

Reacția Uniunii Europene

Ca răspuns la o serie de cazuri în care sute de persoane s-au înecat în Mediterana, în aprilie 2015 liderii europeni au acceptat că măsuri urgente sunt necesare pentru a reveni cel puțin la capacitatea de intervenție anterioară. Astfel, bugetul operațiunii Triton a fost mărit iar unele state UE au trimis suplimentar nave militare dotate pentru acordarea de asistență persoanelor găsite în derivă pe mare. A fost propusă de asemenea relocarea în alte țări UE a câtorva zeci de mii de solicitanți

Migrația peste Mediterana și responsabilitatea Uniunii Europene față de reconstrucția democratică a Libiei

de azil ajunși pe mare în Italia. Atât autoritățile italiene, cât și organizații umanitare sau de drepturile omului, cum este Amnesty International, au apreciat cifrele propuse ca insuficiente față de nevoile în continuă creștere. O altă propunere aflată în discuție include realizarea de operațiuni militare pe coasta libiană sau în apropierea acesteia pentru identificarea și distrugerea ambarcațiunilor ce ar putea fi folosite de traficanți pentru transportarea pe mare a migranților. Și această măsură, ce nu a întrunit condițiile pentru a obține sprijinul ONU și nici susținerea tuturor statelor UE, este contestată atât cu privire la eficacitatea sa, cât și în baza unor principii morale. Blocarea în Libia a unui milion de migranți nu îi va determina să se reîntoarcă în țările de origine unde nu îi așteaptă nici o perspectivă. În schimb sunt toate șansele să fie amplificată criza umanitară.

Ce rămâne de făcut?

Faptele relatate mai sus, dar și experiența colaborării dezvoltate în perioada 2012-2013 de Institutul Intercultural Timișoara cu instituții și organizații civice libiene ne determină să formulăm o opinie cu privire la acțiunile Uniunii Europene în această situație. Cel mai simplu ar fi să ne imaginăm o situație alternativă: Libia e o țară democratică, un stat de drept, în care veniturile generate de exploatarea amplelor rezerve de petrol și gaze naturale sunt investite în dezvoltarea infrastructurii, în industrie, agricultură, servicii, educație etc. Evident, Libia este acum o mare problemă. Uniunea Europeană are responsabilitatea, dar și potențialul de a o transforma într-o parte importantă a soluției. Libia poate deveni partenerul UE în susținerea dezvoltării Africii Sub-Sahariene. Acest lucru se poate obține cu anumite condiții, între care depășirea gândirii reactive pe termen scurt, asumarea responsabilității și concentrarea de eforturi și resurse pentru atingerea acestui scop.

Călin RusDirector

Institutul Intercultural

Timișoara

Surs

a fo

to: U

NH

CR P

hoto

Uni

t on

flick

r.


REFLECȚII

Oana Neștian SanduInstitutul Intercultural

Timișoara

Stereotipuri, prejudecăți, rasism, discriminare... toate acestea sunt concepte cu care lucrez zilnic și a căror punere în aplicare o întâlnesc, din nefericire, la fiecare pas. Mai mult decât orice mi-aș dori să înțeleg de ce oamenii aleg să se urască în loc sa se iubească, să intre în războaie în loc să găsească modalități de colaborare, să se teamă de oamenii care sunt diferiți în loc să fie curioși să îi cunoască.

Există o multitudine de factori se întrepătrund și care generează rasism, xenofobie, ură și violenţă. Am ales să mă opresc în acest articol asupra a două aspecte pe care le consider importante și care acționează oarecum la limita dintre conștient și inconștient.

Unul dintre ele pornește de la nevoia de a identifica un vinovat pentru orice situație. Această tendinţă nu este neapărat negativă în sine, însă de foarte multe ori situaţia este atât de complexă, încât vina o poartă o întrepătrundere de evenimente, decizii, persoane etc. Mai mult decât atât, atunci când noi purtăm o parte din vină punem în aplicare prin diferite tehnici, un proces mai mult sau mai puțin conștient prin care găsim cu totul alți vinovați. Facem acest lucru atunci când noi, sau guvernul pe care noi l-am ales, suntem de vină și nu vrem să acceptăm acest lucru, pentru a nu ne pune într-o poziție de inferioritate.

În funcție de situație, „țapul ispășitor” poate fi identificat la nivel individual și la nivel de grup. Identificarea unui țap ispășitor la nivel de grup pornește de la o serie de stereotipuri legate de un grup care este într-o oarecare măsură vulnerabil sau cei care dețin puterea îl pot face vulnerabil – fie că vorbim despre naziști care au hotărât că evreii erau de vină pentru situaţia în care se afla Germania sau de americani care au considerat că toţi arabii și musulmanii sunt de vină pentru atacurile din 11 septembrie 2001 sau de români care consideră că romii sunt de vină pentru „imaginea”

negativă a României în Europa de Vest.Prejudecățile se nasc din teama

de necunoscut și de ceea ce este diferit, combinată cu tendinţa de generalizare. Dacă un membru sau câţiva membrii ai unui grup comit infracţiuni, acte de violenţă sau terorism, acest comportament este atribuit întregului grup și implicit oricărei persoane percepute ca aparţinând grupului respectiv.

Cercetările arată că există o corelaţie între situaţiile de disparitate economică și creșterea prejudecăţilor faţă de alte grupuri, aspect care explică tendința de a identifica acest țap

ispășitor, responsabilul pentru toate problemele noastre, indiferent dacă persoana sau grupul respectiv are sau nu vreo legătură cu situația în care ne aflăm. Ceea ce este și mai interesant este modul în care mintea umană găsește, o dată ce a ales țapul ispășitor, justificări și argumente pentru acest lucru. Acest comportament dovedește încă o dată că în asemenea situații mai întâi judecăm și apoi analizăm.

Cel de-al doilea aspect important care contribuie la perpetuarea dihotomiei „ei-noi”, în care întotdeauna noi suntem cei buni și ei sunt cei răi, este capacitatea redusă de a analiza

și de a înţelege situaţii complexe. Situațiile interculturale ne scot din zona de confort pentru că sunt complexe, presupun o serie de elemente noi și sunt foarte nuanțate. Mintea umană însă încearcă să pună orice informație nouă într-o categorie prestabilită, nelăsând foarte mult loc pentru deschiderea orizonturilor. Cu toții suferim de această boală a ignoranței, însă la unii este mai acută prin faptul că nu întreprind nici o măsură pentru a se vindeca de ea. Se mulțumesc să trăiască în ignoranță și să își construiască un cadru de înțelegere a lumii extrem de limitat, bazat pe categorii clar stabilite și fără loc de întrebări, îndoieli și răzgândiri.

Un citat faimos al umoristului belgian Philippe Geluck spune: „Când ești mort, nu știi că ești mort. E greu doar pentru ceilalţi... la fel și când ești prost...”. Acest citat sintetizează foarte bine puterea ignoranței, evidențiind faptul că, cu cât cunoaștem mai puțin despre un subiect cu atât ne considerăm mai competenți și cu cât cunoaștem mai mult cu atât ne punem mai multe întrebări.

Se creează așadar un cerc vicios în care mecanismele de apărare – de tip țapul ispășitor – se combină cu o înțelegere limitată a realității, generând teamă și mai mare și adâncirea în ignoranță. Într-un mediu intercultural acest cerc vicios are consecințe extrem de negative, de la situații de discriminare la violență, crimă, genocid, terorism.

O societate interculturală în care oamenii care vorbesc o altă limbă, se roagă în alt mod sau nu se roagă deloc, sunt atrași de persoane de același sex sau de ambele sexe, nu sunt consideraţi ca „ciudaţi”, „înapoiaţi”, „inferiori” etc., poate fi dezvoltată doar în contextul în care există atât un cadru legislativ cât și un cadru uman de promovare a principiilor interculturale.

Integrarea migranților și a minorităților într-o societate depinde de echilibru dintre cele două cadre. Fără un cadru legislativ care să protejeze drepturile civile, sociale, politice și economice ale tuturor membrilor

Despre ţapul ispășitor și puterea ignoranţeisocietății oportunitățile de acțiune sunt limitate, iar riscul de discriminare și excludere este foarte mare. Pe de altă parte, un cadru legislativ minimalist, fără oportunități de interacțiune umană are șanse foarte mari de a crea societăți paralele. Există multe țări în care, conform legislației, există egalitate în fața legii pentru persoanele cu diferite apartenențe culturale, însă în practică resursele pentru anumite grupuri sunt întotdeauna limitate, iar schimburile și dialogul între grupuri sunt inexistente.

Crearea unor cadre de dialog, de cunoaștere reciprocă, implicarea membrilor diferitelor grupuri culturale în activitățile comunității și în consultările publice, înțelegerea diversității ca o resursă și nu ca o problemă sunt măsuri importante care vin să completeze cadrul legislativ și să faciliteze transpunerea lui în practică.

În același timp, un cadru uman primitor fără o legislație corespunzătoare nu are șanse de reușită deoarece presupune o foarte mare instabilitate. Drepturile omului trebuie transpuse în legislație și protejate de instituțiile statului la toate nivelurile. Responsabilitățile cetățenilor nu se rezumă la participarea la vot, cetățenia activă presupune participarea la dezbateri publice, monitorizarea activităților celor aleși și luarea de măsuri atunci când acțiunile lor contravin drepturilor omului și principiilor democratice.

Cercul vicios al ignoranței poate fi oprit prin măsuri educaționale și legislative, prin activități comune în cadre formale și non-formale. Dacă oamenii ar alege să-și investească energia în a-i cunoaște pe ceilalți, în a comunica deschis și a căuta soluții reciproc avantajoase în loc să o investească în bârfe, încercări de diminuare a meritelor celorlalți și de învinovățire a lor pentru toate relele, am trăi cu siguranță într-o lume mai bună. Fiecare dintre noi putem contribui la schimbare prin acțiunile noastre, prin încercarea de a ne deschide orizonturile câte puțin în fiecare zi, prin asumarea responsabilității și prin participare publică.


REFLECȚII

Chrisitian UdearoMediator intercultural

De foarte multă vreme ne confruntăm cu aceleași cuvinte, aceleași sentimente, tratamente asemănătoare, acţiuni repetate de ură, un șir neîntrerupt de judecăţi stereotipe, ne aflăm într-o continuă căutare a libertăţii și respectului pentru demnitatea umană. Rezultatele au fost întotdeauna aceleași, schimbările se află încă departe, viitorul încă nu e schiţat, ziua de mâine e încă o foaie albă, revoluţionarii sunt încă pe stradă, gândurile încă ne năpădesc minţile, iar spiritele încă se chinuiesc pentru că lucrurile sunt încă într-o stare de dezechilibru, totul se năruie, visele și aspiraţiile se spulberă, temerile și ameninţările se intensifică din zi în zi și peste tot.

Doar atunci când vom învăţa să apreciem libertatea aleasă și rolul ei fundamental în viaţa noastră, când vom înţelege cât de necesară și de vitală este în viaţa celorlalţi, doar atunci când vom aprecia gingășia Vieţii și frumuseţea și măreţia Naturii, atunci și doar atunci vom înţelege de ce Omul și Natura merită să trăiască împreună și să împărtășească fiecare moment al acestei vieţi. Vom dispreţui cu vehemenţă războiul și conflictele și nu vom mai lăuda și da credit Doctorilor Savanţi care își petrec fiecare zi a vieţii lor în Laborator cercetând și producând bombe atomice și nucleare, proiectile și tot felul de arme de distrugere în masă. Atunci vom înţelege ce anume ne poate oferi Pacea, vom simţi unde

ne poate duce Unitatea, ne vom imagina în mod clar ce ne va aduce posteritatea și vom ghici corect ce ne rezervă ziua de mâine nouă tuturor.

Doar când ne vom aminti cât de mult ne-a luat să clădim acele orașe, efortul uman nemaipomenit și angajamentul financiar uriaș de care a fost nevoie pentru a le face frumoase și plăcute, doar atunci vom putea regreta distrugerea lor într-o clipită pe timp de război. Doar când vom înţelege mai bine frumuseţea acestei Naturi, semnificaţia Pădurii și Animalelor în viaţa noastră, locul pe care îl ocupă în inimile noastre, cât de frumoase sunt și câtă bucurie și fericire ne produc prin simplu fapt că le putem privi, din păcate doar atunci ne vom da seama, iar și iar, că nu merită să le distrugem cu proiectile și bombe atomice într-un război fără sens și că obligaţia noastră, nu doar legală ci și morală, este de a le respecta, proteja, prezerva pe mai departe, iar atunci dragostea noastră pentru ele va dăinui în timp și vom înţelege pe deplin că existenţa noastră și a lor depind una de cealaltă.

Doar atunci când putem să ne oprim puţin și să ne imaginăm cât de mare e dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru noi, împreună cu acele suflete plecate dintre noi din cauza războiului, cât de mult și-ar fi dorit să trăiască și să facă lumea mai bună prin prezenţa lor dacă ar fi trăit și și-ar fi îndeplinit viziunile și destinele, doar atunci vom preţui și respecta fiecare corp și suflet, ne vom vedea pe noi înșine drept gardienii fraţilor noștri, un instrument al păcii, facilitatori ai păcii, manifestări fizice ale dragostei lui Dumnezeu. Atunci filozofia Lumii nu se va mai limita la cine a pierdut și cine a cucerit, cine s-a predat și cine a capturat, cine e cel mai slab și cine e cel mai puternic. Mândria noastră, poveștile și istoriile noastre vor fi transformate efectiv și nu vor mai înfăţișa felul în care i-am capturat și i-am supus, cum i-am zdrobit și i-am vândut ci vor nara cum i-am iubit și i-am respectat. Cu alte cuvinte, inamicii noștri nu vor fi

niciodată creștini, atei, musulmani, hinduși sau budiști, adversarii noștri nu vor fi niciodată locuitori din sud, nord, vest sau est, dragostea noastră va fi întotdeauna imparţială, fraţii și prietenii noștri nu vor aparţine neapărat rasei noastre sau religiei noastre, iar judecăţile noastre vor fi drepte și cinstite, bazate în totalitate pe caracter. Și atunci soarele nu va mai străluci niciodată doar deasupra unei case, ci, de data aceasta, va străluci pentru toţi. În final ne vom da seama că apăsatul pe trăgaci ar putea instaura un moment de liniște determinat de frică, dar nu poate restaura pacea și nici nu va satisface căutările avide ale maselor frustrate și revoltate de pe străzi.

Doar când așa numiţii învingători care își sărbătoresc victoriile, numărându-și teritoriile cucerite își vor aminti în același timp că a fost nevoie de vărsare de sânge pentru a cuceri, când își vor aminti câte familii și cămine au fost distruse, câte relaţii și câtă dragoste au fost spulberate, câte milioane de copii au rămas orfani, câte femei au rămas fără soţi și copii, câţi bărbaţi puternici și curajoși au pierit în luptă, atunci ne vom da seama că timpul este scurt și mai sunt o mulţime de lucruri de făcut, multe războaie care trebuie oprite, dar nu printr-o apăsare pe trăgaci, numeroase conflicte care trebuie rezolvate, dar nu prin forţă, și multe libertăţi care trebuie acordate, dar nu prin impunerea de condiţii. Ceasul ticăie, inimile noastre bat, minţile noastre gândesc, ochii noștri văd, speranţele ne cresc și spiritele și sufletele noastră ne semnalează că merităm o lume în care să domnească pacea, în care justiţia nu va mai întârzia și drepturile nu vor mai fi încălcate, în care identităţile și originile noastre nu ne vor mai ameninţa oportunităţile. Ideologia politică se va baza pe pace, înţelegere și respect. Nu trebuie să uităm acest lucru, lumea e în război, dar oamenii sunt pentru Pace. De aceea, este datoria și responsabilitatea noastră de a menţine și susţine pacea fără a ne face rău unii altora; până la urmă, e vorba de lumea noastră, singura noastră casă, viaţa noastră și dacă o

Atunci vom vedea ce ne rezervă viitorul

iubim cu adevărat atunci noi facem parte din ea și îi aparţinem așa cum și ea ne aparţine nouă. Dacă până acum nu am descoperit acest adevăr, acum îl avem în faţa ochilor. Dacă e fărâmiţată și împărţită, atunci hai să adunăm bucăţile și să le peticim împreună din nou. Deci, ce putem face?... Această viaţă ne-a ales pe noi, a ales unde să ne naștem, cărei culturi să-i aparţinem, ce tradiţii să respectăm; sunt puţine lucruri pe care le putem schimba, în timp ce multe rămân la fel, deoarece în viaţă unele lucruri își au rostul lor.

Nu vă fie teamă, învingeţi-vă îndoiala și fiţi siguri că aceste războaie nu pot rezista, această ostilitate nu va triumfa niciodată, vieţile noastre au nevoie de Pace, inimile noastre merită

Dragoste. Cumva, cândva, se va trage linie, se va întoarce roata, iar aceste războaie se vor termina cât de curând, omul își va recâștiga demnitatea umană, umanitatea și conștiinţa. Atunci vom găsi calea către pace și o vom urma, iar fiecare inimă și suflet va fi în mod conștient un paznic al păcii. Vom înţelege că pacea începe cu respect pentru viaţa omului, respect pentru demnitatea umană, respect pentru fiecare religie, pentru fiecare cultură și tradiţie, respect pentru libertatea și alegerile fiecăruia. Vom vedea ce ne va promite pacea, Omul va trăi în pace cu Omul, cu Natura și cu Dumnezeu. Pacea va sălășlui printre noi și cu noi, ne vom recrea Lumea. O Lume bazată pe pace, clădită cu dragoste și o viaţă plină de bucurii și fericire. O Societate

în care alegerea noastră de a fi liberi va fi onorată, respectată fără violenţă, o societate în care libertatea noastră nu va fi obţinută prin confruntare ci dăruită și recunoscută ca dreptul nostru moștenit, o Societate care niciodată nu va considera distrugerea o soluţie. Știu că aveţi cunoștinţă despre această pace și despre capacitatea ei de a schimba lumea. Ea a fost întotdeauna aici, unii au găsit-o deja, unii au subestimat-o, poate mulţi nu o cunosc și totuși nu putem trăi fără ea, pentru că totul începe și se termină cu ea. Va veni din nou, va veni pentru toate naţiile, pentru toate triburile, pentru toate culorile, îi vom aprecia tăria și importanţa și atunci vom vedea ce ne rezervă viitorul!

Traducere de Alexandra Conearic

“WAR AND REMEMBRANCE ... REMEMBERED”, de Bill Strain.

Sursa: flickr.


REFLECȚII

După 20 de ani, s-a întors doamna Coca în țara ei natală, România. Lăsând în spatele ei o viață întreagă, cu amintiri fericite, prieteni, casa și o mașină. S-a obișnuit Coca să o sune în fiecare zi pe cumnata ei, să se asigure că totul e bine, dar și cu speranța că într-o zi o să audă că lucrurile s-au stabilizat și se poate întoarce la viața ei și fericirea să vină din nou.

În ultimele zile, s-a auzit știrea că zona unde se afla cumnata ei este în pericol. După câteva ore de încercări, au răspuns la telefon. I-a raspuns Ahmad, băiatul cel mic, „zâmbetul familiei”, așa cum îl strigau toți, datorită umorului pe care îl avea și zâmbetului său frumos.

- Cum esti, Ahmad?- Eu sunt bine, îmi este dor de voi.

Voi, în România, sunteți fericiți?- Da, dragul meu, suntem fericiți.- Voi, în România, aveți pâine? Eu

de cinci zile nu am mai mâncat pâine. Nu avem și îmi este dor să mănânc, chiar și o bucățică mică de pâine.

Coca a simțit cum i se strânge stomacul. Ahmad cel mic era trist și ea nici nu și-l putea imagina fără zâmbetul lui frumos, ca un soare într-o dimineață de primăvară. Pe fundal se auzeau pocnete de armă, iar Ahmad doar respira încetișor în receptor, neștiind ce să mai zică altceva în afară de dorul lui de pâine. Mama lui i-a luat telefonul și a completat:

- Nu am pâine să dau copiilor! Nu am nici mâncare. Abdel Muneem a plecat de câteva zile să aducă mâncare și până acum nu s-a întors.

A ieșit Abdel Muneem într-o dimineață din cartierul lui asediat de militari, în speranța că se va întoarce cu mâncare și medicamente pentru copii. După câteva zile l-au gasit într-un parc din cartier, cu un glonț ce i-a străpuns capul. Avea în mână pâinea pe care spera să o ducă acasă, la copii. Dar fusese luat la țintă de un lunetist, deși acesta văzuse în mâinile lui o pâine, nu o armă. Abdel Muneem a fost îngropat în același parc unde a decedat, iar painea a rămas singură în balta mare de sânge.

Preţul unei bucăţi de pâine

Mama nu va uita…REFLECȚII

se simți singur și străin. Cu toate că sărăcia la tine acasă e tot înstrăinare.

Acum două luni am avut un infarct și m-am trezit singur în camera de spital, fără mamă, fără tată sau frați. Lacrima și oftatul au fost singurii mei tovarăși… M-au vizitat prieteni arabi de aici, dar, de câte ori mă alinau, plângeam în hohote. Cât de grea e boala când ești străin! După convalescență am simțit nevoia familiei și a rudelor.

I-am sunat și le-am spus că m-am hotărât să mă întorc la ei, să ne adunăm, să găsesc o fată cu care să întemeiez o familie. Reacția lor a fost zguduitoare! M-au întrebat de ce vreau să vin înapoi. Considerau că întoarcerea mea constituie o adevărată problemă. Nefiresc, au început să dea nenumărate telefoane, căutând să afle cauzele hotărârii mele. Nici nu știu câte camere are casa în care oricum nu cred că voi mai locui. Și nu mai știu căți bani am trimis acasă de câte ori a fost nevoie.

Dar înțeleg că importanța prezenței mele printre ai mei a dispărut.

Au ajuns să mă înspăimânte chemările la telefon știind dinainte că trebuie să le mai trimit ceva. Bani sau cadouri pentru încă o aniversare, pentru încă o nuntă, pentru încă o naștere…

Azi, în pragul vârstei de 40 de ani, constat că singura variantă pe care o mai am este străinătatea, fără familie, fără copii. Simt că mă învârt în cerc, fără oprire… azi nu se deosebește de ieri și mâine va fi la fel. Trenul vieții merge înainte, neobosit, fără a opri în vreo gară, iar eu sunt unul din cei care îndură străinătatea…

Unii dintre prietenii mei s-au contopit cu noua lor țară. Când au venit, și-au lăsat la aeroport vechile obiceiuri… s-au liniștit și nu i-au mai făcut să sufere nici pe cei din jurul lor. Dar alții rătăcesc sub cer într-un amalgam de sentimente – frică și incertitudine, neliniște și dor de țară, pierzanie printre străini…

Mazen Rifaijurnalist

Mama nu va uita niciodată două zile: când am primit viza de la Ambasada României și ziua când voi reveni acasă închis într-un sicriu…

Multe povești stau îngropate în drumurile pe care le-am bătut în călătoriile mele de la est la vest. Ele mi-au schimbat viața, la fel ca miilor de tineri emigranți. O călătorie afară era visul înmiresmat care îndulcea discuțiile și fermeca atmosfera întâlnirilor de la vârsta adolescenței. Ani lungi mă despart acum de visul care într-o zi mi s-a îndeplinit. Drumul spre străinătate îmi era așternut cu bucurie, entuziasm și speranță.

Acum mai bine de 20 de ani am ajuns în România la studii, iar după Revoluție am revenit aici și-am lucrat în mai multe domenii. Cu toate dificultățile pe care le-ar fi presupus o revenire, în fiecare an îmi promiteam: „La anul mă întorc acasă.” Mă simt obosit de străinătate și singurătate. Nu sunt căsătorit, dar îmi doresc o casă în țara mea,

o familie și copii. După decenii de înstrăinare mi s-au îndeplinit toate dorințele: studii, diplome, îndestulare materiala… Dar ochii sufletului privesc în urmă la pământul strămoșesc. Mi-e dor de pământul din care am venit și în care mă voi întoarce.

Mă simt atras de casă, dar interesele mele materiale sunt aici. Întotdeauna latura economică a învins și m-a ținut în străinătate, care mi-a devenit patria înlocuitoare. Sărbătorile mi-au devenit triste și mă simt izolat de oameni…

În dimineața unei sărbători îmi aduc aminte de copilărie, când familia se aduna pentru rugăciune. Ne vizitam rudele, urmau dulciurile, jocurile și cadourile… O sun pe mama să îi fac urările de sărbătoare, mă abțin să nu plâng și îi spun că sunt alături de ei.

Închid și izbucnesc în plâns ca un copil… Sărbătoarea încă se simte în familiile arabilor și aici, departe. Dar pentru un tânăr plecat singur, ca mine, este numai o ocazie de a Sursa: Syrian Network for Human Rights - http://sn4hr.org.

“Dizziness” de Iman Maleki, detaliu. Sursa:

http://imanmaleki.com.


Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante

pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 și 10000 de caractere și să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum și alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către

autori, aceștia asumându-și întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timișoara să îl publice în revista Migrant în România și pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani și să aibă o formă de ședere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa [email protected] sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceștia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Articole pentru revista Migrant în România

Discriminarea imigranților. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3Conferința națională Migrant în România interculturală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Refugiații: Oameni obişnuiți aflați în circumstanțe neobişnuite . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Ziua Multiculturalității în Braşov, ediția III - Braşov Multicultural Day, 3rd edition . . . . 6Resurse informaţionale utile migranţilor, aflate în Biblioteca Naţională a României . . . 8Carlos: Pe unde am fost, mi-am făcut prieteni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Tinerii din Republica Moldova, implicaţi în Cluj-Napoca - Capitala Europeană a Tineretului 2015 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Ziua Africii la Cluj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Raport UNHCR: tendințe globale 2014 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Comunicare pentru integrare – Rețele anti-zvon pentru diversitate . . . . . . . . . . . . . 20Sunt cetăţean european şi sunt mândru că sunt român . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Migrația peste Mediterana şi responsabilitatea Uniunii Europene față de reconstrucția democratică a Libiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Despre ţapul ispăşitor şi puterea ignoranţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Atunci vom vedea ce ne rezervă viitorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Preţul unei bucăţi de pâine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Mama nu va uita… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Rețete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

CULINAR CUPRINS

Reţete din bucătăria lumii

Aceasta este o mâncare dulce, originară din țările arabe, care există pe fiecare masă în sărbătorile religioase ale musulmanilor.

Ingrediente:

l 1 kg făinăl 1 kg grișl 600 g untl 3/4 pahar de uleil Apă de trandafiril Lapte pentru frământare

Mod de preparare:

Se amestecă ingredientele cu un pahar de lapte călduț. Se face un aluat din care se formează biluțe iar apoi fiecare biluță se umple cu pastă de curmale, scorțișoară, cardamom sau fistic, migdale, nuci zdrobite. Biluțele se pun în forme speciale iar apoi se pun în tăvi și se dau la cuptor. Se coc folosind flacăra de jos și cea de sus, până devin aurii (cca 15 minute). Poftă bună!

Maamoul

Rima TayaraMediator intercultural

Migrant în România - nr. 26, 201532

migrant.ro

Nr. 10 - 2011

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin „Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe“ în cadrul proiectului „Migrant în România

interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timișoara

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2013

Editor: Institutul Intercultural Timișoara Data publicării: iunie 2015 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

Timișoara, Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel/Fax: 0040.256.498.457; E-mail: [email protected]; Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“

ISSN 2067 – 6565

migrant.ro

Revista Migrant in Romania

Documents

Transcript of Revista Migrant in Romania