În noiembrie 1928, împreună cu Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu şi Tudor Şoimaru, tpăreşte, la Piteşti, revista Kalende, a cărei existenţă relativ efemeră se va încheia în anul 1929. Redactat de Vladimir Streinu, Cuvântul înainte al revistei este combătut, în esenţa sa, de G. Călinescu, prin articolul Lucifer din  revista  Viaţa  literară: „Misticii vor să cunoască absolutul, iar prietenii de la Kalende se mulţumesc cu relativul” – apreciere la care Vladimir Streinu avea să replice cu subtilă ironie, întrebând cum „Misticii  vor  a  cunoaşte?!” Semnând, în Kalende, rubricile: Revista faptelor literare, Cărţi (streine), Vladimir Streinu era – potrivit opiniei colaboratorului său, Şerban Cioculescu – „din acel moment, în stăpânirea aproape deplină a viitoarelor sale poziţii de critic şi teoretician literar”.În Memorii, Şerban Cioculescu cita, întru relevarea stilului lui Vladimir Streinu, articolul acestuia Sculptorul Brâncuşi contrabandist, apărut în revista Kalende. Vladimir Streinu relata cu umor, în articol, despre procesul de contrabandă intentat de către autorităţile vamale americane artistului român, sub acuzaţia că operele în bronz ale ilustrului sculptor ar constitui o „materie brută” sustrasă taxelor vamale: „Astfel arta – observa criticul – care, în zborul fix al Păsării domnului Brâncuşi îşi trage nostalgia migratorie în ficţiune şi mit, se vede juridic recunoscută şi îşi erige liberul arbitru în faţa naturii... Colivia a fost oficial  deschisă...”Conducând revistele Kalende şi Preocupări literare, Vladimir Streinu a contribuit la imprimarea unei direcţii umaniste în  lirica şi în proza vremii. „Descoperind  singur un mănunchi de talente poetice, pe care le-a impus atenţiei publice, a fost cloşca cu puii de aur – după cum se exprima cu plasticitate Şerban Cioculescu –  a unui moment literar zguduit de mari cataclisme sociale şi  politice”.  Printre „puii de aur” – a căror trăsătură comună era talentul autentic, cum îi plăcea lui „Apollonius” ori „Filip Gal” (alte pseudonime literare ale lui Nicolae Iordache) să consemneze – se numărau: D. Stelaru, George Dan, Ştefan Augustin Doinaş şi Geo Dumitrescu.Opunându-se tendinţelor fascizante în viaţa culturală românească, Vladimir Streinu este înlăturat de la Revista Fundaţiilor Regale, în anul 1940. În noua serie a revistei Kalende (1943-1944), militantismul estetic al lui Vladimir Streinu urmărea, potrivit intenţiei sale,  „zădărnicirea  instaurării  anarhiei  în  spirite  şi veghea asupra acelei ordini supreme pe care arta o instituie în lume”.  În condiţiile vitrege ale cenzurii, Kalende devenise o tribună a „cuvântului liber”.