revista for]elor · PDF fileCuprins iunie, 2008 3 Transformarea for]elor terestre Comunicarea...

revistafor]elor terestreREVIST~ DE TEORIE MILITAR~ EDITAT~ DE STATUL MAJOR AL FOR}ELOR TERESTRE

FONDAT~ ÎN 1954 SUB TITLUL “REVISTA ARMELOR”

Anul LIVNr. 62008

Responsabilitatea integralã a asumãrii intelectuale a articolelortrimise redacþiei aparþine autorilor.

GRAFICA: Locotenent-colonel Dragoº [email protected]

COPYRIGHT:sunt autorizate orice reproduceri, fãrã perceperea taxelor aferente, cu condiþia indicãrii exacte a numãrului ºi a dateide apariþie a publicaþiei.

Cuprins

3iunie, 2008

TTrraannssffoorrmmaarreeaa ffoorr]]eelloorr tteerreessttrreeComunicarea managerialã: fluxurile ºi circuitele informaþionale 9Locotenent-colonel Petru HARABAGIU

Proiectarea programului de formare a soldaþilor voluntari în concor-danþã cu formarea profesionalã a adulþilor 23Maior ing. Vasile PETCU

Considerente privind îmbunãtãþirea continuã a calitãþii pregãtirii princursuri de formare ºi de carierã 28Maior Petre DINESCU

Preocupãri privind educarea moral-eticã a cursanþilor din Centrul deInstruire pentru Geniu, EOD ºi Apãrare NBC 34Sorin PANCU

Finanþarea activitãþilor desfãºurate în instituþiile militare deînvãþãmânt pe baza indicatorilor de performanþã (1) 43Drd. Mircea Adrian TRAMONTINI

Liceele militare ale Ministerului Apãrãrii, instituþii de tradiþie înînvãþãmântul românesc (1) 51Colonel Ioan ARMANU

CUPRINS

Cuprins

TTaaccttiicc`̀ ggeenneerraall`̀Mediul internaþional de securitate - tendinþe ºi perspective 59Locotenent-colonel ing. (rez.) Petru Harabagiu

Mediul de conflict ºi implicaþiile asupra structurilor forþelor terestre (1) 69Locotenent-colonel Ilie PENTILESCU

Comanda ºi controlul pe timpul planificãrii ºi desfãºurãrii operaþiilor militare întrunite (2) 82Colonel drd. Vasile HERMENEANU

Procedurile de comandã ºi stat major - componentã a planificãrii sau a comenzii ºi controlului? 91Locotenent-colonel lector univ. dr. Stan ANTON

Jocul de rãzboi - instrument de evaluare a cursurilor de acþiune (1) 100Locotenent-colonel lector univ. dr. Stan ANTON

Supravieþuirea în zonele tropicale (2) 113Colonel Ionel IRIMIA

TTaaccttiicc`̀ ddee ssppeecciiaalliittaatteePrincipiile specifice ale operaþiilor de stabilitate ºi de sprijin 123Maior Adrian NEAMÞU

Evaluarea riscurilor de apãrare NBC ca urmare a acþiunilor în mediiNBC sau cu substanþe toxice industriale ºi/sau periculoase 131Maior Gabriel BÃLUÞÃ

TTeeaattrree ddee ooppeerraa]]iiiiDomeniul dreptului internaþional privat ºi marile sisteme juridice (3) 147Mariana ANCUÞ

4 www.rft.forter.ro

Cuprins

Djihâdul - între mit ºi realitate (1) 155Izabela ANCUÞ

Provocãrile culturii sociale locale asupra operaþiilor militare din Afganistan 163Valentin POPONETE

Mãsuri de contracarare a atacurilor cu IED în teatrul de operaþii din Irak 175Cãpitan Ionel BÃCANU

Multidimensionalitatea ºi complexitatea fenomenului terorist (1) 179Locotenent-colonel Ilie PENTILESCU

Folosirea în plan ideologic ºi acþional a factorului feminin în atentatele teroriste 187Roxana SÃRARU

EEdduuccaa]]iiee,, iinnssttrruucc]]iiee [[ii \\nnvv`̀]]`̀mm##nnttContribuþia Armatei Române la înfãptuirea ºi apãrarea Marii Uniri din 1918 199Colonel (rtr.) Constantin CHIPER

Impresii din Basarabia 206Colonel (rtr.) Constantin CHIPER

Managementul în relaþiile publice 211Locotenent Florin HULEA

Managementul procesului decizional 216Locotenent drd. Florin ªTIBLI

Tehnici moderne de determinare a costului ºcolarizãrii în instituþiile militare de învãþãmânt (1) 222Economist drd. Mircea Adrian TRAMONTINI

5iunie, 2008

Cuprins

Curriculum diferenþiat la francezã - o posibilã abordare 234Profesor Elena Cristina SOARE

Noi tendinþe în didactica contemporanã 240Dr. Aurel-Constantin SOARE

Raþional ºi iraþional în nuvelistica româneascã (1) 251Profesor Mihaela-Steliana LAMBRU

TTeehhnniicc`̀ mmiilliittaarr`̀ [[ii aarrmmaammeenntteeArtileria terestrã între dileme ºi realitate 263Locotenent-colonel Georgel OPREAN, Cãpitan ªtefan OLARU

Arme neconvenþionale - experimentul de la CERN - Geneva 274Locotenent-colonel dr. chim. Gabriel ACHIM, Maior dr. Daniel MOªTEANU

Dependenþa societãþii moderne de transportul maritim (2) 279Cristina IGNAT

Dinamica cooperãrii în arealul Mãrii Negre (2) 288Maior Lucian VIERU, Maior Ionuþ BAZGA

Tendinþe în modernizarea ºi evoluþia elicopterelor de atac 298Locotenent-colonel (r.) Emanuel BÃRBULESCU

SSeemmnnaall eeddiittoorriiaallCrima organizatã - între factor de risc ºi ameninþare 311Benedict SÎRBU

Marina Românã 313

Frontiera 315

6 www.rft.forter.ro

TRANSFORMAREAFOR}ELOR TERESTRE

9decembrie, 2008

Comunicarea managerial`:fluxurile [i circuitele informa]ionale

C ercetãrile americane referitoare la modul în care se prelu-creazã informaþiile au evidenþiat existenþa a trei niveluri:

1 - atenþia ºi receptarea informaþiilor; 2 - decodarea ºi stocarea informaþiilor;3 - readucerea lor din memorie, într-o anumitã situaþie.Deºi aceastã teorie a fãcut iniþial referire la anumite tipuri de or-

ganizaþii, consider cã ea este actualã ºi specificã chiar ºi instituþiei mili-tare. Voi expune, în cele ce urmeazã, câteva aspecte referitoare la im-portanþa pe care o reprezintã resursele pentru organizaþia de tip militar.

LOCOTENENT-COLONEL PETRU HARABAGIU

MOTTO:„Fiecare comunicare este o ºansã de a împuternici pe cineva. Învaþã când sã fii tãios, când sã fii agreabil ºi când sã menþii o poziþieechivocã“.(Bruce Hyland)

10 www.rft.forter.ro

Nicio organizaþie nu este autodirecþionatã ºi autonomã. Ea arenevoie de resurse, incluzând fonduri, materiale, personal ºi informaþii,iar pentru a le obþine ea trebuie sã interacþioneze cu cei care o contro-leazã; în cazul organizaþiei militare este vorba în primul rând de socie-tate. Pe mãsurã ce se confruntã cu presiunile ºi constrângerile sociale,organizaþia luptã pentru autonomie ºi modelare astfel încât sã rãspundãcomenzii sociale. În aceastã „luptã“ permanentã cu sine, ea se transfor-mã într-o „quasi-piaþã“, în care influenþele nu se manifestã doar însecþiunile interne, dar ºi între acestea ºi influenþele externe.

Interdependenþa cu ceilalþi constã în disponibilitatea organizaþieide a se relaþiona eficient cu ei ºi în capacitatea resurselor de a rãspundesolicitãrilor formulate. În ambele situaþii, este vorba despre capacitãþisociale care se dobândesc prin procesul de socializare.

Existã douã tipuri de interdependenþã: una directã, care constã în sta-bilirea unor contacte face to face cu clientul/beneficiarul ºi una indirec-tã, care implicã douã aspecte:

a) relaþionarea cu alte organizaþii, care au finalitate asemãnã-toare;

b) relaþionarea cu clientul prin intermediul altor factori, mai alescei care au valoare reprezentativã.

Magnitudinea unei organizaþii (prin care cei doi autori citaþi înþe-leg raportul dintre intrãri ºi ieºiri determinat de un anumit tip de resur-se) ºi gradul în care ea poate deveni criticã sunt dimensiuni esenþialeale analizei unei organizaþii, fapt evidenþiat cel mai bine de consecin-þele nefaste ale lipsei lor.

O altã dimensiune importantã este reprezentatã de libertatea pecare o au cei care controleazã o resursã, o alocã ºi o utilizeazã. Nu poateexista un comportament absolut liber în ceea ce priveºte utilizarea uneiresurse, în primul rând datoritã creãrii unei situaþii de dependenþã, iarîn al doilea rând datoritã factorului limitativ pe care îl constituie su-biectivitatea.

Transformarea Forþelor Terestre

11decembrie, 2008

Cum sunt exercitate presiunile societãþii asupra organizaþiei mi-litare aflatã într-o relativã independenþã cu elementele acesteia? Esteacceptat faptul cã mediul social acþioneazã asupra organizaþiilor, daracest lucru nu apare explicit în teorii. Pfeffer ºi Salancik sugereazã cãuna din modalitãþi este succesiunea conducãtorilor. Prin aceasta, me-diul influenþeazã procesele politice generatoare de acþiune din cadrulorganizaþiilor.

Condiþiile în care se desfãºoarã activitatea militarã impun o per-manentã pregãtire, atât ca decident cât ºi ca educator.

Semnificaþia ºi importanþa comunicãriiComunicarea umanã este plinã de probleme ºi dificultãþi. Foarte

des auzim fraze de tipul: „Nu am vrut sã spun asta“, „Încã nu sesizeziceea ce vreau sã spun“, „Se pare cã nu ai priceput despre ce estevorba“.

Obiectivele principale ale comunicãrii sunt urmãtoarele:sã fim receptaþi (vãzuþi, auziþi sau citiþi);sã fim înþeleºi (mesajul nostru sã fie decodificat);sã fim acceptaþi (mesajul sã nu fie respins);sã provocãm o reacþie (o schimbare de percepþie, de inter-

pretare, de atitudine sau de comportament). Dacã nu am reuºit sã atingem niciunul dintre aceste obiective,

înseamnã cã am dat greº. „A ºti de ce ºi cum sã te exprimi, a ºti sã puio întrebare, a ºti sã asculþi, a ºti sã formulezi, a ºti sã nu te complici, aºti sã te transpui, întotdeauna, în locul interlocutorului, a ºti (aproape)totul despre tine constituie tot atâtea detalii care aparþin domeniuluicomunicãrii. În acest context, orice specialist, indiferent de domeniulformãrii sale, trebuie sã ºtie sã comunice eficient, cu ambiþie, rãbdareºi perseverenþã, pânã în cele mai mici detalii. Pentru cã, fapt demon-strat, finalmente, totul este ºi înseamnã COMUNICARE“.

Comunicarea managerialã: fluxurile ºi circuitele informaþionale


Modul în care ne prezentãm, modul în care vorbim ºi privim,modul nostru de A COMUNICA relevã modul nostru de A FI. Aceasta,cu atât mai mult, cu cât nimeni nu ne judecã în funcþie de ce ºi cumgândim, ci funcþie de ceea ce facem!

Conform dicþionarelor, COMUNICAREA înseamnã „schimb desemnificaþii“ sau, ºi mai larg, „schimb de informaþie“.

În definirea comunicãrii organizaþionale existã mai multe abor-dãri: „proces de schimb al informaþiei“, „proces de transmitere mesajeverbale sau scrise ºi de recepþionare a acestor mesaje“, „proces socialde interacþiune uman bazat pe simboluri ºi reguli specifice“.

Comunicarea este un proces dinamic, care are urmãtoarele ca-racteristici:

implicã surse (emiþãtori) ºi receptori;presupune codificarea ºi decodificarea (procesarea) semnifi-

caþiilor transmise sau receptate;presupune competenþã;presupune performanþã;reclamã existenþa unor mesaje;se realizeazã într-un mediu de „zgomot“;presupune existenþa unor canale de comunicare.

Scopul COMUNICÃRII în organizaþie îl constituie transmitereaºi recepþia de semnificaþii în vederea obþinerii unor efecte pragmatice.

Focalizarea atenþiei asupra conceptului de semnificaþie ºi pe as-pectul pragmatic permite înþelegerea poziþiei simbolului, mesajului ºiprotocoalelor de transmisie, ca instrumente pentru transmiterea semni-ficaþiilor.

Prin urmare, din aceastã perspectivã, COMUNICAREA ne apa-re ca „procesul biunivoc de transmitere ºi recepþie de semnificaþii, mij-locit prin folosirea simbolurilor ºi mesajelor“.


13decembrie, 2008

Tipuri de comunicareÎn funcþie de nivel, comunicarea umanã este:

Comunicare intrapersonalã - este consilierea individului umancu sine însuºi, atunci când ascultã „vocea interioarã“. Astfel, se cu-noaºte ºi se judecã pe sine; se întreabã ºi îºi rãspunde; gândeºte, anali-zeazã ºi reflecteazã; evalueazã decizii sau repetã mesajele destinate al-tora. Este necesarã pentru echilibrul psihic ºi emoþional.

Comunicare interpersonalã - este dialogul cu celãlalt. Ne ajutãsã-i cunoaºtem pe semeni ºi pe noi înºine, prin imaginea lor despre noi.

Comunicare în grup - este ceea ce asigurã schimburile în inte-riorul echipei, al organizaþiei, în micile colectivitãþi umane. Aici se îm-pãrtãºesc cunoºtinþe ºi experienþe, se rezolvã probleme ºi se dezvoltãidei noi.

Comunicare de masã - este orice ansamblu de mijloace ºi teh-nici care permite difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale, audiovi-zuale cãtre un auditoriu mai mult sau mai puþin vast ºi eterogen. For-mularea genericã este aceea de „comunicare prin mass-media“.

În funcþie de codificare, comunicarea umanã este: Comunicare verbalã (oralã) - când semnificaþia este codificatã

în cuvinte. Se realizeazã prin dialog direct, prin convorbiri în grupuride diferite mãrimi, convorbiri la distanþã mediate de reþelele de teleco-municaþii sau convorbiri între birourile aceleiaºi organizaþii mediate dereþelele de comunicaþie interfonice sau telefonice.

Comunicare non-verbalã - când semnificaþia este purtatã prinaltceva decât cuvinte (ex. comunicarea scrisã). Comunicarea scrisã cu-noaºte o mare varietate de forme ºi modalitãþi în funcþie de suportulfizic al comunicãrii (documente clasice, legislaþie, acte decizionale aleconducerii, rapoarte asupra activitãþilor desfãºurate sau controlate, ce-reri, solicitãri, sesizãri, contracte, întregul sistem de documente de evi-



denþã contabilã, schiþe, planuri, desene de specialitate, imagini pe su-port de hârtie sau film, microfilm etc.).

Contextul comunicãrii umaneContextul influenþeazã atât ceea ce se comunicã, cât ºi maniera

în care se comunicã. Contextul general al comunicãrii comportã urmãtoarele aspecte:

Contextul fizic se referã la mediul fizic concret ºi imediat tan-gibil: incinta sau spaþiul deschis, microclimatul, ambianþa sonorã, lu-mina, culoarea etc.;

Contextul cultural vizeazã cerinþele, tradiþiile, stilurile de via-þã, valorile împãrtãºite de grup sau de comunitate, normele morale etc.;

Contextul socio-psihologic se referã la statutul social al parte-nerilor, la caracterul oficial sau informal al relaþiilor dintre ei, la situa-þia concretã ºi ipostaza specificã în care are loc comunicarea;

Contextul temporar vizeazã momentul ºi ordinea cronologicãîn care este plasat mesajul, într-o secvenþã de alte mesaje succesive.

Fluxurile ºi circuitele informaþionale În definirea sistemului informaþional se opereazã cu noþiunea de

flux ºi circuit informaþional; fluxul reprezintã cantitatea de informaþiivehiculate (transmise ºi procesate) între douã elemente ale sistemului,emiþãtor ºi receptor, independent de natura purtãtorului material ºi deprocedeele folosite, iar circuitul informaþional semnificã traiectoria pecare o parcurg aceste informaþii. Fluxul de informaþii este caracterizatprin conþinutul ºi destinaþia informaþiei, sensul miºcãrii ºi locurile dedecizie ºi raportare.

Fluxul informaþional ºi circuitul informaþional sunt caracterizatede: lungime, vitezã de deplasare, fiabilitate, cost, grad de încãrcare etc.


15decembrie, 2008

Tipologia circuitelor informaþionale este structuratã dupã urmã-toarele criterii:

a) Direcþia de vehiculare, caracteristicile emiþãtorului ºi, respec-tiv, ale beneficiarului de informaþii:

verticale, se stabilesc între nivelurile ierarhice aflate în relaþiede subordonare;

orizontale, se stabilesc între subdiviziuni organizatorice (pos-turi, respectiv compartimente) aflate pe acelaºi nivel ierarhic în cadrulsistemului;

oblice, se stabilesc între subdiviziuni organizatorice situate peniveluri ierarhice diferite, între care nu existã relaþii de subordonare ne-mijlocitã.

b) Frecvenþa producerii:periodice, se repetã la anumite intervale: an, trimestru, cu oca-

zia întocmirii unor rapoarte, dãri de seamã, statistici, solicitate de sub-diviziunile situate pe niveluri ierarhice superioare în cadrul sistemului;

ocazionale, se stabilesc cu o frecvenþã aleatoare ori de câte orieste cazul, iar fundamentul producerii lor îl reprezintã situaþiile ineditecare se produc în interiorul sau în afara sistemului.

Procesele informaþionale desemneazã, în esenþã, un ansamblu deelemente prin care se stabilesc modalitãþile de culegere, înregistrare,transmitere ºi prelucrare a informaþiilor, cu precizarea operaþiilor deefectuat ºi succesiunea lor, a tipurilor de suport ºi mijloacelor de tratarea informaþiilor.

Deoarece managementul înseamnã, în primul rând, informaþie ºicomunicare, se poate fundamenta folosirea informaþiilor ca metodã.

Tipologia fluxurilor este diferitã, dupã criteriile alese: macro,micro, verticale, orizontale, oblice; pentru intrãri, ieºiri ºi prelucrare ºidupã alte criterii, ca de pildã forma de evidenþã (tehnico-operativã,contabilã ºi statisticã); dupã sens (direcþie) de circulaþie a informaþiilorºi alte criterii, fluxurile sunt împãrþite ca în tabelul urmãtor:




Criterii Fel DetaliiD

irecþ

ia d

e ci

rcul

aþie

a in

form

aþiil

or

Descendent

De la conducãtor la executant, transmiþând ordine,directive, sarcini, indicaþii etc.Caracteristica acestui flux este faptul cã, pe mãsuraapropierii de treptele inferioare, informaþiile descen-dente se detaliazã îmbogãþindu-se cu noi amãnunte,ceea ce presupune anumite detalii ºi operaþii de pre-lucrare.

Ascendent

Sensul de la executant la conducãtor, aducând rezul-tatele asupra îndeplinirii sarcinilor, de la muncã, decide la organele inferioare cãtre cele superioare.Fiecare verigã este executant în raport cu veriga supe-rioarã ºi conducãtor faþã de nivelurile inferioare, pe mã-surã ce nivelul ierarhic este mai ridicat; informaþiile careajung la treapta respectivã sunt mai complexe, într-oformã concentratã, exprimând un conþinut sintetic.Permite conducerii controlul realizãrii deciziilor ºi ur-mãrirea situaþiei organizaþiei. O mare avalanºã deinformaþii pe fluxul vertical demonstreazã o situaþieorganizatoricã necorespunzãtoare.

Orizontal

Asigurã circulaþia informaþiilor între componentele deacelaºi grad, în scopul coordonãrii reciproce a sarci-nilor ºi eforturilor, fãrã intervenþia eºalonului superior.A luat fiinþã ca necesitate a cunoaºterii reciproce a pro-blemelor ºi preocupãrilor compartimentelor de acelaºiordin, situate pe aceeaºi treaptã ierarhicã; acest fluxreprezintã informaþiile între compartimente de acelaºigrad; de regulã, un asemenea flux are loc pe bazaunor indicaþii stabilite de veriga superioarã pe o peri-oadã mai lungã, care se aplicã în procesele repeta-bile în mod automat.Este calea de decongestionare a canalelor informaþio-nale verticale, ceea ce va permite circulaþia cu valoa-re informaþionalã mai ridicatã pentru activitatea deci-zionalã.

17decembrie, 2008


Criterii Fel Detalii

Sen

s

Oblic

Apare atunci când un conducãtor trebuie sã fie în re-laþii directe cu subordonaþii altor conducãtori; sunt si-tuaþii anormale survenite din evitarea unei cãi ierarhi-ce, adesea lungi ºi complicate.

Deinvers sens

Ca ºi la fluxurile de informaþii, aici se adaugã circuitulde reglare, care ia naºtere la fiecare nivel de conduce-re, ºi formeazã sistemul informaþional. Acesta, supra-pus pe suprastructura procesului de producþie, esteurmãrit ºi reflectat prin fluxul de informaþii corectatprin circuitul de reglare.

Principal

La nivel economico-social, concentrat la organul cen-tral de statisticã.Este necesar managementului guvernamental, parla-mentar ºi prezidenþial, pentru întreaga activitate eco-nomicã ºi socialã.

Niv

el SecundarLa nivel micro economico-social, organizat pentru exe-cutarea unor funcþii de conducere specialã, o socie-tate comercialã, firmã etc.

Med

iu

Extern Informaþiile vin din afarã sau pleacã în afarã.

Intern Informaþiile circulã în interior.



Criterii Fel DetaliiA

lte c

riter

ii

Sistematic

Se supun unei regularitãþi temporare ºi nesistematice,ocazionale sau întâmplãtoare, apãrute ca urmare aunei solicitãri speciale a organelor de conducere saudintr-o situaþie neprevãzutã.- Pot fi continui, cvasicontinui ºi periodice:

- continui ºi cvasicontinui, când informaþiile pro-vin pe mãsura producerii evenimentelor; sunt situaþiicaracteristice pentru o mare parte a informaþiilor dinevidenþa tehnico-operativã; unele procese de impor-tanþã mai mare sunt urmãrite zilnic de toate eºaloa-nele, constituind un flux cvasicontinuu;

- periodice: au loc în relaþiile dintre organelecentrale ºi cele de bazã, caracterizate prin transmite-rea informaþiilor în funcþie de importanþa lor;

- decadal, lunar, trimestrial, semestrial sau anual.Sistematizarea fluxurilor în timp - periodicizarea lor -este subordonatã conducerii:- Cu cât sistemul este mai bine organizat, cu atât stabi-litatea fluxurilor informaþionale - periodicitatea ºi con-þinutul - va fi mai îndelungatã. Acolo unde existã defi-cienþe în organizarea conducerii, delimitarea compe-tenþelor sau unde se fac repetate organizãri, fluxuri-le informaþionale sunt des schimbate, iar alãturi decele sistematice apar numeroase fluxuri nesistemati-ce, rezultat al unor cereri de date neorganizate careafecteazã timpul cadrelor nemijlocit legate de proce-sul de producþie, pe care le sustrag de la preocuparealor de bazã.

Economic

- Este cel mai complex tip de flux, în care informaþiareferitoare la mersul procesului de producþie ºi la ac-tivitatea întreprinderii este prelucratã în vederea obþi-nerii unor indicatori sintetici, sub forma celor trei for-me de evidenþã; ea este apoi vehiculatã cãtre orga-nele de conducere ale întreprinderilor ºi cãtre orga-nele tutelare.Pe aceastã bazã se elaboreazã programe ºi co-menzi care urmeazã calea inversã, acþionând asupraactivitãþii unitãþii ºi programului de producþie, corec-tând eventualele abateri de la aceste programe.

19decembrie, 2008

Fluxurile informaþionale existente trebuie studiate, spre a se cu-noaºte de unde ºi în ce formã se primesc informaþiile, unde sunt dirija-te, gradul lor de utilitate, temeinicia lor în elaborarea deciziilor, contri-buind la înlãturarea unor paralelisme.

Fluxurile informaþionale circulã cu ajutorul circuitelor ºi al cana-lelor; deci circuitul informaþional este itinerarul parcurs de o informa-þie, de la generarea ei pânã la casare, de la sursã la receptor, prin inter-mediul mesajelor. În timp ce circuitul reprezintã drumul parcurs de in-formaþie, fluxul reprezintã conþinutul ºi condiþiile necesare acestei in-formaþii.

Prin organizarea fluxului se asigurã - prin selectare ºi dirijare -nu numai informaþiile necesare problemelor curente pentru deciziileoperative, ci ºi cele de perspectivã, care depind de competenþele ºi rãs-punderile anumitor niveluri ierarhice, pentru hotãrârile de viitor.

Sistemul informaþional - instrument de conducereîn ansamblu ºi la nivelul fiecãrei organizaþii

Raporturile dintre sistemul informaþional ºi cel informatic suntde întreg - parte.

Considerând organizaþia un sistem cibernetic, conducerea apareca procesul de ordonare a acestuia pentru a asigura concordanþa scop -acþiune; în acest proces informaþia joacã un rol de legãturã între ele-mentele umane ºi materiale ale sistemului, fãrã de care nu ar fi posibilãniciun fel de acþiune ordonatã, dirijatã spre un scop. Urmãrind etapeleunui ciclu al conducerii - care cuprinde operaþiile din momentul apari-þiei unui eveniment ce impune o acþiune datã ºi pânã la declanºareaacesteia, se distinge succesiunea: culegerea informaþiei de stare - anali-za - elaborarea informaþiei de comandã - acþiunea. Aceasta pune în evi-denþã faptul cã esenþa conducerii poate fi exprimatã ca transformareainformaþiei de stare în informaþie de comandã ºi transmiterea acestoraîntre organul conducãtor ºi cel condus.



Informaþional, înseamnã tot ceea ce se referã la informaþie ºi,mai ales, la punerea în formã, transportul ei la utilizatori; fãrã informa-þii nu se poate realiza niciunul din atributele conducerii; acelaºi rezul-tat obþinându-se ºi atunci când informaþiile nu sunt corespunzãtoare.

Sistemele informaþionale au existat pe toate treptele dezvoltãriisocietãþii omeneºti, cu rol important în progres ºi dezvoltare, informa-rea fiind o condiþie pentru orice proces de însuºire ºi transmitere de in-formaþii. Considerat ca o componentã managerialã, aspectul informa-þional al conducerii se exprimã prin acest sistem.

Un sistem informaþional este, prin urmare, un ansamblu complexºi organizat, de oameni, maºini, programe, procedee, precum ºi activi-tãþi practice concretizate în compartimente cu legãturi informaþionale,alcãtuind cadrul organizatoric prin intermediul cãruia se elaboreazã ºise folosesc informaþiile.

Circuitul este foarte strâns legat de management, fapt pentrucare se ºi spune circuit de conducere. Orice proces de conducere se des-fãºoarã într-un circuit închis, între sistemul conducãtor ºi cel condus,legate între ele prin calea de comandã (direct) ºi calea de reacþie (in-vers); pe aceste douã cãi de legãturã se transmit comunicãri - mesaje -care conþin informaþii cu ajutorul cãrora executantul primeºte comen-zile o datã cu datele referitoare la modul de desfãºurare a acþiunii,având în orice moment imaginea clarã a concordanþei între comandã ºiacþiune. Când se constatã o neconcordanþã între scop ºi acþiune, se in-tervine cu o nouã comandã ºi procesul se repetã, având un caracter ci-clic. Deci, conducerea se reduce la transformarea informaþiilor de starede comandã ºi transmiterea acestora subordonaþiilor.

Un management eficient nu poate fi conceput decât într-un cadruîn care sistemul informaþional joacã un rol adecvat, bine precizat. Esteparte componentã a activitãþii de conducere curentã ºi de perspectivã,dar ºi o premisã fundamentalã în organizarea pe baze ºtiinþifice a mun-cii.


21decembrie, 2008

Pentru manager este o necesitate vitalã de a dispune de o infor-mare rapidã, corectã ºi permanentã, în locul muncii rutinare, o activi-tate care sã ia în considerare previziunile, în cadrul sistemului de con-ducere, ºi sã transmitã direct ºi rapid datele conducerii fie la cerere, fieprintr-o programare în aºa fel încât managerul sã fie întotdeauna pre-gãtit. La rândul sãu, sistemul informaþional trebuie sã corespundã unoranumite cerinþe, sã fie complet în esenþialitatea lui, precis ºi corect, su-plu ºi curãþat de informaþii inutile, revizuind cu rapiditate cerinþele pre-viziunii sau adoptãrii deciziilor.

Caracterul unitar al sistemului informaþional urmãreºte evitareaexistenþei în paralel a unor practici contradictorii în diferite subsistemesau sectoare de activitate din unitate.

Cu toate calitãþile pe care le au managerii, nu mai sunt în mãsurãca singuri sã selecteze ºi sã prelucreze volumul ºi frecvenþa informaþii-lor, în vederea elaborãrii deciziilor.

Mãiestria managerilor constã în gãsirea echilibrului necesar din-tre lipsa ºi excesul de informaþii, în vederea garantãrii succesului înprocesele manageriale.

BIBLIOGRAFIE:1. CÂNDEA, Rodica, CÂNDEA, Dan - Comunicarea manage-

rialã aplicatã, Editura Expert, Bucureºti, 1998.2. COMAN, Cristina - Relaþii publice - principii ºi strategii,

Editura Polirom, Iaºi, 2001.3. DOBRICÃ, Marian, ISTRATE, Elena (coord.) - Praxiologia

educaþiei militare, Centrul pentru Pregãtirea Personalului dinDomeniul Managementului Resurselor Umane, Bucureºti, 2003.

4. DUMITRU,V. - Sisteme Informaþionale Militare, EdituraCERES, Bucureºti, 2000.

5. IACOB, Dumitru, CISMARU, Diana-Maria - Curs de relaþiipublice ºi comunicare organizaþionalã, SNSPA.



6. MANOLESCU, A. - Managementul resurselor umane, EdituraRA, Bucureºti, 1998.

7. MIHULEAC, Emil - Bazele managementului, Editura Tem-pus, Bucureºti, 1994.

8. NICOLESCU, O. º.a.- Management, Editura Didacticã ºi Pe-dagogicã, Bucureºti, 1992.

9. STANCIU, R. º.a., Managementul resurselor umane. Aplica-þii practice, Editura BREN.

10. ªERB, Stanca - Relaþii publice ºi comunicare, Editura Teora,Bucureºti, 1999.

11. VLÃSCEANU, M. - Psihosociologicul organizaþiilor ºi con-ducerii, Editura Paideia, Bucureºti, 1993.

12. ZORLENÞIAN, T. º.a.- Managementul organizaþiei, Vol. Iºi II, Holding Reporter.


23decembrie, 2008

Proiectarea programuluide formare a solda]ilorvoluntari în concordan]`cu formarea profesional`a adul]ilor*

E ducaþia, conform N. Vintianu, presupune un „proces deasimilare ºi practicare a informaþiilor, valorilor ºi acþiu-

nilor specifice omului“. În fapt, educaþia este construcþia ºi reconstrucþiacontinuã a unui model interior de cunoaºtere, apreciere ºi acþiune înraport cu lumea în care trãim. Ea este totodatã un proces de umanizareprin care indivizii dobândesc noi calitãþi umane cu ajutorul cãrora potstabili un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional,natural etc.

Raportându-ne la tezele lui Knowles - referitoare la modul încare învãþã adulþii - (adulþii doresc sã ºtie de ce trebuie sã înveþe unanumit lucru; persoana adultã trebuie sã considere importantã dobân-direa de noi cunoºtinþe sau atitudini; adulþii sunt pregãtiþi sã înveþedin nou în momentul în care se confruntã cu o situaþie de viaþã pentru

MAIOR ING. VASILE PETCU

* Propuneri


care au nevoie de mai multe cunoºtinþe) - propunem spre analizã o va-riantã de formare a soldaþilor voluntari, în concordanþã cu legislaþia na-þionalã de formare profesionalã a adulþilor, cu recunoaºterea studiilor înviaþa civilã, ceea ce genereazã o motivare suplimentarã de accedere atinerilor în sistemul militar.

În conformitate cu O.G.nr.129/2000 - privind formarea profe-sionalã a adulþilor - furnizorii de formare profesionalã pot presta servi-cii de calificare/ specializare ocupaþionalã, cu respectarea standardelorde pregãtire profesionalã. Ca urmare, proiectarea unui program de for-mare a soldaþilor voluntari, cu recunoaºtere naþionalã, trebuie sã aibãca punct de plecare un standard ocupaþional/ de pregãtire elaborat pen-tru o profesie/ ocupaþie cuprinsã în Clasificarea Ocupaþiilor din România.

Analizând standardele ocupaþionale/ de pregãtire, elaborate pânãla aceastã datã, la nivel naþional, cel mai apropiat de specificul formãriisoldaþilor voluntari, pe baza cãruia se poate construi un program de ca-lificare a acestora este cel pentru ocupaþia de agent de pazã, controlacces, ordine ºi intervenþie, pentru domeniul administraþie publicãºi apãrare.

Ca urmare, propunem urmãtoarea variantã structuralã a progra-mului de instruire pentru formarea soldaþilor voluntari:

instrucþia individualã de bazã, organizatã ºi structuratã peprogramul de formare a agentului de pazã, control acces, ordine ºi in-tervenþie, autorizat de reprezentanþii Consiliului Naþional de Forma-re Profesionalã a Adulþilor;

instrucþia individualã de specialitate, organizatã ºi structu-ratã pe specificul instrucþiei militare, având ca documente fundamen-tale Programele Instrucþiei Individuale.

Instrucþia individualã de bazãCum ocupaþia menþionatã este de nivel 1 de calificare, în confor-

mitate cu Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profe-sionalã a adulþilor, durata minimã a programului de formare profe-


25decembrie, 2008

sionalã, exprimatã în ore de pregãtire, este de 360 ore. Comparând cudurata actualã, planificatã, opt sãptãmâni (288 ore) ºi pãstrând aceleaºirestricþii (ºapte zile - subetapa administrativã) pentru îndeplinirea con-diþiilor impuse de legislaþia naþionalã, este necesarã majorarea perioa-dei de pregãtire cu nouã zile de instrucþie (72 ore).

Pentru elaborarea conþinutului programului de formare se pleacãde la conþinutul unitãþilor de competenþã, specifice standardului ocu-paþional pentru ocupaþia de agent de pazã, control acces, ordine ºiintervenþie. Trebuie vãzut în ce mãsurã aceste competenþe corespundcapacitãþilor ºi competenþelor specifice modelului luptãtorului.

Proiectarea programului de formare a soldaþilor voluntari în concordanþã cu formarea profesionalã a adulþilor

Competenþe/capacitãþi Modelul luptãtorului

S. O. - agent de pazã, control acces, ordine

ºi intervenþie

Sã ºtie/ sã cunoascã

- actele normative care-ireglementeazã activitatea;- principiile ºi modul deacþiune în luptã, individualºi în cadrul echipei;- caracteristicile tehnico-tactice ale tehnicii ºiarmamentului din dotare;- metodele de comunicareîn câmpul tactic;- modul de organizare ºiexecutare a serviciului depazã;- noþiuni elementare privindprotecþia informaþiilorclasificate

- actele normative care-ireglementeazã activitatea;- principiile ºi modul deîndeplinire a sarcinilor, indivi-dual ºi în cadrul echipei;- caracteristicile tehnico-tac-tice ale tehnicii ºi echipa-mentelor din dotare;- metodele de comunicareinformaþiilor profesionale;- modul de organizare ºi exe-cutare a serviciului de pazã;

Sã poatã, sã facã

- sã acþioneze în condiþiispecifice câmpului deluptã modern;- sã raporteze corect infor-maþiile despre inamic;- sã execute corect reacþiala contactul cu inamicul;- sã mânuiascã cu pricepe-re armamentul ºi echipa-mentele individuale dinînzestrare.

- pune în funcþiune, utilizeazãºi întreþine echipamentele ºimijloacele din dotare;- participã la îndeplinirea sarcini-lor individual ºi în cadrul echipei;- avertizeazã pesoanele careau generat evenimentul ºiacþioneazã pentru eliminareaevenimentelor;- culege ºi comunicã informaþiide interes specific.


Dupã cum se poate observa, în proporþie ridicatã, finalitãþile suntcam aceleaºi, iar pentru cele specifice mediului militar, legislaþia per-mite completarea programului de pregãtire, în limita maximã a 25%din timpul de instruire (art.6, pct.3/ Metodologia de autorizare a furni-zorilor de formare profesionalã a adulþilor - programele cadru, apro-bate conform legii, trebuie respectate în proporþie de minimum 75%).

Þinând cont de faptul cã structurile organizatorice care executãinstrucþia individualã de bazã asigurã resursele umane ºi materiale ºicum standardul ocupaþional rãspunde cerinþelor formãrii luptãtorului,considerãm cã sunt îndeplinite toate condiþiile pentru iniþierea demer-surilor de întocmire a documentarului necesar autorizãrii programuluide formare.

În aceste condiþii, etapa instrucþiei individuale de bazã se va des-fãºura dupã specificul procesului de învãþãmânt, ceea ce impune ca ºidocumentele de planificare, organizare ºi conducere sã fie: planul deînvãþãmânt, programa analiticã, proiectul didactic, catalogul ºi condicagrupei ºi registrul matricol. Finalitatea programului va fi:

pentru mediul militar: certificat de absolvire a etapei instrucþieiindividuale de bazã;

pentru mediul civil: certificat de calificare în ocupaþia agentde pazã, control acces, ordine ºi intervenþie - cu recunoaºtere naþio-nalã ºi europeanã.

Instrucþia individualã de specialitatePentru instrucþia individualã de specialitate, atât timp cât aceasta

nu se desfãºoarã în conformitate cu standarde ocupaþionale/de formarerecunoscute la nivel naþional, legislaþia permite organizarea unui pro-gram de formare propriu, recunoscut numai la nivelul MinisteruluiApãrãrii (art.18, pct.3/ O.G.129/2000- privind formarea profesionalãa adulþilor: „angajatorii pot organiza programe de formare profe-sionalã pentru salariaþii proprii, în baza cãrora elibereazã certifi-


27decembrie, 2008

cate de absolvire recunoscute numai în cadrul unitãþilor respec-tive“).

Ca urmare, propunem pentru aceastã etapã de formare ca pregã-tirea sã se desfãºoare în conformitate cu specificul instrucþiei militare,utilizând ca principale documente de planificare ºi organizare a activi-tãþilor specifice Programele de Instrucþie Individualã.

Nu se justificã, aici, întocmirea documentelor specifice de plani-ficare, organizare ºi desfãºurare a instrucþiei dupã modelele utilizate încadrul procesului de învãþãmânt, deoarece P.I.I.-urile oferã toate deta-liile necesare organizãrii ºi conducerii activitãþilor, iar elaborarea pro-gramelor analitice ºi a proiectelor didactice (documente specifice defi-nitorii învãþãmântului) presupune în mare mãsurã reproducerea datelordin P.I.I.

ConcluziiProiectând programul de formare a soldaþilor voluntari dupã me-

todologia prezentatã, pe lângã faptul cã se asigurã o corelare între în-vãþãmântul militar ºi învãþãmântul civil, suntem de pãrere cã se asigu-rã o motivare suplimentarã a candidaþilor datoritã dublei calificãri ob-þinute prin absolvire, atât pentru mediul militar, cât ºi pentru mediulcivil.

Proiectarea programului de formare a soldaþilor voluntari în concordanþã cu formarea profesionalã a adulþilor


Considerente privind îmbun`t`]irea continu` a calit`]iipreg`tirii prin cursuri de formare [i de carier`MAIOR PETRE DINESCU

Pregãtirea cadrelor militare, soldaþilor ºi gradaþi-lor voluntari

Procesul de dezvoltare profesionalã a cadrelor militare din ar-mele tancuri, auto, infanterie, vânãtori de munte, cercetare, paraºutiºtiºi forþe speciale asigurã formarea ºi perfecþionarea pregãtirii, creºtereaperformanþei profesionale ºi a potenþialului ca lider ºi specialist militarprin:

pregãtirea instituþionalizatã;instrucþia colectivã;pregãtirea complementarã.

Pregãtirea instituþionalizatã se desfãºoarã în cadrul Centrelor deInstruire pentru categoriile de arme ale ªcolii de Aplicaþie pentru Uni-tãþi de Luptã „Mihai Viteazul“ din Piteºti, asigurând formarea ºi per-

29decembrie, 2008

fecþionarea pregãtirii profesionale, atât a cadrelor militare cât ºi a sol-daþilor ºi gradaþilor voluntari, prin instruire individualã ºi colectivã înraport cu principiile învãþãmântului ºi instrucþiei militare.

Prin aria curricularã, cursurile de formare, carierã ºi nivel pri-vind pregãtirea cadrelor militare ºi a soldaþilor ºi gradaþilor voluntarisunt axate pe activitatea ºi participarea (angajarea) cursantului, pe exer-sarea ºi dezvoltarea capacitãþilor ºi atitudinilor acestora, astfel încât ab-solvenþii sunt capabili sã rãspundã cu eficienþã ºi competenþã cerinþelorunitãþilor în care sunt încadraþi.

În acest sens, rolul cursantului este de a gãsi rãspunsuri, învãþând,participând la discuþii, dezbateri, lucrând în echipã sau individual.

Perfecþionarea pregãtirii permanente prin cursuri de carierã, or-ganizate în cadrul centrelor de instruire pentru categoriile de arme, estedestinatã dezvoltãrii profesionale a cadrelor, soldaþilor ºi gradaþilor vo-luntari din armele tancuri, auto, infanterie, vânãtori de munte, cerce-tare, paraºutiºti ºi forþe speciale, în scopul îndeplinirii unor funcþii decomplexitate ºi responsabilitate sporitã.

Atât din punct de vedere teoretico-informaþional, cât ºi practic -aplicativ, potrivit Planurilor de învãþãmânt ºi a Programelor analiticeelaborate în sistem modular, existã o arie curricularã comunã pentrucursurile de carierã, indiferent de armã, la nivelul ofiþeri cu grade infe-rioare, maiºtri militari, subofiþeri, soldaþi ºi gradaþi voluntari.

Metodele de instruire moderne îi orienteazã pe cursanþi „cum sãgândeascã“ ºi nu „ce sã gândeascã“, sunt centrate pe acþiune, explora-re, experimentare, cercetare ºi acþiune. Astfel, ºedinþele de instruiresunt interactive, cãutând sã îmbine armonios învãþarea individualã cuînvãþarea socialã, munca individualã cu munca în echipã.

Acþiunile întreprinse de ªcoala de Aplicaþie pentru Unitãþi deLuptã „Mihai Viteazul“ pentru pregãtirea prin cursuri a cadrelor mili-tare, soldaþilor ºi gradaþilor voluntari din armele tancuri, auto, infante-rie, vânãtori de munte, cercetare, paraºutiºti ºi forþe speciale vizeazã

Considerente privind îmbunãtãþirea continuã a calitãþii pregãtirii prin cursuri de formare ºi de carierã


formarea deprinderilor tactice, tehnice ºi de comandã necesare instrui-rii ºi conducerii militarilor din subordine la pace, în situaþii de crizã ºila rãzboi, atât pe teritoriul naþional cât ºi în teatrele de operaþii.

În ansamblu, sunt dezvoltate urmãtoarele competenþe generale: sã aplice prevederile regulamentelor militare pentru îndeplini-

rea atribuþiilor funcþiei;sã aplice procedurile de conducere a trupelor ºi programele de

instruire pentru misiune, în vederea conducerii operaþiilor militare ºiinstrucþiei la nivelul cerinþelor postului;

luptãtor specializat ce opereazã în medii diferite ale câmpuluide luptã, capabil sã îndeplineascã misiuni în condiþii sporite de stres;

consiliazã subordonaþii, comunicã eficient într-o situaþie datã ºigestioneazã resursa umanã la nivelul cerinþelor postului;

iniþiat ca specialist militar, capabil sã analizeze evenimente, sãestimeze rezultate ºi sã ia decizii optime în timp oportun, concomitentcu conducerea operaþiilor curente, în situaþii de crizã ºi de rãzboi.

Acest proces complex de formare ºi dezvoltare profesionalã a ca-drelor militare din armele menþionate este proiectat potrivit exigenþelormetodologice ale dezvoltãrii profesionale continue, pentru întreagaevoluþie de carierã militarã, se desfãºoarã pe baza unui program de stu-dii, etapizat ºi diferenþiat în forme ºi conþinuturi adecvate modulelorsocio-profesionale.

Procesul de formare ºi dezvoltare profesionalã asigurã cunoºtin-þe, deprinderi, abilitãþi, precum ºi competenþe necesare de manifestareale acestora în cele trei ipostaze esenþiale ale exercitãrii profesiei: „sãºtie, sã facã, sã fie“ ca luptãtor ºi specialist militar în armele specifi-cate mai sus.

Cursurile de carierã asigurã calificarea/perfecþionarea pregãtiriicadrelor militare prin dobândirea de noi competenþe profesionale faþãde cele dobândite anterior, precum ºi perfecþionarea/dezvoltarea aces-tora, astfel încât absolvenþii sã fie capabili sã îndeplineascã atribuþiileunei funcþii superioare din cariera militarã.


31decembrie, 2008

Instrucþia colectivã este reprezentatã de componenta practic-aplicativã a dezvoltãrii profesionale, care asigurã formarea deprinderi-lor colective ºi coeziunea echipajelor, subunitãþilor ºi unitãþilor de arme.

Pregãtirea cursanþilor se realizeazã pornind de la competenþele ºicapacitãþile necesare fiecãrui tip de curs. Aproximativ 80% din temeleplanificate se executã prin ºedinþe practice, cu referire, în special, laproblemele ºi activitãþile pe care cursanþii urmeazã sã le desfãºoaredupã absolvire în noile funcþii pentru care se pregãtesc.

Exerciþiile tactice, desfãºurate în cadrul pregãtirii tactice de spe-cialitate, asigurã:

formarea unor deprinderi temeinice în ducerea acþiunilor deluptã în teren ºi coeziunea în luptã a subunitãþilor pentru îndeplinireamisiunilor;

dobândirea cunoºtinþelor de specialitate specifice aplicãrii pro-cedurilor de operare NATO utilizate în operaþiile militare;

capabilitãþi de aplicare a procedurilor de conducere a trupelorºi programele de instrucþie pentru misiune în conducerea operaþiilormilitare ºi instrucþiei subunitãþilor;

aplicarea normelor ºi prevederilor D. I. U. potrivit legilor, re-gulamentelor ºi instrucþiunilor militare;

analiza evenimentelor, estimarea rezultatelor, luarea deciziiloroptime în timp oportun, integrarea rezultatelor analizelor în planurilede operaþii, concomitent cu conducerea operaþiilor curente.

Asigurarea calitãþii cursurilor de formare, carierã ºi nivel se faceprin evaluare, ca urmare a auditurilor interne ºi externe. Rezolvarea ºieliminarea neconformitãþilor stabilite în urma auditurilor se face prinluarea unor mãsuri corective ºi preventive.

Deci, rezolvarea problemei calitãþii se poate asigura prin aplica-rea a douã categorii de mãsuri:

mãsuri preventive - care au drept scop eliminarea cauzelor ºiefectelor;



mãsuri corective - prin remedierea abaterilor, procedeelor, ac-tivitãþilor care au condus la apariþia defectului semnalat.

În general, ceea ce se învaþã în cadrul cursurilor de carierã dinCentrele de Instruire ale categoriilor de arme se exerseazã prin instruc-þie, apoi se dezvoltã prin exerciþii ºi, în final, prin practicare.

Aspecte privind managementul pentru îmbunãtã-þirea calitãþii activitãþilor de instruire a personaluluimilitar

Creºterea rãspunderii faþã de cheltuirea banului public, transfor-marea gândirii economice în element calitativ de luare a deciziilor, in-tensificarea fundamentãrii managementului prin bugete ºi alte aseme-nea mãsuri au condus la acþiuni de mare anvergurã cu privire la pregã-tirea tehnicã a personalului militar ºi civil, monitorizarea stãrii tehniciide luptã, pentru îndeplinirea misiunilor specifice cu costuri cât maimici.

În acest sens, personalul militar trebuie sã se asigure cã instruc-þia într-un mediu cât mai apropiat de realitate se desfãºoarã în condiþiide siguranþã. Statistic, mai multe pierderi au loc în luptã din cauzaaccidentelor decât în urma acþiunilor inamice.

Asigurarea unui mediu de instrucþie cât mai real ºi sigur creeazãsentimentul de siguranþã, de salvare de vieþi. Executarea unei instrucþiirealiste este o adevãratã provocare. Obiectivul lanþului de comandã nueste, întâi de toate, instrucþia ºi apoi siguranþa, ci instrucþia în sigu-ranþã. Cert este, însã, cã fiecare militar este responsabil de instrucþia însiguranþã.

Pentru atingerea standardelor de performanþã stabilite, activitã-þile se planificã ºi se executã aplicând regulile „de la simplu la com-plex“ ºi „de la parþial la întrunit“. Aceasta presupune ca pe timpul cur-sului sã se identifice sarcinile individuale, cât ºi cele colective care


33decembrie, 2008

sprijinã Lista cu cerinþele esenþiale ale misiunii specifice unitãþii, iarapoi cursantul trebuie sã:

evalueze punctele forte ºi slãbiciunile;elaboreze un plan care sã remedieze deficienþele ºi sã menþinã

punctele forte;execute instrucþia potrivit standardelor.

În acest sens, personalul didactic din cadrul Centrelor de Instruireau creat suportul educaþional - manuale, cursuri, aplicaþii informatice,teste de evaluare ºi autoevaluare, implementând ºi pe aceastã cale ce-rinþele modelului absolventului.

Din punct de vedere al instruirii, în cariera militarã se distingdouã etape de bazã:

a) formarea profesionalã, care începe de la momentul intrãriiîn sistemul militar ºi se încheie o datã cu încadrarea sa pe prima funcþieîn unitatea militarã;

b) dezvoltarea profesionalã, prin instrucþie, exerciþii, instruire,prin practicare în unitãþi ºi în teatre de operaþii.

Cursurile de carierã au ca obiectiv principal instruirea pentru ur-mãtoarea funcþie ierarhicã, iar cursurile de nivel, specializarea într-undomeniu.

Experienþa operaþionalã a personalului militar se câºtigã în pri-mul rând prin practica operativã curentã româneascã, respectiv prinparticiparea la diverse operaþii alãturi de armatele altor state, sub man-dat ONU, UE ºi OSCE, conduse de NATO ºi UE, contribuind în acestfel ºi la menþinerea pãcii ºi securitãþii pe planetã.



Preocup`ri privind educareamoral-etic` a cursan]ilor din Centrul de Instruirepentru Geniu, EOD [i Ap`rare NBCSORIN PANCU

P regãtirea militarilor profesioniºti pentru integrarea activã înviaþa socialã evidenþiazã rolul educaþiei în asigurarea socie-

tãþii cu cetãþeni, care sã reprezinte principalii purtãtori ai principiiloretice ºi morale privind relaþiile interumane, indiferent de vârstã, sex,religie, nivel educaþional etc., acþiunea educaþionalã având drept scopfinal dezvoltarea personalitãþii umane ºi implicit a societãþii în careindividul îºi desfãºoarã activitatea.

Perioada pe care o parcurge militarul impune o schimbare radi-calã a unor optici educaþionale pentru cã a sosit momentul ca aceºtia sãse pregãteascã pentru un model de comportament care sã corespundãnoilor cerinþe impuse de nivelul la care a ajuns dezvoltarea societãþiiumane în mileniul al III-lea.

Este vorba de caracterul prospectiv al educaþiei, care presupuneraportarea permanentã a ei nu numai la condiþiile ºi cerinþele impuse de

35decembrie, 2008

societate, ci ºi la cele de viitor, reprezentând o consecinþã fireascã a rit-mului accelerat de evoluþie ºi transformare a relaþiilor din cadrul grupu-lui în care îºi desfãºoarã activitatea. A-l educa pe individ pentru a facefaþã cerinþelor viitorului pentru a putea înfrunta ºi rãspunde unor situa-þii imprevizibile amplificã funcþia educaþiei ce vizeazã integrarea înviaþa socialã.

Presiunea la care suntem supuºi ne obligã la o reînnoire a tot cea fost valabil pânã în momentul actual, pentru a putea rãspunde noilorcerinþe care ne stau în faþã, dar mai ales în cãutarea de noi soluþii caresã ne ajute pentru rezolvarea situaþiilor noi. Acest lucru este necesar ºiposibil numai în condiþiile în care instructorul ºi cursantul devin parti-cipanþi - în mod activ, constructiv ºi eficient - ai procesului propriei for-mãri sau perfecþionãri. Numai astfel se poate asigura dezvoltarea capa-citãþii de gândire ºi investigaþia independentã pentru formarea proprii-lor pãreri, opinii ºi opþiuni, necesare rezolvãrii situaþiilor care apar.

Astfel, educaþia permanentã determinã o strategie educaþionalãintensivã, totalã, ce presupune integrarea tuturor posibilitãþilor careconcurã la atingerea ºi realizarea acestui scop ºi folosirea unui sistemde lucru capabil sã acþioneze asupra capacitãþii de procesare a informa-þiilor în modalitãþi diferite, cu scopul de a permite performanþe indivi-duale fiecãrui individ pe toatã perioada activitãþii sale.

Strategia educaþionalã cuprinde cel puþin urmãtoarele repere:detectarea elementelor care fac parte din sistemul educaþional;cãile prin care fiecare element acceptat contribuie la realizarea

finalitãþii;resursele organizatorii ºi desfãºurãrii educaþiei (financiare,

umane, materiale etc).Aceastã strategie creeazã condiþiile educaþionale prin care cursan-

tul îºi poate manifesta dispoziþiile native ºi le poate dezvolta pe celeajunse la un anumit nivel de performanþã. Se deschide astfel posibili-tatea teoreticã de a modela capacitatea umanã de procesare, astfel încât

Preocupãri privind educarea moral-eticã a cursanþilor din Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD ºi Apãrare NBC


comportamentul rezultat sã satisfacã o socio-organizare favorabilãomului, de fapt integrarea lui în societatea în care trãieºte ºi munceºte,posibilitatea care îi oferã ºansa atingerii obiectivelor propuse în proce-sul de instruire.

Strategia aleasã trebuie sã fie compatibilã cu nevoia socialã. Alt-fel, strategia, oricât de generoasã, raportatã doar la ceea ce poate sã fieomul, devine inutilizabilã, fãrã utilitate socialã. Ea este respinsã de cã-tre oameni chiar dacã sistemul educaþional realizat pe baza ei nu arenici un reproº în ceea ce priveºte organizarea.

Este momentul în care personalul didactic militar, pornind de laactivitãþile anterioare ale cursanþilor, cât ºi de la experienþa ºi capaci-tatea înþelegerii trecerii la un nou nivel de gândire, dar mai ales la apli-carea în practicã, sã realizeze o transformare a învãþãrii rigide, clasice- bazatã pe memorare mecanicã, pasivã - într-o învãþare productivã,modernã, creativã ºi inteligentã, bazatã pe participare ºi cooperare, pedezvoltarea metodelor de gândire ºi acþiune, pe însuºirile ºi aplicareacreativã de cãtre cursanþi a cunoºtinþelor în practicã.

Cursanþii nu trebuie sã recepþioneze pasiv influenþele factorilorînvãþãrii în general, a celor determinante în special (personal didactic,instructori militari, conþinuturi de învãþare, baza didacticã a învãþã-mântului, mediul socio-educaþional), ci se comportã activ faþã de aces-tea, ca o fiinþã selectivã ce evolueazã ºi valorizeazã cerinþele învãþãriiîn raport cu întreaga sa personalitate.

În cadrul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD ºi ApãrareNBC, în procesul de educare moralã ºi eticã a cursanþilor ºi gradaþilorprofesioniºti s-a pus accentul pe competenþa instructorilor pentru reali-zarea acestui deziderat. Prin competenþã se înþelege capacitatea in-structorului de a soluþiona corespunzãtor o problemã, de a lua deciziipotrivite, de a îndeplini o misiune sau de a practica o profesie în con-diþii ºi cu rezultate bune. Pentru aceastã realizare instructorul trebuie sãfie bine informat, recunoscut pentru capacitatea de a face întocmai cum


37decembrie, 2008

trebuie, de a enunþa pãreri ºi aprecieri în cunoºtinþã de cauzã, demne dea fi luate în seamã, deci, în concluzie, de a fi competent pentru realiza-rea ºi îndeplinirea cu succes a îndatoririlor pe care le are în procesul deinstruire (aplicare a P.I.I./ P.I.M.-urilor) ºi educare în care este an-grenat.

Pornind de la premisa cã nu este posibilã formarea personalitãþiifãrã a þine seama de aspectul care ar trebui sã domine întreaga noastrãviaþã sufleteascã, ºi anume „aspectul moral“, în activitatea noastrã nuam subestimat ponderea educaþiei etice ºi morale în formarea omului,dimensiunea intelectualã a fiinþei umane fiind situatã în prim-plan.

Între cãile de reabilitare a educaþiei morale se înscriu:efortul personal conºtient ºi sistematic de autoperfecþionare

moralã;sporirea rãspunderii instituþiei militare de învãþãmânt în edu-

caþia moralã a tinerei generaþii, þinându-se cont de reconsiderarea con-þinutului învãþãmântului, metodologia, relaþia educator-educat (instruc-tor-cursant, militar profesionist) ºi, în primul rând, de obiectivele edu-caþionale, în rândul cãrora cele de ordin etic ºi moral trebuie situate înprim-plan;

aportul altor factori educaþionali la realizarea educaþiei morale.Specificul educaþiei morale este determinat, pe de o parte, de

particularitatea moralei ca fenomen social, care-i conferã conþinutul,iar pe de altã parte, de condiþiile sociopsihice ce sunt implicate în rea-lizarea lor.

Conþinutul moralei include într-un tot unitar idealul moral, valo-rile, normele ºi regulile morale prin care se reglementeazã raporturileindividului cu societatea în care trãieºte ºi munceºte.

În continuare, este necesar sã descriu în câteva cuvinte acesteconcepte:

idealul moral este considerat ca o imagine a perfecþiunii dinpunct de vedere moral, care cuprinde, sub forma unui model, chinte-senþa moralã a personalitãþii umane;



valorile morale reflectã anumite cerinþe ºi exigenþe generalece se impun comportamentului uman în virtutea idealului uman. Nor-mele ºi regulile morale se referã la o situaþie concretã, ele se exprimãprintr-un ansamblu de propoziþii prescriptive sub formã de obligaþii,interdicþii ºi permisiuni privitoare la acþiuni morale;

moralitatea desemneazã ceea ce este omul sau grupul umandin punct de vedere moral; educaþia se defineºte ca proces de realizarea moralitãþii, ca factor al trecerii de la moralã la moralitate.

Educaþia moralã este o componentã a educaþiei prin care se reali-zeazã formarea ºi dezvoltarea conºtiinþei ºi a conduitei morale, forma-rea profilului moral al personalitãþii, elaborarea comportamentului so-cial-moral.

Formarea moralã a personalitãþii trebuie privitã din punctul devedere al corelãrii dintre conºtiinþã ºi conduita cursantului. În esenþã,educaþia moralã trebuie sã urmãreascã realizarea urmãtoarelor obiecti-ve fundamentale, ºi anume:

formarea conºtiinþei morale;formarea conduitei morale.

Formarea conºtiinþei moraleDin punct de vedere psihologic, formarea conºtiinþei morale in-

clude douã componente: cognitivã ºi afectivã.Dimensiunea cognitivã a conºtiinþei se referã la informarea cursan-

tului referitor la conþinutul ºi cerinþele valorilor, normelor ºi regulilormorale.

Cunoaºterea de cãtre cursanþi a sensului normelor ºi regulilormorale, a aspectelor concrete pe care le incubã acestea, se concreti-zeazã în:

formarea reprezentãrilor morale - care apare ca reflectare subformã intuitivã a caracteristicilor unui complex de situaþii ºi fapte mo-


39decembrie, 2008

rale concrete; ele se formeazã în situaþii concrete în care este angrenatcursantul în activitãþile didactice ºi extradidactice;

însuºirea noþiunilor morale prin generalizare ºi abstractizare;noþiunea moralã reflectã ceea ce este esenþial ºi general unei clase demanifestãri morale ºi de eticã pe care o normã sau regulã moralã o cu-prinde;

formarea convingerilor morale; cunoaºterea trebuie sã fie înso-þitã de trãire afectivã, afectivitatea reprezentând substratul energeticpentru ca aceste cunoºtinþe morale sã se exprime în conduitã.

Formarea judecãþilor morale vizeazã capacitãþile evoluative alecursanþilor, puterea acestora de a surprinde substratul moral al unor si-tuaþii concrete cu care ei însiºi se confruntã ºi deprinderea de a lua ati-tudine adecvatã faþã de ele.

Formarea conduitei moralePersonalitatea umanã se exprimã mai ales prin comportare. Con-

duita moralã este reprezentarea conºtiinþei morale în fapte ºi acþiuni cuvaloare de rãspunderi pentru situaþiile concrete în care este pusã per-soana umanã ºi care îmbracã forma de deprinderi ºi obiºnuinþe morale.

Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei ce seformeazã ca rãspuns la anumite cerinþe care se repetã în condiþii rela-tiv identice.

Obiºnuinþele se formeazã, ca ºi deprinderile, în urma repetãriiunor acþiuni, dar ele implicã trebuinþa de a efectua acea acþiune în anu-mite condiþii.

Deprinderile ºi obiºnuinþele se formeazã în cadrul acþiunii. For-marea obiºnuinþelor morale conduce la formarea unor trãsãturi de voin-þã ºi caracter (perseverenþã, stãpânire de sine, rãbdare, spirit de inde-pendenþã etc.), care nu se formeazã de la sine, în mod spontan, ci pre-supune o îndelungatã muncã educativã.



Prin caracter, ca obiectiv al educaþiei morale, se înþelege con-secvenþa voinþei, perseverenþa voinþei, unitatea ei, ceea ce omul voieºteîn mod constant, în raport cu ceea ce nu voieºte în mod constant.

Cele douã laturi ale educaþiei morale, conºtiinþa ºi conduita, seîntrepãtrund ºi se completeazã reciproc, formarea uneia neputându-serealiza independent de cealaltã. Elementele conºtiinþei morale orien-teazã ºi stimuleazã conduita moralã, iar aceasta, la rândul ei, valorificãasemenea elemente, integrându-le în deprinderi, obiºnuinþe, trãsãturide voinþã ºi caracter.

În mod ideal, succesul activitãþii de educaþie moralã ºi eticã estecondiþionat de alegerea ºi folosirea cu pricepere a metodelor ºi proce-deelor de educaþie moralã. Având în vedere faptul cã învãþãmântul rea-lizeazã funcþiuni multiple ale educaþiei, înseamnã cã metodele de învã-þãmânt folosite vor îndeplini ºi funcþiuni ale educaþiei morale.

Educaþia moralã dispune de un set de metode ºi procedee cu efi-cienþã deosebitã în formarea trãsãturilor morale ale personalitãþii. Încontinuare vã prezint pe scurt câteva din cele mai importante metodede educaþie moralã pe care le folosim în activitatea noastrã în procesulde învãþãmânt.

Exemplul are o mare eficienþã în determinarea executãrii fapteimorale; forþa educaþionalã a exemplului se explicã prin faptul cã:

dã posibilitatea unei intuiþii directe, vii a faptelor, iar intuiþiavie a faptelor trãite influenþeazã mult mai puternic decât ideile abstrac-te pe care le dau normele morale sau decât reprezentãrile pe care cursan-tul le poate avea din povestirile morale;

intuiþia directã este însoþitã de o trãire afectiv-emoþionalã multmai accentuatã decât imaginile reproduse de pe urma povestirii. Deaceea exemplul dinamizeazã în chip superior actul, el satisfãcând peviu nevoia de model trãitã, pe care le ºi preia prin imitaþie.

Tendinþa de imitaþie este foarte puternicã la militarul profesio-nist în devenire. Forma superioarã de imitaþie este imitaþia modelului


41decembrie, 2008

uman. Exemplul este o metodã de mare eficienþã în educaþia eticã ºimoralã, dacã modelele sunt pozitive, dar au efecte dãunãtoare dacã suntnegative.

De importanþã majorã în eficienþa educaþiei morale este exem-plul personal al educatorului; el educã nu numai prin ceea ce transmitecursantului, ci ºi prin întreaga lui personalitate, prin modelul pe care îloferã în îndeplinirea datoriilor sociale ºi personale.

Cea de-a doua categorie de exemple cu forþã de influenþare însfera educaþiei morale este cea a exemplelor indirecte (imaginate). Eleconstau în relatarea ºi descrierea cu ajutorul cuvântului a unor fapte ºiacþiuni morale exercitate de o persoanã într-o situaþie.

Exerciþiul moral reprezintã o metodã cu mari resurse în forma-rea deprinderilor de comportare moralã, în desãvârºirea activitãþilorpractice de conformare cu modelul ales. El constã în executarea siste-maticã ºi organizatã a unor fapte ºi acþiuni în condiþii relativ identice,cu scopul formãrii deprinderilor ºi obiºnuinþelor de comportare moralã,al constituirii ºi fixãrii trãsãturilor voliþionale ºi de caracter implicateîn atitudinea ºi conduita moralã a individului.

Aceastã metodã presupune douã momente principale, ºi anume:formularea cerinþelor, în care instructorul utilizeazã în acti-

vitatea sa urmãtoarele forme: ordinul, dispoziþia, îndemnul ºi sugestia,lãmurirea, rugãmintea, încrederea, încurajarea, entuziasmarea, stimu-larea activitãþii prin promiterea unor recompense, iniþierea de întreceri,concursuri etc.;

- exersarea propriu-zisã se referã la antrenarea cursanþilor îndiverse activitãþi ºi acþiuni care fac posibilã interiorizarea exigenþelorexterne cuprinse în normele, principiile ºi regulile moralei ºi transfor-marea lor în mobiluri interne, concomitent cu formarea deprinderilor ºiobiºnuinþelor de comportare, a trãsãturilor de voinþã ºi caracter;

supravegherea, care este metoda de observare atentã de cãtreeducator a comportãrii în devenire a tânãrului sau adultului; ea constã



în grija continuã, din partea educatorului, pentru a opri, pe de o parte,pe cursanþi de la executarea repetatã a unor acte dãunãtoare care duc ladeprinderi rele, iar pe de altã parte, pentru a provoca pe cursanþi la exe-cutarea repetatã a unor acte care, din contrã, duc la formarea unordeprinderi bune;

- sancþiunea, ca metodã, îmbracã douã forme: în cazul în carecursantul nu respectã normele de conduitã moralã, disciplina ºcolarã,îndrumãrile ºi ordinea fireascã pentru o viaþã corectã, intervine pedeap-sa - sancþiunea punitivã - ; de regulã, într-o succesiune a gravitãþii aba-terilor prevãzute de regulamentele militare.


43decembrie, 2008

Finan]area activit`]ilordesf`[urate în institu]iilemilitare de înv`]`mânt pe baza indicatorilor de performan]` (1)

Elemente de fundamentare a proiectului de bugetîntocmit de statele majore ale categoriilor de forþe alearmatei

Proiectul de buget întocmit de compartimentele specializate alestatelor majore ale categoriilor de forþe are la bazã, pe de o parte, veni-turile prognozate a se încasa ºi, de cealaltã parte, cheltuielile prevãzutea se efectua pentru perioada de referinþã, în concordanþã cu nevoile pro-prii ºi cu clasificaþia bugetarã. Necesarul de fonduri pentru desfãºura-rea activitãþilor prevãzute a se realiza în anul pentru care se întocmeºteproiectul de buget are la bazã Planurile cu principalele activitãþi ºi ne-voile curente sau cele ce se vor derula pe parcursul a mai multor exer-

DRD. MIRCEA ADRIAN TRAMONTINI


ciþii bugetare. Resursele financiare stabilite în aceste condiþii se potfundamenta pe douã categorii de fonduri:

- fondurile pentru finanþarea unitarã;- fondurile pentru finanþarea auxiliarã.Finanþarea unitarã sau finanþarea în raport de numãrul perso-

nalului ºcolarizat reprezintã totalitatea fondurilor solicitate de unitateade învãþãmânt, pe baza costurilor istorice, în condiþiile desfãºurãrii ac-tivitãþii în regim de continuitate, necesare pentru acoperirea categorii-lor de cheltuieli aferente exclusiv desfãºurãrii procesului instructiv-educativ în perioada urmãtoare, corectate cu indicatorii de performanþãcalitativi, astfel:

a) pentru desfãºurarea activitãþii de bazã:- cheltuieli efectuate pentru acordarea salariului de bazã, solda

brutã, contribuþiile aferente la bugetul de stat, bugetul asigurãrilor so-ciale ºi a fondurilor speciale, premii, prime, indemnizaþii, normã dehranã, cheltuieli de transport ºi diurnã, echipament ºi materiale de re-sortul echipamentului ce se acordã personalului didactic ºi militar depredare sau încadrat la subunitãþile de elevi, studenþi ºi cursanþi;

- cheltuieli ocazionate de plata soldelor, premiilor în bani ºi na-turã, indemnizaþiilor, documentelor militare de transport, participareala concursuri ºi campionate, competiþii ºi olimpiade a personalului ºco-larizat;

- cheltuieli efectuate pentru procurarea echipamentului ºi a în-zestrãrii cu bunuri materiale specifice resortului echipament (materialede spãlat ºi igienã, de reparat ºi întreþinere a echipamentului ºi de gos-podãrie, rechizite de birou ºi ºcolare, manuale) ce se acordã personalu-lui ºcolarizat;

- cheltuieli aferente prestãrii de servicii privind hrãnirea efecti-velor ºcolarizate.

b) pentru desfãºurarea activitãþii operaþionale:- cheltuieli efectuate pentru acordarea salariului de bazã, solda

brutã, contribuþiile aferente la bugetul de stat, bugetul asigurãrilor so-


45decembrie, 2008

ciale ºi ale fondurilor speciale, premii, prime, indemnizaþii, normã dehranã, cheltuieli de transport ºi diurnã, echipament ºi materiale deresortul echipamentului ce se acordã personalului de conducere, didac-tic auxiliar ºi nedidactic;

- cheltuieli aferente materialelor cu caracter funcþional, obiectede inventar, material didactic ºi de laborator ce alcãtuiesc baza mate-rialã a instituþiilor militare de învãþãmânt;

- cheltuieli cu asigurarea utilitãþilor (energie electricã, gaz, apã,canal, transport, depozitarea ºi distrugerea reziduurilor, activitatea demeteorologie, taxe pentru contoare, centrale termice, dezinfectarea ºidedurizarea apei), materialelor pentru iluminat ºi forþã motricã, pentrucurãþenia spaþiilor, lucrãri de întreþinere ºi reparaþii curente, prevenireaºi stingerea incendiilor;

- cheltuieli aferente consumului de carburanþi ºi lubrifianþi, lichi-de speciale, piese de schimb ºi materiale pentru tehnica aflatã în dotare;

- cheltuieli cu aprovizionarea cu piese de schimb ºi materiale deîntreþinere pentru armament ºi muniþie, muniþie ºi materiale pentru tra-geri, exerciþii tactice ºi aplicaþii cu trageri de luptã;

- cheltuieli aferente materialelor ºi pieselor de schimb pentru în-treþinerea ºi reparaþiile la tehnica de calcul ºi tehnica de automatizareaconducerii trupelor;

- cheltuieli pentru asigurarea medicamentelor ºi materialelor sa-nitare;

- cheltuieli aferente prestãrii de servicii privind asigurarea pazeiºi intervenþiei la obiectivele militare;

- alte cheltuieli ce vor fi decontate pe baza documentelor întoc-mite de furnizori privind serviciile de poºtã ºi telecomunicaþii, radio-tv,Internet, fax, telefonie mobilã, service ºi asistenþã tehnicã, deratizare ºideparazitare, transport de bunuri ºi personal, reparaþii curente, consul-tanþã ºi expertizã, chirii spaþii, bilete pentru spectacole ºi filme.

Pe baza datelor oferite din centralizarea tuturor cheltuielilor ac-tivitãþii de bazã ºi a celei operaþionale de la instituþiile de învãþãmânt

Finanþarea activitãþilor desfãºurate în instituþiile militare de învãþãmânt pe baza indicatorilor de performanþã


subordonate se poate determina, la nivelul statelor majore ale categori-ilor de forþe, costul unitar al activitãþii desfãºurate (CU), exprimat ma-tematic prin raportul dintre valorile totale ale cheltuielilor aferentefiecãrui tip de activitate ºi numãrul personalului ºcolarizat.

CU = (VTAB + VTAOP) / NPscunde:VTAB - valoarea totalã a cheltuielilor activitãþii de bazã VTAB = ChABVTAOP - valoarea totalã a cheltuielilor activitãþii operaþionaleVTAOP = ChAOPNPsc - numãrul personalului ºcolarizat în instituþia militarã de

învãþãmânt în perioada de referinþãFinanþarea auxiliarã are în vedere fondurile care asigurã desfã-

ºurarea activitãþilor asociate procesului instructiv-educativ, a cheltuie-lilor de capital ºi a celor sociale. Acestea se stabilesc în sumã brutãpentru fiecare categorie de cheltuialã ºi fac obiectul notelor de funda-mentare separate faþã de finanþarea unitarã. Fondurile aferente activitã-þii auxiliare sunt cele ce se preconizeazã a fi efectuate pentru acoperireacheltuielilor al cãror nivel nu este determinat nemijlocit de numãrul depersonal ºcolarizat, astfel:

- cheltuieli de capital privind înzestrarea cu armament ºi tehnicãde luptã, achiziþia de imobile, terenuri ºi amenajãri la terenuri, inves-tiþii noi sau în continuare, maºini, echipamente ºi mijloace de transportdin producþia internã sau din import, mobilier, aparaturã biroticã ºi altemijloace fixe, rezerve pentru mobilizare;

- cheltuieli cu reparaþiile capitale ºi reparaþiile la bunurile mobileºi imobile aflate în conservare sau depozitare pe baza planurilor întoc-mite la nivel de ordonator secundar de credite;

- cheltuieli cu diurna ºi transportul personalului în afara situaþii-lor prevãzute în Planul cu principalele activitãþi (misiuni, cursuri, trata-mente sau internãri în spitale);


∑

∑

47decembrie, 2008

- cheltuieli sociale constând în contravaloarea chiriei acordatãcadrelor militare, indemnizaþii ºi stimulente pentru creºterea copiilor,tichete de creºã, indemnizaþii de instalare ºi mutare, plãþi compensa-torii ºi ajutoare la trecerea în rezervã acordate în condiþiile legii, drep-turile acordate pe perioada concediilor de studii sau formare profesiona-lã, contravaloarea medicamentelor decontate pe perioada spitalizãrii etc.;

- cheltuieli cu aprovizionarea bunurilor materiale folosite pentrudesfãºurarea activitãþii de mobilizare;

- cheltuieli ocazionate de aprovizionarea cu muniþie ºi elementede muniþie destinate reglãrii ºi verificãrii armamentului, a pieselor deschimb ºi materialelor pentru tehnica ºi armamentul aflat în stoc sauconservare;

- cheltuieli cu taxele privind acordarea autorizaþiilor de funcþio-nare ºi construcþie, pentru organizarea ºi desfãºurarea procedurilor deachiziþie, primele de asigurare suportate din fondurile instituþiilor deînvãþãmânt pentru autovehicule, avioane, nave sau imobile, reclamã ºipublicitate sau cele aferente activitãþilor cu caracter festiv.

Pentru determinarea finanþãrii unitare, necesarul de fonduri afe-rent desfãºurãrii activitãþii de învãþãmânt poate fi proiectat pe baza ur-mãtorilor indicatori de fundamentare:

- numãrul personalului ºcolarizat (NPsc) în instituþiile militare deînvãþãmânt evidenþiat pentru fiecare treaptã de pregãtire ºi profiluri despecialitate conform „Planului de ºcolarizare în instituþiile militare deînvãþãmânt“ (elevi, studenþi, cursanþi);

- costul unitar al activitãþii desfãºurate (CU) stabilit la nivelul or-donatorilor secundari de credite determinat în funcþie de valorificareainformaþiilor oferite de instituþiile de învãþãmânt;

- indicatorii de performanþã calitativi pentru învãþãmântul mili-tar (ICm) - elemente definitorii ce influenþeazã semnificativ procesulde pregãtire desfãºurat în instituþiile militare de învãþãmânt.



Structura indicatorilor de performanþã calitativiIndicatorii de performanþã calitativi se determinã pe baza meto-

dologiei de calcul având la bazã datele furnizate de fiecare instituþie deînvãþãmânt dupã încheierea exerciþiului bugetar, o datã cu notele defundamentare a necesarului de fonduri pentru urmãtoarea perioadã, sta-biliþi în procente ºi aplicaþi la costul unitar.

În cazul unitãþilor de învãþãmânt superior, postliceal ºi cele careasigurã perfecþionarea continuã a cadrelor militare, costul unitar se de-terminã pentru fiecare unitate în parte datoritã condiþiilor de ºcolarizareºi pregãtire independente (arme ºi specialitãþi diferite). Pentru colegii-le militare se vor aplica la costul mediu (media aritmeticã a costurilorunitare) datoritã condiþiilor de pregãtire identice.

Elementele de calcul se referã exclusiv la exerciþiul bugetar în-cheiat, iar ponderea indicatorilor de performanþã în totalul costului uni-tar se stabileºte în procente. Valoarea cu care se poate majora costulunitar pe baza indicatorilor nu poate depãºi 10% din acesta. Indicatoriicalitativi de performanþã sunt structuraþi dupã cum urmeazã:

Personalul didacticCalitatea personalului didacticICm.1. - numãrul cadrelor didactice titulare (NCD) raportate la

numãrul de personal ºcolarizat (NPsc) la finele exerciþiului încheiat, ex-primat în procente - indicator cu pondere de 2% din totalul costului uni-tar.

ICm.1. = (NCD / NPsc) × 100Alocaþia disponibilã pentru indicatorul ICm.1. (AICm.1.) se sta-

bileºte pe baza urmãtoarei relaþii:AICm.1. = (ICm.1. × p1) / ICm.1.standardunde:p1 - ponderea indicatorului în costul unitar


49decembrie, 2008

ICm.1.standard - numãrul cadrelor didactice titulare conformstatului de organizare raportat la numãrul de personal ºcolarizat con-form normelor de încadrare exprimat în procente.

ICm.1.standard = (NCDstat / NPscstat) × 100Indicatorul relevã faptul cã asigurarea cu personal didactic pro-

priu are impact direct asupra nivelului calitativ al activitãþii didactice.

Potenþialul de dezvoltare al personalului didacticICm.2. - numãrul cadrelor didactice titulare cu titlul ºtiinþific de

doctor (NCDd) raportate la numãrul de personal ºcolarizat (NPsc) ex-primat în procente - indicator cu pondere de 1% din totalul costului uni-tar.

ICm.2. = (NCDd / NPsc) × 100Alocaþia disponibilã pentru indicatorul ICm.2. (AICm.2.) se sta-

bileºte pe baza urmãtoarei relaþii:AICm.2. = (ICm.2. × p2) / ICm.2.standardunde:p2 - ponderea indicatorului în costul unitarICM.2.standard - numãrul cadrelor didactice titulare cu titlul ºti-

inþific de doctor raportat la numãrul de personal ºcolarizat conform nor-melor de încadrare exprimat în procente, astfel:

- pentru învãþãmântul liceal, postliceal ºi cursuri de perfecþiona-re numãrul cadrelor trebuie sã fie 5% din numãrul total de cadre didac-tice încadrate;

- pentru învãþãmântul universitar, 50% din numãrul total de ca-dre didactice încadrate.

Indicatorul se referã la stimularea creºterii ponderii personaluluididactic propriu cu experienþã în cercetarea ºtiinþificã, capabil sã antre-neze personalul ºcolarizat în acþiuni de cercetare.

ICm.3. - numãrul cadrelor didactice titulare sub 35 de ani(NCDt) raportate la numãrul de personal ºcolarizat (NPsc) exprimat înprocente-indicator cu pondere de 2% din totalul costului unitar.



ICm.2. = (NCDt / NPsc) × 100Alocaþia disponibilã pentru indicatorul ICm.3. (AICm.3.) se sta-

bileºte pe baza urmãtoarei relaþii:AICm.3. = (ICm.3. × p3) / ICm.3.standardunde:p3 - ponderea indicatorului în costul unitarICM.3.standard - numãrul cadrelor didactice titulare sub 35 de

ani raportat la numãrul de personal ºcolarizat conform normelor de în-cadrare exprimat în procente, astfel:

- pentru învãþãmântul liceal numãrul cadrelor trebuie sã fie 40%din numãrul total de cadre didactice;

- pentru învãþãmântul universitar, postliceal ºi cursuri de perfec-þionare, 20% din numãrul total de cadre didactice încadrate.

Indicatorul se referã la asigurarea în perspectivã cu personal di-dactic propriu în scopul conservãrii ºi dezvoltãrii performanþelor în ac-tivitate.

(continuare în nr. 1/ 2009)


51decembrie, 2008

Liceele militare ale Ministerului Ap`r`rii,institu]ii de tradi]ie înînv`]`mântul românesc(1)

P rima ªcoalã a fiilor de militari1 ( liceul sau colegiul mili-tar de mai târziu) ia fiinþã în anul 1872 în vechiul local din

Iaºi a ªcolii Militare a Principatelor Unite care se mutase la Bucureºti,în acelaºi an.

Aceastã ºcoalã cu caracter militar, atât prin þinutã dar mai alesprin programã, urmãrea familiarizarea elevilor cu sistemul militar ºipregãtirea lor pentru cariera armelor.

ªcoala cu clasele IV-VII era organizatã pe o duratã de patru ani,la început având acces aici doar fiii de militari (mai târziu sunt primiþiºi fiii altor categorii sociale).

În anul 1881 iau fiinþã alte trei instituþii similare în fiecare mareprovincie a þãrii, astfel:

Gimnaziul fiilor de militari la Craiova;ªcoala copiilor de trupã la Mânãstirea Dealu;ªcoala copiilor de trupã la Constanþa.

COLONEL IOAN ARMANU


În anul 1909, aceste ºcoli de la Iaºi, Mânãstirea Dealu ºi Craiovaprimesc denumirea de licee militare, de atunci ºi pânã în prezent,liceele militare devenind entitãþi distincte în învãþãmântul românesc.Dupã înfãptuirea României Mari, în 1918, alte trei licee militare aucompletat zestrea instituþiilor de învãþãmânt militar, înfiinþându-se câteunul în fiecare zonã revenitã la patria mamã:

- Liceul Militar „Regele Ferdinand“ la Chiºinãu;- Liceul Militar „Mihai Viteazul“ la Târgu-Mureº;- Liceul Militar „ªtefan cel Mare“ la Cernãuþi.Structura organizatoricã a acestor ºase licee militare s-a realizat

la nivelul celor mai bune licee civile (cu programe de învãþãmânt echi-valente liceelor cu profil real), deprinderi militare de bazã (elementare)ºi o educaþie în spiritul dragostei faþã de patrie, popor, meseria armelor,ordinii ºi disciplinei.

Fiecare liceu militar era alcãtuit din personal civil (cadre didac-tice) ºi personal militar (ofiþeri instructori pentru formarea deprinder-ilor de viaþã ºi educaþie militarã, comandanþi de batalioane, companii ºiplutoane).

Fiecare liceu militar era condus de un comandant, ajutat de di-rectorul de studii (rãspundea de corpul didactic) ºi de comandantul debatalion (rãspundea de elevi ºi avea subordonaþi comandanþii de com-panii ºi plutoane).

Pentru problemele administrative, de gospodãrie ºi de asistenþãsanitarã, comandantul liceului avea un ajutor administrativ ºi personalauxiliar necesar.

Cadrele didactice erau alese din rândul celor cu o bogatã expe-rienþã pedagogicã ºi cu prestigiu în specialitatea lor. Acest lucru a fostposibil datoritã atracþiei pe care liceele militare, cu buna lor organizareºi disciplinã, o exercitau asupra profesorilor, ca ºi faptul cã acestea erausituate în garnizoane cu o viaþã culturalã intensã (unele chiar centreuniversitare)2.


53decembrie, 2008

Cele ºase licee militare ºi-au desfãºurat activitatea de învãþã-mânt în aceastã organizare pânã în anul 1940 când, în urma Tratatuluide la Viena ºi cedarea teritoriilor româneºti, patru dintre ele au trebuitsã-ºi schimbe garnizoana de reºedinþã, astfel:

Liceul Militar de la Chiºinãu - la Craiova;Liceele Militare de la Cernãuþi ºi de la Târgu-Mureº - la

Timiºoara;Liceul Militar Mãnãstirea Dealu - la Predeal.

Pânã în august 1944 liceele militare s-au menþinut în aceeaºi or-ganizare, dar ele au fost desfiinþate pe rând dupã aceastã datã datoritãstatutului României de þarã învinsã în cel de-al doilea rãzboi mondialºi influenþei lor burgheze (consideratã de noua conducere procomunis-tã).

Primele unitãþi de învãþãmânt militar liceal reînfiinþate dupã1944 poartã denumirea de ªªccoollii MMeeddiiii MMiilliittaarree ºi au un sistem de orga-nizare diferit faþã de cel interbelic (funcþioneazã cu o duratã de trei saupatru ani de studii, respectiv clasele VIII-IX, IX-XI ºi IX-XII), astfel :

- în anul 1949 se înfiinþeazã la Roman ªcoala Medie Militarãnr.1, care este mutatã în anul 1950 la Predeal ºi în anul 1953 la Breaza,unde se aflã ºi în prezent, cu denumirea primitã în anul 1954 de LiceulMilitar „Dimitrie Cantemir“;

- în anul 1950 se înfiinþeazã la Galaþi ªcoala Medie Militarã deMarinã, care îºi schimbã în 1957 denumirea în Liceul Militar de Ma-rinã ºi în 1958 în Liceul Militar „Mihai Viteazul“;

- în anul 1953 se înfiinþeazã la Iaºi ªcoala Medie Militarã nr. 1,care se mutã în anul 1957 în localitatea Câmpulung Moldovenesc, undefuncþioneazã ºi în prezent.

În anul 1960 se desfiinþeazã Liceele Militare de la Breaza ºiGalaþi, iar în anul 1962 cel de la Breaza se reînfiinþeazã în aceeaºi gar-nizoanã ºi cu aceeaºi denumire.

Liceele militare ale Ministerului Apãrãrii, instituþii de tradiþie în învãþãmântul românesc


Dupã aceastã datã, ca urmare a creºterii economice a þãrii, darmai ales al prestigiului acestor instituþii de învãþãmânt militar, se în-fiinþeazã încã trei licee militare:

- la Constanþa, în 1973, Liceul Militar de Marinã „AlexandruIoan Cuza“;

- la Alba Iulia, în 1975, Liceul Militar „Mihai Viteazul“; - la Craiova, în 1978, Liceul Militar „Tudor Vladimirescu“.Pânã în 1998, cele cinci licee militare aflate într-o concurenþã

beneficã sistemului militar ºi învãþãmântului românesc parcurg drumulcãtre modernizare, afirmare ºi democraþie, ca ºi întreaga societate ro-mâneascã.

În urma transformãrilor suferite în întreg sistemul militar româ-nesc dar ºi a reformelor din societatea româneascã postdecembristã, co-manda militarã a renunþat în anul 1998 la funcþionarea a douã dintre li-ceele militare de la Constanþa ºi Craiova.

Din acel moment funcþioneazã, pânã în prezent, cele trei liceemilitare de la Alba Iulia, Breaza ºi Câmpulung Moldovenesc care, pen-tru rezultatele obþinute de-a lungul vremii ºi îndelungata activitate înslujba þãrii, armatei ºi învãþãmântului, primesc, în anul 1999, de la mi-nisterele de resort cãrora se subordoneazã (educaþiei ºi apãrãrii) titlulde colegii, denumirea lor devenind Colegii Militare Liceale:

Tipul: instituþii de învãþãmânt liceal, filiera vocaþionalã, profilmilitar, specializarea matematicã-informaticã.

Misiunea: pregãtesc candidaþi, absolvenþi de liceu cu diplomãde bacalaureat, pentru instituþiile de formare a personalului militar pro-fesionalizat.

Obiective: - pregãtirea ºtiinþificã ºi umanistã generalã;- socializarea militarã iniþialã (primarã).


55decembrie, 2008

Finalizarea studiilor:- diplomã de bacalaureat ºi acces la concursurile de admitere în

instituþiile militare de învãþãmânt superior ºi postliceal.Durata: patru ani.

(continuare în nr. 1 din 2009)

Note:1. Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“, prezentare monogra-

ficã, 2004.2. Ibidem.

Liceele militare ale Ministerului Apãrãrii, instituþii de tradiþie în învãþãmântul românesc

TACTICÃGENERALÃ

59decembrie, 2008

Mediul interna]ional de securitate - tendin]e [i perspective

LOCOTENENT-COLONEL ING. (REZ.) PETRU HARABAGIU

M ediul strategic internaþional de securitate este într-o conti-nuã schimbare, ca urmare a complexitãþii interacþiunii ºi

interdependenþei fenomenelor ºi proceselor sociale, economice, politi-ce, militare, demografice ºi ecologice din lume, ceea ce face ca statelesã fie interesate de apãrarea ºi securitatea proprie. Un asemenea exem-plu îl reprezintã globalizarea, un fenomen complex, multidimensionalºi omniprezent, care genereazã efecte pozitive dar ºi negative, precumameninþãrile de securitate.

Deoarece globalizarea ºi riscurile ºi ameninþãrile de securitatepun probleme tuturor þãrilor, conducerile acestora cautã soluþii adec-vate pentru a le depãºi. O soluþie viabilã împotriva riscurilor ºi amenin-

MMoottttoo::„Pe acest pãmânt nu existã siguranþã, ci doar oportunitate“.(Douglas MacArthur)


þãrilor de securitate pare a fi integrarea regionalã. În ceea ce priveºteaceastã integrare, statele adoptã o politicã de securitate ºi apãrare co-munã, folosind resursele umane, materiale, financiare ºi informaþiona-le, participând fiecare într-o manierã colectivã1.

Un exemplu în acest sens este Uniunea Europeanã, entitate poli-tico-economicã interguvernamentalã internaþionalã, care dispune de opoliticã proprie de securitate ºi apãrare.

Iniþiat în urma summit-ului franco-britanic de la Saint Malo(1998), procesul de dezvoltare a dimensiunii de securitate ºi apãrare aUniunii Europene a cunoscut, în ultimii ani, o evoluþie spectaculoasã,fiind, în prezent, una dintre cele mai dinamice zone ale proiectului eu-ropean.

În iunie 1999, summit-ul Consiliului European de la Köln a pusbazele instituþionale ale Politicii Europene de Securitate ºi Apãrare,prin adoptarea cadrului strategic prin care Uniunea Europeanã urma sã-ºidezvolte propria componentã de securitate ºi apãrare. Prin politicaeuropeanã de securitate ºi apãrare, UE nu-ºi propune - iar momentannici nu poate - sã se substituie politicii de apãrare ºi securitate naþiona-le, care continuã sã existe ºi sã fie de competenþa fiecãrui stat membru.

Progresele înregistrate au fost cu adevãrat spectaculoase, atât pedimensiunea adaptãrii arhitecturii instituþionale interne, dar ºi în expri-marea concretã a capacitãþii operaþionale a UE.

În prezent, Uniunea Europeanã este pe deplin angajatã în dez-voltarea unui profil global în arhitectura de securitate internaþionalã,beneficiind de o viziune strategicã, integratã în cadrul propriei Strategiide Securitate, cât ºi de instrumentele necesare asumãrii unui rol oper-aþional în domeniul managementului crizelor2.

Mediul internaþional de securitate. Noi ameninþãriale securitãþii mondiale

Perioada de pace ºi stabilitate fãrã precedent pe care o tra-verseazã Europa la sfârºitul secolului XX ºi începutul secolului XXI se

Tacticã generalã

61decembrie, 2008

datoreazã existenþei Uniunii Europene. Ea este cea care a generat nudoar un nivel ridicat de dezvoltare economicã pe continent, ci ºi o nouãabordare a securitãþii, întemeiatã pe soluþionarea paºnicã a disputelor ºipe cooperarea internaþionalã multilateralã prin intermediul unor insti-tuþii comune3.

În anumite pãrþi ale Europei, mai ales în Balcani, au existat dupã1990 o serie de crize datorate reaºezãrilor geopolitice de la sfârºitulRãzboiului Rece. Ele au avut loc îndeosebi în interiorul statelor ºi maipuþin între acestea. Forþe militare europene au fost trimise în regiuniprecum Afganistan, Republica Democratã Congo sau Timorul de Est.

Este evident cã un rol important în asigurarea securitãþii euro-pene l-a jucat SUA, atât prin angajamentele de securitate (luate în ca-drul NATO) faþã de Europa, cât ºi prin sprijinul acordat integrãrii euro-pene.

Experienþa perioadei 1990-2004 a demonstrat cã niciun stat, nicimãcar o superputere precum SUA, nu poate aborda problemele globa-le de securitate de unul singur.

La 1 mai 2004, Uniunea Europeanã devine actor economic glo-bal, definindu-se ca o uniune de 25 de state, reunind circa 450 milioanede locuitori ºi producând circa 25% din PIB-ul mondial.

În anii '90 cooperarea ºi dialogul instituþionalizat s-au manifes-tat în special la nivelul urmãtoarelor organizaþii4:

La nivelul NATO, care a deþinut un rol esenþial în întãrirea se-curitãþii euroatlantice dupã încheierea Rãzboiului Rece, NATO a des-chis ºi dezvoltat parteneriatul politico-militar, cooperarea ºi dialogulconsolidat cu fostele state adversare, inclusiv România; a manifestatinteres ºi receptivitate pentru primirea de noi membri; ºi-a demonstratangajamentul de a contribui la prevenirea conflictelor ºi managementulcrizelor, inclusiv prin operaþiuni în sprijinul pãcii (de exemplu în Bal-cani);

La nivelul ONU, mai ales prin intermediul Consiliului deSecuritate, care a deþinut un rol important în dialogul internaþional pe

Mediul internaþional de securitate - tendinþe ºi perspective


tema securitãþii ºi stabilitãþii mondiale. Aceastã importanþã a fost con-firmatã ºi de conferirea, în anul 2001, a Premiului Nobel pentru PaceOrganizaþiei Naþiunilor Unite ºi secretarului sãu general;

La nivelul OSCE, care a reprezentat cea mai cuprinzãtoareinstituþie regionalã de securitate (incluzând toate statele europene, Ca-nada ºi SUA), ºi care a jucat un rol semnificativ în promovarea pãcii ºistabilitãþii, în întãrirea securitãþii prin cooperare ºi în promovarea de-mocraþiei ºi drepturilor omului în întreaga Europã.

OSCE s-a manifestat vizibil mai ales în domeniile diplomaþiei,prevenirii conflictelor, managementului crizelor ºi reabilitãrii post-con-flict.

La începutul secolului XXI actorii principali în domeniul secu-ritãþii sunt SUA, Europa, Rusia, China ºi Japonia, iar ZbigniewBrzezinski considerã cã esenþa noii structuri de securitate a lumii se aflãîn relaþia dintre SUA ºi Eurasia.

Mediul internaþional de securitate a înregistrat o schimbare im-portantã dupã atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Dacã, pânã laacest moment, fenomene precum terorismul, traficul ilegal de drogurisau arme, migraþia ilegalã, spãlarea de bani acþionau aproape separat,ulterior s-a descoperit cã, în practicã, ar putea fi observat un nexus alacestor probleme diferite, utilizat de cãtre reþelele criminale interne ºitransfrontaliere ca o cale de a îmbunãtãþi eficienþa activitãþii lor. Adevenit evident faptul cã urmãtorul 11 septembrie 2001 este posibil înorice moment cu diferite þinte, resurse, tehnici ºi rezultate.

În perioada 1990-2000 au avut loc, la scarã mondialã, 56 de con-flicte armate majore, în 44 de zone diferite, cele mai multe producân-du-se între 1990 ºi 1994.

Conflictele au prezentat o serie de trãsãturi specifice5:producerea de victime în rândurile civililor; dupã 1990 circa

patru milioane de oameni au pierit în rãzboaie, 90 % dintre ei fiindcivili;

Tacticã generalã

63decembrie, 2008

creºterea riscului înarmãrii ºi implicãrii copiilor în operaþiunide tip militar;

dezvoltarea comerþului internaþional cu arme;creºterea riscului utilizãrii (mai ales în scopuri teroriste) a sub-

stanþelor radioactive, substanþelor biologice sau chimice;dezvoltarea conflictelor generate de controlul surselor de petrol

ºi gaze sau pentru monopolul exportului unor materii prime ºi minera-le6.

Momentul încheierii Rãzboiului Rece ºi colapsul Uniunii Sovie-tice ºi a Tratatului de la Varºovia au fãcut ca atât cadrul conflictelor,cât ºi cel al comerþului internaþional cu arme sã se schimbe în mod sem-nificativ. Principalul factor al dezvoltãrii acestui tip de comerþ îl repre-zintã surplusul de arme existent la sfârºitul rãzboiului.

Noile ameninþãri au cuprins o arie largã de tensiuni ºi riscuri,precum7:

- tensiunile etnice;- traficul de droguri, substanþe radioactive ºi fiinþe umane;- criminalitatea organizatã transfrontalierã;- instabilitatea politicã a unor zone;- reîmpãrþirea unor zone de influenþã;- proliferarea entitãþilor statale slabe, aºa-numitele „state eºuate“

(failed states), caracterizate prin administraþii ineficiente ºi corupte,incapabile de a oferi propriilor cetãþeni beneficiile asociate gestionãriiîn comun a treburilor publice.

O nouã categorie de riscuri sunt cele asimetrice, netradiþionale,precum acþiuni armate sau non-armate deliberate, între care se pot enu-mera8:

- terorismul politic transnaþional ºi internaþional, inclusiv subformele sale biologice ºi informatice;

- acþiuni ce pot atenta la siguranþa sistemelor de transport internºi internaþional;



- acþiuni individuale sau colective de accesare ilegalã a siste-melor informatice;

- acþiuni destinate afectãrii imaginii unei þãri în plan internaþio-nal;

- agresiunea economico-financiarã;- provocarea deliberatã de catastrofe ecologice.Modificãrile climatice reprezintã un risc nou ce poate determina

miºcãri sociale sau migraþii, dar un alt factor de risc poate fi ºi depen-denþa energeticã, având în vedere cã Europa este cel mai mare impor-tator mondial de petrol ºi gaze naturale.

Noi ameninþãri la adresa securitãþii Uniunii Europene se profi-leazã la orizont, dintre care trei se remarcã în mod deosebit: terorismulinternaþional, proliferarea armelor de distrugere în masã, existenþa unorstructuri statale slabe (failed states) ºi amplificarea crimei organizate.

Uniunea Europeanã poate rãspunde prin trei obiective strategice:asigurarea stabilitãþii ºi bunei guvernãri în vecinãtatea imediatã,pregãtirea unui rãspuns la ameninþãrile de tip nou, crearea unei ordiniinternaþionale bazate pe un multilateralism eficace.

Tendinþe ºi provocãri pentru mediul de securitate

Actualul mediu de securitate este influenþat de schimbãrile ºitransformãrile continue generatoare de noi riscuri ºi ameninþãri. În con-

Tacticã generalã

65decembrie, 2008

textul post-Rãzboi Rece, aceste provocãri necesitã o redefinire a con-ceptului de securitate; drept urmare, viitoarea agendã ar trebui sã fiefundamentatã pe noi modalitãþi de abordare a riscurilor asimetrice ºineconvenþionale, înglobând noi tipuri de solidaritate internaþionalã.Devine tot mai evident faptul cã interesele ºi obiectivele de securitateale statelor pot fi realizate doar prin cooperare internaþionalã. Aceastacuprinde forme de acþiune conjugatã ale statelor care împãrtãºesc inte-rese ºi valori comune.

Europa evolueazã spre un mediu de securitate prin cooperare, alcãrui element definitoriu este integrarea politicã ºi economicã ºi extin-derea comunitãþii statelor care promoveazã valorile democratice. Deºiriscurile apariþiei unei confruntãri militare majore pe continent s-au di-minuat semnificativ, continuã sã existe fenomene de instabilitate ºi cri-zã la nivel subregional, precum ºi tendinþe de marginalizare sau izolarea unor state.

O provocare serioasã la adresa sistemului internaþional este re-prezentatã de numãrul în creºtere al societãþilor fragile ºi, implicit, deinabilitatea acestora de a controla evoluþiile din interiorul propriilor teri-torii. Asistãm astfel la dezvoltarea unor noi mecanisme de asigurare asecuritãþii continentale ºi globale, bazate pe prevenirea conflictelor,creºterea rolului modalitãþilor diplomatice ºi a capacitãþilor civile demanagement al crizelor.

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au evidenþiat faptul cãabordarea securitãþii prin prisma factorului militar nu mai este suficien-tã (þinând cont de interdependenþele globale ºi de noile riscuri).

Europa politicã, al cãrei act de naºtere îl constituie reuniunea dela Nisa, tinde spre construirea unei politici externe proprii, pe aceleaºibaze ale promovãrii democraþiei ºi statului de drept care reprezintãesenþa Noului Concept Strategic al Alianþei. Efortul NATO ºi UE estedirecþionat spre un scop comun, doar modalitãþile de acþiune diferã.Procesele de lãrgire ale NATO ºi UE, deºi diferite, sunt complementare



ºi corespund relaþiei dintre creºterea prosperitãþii ºi asigurarea stabili-tãþii ºi securitãþii pe continent.

Dezvoltarea Politicii Europene de Securitate ºi Apãrare ºi întãri-rea posibilitãþilor europene de management al crizelor nu poate aveadecât un impact pozitiv asupra NATO ºi legãturii transatlantice, atâttimp cât vor contribui la întãrirea pilonului european de securitate ºiapãrare.

România doreºte sã contribuie în mod direct la dezvoltarea Poli-ticii Europene de Securitate ºi Apãrare, atât la nivel politic, cât ºi mili-tar. Alãturi de celelalte state membre, România contribuie la edificareapoliticii europene de securitate, chiar înainte de a deveni membru aacestei organizaþii.

O Europã unitã va reprezenta o singurã voce, cea a unui partenereuroatlantic cu un potenþial economic ºi militar pe mãsura provocãrilorproceselor de globalizare.

BIBLIOGRAFIE:1. Brzezinski Zbigniew (ed.) - The Geostrategic Triad, Living

with China, Europe and Russia.2. Cowles Maria Green ºi Smith Michael - Starea Uniunii Euro-

pene: Risc, reformã, rezistenþã, relansare, Vol.5, Editura Club Europa,2002.

3. Duþu Petre, Dinu Mihai-ªtefan - Politica europeanã de secu-ritate ºi apãrare - cadrul de manifestare ºi dezvoltare a intereselor desecuritate naþionalã, lucrare discutatã în ºedinþa Consiliului ªtiinþifical CSSAS, Universitatea Naþionalã de Apãrare „Carol I“, Centrul deStudii Strategice de Apãrare ºi Securitate, Editura Universitãþii Naþio-nale de Apãrare „Carol I“, Bucureºti, 2007.

4. Hazel Smith - European Union Foreign Policy, London, PlutoPress, 2002.

5. Klare Michael T. - The Geography of Conflict, in ForeignAffairs, Vol. 80, No.3, May/June 2001.

Tacticã generalã

67decembrie, 2008

6. Mihãilescu Ilie, Ioan Zamfir Elena (coord.) - Geopolitica inte-grãrii europene, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2003.

7. Mureºan Liviu, Pop Adrian, Bonciu Florin - Studiul nr. 4 - Po-litica europeanã de securitate ºi apãrare - element de influenþare a ac-þiunilor României în domeniul politicii de securitate ºi apãrare, Insti-tutul European din România - Studii de impact (PAIS II), Bucureºti,2004.

8. Pop Adrian - Strategii de integrare europeanã, Editura Sylvi,Bucureºti, 2003.

9. Solana Javier - A Secure Europe în a Better World,Thessaloniki European Council, June 20, 2003, http://www.eu.int./oressdata/EN/reports/76255.pdf

10. Tudorache Ovidiu-Adrian - Conflicte de interese în Europa:NATO - OSCE, în: Studii de Securitate, vol. 2, nr. 1/2004.

11. Witman R.G. - From Civilian Power to Superpower? TheInternational Identity of the European Union, London, MacMillan,1998.

Note:1. Dr. Petre Duþu Mihai-ªtefan DINU, „Politica Europeanã de

Securitate ºi Apãrare - Cadrul de Manifestare ºi Dezvoltare a Inte-reselor de Securitate Naþionalã“. Lucrarea a fost discutatã în ºedinþaConsiliului ªtiinþific al CSSAS, Universitatea Naþionalã de Apãrare„Carol I“, Centrul de Studii Strategice de Apãrare ºi Securitate, Edi-tura Universitãþii Naþionale de Apãrare „Carol I“, Bucureºti, 2007.

2. Politica Europeanã de Securitate ºi Apãrare, Departamentulpentru Integrare Euroatlanticã ºi Politicã de Apãrare.

3. Javier Solana, A Secure Europe in a Better World, ThessalonikiEuropean Council, June 20, 2003, la http://www.eu.int./oressdata/EN/reports/76255.pdf.

4. Dr. Liviu Mureºan, Dr. Adrian Pop, Dr. Florin Bonciu, Studiulnr. 4 - Politica europeanã de securitate ºi apãrare - element de influ-



enþare a acþiunilor României în domeniul politicii de securitate ºiapãrare, Institutul European din România - Studii de impact (PAISII), Bucureºti, 2004.

5. Ibidem, Studiul 4, p.4.6. Michael T. Klare, The New Landscape of Global Conflict,

Henry Holt, New York, 2001; idem, „The Geography of Conflict“, înForeign Affairs, Vol. 80, No.3, May/June 2001, p. 49-61.

7. Op. cit., p.5.8. Strategia de Securitate Naþionalã a României, la http://www.

mapn.ro/strategiasecuritate

Tacticã generalã

69decembrie, 2008

Mediul de conflict [i implica]iile asupra structurilor for]elor terestre(1)COLONEL PAUL HURMUZCOLONEL IONEL IRIMIA

M ediul de conflict actual, deºi implicã elemente noi, estecaracterizat de continuitate între formele de luptã anteri-

oarã ºi tipurile noi de conflicte. Tendinþele pe termen lung în cadrulluptei armate - complexitatea, diversitatea, difuzia ºi letalitatea -, încontextul progresului tehnologic actual, interacþioneazã într-o consoli-dare reciprocã, în timp real, creând noi provocãri pentru forþele terestre.Pentru a descrie mediul de conflict ºi efectele sale, se va analiza fiecaretendinþã. Totuºi, ceea ce este nou cu privire la situaþia contemporanãconstã în maniera impredictibilã, neclarã ºi foarte complexã în caretendinþele interacþioneazã, ºi nu în fiecare tendinþã în sine.

ComplexitateaUnitãþile forþelor terestre desfãºurate într-un teatru de operaþii au

de-a face cu mulþi adversari dincolo de oponenþii lor tradiþionali, forþele


armate regulate ale statelor. Adversarul este reprezentat de insurgenþi,teroriºti, organizaþii criminale ºi multe alte elemente. Evenimentele deastãzi din Irak ºi Afghanistan reflectã aceastã realitate, dar toate con-flictele începând cu sfârºitul Rãzboiului Rece au confruntat forþele re-gulate simultan cu o varietate de oponenþi. Aceasta creeazã un mediude conflict multilateral ºi neclar.

În plus, unitãþile forþelor terestre acþioneazã în cadrul unor gru-pãri complexe de elemente prietene. Acestea includ aliaþii, parteneriide coaliþie, elementele de impunere a legii, serviciile de informaþii,agenþiile guvernamentale, populaþia localã etc. Voinþa politicã, opiniapublicã ºi elementele puterii naþionale sunt în acest fel caracteristicilecentrale ale operaþiilor militare. Aceste elemente interacþioneazã cuforþele militare în diferite moduri ºi la diferite niveluri, care complicãplanificarea, luarea deciziilor ºi execuþia, fãcând lupta armatã extremde complexã. Deºi aceste caracteristici au acþionat ºi în trecut, progre-sul în tehnologia comunicaþiilor a determinat ca aceastã interacþiune sãaibã loc aproape în timp real, cu efecte imediate asupra operaþiilor cu-rente.

De asemenea, globalizarea comunicaþiilor genereazã numeroºispectatori, elemente neutre, comentatori ºi critici. Mass-media interna-þionalã este cea mai proeminentã, însã interesele de afaceri, organizaþii-le internaþionale, grupurile de anturaj, agenþiile legale, forþele neutre,populaþia ºi mulþimea adversarilor în sine, de asemenea, sunt jucãtoriprincipali.

În plus, faþã de elementele prezentate anterior, complexitateamediului de conflict actual este generatã de alte trei elemente: caracte-risticile fizice ale terenului, populaþie ºi mediul informaþional. Elemen-tele fizice, umane ºi informaþionale interacþioneazã într-o manierã deconsolidare ºi sprijin reciproc, conducând la medii de operare cu densi-tate extremã ºi fricþiune enormã asupra operaþiilor militare. Astfel, ase-menea operaþii tind sã devinã rapid împotmolite ºi aduse în impas.

Tacticã generalã

71decembrie, 2008

Caracteristicile fizice ale terenului. Terenul unde acþioneazãforþele este foarte complex din punct de vedere fizic, putând fi repre-zentat de zone urbanizate, regiuni muntoase, zone împãdurite, regiunide litoral, zone cultivate, mlaºtini ºi estuare, jungle etc. De remarcat cãmai mult de 75% din populaþia globului trãieºte în zone cu un terencomplex din punct de vedere fizic. Asemenea terenuri cuprind în modtipic un mozaic de spaþii largi ºi deschise care favorizeazã manevra, zo-ne de teren compartimentat, unde coridoarele de mobilitate canalizeazãacþiunile pe anumite direcþii, ºi porþiuni de teren restrictiv care împie-dicã deplasarea, limiteazã acþiunile ºi îngreuneazã observarea. Aceastaînseamnã cã forþele pot fi atrase într-o luptã apropiatã în contact nemij-locit mai rapid. În terenurile deschise, o forþã ar putea detecta inamiculde la o distanþã îndepãrtatã ºi sã-l evite sau sã-l angajeze numai în ter-meni favorabili. Într-un teren complex, abilitatea de a detecta inamiculde la mare distanþã este mai redusã, însemnând cã forþele pot sã intreîn lupta apropiatã fãrã avertizare.

Populaþia. Mediul de conflict actual este influenþat, de aseme-nea, de complexitatea populaþiei din zona de operaþie a unei forþe. Po-pulaþia cu caracteristici complexe se întâlneºte acolo unde coexistã nu-meroase grupuri de populaþie în acelaºi spaþiu fizic - adesea un oraº saualte zone urbanizate. Acestea ar putea include grupuri etnico - lingvis-tice, facþiuni politice, triburi sau clanuri, secte religioase sau miºcãriideologice. Aceste grupuri este posibil sã coexiste paºnic, ignorându-seunele pe altele sau sã rivalizeze, cu sau fãrã violenþã. Atunci când for-þele militare opereazã în acest teren, realizarea unei distincþii clare întregrupurile de populaþie este extrem de dificilã ºi necesitã înþelegerelingvisticã ºi culturalã complexã. În situaþia în care unul sau mai multegrupuri sunt ostile, apar dificultãþi extreme în prevenirea pagubelor co-laterale, vãtãmãrii necombatanþilor sau a celor care nu iau parte la acþi-uni. Aplicarea forþei fizice în mediul cu populaþie complexã atrage ris-curi ridicate cu privire la consecinþele acþiunilor militare care involun-tar pot deveni contraproductive.

Mediul de conflict ºi implicaþiile asuprastructurilor forþelor terestre


Mediul informaþional. Se poate vorbi de un mediu informaþionalcomplex atunci când într-o zonã de operaþii existã surse ºi cãi multiplede transmitere pentru comunicaþii, date sau informaþii, inclusiv ºtirilemass-media. O forþã care desfãºoarã acþiuni militare într-un astfel demediu va fi incapabilã sã controleze fluxul de informaþii în zona sa deoperaþii. Cel mai adesea, acest lucru se întâmplã în zonele urbanizate,unde toate pãrþile implicate în conflict este posibil sã foloseascã acelaºidispozitiv de recepþie-transmisie automatã a convorbirilor efectuate cuajutorul telefoanelor mobile sau releelor de satelit, ºi sã obþinã infor-maþii tactice de la mass-media care opereazã în aceeaºi zonã fizicã.

Într-un mediu de conflict complex, eficacitatea acþiunilor mili-tare depinde de capabilitãþile ISTAR (informaþii, supraveghere, achizi-þia þintelor ºi cercetare) ale forþelor desfãºurate. Capabilitãþile ISTARale unei forþe se concentreazã pe nivelul activitãþii inamicului pe carepoate sã îl detecteze într-un mediu dat. În afarã de capabilitãþile ISTARorganice, forþa poate beneficia de sprijinul ISTAR primit de la eºaloa-nele superioare. Cu cât este mai complex mediul de conflict, cu atâtmai mare va fi nivelul de activitate al inamicului, care se poate desfã-ºura fãrã a fi detectat. Dezordinea din mediu are tendinþa sã împiediceforþa de a detecta activitatea inamicului pânã la angajarea luptei.

De aceea, în mediile complexe, forþele terestre trebuie sã alocecele mai mari resurse capabilitãþilor ISTAR de la nivelul unitãþilor or-ganice, astfel încât forþele desfãºurate sã poatã evita sã fie surprinsesau puse pe picior greºit de acþiuni inamice neprevãzute. În plus, acura-teþea ºi receptivitatea alimentãrilor ISTAR de la eºaloanele superioaretrebuie sã fie cât mai mare. Acestea necesitã un efort conºtient de echi-pare, instruire ºi structurare a forþelor terestre, astfel încât sã îmbunã-tãþeascã capabilitãþile ISTAR la un nivel acceptabil de risc.

Totuºi, forþele terestre trebuie, de asemenea, sã fie pregãtite sãlupte „dincolo de capabilitãþile ISTAR“ - în circumstanþe în care adver-sarul nu este detectat pânã când acþiunea de luptã nu începe, ºi unde

Tacticã generalã

73decembrie, 2008

luptele se dezvoltã ca o serie de surprize, lupte de întâlnire sau ciocniride scurtã duratã. Acest tip de acþiuni necesitã structuri de forþe versa-tile care sã întreprindã o varietate largã de misiuni, sã execute trecereaîntr-o manierã agilã de la o misiune la alta ºi sã orchestreze efecteleîntr-un mediu complex. Structura de forþe necesitã o culturã de coman-dã ºi o abordare a luãrii deciziilor la nivelul tactic care sã permitã co-mandanþilor sã acþioneze în mod eficace în situaþii ambigue, multilate-rale, care se schimbã rapid ºi haotic.

O abordare mai recentã admite ideea nevoii de a desfãºura si-multan multiple misiuni ºi de a cãuta sã se administreze complexitateaprin executarea acestor misiuni în perioade de timp diferite, cu forþe di-ferite sau în diferite locuri în întreaga zonã de operaþii. Abordarea lup-tei ca în perioada industrialã este inadecvatã pentru mediul de conflictcurent. În schimb, forþele trebuie sã desfãºoare diverse misiuni cu ace-leaºi elemente, în acelaºi timp, în acelaºi loc. Aceastã „diversitate“ esteurmãtorul element cheie al mediului.

DiversitateaMediul de conflict a inclus întotdeauna teroriºti, guerile rurale,

bandiþi, elemente criminale, luptãtori tribali ºi mercenari. Astãzi, gamaactorilor s-a diversificat, incluzând ºi traficanþi de droguri, corporaþiimultinaþionale, companii de securitate private, protestatari neînarmaþi,grupuri de anturaj, hackeri de calculatoare, insurgenþi, elemente turbu-lente, miliþii, traficanþi de oameni, piraþi, secte religioase, guerile urba-ne, mass-media.

Multe din aceste grupuri nu reprezintã „ameninþãri“ în sensulopoziþiei armate, iar aplicarea forþei militare împotriva multora dintreele ar putea fi problematicã în termeni de legalitate, morali sau tehnici.Cea mai evidentã ameninþare a zilelor noastre este reprezentatã de re-þelele teroriste transnaþionale cu arme de distrugere în masã. Dar cele-lalte ameninþãri - inclusiv forþele armate ale statelor naþionale - trebuiesã fie abordate în mod concomitent.



Prin contrast, forþele armate ale unui stat suveran, democratic ºimembru responsabil al comunitãþii internaþionale sunt constituite înmod legal. Acþiunile forþelor armate ale acestor state vor fi caracteri-zate de supremaþia civilã, primatul legii, valorile democratice, respectpentru viaþa ºi demnitatea umanã ºi necesitatea de a apãra o societatedeschisã. Aceasta înseamnã cã forþele armate ale statelor membre vordiferi considerabil de cele ale adversarilor lor ºi de cele ale multor par-teneri de alianþã/coaliþie. În anumite domenii, cum este cel al regulilorde angajare, este posibil sã existe de asemenea diferenþe între forþelearmate ale unui stat ºi partenerii sãi tradiþionali.

Diversitatea este o cauzã majorã a conflictelor militare asimetri-ce. Deoarece existã numeroºi actori diferiþi, diversitatea creeazã asime-trie - o incompatibilitate a capabilitãþilor, culturilor, tehnologiei, obiec-tivelor sau voinþelor. Asimetria, în schimb, exploateazã o incompatibi-litate în capabilitãþile de înfrângere ale adversarului. Forþele armateconvenþionale tind sã aibã capabilitãþi puternice de a învinge la niveltactic, fiind greu de înfrânt într-o luptã armatã tradiþionalã. Totuºi, ca-pabilitãþile lor de a învinge la nivel strategic este posibil sã fie mai scã-zute decât capabilitãþile lor tactice, de aceea ele pot fi vulnerabile laschimbãrile din opinia publicã, voinþa politicã ºi aversiunea faþã depierderile de vieþi omeneºti. În schimb, mulþi adversari potenþiali aucapabilitãþi scãzute de a învinge la nivel tactic, fiind mai uºor de înfrântîn lupta tradiþionalã modernã (exemplul Irak ºi Afganistan). Dar pen-tru cã aceºti adversari sunt adesea nonstatali, semiautonomi, organizaþiîn grupuri mici, au o invulnerabilitate relativã la schimbãrile în voinþapoliticã, sprijinul comunitãþii sau opinia publicã, aºadar, ei au capabili-tãþi superioare de a învinge la nivel strategic. Aceasta înseamnã cã mo-dul în care opereazã forþele este la fel de important ca ºi câºtigarea lup-telor individuale, deoarece un eºec tactic minor sau pierderile semnifi-cative de vieþi pot sã aibã un efect strategic disproporþionat. În schimb,aceasta înseamnã cã ridicarea capabilitãþilor de înfrângere strategicã a

Tacticã generalã

75decembrie, 2008

forþelor este un factor important în pregãtirea pentru conflictul contem-poran.

Un element-cheie în gestionarea diversitãþii ºi care are dreptrezultat incompatibilitatea capabilitãþilor de înfrângere, este stãpânireadifuziei - urmãtorul factor analizat.

(Continuare în nr. 1 din 2009)



Recrudescen]a fenomenului terorist în epoca actual` - pericole[i amenin]`ri teroriste (1)

Un element important, comun tuturor statelor lumii, îl re-prezintã contribuþia adusã în combaterea terorismului

la nivel internaþional. John Danworth, fostul ambasador al SUA la Or-ganizaþia Naþiunilor Unite, a declarat în 2004, în faþa Comitetului pen-tru Contraterorism al Consiliului de Securitate: „Nu trebuie sã uitãm cãatât timp cât statele lumii nu se mobilizeazã în lupta împotriva teroris-mului ºi nu-ºi respectã obligaþiile asumate în acest sens, noi toþi deve-nim vulnerabili în faþa grupãrilor teroriste“1.

Pentru a putea aborda diferitele forme de contracarare a acþiu-nilor teroriste, este necesarã o conceptualizare care sã reflecte misiu-nile, atribuþiile, interesele sau preocupãrile imediate ale instituþiilor ºistructurilor care o realizeazã. Pornind de la aceste cerinþe, combatereaterorismului ar putea fi definitã ca totalitatea acþiunilor întreprinse de

LOCOTENENT-COLONEL ILIE PENTILESCU

77decembrie, 2008

Recrudescenþa fenomenului terorist în epoca actualã - pericole ºi ameninþãri teroriste

cãtre guverne pentru a contracara pericolul, incluzând mãsurile spe-ciale iniþiate de structurile militare, de organele de ordine ºi de profe-sioniºti pe linie de pazã ºi protecþie pentru reducerea probabilitãþii unuiatac împotriva unui obiectiv. Asemenea mãsuri mai cuprind ºi acþiunileîntreprinse ca ripostã la un eveniment, mergând de la folosirea uneiechipe tactice, într-o situaþie de luãri de ostatici, pânã la executareaunor lovituri punitive, de naturã diversã, asupra teritoriului unor statecare patroneazã o anumitã acþiune sau un anumit grup.

Solidaritatea internaþionalã, responsabilitatea politicã ºi fermi-tatea acþiunilor constituie trei condiþii fundamentale care, îndeplinitesimultan, reprezintã o formulã credibilã de garantare a succesului lup-tei globale împotriva terorismului. Într-o lume civilizatã, cei ce propo-vãduiesc terorismul trebuie sã înfrunte oprobiul, izolarea ºi retorsiuneadin partea celorlalþi. În acest context, România nu putea sã-ºi permitãeludarea alinierii la standardele impuse de partenerii occidentali, iarpoziþia ei nu s-a limitat doar la declaraþii de principiu, statul românangajându-se în mod activ, fãrã rezerve ºi din primul moment în cam-pania internaþionalã împotriva terorismului. Opþiunea nu este una con-juncturalã, poporul român respingând dintotdeauna terorismul, indife-rent de motivaþiile ºi de þintele acestuia. Chiar dacã nu s-a confruntatcu un fenomen terorist autohton, statul român a acþionat consecvent ºicu maximã responsabilitate, atât pe plan intern, cât ºi în cooperareaexternã, pentru prevenirea ºi combaterea terorismului internaþional.

La început de secol, pericolele ºi ameninþãrile teroriste sunt,dupã cele prezentate de existenþa ºi posibilitatea folosirii armelor dedistrugere în masã, cele mai mari ºi cele mai greu de înþeles, de accep-tat ºi de gestionat. Lumea este înmãrmuritã în faþa unor astfel de peri-cole ºi ameninþãri. Chiar ºi instituþiile însãrcinate cu asigurarea secu-ritãþii ºi apãrãrii persoanei, proprietãþii, ordinii ºi legii nu au gãsit încãsoluþii pentru gestionarea fenomenului terorist. Este adevãrat, acest fe-nomen face parte din tipologia crizelor politice, sociale, economice ºi

militare din toate timpurile, dar el nu poate fi încã gestionat ºi deza-morsat. Oricât de mulþi ºi importanþi paºi au fost fãcuþi din 2001 pânãîn prezent în investigarea ºi combaterea acestui fenomen, inclusiv înRomânia, prin elaborarea unei strategii naþionale împotriva terorismu-lui, el rãmâne încã un mare pericol pentru fiinþa umanã, pentru socie-tate, pentru economie ºi instituþii.

O agresiune de mare amploare împotriva statelor europene, aStatelor Unite sau a altor state puternice este puþin probabilã, chiar im-posibilã. ªi împotriva statului român o astfel de agresiune este puþinprobabilã. Existã însã noi tipuri de ameninþãri, mai variate, mai puþinevidente ºi mai greu de prevãzut. Cea mai periculoasã dintre acesteaeste ameninþarea teroristã2.

Terorismul reprezintã o ameninþare strategicã, nu doar pentruStatele Unite ale Americii ºi pentru þãrile Uniunii Europene, ci ºi pen-tru Rusia, pentru China, pentru India ºi pentru foarte multe þãri, inclu-siv pentru România, angajate pe drumul modernizãrii economiei, infor-maþiei, vieþii sociale ºi culturii. Deºi este dezavuat ºi atacat din toatepãrþile ºi prin toate mijloacele, terorismul dispune încã de resurse im-portante, comunicã prin reþele electronice ºi recurge la acþiuni din ce înce mai violente. Mai mult, el se extinde la toate mediile ºi cuprindeaproape toate activitãþile omeneºti, întrucât acest fenomen este anti-va-loare ºi vizeazã distrugerea caracterului eficient al oricãrei activitãþiprogresiste.

Terorismul contemporan are deja un caracter mondial. El seaxeazã îndeosebi pe extremismul religios violent, pe extremismul po-litic ºi pe efectele dezrãdãcinãrii.

Este extrem de periculos, datoritã acþiunilor imprevizibile, înmozaic, îndeosebi asupra aglomerãrilor urbane, locurilor publice ºi in-stituþiilor. Însã rareori el reuºeºte sã se transforme în rãzboi de gherilãsau în acþiuni armate de lungã duratã ºi de o amploare mai mare. Desi-gur, pe de o parte pentru cã nu are forþa ºi resursa necesarã ºi, pe de altã


Tacticã generalã

79decembrie, 2008


parte, pentru cã nu aceasta este fizionomia lui. Oricum, pe teritoriulstatelor vizate de terorism este extrem de dificil ca teroriºtii sã poatãdeclanºa un rãzboi de gherilã. Nici pe teritoriul României nu este posi-bil un astfel de rãzboi declanºat de teroriºti. Acest tip de rãzboi poatefi declanºat numai pe teritoriul statelor sfâºiate, în care existã entitãþiputernice aflate în relaþii de intoleranþã ºi conflictualitate. Evenimen-tele actuale din Irak nu contrazic aceastã afirmaþie, ci dimpotrivã, oconfirmã. Chiar dacã sunt surprinzãtoare ºi produc numeroase victime,atacurile teroriste din Bagdad sunt doar acþiuni în disperare de cauzã.Este posibil ca grupurile ºi reþelele teroriste sã nu fie interesate în tre-cerea la un rãzboi de gherilã, întrucât nu au nici cum sã-l conducã, nicicu ce sã-l susþinã. Un rãzboi de gherilã este altceva decât terorismul,chiar dacã apeleazã la mijloace ºi acþiuni de tip terorist. Este însã posi-bil ca reþelele ºi organizaþiile teroriste sã prefere atacuri scurte, dar nu-meroase, cu obiective limitate, de tipul celor de la Madrid, din 11 mar-tie 2004, inclusiv pe teritoriul României, care sã producã pierderi devieþi, distrugerea infrastructurilor ºi sã creeze panicã ºi nesiguranþã.Trecerea la rãzboiul de gherilã de sorginte teroristã reprezintã altceva,fie o etapã superioarã a terorismului, fie un scop al acþiunilor teroriste,fie o asociere la acestea3.

Cea mai mare ameninþare potenþialã la adresa pãcii ºi securitãþiieuropene mondiale o constituie însã proliferarea armelor de distrugereîn masã. Este adevãrat cã sistemele de control, acordurile ºi tratatele denon-proliferare au încetinit cumva cursa înarmãrilor nucleare, dar dez-voltarea ºi perfecþionarea acestei arme se continuã. Deocamdatã, dato-ritã tehnologiei sofisticate ºi dificultãþii realizãrii componentelor chimi-ce, biologice, radiologice ºi nucleare (CBRN), precum ºi a vectorilor detransport la þintã, aceste arme nu se aflã nici la îndemâna teroriºtilor,nici a unor conducãtori de state care le-ar putea folosi fãrã sã reflectezeprea mult asupra consecinþelor.

Teroriºtii, în acest moment, nu au acces la asemenea arme.Atacul cu sarin efectuat de Secta AUM, în metroul de la Tokio, în1995, care a produs 12 morþi ºi câteva mii de rãniþi, ºi, doi ani mai târ-ziu, împrãºtierea sporilor de Antrax pe o stradã din capitala japonezãreprezintã douã dintre puþinele acþiuni de acest gen. Este însã posibil cateroriºtii sã-ºi croiascã drum spre asemenea arme, fie atacând silozurileºi bazele militare care dispun de asemenea mijloace, fie procurându-lepe alte cãi. Având în vedere nivelul de dezvoltare al chimiei, fizicii nu-cleare ºi cercetãrii ºtiinþifice în domeniul biologiei ºi industriei farma-ceutice atomice în România, precum ºi uºurinþa cu care pãtrund unelefirme strãine în economia româneascã, este posibil ca teroriºtii sã încer-ce sã procure sau sã producã astfel de mijloace ºi în þara noastrã. Acestlucru reprezintã cel mai mare pericol ºi, totodatã, cea mai mare posibilãameninþare la adresa securitãþii omenirii, cu consecinþe imprevizibile.

Nu trebuie sã ne lãsãm convinºi de propaganda grupurilor isla-miste radicale, potrivit cãreia ei ar merge din victorie în victorie. Rea-litatea este cu totul alta, mult mai nuanþatã. În multe þãri, în pofida acti-vitãþii lor, grupurile islamiste radicale sunt departe de a atinge stadiulde la care ar putea genera miºcãri de gherilã. Nici grupurile islamicedin þara noastrã nu au aceste aptitudini, dar de aici nu rezultã cã funda-mentalismul islamic nu-ºi poate cãuta ºi la noi un refugiu sau o bazã deacþiune. Este posibil ca, în viziunea unor organizaþii ºi reþele teroriste,România sã fie consideratã un fel de spaþiu în rezerva strategicã pentrueventuale acþiuni de mare frecvenþã împotriva unor þãri din UE, NATO,a Rusiei, a Ucrainei ºi a Turciei.

La aceste tipuri de ameninþãri se asociazã conflictele regionale,delincvenþa unor state ºi crima organizatã. Acestea apeleazã, de celemai multe ori, la metode ºi procedee teroriste ºi este foarte greu sã sefacã distincþie între ele4.

Conceptul de „risc terorist“ exprimã probabilitatea de producerea unui eveniment terorist cu urmãri sociale ºi economice nedorite, ori-


Tacticã generalã

81decembrie, 2008


entate în direcþia obþinerii unor beneficii materiale sau morale de cãtregrupuri de interese ostile unei puteri politice legitim instalate.

Figura nr. 1. Tipologia riscurilor la adresa securitãþii naþionale a României

(continuare în nr. 1/2009)

Note:1. http://www.unwire.org/UNWire.2. Cf.Gl.dr.Mircea MUREªAN, Gl. Bg.(r.)dr.Gheorghe VÃDUVA

(coordonatori), Criza, conflictul, rãzboiul, Editura UniversitãþiiNaþionale de Apãrare „CAROL I“, Bucureºti, 2007, p.127.

3. Ibidem, p.128.4. Idem, p.129.


Comanda [i controlul pe timpul planific`rii [i desf`[ur`rii opera]iilormilitare întrunite (2)(urmare din nr. 4/2008)

Aspecte ale remodelãrii sistemului de comandã ºicontrol în Armata României

Mediul de securitate continuã sã fie supus unor schimbãri sub-stanþiale, cu efecte în toate domeniile vieþii sociale, politice, economiceºi de altã naturã. Riscurile de naturã asimetricã se diversificã ºi se am-plificã în intensitate ºi ca arie de manifestare, iar prevenirea ºi contra-

COLONEL DRD. VASILE HERMENEANU

MMOOTTOO„A comanda este o ºtiinþã ºi o artã. Este o ºtiinþã prin cunoaºtereadatelor necesare orientãrii generale; este o artã prin aplicarea aces-tora la fiecare caz particular“.(Gl. Ion JITIANU)

83decembrie, 2008

Comanda ºi controlul pe timpul planificãrii ºi desfãºurãrii operaþiilor militare întrunite

cararea acestora constituie o responsabilitate comunã a tuturor statelor,implicând rãspunsuri de naturã diferitã (diplomaticã, politicã, economi-cã, militarã etc.). În acest context, se impune crearea ºi funcþionarea înArmata României a „unui ssiisstteemm ddee ccoommaannddãã ººii ccoonnttrrooll modern ºi efi-cient care sã permitã articularea organismului militar naþional laformele de rãspuns pregãtite de statul român în vederea garantãriisecuritãþii naþionale, participarea la apãrarea colectivã ºi pãstrareasecuritãþii internaþionale conform tratatelor ºi angajamentelor la careeste parte“1.

Transformarea Armatei, în contextul general de transformare aAlianþei Nord-Atlantice, impune realizarea unei structuri de forþe opti-me, capabile sã acþioneze integrat ºi întrunit, precum ºi a unui sistemde comandã ºi control în mãsurã sã asigure superioritatea decizionalãîn scopul obþinerii efectelor acþionale maxime. Concomitent cu derula-rea procesului de transformare structuralã, apreciem cã este necesarãcontinuarea acþiunilor de implementare a standardelor NATO/UE, înceea ce priveºte realizarea interoperabilitãþii depline dintre structura decomandã ºi control la nivel naþional cu cea a Alianþei, precum ºi cea dela nivelul forþelor angajate în cadru aliat.

Necesitatea asigurãrii apãrãrii naþionale, ca misiune fundamen-talã a Armatei României, ºi participarea la apãrarea colectivã, repre-zintã argumentul primordial pentru factorii de decizie politico-militarã,care impune abordarea imediatã ºi obiectivã a remodelãrii sistemuluide comandã-control în cadrul unui proces continuu, flexibil ºi complex,extins asupra unui spectru larg de domenii, relaþii ºi interdependenþe,destinat conducerii moderne a armatei.

Este necesar ca activitãþile desfãºurate în cadrul procesului detransformare sã fie concentrate pe menþinerea unei capacitãþi de co-mandã ºi control care, concomitent cu gestionarea acþiunilor ºi activi-tãþilor pentru apãrarea integritãþii teritoriului statului român, sã asigurecondiþii pentru a pune în aplicare prevederile articolului 5 al Tratatului

de la Washington referitor la apãrarea colectivã, sã permitã realizareaplanificãrii avansate ºi/sau pentru operaþii de rãspuns la crizã (non-arti-col 5), instruirea, antrenarea ºi evaluarea forþelor la toate nivelurile,precum ºi capacitatea de consultare pentru sprijinul parteneriatului,cooperãrii ºi dialogului cu alte þãri din spaþiul euroatlantic în timp depace sau în situaþii de crizã ºi rãzboi.

Mai mult, în situaþii de crizã majorã ºi pe timp de rãzboi, con-comitent cu continuarea activitãþilor din timp de pace ºi pentru condu-cerea operaþiilor de rãspuns la crize, structurile de comandã ºi controlnaþionale trebuie sã asigure unitãþilor alocate NATO/UE capacitatea dedislocare în teatre de operaþii în/din afara teritoriului NATO/UE, pen-tru îndeplinirea întregii game de misiuni.

Dinamica dezvoltãrilor tehnologice ºi a proceselor managerialebazate pe utilizarea tehnologiei informaþiilor din ultimele decenii con-stituie, de asemenea, un argument serios de modernizare a comenzii ºicontrolului în domeniul militar prin faptul cã oferã opþiuni ºi soluþii op-time pentru asigurarea sistemelor C2 ºi perfecþionarea sistemelor decomunicaþii ºi informaticã care asigurã trecerea la aplicarea unor con-cepte noi, reprezentate de îndeplinirea cerinþelor impuse de rãzboiulbazat pe reþea ºi operaþiile bazate pe efecte.

Concomitent cu îndeplinirea misiunilor în cadrul apãrãrii naþio-nale, apãrãrii colective ºi de rãspuns la crizã, Armata României va aveaºi în viitor misiunea de a interveni pe plan naþional, în caz de urgenþecivile, misiune care impune un sistem de comandã ºi control modern,suplu ºi mobil, care sã se inter-relaþioneze cu structurile operative aleadministraþiei centrale ºi locale implicate în rezolvarea acestora. Avândîn vedere argumentele prezentate anterior considerãm cã scopul finalal procesului de remodelare a structurilor de comandã ºi control din Ar-mata României trebuie sã îl reprezinte optimizarea actului decizional-acþional ºi realizarea superioritãþii decizionale.


Tacticã generalã

85decembrie, 2008


În acest sens, structura de comandã ºi control a Armatei Românieitrebuie sã asigure o conducere eficientã a forþelor pe timp de pace,adaptarea cu uºurinþã a sistemului de conducere în situaþii de crizã, larãzboi sau pentru rezolvarea misiunilor în caz de urgenþe civile, aplica-bilã atât pentru conducerea forþelor în misiuni de apãrare naþionalã, petimp limitat, cât ºi pentru conectarea la un comandament aliat pe teri-toriul naþional sau în afara acestuia, realizarea planificãrii, organizãrii,execuþiei ºi controlului într-un sistem integrat, logic ºi coerent.

Dintr-un alt punct de vedere, apreciem cã remodelarea structu-rilor de comandã ºi control trebuie sã þinã seama ºi de transformãriledemocratice ale societãþii româneºti din ultimele douã decenii, carepromoveazã principii noi în domeniul conducerii. Într-un articol intitu-lat „Sã spunem la revedere comenzii ºi controlului“2, Margaret Wheatley,consultant ºi scriitor de succes american în probleme de managementorganizaþional, atrãgea atenþia asupra schimbãrilor care ar trebui sã seproducã în cultura conducerii. Viziunea multor lideri contemporanidespre organizaþie a rãmas, din pãcate, neschimbatã, tributarã trecutu-lui, în pofida profundelor transformãri care se produc permanent în me-diul psihosocial contemporan. Plecând de la eºecul înregistrat de maimulte organizaþii în adaptarea la solicitãrile concurenþiale ale pieþei,scriitoarea, într-o tentativã de identificare a cauzelor, încearcã sã deli-miteze abordarea tradiþionalã despre rolul leadership-ului în general ºia liderului/comandantului (ºefului) în mod deosebit în cadrul organiza-þiei sau structurii pe care o conduce, conform cãreia acesta, prin naturacalitãþilor sale naturale ºi dobândite - viziunea, inspiraþia, inteligenþa ºicurajul - asigurã energia necesarã propulsãrii organizaþiei/structurii cã-tre succes.

Bazându-se pe statisticile existente, autoarea constatã faptul cãaproximativ douã treimi din organizaþiile supuse schimbãrii ºi adaptãriila noile cerinþe au eºuat ºi cã existã o nemulþumire constantã la nivelulmembrilor acestora, care acuzã climatul de muncã, caracterizat de

stres, incertitudini ºi lipsã de speranþã, elemente care în fond diminu-eazã capacitatea productivã ºi spiritul de angajare. În opinia scriitoarei,concluziile studiului sunt destul de îngrijorãtoare, precizând cã „orga-nizaþiile umane în dezvoltarea lor tot mai complexã au ajuns sã fie pa-ralizate din cauza propriilor mecanisme de comandã ºi control. Multi-tudinea de politici, proceduri ºi reguli, rezultate din exacerbarea com-petiþiei mondiale constituie un balast greu de suportat de cãtre organi-zaþie, iar supracontrolul instaurat limiteazã creativitatea ºi iniþiativa,adicã tocmai elementele care au constituit dintotdeauna motorul pro-gresului“3.

În aparenþã, exemplul prezentat pare a nu avea legãturã cu reali-tatea militarã, obiectul analizei autoarei constituindu-l organizaþia civi-lã. Faptul cã nu avem o statisticã a organizaþiilor militare care au eºuatîn transformarea lor, nu înseamnã cã fenomenul nu existã în acest do-meniu. Restructurãrile succesive ale organismului militar pot fi cerinþeobiective ale schimbãrii dar, în acelaºi timp, pot fi consecinþe ale inca-pacitãþii de predicþie pe termen mediu ºi lung. În opinia noastrã, nece-sitatea remodelãrii sistemului militar naþional de comandã ºi control,precum ºi sensul acestui proces trebuie conºtientizate ºi direcþionate deleaderi curajoºi ºi responsabili, ºi susþinute de marea majoritate a per-sonalului militar. De asemenea, modul în care liderii noºtri politico-militari iau decizii în acest domeniu, precum ºi cadrul în care acestease implementeazã trebuie sã constituie surse permanente ale reevaluã-rii, adaptãrii sau schimbãrii.

Exemplul prezentat mai sus este, într-o anumitã mãsurã, ilustra-tiv ºi pentru tendinþele actuale care se manifestã în domeniul conduce-rii în cadrul organismului militar românesc. Stilurile de conducereautoritare/autocrate prezente în cadrul armatei pânã la finele anului1989 sunt din ce în ce mai mult abandonate în favoarea celor partici-pative, colaborative, dovedite a fi mult mai eficiente din perspectivaangajãrii totale a personalului la îndeplinirea obiectivelor stabilite.


Tacticã generalã

87decembrie, 2008


Complexitatea problemelor puse în faþa structurii pentru rezolvare ne-cesitã în condiþiile actuale un angajament din ce în ce mai mare dinpartea personalului, care deseori excede obligaþiilor strict profesionaleprevãzute în fiºa postului. Solicitãrile suplimentare la care sunt che-maþi nu pot fi îndeplinite fãrã crearea unui anumit „confort organizaþio-nal“ definit, în linii mari, drept „un cadru ambiental, care sã stimulezeºi sã permitã manifestarea deplinã a spiritului uman, în totalã libertatede creaþie ºi acþiune, încorsetat cât mai puþin de autoritatea tutelarã aleadership-ului“4.

Perspectiva prezentatã pare, la prima vedere, a fi în contradicþiecu afirmaþia conform cãreia, în mediul militar, datoritã specificuluiacestuia, o diluare sau descentralizare a comenzii ºi controlului pare deneconceput. În realitate nu este vorba de renunþarea la prerogativele ºiresponsabilitãþile de bazã ale comandantului, ci la o distribuire ierar-hicã mai corectã a acestora, în funcþie de nivelul la care se exercitã con-ducerea. Cu alte cuvinte, la nivel strategic - directive clare, obiective ºidirecþii de acþiune bine definite, iar la nivel operativ ºi tactic - mai mul-tã libertate de acþiune ºi iniþiativã în executarea misiunilor.

Înainte de a identifica soluþii, este important sã evaluãm, în ter-meni cât mai preciºi, disfuncþionalitãþile care existã în sistemul relaþii-lor de comandã ºi control din Armata României. În termeni generici, fã-rã sã facem o analizã exhaustivã a acestora, putem enumera: lipsa declaritate ºi de continuitate în definirea lanþului de comandã operaþionalºi cel administrativ, îndeosebi la nivelul structurilor centrale; existenþaunor structuri centrale de comandã cu atribuþii paralele; supradimensio-narea cu personal a unor structuri centrale în detrimentul celor de exe-cuþie de nivel operativ ºi tactic; menþinerea unor proceduri de lucru ne-adecvate etapei actuale; informatizarea redusã a proceselor decizio-nale; centralizarea excesivã a informaþiilor militare ºi neintegrareaacestora în cadrul proceselor decizionale la nivel operativ ºi tactic; cul-tura organizaþionalã insuficient dezvoltatã; existenþa unui sistem de

control excesiv ºi ineficient; deficitul de comunicare între diferite eºa-loane atât pe verticalã cât ºi pe orizontalã; previziuni pesimiste privindasigurarea fondurilor necesare achiziþionãrii sistemelor C2 pentru struc-turile operaþionalizate etc.

Apreciem cã problemele identificate mai sus greveazã în modsemnificativ eficienþa actului de comandã, principala consecinþã con-stituind-o „încãrcarea“ funcþionalã a sistemului. Acest lucru face caunele decizii sã fie insuficient pregãtite ºi fundamentate, sã nu aibãconsistenþa ºi coerenþa necesarã, ºi, de cele mai multe ori, sã nu oferesuficient timp pentru execuþie structurilor de nivel tactic.

Integrarea României în NATO ºi UE oferã oportunitãþi largi pen-tru o schimbare fundamentalã în cultura organizaþionalã, în special îndomeniul conducerii. În opinia noastrã, exprimatã în acest subcapitol,am demonstrat cã existã un numãr considerabil de motive care solicitãimperios nevoia de remodelare a comenzii ºi controlului în ArmataRomâniei, dar ºi o serie de factori care favorizeazã acest context alschimbãrii.

Remodelarea sistemului naþional de comandã ºi control sederuleazã în baza prevederilor Strategiei de transformare a ArmateiRomâniei, Concepþiei SMG privind conducerea, comanda ºi controlulîn Armata României, Doctrinei Armatei României ºi respectã urmãtoa-rele cerinþe5: este un proces continuu, deschis ºi integrat, þinând contde influenþa evoluþiei mediului de securitate, realizarea intereselor na-þionale, revoluþia tehnologicã ºi resursele disponibile; presupune o im-plementare gradualã, cu pãstrarea capacitãþii de comandã ºi control,concomitent cu transformarea ºi implementarea obiectivelor forþei; asi-gurã o superioritate informaþionalã, prin utilizarea sistemelor modernede culegere ºi prelucrare a informaþiilor atât în cadru naþional cât ºi încontext aliat; realizeazã cadrul necesar pentru continuitatea planificã-rii operaþionale în timp printr-o colaborare ºi coordonare eficientã custructurile naþionale cu responsabilitãþi în domeniul securitãþii ºi apãrã-


Tacticã generalã

89decembrie, 2008


rii, respectiv comandamentele aliate ºi ale Uniunii Europene; asigurãeficientizarea comenzii, printr-o încadrare, pregãtire ºi echipare cores-punzãtoare misiunii; presupune o capacitate de dislocare sporitã pen-tru structurile destinate în acest scop; situeazã în prim-plan importanþavitalã a factorului uman ºi rolul de maximã importanþã al comandan-tului, prin promovarea unui management al personalului modern; asi-gurã un flux informaþional stabil, clar ºi sigur, pe verticalã ºi orizon-talã, precum ºi rapiditatea procesãrii informaþiilor pentru a permite ob-þinerea ºi menþinerea superioritãþii decizionale; asigurã capacitatea desupravieþuire ºi protecþia forþei, prin implementarea conceptului deprotecþie a forþei, creºterea manevrabilitãþii ºi mobilitãþii ºi dezvoltareacapabilitãþilor de protecþie; presupune utilizarea eficientã a resurselor,inclusiv prin punerea în valoare a infrastructurii existente.

Toate acestea pot constitui premisele proiecþiei în urmãtorii ania unui sistem modern de conducere militarã, bazat pe alte repere ºi peo filozofie nouã decât cea tradiþionalã, cu condiþia de a se aloca sufi-ciente resurse pentru implementarea ºi funcþionarea lui.

BIBLIOGRAFIE* * * Doctrina Armatei Române, Bucureºti, 2007.* * * SMG/P.F.-3, Doctrina acþiunilor întrunite ale forþelor ar-

mate, Bucureºti, 2003.* * * F.T.-1, Doctrina operaþiilor forþelor terestre, Bucureºti,

2006.* * * Concepþia privind conducerea, comanda ºi controlul în

Armata României, Bucureºti, 2007.* * * Concepþia privind organizarea ºi funcþionarea Centrului

Naþional Militar de Comandã, Bucureºti, 2007. * * * Concepþia privind organizarea, amplasarea ºi funcþiona-

rea punctelor de comandã, Bucureºti, 2007.

* * * A.J.P.-01(C), Allied Joint Doctrine, (STANAG 2437),Ratification Draft, 2006.

* * * FM 6-0, Command and Control of Army Forces,Department of the Army, Washington, DC, 2003.

Dragomirescu Valentin, Conducerea acþiunilor militare în rãzboiulmodern, Editura U. N. Ap., Bucureºti, 2007.

Foch Ferdinand, Principiile rãzboiului. Conducerea rãzboiului,Editura Militarã, Bucureºti, 1975.

Frunzeti Teodor, Paradigme militare în schimbare, Editura Mili-tarã, Bucureºti, 2005.

Mureºan M., Vãduva G., Rãzboiul viitorului, viitorul rãzboiului,Editura U.N.Ap., Bucureºti, 2004.

Mureºan Mircea, Reflecþii despre fenomenul militar, EdituraU.N.Ap., Bucureºti, 2004.

Mureºan M., Stãncilã L., Operaþiile întrunite în rãzboiul viito-rului, Editura U.N.Ap., Bucureºti, 2005.

Mureºan M., Stãncilã L., Aspecte ale conflictelor militare aleviitorului, Editura U.N.Ap., Bucureºti, 2006.

Note:1. Cf. Concepþia privind conducerea, comanda ºi controlul în Arma-

ta României, SMG, Bucureºti, 2007, p.19.2. Margaret Wheatley, Good-bye Command and Control, published

in Leader to Leader, nr. 5, Washington, July, 1997.3. Ibidem.4. Cf. C-dor. Ion DUMITRAªCU, Consideraþii privind conduce-

rea activitãþilor militare la nivel strategic, în cadrul Sesiunii de co-municãri ºtiinþifice STRATEGII XXI, U.N.Ap. „Carol I“, Bucureºti,2007, p.170.

5. Cf. Concepþia privind conducerea, comanda ºi controlul în Arma-ta României, SMG, Bucureºti, 2007, p.20.


Tacticã generalã

91decembrie, 2008

Procedurile de comand` [i stat major - component`a planific`rii sau a comenzii[i controlului?LOCOTENENT-COLONEL LECTOR UNIV. DR. STAN ANTON

P roblematica conducerii ºi a planificãrii acþiunilor militarese dovedeºte inepuizabilã, fiind în legãturã dialecticã cu

evoluþia obiectivelor acþiunilor individuale ºi de grup ºi, în acest con-text, cu evoluþia ºi natura conflictelor. Evoluþia acestora impune dez-voltarea sistemului acþional necesar pentru a le atinge, precum ºi res-tructurarea continuã a acþiunilor ºi activitãþilor de stat major din spec-trul activitãþii de conducere a acþiunilor militare, dat fiind faptul cã rãzbo-iul (conflictul) nu reprezintã o singurã problemã în sine, ci un sistemcomplex de probleme interdependente, soluþionarea uneia având efecteasupra modalitãþilor de rezolvare a tuturor celorlalte.

Pentru definirea sinteticã a conducerii militare se foloseºte totmai des sintagma comandã ºi control, consideratã ca vitalã pentru în-deplinirea obiectivelor militare, prevenirea riscurilor, gestionarea cri-


Tacticã generalã

zelor ºi a conflictului armat în caz de rãzboi, apreciatã ca fiind abilita-tea de a folosi forþele ºi mijloacele adecvate misiunilor primite la loculdat ºi în momentul cel mai favorabil pentru interesele naþionale sau aleunei alianþe/coaliþii. Din punct de vedere istoric, sintagma „comanda ºicontrolul“ a apãrut pentru prima datã în documentul ce statua modali-tãþile de exercitare a comenzii ºi de control a trupelor aliate, încheiatîntre SUA ºi Marea Britanie în decursul lunii noiembrie 1943. Ce estedemn de reþinut este faptul cã aceºti termeni nu au avut de la bun înce-put conotaþia întrebuinþatã azi în comunitãþile militare naþionale saualiate. Denotaþia acestor termeni luaþi separat se referea strict la exer-citarea comenzii asupra forþelor aliate, la nivel strategic ºi operativ ºirealizarea controlului forþelor la nivel tactic.

Aºa cum rezultã din Glosarul NATO cu termeni ºi definiþii AAP-6,termenii „Comanda ºi Controlul“ deºi sunt folosiþi, de regulã, împreu-nã, nu sunt sinonimi; se constatã modalitatea implicitã de a se enunþaunul prin celãlalt, devenind inseparabili, determinându-se ºi constitu-ind elementele de bazã ale procesului de conducere.

Comanda reprezintã, în general, autoritatea conferitã unui ºefmilitar pentru direcþionarea, coordonarea ºi controlul forþelor milita-re (comandantul este elementul central al procesului de comandã ºicontrol; el singur comandã, conduce ºi este responsabil pentru toate de-ciziile, toate celelalte activitãþi fiind subordonate ºi având menirea de aasigura acþiunile sale); ordinul dat de un ºef, adicã voinþa unui ºef ex-primatã în vederea executãrii unui ordin dat; o unitate sau grup deunitãþi grupate într-o zonã teritorialã, aflatã la ordinele unui ºef.

Controlul reprezintã autoritatea exercitatã de un ºef - asupraunei pãrþi a activitãþilor organismelor subordonate sau altor organis-me care, în mod normal nu sunt sub comanda sa - ce implicã respon-sabilitatea de implementare a ordinelor ºi directivelor. Aceastã auto-ritate de control poate fi transferatã sau delegatã, total sau parþial,unei alte persoane desemnatã în acest sens.

93decembrie, 2008

Procedurile de comandã ºi stat major - componentã a planificãrii sau a comenzii ºi controlului?

Deci, comanda este procesul prin care comandantul îºi impunevoinþa ºi intenþiile sale, în calitate de ºef, asupra organismelor subordo-nate referitoare la responsabilitatea realizãrii obiectivelor ºi activitã-þilor pentru dislocarea forþelor ºi îndeplinirea misiunilor de cãtre aces-tea, iar controlul este procesul prin intermediul cãruia comandantul,asistat de statul major, organizeazã, îndrumã ºi controleazã activitãþileforþelor alocate, în vederea aducerii la îndeplinire a directivelor ºiordinelor.

Pentru exercitarea comenzii ºi realizarea controlului, comandan-tul ºi statul major folosesc proceduri de comandã, proceduri de statmajor ºi proceduri de operare standard1, care sunt procesate de siste-mele de comunicaþii ºi informaþii la dispoziþie. Ca urmare, comanda ºicontrolul - reprezintã procesul de conducere prin care comandanþii,împreunã cu structurile aferente, realizeazã planificarea, conducerea,cooperarea ºi controlul forþelor pentru a asigura îndeplinirea misiu-nii; funcþiile C2 sunt puse în aplicare prin intermediul unor aranja-mente de comandã privind personalul ºi mijloacele (relaþiile de subor-donare ºi resubordonare), planificãrii, direcþionãrii ºi controlului for-þelor ºi mijloacelor pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.

Mare parte din cunoºtinþele acumulate de un individ sau grup so-cial asupra lumii reale sunt cele „în formã de proceduri sau secvenþe aleacþiunilor“2, realizate cu scopul atingerii anumitor obiective. Astfel,procedurilor le poate fi atribuit un caracter reprezentaþional al informa-þiei la dispoziþie sau sistemului de cunoºtinþe dintr-un anumit domeniu,contribuind la formalizarea metodelor de rezolvare a problemelor do-meniului respectiv. Formalismul procedural îºi regãseºte utilitatea însensul cã reprezintã baza unui limbaj specific, cu un puternic caracterexecutabil. În special în domeniile expert, aºa cum este ºi cel militar,cunoaºterea are deja o naturã proceduralã, exemplificând acest faptprin cunoaºterea pe care un militar o are asupra desfãºurãrii unei sub-unitãþi pentru luptã, utilizãrii unui sistem de comandã ºi control, execu-

tãrii cercetãrii unui raion, în utilizarea sistemelor de comunicaþii, diag-nosticarea defecþiunilor unui mijloc de luptã etc. Pentru agenþii acþiuniisociale ºi militare, este important sã foloseascã procedurile pentru a-ºiformula intenþiile asupra realizãrii scopurilor, a reacþiona la evenimen-te particulare sau specifice, a-ºi modifica intenþiile în lumina unor con-diþii de stare sau scopuri noi, dar, la fel de important, ºi pentru a anali-za ºi judeca oportun aceste aspecte. Fenomenul de „proceduralizare“ asistemului de cunoºtinþe caracteristic unui domeniu sau cunoaºterii pre-supune, în consecinþã, o „codificare“ a cerinþelor domeniului respectiv,în principal în termeni acþionali ºi de interrelaþionare între aceºtia, þi-nând cont de nivelul cunoaºterii anterioare, rezultatã din activitãþile tre-cute, cu scopul general de a reglementa ºi eficientiza activitãþile ºi acþi-unile viitoare. În sistemul militar cu precãdere, este dezavantajoasãaºa-zisa „deproceduralizare“ a cunoºtinþelor sau sistemului de cunoº-tinþe în reguli disjuncte sau simple descrieri ale acþiunilor individuale.Procedurile vor urmãri, invariabil, realizarea anumitor condiþii sau stãriintermediare/finale într-un proces sau activitate, fapt ce va duce la o în-trebuinþare mai eficientã a sistemului de cunoºtinþe dintr-un domeniu.Spre exemplu, sã presupunem cã un agent A ºtie cã pentru a atinge sco-pul S va adopta un curs de acþiune de forma: X → Y → Z. Atunci cândagentul va executa X, acesta ºtie cã stabileºte premisele pentru starearezultatã în urma acþiunii Z. Mai departe, atunci când agentul se apro-pie de realizarea stãrii definite de Z, el ºtie cã X ºi Y au fost îndepli-nite, prin aceasta având posibilitatea sã formuleze ipoteze asupra reali-zãrii stãrii finale, cu o anumitã certitudine, deoarece precondiþiile -realizarea X ºi Y, au fost îndeplinite.

În cadrul activitãþilor de stat major, de la toate eºaloanele, se în-trebuinþeazã reguli ºi proceduri3. Regulile sunt reprezentate de activi-tãþile desfãºurate cronologic, de comandant ºi statul sãu major pentrurealizarea unei analize logice a oricãrei informaþii importante, în modspecial pe timpul estimãrii variantelor de curs ale acþiunilor militare4.


Tacticã generalã

95decembrie, 2008


Procedurile reprezintã etapele necesar a fi parcurse pe timpulproceselor de planificare ºi luare a deciziei, care îl ajutã pe comandantîn executarea controlului ºi luarea deciziei5, reprezentând, dacã ne pu-tem exprima în acest mod, „planuri pre-formate“.

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea a consacrat, în limbajulmilitar operaþional, sintagma proceduri de stat major, în sfera noþiu-nii care defineºte ansamblul de activitãþi întreprinse în vederea efi-cientizãrii modului de luare a deciziei, într-o succesiune de secvenþebine determinatã ºi între limite stabilite în raport cu voinþa comandan-tului unei structuri militare. Practicienii, mai ales, i-au conferit „puteri“sporite faþã de cele ale „strãmoºului“ activitãþi de stat major ºi, caurmare, acesta ºi-a manifestat tendinþe expansioniste ºi hegemonice îndescrierea tuturor acþiunilor desfãºurate de comandant ºi statul sãu ma-jor pe timpul planificãrii acþiunilor dar ºi ca element al comenzii ºi con-trolului. Evoluþia acestei noþiuni (concept?) nu s-a oprit; încã de la pri-ma respiraþie a vãdit ambiþia de a obþine o poziþie de sine-stãtãtoare.Din cele publicate pânã în prezent rezultã cu claritate apartenenþa sa lasfera conducerii, însã nu este clar cãrui atribut al conducerii îi estesubordonat - planificãrii, comenzii sau controlului?

Dar care este conþinutul acestei sintagme ? Accepþiunea indusã de publicaþiile militare ºi în special de cãtre

cei care au avut prilejul sã punã în aplicare cu diferite ocazii proceduride stat major standard NATO are, la acest moment, urmãtoarele cono-taþii:

algoritmizare - desfãºurarea într-o succesiune logicã, secven-þialã, a unor activitãþi care au ca finalitate adoptarea unei decizii optime;

set de instrucþiuni precis definite ºi standardizate care suntpuse în aplicare în scopul eficientizãrii activitãþilor unui stat major;

metode de aplicare a diferitelor procese care concurã în an-samblul procesului de luare a deciziei.

Încercând o definire a conceptului de proceduri de stat major,putem afirma cã acestea constituie activitãþi de complexitate varia-

bilã, omogene, complementare ºi interdependente, efectuate pe ba-

za unor operaþii prestabilite, de regulã algoritmizate, ce se pot des-

fãºura succesiv sau concomitent cu respectarea unui set de in-

strucþiuni, prin utilizarea resurselor unui comandament, în vede-

rea îndeplinirii unui scop distinct ºi soluþionãrii concrete a proble-

melor de stat major.Considerând evident faptul cã probelemele pe care le rezolvã

statele majore aparþin domeniului conducerii, implicit comenzii ºi con-trolului, apreciem cã întrebuinþarea sintagmei „proceduri de co-

mandã ºi stat major“ reprezintã o abordare mai apropiatã de cerinþeleactivitãþilor de stat major care sunt subordonate cerinþelor conduce-rii/comenzii, pe de o parte, iar pe de altã parte, un argument în acestsens îl aduce tocmai rolul definitoriu al unui stat major, ºi anume acelade sprijin al comandantului în planificarea ºi conducerea acþiunilor. Deaceea, sprijinim ideea introducerii ºi generalizãrii întrebuinþãrii înactivitatea de stat major a comandamentelor de la toate nivelurile, asintagmei de „proceduri de comandã ºi stat major“.

Procedurile de comandã ºi stat major nu reprezintã un scop în si-ne, cât, mai ales, un mijloc întrebuinþat pentru crearea unor valori; înacest caz, îndeplinirea unei misiuni prin elaborarea unui plan. În modclar ºi specific, prin intermediul procedurilor de comandã ºi stat majorse realizeazã direcþionarea eforturilor entitãþilor funcþionale ale unuicomandament, resurselor de orice naturã, inclusiv informaþionale, cãtreatingerea unui scop sau îndeplinirea unei sarcini.


Tacticã generalã

97decembrie, 2008


Referindu-ne la funcþiile procedurilor de comandã ºi stat major,considerãm cã acestea, în mod normal fiind asociate comenzii ºi con-trolului, dar ºi planificãrii, vor determina, pe de o parte, pânã la ce nivelentitãþile (indivizi ºi structuri) contribuie la atingerea scopului final,iar, pe de altã parte, natura interacþiunilor ce au loc. Efectele aplicãriiacestora, nivelul motivaþional ºi de încredere al entitãþilor participante,ºi produsele finale rezultate, vor afecta legãturile ºi conexiunile în do-meniile informaþional, cognitiv sau chiar acþional.

Considerând rolul general al procedurilor de comandã ºi stat ma-jor ºi contribuþia la optimizarea activitãþilor în cadrul comandamen-telor, apreciem cã funcþiile principale ale acestora constau în:

stabilirea normelor, regulilor, responsabilitãþilor ºi relaþiilor încâmpul conducerii ºi exercitãrii atributelor esenþiale ale acesteia, înspecial cele de planificare, comandã ºi control;

monitorizarea ºi evaluarea acþiunilor iniþiate ºi executate, pre-cum ºi a progresului acestora;

realizarea coordonãrii ºi cooperãrii atât pe verticalã cât ºi peorizontalã;

gruparea sarcinilor, eficientizarea ºi optimizarea lucrului destat major;

formalizarea activitãþilor în cadrul comandamentelor; responsabilizarea entitãþilor structurale ale unui comandament

în îndeplinirea sarcinilor de orice naturã a comandamentului.

Tipologia procedurilor de comandã ºi stat major În ceea ce priveºte clasificarea procedurilor de comandã ºi stat

major, încercãm sã reliefãm, în tabelul de mai jos, pe baza unor criteriide ordin funcþional, procedural /metodologic principalele tipuri de pro-ceduri întrebuinþate de statele majore pentru planificarea acþiunilormilitare.

Tabelul nr. 1 - Tipologia procedurilor de comandã ºi stat major


Tacticã generalã

Criteriu Tip Exemplificare

Scop ºi conþinut

Proceduri decizionale

Estimãrile de diferite tipuri (perso-nal, informaþii, operaþii, logisticã,comunicaþii, sprijin de luptã etc.)Procesul de planificare operativã.

Proceduri de planificare

Planificarea ºi organizarea depla-sãrilor. Planificarea sprijinului prinfoc. Elaborarea planurilor ºi ordi-nelor.

Proceduri de managementinformaþional

Pregãtirea informativã a spaþiuluide luptã.Managementul þintelor.Managementul informaþiilor.

Funcþional

Proceduri de comandã ºicontrol

Proceduri de control ºi coopera-re.

Proceduri informaþionale ºide protecþie informaþionalã

Planul de colectare a informaþiilor.Planul OPSEC.

Proceduri de managemental personaluluiProceduri operaþionale Tactice; operative; strategice.

Proceduri organizaþionale

Procedura de stabilire a grupelorde conducere, planificare ºi con-trol în comandamente.Organizarea punctului de coman-dã ºi îndatoririle statului major.

Proceduri logistice

Planificarea transporturilor deaprovizionare. Calculul stocurilorºi normelor de consum. Repartiþiamaterialelor din sursele de aprovi-zionare.

Rol

Proceduri specifice condu-cerii ºi actului de comandã

Reglementarea activitãþilor deconducere ºi funcþiilor statuluimajor. Succesiunea la comandã.

Proceduri de sprijin al pro-cesului decizional ºi simu-lare a acþiunilor

Analiza operaþionalã. Jocul derãzboi.

Proceduri de sprijin de statmajor

Briefingurile militare. Conferinþede coordonare.

99decembrie, 2008


În ceea ce priveºte caracteristicile procedurilor de comandã ºistat major, considerãm cã acestea sunt subsumate cerinþelor generaleale funcþionãrii optime a unui sistem de conducere.

Concluzionând, apreciem cã procedurile de comandã ºi statmajor constituie un domeniu larg de cuprindere ºi exercitare acomenzii ºi controlului asupra subordonaþilor, de elaborare adeciziilor, monitorizare a acþiunilor, fuziune a datelor ºi infor-maþiilor, precum ºi de structurare organizaþionalã specificã situ-aþiilor în care acþioneazã un comandament, o mare unitate sau ounitate.

Note:1. Considerãm cã procedurile de operare standard sunt destinate

detalierii execuþiei ºi facilitãrii înþelegerii unor aspecte de ordin ac-þional, funcþional ºi procedural ale conceptelor doctrinare comune sauspecifice diferitelor domenii operaþionale ale structurilor militare dela orice nivel, cum ar fi pregãtirea pentru misiune, realizarea mente-nanþei tehnicii, realizarea planificãrii acþiunilor, dislocarea ºi anga-jarea forþelor în diferite situaþii (apãrare, ofensivã, lupta de întâlnire,forþarea cursurilor de apã etc), aplicarea regulilor de angajare º.a.m.d.,specifice comandamentelor respective, fiind diferite în conþinut ºi scopde procedurile de comandã ºi stat major.

2. Michael P. Georgeff, Amy L. Lansky - Procedural Knowledge,Center for the Study of Language and Information, StanfordUniversity, 1987, p.1.

3. Dispoziþie privind procesul de planificare a operaþiei întrunitenr. S.M.G.- 4, Bucureºti, 2001, art.9.

4. Mircea MUREªAN, Costicã ÞENU, Lucian STÃNCILÃ - Ope-raþiile întrunite în rãzboiul viitorului, Editura U.N.Ap. „CAROL I“,Bucureºti 2005, p.65.

5. Ibidem, p.65.


Jocul de r`zboi - instrument de evaluarea cursurilor de ac]iune (1)

Pe mãsurã ce complexitatea câmpului de luptã moderncreºte iar cerinþa stringentã de iniþiere ºi menþinere a

unui tempo tot mai înalt al operaþiilor se impune comandamentelor ºistatelor majore de la toate nivelurile, a devenit necesarã o analizã pro-spectivã a acþiunilor viitoare ce poate accelera procesul de luare a de-ciziei ºi care poate prevedea dinamica acþiunii, reacþiei ºi contra-re-acþiei pe timpul desfãºurãrii unei operaþii. Încã de la începuturile adop-tãrii ºi aplicãrii acestui tip de analizã, la începutul secolului XIX, utili-tatea acestei metode - numim aici jocul de rãzboi - a crescut proporþio-nal cu complexitatea acþiunilor militare. Astãzi putem constata o revi-gorare în structurile militare româneºti a întrebuinþãrii acestui instru-ment de stat major, redescoperind utilitatea ºi beneficiile acestei me-tode de analizã a acþiunilor în ultimii 10-15 ani.

LOCOTENENT-COLONEL LECTOR UNIV. DR. STAN ANTON

101decembrie, 2008

ArticolJocul de r`zboi - instrument de evaluare a cursurilor de acþiune

Jocul de rãzboi este o metodã sistematicã de analizã a unui plansau a unor cursuri de acþiune ce pot constitui ulterior baza pentru unplan. Acest instrument de stat major - sau, mai degrabã, procedurã destat major - face parte integrantã din procesul de planificare ce poate fiorganizat ºi desfãºurat individual sau în cadrul unor echipe, având cascop vizualizarea câmpului de luptã ºi a interacþiunilor dintre forþeleadverse. Constituind prin natura sa acþiunea a douã forþe contrarii,demonstreazã rezultatul potenþial în cazul „suprapunerii“, în timp ºispaþiu a douã cursuri de acþiune contrare.

Dar care sunt momentele propice desfãºurãrii jocului de rãzboi?În figura nr.1 ilustrãm grafic faptul cã jocul de rãzboi nu este un instru-ment care sã fie executat la un anumit moment pe timpul planificãriiacþiunilor, ci cât mai devreme posibil, de preferat ca un mijloc deselecþie a cursului optim de acþiune - figura nr.1 (1). Acest moment esterecomandat prin prisma faptului cã permite eliminarea erorilor ce potapãrea, de altfel, dacã aplicãm jocul de rãzboi doar cursului de acþiuneselectat de comandant pentru elaborarea planului - figura nr.1 (2). Însituaþia (1) este recomandat a se folosi cel mai simplu procedeu da-toritã, în principal, constrângerilor de timp. Pe de altã parte, în situaþia(2) jocul de rãzboi se va structura pe baza schemei de sprijin a deciziei,elaboratã deja într-o primã formã, la acest moment, de G2/S2 ºi G3/S3.Un alt moment propice a fi utilizat pentru jocul de rãzboi este confe-rinþa de coordonare convocatã de eºaloanele superioare cu subordonaþii- figura nr.1 (3), specificul acesteia fiind cã, în acest context, se poateverifica, utilizând jocul de rãzboi pe hartã, viabilitatea planurilor sub-ordonaþilor, element hotãrâtor ce poate contribui în acelaºi timp ºi lastabilirea unor mãsuri de cooperare realiste la nivelul unitãþilor subor-donate.


Tacticã generalã

Ela

bora

rea

acþiu

-ni

lor

de lu

ptã

Dec

izia

co

man

dant

ului

Ela

bora

rea

plan

ului

Ela

bora

rea

ordi

nulu

i de

lupt

ã

Con

feri

nþa

deco

ordo

nare

Duc

erea

lupt

ei

Sch

imba

rea

situ

aþie

i?

Rev

eder

eaes

timãr

ii/pl

anul

ui

(1)

(2)

(3)

Fig

ura

nr. 1

– M

omen

tele

des

fãºu

rãri

i joc

ului

de

rãzb

oi

103decembrie, 2008

Scopurile jocului de rãzboiCu ajutorul jocului de rãzboi se pot demonstra ºi analiza grafic

secvenþele luptei/operaþiei, identifica neajunsurile posibile ale unuiplan, se poate aprecia necesitatea planificãrii contingenþiale, precum ºievaluarea problemelor referitoare la sincronizarea acþiunilor ºi organi-zarea cooperãrii pe câmpul de luptã.

Ca atare, considerãm cã jocul de rãzboi este parte integrantãa procesului decizional, prin intermediul cãruia se pot îndeplini urmã-toarele scopuri:

evaluarea ºi compararea cursurilor de acþiune;analiza ºi verificarea validitãþii unui plan, inclusiv amendarea sau

modificarea matricii de sincronizare sau a schemei de sprijin a deciziei;elaborarea de situaþii contingenþiale ce se pot ulterior transfor-

ma în planuri contingenþiale (de exemplu, respingerea sau executareaunui contraatac, nimicirea unui desant aerian lansat în adâncimea tac-ticã sau operativã , acþiunea la intervale sau la flancuri etc);

asigurarea unei înþelegeri depline a schemei de manevrã decãtre statul major;

asigurarea familiarizãrii statului major cu natura ºi caracterulacþiunilor viitoare;

înþelegerea profundã de cãtre statul major a intenþiilor coman-dantului.

Aceastã activitate ajutã comandantul ºi statul major sã:- determine cum anume sã obþinã efecte maxime asupra inami-

cului cu forþele la dispoziþie, concomitent cu protejarea forþelor propriiºi minimalizarea pierderilor colaterale;

- aibã o viziune cât mai apropiatã de realitatea luptei;- anticipeze evenimentele din desfãºurarea luptei;- determine ce condiþii ºi resurse sunt necesare pentru obþinerea

succesului;- determine când ºi unde sã foloseascã capabilitãþile forþei proprii;- concentreze pregãtirea informativã a câmpului de luptã asupra

posibilitãþilor ºi slãbiciunilor inamicului, precum ºi a rezultatului dorit;

Jocul de rãzboi - instrument de evaluare a cursurilor de acþiune


Tacticã generalã

- identifice elementele de coordonare necesare pentru sincroniza-rea acþiunilor;

- determine cel mai flexibil curs de acþiune.Jocul de rãzboi este un proces ordonat, algoritmizat, ce include

reguli ºi paºi care ajutã comandanþii ºi statele majore sã vizualizezedesfãºurarea acþiunilor de luptã, fiind din punct de vedere procesual, unmodel mental dinamic al câmpului de luptã ºi mediului de desfãºurarecontextualã a acþiunilor, aºa cum este reflectat în figura nr. 2.

Trebuie perceput ca un instrument flexibil la dispoziþia coman-danþilor ºi statelor majore ºi nu ca un proces dogmatic, obligatoriu a fiexecutat. Jocul de rãzboi, ca procedurã structuratã, cu reguli ºi criteriiprecise de desfãºurare, se fundamenteazã pe concepte doctrinare, raþio-namente tactic-operative sau strategice ºi pe experienþa comandanþilorºi statelor majore.

Clasificarea jocurilor de rãzboiÎn ceea ce priveºte tipurile de jocuri de rãzboi, considerãm cã o

clasificare a jocurilor de rãzboi trebuie sã facã recurs la criterii ce deno-tã direct ºi fãrã echivoc, pe de o parte, nivelurile de desfãºurare a acþiu-nilor, iar pe de altã parte, nivelul de întrebuinþare a resurselor informa-þionale ºi de simulare a acþiunilor. În identificarea ºi elaborarea tipu-rilor de jocuri de rãzboi am pornit de la scopurile urmãrite ºi de la crite-riile corespunzãtoare acestora. În acest sens, apreciem cã jocurile derãzboi, prin natura lor concurenþialã trebuie încadrate într-o tipologiecare sã ne ajute sã cunoaºtem realitatea procesului ºi sã ne orienteze ac-tivitatea practicã.

Luând în consideraþie cele afirmate mai sus, am identificat ur-mãtoarele criterii de clasificare a jocurilor de rãzboi:

nivelul acþional;scopul;metoda de arbitraj ºi evaluare;resursele folosite.

105decembrie, 2008

Astfel, dupã nivelul acþional, jocurile de rãzboi se pot clasifica înstrategice, operative, tactice. Dupã scopul propus, jocurile de rãzboipot fi didactice1 (instruire, antrenament), analitice2 (investigare ºtiinþi-ficã) ºi operaþionale (analiza ºi evaluarea unor cursuri de acþiune sauplanuri). Dupã metoda de arbitraj ºi evaluare întrebuinþatã, se pot iden-tifica urmãtoarele tipuri: jocul de rãzboi liber, rigid ºi semirigid.Funcþie de resursele folosite, jocurile de rãzboi pot fi: pe hartã, la ma-cheta terenului, sisteme de simulare.

Metodologia ºi tehnicile jocului de rãzboiDin experienþa statelor majore din armatele moderne ºi în cu-

prinsul regulamentelor de specialitate sunt recunoscute, în general, treimetode sau tehnici ale jocului de rãzboi - vezi figura nr. 3, care pot fiutilizate de sine-stãtãtor sau în diverse combinaþii3. O primã tehnicã


Intrãri IeºiriPROCES

(Jocul de rãzboi)

• Implicaþiile factorilor METT-TC pentrufiecare curs propriu.• Consideraþii asupra implicaþiilor de ordinlogistic ºi de sprijin de luptã asupra cur-surilor de acþiune proprii ºi evaluareariscului.• Identificarea tuturor reacþiilor posibile aleinamicului.• Analiza implicaþiilor cursurilor de acþiuneale inamicului asupra cursurilor de acþiuneproprii ºi determinarea nivelului de riscasociat.• Determinarea indicatorilor de bazã aireacþiei/contrareacþiei inamicului precum ºia punctelor de decizie asociate acestora.• Elaborarea matricii de sincronizare asistemelor de operare ale câmpului deluptã în timp ºi spaþiu

Cursul deacþiune(intenþiacoman-dantului)

Imagine exactã acâmpului de luptã

Imagine distribuitã

a câmpului de luptã

Imagine flexibilã

a câmpului de luptã

Figura nr. 2 – Procesul jocului de rãzboi


este cea a direcþiei în adâncime, în cadrul cãreia evenimentele suntanalizate de-a lungul unei cãi de apropiere/acces. Urmãtoarea este teh-nica fâºiei, situaþie în care câmpul de luptã se împarte în fâºii dispusede front cu dimensiuni variabile. Nu în ultimul rând, trebuie menþionatãtehnica poligonului sau a sectorului, ce se bazeazã pe analiza eveni-mentelor critice ce pot avea loc pe timpul luptei sau operaþiei în anumi-te sectoare sau raioane, de regulã în cadrul zonelor þintã de interes - TAI.

TTeehhnniiccaa ddiirreeccþþiieeii îînn aaddâânncciimmee se bazeazã pe alegerea unei direc-þii din cãile de acces/apropiere identificate pe parcursul primei etape aIPB ºi pe caracteristicile terenului ce canalizeazã acþiunile de-a lungulcãii de acces respective. Pe timpul jocului de rãzboi este recomandat ase aplica aceastã tehnicã fiecãrei cãi de acces, succesiv, începând cuefortul principal, fiind consideratã propice pentru cursurile de acþiuneofensive sau în apãrare, când caracteristicile fizico-geografice ºi tacticeale terenului contribuie la efectul de canalizare a acþiunilor sau accesu-lui.

În acest caz, stabilirea cadrului de desfãºurare a jocului de rãzboipresupune analiza cãii de acces pe întreaga sa adâncime, incluzând eºa-lonul doi, rezervele, elementele de sprijin de luptã ºi cele de sprijin lo-gistic. O ilustrare de principiu a acestei tehnici este prezentatã în anexanr. 1.

Prin tehnica fâºiei se analizeazã componentele luptei, pe etape,pe întreaga lãþime a sectorului4, adicã de front. Unele manuale de statmajor5 recomandã aceastã tehnicã, cu precãdere, în situaþiile de ducerea acþiunilor în zone sau raioane cu amploare spaþialã mare, cum ar fioperaþiile de întârziere, înaintarea spre contact sau pentru analiza dife-ritelor etape ale unei operaþii. În situaþia întrebuinþãrii acestei tehnici,acþiunile de luptã vor fi analizate secvenþial de-a lungul întregului frontal fâºiei respective. Lãrgimea fâºiei va cuprinde fâºiile de acþiune aunitãþilor subordonate, fiind recomandatã ºi includerea unor porþiunidin fâºiile de acþiune ale vecinilor cu scopul de a evalua ºi influenþa ac-

Tacticã generalã

107decembrie, 2008

þiunile vecinilor asupra acþiunilor proprii. În ceea ce priveºte adânci-mea fâºiei, aceasta va fi variabilã, depinzând de factori cum ar fi posi-bilitatea de a manevra în cuprinsul acesteia, atât cu forþe ºi mijloace câtºi cu foc, evenimentele critice preconizate a fi desfãºurate, existenþaunor aliniamente planificate de eºaloanele superioare etc. Fâºiile pot fidelimitate de front tocmai prin existenþa liniilor de despãrþire, iar înadâncime, de existenþa unor detalii de planimetrie - naturale sau artifi-

ciale, sau de aliniamentele de planificare a acþiunilor. Ca elemente mi-nime ale cadrului de desfãºurare a jocului de rãzboi folosind aceastãtehnicã, se pot enumera într-o ordine aleatoare baza de plecare la ofen-sivã, limita dinainte a apãrãrii, fâºia de siguranþã, aliniamentele de ru-pere a luptei sau de introducere în luptã a FAU sau rezervei, executareasau respingerea contraatacurilor/contraloviturilor etc. O ilustrare deprincipiu a acestei tehnici este prezentatã, de asemenea, în anexa nr. 1.

Tehnica poligonului/sectorului constituie o „microanalizã acâtorva evenimente critice, aºa cum este aria de angajare, raionul de


11

1 2

2

3

4

2

3

4

Direcþia în adâncime Fâºia Poligon/Sector

Figura nr. 3 - Tehnicile jocului de rãzboi


forþare, o direcþie de apropiere de flanc“6, în cadrul cãreia statul majorîºi concentreazã atenþia asupra unui raion din teren sau asupra unei eta-pe a operaþiei. Manualele de stat major britanice ce reglementeazã des-fãºurarea jocului de rãzboi7 recomandã aceastã tehnicã a fi utilizatã lanivel divizie în situaþia unei operaþii de nivel tactic, bazându-se pe ipo-teza cã unitãþile subordonate pot rezolva favorabil marea majoritate asituaþiilor de luptã, statul major al diviziei concentrându-ºi eforturilenumai asupra sarcinilor esenþiale sau evenimentelor critice ale cursu-lui de acþiune analizat. O ilustrare de principiu a acestei tehnici esteprezentatã în anexa nr. 1.

Alegerea tehnicii jocului de rãzboi depinde, aºa cum rezultã dinspecificul fiecãrei metode, de situaþia adversarilor, natura ºi caracterulacþiunilor, dar ºi de caracteristicile fizico-geografice ºi tactic-operativeale zonei sau raioanelor de desfãºurare a luptei/operaþiei.

Un aspect principal ce trebuie înþeles de planificatori este cel re-feritor la flexibilitatea acestui instrument de stat major ce rezidã, înprincipal, din experienþa statului major. Tehnicile prezentate mai susnu se exclud reciproc, dimpotrivã, pot fi utilizate combinat sau adap-tate pentru a rãspunde, pe de o parte, constrângerilor de ordin tempo-ral, iar pe de altã parte, competenþei statului major în ansamblul sãu.Astfel, o operaþie planificatã a se desfãºura pe spaþii largi ºi distanþelungi, ce presupune execuþia mai multor etape ºi îndeplinirea mai mul-tor obiective, poate necesita, pentru o analizã concludentã prin jocul derãzboi, o combinaþie a celor trei tehnici. Spre exemplu, fiecare etapãpoate fi analizatã prin tehnica fâºiei, fiecare obiectiv sau eveniment/sarcinã criticã prin tehnica poligonului/sectorului, iar deplasãrile saumanevrele ce trebuie executate de trupe între obiective pot fi analizateprin tehnica direcþiei în adâncime.


Tacticã generalã

109decembrie, 2008

Note:1. Colectiv - Metode de fundamentare a deciziilor militare, Edi-

tura Diagonal, Bacãu, 2001, p.66.2. Ibid., p.66.3. Wargaming Manual - Joint Services Command and Staff College,

UK Army, 2002, p.2.4. Colectiv - Metode de fundamentare a deciziilor militare, Edi-

tura Diagonal, Bacãu, 2001, p.56.5. Land Component Handbook - Army Doctrinal Notes 00/5

Wargaming - DGD&D, UK Army, 2002, p. 00/5-3.6. Colectiv - Metode de fundamentare a deciziilor militare, Edi-

tura Diagonal, Bacãu, 2001, p.57.7. Land Component Handbook - Army Doctrinal Notes 00/5

Wargaming - DGD&D, UK Army, 2002 ºi Wargaming Manual -Joint Services Command and Staff College, UK Army, 2002.

Anexa 1TEHNICILE JOCULUI DE RÃZBOI

Note:Din procesul de pregãtire informativã a spaþiului/câmpului de

luptã se selecteazã calea de acces sau coridoarele de mobilitate, precumºi caracteristicile fizico-geografice ale terenului ce contribuie la efectulde canalizare a acþiunilor.

Fiecare cale de acces sau coridor de mobilitate se analizeazãseparat, urmãrindu-se ca jocul de rãzboi în sine sã cuprindã adâncimeatacticã, respectiv operativã, inclusiv eºaloanele doi (FAU) ºi rezervele.

Un aspect important ce trebuie analizat se referã la posibili-tãþile inamicului de a manevra forþele proprii beneficiind de avantajeleterenului, precum ºi identificarea obiectivelor intermediare sau chiar fi-nale, de nivel tactic sau operativ ale acestuia.

Recomandat în urmãtoarele situaþii: - pentru analiza detaliatã a coridoarelor de mobilitate ºi a cãilor

de acces;



- pentru determinarea ºi demonstrarea relaþiilor spaþiu-timp din-tre NAI-uri, TAI-uri ºi punctele de decizie (DP);

- analiza secvenþialã a acþiunilor de luptã.Note:

În exemplul de mai sus este reprezentatã lupta unui detaºamentînaintat în fâºia de siguranþã a unei divizii, ce este delimitatã la rândulsãu în trei fâºii care acoperã adâncimea misiunii de luptã a detaºamen-tului, între aliniamentele CITADELA ºi CETATEA.

Prima fâºie cuprinde zona în care se prefigureazã primul con-tact cu inamicul, între r. NEAJLOV ºi aliniamentul REDUTA.

Ultima fâºie include raionul planificat pentru ruperea luptei.Fâºiile pot fi delimitate prin utilizarea unor caracteristici fizi-

co-naturale ale terenului sau prin alegerea unor aliniamente de planifi-care a diferitelor acþiuni ce s-au stabilit pe parcursul procesului de pla-nificare.

Recomandat în urmãtoarele situaþii: - pentru analiza desfãºurãrii concomitente a unor acþiuni în douã

sau mai multe coridoare de mobilitate (MC);

Tacticã generalã

111decembrie, 2008

- pentru repartiþia judicioasã a resurselor (sprijin de luptã ºi lo-gistic);

- când se dispune de timp suficient.Note:

Tehnica sectorului se bazeazã pe identificarea unor sarcini crit-ice, a unei etape sau faze a operaþiei, a unor acþiuni distincte sau a uneiperioade de timp ce se doresc a fi analizate prin jocul de rãzboi.

Delimitarea sectorului se va realiza þinând seama de caracter-isticile terenului sau liniile de despãrþire ale forþelor proprii.

Dimensiunile sectorului trebuie sã fie suficient de mari pentrua cuprinde toate unitãþile inamicului ce se preconizeazã cã vor fi anga-jate în acþiunea analizatã.

În aceste figuri este ilustratã situaþia în care este analizatã acþi-unea inamicului de forþare a unui curs de apã, cucerirea unui cap de podºi pãtrunderea în adâncimea tacticã, pe direcþia principalã de ofensivã.

Recomandat în situaþiile când:- timpul la dispoziþie este scurt;



- se analizeazã acþiunile în TAI-uri;- se doreºte analiza detaliatã a anumitor secvenþe ale acþiunilor/

angajãrilor inamicului.

Tacticã generalã

113decembrie, 2008

Supravie]uirea în zonele tropicale (2)Continuare din nr. 4/2008

COLONEL IONEL IRIMIA

Procurarea apeiChiar dacã apa este din abundenþã în majoritatea mediilor tropi-

cale, este posibil, ca supravieþuitor, sã aveþi probleme în gãsirea ei.Dacã gãsiþi apã, este posibil sã nu poatã fi bãutã. Unele dintre surselede apã sunt viþele, palmierii ºi apa obþinutã prin condensare. Uneori pu-teþi urma animalele cãtre o sursã de apã. Adesea puteþi sã obþineþi apãaproape curatã din pâraiele ºi lacurile mâloase prin sãparea unei gropiîn solul nisipos la aproximativ un metru de mal pentru ca apa sã se in-filtreze în groapã, dar trebuie sã purificaþi orice apã obþinutã în acestmod.

Indicatori ai surselor de apã. Adesea, animalele vã pot con-duce cãtre apã. Majoritatea animalelor au nevoie sã se adape în modregulat. Animalele erbivore, cum sunt cervidele, nu stau niciodatã de-


Tacticã generalã

parte de apã, iar de obicei beau la rãsãrit ºi la asfinþit. Urmele vânatu-lui care converg duc adesea cãtre apã. Carnivorele nu sunt indicatori aiapei pe care sã vã puteþi baza. Ele obþin apa de care au nevoie de la ani-malele pe care le mãnâncã ºi pot trãi fãrã apã perioade lungi de timp.

Pãsãrile, de asemenea, vã pot conduce cãtre o sursã de apã. Celecare se hrãnesc cu cereale, cum sunt porumbeii ºi cintezele, nu suntniciodatã departe de apã ºi obiºnuiesc sã bea la rãsãrit ºi asfinþit. Atuncicând zboarã drept ºi la înãlþime micã, ele se îndreaptã cãtre apã. Atuncicând se întorc de la sursa de apã, ele sunt mai grele ºi vor zbura dincopac în copac, odihnindu-se frecvent. Nu vã bazaþi pe pãsãrile de apãpentru a vã conduce cãtre o sursã de apã potabilã. Ele zboarã distanþelungi fãrã sã se opreascã. ªoimii, vulturii ºi alte pãsãri de pradã obþinlichidele de la victimele lor, de aceea nu le puteþi folosi ca indicatoripentru gãsirea surselor de apã.

Insectele, în mod special albinele, pot fi buni indicatori ai surse-lor de apã. Albinele, rareori depãºesc mai mult de 6 km de cuiburile saustupii lor. De regulã, ele au o sursã de apã în raza lor de acþiune.Furnicile, de asemenea, au nevoie de apã. O coloanã de furnici mãrºã-luind în sus pe un copac se deplaseazã cãtre un rezervor mic de apãcaptatã. Majoritatea muºtelor stau pe o razã de aproximativ 100 m deapã. Potecile umane, de regulã, conduc cãtre o fântânã, puþ sau infil-trare. Este posibil ca sursele respective sã fie acoperite cu arbuºti saupietre pentru a reduce evaporarea.

Plantele ca sursã de apã. Plantele, ca de exemplu viþele ºi pal-mierii sunt surse de apã bune.

Viþele care au coaja tare ºi lãstari de aproximativ 5 cm grosimepot fi o sursã de apã utilã. Trebuie sã învãþaþi din experienþã care suntviþele purtãtoare de apã deoarece nu toate au apã potabilã. Unele esteposibil sã aibã chiar o sevã otrãvitoare. Cele otrãvitoare eliminã o sevãlipicioasã, lãptoasã atunci când sunt tãiate. Viþele neotrãvitoare au unfluid limpede. Unele viþe provoacã iritarea pielii la contactul cu ele, de

115decembrie, 2008

Supravieþuirea în zonele tropicale

aceea lãsaþi lichidul sã picure în gurã, decât sã puneþi gura pe viþã.Preferabil este sã folosiþi un recipient.

Palmierii buri, nipa ºi cocotierii conþin un fluid zaharos care estefoarte bun de bãut. Pentru a obþine acest lichid, îndoiþi cãtre în jospedunculul unei inflorescenþe ºi tãiaþi-i vârful. Dacã tãiaþi câte puþindin peduncul la fiecare 12 ore, curgerea lichidului se va revigora,fãcând posibilã colectarea a unui litru pe zi. Lãstarii palmierului nipacresc de la bazã, însã pentru ceilalþi arbori trebuie sã vã cãþãraþi pentrua ajunge la peduncul. Laptele din nucile de cocos au un conþinut ridicatde apã dar este posibil ca nucile coapte sã conþinã un laxativ puternic.

Apã din condensare. O altã sursã de apã o reprezintã conden-sarea. Legaþi o pungã de plastic în jurul unei ramuri cu frunze verzi.Apa care se evaporã din frunze va condensa în pungã. Chiar ºi vege-taþia uscatã pusã într-o pungã produce, de asemenea, condensare.

Procurarea hraneiDe regulã, hrana este abundentã într-o situaþie de supravieþuire

într-o zonã tropicalã.Hrana de origine animalã. Cãprioarele, porcii, maimuþele ºi o

varietate mare de animale pot fi vânate sau prinse în capcane în funcþiede zonã. În jungla primarã, pãsãrile petrec majoritatea timpului în coro-namentul copacilor, printre fructe ºi fructe de pãdure. Amplasaþi cap-cane în locuri defriºate, poieni ºi momiþi pãsãrile cu fructe. Unele sehrãnesc cu ºopârle ºi ºerpi. În apropierea râurilor, capcanele pot fi mo-mite cu peºte sau resturi de carne pentru vulturul pescar ºi speciile si-milare. Papagalii ºi speciile înrudite cu ei abundã la tropice. Ei sunt vi-cleni - obiºnuiþi-i sã ia momeala înaintea instalãrii capcanei. ªerpii suntuºor de capturat, în special cei constrictori neveninoºi. Capturaþi-i folo-sind un baston bifurcat.

Hrana din râuri. Râurile susþin toate felurile de viaþã: peºti,plante, animale ºi insecte. Dacã nu aveþi unelte de pescuit, bazinele

mici pot fi îndiguite ºi apoi golite cu o gãleatã - peºtii ºi broaºteleþestoase pot fi gãsite în numãr mare în mâl. Încercaþi sã construiþi cap-cane sau înghesuiþi anumite rãdãcini ºi viþe pentru a buimãci peºtii.Peºtii sunt uºor de digerat ºi au un conþinut bun de proteine, dar la tro-pice peºtele se altereazã repede. Curãþaþi-i bine, aruncaþi mãruntaiele ºimâncaþi-i cât mai repede posibil, nu-i conservaþi prin afumare sau us-care. Peºtii din apele care curg lin este posibil sã fie infestaþi cu para-ziþi. Dacã suspectaþi ceva, fierbeþi-i timp de 20 minute. În zonele undelocalnicii folosesc apa pentru sistemul de salubrizare, peºtii pot fi pur-tãtori de tenii sau alþi paraziþi umani, chiar apa poate fi infectatã cuamiba care provoacã dizenterie. Întotdeauna fierbeþi apa.

Hrana de origine vegetalã. Hrana de origine animalã trebuie sãfie îmbogãþitã cu plante comestibile. Cele mai bune locuri de exploratsunt malurile râurilor pentru cã sunt cele mai accesibile zone. Dacãsunteþi slãbit, nu consumaþi energia cãþãrându-vã sau doborând un ar-bore pentru a obþine hrana. Existã surse de hranã accesibile mai aproa-pe de sol. Nu adunaþi mai multã hranã decât aveþi nevoie, deoareceaceasta se altereazã repede în condiþii tropicale. Existã aproape unnumãr nelimitat de plante comestibile din care puteþi sã alegeþi. Suntdisponibile o mare varietate de fructe, rãdãcini ºi frunze. Bananele, pa-paia, mango ºi smochinele sunt uºor de recunoscut. Papaia este una dinpuþinele plante cu lãstari albi care sunt comestibili. Palmierii asigurãvârfuri în creºtere comestibile, iar maniocul produce tuberculi mari -deºi ei trebuie sã fie gãtiþi înainte de a fi mâncaþi. Taro, cartoful sãlba-tic ºi unele tipuri de rãdãcini trebuie sã fie, de asemenea, preparate pen-tru a înlãtura toxicitatea, înainte ca acestea sã fie mâncate. În afarã decazurile în care aceste plante sunt identificate cu siguranþã ca fiind co-mestibile, este mai sigur pentru început sã începeþi cu palmieri, bam-bus ºi fructe comune. Lista urmãtoare prezintã unele dintre cele maicomune surse de hranã din regiunile tropicale: fructul bael, bambusul,bananierul, bignay, breadfruitul, cocotierul, lotusul, mangoul, manio-


Tacticã generalã

117decembrie, 2008


cul, palmierul nipa, papaya, palmierul rattan, sagotierul, sterculia, tres-tia de zahãr, palmierul de zahãr, taroul, nufãrul, smochinul sãlbatic,orezul sãlbatic.

Plantele otrãvitoare. Proporþia plantelor otrãvitoare din regiu-nile tropicale nu este mai mare în comparaþie cu plantele otrãvitoaredin alte regiuni ale globului. Informaþi-vã asupra urmãtoarelor plante,deoarece fie sunt otrãvitoare pentru a fi consumate, fie sunt iritante lacontactul cu ele: mangrova albã, copacul urzicã, pangi, alunele laxativ,stricnina, ricinul, duchesnia.

Amenajarea adãpostului În majoritatea regiunilor tropicale existã materiale suficiente

pentru construirea adãpostului. Acolo unde temperaturile sunt foarte ri-dicate iar adãposturile expuse direct la soare, faceþi acoperiºurile îndouã straturi cu un spaþiu de aer între ele pentru a ajuta rãcorirea. Multãcãldurã va fi disipatã de stratul superior, iar aerul care va trece printrestraturi scade temperatura stratului aflat dedesubt. Distanþa dintre stra-turi ar trebui sã fie de 20 - 30 cm. Straturile duble, chiar ºi cele din pân-zã permeabilã, dacã sunt înclinate corespunzãtor, ajutã sã þinã ploaia înafarã.

Aprinderea foculuiTotul este posibil sã fie umed. Cãutaþi copaci uscaþi aflaþi în pi-

cioare ºi ciopliþi-le partea exterioarã. Folosiþi aceasta pentru a iniþia fo-cul. Bambusul uscat poate înlocui iasca.

Boli specifice climatului tropicalBolile la care un supravieþuitor este probabil sã fie expus, mai

ales în þãrile tropicale, sunt acelea purtate de apã (giardia, viermii, di-zenteria amoebicã) sau de insecte (malaria, febra galbenã, febra Dengue)ºi de mâncare. Alte riscuri specifice sunt reprezentate de erupþiilecutanate, crampe, epuizare, insolaþie, arsuri solare, deshidratare.

Deoarece simptomele bolilor tropicale sunt mai puþin familiarecelor mai mulþi dintre supravieþuitori, cele mai comune trebuie învãþatemai detaliat, astfel ca ele sã fie recunoscute. Acolo unde medicamen-tele nu sunt disponibile, tratamentul bolii se va rezuma la tratarea simp-tomelor ºi depunerea unor eforturi pentru a-l face pe pacient sã se simtãcât mai confortabil posibil. Pot fi preparate unele remedii din resursenaturale.

Mãsuri de precauþie. Prevenirea este mai bunã decât tratamen-tul. Mãsurile pentru evitarea bolilor ar trebui sã includã toate imuni-zãrile necesare, înainte de plecare (mai ales la tropice), apoi sã se acor-de o atenþie deosebitã urmãtoarelor proceduri profilactice: purificareaapei de bãut; curãþarea mâinilor pe timpul preparãrii sau hrãnirii; spã-larea ºi curãþarea fructelor de coajã; sterilizarea ustensilelor de hrãnit;acoperirea corpului pentru a reduce riscul muºcãturilor de insecte; spã-larea hainelor ºi þinerea în fum, dacã au pãduchi; spãlarea corpului, evi-tând înghiþirea apei posibil contaminatã, pe timpul spãlãrii sau înotu-lui; îngroparea fecalelor; protejarea hranei ºi bãuturii de muºte ºi viermi;amenajarea taberei la distanþã de apele stãtãtoare ºi mlaºtini.

Pericole specifice În regiunile tropicale pot exista ºi alte surse de pericole. În con-

tinuare sunt prezentate câteva dintre ele, precum ºi mãsurile de protec-þie ce trebuie luate.

Acoperiþi-vã picioarele. Încãlþãmintea bunã ºi protecþia pentrugambe sunt esenþiale - ele sunt cele mai expuse la lipitori, purici de ni-sip ºi centipede. Înfãºuraþi coajã de copac sau cârpe în jurul gambelorºi legaþi-le pentru a face moletiere.

Atacul insectelor. Croindu-vã drum prin junglã puteþi deranjacuiburi de albine, viespi sau alte insecte. Insectele pot ataca, în modspecial viespile ºi bondarii, cu înþepãturi deosebit de dureroase. Oriceparte descoperitã a corpului, inclusiv faþa, este vulnerabilã la atac.


Tacticã generalã

119decembrie, 2008


Alergaþi! Ochelarii de protecþie ajutã sã vã protejaþi ochii. Transpiraþiareprezintã o problemã. Insectele disperate dupã sare atacã pãrþile celemai umede ale corpului. Protejaþi zonele de sub braþ ºi dintre picioare.

Pãziþi-vã de intruºi. Þineþi hainele ºi încãlþãmintea deasuprasolului deoarece este mai puþin probabil sã fie invadate de scorpioni,ºerpi ºi alte vieþuitoare nedorite. Întotdeauna scuturaþi hainele ºi verifi-caþi bocancii înainte de a le îmbrãca /încãlþa ºi fiþi prudent când puneþimâinile în buzunare. Pe timpul deplasãrii fiþi cu bãgare de seamã.Centipedele au tendinþa de a se încolãci în unele dintre cele mai intimeregiuni ale corpului.

Fiþi atenþi la omizi. Dacã þânþarii ºi lipitoarele vã sug sângele,muºcãturile dureroase de la centipede ºi riscul sau muºcãturile scorpi-onilor ºi ºerpilor nu sunt suficiente, feriþi-vã de omizile pãroase. Peri-aþi-le de pe corp în direcþia lor de deplasare, altfel perii mici iritanþi potrãmâne în piele ºi pot provoca o urticarie care produce mâncãrime ºicare se poate infecta la cãldurã.

Protecþia împotriva þânþarilor. Folosiþi o plasã trasã peste capsau legaþi un tricou sau un maiou peste el, în special la rãsãrit ºi apus.Mai bine, luaþi o bandã de material suficient de lungã pentru a o legaîn jurul capului, de aproximativ 45 cm lãþime ºi tãiaþi-o pentru a facefranjuri verticale care sã atârne în jurul feþei ºi peste gât ºi impregnaþiîmbrãcãmintea ºi echipamentul cu substanþe care au un miros respingã-tor. Pe timpul nopþii, menþineþi-vã acoperit, inclusiv mâinile. Produselepetroliere, uleiul, grãsimea ºi chiar nãmolul întins pe mâini ºi faþã poateajuta la respingerea þânþarilor. În tabãrã un foc cu fum va ajuta la men-þinerea insectelor la distanþã.

Lipitorile. Lipitorile stau pe pãmânt sau pe vegetaþie, în modspecial în locurile umede, aºteptând sã atace un animal sau o persoanãpentru a se hrãni cu sânge. Muºcãtura lor nu este dureroasã dar ele se-cretã un anticoagulant natural care le fac supãrãtoare. Lãsate singure,ele cad dupã ce ºi-au fãcut plinul - dar dacã sunteþi acoperit de lipitori

trebuie sã faceþi ceva. Nu trageþi de ele. Existã riscul ca fãlcile lipitoriisã rãmânã în muºcãturã, care se poate infecta. Îndepãrtaþi-le cu un tam-pon îmbibat cu soluþie de sare, alcool, un tãciune aprins sau o flacãrã.

De asemenea, râurile pot aduce pericole. Þiparii electrici sedeplaseazã încet ºi nu sunt agresivi, dar pot creºte foarte mari ºi descãr-ca 500 de volþi sau mai mult. Calcanii se gãsesc, de asemenea, în unelerâuri tropicale din America de Sud ºi vestul Africii. Fiþi atenþi la croc-odili sau aligatori ºi ºerpii de apã ºi aveþi grijã la mânuirea dracilor demare, care au aripioare dorsale ascuþite ºi ghimpi pe opercule.


Tacticã generalã


TACTICÃ DE

SPECIALITATE

123decembrie, 2008

Principiile specifice ale opera]iilorde stabilitate [i de sprijin

MAIOR ADRIAN NEAMÞU

O peraþiile de stabilitate ºi de sprijin desfãºurate de cãtre for-þele terestre se executã în conformitate cu legislaþia inter-

naþionalã referitoare la folosirea forþelor armate ºi cu obligaþiile asu-mate de România pentru realizarea pãcii ºi securitãþii internaþionale,precum ºi cu legislaþia internã privind folosirea forþelor armate în ope-raþii de apãrare ºi menþinere a ordinii constituþionale, de intervenþie însituaþii de urgenþã civilã ºi de sprijin al autoritãþilor publice.

Operaþiile de stabilitate ºi de sprijin sunt, de regulã, nonlineareºi izolate ºi se desfãºoarã dupã principiile specifice, cu respectarea, înfuncþie de situaþie, a principiilor caracteristice luptei armate. Coman-danþii adapteazã aplicarea cadrului operativ, a elementelor artei opera-tive ºi a factorilor MIFT-TC la situaþia concretã. Ei stabilesc operaþiiledecisive, de modelare a spaþiului de luptã sau cele de susþinere nece-


Tacticã de specialitate

sare succesului misiunii. Totuºi, identificarea centrelor de greutate, apunctelor decisive ºi chiar a stãrii finale dorite poate fi mult mai com-plexã ºi solicitantã (nerutinalã) decât în operaþiile ofensive sau de apã-rare. Atunci când vizualizeazã o astfel de operaþie, comandanþii au învedere faptul cã forþa opusã trebuie definitã în mod diferit (de exem-plu, adversarul poate fi reprezentat de grupurile umane ilegal constitui-te, boala, foametea sau consecinþele unui dezastru etc).

La baza operaþiilor întrunite multinaþionale de stabilitate ºi desprijin stau o serie de principii care condiþioneazã relaþiile de coopera-re dintre partenerii de alianþã (coaliþie).

Legitimitatea - reprezintã cea mai importantã calitate a uneioperaþii de stabilitate ºi sprijin ºi constã în evidenþierea faptului cãaceasta este justã ºi reprezintã voinþa comunitãþii internaþionale ca totunitar ºi nicidecum promovarea unor interese particulare.

Sprijinul activ ºi continuu acordat de cãtre Consiliul de Secu-ritate operaþiunilor desfãºurate în zona de interes pentru restabilireapãcii este partea cea mai vizibilã a unui set complex de eforturi politicenecesar a fi angajate pentru atingerea obiectivului.

Angajarea deplinã a þãrilor furnizoare de contingente militare- capacitatea unei astfel de operaþiuni de a-ºi îndeplini mandatul depindede participarea activã ºi continuã a tuturor contingentelor naþionaleangajate.

Elaborarea unui mandat clar ºi tangibil - formularea unorobiective explicite ºi realiste, astfel încât operaþiunea ºi sprijinul sãupolitic ºi material de care depinde sã fie focalizate cãtre o rezolvare ge-neral recunoscutã a conflictului.

Imparþialitatea ºi obiectivitatea - specificate în alcãtuirea man-datului, fãrã a lua în consideraþie provocãrile, sunt esenþiale pentru con-semnarea legitimitãþii operaþiunii, a consensului ºi cooperãrii pãrþiloraflate în conflict.

Neutralizarea forþei - menþinerea pãcii reprezintã un instru-ment noncorectiv, bazat pe consensul ºi cooperarea pãrþilor. Cu toate

125decembrie, 2008

Principiile specifice ale operaþiilor de stabilitate ºi de sprijin

acestea, trupele participante la asemenea operaþiuni au dreptul de a uti-liza forþa, ca ultim mijloc, pentru apãrare.

Principiile operaþionale de angajare a forþelor multinaþionalesunt în esenþã urmãtoarele:

unitatea de comandã: este un principiu fundamental în artaconducerii, indiferent de nivelul la care se desfãºoarã operaþiile întru-nite multinaþionale: tactic, operativ sau strategic. Un lucru deosebit deimportant în realizarea unitãþii de comandã îl constituie transferul deautoritate;

unitatea de efort: multitudinea de elemente participante la ope-raþie necesitã o coordonare foarte laborioasã ºi atentã, în vederea reali-zãrii obiectivului politic;

libertatea de miºcare: este stipulatã în mandat ºi este esenþialãpentru îndeplinirea cu succes a misiunii; dacã piedicile puse de pãrþileadverse în privinþa libertãþii de miºcare nu se pot rezolva prin negocierisau alte forme paºnice, Forþa trebuie sã intervinã hotãrât, în mod garan-tat, ºi dacã este cazul, chiar folosind mijloace violente;

continuitatea comenzii: comandantul Forþei Întrunite Multina-þionale trebuie sã stabileascã o succesiune a transmiterii comenzii iarpentru situaþii excepþionale de forþã majorã, sã prevadã un element decomandã alternativ;

structura de comandã clarã ºi bine definitã; structura sistemu-lui de comandã ºi control este ºi trebuie sã fie ierarhicã.

integritatea comenzii; comandamentele vor fi constituite deautoritatea de comandã superioarã, pe baza specificului misiunii, astfelîncât sã se realizeze eficient obiectivele operaþionale vizate;

descentralizarea; comandamentul forþelor întrunite are posibi-litatea delegãrii de autoritate cãtre subordonaþi, cu obligativitatea aces-tora de a promova intenþiile sale.

Astfel, prin delegare de competenþã, comandanþii asigurã liberta-tea acþionalã a subordonaþilor;

securitatea: implicã luarea tuturor mãsurilor ce se impun pen-tru autoapãrarea ºi protecþia Forþei;

flexibilitatea: reprezintã capacitatea de adaptare ºi trecere înscurt timp a forþelor de la o activitate la alta, neavând nevoie de asis-tenþã din exterior.

În ceea ce priveºte principiile cooperãrii în operaþii întrunitemultinaþionale, acestea trebuie sã ghideze fiecare participant în parte ºineîngrãdit, fãrã opreliºti, bazat pe încredere ºi respect între participanþila alianþã sau coaliþie.

Respectul presupune „ca participanþii sã ia în consideraþiefaptul cã onoarea ºi prestigiul naþional sunt la fel de importante pen-tru forþele participante respective, ca ºi capacitãþile de luptã anga-jate“.

Încrederea reciprocã presupune ca, indiferent de momentelela care ne raportãm, în acþiunile conjugate ale statelor partenere sã do-mine sentimentele de siguranþã faþã de buna-credinþã, sinceritate ºi lo-ialitate a fiecãrui membru în parte.

Cunoaºterea partenerilor presupune, în special la nivel de co-mandã, sã fie promovatã politica unei conºtiente ºi necesare munci deidentificare a fiecãrui contingent din perspectiva înþelegerii doctrinei, acapacitãþilor operaþionale ºi de luptã, a principiilor de întrebuinþare înoperaþii, precum ºi a particularitãþilor lor psihofizice.

Perseverenþa presupune rãbdare ºi timp în receptarea corectã,responsabilã a capacitãþilor ºi modalitãþilor de exprimare acþionalã afiecãrui partener.

Promovarea consensului ºi a cooperãrii constituie premiseesenþiale ºi fundamentale pentru atingerea obiectivului în toate opera-þiile în sprijinul pãcii.

Credibilitatea: Forþa trebuie sã acþioneze cu profesionalism,rapid ºi eficient, ducând acþiuni imparþiale pentru soluþionarea inciden-telor, întregul personal demonstrând cele mai înalte standarde la disci-



127decembrie, 2008


plinã, comportare controlatã ºi profesionistã, atât în serviciu cât ºi înafara lui.

Transparenþa operaþiilor: constã în claritatea ºi uºurinþa de în-þeles a misiunii Forþei ºi a concepþiei operaþiei de cãtre toate pãrþile.

Tipologia operaþiilor de stabilitate este diversã. Principalele ti-puri de operaþii de stabilitate la care pot participa unitãþile din compu-nerea forþelor terestre sunt: controlul armamentelor, combaterea tero-rismului, sprijinul operaþiilor antidrog, asistenþa umanitarã ºi civicã,asistenþa acordatã unei naþiuni, evacuarea necombatanþilor, impune-rea de sancþiuni, operaþiile de pace, demonstraþia de forþã.

Controlul armamentelor se desfãºoarã dupã reguli diplomaticeºi este o operaþie la care participã ºi forþele terestre.

Combaterea terorismului cuprinde atât operaþii de reducere avulnerabilitãþii faþã de actele de terorism (antiterorism), cât ºi acþiuniofensive întreprinse pentru a interzice astfel de acþiuni (contrateroris-mul).

Sprijinul operaþiilor antidrog pe teritoriul naþional, ca operaþiede sprijin sau în afara acestuia, ca operaþie de stabilitate, constã în sus-þinerea unitãþilor specializate pentru interzicerea producerii, transpor-tului ºi distribuþiei drogurilor.

Asistenþa umanitarã ºi civicã se executã în conjuncþie cu alteoperaþii ºi cu exerciþiile militare ºi constã în: îngrijire medicalã ºi vete-rinarã pentru zonele rurale; construirea unor cãi simple de transport desuprafaþã; amenajarea de surse de apã ºi sisteme de salubrizare; reali-zarea sau repararea unor utilitãþi publice; activitãþi legate de detectareaminelor ºi deminare, incluzând instruire ºi asistenþã tehnicã.

Asistenþa acordatã unei naþiuni se executã de cãtre forþele te-restre, pe teritoriul altui stat, la cererea expresã a acestuia ºi pe bazaacordurilor bilaterale existente, pentru promovarea securitãþii ºi stabili-tãþii în regiune, conform mandatului încredinþat, regulilor de angajareºi actelor normative naþionale. Asistenþa acordatã unei naþiuni include:

a) sprijinul indirect - programe de asistenþã de securitate, exer-ciþii multinaþionale, programe de schimburi bilaterale;

b) sprijinul direct (fãrã implicarea în operaþii de luptã armatã) -operaþii militari-civili, schimb de informaþii ºi comunicaþii, sprijin lo-gistic;

c) operaþii de luptã armatã - operaþii ofensive ºi de apãrare însprijinul luptei naþiunii-gazdã împotriva insurgenþilor sau teroriºtilor.

Evacuarea necombatanþilor poate avea loc într-un mediu per-misiv, nesigur sau ostil ºi se executã la ordinul eºalonului superior, cuasentimentul celor evacuaþi. Aceasta poate constitui preludiul unor ac-þiuni de luptã, parte integrantã a unei acþiuni cu scop de ameninþare saua unei operaþii de pace.

Impunerea de sancþiuni se realizeazã, de regulã, prin combina-rea operaþiilor terestre cu cele aeriene ºi navale.

Operaþiile de pace constau în: prevenirea conflictului; realiza-rea pãcii, construcþia pãcii; menþinerea pãcii; impunerea pãcii.

Demonstraþia de forþã se executã de cãtre unitãþi care acþio-neazã independent sau în cadrul unor forþe multinaþionale, pentru a fa-ce dovada hotãrârii acestora de a detensiona o situaþie care poate fi con-trarã intereselor naþionale vitale sau ale alianþei (coaliþiei).

În operaþiile de sprijin, forþele terestre sunt folosite pentru a ajutaautoritãþile civile externe sau interne, atunci când acestea se pregãtescsau rãspund la crize ºi alte situaþii deosebite care depãºesc posibilitãþileacestora, prin asigurarea de sprijin, servicii, mijloace sau resurse spe-cializate de bazã, dupã caz.

Tipologia operaþiilor de sprijin cuprinde: operaþii de sprijin in-tern (OSI) - pe teritoriul naþional - ºi asistenþa umanitarã externã(AUE) - în afara acestuia.

Operaþiile de sprijin intern suplimenteazã eforturile ºi resurse-le instituþiilor ºi organizaþiilor centrale sau locale. În OSI, forþele teres-tre executã: operaþii de salvare în caz de calamitãþi naturale ºi dezastre;



129decembrie, 2008


sprijinul managementului consecinþelor accidentelor nucleare, biologi-ce, chimice, radiologice ºi a exploziilor de mare putere (NBCRE); spri-jinul impunerii legii civile; asistenþa comunitãþii.

Operaþiile de salvare în caz de calamitãþi naturale ºi dezastre.În cazul unei calamitãþi sau a unui dezastru, autoritãþile naþionale cen-trale ºi locale sau ale þãrii-gazdã rãspund pentru refacerea serviciilor debazã din zona afectatã. Pentru a sprijini efortul acestora, autoritãþileconstituþionale abilitate pot dispune dislocarea unor unitãþi din com-punerea forþelor terestre.

Sprijinul managementului consecinþelor accidentelor chimice,biologice, radiologice ºi nucleare ºi a celor provocate de exploziile demare putere. Forþele terestre acordã asistenþã autoritãþilor civile în pre-gãtirea teritoriului, a populaþiei ºi infrastructurii înainte de producereadezastrului (atacului), prin sprijinirea pregãtirilor interne ºi protejareainstalaþiilor critice.

Sprijinul impunerii legii civile implicã activitãþi legate de: com-baterea terorismului, operaþii antidrog, asistenþã militarã pe timpul tul-burãrilor civile, sprijin general.

Asistenþa comunitãþii cuprinde o gamã largã de activitãþi careoferã sprijin ºi menþin o strânsã legãturã între comunitãþile militarã ºicivilã. Activitãþile de asistenþã a comunitãþii oferã mijloace eficace deproiectare a unei imagini pozitive a forþelor terestre, asigurând oportu-nitãþi de pregãtire ºi întãrind relaþiile dintre acestea ºi populaþia civilã.Ele trebuie sã rãspundã acelor nevoi ale comunitãþii care nu ar putea fisatisfãcute în alt mod.

Asistenþa umanitarã externã se executã, de regulã, pentru a în-depãrta sau reduce consecinþele dezastrelor naturale sau provocate deom într-o þarã prietenã. În cadrul acestora, forþele terestre executã acþi-uni pentru îndepãrtarea unor condiþii ca durerea, boala, foamea sau alteprivaþiuni care reprezintã o ameninþare serioasã la adresa vieþii sau pro-prietãþii.

În cadrul AUE, unitãþile forþelor terestre executã, de regulã, ope-raþii de salvare, însã pot participa ºi la sprijinul managementului con-secinþelor accidentelor NBCRE, precum ºi la asistenþa comunitãþii.

În scopul protejãrii forþelor care desfãºoarã operaþii de stabili-tate ºi de sprijin, se constituie rezerve din unitãþi cu posibilitãþi de re-acþie rapidã, care sunt dislocate atât în teatru, cât ºi în afara acestuia,pentru a interveni oportun, în caz de necesitate.

În situaþia cã este periclitatã integritatea forþelor, la ordinul eºa-lonului superior (cu acordul autoritãþilor constituþionale abilitate - încazul operaþiilor multinaþionale), forþele se regrupeazã ºi, în funcþie desituaþie, organizeazã apãrarea circularã, ieºirea din încercuire ºi joncþi-unea cu forþele de rezervã, dupã regulile generale pentru astfel de situa-þii.

Pentru retrocedarea responsabilitãþilor de orice naturã cãtre auto-ritãþile civile legal constituite, în raport cu situaþia concretã, comandan-þii forþelor folosesc condiþiile favorabile existente.



131decembrie, 2008

Evaluarea riscurilor de ap`rare NBC ca urmarea ac]iunilor în medii NBCsau cu substan]e toxiceindustriale [i/sau periculoase

MAIOR GABRIEL BÃLUÞÃ

Riscuri ºi ameninþãri chimice, biologice, radiologi-ce ºi nucleare în mediul intern ºi internaþional

Dupã atentatele teroriste din 11.09.2001 asupra SUA ºi 11.03.2003asupra Spaniei, þãrile membre NATO au trecut la redefinirea con-ceptelor privind riscurile/ameninþãrile CBRN (chimice, biologice, ra-diologice, nucleare) actuale ºi viitoare ºi a mãsurilor de contracarare aefectelor acestora în toatã gama acþiunilor militare. În noua abordare,riscurile/ameninþãrile CBRN includ ºi componenþa radiologicã, consi-deratã cu probabilitate mare de utilizare de cãtre organizaþiile teroriste,astfel cã acestea sunt redenumite riscuri/ameninþãri CBRN.

Sintagma riscuri/ameninþãri CBRN exprimã ordinea cu gradulcel mai ridicat de probabilitate în care se pot utiliza armele de distru-geri în masã (ADMCBRN) ºi produce evenimentele EADA (emisii al-tele decât atacul) în acþiunile militare.



Ameninþãrile CBRN cuprind:- existenþa ADMCBRN în arsenalele unor state este o certitu-

dine, iar extinderea clubului nuclear prin includerea unor noi þãri ºiorganizaþii neguvernamentale devine cel mai grav pericol al începutu-lui de secol XXI pentru securitatea globalã, regionalã ºi localã;

- proliferarea ADMCBRN ºi transferul tehnologiilor ºi materia-lelor CBRN în special, cãtre unele state ºi organizaþii teroriste asiaticeconstituie o realitate indubitabilã care afecteazã grav securitatea state-lor lumii;

- terorismul cu ADMCBRN ºi în special utilizarea muniþiei arti-zanale, miniaturizatã, devine o prioritate pentru statele lumii în realiza-rea mãsurilor de contracarare a efectelor acestora.

Riscurile CBRN includ:emisiile altele decât atacul (EADA), care au la bazã acciden-

tele tehnologice, erorile umane de operare, actele teroriste, sabotajele,consecinþele unor dezastre la obiectivele industriale cu risc de amplasa-ment, instalaþii, depozite, conducte de transport, reactoare etc.; acesteapot genera contaminarea radioactivã cu debite mici ale dozelor absor-bite (DMDA), contaminarea chimicã cu substanþe chimice toxice in-dustriale (SCTI)1 ºi cu toxice industriale periculoase (TIP)2 ºi contami-narea biologicã cu toxine biologice industriale (TBI)3;

comerþul ilicit cu substanþe radioactive, combustibili nucleari,SCTI, TBI etc. a luat o amploare fãrã precedent, mai ales cãtre þãrile ºiorganizaþiile cu concepþii religioase fundamentaliste care urmãrescºantajarea ºi ameninþarea permanentã a statelor lumii;

tehnologia know-how în industria chimicã ºi biologicã conducela noi realizãri în acest domeniu, tendinþa actualã fiind aceea de minia-turizare ºi diversificare a armelor CBRN;

rãspândirea cunoºtinþelor tehnice în domeniul CBRN are la ba-zã continua migraþie a specialiºtilor cãtre þãrile ºi organizaþiile care dis-pun de mari resurse financiare.

133decembrie, 2008

Evaluarea riscurilor de apãrare NBC ca urmare a acþiunilor în medii NBC sau cu substanþe toxice industriale ºi/sau periculoase

Riscurile/ameninþãrile CBRN determinã condiþii/medii CBRNcare pot influenþa decisiv pregãtirea ºi desfãºurarea acþiunilor militare.

În Armata României operãm cu ºapte niveluri graduale de ame-ninþare CBRN, cu urmãtorul conþinut:

ZERO - Niciunul dintre statele participante sau vecine nu pose-dã/dezvoltã arme sau dispozitive CBRN.

FOARTE MIC - Statele participante sau vecine au arme saudispozitive CBRN dar nu existã indicii de utilizare a acestora.

MIC - Statele participante sau vecine au arme sau dispozitiveCBRN ºi existã indici de utilizare a acestora dacã situaþia politicã vadegenera în declanºarea ostilitãþilor sau escaladarea violenþelor.

MEDIU - Ostilitãþile sau escaladarea violenþelor sunt în curs dedesfãºurare ºi existã indici de pregãtire pentru angajarea imediatã a ar-melor/dispozitivelor CBRN, iar timpul de avertizare înaintea utilizãriiacestora poate sã fie foarte scurt.

MARE - Armele/dispozitivele CBRN au fost utilizate de cãtreinamic în cadrul operaþiei curente, ºi pot surveni noi atacuri în viitorulapropiat fãrã posibilitatea avertizãrii din timp a forþei.

FOARTE MARE - Existã iminenþa unui atac cu arme/dispozi-tive CBRN într-o locaþie cunoscutã, fãrã posibilitatea avertizãrii dintimp a forþei.

EFECTIV - Un atac cu arme/dispozitive CBRN este în curs dedesfãºurare asupra unui obiectiv cunoscut sau existã un pericol rezidualca urmare a utilizãrii acestora.

Nivelul ameninþãrii CBRN se stabileºte:estimativ, în procesul de pregãtire a acþiunii militare în condi-

þii CBRN, de cãtre comandanþii de brigadã ºi ai structurilor superioareacestora, cu obligativitatea transmiterii eºaloanelor subordonate;

real pe timpul pregãtirii ºi desfãºurãrii acþiunii militare în me-dii CBRN, de cãtre comandanþii de la toate eºaloanele care au desco-perit contaminarea RBC în raioanele/zonele proprii de responsabilitate.

Nivelul de ameninþare CBRN real exprimã faptul cã ataculCBRN este iminent, a fost întrebuinþatã muniþia CBRN sau a fost des-coperitã contaminarea RBC4.

Mijloacele destinate pentru întrebuinþarea muniþiei CBRN de cã-tre adversar sunt urmãtoarele:

convenþionale: artileria peste calibrul de 100 mm; artileria re-activã; rachetele (dirijate ºi nedirijate); aviaþia cu bombe ºi aparate depulverizare;

neconvenþionale: de naturã artizanalã (bombe, recipiente,containere), pulverizatoare, dispozitive de evaporare pe care le deþinorganizaþiile teroriste.

Terorismul nuclear, biologic ºi chimic (NBC)Terorismul NBC reprezintã totalitatea actelor de violenþã comise

de un grup sau organizaþie care utilizeazã nemijlocit ca mãsurã de inti-mitate ºi forþã armele cu potenþial de distrugere în masã chimice, biolo-gice, radiologice ºi nucleare (materiale, substanþe CBRN), pentru acrea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernã-mânt a unui stat.

Terorismul NBC este arma celor care nu posedã o putere militarãconvenþionalã, fiind un fenomen internaþional ºi este considerat ca fiindcel mai periculos.

Terorismul nuclear îmbracã diverse forme de manifestare:arme nucleare miniaturizate (cu razã limitatã de acþiune), fa-

bricate clandestin, sustrase sau deturnate;utilizarea materialelor radioactive de cãtre organizaþii nestata-

le; în noiembrie 1995 plasarea (probabil terorism cecen) a unor contai-nere cu cesiu într-un parc din Moscova;

bombardarea cu arme clasice a unor obiective nucleare (bombeartizanale, prin dinamitare);

„eliberarea“ surselor nucleare în zona de interes ºi contami-narea acesteia;



135decembrie, 2008


accidente provocate la centralele nuclearo-electrice, uzinele decombustibil nuclear ºi izotopi radioactivi, institutele de cercetare deprofil, în zonele de extracþie a minereurilor radioactive, precum ºi petraseele folosite pentru transportul materialelor radioactive;

contaminarea radioactivã a apei potabile (din reþele ºi surse na-turale), a aerului din sistemele de aer condiþionat ori alte spaþii închise,a unor produse alimentare sau a altor medii.

Dupã 1990 au existat numeroase cazuri de achiziþionare ilicitãde materiale radioactive: uraniu, plutoniu, beriliu, cobalt, cesiu, stron-þiu, radiu, cadmiu, scandiu, mercur ºi seleniu.

A crescut numãrul cazurilor de achiziþionare de materiale fisio-nabile. Dupã 1994, în România a început ºi traficul de substanþe nucle-are ºi radioactive: în 1999 Poliþia Românã a confiscat 1,245 kg de ma-terial radioactiv; în 2000, în Bucureºti, a fost anihilatã o reþea de trafi-canþi de uraniu; între 1991-1994 s-au înregistrat 60 infracþiuni con-stând în furturi de dioxid de uraniu din Institutele de Cercetãri Nucle-are de la Piteºti ºi Mãgurele; apar frecvent cazuri de sustrageri ºi traficcu mercur; în 1996 poliþiºtii Direcþiei Arme ºi Substanþe Toxice auconfiscat circa 400 kg minereu de uraniu.

Terorismul biologic presupune: utilizarea diverºilor agenþi pato-geni cu alimente contaminate; plasarea unor fiole cu agenþi patogeni înlocuri aglomerate; injectarea în ambalaje cu produse alimentare a unoragenþi patogeni; spray-uri cu antrax; cutii cu vectori purtãtori; utiliza-rea corespondenþei pentru contaminarea destinatarilor cu spori (de an-trax); împrãºtierea unor agenþi patogeni (ca antraxul), prin sistemul deaerisire-ventilaþie al încãperilor.

Aspecte:1984, timp de douã sãptãmâni, bacilii de SALMONELLA

TYPHIMURIUM au fost rãspândiþi de cultul Rajneshee prin alimenteºi comercializate în opt restaurante din Statele Unite, care au îmbol-nãvit 700 de persoane (scop: influenþarea alegerilor locale din Oregon).

1994, secta AUM atenteazã la viaþa jurnalistului TaraTakimoto, prin injectarea în cutii de suc a bacililor de antrax.

1995, trei serviete cu fiole cu toxina botulinic ºi antrax au fostamplasate în staþii de metrou din Tokyo de secta AUM; un cetãþeanamerican a fost prins cu trei fiole cu yersinia pestis (bacterii).

1998, secta AUM a împrãºtiat antrax cu spray-uri de la etajulopt al unei clãdiri (Tokyo).

1999, Irak, un specialist neozeelandez angajat ONU a fost ex-pulzat deoarece a încercat sã planteze „cutii cu ouã de lãcustã“ pentrua distruge recoltele într-o localitate la 175 km nord-est de Bagdad.

FBI-ul a apreciat cã în 1999 s-au produs 118 evenimente deterorism biologic, din care 100 cu antrax (comparativ cu 112 în 1998 ºi22 în 1997).

Dupã tragicele evenimente din 11 septembrie 2001, în SUA ºiunele þãri europene s-au înregistrat numeroase acte de bioterorism: tri-miterea prin corespondenþã (plicuri) a sporilor de antrax pentru conta-minarea destinatarilor; împrãºtierea cu ajutorul instalaþiei de ventilaþiea clãdirilor publice a sporilor de antrax º.a.

Terorismul chimic implicã utilizarea diverselor dispozitive con-venþionale sau artizanale capabile sã împrãºtie diferiþi agenþi chimicide luptã (sarin, acid cianhidric, precursori neuroparalitici, agenþi toxicibinari, cianurã de sodiu, acid sulfuric, amoniac, iperitã).

Aspecte:1992, un grup terorist al Partidului Muncitoresc din Kurdistan

a fost acuzat de intenþia contaminãrii apei cu HCN; patru persoane dinSUA au fost arestate pentru plantarea ricinului.

1993, un cetãþean american a fost reþinut la frontiera canadianãpentru transportarea unei pulbere albe - o toxinã chimicã - ricin.

1994, ºapte persoane au decedat ºi peste 200 intoxicate cu sa-rin dintr-o maºinã în Japonia (þinta erau trei judecãtori, pentru a preveniluarea unei decizii împotriva sectei AUM).



137decembrie, 2008


secta AUM atenteazã la viaþa jurnalistului Tara Takimoto cusarin pus într-un dispozitiv cu evaporator amplasat în automobilul per-sonal ºi cu Vx sub formã de pete pe încuietorile (mânerele) portierelorautomobilului.

231 rãniþi în ºapte oraºe în provincia Nera de la un gaz neiden-tificat.

1995, ºase militari ruºi, împreunã cu soþiile, otrãviþi de AnulNou de opoziþia tadjicã, folosind acid cianhidric.

export ilegal a 800 kg metilfosfonildiclorurã (precursor neuro-paralitic), din Rusia în Siria.

19 intoxicaþi pe timpul unui atac chimic în metroul din Yoko-hama (19 aprilie).

în mai ºi iulie, poliþia japonezã a descoperit în trei rânduri înstaþii de metrou din Tokyo, dispozitive artizanale cu substanþe chimicetoxice (acid cianhidric, cianurã de sodiu, acid sulfuric).

1996, alertã în regiunea nordicã din Sri Lanka din cauza des-coperirii unor produse alimentare infectate cu acid cianhidric.

1997, douãsprezece persoane au fost spitalizate dupã inhalareade gaze toxice ale unui dispozitiv artizanal, într-un magazin dinSydney (clor).

Tendinþe actuale ºi viitoare în domeniul surselorde risc CBRN

Desfãºurarea acþiunilor militare actuale ºi viitoare va avea la ba-zã urmãtoarele tendinþe în domeniul surselor de risc CBRN: realizareaunei noi generaþii de arme, perfecþionate ºi miniaturizate, care sã înlo-cuiascã treptat pe cele existente; dezvoltarea ºi includerea în arsenaleleunor state, a mijloacelor de luptã biochimice, genetice ºi ecologice,pentru întrebuinþarea selectivã a acestora pe câmpul de luptã modern,intensificarea cercetãrilor ºtiinþifice pentru realizarea armamentelor ne-letale, considerate mijloace de luptã ale viitorului.

Tendinþele reducerii confruntãrilor militare de amploare, com-parativ cu creºterea ponderii conflictelor locale, nu va încetini procesulde menþinere ºi perfecþionare a ADMCBRN.

Privitor la arma nuclearã, SUA intenþioneazã sã realizeze siste-me care sã permitã gestionarea ameninþãrilor neconvenþionale ºi posi-bilitatea contracarãrii acestora, precum ºi menþinerea unui arsenal stra-tegic la paritate cu Federaþia Rusã. Producerea muniþiilor nucleare mi-niaturizate, care nu produc contaminarea mediului, va reprezenta o pri-oritate a administraþiei americane.

Federaþia Rusã îºi va moderniza armamentul nuclear tactic ºistrategic, în timp ce þãrile membre NATO opteazã pentru reducereatreptatã a acestui tip de muniþie.

Creºterea numãrului þãrilor mici ºi mijlocii, care vor dispune dearmament nuclear, creeazã riscuri majore în declanºarea unei confrun-tãri nucleare.

Armele chimice ºi biologice, în pofida procesului de reducere aarsenalelor, vor constitui principalele surse de risc în cadrul unor even-tuale conflicte sau dispute zonale, reprezentând mijloace credibile deºantaj politic ºi ameninþare.

Dezvoltarea tehnologiilor de producere a armamentului neletalcu impact CBRN va avea ca efect probabil reducerea unor ADM.

Analizând principalele preocupãri privind întrebuinþarea ADMse poate concluziona cã fizionomia acþiunilor militare va impune mã-suri deosebite pentru menþinerea puterii de luptã a forþelor, mobilitãþiiºi libertãþii de acþiune a acestora, precum ºi realizarea unei apãrãriiNBC eficiente a forþelor.

Note:1. Cf. STANAG 2367 (ediþia a 9-a) - AAP 21 B, "Glosar cu ter-

meni ºi definiþii CBRN", p.15.2. Ibidem.3. Idem.4. Cf. STANAG 2367 (ediþia a 9-a) - AAP 21 B, "Glosar cu ter-

meni ºi definiþii CBRN", p.16.



139decembrie, 2008

Locul, rolul [i misiunilepoli]iei militare din Armata României (1)

COLONEL MARCU PLEªANU

P oliþia militarã este o componentã specializatã, ale cãrei struc-turi sunt prevãzute în compunerea de pace ºi în cea de rãzboi

a Armatei României atât în structura, cât ºi în subordinea Statului Ma-jor General, statelor majore ale categoriilor de forþe ale armatei, coman-damentelor de mari unitãþi ºi unitãþi1.

Poliþia militarã este constituitã din structuri de conducere, uni-tãþi, subunitãþi ºi elemente organizate ºi pregãtite pentru îndeplinireaunor misiuni specifice.

Unitãþile ºi subunitãþile de poliþie militarã au urmãtoarele carac-teristici:

sunt constituite pe principiul teritorial ºi acþioneazã pe zone deresponsabilitãþi, stabilite prin ordine ale ºefilor statelor majore ale cate-goriilor de forþe ale armatei;



folosirea acestor structuri în zona de responsabilitate se reali-zeazã în baza deciziei comandantului marii unitãþi sau unitãþii cãreia ise subordoneazã nemijlocit;

dispun de o dotare specificã ce le asigurã o mare mobilitate ºicapacitate de a acþiona oportun ºi eficient.

Structurile de poliþie militarã sunt coordonate, pe linie de specia-litate pe scarã ierarhicã, de cãtre Secþia Poliþie Militarã din Statul Ma-jor General ºi administrativ, de cãtre structurile în subordinea cãrora seaflã.

Poliþia militarã este destinatã sã asigure respectarea legilor ºi aregulamentelor militare privind pãstrarea ordinii ºi disciplinei militare,controlul ºi îndrumarea circulaþiei autovehiculelor ºi coloanelor mili-tare, protecþia personalului armatei, paza ºi apãrarea obiectivelor mili-tare sau de interes militar, precum ºi a bunurilor aflate în patrimoniularmatei în timp de pace, în operaþiuni multinaþionale, în situaþii de cri-zã ºi la rãzboi, contribuind astfel la întãrirea potenþialului moral al ar-matei ºi la creºterea eficienþei acþiunilor militare.

Pentru îndeplinirea atribuþiilor, poliþia militarã colaboreazã custructurile specializate de siguranþã militarã ºi unitãþile militare dislo-cate în garnizoane, raioane de concentrare sau de acþiune, iar în situaþiioperative care impun aceasta, prin structurile de decizie ale Ministeru-lui Apãrãrii, cu structurile specializate ale Ministerului Internelor ºiReformei Administrative, Serviciul Român de Informaþii, Serviciul deProtecþie ºi Pazã ºi cu autoritãþile administraþiei publice centrale ºi lo-cale.

Conducerea nemijlocitã a poliþiei militare este asiguratã de Sta-tul Major General. Ea se exercitã de cãtre comandanþii eºaloanelor careau în subordine unitãþi ºi subunitãþi de poliþie militarã, precum ºi de cã-tre comandanþii unitãþilor ºi subunitãþilor de poliþie militarã ºi constã înpreviziunea, planificarea, organizarea, coordonarea permanentã ºi con-trolul, menþinerea ºi ridicarea capacitãþii de acþiune a acestora pentru

141decembrie, 2008

Locul, rolul ºi misiunile poliþiei militare din Armata României

îndeplinirea misiunilor ce le revin potrivit evoluþiei situaþiei operativedin zona de responsabilitate2.

Comandanþii de unitãþi/subunitãþi rãspund de îndeplinirea misi-unilor primite, stabilirea concepþiei de folosire a efectivelor potrivitcerinþelor misiunilor, pregãtirea ºi executarea acþiunilor de poliþie mili-tarã.

Conducerea unitãþilor/subunitãþilor de poliþie militarã cuprinde:obþinerea, analizarea ºi exploatarea oportunã a datelor ºi infor-

maþiilor referitoare la situaþia operativã din zona de responsabilitate ºipãstrarea confidenþialitãþii acesteia;

luarea la timp a deciziilor ºi transmiterea misiunilor;asigurarea unui sistem de comunicaþii ºi informaticã perfor-

mant, care sã asigure nevoile de comunicare; organizarea ºi coordonarea într-un sistem unitar a activitãþilor

desfãºurate de unitãþile/subunitãþile de poliþie militarã;controlul ºi îndrumarea permanentã a subunitãþilor pentru în-

deplinirea întocmai a misiunilor primite;menþinerea unei capacitãþi de reacþie ºi stãri psihomorale ridi-

cate; adaptarea continuã a misiunilor în funcþie de evoluþia situaþiei

operative.Sistemul de conducere3 al unitãþilor de poliþie militarã asigurã

conducerea activitãþilor ºi acþiunilor specifice desfãºurate pentru în-deplinirea misiunilor.

Sistemul de conducere se compune din subsistemele: decizional,operaþional, informaþional, logistic, de securitate, precum ºi din relaþii-le funcþionale ale acestuia.

Subsistemul decizional este reprezentat de comandantul unitãþiide poliþie militarã, care decide, ordonã ºi controleazã modul de îndepli-nire a misiunii.

Subsistemul operaþional este format din compartimentele spe-cializate care îl consiliazã pe comandant în luarea deciziei ºi materiali-zeazã actul de comandã în documentele specifice poliþiei militare pen-tru conducere ºi pentru informare.

Subsistemul informaþional cuprinde totalitatea fluxurilor infor-maþionale, procedurilor ºi mijloacelor de prelucrare a informaþiilor ºiare scopul sã asigure suportul informaþional necesar comandantuluiunitãþii pentru îndeplinirea misiunilor specifice.

Subsistemul logistic este format din subunitãþi ºi formaþiuni delogisticã care asigurã resursele logistice necesare pentru îndeplinireamisiunilor specifice.

Subsistemul de securitate cuprinde totalitatea elementelor, mã-surilor, acþiunilor de specialitate prin care se asigurã protecþia ºi sigu-ranþa sistemelor de conducere, precum ºi a informaþiilor sau documen-telor destinate acestuia.

Relaþiile organizatorice sunt raporturile care se stabilesc în inte-riorul comandamentului, atât între compartimente, cât ºi între militariidin compunerea acestora, în scopul desfãºurãrii normale a actului decomandã.

Comandantul este obligat sã asigure realizarea unui sistem per-manent de informare ºi legãturã între unitatea/subunitatea de poliþiemilitarã ºi comandamentul/comenduirea garnizoanei, unitãþile militare,parchetele militare, structurile de poliþie, jandarmi ºi alte instituþii dingarnizoanã cu obligaþii privind respectarea legii, a cerinþelor regula-mentelor ºi ordinelor în vigoare, asigurarea, menþinerea ºi restabilireaordinii ºi disciplinei militare.

Comandantul unitãþii/subunitãþii de poliþie militarã este obligatsã consilieze comandanþii de mari unitãþi ºi unitãþi în probleme de po-liþie militarã, pe timp de pace, în situaþii de crizã ºi pe timp de rãzboi.



143decembrie, 2008

Locul, rolul ºi misiunile poliþiei militare din Armata României

Unitãþile/subunitãþile de poliþie militarã pot executa misiuni înafara zonelor de responsabilitate, precum ºi în afara graniþelor þãrii, laordinul eºaloanelor superioare ºi în condiþiile prevãzute de lege4.

Conducerea acþiunilor de poliþie militarã în afara zonelor de res-ponsabilitate se realizeazã prin structura de poliþie militarã subordonatãcomandantului eºalonului superior care, potrivit competenþelor, aredreptul sã ia o astfel de decizie.

Resubordonarea operativã presupune scoaterea temporarã a uni-tãþilor/ subunitãþilor de poliþie militarã din sistemul de conducere pro-priu, cu menþinerea destinaþiei ºi misiunilor specifice ce le revin, inte-grarea ºi conjugarea acþiunilor acestora cu acþiunile celorlalte forþe saustructuri destinate în astfel de situaþii.

Comandantul unitãþii subunitãþii pune în aplicare extrasele dinPlanurile de cooperare, organizeazã cooperarea între elementele de po-liþie militarã ºi celelalte unitãþi/subunitãþi militare din garnizoanã/raion, structuri de poliþie ºi jandarmi, subunitãþi primite în sprijin, pre-cum ºi cu alte instituþii ºi factori implicaþi în asigurarea legalitãþii ºi aordinii de drept, potrivit aprobãrii comandanþilor eºaloanelor, care aucompetenþe în acest sens ºi a planurilor de cooperare.

În situaþii de crizã sau rãzboi, conducerea unitãþilor/subunitãþilorde poliþie militarã are unele particularitãþi, astfel:

timp scurt la dispoziþie pentru pregãtirea misiunilor specifice; descentralizarea conducerii, ca urmare a desfãºurãrii acþiunilor

pe spaþii mari ºi cu subunitãþi relativ mici;pregãtirea ºi executarea simultanã de cãtre unitatea/subuni-

tatea de poliþie militarã a mai multor misiuni; lãrgirea gamei de misiuni, îndeosebi a celor de protecþie, sigu-

ranþã, menþinerea ºi restabilirea ordinii.Caracterul acþiunilor adversarului, locul unde se pot gãsi unitãþile/

subunitãþile de poliþie militarã, precum ºi specificul misiunilor proprii,

în situaþii de crizã sau rãzboi, vor determina o creºtere considerabilã aindependenþei eºaloanelor companie, pluton ºi uneori grupã.

În situaþii de crizã sau rãzboi, conducerea unitãþilor/subunitãþilorde poliþie militarã are unele particularitãþi, astfel:

timp scurt la dispoziþie pentru pregãtirea misiunilor specifice; descentralizarea conducerii, ca urmare a desfãºurãrii acþiunilor

pe spaþii mari ºi cu subunitãþi relativ mici;pregãtirea ºi executarea simultanã de cãtre unitatea/subuni-

tatea de poliþie militarã a mai multor misiuni. lãrgirea gamei de misiuni, îndeosebi a celor de protecþie, sigu-

ranþã, menþinerea ºi restabilirea ordinii.(continuare în numãrul 1/2009)

Note:1. Regulamentul poliþiei militare - P.M. 1, Bucureºti, 2003, art.1.2. Idem, art.4.3. Ibidem, art.5.4. Ibidem, art.8.



TEATRE DE OPERA}II

147decembrie, 2008

Domeniul dreptului interna]ional privat [i marile sisteme juridice(3)(urmare din nr.4/august 2008)

MARIANA ANCUÞ

DREPTUL CONSUETUDINAR EUROPEANDin studiul teoriei generale a dreptului am învãþat cã, deºi sis-

temele juridice codificate tind sã ignore acest aspect, practica juridicãeste o structurã de bazã. Peste cutumule locale, în majoritatea cazurilors-au suprapus normele unui model juridic occidental. Profesorul MarioG. Losano spunea cã „practica ºi, respectiv, forma scrisã a legii ºi a fie-cãrui concept nu sunt noþiuni incompatibile, aºa cum o demonstreazãîntregul drept anglo-american, iar pe continentul european, redactareade culegeri ale practicilor comerciale“.

Dacã în teorie juristul doreºte o normã scrisã în aplicarea rezol-vãrii unei probleme juridice, este imposibilã excluderea practicii juridice.

Consuetudinea reprezintã îmbinarea unui element obiectiv, careconstã în repetarea unui comportament, ºi un element subiectiv, care seconcretizeazã în realizarea acelui comportament.


Teatre de operaþii

Prin urmare, putem defini consuetudinea ca fiind un comporta-ment repetat, prin convingerea cã este bine sã te comporþi în acel fel.Comportamentele consuetudinare nu pot fi grupate într-o categorieomogenã. Putem vorbi despre obiºnuinþe pentru regulile de bunã-cre-dinþã, de practici pentru regulile comerciale ºi de consuetudini pentrumateriile reglementate de legile scrise.

Un rol deosebit de important îl are dreptul consuetudinar englez(numit ºi common law). Aºa cum am menþionat, dacã sistemele juridi-ce latino-germane se bazeazã pe dreptul roman, în Anglia s-a dezvoltatun sistem juridic diferit, opus celui roman. Datoritã lui Wilhelm Cuce-ritorul, se producea unirea normelor de drept existente pe teritoriul bri-tanic. În jurul regelui se dezvoltã rapid o breaslã a juriºtilor, care, prinsentinþele lor, creau common law-ul. Prin urmare, consuetudinea careeste izvor al acestui drept ia naºtere din comportamentul judecãtorilor.Tot în aceeaºi perioadã iau naºtere organizaþiile corporatiste ale juriºti-lor, numite Inns of Court, existente ºi astãzi. Unitatea juridicã, centra-lizarea juridicã ºi omogenitatea breslei avocaþilor explicã eºecul drep-tului roman pe teritoriul britanic.

Dreptul englez a fost susþinut de patru sisteme normative :- common law;- law merchant sau dreptul comercial care cuprinde ºi normele

dreptului internaþional privat, dreptului maritim etc;- dreptul canonic, care va fi ulterior absorbit de common law;- equity, care era un drept acordat Lordului Cancelar de a decide

în cazurile care cereau soluþii bazate pe norme mai mult morale decâtjuridice ºi care prevala common law-ului. Abia în 1873 are loc fuzio-narea celor douã ordini juridice.

Introducerea capitolelor referitoare la contracte, la proprietate, laresponsabilitatea civilã ºi la normele penale în common law se va facede-a lungul timpului.

149decembrie, 2008

Domeniul dreptului internaþional privat ºi marile sisteme juridice

Dreptul englez actual prinde formã abia între anii 1873 ºi 1907prin Judicature Act (1873), care face nu numai fuziunea dintre equityºi common law, dar ºi restructureazã întregul sistem juridic englez prinrestructurarea instituþiilor juridice. Prin urmare, izvoarele dreptului en-glez devin consuetudinea, legea ºi precedentele judiciare.

Diferenþele puternice care apar între dreptul continental euro-pean ºi cel englez se referã în primul rând la dreptul public ºi privat în-locuit de common law ºi equity.

Cu toate cã normele juridice ale celor douã sisteme juridice auevoluat diferit, ele vizeazã de fapt acelaºi scop: reglementarea unei si-tuaþii economice ºi politice asemãnãtoare cu cea a Europei continen-tale. Diferenþa în sistemul englez se referã la natura drepturilor reale,adicã a trusts-urilor. Trust-ul este un set de norme în care o persoanãprimeºte proprietatea unui bun mobil sau imobil în avantajul unei terþepersoane. Trust-urile pot fi private dacã beneficiarul este o persoanãsau un grup identificabil de persoane, private sau publice, care urmã-resc un scop umanitar. Pot exista trust-uri expres private, implicite sauconstructive.

Istoric dovedit, common law a fost aplicat în toate þãrile unde seextindea dominaþia englezã. Prin urmare, a constituit fundamentul pen-tru dreptul american ºi canadian, pentru unele foste colonii africane,dar poate fi întâlnit ºi în Israel sau Sudan.

În Africa întâlnim un sistem juridic teocratic care cuprinde atâtelemente de drept englez, dar ºi islamic. Partea cea mai importantã estecea referitoare la proprietate, concepþia islamicã dovedindu-se a aveainfluenþã negativã în special în zona sudicã ºi sud-esticã a Africii.

DREPTUL ISLAMICAlãturi de common law ºi de dreptul cutumiar putem considera

dreptul islamic al treilea mare sistem juridic. Importanþa acestuia nu

rezidã în larga rãspândire ºi în deosebirea faþã de celelalte sisteme cu-noscute.

Dreptul islamic actual este rezultatul suprapunerii dintr-o doc-trinã religioasã avansatã ºi cutumele unei „societãþi tribale relativ pri-mitive dar expusã deja influenþelor culturale ºi, prin urmare, juridiceale perºilor, evreilor ºi creºtinilor“.

Fundamentul îl constituie Coranul, care abia în secolul XIX vasuporta unele influenþe europene. Coranul conþine principii juridice fi-xate, dar care se pierd în numeroasele specificãri care se pierd apoi înalte nenumãrate aplicaþii concrete. Mai presus de orice trebuie sã negândim cã dreptul islamic are la bazã ritualul religios, ºtiinþa juridicãfiind raportatã direct teologiei ºi principiilor acesteia. Nu avem cores-pondenþã între obligatoriu ºi valid, între interzis ºi nul, dar avem actuljuridic islamic obligatoriu, recomandat, permis, confirmat sau interzis.

Îmbinarea perceptelor religioase cu cele juridice genereazã pro-bleme uriaºe când vorbim în special de terminologie ºi de traducereaunui termen islamic, mai ales în zilele noastre, când, datoritã migraþieipopulaþiilor, a miºcãrilor demografice, dreptul internaþional public, darîn special cel privat se dovedeºte incompatibil cu cel islamic, la apli-carea normelor conflictuale sau a legii naþionale aplicabile în materiadreptului familiei, a dreptului comercial, a dreptului de proprietate.

Complexul de norme religioase, juridice ºi sociale, bazate pe Co-ran, poartã denumirea de sharia.

„Denumirea academicã folositã de cãtre cei care studiazã, descriuºi exploreazã sharia se numeºte fikh“. Printr-o traducere aproximativã,ar fi echivalentul „dreptului“ sau „jurisprudenþei“.

Juristul, în sens occidental, nu existã pentru dreptul islamic. Pu-tem vorbi doar despre alim sau teologul-jurist, expert în fikh.

Pentru dreptul islamic existã patru izvoare teologico-juridice:1. Coranul - compus din 114 sure (capitole) ºi din care doar 10%

se referã la teme juridice. Acestea cuprind 70 versete pentru dreptul fa-


Teatre de operaþii

151decembrie, 2008


miliei ºi drept civil, 30 versete drept penal, 25 versete raporturi interna-þionale, 13 versete proceduri jurisdicþionale ºi 10 versete drept public ºidrept economico-fiscal.

2. Tradiþia sacrã (sura) - se referã la hadith-uri scrise sau oralecare dau soluþiile adoptate de Mahomed în cazuri concrete. Viziuneaadoptatã de suniþi ºi cea adoptatã de ºiiþi diferã pornind tocmai de laaceastã sunna ºi nu de multe ori, controversa a fost discutatã în modsângeros, rãmânând nerezolvatã pânã astãzi.

3. Opinia armonizatã a comunitãþii (ijma) - adicã consensul ju-riºtilor cu cea mai mare autoritate ºi prestigiu, numãrul fiind suficientde mare, iar opinia lor foarte clar formulatã. A fost comparatã cu prece-dentul jurisprudenþial din common law.

4. Interpretarea prin analogie (qiyas) - considerat tipic juridic. Trebuie sã menþionãm cã existã în prezent þãri islamice adepte

ale unui drept cutumiar neislamic (Indonezia). Acest lucru a fost posi-bil la sfârºitul secolului IX datoritã diviziunii apãrute în miºcarea isla-micã. Împãrþirea miºcãrii islamice în sunniþi ºi ºiiþi dateazã cam dinaceastã perioadã ºi fiecare din ele ºi-a elaborat un sistem teologico-juri-dic propriu. Cei mai numeroºi sunt suniþii ºi din aceºtia au derivat o seriede secte ºi ºcoli. În perioada dinastiei Abbasidi au existat patru ºcoliislamice ortodoxe, tocmai datoritã neunitãþii dreptului islamic:

1. ºcoala hanafitã - insistã asupra caracterului formal al compor-tamentului credinciosului;

2. ºcoala malikitã - cea mai strictã respectare a sunna, limiteazãconsensul juriºtilor în dezvoltarea dreptului;

3. ºcoala shafiitã - poziþie intermediarã între primele douã;4. ºcoala hanbalitã - pretinde respectarea strictã a sunnei ºi a Co-

ranului, dar adoptã o poziþie identicã cu ºcoala shafiitã în ceea ce pri-veºte juriºtii.

Dupã cãderea dinastiei, dreptul islamic rãmâne neschimbat, ast-fel încât putem întâlni cele patru rituri ortodoxe rãspândite în toatã lu-mea islamicã:

în Turcia, India, Pakistan ºi fosta URSS - ritul hanafita;în Maghreb - ritul malikita;în Indonezia, Siria, Africa Orientalã - ritul shafiita;în Arabia - ritul hanbalita.

ªcolile fiind ortodoxe, judecãtorul musulman era unic ºi puteatrece de la un rit la altul fãrã vreo formalitate, lucru exclus pentru secte.Dintre acestea cele mai cunoscute sunt sufismul ºi wahhabitii - conser-vatorii rigizi, prezenþi astãzi în oraºele sfinte ºi în Arabia.

Ce trebuie sã subliniem este faptul cã superioritatea elementuluireligios asupra celui juridic presupune supunerea individului în ceea cepriveºte dreptul islamic, independent de apartenenþa sa la un stat cu unsistem juridic diferit (traiul în comun al creºtinilor pe teritoriul musul-man ºi invers). Pluralitatea normelor juridice nu ar afecta unitatea for-malã a dreptului islamic.

Dreptul islamic în materia familiei se adreseazã în special fami-liei ºi mai puþin individului. Datoritã normei religioase ce statueazã su-perioritatea socio-politicã ºi juridicã a bãrbatului faþã de femei, Coranulintroduce poligamia. Cãsãtoria se poate oficia fãrã formalitãþi oficiale,singurele impedimente referindu-se la prescripþiile religioase. Vârstamajoratului este în dreptul islamic înþeles din punct de vedere fizic,spre deosebire de dreptul occidental unde avem un înþeles intelectual.Clauzele de desfacere a cãsãtoriei pot fi cele ce decurg din nerespecta-rea contractului cãsãtoriei sau din motive religioase (renunþarea la reli-gia islamicã a unuia din soþi) ºi depind de la o ºcoalã la alta. Se ignorã,de asemenea, legitimitatea, adopþia ºi recunoaºterea fiilor legitimi. Po-ziþia femeii în Islam constã într-o serie de posibilitãþi existente în doc-


Teatre de operaþii

153decembrie, 2008


trina actualã ºi care se aplicã diferit în practicã, întotdeauna însã însens restrictiv:

moderniºtii susþin o apropiere de modelele europene (Libanul);tradiþionaliºtii susþin o autonomie moderatã a femeii (Egipt,

Iran);fundamentaliºtii depãºesc, în sens negativ, chiar ºi litera res-

trictivã a Coranului (Afganistan).În ceea ce priveºte proprietatea, distingem douã diferenþe funda-

mentale faþã de dreptul european:noþiunea de proprietar nu existã, Divinitatea fiind singurul pro-

prietar real;schimburile sunt mai bine aspectate juridic, contractul de vân-

zare-cumpãrare neexistând iniþial.Forma cea mai complexã este milk-ul, care se poate compara cu

proprietatea privatã, dar având un caracter sacru. Drepturile reale mi-nore au o formã extrem de generalã, dreptul islamic asemuindu-se înacest caz cu common law.

De asemenea, în dreptul islamic nu gãsim corespondenþã pentrudreptul public. Iar noþiunea de rãzboi are o reglementare specialã, caredin pãcate, a fost rãstãlmãcitã într-un mod sinistru în zilele noastre,dacã þinem cont cã Jihad poate însemna ºi „efort sau luptã personalãpentru respectarea cât mai bine a perceptelor coranice, indiferent dedificultãþile materiale sau înconjurãtoare“.

Tot ca o deosebire, menþionãm faptul cã în dreptul islamic nuexistã delimitare clarã între pãcat ºi infracþiune. Avem trei mari cate-gorii de infracþiuni:

1. Hudud - adulterul, defãimarea, apostazia, tâlhãria, furtul, con-sumul de alcool, rebeliunea;

2. Quisas - delictele de sânge;3. Tazir - sodomia, importul, exportul, transportul ºi producerea

alcoolului, dezertarea, insultarea soþului sau a terþilor, sperjurul, evazi-unea fiscalã, recidivarea.

Evoluþia dreptului islamic a fost permanent influenþatã de ex-pansiunea colonialã, astfel cã la normele tradiþionale s-au adãugat nor-me occidentale, iar tribunalelor islamice care decideau problemele per-sonale li s-au adãugat tribunalele laice. Astfel, putem întâlni o formãmodernã de Islam europenizat în fosta Yugoslavie, o formã de aseme-nea mixtã în India ºi în Indonezia. În Turcia, Kemal Ataturk, prin ac-ceptarea sistemului juridic rus, va da o loviturã grea dreptului islamic,loviturã ce va conduce în final la abolirea acestui sistem. Albania vaaborda o soluþie mai originalã, combinând normele franceze cu celeegiptene ºi italiene.

Se spune cã astãzi Islamul renaºte. Greºit. De fapt, renaºtereaislamistã a pornit practic din anul 1960, când se produce o îmbinare anormelor islamice cu instituþiile de tip occidental: organizaþie judiciarãcu apel ºi casaþie, administraþie centralã, sisteme civile moderne.

Totodatã, are loc o revigorare a tradiþiilor islamice, mai ales înceea ce priveºte respectarea normelor civile (aplicarea lapidãrii în ca-zul furtului).

Problema este cã, ca orice sistem care suferã modificãri în încer-carea sa de a supravieþui ºi a crea, dreptul islamic trece prin propria sacrizã. Decolonizarea a însemnat clar pentru Islam „redeºteptarea“.

Separat, cazul Pakistanului ºi al Afganistanului ridicã anumitesemne de întrebare. Pakistanul are trei sisteme de drept în vigoare: unulislamic, unul occidental ºi common law-ul. Reintroducerea pedepselorîn cazul raporturilor sexuale ilicite, pedepse din vechiul sistem islamic,ridicã problema scopului Islamismului: revitalizarea tradiþiilor sauabordarea unui sistem doar ca reacþie la un sistem politic represiv.

Afganistanul, considerat a fi la nivel tribal, supus unor legi patri-arhale rigide, se confruntã cu ideea de a se supune unui sistem islamicce aminteºte de Evul Mediu ca reacþie la o colonizare mascatã, iniþial aruºilor ºi apoi a occidentalilor.

(continuare în nr.1 din 2009)


Teatre de operaþii

155decembrie, 2008

Djihâdul - între mit [i realitate (1)

IZABELA ANCUÞ

N oþiunea de djihâd apare, pentru prima oarã, pe timpul luiMahomed, pe timpul trecerii de la perioada meccanã (617

- 622) la cea medinezã (622 - 632). Pe timpul perioade meccane,Mahomed a folosit metoda convingerii cu ajutorul argumentelor reli-gioase.

Conform profesorului Alfred Morabia1, punctul de cotiturã întrecerea de la Profetul avertizator la Profetul înarmat ºi apariþia ideii de„rãzboi sfânt“ este reprezentat de a doua înþelegere de la Àkaba (622),cunoscutã sub numele de Bayát al-harb („Jurãmântul de alianþã pen-tru rãzboi“) ºi apreciatã a fi „premier aspect guerrier donné à lÍslâmnaissant“ (primul aspect rãzboinic dat Islamului în curs de a se naºte -n. red.). Tradiþia biograficã afirmã cã între primul acord de la Ákaba(621) ºi cel de-al doilea, Allah l-ar fi îndemnat pe Trimisul Sãu sã rãs-pundã la violenþã prin violenþã.


Teatre de operaþii

Conform analizei realizate de cãtre domnul profesor dr. ViorelPanaite, termenul de djihâd îºi are originea în verbul djahada, care în-seamnã „a fi harnic, a face efort, a osteni, a fi tenace“ ºi din substanti-vul juhad care desemneazã, în general, efortul, „concentrarea de efor-turi“ pentru atingerea unor scopuri. De la aceste rãdãcini, funcþie de ceicare interpretau versetele sau funcþie de împrejurãrile vremii, noþiuneade djihâd a cãpãtat accente mai mult sau mai puþin „rãzboinice“.

Coranul foloseºte rãdãcina djhd care înlãtura traducerea, cu va-loare militarã, a noþiunii de djihâd. În realitate, cele douã modalitãþiprincipale de interpretare a noþiunii depind de starea de spirit a Profe-tului în cele douã momente cruciale ale existenþei sale: Mecca ºi Me-dina. Deci, prima clasificare acordatã acestei noþiuni, respectiv djihâ-dul cu sabia, nu trebuie explicatã dacã þinem cont de luptele purtate deMahomed pentru unificarea triburilor.

În limba arabã semnificaþia generalã a noþiunii de djihâd este de„efort susþinut spre un scop determinat“2, a cãrui atingere presupune ºijustificã folosirea oricãrui mijloc3.

Termenul djihâd apare rareori menþionat în ceea ce, în Coran, semenþioneazã a fi revelaþiile de la Mecca. Pe timpul primei pãrþi a misi-unii Profetului, ce a durat aproximativ doisprezece ani, djihâdul estefolosit în sensul cultivãrii pietãþii personale, perseverenþei în rugãciu-nile Islamului, iertãrii ºi rãbdãrii în faþa persecuþiilor inamicilor musul-manilor. Djihâdul provãduit în aceastã perioadã este unul non-violent.Urmând pelerinajul spre Medina, menþiunile despre djihâd apar mai des.Dacã unele versete din Coran se referã la djihâd ca la o luptã non-vio-lentã, alte versete tind sã menþioneze djihâdul ca fiind uzul forþei fizicesau chiar luptã. Este, în fapt, permisiunea acordatã musulmanilor de arãspunde cu forþa împotriva acelora care îi atacã ºi îi persecutã. O seriede versete din Sura 2, respectiv versetele 190 - 191, convertesc permi-siunea de auto-apãrare în obligaþie cu argumentul cã „opresiunea estemai rea decât omorul“. Dupã opt ani de rãzboi cu triburile evreieºti din

157decembrie, 2008

Djihâdul - între mit ºi realitate

Medina ºi cu Imperiul Bizantin creºtin, Coranul pare sã se bucure derãzboiul de conversie asupra arabilor non-musulmani rãmaºi (Sura 9versetul 5) ºi subjugarea creºtinilor ºi evreilor rãmaºi (Sura 9 versetul29).

În opinia analiºtilor americani Sommer Parvin4 ºi Barbara Asward5,se poate specula cã djihâdul este parþial o raþionalizare ideologicã a ra-ziei practicate de cãtre Mahomed pentru unificarea triburilor. Schimba-rea adusã de Islam consta în primordialitatea credinþei ºi elanului reli-gios asupra stimulentelor pãmânteºti care dominau expediþiile de jaf îngeneral, raziile triburilor arabe în special.

Mai mult, în opinia lui Patrick Sookdeo6, termenul „rãzboi sfânt“- tradus în versiunile din limba englezã „jihad“ - nu existã în limbaarabã uzualã. Existã un cuvânt pentru rãzboi (harb) ºi un cuvânt pen-tru sfânt (muqaddas) ºi care sunt, câteodatã, combinate în limba arabãmodernã dar niciodatã nu apar în araba uzualã.

Djihâdul este cerut tuturor musulmanilor cu scopul de „a se pro-teja împotriva comploturilor ºi conspiraþiilor non-musulmanilor ºi pen-tru a face cuvântul lui Allah suprem, aºa cum ar trebui“. Înseamnã,conform unei fatwa7, „a opri inamicii lui Allah de a preveni accesul laaceastã religie, precum ºi de a asigura graniþele þãrilor musulmane“. Pede altã parte, „murind în djihâd nu este un rãu în sine deoarece nuexistã djihâd fãrã morþi. Dar dacã rãzboaiele sunt afaceri lumeºti, elear trebui oprite ºi cauzele lor ar trebui evitate deoarece oamenii suntuciºi în aceste rãzboaie fãrã nici un motiv“. Deci oamenii ar trebui sãdepunã toate eforturile pentru oprirea unor astfel de rãzboaie: Sura 6Vitele: versetul 82 „Cei care cred ºi cei care nu înveºmânteazã credinþalor în nedreptate vor afla trãinicia, cãci ei sunt bine cãlãuziþi“. Proble-ma djihâdului este extrem de sensibilã ºi complexã pentru a fi abordatãîn acest caz. Ne vom limita în a încerca sã aflãm, tot prin intermediulunei fatwa, cum cred învãþaþii musulmani cã se pot rezolva aceste con-flicte sau - in extremis causa - rãzboaiele, ce sfaturi urmeazã liderii

unor þãri, regiuni sau grupãri atunci când vorbim de conflicte. Caleacea mai simplã, în acest caz, este sã analizãm o altã fatwa8 (numãrul85.330 din anul 2002, aparþinând „Centrului pentru fatwa“ condus decãtre dr. Abdullah Al-Faqih): Sura 42 Sfatul: versetul 10: „Oridece v-aþicerta, judecata este la Allah. Deci s-a pus în Isl?m o soluþie pentru toateproblemele din diversele aspecte ale vieþii, Isl?mul interzicând agresiu-nea ºi opresiunea. Accentueazã ºi cheamã la toleranþã ºi iertare. Allahrecompenseazã pe acele persoane care iartã ºi rezolvã problemele. Allah,de asemenea, grãbeºte pãrþile aflate în conflict sã se întoarcã la El ºi sãprimeascã regula/soluþia de la El, prin Coran ºi Sunna. Concluzia fat-walei, în acest caz foloseºte Suna 4 Femeile: versetul 58, „Allah vã po-runceºte sã înapoiaþi ceea ce vi s-a dat în pãstrare ºi sã judecaþi dupãdreptate când judecaþi între oameni. Allah vã îndrumã numai spre bi-ne“. Iar în Suna 4 Femeile: versetul 35, Allah spune: Dacã vã este tea-mã de despãrþirea a doi soþi, luaþi un judecãtor din familia soþului ºi al-tul din familia soþiei. Allah va hotãrî înþelegerea între ei, dacã vor voisã se împace. Allah este ªtiutor, Cunoscãtor“.

În literatura occidentalã s-a reþinut numai partea „armatã/ rãz-boinicã“. În realitate, chiar în textele juridico-religioase gãsim maimulte tipuri de djihâd:

djihâdul propriei persoane - care presupunea învãþarea ºi apli-carea preceptelor de bazã ale religiei, dar ºi acordarea de sprijin seme-nilor;

djihâdul cu diavolul - înseamnã respingerea viciilor lumeºti;djihâdul cu necredincioºii - care putea fi dus cu inima, cuvân-

tul, cu averea ºi cu mâinile;djihâdul cu pãcãtoºii - dus cu inima ºi cu mâinile.

Alfred Moravia realiza o nouã clasificare:djihâdul intern - dus în limitele „Casei Islamului“;djihâdul extern - dus contra infidelilor, în limitele „Casei Rãzbo-

iului“.


Teatre de operaþii

159decembrie, 2008


Djihâdul intern se subclasifica, în opinia acestuia, în djihâdulcoercitiv ºi defensiv, djihâdul moral ºi djihâdul spiritual.

În islamismul pre-islamic djihâdul are ºi semnificaþia unui „efortsusþinut spre un scop determinat“ ºi pentru a cãrui atingere nu trebuiaprecupeþit niciun mijloc.

Djihâdul cu inima însemna lupta contra tentaþiilor diavoluluipentru eliberarea sufletului de influenþa acestuia. Alfred Morabia iden-tifica acest djihâd cu djihâdul moral individual ºi se putea încadra îndjihâdul spiritual9. Totul era o luptã moralã, spiritualã, energicã ºi fãrãodihnã împotriva trupului ºi sufletului.

Djihâdul prin cuvânt avea mai multe accepþiuni deoarece însem-na o luptã pacifistã împotriva infidelilor: „noi nu putem lupta contra lui(a inamicului) decât prin cuvânt“. Juristul musulman din secolul al X-lea,Ibn Hazm, declara: „djihâdul se împarte în trei categorii: a chema laAllah prin cuvânt; a duce djihâd în decursul bãtãliilor prin sfat ºi co-manda operaþiilor, a lupta izbitor ºi ostenitor ...... Prima constituie acþi-unea cea mai meritorie .... A treia, djihâdul cel mai puþin elevat“. AlfredMorabia concluzia, þinând cont de aceastã afirmaþie, cã djihâdul princuvânt putea fi considerat o formã a djihâdului major. Interesant estefaptul cã fatwale emise în secolul al XX-lea „actualizeazã“ lupta dusãprin convingere, completând-o cu lupta dusã prin toate mijloacele, chiar ºicele repudiate de învãþaþi - Internet, telefoane mobile, mass-media -pentru a combate „ideile greºite despre Islam“. Înseamnã ºi lupta con-tra cãrturarilor non-musulmani ºi cãrþilor lor care, într-un fel sau altul,au adus atingere islamului. Djihâdul prin cuvânt este ºi djihâdul careavertizeazã înainte de orice declanºare de acþiuni ostile. Putem înþele-ge de ce, înainte de evenimentele din septembrie, Osama bin Laden aavut numeroase intervenþii folosindu-se de mass-media.

Djihâdul cu mâinile are, la origine, dorinþa lui Mahomed de a in-staura tradiþii ºi meºteºuguri care, originar, nu existau în tradiþia isla-micã. Tradiþiile meºteºugãreºti ºi agricole trebuiau sã ducã la întãrireacomunitãþii, aºa cum statuase Mahomed.

Djihâdul cu sabia este poate cel mai cunoscut dintre tipurile dedjihâd ºi, poate, cel întrebuinþat cel mai des în mod greºit. Acest tip dedjihâd a fost folosit pentru manipularea vulgului, nefiind un termenelevat care sã necesite o analizã atentã din partea ascultãtorului.

Mai putem avea ºi alte tipuri de clasificãri ale djihâdului dacãluãm în calcul tipologia „duºmanilor“ Islamului. Astfel, djihâdul minor(al- djihâd al-asgar) era lupta dusã cu supuºii din „Casa Islamului“care încãlcau regulile instituite, dar ºi lupta dusã cu non-musulmaniidin „Casa rãzboiului“ ºi era considerat un djihâd dus în plan realist,respectiv lupta direct armatã. La polul opus existã djihâdul major (al-djihâd al-akbar), de importanþã capitalã deoarece înseamnã lupta dusãcu sufletul propriu. Aceastã primã „clasificare“ a fost realizatã de cãtreunul din primii învãþaþi arabi Ihwân as-Safâ´': „Iatã-ne la reîntoarcereadin djihâdul minor (al- djihâd al-asgar). Vom rãmâne sã ducem djihâ-dul major (al- djihâd al-akbar): cel al sufletelor“. Distincþia realizatãde cãtre Ihwân as-Safâ´' va fi preluatã, ulterior, de cãtre alþi învãþaþiarabi precum ºeicul al-Muntâr al-Kunti. Sufiºtii au invocat ºi invocã, înprezent, aceastã tradiþie al al- djihâd al-akbar având drept inamic „do-rinþele trupeºti“10.

Luând în considerare toate clasificãrile menþionate mai sus, pu-tem schiþa urmãtoarea clasificare ºi subclasificare:


Teatre de operaþii

Djihâd moral

Djihâd spiritual

Djihâd intern

Djihâd extern

Djihâd ofensiv

Djihâd defensiv

Djihâd majorPlanul conºtiinþei

Djihâd minorPlanul existenþial

Djihâd moral individual

Djihâd moral comunitar

Ascetism, misticism,dorinþã de cunoaºtere

Idjtihad

161decembrie, 2008


Paradoxal, gãsim fatwa11 (un exemplu ar fi cea cu numãrul 85.412din anul 2003, a aceluiaºi „Centru pentru Fatwa“), conform cãrora rãzbo-iul dintre oameni este „de dragul lui Allah sau de dragul lumii afaceri-lor“, acesta numindu-se, dacã este de dragul lui Allah, Djihâd: În Sura4 Femeile: versetul 95, Allah spune: „Credincioºii care se feresc sã lup-te - în afarã de cei oropsiþi - ºi cei care luptã pentru calea lui Allah cubunurile ºi fãpturile lor nu sunt deopotrivã. Allah le dã întâietate celorcare luptã cu bunurile ºi fãpturile lor asupra celor care se feresc sã lup-te. Allah a fãgãduit tuturor bunãtãþi, însã Allah le dã întâietate luptãto-rilor faþã de cei care stau degeaba ºi lor le va da o mare rãsplatã“. Deasemenea, în Sura 2 Vaca : versetul 251 se spune: „Dacã Allah nu i-arrespinge pe unii oameni cu ajutorul altora, atunci pãmântul ar fi plin destricãciune. Allah este stãpânul harului asupra lumilor“. Djihâdul estecerut tuturor musulmanilor, cu scopul de „a se proteja împotriva com-ploturilor ºi conspiraþiilor non-musulmanilor ºi pentru a face cuvântullui Allah suprem aºa cum ar trebui“. Înseamnã, tot conform aceleiaºifatwa, „a opri inamicii lui Allah de a preveni accesul la aceastã religie,precum ºi de a asigura graniþele þãrilor musulmane“. Pe de altã parte,„murind în Djihâd nu este un rãu în sine deoarece nu existã Djihâd fãrãmorþi. Dar dacã rãzboaiele sunt afaceri lumeºti, ele ar trebui oprite ºicauzele lor ar trebui evitate deoarece oamenii sunt uciºi în aceste rãz-boaie fãrã niciun motiv“. Deci oamenii ar trebui sã depunã toate efor-turile pentru oprirea unor astfel de rãzboaie: Sura 6 Vitele: versetul 82„Cei care cred ºi cei care nu înveºmânteazã credinþa lor în nedreptatevor afla trãinicia, cãci ei sunt bine cãlãuziþi“.


Note:1. Morabia Alfred, Gihad, p.67.2. Tyan, Djihâd, p.551; Khadduri, War and Peace, p.551; Khadduri,

War and Peace, p.55.

v

3. Chaurroy, Législation, IV/ 17, p.212, n.2.4. Parvin Sommer, Dar al-Islam, p.8.5. Asward Barbara, Social and Ecological Aspects in the Formation

of Islam - People and Cultures of the Midlle East, New York, 1970,p.68.

6. Patrick Sookdeo, The future in the Face of Militant Islam, IsaacPublishing, 2007, p.53.

7. Conform „Centru pentru Fatwa“ - supervizat de cãtre dr.Abdullah Al-faqih - fetvâ sau fatwa reprezintã „o consultaþie juridicã/decret dat de cãtre un învãþat asupra oricãrui tip de problemã sau inci-dent din punctul de vedere al Shari´ei. Deºi nu este supusã punctuluide vedere juridic, dar ar fi trebuit sã fie urmatã (obligatoriu) de cãtresolicitant“.

8. Anexa nr.1.9. Morabia Alfred, Gihad, p.512- 521, p.543 - 554.10. Arberry A.J., Mysticism, Cambridge History of Islam, vol. II,

pag. 61511. Anexa nr. 2


Teatre de operaþii

v

-

163decembrie, 2008

Provoc`rile culturii socialelocale asupra opera]iilormilitare din Afganistan

VALENTIN POPONETE

A ºa începe aventura militarilor români dislocaþi în provinciaZabul, Afganistan, ca membrii ai ISAF. Prezenþa lor acolo

este o provocare nu numai sub aspectul misiunilor pe care le au deîndeplinit, condiþiilor geografice sau depãrtãrii de casã, dar ºi condiþi-ilor culturale în care îºi desfãºoarã misiunea.

Armate numeroase, în fruntea cãrora s-au aflat conducãtori fai-moºi precum Alexandru Macedon, Gingis Han sau Timurlenk, au în-cercat sã-i supunã pe afgani, dar nu au reuºit decât parþial. Acelaºi lu-cru s-a întâmplat cu Imperiul Britanic în secolul XIX ºi începutul seco-lului XX ºi Uniunea Sovieticã în anii 1980.

În 2001, forþele americane împreunã cu trupe afgane au repurtato victorie rapidã ºi au îndepãrtat regimul Taliban de la putere în mai


Teatre de operaþii

puþin de trei luni. Însã, la scurt timp, o miºcare de insurgenþã a luat naº-tere în Afganistan, pe mãsurã ce talibanii, luptãtori strãini, miliþii loca-le ºi organizaþii criminale au iniþiat un efort prelungit de a rãsturna noulguvern1.

Populaþia Afghanistanului este compusã din numeroase grupurietnice cu o culturã socialã extrem de diferitã de cultura europeanã.Oamenii îºi ghideazã viaþa dupã alte standarde ºi valori decât cele cucare suntem obiºnuiþi.

Articolul de faþã încearcã sã identifice câteva din elementele cul-turii sociale din zona de dislocare a militarilor români ºi sã punctezeimpactul pe care necunoaºterea sau nerespectarea normelor culturale îlpot avea asupra militarilor ºi misiunii.

Cine sunt zabulenii? Provincia Zabul este situatã în sudul Afganistanului, are o supra-

faþã de aproximativ 18.000 km2 , este împãrþitã în 11 districte ºi arecapitala la Qalat. Relieful este variat ºi douã râuri strãbat provincia.Doar 2% dintre locuitorii provinciei au acces la electricitate, 99% suntanalfabeþi ºi se ocupã, în principal, cu agricultura ºi creºterea ani-malelor.

Cu o populaþie relativ rarã, o graniþã nesigurã cu Pakistanul ºi cuo autoritate a statului slab dezvoltatã, Zabulul reprezintã un teren fertilpentru insurgenþi. Cu toate acestea, este o provincie mai stabilã ºi maipuþin vulnerabilã decât celelalte provincii din sudul Afganistanului,cea mai „fierbinte“ regiune a þãrii. ªoseaua principalã care leagã Kabu-lul de Kandahar strãbate provincia ºi este un alt factor important careface ca Zabulul sã rãmânã o zonã instabilã, deoarece insurgenþii încear-cã sã blocheze liniile de comunicaþii pentru forþele internaþionale ºi gu-vernul afgan.

165decembrie, 2008

Provocãrile culturii sociale locale asupra operaþiilor militare din Afganistan

Grupuri etnice majore în Afganistan

Cei aproape 250.000 locuitori ai provinciei sunt în majoritate et-nici pashtuni. Pashtunii sunt cel mai numeros grup etnic din Afganis-tan, reprezentând aproximativ 42% din populaþie. Aproximativ 60 detriburi pashtune, divizate în aproape 400 de subtriburi, sunt cunoscuteîn Afghanistan. Aceste triburi sunt unite în confederaþii tribale, din carecele mai importante sunt Ghilzai ºi Durrani, aproape în permanenþã înconflict una cu cealaltã.

Aproximativ nouã milioane de pashtuni trãiesc în sudul ºi estulAfganistanului, numãr dublat de populaþia pashtunã care trãieºte pestegraniþã, în Pakistan2. Împreunã, pasthunii din Afganistan ºi Pakistan

reprezintã cea mai numeroasã populaþie tribalã din lume3. Cele douãpopulaþii pashtune au reprezentat o singurã populaþie pânã când au fostdespãrþiþi de o graniþã arbitrar trasatã, numitã linia Durrand, cãtre sfâr-ºitul secolului XIX de cãtre britanici, cu acordul statului afgan. În ciudaacestei graniþe, pashtunii au continuat ºi continuã sã se deplaseze dintr-oþarã în alta relativ nestingheriþi. Trei triburi importante sunt reprezen-tate în Zabul: Hotaki (Ghilzai), Tokhi (Ghilzai) ºi Noorzai (Durrani).Hotaki este tribul Mulahului Omar, liderul taliban4. Pashtunii se aflã înmiezul problemei actuale din Afganistan dar ºi din nord-vestul Pakis-tanului. Talibanii au apãrut din rândul lor, iar majoritatea incidentelorde securitate în Afganistan au loc în regiunile locuite de pashtuni, re-giuni care, în majoritate, scapã de sub controlul guvernului de la Kabul.

Triburi în Afganistan


Teatre de operaþii

167decembrie, 2008


Valori ºi norme socialeÎn cazul triburilor pashtune, influenþa statului asupra modului lor

de viaþã a fost relativ inexistentã de-a lungul întregii lor istorii. Pe lângã respectarea prescripþiilor Islamului, pashtunii îºi ghi-

deazã viaþa socialã pe baza unui cod numit Pashtunwali. Acest codeste un mecanism care a asigurat supravieþuirea populaþiei pashtunede-a lungul istoriei ºi a reuºit sã evite anarhia într-o populaþie foarte di-vizatã. Pashtunwali are la bazã conceptul de onoare, prescrie rãzbuna-rea ca rãspuns la o agresiune, încurajeazã generozitatea faþã de cei slabiºi neajutoraþi, curajul în luptã ºi integritatea moralã. Pashtunii înþelegPashtunwali ca o expresie a Islamului, iar valorile pashtune precumonoarea, umilinþa ºi voinþa de a lupta nu contrazic preceptele care staula baza Islamului5.

Onoarea este conceptul central al Pashtunwali, din care derivãtoate celelalte aspecte. A fi definit ca lipsit de onoare este cea mai mareinsultã posibilã pentru un pashtun ºi are un impact direct asupra pozi-þiei sociale a celui în cauzã. Uciderea celui care a insultat este o modali-tate social acceptatã în rândul pashtunilor pentru recâºtigarea onoareiºi a statutului social.

În aplicarea în practicã a conceptului de onoare, femeile joacã unrol major. Bãrbaþii sunt datori sã le apere pe femeile tinere de avansu-rile altor bãrbaþi. Uneori, bârfele vecinilor cu privire la comportamen-tul femeilor sunt mai periculoase decât comportamentul acestora, deoa-rece bârfele sunt mai greu de controlat ºi erodeazã onoarea familiei. Deaceea, pashtunii considerã cã este mai bine sã nu lase pe nimeni sã levadã femeile, ºi, în special în zonele urbane, a crescut obligativitateaca femeile sã fie acoperite din cap pânã în picioare cu un voal prin carenu se vede nimic, numit burka, sau sã stea închise între zidurile gospo-dãriei. Femeia este strâns legatã de gospodãrie ºi proprietate ºi de aceeaîn Pashtunwali, onoarea femeilor ºi inviolabilitarea proprietãþii suntstrâns legate.

Orice ameninþare la adresa integritãþii ºi onoarei femeilor gene-reazã conflicte violente. În 1978, prima revoltã împotriva regimului co-munist a fost generatã de încercarea guvernului de a forþa fetele ºi fe-meile sã meargã la ºcoalã6. Nu faptul cã oamenii erau împotriva educa-þiei femeilor a fost cauza revoltei, ci faptul cã ei s-au simþit ameninþaþide intervenþia statului în viaþa privatã.

Rãzbunarea este poate cea mai importantã prescripþie a Pashtun-wali, care derivã din conceptul de onoare. În caz de crimã, bãtaie, rãni-re ºi distrugerea onoarei, agresarea femeilor sau violarea proprietãþii,rãzbunarea este consideratã responsabilitate ºi este pusã în aplicarefãrã luarea în considerare a consecinþelor.

Dreptul la rãzbunare este un prerogativ al persoanei afectate, darnu rezidã numai cu aceasta, ci cu întregul sãu sistem de rudenie ºi re-laþii din familie, clan ºi trib7. În acelaºi timp, rãzbunarea nu este res-tricþionatã doar împotriva fãptaºului, ci împotriva oricãrui membru alsistemului sãu de rudenie ºi relaþii. Dacã fãptaºul nu poate fi identifi-cat sau se ascunde, atunci orice membru al grupului sãu de apartenenþãdevine þinta rãzbunãrii. De asemenea, rãzbunarea nu este limitatã întimp ºi spaþiu, poate implica generaþii succesive ale rudelor celor careau iniþiat acþiunea ºi poate avea loc oriunde. Astfel, rãzbunarea a repre-zentat nu numai una dintre cauzele conflictelor dintre triburile pashtu-ne, dar ºi unul dintre factorii motivatori ai populaþiei locale în luptaîmpotriva invadatorilor de-a lungul istoriei8.

Un alt precept al Pashtunwali este ospitalitatea. Orice pashtuneste obligat sã fie ospitalier cu oaspeþii ºi cu cei care îi cer adãpost,chiar dacã îi sunt duºmani, sã asigure protecþia lor, sã nu le facã niciunrãu ºi sã nu îi predea inamicilor lor. Chiar dacã era conºtient de conse-cinþele acþiunilor sale, guvernul taliban nu a acceptat sã îi predea ame-ricanilor pe membrii al Qaeda, care erau oaspeþi ai guvernului taliban,dupã evenimentele de la 11 septembrie 2001.


Teatre de operaþii

169decembrie, 2008


Cine este ºeful? Pe lângã structurile statului la nivel local (guvernator de provin-

cie ºi district, consilii locale), niciodatã foarte influente, au existat ºiexistã ºi structuri de putere tradiþionale care, în ciuda faptului cã au fostafectate de perioade îndelungate de rãzboi, sunt încã active ºi influente.

Sistemul tribal pashtun are la bazã conceptul de egalitate a tutu-ror membrilor tribului.

Membrii comunitãþii organizeazã consilii, jirga sau shura, pentru arezolva dispute ºi a lua decizii importante pentru întreaga comunitate.

Jirga poate fi definitã ca un sfat al bãtrânilor la care orice bãrbatcu experienþã are dreptul sã participe, sã îºi spunã pãrerea ºi sã decidã.Participanþii stau în cerc pentru a evita orice poziþie de superioritate ºidiscutã.

Membrii jirga iau decizii prin consens ºi, chiar dacã unii mem-brii influenþi ai tribului pot influenþa direcþia în care se îndreaptã dis-cuþiile, totul se desfãºoarã la vedere.

O persoanã care doreºte sã punã capãt unei situaþii conflictualeeste de aºteptat sã se autoumileascã în faþa membrilor comunitãþii ºi sãcearã iertare ºi protecþie. Astfel, este de aºteptat ca partea jignitã sãarate mãrinimie ca rãspuns la smerenie ºi sã accepte rugãmintea deiertare. Apoi, bãtrânii tribului determinã valoarea despãgubirii ce tre-buie plãtitã ºi conflictul se încheie.

În situaþia unui conflict în care un pashtun (A) a ucis un alt pash-tun (B) ca rãzbunare pentru uciderea unei rude, nu este de datoria con-siliului sã gãseascã vinovatul, deoarece (A) a fãcut doar sã apere onoa-rea sa ºi a familiei. Consiliul trebuie sã încerce sã gãseascã o soluþiepentru a încheia conflictul.

Sistemul justiþiei pashtune presupune refacerea onoarei persoa-nei rãnite mai degrabã decât pedepsirea agresorului ºi, de aceea, în si-tuaþia expusã anterior, cele mai frecvente modalitãþi de rezolvare a con-flictului sunt plata unei sume de bani (bani de sânge) ºi cãsãtoriile întremembrii familiilor rivale9.

Chiar ºi în cazul în care lideri influenþi se disting în cadrul tribu-rilor, deciziile de importanþã pentru întreaga comunitate sunt luate totprin consens în cadrul jirga10. Liderii trebuie sã fie în permanenþã înmãsurã sã îºi convingã subordonaþii cã le sunt superiori ºi trebuie sã fiecapabili sã procure resurse din afara tribului ºi sã le redistribuie încadrul tribului. Subordonaþii aºteaptã în permanentã ca liderii lor sã leofere avantaje materiale ºi simbolice ºi siguranþã. Dacã subordonaþiiconsiderã cã avantajele oferite de un lider nu sunt suficiente sau dacãun alt lider le poate oferi mai multe avantaje, atunci ei pot foarte uºorsã aleagã un alt lider.

Dacã jirga, organul legislativ al comunitãþii, este formatã din bã-trânii tribului, tinerii sunt organizaþi în miliþii tribale, lashkar sau arba-kai, care sã asigure apãrarea membrilor tribului ºi, la nevoie, aplicareahotãrârilor luate de jirga.

În mod normal, conform tradiþiilor ºi regulilor tribale, aceste mi-liþii tribale nu luptã sub comanda altui trib ºi continuã sã lupte doarpânã ajung la marginea teritoriului tribului, dupã care se opresc11. Dupãce pericolul a fost îndepãrtat de comunitate, oamenii se întorc la trebu-rile lor zilnice, paºnice. Existã o singurã excepþie la aceastã regulã. Subconducerea unui lider religios, membrii triburilor pot participa la unrãzboi sfânt, jihad, ºi dincolo de graniþele teritoriului tribului.

Tabelul urmãtor descrie actorii individuali tradiþionali din cadrultriburilor pashtune12.


Teatre de operaþii

Khan

Mare proprietar de pãmânt care controleazãresursele comunitãþii, poate oferi locuri de muncã ºipãmânt în arendã. De asemenea, poate media con-flicte.

MalikEste persoana de legãturã dintre structurile statuluiºi comunitate. Poate rezolva conflicte ºi are grijã deproprietatea comunã.

Mullah/ Talib/ Ulema

Lider religios care conduce rugãciunile, þine discur-suri ºi are puterea de a face judecãþi morale încomunitate. Este, de asemenea, implicat înrezolvarea conflictelor conform legii islamice.

171decembrie, 2008


Qumandan este lider al unui grup armat care participã la apãra-rea comunitãþii sau jihad. În triburile afectate de rezistenþa împotrivasovieticilor, aceºti comandanþi au tins sã submineze autoritatea tradi-þionalã ºi sã menþinã o stare permanentã de rãzboi. Mulþi dintre ei suntimplicaþi în trafic de toate felurile (droguri, arme etc.)13. Aceºtia nu suntinteresaþi în managementul societãþii civile, în reconstrucþie ºi dezvol-tare.

ConcluzieDe-a lungul istoriei lor, pashtunii au þinut piept unor armate mult

mai numeroase ºi evoluate tehnologic. De fiecare datã a fost un rãzboial voinþei, convingerii umane ºi hotãrârii colective. Iar acum este la fel.Conflictul din Afganistan nu este despre cine cucereºte mai mult teren,captureazã sau anihileazã centrele de comandã ale inamicului sau dis-truge infrastructura acestuia. Acest conflict este despre cine câºtigã ini-mile ºi minþile populaþiei din Afganistan.

Cultura tribalã pashtunã este foarte complexã ºi nu funcþioneazãîntotdeauna conform normelor tradiþionale, deoarece anii de rãzboi aualienat aceastã culturã. Cu toate acestea, necunoaºterea acestor elemen-te culturale poate avea un impact negativ asupra siguranþei militarilorºi îndeplinirii misiunii.

Poate cea mai importantã concluzie este cã orice acþiune milita-rã, în special cele care rezultã în victime civile ori încãlcarea sau dis-trugerea proprietãþii, poate declanºa rãzbunarea din partea localnicilor.În acest context, un comportament de cooperare ºi comunicare pentrucâºtigarea încrederii populaþiei locale este mult mai eficient decât uncomportament agresiv, care sã încerce sã inspire teamã.

Stabilirea unor relaþii bazate pe încredere, nu doar cu reprezen-tanþii administraþiei locale, cât mai ales cu liderii tradiþionali din zonade dislocare poate asigura accesul la informaþii ºi siguranþa militarilorºi proiectelor de reconstrucþie ºi dezvoltare.

Având în vedere nivelul ridicat de analfabetism, o relaþie bunãcu liderii tradiþionali poate ajuta la informarea membrilor comunitãþiicu privire la diversele proiecte realizate de cãtre militari ºi participareapopulaþiei la proiectele respective.

Nu trebuie sã uitãm faptul cã inamicul nu poartã uniformã ºi nupoate fi distins cu uºurinþã. Inamicul se ascunde în rândul populaþieilocale, iar populaþia localã se poate oricând transforma în inamic.

Bibliografie:Collective for Social Science Research - Afghans in Quetta.

Settlements, Livelihoods, Support Networks and Cross-Border Linkages,Afghanistan Research and Evaluation Unit, 2006.

Goodson, Larry P. - Afghanistan's Endless War: State Failure,Regional Politics and the Rise of the Taliban, University of WashingtonPress, 2001.

Harrison, Selig S. - „Pashtunistan“: The Challenge to Pakistanand Afghanistan, Real Instituto Elcano (ARI), 2008.

Hussain, Ross Masood - Federally Administered Tribal Areas(FATA): A Modern - Day Anachronism?, in „Journal of PoliticalStudies“, 2007.

International Crisis Group - Countering Afghanistan's Insurgency:No Quick Fixes, Asia Report No.123, 2006.

International Crisis Group - Pakistan's Tribal Areas: Appeasingthe Militants, Asia Report No.125, 2006.

International Crisis Group - Taliban Propaganda: Winning theWar of Words?, Asia Report No.158, 2008.

Jawad Nassim - Afghanistan - A Nation of Minorities, ManchesterFree Press, 1992.

Khan Adeel - Pakhtun Ethnic Nationalism: From Separation toIntegration, in „Asian Ethnicity“, Volume 4, Number 1, 2003.


Teatre de operaþii

173decembrie, 2008


Noelle-Karimm Christine - Village Institutions in the Perceptionof National and International Actors in Afghanistan, Amu Darya SeriesPaper No 1, Center for Development Research, University of Bonn, 2006.

Rome Sultan I. - Pukhtu: The Pukhtun Code of Life,http://www.valleyswat.net/literature/papers/Pukhto.pdf, 2007.

Sullivan Daniel P. - Tinder, Spark, Oxygen and Fuel: TheMysterious Rise of the Taliban, Journal of Peace Research, vol. 44, no.1, 2007.

Walker Edward W. - Ethnic War, Holy War, O' War: Does theAdjective Matter, in Explaining Collective Political Violence? BerkeleyProgram in Soviet and Post-Soviet Studies, Working Paper Series, 2006.

Wardak Ali - Jirga - A Traditional Mechanism of ConflictResolution in Afghanistan, University of Glamorgan, UK,http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/apcity/unpan017434.pdf , 2003.

Note:1. Jones, Seth G., 2008, Counterinsurgency in Afghanistan, RAND

Corporation, Pittsburgh, p.1.2. Mather, Dave, 2003. „Afghanistan: Foreign Intervention and

Social Transformation“. Critique: Journal, of Socialist Theory No. 34,p.96.

3. Christensen, Asger, 1995, Aiding Afghanistan: The Backgroundand Prospects for Reconstruction in a Fragmented Society, Copenhagen:Nordic Institute of Asian Studies, NIAS Reports, 26, p.46.

4. Program for Culture and Conflict Studies, http://www.nps.edu/Programs/CCS

5. Glatzer, Bernt, 1998, Being Pashtun - Being Muslim: Conceptsof Person and War in Afghanistan in B. Glatzer (Hg): Essays on SouthAsian Society: Culture and Politics II. (Zentrum Moderner Orient,Arbeitshefte, 9). Berlin: Das Arabische Buch, p.9.

6. Glatzer, Bernt, 2002, The Pashtun Tribal System, în G. Pfeffer& D. K. Behera (eds.): Concept of Tribal Society, (ContemporarySociety: Tribal Studies, Vol 5), New Delhi, Concept Publishers, p.5.

7. Hussain, Raja G., 2008, Badal: A Culture of Revenge. TheImpact of Collateral Damage on Taliban Insurgency, NavalPostgraduate School Monterey, California, p.33.

8. Ibidem, p.29. 9. Caroe, Olaf, 1958, The Pathans, 55O B.C.-A.D. 1957, Martin

Press Inc., New York, p.354.10. Groh, Ty L., 2006, Ungoverned Spaces: The Challenges of

Governing Tribal Societies, Naval Postgraduate School, Monterey,CA, p.10.

11. Suhrke, Astri, 1990, Afghanistan: Retribalization of the War,in Journal of Peace Research, Vol. 27, No. 3, p.62.

12. Seth Jones G., 2008, The Rise of Afghanistan's Insurgency.State Failure and Jihad in International Security, Vol. 32, No. 4, p.7;Nixon, Hamish, 2008, Subnational State-Building in Afghanistan,Afghanistan Research and Evaluation Unit Synthesis Paper Series,p.35.

13. Roy, Olivier, 2000, Why War is Going on in Afghanistan:The Afghan Crisis in Perspective, în Perceptions, Journal ofInternational Affairs, Volume V, p.3.


Teatre de operaþii

175decembrie, 2008

M`suri de contracarare a atacurilor cu IED în teatrul de opera]ii din IrakCÃPITAN IONEL BÃCANU

P rimul atac cu IED (Dispozitive Explozive Improvizate) aavut loc pe 29 martie 2003 la un punct de control lângã

Najaf, de cãtre militarii Diviziei 3 Infanterie americane care intenþio-nau sã verifice un autovehicul. Acesta conþinea aproximativ 45 de kilo-grame de exploziv C-4 în momentul în care a explodat, ucigând patrumilitari. De la explozia primului IED, aproximativ 90.000 de atacuri deacelaºi tip au avut loc în Irak, potrivit surselor militare americane. Rãz-boiul a cunoscut o metastazã a acestei laturi asimetrice mai puþin ºtiutepânã acum. Spre deosebire de muniþiile convenþionale, folosirea IEDare profunde consecinþe strategice, aºa cum s-a dovedit în cazul Spaniei.

Lupta împotriva IED a generat o permanentã angajare pentrudobândirea iniþiativei - un ciclu continuu de mãsuri ºi contramãsuri - nu


Teatre de operaþii

numai pentru descoperirea sau neutralizarea IED ascunse, dar ºi pentruidentificarea ºi distrugerea reþelelor care le produc.

IED folosite în anul 2003 erau, de regulã, mai mici ºi mai puþinsofisticate. Primele generaþii de IED conþineau un proiectil de mortiersau de artilerie de calibru 152 mm, iar iniþierea acestora se realiza prinfir. Acest tip de IED are dezavantajul cã necesitã un timp mare pentruamplasare ºi mascare. Forþele coaliþiei au contracarat acest tip de IEDprin stabilirea unui set de tactici, tehnici ºi proceduri pentru descoperi-rea indiciilor de prezenþã a IED (fire mascate în grabã, elemente de mu-niþii etc.). De asemenea, s-au adus îmbunãtãþiri blindajelor vehiculelormilitare pentru sporirea gradului de protecþie.

Insurgenþii au rãspuns prin înlocuirea sistemului de iniþiere prinfir cu sistemul de iniþiere prin radio, utilizând componente electronicede securitate pentru locuinþe, garaje, maºini sau jucãriile cu telecoman-dã care sunt uºor accesibile pe piaþã, la costuri modice. Acest sistem deiniþiere reduce semnificativ timpul de amplasare a IED, însã cel careiniþiazã IED trebuie sã se afle în „raza de vedere a acestuia“. Concomi-tent a crescut ºi puterea distructivã a IED prin stocarea mai multor pro-iectile de artilerie de calibru mare sau a minelor antitanc. Pentru anihi-larea acestui nou tip de IED au fost cãutate ºi testate mai multe soluþiitehnologice care au condus la realizarea dispozitivelor de blocare afrecvenþelor pe care se emiteau semnalele radio pentru iniþierea IED.Iatã doar câteva denumiri de astfel de dispozitive: Warlock, Chame-leon, Acorn sau Duke. Rãspunsul insurgenþilor la aceste sisteme perfor-mante, dar foarte costisitoare, a fost folosirea dispozitivelor de iniþiereîn infraroºu sau prin fir care anuleazã aceste sisteme.

Ulterior, insurgenþii au dezvoltat IED care folosesc principiul EFP(explosively formed projectile - proiectil format prin explozie). Acesttip de IED se realizeazã dintr-o bucatã de þeavã care are la unul dincapete o placã concavã, în interior se introduce explozivul, iar iniþierease realizeazã prin celalalt capãt. Explozia IED proiecteazã cu viteze

177decembrie, 2008

Mãsuri de contracarare a atacurilor cu IED în teatrul de operaþii din Irak

foarte mari placa concavã care se transformã într-un proiectil de mate-rial semitopit. Acest tip de IED are un efect devastator, devenind celmai frecvent utilizat tip de IED. Un IED de acest tip a explodat pe 3august 2005, ucigând 14 puºcaºi marini americani.

Forþele coaliþiei au adoptat tactici, tehnici ºi procedee noi pentrucontracararea acestui tip de IED. De asemenea, s-au cãutat ºi alte solu-þii alternative pentru contracararea IED, cum ar fi utilizarea câinilorEOD sau a albinelor pentru depistarea explozivilor.

O altã inovaþie specificã teatrului de operaþii Irak a reprezentat-oînscrierea mai multor IED, aºa-numitele „daisy chain“. Iniþierea unuiIED produce explozia simultanã a tuturor IED, putând scoate din luptão întreagã patrulã. Aceastã inovaþie a avut ca rãspuns diferite mãsuri decontracarare, cum ar fi cercetarea cu ajutorul avioanelor fãrã pilot a zo-nelor critice favorabile amplasãrii unor astfel de IED.

Cele mai eficiente IED sunt vehiculele-capcanã ºi atentatorii si-nucigaºi datoritã puþinelor indicii, a faptului cã în ambele cazuri IEDsunt îndreptate cãtre þinte prestabilite.

O altã contramãsurã a reprezentat-o direcþionarea eforturilorpentru disruperea celulelor care construiesc ºi amplaseazã IED. Totuºi,capacitãþile esenþiale au fost canalizate pentru diminuarea efectelorexploziei IED cu ajutorul roboþilor pentru intervenþia de la distanþã, ablindajelor superioare, a unor vehicule mai rezistente (cum ar fi vehicu-lul MRAP - mine resistant ambush protective vehicle) ºi a intervenþii-lor medicale.

Efortul mãsurilor de contracarare a IED a fost defensiv, reactivºi în ultimã instanþã, neadecvat, condus iniþial de prezumþia cã folosireaIED este trecãtoare pe fondul unui rãzboi de scurtã duratã.

Ciclul inovaþiilor favorizeazã, de regulã, insurgenþii deoareceproiectele acestora sunt mult mai ieftine ºi evolueazã cu vitezã mai ma-re decât contramãsurile forþelor coaliþiei. Un exemplu al acestui ciclude inovaþii ofensive ºi defensive este folosirea de cãtre insurgenþi a di-

verselor sisteme de iniþiere a IED. Acest exemplu ilustreazã cum tacti-cile individuale ale insurgenþilor îndeplinesc strategia de erodare a ca-pabilitãþilor forþelor coaliþiei.

Pentru obþinerea unor rezultate pozitive în acest domeniu extremde sensibil s-au demarat programe la nivelul structurilor NATO decounter-IED, dar este la fel de important efortul comun al tuturor struc-turilor counter-IED naþionale.


Teatre de operaþii

179decembrie, 2008

Multidimensionalitatea [i complexitateafenomenului terorist (1)

LOCOTENENT-COLONEL ILIE PENTILESCU

Î nceputul mileniului trei a adus, odatã cu deschiderea de noiorizonturi ºtiinþifice, tehnice ºi informaþionale, speranþa cã el

va fi un veac al renaºterii spirituale, al toleranþei, al dialogului întreculturi ºi civilizaþii, al prosperitãþii ºi coexistenþei paºnice, în care vatrebui instauratã o nouã ordine mondialã, mai justã, mai umanã ºi cu omultitudine de probleme cãrora comunitatea internaþionalã va trebui sãle gãseascã neîntârziat un rãspuns.

Evoluþiile recente din arena internaþionalã evidenþiazã faptul cãstrategiile globale de acþiune vor trebui fundamentate, în primul rând,pe argumentele solidaritãþii umane, în vederea combaterii ameninþãri-lor la adresa pãcii ºi stabilitãþii mondiale, a violenþei, sãrãciei ºi igno-ranþei. Totodatã, schimbãrile dramatice ale climatului internaþional dinultima perioadã de timp impun reevaluarea ºi reconsiderarea concepte-


Teatre de operaþii

lor de securitate, dintr-o nouã perspectivã, þinând seama de mecanisme-le care favorizeazã proliferarea principalei ameninþãri ce planeazãacum asupra omenirii - terorismul.

Caracterul imprevizibil al riscurilor ºi ameninþãrilor teroristeeste de naturã sã potenþeze dinamica fenomenelor destabilizatoare lanivel global, pentru cã terorismul nu este doar rãul care se abate asupraplanetei, ci este chiar rãul din lume, adicã rãul nostru, partea fanaticãdintre noi ºi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al rãzbunã-rii, al egocentrismului, al pedepsirii cu orice preþ, al „purificãrii“ prinucidere ºi prin distrugere.

Terorismul este o ameninþare din umbrã. Evoluþia lui, de la oseamã sau o sumã de acte teroriste disparate, la un summum al fana-tismului, cruzimii ºi violenþei, adicã la un rãzboi terorist, este de naturãsã genereze reacþia corespunzãtoare a omenirii, sã declanºeze rãzboiulantiterorist.

Atentatele punctuale, îndreptate împotriva unor þinte primarealese cu grijã, în concordanþã cu mesajul care urma sã fie transmis, aufost completate cu terorismul de stat ºi cu politici de distrugere siste-maticã, de purificare etnicã, soldatã cu sute de mii de victime ºi mi-graþii de milioane de dezrãdãcinaþi. Aceastã nouã formã de terorism afost pusã pregnant în practicã în Rwanda, spaþiul fostei Iugoslavii, Ce-cenia, Turcia, Irak, Spania, Anglia sau Afganistan, fãcându-ne sã con-chidem cã teroriºtii se gândesc în zilele noastre tot mai mult cum sãomoare în masã. Actualii teroriºti nu mai doresc sã punã în dificultateun regim politic, nu mai vor sã oblige autoritãþile sã negocieze, ei fiindinteresaþi doar de numãrul de victime pe care pot sã-l provoace.

Modificãrile opticii ºi logicii acþionale ale noului terorism au dusla transformãri structurale la nivelul organizaþiilor teroriste. Astfel, ie-rarhiile ºi infrastructura clasicã de tip centru de comandã, grup opera-tiv/susþinãtori tind sã disparã. Comandourile nu mai au o centralã, iaratentatorii devin elementele unei reþele transnaþionale întinse pe ori-

181decembrie, 2008

Multidimensionalitatea ºi complexitatea fenomenului terorist

zontalã. Celulele combatante sunt autonome tactic, logistic ºi din punctde vedere al comenzii, comunicaþiilor ºi controlului, singurul elementde coeziune transnaþionalã reprezentând o doctrinã comunã, ura faþã desocietate, faþã de regimul politic sau frustrãrile provenite din margina-lizarea socialã, economicã sau religioasã. Imaginea noului terorism n-arfi completã dacã n-am þine cont de mijloacele potenþiale, tehnologiilede vârf, posibilitatea apelãrii la armele de distrugere în masã care staula baza instrumentãrii „suprauciderii“.

Aºadar, spectrul violenþei globale se lãrgeºte prin includereaunei forme de conflict atipicã, neevidenþiatã pânã acum în tratate destrategie militarã, iar cantitatea ºi calitatea informaþiei tind sã înlocu-iascã importanþa cantitãþii ºi calitãþii tehnicii ºi infrastructurii de rãz-boi. Aceastã formã de violenþã - noul terorism - este neconvenþionalã,asimetricã, permanentã, se poate manifesta pretutindeni ºi este uºor deîntreþinut.

Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi, în general, al confruntãrii directe,de aproximativ o jumãtate de veac, între cele douã sisteme sociale anta-gonice, socialismul ºi capitalismul, a fãcut loc noii forme de violenþã,mai perfidã ºi tocmai de aceea mai greu de contracarat - fenomenul te-rorist. Acesta apeleazã la noi forme ºi procedee de acþiune care nu þinseama de normele dreptului conflictelor armate ºi ale dreptului interna-þional umanitar, recurge la acþiuni barbare, care urmãresc sã instaureze,mai ales în rândul populaþiei civile, groaza ºi sã paralizeze instinctul deautoapãrare.

Terorismul nu trebuie privit ca o realitate abstractã pentru cãfrontul terorist cuprinde o diversitate mare ºi concretã de structuri ºiforme de asociere a unor indivizi. De aceea, atunci când este abordatfenomenul terorist, în general, ºi lupta împotriva terorismului, în spe-cial, avem în vedere definirea concretã a teroriºtilor ca indivizi careacþioneazã în numele ºi sub steagul acestei violenþe deosebite.

Iatã de ce, rãzboiul antiterorist este egal cu lupta împotriva tero-riºtilor, iar în lucrare chiar dacã se va folosi generic denumirea de gru-pãri sau grupuri teroriste, respectiv grupuri terorist-diversioniste, carepot fi chiar sinonime, se au în vedere membrii acestor organizaþii ºi aielementelor structurale. Atâta timp cât þintele operaþionale ale tero-riºtilor sunt comunitãþile umane, la rândul lor, acþiunile luptei antitero-riste vizeazã combaterea indivizilor care compun toate forþele teroriste.

Terorismul nu este un substituit al rãzboiului dar, cu siguranþã,el va influenþa arta militarã, în sensul cã aceasta va trebui sã-ºi recon-sidere multe din conceptele ºi concepþiile cu care opereazã ºi care sedovedesc ineficiente într-o astfel de confruntare atipicã.

Rãzboiul ca formã extremã de soluþionare a conflictului social artrebui sã fie depãºit, încetând sã reprezinte o necesitate sau o prioritateîntr-o societate civilizatã. Cu siguranþã însã, rãzboiul nu va dispãrea caposibilitate ºi nici ca fenomen social pentru cã, în mod paradoxal, deºieste conºtientã de riscurile la care se expune specia umanã, se pare cãnu poate depãºi agresivitatea din ea însãºi. Vor exista ºi se vor mani-festa încã forme ale rãzboiului clasic (conflictului armat) în variantemodernizate, înalt tehnologizate, în contrast cu altele inedite, improvi-zate, ciudate chiar, neîncadrate în tiparele tradiþionale. Cum va arãta cuexactitate rãzboiul viitorului este aproape imposibil de anticipat ºi, maiales, de încadrat într-o imagine - model, virtualã, unicã ºi atotcuprinzã-toare.

Puþine sunt situaþiile când se creeazã o stare de conflict iar pãr-þile adverse se aflã într-o relaþie de simetrie. Mai devreme sau mai târ-ziu se produce o disoluþie a acesteia, o transformare într-una asime-tricã. Dintotdeauna, între adversari au existat sau au fost realizate dife-renþieri, cu avantaje sau, dimpotrivã, cu dezavantaje de o parte sau dealta. Un specialist în analiza conflictelor asimetrice considera într-unadin lucrãrile sale cã „în «rãzboiul asimetric», fiecare dintre adversari


Teatre de operaþii

183decembrie, 2008


apeleazã la mijloace diferite, la nivelul sãu, fãrã sã rivalizeze cu celã-lalt ºi, la urma urmei, evitând confruntarea faþã în faþã“.

Asimetria existã ºi în lupta evolutivã, la nivelul speciilor, al vie-þii în general. Ea nu este o invenþie a omului, ci existã în naturã de mili-oane de ani, aºa cum existã agresivitatea, unul din cele mai controver-sate concepte în teoriile evoluþionismului.

Asimetria în confruntare a decis, de multe ori, de partea cui estevictoria pentru cã asimetria între douã pãrþi adverse care presupune,printre altele, concordanþa conceptelor ºi planurilor de acþiune, propor-þionalitate în forþe ºi mijloace, capacitãþi logistice asemãnãtoare, timpide reacþie asemãnãtori sau compatibili etc., nu este doritã ºi nu poate,întotdeauna, sã asigure victoria în luptã, sã conducã spre realizarea sco-purilor propuse în rãzboiul asimetric al zilelor noastre.

Încã din cele mai vechi timpuri, luptãtorii, dar mai ales conducã-torii lor, au cãutat modalitãþi de realizare a superioritãþii faþã de adver-sar sau, dimpotrivã, cãi ºi metode de a evita sau compensa superiori-tatea acestuia pentru a obþine avantaje chiar într-o situaþie de inferiori-tate, a exploata în avantajul propriu asimetria, chiar dacã aceasta le eradefavorabilã. Sun Tzî considera cu foarte mult timp în urmã cã „întrea-ga artã a rãzboiului se bazeazã pe înºelãtorie. De aceea, dacã eºti capa-bil, simuleazã incapacitatea; dacã eºti activ, simuleazã pasivitatea. Dacãeºti aproape, fã sã se creadã cã eºti departe ºi dacã eºti departe fã sã secreadã cã eºti aproape. Momeºte inamicul pentru a-l prinde în capcanã;simuleazã neorânduiala ºi loveºte-l; evitã-l acolo unde este puternic. Fãsã i se parã cã eºti în situaþie de inferioritate ºi încurajeazã-l la înfumu-rare. Nu-l slãbi nicio clipã, hãrþuieºte-l. Atacã-l când ºi acolo unde nueste pregãtit; acþioneazã când el nu se aºteaptã la aºa ceva“. Sunt atâtde actuale ºi de pertinente aceste pilde, încât existã tentaþia sã fie utili-zate în proiecþia oricãrui tip de acþiune militarã.

Definindu-l în termeni cât se poate se simpli, conflictul asime-tric este, în esenþã, un mijloc prin care o parte (o armatã) inferioarãcautã sã obþinã avantaje faþã de un adversar mai puternic, ori acela princare o armatã superioarã cautã sã obþinã rapid victoria fãrã pierderi saucu pierderi cât mai mici. În aceeaºi ordine de idei, rãzboiul asimetriceste acela prin care se cautã evitarea impactului cu forþa adversarului,contracararea sau compensarea superioritãþii de orice naturã a acestuiaºi se axeazã pe avantajul sau slãbiciunile uneia dintre pãrþile aflate înconflict.

În anul 1995, pentru prima datã, în mod explicit, în Doctrinaîntrunitã a armatei americane, au fost fãcute referiri oficiale asupraconceptului de asimetrie a conflictelor. Documentul introduce în cate-goria „luptelor asimetrice“ pe cele duse între forþe cu destinaþii diferite,cum ar fi cele aeriene contra forþelor terestre sau celor maritime, iar înprezent, în Strategia militarã naþionalã a SUA au fost indicate domeni-ile legate de rãzboiul asimetric ca fiind, printre altele, terorismul, ame-ninþãrile cu folosirea armelor de distrugere în masã sau acþiunile infor-maþionale, toate categorisite ca ameninþãri sau provocãri asimetrice.

Acþiunile asimetrice urmãresc un impact psihologic major, ca deexemplu ºoc ºi confuzie, care-i afecteazã adversarului iniþiativa, liber-tatea de acþiune ºi voinþa. Metodele asimetrice de luptã solicitã vulne-rabilitãþile adversarului ºi gãsirea formelor corespunzãtoare, adeseasurprinzãtoare, de acþiune. Acestea folosesc de cele mai multe ori noitactici de acþiune, în general netradiþionale, arme sau tehnologii pemãsurã, ºi pot fi aplicate la toate nivelurile acþionale ale rãzboiuluistrategic, operativ sau tactic - în întreg spectrul operaþiilor militare.

În ºtiinþa militarã existã multe clasificãri ale conflictelor ºi rãzboa-ielor, în funcþie de o mulþime de criterii, dar în ceea ce priveºte strate-giile asimetrice, ele þin de natura conflictelor ºi de modul de ducere a


Teatre de operaþii

185decembrie, 2008


acestora, de ieºirea din linearitate ºi intrarea în spaþiul multidimensio-nal. Rãzboiul viitorului trebuie analizat din perspectiva realitãþilor so-cietãþii omeneºti actuale, iar realitatea de astãzi a transformat deja con-fruntarea armatã în una de tip informaþional, spaþial, fluid, asimetric.

În unele lucrãri, conflictele asimetrice sunt clasificate astfel: conflicte care implicã confruntarea armatã (conflictul de joasã

intensitate ºi conflictul de intensitate medie, rãzboiul non-contact, rãzbo-iul disproporþionat, rãzboiul popular sau guerila, revoluþia armatã, rãzbo-iul civil, terorismul);

conflicte non-violente (rãzboiul psihologic, rãzboiul informa-þional ºi mediatic, ciberconflictul); conflicte non-militare (îndiguirea,embargoul ºi blocada economicã, separatismul etnic, boicotul).

Terorismul, ca formã de manifestare a rãzboiului asimetric, esteo ameninþare transnaþionalã majorã, potenþatã de motivaþii etnice, reli-gioase, naþionaliste, separatiste, politice ºi economice. Alãturi de tero-rism stã crima organizatã, ambele fiind fenomene care au proliferatfoarte mult în ultimele decenii astfel încât, la intrarea în mileniul trei,aproape cã nu existã stat sau organism internaþional care sã nu-ºi punãproblema apãrãrii ºi protecþiei împotriva lor. Cotidianul francez „LeMonde Diplomatique“, în ediþia de 8 decembrie 2001, aprecia cã nimicnu va mai fi ca înainte, agresiunea este atât de mare încât nu seamãnãcu nimic cunoscut pânã în prezent. Atât de mare încât nu i se poate daun nume. Atentat? Atac? Act de rãzboi? ªi revista germanã de comen-tariu politic „Der Spiegel“ din 3 decembrie 2001 aprecia cã mon-struoasele crime din 11 septembrie 2001 se vor repeta în altã parte ºi înalte circumstanþe fãrã îndoialã, dar se vor repeta.

Dar cea mai elocventã oglindire a mutaþiilor produse în strategiaantiteroristã globalã care a avut loc dupã 11 septembrie 2001 a fostilustratã în discursul preºedintelui Statelor Unite ale Americii, George

W. Bush, despre starea naþiunii, prezentat în faþa Congresului Ameri-can, al cãrui centru de greutate a fost fundamentat pe trei idei principa-le: lupta împotriva terorismului este prioritatea absolutã a lumii civili-zate; atenþia coaliþiei antiteroriste va fi preponderent îndreptatã asupraþãrilor din „Axa rãului“ (Coreea de Nord, Afganistan, Irak ºi Iran);Statele Unite ale Americii îºi rezervã dreptul de a uza de lovituri mili-tare de tip „preventiv“.



Teatre de operaþii

187decembrie, 2008

Folosirea în plan ideologic [i ac]ional a factorului femininîn atentatele teroriste

ROXANA SÃRARU

D in punct de vedere istoric, prima grupare care a utilizatatentate sinucigaºe asupra unor þinte reprezentative a fost

ordinul islamic al „Asasinilor“, între anii 1090-1272. În secolele XVIII,XIX ºi la începutul secolului XX au avut loc o serie de atentate alecomunitãþii musulmane din Asia, îndeosebi cele din Malabar (sud-estulIndiei), Atjeh (nordul Sumatrei), Mindanao ºi Sulu (sudul Filipinelor),menite sã inducã teamã în rândul coloniºtilor europeni. Persoanele dincadrul acestor comunitãþi care urmau sã comitã atacurile practicau înain-te anumite ritualuri religioase, cu scopul de a deveni martiri, fiind con-vinºi cã gestul lor înseamnã apãrarea binelui comun al comunitãþii 1.

La sfârºitul secolului XIX, utilizarea bombelor cu dinamitã înatacurile teroriste a devenit principala metodã de atac, fiind preluatãinclusiv în atacuri sinucigaºe. Þinând cont de accelerarea dezvoltãrii


Teatre de operaþii

mijloacelor tehnice, s-a renunþat la sacrificarea membrilor din cadrulorganizaþiei teroriste ºi s-a trecut la utilizarea de noi metode: atentatecu bombe pre-amplasate sau detonate prin telecomandã, luãri de osta-tici sau deturnãri de aeronave. Aceastã situaþie a determinat serviciilede securitate din fiecare þarã sã adopte noi metode care sã permitã de-tectarea bombelor ºi care sã împiedice posibilele atentate.

Schimbãrile cu privire la creºterea securitãþii au adus o nouã ati-tudine a teroriºtilor, care s-au vãzut nevoiþi sã apeleze la vechea metodãa atentatelor sinucigaºe. Atentatul de la Beirut cu camion-capcanã din23 octombrie 1998, comis de Hezbollah asupra unei tabere a infante-riºtilor marini, a marcat începutul noilor atentate sinucigaºe moderne.Imediat dupã acesta au urmat alte atentate care au dus Franþa ºi SUAsã îºi retragã militarii din Liban. În lunile care au urmat, atacurile deacest gen s-au repetat, dovedindu-ºi pe deplin eficienþa: SUA ºi Franþaau decis sã îºi retragã toþi militarii din Liban.

Ultimele decenii au fost marcate de numeroase astfel de atentatesinucigaºe, comise în special de membrii ai organizaþiilor musulmane(atât ºiite, cât ºi sunite), creºtine, hinduse, sikh sau evreieºti2. Cele maicunoscute dintre aceste organizaþii sunt: Hamas, Hezbollah, Jihadul Is-lamic Palestinian ºi Brigãzile Martirilor „Al-Aqsa“ (Palestina), Al-An-sar Mujahin (Cecenia), Jihadul Islamic Egiptean, Lashkar-e-Taiba(Kashmir), Grupul Islamic Armat (Algeria), Babbar Khalsa (India),Tigrii Eliberatori ai Tamililor (Sri Lanka), Partidul Muncitorilor dinKurdistan (Turcia) ºi „Al-Qaida“3.

Atunci când vorbim despre terorism existã în mod invariabil oserie de întrebãri la care trebuie sã rãspundem pentru a avea o imaginedespre acest fenomen: care sunt cauzele ce determinã apariþia acestuifenomen, care sunt principiile dupã care funcþioneazã ºi, aspectul celmai important care ar trebui luat în calcul þine de explicarea efectelorsociale ºi politice pe care acesta le provoacã. Nu existã o teorie sau unpattern general care sã permitã un rãspuns unic ºi clar la toate aceste

189decembrie, 2008

Folosirea în plan ideologic ºi acþional a factorului feminin în atentatele teroriste

întrebãri, existã doar cazuri particulare, contexte istorice, sociale ºi po-litice care pot explica existenþa acestui fenomen. Este necesar sã existeo înþelegere a mediului în care au loc atentatele teroriste pentru a vedeade ce terorismul are loc cu precãdere în unele locuri ºi în altele nu. Tre-buie vãzut care sunt circumstanþele în care se formeazã un grup tero-rist, psihologia teroriºtilor.

Prin definiþie, terorismul reprezintã inducerea sistematicã a friciiºi dorinþa de control ºi de a conduce populaþia civilã; fenomenul tero-rist este o provocare pentru autoritatea statului4. Altfel spus, terorismulpoate fi o formã de comportament politic rezultat din alegerea delibera-tã a unui actor raþional, în speþã organizaþia teroristã.

Ted Robert Gurr5 considera cã statele moderne sunt mai puþinviolente decât cele în curs de dezvoltare. Strâns legat de aceastã afir-maþie este fenomenul de urbanizare, ce face parte din modernitate ºiare un rol important în explicarea terorismului, pentru cã oraºul este ca-drul propice pentru teroriºti. În cadrul oraºului se aflã cele mai multeþinte, gradul de mobilitate este foarte crescut, se poate ajunge foarteuºor dintr-un loc în altul, mijloacele de comunicare sunt foarte binedezvoltate ºi posibilitatea de a rãmâne anonim este mai mare.

Din punct de vedere teoretic existã o serie de factori declanºa-tori/cauze care pot conduce la formarea grupurilor teroriste6:

a) un grup minoritar care se simte discriminat de majoritate - pri-mii doresc sã-ºi câºtige drepturile, privarea lor de aceste drepturi îi facesã reacþioneze violent;

b) lipsa accesului la participarea politicã - în fiecare caz de tero-rism în parte trebuie sã fie înþeles contextul general în care acest feno-men se desfãºoarã, uneori elitele pot fi cele care sunt nemulþumite desituaþia þãrii din care fac parte ºi decid sã se implice în astfel de acþi-uni; terorismul nu este neapãrat un fenomen care porneºte;

c) o ultimã categorie este formatã din „catalizatori“ - factorii careprecipitã acþiunile de tip terorist - deºi în mod normal aceºtia sunt con-

sideraþi ca fiind impredictibili; de obicei vin ca rãspuns la o mãsurã ra-dicalã a guvernului sau la existenþa unei crize.

În lucrarea „Femei kamikaze“ sunt identificate trei tipuri posi-bile de terorism7:

terorism demonstrativ - care este direcþionat în special pentruobþinerea publicitãþii, având drept obiective: recrutarea a cât mai mulþiactiviºti, atragerea atenþiei populaþiei-þintã asupra revendicãrilor ºi, înacelaºi timp, evidenþierea problemelor cu care se confruntã, precum ºiobþinerea atenþiei din partea opiniei publice internaþionale;

terorismul distructiv - este mai agresiv ºi are drept scop atâtexercitarea presiunii asupra guvernelor-þintã, cât ºi mobilizarea a câtmai mulþi susþinãtori ai cauzei; teroriºtii „distructivi“ cautã sã deter-mine cât mai multe pagube membrilor audienþei-þintã, cu riscul pierde-rii simpatiei populaþiei pentru cauzã;

terorismul sinucigaº - este cea mai agresivã formã de tero-rism, exercitând presiuni cu preþul pierderii suportului din partea popu-laþiei din care fac parte teroriºtii.

Fiecare atac terorist include cel puþin trei componente:- o persoanã cu cel puþin un motiv ºi dorinþa de a participa la

atac;- un sistem cu infrastructurã tehnicã pentru facilitarea planifi-

cãrii ºi executãrii atacului sinucigaº;- decizia de a realiza atacul de cãtre cei care controleazã ºi con-

duc sistemul8. În general, terorismul vizeazã atingerea a douã obiective majo-

re: atragerea a cât mai mulþi suporteri ºi exercitarea presiunii asupraoponenþilor. În cele mai multe cazuri, fenomenul terorist þinteºte spreatingerea ambelor obiective, având drept scop influenþarea estimãrilorfãcute de inamici ºi, simultan, mobilizarea suporterilor cauzei teroriste.Dat fiind un anumit context, scopul teroriºtilor este acela de a obþineavantaje faþã de grupãrile rivale implicate în aceeaºi miºcare socialã.


Teatre de operaþii

191decembrie, 2008


Pentru organizaþia teroristã, succesul atacului sinucigaº esteprofitabil deoarece :

- în primul rând, îºi atinge scopul - uciderea ºi rãnirea adversaru-lui;

- în al doilea rând, atrage atenþia mass-media, „oxigenul teroris-mului“, asupra cauzei naþionaliste sau religioase9.

Terorismul este o strategie atractivã a grupurilor care au anumitetipare ideologice, care „dramatizeazã“10 o anumitã cauzã, doresc sã stâr-neascã violenþa regimului, doresc sã fie un „model“ pentru urmaºi, sãdomine sau sã atragã pe cei mai slabi, care gãsesc în terorism singuracale de a-ºi rezolva nemulþumirile.

Un alt aspect care þine de explicarea fenomenului terorist esteceea ce se poate numi profilul teroristului. Aºa cum nu existã o definiþieunitarã ºi exhaustivã a terorismului, nu existã niciun profil standard alteroristului. Teroriºtii nu sunt neapãrat oameni care se diferenþiazã derestul populaþiei, uneori aceºtia fac parte din elita societãþii, au un sta-tut social foarte bun.

De asemenea, se poate remarca faptul cã deºi iniþial cei care co-miteau atentate teroriste erau bãrbaþi, în istorie au existat cazuri în careatentate cu urmãri grave au fost comise de cãtre femei. Acest fenomenreprezintã o provocare în plus pentru cercetãtori, fiind destul de greu sãgãseºti motivaþia care stã în spatele acestor alegeri pe care femeile lefac.

Printre atentatele sinucigaºe feminine, care au reuºit sã reþinãatenþia internaþionalã, devenind astfel de notorietate, este cel din Liban,executat pe 9 aprilie 1985, când Sanna Mouhaidily, membrã a Parti-dului Social Naþionalist Sirian, a detonat o maºinã, omorând doi soldaþiisraelieni ºi rãnind alþi doi.

Statistic vorbind, 45% din atacurile teroriste sinucigaºe din Li-ban au fost comise de femei, în Sri Lanka proporþia este de 25-35%, iarîn Turcia peste 66%11.

Unii cercetãtori au interpretat acest fenomen ca fiind o încercarea organizaþiilor teroriste de a inova, de a atrage de partea lor cât maimulte categorii sociale. În ultima perioadã au apãrut diverse articole înpresã care discutã despre creºterea numãrului de femei care sunt impli-cate în atentate teroriste, în special în Irak. Participarea femeilor la ast-fel de activitãþi nu este recentã, au existat anumite grupãri teroriste (înmajoritate de extremã stânga) în cadrul cãrora femeile terorist au deþi-nut o pondere importantã.

Un exemplu relativ recent este al celor douã organizaþii teroristecare pânã la sfârºitul anului 2000 au avut în componenþa lor femei: Par-tidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) ºi Tigrii Eliberatori ai Tamili-lor (LTTE). Luând în consideraþie ponderea membrilor celebrelor co-mandouri „Tigrii Negri“, femeile ocupã o treime.

Asasinarea premierului indian Rajiv Gandhi a fost comisã de cã-tre o femeie, care purta sub robã o centurã cu explozibil. Aceasta nu aatras atenþia nimãnui, lãsând impresia cã este însãrcinatã. Tot în cadrulLTTE o altã femeie terorist s-a aruncat în aer în cadrul unei reuniunipolitice, soldatã cu uciderea a 23 de persoane ºi care l-a rãnit ºi pe pre-ºedintele Sri Lanka, Chandrika Kumaratunga.

Femeile terorist atrag mai puþin atenþia forþelor de securitate,fiind considerate de cele mai multe ori inofensive, fiind mai uºor pen-tru ele sã-ºi atingã scopul. În Orientul Mijlociu existã cea mai mareproporþie de atentate sinucigaºe comise de femei (de exemplu, la jumã-tatea anilor '80, în sudul Libanului au existat foarte multe atentateîndreptate împotriva unor þinte israeliene).

În cazurile de atentate sinucigaºe în care sunt implicate femei seacordã foarte mare atenþie felului în care este camuflatã încãrcãtura, înaºa fel încât sã treacã neobservate pe strãzi, sã nu stârneascã atenþieasupra încãrcãturii de explozibil. Femeile terorist încearcã sã-ºi occi-dentalizeze aspectul, sã poartã fuste scurte sau largi, haine de gravidãºi pieptãnãturã în stil occidental.


Teatre de operaþii

193decembrie, 2008


Cercetãtorii explicã implicarea femeilor palestiniene în atentatesinucigaºe ca rezultat al disperãrii acestora ºi, de asemenea, ca nouãtacticã care poate distrage atenþia autoritãþilor centrate în general pesupravegherea bãrbaþilor tineri. Un alt exemplu de atentat sinucigaºeste cel din ianuarie 2002, comis de Wafa Idris la Ierusalim, într-unmagazin de pantofi. Atacul a rãnit 100 de persoane ºi a ucis un om. Olunã mai târziu, o altã tânãrã palestinianã, Daria Abu Aicha, s-a arun-cat în aer în preajma unui punct de trecere dinspre Cisiordania. Celedouã atacuri au fost urmate de un al treilea, comis tot de o femeie pales-tinianã într-un magazin din Ierusalim, care a ucis douã persoane ºi arãnit alte o sutã cincizeci. Aceste trei atacuri au fost revendicate de cã-tre membrii grupãrii Brigãziile Martirilor „Al-Aqsa“ care, conform da-telor specialiºtilor, are o brigadã specialã formatã din femei.

Aceste cazuri de atentate în care femeile sunt implicate nu suntspecifice doar pentru þãrile din Orientul Mijlociu, ele se regãsesc ºi înalte þãri. Teroristele cecene sunt numite în presa ruseascã „vãduvelenegre“. Mediatizarea acestora a început o datã cu luarea de ostatici dinMoscova în octombrie 2002. Presa moscovitã a anunþat împuºcarea a18 femei terorist în cadrul acelei intervenþii.

Muriel Degauque, în vârsta de 38 de ani, nãscutã în partea desud a Belgiei, a participat la un atac sinucigaº împotriva trupelor ame-ricane din Bagdad în anul 2005. Aceasta era de religie creºtinã, însã s-acãsãtorit cu un cetãþean marocan ºi s-a convertit la islamism. Conformunor declaraþii date de directorul poliþiei federale, Glenn Audenaert aintrat în contact cu o organizaþie care i-a permis sã devinã luptãtoarepentru Jihad. A cãlãtorit alãturi de soþul ei în Irak ºi în data de 9 noiem-brie 2005 a condus o maºinã capcanã întru-un convoi militar american.Acest atac, conform unor surse, ar fi ucis ºase persoane, fapt contestatde alte surse care susþin cã ea a fost singura victimã. Soþul acesteia amurit într-un atac separat12.

Dorinþa femeilor de a participa la activitãþi teroriste este „ex-ploatatã“ atât la nivel intern, cât ºi la nivel extern13:

la nivel intern, liderii ºi membrii organizaþiilor profitã de nerãb-darea ºi dorinþa femeilor de a ucide „inamicii“ prin atacuri sinucigaºe;

la nivel extern, femeile sunt „exploatate“ de opinia publicã ;mass-media devin instrumente importante în acest fenomen, prezen-tând femeile sinucigaºe mai degrabã ca fiind simbolul disperãrii luptã-torilor pentru libertate ºi nu ucigaºe cu sânge rece ale unui numãr ridi-cat de civili.

Organizaþiile teroriste fac apel la femei din mai multe motive14: - prezintã avantaje tactice - elemente ale surprizei, ezitare în a

percheziþiona femei, stereotipul universal feminin;- determinã creºterea numãrului de combatanþi;- au impact mediatic deosebit (publicitatea înseamnã un numãr

mai mare de recruþi);- au efecte psihologice devastatoare de lungã duratã.Terorismul este un fenomen complex ºi, aºa cum am amintit ante-

rior, nu poate fi explicat exhaustiv. Nu existã un portret al celor caredevin teroriºti sinucigaºi sau nu existã o explicaþie unicã a motivaþieicare stã în spatele tuturor acestor fapte. Totuºi, analizând cazurile deterorism sinucigaº care au fost comise de femei se pot extrage câtevacaracteristici comune ale acestora:

în ceea ce priveºte vârsta, majoritatea femeilor sunt foarte ti-nere (între 21 de ani în Turcia, 23 de ani în Liban);

unele sunt vãduve, altele nu au fost niciodatã cãsãtorite;unele provin din clasa mijlocie, altele provin din familii cu un

statut social scãzut;unele lucreazã, altele nu;

o unele luptã pentru identitatea naþionalã (de ex. „vãduvele ne-gre“ din Cecenia), altele pentru a sparge ºablonul unei societãþi patri-arhale dominante;


Teatre de operaþii

195decembrie, 2008


selecþia femeilor se face la fel ca pentru bãrbaþi;majoritatea par inocente în viaþa de zi cu zi;au în comun entuziasmul ºi dorinþa de rãzbunare;unii analiºti spun cã recrutarea se face de obicei când sunt ado-

lescente, multe dintre fete fiind orfane.Din punct de vedere teoretic este dificil de explicat de ce unii

oameni preferã sã-ºi exprime sau sã-ºi impunã pãrerea în mod violent.Este la fel de greu de explicat de ce femeile sunt motivate sã participela acest gen de manifestãri. Pot fi gãsite uneori explicaþii ce rezidã dindorinþa personalã de rãzbunare a celor care îºi pierd familiile - luãm înconsiderare cazul femeilor cecene - sau pur ºi simplu sunt forþate sãfacã acest lucru - cazul femeilor terorist din cadrul PKK. „Conforminterpretãrilor ce vin din partea comunitãþii feministe, terorismul si-nucigaº feminin reprezintã o tacticã de îmbunãtãþire a statutuluifemeilor în societãþile patriarhale, iar acþiunile bombelor umane femi-nine sunt considerate a fi acte de emancipare. În þãrile unde dihoto-mia rolurilor de gen este semnificativã, o cauzã frecventã este nevoiade a evada dintr-o viaþã predestinatã ºi condiþionatã de valori profundînrãdãcinate. Ceea ce le ajutã, o datã în plus, sã se implice în aseme-nea acte. Istoria terorismului a probat cã femeia terorist poate fi une-ori mai durã, mai loialã ºi mai fanaticã“15.

BIBLIOGRAFIE:Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU - Organizaþiile teroris-

te, Editura M.I.R.A., 2008.Donald BLACK - The Geometry of Terrorism - Sociological

Theory, Vol. 22, No.1, Theories of Terrorism: a symposium (March2004), p. 14-25.

Irena CHIRU, Cristian BARNA - Contraterorism ºi securitateinternaþionalã, Editura Top Form, Bucureºti, 2008.

Maria Cristina CHIRU, Irena CHIRU - Femei kamikaze. Tero-rism la genul feminin, Editura Top Form, 2006.

Martha CRENSHAW - The Causes of Terrorism - ComparativePolitics, Vol. 13 , No. 4 (July 1981), p. 379-399.

Stephen F. DALE - Religious Suicide in Islamic Asia: Anticolo-nial Terrorism in India, Indonesia, and the Philippines, in „Journal ofConflict Resolution“, vol. 32, No. 1, March 1988.

Walter LAQUER, No End to War: Terrorism in the Twenty-First Century, Continuum, New York, 2003, p. 78.

Roberta SENECHA DE LA ROCHE - Toward a Scientific Theoryof Terrorism - Sociological Theory Vol. 22, No.1, Theories of Terrorism:a symposium (March 2004), p.1-4.

Note:1. Stephen F. Dale, Religious Suicide in Islamic Asia: Anticolo-

nial Terrorism in India, Indonesia, and the Philippines, in „Journalof Conflict Resolution“, vol. 32, No. 1, March 1988.

2. Walter Laqueur, No End to War: Terrorism in the Twenty-FirstCentury, Continuum, New York, 2003, p.78.

3. Martha Crenshaw - The Causes of Terrorism - ComparativePolitics, Vol 13 , No. 4 (July 1981), p.379-399.

4. Ibidem, p.379-399.5. Martha Crenshaw - The Causes of Terrorism - Comparative

Politics, Vol.13, No. 4 (July 1981), p.379-399.6. Ibidem.7. Maria Cristina Chiru, Irena Chiru, Femei kamikaz. Terorism la

genul feminin, Editura Top Form, Bucureºti, 2006, p.8-9.8. Ibidem, p.11.9. Idem, p.11-12.10. Martha Crenshaw - Op.cit., p.379-399.11. Maria Cristina Chiru, Irena Chiru - Femei kamikaze. Terorism

la genul feminin, Editura Top Form, Bucureºti, 2006, p.78 (Niþã).12. Ibidem, p.160. 13. Idem, p.77-78.14. Idem, p.82 (Debra Zedalis, 2004).15. Idem, p.162.


Teatre de operaþii

EDUCA}IE,INSTRUC}IE

{I |NV~}~M@NT

199decembrie, 2008

Contribu]ia Armatei Românela înf`ptuirea [i ap`rareaMarii Uniri din 1918

COLONEL (RTR.) CONSTANTIN CHIPER

A nul acesta se împlinesc 90 de ani de la unirea Basarabiei,Bucovinei ºi Transilvaniei cu România, prin aceasta înche-

indu-se procesul de eliberare a românilor aflaþi sub stãpâniri strãine.Armata românã a sprijinit ferm acþiunile politico-diplomatice ºi

militare ale guvernului României, din perioada anilor 1914-1916, pen-tru desãvârºirea procesului de fãurire a statului naþional unitar român.În aceºti ani s-a intensificat procesul de instruire a tinerilor recruþi ºi arezerviºtilor, prin desfãºurarea unor exerciþii, aplicaþii ºi manevre peterenurile de instrucþie din unitãþi ºi în zonele viitoarelor acþiuni deluptã probabile.

În perioada celor doi ani de neutralitate, 1914-1916, guvernulRomâniei ºi-a intensificat activitatea politicã ºi diplomaticã, studiindposibilitãþile pentru intrarea în rãzboi alãturi de alianþa care-i garanta


Educaþie, instrucþie ºi învãþãmânt

eliberarea românilor aflaþi sub stãpâniri strãine: Tripla Alianþã, formatãdin Germania ºi Austro-Ungaria, ºi Tripla Înþelegere (Antanta), forma-tã din Anglia, Franþa ºi Rusia.

La data de 4/17 august 1916, guvernul României a semnat Tra-tatul de alianþã ºi Convenþia militarã dintre România ºi Antantã, încu-nunând efortul stãruitor de apãrare a independenþei de stat ºi de pregã-tire a cadrului diplomatic al luptei armate de eliberare naþionalã ºi în-tregire statalã.

În baza înþelegerilor realizate cu Rusia, care era reprezentantulAntantei, Consiliul de Coroanã al României a hotãrât declararea stãriide rãzboi cu Austro-Ungaria, la data de 14/27 august 1916.

Ostaºii þãrii, care aºteptau momentul intrãrii în luptã, au vibratla unison cu întregul popor. Unul dintre ei, locotenentul Dumitru Zotta,din Regimentul Infanterie Suceava-Fãlticeni, nota: „Doi ani de aºtep-tare ne încercaserã greu rãbdarea. Ziua mult doritã se întrezãrea cãvine (…). Spre Ardeal. Vestea cã plecãm la frontierã se rãspândi ca ful-gerul în tot satul. La ora unu munþii rãsunau de ecoul puternic al sem-nalului de adunare ºi înaintare al corniºtilor. (…) Toatã lumea era înadevãratã sãrbãtoare“ (Maior D. Zotta, „Clipe din învãlmãºagul lup-telor pentru întregirea neamului“, Chiºinãu, 1927, p.5-6).

În noaptea de 14-15/27-28 august 1916, armata românã a de-clanºat campania de eliberare a Transilvaniei ºi Bucovinei de sub do-minaþia austro-ungarã. Dupã 300 de ani de la actul întregitor al luiMihai Viteazu, ostaºii þãrii, animaþi de cel mai fierbinte patriotism, îna-intau pe strãvechiul pãmânt strãmoºesc de la nord ºi vest de Carpaþi,vestind cã sosise ceasul mult aºteptat al împlinirii celor mai înalte aspi-raþii de unitate ºi eliberare ale naþiunii române.

Trei armate române - 1, 2 ºi de Nord - s-au angajat în operaþiu-nea strategicã eliberatoare, pe întregul front, de-a lungul CarpaþilorOrientali ºi Meridionali. Ofensiva a început prin „deschiderea“ trecãto-rilor de cãtre trupele din acoperire, care au trecut la acþiune chiar în

201decembrie, 2008

Contribuþia Armatei Române la înfãptuirea ºi apãrarea Marii Uniri din 1918

seara zilei de 14/27 august, la ora 21:00, cu misiunea de-a ocupa pozi-þiile inamice situate la circa 15 km dincolo de frontierã. În ansamblulofensivei generale executate pentru eliberarea Transilvaniei, fiecare ar-matã a executat o operaþie ofensivã de sine-stãtãtoare. Trupele româneerau animate de credinþa legitimã în justeþea cauzei pe care o serveau.Înaltul Ordin de Zi din 15/28 august 1916 preciza: „Fraþii noºtri vã aº-teaptã cu nerãbdare ºi cu inima plinã de nãdejde. Umbrele marilor vo-ievozi Mihai Viteazu ºi ªtefan cel Mare, ale cãror rãmãºiþe zac în pã-mânturile ce veþi dezrobi, vã îndeamnã la biruinþã, ca vrednici urmaºiai ostaºilor care au învins la Vaslui, la Cãlugãreni ºi la Plevna. Veþilupta alãturi de marile naþiuni cu care ne-am unit. O luptã aprigã vãaºteaptã. Cu bãrbãþie sã-i îndurãm greutãþile ºi izbânda va fi a noas-trã. Arãtaþi-vã demni de gloria strãbunã. De-a lungul veacurilor unneam întreg vã va binecuvânta ºi vã va slãvi“. (Monitorul Oficial, nr.108, din 15/28 august 1916, p. 5.417-5.418).

Desprinzându-se din istorie „pentru a mai sãvârºi încã o datãgestul stãmoºesc al jertfei de sine ºi al iubirii de þarã ºi de pãmânt“,þãranii soldaþi, care constituiau masa oºtirii eliberatoare, „mergeau…sã-ºi împlineascã a doua menire a lor: dupã munca pãmântului sfânt,apãrarea lui împotriva duºmanilor“ (Eugen Lovinescu, „În margineaepopeei. Note de rãzboi“, Bucureºti, 1919, p. 4).

Pânã la sfârºitul lunii septembrie 1916 cele trei armate române,susþinute ºi de populaþia civilã, au desfãºurat lupte grele în Transilva-nia, ajungând pânã pe aliniamentul Orºova-Sighiºoara. De la 1 octom-brie 1916, efectivele Armatei 1 austro-ungare au început o puternicãofensivã spre Carpaþii Orientali, punând în pericol Moldova. MareleCartier General al Armatei României a dirijat câteva mari unitãþi sprealiniamentul Carpaþilor Orientali ºi Meridionali, pentru a împiedica pã-trunderea inamicului în zona interioarã. Dupã lupte dârze, soldate cumari pierderi umane ºi materiale, ostaºii din Armata de Nord, coman-datã de generalul Constantin Prezan, au oprit la graniþa de nord trupele

austro-ungare. Sosite în ajutorul trupelor din Moldova, efectivele Divi-ziei 15 Infanterie, comandate de generalul Eremia Grigorescu, au lup-tat la Oituz, alãturi de ostaºii moldoveni, cu un eroism legendar, subdeviza „Pe aici nu se trece!“.

Armata 1 românã, avându-l la comandã, de la data de 11/24 oc-tombrie, pe neînfricatul general Ion Dragalina, a luptat pe Valea Jiuluiºi Valea Oltului, opunându-se cu înverºunare ofensivei dezlãnþuite deArmata a 9-a germanã, comandatã de generalul Falkenhayn. Rãnireagravã în lupte, în apropiere de mãnãstirea Lainici, ºi apoi decesul gene-ralului Dragalina ºi a generalului David Praporgescu, pe Valea Oltului,precum ºi suplimentarea forþelor germane ºi austro-ungare au slãbitrezistenþa trupelor române, care s-au retras, prin lupte, spre Târgoviºteºi apoi, de la 27 noiembrie/9 decembrie, spre Buzãu ºi Râmnicu Sãrat.

Atacarea Dobrogei de cãtre trupele bulgare, în noaptea de 18/31august, fãrã declaraþie de rãzboi, sprijinite de trupe turceºti ºi germane,au determinat trupele româneºti, ruseºti ºi sârbe, dispuse în Dobrogea,sã desfãºoare crâncene lupte de apãrare. Marele Cartier General dinArmata României a dislocat Diviziile 2, 12 ºi 20 Infanterie de la Arma-ta 1 ºi Diviziile 2, 5, 12 ºi 15 Infanterie de la Armata a 2-a, în sudulþãrii, pentru a împiedica inamicul sã pãtrundã peste graniþã. Desfãºura-rea manevrei militare de la Flãmânda, în perioada 18-22 septembrie, afost întreruptã ca urmare a începerii ofensivei germane în Transilvania.

Armata a 2-a românã, comandatã de generalul Alexandru Averescu,s-a retras pe la Bran - Dragoslavele, pe Valea Prahovei ºi Valea Telea-jenului, concentrându-se spre Buzãu.

O parte a efectivelor Armatei 1, Armatei a 2-a ºi a armatei carea acþionat în Dobrogea au fost folosite în bãtãlia Bucureºti - Neajlov(16-20 noiembrie 1916), însã au fost înfrânte. Trupele germane ºi bul-gare, conduse de vestitul general Mackensen, au ocupat Bucureºtiul ºiapoi Ploieºtiul, în ziua de 27 noiembrie/9 decembrie 1916.



203decembrie, 2008


Marele Cartier General al armatei române a ordonat marilor uni-tãþi ºi unitãþilor din armata românã sã se retragã spre Moldova. La 29decembrie 1916/10 ianuarie 1917, prin trecerea la apãrare de ambelepãrþi, campania de pe frontul român s-a încheiat, marile unitãþi ºi uni-tãþile militare române retrãgându-se în apãrare în poarta Focºanilor.Deºi au fost desfãºurate nefavorabil pentru armata românã, crâncenelebãtãlii pentru apãrarea Dobrogei, Carpaþilor, Olteniei ºi Munteniei audovedit eroismul ostaºilor þãrii, care au apãrat pas cu pas pãmântul pa-triei, impresionând ºi producând admiraþie, chiar ºi în tabãra adversã.

În perioada ianuarie - iunie 1917, Marele Cartier General a luatmãsuri de reorganizare a marilor unitãþi ºi unitãþilor militare române,completarea pierderilor umane ºi materiale ºi intensificarea procesuluide instrucþie, fiind ajutaþi ºi de cadrele militare din misiunea militarãfrancezã, condusã de generalul M. H. Berthelot, care, în luna noiembrie2008, sunt omagiate de presa din România.

Pe frontul românesc s-au desfãºurat, în vara anului 1917, trei maribãtãlii: Mãrãºti, desfãºuratã în zona depresiunii Zãbrãuþului ºi Vrancei(9/22 iulie - 19 iulie/1 august 1917) de cãtre ostaºii Armatei a 2-a ro-mâne, comandate de generalul Alexandru Averescu; Mãrãºeºti, desfã-ºuratã iniþial în perioada 10/23 iulie - 12/25 iulie (lupte ofensive) ºiapoi în perioada 25 iulie/7 august - 21 august/6 septembrie 1917 (înapãrare), sub comanda generalilor Constantin Cristescu ºi EremiaGrigorescu; ºi Oituz, desfãºuratã în perioada 26 iulie/8 august - 29 au-gust/14 septembrie 1917, în lupte de apãrare. Aceste bãtãlii au produsmari pierderi în rândurile armatelor române, ruse, germane ºi austro-ungare.

Pe frontul din Moldova tratativele de armistiþiu au început la da-ta de 20 noiembrie/3 decembrie. La aceste tratative a fost nevoit sã par-ticipe ºi guvernul României. Armistiþiul s-a încheiat la Focºani, la 26noiembrie/9 decembrie 1917. A urmat Tratatul de Pace de la Bucureºti,încheiat la 24 aprilie/7 mai 1918, prin care i s-au impus României obli-

gaþii economice ºi financiare deosebit de grele: pierderea unor impor-tante teritorii ºi reducerea efectivelor armatei. Efectivul total al armateia fost stabilit la 20.000 de infanteriºti, 3.200 cavaleriºti ºi 9.000 arti-leriºti. Armata a fost demobilizatã pânã la data de 30 iunie 1918.

Ca urmare a puternicei ofensive desfãºurate de armata francezã,de la Salonic spre Balcani, la data de 27 octombrie/9 noiembrie 1918România a intrat din nou în rãzboi. Guvernul condus de generalulConstantin Coandã a remis în aceastã zi feldmareºalului von Mackensenun ultimatum prin care cerea trupelor de sub comanda sa sã evacuezeteritoriul ocupat, în 24 de ore. Tot în aceastã zi regele Ferdinand I co-munica preºedintelui Franþei cã România reia lupta pentru triumfulcauzei naþionale. Prin Înaltul Decret nr. 3.179, din 27 octombrie/9 no-iembrie 1918, a fost remobilizatã Armata României, la data de 28 oc-tombrie 1918.

Datoritã terorii exercitate de gãrzile maghiare în Transilvania,Consiliul Naþional Român de aici a cerut sprijin guvernului de la Iaºi.În consecinþã, la 5/18 noiembrie Marele Cartier General a dispus ca tru-pele române sã intre grabnic în Transilvania, pentru a asigura ordinea,liniºtea, viaþa ºi avutul locuitorilor. Astfel, Divizia 7 Infanterie Româ-nã, comandatã de generalul Traian Moºoiu, nãscut la Tohani, judeþulBraºov, a fost concentratã în zona Topliþa - Ditrãu - Gheorghieni, iarDivizia 1 Vânãtori (Infanterie) în zona Miercurea Ciuc - Sân Dãmãcuº.Pe Valea Oltului ºi Valea Jiului au fost concentrate Divizia 6 InfanterieFocºani ºi Divizia 2 Vânãtori (Infanterie), iar ulterior ºi alte mariunitãþi ºi unitãþi militare româneºti. Unitãþile militare româneºti auapãrat Marea Unire înfãptuitã la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.

Întrucât membrii delegaþiilor din judeþele aflate în vestul þãrii,care au participat la Alba Iulia, au fost arestaþi la înapoiere ºi persecu-taþi de cãtre administraþia maghiarã, armata românã a început acþiunide luptã spre vest, în luna decembrie 1918, cu aprobarea ConsiliuluiSuprem Interaliat, alungând administraþia maghiarã ºi trupele fãurite



205decembrie, 2008


de puterea sovietelor instituite la Budapesta de Bela Kun, în luna mar-tie 1919. Între localitãþile eliberate în vestul þãrii s-a înscris ºi oraºulOradea, eliberat de trupele comandate de generalul Traian Moºoiu, ladata de 20 aprilie 1919.

Armata lui Bela Kun a atacat în iunie 1919 armata cehã ºi numaiintervenþia hotãrâtã a armatei române i-a potolit pe maghiari. Totuºi,trupele maghiare au început, prin surprindere, o nouã ofensivã împotri-va armatei române, la data de 20 iulie 1919. Aceastã situaþie a obligatarmata românã sã treacã Tisa, la 27 iulie 1919. Înaintând rapid în pustamaghiarã, armata românã a intrat în Budapesta, în ziua de 3 august1919, primii pãtrunzând în oraº ostaºii din cele patru escadroane deroºiori tecuceni. În ziua de 4 august a intrat în oraº ºi grosul armatei.Ca urmare a cererilor adresate de administraþia maghiarã la ConsiliulSuprem Interaliat, România a început retragerea armatei române dinUngaria, la data de 3 septembrie 1919.

Armata românã a intervenit, la cererea Sfatului Þãrii din Repu-blica Moldoveneascã, apãrând Basarabia împotriva trupelor ruse ºiucrainiene, care refuzau sã se retragã dincolo de Nistru. De asemenea,armata românã a rãspuns cererilor bucovinenilor, alungând peste grani-þã ocupanþii ucraineni.

Având o populaþie de 7.771.341 locuitori, statul român a chematsub arme, încã de la intrarea sa în rãzboi, 833.600 combatanþi. Pe par-cursul celor aproape 1.200 de zile de acþiuni militare, cei peste1.000.000 luptãtori rulaþi s-au acoperit de glorie pe Carpaþi ºi Dunãre,în trecãtori ºi în Câmpia Românã, la porþile Moldovei ºi în vestul Apu-senilor. Aproape 600.000 luptãtori au cãzut în lupte, au fost rãniþi sauau fost daþi dispãruþi, ei contribuind la înfãptuirea ºi apãrarea MariiUniri.


Impresii din Basarabia

În perioada 11-16 octombrie 2008 o delegaþie a AsociaþieiNaþionale „Cultul Eroilor“ din România, compusã din

colonel (rtr.) Constantin Chiper, locotenent-colonel Nicolae Moise ºilocotenent-colonel Valeriu Severin, a vizitat Republica Moldova.

Dupã trecerea graniþei pe la Punctul de Control Frontierã Oancea-Kahul, unde am fost trataþi în mod civilizat, ne-am îndreptat spre loca-litatea Roºu, raionul Kahul. Aici l-am vizitat pe parohul Bisericii Orto-doxe din localitate, preotul Gheorghe Untilã, care oficia trei cununiireligioase. Preotul ne-a prezentat cu multã mândrie biserica, pe care apictat-o în interior împreunã cu soþia sa, Maria, ambii având ºi califi-carea de pictori. Familia Untilã ne-a asigurat cazarea pentru o noapte.Dupã cinã am discutat despre situaþia actualã din Basarabia, soþii Untilãimpresionându-ne prin cunoºtinþele pe care le posedã în domeniile isto-

CONSTANTIN CHIPER

207decembrie, 2008


riei ºi literaturii române. Ei ºi-au exprimat dorinþa sã încheie un acordde colaborare a ºcolii din localitatea Roºu cu ªcoala nr. 31 din Galaþi,unde lucreazã, în calitate de învãþãtor, soþia locotenent-colonelului ValeriuSeverin.

A doua zi, 12 octombrie 2008, ne-am continuat drumul sprenord, oprindu-ne la Cimitirul Eroilor Români de la Þiganca, cãzuþi înluptele desfãºurate în perioada 22 iunie - 26 iulie 1941 pentru elibera-rea Basarabiei. Am încercat un sentiment de stupefacþie când am vãzutcã pe plãcile de marmurã aºezate pe cele nouã gropi comune extremiº-tii rusofoni au aruncat smoalã, împiedecând vizitatorii sã citeascã nu-mele eroilor. L-am contactat pe preotul Hristodom, care locuieºte într-ochilie situatã lângã biserica destinatã slujbelor de pomenire a eroilor, lacirca 100 de metri de gardul împrejmuitor al cimitirului, ºi am primitasigurãri cã se va ocupa de curãþarea plãcilor. Apoi l-am contactat tele-fonic ºi pe preotul Untilã, care a discutat cu preotul Vasile Burduja,parohul de la mãnãstirea Cania, pentru rezolvarea situaþiei. Am comu-nicat aceastã gravã problemã ºi directorul Oficiului Naþional „CultulEroilor“ din România, Cristian Scarlat.

Traversând raionul Cantemir ºi teritoriul Gãgãuzia, prin Komrat,am ajuns la Cimiºlia, reºedinþa raionului Cimiºlia, a cãrei populaþie sãr-bãtorea Ziua Vinului, într-o atmosferã de bunã-dispoziþie. Am fost în-tâmpinaþi cãlduros de medicul Gheorghe Rãileanu, primarul oraºului,Andrei Bargan, redactorul-ºef al postului de radio-televiziune localã,Ioan Ciumeicã, redactorul ziarului Bussines Info, de cadre didactice pecare le cunoºteam din cadrul unor întâlniri anterioare. Am contactatconducerea Liceului „Mihai Viteazul“, care ºi-a exprimat dorinþa de aîncheia un acord de colaborare cu Colegiul Naþional „Mihai Viteazul“din Ploieºti. Am fost cazaþi o noapte la familia Andrei ºi Zina Bargan,redactori la studioul de radio-televiziune Cimiºlia. În oraº, ca ºi în ra-

ionul Cimiºlia, se constatã cu uºurinþã buna înþelegere a locuitorilor, in-diferent de etnii, precum ºi buna colaborare a conducerii raionului ºiprimãriei cu conducerile Consiliului Judeþean Prahova ºi a ConsiliuluiMunicipal Vãlenii de Munte. Am discutat cu factorii de rãspundere dinraion, adresându-le rugãmintea sã identifice ºi sã îngrijeascã cu atenþielocurile de înhumare a ostaºilor români, cãzuþi în zonã, în luptele des-fãºurate în anii 1941 ºi 1944.

Ne-am continuat drumul spre nord ajungând, în ziua de 13 oc-tombrie, la Hânceºti. Aici l-am vizitat, la spital, pe medicul ortopedDumitru Mahu, un bun prieten, care în calitate de consilier la primãriadin Hânceºti se implicã în îngrijirea monumentelor eroilor din oraº ºidin raionul Hânceºti. Ploieºtenii au trainice acorduri de colaborare cuhânceºtenii, cãile fiind deschise de Mircea Cosma, preºedintele Consi-liului Judeþean Prahova.

La Chiºinãu am fost întâmpinaþi de avocatul Gheorghe Viþã, pre-ºedintele Asociaþiei Românilor din Basarabia, Bucovina de Nord ºi Þi-nutul Herþa. Împreunã cu acesta am vizitat Liceul de Artã „MihaiBerezovschi“, condus de directorul Valentin Berezovschi. Liceul, cuprofil real ºi de arte (muzicã, picturã, sculpturã ºi dans), care are 2.100de elevi, a primit multe distincþii interne ºi internaþionale. Patriot con-vins, iubitor al istoriei, directorul Valentin Berezovschi, dar ºi adjuncþiisãi, doresc sã li se înlesneascã colaborarea cu Liceul „Alexandru IoanCuza“ ºi Liceul de Artã ºi Muzicã din Ploieºti. Am transmis rugãmin-tea dânºilor conducerilor celor douã licee.

În aceeaºi zi am vizitat Liceul „Spiru Haret“ din Chiºinãu, con-dus de directorul Victor Ambroce, care are 14 clase gimnaziale (clase-le 5-9) ºi 13 clase liceale (clasele 10-12). Directorul ºi cei patru ad-juncþi ºi-au exprimat dorinþa sã încheie un acord de colaborare cu



209decembrie, 2008


Colegiul „Spiru Haret“ din Ploieºti, pe care am transmis-o directoruluiMihail Sandu.

La cina din 13 octombrie ne-am întreþinut cu avocatul GheorgheViþã ºi profesorul doctor ªtefan Urâtu, preºedinte al Comitetului Helsinkipentru Drepturile Omului din Moldova, cu care ne-am împrietenit laCursurile de Varã ale Universitãþii „Nicolae Iorga“ de la Vãlenii deMunte. Noaptea ne-am odihnit la familia Gheorghe ºi Viorica Viþã.

Ziua de 14 octombrie, dedicatã zilei Chiºinãului, am început-ocu depunerea de jerbe de flori la statuia lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt, dinPiaþa Marii Adunãri Naþionale din Chiºinãu. Apoi ne-am întâlnit, lasediul Uniunii Scriitorilor, cu academicienii Nicolae Dabija ºi IoanDediu, care au desfãºurat o conferinþã pe teme de ecologie. Ne-a fãcutplãcere sã ne întâlnim ºi cu preºedintele Asociaþiei Istoricilor din Repu-blica Moldova, Ion Negrei, care ne-a oferit în dar o bogatã documen-taþie dedicatã unirii Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, ºi o si-tuaþie cu locurile de înhumare a ostaºilor români cãzuþi în lupte pe teri-toriul Basarabiei în 1941 ºi 1944. De asemenea, ne-am întâlnit cu ma-iorul Valeriu Dãrãban, locotenent-colonelul Valeriu Lapsân ºi plutonie-rul-major Vitalie Beghiu, participanþi la conflictul militar din Trans-nistria, din anii 1991-1992. Aceºtia sunt constituiþi în Asociaþia deSusþinere a Poliþiºtilor ºi a Familiilor Poliþiºtilor cãzuþi la datorie. Baniiobþinuþi din danii ºi sponsorizãri sunt dãruiþi celor aflaþi în suferinþã.Împreunã am aprins lumânãri de pomenire a eroilor la Catedrala Orto-doxã din Chiºinãu. Tot împreunã am vizionat spectacolele susþinute deformaþii de amatori ºi profesioniste, dirijate de maestrul Botgros, ºi amaudiat ºi concertele susþinute de Gheorghe Zamfir, Irina Loghin ºiFuego.

Seara ne-am deplasat în comuna Ciucieni, raionul Sângerei, lafamilia Mihai ºi Anastasia Coca, rudele Marianei Moise, soþia locote-

nent-colonelului Nicolae Moise. Am vizitat ºcoala gimnazialã din Ciuciueni,în care lucreazã Anastasia Coca, ºi am acceptat solicitarea conduceriiºcolii de a le transmite rugãmintea pentru încheierea unui acord decolaborare cu o ºcoalã din Vãlenii de Munte.

În ziua de 15 octombrie am vizitat Cimitirul ostaºilor germani,împreunã cu prietenul Vitalie Beghiu ºi soþia sa, medic pediatru.

Cãlãtoria noastrã în Basarabia a fost recreativã, aici acumulândfrumoase impresii de frãþie ºi prietenie din partea populaþiei ºi dorinþade colaborare permanentã în domeniul învãþãmântului ºi culturii.



211decembrie, 2008

Managementul în rela]iile publice

LOCOTENENT FLORIN HULEABrigada Specialã de Intervenþie „Vlad Þepeº“ a Jandarmeriei Române

C onform Dicþionarului Explicativ al limbii române (NEODEX,21 august 2004), termenul de management (pr.: ménigi-

ment) reprezintã ansamblul activitãþilor de organizare, conducere ºigestiune a întreprinderilor sau ºtiinþa organizãrii ºi conducerii între-prinderilor.

În varianta MDN din septembrie 2007, acelaºi termen (manage-ment [mé-nigi-ment] s. n.) este definit ca activitatea, arta de a condu-ce, ºtiinþa organizãrii ºi conducerii întreprinderilor, a valorificãrii efi-ciente a resurselor umane, financiare ºi materiale ale unei organizaþii.

Cuvântul management provine din limba englezã ºi aplicabili-tatea sa este mult mai largã, existând în toate domeniile unde este ne-voie de organizare ºi conducere. Pentru dezvoltarea unui act de mana-



gement de calitate trebuie ca managerul sã dezvolte un proces continuude pregãtire ºi cunoaºtere a instituþiei ºi subordonaþilor sãi.

Persoana care acceptã prerogativele unui manager trebuie sã aibãcalitãþi care sã îl facã sensibil la nou, un bagaj mare de cunoºtinþe ºi oexperienþã care sã îi permitã luarea de decizii optime în situaþii limitã.

Fiecare manager îºi desfãºoarã activitatea dupã anumite metodeºi tehnici care au menirea de a creºte ponderea elementului ºtiinþific înprocesul managerial desfãºurat. Se vorbeºte astfel de metodologia ma-nagerialã ca de un ansamblu de principii, reguli, metode, tehnici ºi pro-cedee care permit rezolvarea procesului managerial în mod oportun ºieficient (dr. Gh.TOMA, 2006).

În ceea ce priveºte relaþiile publice, practicienii din acest dome-niu sunt manageri ai informaþiei ºi ai comunicãrii. Dar ce sunt relaþiilepublice?

Creatorul Codului Internaþional de Eticã al Relaþiilor Publice,Lucien Matrat, considerã cã relaþiile publice, în sensul în care folosimastãzi termenul, fac parte din strategia de management. Domeniul aredouã funcþii: sã rãspundã aºteptãrilor acelora ale cãror comportamente,judecãþi ºi opinii pot sã influenþeze modul de operare ºi dezvoltare aunei instituþii pe de o parte, ºi sã-i motiveze pe de altã parte. Stabilireade politici de relaþii publice înseamnã, în primul rând, armonizarea in-tereselor unei întreprinderi cu interesele acelora de care depinde dez-voltarea ei (Lucien Matrat, 1990).

O altã definiþie a relaþiilor publice ca „reputaþie a managemen-tului“ este datã de Institutul Britanic de Relaþii Publice (IPR), ºi anu-me:

Relaþiile publice se concentreazã pe reputaþie-rezultatul a ceeace faci, a ceea ce spui ºi a ceea ce alþii spun despre tine. Practica Rela-þiilor Publice este disciplina care pune accent pe reputaþie, cu scopulcâºtigãrii înþelegerii, sprijinului ºi al influenþãrii opiniei publice ºi acomportamentului (Fraser Lickelz, 1994-1995).

213decembrie, 2008

Managementul în relaþiile publice

Am amintit cã practicianul de relaþii publice este un manager alcomunicãrii ºi al informaþiei.

Comunicarea reprezintã elementul indispensabil înþelegerii întreoameni, între colectivitãþi. NEODEX (2004) prezintã urmãtoarea defi-niþie:

A comunicá comúnic 1. tranz. (ºtiri, veºti, informaþii) A aduce lacunoºtinþa publicului larg; a transmite; a relata; a anunþa; a emite; a di-fuza. 2. intranz. (despre persoane, comunitãþi sociale) A întreþine re-laþii permanente; a fi în legãturi de prietenie. /<fr. communiquer.

Comunicáre s.f. 1. Acþiunea de a comunica ºi rezultatul ei. 2. În-ºtiinþare, informaþie, ºtire; raport. 3. Contact, relaþie, legãturã. 4. Pre-zentare într-un cerc restrâns de specialiºti a unei contribuþii personaleîntr-o problemã ºtiinþificã; lucrare care face obiectul unei comunicãri.

Comunicare artisticã = transmitere a mesajului artistic de la creatorla receptor prin intermediul operei de artã. [< comunica].

Din definiþiile prezentate rezultã cã termenul de „comunicare“are patru semnificaþii, de cele mai multe ori suprapuse în activitateapracticantului de relaþii publice:

înºtiinþare, aducere la cunoºtinþã;contacte verbale între doi indivizi sau douã comunitãþi, gru-

puri;relatarea sau aducerea la cunoºtinþa unui public, auditoriu, a

unei anumite informaþii;întreþinerea unor relaþii de prietenie în cadrul unui cerc, grup

de persoane cu interese comune;practicianul de relaþii publice (emiþãtorul) transmite o infor-

maþie (mesaj) cãtre un public (receptor).Informaticianul Warren Weaver defineºte comunicarea ca „tota-

litatea proceselor prin care o minte poate sã o influenþeze pe alta“.Deºi aceastã definiþie este datã de un practician al domeniului realist,ea sintetizeazã foarte bine obiectivul comunicãrii, ºi anume acela de a-l

face pe interlocutor sã priveascã o problemã dintr-un anumit unghi, sãgândeascã ºi sã se comporte într-un anumit mod.

Comunicarea este inevitabilã ºi se dezvoltã atât în planul conþi-nutului, cât ºi în planul relaþiei. În acest sens, ofiþerul de relaþii publicese doreºte a fi un expert în comunicare, începând de la mimicã, gesticãºi limbaj. De aceea, în majoritatea cazurilor, responsabilul cu domeniulcomunicãrii este ºi consilierul personal al conducãtorului instituþiei, fiindla curent cu toate problemele ºi realizãrile organizaþiei.

De cele mai multe ori canalul de comunicare al unei informaþiicãtre un anumit public este mass-media. Gestionarea unei bune relaþiicu presa este mai grea decât pare. Asta în primul rând datoritã faptuluicã jurnaliºtii sunt „însetaþi“ de senzaþional, lucru care îi face deseori sãtransmitã un mesaj care nu este verificat ºi confirmat printr-o poziþieoficialã a organizaþiei. Aici intervine practicianul de relaþii publice,care poate gestiona într-un mod benefic pentru firmã aceastã situaþiesau, în urma unui management defectuos, poate transforma o simplãproblemã a intituþiei într-o crizã de proporþii.

Atunci când apare o crizã, rezultatele firmei, precum ºi toate in-formaþiile despre organizaþie ºi jurnaliºtii interesaþi de eveniment tre-buie sã fie pregãtite pe masa ofiþerului de relaþii publice. Asta înseamnão cercetare amãnunþitã desfãºuratã anterior producerii evenimentului.

Frank W. Wylie - membru PRSA ºi fost preºedinte PRSA - afir-ma: „Practicianul de relaþii publice din zilele noastre trebuie sã ºtie sãfacã cercetare pe orice subiect, sã o facã repede ºi sã extragãesenþialul bine ºi concis... faptele trebuie sã fie clare..., iar comunica-torii sã fie gata sã acþioneze“.

ConcluziiRelaþiile publice au la bazã transmiterea unor informaþii reale ºi

managerierea imaginii unei instituþii. Acest lucru se realizeazã prinprograme ºi strategii care pun în prim-plan interesul public.



215decembrie, 2008

Managementul în relaþiile publice

Comunicarea este esenþialã. Ea trebuie sã fie conformã realitãþiipentru a menþine credibilitate în rândul mass-media ºi a populaþiei. Unmanagement defectuos al procesului de comunicare duce la neînþelege-rea concepþiei ºi obiectivelor organizaþiei. Acest lucru atrage implicitaplicarea altor metode pentru îndeplinirea sarcinilor ºi nerealizareascopului urmãrit de o sursã de conflicte ºi chiar de crize majore la ni-velul organizaþiei.

Notã - material prezentat în cadrul Conferinþei Internaþionale„Research and Education in an Innovation Era“, organizatã de Univer-sitatea „Aurel Vlaicu“ din Arad, 20-21.11.2008.


Managementul procesului decizional

E laborarea deciziilor reprezintã una dintre cele maiimportante activitãþi ºi responsabilitãþi manageriale.

Deciziile luate în prezent au un impact semnificativ asupra rezultatelorobþinute în viitor de organizaþie.

Decizia reprezintã una din principalele trãsãturi care deosebescfiinþele umane de restul fiinþelor. Omul ia decizii în permanenþã, în le-gãturã cu toate aspectele vieþii, de la simpla alegere a meniului, pânã lastabilirea meseriei, a carierei, a familiei etc. Decizia este, în acelaºi timp,o mãsurã a libertãþii omului, prin posibilitatea sa concretã de a procedaîntr-un mod sau în altul cu viaþa lui. Atâta timp cât deciziile luate deom nu influenþeazã pe cei din jur, avem de a face cu decizii personale.În momentul în care o decizie se referã la activitatea unei colectivitãþi,a unei organizaþii, avem de a face cu decizia managerialã. Cu toate cã

LOCOTENENT DRD. FLORIN ªTIBLI

217decembrie, 2008


problematica deciziilor personale se poate apropia uneori de cea a de-ciziilor manageriale (prin tipul de decizie, metoda de rezolvare, stilulde abordare), în prezentul capitol se dezvoltã în mod expres deciziamanagerialã.

Decizia este o judecatã. Este o alegere între alternative. Este ra-reori o alegere între bine ºi rãu. În cel mai bun caz este o alegere între„aproape bine“ ºi „probabil rãu“ - însã mult mai des o alegere întredouã direcþii de acþiune, dintre care niciuna nu se poate spune cã estemai aproape decât cealaltã de ceea ce este bine.

Decizia managerialã este rezultatul procesului raþional, în ur-ma cãruia se alege din mai multe alternative, variante sau soluþii posi-bile, acea soluþie care corespunde cel mai bine scopului sau obiectivu-lui propus.

Importanþa deciziilor manageriale decurge din faptul cã întregulsistem condus executã comenzile primite de la sistemul de manage-ment; dacã acestea sunt bune, rezultatul acþiunii sistemului în ansam-blu va fi bun; dacã acestea sunt greºite, rezultatul va fi prost.

Evident, importanþa deciziilor manageriale este mai mare saumai micã, în raport cu natura ºi tipul de decizie luat, cu nivelul de ma-nagement, cu sfera de aplicare, cu dimensiunile sistemului influenþat,cu implicaþiile pe care le are asupra sistemului etc.

Procesul luãrii deciziilorProcesul de elaborare a deciziilor poate fi definit ca un ansam-

blu de acþiuni raþionale prin care se ordoneazã, se ierarhizeazã solu-þiile posibile (alternativele sau variantele), pentru a se alege soluþiasau soluþiile care corespund cel mai bine intereselor organizaþiei (so-luþia optimã), se implementeazã soluþia aleasã ºi se evalueazã mãsuraîn care soluþia a corespuns ºi a îndeplinit scopul propus.

Procesul decizional reprezintã principala activitate desfãºuratãde managementul unei organizaþii, succesiunea etapelor acestui processugerând în mare mãsurã însuºi procesul de management, cu funcþiileacestuia, de la previziune la control.

În continuare vom prezenta modelul decizional raþional care afost gândit ca unul ideal, raþionalitatea fiind baza acþiunilor manage-rilor participanþi la procesul decizional. În urma cercetãrilor efectuate,specialiºtii au ajuns la concluzia cã, în practicã, oamenii aproximeazãrar acest ideal, mai ales în cazul în care procesul decizional se desfã-ºoarã în condiþii de incertitudine. Modelul raþional de luare a decizieirecomandã o serie de acþiuni pe care decidentul, fie individual sau co-lectiv, trebuie sã le urmeze pentru cã numai astfel se asigurã condiþiipentru ca decizia luatã sã fie optimã.

Modelul raþional pune întotdeauna accent pe cãile prin care sã serealizeze cât mai bine un obiectiv. Mai mult, acest proces poate fi folo-sit pentru identificarea, evaluarea ºi selectarea obiectivelor care urmea-zã a fi îndeplinite.

În figura nr.1 se prezintã un model sinoptic al procesului decizio-nal, cuprinzând etapele care se parcurg în cadrul acestui proces.

Figura nr.1. Procesul luãrii deciziilor



7. Urmãrire ºi control

1. Definirea ºi diagnosticarea problemei

2. Stabilirea obiectivelor

3. Identificarea variantelor decizionale

4. Evaluarea ºi compararea variantelordecizionale

5. Alegerea unei variante decizionale

6. Implementarea soluþiei alese

219decembrie, 2008


În cele ce urmeazã vom descrie activitãþile ºi acþiunile specificefiecãrei etape.

Definirea ºi diagnosticarea problemei. Prezumþia care stã labaza modelului raþional este aceea cã decizia nu este de calitate dacãdecidenþii nu au identificat problemele reale ºi posibilele lor cauze. De-finirea ºi diagnosticarea problemei necesitã din partea decidenþilor ur-mãtoarele calitãþi ºi abilitãþi: spirit de observaþie, capacitate de inter-pretare ºi capacitate de sintezã.

Stabilirea obiectivelor. Obiectivele sunt rezultatele ce dorescsã se obþinã. Obiectivele generale furnizeazã în linii mari direcþia de ur-mat ºi se exprimã, de obicei, cu ajutorul indicatorilor calitativi. Obiec-tivele generale sunt concretizate în mai multe obiective operaþionale.Acestea exprimã în mod concret ce se doreºte sã se obþinã într-o anu-mitã perioadã de timp, de cãtre fiecare persoanã implicatã în proces.Exprimarea obiectivelor operaþionale este cantitativã.

Identificarea variantelor decizionale. Decidenþii trebuie sã gã-seascã modalitãþi de realizare a obiectivelor. Identificarea variantelordecizionale înseamnã stabilirea liniilor de acþiune, a cãilor care dacãsunt urmate pot conduce la realizarea obiectivelor. Pentru finalizareacu succes a acestei etape decidenþii au nevoie de foarte multe infor-maþii ºi este necesar, de asemenea, sã posede o gândire creativã. Uneoriei trebuie sã realizeze anumite studii sau cercetãri sau sã apeleze lasprijinul experþilor pentru soluþionarea problemelor.

Evaluarea ºi compararea variantelor decizionale. Dupã cevariantele decizionale au fost identificate, decidenþii trebuie sã le eva-lueze ºi apoi sã le compare între ele. În aceastã etapã se încearcã eva-luarea cât mai exactã a rezultatelor pe care fiecare variantã decizionalãle genereazã. Desigur, nu numai rezultatele finale intereseazã deciden-tul, ci ºi eforturile care determinã acele rezultate.

Alegerea unei variante decizionale. Luarea deciziei este vãzu-tã ca ºi alegere finalã. Alegerea unei variante decizionale este numai oetapã în procesul raþional de luare a deciziei, urmând modelul raþional.

Pe lângã rezultate ºi costuri în alegerea unei variante deciziona-le, mai trebuie sã se þinã seama de riscuri ºi de perioada de aplicare ºivalorificare a deciziei. Conform modelului raþional, se va selecta ca va-riantã optimã, varianta decizionalã care conduce la obþinerea unor re-zultate maxime cu eforturi minime.

Legat de risc, se impune o atentã analizã a riscului pe care-l im-plicã fiecare variantã decizionalã, în funcþie de avantajele pe care sesconteazã. Utilizarea pentru alegerea variantei decizionale celei maiavantajoase a unor modele matematice conduce la reducerea risculuiprin creºterea caracterului ºtiinþific al deciziei.

Factorul timp poate determina creºterea eficienþei deciziei prinreducerea ciclului decizional. Decizia va fi cu atât mai eficientã cu câtva fi luatã ºi materializatã mai aproape de momentul apariþiei situaþieidecizionale, iar cu cât se prelungeºte procesul decizional, scade eficien-þa acesteia.

Rezultatul acestei faze este decizia, adicã acea linie de acþiunealeasã conºtient. Procesul decizional nu se încheie cu luarea deciziei,urmeazã etapa de implementare a variantei alese ºi cea de urmãrire ºicontrol a modului de aplicare.

Implementarea soluþiei alese. O soluþie bine aleasã nu înseam-nã întotdeauna succes. O importanþã deosebitã în realizarea obiecti-velor stabilite în etapa a doua o are ºi modul în care se pune în practicãvarianta decizionalã aleasã.

Dupã ce decizia a fost luatã, ea trebuie transmisã la locul de apli-care, la acele compartimente de muncã, la acele persoane care desfã-ºoarã activitãþile necesare atingerii obiectivului la care s-a referit deci-zia. Pentru realizarea acestei etape este necesar, în primul rând, sã rea-lizãm redactarea deciziei într-o formã clarã, precisã. Decizia trebuie sãconþinã toate elementele necesare orientãrii acþiunii personalului care ova duce la îndeplinire. În cadrul acestei etape, înainte de transmitereapropriu-zisã a deciziei, este necesar sã se precizeze sarcinile ºi respon-sabilitãþile personalului implicat în decizie.



221decembrie, 2008


Urmãrire ºi control. Implementarea soluþiei preferate nu în-seamnã automat atingerea obiectivelor stabilite. Managerii trebuie sãcontroleze activitatea de implementare ºi sã urmãreascã procesul prinevaluarea rezultatelor.

Dacã implementarea nu conduce la rezultate satisfãcãtoare, suntnecesare acþiuni corective.

Deoarece factorii mediului ambiant ºi factorii interni specificiorganizaþiei afecteazã continuu procesul decizional, prin urmãrire ºicontrol se pot identifica decalaje între ceea ce s-a dorit a se obþine înurma aplicãrii deciziei ºi ceea ce s-a obþinut de fapt.

Informaþiile obþinute în aceastã etapã pot sã conducã la nevoiade redefinire a problemei, la nevoia de revizuire a obiectivelor stabilitesau chiar la nevoia de reevaluare a procesului decizional, uneori chiarde la prima etapã.

Bibliografie:Cornescu V., Mihãilescu I., Stanciu S. - Managementul organi-

zaþiei, Editura All Beck, Bucureºti, 2003.Dãnãiaþã Ion, Bibu Nicolae Aurelian, Prediºcan Mariana -

Management. Bazele teoretice, Editura Mirton, Timiºoara, 2004 (ediþiaa II-a).

Drucker Peter - Despre decizie ºi eficacitate, Editura MeteorPress, Bucureºti, 2007.

Idem - Despre profesia de manager, Editura Meteor Press,Bucureºti, 2006.

Militaru Gheorghe - Comportament organizaþional, EdituraEconomicã, Bucureºti, 2005.


Tehnici moderne de determinare a costului[colariz`rii în institu]iilemilitare de înv`]`mânt (1)

Activitãþile desfãºurate în procesul instructiv-edu-cativ. Determinarea elementelor componente ale costu-lui activitãþilor

În condiþiile actuale, cheltuielile aferente procesului instructiv-educativ, ca parte componentã a cheltuielilor social-culturale, ocupã unloc important în cadrul cheltuielilor bugetare. Cheltuielile cu învãþã-mântul - investiþia intelectualã1 - constituie un avans de produs naþio-nal brut, deoarece resursele bugetare nu se consumã definitiv, ci se re-gãsesc la nivelul pregãtirii profesionale a membrilor societãþii.

Cheltuielile pentru învãþãmânt constituie o importantã pârghiefinanciarã împotriva concepþiilor vechi, retrograde, pentru a combatetot ceea ce ar putea frâna progresul, pentru înlãturarea moravurilor ºi

ECONOMIST DRD. MIRCEA ADRIAN TRAMONTINI

223decembrie, 2008

Tehnici moderne de determinare a costului ºcolarizãrii în instituþiile militare de învãþãmânt

mentalitãþilor înapoiate, pentru dezvoltarea intelectualã, moralã, esteti-cã ºi fizicã a poporului ºi asigurã transpunerea în viaþã a dreptului con-stituþional la învãþãturã2.

Finanþarea instituþiilor militare de învãþãmânt se efectueazã inte-gral de la bugetul de stat din sumele alocate ministerului apãrãrii. Pebaza Directivei de planificare a apãrãrii, dispoziþiilor ºi precizãrilor pelinie de planificare se elaboreazã Programele de constituire, moderni-zare ºi pregãtire a armatei.

Pornind de la aceste considerente, trebuie sã ajungem sã cunoaº-tem cât mai în amãnunt realitatea, privind nu numai alocarea fondu-rilor ºi execuþia bugetarã a instituþiilor de învãþãmânt subordonate Mi-nisterului Apãrãrii, ci ºi eficienþa efortului financiar consumat efectivpentru „produsul finit“, denumit generic „ABSOLVENT“. Absolventulnu trebuie considerat o „marfã“ ce poate fi „aruncatã în luptã“ sau cepoate fi pusã la dispoziþia societãþii. Acesta este produsul unei întregiactivitãþi de pregãtire teoreticã ºi practicã, desfãºuratã de colective despecialiºti, cadre didactice civile ºi militare, pe baza ultimelor cuceririale ºtiinþei ºi tehnicii, ale strategiilor militare ºi ale dezvoltãrii continuea „rãzboiului psihologic“.

Costurile instituþiilor publice, în general, sunt atribuite fenome-nului de cheltuire al fondurilor alocate. Dacã pentru unele sectoare deactivitate desfãºurate în instituþii publice nu se poate materializa uncost efectiv repartizat unui produs final, pentru activitatea de învãþã-mânt este necesar studiul, calculul ºi repartiþia costurilor efective peîntreaga activitate ºi implicit, pe unitatea de „produs“. Aceasta poate fifinalizatã, chiar ºi în condiþiile actuale, prin centralizarea cheltuielilorefective ale activitãþii de bazã ºi operaþionalã, prin folosirea cotei ope-raþionale de ºcolarizare.

La nivelul Ministerului Apãrãrii nu sunt stabilite modalitãþi dedeterminare a costului real pentru personalul ºcolarizat folosind ca bazãde calcul totalitatea cheltuielilor instituþiei de învãþãmânt, ci numai acheltuielilor de întreþinere. Astfel, pentru toate categoriile de personaldin Ministerul Apãrãrii a cãror ºcolarizare sau instruire a fost finanþatãdin fondurile acestui minister ºi a cãror angajamente înceteazã dinmotive imputabile lor este stabilitã metodologia privind determinareaacestor cheltuieli3. Acestea sunt materializate în cheltuieli cu hrãnirea,echiparea, cazarea, transportul pe timpul vacanþelor sau permisiilor ºiasigurarea altor drepturi specifice ºcolarizãrii (rechizite), stabilite pen-tru fiecare perioadã de pregãtire, actualizate cu coeficientul de inflaþie.

Pentru realizarea unui sistem democratic, transparent, modern ºieficient privind învãþãmântul militar, în condiþiile stabilite de conduce-rea Armatei României4, precum ºi pentru aplicarea metodei de „ºcola-rizare cu taxã“, propunem aplicarea unui sistem de monitorizare conti-nuã a costurilor în instituþiile militare de învãþãmânt, acei „piloni debazã pe care se va proiecta întreaga arhitecturã a instruirii forþelor“5.

Nevoia de finanþare ºi execuþia bugetului instituþiilor de învãþã-mânt pe seama indicatorilor prevãzuþi în normative reprezintã o metodãsimplã ce are ca rezultat plafonarea cheltuielilor pentru acelaºi nivel depregãtire, fãrã a þine seama de condiþiile concrete ale instituþiei de în-vãþãmânt. Chiar dacã la nivelul Ministerului Apãrãrii nu se foloseºte ometodologie de calcul a costurilor pregãtirii teoretice ºi practice a per-sonalului ºcolarizat, se poate stabili cu exactitate un cost teoretic, pebaza normativelor în vigoare, pentru fiecare categorie de pregãtire. Înrealitate, aceste costuri nu sunt identice ca mãrime în instituþii de în-vãþãmânt de acelaºi nivel, diferenþierea fiind determinatã de volumulspaþiilor de pregãtire ºi cazare, gradul de dotare cu mijloace de învãþã-mânt, gradul de calificare ºi vechimea medie în învãþãmânt a persona-



225decembrie, 2008


lului didactic, nivelul de încadrare cu personal auxiliar ºi nedidactic alinstituþiei de învãþãmânt. De aceea se poate desprinde ideea cã finanþa-rea unitãþilor pe baza normativelor nu poate fi un criteriu unic de alo-care a fondurilor.

Metodologia prezentatã se bazeazã pe colectarea cheltuielilorefective, înregistrate în contabilitatea financiarã pe parcursul unui exer-ciþiu bugetar, perioadã în care sunt evidenþiate tipurile de cheltuieliprevãzute a forma baza de calcul pentru determinarea costului activi-tãþii desfãºurate în instituþiile militare de învãþãmânt.

Cheltuielile se vor prelua la valoarea de înregistrare în contabili-tate pe baza procedeelor specifice fiecãrui element de calculaþie (pen-tru drepturile de personal în bani ºi naturã, conform metodelor de cal-cul matematic prin aplicarea normelor ºi dispoziþiilor în vigoare, pen-tru stocuri la cost mediu ponderat, pentru prestãrile de servicii la va-loarea stabilitã în contractele încheiate între pãrþi).

Costurile aferente pregãtirii teoretice ºi practice în instituþiilemilitare de învãþãmânt vor fi identificate, delimitate ºi apoi repartizatepentru fiecare subiect, în raport cu participarea la activitatea de bazã.

Pregãtirea desfãºuratã în instituþiile militare de învãþãmânt sepoate structura pe douã componente:

1. Componenta de bazã, constând în activitatea de predare - în-vãþare;

2. Componenta operaþionalã, constând în activitãþile desfãºurateîn vederea asigurãrii desfãºurãrii procesului instructiv-educativ.

Costul total al activitãþii desfãºurate în instituþiile militare de în-vãþãmânt este materializat în costul activitãþii de bazã, corectat cu coe-ficientul de suplimentare ºcolarã, reflectând în mod real efortul econo-mic depus pentru susþinerea învãþãmântului militar în perioada de ºco-larizare.

Activitatea de predare - învãþare reprezintã baza fundamentalã apregãtirii teoretice ºi practice ºi constã în totalitatea acþiunilor între-prinse de profesor, instructor (cadru militar) ºi personalul ºcolarizatpentru realizarea obiectivelor din planul de învãþãmânt, din programeleºcolare ºi din planul cu principalele activitãþi ale instituþiei.

Costul activitãþii de bazã este format din totalitatea cheltuieliloraferente activitãþii de predare-învãþare, determinate pentru un an buge-tar ºi aferente fiecãrei etape de pregãtire. Structura cheltuielilor repre-zintã totalitatea drepturilor ºi normelor legale obligatorii pentru fiecareparticipant direct la aceastã activitate, respectiv personalul didactic(personalul didactic de predare, instructorii ºi personalul subunitãþilorde elevi), elevii, studenþii sau cursanþii, cadrele militare ale sistemuluide învãþãmânt militar.

Pentru fiecare dintre elementele componente ale activitãþii debazã se poate stabili modul de calcul al indicatorului „valoarea finan-ciarã medie anualã“ (VFMA), reprezentând valoarea medie a cheltu-ielilor efectuate în exerciþiul bugetar pentru o persoanã ºcolarizatã înraport cu elementele componente ale activitãþii. Acesta poate fi folositîn activitatea de previzionare a bugetului instituþiei de învãþãmânt pen-tru urmãtoarele exerciþii financiare, în raport cu numãrul de personalºcolarizat. Aceastã metodã poate fi aplicatã în condiþiile actuale, încare cheltuielile bugetare sunt structurate pe baza clasificaþiei bugeta-re, dar ºi în situaþia elaborãrii bugetelor pe tipuri de cheltuieli - în con-diþiile descentralizãrii sistemului de finanþare, ºi deci al alocãrii fondu-rilor de la buget pe tipuri de cheltuieli (personal, materiale, servicii,perfecþionare profesionalã) ca sume globale. Calculul se face pe bazavalorilor unitare stabilite prin normativele în vigoare (drepturile acor-date în bani ºi în naturã, articole pentru echiparea efectivelor, cazarea,reparaþiile ºi întreþinerile tehnice), a costurilor medii ponderate calcu-



227decembrie, 2008


late în exerciþiul financiar încheiat (rechizitele, furniturile de birou,manualele, materialele de spãlat ºi igienã, de reparat ºi întreþinere echi-pament ºi gospodãrie), pe baza valorilor stabilite prin negociere (hrã-nirea efectivelor) sau a valorilor efective înregistrate în contabilitate(drepturi acordate personalului ºcolarizat, personalului didactic ºi mili-tar).

Doctrina NATO considerã logistica un domeniu de bazã al acti-vitãþii sale militare, înglobând totalitatea acþiunilor desfãºurate pentruasigurarea resurselor necesare forþelor pentru îndeplinirea misiunilor cele revin. În acest scop logistica militarã este structuratã pe douã com-ponente: logistica de producþie ºi logistica de consum6. Asigurarea su-portului logistic necesar forþelor armate face obiectul preocupãrii debazã a logisticii de consum, denumitã ºi logisticã operaþionalã.

Totalitatea acþiunilor ºi efortului financiar pentru realizarea obiec-tivelor activitãþii de bazã, materializat într-un ansamblu complex de re-surse umane ºi materiale, reprezintã activitatea operaþionalã desfãºu-ratã în cadrul instituþiilor de învãþãmânt militar. Asigurarea desfãºu-rãrii procesului instructiv - educativ reprezintã o activitate generatoarede cheltuieli majore în totalul efortului financiar repartizat sistemuluide învãþãmânt militar. Costul activitãþii operaþionale îl constituie totali-tatea cheltuielilor ce nu se regãsesc direct în „produsul finit“.

Personalul de cercetare, personalul didactic auxiliar, personaluladministrativ ºi de deservire, precum ºi cel din compartimentele speci-fice organizãrii unitãþilor militare, încadrat în compartimentele funcþio-nale ale instituþiilor îºi desfãºoarã activitatea în conformitate cu legis-laþia generalã ºi specificã a muncii, cu prevederile regulamentelor mili-tare, instrucþiunilor de specialitate ºi regulamentelor de ordine inte-rioarã.

Baza materialã a instituþiilor de învãþãmânt aparþinând Ministe-rului Apãrãrii cuprinde: spaþii pentru procesul de învãþãmânt ºi cerce-tare ºtiinþificã, mijloace de învãþãmânt ºi de cercetare aferente, biblio-teci, internate, cantine, cluburi ale elevilor, baze ºi complexe cultural-sportive, poligoane ºi câmpuri de instrucþie, precum ºi orice alt obiectde patrimoniu destinat învãþãmântului.

Necesarul în mijloace tehnico-materiale ºi didactice, precum ºiîn mobilier ºi materiale de cazarmare, sanitare, culturale, regulamenteºi publicaþii se stabileºte pe baza normelor specifice de înzestrare ºidotare, distribuite conform dispoziþiilor în vigoare.

Spaþiile de învãþãmânt, sãlile ºi terenurile de sport sau pregãtiremilitarã, cabinetele ºcolare ºi laboratoarele, bibliotecile se organizeazãºi doteazã potrivit nevoilor impuse de conþinutul disciplinelor ºi activi-tãþilor de învãþãmânt, al tematicii cercurilor ºtiinþifice ale personaluluiºcolarizat ºi programului de perfecþionare a personalului didactic ºi in-structorilor. Acestea trebuie sã confere condiþii optime de desfãºurareºi îndeplinire a activitãþilor planificate.

Întreþinerea ºi repararea materialelor de natura obiectelor de in-ventar, sãlilor, truselor, aparatelor, instalaþiilor se asigurã de comparti-mentele specializate sau prin sprijinul eºalonului superior, în cazul încare acestea depãºesc posibilitãþile ºi competenþele instituþiilor de învã-þãmânt.

Activitatea religioasã în unitãþile militare aparþinând Ministeru-lui Apãrãrii este reglementatã de Legea nr. 195 din 6 noiembrie 2004privind constituirea ºi organizarea clerului militar ºi de Ordinul minis-trului apãrãrii nr. M 149 din 14 noiembrie 2000 privind aprobarea Re-gulamentului de organizare ºi funcþionare a asistenþei religioase în ar-matã.



229decembrie, 2008


Structura cheltuielilor aferente activitãþii de bazã.Determinarea valorii financiare medii anuale

Cheltuieli cu drepturile de personal acordate personalului di-dactic de predare civil ºi militar, cadrelor militare ºi personalului ºco-larizat

Valoarea drepturilor acordate în bani ºi naturã personalului, re-partizate pe un elev sau student, se poate determina cu ajutorul valoriifinanciare medii anuale (VFMApdm), ca raport între valoarea totalã adrepturilor acordate personalului didactic ºi militar (VTDpdm) ºi cifra deºcolarizare medie (CSM).

1. Valoarea totalã a drepturilor acordate personalului didacticºi militar (VTDpdm) - totalitatea cheltuielilor efectuate cu salariul debazã, solda brutã, contribuþiile aferente acestor drepturi datorate deangajator, premii, prime, indemnizaþii, normã de hranã, alte drepturi.

2. Cifra de ºcolarizare medie (CSM) = [suma personaluluiºcolarizat pentru fiecare lunã] / 12

Numãrul personalului ºcolarizat se calculeazã pentru fiecare lu-nã a anului bugetar, în conformitate cu numãrul luat în evidenþa insti-tuþiei, indiferent de prezenþa la program (concedii, internãri în spitale,vacanþe, permisii, învoiri sau alte situaþii în care nu se aflã efectiv îninstituþie).

VFMApdm = VTDpdm / CSM

Nu se includ în baza de calcul indemnizaþiile de mutare ºi costultransportului acordate cadrelor militare sau membrilor familiei aflaþi înîntreþinerea acestora în cazul mutãrilor sau rechemãrilor în rândul ca-drelor militare. De asemenea, nu se vor lua în calcul indemnizaþiile deinstalare ce se acordã cadrelor militare ºi personalului didactic dupã ab-solvirea instituþiilor de învãþãmânt o datã cu prezentarea la unitãþi (în

cazul celor care au obþinut repartiþie într-o instituþie militarã de învãþã-mânt), respectiv la angajare în învãþãmânt prin concurs (pentru cadreledidactice). Sunt excluse din calcul sumele ce reprezintã ajutoare socialeacordate personalului didactic ºi militar (trecere în rezervã sau direct înretragere, indemnizaþii acordate pentru perioada concediului pentru în-grijirea copilului, stimulente, compensaþie pentru chirie, ajutoare acor-date de cãtre instituþiile de învãþãmânt în caz de deces). Nu vor faceobiectul drepturilor acordate personalului civil ºi militar încadrat în in-stituþiile militare de învãþãmânt sumele acordate pentru perioada cât seaflã în concedii de studii sau formare profesionalã, plãtite, în condiþiilelegii.

Valoarea financiarã medie anualã a drepturilor personalului ºco-larizat (VFMAps) se poate determina luând în calcul urmãtoarele ele-mente:

1. Valoarea totalã a drepturilor acordate personalului ºcolari-zat (VTDps) - totalitatea cheltuielilor cu drepturile acordate elevilor ºistudenþilor

2. Cifra de ºcolarizare medie (CSM) =[suma personalului ºco-larizat pentru fiecare lunã] / 12

Se calculeazã la fel ca pentru (VFMpdm).VFMAps = VTDps / CSM

Structura ºi valoarea financiarã medie anualã a echipãrii ºi în-zestrãrii cu bunuri materiale specifice

Pentru determinarea valorii financiare medii anuale (VFMAech),reprezentând cheltuielile cu articolele de echipare pentru o persoanãºcolarizatã, se folosesc urmãtoarele date:

1. Valoarea unitarã medie (VUM) - valoarea medie ponderatã aarticolului de echipament sau Costul mediu ponderat (CMP) - metodã



231decembrie, 2008


aplicatã în unitãþile Ministerului Apãrãrii pentru evaluarea ºi înregis-trarea stocurilor ºi altor active fungibile la data ieºirii din patrimoniu.

VUM = [Valoare iniþialã + Valoare totalã intrãri an de refe-rinþã] / [Cantitate iniþialã + Cantitate aprovizionatã an de referinþã]

2. Valoare financiarã medie anualã (VFMAech) - valoarea uni-tarã repartizatã pe unitatea de produs, pentru un an calendaristic, înraport cu durata de serviciu

VFMAech = [(Cantitate)/(Durata de serviciu)] × VUM

Periodicitatea acordãrii drepturilor constând în materiale de re-sortul echipamentului (materialele de spãlat ºi igienã, de reparat ºi în-treþinere echipament ºi gospodãrie) se calculeazã luând în considerarenumãrul de zile efective de ºcolarizare în raport de perioada stabilitãprin norme. Astfel, se poate exemplifica faptul cã, pentru stabilirea du-ratelor de folosinþã se folosesc perioade de referinþã, astfel:

- un an = 4 trimestre- un trimestru = 3 luni- o lunã = 30 zileValoarea financiarã medie anualã se poate exprima luând în cal-

cul urmãtoarele date:1. Cantitatea distribuitã (CD) - (rotunjitã în favoarea beneficia-

rului)CD = [Numãr zile efective de ºcolarizare] / [Numãrul de zile

aferente periodicitãþii de acordare a drepturilor] × [Cantitatea prevã-zutã de norme]

2. Valoarea unitarã medie (VUM) - valoarea medie ponderatãa articolului de echipament

VUM = [Valoare iniþialã + Valoare totalã intrãri an de referin-þã] / [Cantitate iniþialã + Cantitate aprovizionatã an de referinþã]

3. Valoarea financiarã medie anualã pentru materialele de spã-lat ºi igienã, de reparat ºi întreþinere echipament ºi gospodãrie (VFMAsirg)

VFMAsirg = CD × VUM

Norma pentru aprovizionarea cu rechizite de birou ºi ºcolaredistribuite este stabilitã anual pentru fiecare cursant, student ºi elev, pecategorii de învãþãmânt militar, prevãzute la punct separat faþã de celedistribuite personalului, la activitatea de învãþãmânt.

Pentru determinarea valorii financiare medii anuale se folosescurmãtoarele date:

1. Valoarea unitarã medie (VUM) - valoarea medie ponderatãa articolului de echipament

VUM = [Valoare iniþialã + Valoare totalã intrãri an de referinþã]/ [Cantitate iniþialã + Cantitate aprovizionatã an de referinþã]

2. Valoare financiarã medie anualã a rechizitelor de birou ºiºcolare (VFMArec) - valoarea unitarã repartizatã pe unitatea de pro-dus, în raport cu durata de serviciu

VFMArec = [(Cantitate) / (Numãr de studenþi sau elevi repartizatpe unitatea de produs)] × VUM

Valoarea financiarã medie anualã pentru manualele scãzute dinevidenþa unitãþii de învãþãmânt (VFMAman) se determinã ca raport întrevaloarea totalã a cheltuielilor aferente cu manualele ºcolare (VTman) ºicifra de ºcolarizare medie (CSM).

1. VTman = Valoarea totalã a cheltuielilor cu manualele ºcolarescãzute din evidenþa instituþiilor de învãþãmânt în exerciþiul bugetarde referinþã

2. Cifra de ºcolarizare medie anualã (CSM) =[suma personalu-lui ºcolarizat pentru fiecare lunã] / 12

VFMAman = VTman / CSM



233decembrie, 2008


Pentru determinarea valorii financiare medii anuale (VFMAhr)privind activitatea de hrãnire a efectivelor se folosesc urmãtoarele date:

1. Valoarea totalã a hrãnirii efectivelor (VThr) - totalitatea chel-tuielilor privind prestaþiile efectuate de agentul economic ce asigurãhrãnirea efectivelor într-un exerciþiu bugetar.

2. Media personalului ºcolarizat (MPS) = [suma personaluluiºcolarizat alocat la drepturi pentru fiecare lunã] / [Numãrul de lunide ºcolarizare].

Numãrul personalului ºcolarizat se calculeazã pentru fiecare lu-nã a anului bugetar, în conformitate cu numãrul luat în evidenþa institu-þiei, indiferent de prezenþa la program (concedii, internãri în spitale,permisii, învoiri sau alte situaþii în care nu se aflã efectiv în instituþiepe durata studiilor din anul bugetar).

VFMAhr = VThr / MPS


Note:1. Gh.D. Bistriceanu, M.N. Adochiþei, E. Negrea, Finanþele agen-

þilor economici, Editura Economicã, Bucureºti, 2001, p.455. 2. Gh.D. Bistriceanu, M.N. Adochiþei, E. Negrea, Op.cit., p.456-457.3. Ordinul ministrului apãrãrii nr.M 66 din 12 aprilie 2007 pen-

tru aprobarea „Metodologiei privind determinarea/stabilirea cheltu-ielilor de întreþinere pe timpul ºcolarizãrii/instruirii“.

4. Strategia de transformare a Armatei României, Statul MajorGeneral, Bucureºti, 2005, pct. 2.8. www.mapn.ro, 16 mai 2008.

5. Ibidem, p.12.6. Col.prof.univ.dr. Constantin Rizea - „Concepþia NATO privind

logistica de producþie“, Buletinul Universitãþii Naþionale de Apãrare"Carol I", nr.2, Editura Universitãþii Naþionale de Apãrare „Carol I“,Bucureºti, 2006.


Curriculum diferen]iat la francez` - o posibil` abordare

În noua direcþie a învãþãmântului auxiliar românesc seregãseºte dorinþa promovãrii limbii franceze, alãturi de

limba englezã, cunoscut fiind cã ele sunt limbi oficiale NATO. În cadrul colegiului militar liceal, limba francezã, în general, ºi

limbajul specific militar, în special, sunt necesare ºi binevenite. Intensificarea relaþiilor internaþionale impune continuarea stu-

diului limbii franceze în învãþãmântul militar românesc.

I. Astfel, elevii ce studiazã franceza ca limbã avansatã - L1, în-cepând cu cl. a II-a, vor avea în colegiul militar o orã de francezã mili-tarã, prevãzutã de curriculum diferenþiat.

Curriculum diferenþiat este stabilit la nivel central ºi cuprindedisciplinele de învãþãmânt cu alocãrile orare corespunzãtoare, care sunt

PROFESOR ELENA CRISTINA SOARE

235decembrie, 2008

Curriculum diferenþiat la francezã - o posibilã abordare

specifice pentru fiecare specializare din cadrul unui profil. Curriculumdiferenþiat vizeazã cu precãdere dezvoltarea competenþelor specificenecesare specializãrii. Elevii beneficiazã astfel de fundamentele uneiformãri diversificate, utile pentru orientarea ºcolarã ºi pentru integrareasocio-profesionalã ulterioarã.

Curriculum diferenþiat reprezintã oferta educaþionalã stabilitã lanivel central, constând dintr-un pachet de discipline cu alocãrile orareasociate acestora, diferenþiatã pe specializãri (în cazul filierei educaþio-nale). Aceastã ofertã educaþionalã asigurã o bazã comunã pentru pre-gãtirea de profil ºi rãspunde nevoii de a iniþia elevul în traseele de for-mare specializate, oferindu-i o bazã suficient de diversificatã pentru ase putea orienta în privinþa studiilor ulterioare sau pentru a se putea in-tegra social ºi profesional.

Orele din curriculum diferenþiat sunt ore pe care elevii le efectu-eazã în mod obligatoriu.

II. Curriculum diferenþiat la francezã în colegiul militar licealÎncepând cu anul ºcolar 2005-2006 s-a introdus în colegiile mili-

tare - CD o orã pe sãptãmânã, cu aprobarea OMEC nr. 4731/22.09.2004.În colegiul militar liceal, curriculum diferenþiat are obiective

preponderent practice: dezvoltarea competenþei de comunicare cu par-tenerul de muncã ºi a capacitãþii de înþelegere a documentaþiei tehnicespecifice domeniului militar în care vor lucra.

Limbajul specific militar susþinut de cunoºtinþe solide de limbafrancezã ale absolvenþilor noºtri va face din aceºtia specialiºti de talienaþionalã ºi mondialã, apreciaþi în relaþiile ºi operaþiunile desfãºurate încomun cu Uniunea Europeanã ºi NATO.

Prezenþa soldaþilor ºi a bazelor NATO pe teritoriul României ne-cesitã ºi mai acut nevoia de dialog eficient între specialiºti ºi, implicit,cunoaºterea temeinicã a limbii franceze ºi a termenilor specifici dome-niului militar.

În viitor se va simþi nevoia ºi se va remarca cererea de cadre mi-litare extrem de bine pregãtite, conform standardelor NATO ºi UniuniiEuropene, pentru care limba francezã va fi un instrument important decomunicare.

În aceastã perspectivã, pentru a face faþã obiectivelor de dezvol-tare a resurselor umane din domeniul militar, se impune a se acorda oatenþie deosebitã însuºirii de cãtre tineri a limbilor moderne ºi, astfel,includerea în setul de programe ºcolare a unui curriculum diferenþiat lalimba francezã, pentru clasele a IX-a ºi a X-a din colegiile militare li-ceale ale Ministerului Apãrãrii.

În abordarea programei s-au avut în vedere competenþele ºi nive-lurile de performanþe prevãzute de Cadrul European Comun de Refe-rinþã.

Nivelul þintã la finele ciclului inferior al liceului va fi - conformCadrului European de Referinþã - urmãtorul:

Limba modernã 1: nivelul B1+, pentru toate competenþele.

III. Competenþele generale vizateReceptarea ºi producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor

contexte. Realizarea de interacþiuni în comunicarea oralã sau scrisã. Valori ºi atitudiniConºtientizarea rolului limbii moderne ca mijloc de acces la pia-

þa internaþionalã a muncii. Disponibilitatea pentru acceptarea diferenþelor, pentru manifes-

tarea toleranþei prin abordarea criticã a acestora ºi a stereotipurilor cul-turale transmise cu ajutorul limbii franceze.

Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte cultu-rale specifice, prin receptarea unei varietãþi de texte în limba francezãºi prin raportarea la civilizaþia spaþiului cultural francofon.



237decembrie, 2008


Pentru formarea ºi dezvoltarea competenþelor specifice prevãzu-te în programã, s-a recomandat utilizarea unor conþinuturi stabilite.

La alegerea temelor ºi textelor se are în vedere corelarea lor cudomeniul de specializare.

Pe parcursul clasei a IX-a sunt exersate urmãtoarele acte de vor-bire:

relatarea de evenimente/activitãþi cu specific militar;prezentarea raportului militar;exprimarea unui punct de vedere faþã de problematica militarã;oferirea ºi solicitarea de informaþii din domeniul militar;conþinuturile recomandate sunt proiectate pe domenii.

11.. DDoommeenniiuull mmiilliittaarr::relaþii administrative în domeniul militar;tipuri de arme;NATO: istoric, structurã.

22.. DDoommeenniiuull ppuubblliicc::personalitãþi din domeniul militar.

33.. DDoommeenniiuull ooccuuppaaþþiioonnaall::aspecte din viaþa contemporanã.

44.. DDoommeenniiuull eedduuccaaþþiioonnaall::tradiþii în formarea militarã în spaþiul euroatlantic.

Din practica de trei ani pot afirma cã elevii sunt foarte interesaþide conþinuturile tematicii militare ºi sunt mândri cã pot studia ºi ei pre-cum colegii lor ce studiazã engleza ca L1, deºi nu existã un manual defrancezã militarã, ceea ce ar uºura munca la catedrã, pregãtirea pentrufiecare orã, materiale, care sã fie cât mai atractive pentru elevi;

teste diverse, în revistele L'armée d'aujourd'hui, Terre ma-gazine.

Activitãþile recomandate pentru demersul didactic ar fi:exerciþii de înþelegere a textului;

selectare a ideilor principale;conversaþia, descrierea, prezentarea textului- rapoarte orale/scrise scurte;- relatãri structurate.

În acest caz au succes activitãþile ce cuprind:expunerea / prezentarea sub formã de monolog;discuþii, conversaþie liberã sau dirijatã, interviu, joc de rol, dez-

batere, comentariu;exerciþii de formulare de întrebãri ºi rãspunsuri- discuþia; - scrisori simple, oferire de informaþii ºi/sau de documentaþie.

Elevii preferã:proiecte;exerciþii în grup: dialog, conversaþie, scrisoare de rãspuns

- fragmente de texte de specialitate de dificultate redusã;- prezentarea de filme video ºi DVD.

Mesajele orale sau scrise pot fi transmise prin:exerciþii de traducere ºi retroversiune;exerciþii de transfer ºi transformare; exerciþii de reformulare;proiecte.

Ora de francezã militarã este un mare câºtig pentru elevii dincolegiile militare pentru cã ei devin conºtienþi de importanþacunoaºterii celei de-a II-a limbi strãine ºi care reprezintã calea sigurã adevenirii lor ca militari foarte bine pregãtiþi ºi din punct de vedere alcomunicãrii în interiorul statelor Uniunii Europene, ºi al colaborãrii cucolegii din statele membre NATO.



239decembrie, 2008


Portretul militarului mileniului al III-lea, cel care lucreazã înunitatea - Lumea întreagã - ar fi:

o bunã pregãtire profesionalã;ataºat valorilor þãrii natale;cunoscãtor de limbi strãine.

BIBLIOGRAFIE:Bocoº Muºata - Instruire interactivã - repere pentru reflecþie ºi

acþiune, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2002. Iucu Romiþã - Instruirea ºcolarã. Perspective teoretice ºi apli-

cative, Editura Polirom, Iaºi, 2001. Pãun E., Potolea D. - Pedagogie - fundamentãri ºi demersuri

aplicative, Editura Polirom, Iaºi, 2002. Potolea D. ºi alþii - Structuri, strategii, performanþe în învãþã-

mânt, Editura Academiei, Bucureºti, 1989. Radu I. T. - Didactica, Editura Paralela 45, Piteºti, 2006. Ungureanu D. - Educaþie ºi curriculum, Editura Eurostampa,

Timiºoara, 1999.


Noi tendin]e în didactica contemporan`

S coala, instituþie de masã, se adreseazã, cel puþin la nivelulintenþionalitãþii, tuturor celor care doresc sã studieze, asigu-

rându-le, teoretic, servicii educaþionale de calitate, într-un mediu sigur,prietenos ºi corect administrat.

Într-o evoluþie fãrã precedent a ºtiinþei ºi tehnologiei, ea trebuiesã facã faþã în prezent dinamicii pieþei, migraþiei contemporane, globa-lizãrii, reaºezãrii raporturilor internaþionale, aspiraþiilor comunitãþilormulticulturale, intereselor ºi nevoilor individului în formare.

Deschiderea ºcolii spre toate aceste provocãri creeazã multe dis-cuþii privind proiecþia sistemului educaþional în contemporaneitate, îngeneral, ºi în România în mod special.

Constatând existenþa unei diferenþe semnificative între construc-þia teoreticã încetãþenitã ºi practica ºcolarã ºi utilizând surse multe de

DR. AUREL-CONSTANTIN SOARE

,

241decembrie, 2008

Noi tendinþe în didactica contemporanã

informare, cât ºi cercetãrile proprii, am dorit sã prezint o viziune dina-micã a ceea ce didactica actualã doreºte a dezvolta în acest timp al in-formaticii ºi al cunoaºterii globale.

Modern în didacticãPrioritate capãtã într-o perioadã a democratizãrii educaþiei în

spiritul valorilor unei societãþi deschise, pluraliste, realizarea de sine aeducabilului, crearea condiþiilor ca el, în procesul de formare ºi dezvol-tare a propriei personalitãþi, sã-ºi descopere eul, sã-ºi împlineascã de-venirea spre acele aspecte ale sale care îl definesc ºi îl individualizeazãîn raport cu ceilalþi.

Sistemul educaþional actual trebuie sã se îndepãrteze cât mai multde paradigma dezvoltatã încã de la începutul secolului al XVIII-leapânã în prezent, în care totul era centrat pe filozofia „cumpãrãtorului“.Acum, schimbându-se setul de reguli, într-o lume în schimbare conti-nuã, cu o nouã arhitecturã asupra viitorului, trebuie sã dezvoltãm un setde norme, atitudini ºi valori ale vânzãtorului („foloseºte legea în favoa-rea ta!“).

Trecerea la modelul de tip furnizor-client impune o fundamenta-re teoreticã diferitã, clarã ºi întemeiatã pe o nouã normativitate ºi eticãa relaþiei educaþionale.

Din acest unghi, cele mai relevante competenþe ale profesorului/educatorului ar trebui sã priveascã: competenþele educative, compe-tenþele valorice, competenþele de management ale timpului, competen-þele de context educaþional, urmate de cele clasice: competenþele de în-vãþare, competenþele pedagogice generale, competenþele curriculare etc.

Avem nevoie ca în centrul demersului noii didactici sã fie valo-rizarea individualitãþii oricãrui educabil în câmpul educaþional speci-fic în care investiþia sã-ºi gãseascã eficienþa printr-o mare deschiderespre democratizarea ºcolii ºi spre buna guvernare a ei.

Nevoia schimbãrii de model didactic este cerutã de tineri, de via-þa care nu stã în tipare, de raporturile noi între cetãþenii unei comunitãþidinamice, multiculturale ºi multiidentitare, care doreºte un tip de edu-caþie pentru secolul al XXI-lea ºi pentru urmãtoarele, neprivind în ur-mã decât cu nostalgie sau dificultate.

În acest tip nou de conexiune, problematica predãrii-instruirii-evaluãrii, analizatã din punct de vedere filozofic, epistemologic, antro-pologic, etic, sociologic, istoric, psihologic, biologic, pedagogic, capãtãsemnificaþii înnoitoare, deschizãtoare de abordãri multifactoriale ºimulticriteriale, în care contextul educaþional deliberat ºi organizat ºi in-dividul care doreºte educaþia sunt elementele centrale.

Între liniile înnoitoare de perspectivã am în vedere ca procesulde predare-instruire-evaluare sã fie un produs specific la nivelul perso-nalitãþii elevului, printr-o deschidere spre achiziþiile informaþionaleproprii (cunoºtinþe, abilitãþi, atitudini), cât ºi prin competenþe investiteîn realizarea personalã, ca cetãþean (socialã ºi profesionalã).

Didactica trebuie sã vinã cu susþinerea ºi sprijinirea individualãa învãþãrii, bineînþeles, în mod organizat ºi instituþionalizat, cu urmãri-rea performanþelor specifice fiecãrei persoane în procesul dezvoltãriisale ºcolare, cu reglarea naturii comportamentului educabilului prin se-turi de acþiuni specifice care vin dupã acumulãri de observaþii ºi studiiºtiinþifice realizate pentru fiecare persoanã.

Instituþia ºcolarã, aºa cum aratã acum, trebuie sã disparã într-ovreme nu prea îndepãrtatã. Centrarea ºcolii trebuie fãcutã pe individ,clasele trebuie remodelate pentru fiecare orã/ disciplinã în funcþie deaptitudinile ºi interesele elevului, starea investiþiei comunitãþii în edu-caþie trebuie regânditã în formarea dezvoltãrii armonioase, libere, crea-tive a fiecãrui om.

Personalitatea fiecãrui elev se dezvoltã ºi prinde contur de-a lun-gul unui proces îndelungat, care dureazã practic toatã viaþa. Familia,mediul social, comunitatea influenþeazã mult procesele psihice de învã-



243decembrie, 2008


þare, de maturizare, de interacþiune cu alte fiinþe umane, de achiziþio-nare a fenomenelor culturale identitare (idei, tradiþii, cutume, instituþii,obiceiuri etc).

Acest mãnunchi de procese de învãþare trebuie continuate, con-solidate ºi dezvoltate în ºcoalã printr-o didacticã care sã þinã seama deindivid, de centrul lui de interes pentru propria-i viaþã. El vine în insti-tuþia ºcolarã într-un interval al vieþii sale pentru a-ºi gãsi ºi dezvoltaacele aspecte ale sale care îl reprezintã, care îi dau individualizareaîntre semenii sãi. Dacã acest loc, care îl numim ºcoalã, încãlcând pro-priul traseu al devenirii sale, îl uniformizeazã sau, mai rãu, îl mutilea-zã, înseamnã cã procesul didactic este strãin de actul descoperirii valo-rii omului ca unicã fiinþã în universul existent.

Noul tip de didacticã are în vedere a pune în centrul sãu desco-perirea proceselor în care fiecare elev îºi construieºte activ propria rea-litate instituþionalã („nu vedem lucrurile aºa cum sunt ele , ci aºa cumsuntem noi!“).

Fiecare comunitate îºi are obiceiurile, datinile, zeii etc. proprii ºi,totuºi, fiecare privim aceleaºi stele, trãim sub acelaºi cer, suntem cu-prinºi în acelaºi univers. De aceea, calea didacticii trebuie sã ne condu-cã pe fiecare la adevãr, neavând nicio însemnãtate forma proprie de în-þelegere a acestuia. La aceastã tainã nu poate duce o singurã cale.

De aceea, criza de astãzi în planul educaþiei este ºi o consecinþãa unei didactici neancorate generãrii conºtiinþei fiecãrei persoane. Da-torãm aceasta unui complex de factori interni ºi externi care au în cen-trul lor economicul.

Dar a investi acum altfel în educaþie este cel mai rentabil, celmai eficient mod pentru redescoperirea unei comunitãþi, pentru deve-nirea unei personalitãþi, pentru întãrirea unei identitãþi.

Rolul mediator al didacticii este de a oferi transformarea acesteirealitãþi prin folosirea instrumentelor specifice în formarea dezvoltãriiplenare a omului educabil. Acþiunea ei ar trebui sã corespundã acestui

scop ºi operaþia unei noi construcþii didactice sã fie provocarea acesteidiscipline în secolul al XXI-lea.

Câºtigul cel mai mare ar consta în creºterea accesului celor ceînvaþã la performanþe din ce în ce mai mari, la dezvoltarea unor prac-tici didactice în care ucenicul se angajeazã, îndeplinind mai multe ro-luri, ºi în care profesorul ar fi stimulatorul formãrii noilor personalitãþi/cetãþeni.

Ancorarea cunoaºterii ºi acþiunii în cadrul socio-cultural-istoricar fi o trãsãturã a ºcolii active care ar cãuta sã integreze afecþiunea ºicogniþia fiecãrui elev în colectivitate.

Poate este necesarã aici o oprire asupra examinãrii critice a prac-ticilor curente, a modurilor globale, impersonale în care, acum, este tra-tat elevul, al angoasei, anxietãþii ºi plictisului în care se aflã cel ce stu-diazã astãzi într-o unitate de învãþãmânt.

Se contureazã, fãrã teama de a greºi, o schimbare de atitudine, odescoperire creativã a naturii umane unice, o înþelegere profundã cãmodul de a trãi în înþelegere unii alãturi de ceilalþi trebuie sã fie con-dus, cu multã iscusinþã, de „arta predãrii ºi studierii“.

De ce fel de profesori avem nevoie?Tradiþia germanã ne aratã cã în centrul gândirii educaþionale se

gãseºte ideea cã potenþialul educaþional depinde de cazuisticã ºi conþin-utul devine o categorie centralã în teoria didacticii. Tradiþia anglo-ame-ricanã ºi scandinavã ne sugereazã cã centrul de expectaþie se mutã peexperienþele de învãþare ale elevilor. Astãzi se cautã ca accentul sã semute de la procesul planificãrii ºi de la problema opþiunii pentru unelemetode de lucru, la conþinuturi ºi la strategii acþionale.

Secretele schimbãrii în practicile individuale ale profesorilor/educatorilor se aflã în modul în care fiecare combinã ºi leagã ideilenormative ºi informaþiile descriptive. Profesorul care are în centrulactivitãþii sale reflecþia pentru a pune în practicã pe de o parte normele,



245decembrie, 2008


pe de cealaltã parte obiectivele este educatorul de care avem nevoie înacest început de mileniu.

Calitatea acestei reflecþii este pusã în valoare de personalitateacadrului didactic, de înþelegerea de cãtre el a lumii în care trãieºte, decomplexitatea devenirii sale profesionale (pregãtirea academicã, gradedidactice, formarea continuã, de gradul deschiderii cãtre tineri ºi cãtrenevoile acestora etc).

Cel mai important reper al unei perspective analitice este con-textul de evoluþie, direcþionat spre continuã perfecþionare, spre pune-rea în practica ºcolarã a unor conþinuturi uºor de învãþat pentru elevi,de mãsurarea corectã ºi realistã a rezultatelor învãþãrii, de dragostea fa-þã de semeni.

Dezvoltarea ºcolii este de neconceput fãrã evoluþia profesionalãa dascãlilor. Din acest punct de vedere, un contract permanent de mun-cã pentru aºa-numiþii titulari, o perspectivã redusã de traseu pentru îm-plinirea profesionalã, lipsa motivaþiei perfecþionãrii continue în dome-niul psihopedagogic, de specialitate, fac ca reflecþia asupra calitãþiiprestaþiei pedagogice ºi a dascãlului contemporan sã fie cu multe sem-ne de întrebare din partea celorlalþi membri ai societãþii.

Învãþând din greºeli ºi succese putem remodela dezvoltarea com-petenþelor educatorului pentru o deschidere mare spre didactica genera-lã ºi de specialitate a secolului al XXI-lea.

Cu un elev astfel definit, datoritã noului context al lumii contem-porane, ºi cu un profesor nevoit sã facã faþã unor standarde ºi proceduriprofesionale bine definite, învãþarea devine validã pentru vremea ceo trãim, în cazul în care modelul generat de creºtere a unei societãþi in-clude învãþãmântul ca prioritate a ei pentru dezvoltarea unor personali-tãþi distincte, responsabile ºi capabile la evaluãri continue, contextuali-zate zonal, regional, naþional ºi mondial.

Pentru a nu ajunge în situaþia în care actul de învãþare al elevilorsã fie izolat de contextul lui psihosocial, este nevoie ca educatorii sã fie

deschiºi cãtre gândirea interactivã, cãtre reflecþii pre ºi postactive, cã-tre abordarea realistã a tendinþelor extreme reprezentate de concepþiaconform cãreia studiul individual al elevilor este suficient sieºi ºi izo-lat de predare, copilul fiind singurul responsabil de comportamentul ºide rezultatele sale ºcolare. Utopia aceasta nu are valoare operaþionalã,dar are unii (poate mulþi) adepþi în corpul de educatori.

În acest sens, evaluarea de judecatã va ceda locul evaluãrii dedezvoltare a elevului pentru a-ºi îmbogãþi rezultatele individuale. Seschimbã accentul de pe mãsurarea produselor muncii lor pe constatareaefectelor, pe stimularea capacitãþilor de autoevaluare a educabilului. Înnoul context prezentat, evaluarea devine o bucurie motivantã, va fimultiinstrumentalã ºi multicriterialã ºi va urmãri „valoarea adãugatã“,efortul personal de acumulare a cunoºtinþelor, conþinuturilor etc. Aºanu va mai exista o prãpastie între curriculum naþional ºi experienþa ele-vului.

Avem nevoie de o orientare a acþiunilor didacticii spre toate per-sonalitãþile implicate în procesul de învãþãmânt (cadrul didactic-elev-clasã), de raporturile în care elevul se simte „bine“ în procesul instrui-rii, are iniþiativã, îºi exprimã liber ºi nestingherit opinia, este autonom.Toate obiectivele propuse de ºcoalã trebuie sã conducã pe elevi la atitu-dini pozitive.

De aceea, putem evidenþia, din acest punct de vedere, caracteris-ticile contemporane ale procesului de învãþãmânt:

bilateralitatea complementarã a procesului de predare-învã-þare;

biunivocitatea factorilor implicaþi (profesor-elev) într-un ra-port egal (1:1);

interactivitatea - profesorul ºi elevul se condiþioneazã reci-proc ºi sunt în interdependenþã.

Profesorii motivaþi de relaþiile interpersonale deschise, democra-tice vor fi mai eficienþi în orice situaþii, fie acestea favorabile sau nefa-



247decembrie, 2008


vorabile. Ei vor fi cei care oferã ajutorul elevilor pentru a-ºi descoperistructura propriilor idei, oferindu-le suportul pentru dezvoltarea sensi-bilitãþii, pentru claritatea judecãþilor, pentru corectitudine civicã. Înacest mod elevii sunt ajutaþi sã constate problemele existente în viaþalor, a semenilor, a comunitãþii locale sau naþionale.

Succesul muncii didacticeNu poate fi vorba cã pregãtirea ºtiinþificã a educatorului este

condiþia necesarã ºi suficientã pentru reuºita didacticã. De asemenea,greºit este a considera cã munca de zi cu zi a elevului poate sã conducãla succes. Confruntarea cu realitatea ºcolii ºi a lumii de astãzi ne dã unalt tablou: succesul muncii didactice, dincolo de cunoºtinþe, se poatecrea dacã reacþia profesorului ºi a elevului la situaþii pedagogice pro-blematice, la reacþii negative neaºteptate ale unor elevi izolaþi sau aleclasei, la interacþiunile psihosociale, atât cu efectivul de elevi al uneiclase, cât ºi cu pãrinþii elevilor, cu colegii lor, cu conducerea ºcolii, cumembrii administraþiei locale, sunt adecvate realitãþii societãþii.

Succesul muncii didactice s-ar înscrie unei arii de referinþã ce arcuprinde în interiorul sãu participarea, decizia democraticã ºi respon-sabilã , orientarea spre consens, transparenþa actului didactic, responsa-bilitatea, eficacitatea ºi eficienþa, demersul pedagogic de zi cu zi.

Pe scurt, acest act presupune cã educatorul livreazã servicii înmod eficient educabilului, familiei, comunitãþii ºi societãþii în ansam-blul ei.

Toate acestea pot fi posibile într-un mediu în care descentraliza-rea este un principiu dupã care funcþioneazã întreaga societate ºi siste-mul educaþional. Altfel, oferta educaþionalã formulatã exclusiv la nivelcentral are o slabã relevanþã în raport cu realitãþile vieþii ºcolare, dife-rite din cauza nivelurilor de dezvoltare economicã, culturalã, socialã di-ferite, datoritã structurii etnice, a tradiþiilor, obiceiurilor din spaþiul cã-reia instituþia ºcolarã îi aparþine.

Avem nevoie pentru succesul muncii didactice sã luãm în consi-derare ºi puncte de vedere alternative referitoare la rostul ºcolii ºi laasigurarea calitãþii în educaþie, la dreptul fundamental al elevului de abeneficia de o educaþie de calitate, la centrarea întregii activitãþieducative pe elev, la organizarea instruirii elevilor pe baza principiu-lui educaþiei pentru fiecare, înþeleasã ca modalitate concretã de asi-gurare a egalitãþii de ºansã în educaþie.

BIBLIOGRAFIE:Bârliba C. - Introducere în epistemologia informaþionalã, Edi-

tura ªtiinþificã, Bucureºti, 1990.Bocoº Muºata - Metode euristice în studiul chimiei, Presa Uni-

versitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 1998.Idem, Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru construc-

tivist, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2007. Cazacu A. - Sociologia educaþiei, Universitatea Hyperion, Bucureºti.Cerghit Ioan (coord.) 1998 - Perfecþionarea lecþiei în ºcoala mo-

dernã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1994.Idem, „Strategia didacticã - un instrument practic de ridicare a

calitãþii procesului de învãþãmânt“, Revista de pedagogie nr. 9, 1983.Idem, Didactica. Note de curs, Universitatea din Bucureºti. Idem, 1998 - Metode de învãþãmânt, Editura Didacticã ºi Peda-

gogicã, Bucureºti (ediþia a XV-a, revãzutã ºi adãugitã, Editura Polirom,Iaºi, 2006), 1993.

Idem - Sisteme de instruire alternative ºi complementare - struc-turi, stiluri ºi strategii, Editura Aramis, Bucureºti, 2002.

Chiº Vasile - Pedagogia contemporanã - pedagogia pentru com-petenþe, Editura Casei Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2005.

Creþu C - Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaºi, 1997. Idem, Teoria curriculumului ºi conþinuturile educaþiei, Editura

Universitãþii Iaºi, 1999.



249decembrie, 2008


Cristea, S., Dicþionar de termeni pedagogici, Editura Didacticãºi Pedagogicã, Bucureºti, 1998.

Cucoº C. - Informatizarea în educaþie. Aspecte ale virtualizãriiformãrii, Editura Polirom, Iaºi, 2006.

Dumitru Ion Al. - Dezvoltarea gândirii critice ºi învãþarea efi-cientã, Editura de Vest, Timiºoara, 2000.

Ionescu Miron - Demersuri creative în predare ºi învãþare, PresaUniversitarã Clujeanã, CIuj-Napoca, 2000.

Idem, Instrucþie ºi educaþie, „Vasile Goldiº“ University Press,Arad , 2007.

Ionescu Miron, Chiº Vasile - Strategii de predare ºi învãþare,Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1992.

Iucu Romiþã, Manolescu Marin - Pedagogie, Editura Bolintineanu,Bucureºti, 2001.

Jinga Ioan - Conducerea învãþãmântului, Editura Didacticã ºiPedagogicã, Bucureºti, 1993.

Jinga Ioan, Negreþ Ion - Învãþarea eficientã, Editura Aldin,Bucureºti, 1999.

Joiþa Elena - Eficienþa instruirii, Editura Didacticã ºi Pedago-gicã, Bucureºti, 1999.

Idem, Educaþia cognitivã - fundamente, metodologie, EdituraPolirom, Iaºi, 2002.

Neacºu I. - Metode ºi tehnici moderne de învãþare eficientã, Edi-tura Militarã, Bucureºti, 1990.

Neacºu L. - Instruire ºi învãþare, Editura Didacticã ºi Pedagogi-cã, Bucureºti.

Neculau, A. (coord.), 1997 - Psihologia câmpului social. Repre-zentãrile sociale, Editura Polirom, Iaºi, 1999.

Negreþ-Dobridor Ion - Didactica Nova, Editura Aramis, Bucureºti.Nicola I., 1974 - Microsociologia colectivului de elevi, Editura

Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 2005.

Niculescu R. - Sã fii un bun manager, Editura Port, Tulcea, 1994.Noveanu E. - Metodologia cercetãrii în educaþie. Note de curs,

Universitatea din Bucureºti, 1994.Pâniºoarã Ion-Ovidiu - Comunicarea eficientã - metode de inter-

acþiune educaþionalã, Editura Polirom, Iaºi, 2003.Idem, ªtiinþa învãþãrii, Editura Polirom, Iaºi, 2005.Radu I., Iluþ P., Matei R. - Psihologie socialã, EXE, Cluj-Napoca,

1994.Radu I., Ionescu M. (coord.) - Introducere în didacticã, Univer-

sitatea „Babeº-Bolyai“, Cluj-Napoca, 1988.Slama-Cazacu T. - Introducere în psiholingvisticã, Editura Di-

dacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1968.Stan C. - Autoevaluarea ºi evaluarea didacticã, Editura Presa

Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2001. Ungureanu D. - Teoria curriculumului, Mirton, Timiºoara, 1999.Voiculescu F. - Analiza resurse-nevoi ºi managementul strate-

gic în învãþãmânt, Editura Aramis, Bucureºti, 2004.



251decembrie, 2008

Ra]ional [i ira]ional în nuvelistica româneasc`(1)

PROFESOR MIHAELA-STELIANA LAMBRU

P arafrazându-l pe Omraam Mikhael Aivanhov, putem spunecã nu putem gãsi nimic în exteriorul nostru, dacã nu am gã-

sit ceva în noi înºine, cãci chiar dacã gãsim ceva în exterior, dacã nu l-amgãsit în interiorul nostru, vom trece pe lângã el fãrã sã-l observãm...Lumea noastrã exterioarã este alcãtuitã numai din reflectarea lumii in-terioare ºi nu vom afla niciodatã bogãþia, pacea, bucuria exterioarã,dacã nu am depus eforturi sã le gãsim în noi înºine. Despre omul ºidesãvârºirea lui spiritualã vorbeºte cu argumentele omului de ºtiinþãpsihologul american Albert Ellis, fondatorul REBT.

„Înþelept nu este acela ce se întristeazã de ceea ce nu are, ci acela cese bucurã de ceea ce are“. (Democrit)



La mijlocul sec. al XX-lea, psihologul american Alert Ellis a ela-borat o Teorie Raþional-Emotivã ºi Comportamentalã - REBT (Ra-tional-Emotive Behavioral Therapy, TREC în psihoterapia româneascã- Terapie Raþional-Emotivã ºi Comportamentalã) care aduce un ele-ment de noutate faþã de toate celelalte forme de psihopatologie, prin fo-calizarea pe un tip special de cogniþii, ºi anume cogniþiile raþionale ºiiraþionale. Identificarea ºi modificarea convingerilor iraþionale care ge-nereazã patologie ºi suferinþã, precum ºi asimilarea unor convingeri ra-þionale care genereazã o stare de sãnãtate psihicã constituie punctelefundamentale ale REBT. Construindu-se în jurul conceptului de evalua-re, REBT este atât o teorie de consiliere psihologicã, cât ºi o filozofiede viaþã, principiile sale fundamentând cele mai eficiente metode de in-tervenþie psihoterapeuticã cunoscute pânã în prezent.

Pe scurt, din perspectiva REBT, pentru a fi raþionalã, o persoanãtrebuie sã fie pragmaticã, logicã ºi în acord cu realitatea obiectivã.Astfel, raþionalitatea se defineºte ca fiind ceea ce îi ajutã pe indivizi sãîºi atingã scopurile de bazã, este logic ºi este consecvent cu realitateaobiectivã. Invers, iraþionalitatea se referã la ceea ce blocheazã atinge-rea scopurilor de bazã ale unei persoane, este ilogic ºi rigid ºi este in-consecvent cu realitatea obiectivã.

Nucleul practicii REBT îl constituie modelul ABC, în care A-ulreprezintã evenimentul activator, B-ul convingerile persoanei, iar C-ulconsecinþele emoþionale ºi comportamentale ale credinþelor pe care in-dividul le are despre A. Convingerile unui individ pot fi rigide sau fle-xibile. Cele rigide, numite ºi convingeri iraþionale, se exprimã sub for-ma lui „trebuie cu necesitate“, „este obligatoriu“, este absolut necesar",iar cele flexibile, numite ºi convingeri raþionale, se exprimã sub formadorinþelor, a preferinþelor.

În cadrul modelului ABC, C-urile care derivã din convingeri ira-þionale, rigide, despre A-uri negative vor fi inadecvate ºi se vor numiconsecinþe negative disfuncþionale, iar C-urile care derivã din convin-

253decembrie, 2008

Raþional ºi iraþional în nuvelistica româneascã

geri raþionale, flexibile, despre A-uri negative vor fi adecvate ºi se vornumi consecinþe negative funcþionale. Aceste consecinþe se asociazãunor emoþii ºi, dacã acestea sunt negative disfuncþionale, au ca efectexperimentarea durerii ºi disconfortul psihic ºi motiveazã persoana sãrecurgã la comportamente contrare propriilor interese ºi o împiedicã sãse angajeze în comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri.

În cele enunþate anterior am încercat sã prezentãm, pe scurt,principalele elemente ale teoriei lui Albert Ellis care sunt astãzi folositepe larg în practica de specialitate.

Ar fi interesant de urmãrit în ce mãsurã acest model ABC cu apli-cabilitate practicã se poate regãsi ºi într-un alt domeniu atât de vast, cumeste cel literar. Se poate preta o astfel de analizã asupra unei opere lite-rare, indiferent de genul sau specia cãreia îi aparþine? Gãsim noi modelede iraþionalitate în operele literare româneºti? Sunt personajele puse înipostaza de a fi iraþionale, în cazul operelor epice sau dramatice, sau eulliric gândeºte iraþional în cazul celor lirice? Cu siguranþã cã literaturaromânã oferã multe astfel de exemple. Totuºi, mã voi opri în continuareasupra a trei nuvele, aparþinând unor autori canonici, fiecare dintre aces-tea constituind o capodoperã în sine a autorului respectiv.

Este vorba de „Alexandru Lãpuºneanul“ de Costache Negruzzi,„Moara cu noroc“ de Ioan Slavici ºi „În vreme de rãzboi“ de I.L.Caragiale.Nu voi insista pe elementele de ordin formal sau pe cele întâlnite într-oanalizã ºcolarã obiºnuitã, ci voi încerca sã pornesc în aceastã analizãtocmai de la ceea ce este reprezentativ în teoria lui Albert Ellis. Pe scurt,fabula narativã cunoscutã la nivelul practicii ºcolare se prezintã astfel:

În prima nuvelã avutã în vedere, „Alexandru Lãpuºneanul“de Costache Negruzzi, Alexandru Lãpuºneanu revine cu ajutor tur-cesc sã-ºi recupereze tronul Moldovei dupã ce fusese trãdat de boieri înprima domnie. Ne aflãm in anno Domini 1564. La Tecuci el este în-tâmpinat de o solie formatã din boieri care îi cer sã se întoarcã întrucât

þara nu-l vrea, nici nu-l doreºte. Dornic de rãzbunare ºi furios cã boieriivor sã-l întoarcã din drum, Lãpuºneanu este hotãrât sã-ºi recuperezeceea ce credea cã este de drept al lui ºi sã se instaleze pe tronul Moldo-vei. Moþoc cade în genunchi ºi-l roagã pe domnitor sã nu-i pedepseacãdupã fãrãdelegile lor, dar, odatã instalat, începe sã-ºi punã în aplicareplanul de rãzbunare. Doamna Ruxandra, soþia lui Lãpuºneanu ºi fiicalui Petru Rareº, înspãimântatã de cruzimile ºi crimele sãvârºite de soþulei, îl roagã sã nu mai verse sânge ºi sã înceteze cu omorurile, impre-sionatã fiind ºi de cuvintele vãduvei unui boier ucis, care o ameninþase:„Ai sã dai samã, doamnã!“ Zâmbind, Alexandru-Vodã îi promite un„leac de fricã“. Sub pretextul împãcãrii, domnitorul invitã pe toþi boie-rii la slujba de la Mitropolie ºi apoi sã prânzeascã cu toþii la Curte.Aceºtia sosesc la ospãþ însoþiþi fiecare de câte douã-trei slugi, adunân-du-se boierii, 47 la numãr. Spre sfârºitul ospãþului, la semnul domni-torului, slujitorii scot jungherele ºi-i omoarã pe boieri, apoi Lãpuºneanupune sã se reteze capetele boierilor din care face o piramidã în funcþiede rangul fiecãruia, aceasta constituind ºi „leacul de fricã“ pentru soþiasa. Moþoc este dat ºi el mulþimii venitã la Curte pentru a afla ce se în-tâmplã. Vreme de patru ani Lãpuºneanu îºi respectã promisiunea fãcu-tã Doamnei Ruxandra ºi nu mai ucide niciun boier, dar îºi potoleºte se-tea de sânge nãscocind tot felul de schingiuiri. Era totuºi neliniºtit pen-tru cã doi dintre boieri, Spancioc ºi Stroici, scãpaserã nepedepsiþi. Semutã în Cetatea Hotinului, unde se îmbolnãveºte grav ºi, mustrându-lconºtiinþa pentru toate cruzimile înfãptuite, îl cheamã pe MitropolitulTeofan ºi-i cere sã-l cãlugãrescã. Trezindu-se din starea de inconºtienþãºi vãzându-se îmbrãcat în rasa de cãlugãr, Lãpuºneanu se enerveazãfoarte tare, îºi pierde complet controlul ºi ameninþã cu moartea pe toþi,inclusiv pe soþia ºi pe fiul sãu. Îngrozitã de ameninþãrile lui Lãpuº-neanu, Doamna Ruxandra acceptã sfatul lui Spancioc de a-i pune otra-vã în bãuturã, iar acesta va sfârºi în chinuri groaznice.



255decembrie, 2008


În „Moara cu noroc“ de Ioan Slavici, personajul principal esteGhiþã. Nemulþumit de condiþia sa socialã de cizmar modest ºi sãrac, sehotãrãºte, împotriva sfaturilor soacrei sale, sã ia în arendã hanul de laMoara cu Noroc. El intenþioneazã sã stea aici numai trei ani, sã se punãpe picioare ºi sã-ºi deschidã un atelier de cizmãrie. Aici, la Moara cuNoroc, lucrurile merg bine o perioadã, viaþa este liniºtitã ºi prosperã pâ-nã ce la han vine Licã Sãmãdãul, un simbol al rãului care îi dã de înþe-les cã, dacã vrea sã rãmânã aici, va trebui sã devinã omul lui. Atras dedorinþa câºtigului, Ghiþã se implicã în afacerile necinstite ale lui Licã,se îndepãrteazã treptat de familie, fiind din ce în ce mai mult manevratde acesta ºi devenindu-i pãrtaº ºi complice în toate faptele necurate. Segândeºte la un moment dat sã pãrãseascã hanul ºi sã rãmânã un om cin-stit, dar lãcomia pentru bani îl face sã nu se mai poatã retrage din încur-cãtura în care intrase. Jefuirea unui arendaº ºi uciderea femeii în negruce au avut loc în preajma hanului îl fac sã depindã definitiv de Licã,devenind complicele acestuia la crimã, prin faptul cã depune mãrturiemincinoasã în faþa justiþiei. Când Buzã-Ruptã ºi Sãilã sunt condamnaþi,Ghiþã este convins cã aceºtia sunt nevinovaþi, dar nu le ia apãrarea deteama de a nu se pune rãu cu Licã. Se hotãrãºte sã ia legãtura cu jandar-mul Pintea ºi sã-l denunþe pe Licã, dar patima aurului uºor câºtigat îlface ºi de aceastã datã sã renunþe. Mai mult, Licã îi spune cã nu va rã-mâne nepedepsit. De acum, prãbuºirea lui Ghiþã este inevitabilã, Licãdevine un obiºnuit în casa lui Ghiþã ºi chiar îl forþeazã sã-i dea nevas-ta. La Sãrbãtorile de Paºti, bãtrâna ºi cei doi copii merg la rude, iarGhiþã o lasã pe Ana cu Licã ºi el pleacã la jandarmul Pintea sã-i spunãadevãrul ºi sã-i ofere probe despre vinovãþia lui Licã. Chiar ºi jandar-mul îi reproºeazã acestuia modul în care a procedat, oferindu-ºi soþiadrept momealã. Întorcându-se la Moara cu Noroc, Ghiþã o înjunghie peAna, el însuºi cãzând rãpus de glonþul lui Rãuþ. Moara arde, iar Licã sesinucide.

I.L.Caragiale ne oferã un alt exemplu prin nuvela „În vremede rãzboi“, în care personajul principal este cârciumarul Stavrache. Laacesta vine fratele sãu, popa Iancu din Podeni, cãpetenia unei bande dehoþi în existenþa lui nocturnã. Banda este prinsã ºi, temându-se sã nufie dat în vileag, popa Iancu îi cere fratelui mai mare ajutor, mãrturisin-du-i totodatã ºi faptele comise alãturi de tovarãºii sãi. DomnulStavrache îl sfãtuieºte sã plece, sã i se piardã urma. Întâmplarea faceca în noaptea cu pricina sã treacã pe la han vreo douãzeci de voluntari,un ofiþer ºi doi sergenþi rezerviºti, cãrora li se va alãtura ºi IancuGeorgescu, fostul preot din Podeni. Averea frumoasã a preotului o moº-teneºte Stavrache, pe care începe sã-l frãmânte gândul întoarcerii fra-telui sãu, deºi o scrisoare îl asigurase cã acesta a murit pe front. O datãcu moºtenirea averii, Stavrache este chinuit de vedenia fratelui mortce-i adreseazã la fiecare apariþie aceeaºi întrebare: „Gândeai c-am mu-rit, neicã?“. Coºmarurile lui Stavrache sunt conjugate cu setea lui deacaparare. Fratele îi apare în hainã vãrgatã, de ocnaº, cu ochii de fiarã,gata sã-l ucidã, alteori îmbrãcat în cãpitan. A treia oarã, prezenþa fra-telui îi declanºeazã nebunia. Fratele se întorsese sã-i cearã bani, pentrucã îi cheltuise pe cei ai regimentului. Lupta dintre Stavrache ºi fratelesãu se desfãºoarã într-o mare încleºtare fizicã ºi psihicã, iar în cele dinurmã Stavrache, þintit la podea de fratele mai tânãr ºi de tovarãºul lui,cântã popeºte.

Fiecare din cele trei personaje nu au ºtiut sã facã distincþia din-tre problemele emoþionale ºi cele practice ºi una dintre ideile centraleale REBT este aceea cã personajele sunt afectate la nivel emoþional decredinþele ºi atitudinile lor despre ei înºiºi, despre ceilalþi ºi despre via-þã în general ºi, din acest motiv, ele nu sunt capabile sã-ºi rezolve într-unmod mulþumitor problemele practice.

În termenii REBT/TREC, problemele emoþionale rezultã din sen-timentele care afecteazã sinele ºi scopurile individului, cum ar fi furia,vinovãþia ºi deprimarea. Aceste sentimente constituie o problemã, de-



257decembrie, 2008


oarece atunci când oamenii/personajele le trãiesc, este puþin probabil caei sã gândeascã clar ºi productiv sau sã se comporte într-un mod bene-fic. Problemele practice sunt cele cu care se confruntã persoanele/per-sonajele ºi care le genereazã pe cele emoþionale. Astfel, personajele seaflã în imposibilitatea de a-ºi rezolva problemele practice atunci cândsunt tensionate din punct de vedere emoþional, deoarece sentimenteleneproductive generate de gândurile lor iraþionale interfereazã cu încer-cãrile lor de a-ºi rezolva logic problemele.

Aplicând ABC-ul Terapiei Raþional-Emotive ºi Comportamen-tale, fundamentate de Albert Ellis, asupra acestor trei nuvele, vom se-siza cã nu celelalte personaje sau problemele cu care se confruntã suntcele care îi conduc pe Lãpuºneanu, Ghiþã ºi Stavrache la deznodãmin-tele cunoscute, ci propriile credinþe autodistructive despre ei, despreceilalþi ºi despre lume.

Terapia REBT/TREC oferã un model simplu ABC pentru a înþe-lege cel mai bine aceste idei.

A-ul se referã la situaþia declanºatoare, evenimentul în sine, B-ulse referã la credinþele ºi concepþiile personajului legate de situaþie saude eveniment, iar C-ul desemneazã consecinþele emoþionale ce rezultãde aici.

Ideea este urmãtoarea:A: Se întâmplã ceva.B: Personajele gândesc sau îºi spun ceva despre ceea ce s-a în-

tâmplat ºi evalueazã situaþia A. C: Personajele simt ceva în raport cu acestea.Alexandru Lãpuºneanu se confruntã cu o problemã practicã: este

trãdat de boieri în prima domnie ºi se reîntoarce cu ajutor turcesc, cugândul de a se rãzbuna. Aºadar, el este furios.

Gândurile iraþionale care acþioneazã ca niºte solicitãri absolutistese exprimã în cazul sãu sub forma unui "trebuie" absolutist de a ajungedin nou pe tron ºi de a se rãzbuna.

Conform modelului ABC, situaþia se prezintã astfel:A: Lãpuºneanu este trãdat de boieri ºi revine în þarã cu gând de

rãzbunare.B: Nu suport sã fiu trãdat; boierii ar trebui sã mã respecte fiind-

cã sunt unsul Domnului pe pãmânt; este groaznic cã tocmai mie, caream fost un domnitor bun, sã mi se întâmple asta.

C: Furie.

În „Moara cu Noroc“, ºi Ghiþã se confruntã cu o problemã deordin practic: sã rãmânã sau nu un om cinstit? A fi cinstit, din punc-tul lui de vedere, însemna sã rãmânã pe mai departe sãrac. A fi bogatînsemna sã se lase atras în afacerile necurate ale lui Licã Sãmãdãul.Alege a doua variantã ºi dezumanizarea lui este ireversibilã. Se înde-pãrteazã de Ana, ajunge la închisoare pentru cã este bãnuit de com-plicitate la tâlhãrie ºi crimã, dar, din lipsã de probe, este eliberat pechezãºie, apoi îºi aruncã soþia în braþele lui Licã ºi, cuprins de remuº-cãri, o ucide.

Modelul ABC aplicat în cazul lui Ghiþã ar fi urmãtorul:A: Ghiþã ajunge la închisoare dar, din lipsã de probe, este elibe-

rat pe chezãºie.B: Sunt un soþ ºi un tatã îngrozitor; nu mã voi ierta niciodatã; am

distrus relaþia dintre mine ºi Ana; nu trebuia sã ajung aici; trebuia sãmã pot opri la timp; nu sunt bun de nimic; sunt singurul vinovat de ceeace s-a întâmplat.

C: Vinovãþie.

ªi în cazul lui Stavrache din „În vreme de rãzboi“ constatãm cãeste vorba de o problemã practicã: sperã ca fratele lui sã nu mai re-vinã de pe front pentru a-i cere banii, iar când acesta se întoarce cuadevãrat, Stavrache nu suportã gândul ºi înnebuneºte. Problema prac-



259decembrie, 2008


ticã a acestuia o constituie faptul cã nu se poate despãrþi de banii lã-saþi de fratele sãu.

Modelul ABC aplicat personajului Stavrache poate fi urmãtorul:A: Popa Iancu din Podeni se înroleazã de nevoie pentru a nu fi

prins de poterã ºi lasã toatã averea în grija fratelui sãu, cârciumarulStavrache.

B: Fratele ar trebui sã moarã pe front; ar fi groaznic sã se întoar-cã acasã; nu aº suporta sã mã despart de banii pe care mi i-a lãsat.

C: Fricã, anxietate.


TEHNICÃMILITARÃ

{I ARMAMENTE

263decembrie, 2008

Artileria terestr`între dileme [i realitate

LOCOTENENT-COLONEL GEORGEL OPREANCÃPITAN ªTEFAN OLARU

D acã rãzboiul nu s-a schimbat radical, circumstanþele aces-tuia sunt eminamente variabile, evolutive ºi în permanen-

tã transformare. În consecinþã, putem remarca efortul de aproximativtrei decenii al armatelor occidentale pentru adaptarea constantã aorganizãrii ºi dotãrii trupelor, a doctrinelor ºi modalitãþilor de acþiunepentru a deveni eficiente la schimbãrile ºi provocãrile mediului desecuritate internaþional.

Astfel, sistemele de armament, echipamentele militare ºi îndeo-sebi oamenii devin unicele instrumente capabile de a rezolva crizele ºiconflictele, iar reacþia rapidã pentru soluþionarea acestora reprezintãprincipala formã de rãspuns a armatelor moderne.

În consecinþã, într-un mediu complex unde sunt angajate forþele,trebuie sã se dispunã în permanenþã de armament de înaltã precizie,


Tehnicã militarã ºi armamente

tehnologii performante ºi militari foarte bine antrenaþi pentru misiuni,acest deziderat constituind indubitabil un factor de superioritate ope-raþionalã, un multiplicator al puterii de luptã.

Astfel, artileria terestrã trebuie sã rãspundã rapid ºi eficient laorice tip de conflict, sã execute sarcinile specifice în orice situaþie ºi sã-ºi adapteze dinamic organizarea, dotarea ºi modul de acþiune.

La debutul demersului nostru dorim sã facem un scurt recurs laistorie.

La nivel mondial, artileria a avut o evoluþie spectaculoasã de-alungul timpului. Dacã la apariþia primului tun, vorbeam despre o bãtaiefoarte micã, artileria terestrã a cãpãtat noi valenþe pe câmpul de luptã.

Dacã ar fi sã rezumãm schimbãrile pe care le-a cunoscut artile-ria în timp, am putea identifica trei momente esenþiale:

Prima schimbare revoluþionarã a artileriei a însemnat asigura-rea mobilitãþii acesteia, realizarea unei standardizãri în ceea ce priveºtelucrul cu piesele de artilerie, organizarea marºului ºi a tragerilor ºi, cao consecinþã, întrebuinþarea artileriei în operaþiile ofensive, în sprijinulcavaleriei ºi infanteriei.

A doua schimbare revoluþionarã a artileriei s-a concretizat înexecutarea tragerilor prin ochire indirectã, înzestrarea subunitãþilor deartilerie cu piese noi, avansate din punct de vedere tehnologic, ºi orga-nizarea artileriei pentru a se asigura o densitate de foc mare în spatelesubunitãþilor luptãtoare, care sã permitã executarea focului grupat sausã maseze focul pe anumite þinte.

Al treilea moment important a fost evoluþia artileriei dupã Pri-mul Rãzboi Mondial, când a apãrut artileria autopropulsatã ºi cândunitãþile de artilerie foloseau sistemul de comandã ºi control C2. Deasemenea, tot aici putem menþiona ºi schimbãrile de ordin tactic pri-vind executarea tragerilor cu artileria terestrã, mai ales dupã experienþafrancezã din Indochina ºi experienþa americanã din Vietnam.

265decembrie, 2008

Artileria terestrã între dileme ºi realitate

Pentru a întãri rolul esenþial al artileriei în sistemul de foc al for-þelor terestre aº dori sã reiterez cuvintele mareºalului Montgomery:„Cu cât este mai grea lupta ºi mai lung rãzboiul, cu atât trebuie mãritnumãrul infanteriei ºi, de fapt, a tuturor armelor, care vor fi sprijiniteîntotdeauna de artileriºti“.

Evident cã istoricul artileriei este interesant, însã extrem de im-portante sunt dezvoltarea armei ºi a modalitãþilor de acþiune a acesteia.

Astfel, în ultimele decenii, putem vorbi despre o transformareradicalã ºi fãrã precedent în ºtiinþa ºi arta militarã, efecte generate deapariþia unor noi tehnologii de gestionare a informaþiei ºi a comunicaþii-lor, de revoluþia în afacerile militare ºi de schimbarea fizionomiei con-flictelor, a actorilor ºi a mijloacelor de acþiune a acestora.

De asemenea, putem vorbi despre noi concepte de întrebuinþarea artileriei pe câmpul de luptã, de schimbãri privind misiunile ºi sarci-nile specifice ale artileriei terestre, de noi tactici ºi proceduri specifice,autonomia artileriei ºi modernizarea subsistemului logistic ºi de asigu-rare cu date.

Însã, din cauza unor limitãri bugetare, a dezvoltãrii forþelor aeri-ene ºi navale, a subiectivitãþii în aprecierea necesitãþii ºi importanþeialtor arme, unii specialiºti, ºi chiar oficiali, au considerat cã artileriaterestrã ar fi demodatã ºi în surplus faþã de cerinþele actuale.

Revenind la contextul internaþional privind disputele asupra arti-leriei terestre, aº dori sã fac o analizã comparativã a trei variante de în-zestrare cu mijloace de foc ale acesteia - artileria ghintuitã, artileria cuþeavã lisã (aruncãtoarele) ºi lansatoarele de rachete - cel puþin din pers-pectiva utilizãrii lor de cãtre forþele expediþionare.

Artileria ghintuitã ºi aruncãtoareleÎn primul rând s-a pus problema integrãrii artileriei ghintuite

blindate în module (elemente) expediþionare. Astfel, unii experþi mili-tari cred cã artileria ghintuitã, în general, iar varianta ei autopropulsatã

în special, a pierdut teren în faþa artileriei cu þeavã lisã (aruncãtoare).Argumentele lor se referã la faptul cã aruncãtorul este mult mai eficientdatoritã integrãrii sale organice la cele mai mici niveluri tactice (batali-on ºi companie), timpul de reacþie scurt, cadenþa ridicatã de tragere ºimai ales greutatea redusã care-i permite transportul rapid pe distanþelungi (mobilitate strategicã).

Potrivit lor, sistemele autopropulsate de artilerie care asigurãprotecþia echipajelor sale sunt considerate prea grele pentru a face faþãscenariilor contemporane care necesitã o vitezã operaþionalã ridicatã ºiutilizarea lor la nivel strategic. Pe de altã parte, aruncãtoarele, cântã-rind numai câteva sute de kilograme, pot fi folosite în operaþiile spe-ciale, cu trupe paraºutate sau debarcate. De asemenea, se sugereazãfaptul cã în scenarii care presupun trageri de contrabaterie, aruncãtoa-rele pot fi montate pe transportoare blindate folosite de personal în sco-pul asigurãrii unei protecþii ridicate, întrebuinþând sisteme considerabilmai uºoare decât artileria autopropulsatã.

În al doilea rând, se crede cã o combinaþie flexibilã a sprijinuluiprin foc provenind de la diferite surse, cum ar fi artileria navalã, careasigurã o bãtaie mãritã ºi precizie ridicatã, artileria terestrã sau helipur-tatã, UAV-urile echipate cu armament, rachetele de croazierã, rache-tele balistice tactice ºi mijloacele aeriene cu muniþie modernizatã, vorface inutilã artileria ghintuitã.

Existã totuºi suficiente dezavantaje ale aruncãtorului. Cu un ca-libru care nu depãºeºte 120 mm ºi o bãtaie limitatã la aproximativ 6 -10 km,aruncãtorul poate acoperi cu foc o zonã limitatã. În comparaþie cu aces-ta, artileria ghintuitã standard are calibru mai mare (155/152 mm). Înconsecinþã, volumul de explozibil ºi de muniþie inteligentã ce poate fitrasã este considerabil mai mare. Acest fapt determinã avantajul între-buinþãrii artileriei ghintuite în detrimentul cadenþei ridicate de tragerea aruncãtorului. Mai mult, obuzierele au o bãtaie foarte mare (în jur de40 km), ceea ce determinã acoperirea cu foc a unei suprafeþe de 16 ori



267decembrie, 2008


mai mari decât cu aruncãtorul. Acest lucru permite câtorva baterii detunuri/obuziere aflate în locaþii diferite sã execute o concentrare puter-nicã de foc la aceeaºi þintã. De menþionat faptul cã majoritatea aruncã-toarelor nu au calitatea artileriei ghintuite de a executa în orice condiþiitrageri prin ochire directã, lucru deosebit de important în realizarea si-guranþei nemijlocite ºi apãrãrii apropiate a dispozitivului de luptã al ar-tileriei, precum ºi în asigurarea protecþiei trupelor.

În schimb, integrarea aruncãtoarelor la nivelul batalioanelor saual companiilor poate fi avantajoasã din punct de vedere tactic. Nu tre-buie sã uitãm, însã, cã ºi întrebuinþarea artileriei ghintuite la cele maiînalte niveluri poate fi beneficã pentru personal atât prin sprijinul pu-ternic de foc asigurat, cât ºi prin informaþiile furnizate de mijloacelesale de supraveghere, targeting ºi achiziþie (STA). Acest din urmã as-pect constituie avantajul tradiþional al artileriei ghintuite în raport cuaruncãtoarele.

Pentru verificarea rapoartelor trupelor, pentru completarea sausubstituirea lor, sistemele moderne de management al artileriei inte-greazã ºi prelucreazã datele de la un spectru larg de surse: senzori acus-tici, radare de contra baterie, imagini fotografice sau termice obþinutede UAV-uri, ori de la mijloace aeriene de recunoaºtere la nivel tactic.Pot fi luate în considerare, în aceeaºi mãsurã, ºi informaþiile obþinuteprin satelit. Împreunã cu ordinele de operaþii, toate aceste informaþii, întimp real, formeazã bazele sistemelor de comandã ºi control ale artile-riei moderne.

Pe de altã parte, existã contestaþii care sugereazã cã artileria artrebui sã piardã privilegiul de a accesa tot ce înseamnã „inteligence“ pecâmpul de luptã. Ei propun transmiterea tuturor datelor relevante cãtretoate mijloacele de foc sau, cel puþin, structurilor responsabile de aordona executarea focului: artileria ºi blindatele.

Forþele moderne de intervenþie trebuie sã aibã capacitatea de a sedeplasa uºor, altfel, mobilitatea strategicã va fi imposibilã. Adesea,

aceasta este strâns legatã de capabilitatea de a se deplasa într-un teatru(mobilitate operaþionalã). Deoarece mobilitatea este atât de importan-tã, forþele multinaþionale dotate cu tehnicã cu blindaj uºor au devenitmijloacele de bazã pentru o reacþie rapidã în situaþii de crizã ºi conflict.

Chiar ºi aºa, în scenariile contemporane, trupele trebuie sã aibãun sprijin apropiat substanþial. În acest context, cine ar putea juca unrol mai important: blindatele sau artileria?

În ceea ce priveºte caracteristicile particulare ale blindatelor,tancurile pot fi transportate pe platforme pentru asigurarea sprijinuluiimediat. Cu toate acestea, blindatele trebuie folosite într-o manierã caresã le permitã exploatarea la maximum a capabilitãþilor acestora, în spe-cial acþiunea conjugatã cu celelalte forþe destinate operaþiei.

În acest sens, ele ar trebui folosite pentru operaþiile în adâncimeaapãrãrii, în cazul operaþiilor din miºcare, contraatacurilor pe flancuriori în alte cazuri în care acestea pot schimba cursul acþiunilor militare.

Totuºi, o intervenþie întârziatã a acestora determinã escaladareaviolenþelor ºi extrem de mari dificultãþi în controlarea spaþiului deluptã.

În ceea ce priveºte artileria, aceasta rãmâne o armã capabilã sãsprijine cu eficacitate operaþiile dinamice executate de blindate, are unrol determinant în realizarea penetrãrii apãrãrii adversarului ºi poateexecuta baraje de foc pentru protecþia flancurilor sau a coloanelor îndeplasare.

Astfel, artileria poate acoperi cu foc suprafeþe largi fãrã a se ape-la la platforme de transport sau la alte elemente logistice. Muniþia deartilerie a devenit foarte precisã (utilizarea muniþiilor inteligente), con-centrarea de foc este flexibilã, iar posibilitatea de mãsurare ºi evaluarea efectelor la þinte este crescutã. Chiar dacã þintele nu mai au un carac-ter staþionar, artileria dispune de mijloace de identificare, selectare ºilovire precise, inclusiv pentru þintele aflate în miºcare.



269decembrie, 2008


În plus, acþiunile artileriei pentru realizarea unor misiuni pot fiprivite în mod considerabil mai puþin provocatoare decât utilizareablindatelor. Efectele psihologice în rândul civililor sau al adversaruluisunt obþinute mai uºor de cãtre artilerie prin „lovituri chirurgicale“, cuminimizarea distrugerilor ºi pierderilor colaterale, decât prin utilizareablindatelor.

Capacitatea artileriei de a acþiona în compunerea grupurilor tac-tice interarme îi conferã acesteia un surplus de utilitate la nivel tactic.Uzual, operaþiile de stabilitate ºi de impunere/menþinere a pãcii tind sãdevinã din ce în ce mai complexe, iar acþiunile artileriei sunt omnipre-zente chiar în apropiere de aliniamentul de contact.

Autopropulsatele se deplaseazã mai repede decât blindatele, potreacþiona la un spectru mai larg de scenarii ale insurgenþilor, pot fi pãs-trate în zona de contact ºi pot fi angajate pentru o reacþie imediatã ºi ladistanþe mari.

Artileria ghintuitã ºi lansatoarele de racheteNici adepþii sistemelor de lansatoare de rachete (MLRS, LRM

etc.) nu au ezitat sã recomande utilizarea prioritarã a acestora, argu-mentând cã:

1. Sistemele moderne de lansatoare nu sunt cu mult mai greledecât artileria ghintuitã, ceea ce determinã deplasarea lor prin transportstrategic aerian.

2. Greutatea relativ scãzutã a sistemelor ºi lipsa reculului la ple-carea loviturii au fãcut posibilã instalarea sistemelor pe roþi, lucru cepermite mobilitatea operaþionalã pentru optimizarea executãrii sarcini-lor specifice încredinþate.

3. Rachetele întrebuinþate în prezent de sistemele MLRS au bã-taia mai mare ca un autopropulsat standard de 155 mm. Totuºi, extin-derea bãtãii acestora pânã la 70 km a determinat separarea traiectorieirachetei în douã pãrþi: balisticã ºi aerodinamicã. Acest lucru înseamnã

cã, dacã un radar de contrabaterie detecteazã racheta în cea de-a douaparte a traiectoriei, este imposibil sã se mai determine coordonatelesubunitãþii care a executat tragerea.

4. Pe timpul Rãzboiului Rece, lansatoarele de rachete erau utili-zate ºi în lupta împotriva blindatelor care atacau o poziþie. În prezent,sistemele au fost configurate în vederea obþinerii efectelor la distanþemari ºi la obiective de importanþã tacticã, operativã sau strategicã.

Acest lucru este facilitat de dotarea lansatoarelor cu GPS ºi co-nectarea lor la un sistem complex de baze de date.

Totuºi, adepþii utilizãrii artileriei ghintuite de cãtre forþele expe-diþionare nu sunt impresionaþi de aceste argumente referitoare la mo-bilitate, bãtaie ºi precizie. Dezvoltarea unor noi categorii de tunuri/obu-ziere autopropulsate, blindate sau parþial blindate determinã reconside-rarea avantajului tactic al lansatoarelor la distanþe mai mari de 40 km,deoarece uneori efectul obþinut de cãtre acestea nu poate fi exploatateficient. În plus, loviturile pentru artileria ghintuitã pot fi ºi ele echipa-te cu focoase inteligente sau cu GPS.

Din punctul lor de vedere existã patru observaþii critice privinddeficienþele tactice ale lansatoarelor:

1. Lansatoarele de rachete nu pot executa tragerea în toatã zonadintre piesã ºi þintã, în general existând o zonã nebãtutã cam de 10 kmdatoratã problemelor de construcþie ale lansatoarelor. Aceastã limitarenu existã pentru piesele de artilerie ghintuitã care pot angaja, prinochire directã sau indirectã, orice þintã aflatã dincolo de zona de sigu-ranþã iar, în cazuri excepþionale, chiar ºi în interiorul acelei zone.

2. Lansatoarele au fost concepute pentru a realiza o concentraremare de foc, ceea ce în cazul artileriei ghintuite poate fi obþinut numaiprin utilizarea simultanã a mai multor piese/subunitãþi. În schimb, re-încãrcarea pieselor de artilerie moderne este foarte rapidã, iar o bunãorganizare a ritmului de foc asigurã executarea unui foc permanent



271decembrie, 2008


asupra unei þinte sau grup de þinte, în timp ce reîncãrcarea unui lansatordureazã între 15 ºi 30 de minute în condiþii optime.

3. În timp ce artileria ghintuitã poate trage un numãr relativ marede tipuri de proiectile (exploziv, de iluminare, cargo, de fumizare, cumateriale tipãrite, incendiare etc.) echipate cu diferite tipuri de focoase,lansatoarele de rachete nu pot trage decât un numãr redus de tipuri derachete, iar echiparea acestora cu focoase moderne, ori schimbarea ca-racteristicilor rachetelor pentru obþinerea altor efecte la þintã pot afectaconsiderabil calitatea acestora, ceea ce are ca finalitate lipsa preciziei,pe lângã uzura rapidã a lansatoarelor.

4. Completele de rachete pentru lansatoare necesitã o anumitãprocedurã de manipulare ºi transport, ceea ce creeazã probleme de or-din logistic mai mari decât artileria ghintuitã.

Fiecare dintre argumentele aduse de specialiºti în favoarea sauîn defavoarea unui anumit sistem de artilerie terestrã este adevãrat, în-sã ele nu trebuie privite separat, ci în complementaritatea lor.

Însã, importanþa acestor sisteme de artilerie terestrã este pusã învaloare prin complementaritatea lor cu sistemele de asigurare date ºiconducerea focului.

În ceea ce priveºte aceste sisteme ale artileriei terestre aparþi-nând statelor membre NATO, a fost implementat conceptul ISTAR(Intelligence, Surveillance, Target Acquisition and Reconnaissance),prin care se urmãreºte realizarea monitorizãrii (vizualizãrii) câmpuluide luptã în vederea asigurãrii informaþiilor necesare comandanþilor ºistatelor majore pentru luarea deciziilor ºi îndeplinirea misiunii primite,artileria terestrã fiind atât furnizor de date ºi informaþii, cât ºi benefi-ciar al acestora.

Aºa cum spuneam anterior, nici artileria terestrã românã nu afost ocolitã de toate aceste analize ºi dispute. Reorganizarea ºi restruc-

turarea artileriei a ridicat ºi ridicã aceleaºi probleme ºi sentimente înfiecare unitate dar ºi în ceea ce priveºte învãþãmântul militar de arti-lerie. Chiar dacã artileria terestrã nu mai are o entitate de învãþãmântde sine-stãtãtoare, este responsabilitatea noastrã sã spunem tuturor des-pre tradiþiile artileriei terestre ºi despre importanþa de a dezvolta aceas-tã armã.

Actualmente, este nevoie de o nouã viziune asupra instruirii arti-leristului, asupra modului de organizare a artileriei ºi a activitãþilor des-fãºurate într-un stat major de artilerie, asupra modului de planificare ºiexecutare a sprijinului prin foc. Acest lucru constituie o nouã provocareºi pentru înzestrarea cu noi tehnologii, care sã permitã realizarea finali-tãþii ºi efectelor planificate, dar ºi dezvoltarea unor noi metodologiicare sã permitã îmbunãtãþirea calitãþii ºi preciziei tragerilor.

Credem cã artileria terestrã trebuie sã îºi menþinã în continuareaceleaºi standarde ridicate, indiferent de condiþiile care i se creeazã decãtre decidenþi. ªi mai credem cã este întotdeauna de actualitate ceeace spunea generalul-maior William J. Snow: „Nu este o altã armã a cã-rei eficienþã sã fie atât de dependentã de pregãtirea ofiþerilor sãi pre-cum este artileria terestrã“.

În concluzie, dezvoltarea acestei arme rezidã în principal în adap-tabilitatea sa la noile cerinþe ale conflictelor, în reactivitatea mijloace-lor de lovire ºi asigurare date, în optimizarea activitãþii comandamen-telor ºi statelor majore de artilerie ºi îndeosebi în crearea acelor capaci-tãþi tehnologice necesare realizãrii funcþiilor operaþionale.

BIBLIOGRAFIE:Bucher S. A. - United States Marine Corps, The Third Revolu-

tion Of Artillery, lucrare disponibilã online la adresa http://www.glob-alsecurity.org/military/library/report/1992/BSA.htm



273decembrie, 2008


Stroea A. - Compatibilitatea artileriei cu cerinþele câmpului deluptã modern, Editura ETEA, Bucureºti, 2006.

Surse Internet:-http://www.cannonartillery.com/redleg_resources/classic_

quotes.cfm- http://www.comw.org/pda/0605unterseher.html-http://www.forecastinternational.com/samples/F653_Complete

Sample. pdf- http://findarticles.com/p/articles/mi_m0IAU/is_5_6/ai_79807456- http://www.rusi.org/downloads/assets/Artillery_in_Decline.pdf


Arme neconven]ionale- experimentul de la CERN- Geneva

C ontroversele legate de antimaterie au revenit în atenþia opi-niei publice mondiale o datã cu apariþia romanului „Îngeri

ºi demoni“ al lui Dan Brown, la 77 de ani de când savantul Paul Diracdescoperea cã fiecãrei particule îi corespunde o antiparticulã.

În 1995, oamenii de ºtiinþã au reuºit sã creeze primii atomi deanti-hidrogen. Acele particule aveau o vitezã apropiatã de cea a luminii(300.000 de kilometri pe secundã). Antiparticulele reprezintã „materiaprimã“ folositã, în ultimii 20 de ani, de Consiliul European de Cerce-tare Nuclearã (CERN) pentru diverse experimente, care au culminat cucrearea de antimaterie.

Una dintre cele mai noi invenþii ale CERN este aºa-numitul de-celerator de antiprotoni, care produce antiprotoni cu energie joasã, fo-

LOCOTENENT-COLONEL DR. CHIM. GABRIEL ACHIMMAIOR DR. DANIEL MOªTEANU

275decembrie, 2008

Arme neconvenþionale- experimentul de la CERN - Geneva

losiþi pentru sinteza de atomi de antihidrogen, ceea ce reprezintã primulpas în crearea de antimaterie.

Dar materia este consideratã ca fiind o oglindã a lumii, aºa cum,de mii de ani, diverse culturi au promovat simetria ca principiu de bazã.Aºa cum existã plus ºi minus, Yin ºi Yang, antimateria are un revers:potenþial, ea reprezintã cea mai puternicã armã de distrugere în masã.

Antimateria ar produce o explozie la contactul cu orice formã dematerie, inclusiv cu aerul. Acea explozie, denumitã ºtiinþific „anihila-re“, presupune o putere de distrugere extraordinarã. Un singur gram deantimaterie are energia unei bombe nucleare de 20 de kilotone - de mã-rimea celei care a distrus oraºul Hiroshima. Se ridicã însã o întrebare:va reuºi aceastã substanþã extrem de instabilã sã salveze lumea, sau vafi folositã la crearea celei mai distructive arme care a existat vreodatãpe Terra?

Ce este experimentul de la CERN - Geneva?Fizicienii din toatã lumea aºteaptã rezultatele testelor care ar pu-

tea revoluþiona felul în care percepem noþiuni precum timpul, materiasau viaþa. Mii de specialiºti din zeci de þãri ºi-au concentrat atenþia asu-pra tunelului de ciocnire a particulelor de la Geneva, unde a începuttestul mileniului.

Oamenii de ºtiinþã au lansat o razã protonicã în interiorul celuimai mare accelerator de particule din lume. Acesta este primul pas pecare cercetãtorii l-au fãcut în experimentul care ar putea rãspunde la oserie de întrebãri legate de apariþia Universului.

În tunelul de 27 de kilometri, oamenii de ºtiinþã vor efectua o se-rie de experimente cu fascicule de protoni, care vor atinge o vitezã apro-piatã de cea a luminii. Primul experiment se va încheia în luna noiem-brie ºi le va permite oamenilor de ºtiinþã sã înþeleagã secretele Uni-versului.

Acest accelerator este folosit de cercetãtori pentru a recreea ener-giile ºi condiþiile imediate de dupã Big Bang (de fapt, este vorba de 1 x 10la minus 12 secunde).

În experimentul ce va fi desfãºurat la CERN se vor ciocni pro-toni. Protonii sunt formaþi din quarci (ce interacþioneazã între ei pringluoni). Pânã acum nu s-au observat quarci liberi, ci tot timpul legaþide alþi quarci.

Sunt niºte ipoteze conform cãrora la energii suficient de mari s-arputea crea un amestec de quarci ºi gluoni („quarc-gluon plasma“), peromâneºte un fel de „supã“ de quarci ºi gluoni. În aceastã supã quarciiar fi cvasiliberi ºi se pot studia, eventual, aplicând teoria cromodinami-cii cuantice.

Altã ipotezã spune cã imediat dupã Big Bang, datoritã energiilorfoarte mari s-a format supa de quarci ºi gluoni. Dupã care, rãcindu-se,au apãrut ºi alte particule. Problema este cã, în teorie, materia ºi anti-materia sunt tratate pe picior de egalitate, însã pânã acum nimeni nu aobservat antiatomi (sau anticorpuri, corpuri formate din antimaterie).Se pune întrebarea unde este antimateria? A fost creatã în aceeaºi can-titate cu materia obiºnuitã, dar apoi a dispãrut, sau s-a creat mai multãmaterie decât antimaterie?

Dacã se obþine cu ajutorul LHC-ului „supa“ de quarci ºi gluoni,probabil cã se va putea rãspunde la întrebãrile legate de antimaterie.

O altã întrebare la care se aºteaptã rãspuns este existenþa boso-nului lui Higgs. Acest experiment a stârnit agitaþie nu numai în lumeaºtiinþificã, ci ºi în comunitãþile religioase. Motivul - marea enigmã pecare experimentul de la Geneva încearcã s-o rezolve - ridicã o serioasãproblemã pentru susþinãtorii creaþionismului: cine a creat lumea, Dumnezeusau bosonul lui Higgs?

Oficial, se numeºte „bosonul lui Higgs“. Toatã lumea ºtiinþificãîi spune însã „particula lui Dumnezeu“. Este singura particulã elemen-tarã a cãrei existenþã este demonstratã doar teoretic.



277decembrie, 2008

Arme neconvenþionale- experimentul de la CERN - Geneva

Dacã se dovedeºte cã particula existã, înseamnã cã existã ºi meca-nismul prin care orice particulã poate cãpãta masã, transformându-se,astfel, în materie.

Pentru oamenii de ºtiinþã este la fel de important dacã particulaexistã sau nu. Dacã aceastã particulã primarã, care poate transforma unspaþiu gol în materie existã într-adevãr, se va putea afirma fãrã dubii cãlumea a fost creatã de o particulã elementarã.

Doi americani însã au început sã susþinã cã acceleratorul LargeHadron Collider (LHC) poate produce o gaurã neagrã care va înghiþipãmântul. Oamenii de ºtiinþã susþin însã cã acest accelerator este foartesigur ºi experimentele nu au riscuri. Astfel, un raport publicat în publi-caþia ºtiinþificã „Journal of Physics G: Nuclear and Particle Physics“oferã dovezi certe cã temerile legate de siguranþa experimentelor de laLarge Hadron Collider (LHC) sunt nejustificate. LHC-ul este noul fani-on al laboratorului european de cercetãri nucleare. Cum este cel maiputernic accelerator de particule din lume, se aºteaptã ca LHC-ul sãofere noi perspective în aflarea misterelor Universului nostru.

„LHC-ul ne va permite sã studiem în detaliu ce face Natura pes-te tot în jurul nostru“, spune directorul general al CERN-ului, RobertAymar. „LHC-ul este foarte sigur, iar orice sugestie cã ar putea repre-zenta un pericol este purã ficþiune“.

„Raportul de siguranþã al LHC-ului a arãtat cã acesta este foartesigur", spune Jos Engelen, ºeful biroului de ºtiinþã al CERN. „Raportularatã cã Natura a realizat deja pe Pãmânt echivalentul a aproape o sutãde mii de programe experimentale LHC, iar planeta noastrã încã existã“.

Diagrama acceleratorului LHC este aflatã la 100 de metri subpãmânt, sub oraºul Geneva, la graniþa dintre Elveþia ºi Franþa.

Ce sunt gãurile negre?Cele mai masive obiecte cereºti sunt gãurile negre ºi stelele neu-

tronice. Amândouã sunt vãzute câteodatã în compania altor stele - ma-

terialul de la acestea este absorbit de gaura neagrã sau de steaua neu-tronicã.

Atât gãurile negre cât ºi stelele neutronice sunt punctele finaleale vieþii stelelor foarte masive (de cel puþin 10 ori mai mari decât Soa-rele). Când o astfel de stea îºi terminã combustibilul, colapseazã subpropria greutate. Dacã masa stelei este de 10 - 25 de ori mai mare decâtmasa Soarelui, ea colapseazã într-o sferã extrem de densã, cu un dia-metru în jur de 15 kilometri. Un asemenea obiect este numit stea neu-tronicã. Compoziþia unei astfel de stele este un lichid de neutroni ºielectroni, iar suprafaþa ei se crede cã ar fi solidã (stelele obiºnuite suntformate în primul rând dintr-un gaz de protoni ºi electroni.) Motivulpentru care steaua neutronicã nu colapseazã ºi mai mult este cã neu-tronii se resping datoritã forþelor nucleare. În stelele obiºnuite, protoniise resping datoritã forþei electrice. Cum forþa electricã este mult maiputernicã decât forþa nuclearã, stelele obiºnuite sunt gazoase ºi nu li-chide.

Dacã însã o stea este de peste 25 de ori mai grea decât Soarele,gravitaþia datoratã propriei mase devine atât de mare încât forþele nu-cleare dintre neutroni nu mai pot sã împiedice colapsul - steaua colap-seazã la infinit ºi nu mai are nicio suprafaþã. Astfel, steaua devine gau-rã neagrã (gaura neagrã nu este niciodatã colapsatã pânã la infinit -conform teoriei generale a relativitãþii, pe mãsurã ce colapseazã, tim-pul local curge din ce în ce mai încet. Prin urmare, gaura neagrã nuajunge de fapt niciodatã sã fie colapsatã la infinit.)

La o distanþã de aproximativ 80 de kilometri de la centrul gãuriinegre, în toate direcþiile, gravitaþia este atât de puternicã încât nici mã-car lumina nu mai poate scãpa.



279decembrie, 2008

Dependen]a societ`]ii moderne de transportul maritim (2)(urmare din nr. 4/2008)

La sfârºitul anului 2005, Rusia a anunþat schimbarea poli-ticii sale energetice faþã de „strãinãtatea apropiatã“,

declanºând o crizã ce a culminat cu întreruperea livrãrii gazului în Ucrai-na, în ianuarie 2006. Pentru a evita un scenariu similar, GuvernulMoldovei a întrat într-un proces epuizant de negocieri cu compania rusãGazprom, în condiþiile în care costurile de producþie curentã sunt maimult sau mai puþin constante, creºterea preþurilor pentru energie înseam-nând sporirea spectaculoasã a profiturilor încasate de producãtori. Seºtie cã þãrile consumatoare din CSI au beneficiat o lungã perioadã detimp de gaze naturale livrate la preþuri semnificativ mai joase decât celedin Europa Centralã ºi de Vest. În schimb, ele ofereau Rusiei loialitategeopoliticã ºi/sau reþele magistrale pentru tranzit. Astfel, deciziaGazpromului de a introduce tarife de piaþã în relaþiile cu þãrile din CSI

CRISTINA IGNAT



are un sens economic evident: de ce concernul rus ar trebui sã maisponsorizeze þãrile vecine? Dimpotrivã, existã mai multe motive sã nuo facã:

1) multe întreprinderi din þãrile CSI (mai ales din industria grea)sunt concurente directe pentru cele din Rusia ºi continuarea subvenþio-nãrii concurenþilor prin intermediul unor preþuri preferenþiale la gaz arfi o decizie economicã ridicolã;

2) sistemul de gazificare al Rusiei se aflã într-o stare deplorabilã; 3) în ultimul deceniu, investiþiile Gazpromului în explorarea zã-

cãmintelor noi de extragere a gazelor au fost insuficiente1. Aºadar, poziþia durã a Gazpromului în raport cu Moldova se în-

scrie în strategia mai amplã de „comercializare“ a relaþiilor companieiruse cu toate fostele republici sovietice ºi de trecere de la preþuri pre-ferenþiale la cele de piaþã. Chiar ºi aliaþii fideli ai Rusiei, cum suntBelarus sau Armenia, s-au vãzut nevoiþi sã se adapteze la noua politicãa Gazpromului deja în 2006 sau vor trebui sã o facã în viitorul apropiat.

Este interesant cã Gazpromul manifestã douã abordãri diferite înceea ce priveºte furnizarea gazelor ºi negocierea preþurilor faþã de cli-enþii din Europa de Vest ºi CSI. Faþã de ultimele se pot aplica variateinstrumente de convingere, inclusiv sistarea furnizãrii, în timp ce faþã declienþii din Vest, Gazpromul demonstreazã o corectitudine exemplarã.

O altã ipotezã derivã din viziunea strategicã a Gazpromului, careprevede transformarea acestuia (ºi, implicit, a Federaþiei Ruse) într-unjucãtor global pe piaþa energiei. Dar, pentru a realiza aceastã strategiegrandioasã, Gazprom are nevoie de controlul asupra reþelelor de tranzit(Georgia, Ucraina, Turcia) ºi penetrarea pe piaþa sistemelor de distri-buþie din Europa Occidentalã. Controlul magistralelor de transport estecrucial de important pentru ca Gazprom sã-ºi menþinã monopolul asu-pra exportului efectiv de gaze din Rusia ºi Asia Mijlocie ºi pentru a nufi susceptibil ºantajului economic exercitat de þãrile de tranzit. Cât pri-veºte controlul reþelelor de distribuþie din Europa Occidentalã, Gazprom

281decembrie, 2008

Dependenþa societãþii moderne de transportul maritim

doreºte preluarea acestora pentru a-ºi însuºi profiturile ce provin dindistribuþia gazelor (în prezent, companiilor de distribuþie din EuropaOccidentalã le revine o parte importantã a profiturilor din activitãþile deimport ºi distribuþie a gazelor ruseºti pe teritoriul UE).

UE nu se limiteazã la proiecte doar având în calcul viitoarelestate membre. Dimpotrivã, unul din cel mai mare proiect finanþat deUE se referã ºi la statele orientale ºi de sud ale þãrmului Mãrii Negre2.Totul a început de la o întâmplare. Vrând sã livreze, în 1990-1991, aju-tor alimentar republicilor sovietice din Caucaz ºi Asia Centralã aflateîn conflict, europenii au descoperit cã nu puteau face acest lucru decâtprin reþelele ruseºti, care erau dificile ºi puþin sigure. Din opt state careºi-au cãpãtat independenþa în 1991, doar Georgia nu e enclavã - cu toa-te cã ºi aceasta reprezintã un caz specific, ea nu prea avea control asu-pra întregului litoral, întrucât Adjaria ºi Abhazia deþineau mai mult detrei sferturi din litoral. Furnizarea pentru aceste opt state a unei soluþiialternative credibile faþã de monopolul rus de pe marile axe de exportexistente: acesta este scopul programului TRACECA (Transport Europa-Caucaz-Asia), pe care UE îl lanseazã în 19933. El este extins mai târ-ziu ºi pentru Ucraina ºi Moldova. Programul nu prevedea decât mijloa-ce de transport clasice: porturi, reþele rutiere ºi feroviare. Pe lângã fap-tul cã programul e susþinut de UE, un alt element al succesului sãu s-adatorat ºi faptului cã, la început, el nu „deranja“ Rusia cu termeni pre-cum oleoduct ºi gazoduct ceea ce, în concepþia strategilor ruºi, e cevaabsolut vital. Totuºi, el a fost completat cu un important proiect consa-crat oleoductelor (Inogate), cât ºi prin proiect de culoar aerian (SouthernRing Air Route), fãcând în ansamblu un veritabil „coridor euroasiatic“.

Chiar dacã nu a fost iniþiatoarea proiectului, SUA ºi-a oferit re-pede susþinerea, participând la punerea lui în aplicare ºi rãspunzând laapelurile pentru diverse oferte. Obiectivul occidentalilor este clar: con-solidarea noilor state suverane implicã pentru acesta o marjã de mane-vrã mai largã în alegerea partenerilor economici ºi deschiderea lor pe

piaþa mondialã.Transportul de cantitãþi mari de petrol brut implicã utilizarea

mai multor cãi, chiar dacã la început Rusia concepea sã utilizeze o sin-gurã cale pentru transportarea petrolului la Marea Neagrã, ºi anumecea existentã deja la Novorosiisk, fie cã era vorba de petrol extras înprimii ani sau cel produs pe termen mai lung. Acest oleoduct avea înschimb un mare inconvenient: el trecea prin Groznîi, iar rãzboiul dinCecenia a schimbat mult datele problemei. Chiar dacã în primii ani Rusiaera frãmântatã de lupte politice interne pentru puterea de la Kremlin (ºinu numai, cãci peste tot în regiune a avut loc o luptã de schimbare atuturor elitelor), în anii imediat urmãtori ea a început sã reacþioneze înspiritul ce o caracterizeazã. Moscova a relansat propriile soluþii detransport care excludeau orice participare a companiilor strãine. Dupãcum relata ºi Vladimir Yakunin, vice-ministru rus al transporturilor,„în epoca globalizãrii economiei, importanþa transporturilor pentru Rusiaa crescut ºi nu vom exagera dacã vom spune cã ele au devenit elementede bazã ale paradigmei geopolitice ruse“4.

Un alt actor a cãrui politicã energeticã trebuie luatã în seamãeste Turcia. Analiºtii considerã cã Turcia a înregistrat un succes rãsu-nãtor în domeniul energetic aproximativ în aceeaºi perioadã cu sem-narea acordului privitor la proiectul NABUCCO, în iulie 2006, când, încadrul unei ceremonii organizate în oraºul Ceyhan din provincia Adana,a fost inauguratã conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, care asigurã transpor-tul pe sub Marea Mediteranã a þiþeiului azer ºi cazac ºi care, potrivitpresei turceºti, este considerat un „drum al mãtãsii secolului XXI“5.Acest proiect, care îi conferã Turicei poziþia indiscutabilã de „actor îndomeniul energetic“, a necesitat o investiþie de 4 miliarde de dolari, ºiurmeazã sã aducã Turciei un profit anual de circa 300 milioane de do-lari. Acest prim proiect a fost demarat în urma unei politici energeticeactive ºi, pe alocuri, chiar agresive a Turciei. Într-un prim stadiu, sediscutau mai multe posibile rute pentru aceastã conductã, Rusia fiind



283decembrie, 2008


principalul susþinãtor al traseului Baku-Novorossiisk sau Baku-Supsa(Georgia), de unde ºi-ar fi continuat traseul prin Bosfor, unde ar fi fostconstruitã o rutã conexã.

Turcia a reuºit sã dovedeascã pânã în prezent cã se ridicã la ni-velul aºteptãrilor în ceea ce priveºte asigurarea securitãþii rutelor detransport, a infrastructurii ºi a unui mediu propice de desfacere a resur-selor transportate pe teritoriul sãu, iar prin ambiþia de care a dat dovadãpentru a se impune ca un actor major în spaþiul pontic a arãtat cã sepoate conta pe ea în ceea ce priveºte realizarea unui spaþiu energetic se-curizat al Mãrii Negre.

Ca zonã de convergenþã a intereselor marilor actori globali, Ma-rea Neagrã cunoaºte o dinamicã a schimbãrilor, pe care nicio întinderede apã nu a avut-o în ultimul deceniu. La baza evoluþiei importanþei sa-le se aflã petrolul din Marea Caspicã, precum ºi cel din Kazahstan ºiTurkmenistan, care trebuie sã traverseze Marea Neagrã pentru a ajungepe pieþele internaþionale. Pânã acum, petrolul din Marea Caspicã erapompat prin conducte de la Baku la Novorossisk, prin Rusia, sau ajun-gea la Poti, în Gruzia, de unde era transportat cu tancurile petroliereprin Bosfor ºi Dardanele în Mediterana, ajungând astfel pe pieþele in-ternaþionale ale petrolului. În prezent, strâmtorile sunt traversate depeste 42.000 de nave anual. Astfel, pericolul unor accidente navale ºial unor catastrofe ecologice în zona Istanbulului, nu trebuie exclus. Deaceea, Ankara ºi-a exprimat acordul pentru o conductã petrolierã cuplecare din Baku, cu trecere prin Azerbaidjan, prin Gruzia ºi apoi peteritoriul propriu, pânã la terminalele din porturile turceºti aflate pecoasta de sud a þãrii.

Uniunea Europeanã îºi îndreaptã privirea nu numai asupra petro-lului Mãrii Caspice ºi Asiei Centrale, ci ºi asupra zãcãmintelor mine-rale din Caucaz. UE a elaborat programul TRACEDA - Coridorul deTransport Europa-Caucaz-Asia, al cãrui scop este reorganizarea reþelei

de strãzi, cãi ferate ºi cãi navigabile din aceastã zonã. Realizarea aces-tui program leagã direct Europa de Asia Centralã, de China, de India,precum ºi de Orientul Apropiat ºi Mijlociu.

Astãzi, regiunea Mãrii Negre se aflã în epicentrul eforturilor oc-cidentale de a-ºi proiecta interesele spre Caucaz ºi Orientul Mijlociu.Pe mãsurã ce NATO îºi extinde atribuþiile ºi se implicã pe termen lungîn Afganistan, concomitent cu asumarea unor responsabilitãþi supli-mentare în Irak, regiunea Mãrii Negre este privitã într-o altã luminã.Totodatã, lãrgirea NATO ºi a UE pânã la graniþele Mãrii Negre ºi, maiales, aspiraþiile globale ale acestor organizaþii determinã ieºirea MãriiNegre din conul de umbrã în care a stat atâtea decenii. Deºi limbajulpolitic actual, în special cel occidental, este impregnat de expresii pre-cum „noua importanþã strategicã a Mãrii Negre“, deºi se clameazã ne-cesitatea realizãrii unui model de securitate cooperativã, este clar cãproblemele cu care se confruntã regiunea sunt istorice, iar principaladilemã a strategiilor occidentale se reduce la armonizarea intereselorstrategice ale Rusiei, mai puþin cele ale Ucrainei intratã, în urma revo-luþiei orange, în sfera de influenþã americanã, cu cele ale NATO pre-zente la Marea Neagrã. Dupã lãrgirea Orgnizaþiei Nord-Atlantice spreest, Occidentul este, încã o datã, confruntat cu faptul cã o extinderesuplimentarã a propriei sfere (autoperceputã de stabilitate) la MareaNeagrã, poate fi recepþionatã de mulþi ruºi ca fiind ostilã.

Dupã pãrerea unor specialiºti, în urma colapsului URSS, Moscovaa pierdut nu numai 24% din teritoriu ºi circa 40% din populaþie, dar ºiprincipalele repere ale politicii sale externe. Conducerea de la Kremlins-a confruntat mai bine de un deceniu cu problema identificãrii unei noiidentitãþi pentru Rusia în sistemul relaþiilor internaþionale. Astãzi, hartapoliticã a zonei Mãrii Negre este influenþatã de o fostã superputere -Rusia ºi douã puteri regionale - Ucraina ºi Turcia. Ca succesoare a URSS,Rusia este în continuare un factor major în regiunea Mãrii Negre. Rusiacautã sã-ºi menþinã rolul de pivot pe care l-a jucat odatã în construirea



285decembrie, 2008


ºi menþinerea arhitecturii Rãzboiului Rece al þãrmurilor. Concepþianeoimperialã a Rusiei în Marea Neagrã îºi are originea, mai ales, în ne-voia de a contracara expansiunea în regiune a SUA ºi UE. Moscovacontinuã sã obstrucþioneze retragerea bazelor sale din Georgia, Batumiºi Akhalkalaki. Totodatã, sunt exploatate tendinþele separatiste aleAbhaziei ºi Osetiei de Sud ºi a republicii autonome Adjaria. Sub aco-perirea participãrii la lupta antiteroristã, strategia ruseascã este marca-tã, de fapt, de douã tendinþe contradictorii: pe de o parte, se încurajeazãdezvoltarea unei atmosfere de încredere prin angrenarea în organizaþii,scheme de cooperare regionalã, în acþiuni comune de prezervare a se-curitãþii împotriva aºa-ziselor noi riscuri iar, pe de altã parte, se folo-seºte forþa militarã în conflicte îngheþate sau doar cu rol de descurajareîn momentul în care Moscova constatã cã orientarea unor state riveranetinde sã ia o turnurã periculoasã.

Ucraina devine un avanpost vestic la întretãierea a trei masegeopolitice: euroatlanticã, euroasiaticã ºi islamicã. Fãrã prea multe pre-tenþii ca forþã navalã în Marea Neagrã, comparativ cu Rusia ºi chiarTurcia, Ucraina este o piesã importantã în sistemul occidental al tra-seelor energetice. Prin operaþionalizarea terminalului petrolier Odessa,Ucraina are posibilitatea de a regulariza fluxul petrolier dinspre Cas-pica ºi Orientul Mijlociu spre Europa. Foarte activã, în special în fos-tele republici sovietice, Turcia, cel mai important pilon american lagraniþa mesei continentale ºi culturale ruseºti, reprezintã unul din lide-rii regionali în Marea Neagrã. Deºi forþele navale turceºti înregistreazão anumitã dezvoltare, ea trebuie pusã pe seama necesitãþii de a pãstraavantajul militar asupra Greciei în zona Mãrii Egee ºi a Ciprului. Flotaturcã are ca principal obiectiv asigurarea securitãþii strâmtorilor ºi, maiales, capacitatea de a opera în cadrul NATO. Implicatã în diverse sche-me de colaborare regionalã - OCEMEN, BLACKSEAFOR, BLACK-SEAPARTNERSHIP - Turcia are o serie de interese proprii pe care nu

întotdeauna le promoveazã în consonanþã cu cele ale aliaþilor riveranidin NATO (România ºi Bulgaria), conºtientã de faptul cã nicio strate-gie regionalã nu va putea face abstracþie de viziunea sa.

Viziunea româneascã porneºte de la faptul cã, deoarece riscurileºi oportunitãþile din zona Mãrii Negre sunt similare cu cele din MareaMediteranã, se poate crea o viziune comunã care sã coaguleze Europade Sud-Est, Marea Neagrã, Caucazul ºi Mediterana, viziune care ar tre-bui sã aibã printre obiective securizarea rutelor energetice. Româniasubscrie la politicile NATO ºi UE de a sprijini procesele democratice,la faptul cã stabilitatea trebuie proiectatã în ariile adiacente MãriiNegre, în armonie cu politicile NATO ºi UE. Ca membru fondator alOrganizaþiei pentru Cooperare Economicã la Marea Neagrã, sprijinãobiectivele acesteia, considerând cã OCEMEN are un potenþial semni-ficativ pentru dezvoltarea cooperãrii economice la nivel regional, pen-tru promovarea stabilitãþii ºi securitãþii, ca ºi pentru construirea uneicomunitãþi de interese ºi valori la Marea Neagrã.

La deschiderea Forumului Mãrii Negre pentru Dialog ºi Partene-riat, preºedintele României a declarat cã regiunea are ºanse sã devinãun partener atrãgãtor pentru principalele centre de putere economicã, apledat pentru crearea unei euroregiuni în Bazinul Mãrii Negre ºi con-solidãrii democraþiei, stabilitãþii ºi prosperitãþii în regiune. Din decla-raþie a reieºit cã, pentru regiunea Mãrii Negre, a venit momentul trans-formãrii pragmatismului în moneda noastrã comunã. De asemenea, dindeclaraþie a reieºit cã regiunea Mãrii Negre se confruntã cu un deficitde securitate în zone învecinate, cu noi ameninþãri generate de terorismºi criminalitate transfrontalierã sau cu incertitudini legate de securi-tatea energeticã. Preºedintele a accentuat necesitatea securizãrii regiu-nii prin reglementarea diferendelor existente ºi dezvoltarea unei coope-rãri economice viabile.

Preºedinþii Azerbaidjanului, Ucrainei ºi Georgiei au declarat îndiscursurile lor, la deschiderea Summit-ului Forumului Mãrii Negre



287decembrie, 2008


pentru Dialog ºi Parteneriat, cã o prioritate a noii organizaþii regionaleeste soluþionarea conflictelor îngheþate din Bazinul Mãrii Negre. Potri-vit preºedintelui azer Ilham Aliev, conflictele îngheþate sunt un impe-diment pentru dezvoltare. Toate conflictele din acest spaþiu - Georgia,Republica Moldova, Azerbaidjan - au la bazã separatismul ºi trebuiesoluþionate în baza normelor internaþionale, cu suportul ComunitãþiiEuropene ºi al Statelor Unite ale Americii.

Preºedintele Ucrainei, Viktor Iuºcenko, a pus un accent deosebitpe securitatea energeticã ºi a susþinut ideea potrivit cãreia regiuneaMãrii Negre poate deveni o punte de legãturã între resursele energeticedin Asia ºi beneficiarii lor din Europa.

Mihail Saakaºvili, preºedintele Georgiei, a menþionat potenþialuleconomic imens al regiunii. A amintit despre porþiunile de hotare ne-controlate de autoritãþile legale ale unor state din regiune, numind aces-te porþiuni ca fiind „gãuri negre“ ºi un adevãrat pericol pentru întreagaEuropã. De asemenea, a subliniat faptul cã þara sa nu va recunoaºte po-litica periculoasã de legalizare a unor situaþii de separatism în Europa.


Note:1. Igor Kirlov - Conducta balticã: Moscova a întors foaia, în „RIA

Novosti“, 18 septembrie 2005.2. Livre vert sur l'énergie, online, http://www.touteleurope.fr/fr/

actualite-europeenne/suivi-legislatif/liste-des-textes-suivis/livre-vert-sur-lenergie.html

3. A se vedea pe larg TRACECA on line http://www.mt.ro/trace-ca/stiri.html

4. RIA Novosti, Does Russia have Enough Oil to Fill Pipelines?,on line http://en.rian.ru/analysis/20070413/63604802.html

5. Ceyhan, 15 yillik ruya gercek oldu, sira yeni petrol ve gaz hat-larinda, Zaman, nr. 273, 18-24 iulie 2006.


Dinamica cooper`rii în arealul M`rii Negre (2)(urmare din nr. 4/2008)

MAIOR LUCIAN VIERU MAIOR IONUÞ BAZGA

Reorientãri geopolitice Situaþia geopoliticã din spaþiul Mãrii Negre, în perioada ce a ur-

mat epocii „Rãzboiului Rece“ ºi dispariþiei Uniunii Sovietice, evidenþi-azã apariþia unei noi rivalitãþi, având ca protagoniste SUA ºi Rusia.Aceastã rivalitate se deruleazã pe fondul apariþiei în spaþiul pontic, caºi în cazul Europei Centrale, a statelor succesoare fostului ImperiuSovietic. Dupã destrãmarea Uniunii Sovietice, cei peste 2.200 km deþãrm sovietic au fost împãrþiþi cu noile state independente, Ucraina ºiGeorgia. Rusia deþine azi mai puþin de 400 km din litoralul pontic, ce-dând Ucrainei porturi de primã mãrime ca Odesa ºi Ilicevsk, precum ºiPeninsula Crimeea.

În domeniul militar, importanta forþã navalã cu baza la Sevastopola fost împãrþitã cu Ucraina ºi Georgia, consfinþind sfârºitul monopolu-

289decembrie, 2008

lui sovietic asupra Mãrii Negre. Competiþia pentru controlul asupra MãriiNegre, dupã încetarea monopolului sovietic, determinã o nouã interna-þionalizare a problemelor acestei zone marcatã de tensiuni ºi conflicteinteretnice între statele succesoare din Caucaz.

În epoca globalizãrii accelerate patronate de SUA, Rusia rãmâneo mare putere, fiind preocupatã sã-ºi reconstituie un spaþiu geopoliticnou, dupã ce Washingtonul se strãduie dupã 1991 sã anihileze tentati-vele Rusiei de reîntoarcere ca putere imperialã în spaþiul ex-sovietic. Înmod cert, ea cautã sã profite la maximum de conjunctura favorabilã eidupã septembrie 2001. Rusia, în calitatea sa de succesoare a defuncteiUniuni Sovietice, este prin forþa sa militarã ºi prin prestigiul politic ceamai îndreptãþitã sã manifeste pretenþii hegemonice limitate, a cãror re-cunoaºtere din partea Statelor Unite o poate obþine profitând de dificul-tãþile pe care acestea le au în Orientul Apropiat. Asupra statelor succe-soare, Rusia se poate impune prin presiunile economice în sistemul re-laþiilor de dependenþã energeticã, cazurile clasice fiind Ucraina ºi Re-publica Moldova. Kremlinul mai are la dispoziþie ºi mijloace militarecare au favorizat acþiunea separatiºtilor din Transnistria faþã de Moldova,prin care Rusia îºi pãstreazã un post strategic în zona Gurilor Dunãriiºi a Mãrii Negre. Turcia, alãturi de Rusia - putere tradiþionalã a zonei -este, aparent, principala beneficiarã a reducerii influenþei geopolitice aRusiei. Ca stat membru al NATO, Turcia aspirã sã devinã lider al sta-telor musulmane într-un spaþiu ce se întinde din Balcani pânã în Caucazºi Asia Centralã.

Alcãtuitã din ºase state riverane Mãrii Negre (Bulgaria, Georgia,România, Rusia, Turcia ºi Ucraina), cãrora li s-au alãturat alte cincistate direct interesate (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Grecia ºi Repu-blica Moldova), zona economicã a Mãrii Negre (CEMN, devenitã ulte-rior OCEMN) revendicã statutul de piaþã comunã regionalã. Principa-lele obiective ale noii organizaþii vizeazã intensificarea cooperãrii multi-laterale prin folosirea avantajelor care decurg din proximitatea geogra-

ficã ºi complementaritatea economiilor statelor componente. Scopul ur-mãrit este acela de accelerare a dezvoltãrii economice a statelor mem-bre în perspectiva integrãrii în Uniunea Europeanã. Noua grupare eco-nomicã urmãreºte colaborarea în domeniul transporturilor, lucrãrilorpublice, telecomunicaþiilor, infrastructurii, producþiei mediului.

Deºi alcãtuitã din þãri aparþinând unor zone diferite, Balcani,Marea Neagrã, Caucaz, ºi marcatã de existenþa unor probleme în rela-þiile bilaterale ce nu au fost încã depãºite, cum sunt: disputa greco-tur-cã privind problema cipriotã, situaþia existentã în Republica Moldovaîn legãturã cu Transnistria, rivalitatea reciprocã între Rusia ºi Turciaasupra viitoarei ponderi în zona Caucazului sau situaþia conflictualãdintre Georgia ºi Abhazia ori Armenia ºi Azerbaidjan în zona Nagorno-Karabah ºi, mai ales, Cecenia, organizaþia OCEMN s-a dovedit viabilã,propunându-ºi în viitor sã acþioneze în domeniul securitãþii ºi stabilitã-þii regionale.

Din punct de vedere geopolitic, Turcia are atuuri majore, cumeste controlul strâmtorilor ºi cel al rutelor terestre spre Irak, o zonã ex-trem de sensibilã dupã intervenþia SUA. Perspectiva exploatãrii resur-selor de petrol de la Marea Caspicã atribuie Turciei un rol privilegiat,fiind varianta principalã pentru construcþia conductei de petrol, ca ºipentru asigurarea controlului acesteia, element esenþial avut în vederede marile companii transnaþionale.

Ucraina este al treilea stat care aspirã sã exercite un control ma-jor în zona Mãrii Negre. Prin deschiderea sa largã la Marea Neagrã,controlând principalele porturi, Ucraina deþine un important statut geo-politic. Marile puteri occidentale manifestã un interes special faþã deUcraina, în care identificã o putere regionalã prin care se poate schim-ba raportul de forþe în Europa Centralã ºi de Est, în zona Mãrii Negre,dar ºi în raport cu Rusia.

Competiþia celor trei puteri principale din zonã pentru dominareaspaþiului pontic este supravegheatã atent de la distanþã de SUA. Într-o



291decembrie, 2008

Dinamica cooperãrii în arealul Mãrii Negre

epocã în care globalizarea are printre direcþiile principale controlul re-surselor energetice ale planetei, are loc penetrarea masivã a companii-lor transnaþionale în bazinul Mãrii Negre, care sunt atrase de interesulpentru exploatarea petrolului din Marea Caspicã ºi impune prezenþa totmai semnificativã în zonã a Statelor Unite.

Din aceastã dispunere de forþe rezultã o nouã situaþie geopoliticãîn zona Mãrii Negre, cu consecinþe asupra tuturor statelor riverane. Dinpunct de vedere politico-militar, sudul ºi vestul Mãrii Negre se aflã du-pã noiembrie 2002 sub flancul drept al NATO, în timp ce nordul apar-þine Rusiei. Dacã în nordul ºi centrul Europei are loc o dezangajare aforþelor militare, în schimb, în zona Mãrii Negre aceste forþe se supra-vegheazã atent. Statele Unite ºi Rusia depun eforturi de susþinere pen-tru a-ºi crea o poziþie cât mai puternicã prin atragerea statelor riverane.Prin aderarea la NATO a României ºi Bulgariei, Statele Unite au obþi-nut un avantaj în zonã, dar având în vedere cã lupta pentru captarea denoi aliaþi este abia la început, se pot produce schimbãri spectaculoasecare vor influenþa relaþiile directe între SUA ºi Rusia.

Caucazul a fost de-a lungul istoriei, prin poziþia sa geostrategicã,un teritoriu în care politica sferelor de influenþã a creat dispute de lungãduratã între Turcia, Iran ºi Rusia. Apariþia în zona caucazianã a douãcivilizaþii - una preponderent creºtinã în Armenia ºi Georgia ºi alta mu-sulmanã în Azerbaidjan - ºi micile republici de pe teritoriul Rusiei, aufavorizat apariþia unui conflict între civilizaþii, dupã formula lui Huntigton.

În strânsã legãturã cu zona Caspicã, spaþiul Mãrii Negre devineun perimetru complementar, de importanþã majorã în „marea tablã deºah euroasiaticã“. În aceste condiþii, este logic ca spaþiul pontic, atât deliniºtit în perioada Rãzboiului Rece, sã devinã o zonã fierbinte undemarile puteri regionale sã caute sã obþinã o poziþie cât mai bunã în con-figuraþia geopoliticã actualã.

Pentru România, poziþia la Marea Neagrã reprezintã mult maimult decât simple raportãri spaþiale geografice. Sensul geopolitic alacestei poziþii se evidenþiazã prin faptul cã România aparþine organicla douã zone cu profil politic, economic, distinct ºi prioritar în relaþiilepolitice ºi economice continentale, profil totodatã de deplinã comple-mentaritate. Este vorba de poziþia României atât în grupul þãrilor rive-rane tãrâmului pontic (Ungaria, Rusia, Georgia, Turcia, Bulgaria), câtºi a celor central-europene componente ale bazinului dunãrean. În acestcontext, România are atuurile cele mai importante: cel mai mare portde transport al þiþeiului: deþine zona gurilor Dunãrii; are canal Dunãre-Marea Neagrã; controleazã cel mai important segment - sectorul navi-gabil al fluviului. Importanþa economicã a portului Constanþa a crescutsimþitor dupã 1990, în condiþiile noilor raporturi economice între Europaºi Asia Centralã. Valorificarea marilor cantitãþi de resurse minerale dinAsia Centralã ex-sovieticã presupune dirijarea acestora cãtre porturileMãrii Negre. Interesul Occidentului de a evita folosirea porturilor ru-seºti de la Marea Neagrã face ca o soluþie posibilã sã fie portul Constanþaºi Dunãrea care, prin amenajãrile existente, ar asigura rezolvarea defici-tului de resurse care se manifestã în Europa Centralã ºi de Est. Româniaar asigura, pe aceastã cale, piaþa Europei Centrale cu produse petroliereºi chimice. Geopolitic, s-ar valorifica poziþia României ca axã de stabi-litate în cazul unor perturbãri social-politice în Rusia sau OrientulApropiat. România, prin amenajãrile sale portuare de la Constanþa ºiprin coridorul dunãrean poate deveni, pe termen lung, un segment esen-þial al rutei de transporturi combinate care va traversa întreaga zonã co-mercialã euroasiaticã de la Atlantic la Pacific. Includerea portuluiConstanþa într-un proiect de construire a unui oleoduct cu destinaþiaTrieste, susþinut de compania italianã ENI, are conotaþii economicedeosebit de importante pentru întreaga zonã. În timp ce magistrala



293decembrie, 2008


Burgas-Alexandropolis ar fi destinatã numai tranzitului, conducta Constanþa-Trieste are în vedere utilizarea întregii cantitãþi pentru prelucrare petraseu. De asemenea, în portul Constanþa este în construcþie un termi-nal de gaze lichefiate din petrol, cu o capacitate de un milion de tonepe an, care va transforma România într-un furnizor regional de energie.

Prin poziþia sa la gurile Dunãrii ºi Marea Neagrã, România, caþarã de contact între spaþiul euroatlantic ºi cel euroasiatic, beneficiazãde intersectarea unor axe de importanþã geopoliticã:

axa NV-SE, reprezentatã de Canalul Rhin-Main-Dunãre, o im-portantã axã a viitoarei Europe;

axa N-S, care poate asigura un acces al spaþiului scandinav ºizonei Mãrii Baltice la Marea Neagrã, prin intermediul cãilor rutiere,feroviare sau chiar fluviale, dacã se va realiza racordarea Poloniei lacanalul Rhin-Main-Dunãre;

axa NE-SV, ce asigurã, în principal, accesul Rusiei ºi Ucraineila portul Constanþa;

axa E-V, care permite þãrilor din Caucaz accesul maritim laMarea Neagrã, iar Constanþa devine o poartã spre Europa Centralã ºiOccidentalã;

axa SE-NV, care prezintã interes pentru Turcia, dar ºi pentrucelelalte þãri din zonã (Siria, Iran, Irak) prin facilitãþi de acces, prin„poarta româneascã“, spre spaþiul european;

axa Orientului Îndepãrtat-Europa de Est, ce poate transforma„poarta româneascã“ în a patra poartã de intrare a Japoniei în Europa(dupã Rotterdam, Hamburg ºi Trieste);

axa Marea Caspicã-Marea Neagrã-Marea Mediteranã, care în-cepe sã se afirme datoritã conductelor de gaze ºi petrol care traverseazãCaucazul ºi Turcia, cu terminale în porturile turceºti de la Marea Nea-grã ºi Marea Mediteranã.

Pentru România, reconfigurãrile produse în ultimul timp pe hartageopoliticã a lumii reprezintã o ºansã unicã de a aparþine unei zone cen-

trale din economia mondialã, care sã-i permitã accesul la resurse dar ºila tehnologia modernã.

Într-o conjuncturã internaþionalã caracterizatã de declinul Mari-lor Puteri tradiþionale, cu o singurã superputere, deci unipolarã, dar ºiîntr-o zonã care vine în istorie cu numeroase legãturi culturale, care potinfirma în timp teoriile lui Huntigton, devenind în viitor o axã dinami-cã a dezvoltãrii economice a supercontinentului euroasiatic, rolul Ma-rilor Puteri devine hotãrâtor. Dupã repetate ezitãri de a se angaja într-opoliticã europeanã, extinderea NATO spre est, în 2002, ºi ultimele eve-nimente politico-militare din Orientul Apropiat, demonstreazã cã SUAsunt în mãsurã sã conducã procesul de integrare euroasiaticã ºi mondi-alã, dar cadrul în care acesta se va derula ºi rezultatele sale depind demodul în care America va ºti sã se foloseascã de statutul sãu de unicãsuperputere.

ConcluziiNevoia de securitate pe noul culoar Marea Neagrã-Marea Balti-

cã este generatã de un întreg complex de construcþii de securitate coope-rativã, care deja funcþioneazã ºi asigurã un climat de stabilitate evident.Aranjamentele de securitate din regiunea Mãrii Baltice, cele din EuropaCentralã ºi din Balcani, precum ºi cel care se edificã acum în MareaNeagrã se bucurã de sprijinul NATO, al SUA ºi al multor state europe-ne. Culoarul geopolitic Marea Neagrã-Marea Balticã este gazda celormai importante proiecte economice care leagã spaþiul euroasiatic deUniunea Europeanã.

Se poate observa cã SUA ºi-au dezvoltat relaþii cu aceste þãri,pornind de la aceleaºi exigenþe politice, militare ºi economice, de secu-ritate ºi juridice, fãrã a face diferenþe. Totodatã, a dezvoltat campaniainternaþionalã împotriva terorismului ºi pentru gestionarea unor proce-se, care se desfãºoarã la scarã mondialã, cum ar fi: proliferarea armelorde distrugere în masã, biologice, chimice ºi nucleare.



295decembrie, 2008


Pe noul culoar Marea Neagrã-Marea Balticã se asigurã un climatde securitate promovând idei ºi iniþiative politice, militare ºi financiare.

Turcia, ca stat pivot pentru Marea Mediteranã ºi situat în apro-pierea Golfului Persic, prezintã o incertitudine politicã radicalã. Ea esteun actor important în NATO, dar ºi un controversat candidat la Uniu-nea Europeanã. Turcia trebuie sã reziste unei provocãri a extremismu-lui islamic ºi, în acelaºi timp, sã fie o prezenþã avansatã ºi flexibilã înEuropa de Est ºi în Marea Neagrã. Soluþia exprimatã de fostul preºe-dinte SUA, George Bush, prin sintagma „o lãrgire de la Marea Balticãla Marea Neagrã“, plaseazã þãrile riverane, îndeosebi Turcia, într-unnou context de securitate a culoarului Marea Neagrã-Marea Balticã, cepoate oferi noi surse ºi modele în procesul de balansare în faþa extre-mismului islamic.

Pentru România, noua configuraþie a culoarului de securitate în-seamnã, în primul rând, noi responsabilitãþi pentru aceastã zonã. Oricerelaþie pozitivã ºi constructivã a României cu þãrile din zonã va fi unatu în plus, de duratã, pentru parteneriatul strategic cu SUA.

Situatã, deocamdatã, la „marginea“ NATO ºi UE, România vatrebui sã fie unul dintre modelele pentru un nou profil al þãrilor invitatesã adere la alianþã, sã fie o sursã de inspiraþie în domeniul reformei mi-litare ºi în desfãºurarea celor mai importante operaþii sau coaliþii multi-naþionale.

BIBLIOGRAFIE:*** - Spaþiul Sud-Est European în contextul globalizãrii, Sesi-

une de comunicãri ºtiinþifice cu participare internaþionalã, STRATEGIIXXI, secþiunea securitate ºi apãrare, Editura Universitãþii Naþionale deApãrare „Carol I“, Bucureºti, 2007.

*** - Securitate ºi apãrare în Uniunea Europeanã, Sesiunea anu-alã de comunicãri ºtiinþifice cu participare internaþionalã, STRATEGIIXXI, secþiunea securitate ºi apãrare, Editura Universitãþii Naþionale deApãrare „Carol I“, Bucureºti, 2008.

Asmus Ronald D., Dimitrov Konstantin, Fobrig Joerg - O nouãstrategie euroatlanticã pentru regiunea Mãrii Negre, Institutul Românde Studii Internaþionale „Nicolae Titulescu“, 2004.

Bãdescu Ilie - AXA, de la Occidentul euroatlantic la Rãsãritulromânesc, în „Cotidianul“, 24 august 2006.

Brzezinski Z. - In Ukraine, Cold War still Seems to Rage; Westand Russia Compete with Economic Aid, War Games, The Wall StreetJournal, May 1997.

Chiriac Dãnuþ Mircea - Politici ºi strategii de securitate laînceputul secolul XXI, Editura Universitãþii Naþionale de Apãrare,Bucureºti, 2005.

Frolov Vladimir - A Complex Relationship, în Revista de ªtiinþePolitice, Craiova, no. 11, 2006.

Frunzeti Teodor, Zodian Vladimir, coordonatori - LUMEA 2007,Enciclopedie Politicã ºi Militarã (Studii politice ºi de securitate),Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureºti, 2007.

Hlihor Constantin - Geopoliticã ºi geostrategie în analiza rela-þiilor internaþionale contemporane, Editura UNAp „Carol I“,Bucureºti, 2006.

Ionescu Costin - Marea Neagrã - un pivot geopolitic în disputã?,în „Geopolitica“, nr.1 (5)/2005, an IV, wwwgeopolitica.ro

Ionescu Mihai - Dupã hegemonie, patru scenarii de securitate,Editura Scripta, Bucureºti, 1994.

Maleºcu Simona-Valentina - Necesitatea întãririi spaþiului desecuritate ºi cooperare în Zona Marea Neagrã-Caucaz, în „StrategiiXXI“/2007.

Malitza M., Iliescu M. - Romania and Cooperation in the BlackSea Area, Background Papers prepared for ELIAMEP, November1996.

Popa Vasile - Relaþiile Alianþei cu statele din Estul, Sud-Estul ºiBazinul Mediteranean, în „Impact Strategic“, nr. 3-4/2003 [8-9].



297decembrie, 2008


Postevka Maria, Bãhnãreanu Cristian, Zodian Vladimir - Com-plexul de securitate din Zona Lãrgitã a Mãrii Negre, în Lumea 2007,Enciclopedie politicã ºi militarã. Studii strategice ºi de securitate, Edi-tura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureºti, 2007.

Secãreº Vasile - The New Strategic and Security Landscape ofSouthestern Europe: the Case for Wider Black Sea Area, AcademicResearch Branch - NATO Defense College - no. 15 - February 2005.

Zodian Mihai V. - Turcia, ambiþia sintezei între Occident ºi Is-lamul moderat, în Lumea 2007, Enciclopedie politicã ºi militarã. Studiistrategice ºi de securitate, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Arma-tei, Bucureºti, 2007.


Tendin]e \n modernizarea[i evolu]ia elicopterelor de atac

L iteratura de specialitate ca ºi exemplele unor rãzboaie localesau limitate atestã cã, în permanenþã, pe panoplia Zelui

Marte se adaugã ceva nou sau, ceva se perfecþioneazã în zona tehnicãmilitarã, inclusiv a celei convenþionale. Diverse tipuri de armamente ºitehnicã de luptã sunt transformate în super-arme ºi cel puþin din acestpunct de vedere, câmpul de luptã al ultimului deceniu al secolului tre-cut ºi din primii ani ai sec. XXI a devenit expresia salturilor de la sis-temele clasice de armament la platforme ºi sisteme de luptã în careconfruntarea este „nu numai de forþe ºi mijloace, ci ºi ale sistemelormilitare“, afirmaþie a lui Alvin Toffler în „Puterea în miºcare“.

Acþiunea militarã modernã se individualizeazã prin folosirea deforþe ºi mijloace diversificate, cu caracteristici tehnico-tactice supe-rioare, având o mare mobilitate, putere de foc, bãtaie, precizie, efect de

LOCOTENENT-COLONEL (R.) EMANUEL BÃRBULESCU

299decembrie, 2008

Articol

nimicire ºi distrugere. Surprinderea tehnologicã ºi luarea mãsurilor deprevenire a acestora vor continua sã joace un rol important în contextulunui câmp de luptã saturat electronic. Noile arme rezultate, integrateunor sisteme de luptã, fac în prezent puþin vizibilã demarcaþia dintretactic, operativ ºi strategic în materie de înzestrare ºi, chiar mai mult,fac sã disparã pragul dintre rãzboiul convenþional ºi neconvenþional.

Înlocuirea în acþiunea militarã a caracterului predominant al ro-lului dimensiunii cantitative cu cel al dimensiunilor calitative implicãaccentuarea înaltei specializãri ºi, implicit, rafinarea formelor ºi pro-cedeelor de ducere a acþiunilor militare. Acþiunile aeropurtate capãtã onouã dimensiune. Tehnologiile de vârf au fost aplicate cu succes ºi înmodernizarea vectorilor aerieni de sprijin, însoþire ºi transport al trupe-lor, elicopterele. Devenite în scurt timp concentratoarele celor mai per-formante elemente de cibernetizare, elicopterele, maºinãrii fiabile, potface de toate în spaþiul de luptã. De la transporturi de tehnicã ºi echipa-mente, trupe ºi muniþii în locuri care la prima vedere ar fi complet inac-cesibile, la acþiuni de salvare în cele mai neobiºnuite situaþii, elicop-terele sunt prezente peste tot. Posedã o manevrabilitate unicã, sunt uºorde controlat ºi deosebit de potrivite pentru condiþiile de luptã. Imaginidin recentele conflicte militare, cât ºi mãrturiile unor combatanþi neargumenteazã cã în faþa acestor aparate de zbor din ce în ce mai sofisti-cate nu poþi avea liniºte, decât dacã eºti salvat.

Inovaþiile modificã geometria elicopterelorÎn ianuarie 1965, firma BELL HELICOPTER a investit fonduri

importante pentru realizarea unui prototip radical de elicopter. Cu une-le elemente pãstrate de la deja consacratul HUEY UH-1 (transmisia,rotorul cu turbopropulsor), s-a proiectat un aparat de zbor cu posturilede luptã dispuse în tandem, având un singur scop: sã atace! Aparatul,botezat AH-1 COBRA, este primul elicopter de atac, iar în Vietnam"muºcãtura" sa a fost fatalã pentru trupele vietcong.

La bordul sãu se aflã instalat un tun de calibru 20 mm, cu treiþevi, 16 rachete antitanc HELLFIRE ºi console cu proiectile reactivenedirijate, calibru 70 mm, cu stabilizatoare retractabile. Viteza maximãatinsã de acest „ºarpe zburãtor“ este de 278 km/h ºi armamentul de labord devine letal pentru orice-i descoperit. Fiind primul elicopter emi-namente de atac, piloþii americani l-au comparat cu un pistolar din ves-tul sãlbatic: subþire în talie ºi iute de mânã.

Ideea de aºezare a echipajului, în tandem, cu ochitorul înapoiapilotului, era revoluþionarã. Printr-o astfel de geometrie a construcþiei,aparatul de zbor a devenit foarte îngust, dificil de observat ºi mai alesde reperat.

Îngerul rãzbunãtorAH-1 a intrat în producþia de serie la apogeul rãzboiului din

Vietnam. Sprijinul aerian pentru trupele de la sol devenise o prioritateaºa cã, AH-1 COBRA a fost imediat aruncat în luptã. Alãturi de arti-lerie, elicopterul COBRA s-a dovedit în scurt timp un mijloc eficace deluptã, el putând lansa cu precizie proiectile de la numai 50 de metriasupra inamicului ascuns în junglã. Focul executat cu tunul de 20 mmdefriºa efectiv vegetaþia luxuriantã, iar blindatele uºoare, tehnica detransport vietnamezã ºi trupele vietcong din tranºee erau distruse derachetele ºi proiectilele reactive lansate cu precizie. Nu o datã, militariiamericani au considerat acest elicopter „un înger rãzbunãtor“. În raioa-nele de debarcare, apariþia acestor mijloace aeriene de sprijin, care de-friºau cu foc jungla, însufleþeau acþiunile la sol ale infanteriei.

Îmbunãtãþirile aduse în ultimii ani au menþinut elicopterul în top.Acesta a fost echipat cu un propulsor puternic, sistem de conducere in-tegrat multifuncþional pentru navigaþie ºi control al focului, iar noul nu-me pe care îl poartã, SUPER COBRA, se ridicã la standardul moderni-zãrii. Noul mijloc aerian a devenit o platformã de luptã, putând fi echi-pat cu sistemele de rachete HELLFIRE, SIDERAM ºi SIDEWINDER.



301decembrie, 2008

Tendinþe în modernizarea ºi evoluþia elicopterelor de atac

Este tipul de elicopter dedicat rolului sãu, în care nu primeºti vizitatori,nu-þi citeºti poºta electronicã, ci doar sprijini acþiunile infanteriei.

Piesa salvatoareLa sfârºitul anilor '70, firma SIKORSKY AIRCRAFT a câºtigat

licitaþia pentru producþia unui nou tip de elicopter adaptat condiþiilorimpuse de apariþia „Cortinei de Fier“. Dacã mai vechiul elicopterHUEY UH-1 a fost identificat cu rãzboiul din Vietnam, noul produsUH-60 BLACK HAWK a purtat imaginea Rãzboiului Rece ºi a tot cea fost dupã cãderea Zidului Berlinului. Armata americanã nu se deplasea-zã niciunde fãrã acest elicopter. Deosebit de fiabil ºi adaptabil, UH-60 estepiesa salvatoare în orice situaþie. Clasificat ca elicopter polivalent, „ur-mãritorul din noapte“ poate îndeplini misiuni de transport trupe, mate-riale ºi echipamente, evacuare a personalului rãnit ºi chiar acþiuni desupraveghere, comandã ºi control.

Tehnologii hi-tech la bordUH-60 este un model de combinaþie eficientã a tehnologiilor, ar-

mamentelor - douã mitraliere cu ºase þevi rotative, cal. 7,62 mm, rache-te antitanc (16) HELLFIRE - sisteme de navigare, conducere a focului,cu sisteme de supraveghere automatã a regimului de funcþionare a mo-toarelor ºi comenzilor de zbor. Raza de acþiune depãºeºte 700 kilome-tri, iar în cala blindatã pot fi îmbarcaþi pânã la 11 militari echipaþi pen-tru luptã sau peste 3.500 kilograme de materiale. Viteza maximã atinsãeste de 257 km/h. Elicopterul dispune de echipamente de contracararea mijloacelor tehnice de urmãrire, sisteme de zbor pe timp de noapte ºinavigaþie GPS.

Pilotul unui BLACK HAWK nu trebuie sã citeascã harta pentrua ºti încotro zboarã. Toate datele sunt afiºate pe display-ul cãºtii. Ino-vaþiile sistemelor de propulsie ºi de navigaþie îl fac deosebit de mane-vrabil ºi în mãsurã sã zboare fãrã probleme, ziua ºi noaptea, indiferent

de starea vremii. Sistemele de contraacþiune electronicã de la bordulsãu ºi blindajul rezistent din materiale compozite uºoare care rezistã laproiectile de calibrul 20 mm se adaugã la cartea de vizitã a acestui mij-loc de zbor. UH-60 este elicopterul care rezistã cel mai bine la prãbu-ºire, scaunele sale fiind proiectate special ca echipajul sã rãmânã nevã-tãmat.

În prezent, peste 1.500 de elicoptere UH-60 BLACK HAWK seaflã în înzestrarea unor armate.

Replicile nu întârzie sã aparãMi 28 N HOVACDezvoltarea de cãtre specialiºtii ruºi a unui elicopter multifunc-

þional care sã opereze total, pe timp de zi ºi de noapte, s-a concretizatla finele anilor '90, printr-o serie nouã a aparatelor de zbor ce poartãnumele Mi. Produsul realizat de cãtre aceºtia, Mi 28N HOVAC, poartãamprenta modernismului ºi se înscrie ca fãcând parte din generaþia aIV-a. Elicopterul este echipat cu douã turbine de 2.200 CP, are o greu-tate maximã la decolare de peste 11.000 kilograme ºi o vitezã maximãde 324 km/h. De asemenea, modernul elicopter este echipat cu un radarpentru orice vreme, instalat în capul rotorului portant. Specialiºtii esti-meazã cã pânã în 2010 forþele terestre ruse vor fi înzestrate cu cel puþin50 de astfel de elicoptere.

Gata pentru orice misiuneAºa ar putea suna raportul piloþilor unor astfel de elicoptere de

atac. ªi nici nu ar putea spune altceva, dacã þinem cont de armamentulde bord, sistemele de rachete aer-aer, aer-sol ºi farã sã uitãm sãamintim de sistemele de dirijare prin laser sau infraroºu, sistemul dedetecþie, achiziþie ºi repartiþie a þintelor, operabil atât ziua cât ºi noap-tea, sau pe cel de navigaþie GPS. Armamentul de bord, de bazã, un tunde 30 mm automat este plasat într-o consolã dispusã sub cabinã. Lapi-



303decembrie, 2008


dar, în diferite configuraþii, elicopterul poate transporta fie 16 racheteaer-sol, fie console cu câte 80 de proiectile reactive nedirijate, calibrul80 mm sau 20 proiectile de 130 mm. Raza de acþiune a aparatului dezbor este de peste 400 kilometri. Posturile de luptã ale celor doi mem-bri ai echipajului sunt dispuse în tandem ºi protejate de vitraje rezis-tente la impactul proiectilelor de infanterie. De asemenea, blindajul zo-nelor vitale ale elicopterului rezistã la schijele unor proiectile de cali-bru 30 mm explodate în apropiere.

Fantoma nu are amprentãProducerea de noi aparate de zbor care sã utilizeze tehnologiile

,,stealth" nu a fost indiferentã specialiºtilor ruºi. Aprofundarea studii-lor despre crearea unor structuri metalice uºoare ºi utilizarea acestoraîntr-o geometrie specialã a aparatelor de zbor cu amprentã redusã peecranele radar, echipate corespunzãtor cu sisteme moderne de arma-mente ºi de navigaþie, s-a concretizat în apariþia lui Ka 58, supranumitºi Black Ghost. Este un elicopter invizibil, replica ruseascã la deja cu-noscutul RAH 66 COMANCHE, produs de specialiºtii americani de laBoeing Sikorski. Aparatul de zbor pãstreazã configuraþia specificã aelicopterelor Kamov, cu rotoare coaxiale contrarotative, fiecare avândtrei pale semirigide ce conferã elicopterului o excelentã manevrabili-tate. Datoritã acestei soluþii tehnice, aparatul de zbor nu este afectat dedirecþia ºi forþa vântului. Graþie soluþiei constructoare aleasã ºi proprie-tãþii de a nu fi detectat, Ka 58 poate efectua în principal misiuni de re-cunoaºtere, dar ºi de atac ºi de luptã aerianã. Pentru acestea dispune desisteme pentru observare, identificare, localizare, urmãrire ºi ochireþinte, sistem de protecþie ºi contramãsuri, sistem de armament flexibilcare pãstreazã linia de înzestrare a elicopterelor Ka 50 ºi 52. Particula-ritatea lui Ka 58 este aceea cã toate sistemele de arme se aflã în calaelicopterului, dispuse pe grinzi aerodinamice retractabile. Caracteristi-cile de zbor sunt considerabil egale cu cele ale elicopterului american,

are capabilitãþi cibernetice avansate, iar viteza maximã poate fi atinsãcând grinzile aerodinamice sunt retrase în interiorul elicopterului.

EUROCOPTER lanseazã TIGERReuºita în domeniul militar pentru EUROCOPTER - cel mai im-

portant producãtor mondial de elicoptere ºi divizie a grupului EuropeanAeronautic, Defence & Space (EADS) - se numeºte TIGER. Este unelicopter de luptã, puternic ºi polivalent, realizat prin eforturile comuneale specialiºtilor francezi ºi germani. Discuþiile iniþiale pentru realiza-rea acestui tip de elicopter s-au purtat în anul 1984, decizia finalã fiindadoptatã la sfârºitul anului 1989. De la început s-a dorit ca acest eli-copter sã fie unul multirol, iar echiparea lui cu sisteme de armament sãfie una adaptatã principiilor de ducere a unui rãzboi modern purtat înorice spaþiu - de la deºert la gheþurile arctice -, ziua ºi noaptea. Primelezboruri ale unor prototipuri (P.T.-1) s-au fãcut în aprilie 1991 ºi au cul-minat cu zborul prototipului PT-5, pe 21 februarie 1996, ºi lansarea dela bordul acestuia a unei rachete antitanc.

Contractul de investiþie a fost semnat la 20 iulie 1997 laMarignane ºi Donau Worth. În acest interval de timp au fost fãcute veri-ficãri ale funcþionãrii ºi integrãrii aparaturii de bord, redesenãri alefuselajului ºi încercãri în zbor, verificãri ale adaptãrii în condiþii extre-me - 30 grade C prototipul P.T.4.

Baza de dezvoltare ulterioarã a elicopterului TIGER a constituit-ovarianta P.T.-4, echipat cu rachete de tip MISTRAL, containere curachete nedirijate ºi un tun de bord. Aceastã variantã a corespuns cerin-þelor formulate de specialiºtii militari francezi, ºi anume sprijin ºi înso-þire a trupelor terestre ºi este cunoscutã sub titulatura TIGER HAP.Varianta P.T.-5 - multirol a corespuns cerinþelor specialiºtilor militarigermani, este echipatã cu rachete STINGER ºi poartã titulatura TIGERUHT/HAC.



305decembrie, 2008


În ansamblul sãu, elicopterul de luptã TIGER poartã amprentaunei construcþii moderne de tip modular. Fuselajul este realizat din ma-teriale compozite acoperite cu vopsele speciale. Prin forma specialã ºisistemul eficient de diminuare a gazelor arse, elicopterul TIGER are oamprentã redusã pe ecranul radar. Dispunerea echipajului este în tan-dem (pilot ºi trãgãtor), iar prin sistemele de detecþie ºi de comandã afocului poate identifica ºi combate mai multe þinte simultan. Casca pi-lotului este dotatã cu senzori care afiºeazã pe vizor date ºi informaþiidin câmpul tactic. Dotãrile aflate la bordul de luptã îi permit pilotuluisã poatã executã un foc precis ºi sã degajeze rapid zona.

TIGER este uºor manevrabil ºi poate executa elemente de acro-baþie aerianã - looping, rostogoliri, rãsturnare staþionarã. TIGER HAPeste un elicopter polivalent, destinat sprijinului aerian al trupelor teres-tre. Elicopterul desfãºoarã acþiuni pe timp de zi ºi de noapte ºi poate ac-þiona în teren contaminat NBC. Este echipat cu un tun de bord de 30 mm,iar pe cele douã grinzi de acroºare pot fi montate containere cu rachete(2 x 22 rachete) nedirijate, cal.68 mm sau rachete de tip MISTRAL.Pentru controlul focului utilizeazã echipamente TV ºi în infraroºu, iarpentru protecþia echipajului ºi a elicopterului dispune de sisteme deavertizare radar/laser. Parametrii definitorii care au fãcut posibilã ale-gerea acestui tip de elicopter sunt: costurile de exploatare reduse; efi-cienþa maximã a armamentului de bord ºi sistemelor de control al focu-lui; detectarea redusã a aparatului atât pe vizual, cât ºi pe radar.

TIGER UHT - este titulatura variantei multirol a aparatului dezbor configurat special pentru lupta împotriva blindatelor. O caracteris-ticã pentru recunoaºterea acestui tip de elicoptere o constituie dispune-rea senzorilor multipli (TV ºi Laser) într-o consolã deasupra rotorului,iar în „botul“ aparatului, senzori FLIR pentru pilotaj. Senzorii utilizaþide acest mijloc de luptã sunt din generaþia 2 + ( Euromep - Osiris).TIGER UHT este înzestrat cu mitralierã de 12,7 mm, rachete STINGER,rachete nedirijate cal.68 mm dispuse în containere accesate lateral.

Pentru performanþele sale ºi manevrabilitatea sa de excepþie, acest tipde elicopter polivalent a fost comandat de Franþa, Germania, Spania ºiAustralia. Performanþele tehnice ºi tactice îl desemneazã ca rival al eli-copterelor americane AH-64 Apache, AH-1W Super Cobra, RAH-66Comanche ºi al elicopterului produs de Rusia, Mi-28.

CARACTERISTICI Lungimea: 14,8 m (15 m inclusiv tubul de bord pentru varianta

HAP)Înãlþimea: 3,83 m (5,20 m varianta UHT)Anvergura: (fuselaj ºi grinzi de acroºare) 4,52mGreutatea max.: 5.925 kg; încãrcãturã max.: 1.800 kg/1650 kg

varianta UHT.Propulsia: douã motoare MTR 390. Puterea motoarelor: la de-

colare - 958 KW, în regim continuu - 873 KW.Viteza max.: 280km/h (260 km/h varianta UHT).Viteza de croazierã: 230 km/h (220 km/h UHT).Raza de acþiune: 725 km (670 km/HAC).Ridicarea pe verticalã: 5,3 m/sViteza ascensionalã: 10,7 m/s.

Felina din CarpaþiÎn ceea ce ne priveºte, necesitatea dotãrii Forþelor Aeriene Ro-

mâne cu un elicopter multifuncþional, capabil sã execute misiuni com-plexe, inclusiv de atac, în sprijinul trupelor terestre, a condus la imple-mentarea procesului de modernizare a elicopterului IAR-330 Puma„SOCAT“. Potrivit prezentãrii de pe site-ul forþelor aeriene, prin insta-larea sistemului SOCAT pe elicopterul IAR-330 Puma, se asigurã ca-pabilitãþi pentru îndeplinirea misiunilor de atac în sprijinul trupelor te-restre, precum ºi performanþe deosebite pentru executarea misiunilorde cãutare, salvare, recuperare ºi transport trupe din locuri greu accesi-



307decembrie, 2008


bile, ziua ºi noaptea, în orice condiþii meteorologice. IAR-330 PUMAa devenit astfel un elicopter multifuncþional, capabil sã efectueze atâtmisiuni utilitare, cât ºi de atac, de mare performanþã ºi în cele mai difi-cile condiþii de mediu. Prin intermediul tehnologiei utilizate ºi a mijloa-celor de comunicaþii de la bord se pot transmite date de cercetare dincâmpul tactic, în timp real, la staþiile de la sol sau cãtre alte aeronave,acest aspect conducând la creºterea capabilitãþii de supravieþuire încâmpul de luptã. Sistemul SOCAT foloseºte conceptele moderne deavionicã integratã ºi magistralã de date, având sistemele de navigaþie,comunicaþie, armament, avionicã ºi protecþie-contramãsuri cu arhitec-turã structuratã în jurul calculatorului central HRMC (HelicopterMulti-Rol Computer). Fãrã a intra în detaliile sistemelor utilizate,punctãm pentru informarea cititorilor cã echipajul unui astfel de eli-copter modern beneficiazã de avantajele oferite de sistemul integrat decomandã ºi control al zborului ºi al misiunilor de luptã, precum ºi dedatele ºi informaþiile furnizate de sistemul de navigaþie INS/GPS inte-grat ºi cel de vedere pe timp de noapte afiºate pe display-uri multi-funcþionale pentru pilot ºi copilot. De asemenea, legãtura audio-video,cu date tactice, cu alte aeronave sau cu staþiile de sol se realizeazã întimp real. La asemenea posibilitãþi oferite de sistemele de comandã na-vigare ºi comunicare, ºi sistemele de armamente sunt pe mãsurã. Eli-copterul este prevãzut cu un sistem de protecþie ºi contramãsuri ale cã-rui elemente componente, staþie de avertizare radar ºi iluminare laser,dispersoare de þinte false radar ºi capcane termice pot conduce cu sigu-ranþã la îndeplinirea misiunilor pe care le are de îndeplinit. Acum, no-ua variantã îi permite elicopterului vizarea þintelor la o distanþã de circa5-6 km, ziua ºi noaptea, la vedere ºi/sau în infraroºii ºi atacarea aces-tora cu rachete antitanc autodirijate, de la mare distanþã, putând folosipentru atacul urmãtoarelor þinte imaginile transmise prin fibrã opticãde rachetele lansate anterior. Într-un IAR-330 PUMA SOCAT pilotulare posibilitatea de a zbura ºi de a utiliza armamentul de bord fãrã a lua

mâinile de pe comenzile de zbor ºi fãrã sã fie nevoit sã priveascã încabinã. Sistemul de armament aflat la bord este unul flexibil ºi includerachete antitanc, rachete aer-aer, lansatoare de proiectile reactive ºi untun turelat cal.20 mm. Programul derulat începând cu anul 1999, de cã-tre societatea comercialã IAR SA Braºov, în cooperare cu firma Elbitdin Israel, pentru un numãr de 25 elicoptere a fost finalizat o datã cupreluarea ultimului elicopter de cãtre Forþele Aeriene Române, în datade 9 iunie 2005.

ConcluziiIndustriile aeronautice europene nu au bãtut nici ele pasul pe loc.

Aparatele de zbor realizate se regãsesc, în numãr mare, în structurileaeriene ale multor state de pe meridianele globului. ªi nu o datã eli-copterele de tipul Alluette, Dauphin, Super Puma, Gazelle, Tiger sauAugusta au impresionat specialiºtii militari la târgurile internaþionaleaeronautice prin caracteristicile lor tactice ºi soluþiile tehnice alese pen-tru misiunile proiectate.

Înnoirile normative ºi tehnologice sunt cu siguranþã rezultatulunor alte condiþii care au modificat radical modul de ducere a acþiunilormilitare. Tehnica pe care am prezentat-o lapidar prin analogie ºi tehno-logiile înglobate derivã din noua percepere a ameninþãrilor care potprejudicia securitatea, în sens larg, ºi care conduce implicit la o nouãconcepþie de a proiecta forþa. Dincolo de orice speculaþii, adevãrul in-dubitabil este cã ne aflãm în faþa unui nou mod de a proiecta, norma ºiexecuta misiuni ºi cã acest mod de acþiune încorporeazã o componentãdeterminantã, tehnologia. Evoluþia elementelor creeazã cu siguranþãprezenþa unui factor militar cu grad de tehnicitate tot mai accentuat.Astãzi, ca ºi în viitor, acþiunea militarã se individualizeazã nu doar prinaspectul puternic manevrier ºi al mobilitãþii, ci mai ales prin crearea ºiutilizarea de mijloace tehnice diversificate ºi sofisticate. Context încare surprinderea tehnologicã ºi mãsurile adoptate pentru prevenireaacesteia vor continua sã joace un rol important.



SEMNALEDITORIAL

311decembrie, 2008

Crima organizat` - între factor de risc [iamenin]are

F enomenul criminalitãþii organizate reprezintã la ora actualãnu numai o ameninþare la adresa securitãþii naþionale ºi

internaþionale, ci ºi un subiect de analizã pentru identificarea ºi uti-lizarea practicã de noi metode eficiente de contracare.

Prin lucrarea “Crima organizatã – între factor de risc ºi amenin-þare”, autorii general de brigadã conf.univ. dr. Olimpiodor Antonescuºi general de brigadã (r) prof. univ. dr. Stan Petrescu prezintã concep-tul de criminalitate organizatã, formele de exprimare ale acesteia, darºi legãtura dintre criminalitate ºi terorism.

Structuratã pe ºase capitole, “Crima organizatã – între factor derisc ºi ameninþare” oferã prin efortul autorilor, reputaþi specialiºti îndomeniile de apãrare, ordine publicã ºi siguranþã, o abordare actualã anecesitãþii combaterii factorilor de risc ºi a ameninþãrilor subsumatecrimei organizate.

BENEDICT SÎRBU


Semnal editorial

Obiectivele urmãrite, modurile de organizare, de pregãtire ºiinfiltrare etc. ale exponenþilor crimei organizate sunt aspecte exami-nate distinct ºi comparativ în conþinutul cãrþii.

Lucrarea propusã se adreseazã nu numai profesioniºtilor dinmediile de securitate, lucrãtorilor din structurile specializate antiteror-iste ºi de combatere a crimei organizate, ci ºi celor care conºtien-tizeazã pericolul criminalitãþii, sub toate formele ei, ºi încearcã prinpropriile atitudini sã limiteze dezvoltarea corupþiei, a traficului dedroguri ºi de persoane, a criminalitãþii economice ºi chiar a criminal-itãþii informatice. Astfel, putem afirma cã prin abordarea subiectuluicentral al lucrãrii – crima organizatã – autorii transmit un mesaj directde combatere, dar ºi unul de încurajare ºi de educaþie antiinfracþion-alã.

Un capitol important al lucrãrii este destinat analizei conexiu-nilor dintre criminalitatea organizatã cu dimensiuni transfrontaliere ºiterorismul internaþional, de unde înþelegem cã cele douã fenomeneantisociale relaþioneazã ºi sunt interconectate. Necesitatea unei astfelde abordãri provine, aºa cum deducem din studiu, din convingerileconform cãrora criminalitatea organizatã reprezintã un factor precur-sor care se constituie într-un element de sprijin al terorismului.

Fãrã a avea pretenþia unei prezentãri exhaustive a factorilorspecifici crimei organizate, reputaþii autori – general de brigadã conf.dr. Olimpiodor Antonescu ºi general de brigadã (r) prof. univ. dr. StanPetrescu – justificã demersul apariþiei unei astfel de lucrãri ºi întãreºteconcepþia autoritãþilor pentru perfecþionarea continuã a unui sistemjudiciar în scopul prevenirii, descoperirii ºi combaterii manifestãrilorde tip infracþional.

313decembrie, 2008

Revista "Marina Rom#n`"

Am primit laredacþie ulti-

mul numãr din acest an al revistei„Marina Românã”. Din cuprinsam selectat:

• Forþele Navale Româneîn prag de 2009 • ªtiri din flotã •Regele Ferdinand afirmat NATOnivel II • Cu "Regele Ferdinand"prin Mediteranã • Antrenamentulechipei de boarding • Experienþãla bordul fregatei • O vizitã înÞara Sfântã • Misiune pentrupace • Vizitã la ROFND XVII –


O zi în Kosovo • Scafandrii ºi salturile lor din elicopter • Temerariiadâncurilor • Mahmudia, kilometrul 90 al braþului Sf. Gheorghe • Finalde an pentru vedetele fluviale de la Tulcea • La Divizionul 67 N.P.A...sfârºit de toamnã pe fluviu • "Marina, indiferent de poziþia pe care oavem pe scara ierarhicã, înseamnã lucrul în echipã" – Interviu cu dom-nul contraamiral dr. Cornel Mihai, locþiitorul ºefului Departamentuluipentru Politica de Apãrare ºi Planificare, octombrie 2006 – noiembrie2008 • Zboruri deasupra mãrii – Puma Naval a apuntat pe PlatformaCentralã • Securitate maritimã: SEAPOWER 2008 • Criza financiarãmondialã ºi efectele asupra zonei Balcanilor de Vest • Forþele ArmateRuse ºi noul echilibru strategic • Evaluarea psihologicã post-misiune adetaºamentului ROFND XVI • Despre familiile marinarilor dinteatrele de operaþii – Cu dragoste, de acasã! • "Escalã" în docul plutitor• "Þarã, þarã, vrem ostaºi..." MILFEST 2008 • Porþi deschise la Dunãre:"Asaltul" copiilor pe navele fluviale din Portul militar Brãila • Porþideschise la mare: Tinerii... interesaþi de marinã?! • 1 Decembrie – ZiuaNaþionalã a României • Mari festivaluri maritime: ARMADA deROUEN 2008, cea mai mare sãrbãtoare popularã gratuitã din Franþa ºidin Europa • Marinarii în apãrarea Galaþiului - 1918 • Mascotelenavelor româneºti (I) • Testamentul Regelui Fedinand.

Semnal editorial

315decembrie, 2008

C olegii de la Poliþia deFrontierã ne-au sem-

nalat apariþia ultimului numãr dinacest an al publicaþiei "Frontiera",din cuprinsul cãreia am selectat oserie de articole.

Un „memorandist“ nou ºivechi la Viena - Grigore Leºe, cutoaca ºi galsul • Modificãri organi-zatorice (în Poliþia de FrontierãRomânã - n. red.) • DirecþiaPoliþiei de Frontierã Girugiu •Direcþia Poliþiei de FrontierãTimiºoara • Direcþia Poliþiei de

Revista „Frontiera“


Frontierã Oradea • Direcþia Poliþiei de Frontierã Sighetul Marmaþiei •Direcþia Poliþiei de Frontierã Rãdãuþi • Direcþia Poliþiei de FrontierãIaºi • Direcþia Poliþiei de Frontierã Constanþa • Clopoþelul Mãrii Negrea sunat la Constanþa • Directorul central pentru Imigrãri ºi Poliþie deFrontierã din Italia, prefectul Rodolfo Ronconi, a vizitat PFR •Probleme de azil ºi migraþie - la ora bilanþului • Rolul controlului internîn management • „Poarta aerianã“ din centrul României • Autoturismede lux furate, depistate la Constanþa • Poliþist de frontierã atacat cusecurea • Reþea de trafic de migranþi destructuratã de poliþiºtii mara-mureºeni • Reþea de piraterie, demontatã de poliþiºtii de frontierãgãlãþeni • Capturã de parfumuri în PTF-urile arãdene • Cocainã ascun-sã în stomac pentru a trece de filtrele din aeroporturi • Traficant inter-naþional de droguri arestat dupã treisprezece ani • Ultima brazdã depãmânt românesc • Terorismul în ceasul al 12-lea fãrã câteva minute •Migraþia, în contextul aderãrii la UE • Combaterea proliferãrii armelorde nimicire în masã în porturile maritime • Rolul „cabinetului“ înactivitatea Poliþiei de Frontierã Române • Ziua Naþionalã sãrbãtoritã ºiîn Kosovo • Andrei ªaguna - mitropolitul românilor • Pearl Harbour •Consiliul Naþional SNPPC: Iaºi 13-16 noiembrie 2008 • Alegeri la„Cartel Alfa“ • Instruire comunã la IJPF Caraº-Severin • Semnale edi-toriale • Sport

Semnal editorial

revista for]elor · PDF fileCuprins iunie, 2008 3 Transformarea for]elor terestre Comunicarea...

Documents

Transcript of revista for]elor · PDF fileCuprins iunie, 2008 3 Transformarea for]elor terestre Comunicarea...