9 7 7 1 5 8 4 9 2 9 0 0 1

I S S N 1 5 8 4 - 9 2 9 5

Director Daniel CORBU

1p a g i n a

editorial

De-o bună bucată de vreme în România, atunci când o cohortă de politicieni se aşează la putere, se fac şi refac minis tere ale guvernării, uitân-du-se mereu înfiinţarea unuia în care majoritatea românilor s-ar regăsi: Ministerul Sărăciei Naţionale sau Ministerul guvernării sărăciei naţionale. Cei care, de atâţia ani, şi-au făcut un crez din a târî ţara asta plină doar de iluzii şi umor în braţele Europei fede-ralizate, ar trebui să privească mai abitir în luciul sărăciei şi disperării românilor. Să numere câţi din ei sunt sub limita salariului mediu pe economie de 200 de euro. Să pri vească dezastrul din agricultura redevenită primitivă, nerentabilă, şi industria deci-mată în cei douăzeci de ani postrevoluţionari. Şi să constate că diferenţierea s-a făcut bine, chiar cu geniu, între cei 5-10 mii de tupeişti, patrihoţii care au pus umărul la vinderea păduri lor, petrolului şi a bunurilor ce se mai găseau prin ţară, aflaţi acum prin topurile milionarilor în euro şi ceilalţi vreo 22 milioane de români. Eminescu spunea, acum mai bine de o sută de ani: „Vai de biet român săracul/ înapoi tot dă ca racul!”. Azi, nu numai că are reacţii de rac umilit dar, în disperare de cauză, trăsnit de sărăcie, pentru a-şi câştiga pâinea ia drumul pribe-giei prin lume. Peste trei milioane de români sunt slugile Europei şi ale Americii, pentru a asigura hrana zilnică pentru familiile lor. Cei rămaşi în ţară accep tă cu stoicism disperat curbele de sacrificiu, subzistenţa, într-o ţară bogată, râvnită de-a lungul secolelor de atâţia. Cuvintele lui Creangă dintr-o scrisoare către Slavici (1878) rămân de o izbitoare

„Tu-i neamul nevoii!”Note despre guvernarea sărăciei naţionale

2pagina

editorial

actualitate: Dar oamenii noştri de stat! Ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud, căci întotdeauna au luat căr-bunele cu mâna sărmanului ţăran, care, la urma urme-lor, tot el a plătit gloaba. Vorba aceea: „Capra b... şi oaia trage ruşine”. De-ar şti boii din cireadă ce mână bicis-nică îi duce la tăietoare!! Dar nu ştie sărmanul dobitoc şi de aceea tac şi rabdă! Duce în spate toate sarcinile şi hrăneşte pe netrebnicii cari îşi râd de dânsul!”.

Ce putem spune? Bravos bobor, bravos mân-dră naţiune! între agitatorii noştri politici, tot mai lozincarzi, goi de sens, tot mai aroganţi şi mai milionari, intelectualii nici nu se văd. Ei nu sunt nici de dreapta, nici de stânga, ci ţin de un cenu-şiu al existenţei şi de noroiul greu al prozei. Cât despre vocea scriitorului, căruia i-a scăzut la maxi-mum ratingul şi prestanţa în România şi suferă de o cruntă marginalizare, el nici nu se aude. Pocit la gură, Eminescu a rimat cândva „poezie” cu „sărăcie”. Şi aşa a rămas. Iar nouă nu ne rămâne decât să repetăm înjurătura matură a tânărului Eminescu: „Tu-i neamul nevoii!”.

Daniel CORBU

3p a g i n a

provocări

Sfârşesc de citit pagini de o trivialita-te fără margini pe care le dă, amestecând injurii ca în odăile rândaşilor nărăviţi şi beţi cu calomnii de recidivişti încăpă ţânaţi şi cu grosolane manufacturi de „Ştiinţă” cu literă mare o revistă de „specialităţi” din Iaşi. Şi lângă mine am numărul cel mai nou, ţesut tot din reticenţe şi per fidii, cu colaborare de studenţi neisprăviţi, asmuţaţi con tra altor profesori, care au păcatul de a fi din Bucureştii batjocoriţi – se cere „autonomie Moldovei” şi... Capitala la Galaţi – a vete-ranei în materie de pamflet care e „Viaţa Românească”.

Şi mă întreb cu durere: unde e Iaşul cultural? Cum nu opune el acestor reviste, precum şi cutării fiţuice capabilă de a tipări orice insanităţi, ceva din tradiţiile care-i făceau cinstea, în timpul când de acolo se hotăra soarta literaturii româneşti?

Lipsesc puterile? Lipseşte căldura sufletească, no bilul avânt, care sunt de nevoie pentru a continua acele mişcări de atâta importanţă în dezvoltarea spiritului pu blic la noi? E redus romanticul oraş la tolerarea de pe anume catedre prefăcute în tejghele de speluncă pentru vinovaţii de păcate contra patriei sau din asemenea cu legeri ale documentelor unei profunde decăderi morale, a acestor produse ale neputinţei exasperate şi ale am biţiilor nesa-tisfăcute?

Dar acum câteva săptămâni am găsit acolo un tineret care vibra de cele mai curate emoţii, care prindea fiecare cuvânt de adevăr şi de bunătate, care se încălzea de sentimentele cele mai alese ale epocii noastre. Niciodată nu mi s-a părut mai tânăr oraşul pe care-l cu noşteam ca tânăr din zilele, de acum treizeci de ani, când umanitarismul şi setea de sacrificii a iluziei soci aliste făcea să bată inimile tuturora, ori din zilele, mai apropiate, când naţionalis-mul trezit la o nouă viaţă ajun sese o religie pentru generaţia care se ridică după a noas-tră. Sunt acolo şi profesori care nu citesc numai cărţile momentului istoric de azi, ei au şi mentalitatea şi netactica potrivite cu acest moment.

Şi totuşi din partea lor nimic nu se arată şi atâţia care nu cunosc tot ce înnobi-lează şi înalţă Iaşul pot crede că nota lui se află în aceste triste produse de degenerări care nu se sfiesc să se prezinte ca o reacţiu-ne sufletească a Moldovei însăşi.

O reacţiune trebuie, şi o aşteptăm. Ba trebuie să se îndrepte contra adevăratelor rele de pretutindeni, dar înainte de toate contra agresiunilor brutale pe care le-au introdus aceia pe care nu-i poate întâmpina nici un răspuns şi nu-i poate atinge nici o reacţiune decât a opiniei publice.

(Din Revista "Ramuri", anul al XVI-lea, nr. 19, Craiova, 7 mai 1922)

Nicolae IORGA

UNDE E IAŞUL

CULTURAL?

Document

4pagina

tineri poeţi

AŞ VREA SĂ AM ŞI EU O ZARE

Ieşim prea mult din matca noastră,Ca ziua plină doar de-un soare,Cu ceruri inflamabile şi grele.

Când seara vine lin, albastră,Aş vrea să am şi eu o zareŞi infinimi cuminţi de stele.

Un gând mai viu mi-ar fi de-ajuns,Cum se aprinde-n sânge-o rună.Ca înţelesu-i nepătruns,Să-mi fii în constelaţii lună.

CÂNTECUL ÎNGERILOR

Gângurit de aştri, huruit melodiosdoar ecouri adunate-n murmur cosmic.Voci curbate în chemare şi lumină,‘lunecare-n feerie, curcubeizare, vis.Franjurare de blândeţe, uşurinţă-n zborşi şoapte, spaţiu viu, gând, înălţimice rotesc şi jos şi sus, fără ameţeli şi temeri,pretutindeni dantelare, luni în mine, echilibru.În sfârşit, eliberare, lacrimile n-au contururi,pot să mă împac cu vântul,să mă poarte unde vrea.

Sunt doar vâjâit de panăruptă dintr-un cântec surd.

Îl aud…

ABISUL UNUI GÂND

Fuga de tine mi-e un arc lung de boltiri,O lunecare pe margini de lingură.Te simt rece-n spate, cum îmi respiriLa ureche, zâmbind rea şi mistică.Şi mă feresc năuc, ca de-o fiară,Aşa cum s-ar face echilibristicăPe vârfuri de lance sau pe-o ţigarăFăr’ de răbdare fumându-se singură.

Mă-mpiedic de-un vânt,De eşti-ul din sînt,De-un cer în pământ,De păcatul din sfânt.

Femeile-n puterea lor pot fi de-a dreptul hâde,Când plâng, când te doresc sau când...Urâto, nu îmi mai surâde!De vrei să zbori prin lumi de vis,Prietene, să o faci singur,Ori de aluneci, cum am zis,Suspendă-te de-o margine de lingur,Mai sus de-abisul unui gând.

Toate-s fireşti:Din refugii cereştiMă pescuieştiCu sînt-ul din eşti.

DĂ-MI MÂNA, CÂNTEC AL ZBORULUI!

Dă-mi mâna, cântec al zboruluiŞi-nfrăţeşte-mă norului!

Gonesc, ha ha hah, crestându-mi zareaCu dâre de chiot, de râs, cu uitareaCu setea de iarnă a unui fulg!Din pajişti de gânduri lacom îţi smulg,Zburând electric, mormane de flori,În urmă sting armate de sori,Şi-n tine-aprind galaxii de fiori!

Mircea BOBOC

5p a g i n a

tineri poeţiIubito, sunt rază, miros a tunetIar tu-mi eşti răsunet!

Topesc curcubee arzând în văzduhCa făr’ de lampă un duhScornit prin mai multe geneze;Ohoh, viaţa-mi vâjâie-n viteze!Mă simt energie, cosmic, avânt,Descătuşare, umbră de vânt!Dă-mi mâna şi iată, drag suflet,Nu suntem fiinţe, ci umblet,Lumină de şoaptă, ecouri de fulger,Un nimb torpilat de-un creştet de înger!

Veniţi orizonturi, izbiţi-vă-n noi!Vă soarbem seninul, sublimul, reci ploi,Şi voi, înălţimi, să ne infiniţiPolenul de stele ce-l mirosiţi!Fricoaso, tu-mi tremuri, mai bine de mânăTe rog să mă ţii şi nu pune frână,În spate sunt răii, proştii, nebuniiCe vor să ne lege pasiunea cu funii,Aşa că, sfântă, primeşte-mi rugaŞi-orice aş face, iubeşte-mi fuga.

Când cad în genunile doruluiDă-mi mâna, cântec al zborului...

O SOLIE DIN PARADIS

Pesemne rătăcită de-o angelică soartăCineva îmi bătea aspru la poartă. Întunericul din hol tremura albastruAşa cum s-ar rupe un miez de astruÎn sfinte lumini de bisericăÎnsufleţindu-şi zarea feerică.

Fără de paşi, lunecându-mi prin gândO ghiceam înăuntru, slab, tremurând!Era oare moarte, era o speranţăCe trece prin uşi fără de clanţă,Era poate demon, sau nu, mântuirea,Ori sora-i lumească, arzândă, iubirea?

Am simţit-o-ndată a cerului trimis:Sărută-mă, mi-a zis.Dar ceaţa şi-abisul se aşternurăCa peste o floare, a toamnei zgură

Şi, nemaiştiind de mine,Nu o vedeam aşa bine.

Doar vorba i se-nălţa rece, hulpavăCa dintr-o lume străină şi gravă,Tunându-şi necesitatea cea greaCu insistenţă, fără perdea,Precum fecioara ce vrea s-o înfrupţi:Să mă săruţi!

Un plânset de zână, ah, o chemareCe stinge tării botezându-le-n soare,Trosnind fără grabă, cum doare mai mult,Oase de suflet, tumult cu tumult!M-am adunat şi-am strâns din dinţi:Salvarea e numai a celor cuminţi!

Cu neclintirea-mi fără s-o mir,Se scutura-n arome de mir,Mă ţintuia în caldul deochiPe care-l ghiceam ţâşnindu-i prin ochi Sau poate din câte-un abis.Sărută-mă, mi-a zis.

Mă-ntrebam cum să îi ies în cale,Căzând în genunchi, mergând agale,Cu pasu-nainte sau înapoi?Era oare rază ori fiică de ploi?Drac femeiesc, solie din Paradis?Tânjea s-o sărut, atât mi-a zis.Aveam sentimentul de ambivalenţă,Împletiri de revoltă şi de clemenţă,Umbre adânci, prea multă lumină,Zvâcniri de-ndoială, credinţă deplină,Aduse-mpreună ca josul în sus.Sărută-mă, mi-a spus.

Timpul fugea fără cărăriDin fapte, din gânduri şi din mişcări.Fără s-o văd se apropia static,Cântând obsesiv mirajul extaticAl înţelesului şoptit în vis:Sărută-mă, mi-a zis,

Să nu uiţi nicicând ce ai promisŞi-n suflet să-ţi ţii cu patos deschisRăzboiul cu Răul şi cu ispitaPentru Salvare, preainfinita!Şi-am văzut-o perfect, era o doamnăCe-n loc de chip purta o icoană...

6pagina

tineri poeţi

CÂNTECUL DE NOAPTE BUNĂ

Cântecul de noapte bună vreau să-l audcând misterul iese din mine prin vederea dilatată şi confuză, alunecând spre minţile voastre corupte de vorbe scrise în virtual.Am să vă cânt versuri pe care nu le ştiu împrăştiindu-se în toată camera strigându-ţi numele atât de des încât ai să-ţi doreşti o dragoste în viaţa ta plină de versuri scrise pentru tine.

Mă rostogolesc pe aşternutul murdar de amintiri în care am reuşit să adulmec cel mai nou vers al meu dăruindu-l celui ce va intra pe uşa casei mele.

Miroase a trandafir. Miroase a uitare.

Miroase a tot ce nu-ţi poţi imagina clipind în faţa lui cu ochii tăi obosiţi de prea mult fum ce-ţi ascunde răspunsurile.

Fac o pauză pentru un respiro pentru o ezitare pentru o vizionare a idealului ce-mi taie calea cu viteza lui imaginară.

Vorbe spuse pentru alte vorbe.Ai descoperit sensul? Sau vrei să ţi-l spun eu cu acel cântec de

noapte bună?Sunt aici, lângă tine. Taie fumul şi alătură-te mie pentru încă o amintire plină de versuri.

CASE NOI

Am străbătut oraşul în anotimpuri diferite cu nepăsarea locului ce-mi va fi iar casă.Mi-am lăsat bagaje pline de idei între pereţi străini, cunoscându-ne-n detalii pline de sarcasm furatdin ignoranţă cu acel avânt timid.

Mi-am spus povestea de nenumărate ori cu un fior de sufocare a chinuitelor plăceri.Am dezvăluit o viaţă nouă într-o operă de artă amintind cu repetate-ntoarceri la muritorul ce azi nu va muri.

Se-ascund cuvinte scrise în tăcere pe urmele asternute-n spate. Le plimb sub tălpi trântite şi uscate, fără să văd părinţi în case aşternute mai aproape.

În timp drumul se opri în loc iar diavolul a răsfoit cuvintele-n ceaţă şi amurg şoptite-n obscur şi delăsare.Spusele lui m-au învăţat, azi, uitarea de acel bine, dar abia mâine voi şti că totul vine de la sine.

DRUMUL CĂTRE TINE (I)

Dulce-i amarul atunci când refuz să înfrunt mişcările de abandon şi vreau să îmbrăţişez frica de a nu călca strâmb

Grăbită vreau sa fiu chiar dacă risc să pierd nimicurilede care m-am plictisit deja şi nu vreau sa pierd ocazia de a fi încă o dată ce-am fost

Mă amuză imaginea din simplul fapt

Alice ROSENTZWEIG

7p a g i n a

tineri poeţi

că la fel am făcut şi data trecută tânjind pe drumul crăpatplin cu nisip şi miros de mare încercând să ajung nevătămatăla gândurile care mă ţineau cu privirea înainte

Şi de-odată....am simţit puterea de a dilua timpul prin atingeri pline de lumină prin cuvinte cu note înalteprin energia care se joacă cu dorinţele mele mereu nemuritoare

Mă aplec în faţa ta şi îmi voi răspândi energia pentru a înţelege cuvintele nevinovate...dar pline de forţă

DRUMUL CĂTRE TINE (II)

Uit ce-am fost până azi şi mă transform într-o fiinţă zburătoare înălţându-mă deasupra voastră cu zbateri de aripi spre cel mai înalt punct posibil.

Mă dezbrac de hainele obişnuite şi îmbrac armura protectoare de ezitări.

Uneori îmi doresc o pauză uneori îmi doresc să am prostia abandonu-lui dar armura nu mă lasă şi mă poartă ea singură în continuare până îmi găsesc din nou acel echilibru dintre mine şi eu.Aşa că îmi continui luptacu o schiţă a zâmbetului pe faţă ca nu cumva să uit să vă zâmbesc de susdin cel mai înalt punctdin locul cucerit de mine.şi atunci un nimic se prelinge în vene imediat ce trec într-o altă dimensiune unde totul este posibil...chiar şi salvarea ultimului dans al cărui patimă mă copleşeşte cu amănuntele lui zgomotoase trezindu-mi voinţa de a vrea mai mult de a obţine mai mult de a înţelege mai bine.

O ZI FĂRĂ BUN GUST

Dimineţi în care te întinzi spre înălţimi mas-cate în plictis, s-au strâns în viziunea celor ce acceptă imaginarul plat al realului.

După-amiezile cu mese copioase în culori intense s-au răsfirat asupra celor ce şi-au donat micul-dejun pe un prânz mărinimos, uitând care e de fapt masa principală a începutului.

După-masa e prea scurtă şi nefolositoare..dar seara vine cu întunecarea energiei ce se aruncă în patul pliat de idei consumate de o zi fără gust şi fără bun simt.

Noaptea ne-a readus în locul începutului, iar cercul terminat prinde colţuri umbroase pentru acel motiv ca dimineaţa să acceptăm întinderea spre dorinţa de a gusta realul la fel ca primul gust al începutului.

SCUFUNDĂRI ÎN TĂCERE

Tratatul de ajutor a fost trimis jucătorului din umbra mea, bântuit de îngreunări din dimineţi cu despărţiri,iar frica de a simţi acelaşi lucru sub umbra clipei, a rostit numele ei de nenumărate ori.

Zeci de strigăte către tine îţi vor spulbera momentul resemnării deoarece nimic nu e la locul lui atunci când neputinţa îmi coafează păru’ în fiecare seară.

Poţi veni în seara asta?Poţi aduce cu tine şi trecutul? Sau încă te mai apasă îndoiala potrivirii umbrelor noastre?

Ajută-mă să pot fugi acolo iar eu mă voi reîntoarce scufundată în tăcerea ta ca tu să-mi pui la încercare umbraîn pariuri pe vieţi trăite-n umbre!

8pagina

tineri poeţi

Diana FRUMOSU

INEL DE SINGURĂTATE

Noaptea e un ochi trist din care plâng.Vreau uneori să se facă linişte în mine,dar apocalipsele nu-mi tac.

Înăuntrul meu locuiesc omuleţi albaştri.Când mi se par fericiţi, cardiogramaîmi suceşte un inel.Mă aşez într-un pat trist şiplâng despre nimic ca şi cumaş plânge despre toate.Lumina stinsă îmi acoperă faţaşi asta mă facesă nu mor.Dacă aş sta în faţa oglinziim-aş privi ca pe o ghilotină.

TANATOFOBIE

Ştiu că voi muri altfel decât se moare.Tot ce gândesc stă în prisma unui cavoudin care nici sufletul nu mai poate ieşi.Sunt mută de prea multă vreme, pentru că tacsă nu-i umplu de mine.

Mi-e frică să le vorbesc când gura meanu scapă numele morţii.Îmi simt tremurul nervos. Mi-ar place sămă îmbrăţişeze cu doruri de viaţăcum se vor cuprinde cerurile şi pământulîn apocalipsă,să fiu vinovată pentru fericirile lorşi pentru zborul păsărilor.

Ciocârlii şi-au ridicat cuib în mine prea departe de azi.Toate mi-s străine şi vechica începuturile lumii.N-aş vrea să fie ce sunt eu.

Mă abţin să nu le vorbesc,şi păcatul mi se tot culcă în poezieca un răsfăţat.Ar trebui să nu mai scriu.În tăcerea dezastrului meu să mă-necşi să mă desfac goluluiprecum o rodie.

CA SĂ ZBORI

Trebuie să ai hârtie din care săte creşti ca pe propriu-ţi copil,să dai din mâini şi să strigi cât te ţine guracă eşti primul om născutdeasupra aerului.Doar aşa începeşi va tot fi până cândDumnezeu va ploua cu ceruridezgolit într-un cosmos mat.Altfel nu se poate a fi.Aşa începe.

PE DIAGONALĂ CU BEETHOVEN

Traversez strada pediagonalăşi fac echilibristicădeasupra neuronilorinfectaţi de holeră.

Şapte maşini claxoneazălângă paşii mei desculţicând euascult a nouaSimfonie a lui Beethoven.

E numele primului meu copil.Născut la optsprezece.

10 MINUTE

Mă urc pe acoperişsă-mi adun cerulîntr-un sac.

9p a g i n a

tineri poeţi

La uşăun nerv suspendatde lampăabia aşteaptă să intreDumnezeu.

Observ cum lumeapleacăprin culiseşi mi se urcă la capun dor de moarte.

Sparg poemeleca pe nişte farfurii,potrivesc ştreangul şimă afundnebunăîn casa cu mătănii.

TĂCEREA DIN VID

Gardul vechi trece pe lângă minecu echilibrul pisicii.

Sunt mai mult decât o adunătură de viseîn care mă bălăcesc.

Umblu pe străzi cu alte cerurisub epidermăşi caut viaţaîn tremurul Pacificului.

GHEMUIŢI ÎNTRE VII ŞI ALTE VIEŢI

Uneori patul nu mai e o limită materială în care dormi sau faci dragoste.Sunt zile când e o răscruce de vieţi şi tu nu intuieşti nici măcar o clipă-nainte ce se va întâmpla.

Vocile noastre au tentă de mister.Se pare că numai întunericul ştie să ne lege.- Camera asta e plină de suflete, îmi zice mama.Aşteaptă să le fumezi, să le naşti, să fie parte din tine.

INTERNEURASTENIC

De sâmbăta morţilorviaţa umblă cu ochii legaţide parcă ar juca baba-oarba.

Azi preotul îmi aşază patrafirul pe capşi moartea ca o mamăstă grijulie lângă mine.

Biserica mă strigă pe o cruce,dar spovedania mea e o tăcere cu piloni din piatră.

Simt cum mă născ într-o moarte. Încet, ghemuită ca-n pânteculmamei.

ADEVĂRUL MATURITĂŢII

În timpul nopţii,cel mic venea să-şi încolăcească mâinile şi picioareleîn jurul tristeţii mele.Îl întrebam dacă mă va iubi la fel de mult când voi fi bătrânăşi-l sărutam imediat pe frunte de teamă să nu-mi răspundă.Cineva îmi arunca vid în gură, să tac.N-aveam voie să-i stric copilăria.

Era mama.Îmi aminteam cum zicea în plimbările noastrecă în cer oamenii ajung mai rar decât tot ce-i viu.Necuvintele îi inflamau fălcile cu reţinere,zâmbindu-mi fix şi parcă mincinos.Îmi şoptea că-i prea frig, când afară era peste 30.Ştiam. Vine dintr-un întuneric,dar n-avea voie să-mi strice adolescenţa.

NOT BEING DEAD

Dimineaţă, un copilîşi înfunda papucii înbălţile de pe trotuar.

M-am gândit să-mi îndescapul într-un tort cu multă miere,să mă aşez pe marginea drumuluişi să cânt.

10pagina

cronica literară

Timp de câţiva ani, Nicolae Bacalbaşa a cutreierat pe mările şi oceanele lumii în calitate de medic de bord în flota comercială română. Experienţele acestei vieţi în condiţii spartane au reverberat la limite extreme ale conştiinţei şi ale sensibilităţii: „Începi sa te gândeşti ce-i marinăria pentru tine: o mese-rie, o vocaţie, un destin, o cursă de şoareci ? În marinărie portul este decorul pentru agea-

mii, piesa se joacă între valuri. Este experi-enţa Singurătăţii, Fricii, Morţii, Despărţirilor şi a Întrebărilor”. Ce este şi ce nu este o carte despre navigaţie în „Fals Tratat de Navigaţie”, Ed. Princeps Multimedia, Iaşi, 2013.

Întâmplările din noul univers – uimi-toare, şocante, traumatizante, stimulatoare, au constituit o provocare pentru omul cu temeinică şi activă cultură, iar demersul con-semnării şi al comentării lor în scris a venit firesc. Astfel au apărut: „Fals Tratat de navi-gaţie” (Editura Princeps Multimedia, 2013) „Taci şi înoată” (Editura Princeps Multimedia, 2013) şi „A muri pe mare” (Editura Princeps Multimedia, 2013). Ca să evite complicaţii-le interpretărilor, autorul revendică numai rolul de „martor onest” în acest edificiu epic, considerând că nu îndeplineşte exigenţele statutului de marinar, conform unui pro-verb african, care spune că „un buştean care pluteşte zece ani în fluviu nu devine croco-dil”. Dincolo de scrupulozitatea precizărilor („marinar”, „martor onest”) se impune o realitate: prin cărţile publicate pe tema mării, Nicolae Bacalbaşa a devenit scriitor cu argu-mente consistente.

Cele trei volume alcătuiesc un amplu bildungsroman. Dispunerea în capitole scur-te, cu titluri incitante şi istorisiri interesante, măreşte nota de dinamism al relatării finali-zate în tradiţia prozei scurte de calitate, cu o tăietură incitantă de idee. De părere că „ stilul

Mările exterioare şi interioare

ale luiNicolae Bacalbaşa

Teodor PARAPIRU

11p a g i n a

cronica literară

este omul”, apud Buffon, Nicolae Bacalbaşa îşi asumă calitatea naratorului alături de aceea de autor şi pledează pentru comunica-rea necontrafăcută, însoţitoare de fapte reale, generatoare de interjecţii de năduf, înjurături crunte, de cuvinte jignitoare, de metafore licenţioase. Spre deosebire de exponenţii lite-raturii de pizdeţi, susţinuţi de teoreticieni de balcon şi de consumatori de etnobotanice, intelectuale de sertar, doctorul de bord utili-zează acest mod de exprimare ca pe un act de justiţie şi de tratament medical pentru eli-berarea unor stări de copleşitoare intensitate: revoltă, supărare, satisfacţie, nemulţumire, speranţa, exasperare etc.

Faptul că lucrurile stau astfel este dove-dit de prezenţa în context a unor repere cul-turale semnificative. Pe numai câteva zeci de pagini apar extensii bine controlate în sens şi în conţinut de tipul: „Thalassa! Thalassa!”, Cirus, Xenofon, Mahabharata, Soljeniţân, Gulag, Novalis, Tolstoi, Ana Karenina, Constantin cel Mare, Hefaistos, Arhimede, Dumnezeu, Eminescu, Sisif, Saturn/Cronos, Ţuculescu, Napoleon, Columb, Nietzsche, Goethe, Beethoven, Ilf şi Petrov, Tantal, Danaide, Rambo, Ahile, Malthus etc., etc.

„Fabulele”/povestirile se formează din

este omul”, apud Buffon, Nicolae Bacalbaşa

observaţii, din relatări, din amintiri şi din performanţe asociative de tip cultural, aşeza-te în matricea unei atitudini care nu acceptă comoditatea şi indifenţa. Titlurile marchează teritorii epice garantate oriunde sunt situate: „Astă noapte n-a fost noapte, a fost jumă-tate moarte”, „Psihanaliză”, „Jur pe Pâine şi pe ochii mei” (Fals Tratat de Navigaţie), „Muşcătura”, „Picătura din apa mării”, „Cio Cio San” (Taci şi înoată), „De cealaltă parte a oglinzii”, „Flăcări pe apă în Marea Javei”, „Dumnezeu a ales marea” (A muri pe mare).

Lectura angajează cititorul în conflictele interpersonale dintre personaje, în opiniile lor, în evenimentele specifice mării, în istorii declanşate de gesturi, de cuvinte, de situaţii care dezvoltă sentimente puternice, prietenii şi duşmănii, sinceritate şi ipocrizie, toate acestea într-un carusel epic incitant şi de mare farmec. Nicolae Bacalbaşa realizează o adevărată trilogie a vieţii, nu numai pe mări-le şi oceanele lumii dar şi pe cele interioare, unde valurile se frământă la suprafaţă, având în profunzime liniştea înţelegerii şi a semni-ficaţiei. În acest univers, literatura este la ea acasă.

11p a g i n a

12pagina

cronica literară

Cunoşteam umorul inteligent, gene-rativ, decurgând dintr-o fină observaţie a tarelor societăţii contemporane de consum (nu numai de la noi), a exagerărilor proto-croniste româneşti şi a modelor culturale comerciale (în special americane) din cărţile scriitorului Laurenţiu Orăşanu (poet, pro-zator): PICĂTURI DE PLOAIE ÎN DEŞERT (Editura Timpul, 2004); DICŢIONAR CU UMOR GETO-DACIC (Editura Criterion Publishing, 2008); CANADIADA (Editura Criterion Publishing, 2009); AUTORUL (Editura Criterion Publishing, 2010).

În recentul roman, A TREIA BANCĂ (Editura SemnE, Bucureşti, 2012), autorul se depăşeşte pe sine, fantezia şi umorul debor-dante copleşindu-ne până la naufragiu.

Încă de la prima întâmplare, descrisă epic, intrăm aparent în domeniul neverosimi-lului, domeniu pe care nu-l vom mai părăsi până la sfârşit. Nu intrăm nici în domeniul virtualului, când totul ar deveni posibil şi nici în al absurdului lipsit de logică. În romanul A TREIA BANCĂ logica este perfectă. Scenariul poliţist este descris la vedere, totul se petrece previzibil, dar umorul rămâne imprevizibil.

Tehnica abordată mă duce cu gân-dul la faptul că avem o construcţie epică desfăşutată pe două linii paralele, una a imaginarului şi una a realului, dar şi faptele petrecute sub auspiciile realului par imagi-nare. Cu alte cuvinte, în momentul descrierii unui eveniment real se petrece un scurtcir-cuit care îl leagă de imposibil. Toate aceste se petrec sub bagheta magică a unui umor debordant. Nimeni nu-şi poate închipui ca doi oameni de afaceri bogaţi să devină infrac-

tori numai pentru a fi eternizaţi într-o operă literară transpusă cinematografic. Gemenii Papadopol (Ianis şi Petras), Laurenţiu scrii-torul şi Vigilante vecinul fură două bănci de odihnă (una din faţa postului de TV Retina 7 şi cea a rezervelor de pe stadionul Rapidului) şi sparg Banca Naţională a României, după ce angajează o firmă japoneză să sape un tronson de metrou între Piaţa Victoriei şi aeroportul Băneasa. Dintr-un apendice adi-acent lucrării subterane, ajung sub rezerva de lingouri de aur. Spărgând pe dedesubtul buncărului, chiar de ziua naţională a ţării, profitând de zgomotul produs de tancuri în timpul defilării, protagoniştii fură lingouri în valoare de 585 milioane de euro; cu 500 milioane îşi vor răscumpăra libertatea (după ce se vor preda cu mare tam-tam poliţiei), iar cu cei 85 milioane rămaşi vor realiza filmul la Hollywood, pe baza romanului poliţist scris de Laurenţiu, în care e descris tot planul fur-turilor şi spargerii. Într-adevăr, toate acţiuni-le reuşesc: în final, un scenarist şi un regizor american realizează un film comercial, mai spectaculos decât povestea imaginară şi aşa incredibilă, film care nu câştigă niciun pre-miu, dar aduce încasări uriaşe. Nemulţumit de scenariul americanilor, autorul-protago-nist realizează o altă versiune, cu o echipă românească, versiune care nu aduce niciun câştig financiar, dar care va primi premiul Palm d´Or la Festivalul de la Cannes.

Subiectul cărţii este atât de luxuriant şi de presărat cu poante, încât nu poate fi povestit. Rămâne cititorilor plăcerea să se delecteze, descoperind la tot pasul scene picante, fanteziste, dar mai ales comice.

Laurenţiu OrăşanuUmorul neverosimilului

Lucian GRUIA

13p a g i n a

cronica literară

Tipologia comicului este ilustrată cu prisosinţă în paginile cărţii.

Comicul de situaţie impregnează fie-care pagină a romanului. Menţionăm patru exemple semnificative: furtul băncii din faţa postului de TV de câteva personaje îmbrăcate în costume de extratereştri, coborând dintr-o maşină cu o mulţime de antene, imitând un modul lunar; furtul băncii de rezerve de pe stadionul Giuleşti, în timpul meciului de fotbal Rapid –Steaua, când, după schimbul de petarde şi scaune rupte dintre cele două galerii (fenomen minuţios studiat de către regizorul operaţiunii), necesitând intervenţia pompierilor, unde eroii cărţii o iau înaintea celor autentici, cu o maşina adaptată, astfel încât, în loc de apă împrăştie un gel producă-tor de fum; serbarea de la penitenciar, unde hoţii, procurorii şi gardienii/paznicii petrec pe banii celor arestaţi, care comandaseră la Capşa o masă de pomină, stropită din belşug cu whisky şi vin, adusă de chelnerii localului la „domiciliul” provizoriu al clienţilor; spec-tacolul eliberării acestora, când, din victime, devin eroi naţionali, etc.

Comicul de caracter îl detectăm în numeroase situaţii, cum sunt: la Vigilante, care, auzind prin peretele apartamentului planul pus la cale de Laurenţiu şi gemenii Papadopol, îi şantajează pentru a fi primit şi el în echipă (sperând la un câştig cu care să-şi acopere datoria la bancă); schimbul de amante între managerii consorţiului de con-strucţii japonez şi fraţii Papadopol etc. Dar cei mai vizaţi sunt bancherii oneroşi care ca să-şi ascundă frauda declară ca s-au furat de la bancă mai puţine lingori de aur, partea ascunsă sub tăcere reprezentând suma cu care şi-au umplut buzunarele.

Comicul de limbaj apare în expresii-le hakerului japonez Hakita, în perioada în care domnişoara Cludia îl învaţă româneşte, ori când beţivanul Gogu, povesteşte cum au furat extratereştrii banca din faţa postului de televiziune.

În sfârşit, comicul numelor, mai puţin semnificativ, se dezvăluie mai ales în porecle: domnişoara pedantă Voaleta pentru Violeta, vigilentul Vigilante pentru Vasile, etc.

Până la urmă, comicul cuprinde toate segmenetele societăţii româneşti postdec embriste.

Tehnica romanului A TREIA BANCĂ este ingenioasă. Deşi elementele de construc-

ţie sunt desprinse din cotidian, liantul lor le trimite în irealitate. Chiar dacă accepţi jocul şi râzi în hohote, nu uiţi nici o clipă că eşti în domeniul neverosimilului, şi nu virtualu-lui, posibilului. Faptul se datorează dublei implicări a autorului în spaţiul romanului, odată ca narator care priveşte lucrurile din exterior şi a două oară ca personaj implicat în acţiune.

Lecturând romanele lui Laurenţiu Oraşanu, AUTORUL şi A TREIA BANCĂ, adaug la tipurile cunoscute ale categori-ei estetice a comicului, încă unul: comicul neverosimilului. asigurarea manuscriselor literare, etc.

Şi ar mai fi ceva important de remar-cat. Oricât de fanteziste ar fi dorinţele eroilor, ele, în ultimă analiză psihologică sunt reale: dorinţa de celebritate este unanimă, aceea de a concepe un scenariu realizat la Hollywood constituie dorinţa secretă a oricărui scrii-tor. Laurenţiu Oraşanu defulează terapeutic aceste idealuri. Pentru a nu cădea în ridicol, acestea sunt prezentate cu umor tandru.

Şi cine ştie. Poate chiar se va face un film după acest roman seducător şi care va lua un premiu. Na că am căzut şi eu cu inter-pretarea în mrejele neverosimilului...

Deocamdată, romanul a obţinut Marele Premiu al Festivalului de umor "Constantin Tănase", Vaslui, 2012.

ţie sunt desprinse din cotidian, liantul lor le

14pagina

Eugen SIMION

Mihai CIMPOIMihai Eminescu -

dicţionar enciclopedic

cronica literară

Mihai Cimpoi are – în imaginaţia mea de valah – figura şi semnele com-portamentale ale unui răzeş din epoca lui Ştefan cel Mare. Voinic, ţeapăn, nici-odată grăbit, cu vorba domoala, coborât – aş zice – direct din spaţiul sadovenian, pare că s-a hrănit toată viaţa lui cu rădă-cini de stejar. Ţine drumul drept, pe la mijloc, şi, de-i pornit într-o direcţie, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit. Îmi place la el, între altele, că se ţine de cuvânt. În ţara lui Mitică, atâta statornicie nu este socotită o mare virtute. De aceea răuvoitorii noştri ne consideră oameni de vorbe şi nu, cum s-ar cuveni, oameni de bine. Am credinţa nestrămutată că Mihai Cimpoi nu-i un om de vorbe şi ce promite face. Ca un ţăran basarabean, hârşit de viaţă, stă locului şi, contrar prejudecă-ţii despre adamismul nostru tradiţional, duce lucrurile la capăt. Nu-i place să construiască din fuga cailor, cum spunea G. Călinescu că am fi făcut, noi, românii, de-a lungul veacurilor, şi nu lasă netermi-nată catedrala pe care a început-o.

Am observat de mult, de când l-am citit (şi am mai spus-o o dată: l-am citit pe la începutul anilor ’80, când filosoful Constantin Noica mi-a trimis o scrisoare şi o carte despre Eminescu scrisă, zicea el, de un coleg de-al D.voastră din Basarabia!.

E interesant, citiţi-l, mă îndeamnă el), am observat, zic, că, în cazul lui, catedrala pe care o începuse deja şi voia s-o ducă până la acoperiş, se cheamă Eminescu. Nu este, remarc, tema lui unică de studiu, dar este în mod evident tema lui prioritară. A scris mult despre Eminescu, îndeosebi despre Eminescu ca poet al fiinţei, un concept care vine, prin Noica, de la existenţialiş-tii europeni din ramura germană. Acum strânge toate cunoştinţele, descoperirile, analizele sale critice într-un Dicţionar enci-clopedic Eminescu, reluând, dacă înţeleg bine lucrurile, proiectul lui G. Călinescu şi sintetizând ceea ce au descoperit, după momentul G. Călinescu-Perpessicius-Vianu, eminescologii mai noi.

Este un proiect important pentru cultura română, un proiect ambiţios, un proiect pe care l-au început şi alţi critici literari şi, dintr-un motiv sau altul, l-au abandonat. Intelectualul român lucrează, de regulă, cu fragmente, se pregăteşte cu mare agitaţie pentru cursa de o sută de metri şi, de multe ori, se plictiseşte înainte de a începe... Rareori se aventurează în cursele lungi, de fond, acelea care cer tărie de caracter, răbdare, antrenament feroce şi, evident, vocaţia marilor construcţii. Mie, unuia, îmi plac şi fragmentariştii, de genul strălucitorului existenţialist Cioran

15p a g i n a

cronica literară

15p a g i n a

(un spirit al sintezei), îmi plac, totodată, şi marii arhitecţi în critica şi istoria literară, marii vizionari, spirite ale amplitudinii în ale totalităţii, oamenii care gândesc întregul, nu numai fragmentul, ca Mircea Eliade. Ei au devenit indezirabili în epoca structuralismului, dar au revenit în forţă după ce dictatura structuralistă (cum i-a zis Roland Barthes, unul dintre fondatorii ei în literatură) s-a încheiat.

Mihai Cimpoi, autor al unei Istorii a literaturii române basarabene, publică acum acest dicţionar enciclopedic eminescian, pornind de la biografia poetului şi ajun-gând la mitul poetului. În acest spaţiu critic vast intră, constat, conceptele, sti-lurile literare ce se pot regăsi în opera lui Eminescu (operă, la rândul ei, de întâlnire şi sinteză a marilor curente filosofice şi literare din veacul său!), sunt definite, apoi, limba şi stilul eminescian şi, într-un compartiment, eminescianismul. Este analizată opera în toată alcătuirea ei şi modul în care a fost receptată de-a lungul timpului...

O lucrare, dar, vastă, primejdios de vastă, îndrăzneaţă, o lucrare necesară. Ea apare în cultura română într-un moment în care Eminescu este disputat, zgomo-tos şi inutil, de detractorii de serviciu şi zelatorii de serviciu, deopotrivă de înverşunaţi şi aberanţi... Mihai Cimpoi îi primeşte pe toţi, am sentimentul, cu spi-ritul lui lucid şi drept, cu înţelepciunea lui de basarabean din clasa lui C. Stere şi cu sufletul lui, cum am zis mai înainte, de nobil răzeş, profund, trecut prin multe, păţit, hârşit de o istorie brutală. Eminescu este pentru toţi cei care gândesc ca el nu numai un mare poet, dar şi un stâlp de rezistenţă al spiritualităţii naţionale. Dicţionarul pe care l-a alcătuit vine să reconfirme acest punct de vedere, după mine, just, pentru că el exclude atât vani-tăţile şi rătăcirile localismului orb, cât şi cosmopolitismul arogant şi represiv faţă de miturile spiritualităţii naţionale.

16pagina

eseu

Textul care a făcut epocă în biografiile lui Eminescu este acesta, pe care-l publicăm mai jos, semnat de doctorul V.Vineş şi apărut în revista „România medicală” din 1 iunie 1931, p. 162-163. Atragem atenţia cititorului că este o piesă foarte rezistentă – dar nu la „dosarul morţii lui Eminescu”, ci la acela al cauzelor organice mai adânci ale bolii sale. Vom regăsi, în spatele acestor notaţii, imaginea unui Emines cu vagabond, artist famelic mâncând din gunoaie, cu inconti-nenţă uri nară şi de altă natură, cules de pe străzi de către „prieteni” şi adus la „Institutul Caritatea” unde i s-a dat de mâncare, i s-a dat chiar vin după poftă – şi i s-au administrat injecţii cu mercur în speranţa calmării ... sifi-lisului, de care toată lumea medicală părea convinsă că este atins – dar care, în final, se va dovedi inexistent în trupul poetului. G.Bogdan-Duică, unul dintre cei mai avizaţi eminescologi ai momentului, spunea că a insista atât de mult asupra mizeriilor vieţii poetului „este ca şi cum ai scormoni în excre-mentele unui sfânt”. Poate că acest text n-ar tre bui reprodus în întregime, dar faptul că nu s-a republicat nicăieri până acum, decât citate luându-se din el, ne îndeamnă să ne călcăm pe inimă şi să-l încredinţăm publicului mai larg, cu speranţa declarată că-l vor rediscuta şi medicii specialişti.

În privinţa nepotrivirilor de ordin general, reieşind din sofistica argumentă-rii, ne propunem să spunem, şi noi, câteva cuvinte. Nu putea, de pildă, medicul curant al poetului să afirme că pacientul său rescria

poezii mai vechi, atâta vreme cât nu-i cunoş-tea opera publicată, nici că scrie „articole de jurnal” în spitalul de nebuni, etc. Cine nu citează nu citeşte. Expresia „încetul cu încetul”, prin care medicul sugerează evo-luţia bolii, este nepotrivită pentru un spaţiu temporar de numai două luni şi jumătate. Rezultă că starea poetului era bună sau foar-te bună la internare, prin februarie – martie, şi s-a degradat galopant în spital, până la 15 iunie când a decedat – dar, urmăriţi textul vă rog, pur şi simplu din senin, el aşezân-du-se pe pat şi încetând dintr-odată să-i mai bată inima. Interesant este că doctorul Vineş păstrează ca dată a morţii ziua de 15 iunie – gândindu-se că a fost, probabil, după amiază de vreme ce poetul se aşeza pe pat, adică se repauza. Vom vedea că este şi o altă vari antă, a morţii nocturne spre 16 iunie dimineaţa, atestată de ştirile din presă rezultate, fără îndoială, din comunicate ori declaraţii ale medicilor – variantă inexplica-bilă de vreme ce dr. Vineş declară că tran-scrie fişe medicale sincrone bolii. Rezultă, încă o dată, că nu vrea să-l contrazică pe D.Cosmănescu – care fixase momentul tot ziua, vorbise tot de aşezarea poetului pe pat etc. Fişele doctorului sunt, însă, parţiale (presa vremii le va numi nici mai mult nici mai puţin decât „anam neză”, ceea ce e mult prea pretenţios) – iar el le completează pe de o parte cu ceea ce numeşte mărturiile prie-tenilor lui Eminescu – şi, pe de alta, cu ceea ce se deduce a fi amintirile lui actuale, din 1931.Chiar aşa parţiale, aceste fişe nu au fost

Boala şi moartea lui

Eminescu

Nicolae GEORGESCU

17p a g i n a

eseu

predate într-un loc public, cum vom vedea că va proceda George Potra în 1934 cu alte înscrisuri similare.

Câteva date asupra ultimelor zileale poetului Mihail Eminescu

DeDr. V. Vineş, Şef de lucrări la clinica neurologică

din Bucureşti

„Am avut ocaziunea să îngrijesc, ca intern la „Institutul Cari tatea” al regretatului profesor Al.Sutzu, pe marele nostru poet Mihail Eminescu în ultimele luni ale vieţii sale (martie - iunie 1889). Găsesc acum printre hârtiile mele notele pe cari le-am luat atunci şi care cred că prezintă un oarecare interes fiindcă ele cuprind date exacte despre ultimele zile ale bolii poetului şi mai ales despre cauza adevărată a morţii sale, asupra căre-ia s-a creat o legendă. N-am regăsit printre hâr-tiile mele decât o parte din note şi de aceea rog pe cititori să scuze lip surile fatale.

Cu câteva luni înainte de a intra în Institutul Caritatea, adică cu puţin înainte de a-l cunoaşte eu, Mihail Eminescu, după cum mi-au declarat prietenii săi, abuza de băuturi alcoolice şi făcea excese veneriene. În acest timp dădea impre-sia că nu era în toată deplinătatea fac ultăţilor sale intelectuale. Din zi în zi devenea mai puţin vesel, tăcea mai tot timpul, dorea să fie singur, nu mai era în stare să lucreze. Prezenta oarecari tulburări morale: intra în diferite localuri publice şi consuma fără să plătească; cerea bani de la toţi pe cari îi întâlnea. Toate aceste acte au determi-nat pe prietenii săi să-l interneze în Insti tutul Caritatea al regretatului prof Dr. Al. Sutzu, unde, în martie 1889, l-am primit în biroul administra-tiv. Eminescu mai fusese internat în Institutul Caritatea în 1883.

La intrare Eminescu era gânditor, vorbea puţin, răspunzând numai la întrebări; cerea mân-care spunând că „n-a mâncat de mult”. Nu era de loc impresionat de aducerea lui la Institut căci nu întreba nici cel puţin pentru ce a fost adus. Întrebat, ne-a răspuns că cunoaşte localul de când a fost adus de data anterioară, cunoaşte chiar per-soane care erau atunci în Institut. Mânca cu mare poftă alimentele care i se aduceau, cerea vin cât de mult. Nu putea sta locului, umbla de acolo până acolo prin cameră, scria, repeta fragmente din poeziile sale ante rioare dându-le ca inedite.

Simptome fizice. - Eminescu, pe atunci de 40 de ani, era de con stituţie forte, musculatura bine dezvoltată, capul bine conformat, figu-

ra mare şi congestionată. Lobulii urechii bine dezvoltaţi, nu erau aderenţi. Prezenta pe ambele gambe cicatrice, urme ale unor ulcere vechi (sifi-litice?). Nu prezenta dificultate în vorbire nici tulburări în articularea cuvintelor şi scriere. Scria perfect, fără tremurături, fără omisiuni de litere sau cuvinte.

Mai târziu, apare o uşoară incoordinare a membrelor superioare şi tremurături ale dege-telor, ale buzelor şi limbii. Deşi avea un mers şovăitor (uşoară ataxie), Eminescu nu şedea de loc ci umbla toată ziua adunând tot felul de lucruri de pe jos (colecţionism), fără cea mai mică oboseală.

Tulburări de sensibilitate. - Sensibilitatea tactilă şi termică dimin uate. Frigul nu îl impresiona căci ieşea afară dezbrăcat chiar atunci când temperatura era foarte scăzută. Sensibilitatea mucoaselor diminuată. Vedere normală. Reflexul pupilelor la lumină şi acomo-daţie diminuat. Reflexele rotuliene de asemenea diminuate.

Prezenta tulburări ale funcţiunilor organi-ce, mânca tot felul de lucruri găsite pe jos, chiar lucruri murdare. Avea de asemenea tulburări sfincteriene sub formă de incontinenţă de urină şi de materii fecale.

Din partea sistemului circulator, cordul

Presupusa fotografie a lui Eminescu la Mănăstirea Neamţ, neautentificată.

Provenienţă: Octav Minar

18pagina

eseu

prezenta o endocardită veche (diagnostic pus şi de profesor N.Tomescu), puls plin regulat. Figura adesea congestionată.

În această perioadă, în care l-am cunoscut şi urmărit eu, Emi nescu slăbea din zi în zi mai mult, deşi avea un apetit vorace. Injecţi ile mercu-riale ce i s-au făcut nu au influenţat întru nimic mersul bolii.

Simptome psihice.- La intrarea în Institut, Eminescu nu prezenta tulburări psihice impor-tante. Citea jurnale şi cărţi, scria chiar articole de jurnal şi putea oarecum să-şi dea seama de tot ce citea şi scria. Dar, încetul cu încetul facultăţile intelectuale s-au slăbit (prezentând simp tome de demenţă destul de accentuate), aşa că, în această perioadă, când citea sau scria, repeta acelaşi lucru de 5-6 ori, fără să-şi dea seama de ce a citit sau scris. Atenţia era abolită. Memoria scădea pro-gresiv. Nu mai putea reţine fapte petrecute recent, însă, ceea ce era de remarcat, era memoria nume-lor proprii: chiar pentru persoanele nou cunoscu-te cărora peste câteva zile le spunea numele exact. De aseme nea îşi amintea de lucrurile petrecute în viaţa sa până în momentul îmbolnăvirii.

Delirul. - Când a intrat în Institut nu mani-festa nici un fel de delir; vorbea însă foarte puţin, era preocupat, părea că plănuieşte ceva pe care încă nu voieşte să-l comunice altora. Cu încetul a început să spună celor din jurul său ideile care-i

treceau prin cap, că are să câştige bani mulţi, milioane, scriind articole de ziare sau publicând poezii. Însă, dacă îl lua cineva de scurt, părea că se convinge puţin că nu poate câştiga atât de mulţi bani pe această cale dar uita foarte curând şi înce pea din nou acelaşi delir. Delirul progresa din ce în ce; Eminescu aduna tot felul de pietre, bucăţi de lemn, hârtii etc., în sfârşit orice găsea era pentru dânsul lucru de mare preţ. Din pietre spunea că va scoate diamante, frunzele de arbori erau bani şi scria pe ele preţul cu care voia să le vândă, preţ ce era numai de milioane şi miliarde. Scria continuu pe zidurile şi ulucile Institutului bucăţi din poeziile sale, numere, reprezentând milioane şi miliarde, pe care le socotea continuu. Plănuia să cumpere moşii sau chiar lumea întrea-gă. Afirma că institu tul este al său. I se părea că are în capul său o mulţime de diamante din care cauză atârna greu.

Cauza adevărată a morţii. - Prin mai 1889, un bolnav, nu din cei furioşi, se distra învârtind o piatră mică legată de o aţă. Piatra scăpând din aţă, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap, aproape de sutura interparietală, producând o rană care interesa numai pielea regiunii parietale drepte, fără să atace periostul. Era o tăietură a pielii de 2 cm lungime. I s-au dat imediat îngrijirile medi-cale necesare, iar peste 3 zile buzele plăgii păreau reunite. Dar Eminescu care avea, după cum am

19p a g i n a

eseu

spus, obiceiul de a strânge de pe jos tot felul de lucruri, din care unele erau murdare şi se freca cu ele pe corp şi pe cap desfăcându-şi pansamentul, a făcut un erizipel la nivelul plăgii, erizipel care s-a întins apoi la faţă, gât, membre superioare, torace, până la nivelul abdomenului.

Bine îngrijit, erizipelul a început să dea înapoi şi apoi a dispărut complet. Eminescu se simţea însă foarte slăbit. I s-au dat tonice, care l-au mai înviorat. Părea chiar mai bine sub raportul somato-psihic în urma acestei piretote-rapii accidentale, care fusese erizipelul.

În ziua de joi 15 iunie 1889, zi în care se simţea de altfel destul de bine, Eminescu se aşeză pe pat şi, peste câteva minute, cade într-o sin copă şi moare imediat.

Cum se vede din cele de mai sus, moartea lui Eminescu nu este datorată traumatismu-lui cranian petrecut cu 25 zile mai înainte şi care se vindecase complet, ci este consecinţa unei endocardite mai vechi (diagnosticată de regretatul profesor N. Tomescu, medic primar al ser viciului de boli interne de la spitalul de copii, care era şi medic al insti tutului) de care era ameninţat în fiecare clipă şi care desigur s-a agra vat după erizipel.

Cu aceste constatări legenda dispare. Ea pornise din scrisoarea sorei poetului Henrietta către d-na Emilian şi fiica sa Cornelia, care scria, la data de 22 iunie 1889 „...nenorocitul meu frate a murit în cea mai neagră mizerie şi moartea lui a fost cauzată prin spargerea capu lui ce i-a făcut-o un nebun din ospiciu anume Petre Poenaru.”

COMENTARIU. Textul a apărut în România medicală, IX (1931), nr. 11, 1 iunie, p. 162-163; reluat „prin bunăvoinţa d-lui dr. Vineş” în Extemporal, revista Liceului Mihai Eminescu din Bucureşti, sept-nov. 1936, p.31-32, (unde l-am consultat prima dată – dar atenţie! – are multe omisiuni: „abuza de bău-turi şi făcea excese” în loc de „excese veneriene”; „Mânca cu mare poftă.”, fără a aminti vinul; lipsă paranteza („sifilitice”) după „ulceraţii vechi”, lipsă paranteza „(colecţionism)”; după „ mânca tot felul de lucruri găsite pe jos” lipsă „chiar şi cele mur dare”; lipsă „Avea de asemenea tulburări sfincteriale sub formă de incontinenţă de urină şi de materii fecale” etc. etc. Textul este adaptat ca pentru elevi şi profesori, nu poate servi de bază de discuţii. Extrasul din România medicală din Biblioteca Academiei Române, cota I 108.052 lipseşte din depozit, astfel că textul de bază, din revistă, deşi e greu de găsit, rămâne totuşi singurul dovedi-tor. Mai este reluat în „România”, 3 sept. 1938 (nu l-am consultat).

O ştire care înconjoară lumea

Textul este comentat imediat după publicare numai în Viitorul (oficios liberal) din 4 iunie 1931, unde Petronius (pseudoni-mul lui Gr. Tăuşan, filosof, comentatorul – şi traducătorul în româneşte – al „Eneadelor” lui Plotin – dar şi editorialist aici) scrie, pe pagina I, sub titlul mare: „Moartea geniului”,

Aici a murit Eminescu - Sanatoriul Şuţu, strada Plantelor, 7-9

20pagina

eseu

o tabletă care ne dă pulsul liniştirii publice, triumfaliste desigur, în privinţa „asasinatu-lui” comis în spital:

„Într-o revistă de strictă specialita-te medicală (România med icală) printre alte articole interesante se găseşte unul, în cel din urmă număr apărut, în care d. Dr. Vineş povesteşte, pe bază de docu mentare nouă, cum şi de ce a murit Eminescu. Autorul aces-tui articol îşi întemeiază informaţiile sale pe chiar notele medicale ce le-a redactat în calitate de medic la spitalul d-rului Şuţu – cunoscutul alienist – în cura căruia a fost Eminescu.

Se ştie că părerea unanim admisă era că Eminescu ar fi murit din cauza unei răni la cap ce i-a făcut-o un tovarăş de boală, internat acolo. D.dr. Vineş afirmă că adevă-rat Eminescu a avut o rană la cap, ce i-a pro-dus un erizipel, dar care s-a vindecat. După aproape de-o lună de când primise rana la cap a murit subit din pricina unei boli de inimă de care suferea de mult Nici vorbă nu e deci de-o moarte provocată de rana la cap. Se stabileşte astfel cu preciziune adevărata cauză a morţii celui mai profund poet al nostru, şi această restabilire a faptelor nu poate decât să fie bine venită pentru istoria biografică de la noi.

Ceea ce este însă profund de dureros e că organizarea noastră sanitară de acum 30 de ani îndărăt, ca şi ştiinţa medicală însăşi, era departe de-a fi cea de azi. Când ne gândim la organizarea spitalului de boli nervoase din Capitală, cu perfecţiunile şti-inţifice introduse în el; dacă ne gândim la malarieterapia (tratamentul cu malaria pentru combaterea paraliziei generale, de care probabil suferea Eminescu) atunci ne dăm seama de nenorocirea marelui poet de-a nu fi apucat vremurile de azi, când ar fi fost îngrijit şi mai bine şi poate salvat. Căci nu poate fi durere mai mare decât aceea de-a pierde pe geniul poetic cel mai mare care l-a produs ţara şi rassa noastră la 40 de ani.

D.Ibrăileanu în prefaţa ce-a scris-o la ediţia completă a poezi ilor lui Eminescu face o observaţie justă: Ce şi cât ar mai fi produs Eminescu dacă ar fi trăit cât Goethe?

Destăinuirile ştiinţifice pe care d. dr. Vineş le-a dat asupra ultimelor clipe din viaţa lui Eminescu, şi asupra sfârşitu-

lui său, ne-au reamintit astfel vechi răni sufleteşti şi dureri ce le purtăm de mult în suflet, pentru că Eminescu este o forţă vie care trăieşte permanent în conştiinţa noastră a tuturor. Şi niciodată nu a grăit mai înţelepţeşte Haşdeu, decât atunci când a rezumat viaţa şi moartea lui Eminescu cu acest epitaf clasic: „Eminescu a murit nebun, dar va trăi veşnic. Vor muri deapururi însă toţi acei înţelepţi cari au lăsat şi vor lăsa să moară un Eminescu!” Haşdeu lovea crud şi nedrept aici pe Titu Maiorescu, dar scoţând din cauză pe marele critic rămâne perfect adevărată constatarea că societatea nu face tot ceea ce trebuie pen tru geniile ce le eternizează.”

Din acest discurs ideologic („societatea nu face totul” etc.) scoatem referirea la Titu Maiorescu, cu totul inadecvată (de altfel, Haşdeu nu-l considera nici în glumă „înţe-lept”) – şi restabilim adevărul în legătură cu G. Ibrăileanu: criticul Vieţii româneşti era atât de sigur că Eminescu şi-a încheiat ciclul inte-lectual încă din 1883, la 33 de ani, încât spune că ce a creat între 1883-1889 sunt simple relu-ări din mem orie, chiar traduceri care-l pun sub incidenţa plagiatului – sau lucrări slabe, vădind o minte răvăşită, cum ar fi „Sara pe deal” – şi oricât ar fi trăit în continuare, după 1889, n-ar mai fi fost capabil de creaţii noi. Vorbele lui din amintita „Prefaţă” sunt înţelese „ziaristic”, adică aproape invers: „Avem convingerea nezdruncinată că, dacă mai trăia sănătos încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat fără putinţă de contestare ca unul din cei mai mari creatori de poezii din întreaga lit eratură a lumii. (Dacă Goethe s-ar fi stins la treizeci şi trei de ani ca Eminescu, „Goethe” nu ar exista”). Deci: nu dacă ar fi trăit Eminescu cât Goethe – ci dacă Goethe trăia cât Eminescu – ceea ce este altceva. Ibrăileanu pune, apoi, această condiţie neîmplinită, după părerea sa, de Eminescu: „dacă mai trăia sănătos încă douăzeci de ani”. Această „Pre faţă” a lui Ibrăileanu a impresionat contemporanii şi ne impresionează şi pe noi astăzi – rămânând textul cel mai condensat ce-l proiectează pe Eminescu în valoare estetică universală. Nevoia de şabloane, de sloga nuri liniştitoare, de adevăruri certe privind rolul fatalităţii în viaţa lui Eminescu – este un simptom la presa anilor ’30.

Această luare de cuvânt a dr. V.Vineş va fi preluată şi ajustată con venabil de către

21p a g i n a

eseu

G.Călinescu în „Viaţa lui Mihai Eminescu”, 1932, şi va face carieră. (Călinescu preia numai câteva cuvinte şi reinterpretează romanţios). În presă, informaţia respectivă circulă greu. Numai Gr. Tăuşeanu o consemnează aici, pe loc, imediat ce apare în revista Româ nia medi-cală. Ziarul Universul, care lansase amintirea lui D. Cosmănescu, nu ia cuvântul – şi vom vedea care este poziţia sa.

Abia peste doi ani, în 1933, apare o altă referinţă la textul doctoru lui V. Vineş, în Adevărul, ziar de direcţie în epocă. Nu găsim textul autentic, din 27 iunie 1933 (trimitere greşită în „Bibliografia Eminescu”) – dar îl preluăm din ziarul America foaie a româ-nilor din Cleveland, S.U.A. (un ziar foarte elegant al emigraţiei, extrem de atent la ce se petrece în ţară) – care, la 6 septembrie 1933, îl retipăreşte. Textul românilor americani se cheamă „Cum a murit Eminescu” – şi este următorul:

„Fel de fel de versiuni au circulat până acum asupra cauzelor morţii lui Eminescu.

O legendă creată de o frază dintr-o scrisoare a sorei poetului către d-na Emilian („moar-tea sărmanului meu frate a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun în ospiciu”) se menţine şi astăzi. Şi totuşi, altul e adevărul. Eminescu a murit de ... inimă. O boală de cord, precis diagnostica-tă de vestitul clinician prof dr. Thomescu. Moartea celui mai mare poet al României a fost determinată de o sincopă în urma unei „endocardite”

Lucrurile se cunosc astăzi precis, gra-ţie d-lui dr. Vineş, şeful de lucrări la clinica neurologică din Bucureşti, care, ca intern pe vremea aceea în ospiciul în care era internat Eminescu, l-a îngrijit pe nenorocitul poet, făcându-i chiar el „anamneza”, ceea ce – în termeni medicali – înseamnă o adnotare zilnică pe o „foaie de observaţie” a tutu-ror simptomelor bolii şi a tratamentului urmat de pacient. Această „foaie de observa-ţie” a lui Eminescu de pe vremea internării

lui, d-rul V. Vineş a publicat-o în „România medicală” din 1 iunie 1931. Rezultă din ea, între altele, că este adevărat că în mai 1889 „un bolnav, nu din cei furiooşi, se distra învârtind o piatră mică legată de o aţă. Pia tra scăpând din aţă, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap, pro ducând o rană superficială ce interesa numai pielea, o rană mică de 2 cm. CARE RANĂ ERA VINDECATĂ COMPLET PESTE 3 ZILE.”

Dar Eminescu, care avea mintea întunecată atunci, şi având mania să colecţioneze tot ce găsea pe jos şi să se frece cu obiectele găsite – chiar murdare – pe corp şi pe cap, îşi murdări pansamentul, dobândind astfel un erizipel care s-a întins pe întreaga-i faţă şi piept, erizipel care, totuşi, graţie îngrijirilor, s-a vindecat şi el, ba sub influ-enţa lui s-a ameliorat şi sta-rea psiho-mentală a poetului. Dar inima poetului, inima aceea în care s-a răsfrânt o viaţă de zbucium, de chin şi de mizerie neagră, se oprise în mişcarea ei

Bucureşti - Sanatoriul Caritas, curtea interioară şi camera în care a fost spitalizat

22pagina

eseu

tocmai când creerul celui mai mare cugetător poet al ţării părea a renaşte la o viaţă nouă. Şi astfel a intrat Eminescu în Nirvana pe care o meditase şi o dorise atâta. (Adevărul)”.

Vedem efectul de presă: bietul doctor Tomescu, pe un diagnostic al căruia, presu-pus, se baza doctorul Vineş şi care era mort din 1911, devine „vestitul clinician prof. dr. Thomescu”, care a diagnosticat „pre cis” etc. etc. (numele său adevărat: T(h)omescu, N.C., 1859-1911, piteştean după naştere, a fost şi senator conservator de Ilfov în anul 1911, este autor de cărţi de specialitate medicală – dar nu de cardiolo gie). E absurd să insistăm. Reţinem constarea generală „o legendă... se menţine şi astăzi. Din 1893, de când s-a publicat scrisoarea Hariettei, se ştia în mod obişnuit că Eminescu a fost asasinat de cără-mida lui Petrea Poenaru. În 1926 amintirea lui Dumitru Cosmănescu, fostul friz er al poetului, reconfirmă această „legendă” - care mai circulă, într-o variantă puţin schimba-tă punând o bârnă în locul cărămizii, încă în 1972 când doctorul Ion Nica o preia din lumea ce înconjurase familia Şuţu. În 1931, însă, doctorul Vineş publică amintirile sale într-o revistă de specialitate cu scopul precis de a restabili adevărul – şi aceste amintiri îşi fac loc insistent în presă – după ce pătrund regal în „Viaţa lui Mihai Eminescu” de G. Călinescu (primul beneficiar şi cel mai stabil punct de referinţă în receptarea biografiei poetului). Doctorul Vineş numeşte cauza „legendei”, scrisoarea Henriettei – vrând, probabil, să arate că amintitul frizer a năs-cocit „cărămida” pornind de la scrisoarea respec tivă, aşadar că acesta întăreşte scrisoa-rea şi nimic mai mult. La urma urmei, ce rost avea amintirea acelui incident minor, nesem-nificativ, cu pietricica – şi care în plus n-a fost consemnat de către doctor în fişele sale, ci acesta l-a readus în atenţie din memorie?

Mişcată rămâne şi această pierticică în tradiţia biografică emines ciană. La dr. Vineş: „... un bolnav, nu din cei furioşi, se distra învâr-tind o piatră mică legată de o aţă. Piatra scăpând din aţă, a lovit întâmplă tor pe Eminescu în cap”; mai târziu, la G.Potra, care pretinde că pub-lică chiar amintirile doctorului N.C.Tomescu (dar, de fapt, are în faţă un text nesemnat): „L-a lovit un bolnav care se juca cu o mică piatră legată de o sfoară şi pe care o învârtea, probabil, pe deasupra capului său, iar când Eminescu a trecut pe lângă el a fost izbit în partea

stângă a capului” („Mihai Eminescu, Cauzele morţii sale”, 1934, p. 11) – deci bolnavul nu are nici un fel de importanţă, Eminescu a intrat în cercul pietricelei sale ... cum s-ar arunca cineva într-un cuţit. La G. Călinescu: „Petre Poenaru(...) jucându-se ca din întâmplare cu praştia, îl izbi în frunte cu o pietricică” (Ed.I, p. 453, text identic în toate ediţi ile); se pune praştia în locul sforii şi se spune că lovitura a fost în frunte, nu în cap. Tot el, interpretând pe marginea descrierii trupului neînsu fleţit aşezat pe catafalc a doua sau a treia zi (depinde cum datăm ziua morţii lui Eminescu): „Un bandaj negru în jurul capu-lui, ce acoperea linia secţionării craniului, fu probabil pentru unii dovada grozavă că Eminescu murise ucis, aşa cum Hanrieta însăşi, ţintuită departe, crezu.” (Idem, ibi-dem; la fel, text neschimbat). Se bazează pe amintirile de peste 10 ani ale lui S.Secula, publicate în Familia, numărul comem orativ Eminescu din iunie 1899: „...Capul şi aproape fruntea întreagă îi erau învălite într-un ban-daj negru, în urma secţionării ce i s-a făcut pentru a i se scoate şi cântări creierul”. Din motive stilistice, banda jul cel larg devine un fel de bandă neagră ce acoperă linia secţionă-rii. Tot Familia lui Iosif Vulcan scrisese, însă, la moartea poetului, într-un lung reportaj de la faţa locului: „...în biserică, pe catafalc, faţa mor tului oferea o privelişte înspăimân-tătoare, în urma mutilării ce i s-a adus prin autopsie...”. Nu poate fi altul motivul pentru care s-a proce dat la luarea unei măşti mortu-are după chipul poetului înainte de bandaja-re. Este, însă, puţin probabil că autopsia s-a făcut, cum crede tânărul S.Secula, prin secţi-onarea calotei craniene: medicii de astăzi ne spun că se procedează mult mai simplu, cre-ierul omului, pentru aceste scopuri ştiinţifice, scoţându-se pe la ceafa, pe urduinişul creie-rului mic. Nu folosim limbajul de specialitate pentru că am deveni ridiculi: n-avem nici cea mai mică idee despre asemenea chestiuni anatomice. Dacă, însă, medicii de astăzi au dreptate – atunci rezultă că acest bandaj gros ce învelea capul şi fruntea lui Eminescu era menit, mai degrabă, să acopere semnul celei de-a doua lovituri a lui Petrea Poenaru.

Revenind la Dr. Vineş, ciudat ni se pare că el păstrează, în această „anamneză”, momentul cu totul nesemnificativ al pietrice-lei care a creat un mic erizipel ce s-a vindecat apoi repede. Dacă, să spunem, pacien tul şi-ar

23p a g i n a

eseu

fi pierdut vreun dinte în spital – şi acest inci-dent ar fi fost rapor tat posterităţii? Procedeul ca atare ţine ori de sofistica discursului (nu este scoasă din amintirea colectivă piatra despre care vorbeşte tradiţia - dar se reduce la dimensiuni minuscule) – ori de ameste-cul amintirilor în mintea doctorului Vineş: la peste 40 de ani de la evenimentul fatal el vrea să scoată din discuţie o lovitură, cea care a cauzat moartea, dar se raportează tot la o lovitură – măruntă, e drept, însă dată de aceeaşi per soană. Procedând ca G.Călinescu – cel care preia informaţiile de peste tot şi le pune în ordine cronologică – rezultă mai întâi pietricica din sfoară sau praştie – iar apoi cărămida sau bârna aceluiaşi pacient.

Dar, desigur, textul dr. V. Vineş fiind de faţă, oricine îl citeşte cu atenţie şi în context poate să înţeleagă buna intenţie a medicu-lui – dar şi inadecvarea sa la subiect. Aceste două pagini de revistă sunt ... singu ra operă a doctorului V. Vineş, homo unius momenti cum se spune pe latineşte („om al unui sin-gur moment”). Se prea poate ca prin revistele de specialitate ale vremii el să mai aibă şi alte articole ori studii, dar bibliotecile nu-l reţin cu nici un titlu de carte. Un ne-cărturar, aşadar, dă hrană presei, adică ziarelor – iar acestea realimentează... tocmai cărţile despre viaţa lui Eminescu ...iată, cu lucruri luate de pe jos.

„Sancta simplicitas!”

Concordanţele şi neconcordanţele „raportului Vineş” se pot comenta. În pri-vinţa libertăţii relative de mişcare a poetului în stabili ment şi chiar în afara lui – redăm această amintire a profesorului D.Niţulescu publicată târziu, abia în 1968, în România literară 12 decembrie, p. 12; „De mult, pe când eram în ultima clasă a Seminaru lui Nifon din Bucureşti, în plimbarea de dumincă după-amiazi, în faţa Bisericii Sf. Anton din fosta Piaţă de flori, am văzut lume multă adunată. Apropiindu-mă, şi răzbind până în primele rânduri, văzui un bărbat solid, bine legat, cu părul mare, pieptănat în valuri peste cap, cu o mustaţă îmbelşugată ce făcea gurii streaşină stufoasă, îndemnat să urce într-o birjă. Privirea îi era febrilă, dar trupul părea istovit, fără împotrivire, într-o totală renunţare. Un civil – căruia vardistul însoţitor i se adresa deferent cu titulatura „domnule doctor” – stăruia cu menaja-mente, chiar cu înţelegere duioasă, pe lângă omul voinic, aflat numai în cămaşă albă şi în pantaloni,

fără de surtuc şi fără bretele sau brăcinar, să se urce în trăsură. Mulţimea curiosă să afle şi să vadă ce se petrece, să se lămurească, a tot închis cercul în care mă aflam şi m-am pomenit fără de vrere atât de aproape de personajul principal încât şi astăzi, după aproape optzeci de ani, îi simt gâfâ-itul şi-i păstrez bine privirea. Nu erau ochii unui agitat, ci, mai curând, ai unui resemnat, domolit de efortul care-l măcinase, îl obosise, ochi blânzi totuşi, calzi, uşor umezi – nu de lacrimi ci mai curând de însăşi rouă sufletului, de seva vieţii, ochi de căprioară rănită.

- E poetul Mihail Eminescu, oameni buni, ni s-a adresat medicul, e marele Eminescu al nostru, care, bolnav fiind, a plecat din spital, de la Doctorul Şuţu, şi acum ne facem datoria să-l readucem la patul lui, în îngrijirea noastră, pen-tru binele lui. A plecat, zice, să asculte ciripit ul păsărelelor şi pitpalacul, aşa după cum făcea şi înainte de a se îmbolnăvi şi de a ajunge la noi.

Zăbovind în Piaţa de flori, în preajma căreia erau şi păsărele de vânzare, păsărele de tot felul, pe care le lua şi le elibera din coliviile în care le păstrau vânzătorii... Am dat şi eu ajutor să fie urcat în birjă. I-am atins şi eu braţul cu mâneca sumecată, încercând să-l ajut să urce în vehicul, şi i-am simţit pielea cu tuleiele de pe braţ...”

Dacă plasăm gestul poetului în zonă simbolică (eliberarea păsărelelor din cuşcă privindu-l chiar pe el), atunci acela al seminaris tului D. Niţulescu intră sub inci-denţa vorbelor lui Jan Hus văzând, de pe rug, o bătrână care aduce vreascul său ca să întă-rească focul: „Sancta simplicitas!” Ca simplă relatare, înţelegem că poetului i se permiteau, totuşi, unele ieşiri. Biserica Sfântul Anton se află în spatele hanului lui Manuc – iar de la Foişorul de Foc până aici el putea veni într-o plim bare duminicală de voie. De aici până la presupunerea doctorului Vineş că Eminescu scria, în spital, chiar articole de ziar – nu e cale prea lungă, pentru că imediat în apropi-erea Bisericii Sfântul Anton, după Cafeneaua Curtea veche, pe str. Covaci la nr.4, se află şi azi o clădire care găzduia redacţiile unor ziare: la intrare mai stăruie o placă de mar-mură pe care scrie că aici şi-a avut şi ziarul „Timpul” redacţia prin 1881. Mai sus de Piaţa de flori, în Pasajul Român, se afla redacţia României libere, ală turi era Pasajul Blandusiei – iar revista îşi avea sediul tot în zonă. Aces-ta este centrul vechi al Capitalei, în care se adunaseră, încetul cu înce tul, cele mai multe

24pagina

eseu

redacţii de ziare şi multe ateliere tipografice. „Pasărea”, odată scăpată din colivie, avea unde să se adăpostească...

Dar, desigur, tendinţa oricărui bolnav cronic este să iasă – ori să mai iasă din când în când dintre zidurile spitalului. Ceea ce şochează de-a dreptul la acest D. Niţulescu este descrierea insistentă: un trup robust, bine legat – căzut în amorţeală. Fără inten-ţia de a intra pe tărâm med ical, semnalăm această contradicţie din discursul doctorului Vineş: „În această perioadă, în care l-am cunos-cut şi urmărit eu, Eminescu slăbea din zi în zi mai mult, deşi avea un apetit vorace. Injecţiile mercuriale ce i s-au făcut nu au influenţat întru nimic mersul bolii.” Ce „boală” nu au influ-enţat aceste injecţii – de vreme ce slăbirea era progresivă şi eviden tă? Vom spune şi aici, anticipând finalul acestui documentar: lui Eminescu i s-a interzis tratamentul cu mercur în mod categoric de câteva ori. Mai întâi la Botoşani, în 1887, văzând că docto-rul Isac măreşte doza la 7 grame de mercur zilnic pentru fricţiuni: un conclav de cinci medici din urbe se întruneşte şi cere stopa-rea tratamentului – dar doctorul ia pacientul pe cont propriu şi continuă procedura. Este alertat Iaşul – şi poetul va fi adus aici, în faţa altui consiliu, tot de cinci doctori, de data aceasta profesori universitari – iar aceştia iarăşi recomandă sus pendarea fricţiunilor cu mercur. Va fi dus imediat la Halle, pentru băi, iar în Germania iarăşi medicii recoman-dă evitarea mercurului. Doctorul Isac devine medicul curant al poetului, îl vizitează zilnic la Botoşani, răspunde pentru tratamentul cu mercur – dar pune condiţii clare: fricţi unile să fie însoţite de iod şi periodic bolnavul să meargă la băi pentru dezintoxicare. Cu acest tratament doctorul Isac l-a adus la însănăto-şire, astfel încât poetul, aflând că i s-a votat o pensie în Parlament, este gata să părăsească Botoşanii. În 1888 el vine la Bucureşti – dar atât sora lui cât mai ales doctorul Isac sunt îngrijoraţi nu neapărat că a plecat, cât mai ales că urmează să-şi facă băile – şi nu se ştie dacă Eminescu le-a mai făcut sau nu, ca în 1887 (în toamna lui 1888 Veronica Miele îşi scoate un paşaport pentru a merge în stră-inătate – desigur, în vederea acestui trata-ment al lui Mihai Eminescu). Acum, în 1889, însă, în loc de băile pentru scoaterea otrăvii din trup – se urmează acelaşi tratament, de data acesta cu mercur injectat. Moleşeala

acestui trup robust, bine legat – nu poate veni decât de aici. În sinceritatea (naivita-tea?) sa, Doctorul Vineş spune că injecţii-le mercuriale nu au influenţat întru nimic mersul bolii – având în vedere boala-etalon, diagnosticul de sifilis pe care nu-l pune nici un moment sub semnul îndoielii; se îndo-iseră, totuşi, de acest diagnostic (cel puţin, metodic!) două consilii medicale, la Botoşani şi Iaşi – şi medicii din Germania – iar în 1883, în Austria, la Oberdobling, Eminescu tot nu fusese tratat cu otrăvitorul reflex onomastic al zeului drumurilor şi comerţului...

Vom mai insista asupra câtorva con-cordanţe şi neconcordanţe la doctorul Vineş. Mai întâi, este interesant de văzut cum a fost internat poetul. Dr. Vineş spune că „toate aceste acte au determinat pe prietenii săi să-l interneze în Institutul Caritatea.” Raportul ano-nim, atribuit de G. Potra doctorului Tomescu, spune altceva: „La 3 februarie Eminescu fu adus prin ordinul poliţiei capitalei la Institutul Caritatea, unde fu supus supravegherii şi tra-tamentului medical”. Se vorbeşte de acelaşi Institut Caritatea – dar un medic spune că aici l-au adus pe poet pri etenii, iar celălalt numeşte poliţia. Vom vedea că poliţia l-a dus pe Emi nescu la Mărcuţa, Ospiciul care ţinea de Primăria Capitalei – şi de aici poetul va fi recuperat – probabil de prieteni. Confuzia aceasta este menită, parcă, să simplifice, să netezească forţat un drum al adevărului – care este extrem de complicat.

Până a aborda mai aplicat, însă, acest raport anonim, să încercăm a stabili şi data internării. Doctorul Vineş vorbeşte vag de perioada martie-iunie, acest raport anonim notează data fermă 3 februarie – dar mai exis-tă un „Raport medico-legal”, semnat de doc-torii Şuţu şi Petrescu şi datat 23 martie 1889 al cărui început este acesta: „Subsemnaţii doctori în medicină, invitaţi de domnul prim-procuror Trib. Ilfov, prin adresa nr. 5717, a examina starea facultăţilor mintale lui Mihail Eminescu, întru-nindu-ne astăzi 23 martie la Institutul Caritatea, unde se află de aproape două luni, am procedat la cuvenita cercetare...”. Actul acred itează ideea că poetul se afla în Institut din jurul datei de 23 ianuarie – adus de prieteni sau cu poliţia, nu se ştie precis – şi aştepta să fie inves tigat. Abia la 23 martie i se întocmeşte un raport, dar fusese sub trata ment şi supraveghere câteva săptămâni bune. Unde anume?

25p a g i n a

eseu

Ultimul scandal de presă iscat de Eminescu

Chestiunea pare mai degrabă juridică decât medicală, de vreme ce prim-procuro-rul cunoaşte cazul şi-l monitorizează. Data de 23 ianuarie este mai apropiată de cea din raportul anonim (3 februarie) – dar este, în acelaşi timp, destul de apropiată de ultima ieşire publică a lui Emi nescu, articolul publi-cat de el în „România liberă” din 13 ianua-rie 1889 prin care a deranjat mult şubreda coaliţie politică a momentului. Am publicat acest articol al său în cartea „A doua viaţă a lui Eminescu” (1994). Redăm, aici, numai ecourile articolului, după o notă a lui G.Panu publicată în ziarul „Lupta”, 15 ianuarie 1889, pagina întâi: „Şedinţă mai nostimă, nec plus ultra al partidului conservator a fost de data aceasta atins. Să povestim. Şedinţa încă nu este deschisă, când d. Vernescu intră furios cu un exemplar din România liberă în care este înjurat. „Îmi dau demisia! Îmi dau demisia!” – strigă către amicii săi care înzadar cearcă a-l linişti. Miniştrii junimişti îl înconjoară şi-l roagă să nu demisioneze, că se va face rectifi-care, îi şi arată un bruion de rectificare, arun-când vina articolului în chestiune pe spatele bietului Eminescu... D. Vernescu se linişteşte, ba încă se prea linişteşte, şi aceasta foarte repede... O furtună în un cap de avocat... Şedinţa se deschide...” Evenimentul este con-semnat de mai multe ziare, iar „Naţiunea” dă informaţii mai ample: „În urma artico-lului apărut ieri în România liberă , în care d. Vernescu era tratat într-un mod prea adevă-rat pentru un organ ministerial, domnia sa şi-a dat demisia azi dimineaţă. Însă, în urma asigurărilor d-lui Carp, cum că va dezavua – ceea ce a şi făcut în numărul de azi al ofici-oasei – pe d. Eminescu, autorul articolului în chestiune, d. Vernescu şi-a retras demisiunea. Uite popa, nu e popa.” Alt ziar, „Telegraful”, adaugă: „d-nii Carp şi Theodor Rosetti, faţă cu dl. Laurian, i-au declarat că articolul priveşte pe d. Eminescu...” Ziarul „România liberă”, oficio sul noii coaliţii guvernamenta-le, al cărei director este D. A. Laurian, pri eten cu poetul (va rosti un discurs emoţionant la catafalcul său) dă o scurtă dezminţire a doua zi. Sursele sunt concordante, evenimentul din 13 ianuarie 1889 a fost bine marcat de presă. În fărâmiţările politice ale momentului nu se mai insistă asupra acestei prime tenta-tive de dezbina re a coaliţiei guvernamentale

(guvernul junimist condus de Th. Rosetti va pica la 30 martie 1889, ca dovadă a sla-bei coeziuni politice, şi va veni la putere un nou guvern, conservator, condus de bătrânul Lascăr Catargiu). Prietenii apropiaţi ai poe-tului reţin, însă, amănuntul – şi prin 1909 un fost redactor al „României libere”, Mihail Brăneanu, îi va povesti Iui Ioan Scurtu că în ultimul său an de presă Eminescu a reuşit şi performanţa de a răsturna un guvern cu un articol de ziar. Mărturia, care ţine mai mult de senzaţional, a rămas în arhiva lui Ioan Scurtu şi s-a publicat abia prin anii 80 ai seco-lului trecut (şi nu i s-a dat importanţă până la descoperirea, de către noi, a referinţelor de presă de mai sus). Chiar de o răsturnare de guvern nu este cazul să vorbim, dar inciden-tul parlamentar este semnificativ. Exact după această dată de 13-14 ian uarie 1889 nu se mai ştie nimic despre Eminescu. Vedeţi cum zice doc torul Vineş: „Cu câteva luni înainte de a intra în Institutul Caritatea, adică cu puţin îna-inte de a-l cunoaşte eu, Mihail Eminescu, după cum mi-au declarat prietenii săi, abuza de băuturi alcoolice şi făcea excese veneriene. În acest timp dădea impresia că nu era în toată deplinătatea facultăţilor sale intelectuale. Din zi în zi devenea mai puţin vesel, tăcea mai tot timpul, dorea să fie singur, nu mai era în stare să lucreze. Prezenta oarecari tulburări morale: intra în diferite loca-luri publice şi consuma fără să plătească; cerea bani de la toţi pe cari îi întâlnea. Toate aceste acte au determinat pe prietenii săi să-l interneze în Insti tutul Caritatea al regretatului prof Dr. Al. Sutzu, unde, în martie 1889, l-am primit în biroul administrativ. Eminescu mai fusese internat în Institutul Caritatea în 1883.” Printre „tulburările morale” reţinute de medic de la prietenii săi sunt enumerate consumaţiile fără plată prin cârciumi – nu şi aceste gesturi eminamente politice. Se mai aduc, de către unii biografi, şi alte amintiri despre aceste ultime luni libere ale poetu lui, şi foarte des se citează Teleor, cu toate că însemnarea sa este încur cată şi se referă la alt an. O redăm:

Cum era ca bărbat Eminescu

„Cu vreo lună înainte de moartea sa, Eminescu mergea regulat, în fiecare seară, la Coloseul Opler, mai mult pentru hatârul unei fru-moase cântăreţe suedeze. Într-o seară, după ce am jucat popice amân doi, după ce m-a bătut de m-a prăpădit la joc, făcând mereu numai nouă puncte, am trecut amândoi în sala de spectacol. Toată sala

26pagina

eseu

era plină de lume. Capelmaistrul Carhus începuse să agite bagheta. La masa noastră mai veniră încă vreo patru-cinci prieteni. Eminescu era foarte vesel, transportat. Veni o nouă serie de halbe cu guler de mareşal,

- Ce gulere sunt astea, bre ?- De general!- De colonel bulgăresc !Eminescu avea privirea îndepărtată spre

scenă: parcă aştepta ceva.- Ce e, Eminescule ?- Nu vine cineva...- Cine ?- Cineva...Apoi mai vorbirăm de pariul ce făcuse

Eminescu – pariu în scris cu Simţion şi alţii...Un cântec vesel informă de marş ne făcu

să tăcem şi să îndrep tăm privirile spre scenă. Eminescu făcu ochii mari, se însufleţi şi strigă deodată:

- Suedeza !Apoi, după scaun, printr-o săritură, se sui

pe masă, îşi puse un şervet în jurul capului şi începu să strige: Bravo! Bravo!

Toată sala a rămas înmărmurită.”Acest pariu cu Simţion există între

manuscrisele lui Eminescu, dar este datat 25 iunie 1883 şi se referă, deci, la ultimele zile de dinaintea căderii poetului din 28 iunie acel an: D.Teleor confundă. Este uşor de con-fundat, pentru că fazele bolii lui Eminescu sunt ca trase la indigou: de fieare dată poliţia este aceea care se sesizează, prietenii vin pe urmă – şi rămân, pe urmă, cu amintirile... În linii generale, însă, nu mult difer it înţelegeau – sau lăsau să se înţeleagă – şi alţi prieteni „excesele veneriene” ale poetului. Se pot cita

şi amintirile din 1893 ale Mitei Kremnitz, şi cele din 1932 ale lui Panaite Zosin, dar le eli-minăm pentru economie de spaţiu.

În concluzie, putem afirma că Eminescu a fost adus la un spital de boli nervoase într-una dintre zilele din intervalul 14 ianuarie – 3 febru arie 1889 – dar se înţelege limpede că la mijloc este mâna poliţiei, iar poetul este implicat într-un caz de turburare a ordinii politice, nu pub lice. Doctorul Vineş poate că chiar nu ştie aceste amănunte – sau le lasă deoparte ca nesemnificative pentru cazul medical ca atare.

Noi revenim cu informaţii din ziarele Românul, Epoca şi Româ nia liberă de la înce-putul lui februarie 1889, care atestă că poetul a fost internat la Ospiciul Mărcuţa, unde a stat până ce direcţiunea Ospiciului a decla-rat că nu-l mai poate ţine pentru că n-are cine-i plăti spitalizarea. Aici a fost adus cu poliţia, probabil imediat după insurgenţa parlamentară din 13 ianuarie, şi abia apoi a fost transferat la Doctorul Şuţu, într-o clinică particulară. De altfel, doctorul Al. Şuţu era şi un organizator al Ospiciului Mărcuţa (va fi director aici prin 1899). Confuzia aceasta între Mărcuţa de la Pantelimon şi Institutul Caritatea de lângă Foişorul de Foc persistă la biografii lui Eminescu – şi chiar la contempo-rani. Într-o scrisoare din 10 aprilie către un cunoscut din Iaşi, chiar Veronica Miele afir-mă – dar trebuie să vedem la ea şi o anume acuzaţie adusă pri etenilor şi autorităţilor: „Regret că nu vă pot da alte detalii despre starea lui Eminescu decât care le găsesc şi eu prin jur-nale, şi aceasta din cauză că nu ştiu unde se află internat, la Mărcuţa sau la Şuţu.” Ştirile apar astfel:

Imaginea Ospiciului Mărcuţa, acum un veac

27p a g i n a

eseu

- 5/17 februarie 1889, Epoca: despre internarea poetului grav bol nav „la spitalul doctorului Şuţu” (ştire preluată în mai toate ziarele); concordă cu Raportul anonim care vorbeşte de 3 februarie 1889 (5 februarie este data presei care, fiind antedatată în acele timpuri, dă ştirea ca atare în ziua fizică de calendar 4 februarie – cu data de 5);

- l0/22 februarie 1889, Românul: despre îmbunătăţirea stării de sănătate a poetului - „internat la Ospiciul Mărcuţa” (la fel, ştire prelu ată amplu); - 2/14 aprilie 1889, Epoca: Despre înrău-tăţirea stării de sănătate a poetului - „aflat la spitalul doctorului Al.Şuţu”;

8/20- aprilie 1889, Epoca: Ospiciul Mărcuţa a anunţat că nu-l mai poate ţine pe poet internat, întreţinerea nefiindu-i plătită. Li s-a cerut doctorilor Şuţu, Nikita şi Alexiu un raport asupra stării sănătăţii poetu lui pentru a se institui curatela. Ştirea este pre-luată numai de câteva ziare, între care şi Curierul român din Botoşani, care comentează mai amplu: „Direcţiunea Ospiciului Mărcuţa, din Bucureşti, ne spune Epoca, a făcut cunoscut zilele acestea Parchetului din capitală că nu mai poate ţine-n căutare pe nenorocitul nostru poet Eminescu, pentru motivul că ospiciul nu poate hrăni decât pe bolnavii a căror întreţinere e plăti-tă de primăria capitalei. Primul procuror, faţă cu această invitaţiune puţin umanitară a direcţiunii de alienaţi, a cerut de la o comisiune medicală un raport asupra stării poetului Eminescu. Acest raport fiind depus, dintr-însul se constată că boala crudă care a lovit pe ilustrul cugetător se agravează din zi în zi. În urma acesteia, primul procuror a cerut de la primul preşedinte al tribu-nalului Ilfov să instituie o cutratelă asupra averii bolnavului, adică asupra modestei pensii de 250 lei, pe care i-a acordat-o nu de mult Camera. Pe de altă parte, e vorba de a se readuce nenorocitul bolnav la Botoşani, unde se făcuse deja o dată bine, subt cura veteranului şi-nvăţatului nostru medic d. dr. Isaac. În acest scop, sora poetului va pleca zilele acestea la Bucureşti.” (Infor maţia din urmă este confirmată de corespondenţa Henrietei).

- 6/18 mai 1889, România liberă. V.S. semnează reportajul „O viz ită la Ospiciul Mărcuţa”: auzind că acest ospiciu a adresat Primăriei o plân gere fiindcă nimeni nu plă-tise întreţinerea poetului, face o vizită acolo – dar constată că Eminescu fusese internat în spitalul doctorului Al.Şuţu, nu aici.

Este limpede vorba de două institu-

ţii, dar doctorul Şuţu trece prin amândouă, înlesnind confuzia. El are un spital particu-lar – şi scenariul mai mult decât sigur este că l-a extras, aici, din stabilimentul de stat unde fusese dus Eminescu de către poliţie. Ca variantă administrativă plauzibilă putem avansa ideea că fizic poetul era sub supra-vegherea doctorului Şuţu – care-l putea ţine fie la Mărcuţa, fie în institutul său. În acest sens, consiliul medical din 23 martie 1889 poate afirma că poetul se află „de aproape două luni” în Institutul Caritatea: adică în custodie. Doctorul V. Vineş, însă, la 1931 pare a nu şti nici momentul morţii poetului. Păstrează în mod obstinat, s-ar putea zice, ziua de 15 iunie, pentru a nu-l contrazice pe D. Cosmănescu. Surse de presă sin crone vor-besc de noaptea de 15 spre 16 iunie, poetul fiind agitat, sculând medicul de gardă pentru a cere un pahar de lapte şi expiind apoi în somn: „Ieri, vineri (16/28 iunie) dimineaţa, el ceru să i se dea un pahar cu lapte şi ceru să i se trimeată dr. Şuţu, căci vrea să vorbească cu el. Era în momente de luciditate; doctorul întrebân-du-l că cum se simte, Eminescu răspunde că are dureri în tot corpul, cari îi căşunează mult rău. Din nenorocire... aceste momente lucide n-au ţinut mult, căci după o jumătate de oră bietul Eminescu începu din nou să... aiureze. D-rul Şuţu căută să-l liniştească şi poetul se duse să se culce. Nu trecu nici o oră, când d-rul Şuţu intră din nou la el, de astă dată îl găsi întins, fără nici o suflare.” (Familia, după Românul). Astăzi se ia de bună data din Certificatul de deces: „cinci spre zece corente ora trei ante meridiane” – dar în ce condiţii a fost eliberat acesta, la 17 iunie (pentru necesităţi birocratice la cimitir), cu greşeli peste greşeli (poetul ar fi avut 43 de ani, tatăl său s-ar fi chemat Mihail etc.), ca martori semnând prin punerea degetului doi slujitori analfabeţi ai Institutului Caritatea... mai bine să nu mai vorbim!

Data de 16 iunie este inconvenabilă pentru că indică o grabă cu totul suspectă în privinţa ducerii la groapă: se ştie ferm că înmor mântarea la Cimitirul Bellu a avut loc în ziua de 17 iunie 1889, deci ar rezulta că nici n-a fost expus cele trei zile tradiţionale, cum este obiceiul. De altfel, ziua morţii lui Eminescu n-a putut fi mişcată din mentalul colectiv, se comemorează şi astăzi la 15 iunie peste an. Trebuie să ştim că în acest 15 iunie se combină tradiţia Cosmănescu (asasina-rea lui Emi nescu) – şi tradiţia Şuţu-Familia-celelalte ziare (moartea naturală).

28pagina

eseu

29p a g i n a

eseu

Mihai CIMPOI

MIHAI EMINESCULUMEA

CA TEATRU

Atunci când se trezeşte din vis şi reca-de în realitate insinuând o îndoială asupra identităţii sale (este Dan sau Dionis?), eroul nuvelei filosofice Sărmanul Dionis se întreabă dacă nu cumva îndărătul culiselor vieţii e un regizor, a cărui existenţă nu poate fi explicată. Nu cumva noi înşine suntem asemenea figu-ranţilor care, voind să reprezinte o armată mare, tot înconjoară fundalul scenei şi reapar mereu pe scenă. „Nu este oare omenirea isto-riei asemenea unei astfel de armate ce dispare într-o campanie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul consti-tuit în spectator; dar acelaşi număr mărginit pentru regizor. Nu sunt aceiaşi actorii, deşi piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea”. S-ar putea ca şi cineva să aibă momente „învârtitoare”, retur-nante, de luciditate retrospectivă care să i se pară ca nişte reminiscenţe ale unui om ce de mult nu mai este...

Avem în fiinţa noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralităţii şi îşi joacă în mod predeterminat propriul spectacol. Regizorul, bineînţeles, nu se vede, căci e bine ascuns după „fondal”. Cine o fi el? Cineva mai mare, după cum zice Epictet („Nu uita că eşti un actor într-o dramă aleasă de cineva mai mare decât tine”)? Acest mai mare poate fi însăşi providenţa stoică sau Dumnezeul creştin, ca la Quevedo , Regele (în raport cu ţăranul) din comedia lui Lope de Vega Descurcă-te cum poţi, Meşterul-Creator al lumii, ca în teatrul lui Calderon de la Barca , Demiurgul ca la majoritatea romanticilor, Dumnezeul care nu mai vine din teatrul absurdului? Exegeţii s-au întrebat insistent de unde vin sugestiile

de valorizare a motivului: de la Epictet şi ceilalţi stoici, de la Buddha pomenit în una din variantele Glossei, de la Oxenstierna din Cugetările căruia Eminescu publica un frag-ment în Curierul de Iaşi intitulat Comedia cea de obşte: „Lumea este privelişte, oamenii sunt comedianţi, norocul împărtăşeşte jocurile şi întâmplările le alcătuiesc. Teologii ocârmu-iesc machinurile şi filosofii sunt privitorii. Bogaţii prind locurile, cei puternici apucă locul cel mai înalt, şi la pământ sunt săra-cii. Muierile aduc răcoreală şi cei necăjiţi de noroc iau mucul lumânărilor. Nebuniile alcă-tuiesc întocmirea cântecelor şi vremea trage perdeaua... Lumea vrea să se înşele-înţele-ge-se dar (...) în scurt: acest fel este comedia lumii aceştia, şi acela ce vrea să aibă zăbavă cu linişte, să se puie într-un unghiu mic, de unde să poată cu odihnă, ca să fie privitoriu şi unde să nu fie nici de-cum cunoscut, ca să poată far de grijă a o batjocuri după cum se cade”, de la Schopenhauer care ilustrează conceptul de viaţă, în Lumea ca voinţă fi repre-zentare (vol. I, cartea 3, p. 35), ca spectacol de teatru prin piesele lui Carlo Gozzi , de la Shakespeare , de la Dante , Cervantes , de la poeţii baroci sau de la romanticii-congeneri, din Caracterele lui La Bruyere, după cum pre-supune D. Murăraşu , sau din chiar cultura română, lumea fiind văzută ca teatru şi de Cantemir şi de Creangă ?

Este un adevărat spectacol comic al sursierismului practicat de eminescologi! (a se vedea studiul lui T. Vianu Din istoria unei teme poetice: lumea ca teatru, în Studii de litera-tură universală şi comparată, Bucureşti, 1960, p. 91-110, exegezele lui Călinescu , comentariile aceluiaşi Murăraşu ).

30pagina

eseu

Tema lumii ca teatru i-a fost sugerată de însăşi lumea cum este ea (şi ca dânsa suntem noi, după cum spune în Epigonii), iar ea este... lume ca teatru. Ea nu este doar incidentală, apărând numai în Glossă, în Scrisoarea IV şi Sărmanul Dionis, lucrări la care s-au referit cu deosebire exegeţii, ci – cel puţin cu unele figurări izomorfice – în Epigonii, Împărat şi proletar, Memento mori, Andrei Mureşanu şi chiar Luceafărul (maşinăria cosmică perfectă, „învârtirea sferică”, repartiţia deterministă a cercurilor şi „rolurilor” şi subordonarea lor Regizorului-Demiurg), în toate Scrisorile, unde teatralitatea generală a lumii se desfă-şoară în proiecţii speculare care realizează din diferite puncte perspectivice o adevărată fenomenologie a spiritului teatral al lumii, în cele mai importante postume care se referă la structurile mecanice ale lumii şi la ceea ce am putea denumi teatralitatea fiinţei feminine sau feminizate (Lumea îmi părea o cifră..., Preot şi filosof, O, adevăr sublime..., Rime alegorice, Femeia?... măr de ceartă, Ca o făclie..., Nu mă-nţelegi, Minte şi inimă).

Nucleul ideatic al teatralităţii lumii îl aflăm în Scrisori, construite după principiul încrucişării motivelor, al chiasmului, al inter-punerii de oglinzi: primele două fiind puse în faţa ultimelor două şi toate rotindu-se în jurul celei axiale (din Scrisoarea III).

Scrisoarea I înfăţişează o scară a fiin-ţelor cu roluri şi sorţi predeterminate care reprezintă esenţa imuabilă a existenţei, un Unu care e în toţi, precum Una e în toate: „Începând la talpa însăşi a mulţimii ome-neşti/ Şi suind în susul scării pân’la frunţile crăieşti,/ De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi,/ Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi.../ Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate,/ De asupra tuturora se ridică cine poate,/ Pe când alţii stând în umbră şi cu inima smerită/ Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită –/ Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?.../ Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc” (sublinieri în text – n.n.).

În Scrisoarea II este imaginat un astro-nom în postură de panglicar „cosmic” ce scoate lumile din chaos ca dintr-o cutie şi înşiră epocele „ca mărgelele pe aţă” („Atunci lumea-n căpăţână se-nvărtea ca o moriş-că,/ De simţeam, ca Galilei, că comedia se mişcă”). Este aci prima proiecţie ironică asu-pra unei lumi cu o mecanică comică, adevăra-tă morişcă. (Mecanic provine de la grecescul mechane – maşină.)

Din spectacolul grotesc al lumii pre-zentului, radiografiat în stil retorico-sarcastic în Scrisoarea III, a dispărut Apollo, zeul fru-museţii, scena fiind umplută de saltimbanci şi irozi, de toţi nerozii, de „panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii/ Măşti cu toate de renume din comedia minciunii”, pociturile cu „bulbucaţii ochi de broască”, falşii patrioţi care nu sunt decât „quintesenţă de mizerii de la creştet pân-n talpă”, „mutrele pretin-se de roman”, „tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii”, „răii” şi „famenii” care nu sunt decât „ciumă-n lume” şi „creaturi”. Prin astfel de portretizări rapide ale unor indivizi mecanizaţi, încremeniţi în contururi de mască, din care s-a scurs esenţa umană, Eminescu creează, cu penelul lui Goya parcă, un adevărat „bestiarum” teatral al creaturilor monstruoase ale prezentului.

Scrisoarea IV subtilizează portretul gro-tesc al oamenilor prezentului, care sunt – de astă dată – actori aserviţi „cauzei din natură”, instinctului „atât de van/ Ce le-abate şi la păsări de vreo două ori pe an”, unui „amor străin”, unui Altul care-i inspiră la ură şi la continuarea povestei lui Cain. Ei fac gesturi şi spun papagaliceşte, deci mecanic, vorbe pe care nu le pricep. E povestea lumii, veche ca şi ea, reiterată maşinal, orbeşte: „O, teatru de păpuşe... zvon de vorbe omeneşti,/ Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti/ Fără ca să le priceapă... După ele un actor/ Stă de vorbă cu el însuşi, spune zeci de mii de ori/ Ce-a spus veacuri dupolaltă, ce va spune veacuri încă,/ Pân’ce soarele s-o stinge în genunea cea adâncă”.

În sfârşit, Scrisoarea V, prezintă – în con-tratemă cu masca (obrăzarul) de ceară (aşa apare femeia în mai multe poeme), cu gri-masa zâmbetului pe gură – teatrul interior al inimii poetului care bate „ritmul sfânt al unei ode” şi care e însetat demonic după dulcele lumini ale idealităţii feminine: „Ea nici poate să-nţeleagă că nu tu o vrei... că-n tine/ E un demon ce-nsetează după dulce-le-i lumine,/ C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză plânsu-şi,/ Că o vrea... spre-a se-nţelege în sfârşit pe sine însuşi...”

Teatralitatea este o dimensiune exis-tenţială fundamentală, principiul ontologic structurant al întregului univers eminesci-an. Imensului theatrum mundi, configurat cu tonuri melancolice sau ironice, cu întreg spectacolul tragic al degradării, mecanizării, neantizării, i se asociază forul lăuntric, thea-trum interioris, în care se desfăşoară drama

31p a g i n a

eseu

pierderii şi recuperării identităţii, a redării sinelui originar, narcisic. La aceste două tea-tre se mai adaugă unul mai special al istoriei, theatrum historiae, tragic în esenţa lui ultimă, căci se bazează pe un „curs repeţit”, pe o învârtire mecanică „de la mărire la cădere”, inspirată şi ea de o hegeliană „viclenie a raţiunii” (List der Vernunft), oamenii, „copii bătrâni” crezând că ei guvernă lumea în timp ce sunt duşi ei singuri de un val fără de nume: „Ş-astăzi punctul de solstiţiu a sosit în omenire./ Din mărire la cădere, din cădere la mărire,/ Astfel vezi roata istoriei întor-când schiţele ei;/ În zădar palizi, siniştri, o privesc cugetătorii/ Şi vor cursul să-l abată... Combinaţii iluzorii. –/ E apus de Zeietate, ş-asfinţire de idei.// Nimeni soarele n-opreşte să apuie-n murgul serei,/ Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cugetării,/ Nimeni noap-tea să se-ntindă pe-a istoriei mormânt;/ Mulţi copii bătrâni crezut-au cum că ei guvernă lume,/ Nesimţind că-s duşi ei singuri de un val fără de nume,/ / Că planetul ce îi poartă cugetă adânc şi sfânt” (Memento mori).

Regizorul lumii e ascuns adânc deci în „valul fără nume” purtător de sorţi. Şi Emil Cioran va spune – în spirit eminescian – că „istoria este ironia în mers” (Convorbiri cu Cioran, Bucureşti, 1993, p. 199).

Nicolae Iorga va concepe, în dramele sale, istoria ca teatru: „E vorba doar de trage-dia acestui neam omenesc şi în ea, dacă sunt scene care expun, sunt şi acte care duc mai departe conflictul”.

Analogia dintre istorie şi teatru este înţe-leasă de un dramaturg contemporan, Nicu Horodniceanu , ca un mecanism ce operează în ambele sensuri: „Piesa de teatru reproduce mecanismul aparent al întâmplărilor istorice, iar gândirea despre istorie se petrece după o schemă care imită dramaturgia. în ambele cazuri, cele trei timpuri – prezent, trecut, vii-tor – sunt unificate” (Nicu Horodniceanu , Eul flexibil sau despre teatralitate, Bucureşti, 1999, p. 19).

Cel de-al patrulea teatru este unul glo-bal, cosmic, un teatru inter-mundan, thea-trum intermundorum, cu o structură pirami-dală riguroasă, al cărui vârf luminescent este Demiurgul, cel care, în viziunea lui Ruben, „e vremea însăşi cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc (în timp ce omul cuprinde doar un loc în vreme), asemenea unui izvor, a cărui ape se întorc în el însuşi, ori asemenea roţii, ce deodată cuprinde toate spiţele, ce se-ntorc vecinic” (Sărmanul Dionis). În Luceafărul

dăm de aceeaşi mecanică a cosmosului, con-struită riguros din sfere şi cercuri, din care nu poate ieşi nici Hyperion, nici Cătălina, căci sunt supuse unui determinism inexorabil; „Căci roata-n veci se va-nvârti/ Şi nu se mai sfârşeşte/ Şi toţi se nasc spre a muri/ Şi mor spre a se naşte” (Versiunea D); „Plutind pe-a haosului văi/ Adânc izvor de stele/ În cercuri mândre se roteau/ [Ca un] şirag de salbe” (versiunea B); „Şi mii de lumi în juru-i fug/ Pe-a vremei val de-a-notul/ Pân piere cel din urmă crug/ Şi singure cu totul” (versiunea B).

Poetul îmbina, într-o singură reprezen-tare, universul sferic platonician cu universul mecanic kantian (ca şi cu mecanica realelor lui Herbart ), căci într-o însemnare din ms. 2257, f. 82 r găsim o notă doveditoare în această privinţă: „D-zeu e un atom – un punct mate-matic; punctul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui orga-nismul de legi, sistema cosmică. Fără acest punct comun de atome (Au[s] gentsheit im Kraftes paral[l]elogramum) lumea neapărat că era un caos de materie inertă şi fără putere. Două atome se pot atrage singure fiind dar atrase în toate părţile de altele asemenea lor nedominate de un centru, de o putere comu-nă, ele rămân în suspensiune în punctul în care se-ntâmplă a se afla. În mijlocul soarelui e un atom, împrejurul căruia s-a cristalizat corpul soarelui – acel atom prin poziţiu-nea sa e inima sistemei noastre planetare...” Bineînţeles că omul e la fel „construit”, având în centru sufletul („Astfel Dumnezeu e în lume ceea ce e sufletul atomilor e în om”).

Însăşi Veşnicia cu „chipul” ei ireprezen-tabil era imaginată de poet, în finalul nuvelei Moartea lui Ioan Vestimie, descoperit şi publi-cat de Aurelia Rusu în ediţia prozei din 1982, ca purtând „măştile” Morţii.

E vorba de un schelet al cosmului în veci identic cu sine, după cum observa G. Călinescu , de o lume spirituală supusă unei palingenezii geometrice a cărei esenţă rămâ-ne aceeaşi, schimbându-se doar „numele şi obrazele”: „Prin iluzivitatea lumii, Eminescu înţelegea modul nostru finit şi succesiv de a percepe Universul, care în Dumnezeu există sub speţa eternului. Ceea ce este panteism...” (G. Călinescu , Opere, vol. 13, Bucureşti, 1970, p. 45).

Universul, orânduit conform unui spirit geometric teatral, care se manifestă în „avan-scenă” prin faze reluate palingenetic, este stăpânit de un determinism mecanic şi con-

32pagina

centrat ideatic în figura lui Dumnezeu: „Cine nu recunoaşte în archeul eminescian, pentru care unica putinţă de cunoaştere este perce-perea de sine, monada spirituală leibniziană, fără fereastră „prin care să poată intra sau ieşi ceva”? Şi pentru unul şi pentru alta, legă-tura cu macrocosmul se face printr-o potrivi-re automată, a cărei origine este în gândirea divină cuprinzătoare a tuturor posibilităţilor. Un determinism mecanic acordă deosebitele momente ale monadelor, ceea ce îngăduie calcularea pe cale speculativă a fazelor lumii. Cosmul e desfăşurarea unei socoteli în care orice rezultat posibil atrage, prin infinitatea substanţei divine, fenomenalitatea. A gândi după legile Cosmului gândirii vrea să zică a descoperi aritmetica gândirii supreme, origi-ne a tot ce există” (Ibidem, p. 46).

Nicu Horodniceanu , citat mai sus, explică nuanţat nevoia fiinţei noastre de orânduire geometrică: „Limitarea neantului în cuprinsul nălucilor geometrice ne dă satis-facţia de a contempla perfecţiunea formei finite. Modul de gândire geometric este un fel superb, elegant, de a evita misterul con-ţinutului mişcării” (Nicu Horodniceanu , op. cit., p. 7). Apărându-se de „infinitul mişcării universale”, eul creează o lume a sa, limitată, constantă, fixă.

Or, riguroasa orânduire a lumii mecani-zează funcţiunile eului, îl sărăceşte pe scena îngustă pe care vreme îndelungată se joacă aceeaşi piesă. În jurul eului apare, astfel, un vid, de care el poate scăpa numai prin imagi-naţie, prin vis, prin luarea lumii în posesiune geometrică.

Stabilind diferenţa dintre jocul lumii şi jocul uman, Mihai J. Spăriosu constată, cu referire la Heidegger şi Fink , că cel dintâi nu e jocul unei puteri personale (personale Macht) şi nici a unui zeu, căci cosmosul subordonează şi conţine totul – om, zeu, lucruri: „Jocul lumii nu este aparenţă (Schein), ci apariţie strălu-citoare (Erschemung). Lumea face ca totul să apară şi să dispară în interiorul unui continu-um de spaţiu-timp şi, în acest sens Jocul lumii trebuie înţeles, la modul heideggerian, ca joc de prezenţă şi absenţă, în care toate fiinţările ajung din nou în abisul fără temei al absenţei (care şi el aparţine lumii). Orice fiinţare este o jucărie cosmică şi orice jucător, la rândul lui, o jucărie. Această Erscheinung a lumii este o mască dincolo de care nu se ascunde nici un chip, care nu ascunde decât nimicul însuşi” (Mihai J. Spăriosu , Resurecţia lui Dionysos, Bucureşti, 1997, p. 131).

Lumea ca teatru apare şi ca o creaţie a cartezianului „geniu rău” (Malin Genie ), actor care se joacă cu posibilul şi care este stăpân peste mecanismul de înşelare, denu-mit de Nietzsche Trugmechanisms. Din aceas-tă concepţie e dualităţi divinului (dublarea creatorului de un zeu ascuns) se naşte ago-nothetul, o viziune ca teatru. Borges reia imagina heideggeriană a unui Khoregos, a unui David dansant care mimează drama propriului său eu.

Spaţiul jocului, spaţiul agonal presupu-ne, în lumea modernă, o implicare în temeiul preraţionalului, al hazardului pur, astfel încât omul apare – ca la Kant – nu ca jucător sau ca mânuitor suprem, ci ca o marionetă a forţelor tenebroase din el şi din afara lui.

Lumea ca o privelişte teatrală consti-tuie şi marea temă a prozei eminesciene de la fragmentul din tinereţe Din surâsul său un surâs sunt, aferent Geniului pustiu, şi scrisoarea lui Euthanasius din Cezara în care lumea e o scenă dominată de aparenţă înşelătorie şi de oameni-umbre (lucrători ai statului, soldaţi, principi, învăţaţi, proşti...) până la Moartea lui Ioan Vestimie, în finalul căreia personajul intră sau i se pare că intră într-o sală de bal, în care cântă dar nimeni nu-l bagă de seamă, semn al nepăsării, şi Archaeus, în care binoclul întors înregistrează şi acum 200 de ani aceeaşi comedie umană („Şi iată că te pomeneşti deodată pe scenă c-un tablou viu de viaţă, publicul râde, acto-rii se strâmbă şi toate astea ca-nainte de – 200 de ani. Atuncea-ţi vine-a zice că or publicul şi teatrul sunt depărtaţi cu două sute de ani sau că piesa este nouă. Unde este timpul? Când întorci binoclul toate lucruri-le ţi se par într-o abnormă depărtare... Un om născut cu binoclul pe nas ar alerga viaţa lui toată după nasul lui propriu ca să-l ajungă şi ar fi foarte firesc asta... Unde este spaţiul?”) şi în care un manuscris uitat de o sută de ani în sertar conţine o comedie („cu planul ei, cu patimile ei, cu esteriorul de regi, papi, cavaleri, dame de curte, hetere etc.”, cu „o bogăţie de viaţă, costume, oameni, aranjament, pasiuni”) în care zăcea învăluit şi Archaeus, simbolizare a nimicului devenit posibilitate („Dar închi-puieşte-ţi cum că-n mijlocul reprezentaţiei un perete cade, un actor îşi rupe capul, unul îşi uită rolul... iată un arch[a]eus jignit şi simţi că-i jignit. De ce simţi? Pentru că acel nimic e şi-n tine, pentru că, insultat pe scenă, e insultat în tine. Şi cu toate acestea el putea să rămâie mii de ani în săltar şi corpul lui să

eseu

33p a g i n a

putrezească, tu însuţi puteai să nu te naşti, să fii din numărul celora ce n-au fost niciodată... ei bine, totuşi existenţa era posibilă pentru că este”. Ar fi existat ca o idee, ca o comedie pri-mită al cărei manuscript s-a pierdut şi despre care nimeni nimic nu ştie, deşi a existat, ba există în creierul naturei. Prin urmare, ai fost, eşti, vei fi totdeuna”).

Priveliştea teatrală, care durează de mii de ani şi care poate fi văzută în desfă-şurarea ei teatrală cu un binoclu întors, se completează organic, la Eminescu, cu o pro-spectare adâncă a teatrului interior. El, omul eminescian, este Actorul, înainte de a fi actor în teatrul Lumii. Teatrul interior este Teatrul Lumii, jucat de unul singur, esenţa acestuia relevându-se ca esenţă codificată a Eului. Nu întâmplător se vorbeşte, în Archaeus, despre nimicul devenit posibilitate. Principiul exte-rior al Teatrului Lumii este sădit în interiorul eului. Având în preajmă Limitele, eul îşi descoperă singura posibilitate de fiinţare – aceea de a-şi descoperi şi valorifica potenţele de actor. A intra pe scena lumii sau numai pe scena restrănsă a eului înseamnă a exista („ai fost, eşti, vei fi totdeauna”). Jocul teatral (intrarea în spectacolul lumii) este dătător de fiinţă. Teatralitatea are, prin urmare, un rol înfiinţător. Ea este temeiul, Ungrundul Eului şi Lumii, care se atrag reciproc în joc sau joacă independent. Fie că obţine atragerea în joc, fie că nu, omul este un actor potenţial, un actor prin el însuşi, un pachet de potenţiali-tăţi teatrale care se cer doar valorificate, puse în lumină, în-fiinţate.

În zadar, omul eminescian acuză impa-sibilitatea stoică în Glossă, fiindcă se ştie un actor posibil. Esenţa teatrală a lumii e în el, care într-o notă din ms. 2287, 63 r îşi recunoaşte cu nonşalanţă (ironică, teatrală nu?) rolul de confident, de confident al... Lumii: „Lumea-mi pare o scenă mare, drept culise laterale/ Eu văd stâncile trunchete ce se pierd în larga vale/ Drept fundal văd o câmpie, lanuri verzi şi multe sate/ Cu bisericile albe stau pe ţară se-mănate –/ Mie-mi pare c-un actor sunt jucând rol de confident,/ într-o dramă frânco-gallă, cu discursul somnolent...”

Modernitatea viziunii eminesciene cu incontestabila sa originalitate stă în aceas-tă revelare a esenţei existenţiale a teatrului interior, în convorbirea cu propria umbră sau – mai exact spus – cu propriile umbre, căci e vorba de o stratificare complexă a aparenţelor, în ceea ce el însuşi denumeşte „despărţirea individualităţii mele”. Poetul

zice că nu vorbeşte în gând „decât eu cu mine însumi. Eu cu mine” (Umbra mea, text aferent la Sărmanul Dionis). Ea, umbra, fixată înde-lung cu privirea la ora de hotar 12, prinde contururi de portret zugrăvit în ulei, apoi se îngroaşă plastic, iese din cadru şi devine... Personaj. Ea rămâne să reprezinte contingen-tul în timp ce poetul întreprinde o expediţie în lună, în transcendent.

Toma Nour din Geniu pustiu călătoreşte „palid ca o umbră” printre umbrele oraşului care nu sunt decât morţi râzând bacovian cu feţele lor galbene spoite cu roşu, ceea ce le făcea şi mai înfricoşate şi mai moarte, „prin contrastul între adevărul morţii şi simula-rea cea spoită a vieţii” şi se uită ore întregi în oglindă, copleşit de atonie şi teama de el însuşi şi de a nu înnebuni (“Lucrul de care mă temeam mai mult, era nebunia, mi-era frică să nu-nebunesc”).

Un alai întreg de închipuiri proprii „clare ca-ntr-un vis limpede” îl copleşeşte pe regele Tlà metamorfozat în cerşetor, făcându-l să se întrebe „Cine sunt eu?” (Avatarii faraonului Tlà). În postură de marchiz de Bilbao el luptă cu chipul lui propriu ieşit din oglindă.

În Visul unei nopţi de iarnă, tânărul per-sonaj, îndrăgostit de o fată cu zece ani mai în vârstă, invocă La danse Macabre... (Jocul Morţilor) lui Saint-Saëns , imaginând un bal mascat ca un teatru al nimicului care înghite

eseu

34pagina

eforturile umane, virtuţile, inimile: „Ei şi? Nu e lumea plină de femei? Plină da, cum e plină de măşti, cum e plină de morminte, cum e plină de deziluzii. La danse Macabre.../ Jocul Morţilor... Privesc peste ei toţi, cum râd, cum şuşuie mătasa, cum glumesc, cum şoptesc cu şoaptele lor calde şi îmbătătoare. Şi peste-o sută de ani ce-o să fie toţi, din sala aceasta? O, ochi frumoşi, o, sute de ochi strălucitori, o sute de guri surâzătoare, o sute de inimi tine-re... ce-o să rămâie din voi?... Marie! E ceva penibil în măştile astea... danse Macabre... Ah, câte virtuţi n-a murit aci, câte inimi!”

Dansul macabru medieval, cunoscut şi din tabloul lui Hans Holbein cel Tânăr, îl ajută pe Eminescu să proiecteze în plan gro-tesc şi absurd viziunea lumii ca teatru.

Odiseea demonului lăuntric, cu încer-cările lui de a se pricepe şi de a se reda sinelui originar, cu „lupta” teatralizată cu propriul chip, o putem urmări în Scrisoarea V, Gemenii, Mureşanu şi Andrei Mureşanu, Sarmis, Confesiune, Ta twam asi, Vis.

Omul eminescian coboară adânc în cel de-al doilea sistem psihic, nonpersonal, arhe-tipal, unde putem ajunge prin intermediul oglindirii în pro-priul „chip”, căci, aşa cum observă C. G. Jung , cine se îndreaptă spre sine însuşi riscă să se întâlnească cu sine însuşi: „Oglinda nu linguşeşte, ea reflectă cu fidelitate pe cel care se uită în ea, acel chip pe care nu-l arătăm niciodată lumii, pentru că îl ascundem cu ajutorul persoanei – masca noastră de actori. Oglinda însă se află dinco-

lo de mască şi arată adevăratul chip” (C. G. Jung , În lumea arhetipurilor, Bucureşti, 1994, p. 58). Întâlnirea cu sine însuşi nu face parte dintre lucrurile plăcute, fiind o probă de curaj; de aceea, numai atunci când încercăm să ne vedem propria umbră şi s-o cunoaştem suprimăm cel puţin inconştientul personal. Putem oare să separăm umbra de eul nostru? “...Umbra este o parte vie a personalităţii şi vrea de aceea să participe într-o formă sau alta la viaţa întregului” (Ibidem). Omul emi-nescian are prin excelenţă acest curaj, după cum are şi conştiinţa limpede că în culisele teatrului lumii stau zeii care ne conduc desti-nele. Aceşti zei, precizează Jung , sunt numiţi „factori”, de la „facere”: „Factorii stau în culisele teatrului lumii. În mic lucrurile se prezintă la fel. La nivelul conştiinţei suntem propriii noştri stăpâni, în aparenţă suntem factorii înşişi. Dar dacă păşim pe poarta umbrei ne dăm seama cu spaimă că suntem obiectele unor factori” (Ibidem, p.61).

Omul eminescian, ca om tragic, ştie că este actor şi actor atras în teatrul lumii care-l ameninţă cu pierderea identităţii, că este factorul însuşi, dar şi obiectul unor factori. De aceea apare total sfâşiat (despărţit de individualitatea lui, spune el în Umbra mea) în teatrul interior al „arătărilor” propriului „chip” şi al propriei umbre, parte integrantă a eului. El rezolvă pe cont propriu problema integrării altuia, căci numai prin el, spune un cercetător al sufletului uman, poate fi întreg: „Problema care se pune este dacă omul poate, în adevăr, a fi întreg, în mod absolut unul singur. Căci apare „altul” („celălalt”), altă umbră a lui însuşi [...] Cine este „altul”? Este fratele invizibil sau pierdut, acela care mă mână să-i fiu alături” (M. Zambrano , El hombre y lo divino, Mexico, p. 142).

Implicarea în teatralitate este un act tragic, căci semnifică aservirea unui scop orb al existenţei, antrenarea în „maşinăria” convenţională a lumii, în învârtirea mecanică a lui Acelaşi. Lumea teatralizată este o lume fatalmente automatizată. În Epigonii totul îi apare poetului ca o convenţie; La moartea lui Neamţu ne vorbeşte despre încercarea eşu-ată de a măsura maşina lumii cu o măsură-toare „sistematică” a gândurilor („Potrivim şirul de gânduri, pe-o sistemă oarecare,/ Măsurăm maşina lumei cu acea măsurătoa-re/ Şi gândirele-s fantome, şi viaţa este vis”). Împărat şi proletar ne propune un spectacol al umanei roade în care „se petrifică unul în sclav, altu-mpărat” şi care este stăpânită de D

ansu

l mor

ţii, H

ans

Hol

bein

cel

Tan

areseu

35p a g i n a

„dorinţele obscure”, de „înţelesul... acelaşi la toţi dat” şi de „aceleaşi doruri mascate cu altă haină”; Moşneagul rege Lear apare ca o emblemă teatrală a oboselii şi delirului cău-tării a „lumii-întregul sâmbur”. Pătrunsă de lucrarea demonizată, a Răului, Lumea joacă o comedie bizară (Preot şi filosof). O lume cara-ghioasă, grotescă, adevărată ladă cu vechi-turi, cu artişti dramatici care se strâmbă la lună şi cu un ceriu care – în viziunea „împu-ţită” cu „sisteme” pare un „hămbar de stele şi comedii” (O, adevăr, sublime...). În viziunea orientalei Şecherezade, figurată în Rime ale-gorice, lumea-i plină „de măşti râzânde.../ De comedianţi şi de femei uşoare...” Femeia „cu masca ei de ceară şi mintea ei deşartă” e o actriţă eternă: „Comediantă veche ca lumea – comedie/ Ea joacă azi – juca-va de astăzi ani o mie...” (Femeia?.. măr de ceartă). Femeia cu rolul ei neschimbat de „comediantă veche” este proiectată pe fundalul unei lumi groteşti, „spăimântată” de chinuri şi poveri sisifice. Omul redevine un Sisif, spune poetul, care nu merită decât un dispreţ titanian: „Îl face ca Titanii, de tot dispreţuieşte,/ Dispreţuieşte lumea, pe sine – şi-n sfârşit –/ Dispreţuie gândirea că e dispreţuit...” E o viziune nihi-listă care se alimentează dintr-o ironizare a eforturilor ce sucombă în zădărnicie, „în vănt”, în sterilitate. Singurul sens a ceea ce se întâmplă pe scenă este apropierea de mântui-re: „A vieţii comedie mişcată e de aur –/ Când scena astei vieţe e-al mântuirei faur./ Ironică e ziua ce vesel te priveşte/ Pe când în fire-o fiinţă pe alta prigoneşte,/ Ironică-i mişcarea a florilor în vânt/ Când sug cu rădăcina viaţa din pământ;/ Ironic e pământul – visternic de vieţe/ Când sânul lui ascunde seminţe mii, răzleţe,/ Cari ieşind odată l-a soarelui lumi-nă,/ Cu capul se salută, se sug cu rădăcina”. Ironia se transformă aci într-un referenţial sarcastic, căci femeia, în calitate de comedi-antă, naşte comedianţi, „de viţă şuie”, nişte Adami tonţi ai vieţei viitoare, plodirea gene-rând un spectacol ridicol de „răsuri, zâmbiri, visări, suspine” jucat de „milioane de fiinţe cu ziua întreruptă”, care se ceartă cu noaptea şi bâiguie cu luna...

Ironia melancolică se preschimbă într-o ironie lugubră care reduce totul la absurd, lumea mecanizându-se, total reducându-se la un semn, la o cifră şi îmbrăcând o mască mortuară: „Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morţi,/ Măşti, ce râd după coman-dă, cari ies de după porţi/ Şi dispar – păpuşi măiestre, ce că sunt nici că nu ştiu/ Şi-ntr-o

lume de cadavre căutam un suflet viu” (Lumea îmi părea o cifră...). Modul de existenţă a lumii ar fi, prin urmare, inexistenţa ei, lipsa totală a conştiinţei... că există, lipsă subliniată de sintagma sarcastică chiasmatică „ce că sunt nici că nu ştiu”. Lumea e asemuită, altădată, unui furnicar foitor, răzător şi vorbitor în care toţi se mişcă într-un alai mecanic şi nu se mai ascultă în imensul gol al vorbăriei.

Teatralitatea lumii se manifestă şi prin această mare trăncăneală care neantizea-ză fiinţa şi fiinţarea. Vorbăria goală reduce lumea la un gol absorbant al nimicului: „În capetele voastre, de semne multe sume,/ Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume” (Ca o făclie...); „Pe schelea lumii noastre urâte şi-ntr-un chip,/ Cu vorbe-mpestriţate, zidite din nisip...” (Nu mă-nţelegi).

Teatralitatea instituie un abis al meca-nicului şi un orizont al nefiindului, al heide-ggerianei stări de nichtmerdasein, de pierdere a viului şi sensului. Existenţialitatea lumii devine prin repetarea lui Acelaşi, prin meca-nizare şi „vorbă multă” (caragialiana trăn-căneală) o in-existenţialitate. Lumea intră într-un gol de nefiinţă, autonihilându-se. E un nihil cu dublu sens tragic, căci este pe de o parte prederminat, iar pe de alta acceptat. (Poetul e cel care se sustrage implicării prin resemnare şi impasibilitate stoică.)

În viziunea sa nihilistă Eminescu răstoar-nă nietzsceana afirmaţie „Dumnezeu e mort” prin „Lumea e moartă”. Poetul nostru surprin-de apusul de zeitate, dar şi apusul de lume, această comutare de concepţie fiind nota origi-nală a mitopo(i)eticii sale care şi configurează (de)căderea lumii în chaosul primar, în tabloul apocaliptic din Memento mori, reprezentare tea-tralizată a „icoanelor în luptă” ale lumii sau în abisul răului demonic ca principiu raţional al lumii din Mureşanu şi Andrei Mureşanu, acestea neînfăţişând altceva decât teatrul „lumii dinlă-untru”, al „gândirilor amare” ale personajului faustic. E. T. A. Hoffmann identifica şi el teatrul cu lumea noastră interioară, noi fiind în lume figuranţi şi actori.

Un teatru interior este şi teatrul iubirii (theatrum amoris), în care, aşa cum am arătat în cartea noastră, Narcis şi Hyperion, poetul este singurul protagonist, el jucând, de fapt, un monoteatru, căci Ea este mereu absentă, provocând o aşteptare permanentă.

Jacques Melancolicul, în Cum vă place de Shakespeare , vede lumea ca un spectacol jal-nic, în care toţi oamenii sunt actori: „Lumea-ntreagă/ E-o scenă şi toţi oamenii actori/

eseu

36pagina

Răsar şi pier, cu rândul, fiecare:/ Mai multe roluri joacă omu-n viaţă,/ Iar actele sunt cele şapte vârste” (trad. Virgil Teodorescu ).

Deviza teatrului „Globus” (Globe Theatre) este o formulă modificată după Petroniu de John of Salisburg . Tema pătrun-de în drama engleză o dată cu laicizarea aces-teia, ea fiind prezentă şi în Tragedia spaniolă a lui Thomas Kyd . Conform unei observaţii a lui L. Leviţchi , accentul în context, în ciuda tradiţiei impuse de actori, cade pe Întreaga lume, nu pe lume (întreaga lume): All the World’s a stage („Întreaga lume e un teatru”).

Lumea ca teatru e o viziune care se nutreşte din dualitatea existenţei, din jocul dialectic al contrariilor şi discrepanţa dintre evidenţă şi aparenţă ce se traduce în discre-panţa dintre semn şi sens. Totul se fundează, în această viziune, pe ironie şi joc, pe care le cultivă programatic romanticii. (Kierkegaard vede în eseul Conceptul de ironie din 1841, anume manifestarea ironiei în disonanţa din-tre sensul vorbelor, care este esenţa căutată, şi cuvântul ca atare, care este fenomenul.)

Dualitatea existenţei se nuanţează într-o subtilă contrapunctare a iluziei cu conştiinţa determinării de real. Într-o asemenea teatra-litate substanţială a lumii, esenţa fiinţei ni se dă printr-un act ludic al în-văluirii / dez-vălu-irii, care dă naştere unui spaţiu mitopo(i)etic al iluzionării / deziluzionării.

Angajat în acest joc, omul eminesci-an se surprinde că (se) joacă şi că îşi joacă rolul, dar şi că este jucat şi chiar de-jucat. Actor care-şi joacă teatrul interior, el devi-ne marionetă jucată de Altcineva, de un regizor nevăzut din culise, regizorul dove-dindu-se a fi chiar Demiurgul, trăgătorul suprem de sfori. Găsim, astfel, la Eminescu, şi un Demiurg teatralizat, creator şi regizor al lumii ca teatru, situat dincolo de fundalul scenei. Cine este dincolo de fundal, aceasta-i întrebarea stăruitoare pe care şi-o pune omul eminescian. Cine acţionează sforile sorţilor? Providenţa stoică? Divinitatea creştină baro-că şi romantică? Voinţa schopenhaueriană? Acestea par a fi toate contopite în concepţia Glossei. Observăm însă că, la Eminescu, însuşi regizorul este implicat fatal în teatrul lumii; el apare închis în cercul strâmt al acestuia, care este cercul implacabilului Acelaşi. Existenţa lumii e o existenţă teatrală. Teatralitatea se devorează pe ea însăşi, devorând actorii şi regizorul; ea e neantizatoare prin ea însăşi, prin lucrarea interioară a mecanicului Acelaşi, suveranul inamovibil. Privitor privit, jucător-jucat, omul eminescian alunecă irevocabil în

absurdul în care-l închide teatrul lumii, ade-vărat teatru în teatru. Masca se suprapune pe chipul adevărat, viitorul şi trecutul sunt a „filei două feţe”, toate câte există „se supun aceloraşi mijloace”, toate câte le avem se adună în prezent, numai că „de-a lor zădăr-nicie te întreabă şi socoate”, actorii înşişi par că se schimbă, dar rămân aceiaşi şi joacă ace-laşi repertoriu („Alte măşti, aceeaşi piesă”).

Mecanicul Acelaşi este Demiurgul nega-tiv care trimite totul într-un tărâm al iluziei / deziluziei şi care nu are altă menire decât să prindă actorii în „luciile mreje”. Omului emi-nescian nu-i rămâne decât să reactualizeze stoicul îndemn de a sta deoparte, singurul capabil de a sfida demiurgia neagră a lui Acelaşi: „Privitor ca la teatru/ Tu în lume să te-nchipui:/ Joace unul şi pe patru,/ Totuşi tu ghici-vei chipu-i,/ Şi de plânge, de se ceartă,/ Tu în colţ petreci în tine/ Şi-nţelegi din a lor artă/ Ce e rău şi ce e bine / (...) Ca un cântec de sirenă/ Lumea-ntinde lucii mreje;/ Ca să schimbe-actorii-n scenă,/ Te momeşte în vârteje;/ Tu pe-alături te strecoară,/ Nu băga nici chiar de seamă,/ Din cărarea ta afară/ De te-ndeamnă, de te cheamă” (Glossă).

Groaza de implicare în teatrul lumii este un existenţial care îl electrizează mereu pe omul eminescian, fiindcă echivalează cu groază de neantizare a eului.

Prin (auto)ironie eul alunecă implacabil în zona absurdului, această implacabilitate fiind un atu al lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett .

Omul eminescian, ca homo romanticus, se concepe în mod obişnuit ca Eu absolut care transcende limitele prin ironie şi care îşi autoironizează încercarea zădarnică de a surprinde sensul fiinţei. După Friedrich Schlegel , poezia veche şi modernă e pătrunsă de o adevărată bufonerie transcendentală, prin care poetul se ridică infinit deasupra lucrurilor limitate, condiţionate, precum şi deasupra propriilor virtuţi artistice şi propri-ei genialităţi; formele şi procedeele dezvăluie maniera de a mima a unui obişnuit şi bun bufon italian (Lyceum, p. 42). Faţă de lume şi faţă de sine însuşi poetul este un bufon transcendental care recurge – în mod rafi-nat, bineînţeles – la mijloacele ironice ale lui Skaramuz, binecunoscutul „mincinos” din „commedia dell’arte”.

Decisivă, în ironie, după cum precizea-ză şi Sören Kierkegaard în Cuber den Begriffder Ironie, este linia de demarcaţie categorică ce apare între eul individual şi lumea exterioară care face abstracţie de el, tratat ca lucru finit printre celelalte lucruri finite. Cu alte cuvinte,

eseu

37p a g i n a

lumea (ca teatru) pune limite, inacceptabile pentru eu care se vrea un Eu absolut, dispre-ţuitor suveran al lor cu mijloacele bufoneriei transcendentale: ironie simplă, ironie tragică („mută”) antică, ironie socratică sau redu-cere de absurd, impasibilitate stoică, ironie romantică melancolică sau „ironie a ironiei” (Fr. Schlegel ), dispreţ titanian etc.

Ironia este „o altă faţă” a melancoliei (Kierkegaard ) sau chiar un aspect comple-mentar al ei, precum apare în teatrul absur-dului (la Eugen Ionescu şi Samuel Beckett ). Intrarea în zona aparenţelor, care relativizea-ză psihismul uman, făcând ca sub acţiunea iluzoriului, o jumătate din fiinţă să râdă, după cum spunea Baltasar Gracián în secolul al XVII-lea, iar cealaltă jumătate, prostia, să apară ca ceva universal.

Ciudăţenia lumii, absolutizată, duce – în secolul nostru – la revelarea absurdului. Este ceea ce se întâmplă la Eugen Ionescu care vede lumea ca un spectacol, numai că accentul cade la el pe absurditatea, ciudă-ţenia comică, pe fascinaţia lui „înmărmu-ritoare” ce-o depăşeşte pe cea a tragicului: “În lumea asta, mă simt uneori ca la un spectacol; sunt momente rare, bineînţeles, de pace lăuntrică. Tot ce mă înconjoară este spectacol. Spectacol de neînţeles. Spectacol al unor forme, al unor chipuri în mişcare, al unor linii de forţă opunându-se, sfâşiindu-se între ele, înnodându-se, deznodându-se. Ce maşinărie ciudată! Nu tragică, ci înmărmu-ritoare” (Eugene Ionesco, Note şi contranote, 1992, p. 223). Autorul Scaunelor ne propune o radiografie comic-ciudată a „roadelor-nimi-cului”, „florilor nimicului”, a propensiunei spre înlăuntrul lumii, o exprimare a conflic-tului pur, dramei pure, a „înseşi stării exis-tenţiale”. Ceea ce descoperă într-o asemenea perspectivă de la marginea lumii către înseşi izvoarele existenţei este neînţelesul, nimicul ca idee universală: „Neînţelesul nu apare decât atunci când te întorci către izvoarele existen-ţei; când te aşezi pe margine şi o priveşti în ansamblul ei” (Ibidem, p. 224).

Ionesciana margine a lumii este bineînţe-les analogă eminescianei margine a uitării.

În teatrul existenţialist sartrian, revi-ne vechea convenţie, potrivit căreia „orice fiinţă umană are o esenţă imuabilă, constan-tă, adică, în realitate, un suflet nemuritor”. Iraţionalitatea condiţiei umane se expune, la Sartre şi Camus , sub forma construcţiei logice a raţionamentului lucid, în timp ce Teatrul Absurdului părăseşte în mod deliberat demersurile raţionale şi gândirea discursivă (a

se vedea în acest sens Martin Esslin , Théâtre de l’Absurde, Buchet Chastel, 1963, p. 20-21).

Omul eminescian priveşte lumea-spec-tacol de pe „marginea uitării”, dincolo de care tot ce este vis şi iluzie se topeşte într-un indeterminat neunde, în neant (Iar visuri şi iluzii, pe marginea uitării,/ Trec şi se pierd în zare ca paserile mării” – Nu mă-nţelegi). E punctul de vedere distanţat ionescian, dis-tanţarea permiţând o revelare mai puternică a absurdului. La Eminescu, marginea lumii se identifică cu şi mai ontologizata margine a uitării.

Pe autorul Scrisorilor şi autorul Scaunelor îi apropie cu deosebită relevanţă această foca-lizare a măştii lumii, ca simbol al farsei pe care o joacă şi care ascunde sensul degradant, „moartea ei inevitabilă”: „Acest univers şi noi, care facem parte din el, ar fi deci, pentru a reveni la ceea ce am spus deja, o enormă farsă”; „Vreau să reintegrez această lume, ştiind bine că este pândită de moarte inevitabilă”.

Cedând totalmente terorii angoasei, Eugen Ionescu acceptă condiţiile relativi-zante ale farsei universului mundan, intrând dezarmat în joc, care este jocul lui Dumnezeu (Regizorul) cu conştiinţa că „existenţa noas-tră este scurtă”.

Dincolo de aceste pledoarii programati-ce pentru ce ar trebui să fie teatrul, esenţa lui rămâne aceeaşi în toate timpurile (Eminescu se referea, într-un comentariu la piesele lui Olănescu , şi la teatrul vechi chinez): reprezin-tă fiinţa, o înfăţişează în „arătările” ei funda-mentale, punând în mişcare, aşa cum preciza Antonin Artaud în cartea sa Le Théâtre et son double (Paris, 1938), ceea ce este manifestat. Cu alte cuvinte, scoate esenţa fiinţei lumii din „culise” şi o face reprezentabilă prin fiinţa eului, a actorului (în teatrul lumii).

eseu

38pagina

poezia

DE AŞ AVEA…

De-aş avea şi eu o floareMândră, dulce, răpitoare, Ca şi florile din mai, Fiice dulce-a unui plai, Plai râzând cu iarba verde, Ce se leagănă, se pierde, Undoind încetişor, Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricicăGingaşă si tinerică, Ca şi floarea crinului, Alb ca neaua sânului, Amalgam de-o roz-albieŞi de una purpurie, Cântând vesel şi uşor, Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţăCu chip alb de copiliţă, Copiliţa blândişoarăCa o zi de primăvară, Câtu-ţi ţine ziuliţaI-aş cânta doina, doiniţa, I-aş cânta-o-ncetişor, Şoptind şoapte de amor.

SI TUVIESE YO ...

Si tuviese yo una florOrgullosa, dulce y ánimo raptadorComo las Flores en primavera,Hijas dulces de tierra verdadera,Lar sonriente de yerba verde,Que en el balanceo, se pierde,Ondulandose con temor,Susurrando al oído amor

Si tuviese yo una florcitaDelicada y jovencita,Como los lirios,Blanca como los senos brios,De un rosáceo mezcla de blancura,Con una de color púrpura,Cantando alegre y con ardor,Susurrando al oído amor

Si tuviese yo una palomitaCon rostro albo de niñita,Una niñita suave y enteraComo un día de primavera,Por cuanto dure el díaDoina, Doinitza le cantaría,Le cantaría con temor,Susurrando al oído amor.

Mihai Eminescu

Trei poeme în traducerea lui

Mario Castro NAVARRETE

39p a g i n a

poezia

REPLICI

POETUL

Tu eşti o undă, eu sunt o zare,Eu sunt un ţărmur, tu ești o mare,Tu ești o noapte, eu sunt o stea Iubita mea.

IUBITA

Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,Eu sunt un flutur, tu ești o floare,Eu sunt un templu, tu ești un zeu Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sunt regină,Eu sunt un caos, tu o lumină,Eu sunt o arpă muiată-n vânt Tu eşti un cânt.

POETUL

Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,Eu sunt un geniu, tu o problemă,Privesc în ochii-ţi să te ghicesc Şi te iubesc!

IUBITA

Îţi par o noapte, îţi paro taină

Muiată-n pala a umbreihaină,

Îţi par un cântec sublim încet Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,

În acest suflet ce ţie-ţi arde,Nimica nu e, nimic al meu E tot al tău.

RÉPLICAS

EL POETA

Tu onda eres, horizonte yo soy,Una orilla soy, tu el mar eres,Tu eres la noche, yo una estelada-Mi amada

LA AMADA

Tu el día eres, yo soy el sol,Una mariposa soy,una flor tu eres,Un templo soy, tu un endiosado-Mi amado

Tu rey eres,yo reinaYo el caos, tu una luz plena,Yo soy un arpa al viento-Tu eres un canto.

EL POETA

Un rostro tu eres, yo un escudo,Yo un genio, tu un problema,te adivino por que a los ojos te miro-Y ¡te quiero!

LA AMADA

¿Te parezco la noche, te parezcoun misterio

Aflojada la chaqueta por la sombradel alario,

Te parezco un sublime canto apagado-Poeta amado?

Oh, todo lo que es místico, barde querido,

en esta alma que vine,Nada no hay , nada es mio-Todo es tuyo.

40pagina

poezia

PHILOSOPHIA COPILEI

Glasul plăcerii dulce iubitCheamă gândirea pe a mea frunte, Ce zboară tainic ca şi o luntre În oceanu-i nemărginit.

Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare,A căror inimi tremurătoareCandele de-aur nouă mi-apar.

Falnică-i pare legea Creării,Lumi ce de focuri în lumi înot, Candele aprinse lui Zebaot,Ce ard topirei şi reînvierii.

Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce

Îi pare legea de a iubi, Fără ea nu e de a trăi, Fără ea omul ca stins se duce.

De-aceea nu voiu ca eu să fiu:Pală idee-a Dumnezeirei,Şotă copilă a nesimţirei,Foc mort ce pare a arde viu.

Ci voiu să-mi caut pe-ntinsa lume O frunte albă să o desmierdŞi-n ea gândirea mea să o pierd, Cum pierde-un eco

pribeagul nume.

Să-ncunun capul unui iubit Cu vise de-aur în raiu ţesute, Până ce ginii necunoscute Mi-ar rupe lanţul de-a fi trăit.

PHYLOSOPHIA DE LA NIÑA

La voz del placer dulce y amadoLlama a la razón en mis sienes,Que vuela a escondidas como un barco,En el océano de inmensidades.

Todas las estrellas ángeles te parecen serángeles con alas brillantes,Que con sus movedizos corazonesCandelas de oro nuevo han de aparecer.

Grandiosa es la ley de la creación,Mundos de fuego y mundos que flotanLas Candelas encendidas de CristoQue todo derriten y resucitan.

Pero mas poderosa, mas altiva, mas dulce

Me parece la ley del amor,Sin ella la vida carece de colorSin ella el hombre desaparece

Por esto no soy quien ser debiera:En la idea del endiosado,niña madura de la indiferencia a tu lado,Fuego muerto que vivo ardiera.

Si querré buscar por el mundoAlguien sincero que cariño le dieraY en ella mis pensamientos perdiera,Como pierde el eco su

nombre vagabundo.

Y coronar la testa de un amanteCon sueños auríferos y de un celestial tejerHasta que desconocidas gentes de talanteMe rompa las cadenas de vivir querer.

(Din volumul Poesii alese / Poesías esco gidas)

41p a g i n a

Satul natal, Ipoteştii, colinele natale, pădurea, iazul, răchiţile, teii, cumpăna de la fîntînă, buciumul, stînile, bordeiele ţărăneşti, şezătorile din serile lungi de iarnă sînt cîteva imagini, receptate în copilărie şi care îl vor urmări pe Eminescu tot timpul vieţii sale, avînd o deosebită importantă în configura-rea conştiintei sale artistice. Menţionăm acea „vrajă a poveştilor şi doinelor” de care se lasă cuprins copilul şi care îl urmăreşte pe omul matur de mai tîrziu: „Trecut-au anii, ca nori lungi pe sesuri/ şi niciodată n-or să vină iar/ Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mişcară/ Povesti şi doine, ghicitori, eresuri/ Ce frun-tea-mi de copil o-nseninară”1.

Într-o poezie postumă, intitulată Codru şi Salon, îşi aminteşte că „Mama-i ştia atîtea povesti, pe cîte fuse/ Torsese în viaţă”2.

La Eminescu unele personaje sînt ţărani din naştere: „Ileana Cosînzeana, deşi poartă haine împărăteşti şi coroană de pietre scum-pe pe cap, toarce în fuse pe prispă la fel ca orice fată de tară, măcar că furca este de aur şi caierul de argint”3.

În poezia Călin nebunul este descris, cu pană de cunoscător, bordeiul ţărănesc: „Cu băietu-n bordei intră şi pe capătu unei laiţi/ Lumina mucos şi negru, într-un hîrb, un ros opaiţ/ Se coceau pe vatra sură două turte în cenuşă/ Un papuc e într-o grindă, celălalt e după uşă/ Prin gunoi se plimbă iute, legăna-tă o rătuşcă/ şi pe un ţol orăcăieşte un cucoş închis în cuşcă/ Hîrîie-n colţ colbăită noduros rîşniţa veche/ În cotlon toarce motanul, piep-tănîndu-şi o ureche/ Sub icoana afumată unui

sfînt cu comănac/ Arde-n candelă-o lumină, cît un sîmbure de mac/ Pe-a icoanei policioa-ră, busuioc uscat şi mintă,/ Împlu casa de mireasmă piperată şi prea sfîntă/ O băşică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstruie/ Printre care trece-o dungă” mohorîtă şi gălbuie/ cofa-i albă cu flori negre şi a brad miroase apa/ Pe cuptorul uns cu humă, Călinaş cel mititel/ Zugrăvise c-un cărbune un clapon şi un pur-cel/ cu codită ca un sfredel şi cu fuse-n loc de labă/ Cum i se şedea mai bine purceluşului de treabă/ Pe un pat cu paie numai, doarme tînăra nevastă/ În mocnitul întuneric/ Fata ei lîngă fereastră”4.

Călin şi fratele său de cruce erau îmbră-caşi cu cojoace şi-ncinşi cu chimir: „Se gătiră ţărăneşte cu işari şi cu cojoc/ cu chimirul plin de galbeni, încinşi bine la mijloc”5.

În poezia Miron şi frumoasa fără corp, este evocată stîna şi viaţa ciobănească: „Ce lumină-i şi ce vorbe, jos sub grinzile colibei?/ Marta măsură cociorba/ Iar Maria toacă hri-bii/ Iar ciobanu-si pune gluga/ Mai îndrugă cîte-n drugă/ Iese-n noaptea cu scîntei/ Si-o tuli urît de fugă/ Parcă-i dracul în călcîi/ Iar la coltul marii vetre/ Stă pe laiţi lîngă spuze/ Un moşneag şi trei cumetre/ Povestind mişcînd din buze/ (…) Măi ciobane ortomane/ Unde-mi mergi aşa pe frig?/ De la rîşnită la Dane/ şi la borş la Pipirig”6.

În basmul Făt frumos din lacrimă, Făt frumos pleacă la drum îmbrăcat în haine de păstor, cămeşă de borangic, ţesută în lacrimi-le mamei sale, mîndră pălărie cu flori, cu cor-dele şi cu mărgele rupte de la gîturile fetelor

Emilia PAVEL

Mihai Eminescuşi

cultura populară

eseu

42pagina

de împărat, îşi puse-n brîul verde un fluier de doine şi altul de hore7. Cu unul doinea şi cu altul horea8.

În poezia Călin file din poveste este descrisă nunta ţărănească, la care participă festiv insectele, alături de nunta împărăteas-că: „Furnicile poartă sacii cu făină, albinele aduc mierea”. Alaiul nuntii este precedat de puricii potcoviţi cu oţel; bondarul „înveşmîn-tat în catifele şi rotund în pîntec” reprezintă elementul clerical de vreme ce glăsuieşte pe nas ca popii, „fluturii sînt şăgalnici şi ber-bonţi cu inime uşoare”, vornicelul, maestrul de ceremonii e greierul, „ţîntarii lăutarii”. Elementul entomologic se contopeşte cu cel floral: trandafirul „cel înfocat”, „crinii de argint, lăcrămioarele ca mărgăritarul”, „vio-relele mironosiţe”9.

Copilul Eminescu hoinărind, lipsind de acasă zile întregi, se refugia în casele ţărani-lor, ori pe la stîni şi prisăci, se împrietenea cu „moşii bătrîni”, care-i spuneau o mulţime de povesti fantastice, ori mergea pe la şezători şi clăci, ascultînd cîntece, snoave şi ghicitori10.

Amintirea şezătorilor din sat îl urmă-reşte mereu în momentele de visare, pe poe-tul aşezat la gura sobei, cînd afară crivăţul „mătură cu aripa-i cîmpii întinse”. „Îmi place atuncea-n scaun să stau în drept de vatră/ S-aud cînii sub garduri că scheaună şi latră/ jăratecul să-l potol, să-l sfarm cu lunge cleşte/ Să cuget basme mîndre, poetice povesti/ Pe jos să sadă fete pe ţolul aşternut/ Să scarmene cu mîna lînă, cu gura glume/ Iar eu s-ascult pe gînduri şi să mă uit la lume/ Cu mintea s-umblu drumul poveştilor ce-aud”11.

În anii şcolarităţii, Eminescu este un pasionat cititor de poveşti şi poezii populate. La Cernăuţi, elev de gimnaziu, citise întrea-ga bibliotecă a profesorului Aron Pumnul. Profesorul de limba română, ca intelectual al generaţiei sale de la 1848, era un mare iubitor de literatură populară. Vestitul său Lepturariu, cartea de căpătîi a elevului Eminescu, putea fi un bun îndreptar pentru citirea litera-turii populare. Autorii români, vechi sau contemporani, sînt reprezentaţi pe larg în această carte. Alecsandri, pentru care profe-sorul vădeşte o mare preţuire, Bolintineanu, Anton Pann, Grigore Alexandrescu, Barbu Paris Mumuleanu, Costache Negruzzi sînt cunoscuţi elevului Eminovici prin profeso-

rul Aron Pumnul şi prin Lepturariul acestuia. În cercul intelectualilor români din Cernăuţi Alecsandri este divinizat. Împreună cu Bolintineanu era ales membru de onoare al „Societăţii pentru Literatură şi Cultură” din Bucovina. „Principii poeziei noastre… poeţi iubiţi şi adoraţi de toată naţiunea, ale căror versuri încîntătoare vor pieri numai cu cel din urmă cuvînt din lume”12.

Convingerea că adevărata literatură trainică şi originală trebuie să se sprijine pe „spiritul poporului”, rămîne statornică la Eminescu pînă la sfîrşitul vieţii sale13.În călătoria sa pe jos, de la Cernăuţi la Blaj – denumit de poet Roma cea mică – de unde credea că răsare soarele românismului, ca un simplu peregrin, cu traista-n băţ, cu căciula dată pe spate, în vara anului 1866, tînărul colaborator al „Familiei” începe să-si facă primele însemnări. Cei din Blaj si-l amintesc ca pe un „tînăr sănătos ca piatra”, hoinărind prin împrejurimile tîrgului, scăldîndu-se în Tîrnave şi dormind într-un pod cu fîn. Ştia istoria românilor atît de bine încît „discuta cu mare înfocare şi siguritate” cu elevii din clasele a VII-a şi a VIII-a, care „rămîneau învinsi” de cel care cunoştea încă din casa părintească de la Ipoteşti, Letopiseţele publi-cate de Kogălniceanu14.

Importantă este şi descrierea călătoriei spre munte, un adevărat drum de iniţiere, în viaţa originară şi în specificitatea cea neschimbătoare. Eminescu îl vede pe român într-un tip carpatin de mare vigoare şi origi-nalitate. „Acolo-i vedeai pe români, cu fata arsă dar adîncă, cu ochii căprii şi vioi, cu plete lungi crete, negre strălucit care-ncadrau frunţi largi şi netede, mustaţa neagră, nasul de vultur, bărbia cam ieşită ca a războinicilor străbuni. Sumanele cafenii ce spînzurau pe umere, cămaşa cea albă, ce slobodă dezvelea pieptul cel ars de soare, ce ascundeau inimi libere, cioarecii cei strîmti şi albi, opincile cu vîrful îndoit şi legate de picior cu sfoa-ră de lînă neagră, brîul cel verde şi chinga cea rosie cu cutit, amnar şi cremene, în fine căciula de oaie naltă şi lăsată asupra ochilor pătrunzători, iată tipul ce-l vedeai repetîndu-se în felurite variante, în toti aceşti copii ai munţilor”15.

În notele personale scrise după toate probabilităţile în epoca Vienei şi a Berlinului,

eseu

43p a g i n a

Eminescu mărturiseste: „iubesc acest popor, bun, blînd, omenos pe spatele căruia diplo-maţii croiesc harte şi răzbele, zugrăvesc împărăţii, despre care lui nici prin gînd nu-i trece. Iubesc acest popor, care serveşte de catalici tuturor acelora ce se înaltă la pute-re, popor nenorocit care geme sub măreţia tuturor palatelor de gheată ce i le aşezăm pe umeri”16.

Cu privire la limbă, Eminescu conside-ră că: „Limba este marca şi geniul însuşi al naţionalităţii”. În „Curierul de Iaşi” din 1876, scria: „Că spirit şi limbă sînt aproape identi-ce, iar limba şi naţionalitatea asemenea”17. B.P. Hasdeu sublinia: „Limbile s-au născut în cătune şi colibe”18.

Calea adevărată de intrare în istorie este creaţia spirituală puternic individualizată ca originalitate căci posibilitatea de a exista în fata veciniciei e certitudinea de a exista, afirmă Eminescu într-o însemnare din caietele sale”19.A tine seama de opera înaintaşilor săi şi a se inspira din poezia populară constituie pen-tru Eminescu o preocupare permanentă. La vîrsta de 16 ani, el ne apare ca un culegător de folclor, de poezie populară, de proverbe şi zicători; a cutreierat toate ţinuturile româ-neşti, nu numai din cele din tara liberă, ci şi pe cele de sub stăpîniri străine şi a cules de pretutindeni materiale folclorice.

La 1 aprilie 1869 el a fost ales membru a Cercului literar „Orientul” din Bucureşti, de sub prezidenţia lui Gr.H. Grandea. Chiar în vara acelui an poetul a fost numit în comi-sia a VII-a, a cărei misiune era de a aduna literatură populară din Moldova20. Amintita antologie Lepturariu, cuprindea extrase de culegeri de folclor din revistele vremii, pre-cum: „Foaia pentru minte, inimă şi litera-tură”, „Foaia Societăţii pentru literatură şi cultură în Bucovina” şi „Familia” revista lui Iosif Vulcan, la care Eminescu va debuta în 1866 cu poezia: De aş avea21. Iosif Vulcan si-a îngăduit modificarea numelui, din Eminovici în Eminescu. Din acel moment 1866, tot ceea ce a publicat a fost semnat cu noua formă a numelui: Mihai Eminescu. Iosif Vulcan este considerat nasul literar al poetului de la Ipotesti22.

Eminescu era un iniţiator pe tărîmul culturii în înţelesul larg al cuvîntului. Unele documente arată că ideea serbării de la Putna

ar fi pornit de la dînsul23. Serbarea de la Putna din 15/17 august 1871 care consemna 400 de ani de la ridicarea Mănăstirii Putna avea un caracter popular de masă. Cu pri-vire la participarea la serbarea de la Putna, Eminescu apreciază: „Nu uşor las să-mi scape de a participa la o serbare populară… În orice serbare populară este la drept vorbind, o sărbătoare sufletească, un pelerinaj, un act de pietate”24.

Într-un articol de fond din ziarul „Timpul” din 2 noiembrie 1879, este reda-tă concepţia eminesciană despre necesitatea statului creator de cultură, despre cultură ca expresie a identităţii naţionale şi a posibilită-ţilor reale existente în direcţia interferentelor spirituale între naţiuni. Aşa cum afirmă scri-itorul: „Trebuie să fim un strat de cultură la gurile Dunării. Aici în hotarele strîmte ale Tării Româneşti, trebuie să se adune capitalul de cultură din care au să se împrumute fraţii noştri de prin ţările de prinprejur”25. În altă scriere Eminescu spune: „Să fim o ţară de cultură cu Iaşii în frunte”26.

Mărturie despre pasiunea lui Eminescu pentru folclor stă şi prietenia sa cu Creangă. El este cel care si-a dat seama despre darul de neîntrecut povestitor a lui Creangă; el l-a adus la „Junimea”, în pofida celor ce priveau ironic introducerea acestui ţăran în selecta societate de intelectuali. El l-a îndemnat stă-ruitor şi i-a dat curaj să scrie „tărăniile” lui. În Creangă vedea pe creatorul de artă populară de o înaltă calitate, pe autentic reprezentant al poporului de la tară27. „Sac fără fund”, plin de snoave şi zicale, humuleşteanul va fi reprezentat pentru poet „poporul în mic”28.Pe uliţele Iaşului, la o cană de vin de la Bolta Rece, în plimbările de prin împrejuri-mile vechiului oraş sau în vestita bojdeucă – cei doi prieteni erau nedespărţiţi. „Nimeni nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu”, notează Iacob Negruzzi29. Cînd poetul fu dat afară din funcţia de revizor şcolar, găsi adăpost la boj-deucă unde ducea aceeaşi viaţă ca şi poves-titorul, ba îşi făcu haine de siac, imitînd pe humuleştean. Creangă este cel dintîi care îna-intea tuturor se zice, a declarat pe Eminescu drept „cel mai mare poet al românilor”30.Printre scriitorii populari este citat şi Ion Ionescu de la Brad cu Unele scrieri mai vechi de

eseu

44pagina

agronomie care sînt scrise cu totul în limba şi în chipul de a gîndi al poporului. Ion Ionescu de la Brad era redactorul gazetei „Ţăranul Român”, care publica, printre primii, basme româneşti, culese de Nicolae Filimon31 (Roman năzdră-van; Omul de piatră; Omul de flori cu barba de mătase”). Eminescu a creat limba artistică a poeziei culte româneşti, pe temelii folclorice „influentele folclorului românesc asupra poe-ziei lui Eminescu este imensă”, spune Petru Caraman32. Scopul urmărit de Eminescu nu era folclorul pentru folclor, ci materialele pe care le adunase cu atîta aviditate din popor şi direct şi prin intermediari, erau destinate să-i slujească lui şi numai lui, spre a se inspira din ele pentru creaţia sa originală. „Folclorul artistic românesc în limba lui neaoşă a fost marele dascăl al genialului nostru poet”. Petru Caraman arată că Eminescu care a cunoscut aşa de bine „folclorul românesc şi l-a preţuit atît de mult, este unul din cei mai de seamă folclorişti”33.

Note:

1. I. Rotaru, Eminescu şi poezia populară, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965, p. 10; Gavril Istrate, „Dacia literară” nr. 2/2000, Iaşi, an XI, nr. 37, p. 22.

2. Perpessicius, Eminesciana, I, Centenar Eminescu, 1889-1989, Editura Minerva, Bucureşti, p. 60.

3. I. Rotaru, op. cit., p. 137.4. M. Eminescu, Opere alese, III, Ediţie

îngrijită şi prefaţată de Perpessicius, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965, p. 27-28.

5. I. Rotaru, op. cit., p. 149.6. M. Eminescu, Opere alese, III, Ediţie

îngrijită şi prefaţată de Perpessicius, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965, p. 46-47.

7. Ibidem, p. 318.8. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Eminescu,

Dacia literară, an XI/37/2-2000, Iaşi, p. 6.9. I. Rotaru, op. cit., p. 161-162.10. Cf. Omagiu lui Lui Mihai Eminescu,

Galaţi, 1909, p. 6.11. Comentarii la Mihai Eminescu, Opere,

vol. I, Editura Perpessicius, Bucureşti, 1962, p. 240.

12. I. Rotaru, op. cit., p. 12.13. Ibidem, p. 58.14. Ibidem, p. 15.

15. M. Drăgan, Eminesciana, nr. 2, Iaşi, 1986, p. 180.

16. Constantin Noica, Introducere la Miracolul Eminescu, Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 86.

17. M. Drăgan, Eminesciana, nr. 2, Iaşi, 1986, p. 50.

18. Constantin Noica, op. cit., p. 85.19. I. Rotaru, op. cit., p. 69.20. M. Eminescu, Opere alese, VI, Bucureşti,

1965, p. 647-687.21. Revista „Familia” nr. 6, p. 68, 1866.22. Lucian Drâmba, Eminescu la „Familia”,

Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă a judeţului Bihor, Oradea, 1974, p. 16/17, care se publică în Revista „Familia” nr. 6, p. 68, 1866.

23. T.V. Stefanelli, Amintiri despre Eminescu, Bucureşti, 1914, p. 111.

24. Mss. 2285, f. 173.25. M. Drăgan, op. cit., p. 113.26. Constantin Noica, op. cit., p. 39.27. Petru Caraman, Pămînt şi apă, Contribuţie

etnologică la studiul simbolisticii eminesciene, Ediţie prefaţată, note şi indice de Gh. Drăgan, Editura Junimea, Iaşi, 1981, p. 343.

28. I. Rotaru, op. cit., p. 77-78.29. Ibidem, p. 77.30. Ibidem.31. Ibidem, p. 52.32. Petru Caraman, op. cit., p. 345.33. Ibidem, p. 347.

eseu

45p a g i n a

poezia

CONCERTUL NR. 2 PENTRU PIAN ŞI ORCHESTRĂ

Afişul cu femeia străpunsă de cuţite s-a dezlipitşi fâlfâie laolaltă cu bilete de film, hârtii denapolitane, frunze uscate, reclame pestriţefâlfâie dezechilibrând realitatea cunesfârşite etaje, în vreme ce salvarea proaspăt vopsităca o leoaică rage, caută cu disperare adrese,adrese, cuvinte.„Deasupra cinematografului Capitol, afişul— spuseră vânzătoarele de la magazinul de vis-à-vis —se lăsă lin ca o bancnotă. De atunci a înce-put să ningă”.Şi ninge, dogmatică ninsoare. trecătoriifac bulgări de nisip şi se lovescdin întâmplare, poartă pe umericoncepte, mitraliere verde deschis,zâmbesc unui fantomatic dentistMi-au explicat apoi cu încăpăţânare: „dragă,e o vitrină pentru copii. Nu vezi? Nu înţelegi?Reclame, reclame pentru filme, poveşti, atât!”în vreme ce salvarea aproape ruginităîn vreme ce salvarea(idee de capăt răstălmăcită)

în vreme ce salvarea în faţa casei vecineopri. „O bătrână cu ulcer ori vreostenoză obişnuită !” Şuşotescpantofarii Vereş de la 5.

***

Ninge, mă ţin de fereastră, de uşă,de sânii mamei, ofiliţi. Recunosc. Am minţit.e o invenţie, o ură, o dragoste împotrivă-mi.sunt gata. intraţi, poftiţi.Numai o secundă. Scuzaţi deranjul...”

***

„...doar cap şi picioare”. Spectatorii insistăsunt gălăgioşi, au pretenţii de vis.vor săbii lucioase, ascuţitesă-i treacă prin pântece, prin inimă,ca la circ. aplaudă zâmbind.„să o despice cu rostcă ştim că doar nu va muri!”doar cap şi picioare să fie!”

***

Afişul cu femeia,afişul acela de film,a fost găsit jos, sâmbătă dimineaţaşi lipit dedesubtul altui afiş :„Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră de Franz Liszt”În vreme ce salvarea proaspăt vopsită,în vreme ce salvarea (idee de capăt răstăl-măcită),în vreme ce salvarea ascunde în iarnăo tânără doamnă cu venele deschise.

239

eşti proastămi-a mai strigat la poartăsărutându-mi obrajiisub ochelarii de soared’apăi cum... d’apăi cum...hai, hai, înapoisă desfacem patul!

Rodica DRAGHINCESCU

46pagina

poezia

ar fi vrut să adauge ca o revelaţie îngădu-itoaredar eul drept din stânga o luă la dreapta,iar eul stâng din dreapta şterse faptaîntr-un soi de prinsoare vizată pe dinafarăpână când plăcintăreasa de peste druma ieşit la geamul cu subînţelesuriasta se va întâmplacu sute de secunde şi minute întârzieremai pot eventual să mă fotografiez acumalăptând generaţiile de cititori în formare,să trag semnalul de pe fosta clădire a băn-cii.azi: editură-n derivă, revistă, sală de dis-tinsă aşteptare,să lipesc afişe cu tendenţioasa ovreicăronţăind 239 de pahareînainte de a mă aşeza la maşina de scrisbuuuuuuuuummm!tusea s-a repetat ca o criză amorală,pe gât îmi veneau sentimente necunoscute,expectorante valuri nsulare.din întuneric vâââââââââââââjjjjjjjun scuipat de lumină îmi va fi retezat fruntea.

MAI POFTIŢI!

prin pielea mea transparentălăcomia mamelor voastre copitecu mine în pântece şi-n mintelăsându-vă dezmoşteniţi de buriceşi atât de necesarele organe olfactive,negi, pistrui, semne de punctuaţie,butoane anticipativesub care lucraţi cu dălţi şi topoaredrept puşcăriaşii propriilor mele senti-mente tardive.prin pătrăţelul acela nevăzut,veţi putea evada iarăşi şi iarăşiîntr-o mezaventurăfără indigouri, acte şi chitanţe în regulă.

CAM ĂSTA AR FI BUSTUL DUMNEAVOASTRĂLA PRIMA MĂSURĂ!MAI POFTIŢI!!!!!

PASIUNI DE PROVINCIE

realitatea bruscă e o pictogramăun organ imposibil de redat la maşina de scrisScriu inversîntr-un caiet unsurosprintre rânduri de biologie şcolară,dicteul nu are de alestrece prin înmulţirea gândacilor,a broaştelor şi fluturilor cap-de-mortla care contribuie o tânără ţigancă oarbă,ea trage după sinemucegaiuri, ziare, reviste,pasiuni de provincie, parfum aposîn jur praful se lasă fotografiatca lux al celorlalte amănunte,dâre alcoolice, flori opărite cu iod,răboaje, ierburi dintr-o celebră căsătorie:măcelar — benzinăreasăpantofar — croitoreasă„Observaţiile personale, explicaţiileşi conotaţiile sunt de prost gust!”intră memoria pe uşa din doscam slabă, deşălată cu /capul borţos„Dicteulva fi amendat pentruneplata impozitelor senzoriale!”

CIORAPI ANTI-INSECTĂ

pe derdeluşul acestaal încrederii oarbegustul unei picături de prafîn cerul gurii atrageviscolul la apelul de amiazămăturătoarele parculuiaveau şorţuleţe de catifeaşi mănuşiluaseră salariul de varăl-au pus laolaltă într-un tufişascultau radioul mâncau biscuiţipână îşi alăpta şefa gemeniicu codiţă de capră se loveauaplaudând trecătorii de la 1,90pe derdeluşul ăstaal încrederii oarbeo sticlă de şampanie costăcât o excursie la Paris

47p a g i n a

ŞAPTE POEME DE AMOR

Observator pentru incendiu

Te caută moartea pe-acasă iubito, solidară ca mafioţii, de pildă şi luna de sânge-mi plânge cu roşiile-i lacrimi iar stelele cad împrejur precum smochinele coapte toamna.Tresar.Acoperă-mi inima cu ceva, iubito, şi-ţi voi pune apoi ochelarii de ţărână-n părdin a mea pădure de nucşi zâmbete zdrenţuitedin fostul meu viitor.flăcările tale copleşitoaresa mă mistuie iarăşica un incendiu trecător.Acoperă acest poemcu frunze ruginilepentru că eu am devenit toamnăunicul Iau observator.

Între două coapse ca şi între două focuri

Multe lucruri trebuiau aranjate în camera de zi.

De fapt mă durea un dinte şi cu toate că pe farfuria goală mirosea a prăjituri cu ciocolată simţeam o amărăciune în gură.

Ziarul stătea neatins de ieriiar eu, îmbrăcat în treninguldemodat şi pulovărulde la Giovani cu ciorapii negriroşi de cârtiţe în papuciide la Forpron, încercamsă omor timpul citindu-1 pe Damel.

Multe trebuiau făcute în casă,varza netăiată protesta pe terasă, fiertura era demult înţepenită ca şi morcovii din congelator.

Am înghiţit două aspirine canadieneşi am aşteptat searacu gândul la tine.pentru prima dată când la Telejurnalai fost aleasă eveniment al zilei.

Dragă, te rog aranjează un aperitiv pentru iubirile ratate

Trăieşti liber – demn, şi se spune cu toate că uneori visele tale de pe etajeră sunt doar nişte simple exaltări luate dintr-un thriller în vogă.

Dragă, te rog aranjează un aperitiv pentru iubirile ratate, pentru carnea tranşată de avocado cu o rutina în care noaptea Sfântului Bartolomeu e o simplă jucărie.

Citeşti horoscopul din ziarul de ieri şi simţi cum te apasă dragostea ca un dovleac din Texasdupă ce ai posedat-o (într-o zonă pitorească) lunecând în depresii - animalule. (Ha, ha. Râde Iggy Pop.)

Lupii singuratici îşi schimbă bârlogul zise ea în bucătărie lăsând un pui de cuc în cuib şi pe mine cu el. două păsări fără ţintă.

Pavel GĂTĂIANŢU

poezia

48pagina

Patrusprezece noiembrie

Mâna mea e demult la tine acasă şi eu îţi las amprenta buzelor pe o hârtie găsită la întâmplare precum o virgulă în aer.

Tu mă atingi sub arboreleuitat într-un parcdin gura oraşuluiîn timp ce prin trupurile noastrerespiră pământuliar eu rămân doar un cuvântpe buzele talescăldate-n razele plăpândede dor.

Nopţile din Cairo

Nu întoarce ochii tăi de la faţa mea pe care o poţi face mai departe trainică, lăsând-o să fie mereu firavă şi nouă.

Dacă lucrurile aşteaptăsă primească viaţii cine altulpoate umple libertatea privirilor,legământul cu pasiunea, norma cu harul, victoria tulbure a cărnii proaspăt dezvirginată.

Ascultă-mă şi lasă cuvintele mele să răsune în tine precum murmurul brazilor în munţi.

Ecoul tău îmi va fi răspunsul.

Penultimul poem de amor

Deasupra pleoapei ochiului stâng a fecioarei cu părul negru este imprimată tristeţea din aceşti treizeci şi opt de ani bătuţi pe muchie de adevăr.

Ochiul drept e liber împreună cu aşternutul său ţesut din vise cu miros de portocală şi eterne aşteptări.

Fruntea-i patul inocent pentru eroii basmelor din copilărie.

Zâmbetul ei nu l-am văzut niciodată ce paradox de proporţii, dar totuşi în cartea următoare despre buzele ei am să scriu un roman - fluviu.

La Putna lângă Bustul lui Eminescu(poem antirăzboinic)

Doamne cine-s ăştia ce-ţi acoperă calea cu marmoră şi ziduri de tristeţe cine-s ciuntiţii şi nebunii şi golanii şi zeii la întâmplare încununaţi cu lauri?

Cine-i norodul ce se ucide în juru-mi cum nici într-un blestem niciunde nu scrie.

Sufletul din străbuni profund mă doare precum carnea tăinuită cu sare.

O! Ce grele cuvinte mi-ai dăruit tu mie, ce vorbe nepotrivite îmi caddin gură-n poezie.

Unde-i Vlad. unde-i Ştefan Unde-s urmaşii osteniţi de glorie.

Cine s-a ascuns în ochii Mariei şi cu lacrimi privirile-i le-acoperi.

De zeci de secole ceaţa pe sâni-i se zdrobi şi acum pruncii sug doar la o statuie. Vrem îndurare şi nu moşteniresă împărţim cei o mie de aniplini de iubiresă vorbim despre întoarcereşi naşterea din nou - să vorbimlângă tronul cel alb să plutimpe apenoi cei aplecaţi şi uitaţi aicimângâiaţi numai de gloanţele veşnicieimereu bătrâni şi mereu prigoniţi.

poezia

49p a g i n a

BORSALINO

Acolo,de la etajul trei a sărit un om. motivulnimeni nu-l ştie. un timp haineleau rămas pe speteaza scaunuluipână le-a spălat şi cârpito vecină miloasă ba chiar pălăria – o Borsalino decolorată de soares-a bucurat de un tratament specialfiind chiar vopsită – arăta de parcăchiar şi aşa lângă capul unui mort se înclina ceremonios la trecerea vreunei femei în capot de molton. un profesor cu obiceiuri de şcoli franţuzeşti – ba chiarcopiii din ghetoul muncitorescîl ironizau: cum să-ţi ridici pălăria în faţa unei femei?

A fost pregătit şi dus la groapăşi intenţionat – vorbesc gurile rele au uitat să-i pună în sicriuilustra pălărie

GĂLEATA CA UN IZVOR DE VIAŢĂ

Să bei apă deasupra găleţii da, sunt şi lucruri adevărate – o canăintrodusă într-o găleată – în ea

fulgul unei aripi – mărgelele unei respiraţiivibrând de incertitudinisetea lua forma unei picăturice cădea în găleată şi din locul acela o undă pleca spre marginea zincatăbuzele i se umezeau în timpul sorbiriinimic nu era mai adevărat ca apa uitată pe buzete ştergeai cu mâneca peste gură – atins de cea mai aspră stofă din lumecerşind – devenise o perniţă cu aceignorând clinchetul monedelorculoarea şi dispreţulde a fi umilit şi generos într-un singur cuvânto coloană din aerul dislocatbate în lut câte-o umbră însetatăşi ecoul se propagă până la cerşi câteodatăse întoarce

BANUL MIC

Am găsit un ban mic – cel mai mic ban din lume cu el nu se poate cumpăra nimic aruncat pe pământ – sclipea a ochi de şarpesuprapus peste cochilia unui melcintra în primul inel – topitură pe dinţi minereu şi aliaj – o curbă pe a cărei turnantă eram împins spre exte-riorcum ai săruta o fată şi ea se codeşte în natură lucrurile sunt mai fireştiîmbrăţişările vin dintr-o parte şi alta. până la topitorie îi creştea valoarea de două orisă ai un ban – de valoarea unui peso cuba-noaninat la piept cu o şfoară printr-o gaurăfăcută în basca lui Che Guenvara. poţi să bei gratis un rom albşi să cânţi „bandiera rosa” – vânzătoarele vrând să-l sărute mă îmbrăţişau pe mine – uitând să-mi dea restul la iubire alteori nu-l aveam şi eram fericit

Virgil COSTIUC

poezia

50pagina

dacă-l aveam pe vremea când doar el îmi lipseaîmi cumpăram o casă – printre norila naşterea mea tata a lipit un banpe fruntea altui copil. când eşti nimeni şi banu-i la fel …uite cum se rostogoleşte după colţsă vedem cine are curajul să-l ridice...

BLOOP

Să ştiţi că nu toate sunt aşa cum pareu, de exemplu, când văd fluviulmă uit cum îl luminează ziua – vapoarele ce trecşi mă aşez pe malul lui – într-o pictură alungităvăd o barcă aflată în derivăprin aerul mirosind a plantă înăbuşităun pescar la pupa bărcii are o cupă de lemnpe care o scufundă în apă, clonc, clonc la sunetul acesta peştii vin să se împere-cheze şi apa îi scurge-n aval – cu taina lorpipăi cu auzul adâncul de apă, bloop sunt sigur că după asta vor sfârşi după o cortină la ţărmul cu sălcii adormitefinalul unor ospeţe stropite cu vinpescarii nu mai cred în dragoste la azimut o cârmă din vâslăle strecoară viaţa printre anafoarepierd timpul şi locul procreării – la felcum am ratat şi la naşterea meadesprinderea

UN PICIOR NU MAI E AL MEU

Şi eu sunt un şchiop – aşa am umblat un sfert de glob – mă întrebau ce caut o altă gleznă – le spuneam într-o noapte am văzut-o pe cer unii îi spun lună – privind-o printr-un ocheanam zis că-i bună. umblam şi prin cealaltă emisferăde câte ori o încolţeam se făcea dimineaţă

şi adio umbla pe tăcute – noaptea ţuşti pe cer printre alte vertebre şi frânturi de oaseaceeaşi radiografie cu nebuloase în mişcare oamenii alegeau de pe cer – ca dintr-un raft de bibliotecăcâte un membru ori o vertebră de fiecare dată se găsea ceva potrivitnumai unul nu-şi găsea un picior şi pro-bând întruna îl prindea dimineaţa. astăzi îl văd umblând în cârje pe lângă mine. nu ne vorbim – dar îi observ privireacum îmi măsoară piciorul sănătos

LUMEA VĂZUTĂ DE APROAPE

Un cap de om – doi ochi hepatici îmi cer să-i împrumut ochelariice urmează să vadă când lucrurile privite de aproape par deformateîntr-o gară numărând obturarea luminii dintre vagoaneo lampă magică se derulează – o cameră unde nu vine nimeni induce ideea unei case fără uşişi dorinţa de-a pleca este înăbuşită – liber-tatea unei păsări apropie optic distanţelecum ne văd ele prin lentila de aer când norii lăcrimeazăochii noştri la un loc sunt izvoare ce se scurg în pământaici între două planuri libertatea este egalătrece prin aceeaşi axăvântul mă face dimineaţa miop secvenţă cu secvenţă fără a compune o realitate – te îndrumă să priveşti lumea prin ochiul care nu existăo altă lume pulsând spre necunoscut o existenţă fără construcţii ajutătoare

Două lumio singură farmacie ambulantădoi ochi proaspeţi scrişi pe o reţetăşi o firmă de pompe funebre specializată

poezia

51p a g i n a

Îi citim pe scriitori cu gândul spre repe-re şi paradigme pentru a afla noi puncte de sprijin convingerilor noastre. Îi citim în mod special şi ne dăm seama că în toate sensu-rile cuvântului, cartea nu-i decât „o epocă a fiinţei”, cum spune Jacques Derrida, dar tot cu completarea lui că epoca aceasta pare a fi pe sfârşite, acum fiinţa se vede „în lumina pâlpâită a agoniei sale”. De aici, o serie de întrebări chinuitoare pentru noi toţi, cei care am crescut în cultul şi spiritul cărţii. Ce se va întâmpla dacă omul va rămâne în afara căr-ţii? Dacă în lipsa discursului literar, orice ar fi el – poezie, proză, teatru, eseu, memorialisti-că – ontologia va rămâne la mâna iraţionalu-lui şi ilizibilului? Dacă viaţa însăşi ar fi ruptă de duhul cărţii şi de mesajul ei îndreptat spre elementele fundamentale ale axiologiei? Neliniştea noastră, provocată de asemenea interogaţii tulburătoare la care răspunsu-rile echivoce în dezlănţuirea lor acutizează fenomenul, ar lua-o pe drumul unei logici contradictorii şi însăşi supravieţuirea omu-lui ar intra sub semnul întrebării. Ce sfârşit tragic la capătul parcursului uriaş prin care omul biologic – după fabuloasa lui evoluţie psihosomatică şi mentală – s-a transformat în omul creator, cu disponibilităţi de cunoaştere şi exprimare aproape fără limite. Şi cum ar mai rămâne în picioare sintagma: cultura împlineşte natura umană?

Şi totuşi, sunt soluţii de contrapondere, de salvare a tezaurului lumii. Mulţi gânditori sunt optimişti pe această temă, ei îşi exprimă dorinţa de a nu se pierde niciodată miracu-loasa legătură cu cărţile, universul lor trebuie să rămână mereu deschis pentru om, fie şi numai pentru a gusta din „cea mai frumoasă cugetare care s-a scris vreodată”. Omul va şti să înfrângă spaima coşmarurilor şi a dezilu-ziilor generate de hiperaglomerarea proble-

melor zilnice. Adevărat, va avea senzaţia că se învârte într-un cerc, pe care i-o poate da orice analiză a realităţii, aceasta devine însă şi acceptabilă atunci când constată că cercul nu este „vicios”, pentru că în centrul lui se află tocmai ideea salvării. E ca într-o carte a destinului, eternă, imuabilă.

Fără accederea la cărţi prin lectură, cunoaşterea s-ar opri în loc, neputinţa ar lua proporţii şi Heraclit ar avea dreptate şi acum: „Despre ceea ce nu se poate vorbi, tre-buie să se tacă”. O tăcere imensă, copleşitoare în care logosul ar rămâne o pură invenţie utopică, iar teoria lui o ştiinţă incapabilă să recupereze sensul lucrurilor. Cum să nu mai aspiri la frumuseţea reflecţiei asupra ideilor din poeme, proză, eseuri, cugetări, aforis-me, comentarii, scrisori, note, interpretări, intuiţii geniale şi adânci? Este aici implicată o particularitate a spiritului uman, aceea de a avea măcar parţial acces la operă, în opi-nia teoreticienilor tocmai această „intrare” face ca statutul cărţii şi al lecturii să capete „putere proteică”. Uluitoarea posibilitate a metamorfozării discursului la orice tip de lec-tură a determinat apariţia unei încrengături de preferinţe şi gusturi pentru cartea sacră, model, incendiară, fundamentală, vizionară, de dragoste, de idei, de artă, de aventuri sau pentru cartea imaginară, defetistă, neînţe-leasă, politică, revoluţionară, nihilistă sau pentru cartea principiu, cartea armă, cartea prieten, cartea marfă... Capătul de drum este greu de întrevăzut. Istoria cărţii va continua cu atât mai mult cu cât se poate pune în orice ecuaţie şi în orice formulă de concept.

Cel care citeşte este supus şi îndoielii. La ce bun să mai facă trimiteri la lecturile din Rimbaud, Mallarmé, Verlaine, Rilke şi Edgar Poe? Suntem la timpul computere-lor care poate marca generaţiile la ceas de

VIITORUL CĂRŢII?

Nicolae BUSUIOCÎi citim pe scriitori cu gândul spre repe-

Nicolae BUSUIOC

eseu

52pagina

cumpănă şi de descompunere morală, un semn poate echivalent cu alţi termeni, mai gravi şi mai periculoşi. O smerenie unică în felul ei îl ajută pe cititor să-şi dea seama că spiritul este stelar şi fulgurant, este excep-ţia şi izbăvirea. Pare că disperarea ajunge la liman, apele se limpezesc, soarele răsare din nou şi gândurile îi intră pe făgaşul cel bun. Chiar dacă reflecţia lui nu mai este nici tăioasă şi sigură, nici rapidă şi imprevizibilă, dar de necesitatea preţuirii valorilor unui model absolut este conştient, fie măcar prin discernere şi bun simţ, prin recunoaşterea a ceea ce face diferenţa netă între alb şi negru. Sunt senzaţii şi sentimente ale cititorului nostru, sunt stări sufleteşti pe care le încearcă începând cu cele mai subtile transferuri de imaginar infantil până la suferinţele cauzate de îndoială, timp, deşertăciune, efemeritate, resentimente, regrete, nostalgii etc. Ia însă cartea în mână şi citind se extaziază în faţa frumosului, a divinului, a ideii, a naturii, a tot ce este inteligibil, sensibil şi temeinic.

Există, după cum s-a demonstrat, o legătură pluriformă dintre text şi lectură. Sunt trăsături unificatoare între abordarea operei, în perspectivă istorică şi sistematică, şi revelarea esenţelor, a unui vizionarism în care logica cedează din drepturile ei imagina-ţiei. Cu alte cuvinte, cartea (textul), ca rezultat al creaţiei, obligă la informaţie şi asimilare, la precizie şi rigoare, în acelaşi timp însă oferă vibraţie intelectuală, metaforă fermecătoare, o dispoziţie sufletească proaspătă şi curată. În momente de tristeţe şi mâhnire, cititorul recheamă lectura şi, efect miraculos, devine parcă altul. Actul lecturii înseamnă şi raţiune şi sensibilitate şi perspicacitate, din punctul de vedere al celui care citeşte prioritară poate fi raţiunea sau, dimpotrivă, sensibilitatea, în unele cazuri radioasa lor echilibrare. Cum să nu aibă încă viitor cartea şi lectura?

A medita asupra viitorului lecturii, fără îndoială înseamnă să-ţi adânceşti întrebarea. Şi te întrebi: de ce orice dispariţie a binelui, adică tot ceea ce ţine de el, ar face loc doar răului? Omul trăind în domeniul nesigur al spiritului şi al ficţiunii (care este şi cel al căr-ţii) ar putea avea şansa unor momente în care enigma fundamentală a existenţei spirituale să ia înfăţişarea idealului aşteptat. În cazul subiectului nostru, fără a fi nici prea patetici, nici prea duri, soluţia ar fi convieţuirea cărţii în sine cu informaţia oferită electronic (pe care nimeni nu o poate ignora sau refuza) într-un echilibru convenabil şi necesar. Omul contemporan, dar mai ales cel al viitorului, nu trebuie pus în situaţia alegerii exhaustive, se va simţi mult mai bine şi chiar fericit să

îmbine cele două modalităţi de lectură, într-o complementaritate deloc dăunătoare. Borges, mereu revenim la el, spune că „proza convie-ţuieşte cu versul poate fiindcă sunt egale în planul imaginaţiei”. De ce imaginaţia lumii viitoare nu ar fi însoţită de înţelepciune? O încălcare a tradiţiei şi a identităţii naţionale şi individuale, spre a se crea iluzia că totul e „o apă şi un pământ”, că trecutul unei naţii nu mai are nici o însemnătate, prezentul îl trăim aşa cum e hotărât de alţii, iar despre viitor pluteşte o incertitudine apăsătoare, în aceste condiţii se mai poate medita la o isto-rie mereu vie şi la o mitologie mereu reînno-ită? Nimeni nu ne obligă să rămânem datori doar tradiţiei, putem aspira şi la cele ce vin. Neliniştea este întotdeauna cea mai puter-nică, poate că încă de la începuturi bucuria omului a fost înveninată de evoluţia istoriei, oricând însă va apărea miraculoasa revelaţie a clipei. Şi de ce să uităm că „Lumea, după Mallarmé, există pentru o carte; după Bloy, suntem versete sau cuvinte sau litere ale unei cărţi magice, şi cartea aceasta nesfârşită este singurul lucru care există în lume: este mai bine zis lumea”. Noi, cititorii, încă putem să fim optimişti. Nu poate fi înlocuită o tradiţie culturală de milenii (cartea) nici chiar cu una dintre cele mai teribile descoperiri ale teh-nologiei moderne (calculatorul). Pornind de la motivul cărţii, unii scriitori, cu reflecţii în apropierea metafizicii şi transcendentalului, au ajuns până la imaginea universului însuşi, necontenind să se întrebe totuşi care sunt condiţiile gândirii umane, în ce carte se poate scrie despre cuvântul care a fost la început, dar cartea codului genetic datorită căruia există viaţă şi unde-i cartea care a fost acel atom primordial din care s-a născut fabu-loasa metagalaxie? Rămân acestea întrebări tulburătoare pentru oricine.

eseu

53p a g i n a

Marin IFRIM

DE CART

Băutură şi fum, curve şi politici - o zeama stranie, un acru amestec oceanogra-fic.

Dedesubt e raiul pavat cu valuri, dea-supra e raiul pavoazat cu un curent marin – o briză din priză, un fulger electric.

Băutură şi fum, curve şi politici, daţi-mi un toiag şi-i dau căpitanului una în prag.

REMORCHERUL GALBEN

Dacă deschizi ochii, vezi mizeria din jur, daca îi ţii închişi, vezi mai rău, adică nimic.

Lumea e căcănie, oricum ai încerca s-o priveşti.

Lume nebună, pe cine sa scoţi din rahat, pe cine să laşi când ai pe masă o sim-plă coală de hârtie şi o culoare gal benă?

LANSARE DE RUTINĂ

Aceasta este femeia amfibie, plânge sub roţile de sperma tozoizi ale Carului mare.

Înainte, un armăsar de oxigen caută plămânii muribundului – se moare din dragoste, se moare de scârbă, de sifilis şi de gingăşie, totul e contaminabil ca într-o casă de fier în care pute a contabil.

Aceasta este femeia amfibie, râde între firele paraşutei sub un avion jerpelit ca un somon, gata să-şi caute liniştea pe fundul unei ape nemişcate doar de curentul marin.

SERVICIUL MARIN

Nu mă frecaţi la melodie, ştiu şi sin-gur să mă fac de rahat, să scuip între ochi colacul de salvare, ciclopul, speranţa, sen-zaţia de arsură sub limbă.

Paznicul de far este un sinistrat dedat la săpătura imperiu lui, privind oceanul de whisky, eticheta vapoarelor, simpla neplă-cere catifelată a caravelei “Santa Maria”, arhive şi reclamaţii ale directorilor de şan-tiere, urmele motivate ale bor delurilor.

Nu mă frecaţi la melodie, ştiu şi sin-gur ce am de făcut.

În seara asta mă reîmbăt şi vă salut...

CURENTUL MARIN (I)

Departe de literatura şi modelele ei, curentul marin e o apă de ploaie bine dozată de cuscrii Terrei, aceasta femeie în orgasm continuu pe scara Richter.

Departe de literatură şi mode, curen-tul marin e un curent tâmpit, o maree nea-gră cusută cu aţă albă, o nebunie aflată în custodia unui prelat deshidratat.

Departe de literatură şi modistele ei, curentul marin are un certificat de naştere comun: temperatura dată de cuscrii Terrei, aceşti guvernatori cu miros de Coca-Cola...

CU SEXUL LA LUNĂ

Pe sexul meu (un fel de cuvânt de onoare), dacă eram preşedintele USA, o trimiteam, o expulzam pe Madonna în comuna unde ştiuletele creşte direct în c... ţăranului.

Să ne cureţe ea porumbul, să plătească ea impozit pe ple catul agricol, să se culce ea cu agentul agricol Mancuso de la seminţe, să fete ea un hectar de floarea-soarelui cu sexul la lună.

poezia

54pagina

Săraca Madonna, cum mai sparg ţăra-nii seminţe, visând că sexul lor, într-o bună zi, va deveni rafinărie de ulei...

CURENTUL MARIN (II)

Curentul marin trece prin pârul tutu-ror femeilor din jurul Mării Negre, e un curent doctrinar, endocrin, suplu şi barbar.

Ovidiu i-a amuşinat miasmele.Curentul marin, de exemplu, la

Florica, are o haltă prelun gită, turbionară, gâlgâie ceva şi se deplasează unde poetul Ghene, un alchimist al cuvintelor, a inven-tat gama fundului de femeie în bătaia vân-tului marin, furtuna cârmaciului copleşit de rade.

ORLABAL

Să zicem că suntem la un bal pe “Nautilus”, o nebunie pro gramată, felul nostru de a nădăjdui.

Pe mal e furtună, marea trece prin-tr-un cutremur, noi sun tem beţi şi vine George cu Necula, poetul Marelui Stat Major al Academiei Picăturii de Boemă, o fiinţă plină de defilee, de alune şi maimuţe, de papagali şi sfinţenii.

El ne oferă produsul mării, valurile şi vânturile, Roza şi Scleroza, cât-un pic-pic-pic pân n-o rămâné nimic din marea cea mare.

LA FIX

Încă o dată, îngerii mă lovesc cu aripi-le lor de tutun verde, cu senzaţia dificilă de intrus între fete şi feţe.

Doamne, în guşa mea de pelican am adunat colonii Guadalupe, Mauritanii, Suzette, multă verdeaţă şi mâl, plante plân-găreţe, sardele, scrumbii şi curvii, un detec-tor marin cu fuziune rece, valuri de plastili-nă, nori prăvăliţi în sughiţuri peste găvane fluorescente.

Încă o dată, îngerii mă lovesc peste

rezervorul cu leucocite, direct în grupă, în echinocţiu.

MAREA PELTEA MARINĂ

Zeama de fructe e gata, a fiert, e închegată, e transpa rentă până în cele mai tainice adâncuri ale mării.

Gelatina e doar o aparenţă, dincolo de ea se întinde o veri tabilă sahară, o gâlgâire textualistă prolixă dar a dracului de scula-tă, gustoasă şi periculoasă pentru bolnavii de ulcer politic, ceva care scapă cadrelor medii, un fel de curvă amba lată în haine călugăreşti.

Doamne, suntem la un pas de o reţetă occidentală, ceva între 22 şi 23 decembrie 1989, un fel de a nu mai fi altfel...

RÂNDUNICA PESTE APE

Cât este crocodilul de crocodil, nu trăieşte nici măcar 400 de ani, cât toate nea-murile poetului.

Cât este balena de balenă, nu trăieşte decât 200 de ani, cât îngrăşămintele sinteti-ce ale poetului.

Cât este rândunica de mică, în zece ani, cât durează întreaga ei viaţă, Doamne, cum curăţă marea cu burta ei de mamă definitivă a streaşinei româneşti.

ASTA NU E STICLA MEA

Nu mi-am dorit niciodată să fiu Robinson Crusoe.

Totuşi, am naufragiat în toate insulele din oraş, n-am ţinut cont de etichete sau de mateloţi, am plecat într-o dungă pe valuri, am ajuns la gară ca un feribot gâfâind, c-un picior în sala de aşteptare, c-o mână pe semnalul de alarmă şi cu limba înnodată de poliţistul T.F. explicând, plecând, când: "Asta nu e sticla mea".

La Podgoria, dop pe dop am scos, nicăieri nu era vreun bilet în care eu să cer ajutorul cuiva.

Nu era sticla mea...

poezia

55p a g i n a

ÎMI PLEC FRUNTEA DE MEDEE

Sufletul te strigă-n limbasufletelor adormitece nu îndrăzneau aseară,când dormeai, să te sărute.

Frumuseţii tale sacre,mâna mea de moartă-vie,îi înscrie-n taină şoapteşi-o îndeamnă să revie.

Iar urechea se deschideca stăpân pe lumea largă,fulger trist pe trupul tău,unde ochi ascunşi adună,cum şi-adună ochi pe coadăîntristată de păună.

Şi prin gânduri trecătoare,îmi plec fruntea de Meee.Îmi duc ciuta la izvoaresă îţi fac din ea, femeie.

SĂ SE FACĂ LUMINĂ!

întunericul acela lăptos încă năştea oameni(aşa le ziceam/chiar dacă erau nişte vietăţi

sinistrecu trupuri gelatinoase prin care se vedeau măruntaieleşi conductele de sânge)ele se desprindeau din gura nesătulă a nopţiişi alunecau inerte la picioarele mele. - fântânile cu lacrimi, îmi şopteaiîn întuneric,îmi croiam cărarea spre lumină. ( împleteam degetele în frânghiidin care izvorau arzătoare fascicole de gânduri) tu atingeai cu buzele fierbinţi marginea mantiei albastrecredeai că-s o zeiţă ascetăcu limba de cremenetunam ca pe o blasfemie:- să se facă lumină! focul pâlpâia (desenând tablouri sacre pe obrazul cenuşiu al lunii)din burta lui cutremuratăieşeau aborigeni cu trupurile goale şi feţe-le vopsite provocator(destinul lor mergea în spate/cu mâinile împreunate /le număram paşiipână lângă prăpastie) peştera scuipa foc şi ape din adâncuripeste sfârşitul acela de lumeca pe o rană vindecătoarea ochilor bolnavi de întunericam tot tunat:- să se facă lumină! şi întuneric, şi lumină şi…întuneric... dar întunericul a tăcutstrăfulgerat.

ÎNGER RĂSCOLIT ÎN PIATRĂ

înger răscolit în piatră,mâna ta-mi devine daltă

Dorina NECULCE

poezia

56pagina

şi-mi ciopleşte ochi de moartă,colo-n stâlpii de la poartă.

înger straniu, călător,hai, avântă-mă în zbor,tu cu straniul tău fior,nopţile le strângi, fuiorîn petale de amor.

înger aspru, răzvrătit,ce-ai pornit spre asfinţit,bea-mi albastru părăsitşi mă du spre infinit,

sau mă du la tine-n piatră,mă zideşte-n altă daltă,cu doi ochi adânci de moartă,lumea lumii ce mă poartă...

smulge-mi tristele dorinţi,sfarmă-mi aripa-ntre sfinţi şipre(fă)-mă în izvortulbure, susurător,la picioare să îţi dorinfinita de dureresurdă, scursă învierea dorinţelor ascunseşi de noapte nepătrunse,

lasă-mă în umbra tasă te-nvăţ a te-nălţa..................înger galbenfără trup/aripa să-ţi împrumut/s-o poţi lua/de-la-nceput...

DEZACORDURI PE UN PORTATIV

Dezacorduri pe un portativPovestea îşi schimbă faţa.Mi se îngăduie să-mi aleg personajele.Port mănuşi străvezii,Chiar personajele mă roagă să le găsesc file noi identităţii.

Se încolonează urcându-se în vechiulcarusel prăfuit.

Avântul le schimonoseşte feţele.

Bietele uitate mâncate de molii din ladade zestre a bunicii.

Le rog să coboare,Îmi răspund ţinându-şi palmele peste gură:-Ne ascundem de oameni,Cândva locuiam printre ei.Insula fericirii s-a tăiat într-o minte prea ascuţită.De atunci sângerează ochiul lumii.

SĂ NU MĂ PLÂNGI, ELI!

…mâna mea o să se decojeascăpentru încă o rugăîn templul umbrelor se va face frig.– să nu mă plângi, elidoar bate-mi cuie la capăt de gândurica să te mai pot aprinde când îţi suflu în aripie timpul tăupentru un ultim salt până la cern-am să îţi uit numele aruncat haoticpe nourii pufoşişi nici mâinile tale care sapă adânc în primăvara asta acrucilor de lemnînflorite cândva în bătătură simt sufletul ascuns la mineîn coastee un gol fără de sfârşit.– să nu mă plângi,tu lasă-mă-n fereastră acolo unde s-au copt gutuieleprea mult am să te strigîn toate limbile uitate pe pământşi templul o să îţi deschidă calea,treaptă cu treaptă,genunchii tăi vor învăţa să zboare.– să nu mă plângi,când trupul meu se decojeşte,felie cu felie, ca o puzderie de umbre.

poezia

57p a g i n a

proza

I. Licitaţie pentru o identitate

Celebrul pensionar Stăvărache apare în raza vizuală a amicilor săi de vârstă, pensie şi viaţă amărăşteană, însoţit de o tânără gene-ros dotată fizic de Dumnezeu şi de natură. Câţiva plescăie din buze cu o admiraţie care arată că trăiesc un eveniment. Campionul înţelepciunii din cartier anunţă triumfător:

- O mie de lei pentru cel care ghiceşte cine este dumneaei! Hai că ştiu că vă lasă gura apă, puneţi-vă scripeţii la muncă, dacă vreţi banii!...

- Dumneaei merită mai mult, Stăvărache, îngaimă moş Spanac, pune şi dumneata cinci mii!

Făptura are de toate: picioruşele îi sunt înfipte direct în gât, o fustă cu două tăieturi care îşi fac praf carotida când respiri prin despicătura lor, nişte pepenaşi galbeni la piept şi un botic, aşa cum scrie în ziarele cu femei violate de glorie.

- Pentru cinci mii, aţi fi în stare să vă pretaţi la aranjamente de meci. Las’ că’i bine o mie!

Bătrânii îşi dau coate şi-şi fac cu ochiul chiar daca a trecut vremea aranjamentelor, totuşi, o mie de lei n-o fi mare lucru, dar este o mie de lei, poţi lua două eugenii şi molfăi de-un prânz cu carne, dacă uiţi şi un deget în gura. Şi apoi, orice încercare este o perfor-manţă în sine ca participarea la Olimpiadă.

- O fi mă-ta, Stăvărache, şi v-aţi cunos-cut acum un sfert de oră, c-aşa-i în teleno-vele! sparge gheaţa moş Cartof şi se râde

la drumul mare. Ce-au ăştia? întreabă şi se miră moşul. Eu am vorbit serios, că am văzut un film cu oameni care nu îmbătrâneau. Iar acum, tocmai mă gândeam că i-ar plăcea lui Stăvărache să-l ţină în braţe dumneaei şi să-l alăpteze!... Şi apoi n-am dat cu parul, am zis şi eu o părere în favoarea lui, că e prietenul nostru, de-atâta amar de tranziţie!...

- Las-o balta! îl opreşte Morcovete, mai degrabă seamănă cu o artistă frumoasă, voi-nică şi deşteaptă, care se luptă cu răii, până se conving şi se consumă reciproc să frigă un film sexy. Hai că am luat mia, cumpăr nişte cepuţă verde, să ne sărăm buricul cu vegetale pe anul asta calendaristic.

- N-ai ghicit! îi stopează avântul Stăvărache. Altcineva!

- O fi fata lu’ domnu’ Nato! presupune madam Gulie.

- De care N.A.T.O. este vorba? se intere-sează doamna Alifie.

- Aşa-i zice lumea domnului Pantofescu, după ce fata lui s-a întors din Turcia – unde s-a dus în excursie de afaceri şi plăcere –, fiindcă a interNAT-O! Cică are ceva foarte internaţional şi nu se vindecă nici la spital, unde a fost declarată inamicu’ public numă-rul 1, fiindcă voia să facă afaceri în continua-re cu doctorii sau cu alţi pacienţi.

- Îmi pare rău, madam Gulie, nu eşti pe fază!

II. Punct achit, alt punct lovit

- ...Să ascultăm şi alte opinii! îi îndeam-

Teodor PARAPIRU

REPORTAJ

CU JUVĂŢUL DE GÂT

58pagina

proza

nă Stăvărache pe prietenii săi, fluturând o hârtie de o mie de lei înaintea lor. Cine ştie – câştigă!

Fătuţa cu care a venit face o piruetă ca-n filme, spre deliciul privitorilor. Dom’ Take Viţel se pronunţă bănuitor:

- Auzi, dom’ Stăvărache, n-o fi cumva vreo moşieră care s-a întors după pământ şi apă în ţara noastră, cum umbla vorba nu de mult pe plaiul electoral?

- Nu-i, Take!- Poate este străinuţă cu suflet mare şi cu

păsărică defectă, care să fi venit în România, ca să înfieze cât mai ieftin un pensionar de rasă, pentru a avea cu cine să-şi petreacă timpul liber. Mă declar produs gratuit! zice pensionarul Suveică. Cred că iau premiul, că dumneaei cam tace, iar dom’ Stăvărache are un aspect foarte impresionat!

- Baţi câmpii cu graţie, Suveică! Dumneaei nu-i nici mută, nici străina, nici persoană de care zici!...

- Dacă-mi daţi voie, domnu’ Stăvărache, poate că e vreo extraterestră, care a căzut cu paraşuta în ţara noastră, iar acum cercetează planeta şi pe oameni! zice nu prea convinsă madam Alifie.

- Îmi pare rău, dar nu se potriveşte!- După cum arată, dacă dansează la fel,

aş baga mâna în foc că este Mata-Hari, şpi-oanca aia vestită din Uniunea Europeană, pe vremea primului Război Mondial. Bună fată şi patrioată, dar nu se ştie pentru cine! spune Nae Frână.

- Ar fi frumos să fie o domnişoară sau doamnă parlamentară, care să o fi luat la plimbare prin ţară să vadă cum mai o duc cei ce i-au ales. Şi dacă te-a întâlnit pe dumneata, Stăvărache, să te fi rugat să-i faci cunoştinţă cu noi! riscă şi doamna Frezie un vis de iden-titate.

- Aţi luat-o razna, domnilor şi doamne-lor! cuvântează mustrător Stăvărache. Dacă o ţineţi tot aşa, repede o să ziceţi că-i fata preşedintelui Americii sau a lui Roşu împă-rat, ori Ciocciolina, ori Cleopatra reîncarnată. Măi dragilor, fiţi cu picioarele pe pământ, se poate să vă rătăciţi aşa de tare şi să nu mai observaţi esenţialul. Am să-mi păstrez mia, dar acum vă prezint persoana: este o copilă de-a noastră din popor, reporteriţă la marele ziar cotidian “Zău”, din capitală şi o cheamă Bibi Tirbuşon. Faptul că a vrut să vă cunoască are o explicaţie foarte simplă: dânsa vrea să

scrie adevărat despre viaţa pensionarilor vii ca noi, care nu acceptă să fie trimişi în rezer-vaţii de verdeaţa, pentru mântuire!...

III. Fără impozit şi formolizare

- ...Acum, domnişoara Bibi o să vă adreseze întrebări, la care voi să răspundeţi aşa cum puteţi, sincer şi deschis, ca să ştie poporul telespectator, guvernul şi preşedin-tele, cum o mai duceţi sau cum o terminaţi, ce aveţi pe suflet şi ce vă lipseşte în buzunar sau aiurea. Poftim, vă dau cuvântul în aer liber, domnişoară Bibi!

- Bună ziua şi bine v-am găsit, stimaţi pensionari şi domni ai muncii! începe Bibi cu glas cântat şi alintat. V-a spus domnu’ Stăvărache cine sunt, eu adaug numai că lucrez la postul T.V. Şoc-Pan Ariciu-Sat. Pentru că operatorul care trebuia să filmeze întâlnirea noastră, este bolnav şi fiindcă nici camera nu se simte prea bine, voi înregistra discuţia pe reportofon, iar când vom difuza materialul, vom avea ca fond vizual, cadre cu persoane de vârsta a treia, a patra, a cin-cea, a şasea, a şaptea..., şi vocile vi se vor auzi fără probleme. Pentru debut, iată vă adresez o întrebare al cărei farmec constă în răspun-sul scurt şi rapid, tocmai pentru evidenţa stării clinice. Aşadar: la ce vă gândiţi chiar în acest moment, în unul sau două cuvinte?...

Răspunsurile vin în rafale:Morcovete: Ceapă.Take: Salam.Doamna Alifie: Oase.Moş Spanac: Fasole.Stăvărache: Primăvară.Moş Cartof: Un cartof fiert.Madam Gulie: Pensie.Nae Frână: Pâine.Madam Frezie: întreţinere.Bibi se agită ca o zvârlugă. E încântată

de felul cum decurg lucrurile.- Vă mulţumesc foarte mult, o să iasă

O.K.! Sunteţi hotărâţi să nu faceţi concesii şi păreţi să nu vă formolizaţi din cauza unor aparenţe conformiste...

- Domnişoara, în timp ce discutăm, avem voie să respirăm?

Bibi scoate un clinchet de veselie. Câtă naivitate!...

- Aş vrea să fiu sigur de o chestie îna-inte de a începe programul. Dacă apărem pe postul dvs., avem de plătit vreun impozit pe

59p a g i n a

prozaimagine, pe idei, pe vocabular?... vrea să ştie clar Take şi se explică: Fiindcă ne-au năucit cu taxele pe toate, domnişoară!

- Nu aveţi nici o obligaţie faţă de nimeni! îi asigură Bibi la fel de amuzată. Bate din palme, semn de atenţie şi adunare: Aşadar, primul motiv al conversaţiei noas-tre, pe care vă rog să-l comentaţi: cum con-sideraţi nivelul actual de trai, în raport cu aspiraţiile, iluziile, ocluziile şi pensia dvs.?...

IV. Mersul pe roţi pătrate

Morcovete: După părerea mea, nivelul de trai este bun de dat în primire. Personal, pot spune că am slăbit ca un porc şi că lupt pentru pace... Cât priveşte Europa, aş vrea să am nişte legături cu ea, dar nu se arată inte-resată. Pesemne este de vină vârsta, sau alte circumstanţe!...

Take Viţel: Dintre oamenii cu buletin fără termen de schimbare, puţini mai au nivel - asa mi se pare mie! - şi ăştia sunt cei care fac jocurile politice, economice sau, în instanţă, pentru împrumuturile de la bănci.

Doamna Alifie: Din punct de vedere medical şi biologic, eu cred că nivelul de trai nu oferă suficiente calorii pe stomac de locu-itor, ca să fie comentat!...

Moş Cartof: Aşa cum s-a declarat, nu mai sunt furaje, găinile au ameţeli şi popu-

laţia suferă şi ea. Pe vremuri, pentru asta, se dădeau curvele de sacrificiu pe când haidu-cii de acum iau de la săraci şi dau la bogaţi, că au şi ei obligaţii faţă de ăia care i-a pus să aibă grijă de popor.

Madam Gulie (oftează şi se uită cu tan-dreţe la Bibi ziarista): Poate dumneata, maică să mai prinzi vreun nivel de care să te bucuri şi să ai parte pe săturate, dacă găseşti vreun bărbat bun şi tânăr şi cu servici valoros, sau chiar mai mulţi, dacă te descurci în societa-te... Că eu am rămas singură de mai mult timp şi nu mai sunt posibilităţi...

Moş Suveică (cu alean): Nivel greu şi amărât, domnişoară Bibi! Noi centrăm, noi dăm cu capul, pleacă ai noştri, vin ai voştri, noi ne bucurăm ca proştii!...

Nae Frână: Merge totul ca pe roate, da’ pătrate! Unii fac nivelul din vorbe şi au pre-tenţia să trăim cu el!

Madam Frezie: Sinceră să fiu, eu nu pot să răspund exact, pentru că, nemaiavând bani şi, trăind din ce-mi mai dau copiii, n-am mai consumat nivel de care ziceţi!

Stăvărache (adânc): Domnişoară Bibi, ţi-am zis de la început ca o să cunoşti o felie de viaţă adevărată, fără umplutură şi min-ciuni. Ca să zic mai tacticos, vorba unui filo-zof: trăim, deci gândim, gândim, încă trăim, dar să nu exagerăm!...

V. Manipularea caprelor de către istorie

Sprintena reporteriţă Bibi Tirbuşon de la postul T.V. Şoc-Pan Ariciu-Sat aruncă motanul altei probleme în mijlocul grupului de reprezentanţi ai vârstei a treia:

- Vă rog să numiţi şi să comentaţi un fenomen din societate care vă dă de gândit!

- Să fie cu oameni, sau numai cu ani-male inferior dezvoltate pe care să dăm vina, cum e în fabule? cere explicaţii suplimentare nea Take. Că e derutant să vorbeşti cu liber-tatea asta!...

- Cum vreţi dvs.!- Ba cum vreţi dvs. Şi pe urmă mâncăm,

cum se zice în popor, fiindcă sunteţi de par-tea întrebătoare a microfonului şi vorba chel-nerească: clientul nostru - stăpânul nostru!

- Eu aş zice că suntem de aceeaşi parte! cochetează dulce Bibi, dar nu ştie cu cine are de-a face.

- Dar eu n-aş zice! se-mbăţoşează Take. Şi să-ţi desenez de ce, drăgălaşă domnişoară! D

oodl

ed d

e Er

ic D

eSan

tis

60pagina

proza

Pentru că, la vârsta mea şi a celor de faţă, nu mai am timp să mai stau capră înaintea istoriei, pe când dumneata, slavă Domnului, poţi să aştepţi în orice poziţie, mult şi bine şi cu folos!...

- Uşurel, Take! intervine împăciuitor Stăvărache. Stai puţin, oameni suntem, pălă-rii purtăm, dumneaei ne-a propus să vorbim despre câte ceva care ne îngrijorează din pădurea verde-căcânie a tranziţiei şi gata! Aşa cum pui tu problema, dai din pensionare direct în politică, numai fiindcă imediat ce vă pune cineva un microfon la gură, pierdeţi simţul realităţii şi se trezeşte nervul sindica-list din făptura voastră! Calm şi la obiect, n-o să ne călcăm acum pe călcâie şi pe tălpi din cauza asta, am văzut multe la viaţa noastră, nu-i aşa?!...

- Ehe, dacă-i fără arestări, am să spun că este foarte interesantă problema manipu-lării, de unde a pornit şi lozinca: “Aţi minţit poporul/ Cu televizorul!”, intră pe fir moş Suveică.

- Invers: “Cu televizorul/Aţi minţit poporul!”, îl corectează Take. scorţos.

- Nu contează! În primul rând, mani-pularea se făcea pe cale bucală, apoi se trans-mitea auditiv şi se consolida vizual. Era ca o boală de vaci nebune, plecată de la politici-eni de larg prestigiu internaţional, care ajun-gea la publicul consumator şi îl îmbolnăvea. Dar chestiunea e că şi poporul stătea cu ochii şi urechile pe scula manipulării şi hâţ-încolo, hâţ-încoace, făcea jocul de hărţuire sexual-social-politică, adică mineriade, ceferiade, cuponiade etc. Eu n-am nimic împotrivă să fie şi aşa ceva într-o societate normală, ca să ne ofere prilejul să cugetăm comparativ. Adică, să fie mai clar, accept manipularea, dar să ştim şi noi, cum zicea poetul, chiar dacă aflăm la pensie!...

Stăvărache îi strânge călduros mâna vorbitorului:

- Bravos! Acum stai jos că ai cuvântat, ai făcut curent, şi ar fi păcat să răceşti imediat!

VI. Oameni şi papagali

- Pe mine m-a pasionat problema cu drepturile omului, zice timidă şi visătoare doamna Alifie. Să fii liber, să înveţi, să mun-ceşti, să iubeşti, să călătoreşti, să ai ce mânca, câte şi mai câte! Când colo, după cum inter-pretează unii, omul are drepturi şi la şomaj,

şi la inflaţie, şi la înşelăciune, şi la sărăcie, şi la sacrificiu, şi la foame, şi la violenţă, şi la pornografie...

- Astea sunt strâmbele omului! preci-zează Morcovete.

- Ce-or fi, dar sunt prea multe! şi am mai înţeles că drepturile sunt mai mult pen-tru unii şi mai puţin pentru alţii!

- Păi, nu ştii poezia aia cu “noi vrem egalitate, dar nu pentru căţei”!?

Madam Alifie trece peste întrebarea lui Stăvărache:

- Escroci de tot felul îşi fac mendrele sociale şi politice şi pe urmă răcnesc cât pot după drepturile de a fi apăraţi în procese, de a fi trataţi cu mănuşi, de a nu fi interpretaţi politic, când ei îţi fură îmbucătura din gură... Pe de altă parte, mă apucă jalea când văd cum merg drepturile la sănătate, la învăţătu-ră, la cultură!...

- Parcă ai vorbi în Parlament! o admira madam Gulie.

- Şi mie îmi place! întăreşte Take. Madam Alifie continuă ca-n transă:

- La ăştia dezvoltaţii din Occident, drepturile au avansat la animale, la păsări, la insecte, la viruşi, dar nu înseamnă că ăia care îşi lasă averea unor câini sau pisici, sau papa-gali, nu sunt ţicniţi până la refuz!...

- Felicitări, doamna Alifie! Ai combătut extraordinar! o laudă Stăvărache.

Pensionara se îmbujorează de plăcere:- Ce să facem, domnu’ Stăvărache, asta

ne-a mai rămas!Momentul liric este depăşit de reporte-

riţa Bibi Tirbuşon, care îi invită la dinamism:- Să vedem cine preia ştafeta! zice zia-

rista orală şi vizuală, zâmbind provocator.- Dacă-mi daţi voie, aş vorbi şi eu des-

pre una din preocupările reflecţiilor mele, se anunţa Stăvărache şi cadrul se animă brusc. Omul e un tip căruia îi merge mintea

VII. De la regim la regim

- Tare sunt curios să aflu ce te-a pus în încurcătură! râde moş Cartof.

- Este chestiunea cu strânsul curelei! enunţă rar şi nespectaculos cel interpelat. Reia apoi agale: Eu cred că se face o mare greşeală prin continuarea acestei idei moşte-nite din vechiul regim, care a preluat-o de la regimul anterior, deşi între ele diferenţe sunt destule! dar, ca să nu fie însuşită şi de urmă-

61p a g i n a

proza

torul guvern, aş zice să se schimbe câte ceva, pe ici-pe colo, prin locurile esenţiale!...

- Ce să se mai schimbe, dom’ Stăvărache, că-i groasă rău! se agită spăimos Take Viţel. Enumera gutural: Caii au murit, porcii şi găinile se duc, noi suntem bătrâni şi bolnavi, iar infractorii şi infracţiunile se înmulţesc fără încetare... În condiţiile astea de pace fără scrupule, dacă Dumnezeu nu plouă cu pâine, cu parizer, cu N.A.T.O., cu Europa, cu dolari - am încurcat-o!

- Austeritatea, domnule, ar putea rezol-va situaţia asta grea! revine Stăvărache cu aplomb. Iar în problema curelei, se cere o modificare: să i se schimbe locul. Ia să vedem, care ar fi cel mai potrivit?

- La mijloc! zice moş Suveică, automat.- De ce?- Fiindcă asta este rostul ei: să oprească

nădragii din cădere liberă şi democratică, atunci când românul slăbeşte...

- Ei vezi, asta înseamnă să ai mentalita-te veche şi să nu te poţi vindeca de ea! De-aia nu merge reforma! Hai mai bine să ne gân-dim să mutăm locul curelei?

- Unde? se miră cu gura căscată moş Spanac.

- Acum, socotiţi şi voi unde s-ar potrivi mai bine, ca să fie schimbare adevărată, nu vorbe şi tam-tam!

- La cap?!... Rămâne şi de-o coadă că aşa-i modern!

- La picioare nu se potriveşte în nici un fel!

- Nici la mâini!Doar nu te gândeşti, dom’ Stăvărache,

să faci reforma asta, mutând cureaua la gât?!... Adică, ne punem juvăţul?...

Stăvărache constată cu mare regret:- Aţi luat-o prin bălării, domnilor! Pur

şi simplu, eu am vrut să sugerez că am putea să renunţăm la curea! Poftim! Ia staţi pe loc şi nu mânaţi/ Şi pe gânduri v-aplecaţi: dacă nu avem curea, nimeni nu ne mai poate cere s-o mai strângem cu încă o gaură!...

Se aplaudă ca la un congres legumicol cu acces limitat numai pentru dăunători tradiţionali

VIII. Viaţa fără curea

- Corect şi din ţara noastră! apreciază Morcovete cu promptitudine raţionamentul amicului său.

- Şi să ne cadă pantalonii în vine, să ni se vadă nivelul de trai al organelor?!... Perspectiva îl blochează pe moş Spanac cu ochii holbaţi pe un peisaj exotic: Hai, dom’le, că nu se poate, vorba ceea, ne văd colegii noş-tri de pe vremuri!

- Chiar şi treaba asta o înţelegeţi aiurea! îi face atenţi Stăvărache. Oare, strămoşii oame-nilor - Adam şi Eva - nu umblau aşa până au căzut în păcat?!... Când au mâncat din Fructul Oprit, pentru ei a fost ca şi cum şi-ar fi inves-tit cupoanele în terapia agale şi apoi de şoc a reformei, fără să fi existat vreun precedent pe ramură. Astfel, am fi primii în lume!

- La ce? tresare madam Gulie. Că m-am săturat să ne aflăm înaintea bulgarilor şi a albanezilor, în Europa.

- La regăsirea paradisului pierdut! Stăvărache perorează înflăcărat: România ar deveni centrul planetei, locul unde refor-ma învinge definitiv şi într-un timp record. Oamenii ar umbla ţinându-şi pantalonii cu mâna, sau goi, numai cu salariile şi ajutoarele de şomaj pe lângă ei, ar mânca aerul respirat şi s-ar sătura cu dieta răbdării...

- Aşa cum povesteşti dumneata, Stăvărache, pare să fie bine şi frumos, dar vor înţelege, oare, dumnealor, parlamentarii?... Că ai văzut cum întorc dânşii proiectele, până nu mai rămân nici zdrenţele dinele!...

- Asta este problema lor, Suveică! Eu numai mi-am exprimat poziţia vizavi de faptul că strângerea curelei are ecou doar în cazul în care se face apel la o populaţie de fantome!

Madam Frezie zice cu duioşie:- Dar şi dumneata, domnule Stăvărache,

judeci ca un revoluţionar fără anotimpuri! Puţini oameni sunt aşa la început şi mulţi rămân după ce trece trenul!...

- La câte sacrificii am făcut, ar merge să experimentăm şi ideea dumitale, dom’ Stăvărache! se arată de acord moş Cartof.

- Măcar desfiinţăm exploatarea sexuală a omului de către om, fiindcă este greu să alergi cu pantalonii în vine după doi iepuri capitalişti: Şi ca să faci revoluţie şi ca să faci reformă! zice cu năduf Morcovete.

IX. Lupta cu ispitele

Poate mai avem o intervenţie feminină! insinuează Bibi Tirbuşon, ridicând în bătaia vântului năsucul ei poznaş foarte apreciat

62pagina

proza

în presa vizuală din spatele camerei de luat vederi.

Madam Gulie se simte vizată şi este gata să rişte o ieşire pe ecran, în eter:

- Eu urmăresc cu mult interes lupta împotriva corupţiei, care nu se mai termină. Nici lupta, nici corupţia, nici luptătorii, nici corupţii, la noi şi aiurea în lume. Este aşa o bulibăşeală de ţi-e mai mare dragul şi nu mai înţelegi nimic!

- Ba are rostul ei, că-i mai potoleşte pe mafioţi şi-i obligă să caute metode noi de acţiune şi căpătuiala, observă Stăvărache.

- Asta este clar, dar nu pricep în ruptul capului de ce nu se mai satură unii, când ajung să aibă de toate!

- Aici nu te pot lămuri, dar bănuiesc ca aşa au ordin. Însă treaba este prea veche, ca s-o rezolvăm acum, pe loc. Mai bine, măr-turiseşte dumneata dacă există ceva ce te-ar corupe?

- Există, dom’ Stăvărache, numai că eu lupt şi reuşesc să rezist ispitei.

- Este un caz prea valoros, ca să nu-l spui întregii populaţii!... Hai, zi, care-i tenta-ţia pe care o învingi?

- Reclamele! spune îmbujorându-se madam Gulie. Când mă uit la ele, mă ia cu fiori, cu greaţă, cu arşiţă, cu dor şi jale, cu amintiri, cu aplauze, cu desperare, cu bucu-rie şi cu tristeţe, de la caz la caz şi necaz, dar... rezist!

- Mie mi se face foame, dar nu închid televizorul, ca să iau din produse! zice cu amărăciune moş Cartof.

- Aşa pot să afirm că şi eu sunt incorup-tibil şi degeaba se agită ţopicile alea sexy cu fel de fel de creme şi bandaje! se alătură Nae Frână.

- Cât despre mine, nu dau doi bani pe maşinile lor, fiindcă-s acre de-ţi strepezesc buzunarele pe mai multe vieţi! zice într-o doară Morcovete.

Stăvărache ridică braţele, văzând că se pregăteau şi ceilalţi să se pronunţe pe temă:

- Doamnelor şi domnilor, aşa s-a născut Eliot Ness şi incoruptibilii lui!

Take râde:- Te credem pe cuvânt, Stăvărache, dar

pesemne că nu i-a folosit la nimic! Hai să fie într-un ceas bun şi să ne închipuim că bem o bere Bergenbier.

- Noroc! Sănătate! se aud mai multe urări însoţite de gâlgâituri artificiale.

X. Spre viitor, în zbor

Ziarista Bibi Tirbuşon ia din nou iniţi-ativa:

- În finalul conversaţiei, aş vrea să vorbiţi despre dorinţele şi iluziile dvs., ca să dăm un aspect optimist întâlnirii noastre!

Ca să-şi stimuleze interlocutorii, le oferă câte o bulină de Tic-tac cu două calorii şi câte un beţişor de stics. Moş Cartof nu aşteaptă să fie invitat de două ori:

- Rubrica asta îmi place foarte mult. Dorinţa mea este să devin portar în echipa naţională de fotbal a ţării, ca să-mi rezolv chestiunile financiare legate de boli, medi-camente, hrana de toate zilele şi imag ine artistică!...

- Aiurezi, bade! îl amendează Suveică fără menajamente. Tu nu mai eşti bun nici să duci echipamentul, darămite să aperi hecta-rul ăla cu care vrei să te împroprietărească!...

- Ba greşeşti, Suveică! Habar n-ai cum este cazul! I-am scris generalului Iordănescu de la naţională, înainte de meciul cu Lichtenstein să mă titularizeze în echipă. La 76 de ani, m-aş fi îmbrăcat gros, să ocup cât mai mult spaţiu, şi, sprijinit în baston, aş fi apărat culorile României cu tot sufletul şi garantez că n-aş fi primit mai mult de două goluri! şi apoi veneau felicitările, prima de joc, şi mă făceam om, iar cu palmaresul de jucător internaţional mă transferam în vreo ţară cu fotbal prietenesc, poate chiar la adversarii noştri, direct ca antrenor. Însă nu s-a potrivit fiindcă, pesemne, scrisoarea s-a rătăcit pe la federaţie. Eu nu cred că gene-ralul n-ar fi luat în consideraţie propunerea unui veteran decorat de trei ori pentru merite

63p a g i n a

proza

militare!...- Ideea dumitale este de un romantism

remarcabil şi, în acelaşi timp, perfect accesibi-lă realizării, îl ia în serios Stăvărache. Fiindcă în fotbal, mingea este rotundă, ar fi bine să te antrenezi cât de cât, în vederea altui meci. Parcă poţi să ştii de unde sare iepurele?...

- Şi n-ar trebui să pui condiţia asta nea-părat, adică să fii portar, în fond poţi să joci, la valoarea dumitale, pe orice post şi chiar ca fanion la colţul terenului! sare şi Take.

- Iar noi îţi facem galerie, de răsu-nă munţii Carpaţi! îl asigură Morcovete. Problema e să te interesezi dacă ai voie să aperi sprijinit în baston, că altfel trebuie să apelezi la poziţia stând în fund cu ochii în zare...

- Eh, domnule Cartof, se poate aranja, că şi în fotbal sunt oameni inimoşi, care se înţeleg unii pe alţii, iar eu sunt convinsă că şi presa ţi-ar lăuda jocul. Numai să nu te apuce vreo criză de reumatism! Oricum, îţi ţin pumnii de pe-acum! vine cu încurajarea şi doamna Alifie.

- Vă mulţumesc, dragii mei! ştiam eu că o să fiţi alături de mine când o să trec prin încercarea asta! bâguie emoţionat moş Cartof.

XI. Aventuri fără frână

Pensionarul Suveică este şi el pe fază, în materie de aspiraţii:

- Eu aş vrea să fiu o zi director de bancă, numai ca să-mi acord un împrumut de câte-va sute de milioane şi, după înlocuire, să mă judec în procese cu datornicul şi cu ăia care consideră că am greşit intenţionat, iar eu să mă dau lovit din punct de vedere politic şi uman.

- Dumneata, Suveică, ai stofă de imita-tor! îl trage de mânecă Stăvărache. Ceea ce îţi doreşti a fost şi este la îndemâna multora şi-mi vine să cred că ai şanse serioase să pui în practică ceea ce vrei.

- Vă salut, dom’ director! îşi ridică pălăria Morcovete. O să te vizitez acolo, să-ţi aduc chiftele de rumeguş şi urzici!

Prestaţia de actor primeşte aplauze, dar şi Suveică se bucură de priviri admirative. Madam Gulie tuşeşte uşor, semn că se înscrie la cuvânt:

- Eu nu mi-am pierdut speranţa că o să ajung artistă. De curând am văzut un film cu

o bătrână pe care o plimbau tot timpul într-un cărucior, iar ea se uita într-un fel special la cei din jur, aşa de special că a primit un pre-miu foarte important pentru asta! Avea exact datele mele fizice, iar ochii, vă spun cu mâna pe inima, nu erau mai frumoşi ca ai mei!...

- O să vin să-mi dai autograf, madam Gulie! zice linguşitor moş Spanac. La timpul potrivit, îţi promit să înfiinţez Fan-Clubul Star Gulie!

- Eu, începe greu Stăvărache, am o dorinţa la care primesc asociaţi!...

- S-auzim! S-auzim!- Vezi, dom’le?! Tot Stăvărache, săracul,

se gândeşte la toţi!- Care-i afacerea, domnule?- Cred că cel mai mult mi-ar conveni

să fiu congelat - cum am înţeles că se face prin unele locuri! - şi apoi să fiu dezgheţat când se termina tranziţia şi reforma. După socoteala mea, aş mai prinde câţiva anişori omeneşti!...

- Bravo, omule, merg şi eu la proiectul ăsta!

- Şi eu! şi eu! şi eu!...Toţi optează pentru ideea lui

Stăvărache, chiar şi cei care îşi spuseseră dorinţele până atunci. Deodată, Morcovete se uită în jur şi vede că se strânseseră vreo cincizeci de oameni care îi priveau. Dintr-o salvare venită în trombă, coboară un doctor, care îi consultă repede, punân-du-le mâna pe frunte, sau cercetându-i la ochi.

- E-n ordine, rămâne să spuneţi dvs. ce se întâmpla, se adresează el tuturor, fiindcă am primit un telefon că aici se afla vreo zece bătrâni care stau cu ochii închişi.

Nimeni nu recunoaşte să fi dat telefo-nul. Pensionarii se uita unii la alţii şi surâd amuzaţi. Stăvărache dă explicaţia:

- Nu-i nimic grav sau periculos, dom-nule doctor. Este un exerciţiu! Ne închipu-im cum ar fi dacă ar veni cineva aici să se intereseze de soarta noastră...

- A fost frumos! oftează madam Gulie. Păcat, domnu’ doctor, că aţi făcut-o să plece pe domnişoara Bibi Tirbuşon, aşa, pe neaş-teptate. Nici n-am avut timp să ne luăm rămas bun de la ea!...

- Las’că o mai găseşte, cumva, dom’ Stăvărache şi o mai invita dumnealui vreoda-tă! o linişteşte doamna Alifie.

64pagina

FACEREA - Strică-mă şi fă-mă frumos - zise poemulrupt pe la marginide rimele imperfecte

- Cum să te stric,liricule,cu tradiţii kilometrice,epicule,cu tradiţii mastodonte?

- Cu toporul, laşule, cu toporulsă sară aşchii sociale din mine.An(d) - trei al debutului în literaturăiau toporul,cu o foame de lup,cu o râvnă de aprig Lupan1- mă arunc asupra poemului.

- Nu aşa, că mă doare! - răcni poemul -ia un instrument oarecaredin ţara mea, un cleşte, să zicem,şi smulge cu el sensuri înnoitoare.

1 Aici şi mai departe în text: referiri la „literatura sovietică moldovenească” – Andrei Lupan, E.Bucov şi poemul său Ţara mea, B.Istru (I.Bădărău) şi poemul său Pohoarnele, A.Ciocanu, A.Cibotaru, A.Roşca ş.a.

Bu-c(ov)-uros iau cleştele uitatla o margine a literaturiice dă înspre ţara buco (v) - lică.

- Nu aşa, că mă ustură ! - urlă poemul -ia mai bine o sapăşi-mi mângâie pohoarnele.

- Bă, poemule, bă, dăr...anul e pe sfârşite, dar staică te sap cu tăişul!

- Nu aşa! ţipă liricul poem -ia mai bine un ciocan şi bate-micuvintele la loc cu uşurinţa lui ... A!...Ciocan... U! Nu aşa! Bate mai încet că mă dorgăurile dintre cuvinte. Darstrică-mă şi fă-mă frumos!

- Cum să te stric, bă, aşchiatule,bolfosule de gravitate ?- Bate mai atent aşa cum batcibotarii şi ţintuieşte-mi la locfrumuseţile ofilitecă vreau să fiu tânăr .

- Cum să te fac, bă, abracadabratule,giganto... mani... mani... mani... jigăritule ?- Cu barosul, bate-mă cu barosulpâna la roşu, pâna la... A !Roş... că sufăr de burtăşi puţină zgură ajută.

- Nu mai pot, bă, liricule, epicule,mă dor mâinile, mă doare trupullitera-turii... turii... urii...

- Strică-mă şi fă-mă frumos !Strică-mă şi fă-mă frumos !Mai sunt atâtea instrumenteşi atâţia instrumentişti, te rog,strică-mă şi fă-mă frumos !Strică-mă şi fă-mă frumos !

Valeriu MATEI

poezia

65p a g i n a

IARNA ÎN ORAŞ

Bântuie crivăţul prin saloanele găriirostogolind pasagerii spre constelaţia Du-te-VinoMăreţ viitor şi toate statuile în umbrele seriiau mustăţi de promoroacă. – Ciao, bam-bino ! – îi strigă muncitorul din nişa din stângaţăranului ce taie cu secera vidulperetelui din dreapta şi, cu toată tângace-o are pentru marele oraş,o ia direct spre câmp spărgând zidul.

Bântuie crivăţul prin saloanele-nalteşi numai mulgătoarelor de pe frontispiciutot mai mult li se alungesc mâinile, de dor de lapte,către roţile trenurilor şi, uneori,

spre căldarea femeii de serviciu.

Măreţul Prezent, scris cu minuscula fulguluipe geamurile încă rămase intacte,priveşte cu ochi dilataţi spre inima burguluide unde tot curg peste el prescripţii, instrucţii şi acte,

ar urca şi el într-un tren de marfă pe ruta Du-te –Vino Măreţ viitor,

dar în gară bântuie crivăţul fără de saţiuşi el are piciorul stâng bandajat,

de acea îi striga: - Ciao, bambino ! –viitorului licărind înaintea muncitorului pornit spre un alt spaţiu,

- Ne vedem altă dată sau poate vii să mă vezi

în salonul cu geamurile încă rămase intacteşi adu-mi, dacă poţi, portocale, ceai, săpun, cai verzişi pentru mulgătoarele de pe frontispiciu nişte vaci cu lapte.

ALTĂ POVESTE

Cândva, când timpul era lipsăşi zeii toţi în grea eclipsăîn ţara cu minciuni şi ger sta Piază-rea întins pe cer.

În grotele cu multă sare ciracii lui zideau altare şi-n olul de pământ cu smoalăse plămădea o lume goală.

Vârtejul ei bătea-n origini – de hăul negru să te sprijini şi peste văzul ce se frânge –drapelul lor scăldat în sânge.

Era triumf orice eşec,salvau chiar morţii prin înec, pe culmi - doar lipsa de idei şi limba-mpunsă de cârcei.

Bâl-bâl şi ceru-şi deschidealargi bolţile de peruzeade-au pus în miezul lor senin mari bombe pline cu venin,

aveau plantate sub ogivăcăngi pentru soarele-n derivă;luna roşi mai multe zilebrăzdată de-ale lor şenile...

Dar magmele purtând blestemuli-au ars lui Piază-rea edenul,clepsidra spartă urlă-n soare,altarele se surpă-n zare,cătuşele de fier şi gheaţăse risipesc în dimineaţă.

Ce sensuri ar avea-n tenebre urma de lanţ peste vertebre?

Zac piscurile prinse-n zgură, cuvântul mort îşi naşte gură rostind, uimită, legea firii purtând blestemul fericirii:

poezia

în marea lumilor răcoare destinul frânt sub jug – să zboare!..

O, vis frumos pe timp urât!Povestea nici că s-a sfârşit...

66pagina

Actul I

Personajele: Custodele Secretara Bătrânul Dama blondă Tânăra

(Scena reprezintă anticamera unui birou.

Decorul este unul clasic: un birou pe care sunt aşezate obiectele uzuale ale unei instituţii ano-nime care nu spune mare lucru: ziare şi reviste pentru cei care aşteaptă, câteva scaune de epocă, vetuste şi vizibil folosite, chiar uzate, un raft pe care sunt aruncate mai mult la întâmplare, câteva dosare, biroul secretarei cu o maşină de scris anti-că şi care are numeroase defecte: îi sare panglica, se încalecă literele, dar de care secretara pare să nu ţină cont. Prin contrast, pe o latură, o uşă monu-mentală, care dă spre o latură a scenei, şi care poate însemna orice: intrarea în biroul şefului sau în muzeul propriu zis. Partea aceea va rămâne în întuneric până la finalul piesei. Pe pereţii biroului este prinsă o lozincă din litere decupate, ridicole şi curioase: „Decenţă şi civilitate!

La birou, o secretară foarte pătrunsă de importanţa activităţii sale, bate la maşina de scris făcând eforturi vizibile pentru a găsi literele, acompaniind sonor ce bate. În anticameră mai sunt trei personaje, care urmăresc cu respect truda secretarei. Un bătrân, aparent grav şi sentenţios, o adolescentă făcând eforturi să nu incomodeze, să nu fie vizibilă, o „damă” care pare ajunsă din întâmplare, gen fufă, şcolită în Italia sau Spania, plină de zorzoane, cu fustă scurtă şi un cozoroc peste claia de păr platinat şi un tupeu abia stru-nit. Toţi stau pe scaune, la o distanţă respectuoasă

de biroul secretarei.)

Bătrânul: Stimată doa…Secretara (sieşi): Vi se aduc, nu, aduce

la conştiinţă…(Realizează că bătrânul a încercat să o întrerupă şi îl execută crunt din priviri ridi-când un deget spre lozinca cu „Decenţă şi civi-litate!” Îl priveşte îndelung, definitiv, după care îşi reia culesul monoton, cu două degete. Damei blonde îi sună strident celularul)

Dama blondă: Da, scumpa, nu ştiu pentru ce am fost chemată într-un loc tare ciudat. (Se uită împrejur cu superioritate). Da, dragă, nu cunosc pe nimeni. Am primit o invitaţie.. De unde? Nu ştiu pentru că nu dau importanţă la fleacuri.. Tu ştii că nu mă omor cu cititul... Avea o stampilă ciudată, da, m-am umplut şi de ceară pe degete! Da, aşa mi-am spus şi eu: cine mai trimite azi invitaţii cu ceară pe ele? Nu crezi că ar trebui să reclam? Era ceva cu Muz…asta seamănă cu un bar, cu o discotecă, nu? Muz şi nu mai ştiu cum…

(Între timp, celelalte personaje s-au întors către ea, cu expresii diferite. Joc de mimică. Secretara este pe punctul de a face o criză de nervi la acest sacrilegiu. Se ridică pe jumătate de la birou şi deranjează un teanc de acte stivuite mili-metric, ceea ce amplifică starea ei de iritare)

Dama blondă: V-au căzut dosarele! Nu vorbeam cu tine. Este aici una care are nevoie urgentă de fitness, da, poate îi dau adresa noastră… Da, e cam plină… şi plină de nervi, tu… Nu, nu stau mult, aştept pe cineva să ne lămurească…

Secretara (la capătul nervilor, cu un deget îndreptat spre lozincă, rosteşte cu chiu, cu vai):

MUZEUL

Valentin TALPALARU

- piesă în trei acte –

teatru experimental

67p a g i n a

Linişte! Aici se lucrează!

(Dama blondă o priveşte compătimitor, închide telefonul şi se aşează nonşalantă pe scaun.)

Bătrânul: Doamnă, totuşi poate ne lămuriţi, stăm aici de jumătate de oră şi nimeni nu a venit să ne explice ce este cu această, cum să-i spun, invitaţie, convocare, somaţie…

Tânăra: Nu vă supăraţi, pe hârtia dum-neavoastră ce scrie? La mine textul este con-fuz, sau mă rog (se înroşeşte) mi se pare mie confuz… (citeşte) „Vă invităm luni, la orele douăzeci, la sediul Muzeului trecutului, din strada… numărul… unde va avea loc o selec-ţie pentru viitoarele exponate ale Muzeului, şi care vor avea onoarea de a reprezenta frag-mentul local de civilizaţie. Cu deosebită con-sideraţie… semnătura este indescifrabilă…

Bătrânul (pedant): Constat că autorul adresei a rămas corigent la logică „Muzeu” şi „trecut” sunt într-o relaţie pleonastică…

Dama blondă: Cum?...Bătrânul: Adică să spui Muzeul trecu-

tului înseamnă să comiţi un pleonasm.Dama blondă: Vai de mine! Adică aşa

de grav? Înseamnă că este un fel de muzeu al bolii, pentru că un văr de-al meu tot dintr-un pleonasm a decedat!..

Bătrânul: Era filolog?Dama blondă: Da de unde, era întreg-

întreguţ… Nu-i lipsea nimic, ca să zic aşa.. (zâmbet aluziv)

Bătrânul: Nu doamnă, vreau să spun dacă era profesor!

Dama blondă: A, nici chiar aşa! Era un om serios, a lucrat în domeniul căpşunelor!

Bătrânul: Un fel de agronom, adică…Dama blondă: Puteţi să-i spuneţi şi

aşa…Bătrânul: Păi atunci ce are de-a face aici

pleonasmul?Doamna blondă: Păi pleonasm i-au

găsit…(Bătrânul, lămurit, dă din cap cu resem-

nare)Tânăra: Mă scuzaţi, dar ce legătură are

pleonasmul sau neoplasmul şi căpşunele cu muzeul acesta? Poate ne lămureşte doamna! (Arată cu capul spre secretară, care în acest timp s-a oprit din dactilografiat şi a urmărit replicile celor doi)

Secretara: Ce nu este clar mă rog în această invitaţie? Repet: invitaţie! Spre deo-

sebire de conversaţia dumneavoastră lipsită de logică şi aproape anagramată…

Tânăra (sfios): Agramată…Secretara: Te invit să nu fii obraznică!

Unde este decenţa tinerei generaţii? (Arată din nou, demonstrativ, spre lozinca „Decenţă şi civilitate” de pe perete). Aşadar, spre deosebire de conversaţia dumneavoastră (insistă osten-tativ) anagramată, vi se spune…

Tânăra (acelaşi joc): Scrie..Secretara (o desfiinţează din ochi): Spune

că veţi avea onoarea să fiţi aleşi ca exponate! Asta în cazul în care veţi trece de teste!

Bătrânul: Cred că la mijloc este o uriaşă confuzie! Noi suntem oameni, nu exponate! Ce veţi face? O să ne aşezaţi în rafturi sau în cuşti de sticlă?

Tânăra: Aşa cred şi eu! Nu ştiu dacă vreunul dintre cei prezenţi şi-ar dori să ajun-gă…exponat, care la urma urmei are şi ceva jignitor!

Bătrânul: Stai, stai te rog domnişoară… ah, tineretul ăsta impetuos! Să nu ne grăbim cu concluziile. În mod dialectic, ele trebuie să urmeze unor analize, unor discuţii, nu? De unde ştii că vom fi neapărat „exponate”, şi mai ales în ipostaza aceea ridicolă pe care o prevezi mata?

Dama blondă: Vreţi, mă rog frumos, să vorbiţi şi pe limba mea? Ce-i aia exponat? Ce adică or să ne facă? Eu una nu fac nimic dacă nu vreau eu, să fie clar!

Secretara: Cred că ar fi cazul să-l infor-mez pe Domnul!

Dama blondă: Pe cine? Pe Dumnezeu?Secretara: Sunteţi cel mai indisciplinat

şi ...anagramat lot de exponate pe care l-am văzut! Cum vă permiteţi să trataţi cu atâta uşurinţă şi…

Tânăra: Superficialitate…Secretara (o execută din nou din priviri):

Mă rog… superficialitate, o şansă unică: să lucraţi cu Domnul!(Coboară vocea cu religiozi-tate când rosteşte „Domnul”)

Dama blondă: Dar nu ne mai fierbe madam’! Cine este Domnul?

Secretara: Domnul (pauză lungă, grea) Custode!

Bătrânul: Din câte ştiu eu, custode este un fel de gestionar al obiectelor aflate în grija sa temporară. Nu văd ce mare…

Secretara (îl întrerupe panicată): Nu vă grăbiţi cu cuvintele… domnul Custode nu are de-a face cu orice fel de exponate, iar rolul său este mult mai important decât vă puteţi dumneavoastră imagina…

teatru experimental

68pagina

Dama blondă: Ptiu, ptiu, piei drace! Că doar n-o fi vorba de ce îmi închipui eu! Sărmana Ancuţa de-abia a scăpat de un ase-menea… custode! (Secretara o priveşte perple-xă) Da, ce te miri, ca o neînţărcată! A picat în mâinile unui custode din Spania şi noroc de un prieten mai vechi că a putut să fugă din muzeu’ ăla!

Secretara: Cum vă permiteţi să asociaţi un titlu de nobleţe cu… cu… unul de… de…

Tânăra: Proxenet…Secretara: Nici nu pot rosti cuvântul

acesta, dară-mi-te să-l asociez cu… nu aşa ceva este de neconceput! Deşi sistemul nos-tru de selecţie nu prea greşeşte, am impresia că de data aceasta este un eşec. Primul eşec!

Bătrânul: Stimată doamnă, nu vreţi să fiţi atât de amabilă să ne lămuriţi şi pe noi, care se pare că am ajuns aici aproape din întâmplare, ce se petrece? Am înţeles, atât cât am putut din cele spuse de dumneavoastră, că ar fi vorba de un fel de selecţie, pentru nişte onorante locuri sau posturi, mă rog, de exponate într-un muzeu despre care noi nu ştim nimic. Am rezumat bine?

Secretara: Cum am mai spus, este un mod absolut simplist de a privi lucrurile. Este remarcabil pentru un candidat la exponat, să prezentaţi corect situaţia. Trec cu vederea comentariul dumneavoastră, pe care îl pun pe seama amatorismului.

Bătrânul: Staţi, staţi! Mai întâi nu ştiu dacă acceptăm noi această „nobilă” calitate de exponat, stagiar sau candidat, cum vreţi să-i spuneţi!

Dama blondă: Eu nu accept nimic până nu văd un contract! Aşa, pe daiboj, nu vreau să fiu nici un fel de exponată!

Secretara: Mai întâi, că nu v-a rugat nimeni să acceptaţi ceva, şi apoi nu ştim încă dacă veţi trece de teste!

Dama blondă: Eu teste nu fac! Am auzit la televizor că poţi lua şi SIDA de la tes-tele astea, dacă nu sunt fierte seringile!

Secretara (gest de exasperare): Doamnă, dumneavoastră aţi mai făcut şi altfel de teste până acum ?.

Dama blondă: Aha, în rest, slavă dom-nului, m-am descurcat fără teste…adică ...(Face o pauză semnificativă )

Tânăra: Dar pe noi nu ne întrebaţi? Ce fel de teste ar trebui să facem dacă ne hotărâm să intrăm în jocul dumneavoastră ciudat?

Secretara: Mai întâi, problema cu hotă-

rârea e mai delicată. Nu voi sunteţi cei care veţi hotărî, asta a făcut-o altcineva..

Bătrânul: Domnul Custode, cumva?Secretara: Vă avertizez să nu luaţi în

glumă o problemă foarte serioasă, şi pe cel care, de ani buni se ocupă de o problemă a cărei importanţă vă depăşeşte.

Tânăra: Eu una m-am săturat de cabala aceasta şi de acest personaj misterios! Ori ne daţi mai multe amănunte, ori mă ridic şi vă spun la revedere!

Bătrânul: Bravo, domnişoară! Remarcabil discurs şi atitudine! Sunt de acord cu tot ce ai spus, şi parcă aş încerca acest joc, cu o astfel de companie!

Secretara: Dar înţelegeţi odată că nu este nici un fel de joc! Şi că prezenţa voastră aici nu este întâmplătoare! Credeţi că altă treabă nu avem decât să trimitem invitaţii la întâmplare?! Că Domnul Custode îşi permite să piardă timpul cu fleacuri?!

Dama blondă: Dar cine este, mă rog, acest domn’ Custode? Câţi ani are? E cumva însurat?

Secretara: Domnul Custode nu poate fi căsătorit… Pentru el femeile nu sunt decât inteligenţe sau nu există de loc, iar vârsta este cea a înţelepciunii…

Dama blondă: Asta înseamnă că are o problemă, sau… este cumva?…

Secretara: Refuz să mai continui acest dialog! De altfel veţi primi foarte curând un răspuns la toate întrebările.

Tânăra: Adică îl vom vedea pe…Secretara: Da, veţi avea onoarea să-l

vedeţi pe însuşi Domnul Custode!Dama blondă: Pot găsi o oglindă, pe

aici pe undeva?Secretara: Aici oglinzile sunt inutile,

aşa că nu vă putem ajuta! Bătrânul: Este necesar să ne pregătim

pentru o ceremonie specială? Vreau să spun că… Domnul Custode preferă un anumit mod de prezentare, sau?...

Secretara: Nu. Doar să fiţi naturali, de rest se va ocupa singur.

(Toate personajele intră într-un fel de agitaţie discretă îndreptându-şi ţinuta, trăgând cu coada ochiului la cel de alături. Pe nesimţite, atmosfera capătă un aer grav, ceremonios. Se poate apela la o atmosferă de început de spectacol: tusete, voci drese, şoapte etc.)

teatru experimental

69p a g i n a

Secretara (privind la ceasul de pe perete): Trebuie să apară. Niciodată nu întârzie la program.

(Se aud pe rând cele trei bătăi de gong,

după care se deschide uşa pe care intră Custodele. Este un bărbat înalt, de o vârstă incertă, între 30 şi 60 de ani, grizonat. Contrar aşteptărilor, are o mină destinsă, agreabilă)

Custodele: Bună ziua tuturor şi bine aţi venit în Muzeul nostru! De altfel sper că veţi rămâne mai mult timp aici. (Se adresează cere-monios, fiecăruia în parte) Doamnă! Domnule, Domnişoară! Cred că aţi făcut deja cunoştinţă cu secretara noastră şi în mare cu ceea ce dorim să vă propunem.

Bătrânul: Aproximativ şi destul de con-fuz. Aş spune că am fost supuşi unui ceremo-nial de iniţiere…

Custodele: Aţi găsit termenul potrivit. Iniţiere. Da, dar în alt sens decât cel pe care l-a sugerat, probabil din exces de zel, buna noastră secretară.

(Secretara este în tot acest timp în adora-ţie, sorbind cu ochii şi urechile fiecare cuvânt)

Dama blondă (Îl priveşte cu un interes „profesional”): Nu prea ştii cum să te porţi cu femeile. Un domn nu se lasă aşteptat. Cred că trebuie să te înveţe cineva, cineva mai price-put…aşa ca...

Custodele: Stimată doamnă, regret că v-am făcut să aşteptaţi. Şi de fapt nici nu cred că am întârziat. Este trecută pe invitaţia dum-neavoastră o oră anume?

Dama blondă: Nu, dar nu are impor-tanţă dacă este sau nu o oră. Noi am fost soli-citaţi să fim aici, nu am cerut noi să venim…

Tânăra: De fapt nu ne-a impus nimeni ceva până acum…

Custodele: Aveţi perfectă dreptate domnişoară, şi de aici trebuie să pornim: nu v-a impus nimeni să veniţi aici, invitaţia a fost concepută în termeni atât de vagi încât un om prudent ar fi refuzat-o din capul locu-lui. Şi totuşi…

Bătrânul: Şi totuşi, noi ca nişte oameni „mai puţin prudenţi” am venit. De dragul aventurii cum susţine domnişoara sau doam-na? Poate ceilalţi. Eu sunt suficient de în vârstă ca să fiu ferit de curiozităţi, iar spiritul de aventură mi-l consum atunci când merg

să-mi plătesc impozitele!Custodele: Şi nu aveţi nici o explicaţie?Bătrânul: Nu, absolut nici una!Custodele: Înseamnă că nu dumnea-

voastră hotărâţi dacă este sau nu necesar să fiţi prezent aici.

Dama blondă: Dar cine, domnule?Custodele: Aş putea să folosesc o repli-

că ieftină şi să spun soarta sau destinul. Dar nu este aşa. Aţi fost aleşi de specialişti, care v-au declarat cele mai apropiate de viziunea noastră despre acest muzeu.

Dama blondă: Păi ştiţi că pot să vă dau în judecată? Ne-aţi călcat asta, cum îi zice, intimitatea, ca securitatea lui Ceauşescu…

Custodele: Doamnă, hai să nu exage-răm, aţi simţit vreodată că (subliniază) am intrat în...intimitatea dumneavoastră?

Dama blondă: Las’ că ştiu eu! Gafton, vecinul din Sărărie a câştigat cu „călcarea” asta un proces în Spania, până s-au prins ăia că Vasilica numai soră nu-i venea!

Custodele: Doamnă, noi vorbim aici de altceva nu de aventurile lui Gafton al dum-neavoastră.

Dama blondă: Le compar cu cine vreau eu!

Custodele: Faceţi o confuzie, dar nu-i nimic, era şi ea prevăzută. Nu, nu ne-am amestecat în viaţa dumneavoastră intimă pentru că nu a fost nevoie. Sunteţi absolut previzibili.

Tânăra: Şi eu?

teatru experimentalG

iorgio de Chirico. Torino printanière. 1914

70pagina

Custodele: Mai ales dumneata, domni-şoară! În jurul dumitale se trage un cerc. Uite, chiar dânşii ţi-l limitează!

Tânăra: Dar nu i-am mai văzut până acum.

Custodele: O, ba da! Cine te agasează în fiecare dimineaţă, fix la ora 7 şi 30, cu întrebări despre viaţa ta intimă, ca să folosesc expresia doamnei?

Tânăra: Dar nu… eu… a, vă referiţi la doamna Pandea? Sărmana, nu prea are cu cine să converseze, şi atunci mă descoase despre şcoală, despre…

Custodele: Şi asta zilnic, nu-i aşa?Tânăra: Da, aproape… dar dânsul (arată

spre bătrân) chiar nu are nimic de-a face cu mine!

Custodele: Eşti sigură?

(Bătrânul, interesat, urmăreşte cu atenţie dialogul, care pare că a prins-o şi pe dama blon-dă)

Tânăra: Cât se poate de sigură. Este un domn civilizat, pe care cu siguranţă l-aş fi remarcat dacă mi-ar fi ieşit în cale.

Custodele: Şi totuşi, nici el nu este stră-in de lumea în care te învârţi. L-ai întâlnit la şcoală sau prin parc, ia priveşte mai bine, nu seamănă cu cineva cunoscut?

Tânăra: Ba, parcă ar aduce cu profesorul meu de română, sau nu… cu paznicul parcu-lui! Da, sigur că da, cu paznicul parcului!

Bătrânul: Domnişoară, nu ştiu dacă să mă simt măgulit sau nu. În fine, nu am nimic împotriva nobilei profesii de paznic, dar n-am avut niciodată privilegiul să păzesc ceva sau pe cineva. (Se adresează damei blonde) Dumneata crezi că aş putea fi paznic?

Dama blondă: Noo! Ca să fii paznic nu-i de ajuns să ştii carte, noo, trebuie să ai mai întâi pe cineva la primărie, altfel nu pupi postul! Şi să fii mai plin, mai verde, mai... Noo, nu poţi dumneata să fii paznic…

Custodele (amuzat, revine la Tânără): Dar ce avea, domnişoară, aşa de special paz-nicul acela?

Tânăra: Păi, pe el nu-l interesau prea mult cei care veneau în parc, îl interesau copacii şi florile. Într-o zi m-am aşezat lîngă el. „Domnişoară, mi-a spus, îţi plac florile, arborii?”. „Sigur că da, i-am răspuns, cui nu-i plac?” „Nu, nu aşa, o spui de parcă ţi-ar fi indiferenţi şi ai ţine la ei dintr-un fel de

obligaţie: ţin toţi, aşa că ţin şi eu. Eu te întreb dacă îi deosebeşti, dacă ţi se par diferiţi…?”. Nu i-am răspuns, sau am bâiguit ceva idiot, care l-a întristat, am văzut eu! M-am ridicat şi am plecat cu privirile lui pe umeri. Am revenit după o săptămână şi am continuat micul nostru joc.… ajunsesem cu timpul să le cunosc tabieturile de plante… Doamne, cum de nu v-am recunoscut de prima dată?!...

Dama blondă: E dusă rău… mare lucru că nu a păţit cine ştie ce!

Custodele: Frumos ce spui, domnişoa-ră! Să ştii că vizitele în parc şi discuţiile cu dînsul ne erau cunoscute, şi au avut un rol însemnat în alegere.

Bătrânul: Îmi pare rău că vă dezamă-gesc, domnişoară, dar nu sunt eu! Comparaţia mă onorează şi chiar mi-ar plăcea să fac şi eu ce făcea domnul paznic. Ce mai ştii de el?

Tânăra: Nimic. După prima săptămână de şcoală nu l-am mai întâlnit. Nu am reuşit să aflu nimic de la nimeni.(custodelui) Poate ştiţi dumneavoastră ceva?

Custodele: Rolul lui nu s-a terminat acolo, în parc… şi să ştii, specialitatea lui nu este nici horticultura, nici filosofia.

Tânăra: Nu?! Atunci…Custodele: …atunci, a fost… actor…

actor şi scriitor.Tânăra: Bine, bine, dar ce căuta un actor

şi un scriitor cum spuneţi, paznic în parc, sau mă rog, ce funcţie a avut?

Custodele: Povestea lui este mai ciuda-tă. A început să uite. Şi nu treptat. Pur şi sim-plu memoria lui refuza să primească textele, I s-a întâmplat chiar în ziua când şi-a făcut retragerea, la spectacolul de adio. Singurul loc care i-a rămas în memorie era parcul unde stătea ore în şir după fiecare spectacol. Dar ai apărut dumneata şi a trebuit să plece.

Tânăra: Eu? Ce am făcut?Custodele: Te-ai amestecat în dialogul

lui cu pomii şi plantele. Ele nu îi dădeau nici un răspuns, aşa că el îşi imagina că le ajută să comunice, îşi făcuse un nou teatru. Şi dintr-o dată, ai apărut de nicăieri, ai intrat în lumea lui... Ba chiar ai început să-i intermediezi dialogul.

Tânăra: Dar eu habar n-am avut, nici nu am bănuit că prezenţa mea putea să-i facă atât rău…

Custodele: În felul vostru, toţi aţi făcut un rău mai mic sau mai mare (Bătrânul are un gest de surpriză) de care nu v-aţi dat seama.

teatru experimental

71p a g i n a

Bătrânul: Am din ce în ce impresia că nu mai înţeleg nimic! Mai întâi suntem che-maţi pentru nu ştiu ce întâlnire apoi, încetul cu încetul, aflăm că suntem urmăriţi şi stu-diaţi ca nişte cobai, pentru ca acum să ni se sugereze că suntem nişte incompleţi, nişte insensibili, cărora trebuie să li se dezvolte nu ştiu ce capacităţi care nu ştiu la ce ne ajută.

Dama blondă: Eu nu fac nimic fără un contract! Să mi se spună cât am de aici (face un gest semnificativ cu degetele) şi… fără per-versiuni…

Custodele: E greu să vă lămuresc pe toţi odată, pentru că fiecare are rolul lui… Uite, de pildă, dumneata (îl arată pe bătrân), vei constata că nu eşti chiar aşa de „bătrân” pentru o aventură, mai ales că asta poate fi ultima, nu? Şi atunci de ce să nu o încerci? Dumneata (arată spre dama blondă) poţi ieşi din lumea ta vulgară, făcută din amintiri mici şi triste, iar tu (arată spre tânără) pur şi simplu poţi deveni altceva. Dar despre toate acestea vom vorbi după ce vin rezultatele. (Se adresea-ză secretarei) Ai primit ceva?

Secretara: Nu încă. E ciudat, pentru că e prima oară când trebuie să aşteptăm la un eşantion aşa de curat cum este cel de faţă. Sigur nu va dura prea mult.

Custodele: Ei, n-avem ce face, până la primirea rezultatelor trebuie să ne întreţinem cumva!

Bătrânul: Să stăm cu alte cuvinte şi să batem câmpii, ca şi cum am purta cine ştie ce discuţii filosofice. Practic, ce sau pe cine aşteptăm? Nişte „analize” sau rezultate din care să rezulte ce? Eu unul m-am săturat, vă mulţumesc pentru companie şi trataţie, îmi iau bastonul de pensionar şi mă întorc la tabi-eturile mele. Mă duc să vorbesc cu ibricul de cafea pe care nu mai pot să-l folosesc pentru că nu mai am voie să beau cafea, cu sticlele prăfuite de alcool de care nu mă pot atinge din cauza ficatului, cu flacoanele de medica-mente şi fotografiile de familie, din ce în ce mai vechi şi mai tăcute. Poftim, nu mai aveţi nevoie de nici o „analiză”, sau cum s-o mai fi numind! Ăsta sunt, ăsta vă salută!

(Se ridică, îşi ia pălăria, bastonul – care abia acum devine vizibil, eventual poate fi descoperit printr-un spot de lumină, se uită în jur nedecis, ca şi cum ar fi tentat să revină asupra deciziei şi iese dureros)

Secretara: Domnule custode, este… de ce nu…

Custodele: Da, da, ştiu că trebuia să-l opresc! Nu-i nimic, draga mea, te asigur că totul va merge bine, nu este decât o problemă de timp.

Secretara: Dar nici măcar nu a aflat ce urma să se întâmple! (Devine din nou băţos-ofi-cială) Şi apoi noi suntem o instituţie serioasă, oficială!

(Ridică din nou ochii spre lozinca de pe perete „Decenţă şi civilitate”)

Custodele: Ai dreptate, dar din când în când e bine şi pentru noi şi pentru cei din jur să mai ieşim din lozincile astea.

Dama blondă: Văd că nu sunteţi prea serioşi, iar pe noi ăştia care nu avem prea multe studii, dar care la o adică vă îngropăm în chestii de viaţă, nici nu ne băgaţi în seamă. O să fac şi eu ca moşneagul ăla: o să-mi iau catrafusele şi mă duc la treburile mele. Adică… (cade şi ea într-o pasă similară cu cea a bătrânului) în hardughia aia la care mai am rate şi în care nu am făcut decât baia şi dor-mitorul… Dar parcă mai folosesc altceva! (Se întoarce către ceilalţi cu revoltă) Şi voi ce trageţi cu urechea? Nu are voie omul să spună ceva pentru el, că gata, sunteţi în stare să-i intraţi şi în gât să vedeţi şi ce trebuie să iasă!

(Îşi înşfacă lucrurile, fără să le dea impor-

tanţă şi iese cu ochii aproape în lacrimi)

Secretara: Domnule custode, nici acum?..

Custodele: Ei şi ce dacă pleacă! Lasă că găsim noi o soluţie, şi apoi ţi-am spus să ai răbdare, timpul rezolvă multe…

Secretara: O fi rezolvând timpul aces-ta, despre care nimeni nu ştie cum arată şi cum se îmbracă, dar noi trebuie să rezolvăm o problemă foarte importantă. Dacă ne cer între timp rezultatele, ce ne facem?

Custodele: Hai, gata, nu mai intra în panică, nu este dracul atât de negru.

Secretara: Da, ştiu, e portocaliu!Custodele: Deocamdată avem încă o

problemă (zâmbeşte), ultima. (Către tânără) Se pare că am rămas ultimii, nu?

Tânăra: Da, aşa se pare. Probabil că o să-mi ţin şi eu micul meu monolog şi o să plec. Aşa trebuie să se întâmple, nu?

teatru experimental

72pagina

Custodele: De data aceasta totul depin-de de tine. De plecat poate oricine pleca, şi de oriunde, chiar şi de aici. Cel puţin la prima vedere. Dar tu eşti un ghem de îndoială din câte văd: ai pleca, nu ai pleca…

Tânăra: Chiar aşa de tare se vede? Aş rămâne, nu aş rămâne…Ceilalţi îmi dădeau un sentiment de siguranţă, eram un fel de echipă. Acum mă simt chiar derutată. Până şi doamna aceea blondă, aşa vulgară, aproape mă liniştea. Gata. (Oftează prelung, bătrâneşte) Micul meu monolog s-a terminat. Cred că vă aşteptaţi la el? (Custodele face un gest afirmativ) Nu-mi rămâne decât să-mi iau rămas bun, şi ce să spun, chiar îmi pare rău! (Iese)

Secretara (răbufneşte): Nu, dacă nici acum nu mă lăsaţi să vorbesc o să explodez! Nu înţeleg cum puteţi sta aşa de nepăsător, când un proiect important, de care se ocupă ştiţi dumneavoastră cine, este abo, abi, abu… asta…

Custodele: Abandonat. Nu te grăbi, era normal să reacţioneze aşa. Nici tu dacă ai fi fost în locul lor nu ai fi făcut altfel. Cine a reuşit o astfel de bazaconie de text? Poţi dumneata să-mi spui ce se poate înţelege din el ?

Secretara: Eu nu mă pricep, nu mă amestec! Ştiţi că eu nu am decât şcoala de biurou, făcută la locul de muncă, şi dacă nu mi-aţi fi promis…

Custodele: Că te fac administrator, sigur, e o funcţie potrivită pentru una ca tine, care înainte te-ai ocupat doar de protocol, mai bine spus de înjumătăţirea lui, decât de imaginea acestui muzeu, pe care trebuie să-l salvăm cu orice preţ. De fapt mă gândeam şi pentru tine la un rol de exponat, dar sta-

tisticile în ce te priveşte au fost catastrofale, aşa că, singurul rol pe care îl puteai juca în acest muzeu, era cel de secretară, pentru care ai depus într-adevăr zel, poate chiar prea mult…

Secretara: Nu e cinstit să-mi scoateţi ochii cu trecutul meu, doar pentru că eu nu îl cunosc pe al dumneavoastră!

Custodele: Nimeni nu ţi-a cerut să faci altceva decât ce eşti pusă să faci: să primeşti invitaţii, să nu intri în dialog cu ei decât dacă ţi-o cer - şi mă îndoiesc de asta - şi să com-pletezi fişele. A, şi mai era ceva: să nu-i sperii cu bazaconiile imaginaţiei tale şi să le bagi în cap idei năstruşnice. De pildă, ce ţi-a venit să creezi această atmosferă de cazarmă, care ştiai bine că o să-i alunge?

Secretara: Nu am făcut decât să respect regulamentul şi (arată spre lozincă) ce scrie acolo!

Custodele: A, asta a rămas de la fostul director, care avea nişte idei fixe şi sufoca sistematic cu indicatoarele şi lozincile lui. Ajunsese să prindă pe fiecare pom câte o lozincă: copacul şi îndemnul la respect şi civi-litate, de parcă toţi care intrau erau nişte bar-bari, iar curtea muzeului devenise o expoziţie de panouri. O să rog pe cineva să le dea jos.

Secretara: Şi totuşi ce facem cu invitaţii noştri? De unde mai luăm noi exponate pen-tru muzeu?

Custodele: Ţi-am spus să nu-ţi mai faci griji! Fiecare dintre ei este un personaj suspendat în propria tristeţe şi izolare. Fii liniştită, vor reveni cu siguranţă!

Secretara: Să vă fie gura aurită!

Cortina

teatru experimental

73p a g i n a

Actul II

Secretara, apoi Tânăra

(Acelaşi birou, de data asta cu lozinca scoasă de pe perete şi locul în care a fost pusă, decolorat vizibil, cu secretara bătând conştiincioasă şi cu greutate la maşina de scris. Scaunele goale sunt aşezate în jurul biroului ei ca şi cum ar fi ocupate de musafiri nevăzuţi. O lumină galben – conspi-rativă inundă scena. Din când în când, secretara repetă fragmente din textul pe care îl tastează)

Secretara: Revenim cu adresa noastră… numărul… prin care… Ufff! M-am săturat de hârtiile astea pe care şi aşa nu le mai bagă nimeni în seamă! Scriu şi scriu, fără să mă gândesc la ce scriu. Ca un automat! Şi toate se sparg în capul meu… Ba că nu pricep ce scriu… ba că pricep prea mult din ceea ce scriu. Ba că fac prea multe greşeli… Dar unde aţi mai văzut voi o secretară perfectă? Sau o secretară filolog? Cele perfecte nu se mai numesc secretare! Iar eu, cu ce mi-a dat natu-ra în bătaie de joc, la ce mă pot aştepta?

(Continuă să bată acelaşi inutil material

la maşina anacronică cu pauze de începătoare. Telefonul sună strident)

Secretara: Alo, da, aici Muzeul! Cu cine doriţi dumneavoastră? Cu domnul custode? Nu, nu este, dânsul vine ceva mai târziu. Unde este domnul custode? În altă lume, unde nu sunt secretare, cu oameni obişnuiţi, şi în care nici nu sunt sigură că este cineva! Este suficient dânsul ca să umple lumea aceea. Noi suntem buni numai să-i aducem pe tavă umilinţa noastră de fiecare zi. (Către spectatori) Ce vă uitaţi aşa de ciudat la mine? Pentru că-l bârfesc pe şeful meu, cel pe care îl prezint ca pe un zeu celor care vin în birou? Voi nu faceţi la fel? Totul este o convenţie, dragii mei, chiar şi faptul că trebuie să fiu când toantă şi agramată, când inteligentă, ba chiar subtilă… (Sună din nou telefonul) Cine? A, domnişoara care a plecat revolta-tă azi dimineaţă? Nu, nu ştiu dacă vă mai poate primi. Încercaţi, poate îl prindeţi într-o dispoziţie mai bună. (Închide, îşi freacă mâi-nile mulţumită) Lucrurile merg spre normal, avea dreptate domnul custode, m-am speriat degeaba!

(Continuă să bată la maşină, după un moment de meditaţie, în acelaşi ritm imposibil, lent şi însoţit de comentariul ei sincopat. Se aude timid o bătaie la uşă, pe care secretara o ignoră, apoi, după repetarea fără succes a ciocăniturilor, intră, spăşită, Tânăra)

Tânăra: Bună seara!Secretara (surprinsă): Bună seara! Dar

cum ai ajuns aşa de repede?Tânăra: Am telefonat chiar din faţa

Muzeului… ştiţi, eu de fapt nici nu am plecat prea departe… am vrut să mă întorc imediat, dar mi-a fost jenă…

Secretara: Ei, lasă, domnul custode nu mănâncă oameni, şi apoi poate nici eu nu am reuşit să vă lămuresc prea bine despre ce se întâmplă aici!

Tânăra: Adevărul este că ceva - ceva am priceput noi, chiar şi doamna aceea blondă, dar ni s-a părut că nimeni nu vrea să ne spună exact ce trebuie să devenim, sau ce trebuie să facem… Şi apoi nu ştiu dacă va mai dori să o facă, pentru că… vedeţi dumneavoastră (aproape plângând) l-am minţit…

Secretara: Cum adică l-ai minţit?Tânăra: Cu povestea aceea, cu paznicul

din parc, cel care îmi vorbea despre pomi, despre sufletele lor, despre altă lume care ne înconjoară…

Secretara: Cum, nu a fost adevărată ?Tânăra: Da’ de unde! Deşi în parc am

mers tot timpul. La început cu un coleg sau altul, apoi din ce în ce mai singură. Stăteam acolo, pe banca unde nu se aşeza nimeni, niciodată şi îmi imaginam că vine lângă mine…

Custodele (care a intrat la începutul repli-cii şi a ascultat grav declaraţia tinerei): …cineva şi te ajută să umpli o lume cenuşie cu suflete, care să fie şi străin şi apropiat, şi care să te ajute să poţi spune ce ai de spus, nu-i aşa?

Tânăra (se ridică involuntar): Ddde unde ştiţi?

Custodele: Pentru că nu eşti nici prima nici ultima care îşi doreşte să i se întâmple ceva , căreia să-i intre cineva în cameră, să se aşeze pe marginea patului şi să-i spună poveşti pentru oameni mari, care să se mai şi împlinească. Parcul pe care ţi l-ai ales era cel mai izolat. Acolo te-am văzut în fiecare zi, de când nu mai locuieşti cu părinţii.

Tânăra: M-aţi urmărit? Pentru ce?Custodele: Nu am făcut-o intenţionat.

Pur şi simplu mi-a sărit în ochi singurătatea

teatru experimental

74pagina

ta şi m-am întrebat cum se face că o tânără care nu arată deloc rău, este mereu singură. Apoi am început să pun întrebări. Şi m-am gândit, pentru prima dată, la un muzeu cu exponate vii.

Tânăra: Dar nu ştiu dacă pot să fac asta? Eu… am avut probleme, nu v-am spus, dar nu se poate..

Custodele: Te referi cumva la povestea aceea cu colega ta şi cu plicul pe care i l-ai strecurat în buzunar? O cunosc… colega ta a avut de suferit până la urmă, şi mai ştiu că din cauza asta ai fugit de la şcoală, că ai dor-mit în parc, aşa e?

Tânăra: O vedeam tot timpul în preaj-ma lui… Îl sufoca, nu se dezlipea o secundă de el, era în stare să sară la gâtul oricui i se părea că se apropie de el.

Custodele: Tu îl iubeai mai mult ca ea?Tânăra: Nu. De fapt îmi era doar milă

de el. Aveam impresia că nu mai e mult şi începe să plângă. Aşa era el, incapabil să spună cuiva dă-te mai încolo.

Custodele: Şi atunci ai făcut tu drepta-te. Cam teatral, ca în romanele poliţiste. De unde ai făcut rost de drog?

Tânăra: Asta nu e nici o problemă la noi. Toţi ştim cine cine are mereu un plic la îndemână.

Custodele: Şi bani de unde ai avut? Tânăra: Am… luat de acasă… adică…Custodele: Înţeleg, lasă… pe urmă te-ai

mai văzut cu colega ta ?Tânăra: Nu, a fost mutată la altă şcoală.

Au venit părinţii ei şi i-au luat actele. Nimeni nu mai ştie nimic de ea, unii spun că a făcut o cădere, că a stat în spital…

Custodele: Şi cum s-a terminat până la urmă povestea?

Tânăra: În nici un fel! El şi-a văzut de viaţa lui, ea a dispărut, cum v-am spus…

Custodele: Iar tu ai devenit o „proble-mă”, parcă aşa spun profesorii tăi.

Tânăra: Eu am devenit ceea ce ştiţi. De asta am şi venit , credeam că este un serviciu ca oricare altul, altfel nu mai intram aici. Şi acum că ştiţi despre ce este vorba, pot pleca?

Custodele: Chiar cred că nu ai înţeles nimic din ce am discutat. (Subliniază) Tocmai de aceea te-am chemat, sau mă rog, te-am făcut să vii!

Tânăra: Acum chiar că am nevoie să fiu singură, să mă gândesc.

Custodele: Te aştept aici! (Tânăra îşi ia o sacoşă de pânză pe care o

are tot timpul la ea şi iese lent, copleşită)

Secretara: De data asta chiar că nu se mai întoarce!

Custodele: De obicei secretarele sunt mai perspicace decât şefii lor. Tu se pare că faci o excepţie! Nu ai remarcat că nu are unde să se ducă? Cine o aşteaptă? Pariez că se va opri la câţiva paşi de noi să plângă. E bine că se descarcă.

(Îşi face de lucru la birou, studiind nişte hârtii, în timp ce secretara îşi reia jocul tâmp, bătând cu un singur deget la maşina anacronică şi psalmodiind cu voce tare cele scrise. Din când în când, custodele ridică uşor iritat capul, gata să o admonesteze, dar renunţă, cu un gest de leha-mite. Se aud din nou bătăi în uşă, foarte discrete, estompate de bătăile în claviatură ale secretarei şi mormăielile ei. Bătăile se repetă, de data asta insistent)

Custodele: Intră!

(Pe uşă intră zgribulit, cu lodenul umed, bătrânul. Are o expresie de resemnare, iar trăsă-turile se pare că s-au accentuat. Eventual poate fi făcută o intervenţie la grimă. Aşteaptă încuvi-inţarea custodelui să-şi lepede haina udă şi să fie invitat să stea jos)

Custodele (surâzând uşor): Vă rog! Se pare că a început ploaia... Dar de ce nu vă faceţi comod? Daţi jos trenciul şi puneţi-l la uscat. (Către secretară) Te rog! (Îi face semn să-l ajute) Aşadar aţi revenit. Înseamnă că v-aţi răzgândit?

Bătrânul: Da, m-am răzgândit. (Tace şi cei doi îi respectă tăcerea). Dar cu fata aceea care a venit odată cu mine ce s-a întâmplat?

Custodele: De ce?Bătrânul: Pentru că stă afară, rezemată

de un pom şi nu spune nimic. Am încercat să o chem la adăpost, sub o streaşină, nici nu m-a auzit. Să nu răcească….

Secretara: Lăsaţi, că nu păţeşte nimic, tinerii sunt mai rezistenţi decât ne imaginăm noi! Când o s-o răzbească frigul se bagă ea undeva.

Bătrânul: Cred că este obligaţia voastră să faceţi ceva, pentru că dacă nu mă înşel, de aici a ieşit într-o stare, hai să-i spunem… specială.

Custodele: Da, de aici a ieşit, dar nu neapărat într-o stare specială. Are mai curând nevoie să fie singură, să se decidă dacă se

teatru experimental

75p a g i n a

întoarce aici, sau nu. Simplu. Dumneavoastră v-aţi hotărât să vă întoarceţi? Sau aţi revenit doar să mai pierdeţi timpul, din plictiseală sau curiozitate?

Bătrânul: Curiozitate? Nu mai sunt curios de multă vreme!

Custodele: Atunci?Bătrânul: O să vi se pară curios, dar mă

interesează mai mult ce s-a întâmplat cu cei-lalţi decât cu mine. Insist: mă interesează, nu sunt curios, e diferenţă de nuanţă. Dar văd că au plecat!

Custodele: Vă asigur că se vor întoarce şi că vor repeta, cu alte cuvinte, desigur, ceea ce aţi spus adineauri!

Bătrânul: Asta înseamnă că am avut dreptate?

Custodele: Fără îndoială.Bătrânul: Şi acum ce trebuie să fac, sau

să facem? Stăm pur şi simplu şi le aşteptăm sau…

Custodele: Sau ce? Nu ştiţi unde să o căutaţi pe doamna blondă, iar domnişoara, aşa cum aţi remarcat, este în faţa noastră la câţiva metri. Luaţi loc, nu va dura mult, vă asigur.

(Neconvins, după ce mai ezită o dată,

bătrânul se uită de jur împrejur, la biroul auster, care nu îl prea îmbie să se aşeze, şi într-un final, se hotărăşte pentru un scaun de lângă biroul secretarei, care îl priveşte curioasă, ridicând pri-virea, ca un avertisment, spre locul gol pe care atârna lozinca, marcat de un chenar de praf, şi se aşează cu un oftat)

Secretara: Să vă aduc ceva? Un ceai,

apă?Bătrânul: Mulţumesc, sunt sătul de cea-

iuri! Uneori am impresia că nu mai există altă băutură în afară de ceai: din robinet curge ceai, primăvara şi toamna plouă cu ceai, pri-etenii te tratează cu ceai, până şi o femeie de vârsta ta, care te aştepţi să fie mai …apropi-ată, te măsoară cu milă şi îţi oferă preventiv un ceai. Nu, mulţumesc!

(Secretara ascultă cu indiferenţă tirada bătrânului, dă din umeri şi se apleacă din nou asupra textului, pe care continuă să îl maltrateze. Custodele a ascultat şi el, zâmbind, dialogul şi se cufundă şi el în hârtiile de pe masă. Se aude ploaia care creează un fond monoton)

Cortina

Actul III

(Aceiaşi. Atmosfera nu s-a schimbat, dar pare că a trecut un timp mult mai lung de la intrarea bătrânului, care citeşte acelaşi ziar vizi-bil vechi, a custodelui, cufundat în hârtiile de pe masă şi secretarei, care continuă butonatul mono-ton la maşina de scris)

Custodele (ridicând ochii din hârtii): Cât este ora? Nu pentru că ar conta prea mult timpul, oricum aici nu mai are aceeaşi impor-tanţă, dar trebuie să punem capăt acestei nesiguranţe.

Secretara: Este ora cinci, adică şapte-sprezece.

Bătrânul: Imposibil, şi când am plecat eu, tot ora şaptesprezece era.

Custodele: Desigur! Şi când aţi venit, şi când aţi plecat, şi când vom termina ceea ce avem de terminat, tot ora şaptesprezece va fi!

Bătrânul: Bine, bine, este ora şaptespre-zece, ca acum o oră, ca acum două ore, ca şi peste o zi, peste două… nu ştiu ce înseamnă asta, dar cât mai stăm aici (arată şi spre sală) plictisindu-ne împreună?

Custodele: La vârsta dumneavoastră, iertaţi-mă că fac aluzie la ea, aşteptarea nu mai este decât constatare…

Bătrânul: Asta-i culmea! Nu credeam că veţi deveni cinic, să nu spun altfel…

Custodele: Preferaţi altă retorică, mai ieftină, cu replici din telenovele?

Bătrânul: Nu. Preferam să fiţi mai civi-lizat, aşa cum suna lozinca aia care era pe perete, şi să evitaţi un subiect ca ăsta.

(Se aude un ciocănit în uşă. Discret, apoi insistent. Se poate crea un joc cu aceste bătăi, un fel de semnal pentru cei care urmează să intre, o replică la celebrele semnale din Simfonia destinu-lui a lui Beethoven)

Secretara (se consultă din priviri cu custo-dele, apoi invită): Intră!

(Pe uşă intră dama blondă. Este şi ea evi-dent marcată, siguranţa şi tupeul au scăzut, iar ea a devenit mai vulnerabilă. Până şi aerul de vampă de duzină a dispărut în parte. Pare stânjenită, nu ştie cum să înceapă. Nu mai găseşte termenii de argou pe care îi folosise la prima întâlnire)

teatru experimental

76pagina

Dama blondă: Nu credeam să vă mai găsesc aici!

Custodele: Stimată doamnă, noi sun-tem mereu aici, doar dacă vreunul dintre noi este solicitat expres în altă parte, în rest…

Dama blondă (îl remarcă pe bătrân): Şi dumneata te-ai întors! Pentru mine sau...

(Bătrânul dă din umeri, indiferent, un răspuns care poate însemna orice)

Custodele: Da, şi dumnealui, şi în curând veţi reface grupul de la început!

Dama blondă: A, mai era şi fata aceea! Mi s-a părut că am zărit-o în faţa clădirii. La un moment dat mi s-a părut că a căzut. Am vrut să merg şi eu acolo, dar s-a îmbulzit lumea şi nu m-am putut apropia.

(Secretara şi custodele schimbă o privire

alarmată. Bătrânul tresare şi e gata să se ridice de pe scaun)

Secretara: Nu credeţi că ar trebui să…Custodele: Staţi pe loc, merg eu să văd

ce s-a întâmplat!

(Îşi ia, precipitat haina din cuier şi iese)

Bătrânul: Cred că ar trebui să văd şi eu ce se întâmplă. Sărmana, am trecut pe lângă ea înainte de a intra aici. Era singură. Atât de singură şi de tristă. Nici nu mi-a venit să o tulbur, poate ar fi trebuit…

Dama blondă: La fel mi s-a părut şi mie. Aş fi făcut ceva, dar n-am putut să mă

apropii! Secretara: Liniştiţi-vă, s-a dus cine tre-

buie. Voi şi aşa nu puteţi face mare lucru!

(Intră custodele, murat de ploaie, îşi dez-bracă lodenul şi îl atârnă în cuier)

Custodele: Nu mai era nimeni acolo, se vede că au dus-o undeva la spital. Nimeni nu mai ştia nimic, lumea se împrăştiase deja.

Secretara: O să încerc eu să dau de ea, lăsaţi…

Dama blondă: Întotdeauna am fost piază rea! Am adus numai veşti proaste, mă cam mănîncă limba...

Bătrânul: Haide, ce legătură ai tu. Poate nu s-a întâmplat nimic, fata şi-o fi revenit şi a plecat, probabil.

Dama blondă: Da, numai că dumneata nu ştii de câte ori am fost pusă în situaţia asta, dacă ar fi fost numai acum!..

Custodele: Nu păreaţi atât de copleşită la început, ba dimpotrivă!

Dama blondă: O făceam şi eu pe vitea-za, pe grozava! După ce ai trăit printre car-toane cu resturile cu care ne primesc cei de dincolo şi te-ai luptat cu ai tăi pentru un loc, te obişnuieşti să nu laşi să se vadă nici un semn de slăbiciune. (Râde) Dacă m-ar vedea cei de acolo, din locul acela minunat, cum mă miorlăi aici, s-ar tăvăli de râs!

Custodele: Da, chiar păreaţi …Dama blondă: Vulgară, plină de inele

ca o ţoapă îmbogăţită, curvă sătulă de tăvă-leală, şi codoaşă pe deasupra!

(Bătrânul o priveşte uluit, uitând să-şi mai ridice bastonul care îi cade, punctând parcă replica femeii. Secretara a rămas cu mâna în aer, iar custodele o priveşte nemişcat, cu îngăduinţă, aşteptând să termine)

Dama blondă: Ce vă uitaţi? E o nou-tate că exist şi că există şi altele ca mine? (Bătrânului) Sper că nu te-am întristat. Dincolo, aşa am început, cu unul ca tine care voia neapărat să mă ajute! Şi m-a ajutat…

Custodele: Nu spovedania mă surprin-de, ci faptul că te-ai lepădat de jargonul acela stupid.

Dama blondă: Acum urmează proba-bil întrebarea despre familie, studii, eşecuri. Exact ca în emisiunile alea cretine de la tele-vizor, când toată lumea îşi dă poalele peste cap, povestind cum a fost cu violul, cu prima ţigară cu marijuana, cu primul, al doilea, al

teatru experimentalPi

cass

o, P

alom

a w

ith C

ellu

loid

Fis

h. 1

950

77p a g i n a

treilea, cu avortul, cu turnatul cu…Haide, daţi-i drumul!

Custodele: Aşa-i că nu ai avut cui să destăinui toate astea? Îţi place să te pedep-seşti… poate ceilalţi vor să afle, eu unul cunosc aproape cu precizie de silabă ce ai de spus…

Dama blondă: Am spus că viaţa mea, hai să spun „cazul meu” îl poţi citi în cel mai nenorocit ziar de scandal sau vedea în cea mai cretină telenovelă la un post anonim de televiziune. Eşti sigur că ştii totul? Care tot? Care adevăr? Al dumitale sau al meu?

Custodele: Câte adevăruri crezi că există? Unul al meu şi unul al dumitale? Adevărul este cel pe care ţi-l spun cei din jur, care de obicei nu vor sau nu sunt interesaţi să îl spună. Dar nu despre adevăr este vorba aici, ci despre un destin ratat, pe care ai şansa să-l schimbi la sfârşit, mă rog, aproape de sfârşit.

Dama blondă: Şi momentele acelea în care vin grămadă doar amintirile despre nenorocirile pe care le-am provocat sau pe care le-am trăit, de ce ţin, de adevăr sau de destin?

Bătrânul: Eu propun să schimbăm subiectul, pentru că deja am început să vor-bim ca într-o piesă de teatru…

Dama blondă: Dar suntem în plin tea-tru! Ţi se pare că dumneaei (arată spre secre-tară) este reală? Sau că dumnealui (la fel spre custode) are ceva uman, ceva comun cu noi? Nu-mi spuneţi că nu suntem cobai, mari-onete trase de sfori cât frânghia, la vedere. Dumneata poate, arăţi normal, un bătrân care a încărunţit la catedră, într-un sos de formule matematice sau o ciulama de sintaxă şi acum ai găsit o jucărie la bătrâneţe, care nu te solicită nici fizic, nici moral, nici…

Bătrânul: Doamnă, mai aveţi puţin şi începeţi să mă insultaţi…

Dama blondă: Nu-i nimic, ne vom duela în amintiri şi în cântece cu Moscopol! Orgoliul se duce şi el naibii odată cu vârsta şi e înlocuit cu ţâfna. Haide, n-am vrut să te jignesc!

Bătrânul: Nu m-ai jignit, şi în fond ai dreptate: cum pot fi eu jignit…

Custodele: Nici nu vă daţi seama cât de reali suntem cu toţii! Credeţi că dânsa (arată spre secretară) are o poveste mai ştearsă, mai anonimă?

Secretara (care între timp a dat în surdină câteva telefoane) Nu este nicăieri!

Dama blondă: Cine?

Secretara: Fata care a venit odată cu voi.

Custodele: Asta este bine, înseamnă că nu a păţit nimic şi nu a avut nevoie de spital. În cazul acesta, sigur o vom revedea aici.

Bătrânul: Şi ce să caute ea lângă mine sau lângă dumneaei?

Custodele: Aveţi fiecare locul vostru şi rolul vostru. Nu e nevoie să încerci să o protejezi. Te asigur că îi va fi mult mai bine lângă voi decât acolo de unde vine, mai ales că fiecare dintre noi are de făcut o spoveda-nie în timpul vieţii. Măcar aşa, ca repetiţie la cea finală!

Bătrânul: Şi la bătrâneţe? Ce spoveda-nie mai poţi face? Bătrâneţea este ea însăşi o spovedanie.

Custodele: Nu neapărat. Cel mai sim-plu este să fii propriul tău ascultător: te spovedeşti între doi ochi, nu ai nici un motiv să ascunzi ceva, îţi plângi de milă şi apoi te simţi uşurat, ca şi cum ţi-ai curăţa viaţa ca în reclamele de la televizor.

Bătrânul: Aş fi curios dacă dumneata ai avut o astfel de spovedanie. Dar ce mi-o fi venit cu spovedania?

Custodele: Dumneata ştii mai bine!Bătrânul: V-am mai spus, un actor ratat

care o face pe paznicul de parc, vânând tinere melancolice şi singuratice pentru confesiuni-le lui învechite…

Custodele: Ei, nu chiar un actor ratat. Dacă nu mă înşeală memoria, în Patima Roşie aţi făcut un rol memorabil!

Bătrânul (tresare): De unde…Custodele: Şi nu sunt singurul care s-a

întrebat de ce actorul (se opreşte brusc)… mă rog, actorul X, a dispărut dintr-o dată din teatru! Există o explicaţie, nu?

Bătrânul: Da…există… (Priveşte cu tris-teţe infinită la cei din jur, prăbuşit)… există… o ştii…

Custodele: Da, o ştiu absolut întâmplă-tor, de la cel pe care dumneata l-ai…

Bătrânul: Poţi să o spui, nu mai are nici o importanţă… pe care l-am turnat.

Custodele: Aşa-i că ai şters din minte întâmplarea?

Bătrânul: Aproape! În fond i-am făcut o caracterizare, mai curând favorabilă, altfel eram ameninţat cu mutarea într-un teatru de provincie, la mama naibii. Nu a mai venit niciodată individul acela scund şi cu faţa numai unghiuri, care parcă tăia cu cuvintele, nu am mai dat nici o notă, dar am semnat declaraţia aceea şi…

teatru experimental

78pagina

Custodele: Şi într-o bună zi, colegul şi-a văzut dosarul şi a dat peste un pasaj din care rezulta limpede cine este personajul…

Bătrânul: Îmi arătase şi mie câteva xero-xuri, iar restul…

Custodele: Şi ai preferat să dispari, fără nici o explicaţie, să te dai la fund.

Bătrânul: Ce explicaţie să dau? Cum să-i spun că mi s-a pus sula în coaste, că nu am avut nici cea mai mică şansă să dau înapoi? Asta este, nici mama nici tata nu au fost sta-tui! El nu a avut de suferit nici cât negru sub unghie, cariera nu i-a fost afectată, ba dimpo-trivă, a ajuns şi director adjunct, dar eu, eu ce puteam să mai adaug? Aveam găurile deja făcute în palme, nu mai rămâneau decât să fie bătute cuiele! Am plecat şi gata…

Dama blondă: De asta ne-aţi adus aici ? Credeam că nu mai am parte de o anchetă, mi-a fost de ajuns…

(Remarcă faptul că e pe cale să cedeze şi ea mărturisirilor şi are un gest de nervozitate)

Custodele: Poate dumneavoastră vă vine cel mai greu, pentru că amintirile sunt proaspete, nu-i aşa?

Dama blondă: Da’ mai lăsaţi-mă în pace cu întrebările astea! Am greşit, am plătit, şi cu asta basta! Nu o să mă faci şi pe mine să o iau razna ca dumnealui.

Custodele: Asta ai înţeles dumneata din discuţiile astea, din, cum i-am spus, „spo-vedania” lui? Cum vrei să intri în noul tău rol dacă te vei gândi tot timpul cum, să scapi de scena aceea nefericită când ai refuzat să-ţi recunoşti…

(se opreşte la timp)

Dama blondă (îşi muşcă buzele încercând să-şi păstreze cumpătul): Nu aveam nici eu de ales, dacă recunoşteam, intram amândouă la puşcărie să plângem pe umărul celeilalte. Da, mi-e greu, dar nu ştiu dacă şi acum nu aş proceda la fel! (către ceilalţi care îi urmăresc tirada) Ei gata, ce mă tot sfârtecaţi din priviri? Ajunge cît aţi dedus...

Custodele: Nu mai e necesar să conti-nui, ai spart coaja, răul a ieşit (Către bătrân) Spovedania trebuie să fie făcută cu voce tare, nu?

(Bătrânul dă din cap aprobator).

Custodele: Cred că am început să ne

cunoaştem mai bine, aşa că să revenim la ceea ce ne-a adunat aici, muzeul. Mai greu, dar aţi înţeles ce rol vi se oferă să jucaţi în el, şi dacă stau să mă gândesc, nici măcar nu este un rol.

Dama blondă: Ca şi cum nu am exista!Custodele: Ba chiar cum existaţi, de

fapt!Bătrânul: Cred că încep să înţeleg… că

nu mai înţeleg, deşi fac eforturi.Custodele: Nu aveţi altceva de făcut

decât să încercaţi să le povestiţi celor care vor trece să vă vadă, povestea voastră, fără cuvinte. Pentru asta nu este nici o reţetă, nici un curs special. Va trebui să învăţaţi din mers cum să o faceţi.

Dama blondă (vorbind ca pentru sine): După camera de acolo, alta aici, şi culmea de data aceasta de bunăvoie…

Secretara: Poate vrei să schimbi locul cu mine?

Dama blondă: Stai liniştită! Cel puţin nu sunt nevoită să chinui maşina aia nevino-vată, care nici măcar nu funcţionează! Nici aşa de inutilă nu pot fi!

Custodele: Doamnă, suntem oameni civilizaţi! Veţi vedea că încetul cu încetul, nici cei care vor vizita muzeul nu vă vor mai stânjeni. Nu veţi face nimic ieşit din comun.

Bătrânul: În afară de faptul că facem din start ceva ieşit din comun!

Custodele: Să înţeleg că aţi acceptat?Bătrânul: Păi nu cred că-mi rămâne

altceva de făcut. Dar sunt condiţionat cumva de opţiunile doamnei sau ale tinerei care nu se ştie unde este acum?

Custodele: Recunosc că noi ne-am gân-dit la toţi trei, ca la un grup aşa, mai com-plex… dar dacă nu se poate, sigur că vom reface proiectul cu alte personaje, pe care le vom alege în funcţie de dumneavoastră, bineînţeles…

Dama blondă: Cred că ar trebui să mă întrebaţi şi pe mine! De unde aţi dedus că nu m-ar interesa? Nu, nu renunţ, mă descarc, asta-i tot!

Secretara (zâmbind complice custodelui): Aţi avut dreptate!

Custodele: Când nu am avut eu drep-tate?

Bătrânul: Bun, şi acum dacă am accep-tat, ce urmează?

Custodele: Mai trebuie să aşteptăm puţin, nu prea mult, pentru că aşa cum i-am spus şi ei (arată spre secretară) cred că vi se va alătura curând şi colega voastră mai tânără.

teatru experimental

79p a g i n a

Dama blondă: La spital nu este, la poli-ţie nu… aţi mai încercat undeva?

Secretara: Nu, nici nu mai avem unde…

Custodele: Până atunci, aruncaţi-vă o privire pe chestionarele de pe masă. E bine să ştiţi câte ceva şi despre obligaţiile dumnea-voastră, un fel de contract.

Bătrânul (aparte): Mefisto!Custodele (care l-a auzit): Da, de ce nu?

Dar mai adăugaţi puţină vopsea albă!

(Cei doi se cufundă în lectura chestio-narelor de pe masă, în timp ce secretara îşi reia obsedanta şi vizibil inutila activitate la maşina de scris, iar custodele se reazemă de spătar, privind mulţumit la cei doi viitori „angajaţi”. Regia poate scoate în evidenţă eventualele surprize din chesti-onarele pe care le citesc cei doi, prin mimica mereu în schimbare, reflectând surprizele textului. A se evita stridenţele şi abuzul.

După câteva momente se aud din nou bătăi în uşa de la intrare. Custodele şi secretara le remarcă, în timp ce, ceilalţi, absorbiţi de lectură, nu le aud. Bătăile pot fi şi ele speculate regizoral. Între custode şi secretară are loc un scurt schimb de priviri, primul făcându-i semn să nu reacţione-ze. Se aud din nou bătăi în uşă rămase fără efect, şi în cameră intră Tânăra. Este la fel de marcată ca la ieşirea din scenă, dar are şi un aer de hotă-râre luată. Îi măsoară din priviri pe cei dinăuntru şi se îndreaptă în tăcere spre scaunul rămas liber, şi pe care şezuse în prima parte. Rând pe rând, cei din încăpere realizează prezenţa ei şi o fixează din priviri)

Custodele: Bună seara!Tânăra: M-am întors… eu, asta… bună

seara!Custodele: Te-ai decis şi tu, nu? Te

aşteptam ca să putem pune la punct ultimele detalii ale viitoarei voastre munci. Am ieşit după tine, dar nu mai erai în faţa clădirii. S-a întâmplat ceva?

Tânăra: (dă din cap, făcând vizibile eforturi să fie coerentă şi lucidă) Da, s-a întâmplat…

Bătrânul: Ceva grav?Tânăra: Destul de grav, şi nu ştiu dacă

pentru mine sau nu.Custodele: Cred că ai văzut sau auzit

ceva.Tânăra: Şi una şi alta.Custodele: Şi asta te-a întors pe dos?

(Tânăra dă din cap) Ei, hai, încearcă să te aduni şi spune-ne ce a fost.

Tânăra: Am văzut-o !

Custodele: Pe cine, pe colega ta despre care nu mai ştiai nimic?

Tânăra: Ea!Custodele: Înseamnă că a fost ceva

grav! Ai vorbit cu ea, te-a recunoscut?Tânăra: Nu m-a recunoscut şi nu cred

că mai poate recunoaşte pe cineva!Custodele: Cum adică ?Tânăra: Când am ieşit mă îndoiam că

o să mă întorc. Iertaţi-mă, dar nu eram chiar aşa de convinsă că aş putea fi un exponat, chiar dacă unul special. Ploaia mi-a făcut bine. L-am văzut trecând pe lângă mine şi pe dumnealui, dar m-am prefăcut că nu-l văd, nu mai aveam nevoie de nimic şi de nimeni. Atunci a trecut pe lângă mine o pereche: mama şi fata. (Dacă nu supralicitează textul şi nu devine redundantă, scena ar putea fi completa-tă cu un joc de umbre pe fundal) Femeia era obo-sită şi parcă nu mai avea pe nimeni lângă ea, părea că nu vorbeşte cu nimeni chiar atunci când i se adresa fetei. Iar ea! (Are din nou un acces care o „curentează”) Şi ea parcă avea câţiva ani! O trăgea de mână să-i arate gâze şi flori, încerca să îngâne un cântecel pentru copii, îşi băga degetul la gură, groaznic! Am stat acolo multă vreme şi îmi venea să urlu: oameni buni, am pe conştiinţă o tânără de vârsta mea pe care am făcut-o legumă!

teatru experimentalLohm

uller Gyuri, arraignee du soir-espoir

80pagina

Custodele: Stai, stai, opreşte-te! Ai tot timpul să-ţi faci procesul public! Colega ta a avut mult de suferit din cauza înscenării tale, e adevărat, dar ea era de mult bolnavă, ceea ce tu nu aveai de unde să ştii. Vina ta rămâne, dar de boala ei nu eşti vinovată!

Tânăra: De unde ştii dumneata toate amănuntele astea? Cred că încerci să mă linişteşti, pentru ca nu cumva să-ţi pierzi bunătate de „exponat”! Cine îmi confirmă că spui adevărul?

Custodele: Nimeni, bineînţeles! Nu ai decât să-ţi răspunzi singură la întrebări şi în primul rând la cea care te frământă mai mult: de unde ştiu eu toate astea? Pentru că eu nu am de gând să-ţi răspund.

(Tânăra ascultă replicile în transă la înce-put, apoi se relaxează uşor, liniştindu-se şi deve-nind conştientă de discuţiile care se poartă)

Secretara: Domnule custode, dacă dum-nealor au văzut chestionarele şi nu au obiec-ţii, ştiţi, formalitatea semnării…

Custodele: A, da, uitasem aproape de ele! Nu ştiu dacă domnişoara este suficient de lucidă ca să le citească.

Tânăra: Ce anume?Custodele: Acestea sunt nişte formula-

re care se referă la statutul vostru, la obliga-ţiile şi drepturile pe care le aveţi în calitate de exponate. Crezi că poţi să le citeşti cu

atenţie?Tânăra: Am făcut eu altele şi mai şi, da,

nici o problemă!

(Ia de pe masă un exemplar şi se cufundă în lectura lui)

Bătrânul: De ce mai e nevoie de forma-lităţile astea? Nu este de ajuns acordul nos-tru? Oricum nu cred că se va interesa cineva de soarta noastră! Haide, Mefisto!

Custodele: Aşteaptă să citească şi ea. Obligaţiile nu sunt prea multe, şi nici drep-turile. Este multă formalitate, ca în orice muzeu, unde cei vii contează din ce în ce mai puţin. Cei care lucrează într-un muzeu devin chiar fără voia lor viitoare relicve. Unii pretind chiar că pensionarea ar fi inutilă, n-ar trebui decât să li se pregătească nişte vitrine şi amestecul acela narcotic de praf, aer vechi şi sunetul paşilor fără stăpân! Glumesc, desi-gur.

Bătrânul: Nu prea cred că glumiţi, sau mai exact, nu prea cred că ştiţi să glumiţi. Dar s-ar putea să aveţi dreptate, iar dacă noi nu putem face altceva mai bun dincolo, măcar aici să ne simţim în largul nostru. Eu unul sunt gata..

Tânăra: Nu are rost să vă certaţi pentru mine. De fapt dânsul are dreptate, aşa că…nici eu nu cred că am de ales. Ce trebuie să fac?

Custodele: Ai citit cu atenţie formula-rul?

Tânăra: Mda, l-am citit. Custodele: Atunci cred că am terminat

cu introducerea. Nu vi se cere altceva decât să fiţi voi înşivă, ca şi cum nu aţi avea nici o problemă: nici cu amintirile nici cu victimele voastre. Fiecare veţi avea vizitatorii voştri, care cu timpul vor găsi în voi răspunsuri şi soluţii, pentru că acesta este rostul vostru!

Dama blondă: Un fel de psihologi mai ciudaţi? Sau consilieri de suflet?

Custodele: Am mai discutat despre asta. Nu, nici una nici alta. Amintiţi-vă că sunteţi într-un muzeu, iar acolo exponatele tac şi rămân nemişcate.

Dama blondă: Adică ne veţi pune în nişte cutii sau vitrine de sticlă, pe lângă care vor trece cei care se rătăcesc! Cine mai are nevoie azi de muzee? Nici măcar copii de şcoală primară nu mai sunt aduşi de mânu-ţă!

Custodele: Nu veţi sta în nici o cutie, în nici o vitrină! Veţi avea fiecare locul lui, un

teatru experimentalG

usta

v K

limt.

Thea

ter

in T

aorm

ina.

81p a g i n a

fotoliu, un scaun, pe care veţi sta comod, veţi citi, veţi medita, dar mai ales vă veţi gândi cum să-i ajutaţi pe cei care vor veni. La înce-put mai puţini, apoi din ce în ce mai mulţi pe măsură ce vă vor descoperi.

Bătrânul: Vom sta şi îi vom privi mus-trător sau cu înţelegere, ne vom încrunta, ne vom strâmba la ei, nu?

Custodele: De ce? Vă veţi purta absolut normal. Nimeni nu are încredere în cineva care nu se comportă normal.

Dama blondă: Şi?Custodele: Cum adică şi?Dama blondă: Ne vom uita unii la alţii

şi atât?Custodele: Veţi face mai mult decât vă

veţi privi: veţi discuta!Dama blondă: Deci vom vorbi!Custodele: Nu!Tânăra: Vă explic eu, pentru că am

purtat deja această discuţie înainte de… vrea să spună că vom încerca să comunicăm fără cuvinte, să le povestim drama sau mă rog, povestea noastră fără cuvinte. Vom fi un fel de pildă vie…

Bătrânul: Asta era, deci…Dama blondă: Şi vom sta aşa ca muţii

până când…Custodele: Până când nu veţi mai dori

să plecaţi de aici!Dama blondă: Şi eşti sigur că nu o să ne

urcăm pe pereţi?Custodele: Vom mai vorbi după o săp-

tămână.Bătrânul: Da, se pare că purgatoriul

există, dar nu ştiam că este un muzeu. Tăcere, tristeţe, timp solidificat, aromele altor vieţi …şi noi!

Tânăra: Şi asta vom face de acum îna-inte?

Custodele: Domnişoară, timpul este cu atât mai preţios cu cât este mai departe de tine, şi cu cât este mai departe te obişnuieşti cu alte unităţi de măsură: ani, decenii, secole, milenii. Prezentul poate fi ridicol şi banal, trecutul nu.

Tânăra: Şi nici între noi nu vom putea vorbi?

Custodele: Ca să vă spuneţi ce? Vă ştiţi deja poveştile, vă cunoaşteţi limitele. Ar fi o reţetă perfectă pentru plictiseală şi iritare să fiţi unul în faţa celuilalt şi în plus o să vă încurcaţi perfect când va trebui să primiţi vizitatorii. Nu, nu veţi fi împreună dar vă veţi afla în aceeaşi clădire.

Dama blondă: O să ne luăm ceva cu

noi, ca să ne treacă timpul mai uşor?Custodele: Spune-mi un obiect de care

nu te vei plictisi în cel mult o zi!Dama blondă: Până şi Robinson şi-a

luat câte ceva pe insulă!Custodele: Greşit! El nu şi-a ales nimic,

a ales scriitorul pentru el ce era mai comod ca să-şi urmeze povestea!

Dama blondă: Atunci asta este…Bătrânul: Şi acum ce urmează?Custodele: Dacă sunteţi pregătiţi,

doamna secretară o să vă conducă la locurile dumneavoastră. Tot dânsa va trece în fiecare seară pe la fiecare pentru întrebări, proble-me… asta la început, apoi vă veţi vedea mai rar.

Tânăra: Şi dumneavoastră? Cu dum-neavoastră nu ne mai întâlnim?

Custodele: Nu, cu mine nu. Este mai bine şi pentru mine şi pentru voi, pentru că nu vreau să intru într-o relaţie subiectivă cu cineva. Eu am alt rost aici.

Secretara: Dacă sunteţi gata, să mer-gem! Cine vine primul?

Bătrânul: Eu. Mie îmi vine cel mai uşor să mă despart de… (arată circular cu mâna) poate aici voi găsi ceea ce n-am avut curaj să caut vreodată!

(Iese împreună cu secretara)

Dama blondă: E un început cam trist! Abia ne-am obişnuit şi trebuie să ne despăr-ţim…

Custodele: Vă daţi seama aşadar ce s-ar fi întâmplat dacă aţi fi rămas mai mult împreună!

teatru experimental

82pagina

(Intră secretara grăbită, ca şi cum nu ar vrea să le lase timp de meditaţie şi discuţii.)

Secretara: Aşa, acum cine urmează?Dama blondă: Se pare că ieşim în ordi-

nea vârstei aşa că… (Se uită cu compasiune la tânără, aparte) Şi totuşi parcă nu este drept…

(Iese la rândul ei urmată de secretară.)

Tânăra: Simt că vine liniştea, că mă adulmecă aşa cum face un căţel!

Custodele (are o ezitare): Mai ai timp să te răzgândeşti, poate ţi se pare prea greu…

Tânăra: M-aş fi răzgândit acum trei ani, dacă nu se întâmpla ce s-a întâmplat.

Custodele: Dacă o să ai totuşi nevoie de mine, deşi este contrar regulamentului şi principiilor acestei instituţii, poţi să-i trans-miţi secretarei că vrei să mă vezi. O dată, cel mult de două ori voi face o excepţie.

Tânăra: Mulţumesc, nu cred că va mai fi nevoie.

(Intră secretara)

Secretara: Vii?

(Tânăra se uită împrejur scurt, fără emo-ţie, şi iese fără să-l privească pe custode)

Custodele: E din ce în ce mai greu să mă detaşez. Cred că se apropie pensionarea şi, cine ştie dacă nu… (Se scutură ca de un gând rău şi se aşează pe scaun privind spre uşă. Intră secretara) Ei?

Secretara: E bine, toţi s-au aşezat la locul lor de parcă ar fi fost dintotdeauna acolo.

Custodele: Păi chiar aşa şi este: au fost dintotdeauna acolo chiar când nu eram noi aici!

(Se face întuneric treptat în partea unde stau custodele şi secretara şi sunt luminate gradat alveolele în care au fost instalaţi cei trei. Acest moment este la latitudinea regizorului, care poate miza pe efecte speciale. Cei trei au poziţii diferite, uşor crispate la început, după care încep pe rând să se relaxeze, intrându-şi în „rol”. Trăsătura comună a mimicii este însă resemnarea. Pe rând, fiecare alveolă se întunecă, în ordinea vârstelor. Partea în care sunt custodele şi secretara se luminează)

Secretara: De data asta a fost mai greu ca de obicei!

Custodele: Da, a fost mai greu. La un moment dat, şi mie mi-a venit să renunţ. Ai dreptate, este din ce în ce mai greu!

(Secretara îl priveşte uimită din cauza con-fesiunii neaşteptate.)

Secretara: Acum vom avea poate, un moment de linişte. Uitaţi câte hârtii au rămas fără răspuns. Aşa ceva nu mi s-a întâmplat de când sunt secretară!

Custodele: - Haide, haide, doar ştii că majoritatea nu le citeşte nimeni! Cui îi trebu-ie şi mascarada asta? (arată spre locul lozincii de pe perete).

(Secretara îi aruncă o privire aproape mâni-oasă şi îşi reia bătutul cu cel două degete, osten-tativ. După un timp sună telefonul, violent. Cei doi tresar)

Secretara: Alo? Da, aici este muzeul. Cu cine doriţi? (Îl priveşte întrebător pe custode. Acesta îi face semn că nu) Nu, nu este aici, dar va veni peste (din nou acelaşi joc din priviri)…peste aproximativ două ore. Sigur, sigur, vă aşteptăm!

Custodele: Sună pentru…Secretara: Da, pentru anunţ…Custodele: Asta este, o luăm de la

capăt! (Se ridică, îşi îmbracă tacticos trenciul, aruncă o privire pentru a verifica dacă totul este în regulă, îndreaptă nişte obiecte) Eu am plecat. Revin peste (se uită la ceas) două ore şi un sfert, şi douăzeci. Ai grijă!

Secretara (dă din cap): Îi pregătesc eu, nici o problemă!

(Custodele iese. Secretara îşi reia ocupaţia. Scena se întunecă apoi se luminează pentru a marca trecerea timpului. Intră, fără să mai bată la uşă, Custodele. Secretara îl priveşte, surprinsă. Custodele are o mină ciudată)

Secretara: Aţi venit mai repede. Să ştiţi că nu a mai sosit nimeni..

Custodele: Ştiu! Şi nici nu o să mai sosească…

(Secretara întrebătoare)

teatru experimental

83p a g i n a

Custodele: Nu mai avem fonduri, aşa că rămânem cu ce avem până acum.

Secretara: Şi noi, adică eu…dumnea-voastră…

Custodele: Eu voi face ce trebuia să fac de mult (face un gest semnificativ) o să mă ală-tur lor…De fapt, acolo era locul meu.

Secretara( perplexă): Şi eu, eu ce fac?Custodele: O secretară se descurcă

întotdeauna. Ai văzut tu o secretară concedi-ată? Hai că şi aşa îmi vine destul de greu… La revedere!

(Custodele iese, sub privirile secretarei,

care trece vizibil prin momente contradictorii. Apoi ia o decizie)

Secretara (adresându-se sălii): Vă invit la primul muzeu în care veţi fi plătiţi dumnea-voastră! (Îi invită pe scenă) Haideţi, curaj!...Şi vă rog să nu atingeţi exponatele: ficţiunea trebuie protejată!

(Partea întunecată a scenei se luminează şi apar alveolele, sau modulele concepute de regi-zor pentru „exponate”. Dacă din sală nu se oferă nimeni să urce pe scenă la îndemnul secretarei, pot fi antrenaţi figuranţi care să o facă, trecând pe la birou pentru a-şi primi banii, pe care îi privesc cu uimire şi neîncredere, apoi intră în contact cu personajele expuse, cu care intră într-un joc de apropiere-depărtare, modulele depărtându-se în momentul când încearcă să le atingă. Treptat, lumina se stinge, sugerând că vizitatorii sunt prinşi şi ei în acest joc)

Cortina

teatru experimentalR

emedios Varo - Vagabundo

Gyurka - W

reck

84pagina

document

În general, o staţiune de aer curat este un loc mai mult sau mai puţin pitoresc, unde te plictiseşti, până la înecăciune, dacă nu ştii danţa, ca să poţi respira seara praful din salo-nul de bal de la Kurhaus. Însă astă-vară, fiind osândit să respir o lună aer curat, chiar dacă nuştiu danţa, am avut norocul să petrec împre-ună cu un tip de om foarte ciudat, un fel de maniac, şi aş fi nedrept dacă aş zice că am petrecut prost. E adevărat că până la urmă, cu câteva zile înainte de a ne despărţi, înce-puse să mă cam obosească cu atâtea - cum să zic? – cu atâtea prostii; dar cele două-trei săptămâni de la-nceput, nici nu ştiui când trecură, atât mi se părea tipul de interesant.

Mai întâi era un om foarte cumsecade - ungur. Pentru un român ordinar ca mine, adică nu un extraordinar român, se găsesc şi printre unguri foarte cumsecade oameni; vreau adică să spun că un român cât de ordi-nar se deosibeşte în aceasta mult de ungurii imbecili - sunt mulţi de aceştia şi la unguri - care nu ar fi-n stare să admită că se pot găsi şi printre români oameni cumsecade afară de românii renegaţi din regatul maghiar, care acolo sunt consideraţi ca oamenii cei mai cumsecade.

Deşi eram cu ungurul meu totdeauna alături la toplito (aşa se zice pe ungureşte table d’hôte), deşi în cursul zilei ne întâlneam mereu la promonat (promenadă, pe ungureş-te), şi deşi din parte-mi, comunicativ ca orice român ordinar, îi dedeam într-una ghes să-i fac cunoştinţa, nu era chip să mi-l apropiu. Instinctiv, mi-am dat seama că mi-l depăr-tasem: făcusem greşala să-i adresez la masă cuvântul în româneşte; el, om politicos, mi-a răspuns destul de aspru: “Nem ertek kerem szepen!” (adică: nu-nţeleg, mă rog frumos).

Înţelegând ce greşală făcusem şi dorind neapărat a-i face cunoştinţa; pe de altă parte, pricepând de ce slăbiciune sufere omul meu, m-am gândit la o stratagemă, care mi-a reu-şit. Într-o dimineaţă, când ne-am aşezat ală-turi la cafea, după ce l-am salutat frumos, i-am zis pe ungureşte: “Bună dimineaţa pof-tesc!” Auzindu-mă, omul s-a transfigurat; de unde ieri sta posomorât cu ochii-n taler, acu deodată, radiând prieteşug din ochi, cu un zâmbet afabil, m-a întrebat în limba lui: “Dar domnul ştie ungureşte?” I-am răspuns că am ştiut puţin când eram copil, că acuma mai înţeleg ceva, dar am uitat aproape de tot să vorbesc...

În general, o staţiune de aer curat este Deşi eram cu ungurul meu totdeauna

Ion Luca CARAGIALE

Meteahnă

Schiţă inedită

85p a g i n a

documentPe urmă (la noroc, am încercat) am

urmat să-i spun pe franţuzeşte cât îmi pare rău că, neputând trăi printre maghiari, am uitat o limbă aşa de frumoasă, care mi-aminteşte de copilărie şi-mi face atâta plăcere când o aud vorbită mai ales de societatea cultă, sau de pe amvon, sau pe teatru. Omul meu s-a găsit că ştie franţuzeşte mai bine decât mine, şi, dinmomentul acela, am fost o lună nedespărţiţi. Stratagema mea a prins; ce e drept, nu era decât pe jumătate infamă: numai în privinţa regretului că n-am putut trăi printre maghiari; în privinţa limbii însă era numai puţin cam exagerată; şi cunosc mulţi români ardeleni culţi de aceeaşi părere cu mine şi care vorbesc limba maghiară frumos cum mulţi maghiari culţi ar dori s-o vorbească. Aşadar, ne-am apropiat şi ne-am împrietenit, şi nu-mi pare rău: am putut studia de aproape fenomenul ciudat al maximului de tensiune sufleteas-că, cum adică o apucătură bună a omului, trecând măsura, poate deveni pernicioasă, cum o virtute împinsă peste o anumită limită începe a fi o curată meteahnă. Ungurul meu, aşa om cumsecade, şi inteligent şi cult, era în cazul acesta din urmă: întindea coarda patriotismului peste maximul de elasticitate; când vorbea inima lui de maghiar, judecata lui de om trebuia să meargă să se culce, nu mai avea de ce să mai stea de vorbă. Câte minuni n-am auzit în patru săptămâni, por-nite din inima patriotului maghiar! Le-aş mai putea ţine minte pe toate? Câteva însă vor fi de ajuns să le rezum aici pentru a da o idee cititorului de meteahna mentală a tovarăşului meu de cură la aer curat. Iată... Mai întâi, maghiarul nu are nevoie de altă cultură decât de cultura maghiară; ceva mai mult: orice influenţă a vreunei culturi străine, mai ales europeană, este de-a dreptul păgu-bitoare maghiarismului; de aceea trebuiesc descurajate, condamnate, persecutate chiar (la nevoie, cu mijloace violente) toate apu-căturile de contact, fie pe cale publică, fie pe cale privată, cu vreun curent de civilizaţienemaghiară.

Limbă?... numai cea naţională maghiară!

Literatură?... numai cea naţională maghiară!

Artă?... numai cea naţională maghiară!Ştiinţă?... tot aşa.În fine, idee, muncă, invenţie, spirit,

judecată, rachiu, vin, brânză, ardei, dan-ţuri, costume, vite, capital, oameni, sfinţi, Dumnezeu, ş.cl., ş.cl. ... toate, tot - tot aşa! Apoi... Maghiarul nu se teme de nimini pe pământ; contra lumii întregi, maghiarul luptă nepăsător, sigur de victorie... fiindcă... are-ncredere în Dumnezeul străbunilor săi... căci... maghiarul în veci nu piere! Dar... este un însă... Însă: maghiarul este, din nenoroci-re, mâncat de străini! de nemţi, de jidani, de slavi, de ţigani, de levantini, de germanism, de franţuzism, de pesimism, în fine de fel de fel de vrăjmăşi care pot să-l... distrugă!

Şi, se-nţelege, o dată ce va fi maghiaris-mul distrus, fireşte nu va mai exista, şi dacă nu va mai exista maghiarismul, atunci lumea are să stea pe loc, n-o să se mai învârtească pământul, soarele o să se stingă - cataclism universal! s-a isprăvit cu omenirea! Până la dar însă, maghiarul meu avea aerul feroce şi tonul tunător; dar de la dar însă încolo, lua aerul dulceag şi tonul duios. Aşa m-a făcut să-mi petrec luna de vilegiatură într-un mod foarte plăcut.

Cu câteva seri înainte de a ne despăr-ţi, când începuse să mă cam plictisească, mi-a vorbit despre tricolorul maghiar cu un avânt într-adevăr “înălţător”. Mi-a spus că el mănâncă mai bucuros, şi mai cu poftă chiar, săpun învelit într-o etichetă tricoloră maghiară decât caşcaval învelit în hârtie sim-plă albă. Şi, aminteri, om foarte cumsecade... inteligent şi cult... M-am gândit: “Doamne, un om aşa de cumsecade, aşa de inteligent şi de cult, cu aşa meteahnă... ce uşor i-ar fi unui şarlatan, prost şi incult, să-l ducă de nas şi să-şi bată joc de el!”. Şi după ce m-am despărţit de bunul meu maghiar, mi-am zis: “Nu! patriotismul lui e o meteahnă; nu mai e o virtute. Bine că ne-a ferit Dumnezeu pe noi, românii, de aşa meteahnă!”

1909

86pagina

document

A vorbi de Benvenuto Cellini e, după atâţia alţii care s-au ocupat de autobiografia lui, a prezenta toată viaţa plină de iniţiativă şi de originalitate, de o varietate infinită, a Italiei din prima jumătate a secolului al XVI-lea şi, în acelaşi timp, a grupului de curtezani şi artişti strânşi în jurul figurii distinse a rege-lui Francisc I-iu al Franciei. E a da o schiţă de moravuri deosebit de impresionantă, alături de soluţiile unui clocotitor in stinct către rea-lizarea, dincolo de meşteşugul învăţat, a fru-museţii artistice depline şi eterne.

„Viaţa” e o operă de sinceritate, pusă sub adă postul autorităţii istoricului Benedetto Varchi, „prea-scump amic”, la 2 mai 1559, ca „o simplă povestire” nerevăzută de alţii1, „lucru de rând” (così bassa cosa), al unui „argintar şi sculptor”, ajuns la vârsta de cin-zeci şi opt de ani. „A spus curatul adevăr”, despre zbu ciumata (travagliata) lui viaţă.

Îşi arată părinţii: Giovanni d’Andrea di Cristofano şi fata lui Stefano Granacci. E mândru de neamul său, venit din Ravenna, din Pisa, bogaţi signorotti, şi care numără pe un războinic, Luca Cellini. Fratele va servi la „prea-minunatul” Giovanni de’Medici, con-dottierul „bandelor negre”. Bunicul, care ar fi trăit o sută de ani, „se pricepe foarte în arhitectura vremii sale” din care-şi făcuse o meserie. Tatăl e un „filosof”, căruia-i place de desemn şi mai ales de muzică, pe lângă talentul de sculptor care-l face să fabrice o

1 Semplice discorso della vita mia... Non essendo rilevato e ritocco da altri.

oglindă de fildeş, cu cele şapte virtuţi, şi cel de poet. Îl încântau în special trâmbiţaşii, i pifferi, şi ar fi voit să fericească şi pe fiul său cu acest meşteşug. O soră iea pe un sculptor, alta se face călugăriţă. Ciuma-i va strânge tineri pe ai lui, afară de un frate ucis într-o ceartă şi pe care-l va răzbuna pumnalul lui Benvenuto. Împrejur o lume care, a doua zi după înfruntările lui Savonarola, nu-şi supra-veghează vorbele şi nu-şi înfrânează gesturi-le. Un cunoscut vorbeşte aşa cu bătrânul tată al meşterului nostru: „Nene Ioane, cei mai mulţi oameni, când îmbătrânesc, nebunesc, ca d-ta”2.

Născut la 1500, după optsprezece ani de căsătorie a părinţilor, care primesc pe băiat ca un dar de la Dum nezeu, – de unde „cel bine venit”: benvenuto –, co pilul e gata de toate isprăvile. Înainte de a salva la doisprezece ani pe un frate de patrusprezece, el e deprins cu escapadele (la Siena), cu exilul adminis trativ. Ca să scape de meseria pe care i-o menise tatăl, trimiţându-l la Bologna, se apucă de giuvaergerie. Ajunge să capete îngăduinţă pentru ce-i place.

În acest timp ceteşte câte ceva, prea puţin, când viaţa-i scoate înainte o carte. Mai târziu, în temniţă pentru păcatele de violenţă care-i sunt de toate zilele, el ceteşte în acelaşi timp Biblia şi Cronicile lui Villani. Pentru isto-rie, de altfel, n-are niciun interes: să vorbească ele, cronicile, de vizita Împăratului la Paris!

2 Maestro Giovanni, la più parte degli uomini, quando egl’invecchiano, insieme con essa vecchiaia impazzano, come avete fatto voi.

NICOLAE IORGA

despreBenvenuto

CELLINI

Benvenuto Cellini

87p a g i n a

document

Când începe a vorbi într-aiurea la închi-soare în Roma, se spune că i-a venit din ceti-rea lui Dante3.

De altfel, împăratul nu e nimic: „umblă îmbrăcat ca şi mine”4. Războiul lui cu Franţa e o colecţie de „drăcii” (diavolerie) şi englezii nu sunt decât nişte „diavoli”. Spune într-un loc, vorbind unui demnitar, „că acei de o samă cu mine erau vrednici să vor bească Papilor, Împăraţilor şi regilor celor mari, şi poate era unul pe lume, pe când dintre cei ca dânsul treceau zece pe o uşă”5. Numai Margareta de Parma ar fi „o mare princesă”. Papa doar că e bătrân, dar poate ajunge şi o pessima bestia, care-l priveşte „cu ochi de porc”, cu toate că unuia care-l ajutase el „îi sărută cu lacrimi picioarele” la moarte. Cutare cardinal, de Gaddi, e un cardinaluccio şi un biet nebun (pazzerellino). Numai Bembo îi apare „foarte mare în literele sale şi în grad superlativ la poesie”, cu adausul, ce se putea aştepta, „că din profesia aceasta, a mea, Senioria Sa nu înţe legea nimic pe lume”6.

Îşi închipuie cineva cu ce uşurinţă glu-meaţă se ating toate. Doar Benvenuto e miş-cat când pleacă de-acasă cu fraţii, pentru că „se supăraseră pe mamă”: „Ce-ar zice, vai!, bătrânii noştri în astă seară!”. Cu o doamnă din Neapole vorbeşte „de lucruri de acelea pe care nu le vinde spiţerul”. Slobod la gură, califică pe un adversar de „porc, laş (poltro-ne), măgar”.

E darnic în lovituri, pe care le înseamnă fără a le regreta. Unuia-i aruncă în aşa fel cu piatra, încât Papa ordonă să-l spânzure. La o ceartă, „împunge (pe duşman) drept supt ureche, dându-i numai două lovituri, şi la a doua mi-a căzut mort din mână, ceia ce nu mi-a fost gândul”7. Altuia, „dând cu spada prin ziduri”, îi strigă: „Pe toţi o să vă ucid”. Când un hangiu îl ofensează, Benvenuto nu doarme, întrebându-se ce să facă: să ardă casa, să-i ucidă patru cai buni?

3 Egli hà letto Dante e, in questa grande infermità, gli è venuta questa vagillazione.

4 Lo Imperadore andava vestito come andavo io.5 Che i pari mia erano degni di parlare a Papi,

Imperadori e a gran rè, e che delli pari mia n’andano forse uno per mondo, ma delli sua pari n’andavano dieci per uscio.

6 Era grandissimo nelle sue lettere e nella poesia in superlativo grado, ma di questa mia professione Sua Signoria non intendeva nulla al mondo.

7 Lo punsi appunto sotto l’orecchio e quivi raffermai due colpi soli, che al secondo mi cadde morto di mano; qual non fù mai mia intenzione.

Isprăveşte prin a-i tăia patru paturi. Urmărit de bargello la Roma, strigă: „Ori fug viu ori mă prind mort” (O vivo fuggo o morte preso). Lui Michelangelo se laudă că i-a dat un aşa pumn în nas că l-a simţit muindu-se, cu os cu tot, come se fosse stato un cialdo, „şi, cât va trăi, o să ramâie aşa însemnat de mine”. Altul „cade ca mort” pentru un pumn în tâmplă. Strigă: „cine din voi iese din prăvălie, celalt sa alerge după duhovnic, fiindcă medi cul nu va mai avea ce-i face”. Cine nu vrea să-i fie garant e străpuns. Împărţind lovituri de pumnal până cade, el se luptă cu patru, cinci. Stâlceşte pe spaniolii cari-şi râd de Florentini. Pe iubita lui, Pentesilea, pe care, de altfel, o cedează odată, caută s-o ucidă, cu un rival al lui, şi, când ea moare de moarte bună, el vede în aceasta pedeapsa lui Dumnezeu. E mai blând cu „mica sălbatecă (salvatichella) tăcută de Ioana, iute la mers, cu gene lungi” (accigliata negli ochi), pe care o dă mătuşii, înzestrând-o.

E foarte superstiţios. Crede în necro-manţie şi, cu un preot care „ştia binişor lati-neşte şi greceşte”, merge, noaptea, la Coloseu, unde vede „legiuni de diavoli, de era plin tot Coloseul”.

O vanitate fără pereche îl stăpâneşte. Când toarnă frumoasa statuie a lui Perseu, nu uită să spună că, în prezenţa Marelui-Duce de Toscana, ascuns, şi în aştep tarea solilor cu felicitări de la vice-regele Siciliei, îl copleşeau sonetele, versurile studenţilor din Pisa. Din toate manifestările de ocrotire dumnezeiască, spune el, „mi-a rămas o aureolă pe cap” – mi restò uno splendore sopra il capo mio –, care se

Medalie omagială

88pagina

document

vede dimineaţa două ceasuri şi mai ales când cade rouă pe iarbă ori în amurg”8.

În ce priveşte arta lui, el vede un singur izvor, natura. „N-avem alte cărţi care să ne înveţe arta decât naturalul.”9 Totuşi meş-terul de argintărie, de „prea frumoasa artă a smalţului”, de statui e încredinţat, după ce a văzut anume opere de sculptură anti-că: „Laocoon, Cleopatra, Venus, Comod, La Zingana, Apolon”, că e mare deosebire între antici şi bieţii mo derni10. Şi la Florenţa, în Pisa, cu cassoni de marmură, caută urme anti-ce, de şi „mult inferioare celor din Roma”, pe care le studiază, în acelaşi timp când în cearcă etimologii latine şi citeşte pe Vitruviu.

Ambiţia-i e să fie „unic în profesiunea sa” şi măr turiseşte că primele lui lucrări în metal preţios i s-au părut „importante şi frumoase”. Refuză lui Francisc I-iul anumi-te opere care-i par nedemne de geniul său: „Ma iestatea Sa m-a chemat din Italia ca să

8 Molto meglio si vede quando l’erbetta ha adosso quella molle rugiada.” Expresia e pitorească tot aşa ca atunci când descrie o noapte cu stele: „egli era uno stellato che faceva un chiarore grandissimo”.

9 Non abbiamo altri libri che c’insegnin l’arte che il naturale.

10 Tutto quello egli aveva veduto di noi moderni era molto discosto dal ben fare degli antichi.

fac opere care să se înfăţişeze bine şi, dacă Maiestatea Sa îmi porun ceşte contrariul, nu m-ar lăsa inima s-o fac.”11

Pe Michelangelo, coleg cu dânsul la Masaccio, îl socoate „cel mai plăcut şi mai real (carnale) din cei ce au fost pe lume”, „prea-excelent sculptor şi pictor”, „faimosul”, „marele”, „prea-divinul”, mai ales în pri mele opere. Cu minunatul (mirabile) Lionardo, rivalul său, ei fac „şcoala lumii”. Benvenuto spune Marelui Duce Cosimo: „În piatră sunt operele marelui Donatello şi ale minunatului (maraviglioso) Michelangelo, care au fost cei doi mai mari oameni de la antici încoace”. Când creează Neptunul său, el spune că va face imposibilul ca să învingă, „chiar dacă ar fi acel mare Michelangelo Buonarotti, de la care, şi niciodată de la altul, am în văţat tot ceea ce ştiu”. Dintre sculptori, nu-i place Bandinello, „prezumţios şi ignorant”, pre-ferindu-i pe Sansovino, afară de trufia aces-tuia: „Sansovino n-a încetat să tot vorbească de marile sale isprăvi, vorbind de rău pe Michelangelo şi pe toţi cei ce se ocupau cu o artă ca aceasta, lăudându-se numai pe sine”. E silit a-i zice: „Acei oameni de talent care fac opere fru moase şi bune se cunosc mai bine când sunt lăudaţi de alţii decât să se laude aşa de sigur ei înşii”12. De altfel Bandinello a murit de ciudă pentru triumful lui Perseu.

A cunoscut pe un Pietro Torrigiani, care chema la el, în Anglia, pe Florentini. „Om foarte îndrăzneţ, avea mai mult aerul unui mare soldat decât al unui sculptor, mai ales cu gesturile sale grozave (mirabili) şi cu glasul său sonor, cu o strângere de sprâncene de să sperie pe orice om de ispravă (da qual cosa), şi zilnic vorbea de vitejiile sale cu bestiile ace-lea de englezi”. Un anume Firenzola îi pare mai curând „straşnic meşter în arme decât în meşteşugul argintarului”. A avut ca rival fericit pe un Ammanati. În Franţa află urmele unui Antonio da San-Gallo, concurenţa unui Squarzella, unui Primaticcio, unui Giovanni Buonaccorso şi ajutorul unui Rosso, pe lângă al lui Alamanni. Pictura nu-l interesează prea mult, dar înseamnă numele „prea-excelentu-

11 S. M. m’aveva fatto venir d’ltalia perchè io gli facessi dell’ opera che stessin bene e che, se S. M. mi commandasse in contrario, a me non comporteria l’anima mai di farle.

12 Il Sansovino non aveva mai restato di cicalare delle sue gran prove, dicendo male di Michelangelo et di tutti quelli che facevano tal arte, solo lodando se stesso a maraviglia... Quei vir tuosi che fanno le opere belle e buone si conoscono molto meglio quando sono lodati da altri che a lodarsi cosi sicuramente da lor medesimi.

Benvenuto Cellini, Perseus

89p a g i n a

documentlui pictor Raffaele din Urbino”.

Nu-1 interesează lumea largă, pentru ea însăşi. Po meneşte însă de frumuseţile oraşu-lui Zürich, „curat ca un giuvaier”, şi se inte-resează de caii turci ai Papei Clement, „cei mai frumoşi ce au venit vreodată în creşti-nătate”, de frumoase pumnale turceşti, şi are lângă el pe un tânăr spadasin grec; cunoaşte şi pe Sienesul Oirolamo Mazzetti, care „a fost multă vreme în Turcia”. Dar împrejurările unei vieţi tumultuoase, agitate, dese ori stro-pite cu sânge, îl fac să umble, după mântuire, plată multă şi glorie, pe atâtea meleaguri.

La Roma, artilerist, se laudă că a fost în grupul celor care, la asediul cetăţii sacre, au ucis pe conetabilul de Bourbon. În aceas-tă „infernalitate crudă” el însuşi, căpi tan, a rănit pe prinţul de Orange. Dar mândrul apărător ajunge la temniţă, unde, ce e drept, îl cercetează no bili romani. Pentru că trage suspecte gloanţe în po rumbeii de pe casa cardinalului Sforza, e dus legat la Tor di Nona, de unde, rechemat ca pentru moartei e adus ca să între iar la închisoare în Castel Sant’ Angelo, unde doar viziunea unui înger îl opreşte de la si nucidere. „Îmi mureau dinţii în gură.” Ca distracţie face icoane pe pereţi, până ce-l aruncă în „adăpostul ultim al celui mort de foame”. „Doreşte în vis doar de sfera soarelui.” Face versuri, îşi descoperă aureola în jurul capului, până-l scapă cardinalul de Este. Ajunge a se gândi la pelerinagiul la Locurile Sfinte.

În Franţa, unde se duce cu un ceasorni-car, ucigând un hangiu în cale, el e adăpostit la Fontainebleau, apoi la Touf de Nesle, a lui Petru Strozzi, unde se apără contra lui Villeroy şi Marmagne. Îl cercetează aici, nu numai cardinalul de Ferrara, care-i zice: mon ami, cu regele şi regina Navarei, dar regele însuşi, cu Madame d’Étampes, Gabriela, iubita lui, cu cardinalul de Lorena, cu Delfinul şi soţia lui, cu Guido Guidi, episcopul de Pavia şi Alamanni.

Şi aici are aceleaşi apucături. Ameninţă cu moartea pe cine discută ce face el13: îl „ucide ca pe un câine”. Sileşte pe aman-tul preferat al Caterinei lui s’o ia, fiindcă altfel „cu spada-i dă maţele afară”. Dacă Bandinello n’ar fi fost călare, cu un copil de zece ani lângă el, l-ar fi ucis. Când Gabriela14 trimete pe cineva să-i ia locul la Tour de

13 Vi dico cosi che, si io sento mai in modo nessuno che voi parliate di questa mia opera, io subito v’ammazzerò come un cane.

14 Spune că aceasta avea „alcune acque ordorifere e mirabili, le quali gli facevano tirar la pelle, cosa per l’addietro non mai usata in Francia”.

Nesle, îl goneşte cu sabia. Are pioasa dorinţă de „a-şi ucide toţi duşmanii, dacă Dumnezeu se îndură să-şi isprăvească opera”15.

Se ia chiar la ceartă cu atotputernica Gabriela, „fe meia blestemată, născută, aş zice, pentru ruina lumii”16, şi cu amicul ei amiralul, o „bestie”. Ajunge să-şi râdă de pretenţiile artistice ale francezilor17. „La franciosa natura” ajunge ceva vrednic de ură pentru dânsul.

Mânia contra tuturora îl va readuce în Italia, la Flo renţa, chiar la Pierluigi, apoi la Cosimo, depărtându-se numai, un timp, de frica intrigilor, la Ferrara şi la Veneţia, unde cunoaşte şi pe Tiziano. Şi aici însă ca racterul lui îl duce la gesturi de o violenţă cu care se laudă. Marea Ducesă, supărată că i-a preţuit rău nişte pietre scumpe, nu-l lasă a trece prin apartamentele ei, şi el îi refuză o statuie. Iar ducelui îi spune aşa: „Ex celenţa Voastră ar găsi nesfârşiţi oameni care să-i ştie face cetăţi şi palate, dar un Perseu nu va găsi pe lume om care să-l poată face”18.

Îl chemau din nou în Franţa, pentru monumentul regelui Henric al II-lea, dar acum, la 1562, era prea obosit şi dezgustat la moşia lui ca să mai încerce o aventură artistică. Şi, mai ales, nu mai putea să dea ni mănui un pumn bun şi o meşteră lovitură de pumnal.

Îşi încheie viaţa la 1571.

15 Se Iddio mi dà tanto di grazia che io finisca la mia opera, spero con quella di ammazzare tutti i miei nemici.

16 Essendo nata questa maladetta donna quasi per la rovina del mondo.

17 I quali si pretendevano i più valent’ uomini del mondo di tal professione.

18 S. Ecc. troverebbe infiniţi uomini che gli saprieno far delle città e palazzi, ma che de’ Persei leii non troverebbe forse uomo al mondo che gliene sapesse fare un tale.

Benvenuto C

ellini, Salt cellar of Francis I, M

annerist

90pagina

in memoriam

ION CHICHERE

1950 - 1999

Bacovian în simţirea-i lirică, esenian în expresie, rimbaldian în viziunile lirice, Ion Chichere este unul dintre cei mai naturali între dotaţii cu har ai generaţiei optzeciste.S-a născut în satul Fizeş, comuna Berzovia (Caraş-Severin), în 1954, ca fiu al lui Aurel şi Elenei Chichere (n. Beşir), membră a AFDPR, fostă deportată în Bărăgan. A absolvit liceul teoretic din Gătaia (1973) şi a urmat un curs postliceal de telecomuni-caţii (Caransebeş, 1976). A debutat în 1971 cu poezie în revista „Orizont”, iar debu-tul editorial are loc în volumul colectiv Argonauţii (Facla, 1986). Colaborează la revistele: „Apostrof”, „Arca”, „Calende”, „Contemporanul”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Literatorul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Timpul”, „Feed Back”, „România literară” etc.A publicat optsprezece volume de poeme, din care menţionăm: Poeme vesele şi triste scrise prin cârciumi comuniste (Ed. Semenicul, Timişoara, 1990), Şansa hârtiei (Ed. Semenicul, Reşiţa, 1993), Aprilie negru (Ed. Hestia, Timişoara, 1994), Abisaliile (Ed. Marineasa, Timişoara, 1997), Cartea de beton (Ed. Augusta, Timişoara, 1999),Orchestra nea-gră (Ed. Vinea, Bucureşti, 2001), Puterea ilu-ziei (Ed. Mirton, Timişoara, 2004). Ultimul volum de poezie este Transatlanticul şi păpădia (Ed. Marineasa, Timişoara, 2004).Deschizând oricare dintre volumele sale, lec-torul realizează că se află în faţa unui poet tragic, a unui sceptic nemântuit, al cărui cere-monial liric dă impresia coborârii din gestu-

rile sacerdotale, precum şi a unor misterioase iluminări. Spune poetul: „În locul degetelor am litere/ în loc de miros un cuvânt/ şi în loc de piept o vocală/ ca un iepure într-o chilie de sfânt”.

Efemeritatea, una dintre temele predi-lecte, este prezentă în majoritatea poemelor: „Scriu dureros - cu versurile poemului pe dos/ întoarse ca o piele de câine aburită/ şi plină de sânge/ atârnând de capul nedesfăcut”. Sau: „cât despre mine – spăl totul/ ariel e vacs faţă de lacri-ma chichere/.../ asta e. să taci înţelegând/ că eşti o grindă puternică/ în care se poate bate/ un cui. în care se poate pune un felinar, atât”. Concepte lirice, fragmente de limpezimea cristalului acoperă paginile cărţilor. Să cităm, pe sărite, din Podul spadei: „Aceasta este durerea: o sanie cu tălpile îngheţate/ pe lacul însorit/ şi pe sanie un orb”; „aici în Dumnezeu/ stau ca un pui de rândunică/ într-un strugure de pământ/ geamuri-le ciripesc vesele”; „cântă păsările/ încălcându-mi literele/ cu raze de aur în cioc/ ele îşi rotunjesc cuibul/ în timp/ ce în propriul lor trup se rotun-jeşte oul// deasupra cuibului pluteşte o corabie/ sub rădăcinile copacului/ sforăie o stea.” „Am deschis capacul/ broaştei ţestoase:// roţi dinţate/ lângă roţi dinţate/şi lucitoare axe/ învârtindu-se/ învârtindu-se// în exterior nici un cadran/ nici o limbă// doar memoria mării/ doar memoria mării”.Talent impetuos, practicant de boemă litera-ră, dotat cu forţa gheizerului, Ion Chichere e natural şi inegal. Citind Poeme vesele şi triste scrise prin cârciumi comuniste ai revelaţia unui Villon postmodern. Poezia curge cu semeţie şi fast, deseori bizară, frizând o idealitate de neatins, ca în Jurămîntul lui kamikadze: „acum

91p a g i n a

in memoriam

primăvară eastman-color

poetului dinu olăraşu

iarăşi confund frigiderul cu liftultelefonul cu ceasul deşteptătoroglinda somnoroasă cu televizorulprimăvara cu o peliculă eastman-color

arunc în cuier norii şi ploaiamă-mbrac în geamuri să fiu mai uşoruit noaptea-ntr-o carte de tolstoicu maiakovski în stradă cobor

o cîntecul laptelui dimineaţastăm la cozi parc-ar rula papillonînjurăm compostăm cartela-n tramvaise clatină oraşul de beton

doamne în marea-ţi confuziedă-ne sfinţitule haiun autograf pe jetoaneun paşaport pentru rai

beau pe o raclă cu françois villon

pe turle de biserici creşte pirulcanale izvorăsc din megafontractorul roşu ară cimitirulbeaz pe o raclă cu françois villonîn cizma de cauciuc o jumătatebolboroseşte-n ritmul de lopeţifrancois îmi scrie-un vers, eu îi scriu unuldespre o ciută ruptă de mistreţi

la sediul p.c.r. elevii dau serbarecu muzică şi folk şi poeziidar ei recită alte căprioareşi piesele-s cu lupi în travesti

peisaj citadin cu ultimul cal

trece pe stradă un cal fiţi atenţie un adevărat eveniment socialchiar pe bulevardul republicii trececăzut pe gînduri un cal

fiţi atenţi parcă nici nu e calci alt animal dintr-o rasă uitatăîl duce de frîu un ţăran şi mai slabşi calu-l urmează ca o erată

tropa-trop prin pajişti de-asfalt(îl priveşte mirată studenta mioapă)dar calul îşi duce nepăsătorţăranul de hăţuri la groapă

în curînd se va stinge ecoul copiteifiţi atenţi este ultimul calcu el am arat am prăşit şi-am luptatîn primul şi-al doilea război mondial

Vinerea Mare

Doamne,mi-e frică să scriu în faţa Sfinţenieilumânările foşnesc ca un lan de rapiţăşi Dragostea Ta le unduie uşor

atât şi numai atâtcât fiecare floaresă ia pentru o clipă locul celeilaltesub cerul pur.

voi intra elegant în torpilă/ azvîrlu coroana din flori de cireş/ am terminat cu gheişe şi vinuri/ min-tea mi-e trează şi n-o să dau greş// acum cînd iubi-rea de sălcii ştrengare/ în poză doar a rămas/ voi intra elegant în torpilă/ hotărît să vînez invizibilul vas// submarinul roşu în care dorm morţii/ şi-mi tulbură somnul cu aplauzele lor/ submarinul roşu submarinul morţii/ mirosind a lozincă şi clor.”

Andrei STURDZA

92pagina

in memoriam

tot astfel şi flacăra creştetului meua trecut o clipă prin flacăra Sfântului:simplu, firesc,mai mult presimţind clătinareaca pe o posibilă frângere...

dacă ar fi mai multă convingere în moarteşi mai puţină îndoială în om,viaţa i s-ar părea libertate...

dar el nu vede:sapă şi înjură,sapă şi înjurăaşteptându-şi simbria...

Norul

Poetului Costel Stancu

Dragostea ca o pată lungă pe ficatca umbra unui zeu nebunalergând printre constelaţiile hematiilorîn timp ce mâna care poartă drapelul

rămâne în urmăfluturând a despărţire...

în zadar fâlfâie moarteapare a spune placenta mieluluiîn vântul uscat al primăverii

tot ce am pierdut a înfrunzitşi behăie verde...

este atâta iarbă în jurîncât n-o să mă recunoaşteţigândeşte păstorulcu capul adormit pe o piatră...

tot ce este, esteşi rămâne mult timptocmai pentru că nu se rupe totalde ceea ce nu este

în dunga subţire a soareluinorul a fost o clipă împărat –acum este cal...

93p a g i n a

in memoriam

În armonie

Poetului Nicolae Ţone

Oricum m-aş mişca mă înalţşi deşi mă dor coastelenu simt absenţa aripilor

cu o uşurinţă apăsătoare,cu un fel de frică lăţită în iertaremă apropii de păsărişi brusc am revelaţiacă ele păşesc cu aripile -

o, şi piatra mănâncă...o aud mestecând literele din frunzeşi literele din gândac...

cu o dragoste suspectăstă totul în armonie...

un copac îmi face semne cu mânadar când mă întorcse preface că e neclintit...

de aceea merg înaintecu coasa pe umăr ca o cruceşi fluier un cântec târziu...

deşi nu mă pricep la eternitateprobabil că asta este:marginea dealului în marginea soareluişi melodia trăind singură...

Erată

Sculptorului Doru Vasinţi

Poate că moarteaeste o erată a somnului,partea de vispe care o uităm dimineaţa,

am apucat să scriupe faţa de masăprintre pahare,

apoi am adormitşi am visat un motor de tăiat lemneîntr-o biserică goalăşi pe mine cu un şorţ de pieleplin de rumeguş albfăcându-mi semne cu mâna...

93p a g i n a

94pagina

remember

IOAN FLORA

(1950 - 2006)

Poet an angoaselor existenţiale, mereu în căutarea formulelor stilistice care să-l exprime cât mai fidel, dramatic, parodic, metodic, con-fesiv, himeric, Ioan Flora a fost, prin volumele publicate pe durata a treizeci de ani, un apos-tol al optzecismului poetic românesc, un înno-itor de limbaj şi viziune. Se năştea în Banatul Sârbesc, Satul Nou, judeţul Pancevo, la 20 dec. 1950. După absolvirea liceului din Vârşeţ, a urmat Facultatea de litere a Universităţii Bucureşti, stabilindu-se în capitala României.Ioan Flora a debutat cu volumul de poeme Valsuri (1970), căruia i-au urmat: Iedera, 1975, Fişe poetice, 1977 (Premiul festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia), Terapia mun-cii, 1981, Starea de fapt, 1984,1986, O bufniţă tânără pe patul morţii (Premiul scriitorilor din Voievodina), Memoria asasină, antolo-gie, 1989 (Premiul scriitorilor din Voivodina, Tălpile violete, 1990,1998, Poeme, antologie, 1993, Discurs asupra Struţocămilei, 1995,1998 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România şi din Republica Moldova), Cincizeci de romane şi alte utopii/ Fifty Novels and Other Utopias (Cinquante romans et autres utopies), antologie, 1996, Iepurele suedez, 1997, 1998 (Prix de l’Union des Ecrivains şi premiul ASPRO), Medeea şi maşinile ei de război, 2000, Dejunul sub iarbă, 2005.Pornind de la poezia şi viziunile din paginile lui Dimitrie Cantemir, pentru care avea o declarată mare iubire, Ioan Flora dezvoltă un spectacol textualist postmodern, relevant mai ales în cărţile Discurs asupra struţocămi-

lei, O bufniţă pe patul morţii şi Iepurele suedez. Astfel, angoasele timpului nostru se întâlnesc cu iţele unui existenţialism cuprins în spec-tacolul altor vremi. Declară poetul: „Există zile când trupul meu se plimbă de unul/ singur prin odaie,/ iar privirea mi-e atinsă de febră/ şi-mi pare că zăresc în oglindă/ un câine cu craniu plat şi limba violetă,/ urinându-se pe un povârniş golaş./ - Piei jigodie! mă răţoiesc atunci la el,/ iar jilava creatură se strâmbă, rânjeşte la mine,/ se prăbuşeşte plescăind într-o apă amestecată/ cu noroi şi pietriş.// Dar nici măcar nu m-am întrebat ce-i cu nălucile/ acestea fără de nici o noimă, câtă vreme/ zilele mele se scurg ca nişte efluvii în descompunere,/ iar eu primejdia o caut şi o isc;/ mai trebuie să ştii/ că am reintrat triumfal în focarul propriei mele vieţi/ şi că am făcut, în sfârşit, ţăndări oglinda,/ cu creatura ei cu tot,/ obligând-o să se adune în magma cuvintelor încătuşate,/ acolo unde îi este locul”.Am putea spune că Ioan Flora este fondato-rul unui himerism original în poezia română. Realul e translat spre fantasmagoric într-un mod cu totul inedit. Să cităm: „- Sus, bes-tie! Urlă la mine legionarul roman/ (zăceam în fotoliu, nu-mi păsa şi nu-mi ardea de nimic)/ mă zgâlţâi, mă înşfacă zdravăn cu amândouă mâinile,/ mă săltă de-un cot de la pământ,/ scrâş-nind ceva printre dinţi,/ ceva de Dumnezeu, de mamă, de ţâţa care-am supt-o.// Zâmbeam mân-zeşte, eram buimac, descumpănit/ (nu credeam să existe hăul dintre spaţiul şi timpul istoriei)/ teama, nesiguranţa deveniseră/ adevărata emble-

95p a g i n a

remember

SFÂRŞITUL MORŢII

Se-aud cocoşii cîntînd. E poate-un început de noapte,un urcuş la munte, o naştere de zmei!E poate clipa rătăcită, înfiptă în pieptul meu străbătutde-artere şi muşchi şi bureţi proaspăt culeşi din mare.Încremenesc ca altădată, cu ochii aţintiţila lumina stelelor, vara.Aştept ca regi mici şi mari să-mi devasteze ficatulşi cărţile.

Aho! Aho!Aho, voi regi mici şi mari!Nu plouă, dar vor răsări din pămînt her-ghelii sălbatice.Nu fulgeră,nu tună,dar vor izbucni incendii în lumea ivorie, în osul stern,în stejăriş.

Aho! Aho!

Dacă privesc în jos, se crapă, pînă la rădă-cină, pămîntul.

De-mi oglindesc chipul în ape curgătoare,mi se subţiază băiereile inimii şi faţa mi se umple de bubeiar din braţe îmi ţîşnesc viermi vii şi albi,în loc de alte scursori.

Se-aud cocoşii cîntînd: moartea-i pe sfîrşite.

ELOGIUL TOLERANŢEI

Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită,celălalt pe partea umbrită, adevărul şi

mă/ a existenţei mele de-o clipă,/ toporiştile lor (căci ei erau vreo şapte) îmi provocară/ un fel de orbire,/ cizmele lor lăsau urme adânci/ în marea de grăsime din hol şi bucătărie.” Sau: „- Ridică-te, boală! Se răţoi la mine/ sutaşul, legiunilor romane în uniformă de paradă/ (cu cască argintie, cu platoşă, cu toporişti atârnate/ de centură).// Îl privii cum l-aş privi din fundul fântânii,/ mă ridicai în capul oaselor, păşii în zona minată,/ împotmolindu-mă în desişul de untură sleită din hol./ Urme negre de cizme apăreau din loc în loc/ ca nişte tipare de magmă, ca un miracol/ născut din nimic./ În bucătărie actul creaţiei atinsese perfecţiunea:/ gresia gemea sub apăsarea materiei,/ oasele animalului se făcuseră cărbune.”Ironia acestui dandy al lirismului postmo-dern este prezentă peste tot. „Aşa nu se mai poate, îmi spuse ea aproape strigând,/ nu tu castraveţi la murat, nu tu vinete coapte!/ Uite că nu mai plouă, poate-mi repari şi tu umbrela,/ n-avem şi noi un butoi mai ca lumea,/ pentru varză.// (Urmează partea lirică).//...// Of, că şi iarna asta! Dar poate ne mai păsuieşte şi ea o vreme/ (la munte ninge, nu se poate să nu ningă)/ vezi că plec, nu lăsa aragazul aprins şi nu uita/ să încui bine uşa;/ ai dreptate, din octombrie n-am mai ieşit din casă.// (Urmează partea liri-că, urmată de un tradiţional fragment liric).”Constructor de viziuni impregnate de violen-ţă neoexpresionistă, oferindu-ne o lectură ori-ginală a realului, autorul Dejunului sub iarbă rămâne un maestru al contrapunctului textual, al cinismului liric îmbălsămat în semne aristo-cratice, un poet de primă linie în generaţia ’80.

Andrei STURDZA

96pagina

remember

minciuna.Amândoi erau îmbrăcaţi la fel: pantaloni gri şi largi,cu manşetă, cămaşă albă, dantelată, şi joben.Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferentde anotimp) o umbrelă albă, minciuna - o umbrelă roşie.Adevărul avea un ochi albastru şi altul negru, minciunaun ochi negru şi altul albastru.

Mergeau aşa pe stradă, trecând unul pe lângă celălalt,fără să clipească, fără bună ziua.Şi totuşi, de fiecare dată când se aflau unul în dreptulceluilalt, din ohiul albastru al adevărului, dar şi din ochiulcel negru al minciunii picurau câte trei lac-rimica nişte şuviţe apoase de foc; picurau câte trei perechi de lacrimişi pe partea însorită a adevărului începea să plouă,iar pe partea minciunii începea să ningă.

Uneori treceau pe lângă celălalt fără să-şi dea seamaşi atunci, în loc de trei, picurau din ochii lor şase perechide lacrimi şi unde cădeau, acolo făceau gaură-n asfalt.O singură dată, pe partea adevăruluiai putut zări o umbrelă roşie, iar pe partea minciunii,o umbrelă albă, din ochiul adevărului picurândîn loc de lacrimi, stropi de întuneric,iar din ochiul minciunii - pietre topite, rostogolindu-sepână spre seară la deal.A doua zi însă, totul reveni la normal: umbrelele, două,circulau în sensul stabilit, lacrimile picurau la momentul oportun,peste umbrela albă ploua de zor,peste umbrela roşie ningea de zor,stăruia şi pe mai departe un anotimp nedefinit şi suspect,iar lacrimile,unde cădeau, acolo făceau gaură-n pământ, marcând fiecarecâte-un popas în deşert.

Poeţii Ioan Flora şi Adam Puslojić

97p a g i n a

Liviu Pendefunda (născut la Iaşi, în 1952), face parte din categoria spiritelor care, îmbrăţişând modelul Leonardo, realizează per-formanţe nebănuite pe diferite planuri artis-tice sau ştiinţifice.

Crescut într-o familie de intelectuali de marcă ai Iaşului, el primeşte o educaţie deo-sebită: cântă la vioară de la 7 ani, face parte din corpul de balet – copii al Operei din Iaşi, este solist vocal într-o orchestră, pictează, expune lucrări de grafică, iar la treisprezece ani scrie primele texte literare. În 1977 îşi ia diploma de medic generalist (Facultatea de medicină din Iaşi), după care, specializându-se în neurologie, va deveni asistent univer-sitar la Clinica Neurologică, I.M.F. Iaşi. Mai ales după 1990 se afirmă în acest domeniu, devenind unul dintre cei mai importanţi cer-

cetători în neurologie. Astfel, elaborează teo-ria defectului multiplu, ca bază etiopatogenică în accidentele vasculare cerebrale şi iniţiază folosirea metodei Transcranial Döppler, cu cre-area unei şcoli româneşti de neurosonologie. Cartea sa Terapia maladiilor neurologice este unul dintre reperele neurologiei de azi, iar autorul a devenit membru corespondent sau titular al mai multo academii din lume.

Dar, ca un blestem (în sensul grecesc al vorbei), Poezia l-a urmărit peste tot pe Liviu Pendenfunda, confundându-se cu existenţa-i spectaculoasă. Făcând parte biologic din gene-raţia poetică ’80, Liviu Pendefunda este, încă de la debutul său editorial cu volumul Sideralia (Ed. „Litera”, 1979), un optzecist atipic. O vor demonstra toate cărţile de poeme care vor urma debutului: Farmacii Astrale (1981), Astrul Cojilor de Ou (1982), Falii 1, Poema visu-lui (1983), Tihna Scoicilor, Mnemoclastele poesi-ei (1984), Cabinetul Doctorului Apollo (1986), Căruţa cu nebuni (1992), Mişcarea Cerească (1993), Vrăjitorii Marelui Vid (1997), Falii 3, Poema Semnelor (2000), Falii 4, Poema Faliilor (2001), Beggarland, Poema iniţierii (2004), Rondeluri şi Ovoide (2005), Poema Misterelor (Falii 6) (2007), Falii 7 (Poema Dorului) 2008.

Considerat în fel şi chip de către comen-tatorii poeziei sale (Adrian Marino îl aşează între „liricii sentimentali pe care nimic şi nimeni nu-i poate descuraja”, C. Trandafir vorbeşte de „o percepţie vizual-muzicală”, Constantin Ciopraga îl vede „călător prin halouri cosmice, dar şi prin Eul neliniştit, poet operând cu sublimităţi, cu halucina-ţii de timp şi spaţiu şi savurând asemenea

Liviu PENDEFUNDA

portrete critice

şi poezia sa iniţiatică

98pagina

lui Paul Valéry, grandoarea Ideii”), Liviu Pendenfunda este de fapt un neoromantic, un apostol al simbolismului ezoteric cu puse-uri lirice vizionare.

Liber în viziune, proaspăt în imagineria care îmbracă textul poetic, poetul se plasea-ză dincolo de încorsetările celui încremenit într-o formulă lirică. Încercând ilustrarea misterelor iniţiatice prin „atoli şi insule pier-dute”, prin „crâmpeie strecurate din alte ere”, prin intrările şi ieşirile din „noetic paradis”, el se înfăţişează ca un Arald al timpului astral, plecat la „Marea Întâlnire”. De altfel, Călătoria e marea obsesie a poetu-lui, oricând una a iniţierii. Călătorul (Marele Călător, Călătorul Astral) e mereu în legătură cu visul, căutarea, zborul, plutirea, prin care realizează inedite explorări ale fiinţei întru cunoaşterea de sine şi, desigur, a lumii.

Singurătatea exploratorului se petrece într-o recuzită cosmică, spaţiile sunt sfidate cu nonşalanţă, poetul acoperindu-le cu visa-re, cu trăirea erotică. O navetă continuă între sine şi sine, creează şi menţine tensiunea textului liric. Spune poetul: „Cin’ te strigă, cerule,/cine şi de ce/ întunecaţi sunt născăto-rii de fotoni ? // Oglinzi, oglinzi, / raze faţe-tate în oglinzi./ O, de-aş pluti cu sufletul/ un infinit de timpi/ în fulgii care te răsfrâng/ ne mai lăsându-te să minţi !// Cine mă strigă/ în starea mea de-un vis,/ cerule, cine ? Şi de ce/ alba cetate 1 zămisleşte/ un firmament atât de ’nchis ? ” (Falii 12). Sau: „Cum să fi fost la presupusul început/ al lumii ? Un tremur.// Un copac plutit-a între stele şi ger./ Singurii oare suntem/ frământând fericire şi durere ?/ În mii de ani, presimt, am mai simţit/ ace-leaşi dogoritoare / năpădindu-ne dorinţi./ De câte ori ?// Ce partea-a noosferei ne-a indus/ venirea, aici, la începutul lumii ? // Nu mai eram acum / ci doar atunci./ Nimic nu ne putea opri să ne iubim,/ când nimeni încă nu era,/nici pasăre, nici peşte/ şi nici noi…” (Dintre falii). Să mai cităm un fragment din excelentul poem Vindecare în nor: „Azi, rom-buri, cuburi, s’au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, ştiu, e Podul Curcubeu/ iubin-du-ne în cele Şapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemo-căruţa clipelor stelare.// Azi, norii romboizi, galbene cuburi / s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primeşte-ţi puterea, adâncă blân-

1 Cetate de os - cutia cu jar, craniu, mnemoclastă cetate, tigvă, cutie craniană.

deţe/ şi coboară gândul adânc.// Se’nvârtesc odată cu noi/ cele douăsprezece pietre, cele/ douăsprezece suflete arzând,/ hrănind cu măreţia lor neantul.// La capătul fântânii, de aici, de jos/ azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s’au retras orânduindu-se în sfere./ Ascultă-le cântecul cu ce poţi tu // să’l asculţi îngânând universul:/ Dulce’i gândul/ că ai fost aleasă/ de Împăratul lumilor/ por să’i fii fântânii/ şi mireasă/ veşnic dor şi-alături Călător. // Azi, norii romboizi, galbene cuburi / s’au retras orânduindu-se în sfere./ În faţa ta alai neantic te’nsoţesc,/ pe margine de rază împăratul/ te’ntâmpină, adorato. Dragostea / principiu unic rămâne’n univers.” Explicaţia la galbene cuburi este interesantă de urmărit, pentru că dă seama de viziunea neoromanti-că a poetului: „Galbene cuburi - elemente de ritual mnemonic în ritul astral al Călătorilor, imposibil de descris, în repetarea celor Şapte Serpentine interzis. Notele actuale au fost extrase din volumul de iniţiere al Călătorilor Astrali numit Pseudo-jurnalul de pădure, care se scrie în timp ce’l citiţi şi se citeşte pe măsură ce se scrie, e scris, rescris şi orice vis e repetat visându-se pe sine în jurnalul încă pentru mulţi nescris, dar accesibil orişicui. Numele proprii şi elementele de dicţionar uzual ţin de gradul de înţelegere al cititorului în astre şi pământ, în coji de ouă şi în perle, în dragostea lumească, în sufletul ocult.”

Lirica lui Liviu Pendefunda pare a veni, prin ideaţia sa originală, dintr-un timp pri-mordial, din misterioase eternităţi, poetul explorând universuri asemănătoare cu cele explorate la noi de un Ion Barbu sau de un Al. Philippide. Iată un fragment edificator: „Şi dacă vom ajunge de unde ei plecară,/ fântâni şi ape stinse spre marea de tăceri/ în cripte vom pătrunde cu datina de ieri/ să ‘i cerem lui Pluton cuvântul de ocară.// Trecem apoi în zbor spre ţărmuri însemnate;/ compasele de păsări la margini de văzduh/ revarsă ceru’n clopot şi ne transformă’n duh/ când întretaie mistic echere ‘nflăcărate.// Simt piatra unghiulară ce ‘n colţ de templu-am pus/ şi ‘ncepem să ‘nţelegem scrumite tes-tamente/ cum vom ajunge învierea din mii de elemente/ acelaşi timp şi loc de unde ei s’ au dus.” (Poema misterelor). Şi un alt frag-ment din Profetul în Beggarland: „Aşa mi-a fost atunci, în adâncul bibliotecii, parada de gânduri şi visare. De n’ aş mai fi trăit pe stradă să văd spectacolul oribil al lumii din Ţara Cerşetorilor./ Stam adâncit/ în metafo-

portrete critice

99p a g i n a

rele mele/ parte ’nţelese/ parte ştiute/ şi alte-le cunoscute/ doar de razele-ascunse/ ’ntre stele.// Stam să ’nţeleg/ arhitectul din mine,/ magicul gând/ metaforă ninsă şi ’mpletită/ tu şi razele zămislite din tine.”

Cum spuneam, poetul nu respinge nici forma fixă a poemului, publicând, de exem-plu, două excelente volume de rondeluri: Mişcarea Cerească (1993) şi Rondeluri şi Ovoide (2005). El continuă aici, poate mai muzical, dezvăluirile unui univers plin de mister, îmbibat de-un ezoterism inaccesibil, prezen-tate în scenarii spectaculoase, întotdeauna cu un rest de sens. Să cităm ultima parte din Poarta: „Să fugi de tine însuţi e ca şi cum ai vrea să nu te uzi/ intrând în mare, să nu te mai descoperi în oglinzi sau/ când ţi-ar fi dat în caldă’mbrăţişare să te pierzi să crezi că nu’i decât banală’nşelăciune.// Dar nu’i decât o căutare,/ precum a multor altora ca noi/ de-aceea’n ruga noastră ca atare/ stă mulţumirea multiplului de doi.// Parcurgem pagini, cărţi şi biblioteci/ şi’n întuneric cu trupul ne-adân-cim/ mai mult pe cât în clopot şi în veci/ ira-diind din noi ne împlinim.// E drumul care l’am parcurge/ de câte ori în avatar ar fi/ să trecem Styxul care curge/ mereu în sus spre centrul Li.”

Citind ROS LUCIS, antologie poetică de autor, care însumează 750 de pagini, cititorul poate intra în contact cu un univers liric ori-ginal, universul unui poet care nu părăseşte metafizicul şi fără de care harta vizionaris-mului şi a neoexpresionismului liric româ-nesc ar fi mai săracă.

Daniel CORBU

portrete critice

AŞTEPTARE

chaos de apă, neclintire de moarteîn interior se adună finitul;nicicând n’a fost noapte şi ziuaprintre atoli e valul sub spume,magie e frigul ce pătrunde priniarba topită a gândirii deschise,muzica păcii se ’nchide’n ruineca şi noi; şi se pierde

universul necunoscut de la răscruce:pe-acolo au trecut urme de umbre;umed diamant tremurător în astresărută vise nevăzute

şi aştept căruţe să coboaredin nebănuitele bolţi avide să înghitămesajele cu care se pot restituiplanetelor fiinţe;chaos de apă, neclintire de moarteîn interior se adună finitul

E IARĂŞI e iarăşi o tăcereîn sufletu-mi creat să spargă’n noriapele din sferece n’au pornit să cadămiresme şi culoripe gândul dintre stele.

GÂNDUL DINTRE STELE pe gândul dintre stele o fântânăun turn întors de aripi par;iar tu din necuprins adii

pierdutu-m’am prin cer să te’nţelegdar de ţi’i sângele’n artere storsşi neştiutul chip întregnu am habar

pe gândul dintre stele clopoteascultă universul căruţa cu nebunicântând sub tropote;o linişte păgânăscufundă înăuntru spre-a cunoaşteîn frâie de argint diamantine moaşte,în hamuri rupte lumi

un vis între planete cine îl îngână ?cine îl renaşte ?

100pagina

portrete critice

LA RUINELE MARILOR TEMPLE învăţat să desfid şi să uitchiar şi mesajul geneticcoborât-am din spaţiul în care-aşezamîn gând de adevăr lumini şi pietre;orbi, ciungi şi şchiopi, leproşi sauprefăcuţi mi-au dezbrăcat cuvântulşi’n taină am ademenit pe cele ceslujeau în temple;

sămânţa unui astru am ars destineşi urme m’au lovit în zbor,din teamă s’au pierdut în cugetcristale de prezicere;prin ochiul apei tulburatla răsturnări de constelaţiişi după marile exploziiajuns-am să mă’nchin doar la ruine

CERCUL VRĂJIT Mi se pare c’am fi boabe de grâu

Flăcări ne ard în taină fire de foc jumătăţilor de sfere

fum din universul care-ar puteasă ne înaţe’n cercul vrăjit.

CARUSEL toată noapteaa curs pe lângă minepământul

doar stelele şitrenuluitat-au să se învârteascăîn jurul lumii

ŞANSA vocile pe străzişi copaciialunecând prin ferestre,

razele umplând cu amintiripahare

şi şansa unui cuvântde a devenivers

SISTEMUL ATOLILOR VERZI 1 de-am început să zbor e pentrucă lumea s’a pierdutlăuntru

101p a g i n a

portrete critice

verdelui atolşi’n centrullanţurilorce le rupun trupîntreabă pentru ce evitsă mă scufund;nu’i nimeni şi apele-au trecutprin prund;în faţa ta ezit

EZIT ezit în univers să pier,în tine să mă pierd ezit;dar astfel doar mi-e trupul infinitşi sufletul ajunge pân’ la cer;

mă îndoiesc de clipa ce-a pierit,de timpul şi de locul efemer;ezit în univers să pierîn tine să mă pierd ezit

RONDELUL NEVĂZUT AL UNDELOR Mai mult decât izvorul ce prin fântână mi’l strecori doritFulger în cerul dintre astre prin unde rătăcitLăuntrica osândă a somnului împrospătat devinăE tristul sân uitat, e gura ta uscată de lumină.

Zăvoare fremătând pe splendide veşminte din cubul liniştitE stingerea din nori, e miezul uimit de coaja sunetului clopotitMai mult decât izvorul ce prin fântână mi’l strecori doritFulger în cerul dintre astre prin unde rătăcit.

În turnul care singur înălţat ascult-al oamenilor timp,O muzică ne scaldă în suflet o grădinăO, veşnic adorată, văzduhul sub pământ mereu-i îndrăgostit;Minune însă’mi fie ploaia prin care tainic trupu’mi te alinăMai mult decât izvorul ce prin fântână mi’l strecori dorit.

RONDELUL NEVĂZUT AL METALELOR Mai mult decât răgazul ce’n flori abate dorul dinadinsE lacrima şi slava tăiate’n sticlă şi în necuprinsÎn nevedere astre ne’ncetat coroana şoaptei pe frunte mi’o aşează;Pe-aproape stai, din aripi, am descifrat o rază.

În deget poartă duhul înnobilând neantul pe ochii tăi a prinsInelul din metale, clipa măiastrei umbre planetare a’nvinsMai mult decât răgazul ce’n flori abate dorul dinadinsE lacrima şi slava tăiate’n sticlă şi în necuprins.

Aşa, din perle-adâncuri în scoică ţi’am descinsPe când şi visul curge inima ta trează,Celestă adorată, din nori de taină straniu am nins.Sub neaua sufletului meu eşti liniştită oazăMai mult decât răgazul ce’n flori abate dorul dinadins.

BRAŢ DE MIRESME

Imens şorţ aşternut în bucătăria universului farsă a clopotelor tulburate

de stele ...

zăpada.

Aici se vând fulgere şi veşnicii

la greutatea lumii îndurerate loc pentru adăpat bidivii

cu coarne de cerb şi aripi de fluture fân cosit

pe un anume plai

braţ de miresme.

102pagina

portrete critice

Chişinău, 2012. Liviu Pendefunda, Mihai Cimpoi, Daniel Corbu

Dacă din cărţile de până acum se întrevedeau căutările unui spirit reflexiv, dacă sistemul său de imagini revela o gândire în stare de veghe, - de astă dată medi-taţia în lumină tinde să devină cântec, o peregrinare în zone fascinante, îmbrăţişând nemărginirile spaţiului şi timpului.

Constantin CIOPRAGAFlacăra Iaşului, an 40, nr. 11669, 1984

Miza poeziei lui Liviu Pendefunda nu este nici căutarea metaforei, nici ine-ditul imagisticii versului, nici “fronda”, ci sim pla rostire “poetică” a unor stări, gânduri, senzaţii care lasă deoparte - deliberat - veştmântul “excepţiei” pentru a’l îmbrăca pe cel al “firescului”; şi aceasta pentru că poesia din Tihna scoicilor nu este aceea a gândului, ci a începutului acestuia, versul segmentând calea de acces a fiinţei spre tărâmul interior, “plutind” în atmosfera liniştită a unei “stări poetice”.

Ioan HOLBANConvorbiri literare, an 90, nr.5, 1984

Mnemoclastele poesiei se subintitulează volumul lui Pendefunda... Îşi avântă căutările lirice în întinderile cosmice şi planul cărţii - cu cele opt posibile “trepte” în dobândirea “simţului stelar” - divulgă un spirit meditativ, înclinat spre pătrunderea mis terului creaţiei, prin peripluri galactice cu aju torul poeziei.

Cristian LIVESCUSimţul stelar, Cronica, an 19, nr. 19, 1984

103p a g i n a

Harold Hart Crane s-a născut la 21 iulie 1899 în Garrettsville, Ohio; copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut în Warren, Ohio, şi apoi la Cleveland, unde tatăl, Clarence A. Crane, om de afaceri, avea o mică fabrică de ciocolată. Acolo a urmat şi liceul, întrerupându-şi de câteva ori studiile pentru a-şi în soţi mama, Grace Hart Crane, în lungi călătorii fie în Insula Pinilor (Indiile de Vest), fie de-a lun-gul coastei Pacificului. Vă duva poetului William Vaugh Moody îi încurajează pasiunea de a scrie versuri, iar în 1916 Bruno’s Weekly îi publică prima sa poezie – „C 66”. În acelaşi an, după divorţul părinţilor, pleacă la New York cu scopul de a se înscrie la colegiu, dar atras de viaţa artistică şi literară hotărăşte să se dedice exclusiv scri sului. Urmează ani de muncă intensă, încununaţi de succesul răsunător al primului său volum de ver-suri White Buildings (Construcţii albe, 1926). Scurte perioade de timp lucrează pentru reviste ca The Pagan, Plain Dealer, The Little Review, dar pentru a se putea întreţine e nevoit să accepte şi o serie de slujbe fără nici o tangenţă cu preocupările sale, cum ar fi aceea de agent comercial, funcţionar în agenţiile de publicitate sau la diferite depozite de mărfuri etc. Încurajat de numeroşii săi prieteni şi cunoscuţi, printre care Gorham Munson, Waldo Frank, William Slater Brown, Kenneth Burke, e.e. cummings, Eugen O’Neill, Malcolm Cowley, Allen Tate, Yvor Winters şi cu sprijinul financiar al filantropului Otto Kahn, începe să scrie The Bridge (Podul, 1930), pe care îl concepe ca un poem epic în opt părţi, un nou mit la Americii. În 1929 intrând în posesia unei modeste moşteniri, pleacă în Europa. La Londra întâlneşte pe Robert Graves şi Paul Robeson, iar la Paris, unde rămâne câteva luni, se bucură de ospitalitatea lui Harry şi Caresse Crosby, a căror editură, The Black Sun Press, va publica un an mai târziu Podul. La trei luni după apariţia în Franţa, Podul e publicat şi în Statele Unite. Succesul acestui al doilea volum îi aduce în 1931 o bursă Guggenheim pentru Mexic, unde in tenţionează să scrie un poem despre cuce-rirea Mexicului de către spanioli. Se stabileşte la Mixcoac, într-o comunitate de ar tişti care includea atunci şi pe Katherine Anne Porter, pictorul David Alfaro Siqueiros, Peggy Baird şi alţii. Nesiguranţa ma terială şi epuizarea nervoasă îl împiedică însă să-şi concretizeze proiectul. Ultima sa poezie, „Turnul sfărâmat”, este deopotrivă o dovadă a cul-milor atinse de geniul său poetic şi a impasului în care se găsea. Drumul de întoarcere la New York îl începe la bordul navei Orizaba împreună cu Peggy Baird, dar la scurt timp după părăsirea Havanei îşi va găsi moartea în apele ocea nului. Era în 26 aprilie 1932.

biblioteca de poezie

Hart CRANE

104pagina

Par perle şopotind în mâini de Doge,– Dar nu al giuvaerelor delir !Din vest ia-i marea esticului ţărm,Fernando, însă milei te supune !– De prazi belşugul, Isaia-aparePe ţărm cu grea prezicere de foame !

* * *

În dinţi de sare, ierburile groaseLunecătoare, trag pământul – poateLa Saltes Bar mâine luna ne va duce –Şi-n Paloş cel scăpat de-un lung război.O rugă suie-nconjurând catargul;Şi ape negre prova o împing.

Tu care, despărţit, dormi pe-al Tău trup,Ca-n ape calea naşterii şi-a morţii,Şi între ele cu iubire crudăA omului parabolă sporeşti, -Inchizitor ! Cuvânt de neştiutDespre Mormântul Lănţuit şi Rai;Albastră arde pânza-n piscul mării,Un adevăr supus însingurării.

Tu ce cu vâsla şi catargul susJertfeşti corăbii, în al cărui ochiDintâi înoată ale GangeluiScânteietoare seniorii – apariÎn al furtunii foc sfinţit – granatulDin Teneriffe – un nor de flăcări mare,Grăbind prin noapte drumul către Han;Te Deum laudamus, rodirii tale !

Distanţa amplă timpul o exploră,Un ac în zare, nordul suspendatSupus de gânduri – duce la credinţă,Şi ia din drum pericolul ascuns:Voinţa ta în noaptea-aceea leagăSaturn de Lună-n roată de safir,Al mersului tău cerc scânteietor !Elohim, ţi-aud pasul sunător !

În cercuri sfinte brâiele cereştiTrimit corăbii-n luciul depărtatAl undelor de grâu tăcut pe câmpuri;Grâul cunoaşterii; – pe fruntea taAcum sub glugă nemaităinuită– Arde Coroana ! sprijinite-n poli,Pieziş cu pânze grele se-ntretaieMeridiane depănându-ţi vrerea –Mereu alt ţărm întrece iar dorinţa !Şi-n suflet

noi regatese-nfioară –

Te Deum laudamusO, Tu, Mână de Foc

AVE MARIA

Venient annis, saecula seris,Quibus Oceanus vincula rerumLaxet et ingens pateat tellusTiphysque novos detegat orbesNec sic terris ultima Thule.SENECA

Luis de San Angel, rămâi cu mine –Mărturisind pân’ va pieri de apeCuvântul meu. Tu care mi-ai dus rugaReginei – într-o vreme de-ndoieli;Căci am văzut ce n-ar putea să negeNici înţeleptul, nici un clovn sperjur; –Şi ţie, prietene, Juan Perez,Şi ţie China înapoi ţi-o dau!

Suie-n amurg pe luciul mării valuri;Sunt nevăzute valve ale mării, -Şuvoaiele pătrund prin coridoareŞi lacom spre străfunduri se reped.Din caravela soarelui luminaNoi zori în Indii-n urma noastră duce...De-abia găsit, imperiul ar pieri,O clipă vasul de ni s-ar opri!

Genova-mi vine-n minte; adevărulAcum ştiut, care m-a exilat,Mai tare mă susţine – până zoriiVor limpezi hotaru-ntâi văzut,– Pământul mare-al Hanului... ApoiCredinţa, nu nechibzuita fricăMă-mpinse-n val... Şi respirând minuneaVăd primul palmier pe primul deal.

Şi-am ancorat. „Marile Păsări Albe!”Strigau. (Madre Maria, măcar unaDintre corăbii, du-o înapoi;Fereşte-ne cu-albastrul tău veşmânt!)Plutind în sticlă, alte mărturiiLe-am aruncat în vânt cu pânze strânse;Alt uragan va cere alt zălog...Căci între-aceste două lumi, o alta,

A apei, cruntă, va proba cuvântul;Revolta iată năuceşte râsul.Din inimi umbra somnul îl retează,Şi paloşul maur chiar mai departeDe carne, în cădere ar pătrunde.Sub al furtunii bici şi freamăt, iatăSuspinul tainic, şi de-abia simţitFrângând abisul, toarnă vânt în valuri;

Trec şiruri infinite; – apoi ochii,Flămânzi se cască-n valurile negre,Cresc şi cuprind această semilună,De soare, mărginită-n limbi de foc;

biblioteca de poezie

105p a g i n a

CRUCEA SUDULUI

Nu spectru, ci aievea te-am doritFemeie-a Sudului, fără de numeCa Cerul Sudului însingurat,Când cingători pe rând desface nopţii –Înalt şi rece,

neatins de foculMocnit al zării joase –cicatrici ! O, Evă ! Magdalenă !

sau Marie, tu ?

Orice chemare cade-n van pe val.Venus maimuţă, Evă nenuntită,Fără cămin, grădină, poticnită,Pe punţi în veci mâhnind chitări în vânt;Să le răspunzi la toţi într-un mormânt !

Şi-această veghe, fosfor irizat,Batjocură-i călătoriei noastre !Se sfarmă ochii sub al ei sărut.Din lunga-i vrajă ţipăt s-a născut.Întoarsă spre vedenii depărtateMintea-n scuipat şi iad şoptit se zbate.

Te-am vrut... Tăciunii Crucii i-am suitPieziş într-o urzeală de arome.E sânge amintirea; este focÎntoarcerea s-o bâjbâi; şi zeiescTot ce-i în tine fără nume. Valuri –

Te piaptănă cu insolenţă neagrăApele noaptea. Freamăt împlinit,Şerpuitor. Acea şuviţă muşcăÎn părul tău de ape ropotitSupus, vai, multor mângâieri – Da, Evă,Spectru-al seminţei mele neiubite !

Crucea, fantomă – cade arc sub zare.Lumina-neacă litice mulţimiAle plodirii tale.

LA NATIONAL WINTER GARDEN

Funduri expuse în mărgele rozInvită ochi noroşi zgâiţi anume...Nu-i de ascuns nimic: e-n siguranţăAcea stridentă transpirată lume.

Picioarele trezesc în minţi salate,Iei blonda şi o scoţi frumos prin fum.Mereu aştepţi pe-altcineva, mereu –(Pe prima uşă dai să ieşi prin fum).

Mereu la urmă, când să bată gongulÎn artificii vălmăşit, începe

Tam-tam, zvon de vioară undeva,Ieftin ecoul tuturor – începe.

Şi s-o numim mai albă ca zăpada?Rubin, smarald, un lustru ce-o inundă –Fără plăceri sau plâns (zâmbi vreodată ?)Cenuşa feţei sub sclipiri s-ascundă.

Ochii şi-i mişcă în rotiri de sfârcuri.Şerpi de inele suie şi coboară;Pe şolduri bici de perle, curg şiraguriLa mâini turcoaze false scânteiară.

Pândirăm zvârcolirea; perle cad,Doar pântecu-n podele-i neîngropat –Şi desfrânatul zvâcnet, cel din urmă !De el fugim prin uşa descărnată...

Dar la trapezul gol al cărnii tale,O, Magdalenă, singuri vom muri.Burlescă-a poftei noastre – şi credinţă,De viaţă – os cu os de prunc – ne ţii.

VIRGINIA

O, plouă la şapte,Plata la unsprezece –Scapi de şef zâmbind,Marie (ce-ai de gând să faci ?)S-a dus şapte – s-a dus unsprezece,Şi tot te mai aştept –

O Marie cu ochi albaştriŞi cu eşarfa roşie ca de vin,Marie a mea de sâmbătă !

Cântec de clopoteDin floricele calde !Milioane porumbeii –Şi primăvara-n Prince StreetCu licăr de smochine verzi

O Marie, din turnul nalt de grâu,Lasă-ţi să cadă părul tău de aur !Alăturea de stridii !

Pe munţi în miez de mai,Cornişe de narcise,Hoinare zvelte violete.Stăpâni în Bleecker jucători de zaruri,Bujori cu coamele de ponei –Flori de nu-mă-uita în geamuri:

Din turn cu strălucire de monezi,Marie Catedrală,

străluceşti –

biblioteca de poezie

106pagina

TUNELUL

Drept printre porţile mânieiCărarea vestului să aflu.BLAKE

Spectacole, reviste, varietăţi –Lumini din Times Square spre Columbus Circle,Făgaş aprins mulţimilor nocturne,Refracţii de la mii de teatre, chipuri –Bucătării secrete... le vei ştiPe toate, învăţate pe de rost;Privind cum trag cortina chiar în iad,Găseşti în actul trei grădina moartă;Îţi freci genunchii, vrei să fii în patCu crime ilustrate la-ndemână.

Ia-ţi pălăria-apoişi pleacăîn drum spre centrustrigă pe cei doisprezece –ca-n alte dăţi –lăsând al laudei obolpentru acelea ce cu vremea mor.

Dar nu te-ai hotărât să iei ceva?Mai bine te-ai plimba puţin pe străzi,Şi te trezeşti că vrei să dai din braţeCa pinguinii – şi găseşti din nouHăul de goană: acolo – unde-şi cascăMetroul drumul cel mai scurt spre casă.

Din Square, înot prin roiul de mulţimi,Te faci mai mic. Ard vii lumini în Circle –Trecuţi de roata uşilor de sticlă,O clipă ochii-n spaimă s-au găsit –Din nou, gol, spre lumină năpustit,Cobori jos la intrare, vâri un banSă scoţi bilet. Se sună de plecare.

Şi astfel pleci pe-ale oraşelorSubpământene căiSub străzi şi râuri curgătoare...Iar în vagon ecoulmişcării subterane, monotonulmişcării este sunetulaltor figuri, de-asemeni subterane –

„Să luăm creionul, Jimmy – stă acumla Floral Park

biblioteca de poezie

107p a g i n a

Flatbush – la patru iulie –Vis noroios de porumbel – cartofiSă-i sapi pe câmp – mergi prin oraşnoapte de noapte – linia Culver – fetelecresc - era altfel –”

Ca ventilate vorbele se-ntorc.Răspund trăind ca părul sau coclealaNestinse de a osului pieire;Şi-ngheaţă repetate – „Ce – ce vrei ?”

„sau poate te-ai slăbit la balamale?taci puişor nu cere rest – AICI EA PAISPREZECEA ? ora şase zise –dacă nu-ţi place poarta mea de cete-ai dat pe ea, de ce te-aidat pe eala urma urmei –?”

Şi totuşi se învârt cumvaÎn creier fonografele din hades,Tunele răsucite, drept iubireChibritul ars plutind într-un closet –Sus la a Paisprezecea IA EXPRESULsă ştergi a suferinţei presimţire –

„Dar vreau să faci biroul lunăAm spus – dupăspectacol ea a plâns puţin dar –”

Al cui cap se bălăngăne-n curea?Ce trup fumegă-n şinele muşcate,Zvâcneşte din morman mocnind departe,Spre creier în prăpăstii bifurcate –Şi pâlpâie-ntr-un ciot crăpat, departe,În mintea cu reţele fisurate... ?

De ce-i adesea chipul tău aici ?Ochii-ţi lanterne de agată–aparÎntre reclamele de paste, creme –Şi ochii lor, murdare farfuriiPrin tine drept puteau călători ?Şi Moartea, sus – gigantic adâncităPrin tine-n fiinţa mea, o, Evermore !Când plin atunci de voma cărnii tale,Noaptea, te-au dus la vot, la Baltimore.Târât de ei, cu mâini tremurătoare,Ai refuzat, Poe ?

pentru Gravesend ManorSchimbaţi la Chambers Street. Fuge peronul,În staţie lângă şine s-a oprit.Scara rulantă suie-o serenadăSurdă,Pantofi, umbrele, fiecare ochiŢintind pantoful, şi apoi răsarePe străzi deodată izbucnind în ploaie.Sună sosirea: coate, pârghii, uşa.

În tunet galvotermic jos... se mişcăVagonul. Trenul se-opinteşte, ţipăPe ultimul nivel şi se scufundăSub râu –Ceva mai gol ca înainte,Nebun, smucit o clipă scurtă sare;Porni... Spre colţuri pe podele zboarăZiare roată. Geamuri oarbe scotPrin urlet o gargară de semnale.

Cu Demonul şi tu aştepţi să pleci,Biată femeie cu basma pe cap ?Laşi scuipători curate, goale – reciŞi sterpe ale cerului cazărmi;O, gonoveză, iar acasă duciOchi, mâini de mamă blonzilor tăi prunci?

Demon, ce hău de oarbă viclenire,Al cărui muget hâd se veseleşte !Sau mut măcel al nou-născutei zile –Crud zorilor tu injectezi anteneSpre lumi ce cu un licăr se scufundă; –Mai pieritori ca slaba stelei undăNe tragi afară – vântul năpustitBuric conştiinţei – cu un nod îl legiŞi-ndată scurtul ţipăt a murit!O, prins ca banii între fum şi aburi,Sărutul morţii noastre îl primeşti;Şi lucrurile lumii – vii, stârniteDe cântecul ce nu l-am mai păstrat.Şi totuşi, ca un Lazăr pipăi panta,Iarbă, talaz – pământul ridicat –Sunet de ape-n cer boltit departe,Necontenit Cuvânt fără de moarte !...

* * *

Un remorcher, spirală grea de fum,Cu tunet izbucni tăindu-şi cale.Pe chei ecouri răsfoiesc pe rândAl nopţii miez. Le-am numărat pe toate.Şi pleacă, prin timpanul apei, uns,Lumini; pe cer suia boltita noapte.E portul tău, Oraş – în care intruZvârlit din laţul turnurilor clipe...MâineŞi veşnic... lângă Râurile – Râul de Est –La mal mâinile picură-amintiri,Ce neumbrite-n acel hău vor zace.Şi steaua-n mare când se va opri –Sau mâna se retrage, spre-a muri ?

Sărutul morţii noastre tu primeşte-lMână de Foc

Te rog, primeşte-l...

Prezentare şi traduceri de Rodica MIHĂILĂ şi Irina GRIGORESCU

biblioteca de poezie

108pagina

meridianele prozei

Costaricanii sunt aşa întotdeauna, tăcuţi, dar plini de surprize; cobori din avion la San José de Costa Rica şi acolo te aşteaptă Carmen Naranjo şi Samuel Rovinski şi Sergio Ramirez (care e din Nicaragua, nu e costari-can, dar în fond ce diferenţă există? Ce dife-renţă există între un argentinian ca mine şi un costarican ori un nicaraguan?). Era o căldură toridă şi din nefericire totul urma să înceapă imediat, con ferinţa de presă cu tot dichisul ei şi întrebările inevitabile: de ce nu trăiţi în ţara dumneavoastră, cum s-a ajuns de la povestirea dumneavoastră la Blow-up, sunteţi de părere că scriitorul trebuie să fie angajat? Când lucrurile ajung aici, ştiu că ultimul interviu mi se va lua la poarta iadului şi mai mult ca sigur că mi se vor pune aceleaşi între-bări, iar dacă din întâmplare evenimentul se va produce chez Sfântul Petru, lucrurile nu se vor schimba, nu vi se pare că pe pământ scriaţi prea ermetic pentru popor?

Apoi Hotelul Europa şi duşul care încu-nunează voiajurile cu un lung monolog de săpun şi tăcere. Numai că la şapte, când era ora de plimbare prin San José şi voiam să văd dacă era un oraş simplu şi familiar cum mi se spusese, am simţit o mână care mă apucă de haină şi când m-am întors l-am văzut în spa-tele meu pe Ernesto Cardenal. Cu câtă bucu-rie te-am îmbrăţişat, poete, ce bine-mi pare că te regăsesc aici după întâlnirea de la Roma, după atâtea întâlniri pe paginile cărţilor de-a lungul anilor. Întotdeauna mă surprinde, întotdeauna mă impresionează când cineva ca Ernesto vine să mă vadă şi să mă caute, veţi spune că sunt ros de falsă modestie, dar n-am ce face, câinii latră, caravana trece, întotdeauna voi fi un începător, un ins care

se uită de jos în sus la cei pe care-i iubeşte şi într-o bună zi constată că şi ei îl iubesc, sunt lucruri care mă depăşesc, mai bine să reve-nim la oile noastre.

Şi oile noastre înseamnă că Ernesto aflase că eu urma să vin în Costa Rica şi uite că din insula lui venise cu avionul, fiindcă o păsărică îi şoptise la ureche vestea că pri-etenii mei costaricani plănuiseră un voiaj la Solentiname şi el n-a putut rezista ispitei de a veni să mă caute, şi aşa se face că două zile mai târziu Sergio şi Oscar şi Ernesto şi eu ne înghesuiam ca sardelele într-o avionetă Piper Aztec, al cărei nume va fi întotdeauna o enigmă pentru mine, dar care zbura cu zdruncinături şi sughi ţuri funeste, şi pilotul cel blond abia se redresa din căderile în gol şi părea complet indiferent la temerile mele că «aztecul» ne ducea drept spre piramida sacrificiului. N-a fost aşa, cum se poate vedea lesne. Am coborât la Los Chiles şi de acolo un jeep care ne-a prelungit zdruncinăturile ne-a dus la casa de la ţară a poetului José Coronei Urtecho, pe care lumea ar face bine să-l citească şi la care ne-am odihnit vorbind des-pre atâţia alţi prieteni poeţi, de Roque Daltón şi de Gertrude Stein şi de Carlos Martinez Rivas, până când a venit Luis Coronel şi ne-am îndreptat spre Nicaragua în jeep-ul său nărăvaş care ne-a zdruncinat măruntaiele gonind prin toate hârtoapele. Dar mai înainte am făcut câteva fotografii ca amintire cu un aparat care scoate pe loc o hârtie albăstruie, şi încet-încet, în chip miraculos şi polaroid, hârtia se umple de imagini care se conturează din ce în ce mai precis, mai întâi ectoplasme neliniştitoare şi apoi treptat un nas, un păr ondulat, zâmbetul lui Ernesto cu fruntea

Julio CORTÁZAR

APOCALIPSA LA

SOLENTINAME

109p a g i n a

meridianele prozei

încununată de o banderolă, asemenea lui Isus, profilându-se pe verandă. Tuturor li se părea foarte firesc, fiindcă erau obişnuiţi să se slujească de acest aparat, dar eu nu eram, eu eram uimit văzând cum ies din nimic, din hârtia albăstruie şi opacă aceste feţe şi aceste zâmbete de despărţire, şi le-am spus, îmi amintesc că l-am întrebat pe Oscar ce s-ar întâmpla dacă, după ce făcea o fotografie cu toată familia, ar fi început să se umple hârtia cu un Napoleon pe cal, şi ţin minte hohotul de râs al lui don José Coronel, care asculta totul cu atenţie, ca întotdeauna, şi apoi iar în jeep, haideţi acum la lac.

La Solentiname am ajuns pe înserat, acolo ne aşteptau Teresa şi William şi un poet yankeu şi ceilalţi băieţi din comunitate; ne-am dus la culcare imediat, dar mai întâi am văzut picturile într-un colţ, Ernesto vor-bea cu prietenii lui şi scotea dintr-un buzunar proviziile şi darurile aduse de la San José, cineva dormea într-un hamac, şi eu am văzut tablourile într-un colţ, m-am oprit să le pri-vesc. Nu-mi amin tesc cine mi-a explicat că erau făcute de ţăranii din împrejurimi, asta a pictat-o Vicente, asta, Ramona, unele erau semnate, altele nu, dar toate erau foarte fru-moase, încă o dată o viziune ca la începutul lumii, privirea curată a celui care descrie ce vede în jur ca un cânt de laudă: vaci micuţe pe un câmp de maci, o colibă ca un muşu roi de zahăr de unde oamenii ies ca furnicile, un cal cu ochii verzi pe un fundal de trestie-de-zahăr, un botez într-o biserică care nu crede în perspectivă şi se caţără pe ea însăşi şi se prăbuşeşte, un lac cu bărci ca nişte pantofi şi în planul din fund un peşte uriaş care râde cu buze de culoarea turcoazei. Atunci a venit Ernesto ca să-mi explice că din vânzarea pânzelor reuşeau să se întreţină, că a doua zi avea să-mi arate lucrări în lemn şi în piatră făcute de ţărani, şi sculpturile făcute de el. Simţeam cum ne cuprinde somnul, dar eu am continuat să mă uit la tablourile îngrămădite într-un colţ, scoţând ca dintr-un pachet de cărţi pânzele cu vaci şi flori şi mama aceea cu doi copii pe genunchi, unul alb şi altul roşu, sub un cer plin de stele şi cu un norişor pitit cu sfială într-un colţ, strângându-se lângă rama tabloului, aproape ieşind din tablou de frică.

A doua zi era duminică şi la ora unspre-zece era slujbă, slujba de la Solentiname, la care ţăranii şi Ernesto şi prietenii aflaţi în vizită comentează împreună un capitol din Evanghelie, care în ziua aceea s-a nimerit să

fie prinderea lui Isus în grădină, un subiect pe care oamenii din Solentiname îl tratau de parcă ar fi vorbit despre ei, despre ame-ninţarea care îi pândea zi şi noapte, despre viaţa aceasta de permanentă incertitudine din continentul latino-american şi din zona Caraibilor, din Nicaragua şi nu numai din Nicaragua, ci din aproape toată America Latină, viaţă înconjurată de teamă şi de moar-te, viaţa din Guatemala şi viaţa din Salvador, viaţa din Argentina şi din Bolivia, viaţa din Chile şi din Santo Domingo, viaţa din Paraguay, viaţa din Brazilia şi din Columbia.

Apoi a venit vremea să ne întoarcem şi atunci m-am gândit din nou la tablouri, m-am dus în salonul comunităţii şi m-am oprit să privesc în lumina delirantă a amiezii culorile acelea vii, uleiurile cu cai şi floarea-soarelui şi petreceri câmpeneşti, şi palmieri orânduiţi simetric. Mi-am amintit că aveam un film color în aparat şi am ieşit pe verandă cu câteva tablouri subţioară. Sergio m-a aju-tat să le aşez în lumina cea mai favorabilă, şi le-am fotografiat unul câte unul cu grijă, cen-trând aparatul în aşa fel încât fiecare tablou să ocupe în întregime vizorul. Şi ca un făcut: îmi rămă seseră atâtea clişee câte tablouri, n-a rămas nici unul nefotografiat, şi când a venit Ernesto să ne spună că barca e gata i-am povestit ce-am făcut şi el a râs, hoţ de tablouri ce eşti, contrabandist de picturi. Da, i-am spus, le iau pe toate, o să le proiectez pe ecranul meu şi-o să fie mai mari şi mai stră-lucitoare ca astea, sâc.

M-am întors la San José, m-am oprit apoi la Havana, unde am stat câtva timp cu treburi, în drum spre Paris, unde m-a cuprins o oboseală plină de nostalgie, Claudine, tăcu-tă, mă aştepta la Orly, din nou viaţa cu ceas la mână şi merçi monsieur. bonjour madame, comitetele, cinematografele, vinul roşu şi Claudine, cvartetele de Mozart şi Claudine. Între atâtea lucruri pe care valizele umfla-te ca nişte broaşte le-au vărsat pe pat şi pe covor, reviste, tăieturi din ziare, batiste şi cărţi de poeţi din America Centrală, tuburile din plastic gri cu rolele de film, atâtea lucruri adunate în două luni, secvenţa de la Şcoala Lenin din Havana, străzile din Trinidad, silueta vulcanului Irazú şi lacul lui de apă în clocot, în care Samuel şi cu şi Sarita ne-am imaginat broaşte fierte plutind în vaporii de fum sulfuros. Claudine a dus rolele la deve-lopat, într-o după amiază când treceam prin Cartierul Latin mi-am amintit de ele şi cum aveam bonul în buzunar le-am luat, erau

110pagina

meridianele prozei

opt, m-am dus îndată cu gândul la tablourile din Solentiname şi când am ajuns acasă am căutat diapozitivele şi m-am uitat la primul din fiecare serie, îmi amintesc că înainte de a fotografia pânzele fotografiasem slujba pe care o oficiase Ernesto, câţiva copii jucându-se printre palmieri, la fel ca în tablouri, copii şi palmieri şi vaci pe fondul albastru-închis al cerului şi al lacului care avea o nuanţă verde, sau poate invers, cerul era puţintel verde, nu-mi mai aduc aminte. Am pus în proiector cutia cu diapozitivele de la slujbă şi cele cu copii, ştiam că pe urmă aveau să vină tablourile.

Se întuneca şi eram singur, Claudine trebuia să vină când termina lucrul la birou ca să asculte muzică şi să rămână cu mine; am dus ecranul şi mi-am pregătit un pahar cu rom cu multă gheaţă, proiectorul era gata, n-aveam decât să apăs pe butonul de tele-comandă; nu era nevoie sa trag perdelele, noaptea se lăsase de-a binelea, binevoitoare, făcând să se aprindă luminile pe stradă, şi aroma de rom se răspândise în cameră; era plăcut să te gândeşti că totul se va repeta încet-încet, după tablourile de la Solentiname urmau cutiile cu fotografiile cubaneze, dar de ce mai întâi tablou rile, de ce deformarea

asta profesională, arta înaintea vieţii, şi în definitiv de ce nu, spuse alter ego-ul meu în eternul dialog fratern şi înverşunat pe care-l susţine cu mine, de ce nu să mă uit mai întâi la tablourile din Solentiname, care sunt şi ele tot viaţă, şi în fond e totuna.

S-au perindat prin faţa ochilor fotogra-fiile de la slujbă, cam slabe din pricina unei erori de expunere, copiii în schimb se jucau în soare, cu dinţii lor nespus de albi. Apăsam într-un târziu pe butonul de telecomandă, aş fi vrut să privesc la nesfârşit fiecare fotogra-fie încărcată de amintiri, mica lume fragilă din Solentiname, înconjurată de apă şi de zbiri aşa cum era înconjurat băiatul la care m-am uitat fără să-l înţeleg, apăsasem pe buton şi băiatul s-a ivit acolo, într-un plan secund foarte clar, cu o faţă lată plină de mirare neîncrezătoare şi corpul lui se frângea din mijloc, se prăbuşea. În mijlocul frunţii o gaură rotundă, pistolul ofiţerului marcând încă traiectoria glonţului, ceilalţi de o parte şi de alta cu mitralierele, un fond nedes luşit de case şi copaci.

Nu ştiam ce să mai cred, aşa ceva te ia mereu prin surprindere; mi-am spus prosteş-te că greşise fotograful, că-mi dăduse pozele altui client, dar atunci cum se face că revăzu-

Islas de Solentiname (Solentiname Islands), Carmen Madrigal

111p a g i n a

meridianele prozei

sem slujba, copiii jucându-se în iarbă, cum era cu putinţă. Mâna n-a mai vrut să asculte comanda mea şi a apăsat pe buton şi am văzut un câmp nesfârşit în lumina amiezii şi câteva colibe dărăpănate, lumea îngrămădită în stânga şi privind corpurile întinse cu faţa în sus, cu braţele desfăcute sub cerul gol şi cenuşiu; trebuia să te uiţi cu mare atenţie ca să distingi în fund grupul uniform de soldaţi care se îndepărtau, şi jeep-ul care aştepta în vârful dealului.

Am continuat să privesc; în faţa acestui film care nu-şi putea găsi nici o explicaţie, singurul lucru pe care-l puteam face era să apăs mai departe pe buton, uitându-mă la colţul străzii Corrientes cu San Martin şi la automobilul negru cu patru tipi care trăgeau într-un bărbat care fugea, numai în papuci şi cu o cămaşă albă pe care nu apucase să şi-o încheie, două femei care voiau să se ascundă după un camion staţionat, cineva care se uita drept în ochii tăi, cu o expresie de neîncredere şi spaimă, ducând o mână la bărbie ca şi cum ar fi vrut să se pipăie şi să simtă că e încă viu, şi deodată o cameră întunecoasă, cu o lumină murdară pătrunzând prin mica fereastră cu gratii, masa pe care se afla o fată dezbrăcată stând cu faţa în sus şi cu părul atârnând până la pământ, umbra celor care, stând cu spatele, îi băgau o sârmă între picioarele desfă cute, cei doi tipi care stăteau de vorbă, văzuţi din faţă, o cravată albastră şi un pulover verde. Nu-mi dau seama dacă mai apăsam sau nu pe buton, am văzut un luminiş în pădurea tropicală, o colibă cu acoperişul de stuf şi copaci în prim plan, lângă trunchiul copa-cului mai apropiat un băiat slab uitându-se spre stânga, unde un grup de vreo cinci sau şase inşi îşi îndreptaseră spre el pistoalele şi puştile; băiatul cu faţa prelungă şi un smoc de păr căzut pe fruntea oacheşă se uita la ei, cu o mână ridicată pe jumătate, cealaltă probabil în buzunarul de la pantaloni, parcă le-ar fi spus ceva fără să se grăbească, aproa-pe în silă, şi cu toate că fotografia era ştearsă am simţit şi mi-am dat seama că băiatul era Roque Daltón1, şi atunci am început să apăs nebuneşte pe buton, de parcă aş fi putut să-l salvez în felul ăsta de infamia acestei morţi, şi am reuşit să văd un automobil care zbura în ţăndări în plin centrul unui oraş care putea fi Buenos Aires ori Săo Paulo, am continuat să apăs şi iar să apăs printre rafale de feţe însângerate şi bucăţi de trupuri sfârtecate şi

1 Poet si revoluţionar din Salvador, asasinat în împrejurări obscure de un grup extremist.

goana unor tineri şi a unor copii prin râpe boliviene sau guatemaleze, deodată ecranul s-a umplut de mercur şi a apărut Claudine, care intrase uşurel aruncându-şi umbra pe ecran înainte de a se apleca să mă sărute pe creştet şi să întrebe dacă erau frumoase, dacă ieşiseră bine fotografiile şi eram mulţumit şi voiam să i le arăt şi ei.

Am încărcat din nou aparatul, luând-o de la capăt, nici nu ştii uneori cum şi de ce faci un anumit lucru, când ai depăşit o limită a controlului strict. Fără să mă uit la ea, fiind-că aş fi înţeles sau pur şi simplu mi-ar fi fost frică să nu-mi vadă faţa prea răvăşită şi să nu-şi poată explica de ce eram încordat ca un arc din creştet până-n tălpi, m-am ridicat şi am condus-o până la fotoliul meu rugând-o să se aşeze şi i-am spus că mă duc să-i pre-gătesc ceva de băut şi ca ea putea să se uite, să se uite în timp ce eu îi aduceam un pahar. La baie cred că am vărsat, ori doar am plâns şi pe urmă am vărsat ori n-am făcut nimic, doar am stat pe marginea cadei, lăsând să treacă timpul până când mi-am revenit şi am putut merge la bucătărie să pregătesc băutu-ra preferată pentru Claudine, să pun gheaţă în pahar şi să simt atunci tăcerea, să-mi dau seama că Claudine nu ţipa şi nu o rupea la fugă spre bucătărie ca să-mi ceară explica-ţii, tăcerea şi nimic mai mult, şi din când în când boleroul dulceag care se auzea din apartamentul vecin. Nu ştiu cât am întârziat pe drum, între bucătărie şi salon, până am văzut dosul ecranului tocmai în clipa în care filmul ajungea la sfârşit şi camera se umplea cu reflexul mercurului instantaneu, şi apoi penumbra, Claudine care stingea proiectorul şi se aşeza din nou în fotoliu ca să ia paharul şi să-mi zâmbească blând, fericită, felină şi inundată de mulţumire.

- Ce bine ţi-au ieşit, aia cu peştele care râde şi masa cu cei doi copii şi văcuţele pe câmp; stai puţin, şi aia cu botezul la biserică, spune-mi cine le-a pictat, nu se vede semnă-tura.

Stând pe jos, fără să mă uit la ea, îmi caut paharul şi îl sorb dintr-o înghiţitură. Nu puteam să-i spun nimic, ce puteam să-i spun acum, dar îmi amintesc că m-am gândit vag s-o întreb o prostie, s-o întreb dacă văzuse vreodată o fotografie cu Napo leon călare. Dar bineînţeles că n-am întrebat-o.

San José, Havana, aprilie 1976

Traducere de A. IONESCU

112pagina

galaxii lirice

REMUŞCAREA

Am săvîrşit cel mai cumplit dintre păcatelepe care le poate săvîrşi un om: n-am fostFericit. Fie ca gheţarii uităriisă mă tîrîie şi să mă piardă fără de milă.Părinţii m-au născut pentru joculatrăgător şi riscant al vieţii,pentru pămînt, apă, aer, foc.I-am înşelat. N-am fost fericit. Speranţa lor tinerească împlinită n-a fost. Mi-am dăruit mintea îndărătniciei simetricea artei, cea producătoare de fleacuri.Ei îmi lăsaseră moştenire curajul. N-am fost curajos. Acum nu mă mai părăseşte. Stă mereu lîngă mineaceastă umbră a nefericirii.

PRAZNICUL CĂRŢILOR

Iată grădinile, iată templele şi justificarea templelormuzica adevărată şi cuvintele exactecele şaizeci şi patru de hexagrameriturile – singura învăţăturăcare apropie oamenii de cereticheta vreunui împăratlegile secrete ale veşnicieispectacolul lumii

toate aceste lucruri sau amintirea lorse află în cărţile pe care le păstrez în turn.

În ochii mei nu mai sunt zile. Rafturilesînt prea înalte şi nu le mai ajungîn jurul turnului locul de praf şi de vis.De ce m-aş înşela?Adevărul e că niciodată n-am ştiut să citescDar mă linişteşte gîndul că imaginarul

Şi trecutul se aseamănă.

Numele meu e Hsiang sînt praznicul cărţilorpoate a celor din urmăcăci nu ştim nimic despre Marea Împărăţieşi despre fiul cerului

iată rafturile înaltedeparte şi-n acelaşi timp aproapemisterioase şi clare ca astreleiată grădinile iată templele.

POETUL ÎŞI PROCLAMĂ FAIMA

Doar roata cerului e măsura gloriei meleversurile-mi sînt disputate de bibliotecile din Orientemirii mă caută să-mia stupe gura cu aurde pe acum îngerii mă ştiu pe de rostpînă la ultimul zejel. Instrumentele mele de lucru sînt umilinţa şi spaima.Lui Dumnezeu i-ar fi plăcut să mă fi năs-cut mortîn divanul lui Abulcasin El-Hadrani.

EVERNESS

Totul există în afara vechii uităriDumnezeu salvează metalul şi cenuşa la felCu profetica-i memorie înţelege şi elLuminile de mâine, de azi şi de ieri

Totul există de pe acum însutitPanorama zilei doar la căderea serii apareChipul ce mi-a chinuit oglinda mişcătoareŞi cele arătate de feţele-mi fără sfârşit

Urzim cu această memorie universul incertTrece-o oglindă străbătând jocul oglinzilor reci

Jorge Luis BORGESOpt poeme de

113p a g i n a

galaxii lirice

Coridoare fără de noimă reproduc un deşertŞi abia vezi cum se-nchid uşile când treci

Doar pe cealaltă parte a nopţii vei ajunge orbeşteArhetipul care rămâne şi frumuseţea care sclipeşte

POEMA UMBREI

Aceste denumiri au fost cândvaecouri şi paşi, femei, bărbaţi, agonii,reînvieri, zile şi nopţi între vise şi vise,fiecare părticică de ieri, din trecutul lumiispada de neînvins a danezuluiluna persanului, actele morţilor,amorul împărtăşit, cuvintele,Emerson şi zăpada şi alte atâtea lucruri.Acum pot să le uit, ajung în centrul meuÎn algebra mea, în oglinda mea.Curând voi fi ceea ce sînt…

INSERARE

În ciuda lipsei tale de dragostefrumuseţeaîţi sporeşte în timp miracolulîn tine fericirea locuieşte ca primăvaraîn frunza fragedă. Atât de liniştită alături de tinetăcerea îşi pierde sângele.Deja nu mai sînt nimicîn afară de această dorinţăce se pierde înaintea nopţii.Bucuria locuieşte în tinetot aşa cum cruzimeasălăşluieşte-ntr-o spadă.

O VIAŢĂ ÎNTREAGĂ

Din nou aici, încărcat de memorieunic şi asemănător vouă.Sunt acea intensitate amorţită

care este un suflet. Am persistat în aproximarea fericirii şim-am bucurat de favoarea durerii.Am traversat mările.Am cunoscut nenumărate pământuri. Am văzuto femeie şi mai mulţi bărbaţi.

Am iubit o fată trufaşă şi albăde o linişte hispanicăam văzut o mahala nesfârşită unde

se împlineao nelămurire lacomă de apusuri.Am savurat nenumărate cuvinte. Mi-i dat să cred că asta este cam totul

şi că nu voi mai vedea

sau face lucruri noi. Cred că zilele şi nopţile mele se comparăÎn sărăcie şi bogăţie cu ale lui Dumnezeuşi cu acelea ale tuturor oamenilor.

FRAGMENT

O spadă,O spadă de fier subţiată de frigul zorilor, O spadă cu nişte literePe care nimeni nu le va putea ignoraşi nici decripta în totalitate,O spadă din Baltica ce va fi cântată în Nortumbria,O spadă pe care poeţiiO vor asemăna cu gheaţa şi focul,O spadă pe care un rege o va înmâna altui regeIar acesta o va pierde în vis,O spadă ce va rămâne credincioasăAtât cât e hotărât de Destin,O spadă care va înteţi bătălia.

O spadă pentru mânaCe va conduce cumplita bătălie, adunătura de oameniO spadă pentru mânaCare va înroşi colţii lupuluiŞi ciocul fioros al corbului.

O spadă pentru mânaCare va risipi aurul roşu,O spadă pentru mânaCare va hotărî moartea şarpelui,O spadă pentru mânaCare va câştiga un regat şi va pierde un altul,O spadă pentru mânaCare va doborî o pădure de lănci.O spadă pentru mâna lui Beowulf.

Traducere de Daniel CORBU

114pagina

meridianele prozei

În noul nostru decor, comportarea tată-lui meu a început să se schimbe încetul cu încetul. Spun câte puţin, pentru că schimbă-rile au fost condiţionate de loc şi de peisaj, fără să fie fructul unor prefaceri mai adânci ale caracterului său. Pur şi simplu, până în prezent, n-am avut posibilitatea să-mi observ tatăl, curiozitatea mea în acest domeniu fiind puternic handicapată de către permanenta sa absenţă – ceea ce s-ar putea numi sabotarea de către el a curiozităţii mele de Oedip. Căci cine ar îndrăzni să afirme că tatăl meu n-a încercat în mod intenţionat să-şi ascundă per-sonalitatea sub o mască, manifestându-se din când în când ca scriitor, şahist, apostol sau vagabond? Ca să spunem întregul adevăr, el interpreta în faţa mea un rol de nemulţumit şi, neavând curajul să-şi arate adevăratul său chip, îşi schimba mereu masca, ascunzându-se în dosul cutărui sau cutărui rol, întotdeau-na patetic; şi, pierzându-se, furişându-se, în labirintul oraşului, schimbându-şi pălăriile şi înfă ţişările, el era, datorită acestei panto-mime, întotdeauna la adăpost de privirile mele.

La ţară, însă, tatăl meu nu avea cum să se ascundă. Pe neaşteptate primăvara, în paroxismul orgiilor sale, reuşeam să-l văd în adevărata sa măreţie: apărea pe povârnişul care însoţea râul în creştere, sosea cu totul pe neaşteptate după zece zile de absenţă, timp în care noi fuseserăm aproape siguri că s-a pierdut în pădurea Comitatului sau că s-a făcut nevăzut lăsându-se purtat de steaua sa. În acest caz, în timp ce mergea pe povârniş în redingota sa neagră, aruncându-şi cât mai sus bastonul şi legănându-se precum catar-gul unei corăbii, cu gulerul de cauciuc de

la gât îngălbenit şi cu ochelarii în montură de fier, cu privirea rătăcită, într-o astfel de situaţie tatăl meu intra în peisaj ca într-un tablou, demistficându-se întru-totul. Dorind să rămână neidentificat – avusese vreme să ne vadă de departe – îşi ascundea sub braţ pălăria cu borurile tari şi încerca să treacă fără să fie observat. Într-adevăr, spectacolul era neobişnuit. Fără pălărie, privat de această coroană a lui Isus, plină de măreţie, cu ple-tele de culoarea cenuşii, cu cărare la mijloc, cu picioarele desculţe şi jegoase, părea des-puiat de întreaga sa grandoare, neînsemnat, încât nu mă puteam hotărî să-l strig. Râul era umflat de apele primăverii şi nu îndrăzneam să-l smulg din somnul său real sau prefăcut, ca de somnambul, supunându-l în acest fel unei căderi fatale. Preferam să mă îndepărtez şi să-l las să treacă. El mă atingea cu pulpa-na redingotei sale desfăşurate, - îmi arunca drept în obraz un miros greu de tutun, ames-tecat cu alcool şi urină, dar chipul său rămâ-nea impenetrabil în continuare, în mijlocul acestei naturi despuiate, în acest decor brut şi neşlefuit, obrazul său era cel care atrăgea în primul rând atenţia, nasul său majestuos, străbătut de vini şoare roşii şi albastre. În afara cadrului baroc al intrărilor puternic luminate ale marilor hoteluri de provincie, arăta aproape ca un om obişnuit, se pierdea întreaga strălucire a măscărilor sale. Căci era în afara dorinţei scriitorului, a jucătorului de şah, a marelui călător şi apostol, să interprete-ze rolul unui simplu ţăran sau al unui tăietor de lemne ! Bineînţeles nu numai din pricina orgoliului său, după cum i-ar fi plăcut lui să creadă: la mijloc era şi o anumită infirmitate, o deficienţă fizică; altfel cine ştie, ar fi îmbră-

Danilo KIŠDanilo KIŠDanilo KIŠ

Grădină, cenuşă

Serbia

115p a g i n a

meridianele prozei

cat din nou costumul de ţăran, continuând să se ascundă. Eliberat, de puţin timp, printr-un act oficial, din funcţia de inspector şefia Căile Ferate, el a găsit un pretext excelent pentru orgiile sale, abandonându-se în întregime alcoolului, răspândind în acelaşi timp prin oraş cele mai anarhiste idei. În scurt timp fu cunoscut în toate împrejurimile drept un anarhist periculos, poet şi neurastenic, res-pectat însă, în anumite cercuri, din pricina costumaţiei sale, a redingotei, a bastonului şi a pălăriei, precum şi a solilocviilor sale delirante şi pline de elocvenţă, a vocii sale penetrante care impunea respect. Se bucura de o popularitate specială în faţa femeilor din sat, care îl inspirau prin simpla lor apariţie, de unde şi acel filon de aur al delirurilor sale lirice şi a simţului său născut pentru galan-terii. Graţie acestor muze inspiratoare, care îşi fremătau pleoapele în spatele tejghelelor fără să înţeleagă o iotă din cuvintele sau din cântecele lui, reuşi să se păstreze întreg şi nevătămat şi să-şi salveze pielea, căci aceste muze rotunjoare şi bucălate ale elocvenţei sale îl apărau împotriva poliţiei, îi deschi-deau porţile secrete şi îl fereau de gălăgioşii satului, care se simţeau loviţi în prestigiul lor de cântăreţi şi băutori de prima mână. În picioare, în faţa unei mese, dominând de sus întreaga adunare, asemeni monumentului unui mare actor sau al unui tribun, tatăl meu trăgea o duşcă de vin din paharul unui con-sumator, arunca apoi pe duşumea băutura, şi, cu ochii pe jumătate închişi, ca şi când ar fi încercat să-şi amintească anumite lucruri, anunţa vechimea vinului, tăria, viţa de vie, expunerea sa la soare, versantul însorit şi cel umbrit, precum şi regiunea de origine. Efectul era întotdeauna fantastic. Bănuind că la mijloc trebuie să fie un fel de înţelegere secretă între aceste Caliope şi Euterpe, ţăranii îşi aduceau în buzunare propriile lor sticle, cu intenţia de a-l demasca şi a-l compromite pe tatăl meu. Dar el scuipa vinul mai rapid decât de obicei, arborând o expresie de mânie divină, asemeni unui magician căruia i se priveşte în mânecă, când el are puterea de a pătrunde până în străfundurile unei săbii de oţel ascuţite. «Doamnelor şi domnilor, până şi ultimul dintre ageamii nu s-ar lăsa prins de măruntele voastre maşinaţii. Dumneavoastră mi-aţi strecurat, domnilor, un fals tokay de Lendava, cum se dă o falsă monedă în locul alteia, adevărate. Prezenţa acestei doamne – aici tatăl meu indica silueta doamnei Clara, care, din clipa când el a intrat în cafenea

şi-a reluat locul obişnuit lângă scară, ţinând mânerul pompei de bere precum bara unei corăbii care înfruntă spuma valurilor – pre-zenţa acestei doamne, mă împiedică să arunc acest vin în obrazul bănuielilor voastre şi să abdic în faţa însinuărilor, punând capăt aces-tei atmosfere de bâlci, neîncrederii voastre cârcotaşe prin care se degradează tot ceea ce este într-adevăr mare în lumea asta... Dar mânat de dorinţa de a vă gâdila mai mult bănuielile, şi ca să scot şi mai mult în eviden-ţă imensa voastră ignoranţă, în această clipă, această mare clipă a ruşinii voastre în care eu v-am spus din ce este făcut sufletul acestui vin, falsa lui strălucire, scălămbăiala lui de trei parale, încât nu mi-a rămas decât să des-făşor, în faţa nasurilor voastre, rozul fals al culorii sale rubinii, hârtia creponată a roşului ăsta mâzgălit, fardul buzelor sale pe care eu nu le-am lăsat decât să înflorească, domnilor, lovite de acel grad de rafinament cu care ele se forţează să contrafacă adevăratul extaz şi fierbinţeala tokayului.»

Acesta nu era decât primul act al come-diei pe care o juca tatăl meu, seara, în câr-ciumile satului, o mică parte din bogatul său program în care el punea toată căldura inspiraţiei sale delirante, întregul său geniu, întreaga sa elocvenţă debor dantă, precum şi vasta sa erudiţie. Intona un cântec ori de câte ori era provocat şi aveai impresia că nu cântă decât cu scopul de a-i umili pe gălăgi-oşii satului. Începea brusc şi cu o asemenea forţă, încât paharele începeau să tremure pe tejghea şi pe poliţe, iar cântăreţii se ruşinau şi nu îndrăznea nici unul să-l acompanieze de teamă ca nu cumva să se facă de râs în ochii publicului. Tatăl meu avea un vast repertoriu de romanţe sentimentale, de vechi balade şi barcarole, de cântece de petrecere şi de cear-daşuri, de arii de operetă şi de operă, comple-tate fiind toate acestea de recitative dramati-ce; în interpretarea sa, caracterul sentimental al cuvintelor şi al melodiei primea un fel de puritate superioară, iar reziduurile dulcege se cristalizau în cupa de argint a vocii sale, devenind fragile şi sonore. În maniera de a cânta «fin de siècle», lăcrimoasă şi tremurată, introducea nuanţe noi, înlătura falsele îndu-ioşări sau sentimentele puritane şi cânta fără să se folosească de semitonuri, cu toţi plă-mânii, într-un fel cât se poate de viril, dar în acelaşi timp cu multă căldură. Vocea, timbrul său, nu permiteau micile înflorituri lirice, ea se revărsa amplă şi puţin răguşită, semănând destul de bine cu un corn englez.

116pagina

meridianele prozei

Adrian Alui Gheorghe şi Daniel Corbu la Cetatea Troiei, sept. 2012

Al treilea act al lungilor turnee ale tatălui meu, desfăşurându-se pe o perioadă de zile şi săptămâni, semănând, din acest punct de vedere cu spectacolele elisabetane, se sfârşi trist ca o tragicomedie. Tatăl meu se trezi într-o groapă, plin de vânătăi a căror origine îi era necunoscută, mânjit de noroi, cu pantofii năclăiţi şi murdari de vomituri, fără o leţcaie, fără ţigări, având în mărunta-ie o senzaţie infernală de foame şi în suflet o dorinţă de neînlăturat de a se sinucide. Asemeni unui Pierrot îmbătrânit, îşi adună de prin noroi bastonul, pălăria şi ochelarii, apoi încearcă să-şi găsească prin buzunare vreun chiştoc de ţigară ultimul în viaţa asta, chinuindu-se să alcătuiască tristul bilanţ al serilor trecute. Incapabil să-şi amintească originea sau vechimea crustelor cu care era acoperit, încerca să descifreze semnele scri-se de propria-i mână pe un pachet de ţigări Shimphonie. Impresionanta coloană de cifre fu supusă tuturor operaţiunilor matematice ele-mentare, ea continuă însă să se ridice în faţa lui, impunătoare ca un monument egiptean, acoperit de hiero glifele propriului scris, cifre cărora le-a uitat complet semnificaţia.

Şi iată-l pe tatăl meu în afara spaţiu-lui dramelor şi farselor al căror autor era el însuşi, regizor şi principal actor; iată-l în afara oricărui rol, simplu muritor, cântăreţ celebru, fără orga vocii sale, fără patetismul gesturilor sale, geniu adormit, uitând de zei-

ţele şi muzele sale, clovn fără mască şi fără nas fals, în vreme ce pe un scaun se odihneau atât redingota, cât şi accesoriile sale faimoa-se: gulerul tare de cauciuc, îngălbenit ca un vechi domino, cravata neagră cu un uriaş nod de artist, semănând cu cel al băieţilor de cafenea. Plutea în încăpere un miros de vapori de alcool, de excremente şi de tutun. Pe scaun, în apropierea patului, marea scru-mieră emailată purta inscripţia Shimphonie. O tabacheră suflată în argint. Chibrituri. Un enorm ceas de buzunar cu cadran clasic şi cu cifre romane, transmiţându-şi vibraţiile în contraplacă. De sub redingota aruncată de-a curmezişul scaunului, de sub această perdea neagră care acoperea glorioasele relicve ale celebrului artist, se ridica un firicel de fum, albastru şi drept care, urcând, se răsucea în sus, în tirbuşon. Tatăl meu părea a-şi fi dat duhul de multă vreme; cu toate astea, pe noptieră, adăsta o ţigaretă Shimphonie neînce-pută încă. Coloana de fum se fărâmiţa încetul cu încetul .

Dar unde-i, vă rog frumos, faimoasa sa pălărie?!

Ei bine, în pălărie– care se odihnea pe masă, asemeni unei cupe negre – putrezea un kilogram de carne de vacă, achiziţionată cu zece zile în urma la Bakcha, purtată în pălă-ria respectivă din cafenea în cafenea, ţinută strâns sub braţ. Au trecut, deci, zece zile, şi asupra acestei bucăţi de carne, de parcă ar fi

117p a g i n a

meridianele prozei

fost un hoit, roiau muştele împreună cu un bondar al cărui zumzet semăna cu cel al unei fântâni, precum şi cu un îndepărtat zvon de clopote.

Culcat în acest fel, cu bărbia ridicată, mai mult mort decât viu, cu falca lăsată, cu buzele moi, cu mărul lui Adam coborât şi lăsând să-i scape o gâlgăială de consoane postpalatale, lichide şi aspirante, tatăl meu trezea într-adevăr mila. Văduvit de însem-nele demnităţii sale, de bastonul-sceptru şi de pălăria-coroană, de ochelari, despuiat de masca severă a austerităţii şi meditaţiei, chi-pul său, lipsit de orice expresie, lăsa să se vadă anatomia pielii, vinişoarele şi pistruii negri de pe nas, ridurile mărunte, un chip despre care eu crezusem până atunci c-ar semăna cu masca pe care o poartă martirii şi apostolii. De fapt era o scoarţă dură şi zgrun-ţuroasă, pătată de vărsat şi străbătută de vinişoare albastre. Sub ochi, pielea îi atârna flască şi buhăită. Mâna, mumifiată, îi atârna din pat odihnindu-i-se, parcă în bătaie de joc; aceasta ar fi fost cea din urmă perfidie pe care tatăl meu ar fi putut s-o născocească: să facă figura lumii întregi precum şi născocirilor în care încetase să creadă...

În ziua următoare, reuşea să se pună pe picioare şi, mahmur şi torturat de o sete infernală, pe care încerca s-o stingă cu apă, ca pe un incendiu, se străduia să-şi refacă demnitatea. Îşi punea cravata în faţa oglinzii cu rapiditatea cu care ţi-ai pune o proteză. Pleca fără să spună un cuvânt, cufundat în solilocviul său genial şi se întorcea în miez de noapte fără ca noi să ştim vreodată pe unde colindase. Mai târziu, ciobanii şi ţăranii reu-şeau să ne aducă unele noutăţi, afirmând că l-ar fi văzut în inima pădurii Comitatului, la câţiva kilometri de sat, sau chiar pe teritoriul satelor învecinate. Nu se întorcea acasă decât ca să se radă, să se schimbe sau să doarmă, de vorbit nu vorbea cu nimeni şi refuza să mănânce, închipuindu-şi că avem de gând să-l otrăvim. În tot acest timp se hrănea cu ciuperci de lemn, cu măcriş sau cu mere pădureţe şi înghiţea pe nerăsuflate ouă, pe care le dobora din cuib slujindu-se de bas-tonul său cu mânerul îndoit. Un timp după aceea, vara, putu fi văzut pe câmp improvi-zând: pălăria sa înaltă şi neagră apărea din grâul încins de căldură, ochelarii îi străluceau în soare. Păşea peste câmpuri, visător, arun-cându-şi cât mai sus bastonul, cu un mers de somnambul, urmându-şi steaua călăuzitoare, dispărea în lanurile de floarea-soarelui...

Plimbările solitare ale tatălui meu nu puteau decât să trezească suspiciunile ţăra-nilor şi ale autorităţilor locale. Cu ajutorul jandarmeriei şi cu îngăduinţa subprefecturii şi a autorităţilor ecleziastice, garda civilă populară şi organizaţiile rurale de tineret (fasciste) îşi luară această penibilă sarcină: să clarifice misiunea secretă a tatălui meu, sem-nificaţia plimbărilor sale şi a simulărilor de tot felul. Începu, prin urmare, să fie suprave-gheat, începu să se tragă cu urechea la lungile sale solilocvii, şase facă rapoarte, de cele mai multe ori trase de păr şi întru totul false, sau rău intenţionate, folosindu-se de resturile unor fraze somnambuleşti care ieşeau de pe buzele tatălui meu, care, diformate de vânt şi de curenţii de aer, ajungeau la urechile turnătorilor, izolate de contextul lor şi lipsite de orice verosmilitate. Căci, fără îndoială, solilocviile tatălui meu erau geniale în mani-era cărţilor profetice: era bineînţeles vorba de parabole apocaliptice, pline de întuneric, o interminabilă cântare a cântărilor densă şi elocventă, o tânguială inspirată şi inimitabilă, fruct al unei lungi experienţe, fruct al insom-niei şi al concentrării, fruct greu şi foarte copt al unei conştiinţe iluminate şi în apogeul for-ţelor sale. Erau rugăciunile şi blestemele unui titan care se opunea zeilor psalmilor panteişti (fondate, fără îndoială, pe spinozism, etica şi estetica tatălui meu); dar nu trebuie nici într-un caz să credem că acestei creaţii verbale, a cărei sursă o găsim desigur în istoria veche, în timpurile biblice ale tri burilor semitice, i-ar fi lipsit orice cadenţă lirică, reducându-se, după cum ar putea părea la o primă vedere, doar la o aridă variantă spinoziană a filozofi-ei semitice. Nici vorbă de aşa ceva. În contac-tul său direct cu natura, între dantelele ferigii şi vârfurile de conifere, în mirosul de rădăcini şi în cântecul mierlelor, filozofia tatălui meu suferi o extraordinară schimbare. Mai ales dacă încercăm să o comparăm cu principii-le şi cu stilul faimosului indicator, din 1939, care rămâne opera sa funda mentală – şi din păcate unică – pentru studierea panteismului său. (Filozofia sa a început să mai piardă din raţionalismul ei rece, argumentaţia a început să se încarce tot mai mult cu argumente lirice, nu mai puţin convingătoare, în schimb mult mai accesibile, mai spirituale şi mai sigu-re. Balastul greoaielor argumente erudite a căzut, aparatul ştiinţific, de la antiteză la teză, de la teză la dovadă, a devenit mai suplu, aproape imperceptibil înnobilat de mirosul rădăcinilor pădurii şi quod erat demonstrandum

118pagina

meridianele prozei

îşi primi locul ce i se cuvenea, la un moment dat, în timp ce adevă rurile false şi insuficient controlate se destrămară în aer şi căzură cu vuiet mare, reinstalându-se domnia măsurii şi a bunului simţ. Tatăl meu era, de fapt, o variantă modernă a ermiţilor panteişti şi a filozofilor rătăcitori, o personalitate de felul lui Zoroastru, dar conştient fiind în perma-nenţă de exigenţele timpului său, situat în spaţiu cu o siguranţă absolută, nepierzân-du-şi o singură clipă busola; de unde ataşa-mentul său la propria-i redingotă şi la joben; vremea călugărilor în zdrenţe trecuse pentru totdeauna. Din care pricină ţinea şi la ceasul său cu numere romane: ele îi indicau «ora exactă» stabileau diferenţa care există între omul fizic şi cel calendaristic, şi îi dovedeau încă şi îi aminteau refuzul său de a se alătura unor teorii supra şi extratemporale care n-ar fi ţinut seama de problemele epocii sale.

Contrar tuturor aşteptărilor, biserica era cea care nutrea cele mai multe sus piciuni împotriva tatălui meu. Autorităţile primeau şi stenografiau dările de seamă ale spionilor, punându-le în enormul fişier al tatălui meu cu o anumită indiferenţă batjocoritoare şi cu o totală detaşare, căci, pentru a-l face util, ei puseseră în fruntea acestui fişier, pe cât de enorm, pe atât de confuz, un certificat medi-cal atestând dezechilibrul mintal al tatălui meu, ceea ce le dădea dreptul să treacă la măsuri urgente. Între timp, autorităţile aştep-tau să facă unele greşeli care să-l compromită definitiv, iar lor să le ofere posibilitatea de a interveni, lepădându-se de el fără păreri de rău. Biserica, ea însăşi, avea dovezile gata pregătite, atestând activitatea iui distructivă, blasfematorie. Faptul, că tatăl meu era un ilu-minat, un vizionar şi un nebun, nu era pentru biserică decât o dovadă vie a lucidităţii sale, precum şi a comerţului său cu puterile întu-nericului, căci, după cum susţineau preoţii, el nu era decât un păcătos şi un posedat, un fel de medium prin gura căruia vorbea diavolul în persoană. Se vocifera şi se povestea de la amvon, că bastonul său ar fi fost învestit cu puteri magice şi că în pădurea Comitatului arborii se uscau ori de câte ori trecea el, iarba de asemenea, şi că flegma sa ar fi dat naştere la ciuperci otrăvitoare – ithiphallus Impudicus – care la o primă vedere arătau ca şi când ar fi fost comestibile... În curând, întreaga grijă a supravegherii tatălui meu a fost încredinţată femeilor dintr-o «terţă cate-gorie», deochiatelor devotate ale satului, care purtau, se spune, înfăşurată în jurul taliei, o

frânghie cu trei noduri enorme, văduvelor bigote, cele ce-şi stingeau focul trupului lor cuprins de călduri prin post şi rugăciuni, pre-cum şi unor fetişcane, zgripţuroaice, ursuze şi isterice, care îşi potoleau poftele prin tran-să religioasă şi prin superstiţii de tot felul. În deplin acord cu preotul satului, îl urmăreau pe tatăl meu pas cu pas, având însă grijă să păstreze o distanţă convenabilă. Bineînţeles, el nu-şi dădea seama de nimic şi con tinua să-şi recite psalmii cu aceeaşi pasiune, cu privirile fixate pe ferigile şi cuiburile păsări-lor. Luise, spioana cea mai credincioasă, nota cu atenţie fiecare cuvânt, frazele şi frânturile de fraze însoţite de gesturi neîndemânatice, udându-şi mereu cu salivă creionul bont, din care pricină avea tot timpul buzele albastre de parcă ar fi mâncat afine. Cu zelul unei fana-tice înnebunite, a unei femei de «o terţă cate-gorie» sau a unei văduve de război, urmărea fiecare mişcare a tatălui meu, consemnând în caietul ei semnele misterioase pe care tatăl meu le făcea în aer cu bastonul, însemnând arborii lângă care el urina, cu speranţa să-i găsească a doua zi «uscaţi şi înnegriţi ca şi când ar fi fost atinşi de un trăsnet». După ce-şi umplea gura cu măcriş sălbatic, şi după ce îşi potrivea cravata, tatăl meu îşi aşeza bastonul pe pământul fărâmiţat, îşi punea deasupra pălăria cu borurile tari, aşa cum un păgân şi-ar fi potri vit un idol la care să se închine; apoi se întorcea spre apus, ridica o mână spre cer, de parcă ar fi vrut să into-neze un imn soarelui în amurg, soarele fiind a doua divi nitate în ierarhia sa religioasă (cea dintâi era soarele Elohim, cel ce apărea dimineaţa la răsărit şi care era un dumnezeu de prim ordin, tată şi fiu, în acelaşi timp); se ridica şi începea să psalmodieze pe un ton jalnic, lucid şi inspirat, geniu panteist a cărui limbă şi cuvinte tălmăceau de fapt verbul divin, cântare a cântărilor; şi la puţin timp după aceea, în depărtare, câmpia începea să freamăte şi şase ilumineze. Probele împotriva tatălui meu nu încetau să se adune. Sub pre-siunea bisericii, autorităţile se văzură obliga-te să întreprindă ceva. Dar cum nu exista nici un corp delict, se mulţumiră să dea carte albă tineretului creştin din sat. Autorităţile hotă-râră să se spele pe mâini de toate neadevăru-rile şi turnătoriile şi să nu ia nici o atitu dine până în clipa când tatăl meu va fi în sfârşit răstignit pe cruce. Intervenţia lor se limita la alcătuirea unui proces verbal în două exem-plare, hotărâţi să rămână în espectativă şi să adune dovezi. Şi, în sfârşit, în cel mai rău caz,

119p a g i n a

meridianele prozei

să condamne la câteva zile de închisoare pe autorii linşajului. Pentru o astfel de eventua-litate se găsise deja un voluntar în persoana lui Tot, dispus să facă sacrificiul de a trece pentru o săptămână printr-un fel de închi-soare preventivă, cu condiţia, însă, de a nu fi reţinut, după ce drama se va consuma, mai mult de zece zile, ca să fie împiedecat de la muncile câmpului. Luându-se după rapoar-tele spionilor şi turnătorilor, conspi ratorii ştiau mai mult sau mai puţin exact modul în care îşi petrecea tatăl meu timpul, erau la curent cu obiceiurile sale, cu ceea ce se cheamă viaţa sa personală, viaţa sa privată, dacă acest cuvânt nu e totuşi în contradicţie cu caracterul atât de dezinteresat al tuturor acţiunilor sale, al intenţiilor şi al actelor sale altruiste. Se ştia însă că tatăl meu nu renun-ţase la anumite obiceiuri şi că făcea eforturi să-şi păstreze tabieturile sale de om modern, neavând de gând să se transforme într-un fel de filozof boem sau într-un călugăr de ţară. Prin anumite detalii ale ţinutei sale vestimen-tare, hrănindu-se de trei ori pe zi şi la ore fixe, făcându-şi întotdeauna siesta după dejun, el se străduia să rămână în perimetrul vieţii europene contemporane, fidel exigenţelor impuse de epocă şi de timpul în care trăia, în ciuda condiţiilor aspre create de război sau a izolării. De asemenea, putea fi surprins întins în iarbă, sforăind solemn, semn că de-acuma doarme profund iar puterile sale magice şi demonice au aţipit şi ele. Culcat pe spate cu braţele desfăcute, ca un răstignit, cu cravata în neorânduială, furnicile îi alergau pe frunte şi muştele sorbeau de pe buzele sale seva dulce a salcâmului sălbatic şi a aliorului. În

preajmă, lângă mâna lui dreaptă, bastonul său magic era înfipt în pământ şi ţâşnea în sus din înaltele ferigi puţin aplecat, purtând în vârf pălăria cu borurile tari asemeni unei căşti aşezată pe puşca unui soldat necunos-cut, aducând puţin cu o sperietoare de vrăbii într-un lan de porumb. «Cine tulbură, aşadar, somnul celor drepţi?» întreba tatăl meu şi se ridica din iarbă.

Era de obicei calm, chiar dacă nu în aparenţă, în timp ce simţea, drept în rărunchi, puşca cu două ţevi apăsându-l cu toată pute-rea. Ţărani înarmaţi cu ciomege, agitaţi şi murdari, încercau să-l târască afară din patul său de ferigi. Luise se afla în primele rânduri; îşi făcea cruce grăbită şi cu privirile strălu-cind. Sub picioarele ei zăcea bas tonul tată-lui meu, făcut harcea-parcea, asemeni unui şarpe veninos. Tatăl meu arăta în continuare calm, iar vocea sa nu tremură nici o singură clipă. Se aplecă pentru a-şi ridica pălăria de jos, apoi privirea lui începu să caute după baston. Începu pe neaşteptate să se foiască şi să se clatine stângaci de pe un picior pe celă-lalt ca o raţă, în timp ce mâinile îi tremurau, ca la un alcoolic. Îşi potrivea pălăria cu grijă străduindu-se să-şi ascundă emoţia, precum şi panica ce pusese stăpânire pe el, din clipa în care se văzuse dezarmat; apoi îşi vârî o mână în buzunar ca să-şi caute pache tul de Shimphonie.

«Fii atent Tot, s-ar putea să fie înarmat spuse cineva».

Dar tatăl meu îşi scoase mâna din buzu-nar şi toată lumea putu să vadă restul de ziar cu care el îşi şterse nasul. (Emoţiile, de orice fel ar fi fost, produceau în el puter-nice schimbări de metabolism, precum şi o bogată secreţie lichidă. Ştiam că dacă va scăpa cu viaţă din situaţia proastă în care se afla, prima lui grijă va fi să urineze lângă un tufiş cu mult zgomot). Invincibilă, o picătură se auzea susurând deasupra capului nostru: top, top-top-top, tip. tip-tip-tip, top, top-top-top, tip, tip-tip-tip, – susur care ar fi putut fi într-adevăr de prost augur. Tatăl meu se arătă a fi de aceiaşi părere; brusc el îşi întoarse capul în direcţia din care venea zgomotul, ca pentru a descifra un mesaj cifrat. Tatăl meu, înainte de a da faliment, a debutat ca func-ţionar al Căilor Ferate, la Chid, şi alfabetul Morse nu avea secrete pentru el. Putea, deci, într-adevăr să descifreze mesajul cifrat al acestor picături şi să-l traducă el însuşi cu o mai mare sau mai mică precizie, nu cuvânt cu cuvânt, dar ca pe o scri soare de amor scrisă Ig

or M

orsk

i

120pagina

meridianele prozei

într-o limbă ilizibilă. Şi acesta a fost, cu toată funcţia pe care a avut-o la Chid înaintea naş-terii mele, singurul mesaj secret pe care l-a primit în viaţa lui. Zvonurile, după care tatăl meu ar fi avut un post emiţător-receptor, de care s-ar fi slujit pentru a transmite mesaje secrete armatelor aliate, avioanelor acesto-ra, era, fără îndoială, o inepţie. Dar dorinţa de a-l vedea pe tatăl meu şi într-o lumină eroică, nu numai în rolul său de sfânt şi de martir, dădea imaginaţiei mele o mică şansă: îl vedeam pe tatăl meu, răţoi şchiop, mare actor, erou şi martir, aşezat într-o grotă din inima pădurii Comitatului; avea căştile în urechi şi acţiona la maneta transmiţătorului: ti-ti-ti, ti, ti-ti, ti, ti-ti, atotputernic, ţinând între mâinile sale destinele lumii întregi, con-ducând, prin mesajele sale, escadrile de bom-bardiere ale aliaţilor, care, datorită informaţi-ilor date de el, puteau să neanitzeze oraşe şi sate întregi, fără să rămână piatră pe piatră, să transforme totul în scrum şi cenuşe. Din nenorocire, un asemenea tablou, care punea în evidenţă imaginaţia mea dezlănţuită, era atât de neverosimil, încât nu putea fi luat în serios nici de mine însumi (am moştenit de la tatăl meu o certă aplecare spre ficţiune şi trăiam, ca şi el, în lună, singura diferenţă între noi consta în faptul că el era un fanatic: era convins că visurile sale se pot realiza şi lupta cu ardoare pentru materializarea lor. Şi iată-mă pe mine însumi întins în podul cu fân al domnului Molnar, păzind vacile; întins în fânul parfumat şi proaspăt, cu gândurile aiu-rea, în Evul-Mediu. Zgomotul armurilor de zale, parfumul crinilor şi sclavele pe jumătate goale; pură influenţă literară. Fluturându-şi în vânt verdele penet al pălăriei, blonda care mi-a fost juruită, cu mâinile încărcate de inele: Julie. Un sunet de trompetă, lanţurile grele ale podului de peste prăpastie caste-lului! Rămâneam cu ochii închişi mai multe secunde şi mă regăseam în faţa domnului Molnar, stăpânul meu, în chiloţii mei din pânză de cânepă. «Da, domnule Molnar, am înţeles foarte bine, să toc mărunt nutreţul pentru vite şi să leg vacile». Şi mă gândeam: «Nu, alteţa voastră, eu nu accept astfel de condi ţii demne de dispreţuit. Ne vom bate cu săbiile»!

Tatăl meu începea să-şi piardă prezenţa de spirit. Avea o înfăţişare din ce în ce mai nenorocită.

Am văzut că întregul său corp se con-centra, pradă unui spasm uriaş, chinuindu-se să-şi reţină diareea. Strângea din buze şi se

întorcea mereu spre tufişuri. Recunoscându-l, în pofida bărbii în spatele căreia se ascundea, pe reprezentantul prefecturii, care, în acest fel deghizat, îşi făcuse apariţia la locul unde se pregătea teribilul eveniment, tatăl meu se întoarse spre el, numai spre el, privindu-i în acelaşi timp pe toţi ceilalţi cu mult dispreţ şi ignorându-i complet – şi se puse a-i explica cu gesturi largi şi la un mod, altfel, destul de confuz, principiile sale panteiste cu care un vechi inventator ca Morse nu avea abso-lut nimic comun – «Dacă aceşti domni mă acuză – începea tatăl meu tremurând din tot trupul, la marginea nebuniei şi adresându-se falsului comis voiajor, care, demascat şi umi-lit, încerca să se ascundă în mulţime – dacă ei mă acuză de colaborare cu păsările cerului, de un amestec rău intenţionat şi tendenţios în viaţa naturii, precum şi în misterele acesteia, aceasta am făcut-o mânat fiind de cele mai curate intenţii panteiste, dorind să-i câştig favorurile şi totodată să o oblig să se alieze cu umanitatea; dacă natura n-ar fi demnă de o astfel de alianţă, atunci aş înţelege acuzaţiile lor. Dar domnii aceştia greşesc profund! Căci, la urma urmei, ce am eu comun cu astfel de acuzaţii absurde, cu aceste false dovezi care mă învinuiesc de nelegiuiri care nu sunt decât foarte umane? Nimic domnule! (Apoi, adresându-se mulţimii). Eu mă mulţumesc să propovăduiesc în templul meu, în pădure, religia mea care, din nefericire nu are încă prozeliţi, dar care, într-o zi, se va impune omenirii, şi care templu se va ridica aici (ară-tând cu degetul), da, aici, chiar în acest loc unde voi sunteţi gata să înfăptuiţi o crimă oribilă. Grăbiţi-vă domnilor să vă realizaţi cât mai repede proiectul, să puneţi bazele unei noi religii, o religie puternică şi care să fie deasupra tuturor celorlalte, numiţi prin actul vostru pe cel dintâi sfânt şi martir al acestei Religii a Viitorului... Trupul meu îndurerat şi lipsit de apărare e la dispoziţia dumneavoas-tră, iar spiritul meu, ca să vorbim filozofic, e pregătit să se răstignească. V-am spus deci, treceţi cât mai rapid la îndeplinirea intenţiilor voastre şi care vor avea cele mai largi reper-cusiuni. O mulţime de pelerini veniţi din lumea întreagă vor străbate desculţi drumu-rile până la înaltul templu care se profilează deja în spiritul meu! Şi care va fi construit pe propriul meu mormânt. Turismul, domnii mei, va înflori precum iarba undui toare de pe câmpuri. Deci, haideţi, mergeţi înainte, dacă aveţi dovezile în mâinile voastre şi conştiinţa curată în faţa celui ce vrea totul, (după o mică

121p a g i n a

meridianele prozei

pauză), dar văd că ezitaţi şi sunteţi impre-sionaţi de destinul meu, destinul unui om căsătorit, tată a doi copii plăpânzi (mă căuta în mulţime cu ochii săi înnebuniţi); atunci, domnilor, să risipim această neînţelegere cu eleganţă»... Elocvenţa sa de tribun pasio nat nu-l trăda nici în astfel de momente dificile. În picioare, ţăranii îşi învârteau ciomegele sub nasul său cu un aer neliniştit şi înfri-coşat şi-i întrerupeau prelegerea cu injurii şi imprecaţii, dar elocvenţa lui îi tulbura şi începeau să-l asculte, fără să înţeleagă nimic în afara unui singur lucru: că aveau de-a face într-adevăr cu un geniu, cu un nevino-vat inspirat; de asemenea atenţi la prezenţa «comisvoiajorului» (în care ei înşişi recunos-cuseră pe un reprezentant al subprefecturii şi care sfârşi prin a-şi scoate barba din dorinţa de a se compromite mai puţin), acceptară până la urmă condiţiile puse de tatăl meu: Dacă vor afla în tufiş un post emiţător – după cum susţinea o femeie de o «terţă categorie», să fie într-adevăr atârnat de un arbore şi răs-tignit, precum Isus Cristos sau la fel ca pun-gaşii; dar dacă nu se va găsi nimic, să fie lăsat să-şi urmeze drumul său. Reprezentantul prefecturii, flatat că tatăl meu i se adresează tot timpul numai lui personal, folosindu-se de floarea elocvenţei sale, şi că îl invită la un fel de înţelegere nu lipsită de eleganţă, făcu un semn de aprobare din cap şi toată lumea se îndreptă spre tufişul incriminat. Acesta era un măcieş în floare care ascundea un vechi bârlog al vulpilor. începură prin a lovi cu bastoanele tufişul, şi florile se împrăştiară precum o furtună de zăpadă. Fu găsit în tufiş un bur. Ian de sobă ruginit şi îndoit: rugina reuşise să distrugă vopseaua care acoperea burlanul (Iată, mă gândeam eu, în ce fel tatăl meu reuşeşte să-şi trimită mesajele sale secre-te). Tot şi-a scos cartuşul din puşcă şi l-a vârât în buzunarul pantalonilor, îi dădu o lovitură de ciomag burlanului, aşa cum ai lovi un

şarpe, drept în cap. Burlanul se turti fără să facă nici un zgomot.

«Eu nu mint», spuse femeia de «o terţă categorie», şi-şi ridică fusta spre a-şi arăta frânghia cu trei noduri pe care o purta în jurul taliei. «Dumnezeu mi-e martor».

Deasupra, picăturile îşi reîncepură mesajele lor cifrate şi ţăranii îşi ascunseră frânghiile sub vestoane. Tatăl meu se clătina de pe un picior pe celălalt, ca un vultur, tre-când în revistă, cu o privire tulbure, ferigile călcate în picioare. Apoi se aplecă, îşi luă de jos bastonul, şi se ridică din nou mare şi puternic; îşi reveni întru totul şi îşi aranja nodul cravatei. Apoi îşi scoase din buzunar un rest dintr-un jurnal şi îşi suflă nasul în el, cu mult zgomot, cu capul ridicat, ca un cocoş care se pregăteşte să cânte; cu grijă, ca şi când s-ar fi aflat în hârtia aceia pudră de aur sau o aspirină, el o împături în patru apoi în opt. Ai fi putut crede că intenţionează s-o pună în buzunarul vestei, lângă ceas. Dar, contrar aşteptărilor, o aruncă departe. Hârtia zbură precum o pasăre, luptând o vreme împotriva gravitaţiei, apoi căzu brusc, la fel ca o piatră şi dispăru în tufişul înflorit.

Tatăl meu avea obiceiul să-şi sufle nasul în acest fel. Rupea în patru foile ziarului Neues Tageblatt şi le păstra în buzunarul inte-rior al redingotei. Se oprea brusc în mijlocul câmpului, ori în pădure şi făcea un zgomot ca de corn de vânătoare. La început foarte puternic, apoi de două ori încă şi ceva mai slab. Putea fi auzit, mai ales în pădure, seara, de la o distanţă de un kilometru. Apoi împă-turea restul de ziar într-un mod cam eretic şi-l arunca în faţa sa, în iarbă, printre flori. Şi câteodată păzind vacile domnului Molnar în adâncimile pădurii Comitatului, în locuri care arătau de parcă n-ar fi fost niciodată călcate de picior de om, găseam câte un rest îngălbenit de ziar din Neues Tageblatt şi-mi spuneam eu însumi cât se poate de mirat:

uite, tatăl meu a trecut pe aici şi nu de prea multă vreme.

Doi ani după plecarea sa, atunci când noi am înţeles că nu va mai reve-ni niciodată, am găsit într-un luminiş, în inima pădurii Comitatului, printre ierburi şi flori de albăstrele, un rest dintr-un ziar îngălbenit de timp şi i-am spus surorii mele: «Anne, vezi, asta-i tot ce a mai rămas din tatăl meu».

Traducere de SORIN TITEL

122pagina

galaxii lirice

FEREASTRA

O fereastră pentru a vedea,o fereastră pentru a auzi,o fereastră ca o fântânăpornind din inima pământuluişi deschizându-se către bolta acestei bună-tăţi repetate, de culoare albastră,o fereastră ce umple mâinile mici ale sin-gurătăţiicu darurile de noapte ale parfumului ste-lelor generoase.Şi e posibil ca de acolosă inviţi soarele în exilul muşcatelor.O fereastră este de-ajuns pentru mine.

Eu vin din lumea păpuşilor,de sub umbra copacilor de cartonaflaţi în grădina unei cărţi ilustrate,din anotimpurile secetoase ale experienţe-lor trecute prin prietenie şi dragostepe străduţele prăfuite ale inocenţei,din anii de copil ai alfabetuluicrescând în băncile unei şcoli tuberculoase,din clipa în care copiii au reuşitsă scrie pe tablă cuvântul „piatră”iar graurii dezorientaţi şi-au luat zborul din bătrânul arbore.

Eu vin din mijlocul rădăcinilor plantelor carnivoreşi creierul meu mai păstrează încăţipătul de spaimă al flutureluicrucificat într-un caietcu un bold.

În timp ce încrederea mea era atârnată pe frânghia fragilă a dreptăţiişi în întregul oraşinima lămpilor mele era făcută bucăţi, bucăţi;în timp ce ochii copilăroşi ai dragostei meleerau legaţi cu batista neagră a legiişi din tâmplele îngrijorate ale speranţelor melefântâni de sânge ţâşneau;şi-n timp ce viaţa meanu mai însemna nimic, nimic altceva decât tic-tacul ceasului de perete,am înţeles că trebuie, trebuie, trebuienebuneşte să iubesc.

O fereastră pentru mine este de-ajuns,o fereastră spre clipa cunoaşterii, privirii, tăcerii.Acum lăstarul nuculuia crescut într-atât încât nu poate explica frunzelor tinerece este zidul.Întreabă oglindacare-i numele salvatorului tău.Oare pământul ce tremură sub picioarele talenu este mai singur decât tine?Profeţii au adus mesajul ruinelorîn secolul nostru.

Aceste neîntrerupte exploziişi norii otrăviţisunt oare ecourile versetelor sfinte?

Ei, prietene, ei, frate, ei, tu de acelaşi sânge cu mine,când vei ajunge pe lunăsă scrii şi istoria uciderii in masă a florilor.

IranForugh-e FARROKHZAD

123p a g i n a

galaxii lirice

Întotdeauna viselede la înălţimea simplităţii proprii sunt aruncate şi mor.Eu miros trifoiul cu patru foiacela care-a crescut pe mormântul vechilor înţelesuri.Oare femeia îngropată în coşciugul aştep-tării şi castităţii

sale să fie tinereţea mea?Oare voi urca din nou treptele curiozităţii melesă salut pe zeul cel bun ce se plimba pe acoperişul casei vechi?

Simt că timpul a trecut.simt că este „clipa” a ceea ce mi se cuvine din filele istoriei,simt că masa este o distanţă falsă între ple-tele mele şi

mâinile acestui străin trist.Spune-mi un cuvânt.Oare cel ce-ţi dăruieşte bunătatea unui trup viufără să-nţeleagă sentimentul de a fi viu, ce-o fi aşteptând de la tine ?

Spune-mi un cuvânt.La adăpostul ferestrei meleeu păstrez legal ura cu soarele.

MĂ DOARE INIMA PENTRU GRĂDINĂ

Nimeni nu se gândeşte la flori.Nimeni nu se gândeşte la peşti.Nimeni nu vrea să creadăcă grădina este pe moartecă inima grădinii sub razele soarelui s-a tumefiatcă memoria grădinii încet, încetse goleşte de amintirile verzişi sufletul ei, pierzându-şi înţelesul,s-a retras în adânc spre-a putrezi.

Curtea casei noastre este şi ea solitară,curtea casei noastrecască în aşteptarea ploiidăruite de un nor necunoscut.Havuzul e şi el gol şi trist.

Stele tinere, fără experienţă,cad în praf de la înălţimea copaciloriar dintre geamurile acvariului, decolorate,noaptea se aude zgomot de tuse.Curtea casei noastre este şi ea solitară.

Tata zice:„Nu mai este treaba mea.Nu mai este treaba mea.Eu mi-am dus crucea. Am încheiat socotelile.”şi se închide în cameră şi din zori până-n noapteciteşte Shah-nameh-ulsau Pagini de istorie.Iar mamei îi spune:„La dracu cu tot ce este peşte sau pasăre.După ce-am să morce mai contează dacă grădina va trăisau va pieri.Mie mi-ajunge pensia.”

Mama a fost toată viaţacovor de rugăciuneîntins la pragul fricii de iad.În străfundul oricărui lucruea caută întotdeauna urma păcatuluişi crede că grădina noastrăse află sub blestemul

124pagina

galaxii lirice

unei buruieni otrăvite.Mama se roagă ziua întreagă,se crede o păcătoasă înnăscutăşi pentru alungarea celui răusuflă asupra tuturor florilorsuflă asupra tuturor peştilorşi suflă asupra ei însăşi;mama aşteaptă întoarcerea Profetuluişi izbăvirea ce va fi dăruită.

Fratele meu numeşte grădina cimitir.Fratele meu se distrează pe seama plante-lor revoltateşi numără cadavrele peştilorce se descompunsub pielea bolnavă a apei.Fratele meu are mania filozofiei.Fratele meu găseşte că singurul leac pen-tru grădinăeste distrugerea ei.El se îmbatăizbeşte cu pumnul uşile şi pereţiişi încearcă să-mi explicecât este de îndurerat, de obosit şi dezamăgit.Pesimismul şi-l poartăla fel ca buletinul de identitate, calendarul, batista,

bricheta şi pixul,şi-l poartă pe străzi şi prin bazardar pesimismul lui este atât de mărunt

încât se pierde în fiecare searăîn îmbulzeala din zahana.

Şi sora mea care era prietena florilorşi care, atunci când primea bătaie de la mama,cu vorbele simple ale inimii eise destăinuia mulţimii lor tăcute şi blânde,cea care invita deseori familia peştilorla soare şi ospeţe cu dulciuri...locuieşte acum în partea opusă a oraşului.În mijlocul casei sale artificialecu peşti roşii, artificiali,sub oblăduirea unui soţ artificialşi sub crengile merilor artificialiea fredonează melodii artificialeşi face copii naturali;eade câte ori vine în vizităşi vreun colţ al rochiei sale se pătează de sărăcia grădiniiface baie în apă de colonie;eade fiecare dată când vine în vizită la noieste gravidă.Cartea noastră e solitară.Curtea noastră e solitarăşi cât e ziua de lungăde dincolo de poartă se nud zgomotele destrămării,zgomote de explozii.Toţi vecinii cultivă în grădinile lorîn loc de flori, grenade şi mitraliere.Toţi vecinii, vecinii noştri,îşi învelesc havuzurile cu prelată.Şi havuzurile de mozaicdevin fără voiedepozite secrete de praf de puşcă.Copiii de pe strada noastrăduc bombe miciîn gentile de scoală.Curtea noastră este descumpănită.

Din clipa în careinima s-a depărtat de sineam început să mă tem.De gândul inutilităţii acestor mâini mă tem.Şi mă tem de înstrăinarea acestor chipuri.

125p a g i n a

galaxii lirice

Sunt singură ca un elevce îşi iubeşte la nebunie lecţia de geometrieşi mă gândesc că grădina poate fi dusă la spital,mă gândesc...mă gândesc...mă gândesc...şi inima grădinii s-a tumefiat sub soareşi memoria grădinii încet, încetde amintirile verzi se goleşte...

PE STRĂZILE RECI ALE NOPŢII

Nu-mi pare rău,mă gândesc la această capitulare, la aceas-tă renunţare.Eu am sărutat crucea destinuluiPe Golgota martiriului meu.

** *

Pe străzile reci ale nopţiiperechile ce s-au unit fără încrederese despart.Pe străzile reci ale nopţiidoar atât se aude: la revedere! la revedere!

Nu-mi pare rău.E ca şi cum inima mea ar curge de partea cealaltă a timpului.Viaţa o va repeta.Şi păpădia, răzbind prin valuri de vânt,şi ea mă va repeta.

Oh, vezi cum pieleami se desprinde în bucăţi ?Cum laptele în venele albastre ale sânilor mei reciîncepe sa se îngroaşe?Cum sângele în mijlocul meu răbdătorcreşterea altei vieţi o începe ?

Eu sunt tu,cineva care iubeşteşi cineva cave deodată în fiinţa lui descoperăo legătură difuzăcu mii de lucruri străine, necunoscute.Şi întreaga pasiune aprigă a pământului

sunt,care absoarbe toate apelepentru ca toate câmpiile să rodească.

Ascultăglasul meu îndepărtatîn ceaţa grea a rugăciunilor din zorişi priveşte-mă în tăcerea oglinzilorcum, deschisă, cu mâinile uscatepipăi adâncimea întunecată a tuturor viselorşi-mi tatuez inima, nişte pete de sângepe fericirea curată a existenţei.

Nu-mi pare rău.Cu mine, alta, să vorbeşti despre mine, iubitul meu.Cu mine, alta, pe care o vei regăsicu aceeaşi ochi îndrăgostiţipe străzile reci ale nopţii.Şi aminteşte-ţi de mine în sărutul ei tristpe liniile tandre de sub ochii tăi.

INIMA MI-E TRISTĂ

Inima mi-e tristă,inima-mi e tristă.

În grădină ies şi degetelemi le plimb pe întinsa piele a nopţii. Lămpile sunt legăturile întunericului.Lămpile sunt legăturile întunericului.

Mienu-mi va face nimeni cunoştinţă cu soarele.Nimeni nu mă va duce la ospăţul vrăbiilor.Întipăreşte-ţi zborul în minte,pasărea este muritoare.

SINGURĂTATEA LUNII

Pe întreg cuprinsul întunericuluigreierii strigară:„Lună ! O, mărită lună !...”

Pe întreg cuprinsul întunericuluicopacii cu braţele întinsedin care se înălţa un suspin plin de dorinţă,zefirul plecatîn faţa unor zei necunoscuţi şi ţâfnoşi;

126pagina

galaxii lirice

şi miile de murmure ascunse în viaţa secretă a ţărâniişi neliniştea din rotundul mişcător şi luminosde pe tavanul de lemn,Leila, una cu perdeaua,şi broaştele din mlaştinăşi corbul din grădina neagră,laolaltă, laolaltă,până la ivirea zorilor strigară:„Lună ! O, mărită lună !...”

***

Luna însăpe întreg cuprinsul întunericuluifoarte rece, foarte străină de acele murmurespre alte sfere striga.Lunaera inima însingurată a propriei sale nopţi.Şi în zbaterea ei auriepărea gata să explodeze.

PĂPUŞA MECANICĂ

Mai mult decât atât,ah, da, mai mult decât atât poţi rămâne tăcut.

***

Ore întregicu acea privire fixă a morţilorte poţi holba la fumul de ţigară,la o figură din ceaşcă,la o floare incoloră, la un covor,la o linie imaginară sau la un zid.

Poţi de asemeni cu degete uscateperdeaua s-o dai la o parte şi să vezi ploaiadeasă învolburându-se pe alei,un copil cu balonul coloratadăpostindu-se sub o boltăsau, scârţâind, o căruţa hârbuităpărăsind piaţa goală în grabă.

Poţi să şi rămâi pe loc, lângă perdea,însă orb, orb şi surd.Poţi să strigi

127p a g i n a

galaxii lirice

cu o voce falsă şi foarte străină:„iubesc”.Şi în braţele victorioase ale unui bărbatpoţi fi o femeie frumoasă şi sănătoasă.cu trupul ca o faţă de masă, din piele,cu două ţâţe mari, pietroase.Sau în patul unui beţiv, al unui nebun, ori al unui vagabond,puritatea unei iubiri ţi-o poţi pângări.

Cu şmecherie, poţi uluiorice enigmă surprinzătoare,poţi dezlega de unul singur rebus,să te amuzi cu găsirea unui răspuns stupid,un răspuns stupid, da, cinci sau şase litere.

O viaţă întreagă poţi îngenuncheacu capul plecat, la picioarele unui mor-mânt sfânt, impasibil.şi-n mormântul necunoscut să-l vezi pe Dumnezeu,cu un bănuţ poţi căpăta credinţăşi în celulele unei moschei să putrezeştica versetele bătrânului cititor de rugăciuni din timpul pelerinajului.

Ca şi cum ai scădea, ai aduna şi-ai înmulţi totul cu zeropoţi obţine acelaşi rezultat totdeauna.Şi ochiul ţi-l poţi confunda la mânie

cu nasturele incolor de la pantofii vechişi ca apa din fântâna proprie să te usuci.

Frumuseţea unei clipe ruşinat o poţi ascundeîn fundul unei lăzica pe o fotografie neretuşată, caraghioasă, „la minut”.Şi-n rama goală a unei zile poţi atârnachipul unui condamnat, al unui învins sau crucificatşi poţi acoperi cu măşti goliciunea unui pereteşi-n planuri fantasmagorice să te pierzi.

Ca păpuşile mecanice poţi fi,cu doi ochi de sticlă pe tine însuţi să te priveşti.

Şi-ntr-o cutie de pâslă, sub plase şi paiete,cu trupul umplut cu paieani întregi poţi să zaci.Şi la fiecare apăsare blestemată a unei mâini,fără motiv poţi striga:„Ah, eu sunt foarte fericit !”

Traducere de Dan VERONA şi Vasile SOFINETI

128pagina

galaxii lirice

CUVINE-SE CU-ADEVĂRATlumina şi întâia

săpată-n piatră,-a omului urarevlaga din fiară care călăuzeşte soarele

iarba ce ciripeşte şi se arată ziua

Ţărmul care se-afundă şi greabănu-şi înalţă

un cal de piatră călărit de pontmicile glasuri vinete miriade

marele creştet alb al lui Poseidon

CUVINE-SE CU-ADEVĂRATpalma Gorgonei

ţinând corabia de parc-ar izbăvi-oparcă prinos ar dărui-o vântului de

parcă i-ar da drumul şi iarăşi parcă nu

Micul bâtlan încuibat pe bisericăşi nouă dimineaţa ca o pergamută

prundişul răscopt în adâncuri livezişi ‘coperişe pe cerul albăstriu

ŞI CLOPOTARII VÂNTURl ce jertfa o-mplinesc

şi marea o ridică precum pe Născătoare

vânturi suflând de se-aprind portocalelece fluieră pe munţi şi vin într-una

Imberbii încercaţi în vijeliedroméi ce străbătură leghele cereşti Hérmeşii – ascuţite umbeliferetoia-gul de crainic al negrului fum

Mistralul, Levantul, GarbinulPonentul, Gregul, SiroculTramontana, Austrul

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT vipia ce cloceşte

vinul bălai cu pata soarelui într-însulşi jocurile apei în tavan

copacul de strajă cât e ziua de lungă

Şi stâncile cu valul mână-n mânăo urmă ce-n nisip a strâns înţelepciune

un greier ce-a convins pe alţi o miecuget străluminat cum numai vara

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT vipiace cloceşte

pe dedesubtul podului frumoşii bolovaniscârna copiilor cu musca cea verde

o mare fierbândă şi fără sfârşit

Cei şaisprezece edecari opintind la o luntre

neostoitul pescăruş alene-plutitorulvocile nesupuse ale pustietăţii furişul pas al umbrei printr-un zid

OSTROAVELE cu miniu şi funingineostroave cu vertebra vreunui Zeus

ostroave cu deşerte tarsanaleostroave cu albaştri vulcani de apă dulce

În alizeu cele-opintind contra-foculŞi cele cabotând cu garbinul din coastă

cele-nspumate pe toată lungimeacu vinete monezi şi floarea soarelui

Sifnos, Amorgós, AlónissosThasos, Ithaca, SantorinKos, Ios, Sikinos

CUVINE-SE CU-ADEVĂRATpe cerdacul de piatră

faţă-n faţă cu marea Myrto să se-aşeze

Odysseas ELYTIS

GLORIA

Grecia

129p a g i n a

galaxii lirice

precum un opt frumos ori un urciorcu pălăria de pai într-o mână

Amiaza poroasă şi albăun fulg de somn care tot urcă

aurul stins în porticeşi calul roş ce scapă din ocol

Hera din trunchiul străvechiului arborcrângul de lauri nesfârşitul fotofagul

şi jos în vale,-o casă ca o ancorăKerà-Penelopa ce toarce din caier

Pe malul dimpotrivă a păsărilorstrungă

o chiteră din care cerul s-a scursauzul verzui pe jumătate înghiţit

de undăadânc-umbrite şoapte de nimfe şi arţari

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT prăznuind amintirea

sfinţilor Vestitorul şi Iulitulo minune s-aprindă în ceruri ogoarele

preoţi şi păsări să cânte de bucurie:

BUCURĂ-TE cea Arsă bucură-teverde Floră

Bucură-te Neabătuto cu paloşul din proră

Bucură-te tu care păşeşti şi semnele pălesc

şi tu care trezindu-te minuni se împlinesc

Bucură-te Cumplito din raiul din adâncurişi Bucură-te Sfânta pustiei din pământuri

Bucură-te-a Mării Fiică de ViseNăscătoareo

Bucură-te înstelate de Ancori Purtătoareo

Bucură-te cu părul slobod adiereadaurind

Bucură-te cu dulce vorbă demonul îmblânzind

Bucură-te-nvăţătoarea Mineiului Grădinilor şi tu care-i strângi brâul lui Hermes cel

cu şerpi

Bucură-te umilo purtând un scump veşmânt

rostind în labirinturi profeticul cuvânt

CUVINE-SE CU-ADEVĂRATţărâna ce exală

un iz de fulgere ca de pucioasăstrăfundul muntelui unde-nfloresc

din seva morţilor florile zilei de mâine

Legea-nnăscută neşovăitoarepulsul grăbitul jucător al vieţii

cheagul de sânge sosie al soareluiiedera săritoare peste ierni

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT ciocanul porţii-scarabeu

multîndrăzneţul dinte rozând răcoareasoarelui

April care-a simţit că-şi schimbăsexul

mugurul de la izvor şi tot ce se deschide

Şareta aplecată într-o rânăo muscă aurie dând foc viitorului

nevăzuta aortă a apei bătându-seşi-astfél ţinând vie gardenia

FLORILE crescute la curţile Doruluiflorile coconi ai ploii care tremură

cele mici pe cărare de-a buşileacele ‘nalte în soare şi cele mişcate de vise

Umilele cu verighetă roşiefăloasele călare prin crângul de lămâi

ţesutele pe cerul făr’ de noripe gânduri căzutele şi cu năluci brodatele

Crinul, Trandafirul, Iasomia,Vioreaua, Liliacul, HyacintulToporaşul, Zambila, Regina Nopţii

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT norul în iarbă

şopârla ce se freacă de o gleznă udăadâncii ochi ai Phrynei Mnesarete

ce nu-s ai mielului şi totuşi dau iertarea

Vântul de clopote răzvrătitor de aurcavalerul mergând să-l armeze apusul

şi cel’lalt cavaler, acel de cugetmergând să tragă-n ţeapă vremea

stricăciunii

Somnul adierii unei nopţi de Iunie

fuste şi iasomii în livadă

130pagina

galaxii lirice

gângania din astre care suieclipa de bucurie înainte de lacrimi

Un nod în suflet nici măcar o vorbăca o fereastră goală Aretuzaşi eros din cer pogorâtul

în purpurie-nfăşurat hlamidă

FETELE păşunea utopieifetele rătăcitele Pleiade

fetele Chiupuri ale Misterelorumplute pân’ la buză şi cele fără fund

Strepezitele-n beznă şi totuşinegreală

cele scrise-n lumină şi totuşi negrealăîndreptatele-asupră-le cum numai

farurileheliovorele şi-mbăiatele-n lună

Ersi, Myrtò, MarinaElena, Roxana, FoteinîAnna, Alexandra, Kynthia

Şoaptele clocindu-se-n cochiliicea ca visul pierdută: Arignota

lumina depărtată care-ţi zice: dormisărutări năuce ca gloata de copaci

Cămaşa puţintică pe care-o roadevântul

puf răsărind ca pajiştea pe pulpăsarea cea viorie a sexului

şi recele pârâu al Lunii Pline

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT cântul în depărtare

ascunzişul Elenei cu vălurelefructe de cactus strălucind la subsuori

ruine ale viitorului şi-ale paingului

Nesfârşitele nopţi din rărunchineadormitul ornic ce nu mai foloseşte

negrul culcuş într-una-plutitorulpe asprele ape de la ţărmul Galaxiei

CORĂBIILE ‘nălţându-se pe negrul pinten

corăbiile capre ale Hyperboreilorcorăbiile zaruri ale Stelei Polare

şi Somnuluicorăbiile Nikothoe şi Evadne

Umplutele cu crivăţ şi alune deAthos

amirosind a drojdia untdelemnului şi roşcovă străveche

cu zugrăvite mascheroane precumSfinţii

cele-n aceeaşi clipă nemişcătoare şi pe-o coastă

Angelica, Steaua Polară, Trei IerarhiNeînfricatul, Alcyon, Stăpâna MăriiMărioara, Dumnezeu e Mare, Bunavestire

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT valul care turbeazăşi de cinci stânjeni urcă în înalturi

fulgii zburătăciţi ai păsării întoarseşi în fereşti izbite de furtună

Marina, -aşa cum este înainte să fiecu hârca unui câine şi cu demoni

Marina cornul ascuţit al LuniiMarina prăbuşirea lumii

Dezvelitele cheiuri în burăpreotul norilor care se răzgândeşte

şi sărmanele case ce una de altadulce se-anină şi adorm apoi

Şi chipul întristat al micii ploineprihănit măslinul suind povârnişul

131p a g i n a

şi nici un glas în norii cei trudiţişi melcul orăşelului în ţăndări

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT vădu-vul şi amarulcel dinainte pierdut să fii tu

Poet ce cu cuţitul scrijeleştepe braţul lui nepieritor, cel de-al treilea:

CĂCI EL e a Morţii şi-a Vieţii năvalăEl e Neprevăzutul şi tot el Rânduială

El dreapta încolţirii prin trup drumu-şi tăindu-l

şi El vatra lentilei duhul incendiindu-l

El este setea cea dup’adăpătoareşi El este vrajba cea după împăcare

El privitorul de valuri e, Iontot el Pygmalion, de foc şi balauri

El e feştila ce de pe buze se-aprindeEl nevăzuta râpă ce Iadul îl cuprinde

El al plăcerii Tâlhar cel nerăstignit şi totEl Şarpele cu Spicul contopit

El întunericul şi el nebunia divină El desprimăvărarea ploilor de lumină

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT reîntoarcerea lupului

în botul de om şi-n acela de îngerşi cele nouă trepte suite de Plotin

genunea cutremurului umplută de flori

Puţinul ce ţi-l lasă pescăruşul cândte-atinge

prundişul mării luminând precum neprihănirea

linia ce ţi se-ncrustează-n sufletvestind îndolierea Paradisului

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT clipa dinaintea vedeniei

trâmbiţa Acheronului şi aprinsa argilăpoemul în flăcări darabană a morţii

cuvintele cu-al suliţei tăiş, sinucigaşele

Lumina ce-n lăuntruri albeştedupă chip şi-asemănare-a infinitului

munţii cei fără de pecete care-aratăfeţe toate aidoma-ale veşniciei

MUNŢII cu trufia ruinelorînneguraţii munţi, mamiferii

munţii cei ca sub linia de plutire a vedeniei

cei ferecaţi şi cei cu patruzeci de porţi

Cei plini de moină ca o mănăstireînceţoşaţii de aburul turmelor

cei cu pas măsurat ca păstoriicu negrul zăbun şi pe cap cu năframă

Pindul, Rodopi, ParnasulOlimpul, Tymphrestul, TaygetulDiphrys, Athos, Aenos

CUVINE-SE CU-ADEVĂRATtrecătoarea ce taie

albastrului veşnic un drum printre noriun glas ce s-a rostogolit la vale

şi un ecou ce-l soarbe ziua ca balsamul

Opintirea boilor care târăscgrele livezi de măslini spre apus

neturburatul fum care se-ncearcăsă şteargă omeneştile lucrări

CUVINE-SE CU-ADEVĂRATtrecerea opaiţului

munţii cei fără de pecete care-arată

galaxii lirice

132pagina

celui plin de ruini şi de negrele umbrefila care-a fost scrisă sub ţarină

cântul cântat de Mlădioasă-n Hades

Dihăniile cioplite în tâmpla bisericiistrăvechii plopi de peşti împovăraţi

doritele Kore cu mâna de piatrăgâtul Elenei ca un mal de apă

ÎNSTELAŢII copaci cu voinţa de bine

şi partitura unei alte lumişi vechea credinţă că mereu se află

nespus de-aproapele şi totuşi nevăzutul

Umbra culcată la pământ pe o laturăceva din galben în aducerile-aminte

vechiul lor danţ peste mormintenţelepciunea lor cea făr’ de preţ

Măslinul, Rodiul, PiersiculPinul, Plopul, Platanul,Stejarul, Ulmul, Chiparosul

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT lacrima fără pricină

încet răsărind în ochii frumoşiai copiilor care se ţin de mână

ai copiilor ce se privesc şi nu-şi vorbesc

Gânguritul iubirilor pe stânciun far ce-a slobozit tristeţi de veacuri

stăruitorul greier cum numairemuşcarea

şi lâna stingheră în ger

Sperjurul fir de izmă strepezindu-ţi dinţii

cu neputinţă de-mpăcat două buze – şi totuşi

un „adio” strălucind puţin în geneşi-apoi ceţoasa lume pe vecie

Orga înceată şi grea a furtunilorîn prăbuşita-i voce Heraclit

cealaltă faţă, nevăzută, -a ucigaşilormicul „de ce” rămas fără răspuns

CUVINE-SE CU-ADEVĂRAT mâna care revine

de la cumplit omor şi ştie acumacare-i cu-adevărat o lume mai înaltă

care-i „acum” şi care e „pururea” lumii:

ACUM sălbăticiunea mirtului Acum Maiul în ţipăt PURUREA conştiinţa marginii Pururea plinul sclipăt

Acum nălucirea cea somnul imitându-lPururi carena stelară şi Pururi cuvântul

Acum norul lepidopterelor cumişcător contur

Pururi lumina tainelor ce zboară împrejur

Acum meterezul Pământuluişi Omnipotenţa

Pururea hrana sufletului şi quintesenţa

Acum pe faţa Lunii umbra de nevindecat

Pururi al Galaxiei aur întunecat

Acum amestecul popoarelorşi negrul Număr răsare

Pururea a Dreptăţii statuie şi Ochiulcel mare

Acum umilirea Zeilor Acum cenuşa Omului

Acum Acum nimiculşi Pururea lumea cea mică,

cea mare!Traducere de Victor IVANOVICI

galaxii lirice

133p a g i n a

eseu

- Borges, eu cred că tu mă inventezi.- Nu, tu mă inventezi pe mine, dar

îţi pierzi vremea, pentru că eu m-am inventat de unul singur, dar l-am şi dezinventat pe individul acela numit Borges. Pentru mine, este o uşurare că am scăpat de el, dar de multe ori uit, din păcate, aşa că iată-mă din nou în rolul lui Borges la Chicago, la New York, la Buenos Aires.

În 1983, la întrunirea Asociaţiei pentru Limbi Moderne din New York, Borges figura şi el în program cu o conferinţă importan tă despre Franz Kafka. Urma să sosească din Argentina însoţit de Carlos Cortinez, care se afla la Buenos Aires pentru a lucra timp de un an cu el, dar relaţia dintre ei deja se destrămase. În locul aces tuia, Borges a fost prezentat de Alastair Reid. Conferinţa lui ne-a tulburat pe toţi. Parafrazând o expresie folosită de Borges în co mentariul său despre Kafka, după ce-l citeşti pe el, pe Borges, lec-tura lui Kafka este sensibil diferită.

În eseul intitulat Kafka şi precursorii lui, Borges observă că „...de fapt, fiecare scriitor îşi creează precursorii. Opera lui ne mo difică ideile despre trecut, după cum modifică şi vii-torul”, iar pu ţin mai departe afirmă: „Poemul lui Robert Browning Teamă şi scrupule este un fel de profeţie a povestirilor lui Kafka,

dar, după ce l-am citit pe Kafka, lectura poe-mului este mai rafinată şi sensi bil diferită”1. Adevărul este că, dintre toţi autorii, Kafka a influen ţat cel mai profund stilul, litera şi spiritul lui Borges, el a fost mo delul iniţial şi cel mai important, de care acesta nu s-a înde-părtat niciodată cu totul. Borges a tradus scri-erile avocatului-literat evreu din Praga, pe a cărui piatră de mormânt mult prea devreme înălţa tă, părinţii au înscris numele „Dr. Franz Kafka”. Astfel, încă din 1938, el a tradus în limba spaniolă prima culegere a lucrărilor lui Kafka. Emir Rodríguez Monegal arată că Borges a publicat versiu nea spaniolă a Metamorfozei cu doar câteva luni înainte de începe lucrul la Pierre Menard şi cu trei ani înainte de a publica Grădina cu alei bifurcate, primul său volum de povestiri fantastice, apărut în 1941. În această perioadă a scrisului lui Borges, Kafka este cel care l-a stimulat să treacă de la poezie la povestirea fantastică.

Iată de ce, în perioada sa fecundă, folo-sind propria-i formulă din Kafka şi precursorii lui, Borges l-a recreat pe Kafka prin sine în suşi; întregul proces s-a repetat în seara cu pricina, în faţa câtorva mii de universitari şi literaţi. Sala de conferinţe a fost plină până la refuz. Era ultima apariţie a lui Borges în faţa publicului larg din America. După dis-

1 Borges, a Reader, p. 243 (n.a.)

Willis BARNSTONE

Cu Borgesla

New York

134pagina

eseu

cuţii, m-am dus să-i ţin şi eu companie. Nu-l vă zusem de mai mulţi ani, iar la Madrid îl scăpasem. Acum aveam ocazia să-i vorbesc. L-am luat de braţ.

- Eu sunt – Willis.- A, ce mai faci, Barnstone?- Maria unde este?- Ea a auzit toate-astea ale mele de-atâ-

tea ori, că s-a săturat de ele aproape la fel de tare ca şi mine. E la hotel, în camera ei, şi aş teaptă să-mi termin eu spectacolul. Te-am întrebat odată, la Chica go, de ce-oi fi făcând eu treburi de-astea şi, după cum vezi, tot asta fac. Ţi-aduci aminte? – când eram în maşină şi tu vorbeai cu mine şi nu erai atent la şosea. Eu ştiam că nu te uitai la şosea, pentru că tot timpul cât ai vorbit ai stat cu ochii aţintiţi spre mine.

- Doar mă cunoşti.- Mă rog, eu nu pot spune că mă cunosc

nici pe mine însumi, dar cred că un anu-mit poet grec din Indiana îmi este oarecum fa miliar.

- Toţi prietenii-mi spun să nu mă mai uit la ei când conduc, mai ales dacă ei stau în spate, am mărturisit eu încurcat. Şi ţipă la mine să nu-mi mai cobor ochii pe cuta-re poem pus pe scaunul de-alături sau pe bord, sub parbriz. Dar ai dreptate, bine că nu ne-am făcut praf.

- Dintr-alt punct de vedere, ar fi fost o soluţie, a mormăit Bor ges.

- Eşti prea metafizic pentru siguranţa ta personală. Dar, ca de obicei, te salvează o altă realitate.

- Această altă realitate se găseşte întot-deauna de cealaltă par te. Şi-n curând o să fiu şi eu de cealaltă parte, a zis el grav, dar cu un accent de retorică şi umor.

- Asta oricum n-ai să reuşeşti. Nu poţi ajunge acolo, pentru că ai prea multe cărţi de partea asta şi prea ţi-ai îmbrobodit cititorii, iar ei n-or să le lase să dispară. Sunt prea grele, cărţile-alea, şi-or să te tragă înapoi. Nu mai scapi.

- Bine, dar eu de când mă ştiu tot scap de gunoaiele-alea. Mă rog, gunoaie – hai să le spunem exerciţii. După cum ştii, din toate scrierile astea, nu am nici una la mine în casă şi nici de recitit nu le-am mai recitit.

- Bineînţeles. Doar tu ai gust. De ce să-ţi mânjeşti tu bibliote ca păstrând în ea scrierile unui obscur evreu portughez care s-a re fugiat tocmai la capătul pământului? Ia închipuie-ţi ce-ar putea gândi cineva dacă ar da peste o carte a lui Borges aşezată pe ace-laşi raft cu una a lui Samuel Johnson! Eu îţi rămân recunoscător pentru discreţie.

- Începi să vorbeşti ca mine şi mă zăpăceşti, sau mai degrabă mă dezarmezi. Apropo, ce-ţi mai face balena? – m-a întrebat el, zâmbind cu gura până la urechi.

- Adică trandafirul?- Da, da, trandafirul, care presupun că

nu se află deloc în iad, ci pe-aici pe undeva, poate în casa de peste drum, şi se leagănă graţios în ghiveciul lui, în rând cu borcanele de delicatese. Sau poate că iadul însuşi se găseşte la două străzi de-aici, după sema for, pe stânga.

- Borges, eu cred că tu mă inventezi.- Nu, tu mă inventezi pe mine, dar îţi

pierzi vremea, pentru că eu m-am inventat de unul singur, dar l-am şi dezinventat pe in dividul acela numit Borges. Pentru mine, este o uşurare că am scă pat de el, dar de multe ori uit, din păcate, aşa că iată-mă din nou în rolul lui Borges la Chicago, la New York, la Buenos Aires.

- Tu ai înţepenit sub chipul unui scriitor căruia-i place să dic teze şi al unui înţelept cărunt şi venerabil, căruia-i place să stea de vorbă despre cercuri cu centrele peste tot: şi unul, şi celălalt răs pund la numele de Borges şi aceşti doi Borgeşi desfac trecutul şi modi-fică pervers viitorul, am zis eu pe un ton sentenţios.

- Modifică pervers viitorul?! Barnstone, de ce-mi dai cu tifla? Te-ncăpăţânezi să mă iei în serios şi-ţi mulţumesc pentru asta, dar nu-ţi pot satisface dorinţele. Eu n-o să las nimic, uită-te la mine ce-ţi spun, nici măcar un nume.

Această din urmă propoziţie a ros-tit-o cu o plăcere stranie, pli nă de echivoc şi orgoliu. Eu nu puteam crede aşa ceva, bineînţe les, nici măcar la nivelul cuvintelor, chiar dacă îi înţelegeam ipos tazele perfect coerente. Borges nu voia să fie confundat cu scriito rul Borges.

135p a g i n a

eseu

- Poate că, totuşi, a continuat el, vreo frază scrisă de mine va intra şi va rămâne pentru o vreme, fără nici o legătură cu nume-le meu, în limba spaniolă.

- Eu îţi urez să ajungă măcar o frază reuşită de-a ta într-o vii toare bibliotecă, într-una care să semene cu biblioteca tatălui tău, despre care spui că era pentru tine un paradis în copilărie.

- Măcar să fi fost eu demn de biblioteca tatălui meu!

- De, Borges, cine ştie? Poate că se vor găsi nişte nătărăi în vi itor care să se lase prostiţi de tine, necunoscându-te de fapt nici pe departe, şi-ai să reuşeşti să strecori chiar şi mai mult decât o frază-două, chiar şi aşa nechemat cum eşti.

- Păi, atunci ar trebui să-mi fie foarte ruşine, pentru că aş co rupe biblioteca altfel minunată a tatălui meu.

- Ca să folosesc un termen neaoş anglo-saxon, pe care l-ai fo losit şi tu de curând în legătură cu actul scrisului, îmi vine să borăsc de-atâta modestie.

- Da’ de ce te-ncăpăţânezi să-mi iei apă-rarea?

- Tu eşti de vină. Mă provoci.- Ba deloc, şi ştii foarte bine. Gustul tău

„curios” – pun pariu că despre el e vorba. Greşeşti că-mi iei apărarea, cum greşesc de altfel toţi ceilalţi care se lasă păcăliţi de o apa-renţă de erudiţie şi de toate complicăţeniile mele baroce din tinereţe, de care acum mi-e jenă. Mi-ar plăcea să pot face turul tuturor librăriilor care mai poar tă încă balastul ăla, să cumpăr toate exemplarele de pe rafturi şi să pun tot maldărul la dispoziţia unui program de conservare. Adică, de reciclare. Da, uite, reciclat – cine ştie cum aş ieşi din aşa ceva? N-are cum să fie decât în bine.

- Te rog, păstrează câteva poeme. Atâta – câteva poeme.

- Ca să-ţi spun drept, cu asta sunt de acord – cu faptul că-ţi pasă de poemele mele, pe care, după cum ştii foarte bine, priete nii mei cei mai buni din Argentina nu le iau în serios câtuşi de pu ţin şi le consideră o pierde-re de vreme, cel mult un amuzament. În linii mari, cred c-ar trebui să-ţi mulţumesc pentru grija pe care o porţi paginilor mele insignifi-

Borges şi Willis Barnstone

ante. Tatăl meu, de pildă, care avea capul pe umeri, n-ar fi făcut aşa ceva. Era un om cu simţ discrimi natoriu.

- Bine, Borges, mă predau.- Adică te-am câştigat de partea mea?

Ai văzut lumina? sunt şi eu pe-acolo, palid ca hârtia, bătrân şi aproape transparent.

- Da, aşa este. Eşti un ratat. Se vede limpede, după mulţimea deziluzionată de cititori care-ţi lasă cărţile necitite, care-ţi stri-gă măscări pe stradă, după vorbele amare pe care cu gura ta le spui despre opera pe cale de dispariţie a lui Jorge Luis Borges.

- Amin. Mă simt mântuit şi împăcat.Aşa am ajuns la capătul ultimei noastre

plimbări împreună.- Ai nevoie de ceva? Îţi pot fi de folos cu

ceva cât mai stai în oraş? – l-am întrebat.- Hai să-i dăm chelului tichie de măr-

găritar.- La revedere, Borges! Îmi pare rău

că nu am văzut-o şi pe Maria astăzi. Şi ţie la revedere şi-ţi mulţumesc pentru cravata mi nunată pe care mi-ai dat-o la ultima noas-tră întâlnire.

- Marfa ţi-a ales-o. La revedere, Willis!Ne-am îmbrăţişat.

Traducere de Mihnea GAFIŢA

136pagina

eseu

Gilbert KeithCHESTERTON

Miltonşi

vesela Anglie

Gilbert KeithCHESTERTON

Domnul Freeman1, într-una dintre ana-lizele sale cri tice din London Mercury pe care le admirăm cu toţii, observa cu privire la mine (alături de complimente mult prea generoase şi de mustrări aproape întru totul justificate) că în scrierile mele elementul autobiografic ocupă un loc foarte mic. Sper că cititorul nu va avea motive să-l afuri sească pentru această bine intenţionată provocare când voi începe să iau pozele graţioase ale Mariei Bashkirtseff2. Dar simt tentaţia să pre-zint această dezvinovăţire sau scuză pentru articolul de faţă, în care cu greu voi putea evita să fiu egoist. Pentru că, deşi se referă la una din acele pro bleme de literatură, filozo-fie şi istorie care mă interesează categoric mai mult decât propria mea psihologie, totuşi su biectul e de aşa natură, încât mi-ar fi greu să mă fac înţe les fără să mă prezint pe mine însumi în acelaşi timp.

Valoros slujbaş al publicului, „Domnul cu cârpa de praf” a trecut de la Downing Street, unde lustruia oglin zile şi curăţa minis-terele, la o lume mai amplă a reflecţiilor din

1 Este vorba probabil de Algernon-Bertram Freeman-Mitford, baron Redesdale (1837 – 1916), diplomat şi publicist, care a scris la London Mercury, susţinând, după cât se pare, întâi foiletonul politic Domnul cu cârpa de praf, apoi pe cel cultural Oglinda modei.

2 Maria Konstantinovna Başkirţeva (1860 – 1884), vlăstar al unei familii nobiliare ruse, şi-a petrecut bună parte din scurta ei viaţă la Paris, studiind pictura şi strălucind în înalta societate. Jurnalul ei, publicat postum, a apărut în traducere engleză în 1890, stârnind mare senzaţie. Un an mai târziu a apă rut interesanta ei corespondenţă cu Maupassant.

Oglinda modei. Spun lume a reflecţiilor mai degrabă decât lume a umbrelor; îndeosebi pentru că eu însumi sunt una din acele firave umbre. Iar problema care mă preo cupă aici este că criticul în cauză se plânge că aş fi fost foarte nedrept faţă de puritani şi purita-nism şi îndeosebi faţă de un anumit idealism etic al acestora care, afirmă el, ar fi fost mai esenţial decât calvinismul pe care „insist atât de mult”. El pune această problemă într-un mod simpatic, dar oarecum năstruşnic, spu-nând că omenirea este recuno scătoare pentru glumele d-lui G. K. Chesterton, dar mult mai recunoscătoare pentru seriozitatea morală a lui John Milton. Ideea aceasta implică mai curând o ameţitoare înălţare decât o salutară prăbuşire; şi comparaţia este cam prea covâr-şitoare pentru a fi strivitoare. Căci presupun că graţiosul ştergător de oglinzi el însuşi nu prea s-ar simţi zdrobit, dacă i-aş spune că nu ţine în faţa naturii oglinda la fel de bine ca Shakespeare. Nici nu s-ar putea spune că sunt de-a dreptul năucit de şocul pe care mi l-a produs vestea că sunt o figură de mai mică importanţă istorică decât Milton. Nu ştiu cum sa răspund, cel mult cu nobilele cuvinte ale lui Sam Weller: „Asta numim noi o afirmaţie evidentă de la sine, cum «punea gunoierul slujnicei când ea i-a spus că el nu-i un gentleman”. Dar, cu toate acestea, există un punct unde aş vrea să îl contrazic pe critic, şi anume în privinţa seriozităţii morale a lui Milton; aici aş vrea să fac o mărturisire care multora li se va părea că este exact în direcţia manierei personale la care făcea aluzie d-l Freeman.

137p a g i n a

Grupul statuar "I.L. Caragiale" de la Ploieşti

eseuPrimul impuls pentru a scrie, şi aproa-

pe primul meu impuls pentru a gândi, a fost revolta şi dezgustul faţă de decadenţi şi faţă de pesimismul estetic al anilor nouăzeci. Astăzi este aproape imposibil să lămureşti pe cineva, chiar şi pe mine însumi, cât de defi-nitiv părea acel fin de siècle: nu sfârşitul seco-lului numai, ci chiar sfârşitul lumii. Pentru un adolescent, prima sa ură e aproape la fel de neuitat ca prima sa dragoste. El nu-şi dă seama că obiectul uneia ca şi al celeilalte se poate schimba; după cum eu nu-mi dădeam seama că amurgul zeilor este numai o toană. Cre deam că întregul spirit şi întreaga înţe-lepciune a omenirii se înhăitaseră pentru a calomnia şi a deprima omenirea, şi devenind un optimist, mă simţeam ca un om în afara legii. Precum prinţul Florizel din Bohemia3 aveam sen zaţia că sunt singur într-un luxos club al sinucigaşilor. Dar până şi moartea părea să fie o moarte vie sau, mai bine zis, veşnică. Astăzi, toată povestea a murit, şi atâta tot; nu era suficient de nemuritoare ca să fie damnată. Dar pe atunci imaginea lui Dorian Gray era într-adevăr un idol, având ceva din tinereţea nesfârşita a unui zeu. Astăzi, imaginea lui Dorian Gray a îmbă-trânit cu adevărat. Pe atunci, Dodo4 nu era numai o muieruşcă amuzantă: reprezenta eternul feminin. Astăzi, Dodo s-a stins. În primul rând, pe atunci toată lumea cu pre-tenţii de inteligenţă insista asupra unui lucru numit „artă pentru artă”. Astăzi, până şi bio-graful lui Oscar Wilde propune să se renunţe la „arta pentru artă” şi să se pună în schimb „artă pentru viaţă”. Dar în vremea aceea eu personal aş fi preferat să înlocuiesc for mula cu „nici o artă, pentru Dumnezeu!” Mai bine nici un fel de artă decât una care se ocupă cu împerecherea nuanţelor de opal şi peruzea în cadrul unor decoraţii cu diavoli albaştri. Am început să mă gândesc la aceste lu cruri, şi cu cât mă gândeam mai mult la ele, cu atât mai sigur eram că totul este un sofism: că arta nu poate exista desprinsă de viaţă, şi

3 Nu este vorba de Plorizel, personajul din Poveste de iarnă de Shakespeare, ci de prinţul Florizel din New Arabian Nights (Noile 1001 de nopţi, 1882) de Stevensan; primele trei nuvele ale volumului, humoristic-fantastice, vorbesc despre „clubul sinucigaşilor”, sub influenţa evidentă a lui De Quincey. Tot atât de evident ni se pare că, la rândul lor, au influenţat hotărâtor proza lui Chesterton.

4 Eroina unui roman cu acelaşi titlu de Edward Frederic Benson (1867 – 1940), apărut în 1893; un portret al lui Margot Tennant (mai târziu, Lady Asquitih). Fratele autorului a scris o carte despre Pater.

cu atât mai puţin împotriva ei: îndeo sebi de viaţa sufletului, care reprezintă mântuirea: şi că arta mare nu a fost niciodată desprinsa în felul acesta de conştiinţă şi de bun-simţ sau de seriozitate morală, cum ar spune criticul meu. Din nefericire, până când s-o demasc eu ca sofism, se evaporase, ca modă, cu desăvâr-şire. De atunci încoace n-am mai luat chiar atât de în serios cata clismele universale. Dar şi astăzi mă mai pot stârni, aşa cum pe orice om îl stârnesc amintirile primelor emoţii sau ambiţii, lucrurile în care se vede potcoava crăpată sau măcar piciorul care şchioapătă. Dar cu toate acestea, există un singur argu-ment real pe care tot îl mai admit de cea laltă parte; iar acel argument constă într-un singur cuvânt. Exista încă un singur cuvânt pe care estetul îl poate murmura; şi acel murmur îmi va reaminti toate temerile mele adolescentine că poate la urma urmei esteţii ar putea să aibă dreptate. Există un nume care pare într-ade-văr un argument puternic în favoarea doctri-nei decadente că „arta este imorală”. Când este pronunţat acest nume, reînvie întreaga lume a lui Wilde şi Whistler, cu toată frivoli-tatea ei rece şi competenţa ei cinică. Fluturele devine o povară şi garoafa verde5 înfloreşte precum laurul verde. Pentru o clipă cred într-adevăr în „artă pentru artă”. Şi acel nume este John Milton.

Mi se pare într-adevăr că Milton era un artist, nimic altceva decât un artist; şi totuşi un artist atât de mare, încât să fie el singur în stare să susţină ideea că arta poate exista prin ea însăşi. Mi se pare un exemplu aproa-pe unic al unui om de strălucit geniu, a cărui măreţie nu depinde câtuşi de puţin de serio-zitatea morală, şi nici de nimic alt ceva legat de morală. Măreţia sa constă în stil, şi anume într-un stil care mi se pare a fi desprins într-un mod destul de neobişnuit de propria sa substanţă. În ce constă exact plăcerea pe care eu, unul, o resimt citind şi repetând ver suri ca de exemplu acestea, atât de cunoscute:

Dying put on the weeds of Dominic Or in Franciscan think to pass disguised.6

5 Garoafă de nuanţă verde nu există în natură; simbol al artificialului, ea revenea insistent ca motiv în arta este tizanţilor.

6 Murind şi-au pus veşmântul lui DominicSau ca franciscani speră să treacă deghizaţi

(Paradisul pierdut, III, 479).Scoase din context, versurile sunt ambigue, greu de înţeles.

138pagina

eseu

Pe câte pot să-mi dau seama, întregul efect constă într-o anumită ondine şi distribu-irea neaşteptată a cuvintelor, independentă şi distinsă, precum manierele perfecte ale unui gentilom excentric. Spuneţi în locul lor „Put on in death the weeds of Dominic”, şi întreaga demnitate incom parabilă a versului a pierit. În inversarea calmă, dar sigură de sine a cuvintelor: „Dying put on” există ceva care redă cu precizie acea necontenită nuanţă de noutate, despre care Aristotel spune cu pro-funzime că constituie limbajul poe ziei. Ideea în sine este în cel mai bun caz o condamnare evidentă şi chiar convenţională a superstiţiei, şi la urma urmei ceva destul de superficial. La locul unde este aşezată ea, nu sugerează, de fapt, seriozitate morală, cât mai de grabă o pedanterie moralizatoare. Căci este cât se poate de limpede că a fost înghesuită tocmai acolo unde era mai puţină nevoie de ea, îna-intea unei admirabile viziuni ample şi lumi-noase a universului proaspăt creat şi a ino-cenţei primare a cerului şi pământului. Este vorba de pasajul în care călătorul prin spaţii se apropie de Eden, una din reuşitele cele mai incontestabile din întreaga literatură a lumii. Cel puţin acest cânt din Paradisul pier-dut poate revendica titlul mai îndrăzneţ de „Paradisul găsit”. Dar dacă, pen tru a ajunge în Eden, poetul trebuia să treacă prin limb, de ce era nevoie să mai treacă şi prin Lambeth7

7 Palat şi reşedinţă arhiepiscopală a Bisericii Anglicane, situat pe Tamisa. În această frază şi în cele următoare, Chester ton acuză pe Milton de a fi introdus în epopeea sa disputele teologice ale zilei, meschine în faţa temei profunde şi general-umane tratate.

şi Little Bethel? De ce mai era nevoie să mear-gă acolo via Roma şi Geneva? De ce mai era nevoie să compare dărâmăturile din limb cu detaliile disputelor ecleziastice ale secolului XVII, când el se deplasa într-o lume care a fost înaintea zorilor tuturor veacurilor, sau înain-te de umbra primei dispute? De ce vorbea ca şi cum biserica ar fi fost refor mată înainte de facerea lumii, sau ca şi cum Latimer8 şi-ar fi aprins torţa înainte ca Dumnezeu să facă soarele şi luna? Matthew Arnold îşi bătea joc de cei care pretin deau sancţiune divină pentru instituţia episcopatului, sugerând că Dumnezeu a spus o dată cu „Să fie lumină” şi „Să fie episcopi”. Dar Milton, propriul său favorit, aproape că a sugerat că Dumnezeu a spus „Să fie lumină” şi curând după aceea a adăugat „Să fie nonconformişti”. Sunt sensi bil la aceasta, nu pentru că întâmplător simpatii-le mele pro prii religioase se află mai degrabă de cealaltă parte. De fapt, Milton probabil că nu preţuia o întreagă lume a idei lor, din care nu vedea decât corupţiile: ideea relicvelor şi a acţiunilor simbolice şi drama de pe patul de moarte. Piedestalul său în filozofia istoriei nu este înălţat prin faptul că aceasta este sin-gura relaţie pe care o are atât faţă de divina demagogie a Câinilor Domnului9, cât şi faţă de fraternitatea năstruşnică a Jongleriilor Domnului10. Dar aş vrea exact acelaşi senti-ment de nepotrivire dacă imbol dul teologic s-ar afla de cealaltă parte. Ar fi tot atât de necuviincios ca apropierea de Eden să fie întreruptă de glume împotriva puritanilor sau ca limbul să fie presărat cu pălării ţugu-iate şi cu pergamentele nesfârşitelor predici calviniste. Am avea de asemeni sentimentul că un pasaj din Hudibras11 nu-şi află locul potrivit în Paradisul pierdut. Departe de a

8 Vezi Pater, Svr Thomas Browne, n. 3.9 Ordinul mendicant al Dominicanilor este

dedicat propagă rii credinţei prin predică (de altfel, titulatura oficială latină e Ordo Fratrum Praedicatorum). Denumirea „Câinii Domnului” e bazată pe un joc de cuvinte: „Domini-canes”.

10 Cuvântul juggler (jongler), al cărui sens modern este strict specializat, era mult mai larg în Evul Mediu; Joculatores îi desemna pe mimi, iar francezul jongleurs desemna varianta populară a truverilor; în secolele XVI şi XVII „jugglerii” erau organizaţi în mari confrerii de artişti vagabonzi de toate tipurile. Chesterton face aluzie la cunoscuta animozitate a puritanilor şi a lui Milton personal faţă de orice fel de reprezentaţie teatrală.

11 Epopee comică în nouă cânturi (publicată 1663 – 1678) de Samuel Butler (1612 – 1680); în ea sunt satirizate ipocrizia şi egois mul puritanilor – motiv în plus de nepotrivire.

139p a g i n a

eseufi învestit cu seriozitate morală, în cel mai bun sens al cuvântului, ni se dezvăluie aici o incapacitate de a gândi ferm şi mărinimos la Lucrurile Originare şi la primele culori ale paletei creatoare, fără a împroşca pictura cu astfel de pete de cerneală ale politicianis-mului sectar. Mărturisesc că, din punctul de vedere al seriozităţii morale, aceasta mi se pare banal, ranchiunos şi chiar şi puţin vul-gar. Iar după această critică impertinentă, voi repeta cu glas tare şi din pura voluptate de a le rosti cât se poate mai des versurile:

Dying put on the weeds of DominicOr in Franciscan theink to pass disguised.12

Iar bucuria exuberantă pe care mi-o produc aceste versuri reprezintă punctul cel mai apropiat de arta pentru artă la care am ajuns.

Pe scurt, mi se pare că Milton a fost un mare artist, şi totodată că a fost un mare acci-dent. Cam în acelaşi sens aş spune că şi maes-trul său Cromwell a fost un mare accident. Nu este adevărat că toate virtuţile morale s-au cristalizat în Milton şi în puritanii săi. Nu este adevărat că toate virtuţile militare s-au concentrat în Cromwell şi Coa stele de fier. Şi de cealaltă parte au existat munţi de devo ţiune morală şi munţi de bravură mili-tară. Dar întâmplarea a făcut că în expresia literară Milton a avut mai mult succes şi mai multă abilitate şi că în ştiinţa militară Crom-well a avut mai mult succes şi mai multă abi-litate decât ori care din numeroşii lor rivali. Să-l zugrăveşti pe Cromwell ca pe Necuratul sau pe Milton ca pe un ipocrit înseamnă să cazi în cealaltă extremă şi să devii ridicol; amândoi au crezut sincer în anumite idei morale ale vremii lor. Numai că ele nu erau, aşa cum presupune multă lume, singurele idei morale ale vremii lor. Şi, cel puţin după părerea mea personală, nu erau nici măcar cele mai bune idei morale ale vremii lor. Una dintre ele era ideea că înţelepciunea este mai mult sau mai puţin diminuată de veselie şi de gustul poporului pentru distracţie; şi dacă vrem, putem numi aceasta seriozitate mora-lă. Numai că Oliver Crom well a biruit nu prin seriozitatea sa morală, ci prin strate gia sa; iar Milton a izbândit nu prin seriozitatea sa morală, ci prin stilul său.

Dar, întâi de toate, daţi-mi voie să mă refer la cea mai înaltă formă de seriozitate morală şi la relaţia lui Milton faţă de poezia

12 Vezi ibid., n. 6.

religioasă din vremea sa. Paradisul pierdut este, desigur, un poem religios; dar, pentru mulţi din ad miratorii săi, religia este par-tea cea mai puţin admirabilă din el. Poetul, e drept, declară că vrea să justifice faţă de oameni căile Domnului; dar n-am auzit nici-odată sa-i fi citit cineva în acest scop, aşa cum oamenii mai citesc şi azi un poem religios cum ar fi Cartea lui Iov, cea atât de întune-cată, şi aproape sceptică. Cu greu se poate spune că un poem apără căile Domnului, când consecinţa sa cea mai frecventă, lucru recunoscut, este să-i determine pe citi tori să simpatizeze cu Satan. Spunând acestea, argu-mentez într-un fel împotriva propriilor mele vederi; căci, după cum am spus, sunt instinc-tiv potrivnic teoriei estetice că o artă atât de mare ar putea fi întru totul nereligioasă. Şi sunt de acord că până şi la Milton există anu-mite pâlpâiri de convingeri creştine. Fără ele, nimeni n-ar fi putut scrie un vers ca: By the dear migkt of Him that walked the waves13. Dar cred că nu exagerez spunând că este singu-rul moment în care acest personaj păşeşte în universul lui Milton. Îmi închipui ca nimeni n-a fost vreodată în stare să-l recu noască pe Cristos în cuceritorul insensibil care conduce unul din carele războiului din cer, precum Apollo războindu-se cu Titanii. Nimeni nu l-a auzit vreodată în disputele solemne ale Consiliului Cerului sau ale Paradisului recâş-tigat. Dar, lăsând deoparte toate aceste ches-tiuni particu lare, rămâne adevărul general că marea epopee religioasă ne izbeşte prin disproporţia ei; ne izbeşte cât de puţin reli-gioasă este o epopee atât de măreaţă. Pare aproape straniu ca cineva să poată scrie atât de mult şi atât de bine fără să se poticnească în tradiţia creştină.

Numai că epoca lui Milton a fost mar-tora unei adevă rate orgii de poezie religioa-să. Cea mai mare parte a ei avea seriozitate morală, şi o bună parte avea convingeri spiri-tuale admirabile. Dar în majoritatea ei, nu era poezia puritanilor; dimpotrivă, era mai ales poezia Cavalerilor. Religia cea mai reală – am spune aproape, religia cea mai realistă – nu se găseşte la Milton, ci la Vaughan, la Traheme, la Crashaw, la Herbert sau chiar la Herrik14.

13 Prin puterea iubitoare a celui care a păşit pe valuri (Milton, Lycidas, v. 173). Corect: nu by, ci through.

14 Henry Vaughan (1622 – 1695), Thomas Traherne (1637 – 1674), Richard Crashaw (1612 – 1649) şi George Herbert (1593 – 1633) se numără printre cele mai proeminente nume ale „poeziei metafizice” (poezia

140pagina

eseu

Dovada cea mai bună este că astăzi elemen-tul lor religios nu s-a transformat întru totul în literatură. Un romano-catolic îl poate citi pe Crashaw, un anglo-catolic îl poate citi pe Herbert cu deplină evlavie; tare mă îndoiesc dacă mulţi congregaţionalişti din ziua de azi citesc în acelaşi spirit teologia din Paradisul pierdut. Pentru moment, men ţionez numai emoţia pur religioasă: nu neg de loc că poe zia lui Milton, ca orice poezie mare, poate trezi alte emoţii mari. De exemplu, un om îndoliat de una din tragediile războiului mondial ar putea prea bine afla seninătate stoică în ver-surile care încep cu Nothing is here for tears15 Milton rosteşte cu cea mai mare nobleţe o consolare de acest fel; dar ea ar fi putut să fie rostită şi de către Sofocle sau Goethe, sau chiar de către Lucreţiu sau Voltaire. Dar, pre-supunând că cineva caută o consolare mai creştinească, el n-o va găsi de fel la Milton, aşa cum o va găsi în versurile începând cu They all are gone into the world of light16. Cele două epopei puritane luate în întregime nu conţin tot ce se spune în cuvintele O holy hope and high humility17. Nici speranţa, nici umi-linţa nu erau specialitatea puritanilor.

Dar aceşti Cavaleri se puteau lua la întrecere cu marele puritan nu numai în ceea ce priveşte pietatea mistică; misticismul lor era mai umanist şi chiar mai modern. La ei arde acel alb mister al zilei ale cărei zori, cred mulţi, s-au ivit o dată cu Wordsworth şi Blake. În sensul acesta ei fac pământul mistic acolo unde Milton a făcut cerul material. Nici în privinţa libertăţii filozofice nu sunt infe-riori; cred că este puţin probabil că singurul vers al lui Crashaw adresat unei femei: By thy large draughts of intellectual day18 ar fi putut fi

barocă şi manieristă a Angliei). Ei au scris aproape exclusiv poezie pe teme religioase. Crashaw era catolic. Robert Herrick (1591 – 1674), contemporanul lor, deşi preot, a scris mai ales poezii dedicate iubirii şi naturii, scurte notaţii graţioase şi senine. În general, este înscris printre aşa-numiţii „Cavalier Poets”, influenţaţi de Ben Jonson.

15 Aici nimic nu e pentru lacrimi.

(Milton, Samson Agonistes, v. 1621).16 S-au dus cu toţii în lumea luminii.

(Vaughan, în poezia cu acelaşi titlu din volumul Silex Scintillans, 1650).

17 O, sfântă speranţă şi înaltă umilinţă.18 Pe marile tale sorbituri de lumină a gândirii

(Crashaw, Saint Teresa)

Este departe de a fi singurul vers dedicat de poet unei femei.

adresat de Adam Evei sau de Milton doam-nei Milton. Mi se pare că aceşti bărbaţi îi erau superiori lui Milton în ce priveşte mărinimia, cavalerismul, dragostea de viaţă, echilibrul –între bun-simţ şi subtilitate: în toate privin-ţele, în afara faptului (care are oarecare legă-tură cu critica literară) că nu scriau aşa de bine ca el. Dar scriau suficient de bine pentru a despovăra numele de englez de acuzaţia lipsei de ideal şi pentru a ne dezvălui câmpi-ile strălucitoare ale unui paradis care nu este cu totul pierdut. Aceştia alcătuiau partida antipuritană; şi cititorul poate afla despre ea şi altele de la autorul Oglindei modei. De acolo îşi poate forma el o idee generală de felul cum, dacă n-ar fi fost puritanii, Anglia ar fi fost lăsată pradă moji ciei şi licenţei; afurisită din pricina blasfemiilor lui George Herbert; tăvălită în noroaiele materialismului josnic al lui Vaughan; aţâţată la chicoteli deşănţate de cinismul ieftin şi familiarităţile de cârciumă ale lui Crashaw şi Traheme. Dar tocmai aceas-tă tradiţie a Cavalerilor a continuat în epoca următoare şi de fapt până în secolul următor: şi cri ticul trebuie să-şi extindă condamnarea pentru a cuprinde şi bufoneriile brutale ale episcopului Ken19 şi nesimţirea dezmăţată şi lumească a lui Jeremy Collier20. Ba mai mult trebuie s-o extindă pentru a cuprinde şi pe ultimii Tory care au păstrat tradiţia partiza-nilor Stuarţilor; petrecerile nepăsătoare ale lui Swift, destrăbălarea drăcească a lui Dr. Johnson. Toţi aceşti oameni nu erau puritani; toţi erau adversari îndârjiţi ai puritanismului politic şi religios. Ade vărul este că literatura engleză este o neîntreruptă şi admi rabilă mărturie a faptului că Anglia nu a fost pur şi sim plu puritană. În Iarmarocul Sfântului Bartolomeu, Ben Jonson vorbea în numele majorităţii englezilor, şi în orice caz în numele majorităţii poeţilor englezi. Antipuritanismul a fost singurul lucru comun lui Shakespeare

19 Thomas Ken (1637 – 1711), episcop de Bath şi Wells, era un om învăţat şi pios. A scris manuale de rugăciuni, imnuri religioase, precum şi un manual de Practica iubirii divine. A fost socrul lui Izaak Walton.

20 Jeremy Collier (1650 – 1726) s-a făcut cunoscut mai ales prin Scurtă privire asupra imoralităţii si ireverenţei teatrului englez (1698), un atac împotriva licenţiozităţii teatrului Renaş terii, care la vremea sa a stârnit mare vâlvă şi a fost una din cauzele gustului mai academic şi sentimental care a dominat teatrul englez al secolului XVIII. Ca şi Ken, a fost unul din episcopii care au refuzat să jure fidelitate lui William de Orania, după 1688; au fost persecutaţi în fel şi chip.

141p a g i n a

eseu

şi Dryden, lui Swift şi Johnson, lui Cobbett21 şi Dickens. Iar de cealaltă parte prejudeca-ta istorică a izvorât nu din superioritatea puritanilor, ci pur şi simplu din succesul puritanilor. Trium ful politic al partidei, prin revoluţie şi prin industrialismul comercial, a fost cel care a înăbuşit mărturia maselor popu lare şi a poeţilor. Loialitatea s-a stins în câteva cântece populare; cromwellienii niciodată n-au avut un cântec popular cu care să moară. Istoria Angliei s-a despărţit de literatura Angliei. Cultura, ca şi agricultura noastră, este în acelaşi timp foarte indigenă şi foarte neglijată. Şi întrucât această negli-jare este regretabilă, fie măcar ca negli jare a literaturii, mă voi opri în încheiere asupra perioadei următoare la două generaţii după Milton, când ultimii Tory adevăraţi beau vin cu Bolingbroke22 sau ceai cu Johnson.

21 William Cobbett (1763 – 1835), cel mai talentat pamfletar radical al vremii; viziunea lui, a unei democraţii patriarhale, bunul său simţ şi năstruşnicele sale prejudecăţi, au influenţat o întreagă serie de scriitori englezi, de la Dickens la Chesterton.

22 Henry St. John, viconte Bolingbroke (1678 – 1751). După o strălucită carieră de politician şi ministru conservator fuge în Franţa, la curtea Stuarţilor, iar după ruptura cu ei se reîntoarce în Anglia, îndeamnă partidul său să renunţe la cauza iacobită, propagă un fel de conservatorism democrat şi patriotic: The Spirit of Patriotism (Spiritul patriotismului, 1736); The Idea of a Patriot King (Ideea de rege patriot, 1748). Ideile sale în

Tory de acest tip erau de fapt nişte răzvrătiţi, lucru care de obicei ne scapă. Aveau virtuţile răzvrătiţilor; aveau şi defec-tele răzvrătiţilor. Swift avea furia pătimaşă a unui răzvrătit; Johnson era morocănos ea un răzvrătit; Goldsmith avea sensibilitatea morbidă a unui răzvrătit; iar Scott, la capă-tul acestei linii de evoluţie, avea ceva din disperarea şi paseismul pur al unui răzvrătit învins. Şcoala liberală de critică literară, ca şi şcoala liberală de istorie politică, a omis sau nu a înţeles adevărul cu privire la ei, toc-mai pentru că a omis în mod necesar însăşi existenţa obiectului răzvrătirii lor. Pentru Macaulay şi Thackeray şi liberalul victorian de duzină, revoluţia de la 1688 era pur şi simplu o emancipare, înfrângerea Stuarţilor era pur şi simplu o evoluţie care ducea spre politica pură şi naivă a secatului XIX; liber-tatea care se extinde tot mai mult etc., etc. În felul acesta, atitudinea răzvrătiţilor Tory îşi pierde orice înţeles: astfel încât criticii amintiţi au fost obligaţi să prezinte o serie dintre cei mai mari englezi care au trăit vre-odată ca o simplă procesiune de demenţi şi de excentrici derizorii. Dar aceşti răzvrătiţi, fie că aveau, fie că nu aveau dreptate, pot fi înţeleşi numai dacă îi rapor tăm la forţa reală

filo zofie şi istorie i-au influenţat pe Swift, Pope, Gay şi alţii. În tot cursul secolului XVIII s-a întâmplat adesea ca Tory, mai degrabă decât Whig, să reprezinte interesele păturilor populare.

şi Dryden, lui Swift şi Johnson, lui Cobbett21 Tory de acest tip erau de fapt nişte

142pagina

eseu

împotriva căreia se răzvrăteau; şi figu rile lor titanice pot fi schiţate cel mai bine la ilumina ful gerului pe careul sfidau. Această forţă era ceva concret. Era orice, dar nu o simplă emancipare vagă a tuturor. Era ceva bine determinat, ca si monarhia pe care o înlocui-se, pentru că era o aristocraţie cea care o înlo-cuise. Era oli garhia măriilor familii liberale, o corporaţie foarte înche gată într-adevăr, a cărei formă juridică era parlamentul, dar a cărei substanţă esenţială era bogăţia sa recent acu mulată. Tocmai de aceea aceşti întârziaţi partizani ai Stuar ţilor sunt pitoreşti mai ales când îi vedem înfruntând pe vreunul din prinţii noii orânduiri aristocratice. Tocmai de aceea ni-l amintim pe Bolingbroke în picioare în loja sa la reprezentaţia lui Cato23 zvârlindu-i lui Marlborough în faţă sfidarea sa. Tocmai de aceea dr. Johnson rămâne fixat în magnifica sa trufie aruncându-şi sfidarea

23 Addison a scris tragedia Cato probabil în jurul lui 1700, dar n-a îngăduit premiera decât în aprilie 1713; figura lui Cato este pretextul unui elogiu al libertăţii care a stârnit multe pa siuni, cu atât mai mult cu cât boala şi apropiata moarte a regi nei Anne prevesteau un viitor tulbure. Ambele partide au cău tat să se identifice cu lupta pentru libertate. Marlborough a lipsit din Anglia din decembrie 1712 până în august 1714; refe rirea e figurată, piesa fiind dedicată soţiei sale; de altfel, Addi son s-a identificat îndeaproape cu partidul Whig.

spre Chesterfield24. Churchill şi Chesterfild nu erau oameni mărunţi, nici ca persona-litate, nici ca putere; erau podoabele stră-lucitoare ale triumfului lumii. Reprezentau clasa conducă toare engleză pe vremea când mai ştia să guverneze cu ade vărat; plutocra-ţia modernă pe vremea când mai merita încă să i se spună şi aristocraţie. Şi tocmai acesta era sen sul poziţiei acestor oameni de litere: că negau şi denunţau ceva al cărui prestigiu şi prosperitate creştea zi cu zi; ceva ce părea să aibă, şi de fapt şi avea, de partea sa nu numai prezentul, ci şi viitorul. Singurul lucru pe care nu-l avea de partea sa era străvechea tradiţie a poporului englez. Poporul de rând era tot mai hărţuit de expulzări şi îngră diri menite să adauge enormelor domenii ale atotputernicei aristocraţii vechile pământuri obşteşti şi pământurile yeo-manilor25. Tocmai unul dintre aceşti Tory răzvrătiţi a imortali-zat acea infamie în marile versuri din Satul pără sit26. E nemuritor cel puţin în sensul că pentru iubitorii literaturii engleze nu se va pierde niciodată; dar chiar şi această amintire a fost multă vreme pierdută pentru public din cauza subestimării şi neglijării sale. Până nu de mult, Satul părăsit a fost în mare măsură un poem părăsit. Dar despre aceasta voi avea ocazia să vorbesc mai târziu. Pen tru moment, aş vrea să subliniez că psihologia acestor oa meni, în tot ce are ea bun şi rău, nu trebuie interpretată ca o loialitate întârziată, cât mai degrabă ca o revoluţie frustrată. Desigur, unii dintre ei aveau trăsături de extrava ganţă şi morbiditate, caracteristice pentru propria lor fire; dar au devenit de zece ori mai extrava-ganţi şi mai morbizi pe măsură ce vedeau,

24 Dr. Samuel Johnson a adresat prospectul dicţionarului său lordului Chesterfield (1694 – 1773), diplomat şi om politic de vază al vremii, personalitate distinsă şi elegantă, care nu numai că frecventa lumea scriitorilor, dar şi scrisese acele celebre epistole etice către fiul şi finul său. Chesterfield l-a ascultat politicos, i-a dat un mic ajutor bănesc, dar a refuzat să-l frecventeze pe necioplitul şi excentricul lexicograf; totuşi, scurt timp înainte de apariţie, el a publicat câteva articole elogioase. Fire rebelă şi patetică, Johnson a răspuns cu o scrisoare sfidătoare; dicţio narul a apărut precedat, nu de o dedicaţie către Chesterfield, ci de o introducere în care se descriau emoţionant cumplitele dificultăţi şi nevoi îndurate de autor.

25 În secolul XVIII se desăvârşeşte procesul de minare a micii ţărănimi (yeomans), iar procesul de enclosure (îngrădire) i duce da dispariţia izlazurilor obşteşti. Ţăranii care emigrează îngroaşă la oraşe rândurile proletariatului.

26 The Deserted Village (1770), poem al lui Oliver Goldsmith (1728 – 1774), descrie decăderea satului englez în contrast cu un trecut idilizat.

143p a g i n a

eseu

şi le fierbea sângele în vine văzând succesul neruşinaţilor şi insolenţa norocoşilor. Mă îndoiesc că împotriva Stuarţilor va fi existat vreodată atâta amără ciune. Din cauza acestei neînţelegeri, în critica literară a apărut un gol foarte regretabil. Capodoperele acestor oameni sunt prezentate ca mult mai întor-tocheate sau ţicnite, sau inconsecvente decât sunt în realitate, pentru că obiectivul lor nu este privit în mod obiectiv. Este ca îşi cum am judeca delirul vreunui predicator puritan fără să admitem faptul că Papa sau regele au deţinut vreodată o putere reală cât de cât. Să ignori realitatea marilor familii burgheze din cauza ficţiunii juridice a unui parlament liber este ca şi cum ai ignora sentimentele martirilor creştini faţă de Nero din cauza ficţiunii juridice că imperatorul era numai un general militar. Astfel de ficţiuni nu împiedi-că persoanele cu imaginaţie să scrie cărţi ca Apocalipsul sau Călătoriile lui Gulliver.

Am să dau un singur exemplu, ca să arăt ce înţeleg prin această răstălmăcire pur literară; un exemplu chiar din Călătoriile lui Gulliver. Problema subaprecierii lui Swift este o problemă deosebit de subtilă, pentru că Swift ca individ era într-adevăr dezechilibrat, fapt mulţumită căruia a fost mult mai uşor pentru critici să nu păstreze balanţa destul de delicată a dreptăţii în ceea ce-l priveşte. Superficial, se poate argumenta că era nebun, indiferent de accidentul fizic al nebuniei ca atare; dar problema este că până şi aceia care şi-au dat seama că uneori era nebun de furie nu şi-au dat seama împotriva cui se îndrepta această furie. Şi lucrul acesta este ilustrat în mod destul de curios în concluzia la poves-tirea lui Gulliver. Toată lumea îşi aminteşte povestea urâcioasă în legătură cu acei Yahoo şi povestea încă mai urâcioasă în legătură cu fiinţele ome neşti reale care-i aminteau călă-torului întors de aceşti Yahoo; cum Gulliver la început se ferea de prietenii săi, şi numai treptat a acceptat să se aşeze lângă soţia lui. Şi toată lumea îşi aminteşte schiţa pitorescă, dar ostilă pe care Thackeray o face satirei şi satiricului; cu Swift ca un blasfemator negru şi rău care se aşază să scrie cum plita sa ale-gorie, a cărei unică morală este că toate lucru-rile sunt şi vor fi totdeauna lipsite de valoare şi josnice. Spun că toată lumea îşi aminteşte ambele pasaje. Dar, de fapt, mi-e teamă că mulţi îşi amintesc de cel critic fără să-şi amin-tească pasajul creator şi că mulţi l-au citit pe Thackeray fără să-l fi citit pe Swift.

Tocmai aici critica literară pură are un cuvânt de spus. Psihic, omul de litere poate

fi alienat sau sănătos mintal; antipatiile sale politice pot fi juste sau nu; din punctul nostru personal de vedere, poate că ne place sau că ne displace. Dar există un lucru la care omul de litere are dreptul, indiferent cine ar fi, şi anume justa înţelegere critică a acelui efect literar pe care e limpede că îl urmă reşte şi că îl realizează. Are dreptul la propriul său ideal, şi are dreptul de a fi judecat în raport cu acesta. N-ar fi cinstit să eliminăm frumoa-sele versuri de încheiere din Paradisul pier-dut ca melodramatice; fără să înţelegem că poetul avea intenţia fină de a permite acestei încheieri, după toate tunetele şi trâmbiţele Judecăţii, să cadă şi să se şteargă pe o notă mai blândă de iertare şi de speranţă rezo-nabilă. N-ar fi cinstit să stigmatizăm episodul cu Igno ranţa, condamnată chiar la porţile cerului, în încheierea cărţii lui Bunyan27 ca o simplă pată de cruzime şi răutate neagră cal-vinistă, fără să înţelegem că scriitorul a urmă-rit deliberat această teribilă ironie ca o ultimă atingere a de getului groazei. Dar dreptatea faţă de maeştrii puritani ai imaginaţiei nu a funcţionat şi în cazul marelui maestru Tory al ironiei. Nici un critic pe care l-am citit nu a ob servat care este adevărata culminare şi tâlcul acestui pasaj despre Yahoo. Swift con-duce acţiunea cu destulă duritate, pentru că

27 Bunyan, The Pilgrim’s Progress (Calea pelerinului, 1672 – 1678).

144pagina

eseu

un artist de felul său este adesea dur; duritate sporită de înzestrarea sa naturală pentru un fel de deli rantă realitate a detaliului, ca acolo unde descrie distanţa din ce în ce mai mică între el şi soţia lui la masă. Dar el se îndrepta treptat spre un lucru ce voia să-l spună în tr-adevăr, un lucru care merita într-adevăr să fie spus, dar despre care se pare că puţini socoteau că merită să fie auzit. El sugera că a pierdut treptat scârba faţă de oameni pe care i-o insuflase paralela cu aceşti Yahoo, că deşi oamenii sunt în multe privinţe meschini şi animalici, a ajuns să-i simtă ca fiind normali şi tolerabili; că acum simţul nevredniciei lor revine foarte rar; şi că de fapt există un sin-gur lucru care să-l reînnoiască. Dacă una din aceste creaturi manifestă Orgoliu...

Acesta e glasul lui Swift şi strigătul prin care învinu ieşte aristocraţia. Pentru mai-muţă e firesc să adune nuci, şi pentru John Churchill este scuzabili poate că adună gui-nee. Dar să-ţi închipui că John Churchill poate fi mândru de mormanul său de guinee, că le poate transforma în stele şi coroane şi că îşi poartă apoi cu dispreţ deasupra gloatei faţa aceea calmă şi clasică! E firesc ca mai-muţele să se-mperecheze cumva; dar să-ţi închipui că ducesa de Yarmouth e mândră că e ducesa de Yarmouth! Poate că nu e surprin-

zător că nobilii s-au îmbulzit şi au zbierat ca nişte Yahoo după zdrenţele şi bentiţele revo-luţiei, călcând în picioare şi trădând, rând pe rând, pe toţi şi pe oricine, făcându-şi murda-ra datorie a trădării pentru tot şi pentru orice puteau să pună mâna. Dar ca aceia dintre ei care au pus mâna pe ceva să-i nesocotească apoi pe cei care n-au pus mâna pe nimic, ca bogaţii să-i dispreţuiască pe cei să raci pentru că nu şi-au luat partea din pradă, ca această oligarhie de Yahoo să se simtă într-adevăr superioară faţă de oricine şi orice – aceasta stârneşte în profetul cauzei învinse o indig-nare care este mult mai adâncă şi mai no bilă decât obrăzniciile negative pe care noi le numim blas femie. Poate că Swift era mai degrabă un Ieremia decât un Isaia, şi pe dea-supra un Ieremia defectuos; dar în această mare culminare a năprasnicei sale satire el este totuşi un vestitor şi un glăsuitor al celor divine; pentru că e mărtu ria celui mai puter-nic şi mai pătrunzător intelect uman în faţa profundului adevăr al abjecţiunii şi imbecili-tăţii orgo liului.

Şi ceilalţi bărbaţi din aceeaşi tradiţie sunt conduşi, în esenţă, de acelaşi instinct. În multe privinţe, Johnson a fost nedrept faţă de Swift, după cum Cobbebt a fost mai târziu nedrept faţă de Johnson. Dar, arun-când o privire retrospectivă asupra istoriei, putem vedea că aceşti mari bărbaţi priveau toţi trei lucrurile în acelaşi fel; că regre tau cu toţii ascensiunea unei aristocraţii comerciale rapace şi păgânizate şi victoria ei asupra vechilor tradiţii ale po porului, pe care unii le numesc prejudecăţi ale poporului. Când Johnson a spus că Diavolul a fost primul Whig, ar fi putut pur şi simplu să modifice această propoziţie spunând că a fost primul aristocrat. Pentru că oamenii din această tradiţie Tory, în spirit dacă nu în definiţie, ştiau să distingă între privilegiul monarhiei şi cel al noii aristo craţii printr-un test foarte valabil. Semnul aristocraţiei este ambiţia. Un monarh nu poate fi ambiţios. Astăzi am putea formula lucrurile aşa, spunând că monarhia reprezintă auto ritatea; dar, în esen-ţă, aristocraţia e totdeauna anarhie. Curentul acesta nu îl critica însă pe oligarh ca fiind un rebel împotriva celor deasupra sa; ei îşi dădeau perfect de bine seama de activitatea sa ca opresor al celor de jos. Acest aspect, după cum mai spuneam, a fost cel mai bine descris de un prieten al lui Johnson, pentru care Johnson avea o apreciere foarte nobilă şi oarecum unică – Oliver Goldsmith.

Traducere şi note de Virgil NEMOIANU

145p a g i n a

teorii, idei, manifeste

Al treilea curent al avangardei artistice a secolului al XX-lea, suprarealismul urmează efectiv dadaismului, ca una din manifestările spirituale cele mai importante în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Dadaismul, în care unii au văzut o violentă reacţie emoţională la frustraţiile şi distrugerea valorilor, cauzate de cataclismul primului război mondial, marca de asemenea, într-un sens general, o tranziţie de la un tip de artă la altul. „A unit arta modernă, iubitoare a abstracţiunii, cu un nou tip de artă antiabstractă, antimodernă, numită suprarealism”1. Dadaismul a fost privit de unii ca o primă etapă a suprarealismului. Ideile dadaiste s-au convertit în ideile suprarealismului, şi majoritatea campionilor dadaişti s-au convertit curînd în suprarealişti oficiali. O mişcare de scurtă durată -a trăit doi ani (1916-1918) - dadaismul se pierde în suprarealism, pe drept cuvînt, numit „dadaismul celor care reuşesc”. Suprarealismul s-a născut „din cenuşa lui Dada” (Tristan Tzara), „a înflorit din impulsul iniţial dadaist. Însă, diferenţa dintre cele două curente este enormă”2.

Una din cele mai extravagante manifestaţii ale freneziei de reînnoire a artei, avînd ca scop suprem de a sistematiza confuzia şi de a contribui la discreditul

1 George A. Flanagan, Como entender el arte moderno, Buenos Aires, 1958, p. 295.

2 Vintilă Horia, Introducción a la literatura del

siglo XX, Madrid, 1976. p. 110.

total al realităţii, mergînd pînă la un refuz total al realului (refuz obţinut prin jocuri, trucaje, experienţe de „aneantizare”, destul de puerile în fond, în reducţie a lucrurilor la non-sensuri), dadaismul e „cel mult un succint inventar al ruinelor şi constatarea eşecului, sau, mai bine spus, a decesului unei civilizaţii”3. O revoltă totală pînă la anarhie, dada „tăind în carne vie, anula totul şi încerca să discrediteze totul batjocorindul”. Ca şi nihilismul rus de altădată, dadaismul năştea şi el din eroarea inutilă a războiului. Dar acţiunea negatoare, oricît de brutală ar fi fost, nu putea să se prelungească durabil în marea stare de criză. Dincolo de bufoneriile, provocările publice, căutarea de scandal, o poziţie fecundă se desena. Arta şi literatura se rătăciseră, lipsiseră de la datoria lor. Arta trebuia să devină, în mîinile celor ce i se dedicau, un instrument de căutare a adevărului, nu al celui care se exprimă în formule, ci al celui care este ascuns în inima omului, în viaţa sa secretă.

Astfel suprarealismul deschide porţile inconştientului, vede în artă un manipulator de imagini şi un mijloc de explorare propriu în comunicarea cu profunzimile indicibile. Partea negativă a suprarealismului consistă în a arunca discreditul pe toate valorile false ale societăţii şi ale culturii, ca şi dadaismul. Sarcina sa pozitivă trebuia să fie descoperirea zonelor psihismului pe care nu le poluase

3 Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism. Editura Univers, Bucureşti, 1970, p. 329.

Al. HUSAR

DADAISMUL

146pagina

gândirea organizatăşi falsificată4. Văzut din acest unghi, suprarealismul

se plasa la antipozii cubismului, ai artei abstracte, ai dadaismului însuşi...

O lume poetică fără nici un contact cu lumea reală, un refuz declarat al realităţii, dadaismul era totuşi, paradoxal, un nou apel la viaţă, la realitatea obiectiv contingentă. Dadaiştii jură pe „arta nouă” şi „arta abstractă”, dar ei duc mai departe pe antecesorii lor. Marinetti şi Picasso, campioni ai futurismului şi cubismului, deja proclamaseră doctrina bruitismului. a simultaneităţii, a noilor materiale în pictură, în contact direct cu viaţa, spre a sesiza „un mai rapid simţ al vieţii” (simultaneitatea e „arătarea directă a vieţii”) şi a lua parte la viaţa însăşi, „noul material” fiind drumul dorinţei (al tensiunii) spre realitatea micilor lucruri, pe lîngă drumul „abstractei naturi”.

O directă întoarcere la realitate, un apel la izvoarele nemijlocite ale artei afirmă în manifestul lor Despre artăşi artişti (1918) dadaiştii germani. Arta depinde, în execuţia şi orientarea ei, şi de timpul în care trăiesc

4 René Huyghe, Dialogue avec le visible, Paris, 1955, p. 259.

artiştii, care sînt creaturi ale timpului lor. „Cea mai înaltă artă va fi aceea care, în conţinuturile ei de conştiinţă, reprezintă miile de probleme ale timpului. Cei mai buni şi mai ascultaţi artişti vor fi aceia care, la orice oră, în tunetul cataractelor vieţii şi, îndîrjindu-se în lupta împotriva inteligenţei timpului, vor sîngera din mâini şi din inimă”. La întrebarea: Ce este, deci, dadaismul? -ei răspund: „Cuvîntul dada simbolizează relaţia cea mai primitivă cu realitatea care ne înconjoară ; odată cu dadaismul o nouă realitate intră în drepturile sale”5. Nouă sau nu, această realitate intră în orbita artei. „Există o calitate de poezie în stradă, într-un spectacol comercial, nu importă unde”, scria Tristan Tzara. Viaţa întreagă devine pretext de poezie. „Poţi pleca de la un fapt cotidian, o batistă care cade poate fi pentru poet pîrghia cu care va ridica un întreg univers”.

Dacă ceea ce s-a numit „marea realitate” a dadaiştilor îşi are rădăcina, între altele, în doctrina stabilită de naturalişti şi realişti,

care consideră orice fel de realitate demnă de reprezentare, cert, ei leagă o punte a artei cu viaţa. „Totuşi, după lichidarea unei retorici artistice ipocrite, rigidizate şi complet străine de realitate, pe dadaişti îi aşteaptă misiunile înnoirii şi de aceea interpretarea proprie a lui Arp conţine următoarea frază: Dada este cauza iniţială a oricărei arte”6. „Dada e direct ca natura, spunea însă Hans Arp. Dada e pentru naturăşi împotriva artei”. Viaţa este pentru dadaist scopul artei. Accentul pe viaţă în toate aspectele ei inepuizabile („viaţa nu este numai aici, ci şi acolo, acolo, acolo”), tendinţa de a readuce arta în punctul zero, aşadar în acel punct în care ea nu se mai deosebeşte de întregul registru al manifestărilor vieţii omeneşti” (Baader). Această coincidenţă (am spune: confuzie) a vieţii şi artei (ca actul care „îi îndreptăţeşte pe dadaişti să-şi însuşească orice manifestare a vieţii şi să încerce s-o interpreteze”) era insă fatală unei mişcări care în numele vieţii nega însăşi arta.

5 cf. Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968, pp. 149-150.

6 Werner Hoffmann, Fundamentele artei moderne, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977, vol. II, p. 153.

teorii, idei, manifeste

147p a g i n a

Jos Artacăci s-a prostituat!Poezia nu e decât un teasc de stors glanda

lacrimală a fetelor de orice vârstă;Teatrul, o reţetă pentru melancolia negustori-

lor de conserve;Literatura, un clistir răsuflat;Dramaturgia, un borcan de fetuşi fardaţi;Pictura, un scutec al naturii, întins în saloane-

le de plasare;Muzica, un mijloc de locomoţiune în cer;Sculptura, ştiinţa pipăirilor dorsale;Arhitectura, o antrepriză de mausoleuri

înzorzonate;Politica, îndeletnicirea cioclilor şi a samsarilor;...Luna, o fereastră de bordel la care bat între-

ţinuţii banalului şi poposesc flămânzii din furgoanele artei.

VREMminunea cuvântului nou şi plin de sine;

expresia plastică strictă şi rapidă a apa-ratelor Morse.

DECImoartea romanului-epopee şi a romanului

psihologic;anecdota şi nuvela sentimentală, realismul,

exotismul, romanescul să rămână obiec-tul reporterilor iscusiţi

(Un bun reportaj cotidian înlocuieşte azi orice lung roman de aventuri sau de analiză);

Vrem teatrul de pură emotivitate, teatrul ca existenţă nouă, dez bărată de clişeele şterse ale vieţii burgheze, de obsesia înţelesu rilor şi a orientărilor.

Vrem artele plastice libere de sentimentalism, de literatură şi anecdotă, expresie a formelor şi a culorilor pure în raport cu ele însele

(Un aparat fotografic perfecţionat înlocuieşte pictura de până acum şi sensibilitatea artiştilor naturalişti)

Vrem stârpirea individualismului ca scop, pentru a tinde la arta integrală, pecete a marilor epoci (elenism, românism, goti-cism, bizantinism etc.) – şi simplificarea procedeelor până la econo mia formelor primitive (toate artele populare, olăria şi ţesă turile româneşti etc.).

România se construieşte azi.În ciuda partidelor buimăcite, pătrundem în

marea fază activistă industrială.Oraşele noastre, drumurile, podurile, uzinele

ce se vor face, spiritul, ritmul şi stilul ce vor decurge nu pot fi falsificate de bizanti nism, ludovicism, copleşite de anacronisme.

Să stârpim prin forţa dezgustului propagat, stafiile care tremură de lumină.

Să ne ucidem morţii!Contimporanul, an. III, nr. 46, mai 1924.

AVANGARDA

MANIFEST ACTIVIST CĂTRE TINERIME

Ion VINEA

teorii, idei, manifeste

148pagina

Francis Picabia

Fericirea pentru mine înseamnă să nu comand nimănui şi să nu fiu comandat.

Priveşte-n depărtare, nu privi în urmă, vorbim fără rost când vrem tot timpul să ştim rostul.

Invidia-mi pare-a fi cel mai mare obstacol pentru fericirea francezilor.

391, New York, nr. 6, iulie 1917

Tristan Tzara: „Calendar”

flacon cu aripi de ceară roşie în floarecalendarul meu saltă medicamentastral de inutilă ameliorarese dizolvă la lumânarea aprinsăa nervului meu capitalîmi plac accesoriile de biroude exemplula pescuit de zei mici

dar al culorii şi al farseipentru capitolul mirositor undee totunape pistă mângâiere a sufletuluişi a muşchiuluipasăre crallecu degetele-ţi crispate întinse şişovăitoare ca ochiiflacăra cheamă spre a strângeeşti la adăpostmagazinele scuipă angajaţii la amiazăroata îi poartăclopotele tramvaielor taiefraza puternică

vânt dorinţă pivniţă sonoră deinsomniefurtună templucăderea apelorşi saltul brusc al vocalelorîn privirile aţintite spre puncteleabisurilorurmătoare de depăşit trăite spre aconcepecheamă trupurile umane uşoareca nişte chibrituriîn toate incendiile toamneivibraţii şi arborisudoare de petrol

Dada 3, Zürich, decembrie 1918

Louis Aragon: „Pentru mâine”

Voi ce v-aduce primăvaraMiracole ritmaţi-mi versulMintea-mi cuprinsă de plecareSubit se pierde într-o razăCadenţa-i prelungeşte mersul

Dansează Sena-n soarele de-aprilieprecum Cecilia la primul balsau mai curând duce pepitespre pod de piatră sau spre sităOraşu-i vale-n farmec ideal

DADAAntologie poetică

poezia experimentală

149p a g i n a

Cheiurile vesele ca-n carnavallumina o întâmpină mereuEa se perindă prin palateivite după propriu-i joc sau legeEu o salut în felul meu

Nu vreun Silen m-a învăţatci doar chiulitul de la şcoalăBeţia de pe-a buzelor culoareşi rozele zilei la fereastrăAsemeni fetelor la Gală

Litterature, nr. 4, iunie 1919

Louis Aragon: „Sinucidere”

A b c d e fg h i j k lm n o p q rs t u v w x y z

Cannibale, nr. 1, 25 aprilie 1920

Max Ernst: „Cânteculbătrânilor răzvrătiţi”

Iambi ologi de tândălogihodorogeli de hodorogisaltimbanci pentru boşorogiceruiesc buzele noctambulilorSe joacă cu tot felul de pacheteşi cu baghete magiceÎşi înghit îngheţatapompoşeniile foiletoaneleSărim de la una la altapân-ajungem la ouăde fraţi bigoţiMai uşori suntem noi toţidecât europiul fiindcăne-am americanizat uşorCu bocanc fin de marsuinN-avem coeziune chimică

Création, nr. 2, Paris, 1921

Georges Ribemont-Dessaignes; „Grădină”

Ochiul albastru al stelelorse balansează peun vârf de acŞterge lacrimile de pe podeaua inimiiŞi toţi îngeraşii ce sug din sudoareŞi-au făcut cuib într-o pălărie deformă înaltăAtunci floarea-şi desface picioarele.Catalog Man Ray, Librairie Six.decembrie 1921. Dada,

Champ Libre / Ivrea, 1994.

Marcel Duchamp

Rose Sélavy găseşte că un insecticidtrebuie să se culce cu maică-saînainte de-a o ucide; pionezelesunt de rigoare.

în Littérature, nr. 5, octombrie 1922

poezia experimentală

150pagina

Kurt Schwitters: „Prizonierul”

E interzis să tragi aici zeamă acrăculminează în sine. Violeta are-un ochiînvineţit, cu care peştii verzi hohotescde plâns în jurul unui cadavru degalbeni pescăruşi arşi. (Cotidian german.) Căci nevastă-mea are o limbăfoarte sărată dincolo de capul fărăastâmpăr coada lapte prins. RaoulHausmann împrăştie blând ardoritandre ridicate grămadă în vârtej lastânga (prin dreapta). Sânge clocotindîn venele crestate în faţa lui Apollinaireîn jurul piscurilor stau dârji munţii ladreapta şi la stânga. La dreapta şi lastânga. La stânga şi la dreapta. Un, doi.un doi, un doi, unu sunetul bârna înochi s-o învârtă. Ochiul tău, AnnaBlume, ochiul tău rămâne fără lacrimă.Îl înveţi pe Apyl să ciripească sepoate ciorapii de mătase să-nsemne doam-nă,de la Gaugain nici o pompă de nori.Jean Arp pe drum greşit Anna Blumebrad verde pompă la stânga. Unu!Unu! Stâng drept, stâng drept. Unu.Stâng. Stâng. Doi. Unu. Stâng doi unu.Doi unu. Unu. Opt.

Kurt Schwitters: „ZID”

Cinci Patru Trei Doi UnuZidZidZIDZID ZID ZIDZID ZID ZIDZID ZID ZID ZIDziduriziduriZiduriZIDURI ZIDURI ZIDURIZIDURI ZIDURI ZIDURI ZIDURIZIDZID ZID ZIDZID ZID ZIDzid zid zidzidzidzidzid

Kurt Schwitters, Anna Blume(1919 şi 1922), traducere de Marc

Dachy / Corinne Graber,Champ Libre / Ivrea, 1994

Kur

t Sch

witt

ers,

das

baum

erbi

l poezia experimentală

151p a g i n a

interviu

Tiberiu ROŞU: Plecând de la geneza copi-lăriei dumneavoastră, ţin să precizez că aţi avut marea onoare, la care eu tânjesc până şi în scrieri, să aveţi ca părinte un distins domn, ce a întru-nit o multitudine de calităţi şi a fost aureolat de harul hirotoniei. Sunteţi fiica unui intelectual, a unui îndrumător de suflete, camarad de arme şi a unui bun patriot. De ce nu i-aţi purtat numele ca poetă, v-a fost frică de repercusiunile sistemului?

Ana BLANDIANA: Nu... pur şi sim-plu, cu numele meu nu aş fi putut publica. De altfel, nu mi-a ajutat prea mult, pentru că după prima poezie publicată în Tribuna din Cluj cu pseudonimul acesta, de la Oradea, unde locuiam, a fost trimisă o circulară tutu-ror publicaţiilor din ţară, care trebuie să fi fost de ordinul sutelor, în care se spunea că sub pseudonimul Ana Blandiana, se ascun-de fiica unui duşman al poporului. Şi după aceea 4 ani nu am mai publicat. Deci, cum să spun, a fost vorba de o naivitate într-un fel. Îmi închipuiam că nescriind cu numele meu care era clar că nu putea fi publicat, o să pot să public.

T.R.: Ştim că Blandiana este satul natal al mamei dumneavoastră.

A.B.: Da, este satul natal al mamei, iar Ana este rima la Blandiana.

T.R.: Aţi simţit cenzura în domeniul publi-cistic; putem considera cenzura prima cauză a muţeniei acestui popor, acea muţenie ce-a dus până la degradarea individului şi pecetluirea lui în temniţele comuniste?

A.B.: Cenzura exista în toate domeniile nu numai în domeniul literar, până la urmă, problema degradării ţine de cel asupra căru-

ia se face presiunea. Unii cedează la primele presiuni, unii sunt chiar fericiţi să cedeze, iar alţii n-au cedat nici în fundul pământului la Jilava, unde a fost cea mai teribilă dintre închisori şi prin care au trecut toţi, fiindcă era o închisoare de tranzit. În ceea ce mă priveş-te, pot să spun despre perioada de când am devenit scriitor, deci după cei 4 ani în care n-am publicat…

T.R.: În ce an s-a petrecut?A.B.: E vorba de perioada când s-au

deschis închisorile şi când totul s-a luminat puţin.

T.R.: Vorbim după perioada ce s-a încheiat în 1964!

A.B.: Da, deoarece a existat apoi perioa-da dintre 1964-1972, care a fost mai destinsă, mai aproape de libertate, perioada cea mai bună din comunismul românesc.

T.R.: O perioadă de dezmorţire a publica-ţiilor?

A.B.: Da, cum să spun, marja de liberta-te a fost cea mai mare în această perioadă. De altfel şi marja de bunăstare şi toate lucrurile mergeau bine, o perioadă în care Ceauşescu era invitat de regina Angliei şi trecea în ochii lumii occidentale drept dizident al taberei sovietice. România nu mai conta ca o ţară absolut supusă ruşilor, ci ca o ţară care încear-că să-şi facă un destin propriu, care duce tra-tative între China şi Uniunea Sovietică, între arabi şi evrei, deci asta a fost perioada şi de deschidere interioară. Revenind la acei 4 ani în care nu am putut să public şi nici nu am putut să intru în facultate, în care aveam între 18 şi 22-23 ani, a fost o perioadă foarte

Tiberiu ROŞU în dialog cu Ana BLANDIANA

152pagina

interviu

grea mai ales din cauza vârstei mele, aflată în formare şi înspăimântată de faptul că eram plasată în afara lumii. În şcoală nu puteam să intru, de publicat nu puteam să public. Circulau tot felul de zvonuri, de exemplu, că poţi să intri la facultate şi nu se mai ţine cont de originea socială (aşa se numea stigmatul acesta, faptul că erai pedepsit pentru ce fuse-seră sau ce făcuseră părinţii) dacă veneai din producţie, drept care am fost ucenic de zidar la un bloc din Cluj timp de vreo jumătate de an, până când m-am îmbolnăvit grav (eram foarte plăpândă, aveam 18 ani); bineînţeles că nu am intrat la facultate, dar am intrat în spital. În plus, s-a considerat că am vrut să sfidez, pentru că între timp mă căsători-sem cu Romulus Rusan, care era cunoscut, lucra la revista Tribuna şi venea împreună cu colegii să se uite la mine pe schele. Şi totul a creat un fel de vogă care s-a întors împotriva mea. Iar mai târziu, după cei patru ani, din momentul în care a început viaţa de scriitor, vreau să vă spun, nu din modestie, ci pur şi simplu din sinceritate, că m-am purtat cum m-am purtat pentru simplul motiv că mi-era mai uşor să mă pot purta aşa, indiferent de represiuni decât invers, adică mi-ar fi fost infinit mai greu să scriu ode. Şi la urma urmelor ce se întâmplă, se întâmplă. Culmea este că, cu excepţia anilor `80, când totul s-a întunecat foarte tare, nici nu se întâmpla ceva teribil. Numai de tine depindea să refuzi degradarea. Mi s-a întâmplat să mă amuze faptul (când cineva îmi cerea să scriu despre Ceauşescu şi eu spuneam nu) de a descoperi că lui îi era mult mai frică decât mie, pentru că el trebuia să transmită mai departe că am

spus nu, ceea ce pentru el (dependent de sis-tem şi oportunist) era o adevărată problemă. Încât a fost destul la început să refuz, după aceea nici nu mai îmi cereau. Noi locuim aproape de Radio, şi atunci când ne vedeau, treceau redactorii de la Radio pe partea cea-laltă când ne întâlneau, de frică să nu trebu-iască să ne ceară ceva, iar noi să zicem nu şi ei să aibă repercusiuni.

T.R.: Au fost repercusiuni asupra dum-neavoastră în sistemul comunist, sau au mers pe ideologia: „nu vrea să scrie o lăsăm în pace”?

A.B.: A fost mult mai complicat, în sensul că am fost interzisă în trei rânduri. Prima oară, a fost după prima poezie, cum vă spuneam, şi când 4 ani nu am mai putut să public.

T.R.: Aţi „abandonat” publicarea, dar pre-supun că aţi continuat să scrieţi?

A.B.: Da, sigur, am scris, dar cred că aş fi progresat mult mai mult în anii respec-tivi dacă aş fi fost între oameni, între colegi. Eram foarte deprimată şi nimic din ce am scris atunci, nu a mai intrat în cărţile mele de după. Eram neformată şi disperată că nicio-dată nu o să se termine izolarea.

T.R.: Aţi putut să vă găsiţi refugiul în ceva, în afară de scriere, în acea perioadă de interzicere, de interdicţie?

A.B.: Faptul că soţul meu trecuse peste faptul că a se căsători cu mine era o problemă şi un risc, chiar îi puseseră în vedere că va avea de suferit repercusiuni dacă se căsăto-reşte cu cineva a cărui tată era în închisoare şi aşa mai departe, a fost adevăratul punct de sprijin. Nu ştiu cum ar fi fost dacă el nu era lângă mine şi asta de-a lungul întregii vieţi.

Romulus Ruslan şi Ana Blandiana

153p a g i n a

interviu

T.R.: Citadela în care v-aţi refugiat a fost şi este soţul dumneavoastră Romulus Rusan!

A.B.: A fost nu numai o dragoste, ci şi o prietenie şi până la urmă o simbioză, că am crescut împreună, eram amândoi foarte tineri, am crescut împreună şi am rezistat împreună. Nu ştiu cum ar fi rezistat fiecare separat.

T.R.: Revenind la perioada comunistă şi la scrieri, au fost repercusiuni asupra dumneavoas-tră?

A.B.: Iertaţi-mă, m-aţi întrebat asupra repercusiunilor. Deci au fost trei interdicţii: prima am spus-o, cea de-a doua a fost în 1985 când am publicat în revista Amfiteatru patru poezii care au provocat un mare scandal, este vorba de poemul Cruciada copiilor care se referă la faptul că femeile erau obligate să facă patru copii, şi un alt poem, care începe cu „Eu cred că suntem un popor vegetal” şi care a devenit aproape o formulă magică, un proverb, nu se mai ştia cine a spus asta, dar toată lumea discuta dacă suntem vegetali sau nu suntem vegetali. Un alt poem Totul, era o înşiruire de noţiuni care dădeau o definiţie a României de atunci. În ziarul The Independent de la Londra a apărut poezia în română şi în engleză şi fiecare cuvânt luat şi explicat pe larg, de ce este subversiv pentru români acest poem, pentru că scandalul produs a făcut ca poezia să fie copiată de mână în sute de mii de exemplare şi a fost de fapt primul şi singurul samizdat românesc. Deci aceasta a fost cea de-a doua interdicţie. Poemele au fost publicate în revista Amfiteatru care era o revistă studenţească şi au apărut, printr-o întâmplare, nici acum nu sunt chiar sigură cum de s-a întâmplat , pentru că înainte toţi au spus că n-au avut de-a face cu ele, iar după revoluţie, toţi s-au lăudat că ei au fost cei care le-au publicat. Părerea mea este că ele au apărut oarecum din întâmplare; era numărul din luna decembrie, iar în această perioadă era vacanţa studenţilor şi redactorii revistei studenţeşti plecau toţi în tabere cu studenţii, deci toată lumea a chiulit, într-o brambureală totală; în orice caz, în afară de mine care eram autorul, când s-a declanşat scandalul şi s-a analizat, s-au descoperit că nu erau semnate de nimeni, deci au ajuns în tipografie fără semnături. Iar cea de-a treia interdicţie a fost în 1988. După cea din 1985, s-a revenit relativ repede, pentru că au apărut mai multe pro-teste internaţionale.

T.R.: Au fost făcute presiuni din afară?A.B.: Da, au fost trimise scrisori către

Ceauşescu, scrisori deschise în ziare, întâlniri

la Universitatea din Heidelberg, din Padova, iar Ceauşescu avea încă o imagine de care se ţinea cont în Apus, deci a dat înapoi. Dar, în continuare, toată lumea stătea cu ochii pe mine, eram sub o lupă, drept care am început să scriu pentru copii, pentru că era un domeniu în care cenzura era practic ine-xistentă. Eu scrisesem mai multe cărţi pentru copii în care era erou un motan, Arpagic, şi m-am amuzat imaginându-mi că lui Arpagic i s-a urcat la cap gloria de a fi scris despre el şi în această calitate se poartă ca Ceauşescu; dar nici o clipă nu mi-am închipuit că se va observa că se poartă ca Ceauşescu.

Dragoş COJOCARIU: L-aţi creionat pe Arpagic în această idee de a-l denigra pe Nicolae Ceauşescu sau doar au fost supoziţiile venite din exterior?

A.B.: Am făcut un fel de portret-carica-tură al lui Ceauşescu, motanul meu semăna bine cu Ceauşescu.

T.R.: A fost un joc al dumneavoastră, care a fost descusut în cele din urmă.

A.B.: Sincer, nu îmi închipuiam că cine-va va observa, adică credeam că e jocul meu în care modelam personajul; dar cartea a dis-părut imediat din librării. După 1989 am găsit nişte directive, nişte adrese ale ministerului de interne, ale securităţii către filialele din diverse judeţe prin care li se cerea să retragă imediat cărţile din librării. Amuzant era că răspunsurile celor din judeţe erau absolut înspăimântate de faptul că nu mai găseau ce

154pagina

interviu

să retragă, deci cartea se epuizase instanta-neu şi şefii securităţilor locale îşi cereau scuze că nu mai găsesc cărţile, de data aceasta totul a devenit mult mai grav, atmosfera devenise mult mai întunecată; nu am mai putut să public până la revoluţie şi dacă nu era revo-luţia, probabil că aş fi fost eliminată definitiv. În faţa casei noastre a apărut o maşină în care stătea tot timpul cineva.

D.C.: Aţi avut şansa sau vi s-a acordat şansa să puteţi pleca peste hotare în tot acest sis-tem obscurantist?

A.B.: În perioada aceea bună, da. Soseau foarte multe invitaţii şi efectiv, în cei câţiva ani de deschidere, anii 1968-1971, obţinerea de către Uniunea Scriitorilor a unei vize nu era o problemă. Aceştia au fost maximul de libertate scriitoricească. După aceea, nu. În anii 1980 deja nu s-a mai pus problema şi în orice caz nu în perioadele în care am fost interzisă. Au fost şi episoade senzaţionale. De exemplu, nu mai ţin minte exact, cred că în 1987, era înaintea ultimei interdicţii în orice caz, am fost invitată pentru un recital de poezie la Covent Garden, era un recital în care trebuia să citesc eu şi un poet chinez exilat. Dar nu am primit viza.

T.R.: Cum aţi acţionat în această situaţie de cumpănă?

A.B.: N-am primit-o într-un mod foar-te perfid, în sensul că nu mi-au dat-o, ceea ce nu era mare originalitate, dar ceea ce era ieşit din comun era faptul că recitalul urma

să aibă loc într-o duminică după amiază şi englezii dădeau mereu telefon întrebându-mă: „aţi primit viza?”, „când sosiţi?”, „când să vă aşteptăm?”, şi eu spuneam mereu: „Nu am primit viza”. Ei bine, vineri după masă, am primit un telefon în care mi s-a spus că pot să plec, doar că pe vremea aceea biletul de avion nu se cumpăra instantaneu, oricum nu puteam să-l cumpăr sâmbătă, drept care era o formă de ipocrizie absolut dezgustă-toare. Când englezii mi-au telefonat ultima oară, sâmbătă, să întrebe „deci veniţi sau nu veniţi?”, eu a trebuit să spun, „am primit viza, dar nu am bilet” şi cred că asta i-a înfuriat mai tare şi în locul meu pe scenă a fost pus un magnetofon cu vocea mea care spunea poezii şi traducătorul după aceea citea poemele în limba engleză şi înainte de asta s-a citit o scri-soare de protest către Ceauşescu.

D.C.: Eu aş vrea să revenim la perioada sau în atmosfera puşcăriilor comuniste vorbind sau încercând să vorbim despre tatăl dumnea-voastră. Am citit într-o carte mărturisirea „De sub tăvălug”, cartea lui Ilie Tudor, tatăl lui Tudor Gheorghe, în care omul acesta descrie un episod excepţional prin duritatea scenei prezentate, în sensul că, se spune că refractarii, cei care trebuiau reeducaţi, erau cumva, într-o sală şi li se puneau filme, diapozitive, cu tot ce însemna parcursul şi bineînţeles, să spunem fecunditatea sistemului. Omul acesta, la un moment dat, când erau toţi adunaţi acolo şi filmul respectiv rula, cu imagini care arătau, să spunem frumuseţea patriei, cu Bicazul, Casa Scânteii, blocuri, punctând totoda-tă în respectivele imagini, o linie nouă culturală în care la un moment dat: „la o masă lungă, în fundal câţiva tineri citeau... între ei, o fată fru-moasă declama o poezie. Când fata îşi citea poezia, am simţit mâna încordată tremurătoare pe picior (a unui camarad): ,,Tudore, e fata mea Doina.”

A.B.: Este pentru prima oară când aud acest episod, dar mi se pare ciudat, pentru că, până să se deschidă închisorile, nu se punea problema ca eu să fiu filmată, pentru că eu însămi eram interzisă; cu excepţia acelei prime poezii, am redebutat în 1964.

T.R.: Întâmplări asemănătoare au mai fost în viaţa dumneavoastră, legate de tatăl închis?

A.B.: Vă povestesc o altă întâmplare care de data asta mi se pare extrem de cre-dibilă. Mi-a povestit un coleg al tatei, tot un preot din Bihor, că erau în Balta Brăilei şi se întorceau de la muncă pe o vreme rea, cu vânt, cu ploaie; şi vântul la un moment dat a adus un ziar rupt, o zdreanţă de ziar, pe care ei încolonaţi, cum se întorceau în lagăr de la muncă, s-au repezit să o prindă, pentru că

155p a g i n a

interviu

acolo a vedea un ziar era ceva extraordinar, şi pe bucata respectivă se găsea o înşiruire de nume de tineri talentaţi printre care se găsea şi pseudonimul meu. Trebuie să fi fost imedi-at după debutul meu, pentru că după aceea am dispărut. Şi tata a spus: ,,Asta trebuie să fie Doina pentru că scrie versuri, (scriam versuri şi când eram mică), iar Blandiana este satul Otiliei, soţia mea”. Era o chestiune de deducţie, putea să nu fie adevărat, dar a fost o deducţie corectă.

T.R.: Rămânând în aceeaşi notă dramatică a puşcăriilor comuniste, tatăl dumneavoastră când a fost eliberat? Aţi reuşit să-i împărtăşiţi sentimentele ce v-au mistuit de-a lungul timpului cât a fost închis?

A.B.: În legătură cu acea perioadă, de îndoctrinare înainte de deschiderea închisori-lor, în cursul anului 1964 s-a tot ieşit şi se ştia că încet-încet vin toţi acasă; şi tata a venit abia în octombrie-noiembrie la sfârşit, şi peste câteva săptămâni a murit. Când am vorbit cu el, i-am spus: „credeam că nu o să mai vii”, adică de ce aşa târziu, pentru că dom-nul cutare a venit în martie şi el ne-a spus: „pentru că nu am fost de acord, am refuzat să mă las îndoctrinat” sau aşa ceva; deci probabil că le cerea un fel de adeziune. Ne-a povestit că atunci când a ieşit şi fiind printre ultimii care au ieşit, e un amănunt pe care nu l-am mai întâlnit în alte cărţi de memo-rii, s-a ridicat un steag alb pe închisoare, ca un semn de împăcare a ţării, a celor care au suferit cu cei care i-au făcut să sufere. Tata era impresionat, adică era mult mai impresionat decât ce văzuse şi ce citise, i se părea că e un semn că de acum încolo lucrurile vor merge bine; ţin minte că într-un fel, nouă ni se părea că-i puţin naivă încrederea lui că lucrurile se vor schimba. Adevărul e că, într-o oarecare măsură, lucrurile s-au schimbat în acei puţini ani. De altfel, nu degeaba se vorbeşte atât de mult de generaţia şaizecistă care a cuprins toate domeniile: arta, literatura şi probabil că şi în ale tehnicii, cu personalităţi importante şi care au rămas la fel şi după. Pur şi simplu a fost ca un luminiş în care au putut să se dezvolte şi este de-a dreptul extraordinar să te gândeşti cât de puţină libertate a putut să facă posibilă o asemenea înflorire. Adică, gândiţi-vă că au apărut filme de Ciulei şi de Pintilie care au luat mari premii internaţio-nale, că teatrul tot aşa, era extraordinar, că se făceau cozi la Corneliu Baba, nu mai vorbesc de literatură, de felul în care dispăreau volu-mele, adică era efectiv o efervescenţă spriji-nită de public, o efervescenţă a autorilor care

era sprijinită de o efervescenţă a publicului care respira moleculele de libertate din cărţi sau filme.

D.C.: Aş vrea să rămânem în perioada aceasta comunistă, vorbind despre dumneavoas-tră, cum trăieşte Ana Blandiana acea perioadă şi cine o sprijină?

A.B.: În 1985 a fost o perioadă scurtă, de o lună de zile, nici nu am avut timp să mă dezmeticesc, adică am fost disperată de ceea ce se întâmplă şi după aceea nu îmi venea să cred că au dat înapoi, pentru că eu nu ştiam din străinătate nimic, nu ştiam nici de scrisoarea deschisă a 39 de universitari şi scriitori italieni către Ceauşescu care a apă-rut în presa italiană. Eu abia după 1989 am aflat explicaţia. Dar pot să vă spun despre perioada din 1988-1989, care a fost o peri-oadă într-adevăr dură. Totul era îngrozitor şi, în acelaşi timp, era un adevărat savantlâc obositor al manipulării. Iată unul din episoa-dele care mi-au rămas în minte pentru că pe multe le-am uitat. Eu sunt în general o fiinţă calmă, înclinată să văd partea plină a paharu-lui şi nu fac crize de nervi. Aveam o rubrică în România literară, şi neoficial, secretarul de redacţie care era un scriitor ca şi noi, Roger Câmpeanu, un om foarte drăguţ, a căutat-o pe sora mea rugând-o să-mi transmită să nu mai trimit materiale pentru că nu mai are voie să mă publice. Deci aşa se petreceau lucrurile, nu venea o scrisoare oficială, pur şi simplu nu mă mai publicau. Dar, cum rubri-ca pe care o scriam în România literară era foarte citită, lumea probabil a început să zică, „de ce nu mai scrie?” şi atunci într-o zi, ieşind eu de acasă, v-am spus că stăteam lângă radio şi la radio veneau foarte mulţi scriitori şi redactori, mă întâlnesc cu cineva care mă întreabă, uluit când mă vede: „ce faci aici?”. „Cum ce fac aici? Aici locuiesc, nu ştiai?”. Atunci el mi-a spus numele unui coleg al lui de la radio, care susţinea că m-a întâlnit pe aeroportul de la Lisabona. La ora respectivă, aeroportul de la Lisabona îmi suna ca şi când mi-aţi spune că m-aţi întâlnit pe aerodromul de pe planeta Pluto, era ceva ţinând absolut de fantastic. Am venit acasă, şi i-am povestit soţului meu; ne-am dat seama că au lansat anumite zvonuri, în general era un război al zvonurilor, pentru ca lumea să zică: ,,De asta nu scrie pentru că e la Lisabona”. Ca să nu mai spun că atunci intervenea şi o invidie, de ce ea e la Lisabona, iar noi nu putem pleca. La începutul lui septembrie începea Festivalul Enescu, am hotărât să nu ne lăsăm, drept care am împrumutat bani de pe la toţi prietenii şi

156pagina

interviu

am cumpărat bilete la Festivalul Enescu la care era tot Bucureştiul, ca să fim văzuţi de oameni. Ca să vadă lumea că nu-i adevărat că sunt plecată. Ei bine, atunci, am descoperit că zvonurile erau ca nişte animale, adică se adaptau, urmarea a fost că nu s-a mai spus că sunt în străinătate, dar am început să aud că am făcut cerere de plecare definitivă din ţară. La asta nu se mai putea reacţiona, pentru că cine cerea să plece din ţară, în mod automat era dat afară din serviciu, nu mai putea să publice; dar, în acelaşi timp, ceilalţi oameni care nu cereau să plece, care rămâneau aici, adică majoritatea, aveau faţă de ei un fel de reacţie rea,de frustrare şi era şi normal să spună ,,Sigur îi dă ei mâna să facă pe curajoa-sa din moment ce a cerut să plece din ţară”. La asta nu am mai avut cum să reacţionez pentru că nu puteam să opresc fiecare om de pe stradă, să-i spun: ,Ştiţi, nu e adevărat că am cerut să plec”.

T.R.: Alte zvonuri au mai apărut în acea perioadă sau totul a stagnat odată cu zvonul pără-sirii definitive a ţării ?

A.B.: Pe strada noastră, sunt nişte case mici, vilişoare, cu două trei camere şi aveam încălzire cu păcură de care se ocupa un meca-nic, Nea Butuc, un bătrânel care trecea din casă în casă şi fiecare familie plătea o sumă mică de bani şi dimineaţa dădea drumul la căldură. Acţiunea se petrecea în perioada când deja eram interzisă, stătea o maşină permanent în faţa casei, dar cine stătea în maşină nu se amesteca în niciun fel, nu mă

împiedica să ies din casă sau altceva. După 1989 m-am gândit din ce mi-au povestit vecinii, că într-un fel stătea mai mult pentru vecini decât pentru noi, să nu se apropie de noi, să nu vorbească cu noi. Ulterior am aflat că acest procedeu se numea spargerea antu-rajului, aceasta era formula securităţii, adică să-l izolezi pe omul respectiv. Eu ieşeam des-tul de puţin din casă în perioada respectivă; de altfel atunci am scris Sertarul cu aplauze, care era o carte în care ceea ce trăiam devenea materia primă a ceea ce scriam. Când cartea a apărut în Germania, a fost lansată cu sloganul publicitar „o carte care mi-a salvat viaţa”, era o propoziţie spusă de mine într-un interviu. Am suportat mai uşor totul, ştiind că ceea ce mi se întâmplă, oricât de rău ar fi, este trans-format în materie primă pentru cartea mea. Mă întorc la nea’ Butuc: el nu mă mai văzuse în ultimul timp şi îl întreba pe soţul meu de vreo două zile, „unde e doamna? unde e doamna?” şi el îi răspundea „scrie”. Într-o dimineaţă sună nea’ Butuc la uşă pe la ora 6 dimineaţa: „Unde e doamna?”, „Doarme”, zice soţul meu care ieşise la uşă, „Nu cred, vreau să o văd”; ,,A înnebunit nea’ Butuc, zice că vrea să te vadă” mi-a spus soţul meu, trezindu-mă. Am tras ceva pe mine, am ieşit iar nea’ Butuc a căzut în genunchi şi a înce-put să-mi sărute mâna plângând şi spunând: „Doamnă, sunteţi vie, mi-a spus o ţigancă că v-au tăiat în bucăţi şi v-au aruncat în canal”. A fost cu adevărat emoţionant. Nu era deloc uşor de trăit în genul ăsta de atmosferă în care evident nimeni nu mai îndrăznea să vină la noi; mai târziu, în ultimele luni înainte de decembrie, era tăiat telefonul, nu mai veneau scrisori. În schimb stătea acea cucoană, înlo-cuită de un tânăr uneori, în maşină. Problema era că stătea doar opt ore şi atunci întrebarea noastră era „bine, dar ce se întâmplă în restul timpului?”, totul devenea de-a dreptul mis-terios, supoziţia era că pot să asculte ceea ce facem în casă, ceea ce era absolut îngrozitor, pentru că se crea sentimentul că nu mai exis-tă nici un fel de intimitate şi când spuneam „mai vrei puţină cafea?” mi se părea că e indecent. Dar dacă ea pleacă la ora patru, vine la opt şi pleacă la patru, în restul timpului de unde suntem supravegheaţi, dintr-o casă din vecini, din alt loc pe care nu-l vedem? Acum înclin să cred că era mai mult sau mai puţin o butaforie, în sensul că erau puşi acolo să fie văzuţi, să înspăimânte pe toată lumea.

D.C.: Dacă am continua pe linia aceasta, respectiva femeie sau înlocuitorul ei, putem con-sidera că stăteau la serviciu cele opt ore!

157p a g i n a

interviu

A.B.: Fără discuţie, dar fiţi atenţi, stă-teau pe un ger mare şi nu porneau motorul, stăteau şi îngheţau acolo opt ore sau pe o arşiţă în care înnebuneau de căldură, stăteau în condiţii foarte grele. O dată, când era foar-te frig, m-am gândit ce-ar fi să mă duc să-i dau o ceaşcă de ceai, asta ar fi fost conside-rată o sfidare, dar chiar aveam un sentiment de compasiune faţă de nenorocita care stătea acolo.

D.C.: După cele opt ore petrecute cu ,,musa-firul din maşină”, la un moment dat te obişnuieşti cu acel sentiment, în afara celor opt ore, vă sim-ţeaţi mai uşuraţi, mai liberi sau era aceeaşi stare de tensiune?

A.B.: Nu, în primul rând sunt convin-să că existau microfoane în casă. De vorbit între noi nu puteam vorbi, pentru că ştiam că se aude tot. A fost o perioadă în care am scris, nu cunosc în viaţa mea o perioadă mai bună de scris, am fost atât de serioşi, atât prin dramatismul situaţiei cât şi prin faptul că nu puteam face nimic altceva. După aceea, nebunia care a început în 1990 în care eram tot timpul în public, mitingurile din pieţe, visam la liniştea aceea a scrisului; de vorbit între noi nu vorbeam decât pe stradă. Plecam la plimbare, nu mai spun dacă vroiam să scriem o scrisoare, căutam cutii poştale mai îndepărtate, era o naivitate, ne închipuiam că dacă punem la cutii poştale mai periferice şi nu la poştă, se citesc mai puţin. Se pare, până la urmă, că tot ce aflăm acum e că se citeau toate, era o armată de oameni care funcţi-onau în acest scop, după cum telefoanele, niciodată nu le-am folosit decât cu precauţie şi strictul necesar; vorbeam cu mama şi ea ştia şi noi ştiam că nu trebuie să vorbim decât ce te doare, cum te simţi, ai nevoie de ceva ş.a.m.d.

T.R.: Revenind asupra dosarului de la CNSAS ce v-a şocat cel mai mult când l-aţi citi? Aţi găsit în dosar lucruri pe care nu le-aţi făcut sau persoane apropiate care v-au ,,turnat”?

A.B.: Nu ştiu dacă din păcate sau din fericire, eu nu mi-am găsit dosarul. Se susţi-ne că ar fi fost distrus de cel care mă supra-veghea până în 21 decembrie. În orice caz, nu l-am găsit. L-au distrus sau mai există o supoziţie mai ciudată şi mai înspăimântă-toare. Când am făcut sala cu disidenţii de la Memorialul Sighet, am făcut un panou despre grupul de la România liberă care a încercat să scoată un ziar ilegal şi am găsit documente cu toţi cei din grup, cu excepţia lui Băcanu care era liderul grupului, iar după 1990 devenise directorul României Libere.

Ne-am întrebat în mod firesc cum de lui, care era cel mai important, care a stat cel mai mult la închisoare, nu-i găsim dosarul? O explicaţie dată chiar de cei de la România liberă era că, probabil, Băcanu era în continu-are supravegheat. Există ideea şi supoziţia că dosarele care sunt vii, nu se găsesc pentru că nu sunt la arhivă, sunt încă funcţionale. Am zis că nu ştiu dacă trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu sau să-mi pară rău, pentru că mă gândesc cu groază că aş fi putut descoperi prieteni, oameni pe care îi respectam, printre turnători. Mi-ar fi fost foarte greu; deci într-un fel mai bine să nu ştiu. Pe de altă parte ar fi fost foarte interesant, probabil, aş fi aflat foarte multe lucruri noi.

T.R.: În legătură cu Memorialul de la Sighet, ce reprezintă cartea de vizită a poporului român în faţa atrocităţilor comuniste, un omagiu adus în primul rând tatălui dumneavoastră! Cum v-a venit această idee?

A.B.: Memorialul de la Sighet este un omagiu adus tuturor deţinuţilor politici, dar sigur că trage în cântar că tatăl meu şi tatăl soţului meu au fost deţinuţi politici. Ideea nu a pornit de la propria mea viaţă, ci eram invi-tată la Consiliul Europei, trebuia să vorbesc în Parlament la o reuniune despre drepturile omului, în ianuarie 1993, şi după reuniune

158pagina

interviu

am stat la o masă, întâmplător lângă secre-tarul general, doamna Catherine Lalumiere, şeful Consiliului Europei la ora respectivă. Am făcut conversaţie, tocmai venisem la Strasbourg, din Polonia, unde fusesem la un colocviu organizat la Cracovia şi lângă Cracovia e Auschwitzul, unde Consiliul Europei era în curs de a realiza un institut de studii asupra Holocaustului. I-am povestit impresiile mele de acolo şi i-am spus că ar fi extraordinar să existe ceva asemănător şi despre comunism,de exemplu în România. (Vreau să vă spun că ceea ce acum pare o banalitate, adică comparaţia între nazism şi comunism, în 1993 era ceva de neacceptat pentru majoritatea persoanelor corecte poli-tic.) Ea a fost puţin mirată şi eu i-am spus că există în România o închisoare în care a fost exterminată toată elita României interbelice. Ar fi extraordinar, aşa cum există Memorialul de la Auschwitz despre nazism, să existe unul despre comunism şi am continuat să vorbim, pentru că tema discuţiei era despre unificarea Europei şi eu îi spuneam: ,,Mă îndoiesc că se poate ajunge la o Europă unită, unificând doar politicile economice, politicile publice, politicile externe; trebuie unifica-te şi obsesiile; adică trebuie să ajungem să ne cunoaştem reciproc pentru că voi nu ne cunoaşteţi pe noi deloc, iar noi atât de mult timp am visat la voi şi v-am idealizat în mod evident, încât imaginea noastră nu e deloc conformă cu realitatea, dovadă că acum tre-cem din dezamăgire în dezamăgire.” Aşa s-a născut ideea. Ea a spus să facem un proiect. „Consiliul Europei există pentru respectarea drepturilor omului şi nu există un loc în care drepturile omului să fi fost mai încălcate în

picioare decât într-o închisoare comunistă, aşadar faceţi un proiect!” Şi am lucrat cu soţul meu un an de zile la acest proiect pe care l-am înaintat la Strasbourg, care a fost luat sub egida Consiliului Europei. Era o perioadă când România nu era membră nici măcar a Consiliului Europei, nu mai vorbim de Uniunea Europeană. Din iniţiativa lor s-a înfiinţat fundaţia Academia Civică, au cerut să existe o fundaţie care să administreze acest proiect, ceea ce şi face. Memorialul Sighet este format din Muzeul de la Sighet,Centrul internaţional de studii asupra comunismului de la Bucureşti, iar Fundaţia este cea care administrează totul, adică ea e persoana juri-dică care strânge bani.

D.C.: Cu toată această perioadă de restric-ţii, ce a însemnat perioada comunistă, luând cazul lui Paul Goma sau luând alte cazuri celebre? Unii au putut pleca şi au constituit peste graniţă o rezistenţă, un glas al românilor vizavi de tot ce însemna realitatea crudă din România. Alţii nu au putut pleca, au rămas aici, unii au suferit, alţii au fost să le spunem cameleonici, au trăit bine. Dumneavoastră aţi putut coresponda cu oamenii plecaţi peste hotare care i-aţi cunoscut sau v-au fost prieteni aici?

A.B.: Înainte de 1989 nu se punea pro-blema să iei legătura cu cineva de peste hota-re. Nu ştiu cum ar fi fost, dar cu siguranţă corespondenţa intra în maşina de suprave-ghere, adică a scrie în străinătate prin poştă însemna să scrii securităţii care citea şi putea să trimită sau nu mai departe. A trimite mai departe era deja o formă de manipulare care însemna că urmăreşte ceva. În 1985 în perioa-da în care eram interzisă, am scris o scrisoare povestind tot ce mi s-a întâmplat, pe care am dat-o unei doctoriţe grecoaice care era originară din România. Am scris o scrisoare unui profesor de la Heidelberg, căruia i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat fără să-l rog nimic, dar el a înţeles şi a trimis scrisoarea la Europa Liberă imediat.

T.R.: Cum s-ar vedea Ana Blandiana în perioada comunistă fără un tată deţinut politic? Ajungeaţi la acelaşi nivel scriitoricesc, v-aţi adre-sat vreodată întrebarea aceasta măcar retoric?

A.B.: Toţi suntem produsul propriei noastre copilării, tot ce ni se întâmplă în copilărie ne marchează pe toată viaţa. Există o întâmplare în viaţă mea care m-a marcat. Eram în clasa întâi, aveam 6 ani, - că am intrat cu un an mai devreme la şcoală - şi mă întor-sesem de la şcoală, aveam o soră mai mică, mama era ieşită cu căruciorul cu copilul şi era acasă numai tata. Eram numai noi doi.

Cu poetul Daniel Corbu, Iaşi, 2001

159p a g i n a

interviuLa un moment dat au sosit patru persoane, s-au legitimat, au spus că sunt de la securi-tate şi că urmează să facă o percheziţie; tata a cerut ordinul de percheziţie, ţin minte că ,deşi eram atât de mică,m-a impresionat că el nu şi-a pierdut cumpătul şi le-a cerut dova-da, adică i-a pus sub semnul întrebării. I-au arătat ordinul de percheziţie, tata le-a zis: „sigur, poftiţi!”. Unul din ei a spus: „trebuie să avem şi un martor, că aşa e legea” şi a ple-cat să aducă pe un vecin. Stăteam într-o casă cu curte şi cu o portiţă, era un cartier lângă gara din Oradea şi s-a întors peste două sau trei minute şi a spus: „Nu pot să ies e blocată poarta”. „Cum e blocată, nu se închide nici-odată, nici nu are cheie, cum a înţepenit?” şi tata a ieşit să-i arate, iar mie mi-a fost frică să rămân cu ceilalţi în casă şi m-am ţinut după el. Acesta este momentul pe care vă rog să îl reţineţi şi la care am să mă întorc. Evident poarta nu era închisă, securistul s-a scuzat şi a zis că i s-a părut, s-a întors cu un vecin, a început percheziţia, a durat nu ştiu câte ore, s-a terminat. Percheziţia însemna că au căutat şi în pod şi în pivniţă, scoţând tot conţinutul sertarelor şi s-au aşezat să scrie procesul ver-bal că nu au găsit nimic. Şi în ultima clipă au spus „Aaa!” N-o să o uit cât trăiesc. „N-am căutat în sertarele de la toaletă”. Era o mobi-lă veche, demodată, o oglindă mare cu două sertare dedesubt. Într-un sertar erau piep-tenele, pudra mamei şi celelalte erau jucării de-ale mele. Şi au zis: „Pot să caut şi acolo?”, la care tata a zis: „pentru Dumnezeu aţi răs-colit tot, de ce să nu căutaţi şi acolo” şi a tras sertarul cu jucăriile mele şi deasupra era un revolver. Nu văzusem niciodată un revolver, dar tata s-a schimbat atât de tare la faţă încât mi-am dat seama că e ceva foarte grav. După cum era evident că nu era al tatei şi că nu noi

l-am pus acolo. Tata a fost arestat pentru port ilegal de armă. Când s-a întors mama acasă, m-a găsit singură, ţipând, plângând şi, poves-tindu-i toată întâmplarea s-a dedus că în acea clipă a ieşirii tatei şi a mea s-a pus revolverul. Şi mama mi-a spus: „Dacă nu ieşeai şi tu, nu aveau motiv să-l aresteze” şi am rămas pe toată perioada copilăriei cu această vinovăţie; dacă eu nu eram laşă şi nu mi-ar fi fost frică să rămân cu ei în casă, poate că nu ar fi putut să-şi ducă la bun sfârşit planul diabolic.

Am regretat şi încă regret acea scenă.

Nichita Danilov, Ana Blandiana, Daniel Corbu, Radu Florescu

160pagina

promo libris

Placheta pe care ne-a dăruit-o scriitorul, a cărui operă cuprinde mai multe cărţi de versuri, proză de eseuri filozofice, cu ilustra-ţii şi coperte de Cristian David, este cochetă şi a fost editată la editu ra SINOPSIS, sub îngri-jirea regretatului Al. Văduva. Ea conţine nu nu mai cântece vechi şi balade, dar chiar unele rondeluri suculente, unde vodca şi altele nu sunt uitate. Redăm “Ultimul hotar”: “Vodca e ulti mul hotar,/ E marea, ultima răscruce/ Unde beţivul – scalv sau duce,/ Priveşte zările-n zadar...// Fixat în clei pe noua cruce/ Se zbate straniul furnicar!/ Vodca e ultimul hotar,/ E marea, ultima răscruce...// Aacolo stă, pândind un zar,/ Şi toate legile-s caduce!/ Cu teama să nu se usuce/ Pleacă la drum cel temerar.../ Vodca e ultimul hotar!”; dar şi poeme parodice. Se vede că autorul cunoaşte nu numai poezia, română, dar şi pe cea stră-ină, de la Bacovia, I. Barbu, Leonid Dimov şi M. Dinescu, până la F. Villon. Uneori un comic amar, dacă nu grotesc, bântuie prin aceste versuri, dintre care “Poem pentru nea Gică” îşi găseşte un loc aparte. Unele parodii sunt legate de cotidianul nu de puţine ori res-pingător şi de anume relaţii cu reporteri bâl-bâiţi şi prefecţi mah muri; vezi “Ziua-ncepe prost”, “Specific autumnală” etc.

Din „Jocul cu luna” amintim: „I-am adus luna de pe cer,/ Dar ea porni să facă. fente;/ Că, Doramne vezi, mai mult ar vrea/ Vestita vâslă-a lui Terente.”; sau: “M-am prins atunci că este neam de mârlă/ Şi n-am mai aruncat cu luna-n gârlă;/ Am dus-o iar în cer, să lumineze./ Pe Suzi-am pus un melc, s-o defloreze...”

Secvenţa a doua şi ultima a cărţii, “Balade ruginite”, debutează cu “Balada funcţionaru-lui model” care, prin apropouri, dar şi prin cu vinte directe – uneori fără perdea –, dezvă-luie viaţa pe fugă şi, în ace laşi timp, trasă la indigo a funcţionarului. Redăm două strofe: “Fiind funcţionar cu conştiinţă,/ M-am repezit pân’ la Tanţa-n Obor,/ După care m-am întors, plutind parcă;/ Pe brânci am muncit, cu mult drag şi cu spor...// La prânz m-am pus de-am mâncat o tocană/ Mai grasă chiar decât între-ţinerea mea;/ O ea, după-masă, porni să-mi dea geană,/ Că nu e-n post încă; chiar nu ştiu ce-ar mai vrea?// Eu mă simţeam sătul, prea sătul.../ Mamă, cum mai visam ataraxia!/ Dar n-a ţinut, pe nicovala noadei/ Se puse să-mi probeze bărbăţia...”

În “Baladă pentru cea crăcană”, autorul amalgamează, cu stil şi efect, rolul ... crăca-nei în istorie – şi istoria ei, ajungând până la perfecţionarea acestora, a crăcanelor, în zilele noastre. Exemplificăm: „O ţeava strâmbă, plină de rugină,/ Pusă pe o crăcănă de stejar»/ Se în drepta şi chiar pocnea, virilă,/ Lovind letal, în fund, pe cel tătar.../ Arta războiului a progresat;/ Au apărut şi puşti - bătaie lungă!/ Arme-ochi-de-pisică ce văd noaptea/ Şi-ţi trag în cap o sută pe secundă...// Oricum şi totuşi, ţevile-au rămas/ La fel de capricioase, tari în fente!/ Se moaie şi se strâmbă, după plac/ Şi-ţi cer într-una ţinte indecente.../ Mai vor şi îngrijire specială:/ Vergele-având în vârf chilo ţi de damă,/ Creme extrase din venin de viespe/ Şi smocuri pubiene de codană...

Adrian Frăţilă, pentru că despre cântecele şi baladele sale este vorba, mânuieşte cu măies-trie versul, efectul fiind, de cele mai multe ori, cel scontat: ironia sau râsul, amărăciunea sau batjocura, tristeţea sau falsa jubilaţie, toate unite în viaţa cea de toate zilele paradoxal – scopul fiind acela în a ignora cotidianul.

Ironia atinge cote maxime în “Balada căpriorilor albi”, unde nu puţine strofe sunt de memorat şi unde, odată cu râvnita liberta-te, au poposit la noi, mult prea mediatizate, şi viciile democraţiei occiden tale – de care se mai auzise, pe ici pe colo – care află indi-vidul mult prea liber în... toate cele. Finalul poemului/baladei este o adevărată şarjă, din care mai redăm: “Apoi ziarele au penetrat,/ Perverse, neştiinţa noastră!/ Ne-au anunţat că, şi marii actori,/ Regizorii şi-i iau ca pe-o nevastă.../Oare există om, aflat în apă,/ Să nu se dea la fund măcar o dată?/ Există om, în lume sau în stradă/ Să nu confunde un băiat cu-o fată?// Urci în autobuzul treizecişapte,/ Simţi o suflare-n ceafă, auzi şoapte,/ Pe unde-va te-atinge o mână;/ N-ai să mai poţi manca o săptămână !// Înjuri şi faci scandal; lumea zâmbeşte;/ Începe să duhnească-a burţi de peşte.../ Te iei cu vorba, mai auzi glumiţe;/

Adrian FRĂŢILĂcântece vechi, balade ruginite....Editura Sinopsis

161p a g i n a

promo libris

Deşi a debutat în 1972 în revista „Familia” şi a apărut constant cu grupaje de poeme în reviste prestigioase ca „Tribuna”, „Steaua”, „Orizont”, „Arca”, „Convorbiri literare” sau „Poesis”, Gheorghe Vidican (născut la Petid, Bihor, la 27 iulie 1953) debuta abia în 1994 cu volumul de poeme Singurătatea candelabrului (Ed. „Cogito”, Oradea). Au urmat volumele Utopia nisipului şi Sărbători vulnerabile (2003), Rigorile cercu-lui (2004), Tratatul de linişte (2006), Mansarda cu vitralii (2008), Degetele orbului, Fluturi în tranşee (2011) şi Aspru sângele meu (2012).Trăitor la Oradea, referent cultural la Asociaţia

Nevăzătorilor, Gheorghe Vidican este un neoexpresionist ce-şi construieşte cu migală universul poetic propriu, uşor labirintic, cu lumini şi umbre, cu poveşti parabolice în stare să escamonteze o realitate agresivă. Iată cum arată în viziunea sa Oraşul: „resturi de paşi pe trupul cu miros de tămâie al/ clopota-rului trage trecătorii cu funia de colţul/ buzelor oraşul îşi odihneşte inima în dangătul de/ clopot năpădită de sângele din singurătatea/ cerşetorului piaţa ferdinand devine martor la dansul/ ielelor resturi de paşi cu miros de tămâie urcă scările/ de la astoria recitind versuri din ion davideanu/ tămăduitor zâmbetul chelneriţei răstoarnă/ deşer-tăciunile clipei în ceaşca de cafea strigă gurile/ muritoare de sete din faţa teatrului regina maria/ numele elenei din troia ca pe o victorie a trupu-rilor/ năpădite de zăngănitul de lance felinarele aşează/ lumina oraşului în călcâiul lui achile înserările pline/ de umbre ascund dansul ielelor sub pelerina/ cavalerilor resturi de paşi de mirosul de tămâie în/ braţele dansatoarei de la cazino.”Fiecare text e o poveste despre sine, des-pre ceilalţi, despre izbândă şi înfrângere. Să cităm Sângele meu: „crişul repede e sălaş trupului meu eminescu arde/ belşugul zorilor degetul lui arătător deschide strigătul/ apei de pe trupul trecătorilor se desprind streşini/ acoperă sângele meu cu un alt trup ungherele păcatului/ strecoară noaptea în felinare întinsă pe prispă femeia/ îmi veghează ţarina de pe tălpi vorbele ei cicatrizează/ rănile din razele lunii sângele meu împrăştie miresme în/ roua poemului eminescu e o ţară veghează timpul şi/ umbrele din apele crişului repede tămăduitor susurul/ din lumina felinarelor face cărări sângelui meu prin/ nisipul clepsidrei dangătul clopotului are mâini trage/ timpul de funii crişul repede e sîngele meu spală la ochi/ trecătorii cu răcoarea din streşini în saco-şa femeii de/ serviciu de la grădiniţă s-au prelins tainele/ învingătorului eminescu e ţara ce vindecă sângele/ poemului meu cu zâmbetul copiilor.”Gheorghe Vidican scoate din tot ce atinge poezie şi ştie să transforme o realitate banală într-un text atrăgător, folosind mijloace lirice simple, bacoviene. Poetul vorbeşte despre „metastazele frigului”, despre „coordonatele golului”, despre „mâinile cerşetorilor”, despre „fuga prin gaura cheii a miresei” sau despre „lipsa de celebritate a mesei de bucătărie”, în timp ce stă „în faţa ochilor ca un foşnet, în timp ce „descifrează dorinţele ducesei de York” sau „devoră lumina inoxidabilă a clipei”.Adoptând o formulă proprie a biografismu-lui, precum şi pedanteriile poemului baroc, poezia lui Gheorghe Vidican, în care coe-xistă diafanul cu elementul textual violent, este un univers liric original şi magnetic.

Daniel CORBU

Gheorghe VIDICANaspru sângele meuEditura Brumar, 2012

Vrei să gândeşti că şi ei sunt fiinţe./ Chiar de ţi-e greaţă, n-ai ce face, zi-le/ Anton şi Gheorghe, Popa şi Vasile!/ Dacă sunt veseli ei, să fim trişti noi?/ La vremuri noi, mora-vuri şi mai noi...”

“Balada ciobani lui tranzitoriu”, căruia, până la urmă, nu-i prieşte deloc tranziţia, este de tot hazul şi ne aduce aminte de o anume şi singulară Poveste... a lui Ion Creangă.

Cum am mai spus, cu amărăciune, dar şi cu hohote de râs, această plachetă ne face să uităm necazurile zilnice. Un haz de necaz străbate câteva, dacă nu mai multe, din “Cântece vechi, balade ruginite...”, caracteri-zându-l pe autor ca pe un virtuoz al versului, unde nu lipseş te derizoriul zilelor noastre şi unde, ca în poveste, un ochi râde şi altul plânge, picanteria, nu de puţine ori, aflându-se la ea acasă.

Radu CANGE

162pagina

promo libris

Istoricul, etnologul şi publicistul Vasile Diacon, bucovinean stabilit la Iaşi, doctor în istorie, licenţiat în filologie şi drept, poate fi numit el însuşi un spirit universal. Dar nu despre el este vorba, ci despre profesorul, medicul, poetul şi filosoful George Popa, per-sonajul său ilustru dintr-o nouă carte (Vasile Diacon – George Popa, homo universalis, Ed. Panfilius, Iaşi, 2012).

Este o carte interesantă, o premieră prin maniera de abordare, un „roman al vieţii şi spiritului”, cum autorul însuşi îşi numeşte interviul fluviu. Astfel, într-un dialog nepro-tocolar, Vasile Diacon îl lasă pe profesorul George Popa să se prezinte singur, dezvălu-indu-şi sufletul în faţa cititorului. E un dialog amplu, de 126 de pagini, în care George Popa răspunde întrebărilor simple, clare, directe, reduse intenţionat la esenţial de către inter-locutor, Vasile Diacon fiind cunoscut prin modestie şi bun simţ, moştenite de la înainta-şii săi de sorginte ţărănească. Cu alte cuvinte, Vasile Diacon preferă să rămână tot timpul în plan secund şi să-şi scoată la rampă perso-najul, el însuşi, pe cât de modest, pe atât de merituos în ştiinţa şi cultura românească.

Aflăm că George Popa este originar din ţinutul Vrancei, „acolo unde a fost creată cea mai pură sufleteşte, mai înaltă spiritual, mai plină de substanţă filosofică poezie a geniului anonim”, balada „Mioriţa”. S-a născut la sat, într-o regiune viticolă, podgorenii având o psihologie aparte, fiind „pricepuţi şi harnici” şi îngrijind via „din primăvară până toamna târziu, cu sentimentul că se îngrijeşte creşte-rea unui copil, a unei fiinţe vii”. George Popa

descrie casa părintească, o construcţie modes-tă de ţară. Odăile, curtea casei, împrejurimile, care constituie spaţiul mirific al copilăriei, sunt evocate cu toată poezia trecutului irever-sibil, dar prezintă şi interes etnografic. Printre primele figuri evocate se află mama: harnică, iscusită, inventivă, „cu mâinile torcând, cu piciorul legănând un copil, iar cu ochii citind”. Avea darul de a povesti şi îi plăcea fantasti-cul, magicul, latura misterioasă a lucrurilor, dincolo de limitele realului. Tatăl era înţe-lept şi sensibil. Adesea formula, într-o mani-eră surprinzătoare, concluzii asupra vieţii sau persoanelor. Pentru el, Georgică era un copil sortit eşecurilor: „Vei căuta dreptatea şi te vei prăbuşi”, întrucât „ţii morţiş la dreptate. Dar dreptate nu este nicăieri”. Din fericire profeţia tatălui nu s-a adeverit, băiatul urcând, prin aptitudinile sale şi prin muncă, pe scara soci-ală şi profesională, atingând culmi niciodată imaginate.

În copilărie, ca şi mai târziu, viitorul savant a fost „un retras, un desprins”, având o gravitate neobişnuită pentru vârsta sa, un sen-timent de izolare ce o îngrijora pe mama, căre-ia copilul i se părea „străin de lumea asta”, ca şi cum nu ar fi aparţinut lumii din jur. Fondul firii sale conţinea înclinarea spre singurătate şi meditaţie.

George Popa a avut o copilărie mirifi-că. A urmat o adolescenţă extatică, cu lecturi multiple şi de bună calitate, îndeosebi filo-sofice (Platon, Spinoza, Kant, Schopenhauer, Nietzsche), ce îndemnau la cugetare.

Prin lecturi din D. Caracostea şi Noica, dar şi prin contact direct cu opera, George Popa s-a apropiat definitiv de poezia emi-nesciană. L-a revoltat afirmaţia lui George Călinescu cum că „Eminescu a avut inteligen-ţă medie”. Savantul consideră că „despre un mare poet – gânditor trebuie să scrie tot un poet - gânditor, corezonant.”

Prin opera lui Eminescu el a reuşit să ajungă la filosofia indiană şi la cea idealistă germană. De-a lungul vieţii George Popa a scris mai multe cărţi despre opera eminesci-ană, fiind considerat unul dintre cei mai avi-zaţi comentatori contemporani, dacă nu chiar cel mai mare: Spaţiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Spiritul hype-rionic sau sublimul eminescian (2003), Libertatea metafizică eminescian (2005), Deschideri metafizi-ce în lirica eminesciană (2007), Luceafărul. Treptele spiritului hyperionic (2010), Eminescu sau dincolo de absolut (2011).

Sub aspect profesional, după ce a absol-vit seminarul, George Popa a abandonat cari-era preoţească, apoi literele şi filosofia, făcând o strălucită carieră în medicină. Independent

Vasile DIACONGEORGE POPA - Homo universalis - Editura Panfilius, Iaşi, 2012

163p a g i n a

în gândire, datorită preocupărilor filosofice, a intrat în disonanţă cu unele dogme, îndeosebi cu „cea a păcatului originar” şi a ajuns la con-flicte cu profesorii clerici. După părerea sa, din Vechiul Testament creştinismul ar fi trebuit să considere sacre „Profeţii”, „Ecleziastul”, „Psalmii”, în rest „fiind vorba de legende, unele cu implicaţii incompatibile cu morala”.

George Popa nu a părăsit filosofia, resor-turile opţiunii pentru medicină fiind de natură filosofică şi anume „etica promovării vieţii.” „Filosofia, - afirmă savantul -, o poţi face ori-când la masa de scris şi nu răspunzi faţă de nimeni”, dar medicina este „o filosofie concre-tă”, implicând „o imensă responsabilitate faţă de om”.

Concluzionând, George Popa consideră că a avut două vieţi care s-au desfăşurat para-lel; una a dedicat-o „comandamentului faus-tic, cel al faptelor concrete şi anume omului ca fiinţă materială aflată în suferinţă”, iar cea de a doua „a fost dedicată sufletului şi spiritului cititorilor, concretizată în ceea ce am publicat în domeniul literaturii şi artei, toate scrise sub semnul poeziei, o poezie gânditoare, cum cerea Friedrich Nietzsche”, dubla sa viaţă fiind „închinată omului total – trup şi suflet”.

Pentru George Popa actul medical e o artă, întrucât medicina se află la egală distanţă între teorie şi practică, mâinile marilor medici, în chirurgie, spre exemplu, realizând operaţii cu îndemnare şi simţ estetic, cu sensibilitate pentru frumos şi pentru morală, adică pentru suferinţa bolnavului.

Savantul George Popa este un poet plin de sensibilitate şi profunzime. Pentru el „poemul este cuvântul încă nerostit al lui Dumnezeu” şi „nu vom vedea poezie nică-ieri, dacă nu o purtăm în noi înşine”. Aşadar, „numai poezia şi iubirea pot să ne existe”, concluzie excepţională, de profundă sorginte filosofică.

Poezia este materializarea cuvântului divin, iar poetul George Popa crede în dicteul automat, ca într-o „profundă realitate”.

După George Popa abordarea operei de artă trebuie să fie o experienţă poetică: „Cel mai grav păcat împotriva poeziei este de a o recepta critic, în sensul de a umbla cu disecţia în substanţa ei eterică, arogându-ţi autosufici-enţa unui judecător infailibil. Critica nu este o meserie ce se poate învăţa, ci „un har – harul corezonării semnificante cu viziunea operei”.

La întrebarea „Care este numitorul comun al întregii creaţii literare şi filosofice a lui George Popa?” savantul răspunde: „Totul din creastă în creastă: adevărul, nobleţea, înăl-ţarea, sublimul, sacrul.” Şi recită următorul catren, care îi aparţine:

„Am fost trimişi în lume să luminăm prin ceaţă

Şi raza primei zile s-aprindem mai deplină.

Câtă lumină dărui, atâta ai în viaţă Şi-atâta veşnicie cât ai lăsat lumină.”Pe lângă dialogul neprotocolar cu profe-

sorul, medicul, poetul, criticul literar şi de artă şi filosoful George Popa, volumul mai cuprin-de dedicaţii (semnate de Leonida Maniu, Horia Zilieru, Traian Diaconescu), meditaţii ale vâr-stei de 16 – 19 ani (Despre libertatea metafizică: Antinomia finit – infinit; Armonia; Transposibilul), poeme, corespondenţă (cu Eugen Bouşcă, Norman Manea, George Munteanu, Nicolae Georgescu, Dumitru Dumitraşcu, Svetlana Paleologu Matta), iconografie şi bibliografia profesorului ieşean.

În contextul dezvoltării fără precedent al tuturor ştiinţelor în secolul al XXI-lea, George Popa este un spirit universal în domeniile umaniste ale medicinei, literaturii şi filosofiei, aspect scos în evidenţă, într-un mod cu totul captivant de către artizanul Vasile Diacon.

Gheorghe C. PATZA

Echim VANCEALaurenţiu Ulici - Editura Limes, 2012

Lui Laurenţiu Ulici, Echim Vancea (poet şi director al bibliotecii „L. Ulici” din Sighet) îi întocmeşte un „portret de grup”, cu un material sensibil, din platină încă incandescentă, al unor recente sau mai vechi evocări, însemnări şi referinţe scrise de peste

164pagina

„O voce, un martor şi un reqviem pentru visele noastre” (Echim Vancea); „Decizia care mi-a schimbat destinul” (Ion Zubaşcu); sau: „Nu cunosc pe cineva care l-a cunoscut pe Laurenţiu Ulici să nu spună că i-a fost prieten!” (Ioan Dorel Todea).

Însă aceste mărturisiri şi lecturi „calde” pot contraria, cu siguranţă, pe mulţi care, ca şi mine, poate, se întreabă cât de ingrată este istoria literară din imediata posteritate a cri-ticului. Bunăoară, congenerii cu care a stră-bătut aceeaşi perioadă, N. Manolescu (mai în vârstă cu 4 ani decât L.Ulici), Alex Ştefănescu (mai tânăr cu 3 ani decât el) îl citează în Istoriile lor, dar nu-i acordă nici un spaţiu. Actualul preşedinte al U.S. îl nominalizează doar la „autori de dicţionar”... Nici în Istoria literaturii de azi pe mâine nu stă bine, ce-i oferă cu o mână, Marian Popa îi confiscă cu două: „.. .Sunt multe observaţii judicioase în textele sale, dar şi exprimări apodictice, marcate de elanuri filosofarde, astfel că uneori trebuie răbdare pentru a ajunge la obiectul propriu-zis al unui comentariu, care poate rămâne şi după aceea nebulos...” (p.1119). Mai echili-brate rămân rândurile lui Dumitru Micu: „Cu Prima Verba, rubrică din care au rezultat, sub acelaşi titlu, trei volume (1974, 1978, 1992), L.Ulici şi-a relevat nu numai puterea de sacri-ficiu, disponibilitatea de a „sufla uşor”, ca altădată Perpessicius (potrivit observaţiei lui Lovinescu)” în luminiţa tuturor debuturilor”, dar şi înclinaţia de a clasifica, a sis tematiza, gustul pentru cataloage, vocaţia aşa-zicând organizatorică, administra tivă, contabiliceas-că. Debutanţii sunt nu doar comentaţi din diverse unghiuri, îndeosebi (tocmai) filoso-fic, ci distribuiţi pe genuri. Plenar, propen-siunilor în această direcţie li se dă curs în Literatura română contemporană (1995), lucrare monumentală încă din primul tom, Promoţia 70...” (Istoria literaturii române, p. 717). Fără culoare este şi textul din DGLR (T-Z, p.68-69) semnat de Laurenţiu Hanganu, exagerat de redus faţă de alte medalioane cu care au fost gratulaţi scriitori inferiori lui L. Ulici.

George VULTURESCU

50 de autori. Munca acestui devot răsplăteşte, pe merit, osârdia lui L. Ulici de-a releva energetica poetică a locului prin susţinerea unui Festival care s-a înverşunat prin ani să păstreze nealterată „condiţia estetică proprie discursului poetic”, prin prezenta „celor mai semnificative nume ale poeziei contempo-rane” la întâlnirile de la Sighetu Marmaţiei şi la „Serile de poezie” de la Deseşti (a se vedea prefaţa lui L. Ulici, Informare, de la antolo-gia Un sfert de veac de poezie, la Sighetu Marmaţiei, Ed. Fundaţiei Luceafărul, 1998).

În preambulul cărţii sunt aşezate câteva „poeme eliptice” apărute postum în revista „Manuscriptum” (nr. 1 -4, 2004/2005), două interviuri ale criticului luate de către Angela Baciu-Moise şi Monica Lotreanu, dar şi frag-mente din luările de cuvânt în Parlamentul României de către senatorul (1996-2000) L. Ulici. Din păcate, vorbele lui despre bugetul României din februarie 1999 se potrivesc, vai, şi azi: „...Într-un buget de supravieţuire trebuie să se vadă numaidecât ponderea acorda-tă elementelor care asigură supravieţuirea, iar acestea, doamnelor şi domnilor, sunt în număr de trei: sănătatea, învăţământul şi cultura. Pentru că, numai prin sănătate, învăţământ şi cultură, deci prin rezistenţă biologică, prin însuşirea de carte şi prin deschiderea orizontului, poţi să pre-tinzi că supravieţuieşti. Nici vorbă de aşa ceva în buget!..”

În portretul „de grup” predomină, cum era şi firesc, liniile criticului, trasate ferm sau îngroşate, în textele unor Petre Anghel, Al. Cistelecan, Ştefan I. Ghilimescu, Gelu Ionescu, Gh. Grigurcu, Irina Petraş, Vasile Spiridon, Doina Uricariu. Dar şi laviurile fine în care apare omul Ulici, prieten şi descope-ritor de talente, care „ducea vestea despre unul sau altul dintre tinerii poeţi şi prozatori care se iveau” sau despre „cărţile nescrise ale tinerilor autori descoperiţi, în care credea” (Adrian Alui Gheorghe). Titlurile ne atrag atenţia precum adevărate monede jubiliare: „Ulici cel generos” (Daniel Bănulescu); ,L. Ulici – o instituţie nefinanţată” (Gellu Dorian); „O amintire mai puternică decât destinul” (H. Gârbea); „Dorul de Ulici” (Iolanda Malamen);

165p a g i n a

SUPLIMENT FEED BACK24

François VILLON

Balade şi alte poeme

166pagina

Calligrapfie originală T E Garnier

167p a g i n a

Că François Villon e un mare, autentic, blestemat poet nu mai trebuie să accentuăm noi. Inspiraţia acestui cetăţean, bandit şi poet nu venea nici din livrescul pulverizat în aerul vremii, nici din cărţi, ci din viaţa crudă, din ipostazele unui destin. Puţini poeţi de după el (şi avem a număra mai bine de cinci sute de ani trecuţi!) au reuşit aceeaşi naturaleţe a talentului, aceeaşi forţă de gheizer nealterat. Faţă de cărticelele poeţilor spoiţi de talentul literar, folosind până la jenă decorativele lite-rare pentru a-şi hrăni orgolii de mărimea sta-dioanelor, riscul apropierii de un manuscris de Villon este explozia naturală, potopitoare. Nostalgiile (mais ou sont les neiges d’antan?), doamnele de altădată, regii, episcopii, hanu-rile, jalobele, rugile către Maria Fecioara, clo-cotul vieţii şi freamătul morţii din poemele sale, cât de greu ne fac să ni-l închipuim pe François cu mâinile în beregata unui stareţ sau ca spărgător şi hoţ al tezaurului facultăţii de teologie din Paris!

La deschiderea cărţii, oriunde, la întâm-plare, poezia curge, nestăvilită, inundând sensibilitatea oricărui lector. Poeme de o naturaleţe izbitoare, memorabile: „La treizeci de ani, înainte/ A tot amarul ce băui,/ Nici prea nebun, nici prea cuminte,/ Cu toată scârba ce avui,/ Pe care o şi petrecui/ Supus de Thibault d’Aussigny.../ De-o fi episcop la ai lui,/ Că e al meu, nu voi a şti.” (Diata cea mare); „Ci spune-mi unde, ‘n ce cuprins./ E Flora, râmlean-ca frumoasă;/ Archipiada şi Tais,/ Ce-a fost şi vara ei duioasă?/ Şi Eho, dintr-un freamăt scoa-să,/ Cântând pe râuri şi-ntinsori,/ Dumnezeieşte de frumoasă?.../ Dar unde-s marile ninsori?// Şi prea-nţeleapta Heloys/ Din vina cui scopit rămas-a/ Pierre Esbaillart la Sainct Denis?/ De dragul ei îmbrăcă rasa./ Aşijderi, unde e crăia-sa/ Ce-a pus ca Buridan, în zori,/ Să fie-n râu zvârlit cu plasa?.../ Dar unde-s marile ninsori?// Şi Blanche, ca floarea de cais,/ Măiastra-n cân-tece crăiasă,/ Berthe Picior-Lung, Bietris, Alis,/ Haremburgis în Maine băneasă,/ Ioana, ţăranca vitează/ Ce-au ars-o anglii în vâlvori;/ Ci unde-s ele, Împărăteasă?.../ Dar unde-s marile ninsori?// ÎNCHINARE/ De ele, măre, ce-ţi mai pasă/ Pe unde sunt din alte ori./ Doar viersu-acesta nu te lasă:/ Dar unde-s marile ninsori?” (Balada doamnelor de altădată); „Părinte Noe, cel ce

ai pus viţa,/ Şi Lot, tu cel în stâncă îmbătat,/ Ce din Iubire, care-ncurcă iţa,/ De chiar fetele tale te-ai legat,/ (Nu voi să-ţi fac din asta un păcat!)/ Arhitriclin, cu măiestritu-ţi dar:/ Suiţi-mi-l tus-trei, vă rog plecat,/ Pe bunul, răposatul Jehan Cotart!// Căci se trăgea din mândra voastră viţă,/ El care bea străvechi şi vin curat;/ Şi de n-avea lescaie-n punguliţă,/ În trasul la măsea era-mpă-rat./ Din mână oala nu ţi-ar fi lăsat,/ Căci doar în băutură afla har./ Cinstite feţe, faceţi-l scăpat/ Pe bunul, răposatul Jehan Cotart!// Pe două cărărui, ca omul criţă,/ Văzutu-l-am adese pe-nnoptat;/ Cândva şi-a scos, ţin minte, o corniţă,/ Pe-un raft de măcelar când a picat./ Puteai să umbli lumea-n lung şi-n lat,/ Sugaci măreţ ca dumnealui mai rar!/ Deschideţi-i căci, parcă, a sunat/ Preabunul, răposatul Jehan Cotart.// ÎNCHINARE/ El, măre, ’n gura lui n-avea scuipat./ Mereu striga: „Alei, mă arde iar!”/ Dar setea nu şi-o stinse niciodat’/ Preabunul, răposatul Jean Cotart.” (Baladă şi rugă).Sau: „Dac-o slujesc pe mândra-atât de bine,/ Să nu mă credeţi minte scăpătată!/ Ea are nuri şi haruri dulci în sine,/ De dragul ei încing şi scut şi spată;/ Când vin bărbaţi, înşfac o oală-ndată,/ Plec după vin făr’multă tevatură;/ Le-aduc caş, pâine, poame, băutură./ Sunt buni de plată, îi îndemn cu graiul:/ „Mai daţi pe-aici când veţi mai fi-n căldură,/ În hanul unde ne petrecem tra-iul!”// Dar, mai pe urmă, dacă Marga vine/ Acasă fără bani, se-ntâmplă lată;/ S-o văd nu pot, un foc îmi arde-n vine,/ Îi iau pieptar şi rochie şi bată,/ Spunându-i că le voi ţinea în plată./ Îşi pune mâna-n şold cu-o-njurătură,/ Şi jură pe Hristos şi pe Scriptură/ Că va fi ba. Atunci apuc vătra-iul,/ Pe nas îi fac o mare julitură,/ În hanul unde ne petrecem traiul.// Când ne-mpăcăm, dă dru-mu-unei ...ine/ Mai pline ca o bubă-nveninată;/ Râzând îşi pune mâna peste mine,/ Zicându-mi „Gogu”, ‘mi dă peste gionată./ Beţi amândoi, dor-mim ca o covată,/ Şi-n zori de zi, când pântecu-i susură,/ Mă-ncalecă, să nu-i fac smintitură:// Sub ea icnesc, parc-aş fi frânt cu maiul;/ Şi lat rămân de-atâta calcavură,/ În hanul unde ne petrecem traiul.// ÎNCHINARE/ Vânt, ploaie, ger, îmi pică para-n gură./ Sunt desfrânat, mi-e dragă-o pacea-ură./ Care-i mai breaz? Suntem, ca pe măsură,/ De-o seamă amândoi: după om, straiul!/ Lătură ne-am ales, avem lătură,/ Şi cinste nu-ndurăm, ea nu ne-ndură/ În hanul unde ne petrecem traiul.”

François Villon – cetăţeanul, banditul, poetul

suplimentul Feed Back

168pagina

(Balada lui Villon şi a Margăi celei grase).Dar François Villon vagabondul, cel

căzut de-atâtea ori în greşeală, întemniţat, schingiuit, cel care a simţit în câteva rânduri în jurul gâtului funia rece a spânzurătorii, putea scrie versuri de înalt fior sufletesc, precum această Baladă pe care o făcu Villon după îndemnul mamei sale spre a se ruga Preacuratei: „Crăiasă-n ceruri, pe pământ stă-până,/ Împărăteasă-n iaduri, pe pustii,/ Primeşte-mă, ca oaia ta la stână,/ Să fiu cu cei ce sunt de-apururi vii,/ Cu toate că nimica nu plătii./ Dar îndurarea ta, sântă Mărie,/ Mai multă e decât se cade mie,/ Şi fără ea în suflete nu-i spor,/ Şi-n ceruri cale nu-i. Spun cu tărie:/ În cugetul acesta vreau să mor./ A fiului tău sînt, şi el mă mână,/ Mă ierte el de câte rătăciri./ Ca Eghiptencei mila ta-mi rămână,/ Ca el lui Teofil, aşa să-mi fii,/ Ce-a fost iertat de mari blestemăţii,/ Deşi s-a dat cu diavolu-n frăţie./ Fereşte-mă, să nu se-ntâmple mie,/ Fecioară care porţi, ca un odor,/ Sfânt trupul ce-l serbăm în liturghie.../ În cugetul acesta vreau să mor.”

La împlinirea a treizeci de ani, în zilele interogaţiilor asupra viitorului şi în general a destinului, Villon scrie celebrul text inti-tulat Divanul inimei cu trupul lui Villon, pe care-l cităm în întregime: „Ce-aud?—Sunt eu!—Cine?—Inima ta,/ Ce ţine într-un singur firicel:/ Putere nu mai am, nu pot lupta/ Când văd cum stai deoparte singurel/ Şi tupilat, în colţ, ca un căţel./ De ce? — Doar din nebuna ta voinţă./ - Ce-ţi pasă ţie? — N-am nici o priin-ţă./ - Mai lasă-mă. — De ce? — Să chibzuiesc./ - Când?—Când va trece-a vârstei uşurinţă./ - Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.// - Ce ai de gând? — S-ajung şi eu ceva./ - Ai treizeci de-ani. — O vârstă de viţel./ - Copilărie? — O, nu! — De nu cumva/ Te-a prins un duh? — De ce? — De grumăjel./ - Nu ştii nimic! — Ba da! — Ce? — Stai/ Fac între alb şi negru osebinţă! [niţel:/ - E tot ce ştii? — Nu-i cine să te mintă./ De nu-ţi ajunge, pot s-o mai lungesc./ - Te-ai dus pe copcă! —Nu, cu neputinţă!/ - Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.// - Am jalea eu; tu, suferinţa ta./ Să fi fost un nebun sau biet tembel,/ Te dezvinovăţeai încalte-aşa:/ Acum ce-ţi pasă, toate-ţi par la fel./ Ori ai o căpăţână de oţel,/ Ori ţi-e mai mare drag de suferinţă!/ Ce vei răspunde tu-ntr-astă privinţă?/ - Că scap de dânsa când mă pristăvesc./ - Ce mângâiere! Câtă cuviinţă!/ Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.// - De unde-i răul? — Din ursită rea!/ Saturn care mi-a pus în testemel/ Aceste rele, cred. — Nu aiura:/

Tu eşti stăpân, şi te ţii rob la el./ Doar Solomon o scrie pe inel:/ „Cel înţelept e domn, după dorinţă,/ Pe zodii şi pe-ascunsa lor putinţă”./ - Nu cred nimic; cum mi-a fost scris, trăiesc./ - Ce zici? - Da, da, e singura-mi credinţă./ - Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc./ ÎNCHINARE/ - Vrei să trăieşti?—Cu-a Domnului voinţă!/ - Îţi trebu-ie... — Ce oare? — Pocăinţă./ Să tot ceteşti. — Anume ce? — Ştiinţă./ Lăsând nebunii. — Să mă mai gândesc./ - Vezi nu uita. — N-am altă năzu-inţă./ - Nu aştepta să cazi în nevoinţă./ Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.”

Nu cred că e bine să-ncheiem acest cuvânt al nostru despre majestuosul poet Villon cel blestemat şi atins de aripa geniului, fără a cita câteva strofe cu valoare de testa-ment care au fost generaţii după generaţii chiar şi pe buzele şcolarilor: „Aci se-ncheie şi sfârşeşte/ Al bietului Villon uric./ Dac-auziţi când clopoteşte,/ Veniţi cu toţii după dric,/ În strai de roşu urşinic,/ Căci (s-a jurat pe fudulii!)/ Muri-n iubire mucenic,/ Când fu să plece dintre vii./ Şi cred că nimeni nu glumeşte,/ Căci fu gonit ca un calic/ Din dragostele lui, câineşte;/ Încât pe vale, pe colnic,/ Nu-i mărăcine cât de mic/ Pe care să nu stea-n fâşii/ Din poala lui câte-un artic,/ Când fu să plece dintre vii.” (Baladă slu-jind de încheiere); „Eu sunt Françoys (ăsta-i cusurul!)/ De la Paris, mai dimprejurul./ Acum va şti, legat cu şnurul,/ Grumazul meu cât trage c...” (Tetrastih pe care-l făcu Villon când fu judecat e moarte); „ICI ZACE ADORMIT SUB PRAG./ RĂPUS C-UN ARC DE DOR ANUME,/ UN MIC ÎNVĂŢĂCEL PRIBEAG,/ FRANÇOYS VILLON CHEMAT PE NUME.// PĂMÂNT N-AVU O PALMĂ-N LUME,/ ŞI DETE TOT, CUM BINE ŞTIŢI:/ COŞ, MASĂ, CĂPRIORI, LEGUME./ IUBEŢI, C-UN VIERS SĂ-L PROHODIŢI!” (Epitaf).

Manuscrisele lui François Villon s-au păstrat printr-un miracol. Ele au fost aduna-te de la studenţi, preoţi, cocote, hangii şi au alcătuit, în chip de testament, două secţiuni: DIATA CEA MICĂ (1456) şi DIATA CEA MARE (1461). S-au adăugat celelalte poeme ale sale şi strofe disparate, închinate diferi-telor persoane sau personalităţi ale vremii. Traducătorii români (între ei, strălucitor, Dan Botta) au preferat textele stabilite de Paul la Croix (Flammarion, Editeurs) după ediţiile anterioare, texte care formează universul liric al unui poet de inspiraţie pură, exponent al cuceritoarei creativităţi elementare.

Daniel CORBU

suplimentul Feed Back

169p a g i n a

suplimentul Feed Back

BALADA DOAMNELOR DE ALTĂDATĂ

Ci spune-mi unde, ‘n ce cuprins.E Flora, râmleanca frumoasă;Archipiada şi Tais,Ce-a fost şi vara ei duioasă?Şi Eho, dintr-un freamăt scoasă,Cântând pe râuri şi-ntinsori,Dumnezeieşte de frumoasă?...Dar unde-s marile ninsori? Şi prea-nţeleapta HeloysDin vina cui scopit rămas-aPierre Esbaillart la Sainct Denis?De dragul ei îmbrăcă rasa.Aşijderi, unde e crăiasaCe-a pus ca Buridan, în zori,Să fie-n râu zvârlit cu plasa?...Dar unde-s marile ninsori?

Şi Blanche, ca floarea de cais,Măiastra-n cântece crăiasă,Berthe Picior-Lung, Bietris, Alis,Haremburgis în Maine băneasă,Ioana, ţăranca vitează Ce-au ars-o anglii în vâlvori;Ci unde-s ele, Împărăteasă?...Dar unde-s marile ninsori?

ÎNCHINARE

De ele, măre, ce-ţi mai pasăPe unde sunt din alte ori.Doar viersu-acesta nu te lasă:Dar unde-s marile ninsori?

BALADA DOMNILOR DE ALTĂDATĂ

Şi încă, unde e Calist,Mort cel din urmă cu-acest nume,Ce stete-ani patru-n papalist?Alfons, crai de-Aragon pe lume?Şi duca de Bourbon? Şi cum eCu Artus, între Briţi mai-mare?Ci unde-s ei, pe care lume?Dar unde-i Carolus cel Mare?

170pagina

suplimentul Feed Back

Aşijderi, craiul cel scotist,Ce-avu obrazul (nu sunt glume)Ca vioriul ametist,Din frunte până-n falcă-anume?Craiul de Chipru, cu bun nume,Şi craiul Spaniei pe careNu-l mai ţin minte-acum pe nume?Dar unde-i Carolus cel Mare?De-a mai grăire mult mă-ntrist,Căci lumea-i doar deşertăciune:Nu-i om să-nfrunte ceasul trist,Şi nici să afle iertăciune.Înc-o-ntrebare aş mai pune:Laslău, al Cehiei crai, oareUnde e? Unde-al său străbun e?Dar unde-i Carolus cel Mare?

ÎNCHINARE

Unde-i Claquin, vestitul june?Şi şpanu-Arvemiei în zare?Şi duca de-Alençon? Ci spune!Dar unde-i Carolus cel Mare?

ÎNDOITA BALADĂ

Şi-aşa, iubiţi cât veţi pofti,Urmaţi petreceri şi nedei,Mai breji apoi tot nu veţi fi,Şi vă lăsaţi doar şapte piei;Din mari iubiri se fac mişei:Sol’mon căzu-n idolatrie,Samson pierdu nişte cercei.Halal de cel ce nu le ştie!

Orţevs, duiosul doinitor,Cânta din trişti şi burduşei,Pândit de-un câine-ucigător,Cherverus, cu capete trei;

171p a g i n a

suplimentul Feed Back

Şi Narchisus, cinstit holtei,Pieri-n fântâna viorie,Numai, de dragul dragostei.Halal de cel ce nu le ştie!

Sardana, ‚n Crit biruitor,Viteaz ca leii-paralei,A vrut să toarcă din fuiorCa să se bage-ntre femei;

David, crai mare la iudei,Uită a Domnului mânie,Văzând lăuta coapsă-a ei.Halal de cel ce nu le ştie!

Amnon, ca răul făcător,Zicând că gustă colăcei,A vrut, mânat de-acelaş dor,Să ia fetia soru-sei;Irod (n-o spun făr’de temei)Tăiè pe sfîntul din pustie,Pe cântec, joc şi zdrăngănei.Halal de cel ce nu le ştie!

La mine, bietul, mă cobor:Bătut ca rufa la pîrăi,Gol fui (o spun fără-nconjor).Şi cine m-a rupt în bătăi?Doar Cătărina de la Văi.Noël a fost la sfădălie,Spetit şi el de pumnii săi.Halal de cel ce nu le ştie!

Ca de tovarăşele lor,Să nu se lege-nvăţăcei,Mai bine arde-mi-i de zor,Ca vrăjitori, pe mături-zmei.Mai dulci le sunt ca un olei;Nebuni, cad totuşi în robie:Dar fie lăi, fie bălai,Halal de cel ce nu le ştie!

172pagina

suplimentul Feed Back

BALADA PE CARE O FĂCU VILLON DUPĂ ÎNDEMNUL MAMEI SALE SPRE A SE RUGA PREACURATEI

Crăiasă-n ceruri, pe pământ stăpână,Împărăteasă-n iaduri, pe pustii,Primeşte-mă, ca oaia ta la stână,Să fiu cu cei ce sunt de-apururi vii,Cu toate că nimica nu plătii.Dar îndurarea ta, sântă Mărie,Mai multă e decât se cade mie,Şi fără ea în suflete nu-i spor,Şi-n ceruri cale nu-i. Spun cu tărie:În cugetul acesta vreau să mor.A fiului tău sînt, şi el mă mână,Mă ierte el de câte rătăciri.Ca Eghiptencei mila ta-mi rămână,Ca el lui Teofil, aşa să-mi fii,Ce-a fost iertat de mari blestemăţii,Deşi s-a dat cu diavolu-n frăţie.Fereşte-mă, să nu se-ntâmple mie,Fecioară care porţi, ca un odor,Sfânt trupul ce-l serbăm în liturghie...În cugetul acesta vreau să mor.

Femeie sunt, sărmană şi bătrână,Nimic nu ştiu, scrisoare nu cetii;La mănăstire văd, ce mi-e-ndemână,Rai zugrăvit cu ceteri şi cinghii,Şi-un iad cu păcătoşii-n flăcări vii:Unu-mi dă spaimă, altul bucurie. Ci bucuria dă-mi, zeiţă vie,Pe care păcătoşii o-mpresor,Plini de credinţă, fără lenevie...În cugetul acesta vreau să mor.

ÎNCHINARE

Fecioară, ai purtat în curăţie,Pe Domnul fără capăt în vecie,Cel ce văzând a noastră sărăcie,Din cer veni la noi într-ajutor,Şi dete morţii scumpa lui junie.Aşa e Domnul nostru, să se ştie...În cugetul acesta vreau să mor.

173p a g i n a

suplimentul Feed Back

BALADA LUI VILLON CĂTRE IBOVNICA SA

Mândreţe calpă ce mă ţii avere,Cumplit de rea, făţarnice odor,Iubirea ta mai cruntă decât fier e, Te pot numi pieirii mele sor;Otravă dulce, leac ucigător,Trufie ce duci oameni la pierzare,Chip fără milă, au legile nu vor,Făr’ a scădea, s-ajuţi pe cel ce n-are? Mai bine mă duceam aiuri a cereAjutorare, cum eram dator;Aş huzuri şi astăzi în plăcere,Pe când aşa-n ruşine fug de zor:„Pe el! Pe el!” Cu toţii mă-mpresor.Şi ce? Muri-voi făr’ de apărare?Când mila vrea, dintru al ei izvor,Făr’ a scădea, s-ajuţi pe cel ce n-are.

Un timp va fi când orice vlagă piere,Se trece trupul tău înfloritor;Aş râde-atunci, dac-aş mai fi-n putere,Dar, vai, abia mişca-voi din picior,Bătrân eu; tu urâtă-ngrozitor!Ci bea din plin cât baţi uliţa mare,Dar ca să cruţi durere tuturor,Făr’ a scădea, s-ajuţi pe cel ce n-are.

ÎNCHINARE

Stăpâne, tu, mai mare peste dor,N-aş vrea de loc să-ţi fiu cu supărare,Dar drept e, pe Iisus Mântuitor,Făr’ a scădea, s-ajuţi pe cel ce n-are.

BALADA FEMEILOR DIN PARIS

Deşi se ţin drept limbi alese,Florentine, veneţiance,Destul spre-a fi-n solii trimese,Şi chiar acele vechi dvoreance;De-ar fi lombarde sau râmleance,Sau ghenoveance, o spun deschis,Din Piemont, din Alpi munteance:Nu-i grai frumos ca la Paris.

174pagina

suplimentul Feed Back

Că-n graiuri mândre-s meşterese,Se zice de napolitance;Şi ce de vorbe ştiu să ţeseNemţoaice ca şi prusiance!De-ar fi grecoaice, eghipteance,Din unguri, sau de unde mi-s,Ispance, ca şi catalance:Nu-i grai frumos ca la Paris.

Britance, şviţere, adeseNu ştiu nimic, nici tolosance;De pe pod, două pescăreseLe-ar pune repede sub lance;

Sau englezoaice şi normance(De multe locuri voi fi zis?),Ca şi picarde orăşance:Nu-i grai frumos ca la Paris.

ÎNCHINARE

Mări, doamnelor parisianceCunune cuvenite li-s;Zică-se-orice de italiance:Nu-i grai frumos ca la Paris.

BALADA LUI VILLON ŞI A MARGĂI CELEI GRASE

Dac-o slujesc pe mândra-atât de bine,Să nu mă credeţi minte scăpătată!Ea are nuri şi haruri dulci în sine,De dragul ei încing şi scut şi spată;Când vin bărbaţi, înşfac o oală-ndată,Plec după vin făr’multă tevatură;Le-aduc caş, pâine, poame, băutură.Sunt buni de plată, îi îndemn cu graiul:„Mai daţi pe-aici când veţi mai fi-n căldură,În hanul unde ne petrecem traiul!”

Dar, mai pe urmă, dacă Marga vineAcasă fără bani, se-ntâmplă lată;S-o văd nu pot, un foc îmi arde-n vine,Îi iau pieptar şi rochie şi bată,Spunându-i că le voi ţinea în plată.

175p a g i n a

suplimentul Feed Back

Îşi pune mâna-n şold cu-o-njurătură,Şi jură pe Hristos şi pe ScripturăCă va fi ba. Atunci apuc vătraiul,Pe nas îi fac o mare julitură,În hanul unde ne petrecem traiul.

Când ne-mpăcăm, dă drumu-unei ...ineMai pline ca o bubă-nveninată;Râzând îşi pune mâna peste mine,Zicându-mi „Gogu”, ‘mi dă peste gionată.Beţi amândoi, dormim ca o covată,Şi-n zori de zi, când pântecu-i susură,Mă-ncalecă, să nu-i fac smintitură:

Sub ea icnesc, parc-aş fi frânt cu maiul;Şi lat rămân de-atâta calcavură,În hanul unde ne petrecem traiul.

ÎNCHINARE

Vânt, ploaie, ger, îmi pică para-n gură.Sunt desfrânat, mi-e dragă-o paceaură.Care-i mai breaz? Suntem, ca pe măsură,De-o seamă amândoi: după om, straiul!Lătură ne-am ales, avem lătură,Şi cinste nu-ndurăm, ea nu ne-ndurăÎn hanul unde ne petrecem traiul.

BALADA PRIN CARE VILLON CERE TUTUROR IERTARE

La fraţi, călugări şi hagii,La Cerşitori şi Cuvioase,La derbedei şi papugii,La crai şi la fete frumoase,Purtând cutnii şi belacoase,La domnişori stinşi de oftare,Ce-ncalţă-uşor cizme lucioase,La toată lumea cer iertare.

La fete ce-şi scot sâni din iiSpre-a trage cât mai mari foloase,La hoţi ce-aţâţă sfădălii,La pehlivani cu boarfe roase,La caraghioşi şi caraghioase

176pagina

suplimentul Feed Back

Ce ies şiraguri la plimbare,La prichindei şi la mucoase,La toată lumea cer iertare.

Nu şi dulăilor sanchiiCe m-au făcut să rod coji groaseŞi să le mestec, zi de zi,

Încât nici baliga-mi miroase;Le-aş trage ghiorţuri şi pucioase,Dar, cum şed jos, nu sunt în stare,Deşi, doar ca să n-am ponoase,La toată lumea cer iertare.

ÎNCHINARE

Să li se frângă cele oaseCu un măiug vârtos şi tare,Şi cu-un gârbaci cu cozi pletoase,La toată lumea cer iertare.

BALADĂ SLUJIND DE ÎNCHEIERE

Aci se-ncheie şi sfârşeşteAl bietului Villon uric.Dac-auziţi când clopoteşte,Veniţi cu toţii după dric,În strai de roşu urşinic,Căci (s-a jurat pe fudulii!)Muri-n iubire mucenic,Când fu să plece dintre vii.Şi cred că nimeni nu glumeşte,Căci fu gonit ca un calicDin dragostele lui, câineşte;Încât pe vale, pe colnic,Nu-i mărăcine cât de micPe care să nu stea-n fâşiiDin poala lui câte-un artic,Când fu să plece dintre vii.

Căci aşa e şi se vădeşte:Avea o treanţă de nimic,Când, prins într-ale morţii cleşte,Îl înţepa de dor un spic,Mai ascuţit decât un ic,

177p a g i n a

suplimentul Feed Back

Dând ghes simţirii sale vii,(De care lucru ce să zic?),Când fu să plece dintre vii.

ÎNCHINARE

Doamne, ca şoimul de voinic,Ce mai făcu atunci nu ştii?Dintr-un vechi vin sorbi un pic,Când fu să plece dintre vii.

MUSTRARE SAU BALADĂ ÎN NUMELE FORTUNEI

Fortună fui de cărturari chemată,Ce tu, Françoys, mă blestemi şi-mi zici rea,Tu, ce eşti om de nici o judecată.Mai buni ca tine pun la havalea,Săraci ce sunt, şi cară piatră grea!Că duci o viaţă hâdă, te poţi plânge? Nu eşti doar singur; inima nu-ţi frânge.

Priveşte şi vezi fapte ce făcui:Eu am ucis şi-am stins viteji destui;Pe lângă ei, nimic eşti tu, netotnl;Alină-te, cuvânt să nu mai spui.Cu sfatul meu, Villon, îndură totul!

Pe împăraţi am fost înverşunată,În timpul ce în urmă-mi se trecea:Priam ucis şi armia lui toată,Nimic nu-i fu turn, başcă şi vâlcea;Şi Anival în urmă rămânea?În Carhidon de moarte-l ştiui-atinge;Pe Schipion Africanu-l ştiui stinge;

Pe Iulie Chesar în divan vândui;Şi în Eghipet pe Pompei pierdui;Şi-n mare pe Iason trecând de-a-nnotul;Şi-arsei şi Râmul cu râmlenii lui.Cu sfatul meu, Villon, îndură totul!

Alexandru ce-a scurs mult sânge-alt’dată,Ce-a vrut să vază-a Găinuşei stea,Fiinţa-i fu de mine-nveninată;Iar Alfasar pe flamura-i cădeaTrăsnit în câmp. Aceasta-i toana mea.

178pagina

suplimentul Feed Back

Aşa făcui şi-aşa mereu voi face:Nici seamă, nici temei a da nu-mi place.Pe Olofern, idolatrul năprui,Iudita l-a ucis, ce-n somnul lui,Cu junghiul l-a pătruns, călcându-i cortul;Pe-Avesalom, ce? când fugea-l ţinui.Cu sfatul meu, Villon, îndură totul!

ÎNCHINARE

Aşa, Françoys, ascultă-mă ce-ţi spui:Dac-aş putea, ‘n pofida Domnului,Pe al-de voi v-aş despuia cu totul:Că-n loc de-un rău, eu zece-aş vrea să pui.Cu sfatul meu, Villon, îndură totul!

EPITAF ÎN CHIP DE BALADĂ PE CARE VILLON ÎL FĂCU PENTRU EL ŞI SOŢII SĂI, AŞTEPTÂNDU-SE A FI SPÂNZURAT

ÎMPREUNĂ CU DÂNŞII

Fraţi muritori, ce după noi viaţi,Cu inima de piatră nu ne fiţi,Căci dacă de noi, bieţii, vă-nduraţi,De Domnu-n mila lui veţi fi primiţi.Ne şi vedeţi, cinci-şase, aci suiţi;Iar trupul cel ţinut în lăcomieA fost mâncat fâşie cu fâşie;Noi oasele — cenuşă şi noroi.Dar să nu râdă nimeni de urgie,Ci vă rugaţi la Domnul pentru noi!Că v-am chemat să nu vă supăraţi,O fraţilor, cu toate că pieriţiÎn direptate-am fost: necumpătaţiSunt mulţi pe lumea asta, precum ştiţi.Rugaţi-vă cu sufletul smeriţi,De fiul sfintei Vergure Marie,Ca mila lui să ne-o păstreze vie,Ferindu-ne de fulgerul de-apoi;Iar sufletul în pacea lui să vie:Rugaţi-vă la Domnul pentru noi!

De ploaie suntem umezi şi spălaţi,De soare suntem arşi şi înnegriţi,De corbi, ereţi, ni-s ochii adâncaţi,Iar perii de pe faţă, jumuliţi.

179p a g i n a

suplimentul Feed BackNicicând, nicicum, nu suntem liniştiţi;Încolo-ncoa, cum vântul care-adie,Ne poartă-ntr-una, cum îi place sie;Ciupiţi ca degetarele, stăm goi.Nu fiţi dintru a noastră seminţie,Ci vă rugaţi la Domnul pentru noi!

ÎNCHINARE

Isuse, ce ţii toate-n stăpânie,Fereşte-ne de-a iadului mânie:Să nu-i plătim nimic după nevoi.Nu râdeţi oameni, fiţi de omenie,Şi vă rugaţi la Domnul pentru noi!

DIVANUL INIMEI CU TRUPUL LUI VILLON

Ce-aud?—Sunt eu!—Cine?—Inima ta,Ce ţine într-un singur firicel:Putere nu mai am, nu pot luptaCând văd cum stai deoparte singurelŞi tupilat, în colţ, ca un căţel.

De ce? — Doar din nebuna ta voinţă.− Ce-ţi pasă ţie? — N-am nici o priinţă.− Mai lasă-mă. — De ce? — Să chibzuiesc.− Când?—Când va trece-a vârstei uşurinţă.− Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.−

Ce ai de gând? — S-ajung şi eu ceva.− Ai treizeci de-ani. — O vârstă de viţel.− Copilărie? — O, nu! — De nu cumva−

Te-a prins un duh? — De ce? — De grumăjel.Nu ştii nimic! — Ba da! — Ce? — Stai−

Fac între alb şi negru osebinţă! [niţel:E tot ce ştii? — Nu-i cine să te mintă.−

De nu-ţi ajunge, pot s-o mai lungesc.Te-ai dus pe copcă! —Nu, cu neputinţă!− Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.−

Am jalea eu; tu, suferinţa ta.− Să fi fost un nebun sau biet tembel,Te dezvinovăţeai încalte-aşa:

Acum ce-ţi pasă, toate-ţi par la fel.Ori ai o căpăţână de oţel,

180pagina

suplimentul Feed BackOri ţi-e mai mare drag de suferinţă!Ce vei răspunde tu-ntr-astă privinţă?

Că scap de dânsa când mă pristăvesc.− Ce mângâiere! Câtă cuviinţă!−

Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.

De unde-i răul? — Din ursită rea!− Saturn care mi-a pus în testemelAceste rele, cred. — Nu aiura:Tu eşti stăpân, şi te ţii rob la el.Doar Solomon o scrie pe inel:„Cel înţelept e domn, după dorinţă,Pe zodii şi pe-ascunsa lor putinţă”.

Nu cred nimic; cum mi-a fost scris, trăiesc.− Ce zici? - Da, da, e singura-mi credinţă.− Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.−

ÎNCHINARE

Vrei să trăieşti?—Cu-a Domnului voinţă!− Îţi trebuie... — Ce oare? — Pocăinţă.−

Să tot ceteşti. — Anume ce? — Ştiinţă.Lăsând nebunii. — Să mă mai gândesc.

Vezi nu uita. — N-am altă năzuinţă.− Nu aştepta să cazi în nevoinţă.−

Atâta-ţi spun. — Nici nu mă sinchisesc.

TETRASTIH PE CARE-L FĂCU VILLON CÂND FU JUDECAT DE MOARTE

Eu sunt Françoys (ăsta-i cusurul!)De la Paris, mai dimprejurul.Acum va şti, legat cu şnurul,Grumazul meu cât trage c...

EPITAF

ICI ZACE ADORMIT SUB PRAG.RĂPUS C-UN ARC DE DOR ANUME,UN MIC ÎNVĂŢĂCEL PRIBEAG,FRANÇOYS VILLON CHEMAT PE NUME.

PĂMÂNT N-AVU O PALMĂ-N LUME,ŞI DETE TOT, CUM BINE ŞTIŢI:COŞ, MASĂ, CĂPRIORI, LEGUME.IUBEŢI, C-UN VIERS SĂ-L PROHODIŢI!

Traduceri de Dan BOTTA