Revista Banatean Suflet Ales Nr.1
Transcript of Revista Banatean Suflet Ales Nr.1
BĂNĂŢEAN SUFLET ALES Anul I, Nr. 1, Mai 2011
Publicaţie culturală editată de Cercul literar-artistic al Liceului Bănăţean Oţelu-Roşu în colaborare cu
Reuniunea Cultural-Ştiinţifică „ASTRA” Oţelu-Roşu
Repere istorice
Puternic individualizat pe harta ţării, Caraş-Severinul îşi are istoria sa, parte din istoria patriei. Banatul a fost
dintotdeauna şi este un colţ de lume dăruit de Dumnezeu cu multe binefaceri, cu munţi, ape şi câmpii pline de frumuseţi
şi bogăţii. Aşezat în partea de SV a României, într-o zonă în care se întâlnesc toate formele de relief, cu bogatele
câmpii ale Caraşului şi Timişului, cu dealurile împodobite de întinse livezi şi păduri, cu munţii care adăpostesc
nenumăratele turme de oi, cu nebănuite bogăţii ale subsolului, cu clima sa blândă, Caraş-Severinul este veche vatră de
istorie românească.
Istoria locală arată la fiecare rând că aici s-au întâlnit multe interese diferite de neamuri, limbi, religii.
Parte integrantă a judeţului Caraş-Severin, Valea
Bistrei constituie culoarul natural care face legătura
între Depresiunea Caransebeşului şi cea a Haţegului,
unind în acest fel şi două mari provincii istorice
româneşti, Banatul cu Transilvania.
Satele din această zonă se încadrează în tipul
aşezărilor adunate, spre deosebire de vechile aşezări de
tip răsfirat ale căror urme sunt sălaşele de astăzi. Se
mai întâlnesc încă denumiri de Sălişte (Măgura),
Streon (Zăvoi), Cetăţuia (Măru), care ne amintesc de
fostele vetre ale acestor sate.
Locuitorii acestor sate sunt în majoritate
români. În timpul regimului grăniceresc româno-
banatic, satele au aparţinut companiei Ohaba - Bistra,
situaţia aceasta continuându-se până în anul 1872, când
ele au fost repartizate la Pretura din Caransebeş,
judeţul Severin.
Renumită atât pentru frumuseţile ei naturale, cât şi pentru salba de localităţi pitoreşti aşezate de-a lungul ei,
Valea Bistrei oferă pentru cei ce îndrăgesc drumeţia un minunat prilej de recreare.
Descriind satul bănăţean, luat sub toate aspectele, Lucian Blaga arată că aici dai la fiecare pas peste izvoarele
unei imaginaţii în abundentă izbucnire; aici, în şes sau la munte, mai aproape sau mai departe de oraş ai prilejul
excepţional de a asista la o prodigioasă „generaţie spontanee” de farmec: în cântec, în joc, în vers, în port, în obiceiuri
şi în vertiginoasa dialectică a graiului însuşi”,dealurile acoperite de păduri care străjuiesc valea , sunt martori ai unor
vremuri de mari frământări ce s-au petrecut de-a lungul veacurilor pe aceste meleaguri, vrând parcă să povestească cum
se iveau dinspre Tibiscum armatele romane, cum pândeau din pădurile de nepătruns dacii, cum se izbeau cele două
forţe şi apoi povestesc împreună cu susurul Bistrei, despre zilele noastre de azi şi despre cei care trăiesc pe aceste
meleaguri.
Fiecare din noi purtăm în suflet, alături de poza familiei şi celor dragi, imaginile locurilor neuitate ale
copilăriei. Satul natal, cu fondul său complex şi sănătos, este locul unde am văzut lumina, este leagănul frumoaselor
noastre amintiri, este ceva ce trăieşti în veşnicie şi asupra căruia valul uitării nu se aşterne niciodată.
Multă vreme satul românesc a fost spaţiul incontestabil al folcloriştilor şi etnografilor, având o tradiţie
culturală vastă şi o bogată zestre toponimică şi onomastică.
Lucian Blaga afirma: „satul este deschis, este cosmic şi expus iubirilor”. Asta face ca viaţa ţărănească,
spiritualitatea satului, să fie preluată de om ca o avere uriaşă, indiferent în ce condiţii istorice trăieşte. În spiritul acestei
moşteniri, putem avea certitudinea că suntem acasă atâta timp căt vor licări stelele pe bolta înlăcrimată a sufletelor
noastre zbuciumate de dor, neputinţe şi dureri, dar şi de multe bucurii.
Prof. Ana Olariu
Repere geografice
VALEA BISTREI – REPERE GEOGRAFICE. COMUNA GLIMBOCA
Bazinul hidrografic al Bistrei este situat în sud-vestul ţării, mai exact în nord-estul judeţului Caraş-Severin,
fiind mărginit de hotarul judeţelor Timiş (în nord) şi Hunedoara (în est), iar pe o
distanţă mai redusă, teritoriul comunei Zăvoi se învecinează chiar cu judeţul Gorj (în
sud-est). De asemenea se învecinează cu teritoriul comunelor Teregova, Bolvaşniţa,
Turnu Ruieni şi Constantin Daicoviciu (Căvăran) şi al municipiului Caransebeş în
vest, sud-vest şi în sud. Suprafaţa totală a bazinului hidrografic reprezintă circa 10%
din suprafaţa judeţului Caraş-Severin.
Culoarul Bistrei se află la poalele a două unităţi montane, respectiv în partea
nordică a Munţilor Ţarcu, ce aparţin Carpaţilor Meridionali, şi în partea sudică a
Munţilor Poiana Ruscă, ce fac parte din Carpaţii Occidentali. Din punct de vedere
administrativ, pe Valea Bistrei se află oraşul Oţelu Roşu şi comunele Băuţar, Marga,
Rusca Montană, Zăvoi, Glimboca şi Obreja.
Este o zonă montană, cu altitudini ce ajung până la aproape 2200 m în
Munţii Ţarcu (Vf. Pietrei, 2192 m), aici aflându-se numeroase urme ale reliefului
glaciar. În Munţii Poiana Ruscă sunt altitudini mai reduse (Vf. Padeş, 1374 m) şi
pante mai domoale, această zonă fiind mai accesibilă, iar la vărsarea Bistrei în Timiş,
altitudinea este de circa 200 m. Din punct de vedere climatic, zona de culoar a Bistrei
are caracter de adăpost, însă sunt prezente mişcările aerului dintre culoar şi
zona montană înconjurătoare. Temperatura medie anuală este de circa 10°C
în partea inferioară a culoarului, însă scade spre Bucova şi spre Poiana
Mărului, având valori tot mai reduse în zona montană, în schimb cantităţile
de precipitaţii cresc de la la circa 700 mm/an la peste 1200 mm/an în zona
înaltă. Reţeaua hidrografică este foarte densă, fiind influenţată de condiţiile
climatice şi de altitudine. Astfel, colectorul principal – Bistra are o lungime
de 46 km de la obârşie, în Munţii Ţarcu, la Iezerul Bistra, până la vărsare,
primind afluenţi mici, dar viguroşi, în sectorul superior (până la Bucova),
Niermeşul, Rusca, Bistra Mărului în sectorul mijlociu (între Bucova şi Oţelu
Roşu), iar în sectorul inferior (în aval de Oţelu Roşu) primeşte afluenţii Vârciorova pe dreapta, respectiv Axiniul (Valea
Satului) pe stânga. În zona montană există numeroase lacuri glaciare, de o frumuseţe deosebită, iardintre lacurile
artificiale, cel mai important este cel de la Poiana Mărului. Vegetaţia este etajată datorită altitudinii, de la vegetaţia
luncii şi a teraselor până la etajele stejarului, fagului şi coniferelor în zona pădurii, respectiv subalpin şi alpin, cu
jnepenişuri şi ierburi alpine înm zona alpină situată la peste 1700-1800 m. În zonă există şi trei situri de importanţă
comunitară Natura 2000 – Rusca Montană (Pădurea Pleşu), Dăncioanea (la Bucova) şi Munţii Ţarcu.
Toate aceste condiţii au fost prielnice populării acestor meleaguri încă din cele mai vechi timpuri, fapt ce
explică numeroasele urme de locuire preistorică de pe teritoriul comunei Obreja, iar datorită accesibilităţii zonei de
culoar pe aici a fost drumul roman ce făcea legătura dintre Tibiscum şi Sarmizegetusa.
Comuna Glimboca este constituită dintr-un singur sat, fiind amintită în documente pentru prima dată în anul
1370, sub numele de Villa Novak sau Satul lui Novac. Se învecinează cu satele Obreja în vest şi Var în sud, ambele
aparţinătoare comunei Obreja, comunele Zăvoi în sud-est şi Rusca Montană în nord-est, cât şi cu oraşul Oţelu Roşu în
est. Relieful este variat, îmbinându-se zonele joase (de luncă) cu cele colinare, cât şi culmi montane aparţinătoare
Munţilor Poiana Ruscă. Dintre zonele joase amintim Dărăbanţ, Obeni, Obrejeni, Şciompi, Ferigi, Balta Ramnei,
Bucium ş.a., dintre dealuri: Bogdan, Ponega, Scoarţa, Măcieşu, Merişoru, Coamă, Valea Satului etc., iar dintre
porţiunile din sectorul montan: Pripor, Ramna, Valea Glimbocii, Rămnuţa, Tuta, Purcăreaţa ş.a. Din punct de vedere
hidrografic, Glimboca este străbătută de Bistra şi afluenţii: Ramna, Purcăreaţa, Valea Satului, Merişoru, Măcieşu,
Scoarţa, Slatina.
Prof. Ion CUBIN
Munţii Poiana Ruscă la Glimboca
Aşezarea geografică a Văii
Bistrei în cadrul judeţului
Caraş-Severin
Cuvântul primarului
„ASTRA” Despărţământul Oţelu-Roşu /„ASTRA” Cercul Glimboca
Preşedinte „Astra” Despărţământul Oţelu-Roşu,
Prof. Rozina Ghiorghioni
Preşedinte „ASTRA” Cercul Glimboca,
Înv. Bistrian Flavia
Cuvântul directorului
ŞCOALĂ ŞI TRADIŢIE
Călătorule ce colinzi ţara spre a-i admira frumuseţile, dacă vei ajunge în partea de vest a ţării pentru prima
oară, nu te grăbi si opreşte în comuna Glimboca, o comună primitoare cu oameni harnici, făloşi si bucuroşi întotdeauna
de oaspeţi. Străjuită de munţii semeţi pe valea încântătoare a Bistrei, în salba de aşezări frumoase,ce încadrează întreg
pământul românesc, se găseşte comuna noastră ce-şi pierde originea în negura vremilor, amintită fiind pentru prima
dată în anul 570.
Comuna este aşezată dintr-o singură aşezare
situată în nord-vestul judeţului Caraş-Severin pe DN
68, la 15 km de municipiul Caransebeş si 4 km de
oraşul Oţelu- Roşu. Comuna este aşezată pe malul
stâng al râului Bistra, în zona de deal, cu o populaţie de
2150 de locuitori si cu o suprafaţă agricolă de 4246 ha,
majoritatea suprafeţei fiind de fâneţe si pomi fructiferi.
Comuna Glimboca arată ca un sat european, are toate
străzile si trotoarele asfaltate, gaz metan, apă curentă,
canalizare, cablu TV, dispensar si şcoală modernizate.
În mijlocul satului se află clădirea şcolii, sediul
primăriei, al consiliului local şi primăria pe care
localnicii si bănăţenii o numesc cu mândrie Voroneţul
Banatului.
Frământările întregului neam românesc de-a lungul vremii au lăsat urme deasupra Banatului, zonă din care
face parte şi Glimboca, astfel în urma păcii din 1718, ajunge sub stăpânire austriacă. Începând din 1765, mărindu-se
teritoriul grănicerilor bănăţeni cu satele de la Jupalnic până la Marga, Glimboca face parte din confiniului grăniceresc,
beneficiind de anumite drepturi printre care si dreptul de învăţământ organizat. În aceste împrejurări s-a înfiinţat şcoala
în comuna noastră intitulat Memoriu, prin care s-au cerut rechizite şcolare pentru şcolile existente, emis în anul 1976 pe
baza Ordonanţei de la 1 octombrie 1976. Învăţământul a existat şi înainte de această dată dar nu organizat ci la nivelul
mai larg al vieţii sociale, sub formă orală. Primul învăţător amintit în Contribuţii la istoria învăţământului din Banat de
P. Radu, D. Onciulescu este Moise Moesevici la anul 1808, dar în 1807 îl găsim ca diacon si învăţător din Glimboca,
semnând în cartea bisericească Meneiul lunii aprilie Buda 1804 prima copertă.
În acea perioadă învăţământul se reduce la citit, socotit si cântare bisericească, mulţi din copiii satului neavând
posibilităţi, nu au urmat cursurile şcolii iar din cei care au urmat au învăţat doar cititul. Din acele vremuri, nu ni se
păstrează un document din care să ni se arate cum era clădirea şcolii., din ce era construită şi în ce loc era. Cert este
faptul că în 1871 Regimentul Grăniceresc din care făceau parte şi glimbocenii, zideşte o şcoală tip din piatră şi
cărămidă peste drum de biserică. Elevii erau împărţiţi în două grupe: începători şi înaintaşi. În anul 1874 elevii se
împart pe clase.
Şcoala a rămas comunală, adică întreţinută de locuitorii comunei până în 1907, când în urma politicii de
deznaţionalizare prin instrucţiunile ministrului maghiar din Budapesta Appony, şcoala a trecut în subvenţia si controlul
statului cu limbă de predare maghiară până în anul 1918.
DIRECTOR,
PROF. POPA TUDOR
Cuvântul directorului
ŞCOALĂ ŞI TRADIŢIE ÎN COMUNA GLIMBOCA
Deşi instrucţiunile prevedeau ca în şcoală să se predea limba maghiară, cu riscul de a-şi pierde slujba, de a fi
întemniţaţi sau torturaţi, dascălii au continuat să predea lecţiile şi în limba materna, limba română. Până în 1905, a fost
un singur învăţător, iar de la această dată s-a înfiinţat al doilea post. Lipsind a doua sală de învăţământ, învăţătorul al
doilea, Simeria Nicolae, a ţinut cursurile în casă proprie. În anul 1909 se zideşte a doua şcoală cu o sală de clasă şi
locuinţă pentru director pe locul unde astăzi este şcoala noastră. Tot în acest an se înfiinţează al treilea post de
învăţător. Între 1926-1928 se construiesc încă trei săli de clasă şi birou pentru învăţători prin adăugire la construcţia din
1909. O contribuţie importantă la înfăptuirea acestei construcţii a avut-o preotul Gheorghe Frăţilă, a cărei statuie se află
în parcul din faţa şcolii, fiind deputat în parlamentul României în acea perioadă. În acel an şcoala dispunea de 4 săli de
clasă, birou pentru învăţători si locuinţă pentru director. În anii 1961-1962 a fost lărgit spatiul de şcolarizare, prin
contribuţia cetăţenilor, construindu-se 4 săli de clasă, laborator, 1 sală profesorală si o cameră pentru material didactic.
Între anii 1979-1981 se demolează locuinţa directorului şi se mai construiesc 4 săli de clasă, grupuri sanitare şi sală de
sport.
Mini-muzeul din cadrul şcolii a fost înfiinţat în 1987, la inaugurarea acestuia participând si academicianul
Boris Cazacu, precum si alţi oameni de litere si oficialităţi. La menajarea acestui punct muzeistic o participare
importantă a avut-o si Achim Crîsnic, contabil care a pus bazele Asociaţiei Culturale Buciumul Glimbocean, după
modelul unei filiale Astra din Sibiu.
Majoritatea absolvenţilor şcolii noastre au
urmat cursuri liceale şi ale şcolilor de arte si meserii,
mulţi dintre acestia urmând si cursurile învăţământului
superior.
Elevii şcolii noastre au participat la concursurile
şcolare la nivel local, judeţean, naţional şi
internaţional.
Comuna se făleşte şi cu coregrafi de renume ai
Banatului, recunoscuţi şi pe plan internaţional: Afilon
Laţcu, Munteanu Ion si nu în ultimul rând, Bunei
Nicolae, cel care a reînviat formaţia de dansuri
populare a şcolii noastre. În semn de respect pentru
aceştia, în fiecare an, se organizează la Glimboca
Festivalul Internaţional de Folclor Afilon Laţcu şi Ion
Munteanu.
În acest sens, pot spune că sunt mândru că anul acesta am privilegiul de a fi gazda Festivalului de Tradiţii şi
Folclor pe Valea Bistrei. Mărturisesc faptul că mă bucur din tot sufletul că după o perioadă de stagnare, a reînviat
folclorul zonei noastre cu tot ce are el mai frumos: tradiţii, obiceiuri, grai şi port.
DIRECTOR,
PROF. POPA TUDOR
Cuvânt de suflet
CHEMAŢI SPRE ÎNALT
Biserica Ortodoxă a fost prezentă în toate timpurile în viaţa omului, ca intituţie divino-umană, sădind în
inimi simţăminte religios – morale, dragoste de credinţă şi de neam, dar mai ales cultivarea esteticului în artă, meşteşug
şi tradiţie autentică. În comunităţile de la sate s-au crescut generaţii sănătoase de români, care aveau sădite în fiinţă
valorile spirituale prin trăire în strânsă legătură cu Biserica, prin slujitorii săi devotaţi, mai ales datorită vitregiilor
istoriei de ocupaţie austro-ungară în Banat şi Ardeal. Nu de puţine ori Biserica asigura învăţătura poporului în limba
română în timpul când se încerca asimilarea forţată prin şcoli de limbă maghiară, cu dascăli unguri. Preoţii ca slujitori
ai Bisericii, în sate erau consideraţi luminători şi dascăli, deoarece coborau de la amvon în pulberea drumurilor ca să-i
înveţe pe ţăranii noştri bănăţeni cetania cuvintelor cuvioase, lupta împotriva viciilor, mai ales beţia, organizarea cu
folos a timpului în gospodărie, stăruinţa asupra învăţăturii copiilor etc.
De pildă, în Parohia Glimboca preotul Gheorghe Frăţilă a fost iniţiatorul construirii unei şcoli cu etaj între
anii 1926 – 1928, unde putea locui şi învăţătorul. Tot acest preot vrednic a făcut demersurile construirii căminului
cultural în localitatea Glimboca, care s-a finalizat în anul 1920 sub denumirea de Casa Culturală. Acest edificiu era
dotat cu bibliotecă, sală de lectură şi o sală mare pentru petreceri, serbări şi programe artistice. Părintele dorea foarte
mult să implice copiii şi tinerii în păstrarea tradiţiilor folclorice, coregrafice şi a portului popular. Astfel în anul 1918
înfiinţează prima formaţie de căluşari care dădea reprezentaţii de o înaltă ţinută atât în Glimboca, cât şi în alte localităţi.
În anul 1942 - 1943, ia fiinţă cercul cultural ASTRA, având 41 de membri fondatori, în frunte cu preotul
Pavel Luca, pe atunci, un tânăr cu râvnă pastorală, care dorea să continuie munca vrednicilor înaintaşi. Oamenii erau
sfătuiţi să nu-şi neglijeze sufletul de la rugăciune, de la învăţătură, de la biserică şi de la îndatoririle etico-morale.
Cuvîntul rostit reprezenta omenia, cinstea, onoarea, care valora mai mult decât orice avere. Când se încheia o
înţelegere, o afacere, cuvântul era o garanţie de onoare, mai mult decât suficientă, revederea fiind doar o formalitate de
îndeplinire. Ce păcat că astăzi oamenii nu mai apreciază cuvântul dat, ci este considerată o slăbiciune ridicolă
consecvenţa în principii, în împlinirea unei promisiuni. Această realitate nu face altceva decât să focalizeze imaginea
unei societăţi aflate în declin, nu economic, ci spiritual. Însă, totuşi mai există speranţă de îndreptare când se mai ridică
oameni cu suflet ales chemaţi spre înalt, mergând pe considerentul că veşnicia s-a născut la sat...
Preot Sorin Gheorghe Mîţu
Parohia Ortodoxă Glimboca
Proiecte educaţionale
Instituţiile de învăţământ reprezintă „serele” în care se formează caracterele, valorile, aptitudinile, talentele şi
modul de acţiune al viitoarelor generaţii de cetăţeni.În această lumină, şcoala reprezintă o lume în sine.
Comenius, filozoful ceh din secolul al XVII-lea, care dă şi numele unor proiecte ale Uniunii Europene, spunea:
„Şcolile trebuie să-şi deschidă porţile spre lumea largă.”
Pentru a atinge acest ţel, ne-am propus ca parteneriatele şi proiectele educaţionale pe care le dezvoltăm să
contribuie la promovarea unei Europe a cunoaşterii prin realizarea unui spaţiu european de cooperare în domeniul
educaţiei şi formării profesionale.
Implicarea noastră în aceste tipuri de activităţi contribuie la creşterea calităţii, a caracterului inovator şi a
dimensiunii europene în învăţământul preuniversitar românesc.
Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Zăvoi
"Hristos împărtăşit copiilor"-perioada:
noiembrie-decembrie 2010. Parteneri:Grădiniţa P.N.
Zăvoi şi Biserica Ortodoxă Zăvoi
"Crăciunul în ochii copiilor"-perioada:
decembrie 2010. Parteneri: Grădiniţa P.N.
Zăvoi,Grădiniţa P.N.23 August Zăvoi şi Şcoala cu
cls. I-IV 23 August Zăvoi
"E vremea colindelor"-perioada:21.12.2010.
Parteneri:Comunitatea locală,părini,preşcolari,cadre
didactice
"Împreună pentru o viaţă sănătoasă".
Perioada: septembrie-octombrie 2010. Parteneri:
Dispensarul Zăvoi,Cabinet medical de stomatologie
Faur Sorin. Coordonator: prof. Pădureanu Natalia
"Punte între sat si oraş". Perioada: anul
şcolar 2010-2011. Parteneri:Şcoala cu cls. I-VIII
Măru,Liceul "Traian Doda" Caransebeş. Coordonator:
prof. Pădureanu Natalia
Proiecte educaţionale
Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Marga
În anul şcolar 2010-2011 se derulează câteva proiecte de interes local în parteneriat cu primăria, biserica şi
părinţii.
- ECOLOGIZAREA VĂII PÂRÂULUI NERMEŞ (MARGA) – proiect în parteneriat cu Primăria Marga,
perioada aprilie-mai 2011, coordonator de proiect prof. Drăghici Alexandru.
- ”EDUCAŢIE PRIN CREDINŢĂ” – proiect în parteneriat cu biserica din localitate, perioada de desfăşurare,
an şcolar 2010-2011, coordonator de proiect prof. Tămăşilă Toma.
- ”CU PĂRINŢII DE PARTEA MEA, NIMIC NU POATE DA GREŞ!” – proiect în parteneriat cu comitetul
de părinţi al şcolii, perioada de desfăşurare, an şcolar 2010-2011, coordonator de proiect, prof. Şolea
Alexandrina Maria.
Proiecte educaţionale
Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Băuţar
-INTERNAŢIONALE: * „CU EUROPA LA JOACA”
* „MICUL CREŞTIN”
-NAŢIONALE: * „Voinicelul”
* „Piciul”
Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Bucova
-FESTIVALUL INTERJUDEŢEAN „COMORILE MOŞTENITORILOR”
-PARTENERIAT INTERNAŢIONAL: DIALOG FĂRĂ FRONTIERE (Bucova- Serbia)
-PARTENERIAT INTERNAŢIONAL: „Cu Europa la joacă”
-PARTENERIAT LOCAL: “UN STROP DE CREDINŢĂ”
Proiecte educaţionale
Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Glimboca
-Şcoala cu cls. I-VIII Glimboca colaborează cu Org.
“Salvaţi copiii”, derulând până în prezent două
proiecte: PUNŢI DE PRIETENIE şi CULORILE
PRIETENIEI – proiecte interculturale având ca ţintă
strângerea legăturilor dintre sat şi oraş.
-Proiect naţional finanţat de Fundaţia SOROS
Bucureşti: “ŞCOALA ŞI COMUNITATE”
-Parteneriat internaţional cu Liceul de artă “Sabin
Păuţa” – “TINERE TALENTE”
-Festivalul internaţional de folclor AFILON LAŢCU şi ION MUNTEAN
-Proiect educaţional şcolar: “TRADIŢII GASTRONOMICE ŞI CULTURALE IN BANAT”
Proiecte educaţionale realizate de Liceul Bănăţean Oţelu-Roşu
SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI
În fiecare an, după festivitatea de premiere,
elevii Liceului Bănăţean împreună cu părinţii şi cadrele
didactice participă la “Sărbătoarea Abecedarului”,
susţinută de elevii clasei I.
În anul şcolar 2009-2010, serbarea s-a
desfăşurat pe terenul de sport într-o atmosferă plăcută.
Micuţii au recitat poezii si au interpretat melodii
învăţate pe parcursul anului şcolar.
Lansarea ofertelor educaţionale – schimb de
bune practici între unităţile de învăţământ din
zona Văii Bistrei
„De Ziua Ta Mămico” – program muzical
coregrafic
BALUL MĂRŢIŞORULUI
Primăvara a sosit la Liceul Bănăţean Oţelu-
Roşu odata cu punerea în scena a primei ediţii a
“ Balului Mărţişorului”, care a avut loc în data de
3 Martie 2011, cu participarea claselor I-VIII.
Zâne, prinţese, părinţi şi magicieni şi-au dat
întâlnire. Nu este începutul unei poveşti, ci Balul
Mărţişorului. Costumaţi, care mai de care mai
interesant, elevii şi-au prezentat costumele, au recitat şi
au cântat cântecele specifice primăverii.
Evenimentul a început cu expoziţia
mărţişoarelor şi felicitărilor lucrate de elevi cu mult
drag pentru mamele lor.
Proiecte educaţionale realizate de Liceul Bănăţean Oţelu-Roşu
COMENIUS
În spiritul dezvoltării unui învăţământ performant, la Liceul Bănăţean din Oţelu-Roşu a fost implementat
primul Proiect Multilateral Comenius din zona Văii Bistrei.
Intitulat „Semnificaţiile apei în diferite culturi”, proiectul îşi propune, sub o abordare interdisciplinară, să
unifice culturile a trei popoare diferite: român, german şi turc, popoare care, de-a lungul istoriei, s-au „intersectat” în
anumite momente ale evoluţiei lor.
Obiectivele proiectului prevăd prezentarea importanţei şi semnificaţiilor apei în istorie, religie,literatură şi
ştiinţe ale naturii.
Prima întâlnire de lucru a avut loc în România, la Liceul Bănăţean din Oţelu-Roşu. Astfel că, luni, 14 martie
2011, la orele 9, a avut loc festivitatea de deschidere, festivitate la care au participat partenerii germani Städtische
Gesamtschule Gummersbach, partenerii turci Ankara Türk Telekom Mehmet Kaplan Sosyal Bilimler Lisesi, iar din
partea gazdelor conducerea unităţii noastre şi membrii echipei de proiect .
COMENIUS REGIO Proiectul Comenius Regio, proiect bilateral, are ca scop întărirea dimensiunii europene a educaţiei prin
promovarea de activităţi de cooperare între autorităţile locale şi regionale cu rol în educaţie în Europa. Proiectul se
derulează în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Caraş-Severin şi Portugalia
În cadrul acestui proiect în data de 9.12.2010 la Liceul Bănăţean s-a inaugurat centrul de informare şi
documentare privind educaţia incluzivă. Misiunea centrului este de a oferi locuitorilor din zonă şi nu numai oportunităţi
de ducaţie în vederea recuperării elevilor cu dizabilităţi în concurdonaţă cu nevoile specifice ale grupuli ţintă .
Proiecte educaţionale realizate de Liceul Bănăţean Oţelu-Roşu
LEONARDO DA VINCI
Proiect internaţional de mobilitate de la învăţământul liceal filiera tehnologică.
SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI
Împlinirea vârstei MAJORATULUI este o
clipă solemnă, cu reverberaţii profunde, pe care toţi o
purtăm în suflet întreaga viaţă ca pe o amintire de preţ,
de neuitat.
MAJORATUL este deopotrivă, un prag al unui
început şi al unei noi deveniri. Al unui început, fiindcă
o dată cu acest moment se intră în perioada cea mai
îndelungată şi plină de rodnicie a fiinţei umane,
maturitatea. Un moment al devenirii, fiindcă ieşim din
seninul fără griji, din edenul copilăriei şi al
adolescenţei pentru a ne începe desăvârşirea în vârsta
tinereţii şi apoi, a maturităţii.
ZIUA ABSOLVENTULUI
Ziua în care clopoţelul în fiecare an la mijlocul
lui Cireşar, sună simbolic pentru ultima dată, după care
GAUDEAMUSUL, cântecul care exprimă gândurile şi
vârsta absolvenţilor, încheie ZIUA
ABSOLVENTULUI.
Este supremul adio pe care absolvenţii şi-l iau
de la anii de liceu care oricum nu se mai întorc. Este
puţina durere, puţin regret, dar şi multă încredere în
ceea ce urmează. Sunt deopotrivă, lacrimi şi zâmbete în
care bucuria şi tristeţea găsesc punct fericit de
interferenţă.
Liceul Bănăţean Oţelu-Roşu - Performanţe şcolare
SITUAŢIA PARTICIPĂRII LA FAZA JUDEŢEANĂ ŞI NAŢIONALĂ
A OLIMPIADELOR ŞI CONCURSURILOR ŞCOLARE
An şcolar: 2009-2010
Nr.
crt.
DISCIPLINA NUME ELEV CLASA CADRU
DIDACTIC
Loc obţinut la
faza judeţeană
Loc obţinut la
faza naţională
1 Lb.Germană Lucaciu Ştefania IX MI Sabău Ariana Locul I Locul I
2. Lb.Germană Duma Alexandra XII MI Sabău Ariana Locul I
3. Matematică Crocoş Lorena IX MI Dragomir Lucian Locul I
4 Matematică Azzola Francisca XII SN Dragomir Adriana Locul I
5 Matematică Norocel Alina XII TE Dragomir Adriana Locul I
6 Matematică Prejban Cristina XI TM Cecon Iulia Locul I
7 Matematică Adam Florica XI TM Cecon Iulia Locul I
8 Matematică Silianovici Alin XI SN Ferdean Arjentia Locul I
9. Lb.Latină Chiriac Karina IX U Mutaşcu Verginica Locul I
10. Geografie Nistor Cristian X TE Cubin Ion Locul I
11 Tehnic-
Tehnician
Mecatronist
Ştefoni Florin XI TM Chelbea Daniela
Fală Mihaela
Nasta Corina
Unguraş Eleonora
Toader Remus
Cococeanu Ion
Locul I
12 Tehnic-
Tehnician
mecanic
întreţinere şi
reparaţii
Onica Alexandru XII A
RP
Chelbea Daniela
Nasta Corina
Stoichescu Petru
Condruţ Haiosta
Toader Remus
Locul I
13 Tehnic-
Tehnician
electromecanic
Buşu Adrian XII B
RP
Unguras Eleonora
Fala Mihaela
Condrut Haiosta
Atinge Gigi
Locul I
14. Matematică Prejban Cristina
Adam Florica
Cecon Iulia Locul II
15. Tehnic Ţîrlui Victor X TE Chelbea Daniela
Fală Mihaela
Nasta Corina
Unguraş Eleonora
Mărgineanu Maria
Toader Remus
Cococeanu Ion
Locul II
16 Tehnic-
Tehnician
electromecanic
Sima Grigore XIII C Unguraş Eleonora
Fală Mihaela
Condruţ Haiosta
Atinge Gigi
Locul II
Liceul Bănăţean Oţelu-Roşu - Performanţe şcolare
SITUAŢIA PARTICIPĂRII LA FAZA JUDEŢEANĂ ŞI NAŢIONALĂ
A OLIMPIADELOR ŞI CONCURSURILOR ŞCOLARE
An şcolar: 2009-2010
17. Servicii –
Tehnician în
gastronomie
Negotin Oana XII C Bogdan Magdalena
Cojocaru Nicoleta
Maior Adriana
Locul II
18. Lb. română Chiriac Karina IX U Neagoe Rodica Locul II
19. Matematică Azzola Francesca XII SN Cecon Iulia Locul III
20. Tehnic –
Tehnician
mecatronist
Cojocaru
Sebastian
XI TM Chelbea Daniela
Fală Mihaela
Nasta Corina
Unguraş Eleonora
Toader Remus
Cococeanu Ion
Locul III
21. Tehnic –
Mecanic auto
Mirea Sorin XI A Fală Mihaela
Lesconi Antoniu
Locul III
22 Lb. română Vărgatu Alina VIII Giurcă Simona Menţiune
22. Matematică Norocel Alina XII TE Dragomir Adriana Menţiune
23. Biologie Dragomir Aura XII MI Ghiorghioni Rozina Menţiune
24. Tehnic-
Tehnician
mecanic
întreţinere şi
reparaţii
Tănasie Florin XIII A
RP
Chelbea Daniela
Nasta Corina
Stoichescu Petru
Condruţ Haiosta
Toader Remus
Menţiune
25. Servicii –
Tehnician în
gastronomie
Olariu Ariana XII C Bogdan Magdalena
Cojocaru Nicoleta
Maior Adriana
Menţiune
26. Tehnic-
Tehnician
electromecanic
Haţegan Cosmin XIII C Unguraş Eleonora
Fală Mihaela
Condruţ Haiosta
Atinge Gigi
Menţiune
27. Ed. fizică Echipa de volei Craia Petra
Andrei Nicolae
Locul I
28. Ed. fizică Echipa de baschet Craia Petra
Andrei Nicolae
Menţiune
Liceul Bănăţean Oţelu-Roşu - Performanţe şcolare
SITUAŢIA PARTICIPĂRII LA FAZA JUDEŢEANĂ ŞI NAŢIONALĂ
LA ALTE CONCURSURI ŞCOLARE
An şcolar: 2009-2010
Nr.
crt.
CONCURSUL NUME ELEV CLASA CADRU
DIDACTIC
Loc obţinut la
faza judeţeană
Loc obţinut la
faza naţională
1 Proiecte mediu –
Protejarea
ecosistemelor din
Banatul Montan
Krocoş Lorena
Chiriac Karina
IX MI
IX U
Ghiorghioni Rozina
Bob Mariana
Cubin Ion
Locul I Locul I
2. Concurs
interjudeţean
Traian Lalescu
Cococeanu Oana XI MI Dragomir Lucian Menţiune
3. Referate şi
comunicări
geografie
(Marmura de
Ruschiţa)
Krocoş Lorena IX MI Cubin Ion Locul I 5-8 iulie
2010,
Alexandria
4 Referate şi
comunicări istorie
(Discriminări
etnice)
Bărângă Sergiu XI MI Sandu Valentin Locul I 14-16 iunie
2010,
Focşani
5 RMCS Cococeanu Oana XI MI Dragomir Lucian Locul I
6 GeoJunior Nistor Cristian X TE Cubin Ion Locul II
7 Referate şi
comunicări
geografie
(Poluarea în
bazinul Rusca)
Chiriac Karina IX U Cubin Ion Locul II
8 RMCS Krocoş Lorena IX MI Dragomir Lucian Locul III
9. RMCS Bugariu Răzvan X MI Dragomir Lucian Locul III
10. RMCS Kuhn Anne-
Marie
IX MI Dragomir Lucian Menţiune
11 RMCS Duma Andrei X MI Dragomir Lucian Menţiune
12 RMCS Atinge Carina XI MI Dragomir Lucian Menţiune
13 RMCS Bugariu Dan XII MI Dragomir Lucian Menţiune
14. GeoJunior Mihuţ Casiana V Cubin Ion Menţiune
Încercări literare
Rumpinel
Rumpinel, un gândăcel,
Micuţ cât un cercel,
A văzut încă din zori
Triste şi uscate flori,
Păsărele călătoare
Luându-şi traista în spinare...
Şi foarte trist, Rumpinel
Priveşte lung către cer,
- Soare, soare frăţioare
- Greu o fi la iarnă oare?
Oniţoiu Andrada, cls. a VIII-a A
Şc. cu cls. I-VIII Nr. 3, Oţelu Roşu
Puiul de arici
Într-o tufă de urzici
Şade puiul de arici,
Plânge de durere mare,
Nici un prieten bun nu are.
Nimeni nu vrea să se joace,
Că înţeapă şi-are ace,
Toţi cei care au încercat,
Repede au renunţat.
Un prieten de-ar avea,
Toată ziua s-ar distra,
S-ar plimba, ar povesti,
Tare bucuros ar fi.
Şi cum sta şi suspina,
Iacă apare în calea sa,
Un ghem mic cu ochi vioi,
Plin de ace şi noroi.
Oniţoiu Andrada, cls. a VIII-a A
Şc. cu cls. I-VIII Nr. 3, Oţelu Roşu
LA PAŞTI
Primăvara a sosit
Ghioceii-au înflorit,
Iar o rază luminoasă
Incălzeşte casa noastră.
Azi e paşti, la noi în casă,
Masa-i plină, din belşug!
Ouă multe, colorate
Vom ciocni cu toţi acum.
Iepuraşul a venit,
Daruri multe a pregătit
Să le-mpartă la copii
Dulciuri, ouă, jucării.
Azi “Hristos a înviat!”
Să ne spele de păcat.
Domnul fie lăudat,
Paştele l-am aşteptat.
Ciobanu Maria-Cristina,
elevă a Şcolii cu cls. I-VIII Bucova
Încercări literare
Tărâm de neuitat Există amintiri care nu pot fi uitate niciodată, există clipe şi momente unice în viaţă ce nu pot să fie înlăturate de
pe o zi pe alta, fiind eterne.
Când scriu aceste rânduri mă gândesc la proprile mele amintiri, amintiri care vor rămâne veşnic în inima mea,
amintiri care nu vor fi înlocuite cu altele, amintiri ce vor rămâne mereu speciale pentru sufletul meu.
Mărturisesc aceste gânduri referindu-mă la comuniunea mea cu şcoala, strânsa legătură dintre mine şi ea,
prietenia eternă ce a luat naştere între mine şi lumea copilăriei mele, şcoala.
Când spun şcoală mă gândesc la o poveste fictivă transformată dintr-o dată în realitate, fictivă, pentru că am
plutit pe aripile poveştilor prin castele, m-am identificat cu prinţesele, m-am împrietenit cu prinţii, cu toate personajele
pozitive ale poveştilor nemuritoare studiate pe băncile şcolii, realitate, pentru că mi-a deschis un nou orizont prin care
m-am descoperit pe mine şi ce-mi doresc să fac în viitor.
Când am păşit pentru prima dată în acest castel, şcoala, eram doar un bobocel, un bobocel ce nu cunoştea ce
frumuseţe ascunde acest loc. Mă simţeam atunci un om mic într-o lume mare.
Cu timpul anii au trecut, iar eu, bobocelul, începusem să prind viaţă.
Lucrurile noi au început să prindă rădăcini în sufletul meu datorită doamnei mele învăţătoare Cojocaru Daniela.
Ea a fost alături de mine în primii patru ani de şcoală, primii patru ani de bobocime şi mi-a împărtăşit câte puţin din tot
ce a dobândit ea. Acel puţin a însemnat pentru mine enorm de mult, iar pentru acest lucru îi mulţumesc.
Sfârşindu-se viaţa de boboc a luat naştere o nouă etapă, gimnaziul. Astfel bobocelul a înflorit şi a devenit floare,
o floare cu multe petale, fiecare petală reprezentând pe rând: amintiri, cunoştinţe, prietenii.
Această nouă etapă din viaţa mea, gimnaziul, m-a schimbat mult, m-a ajutat să mă maturizez. Încă din clasa a V-
a simţeam mirosul gimnaziului prin tot ce înseamnă teze, concursuri, olimpiade, examene, dar şi o mulţime de
profesori, profesori bine pregătiţi profesional ce ne transmiteau din cunoştinţele lor cu multă dragoste. Unul dintre
aceşti minunaţi profesori este chiar diriginta mea, totodată şi profesoara mea de limba şi literatura română, Popescu
Ana-Cristina, o doamnă ce m-a învăţat cum să aştern în compunerile mele procedee artistice, m-a învăţat ce înseamnă
limba şi literatura română în adevăratul sens al cuvântului. Gândirea metaforică îşi face simţită prezenţa în tot ceea ce
scriu şi acest lucru se datorează doar ei.
Tot ce am dobândit în această şcoală, toate momentele petrecute alături de profesorii mei, alături de colegii mei,
alături de doamna directoare Găină Adriana ce s-a dovedit mereu un bun manager prin noua înfăţişare ce a dat-o şcolii,
atât estetică cât şi educativă, vor rămâne mereu vii în amintirea mea. Aceste amintiri sfinte le voi închide în colţişorul
sufletului meu pe care l-am numit şcoala, tărâm de neuitat, tărâm al viselor nemuritoare.
Haba Beatrice,
elevă a Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 3, Oţelu-Roşu, clasa a VIII-a
Copilăria Copilăria e vârsta cea mai fericită din viaţa unui om.
In mintea mea de copil, simt că sunt în centrul universului, într-un mic colţ de rai, dornic să-l explorez.
Acest spaţiu al jocurilor, râsetelor şi al viselor este minunat şi mă farmecă, iar eu m-am gândit să-l numesc
“Copilărie”. Aş vrea să nu părăsesc niciodată acest univers de basm, să cred mereu în zâne, Feţi-Frumoşi şi Moş
Crăciun, un tărâm unde binele învinge întotdeauna răul.
Punctul de sprijin al acestui univers este familia mea, alături de care sunt fericit şi mă simt protejat.
Copilăria mea este şi vârsta întâmplărilor haioase, a năzbatiilor făcute cu prietenii de joacă. Impreună suntem
tentaţi să facem o mulţime de lucruri: să ne scăldăm în Bistra limpede ca şi cristalul, să luăm mere de la matuşa Sofia,
să mergem la pescuit, dar mai ales să spunem glume şi bancuri în luncă.
Colegii de clasă sunt cei cu care împart atât bucuriile cât şi tristeţile, iar o fărâmă de supărare este repede
alungată cu un zâmbet inocent.
Acum puritatea, sinceritatea şi inocenta ne apropie de Dumnezeu, iar fiecare zi este una de sărbătoare.
Bogdan Dănuţ,
elev al Şcolii cu cls.I-VIII Bucova
Încercări literare
Universul copilăriei mele
Un lucru este cert, tot ce mi s-a întâmplat mai frumos în viaţă, s-a întâmplat datorită şcolii. Mi s-a dat şansa să
mă cultiv, să caut cunoaşterea printre filele diferitelor cărţi ale căror informaţii mi s-au întipărit în minte fiindu-mi
benefice în toate activităţile mele.
Aici am cunoscut cei mai buni profesori având onoarea de a le fi elevă, învăţând numai la standarde înalte. Cu
toţii, profesorii mei, s-au dedicat trup şi suflet misiunii lor de dascăl, ajutându-ne pe noi, elevii, să descoperim lumea în
care trăim, limba pe care o vorbim, trecutul din care ne-am format şi factorii de care ne lovim mereu.
Unii văd şcoala ca pe o simplă clădire frecventată zilnic de grupuri de copii cu vârste diferite, dar pentru mine
şcoala este mai mult, având în vedere că nu vorbesc despre orice şcoală, ci despre Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 3 din
localitatea Oţelu Roşu.
Treptat anii de şcoală primară şi gimnazială s-au scurs aducându-mi bogate cunoştinţe şi frumoase realizări.
Acum mă aflu în a opta enigmă a cunoaşterii, ultimul an de gimnaziu ce m-a invitat pe calea sa ajutându-mă a
descoperi noi taine ale învăţăturii, să înţeleg ce mi-a fost neclar şi necunoscut până în prezent.
Am construit fundaţia personalităţii şi cunoaşterii mele sub îndrumarea celei mai bune învăţătoare, Cojocaru
Daniela care a avut răbdare cu fiecare elev al său pentru a ne descoperi cât mai multe mistere a învăţăturii ce odată
revelate ne-au fost fiecăruia de folos în continuarea activităţilor noastre şcolare. Ţin să-i mulţumesc dânsei că mi-a pus
bazele învăţăturii, plimbându-mă pe aripi de poveste patru ani în care mi-a fost ca o mamă.
Următorii patru ani mi-au deschis ochii spre o lume nouă alături de cei mai buni profesori, alunecând în
misterele cunoaşterii cu doamna dirigintă Popescu Ana-Cristina ce mi-a deschis sufletul şi spre tainele creaţiei literare
prin publicaţiile mele în revista şcolii Muguraşii, fondată de dânsa şi culegerea de creaţie literară Îndrăgostiţi de poezie
prin care diriginta mea a încercat să deschidă sufletul fiecărui elev spre dragostea pentru literatură
Cel mai greu îmi este acum, când la final de gimnaziu trebuie să păresesc acest loc paradisiac, această lume unde
am învăţat atâtea, această lume unde mi-am câştigat cei mai buni prieteni, acest univers al amintirilor copilăriei ce le
resimt cu fiecare pas pe care îl fac în curtea şcolii, pe coridoarele ei, în fiecare sală de clasă, în fiecare colţişor în care o
copilă şi-a găsit un rost în viaţă prin învăţătură, pas cu pas obţinând răspuns la toate necunoscutele, încetul cu încetul
descoperind priceperea.
Cărămidă cu cărămidă şcoala a zidit în mine tot ce a fost necesar pentru a înţelege tainele cunoaşterii, un zid de
cunoştinţe, zid întărit de colectivul de profesori de elită a şcolii. Sub îndrumarea acestor minunaţi dascăli fiecare elev e
motivat să cunoască tainele învăţăturii.
Nu ştiu ce înseamnă şcoala pentru unii, dar pentru mine ea va rămâne mereu universul copilăriei mele.
Preda Cristina Elena,
elevă a Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 3, Oţelu-Roşu, clasa a VIII-a
Curcubeul artelor
Expoziţiile de artă plastică ale copiilor şi elevilor oraşului nostru, coordonaţi de domnul profesor Florin
Beşliu, sunt promisiuni făcute de generaţia tânără că aici tradiţiile şi-au dobândit continuitatea obţinând urmaşi pe
măsură. Datorită domnului profesor generaţii întregi de elevi au realizat lucrări care au adus faimă şi recunoaşterea
oraşului nostru.
Curcubeul artelor
Tradiţii
Câteva cuvinte...
Oul simbolizează Invierea, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al
veşniciei. In tradiţia populară românească, se crede că ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă
boli şi protejează animalele din gospodărie. In dimineaţa primei zile de Paşti, copiii trebuie să se spele pe faţă cu apa
dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătoşi şi
rumeni la faţă precum oul de Paşti şi curaţi precum argintul.
Incondeierea ouălor
Incepând cu Joia Mare, oamenii încep să vopsească ouale în diferite nuanţe. Culoarea predominantă este roşu,
dar nici celelalte nuanţe nu sunt ignorate, astfel că pe platourile de Paşte se vor găsi şi ouă galbene,verzi sau albastre.
Incondeierea ouălor face parte din tradiţiile românilor de Paşte.
Sfaturi pentru vopsirea ouălor
Pentru că ouăle să fie vopsite perfect, bătrânele spuneau că e bine sa aibă coajă netedă şi curată. Mai nou,
gospodinele obişnuiesc să le spele cu detergent pentru vase înainte să le pună la fiert. In apă, se pun 1-2 liguri de sare şi
1-2 linguri de oţet, iar când dă în clocot se lasă ouale la fiert circa 5 minute ori 7 minute pentru cele care le vor foarte
tari. Dacă ouăle puse la fiert sunt bej - oţetul le poate albi, dar acest lucru nu e un motiv de panică.
Tradiţii
Ingrediente :
-18 ouă
-colorant alimentar roşu,verde
şi galben
-o mână foi uscate de ceapă
-2 linguri untură
-frunze de pătrunjel
-sare, oţet
Mod de preparare : speli bine ouăle, apoi lipeşti pe fiecare câte o frunză de pătrunjel şi legi ouăle strâns într-o
bucată de ciorap(de 10 cm). In două cratiţe pui câte 6 ouă, torni în fiecare câte 1 l de apă, pui într-una 2 linguriţe
colorant roşu, 1 linguriţă oţet, puţină sare şi în cealaltă 2 linguriţe colorant verde, 1 linguriţă oţet,puţina sare şi le fierbi
pe foc potrivit 7-8 minute. Când sunt gata scoţi ouăle repede din cratiţe şi le desfaci când sunt ude, apoi le ungi cu
untură ş le laş să se răcească.
Ca să faci ouă galbene se procedează astfel : pui la fiert foile de ceapa cu 1 si ½ l apă. Dupa 15 minute de
fiert,dai cratiţa deoparte, laşi puţin să se răcească, apoi adaugi ouăle crude si 2 linguriţe de colorant galben, 1 linguriţă
oţet,puţină sare şi le fierbi împreună 7-8 minute. Când sunt gata, le desfaci din ciorap, le ungi cu untură şi le aşezi pe
platou.
Pe Valea Bistrei, în dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apa proaspătă de la fântână în care s-au
pus un ou roşu şi fire de iarba verde. Masa tradiţională se serveşte doar după ce bucatele au fost tămâiate şi includ: ouă
roşii si friptură de miel.
Exista obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Inviere. Lumânarea
respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit. Cine urmează datina, se
spune că are noroc în viaţa personală şi este bine văzut de cei din jur.
La micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o
linguriţă de paşti(vin+pâine sfinţita). Vinerea Neagră este o zi importantă, care precede sărbătoarea de Paşte, fiind ziua
în care a fost răstignit Iisus Hristos, o zi a postului negru şi a meditării. Clopotele bisericii nu se mai trăgeau, decât
toaca se batea.
In trecut, femeile credeau că în această zi nu trebuie să găteşti ciorbă pentru că, altfel, vine necuratul şi se
scaldă în ea, stricând-o. Nu coseau, nu torceau, nu făceau pâine şi nici nu spălau. Bărbaţii nu aveau voie să semene
nimic în pământ, pentru că se spunea că tot ce era semănat în acea zi se uscă.Tradiţia cea mai cunoscută din Sâmbăta
Mare este sacrificarea, în mod ritual, a mielului – din care se face friptura şi ciorba. Spre deosebire de sărbătoarea
Crăciunului, de Paşte nu se gatesc foarte multe feluri de mâncare, de unde şi zicătoarea : "Crăciunul îi mâncacios, iar
Paştele fălos".
Pe Valea Bistrei, masa de Paşte nu are ceva specific. Totuşi, sub presiunea modelelor maghiar şi german, în
afară de carnea de miel, se mai fierbe şi şunca de porc, iar în apa care rămâne se fierb ouă albe, care nu se mai
vopsesc".Tot în această zi, se pregatesc şi cele trei "esenţe tari" ale sărbătorilor pascale – pasca, ouăle şi cozonacul.
Acestea se duc în ziua de Paşte la Biserică, pentru a fi sfinţite. Pasca nu este un produs tradiţional bănaţean, având
origini moldoveneşti. De aceea, de multe ori, în Banat aceasta este înlocuită cu tortul.
Ouăle pot fi roşii, galbene, albastre, verzi sau chiar negre. Acestea din urmă sunt făcute pentru sufletele
răposaţilor. La sate, exista credinţa că, daca se ciocnesc ouă în numele lor, aceştia vor afla că pe pământ a venit Paştele
si se vor bucura şi ei. Tot din vremuri îndepartate există şi obiceiul, ca de Paşte, fiecare să se înnoiască cu ceva de
îmbrăcat.
Tradiţii
DECORAŢIUNI PENTRU MASA DE PAŞTE
Pe lângă ouăle încondeiate si florile de primavară, pe masa de Paşte poţi pune diverse decoraţiuni vesele care
să contribuie la atmosfera de sărbătoare. Culorile feţei de masă şi ale decoraţiunilor trebuie să fie în ton cu anotimpul:
nuanţe de verde, galben si roşu.
Decoraţiunile sub formă de iepuraşi, ouă sau pui de găină sunt considerate specifice acestei sarbatori şi de
aceea sunt cele mai utilizate. Suporturi de lumânări sub forma de iepuraşi, sau chiar lumânări iepuraşi vor arăta minunat
pe masă. Ornamente precum un iepuraş ce pare real, sau doi iepuraşi simpatici adormiţi vor completa cu succes orice
decor de Paşte.
Faţa de masă este foarte importantă şi constituie o bază a întregului aranjament. Astfel că o faţă de masă albă,
pe care mici buburuze par a se plimba printre frunze poate fi începutul unui decor primăvăratic şi vesel. Pentru şervete
sunt minunate inelele sub forma de iepuraşi.
Ouăle încondeiate fac parte atât din decor cât şi din meniu. Decorarea lor se face foarte simplu dacă folosiţi
modele speciale. Servirea elegantă a ouălor la masă poate fi făcută foarte uşor cu ajutorul unui platou special produs cu
acest scop. Dacă vreţi să vă uimiţi invitaţii puteţi obţine ouă fierte cu “personalitate”, folosind o formă pătrată. Ca parte
a decorului, se obişnuieşte ca ouăle să fie păstrate în coşuri, fie într-un coş tradiţional din metal cu formă de găină, fie
într-unul pentru copii, uşor de manevrat, sau chiar într-unul original, precum o găină haioasă care merge şi face ouă.
Pe masa de Paşte puteţi pregati mici surprize celor dragi: mesaje prinse în clipsuri-iepuraşi, dulciuri sau mici
obiecte ascunse într-o punguţă decorată cu un iepuraş, de care vor fi încantaţi în special copiii.
Festivalul în imagini
Ediţia I – 2010
Oţelu Roşu
Festivalul în imagini
Festivalul în imagini
Rumpinel
Rumpinel,
un
gândăcel,
Micuţ cât
un cercel,
A văzut
încă din
zori
Triste şi
uscate flori,
Păsărele
călătoare
Luându-şi
traista în
spinare...
Şi foarte
trist,
Rumpinel
Priveşte
lung către
cer,
- Soare,
soare
frăţioare
- Greu o fi
la iarnă
oare?
Oniţoiu
Andrada,
cls. a VIII-
a A
Şc. cu cls.
I-VIII Nr.
3, Oţelu
Roşu
Puiul de
arici
Într-o tufă
de urzici
Şade puiul
de arici,
Plânge de
durere
mare,
Nici un
prieten bun
nu are.
Nimeni nu
vrea să se
joace,
Că înţeapă
şi-are ace,