REPERE GEOGRAFICE NR. 10 (1) 2015
277
1 Societatea de Geografie din România Filiala Iași REPERE GEOGRAFICE NR. 10 (1) – 2015 Editura Pim
Transcript of REPERE GEOGRAFICE NR. 10 (1) 2015
1
Societatea de Geografie din România Filiala Iași
REPERE GEOGRAFICE
NR. 10 (1) – 2015
Editura Pim
2
ISSN 2393 – 1271; ISSN –L 1583 – 5286
Redacția revistei: Bd. Carol I, nr. 20 A, etajul 3, sala 661 – Facultatea de Geografie și Geologie a
Universității ”Al. I. Cuza” Iași. E-mail: [email protected]; FB – Sgr Filiala Iasi/grup Revista Repere
geografice
Colectivul redacțional
Președinte onorific prof. univ. dr. emeritus Ioan Donisă
Redactori: Anca Mihaela Ghiurco, Dănuț Emil Ipate, Ionel Daniel Răduianu, Anca Iuliana Șipoteanu
Secretarul redacției Dănuț Emil Ipate. Corectură și traducere lb.engleză Anca Mihaela Ghiurco. Corectură
și traducere lb.franceză Anca Iuliana Șipoteanu. Editor - coordonator Viorel Paraschiv
Comitetul științific
Prof. univ. dr. Liviu Apostol - Universitatea ”Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Geografie și Geologie
Prof. univ. dr. Constantin Cucoș - Universitatea ”Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Științe ale Educației și
Psihologie - directorul D.P.P.D.
Prof. univ. dr. Eugen Rusu - Universitatea ”Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Geografie și Geologie. Președinte
S.G.R. - Filiala Iași
Conf. univ. dr. Silviu Costachie – Universitatea din București, Facultatea de Geografie, secretar general al
A.G.U.R.
Conf. univ. dr. Elena Sochircă – Universitatea din Tiraspol (Republica Moldova), cu sediul la Chișinău,
Facultatea de Geografie - decan
Lector univ. dr. Vasile Budui – Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, Facultatea de Geografie și
Istorie
Lector univ. dr. Daniela Larion – Universitatea ”Al. Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Geografie și Geologie
Dr. Ion C. Andronache – profesor la Liceul Tehnologic ”Constantin Brâncoveanu” Brăila. S.G.R. – Filiala
Brăila
Dr. Adrian Covăsnianu – geograf la S.C. Pro - Activ Consulting S.R.L. Iași, Centrul de Cercetare CUGUAT-
TIGRIS al Universității ”Al. I. Cuza” din Iaşi
Dr. Nicolae Damian – profesor, director coordonator la Şcoala Gimnazială Pufeşti – Vrancea, cadru didactic
asociat la Universitatea din Bucureşti – D. F. P. Focşani
Dr. Mihaela Lesenciuc – Inspectoratul Școlar Județean Iași, profesor la Colegiul Național ”Emil Racoviță” Iași
Dr. Marius-Claudiu Oancea – lector la Universitatea ”Aurel Vlaicu” Arad, profesor la Liceul Teoretic Sebiș
Dr. Viorel Paraschiv – profesor la Liceul Tehnologic Economic de Turism Iași, S.G.R. - Filiala Iași
Dr. Ionel-Daniel Răduianu – profesor la Liceul Pedagogic ”Vasile Lupu” Iași, S.G.R. – Filiala Iași
Dr. Lucian Șerban – Inspectoratul Școlar Județean Bacău, profesor la Colegiul Național ”Gh. Vrânceanu”
Bacău
Marcel Balaban - profesor, London (U.K.). S.G.R. - Filiala Iași
Viorica-Mihaela Livingston - profesor la Lexington School District One, South Carolina (U.S.A.). S.G.R. -
Filiala Iași
Foto coperți Viorel Paraschiv - Parcul Copou din Iași (1936, 2014) și Valea Uzului (februarie 2015)©
Data apariției: martie 2015
Notă: Responsabilitatea pentru conținutul articolelor revine în exclusivitate autorilor
EDITURA PIM Editură acreditată CNCSIS - 66/2010
Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 4, Iași – cod 700497
Telefon 0730.086.676. Fax 0332.440.715 www.pimcopy.ro
3
Aniversarea a 140 de ani de la înființarea Societății de Geografie din România și a
deschiderii filialelor sale, din Iași și Craiova
4
5
CUPRINS
I. Aniversări. Comemorări. Omagii
1 Paraschiv, Viorel - Vintilă M. Mihăilescu, la 125 de ani de la
naștere (1890 - 1978)/ Vintilă M. Mihăilescu, on his 125th
(1890 – 1978)
11
2 Grozavu, Florentina – Profesorul universitar doctor docent
Constantin I. Martiniuc, la 100 ani de la naștere / PhD
Professor Constantin I. Martiniuc, on his 100th birth
anniversary
17
3 Mărculeț, Ioan, Mărculeț, Cătălina – Cercetătorul științific
şi profesorul universitar Gheorghe Neamu – peste 50 ani de
activitate în domeniul geografiei / The scientific researcher
and university professor George Neamu – over 50 years of
activity in the field of Geography
21
4 Paraschiv, Viorel - Profesorul Dumitru Acostoaie, unul dintre
seniorii Școlii Normale Vasiliene în a doua jumătate a
secolului al XX-lea / Professor Dumitru Acostoaie, one of the
seniors of the Normal School in the second half of the
twentieth century
31
II. Studii și cercetări științifice
1 Damian, Nicolae, Dogaru, Valentin Gicu - Uniunea
Europeană, provocări în viitorul său existenţial/ European
Union, challenges in its existential future
37
2 Găină, Judit – Eflorescențele sulfhidrice de pe Valea
Slănicului Moldovei / Sulphydric efflorescence on Slănicul
Moldovei Valley
43
3 Oiște, Ana – Maria – Considerations of snow cover quality
assessment from Iași City / Evaluarea calității stratului de
zăpadă în municipiul Iași
50
4 Epure, Teodor – Fenomenologia climatică globală şi
implicaţiile sale regionale şi locale. Asistăm cumva la o
schimbare ireversibilă a climei?/ Global climate
phenomenology and its regional and local implications.
Are we the witnesses to an irreversible climate change?
59
5 Scrumeda, Gabriela – Combaterea impurificării apelor
subterane / Groundwater contamination control
65
6 Platon, Denisa Florentina – Solurile din comunele Piscu 72
6
Vechi şi Ghidici, judeţul Dolj – clasele de pretabilitate la
arabil / The soils in Piscu Vechi and Ghidici communes, Dolj
County – arable soil classes 7 Elefteriu Crina-Aurelia – Analiza indicatorilor demografici
la nivelul LAU2 în Euroregiunea Bihor – Hajdu Bihar/
Analysis of demographic indicators at the LAU2 level in
Bihor-Hajdu-Bihar Euroregion
77
8 Paftală, Teodora Mădălina - Imaginea de marcă a orașului
Galați/ The brand image of Galaţi city
83
9 Vieriu, Mihaela-Cătălina –
Riscurile induse de migraţia
internaţională a populaţiei din comuna Cotnari, judeţul Iaşi /
The risks induced by international migration in Cotnari
commune, Iaşi County
105
10 Țenea, Elena – Gradul de antropizare a peisajului în
municipiul Calafat, județul Dolj/ The degree of human
intervention in the landscape of Calafat city
111
11 Iorga, Cătălin, Tătaru, Alexandra – Rural tourism precincts
in ”Țara Vrancei” Land / Incintele turistice rurale în Țara
Vrancei
117
12 Ursuța, Paul – Valențele turismului cultural în Depresiunea
Petroșani / Valences of cultural tourism in Petroșani
Depression
129
13 Filip Aurora-Simona, Paraschiv, Viorel – Itinerarii istorico
– geografice: castele și conace boierești din județul Botoșani
(I) / Historical and Geographical itineraries: castles and
boyar mansions in Botoșani County
143
14 Stănilă Andreea - Georgiana, Stănilă Cristian – Ariile
naturale protejate din judeţul Vrancea / Protected natural
areas in Vrancea County
155
15 Balota, Monica Daniela - Repartiția substanțelor mineralelor
utile nemetalifere pe teritoriul României / The distribution of
useful non-metallic mineral substances in Romania
163
16 Hohan, Simona - Economie şi /sau pseudoecologie
Economics and / or pseudo-ecology
167
17 Ignat Corina, Ipate Dănuț Emil – Energia eoliană / Wind
energy
174
18 Paraschiv, Viorel - Antropocenul - pro sau contra!/
Anthropocene - for or against!
179
7
III. Didactica geografiei
1
Letos, Cristina, Letos, Dumitru - Formarea TIMSS – o nouă
provocare pentru geografi / TIMSS Formation - a new
challenge for geographers
192
2 Ipate, Dănuț Emil - Inițiere în programul european
„eTwinning”/ Introduction to the "eTwinning" European
program
210
3 Firu, Carmen-Roxana - Potenţialul instructiv-educativ al
lucrării de gradul I şi modalităţi de valorificare la clasă / The
instructive and educational potential of the first degree thesis
and its ways of revaluation in the classroom
218
4 Lazăr, Anton – Rolul religiei în procesul de dezvoltare al
comunităților locale / The role of religion in the development
of local communities
224
5 Asaftei, Marlena-Păpușa - De ce Transalpina?/ Why
Transalpina?
231
6 Măcieş, Doina – Lămîiţa - Dunărea culturală și turistică /
The cultural and touristic Danube
234
7 Paftală, Teodora Mădălina - Proiect didactic – clasa a VI-a /
Teaching project - sixth grade
242
IV. Geografia studenților
1 Cehan, Alexandra, Corodescu, Ema – Simpozionul Național
Studențesc ”Mihai David”, ediția a V-a, 2014. Un eveniment
aparte între simpozioanele studențești / The "Mihai
David",National Student Symposium, Fifth Edition, 2014.
A special event among student symposia
251
V. Geografia văzută de elevi
1 Rusu Sânziana Elena, Găină Alexandra - Cursurile la
Centrul de Excelență al Județului Iași, o alternativă
educațională cu un impact formativ impresionant / Courses at
the Center for Excellence in Iași, an educational alternative
with an important formative impact
256
VI. Analize, evenimente și manifestări geografice
1 Covăsnianu, Adrian - 50 de ani de rezistență a Filialei
Bârlad – Societatea de Geografie din România / 50 years of
resistance of Bârlad Subsidiary - Romanian Geographical
Society
259
2 Rusu, Eugen, Paraschiv, Viorel - Societatea de Geografie
din România – Filiala Iași. Raport de activitate pentru anul
263
8
2014 / The 2014 activity report of the Romanian
Geographical Society – Iași subsidiary
VII. Recenzii
1 Șipoteanu, Anca – Iuliana – Revista ”Tendințe moderne în
predarea și învățarea geografiei” nr. 13 – 2014 /
”Contemporary Trends in Teaching and Learning
Geography” Magazine
270
2 Paraschiv, Viorel – Revista ”Mediul actual și dezvoltarea
durabilă” / ”Present Environment and Sustainable
Development”Magazine, vol. 8, nr. 1/2014
273
9
I. ANIVERSĂRI. COMEMORĂRI.
OMAGII
10
11
Vintilă M. Mihăilescu, la 125 de ani de la naștere (1890 - 1978) /
Vintilă M. Mihăilescu, on his 125th (1890 - 1978)
Paraschiv Viorel 1
Rezumat. Vintilă M. Mihăilescu este
considerat, alături de Simion Mehedinți,
George Vâlsan și Constantin Brătescu, unul
dintre creatorii geografiei moderne românești.
Academician, profesor universitar, cercetător,
urbanist, editor, președinte al Societății de
geografie din România, Vintilă M. Mihăilescu
a zidit cu migală edificiul fundamental al
geografiei actuale. Timp de 21 de ani a fost
secretar de redacție al Buletinului Societății de
Geografie din România, perioadă în care
contribuția sa la buna desfășurare a activității
redacției a fost decisivă. Evocarea noastră a
surprins și câteva aspecte care țin de
colaborarea profesorului Vintilă M. Mihăilescu cu profesorii ieșeni. Prin
numeroasele studii originale, prin contribuțile de ordin teoretic, prin înființarea
și organizarea Institutului de Geografie, cât și prin îndrumarea tinerilor
cercetători, Vintilă M. Mihăilescu va rămâne în memoria noastră colectivă drept
unul dintre patriarhii geografiei naționale.
Cuvinte cheie: Vintilă M. Mihăilescu, academician, profesor,
președintele SGR, ctitor
Abstract. Vintilă M. Mihăilescu is considered, together with Simion
Mehedinți, George Vâlsan and Constantin Brătescu, one of the creators of
modern Romanian Geography. Academician, professor, researcher, planner,
publisher, president of the Society of Geography in Romania, Vintilă M.
Mihăilescu painstakingly set the fundamental basis of current geography. For 21
years he was secretary of the editorial board of the Bulletin of the Society of
Geography in Romania, during which his contribution to the effective activity
1 Profesor dr., Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iași. Str. Milcov, nr.11, Iași – cod 700580.
Telefon 0232-245778. E-mail: [email protected]
12
of the editorial was decisive. Our evocation also included some aspects related
to Vintilă M. Mihăilescu’s collaboration with teachers in Iași County. With his
many original studies, theoretical contribution, the establishment and
organization of the Institute of Geography as well as by guiding young
researchers, Vintilă M. Mihăilescu remains in our collective memory as one of
the patriarchs of the national geography.
Keywords: Vintilă M. Mihăilescu, academician, professor, president of
RSG, founder.
***
Vintilă M. Mihăilescu (19 aprilie 1890, Bucureşti - 27 mai 1978,
Bucureşti) - geograf, profesor universitar, membru titular al Academiei
Române, președinte al Societății de Geografie din România. Sub atenta
supraveghere a familiei, tatăl său fiind învățător și director de școală, își începe
studiile în capitală, la școli de cartier, după care urmează liceul ”Matei Basarab”
(începând din 1902), unde are dascăli de renume național, precum: Sava
Athanasiu, Gheorghe Munteanu-Murgoci, Theodor Speranţia, I.F. Burcescu, Ion
Tutuc, Constantin I. Șonțu, N. Golescu, G. Ionescu-Gion. Atras de literatură și
istorie, între anii 1906 şi 1909 desfășoară o susținută activitate în redacțiile
revistelor şcolare „Soarele” şi „Repaosul” (editată împreună cu frații săi) unde
publică și povestiri sub îndrumarea profesorilor Speranția și Pavelescu. În 1910,
după absolvirea liceului, urmează cursurile Facultăţii de Drept şi pe cele ale
Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În 1913 obține licenţa în drept, iar
în 1914 este licențiat în litere şi filosofie, specialitatea geografie, cu menţiunea
„magna cum laude”, în urma susţinerii lucrării Bucureştii din punct de vedere
antropogeografic şi etnografic. Încă din timpul studenţiei şi-a concentrat atenţia
spre studiile de istorie şi geografie, participând la cursurile şi seminariile unor
mari personalităţi universitare ale vremii, precum: Dimitrie Onciul, Nicolae
Iorga, Vasile Pârvan, Simion Mehedinţi ș.m.a. Elaborarea studiului
antropogeografic şi etnografic asupra Bucureştiului, la începutul secolului al
XX-lea, la cererea şi sub directa îndrumare a profesorului Simion Mehedinţi,
constituie momentul hotărâtor pentru formarea geografică a lui Vintilă
Mihăilescu.
Chiar înainte de terminarea facultăţii (1914) devine profesor suplinitor la
liceul ”Matei Basarab” pe care-l absolvise și, ulterior, după susţinerea
examenului de capacitate,va fi numit profesor la Şcoala Normală din Buzău,
unde nu a funcţionat însă, fiind detaşat în Bucureşti la Liceul ”Dimitrie
Cantemir”. A mai predat la liceele bucureștene ”Sf. Iosif” şi la Colegiul
Naţional ”Sf. Sava”. ”În 1919, întâlnindu-mă cu Simion Mehedinți m-a întrebat
13
dacă nu vreau să-i fiu asistent și am acceptat”1. Vintilă Mihăilescu a trebuit să-i
învețe pe studenți geologie și a pus accent pe petrografie, alături de fostul său
profesor din liceu, Sava Athanasiu.
În 1921 participă la excursiile organizate în ţară de către George Vâlsan,
după modelul excursiilor interuniversitare franceze, unde fusese invitat, printre
alții, și marele geograf francez Emmanuel de Martonne, profesor la Sorbona. La
aceste excursii a participat și profesorul ieșean Mihai David 2, care a realizat cu
acest prilej numeroase schițe panoramice.
După susţinerea tezei de doctorat, în 1924, la Universitatea din Bucureşti,
cu tema Vlăsia şi Mostiştea, sub îndrumarea profesorului Simion Mehedinţi şi,
apoi, a examenului de docenţă în 1928, începe să predea cursul de Geografie
fizică a României. În 1932 devine conferenţiar, fiind titularizat pe acest post în
1935. După 1936, îl urmează ca titular la catedra de geografie fizică a României
pe profesorul George Vâlsan, trecut prematur în neființă. Din anul universitar
1936-1937, Vintilă Mihăilescu înființează Seminarul de geografie fizică, pe care
îl conduce în calitate de director, cu sprijinul asistenților N. Popp şi D. D.
Burileanu.
Între anii 1922 şi 1943 a desfăşurat o intensă activitate științifică și
managerială ca secretar de redacţie al Buletinului „Societăţii Geografice
Române”. În această calitate, a adus o nouă concepţie redacțională,
diversificând tematica și conferind o atenție deosebită caracterului de cronică
geografică, permiţând realizarea unei mari părţi a volumelor buletinelor
societăţii și ale altor publicații pe care le-a coordonat. A publicat foarte mult, în
toate revistele geografice ale vremii sale. Din multitudinea lucrărilor sale din
această perioadă amintim recenziile: The Morphology of Landscape, publicată
în anul 1925 de Carl Ortwin Sauer, profesor la Universitatea „Berkley” din
California (S.U.A) și The Nature of Geography. A critical though in the light of
the past, de Richard Hartshorne, 1939, publicată în ”Annales of the Association
of American Geographers”, vol. XXIX, Lancaster, Pennsylvania, U.S.A.3
La 20 mai 1939, la propunerea lui Simion Mehedinţi, este ales membru
corespondent al Academiei Române.
1 Mihăilescu, Vintilă, (1970), Drumul meu în geografie, Editura Științifică, București
2 Mihai David - Schițe panoramice inedite, (2004). Ediție îngrijită de Ioan Donisă și Cristian Patriche, Editura
Azimuth, Iași, 91 planșe 3 Vintilă Mihăilescu, (1939), în „Revista geografică română” (anul II, fasc.II-III), citat de Paraschiv Viorel,
(2014), în Evoluția spațială și temporală a peisajului în Depresiunea Giurgeului, Editura ”Pim”, Iași (pag.
32).
14
Vintilă Mihăilescu a îndeplinit funcții administrative importante în
Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), devenit ulterior Ministerul Culturii
Naţionale (MCN), în două etape:
- în vara anului 1938 devine director al Învăţământului Superior în
Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), având ca sarcină elaborarea legii
învăţământului superior;
- în martie 1941 revine ca director al Învăţământului Public în Ministerul
Educaţiei Naţionale (MEN) şi, apoi, ca secretar general în Ministerul Culturii
Naționale.
Vintilă Mihăilescu a inițiat și a promovat ideea înființării unui institut de
cercetări geografice al României pentru stimularea și coordonarea cercetărilor
științifice. Spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial (martie 1944), fiind
evacuat la Pucioasa, a participat la constituirea Institutului de Cercetări
Geografice al României, în baza Legii nr. 73 din 6 februarie 1944, devenind
primul director al acestui institut. În perioada prigoanei comuniste, între 1950-
1956, a fost nevoit să lucreze pentru diverse instituții de proiectare sau
economice, unde, alături de alţi
urbanişti şi ingineri, a participat la
realizarea unor lucrări pentru
documentarea geografică a planurilor
de sistematizare urbană și regională.
În 1956, Vintilă Mihăilescu
revine la Academia Română ca şef al
unui colectiv de cercetări geografice,
iar în 1958 este numit director adjunct
al Institutului de Geografie - Geologie
al Academiei Române. În 1963 i se
acordă premiul „Gheorghe Munteanu-
Murgoci” al Academiei Române
pentru lucrarea Carpaţii sud-estici de
pe teritoriul României, studiu de
geografie fizică regională care
reprezintă prima sinteză cuprinzătoare
asupra acestei mari catene muntoase
(figura 1).
Din 1963 şi până la sfârşitul
vieţii, Vintilă Mihăilescu îşi continuă activitatea în cadrul Institutului de
Geografie, ca profesor consultant. Recunoaşterea meritelor sale excepţionale în
dezvoltarea geografiei româneşti o constituie şi alegerea sa, în 1968, ca
preşedinte al Societăţii de Geografie din România. A mai fost membru de
onoare al unor societăţi geografice naționale din Polonia, Italia şi Serbia.
Figura 1
15
În 1974, în discursul de recepţie la alegerea sa ca membru titular al
Academiei Române, Vintilă Mihăilescu precizează temeinica analiză a gândirii
geografice româneşti din secolul al XX-lea, la care un aport deosebit l-a avut şi
el. Vintilă Mihăilescu este socotit drept unul dintre cei mai mari geografi ai
României, academicianul Victor Tufescu afirmând că ”… este creatorul de
frunte al geografiei române, ale cărei baze le pusese Simion Mehedinţi,
situându-l între geografii de primă linie, alături de George Vâlsan şi Constantin
Brătescu”.
Iașii și Vintilă Mihăilescu! Prin amabilitatea domnului profesor
universitar dr. emeritus Ioan Donisă avem câteva informații suplimentare,
deosebit de prețioase, despre relațiile geografului Vintilă Mihăilescu cu mediul
științific ieșean. În Arhivele Statului din Iași au fost descoperite numeroase acte
și documente administrative referitoare la geografi și geografia ieșeană, semnate
de Vintilă Mihăilescu în perioada în care acesta era directorul Învățământului
Superior din cadrul Ministerul Educației Naționale.
În 1949, sub coordonarea profesorului Vintilă Mihăilescu au obținut titlul
de doctor în geografie, la Universitatea din București, profesorii ieșeni Ion
Șandru și Constantin Martiniuc.
În 1963, profesorul universitar ieșean Ion Gugiuman a mers la București
la Vintilă Mihăilescu, pe când acesta era directorul Institutului de Geografie al
Academiei. Cum stăteau ei de vorbă, vine un cetățean la Mihăilescu oferindu-i
spre vânzare primul curs de ”Geografie fisică a Daciei Moderne” ținut de prof.
Grigore Cobâlcescu la ”Școala de fii de militari” din Iași, volum apărut în
1888... Mihăilescu cumpără volumul de peste 300 pagini și, deodată, Gugiuman,
cu stilul lui neaoș moldovenesc, îi zice: ”apăi cartea iasta ar șâde ea mai bine la
Iași, acolo-i este locul...!” După un timp, la 16 mai 1970, Vintilă Mihăilescu a
dat curs amintirii sale din acea întâlnire cu profesorul Gugiuman și a donat
cartea scrisă de Grigore Cobâlcescu Facultății de Biologie-Geografie a
Universității ”Alex. Ioan Cuza” din Iași” (figura 2).
Vintilă Mihăilescu și-a început activitatea ştiinţifică la 20 de ani, cu
studiul oraşului Bucureşti, considerat drept primul studiu de geografie urbană
românească. Sfera investigaţiilor şi a scrierilor sale științifice s-a extins an de an
şi s-a diversificat cu fiecare etapă a perfecționării sale profesionale, contribuind
decisiv la afirmarea geografiei ca știință fundamentală despre lume și viață. Prin
numeroasele studii originale, prin contribuțiile de ordin teoretic, prin înființarea
și organizarea Institutului de Geografie, cât și prin îndrumarea tinerilor
cercetători, Vintilă Mihăilescu s-a remarcat ca unul dintre creatorii geografiei
moderne românești.
16
Figura 2.
Referințe bibliografice
1. Berciu, Adina, (2004), ”Începuturile învățământului superior din București”, în
Buletin informativ, oct-nov., Universitatea din Bucuresti, pag. 4-6.
2. Ciulache, Sterie, (1995), ”Facultatea de Geografie a Universității din București”, în
revista Carpații României, anul II, nr. 9, pag. 4-6.
3. Ielenicz, Mihai et al., (2000), Un secol de învățământ geografic la Universitatea din
București, Editura Eficient, Bucureşti, 409 p; ISBN 973-9366-43-0
4. Mihăilescu, Vintilă, (1970), Drumul meu în geografie, Editura Științifică, București
5. http://geo.unibuc.ro/istoric.html/03.02.2015
6.http://www.basarab.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=34:vintila-
mihailescu&catid=1:elevi-celebri/ 31.01.2015
Notă
Mulțumiri domnului profesor Ioan Donisă pentru corectura și îndrumarea
prezentului articol.
17
Profesorul universitar doctor docent Constantin I. Martiniuc, la 100 ani de
la naștere / PhD Professor Constantin I. Martiniuc, on his 100th birth
anniversary
Grozavu Florentina1
Rezumat. Omagiul nostru este adus unuia
dintre creatorii școlii de gândire geomorfologică la
universitatea ieșeană. Prin contribuțiile sale
științifice deosebite, cu peste 150 lucrări publicate,
și prin stimularea cercetărilor de teren, profesorul
Constantin Martiniuc este un adevărat mentor
pentru generațiile următoare. Dintre lucrările de
referință ale profesorului Constantin Martiniuc
amintim Metodica cercetărilor de teren, iar dintre
domeniile sale predilecte de predare,
Geomorfologia şi Geomorfologia aplicată. A fost
un reprezentant de seamă al şcolii geomorfologice ieşene şi a adus contribuţii
originale în domeniul geomorfologiei regionale şi geomorfologiei aplicate, în
domeniul evidenţierii rolului morfogenetic al condiţiilor geologice şi hidro-
climatice în procesele de versant. Constantin Martiniuc a creat la Universitatea
“Al. I. Cuza” o adevărată şcoala de geomorfologie aplicată, a avut preocupări şi
rezultate deosebite în perfecţionarea metodologiei de cartare a reliefului şi
întocmirea hărţilor geomorfologice generale şi speciale şi a rămas în memoria
urmaşilor ca un geograf entuziast, un excelent cercetător, un dascăl pasionat, o
personalitate de marcă a geografiei ieşene.
Cuvinte cheie: geomorfologie aplicată, mentor, cercetare, Constantin
Martiniuc
Abstract. The article is a homage to one of the creators of
geomorphological school at the University of Iași. For his outstanding scientific
contributions, with over 150 published works, and the contribution to the
development of field research, Professor Constantin Martiniuc is considered a
true mentor to the next generations. One reference work of Professor Constantin
1 Profesor la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” Iași , Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 10, cod 700454,
e-mail: [email protected]
18
Martiniuc is The Methodology of fieldwork, while Geomorphology and Applied
Geomorphology were among his favorite domains of teaching. He was an
outstanding representative of the geomorphological school in Iași and brought
original contributions in the field of regional geomorphology and applied
geomorphology, by highlighting the morphogenetic role of hydro-geological
and climate conditions to slope processes. Constantin Martiniuc created "Al. I.
Cuza ", a real school of applied geomorphology, he was concerned and had
great results in improving the methodology for relief mapping as well as
drawing general and special geomorphological maps and so, remained in his
followers memory as an enthusiastic geographer, an excellent scholar, a
passionate teacher and an outstanding geographical personality in Iași.
Keywords: applied geomorphology, mentor, research, Constantin Martiniuc.
***
Constantin I. Martiniuc s-a născut pe meleaguri bucovinene, în satul
Ciudeiu, judeţul Storojineţ (Bucovina de Nord - azi în Ucraina), la 10 iunie
1915, aici petrecându-şi primii ani ai copilăriei şi urmând clasele primare.
Provine dintr-o familie ţărănească modestă, dar care a reuşit să-i insufle respect
pentru muncă, normele morale şi mai ales mândria de a fi român bucovinean.
Urmează cursurile liceale în orăşelul Storojineţ de pe valea Siretului Superior
(1927-1934), pe atunci parte a României Mari. Se înscrie apoi la Facultatea de
Ştiinte a universităţii ieşene, la Secţia de geografie, unde dovedeşte pasiune şi
sete de cunoaştere în studiul geologiei şi geografiei, beneficiind de cursurile
unor magiştri dintre care amintim: Ion Athanasiu, Ioan Borcea, Mihai David,
Gh. Năstase. A absolvit cu rezultate remarcabile cursurile universitare şi, după
susţinerea tezei de licenţă, a fost încadrat ca asistent. În 1949 susţine la
Universitatea din București teza de doctorat “Cercetări geomorfologice în
regiunea Baia-Suceava”. A fost un reprezentant de seamă al şcolii
geomorfologice ieşene şi a adus contribuţii originale în domeniul
geomorfologiei regionale şi geomorfologiei aplicate, în domeniul evidenţierii
rolului morfogenetic al condiţiilor geologice şi hidro-climatice în procesele de
versant.
A avut ca partener de viaţă o geografă, Jana Martiniuc, un om de
excepţie, optimist şi un profesor de elită.
19
Activitatea didactică şi ştiinţifică. Profesorul universitar la
Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, Constantin Martiniuc, a avut o contribuţie
valoroasă la progresul geografiei româneşti printr-o bogată activitate didactică,
ştiinţifică, participând activ la toate formele procesului de învăţământ până la
pensionarea sa -în 1980- după care a devenit profesor consultant. Constantin
Martiniuc a urcat ierarhic toate treptele carierei didactice: şef de lucrări (1950-
1951), conferenţiar (1951-1966), ajungând în 1966 profesor universitar,
onorând cu activitatea sa, până la sfârşitul vieţii, geografia căreia i s-a dăruit de
la începuturi. Prin devotamentul său a creat la Iaşi o adevarată şcoală de
geomorfologie aplicată, îndrumând numeroşi doctoranzi, pe care i-a molipsit cu
entuziastmul său dar şi cu rigoarea argumentelor şi dăruirea de mentor. A
activat în cadrul seminarului de geografie fizică, a predat şi cursuri de
Hidrologie generală, Metodica cercetărilor de teren, dar domeniile sale
predilecte au fost: Geomorfologia şi Geomorfologia aplicată. Prin întreaga sa
activitate a dovedit o preocupare intensă de cercetare a reliefului, fiind implicat
în lărgirea bazelor teoretice şi metodologice ale geomorfologiei şi la realizarea
unei puternice legături între invăţământ, cercetare şi activitate economică. A
fost un specialist de marcă şi în domeniul geologiei, colaborând cu Institutul
Geologic şi evidenţiind aspectele paleogeografice şi implicaţiile factorilor
geologici în geomorfologia regiunilor pe care le-a studiat. A fost primul
cercetător care a caracterizat şi delimitat subunităţile de relief de pe latura
vestică a Carpaţilor Orientali, abordând problema existenţei unei regiuni
subcarpatice interne (pe latura de vest a Munților Harghita - Perşani), a
contribuit la raionarea geomorfologică a teritoriului ţării- raionare ce se găseşte
în Monografia geografică a R.P.R. A elaborat şi utilizat un sistem original de
cartografiere geomorfologică, demonstrând integrat procesele de versant pe
hărţi la scară mare. A fost membru activ al Societăţii Române de Geografie,
fiind şi preşedintele Filialei Iaşi, a fost şef de catedră, director al Staţiunii de
cercetări biologice, geografice şi geologice “Stejarul” (1965-1970), membru al
consiliului profesoral şi al senatului Universităţii “Al. I. Cuza”, membru în
Comitetul Naţional de Geografie.
A scris peste 150 de lucrări ştiinţifice în domeniul geomorfologiei având
o preocupare predilectă pentru cercetarea reliefului, dezvoltarea metodologiei
cercetării geomorfologice, abordând cercetarea fundamentală şi aplicată precum
şi implicaţiile practice. Opera sa științifică cuprinde:
- studii de geomorfologie regională: Date noi geomorfologice asupra regiunii
Baia- Siret (1946), Date geomorfologice în legătura cu Subcarpaţii româneşti
cu reflectare speciala asupra Subcarpaţilor Moldovei şi cei din Transilvania
(1950), Cercetări geomorfologice în regiunea Baia - Suceava (1956), Cateva
observaţii geomorfologice asupra Munţilor Ciucaş-Zăganu(1957), Contribuţii
la studiul geomorfologic al oraşului Suceava (1962), Geomorfologia teritoriului
20
oraşului Vatra Dornei (1962), Cercetări geomorfologice asupra părţii de sud a
interfluviului Moldova - Siret (1970);
- evoluţia văilor şi teraselor : Câteva observaţii geomorfologice asupra terasei
inferioare a Miletinului la Şipote (1958), Cercetari geomorfologice asupra
teraselor din bazinul Bahluiului(1966), Contribuţii la studiul geomorfologic al
teraselor văii Moldovei, între Păltinoasa şi Timişeşti (1983), Deplasările de
teren în Municipiul Iaşi şi împrejurimi (1982)
- studii de geomorfologie aplicată: Harta geomorfologică a oraşului Iaşi
(1959), Harta geomorfologică a R.P.R.(1960), Studii de geomorfologie aplicată
în sprijinul sistematizării localităţilor urbane şi rurale din R.S. România în
ultimii 25 de ani (1973);
- studii de geografie umană: Câteva aspecte din viaţa huţulilor (1939),
Aspecte din umanizarea Carpaţilor Bucovinei (1940), Bucovina. Cifre şi
realităţi (1940);
- studii pedologice: Contribuţii la studiul solurilor fosile din Câmpia Jijia-
Bahlui (1960).
- contribuţii la lucrări de sinteză: Geografia municipiului Iaşi (în colaborare),
1987 – lucrare premiată de Academia Română-, prefaţă la Munţii Stânişoarei -
Studiu geomorfologic, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1979 (autor:
Ioniță Ichim).
Constantin Martiniuc a creat la Universitatea “Al. I. Cuza” o adevarată
şcoala de geomorfologie aplicată, a avut preocupări şi rezultate deosebite în
perfecţionarea metodologiei de cartare a reliefului şi întocmire a hărţilor
geomorfologice generale şi speciale şi a rămas în memoria urmaşilor ca un
geograf entuziast, un excelent cercetător, un dascăl pasionat, o personalitate de
marcă a geografiei ieşene.
Resurse biblio-web
1. Vlad, Sorina, Geacu, Sorin, Săgeată, Radu, Figuri de geografi ieșeni, Editura Corson,
Iași, 1999
2. http://150.uaic.ro/personalitati/geografie-si-geologie/constantin-martiniuc/ 2013
Notă
Prezentul articol a constituit materialul bibliografic pentru Concursul de geografie ”Grigore
Cobâlcescu”, Iași - ediția 2013, unde, în fiecare an, sunt evocate personalitățile geografice
locale alături de ”patronul” concursului.
21
Cercetătorul științific şi profesorul universitar Gheorghe Neamu – peste 50
ani de activitate în domeniul geografiei / The scientific researcher and
university professor George Neamu – over 50 years of activity in the field
of Geography
Ioan Mărculeţ 1, Cătălina Mărculeţ
2
Rezumat. Cercetătorul științific Gheorghe
Neamu s-a născut la 19 ianuarie 1935, în București.
Prima parte a copilăriei a petrecut-o în satul vâlcean
Lădeşti, pe valea Cernei Olteţului, iar a doua în
Capitală. A absolvit Școala Pedagogică „Matei
Basarab“ din București (în 1953) și Facultatea de
Geologie – Geografie, Secţia Geografie a Universității
din Bucureşti (în 1958). Între 1958 și 1995, a
întreprins o intensă activitate de cercetare în domeniile
climatologie și topoclimatologie, în cadrul Institutului de Geografie al
Academiei Române. În 1971-1972, a făcut parte, ca climatolog-meteorolog, la a
XVII-a expediție internațională de cercetare în Antarctida, organizată de
Uniunea Sovietică. Pe continentul alb a activat în cadrul staţiunilor de cercetare
Mirnîi, Vostok (locul cunoscut ca „Polul Frigului“, devenind primul român
ajuns aici) şi Molodiajnaia şi în oazele Obrucev şi Bungev. Expediţia i-a
prilejuit cercetătorului Gh. Neamu câteva realizări: doi pinguini şi o colecţie
bogată de roci, predate Muzeului „Grigore Antipa“ din Bucureşti, o colecţie de
muşchi şi licheni, donată muzeului Grădinii Botanice din Bucureşti, un jurnal de
călătorie, peste 100.000 de valori meteorologice şi peste 1.000 de clişee
fotografice şi diapozitive color.
În 1975 obține titlul de doctor în geografie, cu teza „Clima Olteniei
Deluroase“, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde l-a avut ca
îndrumător pe profesorul Tiberiu Morariu, membru corespondent al Academiei
Române.
1 Profesor dr. la Colegiul Național ”I. L. Caragiale” București, Calea Dorobanților, nr. 163, Sector 1;
tel. 0730654593. E-mail: [email protected]. 2 Cercetător dr. la Institutul de Geografie al Academiei Române, București, Dimitrie Racoviță, nr.12;
tel. 0735011260. E-mail: [email protected].
22
După anul 1995 a desfășurat o amplă activitate didactică și de îndrumare,
ca profesor titular la Facultatea de Științe Umaniste a Universității Valahia din
Târgoviște (1995-2004) și la Facultatea de Istorie-Geografie a Universității din
Oradea (din 2004). La Universitatea din Oradea a primit și dreptul de conducere
de doctorate.
În îndelungata sa activitate în domeniul geografiei, Gh. Neamu a publicat
peste 120 de studii, articole, hărți și cărți și a contribuit la realizarea marilor
lucrări elaborate de colectivul de geografi din Institutul de Geografie al
Academiei Române: „Geografia Văii Dunării Româneşti“ (1969); „Piemontul
Getic. Studiu de geografie economică“ (1971); „Atlas R.S. România“ (1974-
1975); „Geografia României, I, Geografie Fizică“ (1983); „Geografia
României, IV, Regiunile pericarpatice“ (1991) şi „Dicţionarul geografic al
României“, vol. I (2008), vol. II (2009).
Pentru cartea sa de specialitate „Geografia Antarctidei“, rod al
cercetărilor de pe continentul sudic, în anul 1982, cercetătorului științific Gh.
Neamu i-a fost conferit premiul Academiei Române „Gh. Munteanu-Murgoci“.
Cuvinte-cheie: Gheorghe Neamu, climatologie, topoclimatologie, Antarctida.
Abstract: The scientist George Neamu was born on the 19th
of January
1935 in Bucharest. The first part of his childhood was spent in a village from
Vâlcea County, named Lădeşti on Cerna Olteţului Valley and the second part of
it, in the capital. He graduated "Matei Basarab" Pedagogical School in
Bucharest (1953) and the Faculty of Geology - Geography, the Department of
Geography of the University of Bucharest (1958). Between 1958 and 1995 he
undertook an intensive research in the fields of climatology and topo-
climatology, at the Institute of Geography of the Romanian Academy. Between
1971 and 1972 he took part, as a climatologist and meteorologist, in the 17th
International Research Expedition in Antarctica, organized by the Soviet Union.
On the white continent he worked in the Mirnîi, Vostok (the place known as
"The Pole of Cold", becoming the first Romanian to get there) and Molodiajnaia
Research Stations as well as Obrucev and Bungev oases. The expedition was an
occasion for researcher Gh. Neamu to add up several achievements: two
penguins and a rich collection of rocks, donated to "Grigore Antipa" Museum in
Bucharest, a collection of mosses and lichens, donated to the Botanical Garden
Museum in Bucharest, a travel diary, over 100,000 meteorological values over
1,000 color slides and photographic clichés. In 1975 he obtained his PhD in
23
Geography, with the thesis “The climate of Hilly Oltenia” at Babeș-Bolyai
University in Cluj-Napoca, where he was guided and taught by Tiberiu Morariu,
a member of the Romanian Academy.
After 1995, he conducted an extensive teaching and mentoring activity as
a professor at the Faculty of Humanist Sciences, at Valahia University in
Târgoviște (1995-2004) and at the Faculty of History and Geography, at the
University of Oradea (2004). At the University of Oradea, he also received the
right to advise Ph.D. students.
In his long activity in the field of Geography, Gh. Neamu has published
over 120 studies, articles, maps and books and has contributed to the great work
developed by the team of geographers from the Institute of Geography of the
Romanian Academy: “The Geography of the Romanian Danube Valley "(1969);
"The Getic Piedmont. Study of Economic Geography" (1971); "Atlas of R. S.
Romania“(1974-1975); "Geography of Romania, I, Physical Geography"
(1983); "Geography of Romania, IV, The pericarpathian regions" (1991) and
"Geographical dictionary of Romania", vol. I (2008), vol. II (2009).
For his major book "The Geography of Antarctida", the result of research
on the southern continent in 1982, the scientific researcher Gh. Neamu was
awarded with "Gh. Munteanu-Murgoci” Romanian Academy Award.
Keywords: Gheorghe Neamu, climatology, topo-climatology, Antarctica.
*** „Un rol important în meseria de geograf îl joacă cercetările
de teren, aplicaţiile practice, excursiile şi expediţiile“
Gh. Neamu, 2005
Născut la 19 ianuarie 1938, în Bucureşti, viitorul geograf Gheorghe
Neamu şi-a petrecut primii ani de viaţă în satul Lădeşti (azi în judeţul Vâlcea),
pe valea Cernei Olteţului, în casa unchiului său, fratele mamei (mama sa lucra
ca infirmieră, la Spitalul Colţea din Capitală). Clasa întâi primară a terminat-o la
Lădeşti (1943), iar din anul şcolar 1943-1944 şi-a continuat toate studiile în
Bucureşti: primare, la Şcoala „Doamna Ghica“ (de lângă Lacul Tei),
gimnaziale, la Liceul „Spiru Haret“1 şi la Şcoala Generală Mântuleasa (după
anul 1990, clădirea a fost demolată) şi liceale, la Şcoala Pedagogică „Matei
Basarab“ (1949-1953).
1 La Liceul „Spiru Haret” i-a avut ca profesori pe Papahagi (la istorie şi geografie), Zverca (la matematică) şi
Palade (la muzică).
24
Între 1953 şi 1958 a urmat cursurile Facultăţii de Geologie-Geografie,
Secţia Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti. Aici a avut ca profesori
reputaţi geografi: Şt. M. Stoenescu, la meteorologie şi climatologie, Petre Coteţ,
la geomorfologie, Raul Călinescu, la biogeografie, Mihai Iancu, la geografia
României, Virgil Hilt, la istoria geografiei, Mircea Peahă, la geografie
regională1.
Încă din anul al III-lea de facultate (1955-1956), s-a implicat în activitatea
de cercetare, participând la lucrarea „Valea Timişului din Munţii Braşovului-
caracterizare fizico-geografică“ şi la sesiunile cercurilor ştiinţifice studenţeşti.2
În facultate a întâlnit-o pe studenta Letiţia Velea, cu care s-a căsătorit în
toamna anului 1958 (după absolvirea facultăţii) şi cu care va avea o fată,
Adriana, căsătorită în Dresda (Germania).3
Între anii 1958 şi 1995, activitatea geografului Gh. Neamu a fost strâns
legată de Institutul de Geografie al Academiei Române, unde, ajuns prin
repartiţie guvernamentală şi prin muncă riguroasă, a promovat toate treptele
ştiinţifice, devenind cercetător principal gradul I.
În anii de început, în Institutul de Geografie a beneficiat de îndrumarea
unor reputaţi geografi, precum: N. Al. Rădulescu (membru corespondent al
Academiei Române la secţiunea istorică), Victor Tufescu (viitor academician) şi
Vintilă Mihăilescu (membru corespondent al Academiei Române).
Din 1960, Gh. Neamu şi-a desfăşurat activitatea de cercetare în cadrul
colectivului de topoclimatologie, alături de colegii săi: Octavia Bogdan, Elena
Mihai (Niculescu), Elena Teodoreanu, Gabriel Davidescu, Ion Gugiuman, Sorin
Cheval, Cătălina Mărculeţ ş.a.
Membrii colectivului, pe baza măsurătorilor concrete, au studiat sub
aspect topoclimatic Valea Dunării, Delta Dunării, Complexul lagunar Razim-
Sinoie, Litoralul românesc al Mării Negre, Subcarpaţii şi Podişul Getic, Carpaţii
Orientali etc.
1 În lucrarea cu caracter autobiografic „Destin geografic. Şapte decenii de vise şi împliniri” (Edit. Pygmalion,
Ploieşti, 2005), Gh. Neamu îi consideră „profesori de elită“ şi pe geologii Nicolae Oncescu, Emilia Saulea,
Ioana Pană, Simion Pauliuc (p. 19). 2 http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Neamu. Conform Buletinului Geografic: Bibliografie, Geografie fizică, nr.
2-3, 1998-1999, Institutul de Geografie, Bucureşti, 1999, p. 146, tema Văii Timişului a fost reluată în studiul
„Aspecte în dezvoltarea morfologică a Văii Timişului (Regiunea Braşov)” (1963). 3 Referindu-se la importanţa familiei, fără de care nu ar fi realizat niciunul dintre idealurile geografice, Gh.
Neamu, în prefaţa lucrării „Destin geografic. Şapte decenii de vise şi împliniri”, a scris: „Aici norocul mi-a
surâs pe deplin. Încă din anii facultăţii am întâlnit aleasa inimii - Letiţia Velea, n.a. – cu care de atunci, adică
de peste patru decenii am împărţit bucuriile şi necazurile vieţii. Din căsătoria noastră a rezultat Adriana, care a
trecut cu bine prin şcoli din România şi Germania, fiind azi consilier al Serviciului Diplomatic din Dresda“ (p.
6).
25
În acest interval de timp, Gh. Neamu a publicat singur sau în colaborare,
peste 70 de studii, articole şi hărţi de climatologie şi topoclimatologie, dintre
care semnalăm: „Locul climatologiei în sistemul ştiinţelor geografice“ (1963, în
colab.); „Clima Depresiunii intracolinare Tg. Jiu-Câmpu Mare“ (1965);
„Profil topoclimatic în Balta Brăilei“ (1966, în colab.); „Câteva fenomene
climatice care influenţează dezvoltarea agriculturii pe valea Dunării, în avale
de Turnu Severin“ (1967); „Cercetări anuale în microclimatologie şi
topoclimatologie (cu privire specială la cercetările româneşti“ (1968, în
colab.); „Distribuţia geografică a temperaturilor extreme absolute în Oltenia
Deluroasă“ (1969); „Profils topoclimatiques dans les Carpates Orientales“
(1970, în colab.); „Harta topoclimatică a R.S.R., sc. 1:1.500.000“1 (1970, în
colab.); „Sondermerkmale des kontinentalen Klimas im Donaudelta“ (1971, în
colab.); „Profile topoclimatice în Delta Dunării“ (1972, în colab.); „Clima
Dobrogei“ (1972, în colab.); „Câteva aspecte climatice caracteristice
staţiunilor balneoclimaterice Călimăneşti-Olăneşti-Govora“ (1976); „Principes
d’élaboration des cartes topoclimatiques fondés sur l’exemple de la «Carte
topoclimatique de la Roumanie», 1:1.500.000“ (1976, în colab.); „Unele
aspecte ale regimului precipitaţiilor în Depresiunea Pătârlagele-Buzău“
(1978); „Regimul precipitaţiilor atmosferice în Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu
Mare“ (1982); „Particularităţile precipitaţiilor atmosferice din Subcarpaţii
Buzăului şi influenţa lor asupra modelării reliefului“ (1985, în colab.);
„Precipitaţiile atmosferice în Delta Dunării“ (1985, în colab.); „Observaţii
climatice şi topoclimatice în bazinul văii Muscelului“ (1986); „Les topoclimats
anthropique - une nouvelle qualité de l’environnement“ (1987, în colab.);
„Topoclimatologia României. Bibliografie selectivă adnotată“2 (1987, în
colab.); „Ghidul aplicaţiei de teren, Al III-lea Simpozion de Topoclimatologie,
cu participare internaţională pe tema Topoclimatul munţilor mijlocii-
Agrotopoclimatologie, Bucureşti Buzău“ (1987, în colab.); „Guide de
l’excursion scientifique, Le topoclimat des montagnes moyennes -
Agrotopoclimatologie, III, Symposium de Topoclimatologie, Bucureşti-
Buzău“(1987, în colab.); „L’influence anthropique sur les topoclimats“ (1990);
„Variaţiile seculare ale temperaturii şi precipitaţiilor pe litoralul românesc al
1 Potrivit geografei Octavia Bogdan, „Harta topoclimatică a României“, realizată în colectiv (Gh. Neamu,
Octavia Bogdan, Elena Mihai şi Elena Teodoreanu) „a însemnat debutul hărţilor topoclimatice ale României.
Conţinutul acestei hărţi reflectă: etajele climatice, topoclimatele complexe caracterizate prin indici cantitativi
codificaţi, topoclimatele elementare, precum şi fenomenele climatice cu importanţă locală“ (Octavia Bogdan,
„O viaţă pentru o idee“, Edit. Universitară, Bucureşti, 2012, p. 92). 2 Lucrarea conţine 228 de titluri, cu text bilingv: în română şi franceză.
26
Mării Negre“ (1993, în colab.); „Le Défilé du Danube au Portes de Fer.
Caractérisation topoclimatique“ (1995); „Les topoclimats du Delta du
Danube“ (1995); „Inversion de température dans la Dépression de Petroşani
(Carpates Méridionales)“ (1996) şi „Quelques traîts caractéristiques du climat
et du topoclimat dans la région périurbaine de la ville Craiova“(1998).1
Un moment foarte important în cariera geografului Gh. Neamu a fost
specializarea prin doctorat. În anul 1970, a fost admis ca doctorand în cadrul
Facultăţii de Biologie-Geografie din Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-
Napoca, unde l-a avut ca îndrumător pe profesorul Tiberiu Morariu, membru
corespondent al Academiei Române, iar în anul 1975 şi-a susţinut, în şedinţă
publică, teza intitulată „Clima Olteniei Deluroase“, obţinând titlul de doctor în
geografie. Membrii comisiei au fost: prof. dr. Tiberiu Morariu, coordonator,
prof. dr. Ion Gugiuman de la Iaşi, prof. dr. Al. Savu de la Universitatea din
Cluj-Napoca şi cercetător principal dr. Lucian Badea de la Institutul de
Geografie din Bucureşti. Teza a văzut lumina tiparului în anul 1998, la Editura
Ars Docendi din Bucureşti şi numără 154 de pagini. Teritoriul de studiu
acoperit cuprinde Podişul Mehedinţi, vestul Subcarpaţilor Getici şi vestul
Podişului Getic (până în Valea Oltului). Lucrarea, elaborată în stil clasic, a fost
structurată pe 12 capitole şi tratează factorii genetici ai climei şi particularităţile
elementelor climatice: temperatura aerului, temperatura solului, nebulozitatea,
precipitaţiile, vântul etc. Studiul este îmbogăţit cu 26 de tabele şi 25 de figuri
(blocdiagrame, hărţi, grafice).
Un alt moment important în viaţa geografului Gh. Neamu a fost
participarea sa la a XVII-a expediţie internaţională de cercetare a continentului
Antarctida (1971-1972), în calitate de climatolog-meteorolog, la propunerea
prof. Virgil Ianovici, directorul Institutului de Geografie. Cu acest prilej, Gh.
Neamu a efectuat o serie de măsurători meteorologice în Oceanele Atlantic,
Indian, Îngheţat de Sud şi în Antarctida. Pe continent a activat în cadrul
staţiunilor de cercetare Mirnîi, Vostok (locul cunoscut ca „Polul Frigului“)2 şi
Molodiajnaia şi în oazele Obrucev şi Bungev.
1 Buletinul Geografic, nr. 2-3, 1998-1999, p. 146-151, I. Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, „Gheorghe Neamu,
personalitate marcantă a geografiei româneşti“, Studii Slătinene, anul VIII, vol. XIV, nr. 1/2014, Edit.
Hoffman, Slatina, 2014, p. 244 şi „Bibliografia lucrărilor ştiinţifice ale membrilor Institutului de Geografie.
1995-2014“, Edit. Universitară, Bucureşti, 2014, p. 156. 2 „În ziua de 12 ianuarie 1972 am atins cel mai sudic punct atins până atunci de un român (78
o28’latitudine
sudică, 105o05’longitudine sudică). La sosirea mea în staţiune era o zi «relativ caldă» se înregistrau valori de -
30…-45oC.“ (Gh. Neamu, Op. cit., p. 52).
27
Conform propriilor precizări1, expediţia i-a prilejuit câteva realizări: doi
pinguini şi o colecţie bogată de roci, predate Muzeului „Grigore Antipa“ din
Bucureşti, o colecţie de muşchi şi licheni, donată muzeului Grădinii Botanice
din Bucureşti, un jurnal de călătorie, peste 100.000 de valori meteorologice şi
peste 1.000 de clişee fotografice şi diapozitive color.
Ca urmare a acestei expediţii, Gh. Neamu a scris două cărţi - „Am fost în
Antarctica“, Edit. Albatros, 1974 (jurnalul de călătorie) şi „Geografia
Antarctidei“, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, o broşură pentru copii -
„Pinguinii“, Edit. Ion Creangă, 1973 şi mai multe articole2. Pentru cartea de
specialitate „Geografia Antarctidei“ autorului i-a fost conferit premiul
Academiei Române „Gh. Munteanu-Murgoci“, în 19823. Lucrarea premiată,
intitulată „Geografia Antarctidei“ a fost structurată pe nouă capitole („Etapei
cunoaşterii Antarctidei“, „Descrierea fizico-geografică a Antarctidei“,
„Procesele atmosferice din zona antarctică“, „Apele“, „Solurile“,
„Vegetaţia“, „Viaţa animală“, „Gheţarii“ şi „Regionarea fizico-geografică“),
compuse din mai multe subcapitole, la care se adaugă o „Introducere“ şi o
bogată „Bibliografie“.
Deşi devenit al II-lea român ajuns în Antarctica şi primul la „Polul
Frigului“, Gh. Neamu a onorat cu modestie numeroasele invitaţii din partea
unităţilor de învăţământ4, cluburilor sindicale etc. de a-şi povesti periplul pe
continentul alb.
1 Gh. Neamu, Op. cit., p. 57.
2 „Popas în Insulele Canare, în drum spre Antarctica” (1972); „Cercetări actuale şi de perspectivă pe cel de-al
VII-lea continent - Antarctida“ (1972); „Câteva rezultate ştiinţifice ale explorărilor antarctice în ultimul
deceniu“ (1972); „Aspecte noi privitoare la clima Antarctidei“ (1973); „Itinerar meteo-climatic longitudinal în
Oceanul Atlantic şi sudul Oceanului Indian“ (1974); „Oazele Antarctidei - caracteristici geografice“ (1974);
Weather observations in Antarctica waters“ (1976). 3 Conform propriilor afirmaţii, la redactarea cărţii s-a bucurat de sprijinul unui reputat şi excelent geograf -
Gheorghe Vlăsceanu, azi un cunoscut profesor universitar la Academia de Studii Economice: „Iniţial, lucrarea
era mai voluminoasă. Prietenul Vlăsceanu a înlăturat treptat subcapitolele (mai puţin geografice) care
îngreunau lectura cărţii, lăsându-i pe primul plan aspectul său geografic“ (Gh. Neamu, Op. cit., p. 85). 4 Olga Mangâru, „Întâlnirea prof. univ. dr. Gheorghe Neamu cu elevii Şcolii Generale, Nr. 129“, Geografie şi
biologie -colaborări, Bucureşti, 2000, p. 9; Gh. Neamu, „La izvoarele Fluviului Mekong“, Liceul - prezent şi
viitor, vol. III, București, 2006, p. 3-9; I. Mărculeţ, „Prof. Univ. dr. Gheorghe Neamu“, Geografie şi biologie -
colaborări, Bucureşti, 2000, p. 10.
28
Cercetătorul Gh. Neamu a participat alături de colegii din Institutul de
Geografie din Bucureşti la realizarea lucrărilor de anvergură ale instituţiei:
„Geografia Văii Dunării Româneşti“ (1969); „Piemontul Getic. Studiu de
geografie economică“ (1971); „Atlas R.S. România“ (1974-1975); „Geografia
României, I, Geografie Fizică“1 (1983); „Geografia României, IV, Regiunile
pericarpatice“ (1991) şi „Dicţionarul geografic al României“, vol. I (2008),
vol. II (2009). Alături de Niculina Baranovski a realizat lucrarea „Judeţul Gorj“
(1971) în cadrul colecţiei „Judeţele patriei“, publicată de Editura Academiei
Române.
În cei circa 60 de ani de activitate în domeniul geografiei, Gh. Neamu a
abordat şi alte domenii geografice, concretizate cu publicarea unor materiale,
precum: geomorfologia -„Câteva consideraţii asupra carstului din Masivul
Piatra Mare“ (1960); „Contribuţii la cunoaşterea proceselor actuale de
modelare a reliefului în Dealul Geamăna (Piemontul Getic)“ (1961);
„Observaţii asupra proceselor actuale de modelare a reliefului în Depresiunea
Horezu“ (1961) ş.a. , geografia turismului- „Rolul sărbătorilor cultural-
folclorice în promovarea turismului în nord-vestul Olteniei“ (1975, în colab.)
ş.a. şi toponimia - „Un caz de paralelism toponimic româno-slav întâlnit în
1 În tratatul „Geografia României“ vol. I, lucrare monumentală care reprezintă o amplă sinteză monografică a
geografiei fizice naţionale, cercetătorul Gh. Neamu a contribuit la realizarea subcapitolelor: „Cunoaşterea şi
cercetarea climei“, „Circulaţia generală a atmosferei“, „Precipitaţiile atmosferice“, „Topoclimatele de deltă
şi de litoral“ şi „Topoclimatele de dealuri şi podişuri“.
29
bazinul Cernei vâlcene“ (1966, în colaborare). În scopul popularizării şi
promovării geografiei, Gh. Neamu a publicat mai multe articole în revistele
Natura, Terra şi Lecturi geografice.
Gh. Neamu a avut şi o importantă activitate didactică:
- între anii 1988 şi 1992 a funcţionat ca profesor asociat la Facultatea de
Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice1;
- între 1992 şi 1995 a predat cursurile de Geografia Continentelor şi
Climatologie la facultăţile de Geografia Turismului din universităţile „Dacia“
din Buzău şi „Columna“ din Bucureşti;
- în 1993 a susţinut şi cursuri de Climatologie în Franţa, la Facultatea de
Geografie a Universităţii din Aix-en-Provence;
- între 1994 şi 2004 a activat ca profesor titular în cadrul Facultăţii de
Ştiinţe Umaniste a Universităţii „Valahia“ din Târgovişte2;
- din anul universitar 2004-2005 lucrează ca profesor titular la Facultatea
de Istorie-Geografie a Universităţii din Oradea. La Oradea, prof. Gh. Neamu a
primit dreptul de a conduce activitatea ştiinţifică în cadrul stagiului de pregătire
pentru doctorat.
Pe lângă activitatea publicistică - peste 120 de titluri (studii, articole, cărţi
etc.)3, dr. Gh. Neamu s-a remarcat prin oratorie în cadrul numeroaselor
comunicări ştiinţifice organizate cu ocazia unor manifestări în instituţiile de
învăţământ superior din ţară şi din străinătate. În afara hotarelor României a
participat la: Congresul Mondial de Speologie de la Skopje (1968) şi Olomuc
(1973), Conferinţele de Meteorologie a Carpaţilor de la Cracovia (1968),
Congresul Mondial de Geografie de la Moscova (1976)4, Freiburg (1977) şi
Kiev (1981); Conferinţele Internaţionale de Climatologie şi Topoclimatologie
de la Stare Pole (1985), Tsukuba (1991), Sofia (1991 şi 1993), Thessaloniki
(1993), Toulouse (1994), Varşovia (1994 şi 1995), Liege (1995) etc.
1 Urmare a activităţii în ASE este cartea „Geografia economică a lumii“, elaborată împreună cu prof. Bebe
Negoescu şi publicată la Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti, în 1993. 2 Gh. Neamu, „Destin geografic. Şapte decenii de vise şi împliniri“, p. 101-102;
http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Neamu. Pentru a preda geografia continentelor, prof. Gh. Neamu a realizat şi
publicat lucrarea „America de Sud“, la Edit. Ars Docendi, în 2000. 3 Acestora se adaugă o bogată colecţie de diapozitive (aproximativ 25.000 de clişee) cu peisaje şi instantanee din
aproape întreaga lume. 4 „La secţiunea de climatologie s-a prezentat în premieră şi harta topoclimatică a României - principii şi
metode de întocmire. Lucrarea a fost colectivă (Gh. Neamu, O. Bogdan, El. Niculescu, El. Teodoreanu), fiind
prezentată de Octavia Bogdan. Harta a stârnit interesul climatologilor japonezi (Takeshi Sekiguti, Masatoshi
Yoshino), polonezi (Barbara-Obreska Starklova şi Janusz Paszinski), ruşi, bulgari (Haralampi Tiskov şi Stefan
Velev) şi alţii. Au fost şi laude şi critici (acestea din urmă ajutându-ne pentru realizarea unei noi variante
publicată în Atlasul Naţional)“ (Gh. Neamu, Op. cit., p. 82-83).
30
De-a lungul celor circa şase decenii de activitate, dr. Gh. Neamu a
participat la numeroase expediţii şi schimburi de experienţă peste hotare, în:
Podişul Armeniei şi Munţii Caucaz (1971), în regiunea Lacului Baikal (1971,
1983, 1985, 1987, 1989), în Podişul Ordos (1974 şi 1987), în deşerturile din
Asia Centrală (1975, 1981, 1983), pe fluviul Amur (1983 şi 1989), în Munţii de
Diamant (Coreea de Nord, 1989), litoralul Mării Mediterane (grecesc, 1991,
francez, 1993, turcesc, 1994 şi egiptean, 1995) şi la izvoarele fluviului Mekong
şi în regiunile carstice de la Kunming şi Guilin (China, 1992) etc.1
Ca o recunoaştere şi o continuare a calităţilor sale de bun specialist, Gh.
Neamu a făcut parte din mai multe organizaţii ştiinţifice - membru al Comisiei
Internaţionale de lucru de topoclimatologie din cadrul Uniunii Internaţionale de
Geografie, membru al Asociaţiei Internaţionale de Geografie, membru al
Asociaţiei Internaţionale de Climatologie şi membru al Societăţii Române de
Geografie şi a primit numeroase premii şi distincţii - Diploma de Onoare a
Societăţii de Geografie (1975), Premiul Academiei Române „Gh. Munteanu-
Murgoci“ (1982), Diploma de Onoare şi Medalia de Argint, cu ocazia
centenarului Institutului Meteorologic (1984), Medalia Aniversară „100 de ani
de la expediţia Belgica“ ş.a.
Bibliografie selectivă
1. Bogdan, Octavia (2012), O viaţă pentru o idee, Edit. Universitară, Bucureşti.
2. Mangâru, Olga (2000), ”Întâlnirea prof. univ. dr. Gheorghe Neamu cu elevii Şcolii Generale, Nr.
129” Geografie şi biologie - colaborări, Bucureşti.
3. Mărculeţ, I (2000), ”Prof. Univ. dr. Gheorghe Neamu”, Geografie şi biologie - colaborări,
Bucureşti.
4. Mărculeţ, I., Mărculeţ, Cătălina (2014), ”Gheorghe Neamu, personalitate marcantă a geografiei
româneşti”, Studii Slătinene, anul VIII, vol. XIV, nr. 1/2014, Edit. Hoffman, Slatina.
5. Neamu, Gh. (1982), Geografia Antarctidei, Edit. Științifică și Enciclopedică, București.
6. Neamu, Gh. (1998), Clima Olteniei Deluroase, Edit. Ars Docendi, București.
7. Neamu, Gh. (2005), Destin geografic. Şapte decenii de vise şi împliniri, Edit. Pygmalion, Ploieşti.
8. Neamu, Gh. (2006), „La izvoarele Fluviului Mekong“, Liceul- prezent şi viitor, vol. III, București.
***(2014), Bibliografia lucrărilor ştiinţifice ale membrilor Institutului de Geografie. 1995-2014,
Edit. Universitară, Bucureşti.
*** (1999), Buletinul Geografic: Bibliografie, Geografie fizică, nr. 2-3, 1998-1999, Institutul de
Geografie, Bucureşti.
*** (1983), Geografia României, I, Geografie Fizică, Edit. Academiei Române, București.
*** http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Neamu
1 Datorită deplasărilor peste hotare, dr. Gh. Neamu a publicat cartea „Popasuri pe şase continente“, la Edit. Ion
Creangă, în 1979.
31
Profesorul Dumitru Acostoaie, unul din seniorii Școlii Normale Vasiliene
din a doua jumătate a secolului al XX-lea /
Professor Dumitru Acostoaie, one of the seniors of the Normal School in
the second half of the twentieth century
Paraschiv Viorel 1
Rezumat. Evocarea unor personalități
deosebite pe care învățământul preuniversitar ieșean
le-a avut de-a lungul timpului ar trebui să devină o
obișnuință. Este o formă de respect față de colegii
sau înaintașii noștri. Școala Normală Vasile Lupu a
avut de-a lungul timpului profesori de geografie
deosebiți, mari caractere profesionale, profesori
erudiți, pedagogi desăvârșiți și cercetători care au
publicat lucrări valoroase de-a lungul timpului.
Profesorul Dumitru Acostoaie a fost longeviv la
școala vasiliană, și-a legat cariera profesională de
activitatea la catedră și manager școlar, ca director adjunct sau ca inspector de
specialitate județean. Perioade diferite de timp am fost coleg cu profesorul
Dumitru Acostoaie și consider că acest articol este o formă de respect față de ce
a însemnat cariera sa profesională în slujba școlii.
Cuvinte-cheie: școala vasiliană, Dumitru Acostoaie, profesor, inspector
școlar, manager
Abstract: The evocation of outstanding personalities that Iași
preuniversitary education has had over time should become a habit. It is a form
of respect for our colleagues or ancestors. “Vasile Lupu” Normal School had
over time distinguished professors of Geography, great professional figures,
great scholars, perfect teachers and researchers who have published valuable
work over time. Professor Dumitru Acostoaie spent a great deal of time in the
Normal School and he was dedicated to his professional career as school
manager, assistant director or county inspector. I was a colleague of Professor
1 Profesor dr., Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iași. Str. Milcov, nr.11 – cod 700580. Telefon
0232-245778. E-mail: [email protected]
32
Dumitru Acostoaie in different time periods and I think this article is a form of
respect for his professional career.
Keywords: Vasilian school, Dumitru Acostoaie, teacher, school
inspector, manager
***
Acest omagiu, adus unui fost coleg de catedră cu ceva timp în urmă,
apare în anul în care Școala Normală ” Vasile Lupu” din Iași împlinește 160 de
ani de la înființare! Profesorul Dumitru Acostoaie s-a născut la 15 septembrie
1928 în satul Costești, aproape de Tg Frumos și de obârșia Bahluiețului. Chiar
dacă provenea dintr-o familie modestă de țărani a primit o educație sănătoasă
acasă, iar după școala primară din sat a urmat liceul ” Roman Vodă” din Roman
și, mai apoi, Facultatea de Geografie de la
Universitatea din Iași, în perioada 1949-
1953. A fost repartizat profesor la o școală
rurală din raionul Călmățui, undeva în
Câmpia Brăilei, pe atunci în Regiunea
Galați. După doi ani se transferă la școala
din satul natal, devenind și director. În
anul 1960 este transferat la Școala din
Bălțați județul Iași, de unde este promovat
inspector –metodist la secția de învățământ
raională Pașcani. În anul 1967 se transferă
în orașul Iași la Școala nr. 4 și un an mai
târziu devine inspector școlar la I.Ș.J. Iași.
Din anul 1970 este transferat la Liceul
Pedagogic ”Vasile Lupu” (liceu
reînființat) unde devine și director adjunct.
De aici se pensionează definitiv în anul 1992, după doi ani de prelungire a
activității la catedră! Între anii 1975-1983 a fost inspector școlar de specialitate
la I.Ș.J. Iași. A urmat perfecționări ca inspector școlar la București și Iași, iar la
Bârlad a absolvit cursurile speciale pentru directori.
Ne-am cunoscut în anul următor celui în care m-am titularizat prin
concurs național la Școala Normală ”Vasile Lupu” din Dealul Breazului…
Dealtfel, când am intrat în școală la 01 septembrie 1993 am fost avertizat de
colegii cu experiență ai școlii că trebuie să acopăr un ”gol” mare după
Foto 2. ”Seniorul” la inaugurarea muzeului
școlii normale vasiliene în ianuarie 2005
33
profesorul Acostoaie, cel care a fost un stindard al geografiei, în spiritul
înaintașilor noștri: Petre Cujbă, Iulian Rick, Gh. Mitru, Vasile Ionescu, Vasile
Brânzilă! Apoi, am găsit pe biroul din cabinetul metodic o antenă ruptă de la un
fost radio ”Gloria”, ale ce se fabricau la Tehnoton-ul ieșean! Mi s-a spus că este
arătătorul lăsat moștenire pentru viitorul profesor care va veni după pensionarea
”seniorului”.
În diferite perioade de timp profesorul Acostoaie Dumitru a mai suplinit
ore la școala noastră, devenind temporal colegi de cancelarie și cabinet, astfel
apropiindu-ne! Când în 2005 l-am rugat să-mi răspundă la câteva întrebări
pentru a fi publicate în Anuarul Școlii Normale ” Vasile Lupu” a cumpănit mult
și mi-a zis: colegule, nu-mi deschid pentru nimeni viața, dar tu-mi ești simpatic
și te apreciez! Am aflat că s-a perfecționat metodic datorită ”colegei de
cameră”, soția sa Lucenica fiind învățătoare și-l ajuta cu sfaturi oricând era
necesar. ”Orice problemă didactică căreia nu-i găseam soluții la școală o
ridicam acasă și, împreună cu soția mea, o dezbăteam critic până găseam o
variantă optimă din punct de vedere metodic”.
Acum 10 ani în urmă mi se destăinuia: ” o mare satisfacție profesională
mi-au oferit activitățile organizate de Societatea de Geografie – Filiala Iași,
unde am colaborat îndeaproape cu toți marii profesori ai universității ieșene, dar
și cu numeroșii colegi merituoși…De neuitat vor rămâne activitățile organizate
împreună cu colegii mei Vasile Ionescu și Vasile Brânzilă în vacanțe împreună
cu elevii noștri…tabere și expediții – unele cu vagonul special pe calea ferată -
care durau de la 7 până la 21 de zile. În urma acestor activități extrașcolare
desfășurate combinat, munte-mare, elevii noștri au cunoscut pe viu frumusețile
mediului natural și antropic, permițându-le acestora abordări și exprimări
transdisciplinare istorico-literare-biologice și geografice. Memorabile vor
rămâne expedițiile din Carpații Meridionali, Apuseni, Rodna, Ceahlău, Rarău și
în Delta Dunării, precum și taberele școlare, unele tematice, organizate la: Bran,
Corbeni, Grădiștea de Munte, Bușteni, Sinaia, Bucșoaia-Frasin, Nucșoara,
Borsec, Năvodari, Constanța….Putem afirma, fără să avem suspiciuni că am
putea greși, că activitățile desfășurate cu elevii în afara clasei de elevi au avut un
rol esențial în pregătirea cât mai completă a viitorilor învățători și educatori.
Profesorilor le dedic următorul gând: ”să nu uitați, niciodată, că purtați cu voi,
în orice clipă, o mare responsabilitate față de întregul popor român, pentru
accesul la luminare și identitate națională!”
Mulțumim, domnule profesor Dumitru Acostoaie, pentru tot ceea ce ați
făcut pentru geografia preuniversitară ieșeană și pentru modelul didactic pe care
34
l-ați creat la Școala Normală ” Vasile Lupu”. Mulți ani să ne trăiți, multă
sănătate şi voie bună!
Foto 3. Cu elevii normalişti în excursie la Bran (1973)
Bibliografie
Paraschiv, Viorel, (2005), în Anuarul Școlii Normale ”Vasile Lupu” Iași. Editura Pim, Iași (pag.
208-209). Editori coordonatori: Lucia Gabriela Munteanu și Viorel Paraschiv
35
I. STUDII ȘI CERCETĂRI
ȘTIINȚIFICE
36
37
Uniunea Europeană, provocări în viitorul său existenţial /
European Union, challenges in its existential future
Nicolae Damian 1, Valentin Gicu Dogaru
2
Rezumat. Uniunea Europeană a fost de la începutul înființării sale într-o
perpetuă dinamică. Această stare de fapt este și mai accentuată în prezent,
datorită globalizării. Astfel, U.E trebuie să facă față unor provocări. În rândurile
următoare ne propunem să analizăm această problematică, neavând pretenția de
a fi exhaustivi.
Cuvinte cheie: U.E., dinamică, globalizare
Abstract: The European Union has been from the beginning of its
establishment in perpetual dynamic. This situation is even more pronounced
now, due to globalization. The EU needs to face challenges. In the following
lines we propose to analyze this issue, with no claim to be exhaustive.
Keywords: U.E., dynamics, globalization.
Résumé. L'Union Européenne a été dès son commencement dans un
développement continu. Cette situation est plus visible maintenant grâce à la
globalisation. Ainsi, l'Union Européenne doit résister aux défis. Dans les
suivantes lignes, on propose analyser ce problème, n'ayant pas l' intention d' être
exhaustifs.
Mots-clés: U.E., dynamiques, mondialisation
***
Ulterior celui de-al doilea Război Mondial, pe 9 mai 1950 Robert
Schuman, ministrul francez al Afacerilor Externe, timite printr-un emisar secret
cancelarului german – Konrad Adenauer o propunere îndrăzneaţă plecând de la
planul elaborat de economistul Jean Monnet şi anume punerea în comun a
producţiei de cărbune şi oţel. Propunerea a fost primită cu entuziasm şi receptată
1 Profesor dr., director coordonator Şcoala Gimnazială Pufeşti – Vrancea, cadru didactic asociat
Universitatea Bucureşti – D.F.P. Focşani 2 Profesor dr., Liceul Teoretic ,,Emil Botta” Adjud, județul Vrancea, secretar general S.L.I. Vrancea
38
de Franţa, Italia, Germania, Belgia, Olanda şi Luxemburg, care la 18 aprilie
1951 vor constitui Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).
Organizaţia era condusă de Înalta Autoritate, instituţie supranaţională
considerată precursoarea actualei Comisii Europene.
Din acel moment şi până în prezent, Uninunea Europeană a cunoscut o
evoluţie ascendentă căutându-şi identitatea într-o lume cu mai multe centre de
putere. În acest context, a fost nevoită să facă faţă unor provocări ce îşi au
originile în dinamica lumii actuale, cu tendinţe spre globalizare.
O serie de tratate, precum cel de la Roma – 25 martie 1957, de la
Mastrich – 7 februarie 1992, Copenhaga – 1993, de la Lisabona – 13 decembrie
2007 ş.a1, reprezintă momente cruciale în istoria acestei organizaţii
suprastatale. În cadrul său există instituţii precum Consiliul European şi
Preşedintele, Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de
Miniştri), Parlamentul, Curtea de Justiţie, Curtea Europeană de Conturi,
Comitetul Regiunilor, ce trasează liniile directoare în abordarea politicilor
economice, sociale, culturale şi de mediu, ale statelor membre şi strategiile de
cooperare externă.
În momentul actual, Uniunea Europeană se confruntă cu o serie de
provocări, de factură internă, sau externă; acestea interrelaționează şi pot
influenţa într-un fel sau altul modul în care va evolua această entitate
geopolitică în viitor.2 Pentru teoreticieni, politicieni, oamenii obişnuiţi, există la
ora actuală, o serie de abordări care, într-un fel sau altul, pot să influenţeze
devenirea acesteia. Este tot mai clar, că Uniunea Europeană tinde să-şi extindă
graniţele şi dincolo de continent; luăm în calcul Turcia, ţară în care islamul şi nu
valorile creştine sunt preeminente. Prin politicile sale, prin ritmul de dezvoltare
economică şi modul în care se implică militar –în zonă, aceasta doreşte să facă
parte din Uniune, fiind în avansate tratative de aderare, îndeplinind multe din
criteriile cerute.3 Uniunea Europeană şi-a extins teritorialitatea şi influenţa sa,
după 1 mai 2004 şi în spaţiul exsovietic, prin aderarea ,,Ţărilor Baltice’’
(Lituania, Letonia, Estonia), prin tratativele politice cu Republica Moldova şi
Ucraina, prin parteneriate economice cu statele din zona Caspică şi
Caucaziană.4 Extinderea către est a Uniunii Europene a determinat adoptarea
unei atitudini de forţă a Federaţiei Ruse, ce îşi vede ameninţată influenţa într-o
1 http://europa.eu/about-eu/eu-history/index_ro.htm - accesat la 28 ianuarie 2015;
2 http: // ec.europa.eu/debate-future-europe – accesat la 28 ianuarie 2015
3 http://www.dw.de/aderarea-turciei-la-ue-u%C5%9Fa-r%C4%83m%C3%A2ne-deschis%C4%83/a-17984350 -
postat la o9 . octombrie 2014, accesat la 09 februarie 2015. 4 http://www.zf.ro/opinii/romania-in-noul-drum-al-matasii-11418669 - accesat la 10 februarie 2015
39
zonă ce în mentalul colectiv i-a aparţinut ,,de facto”. Focarele de conflict din
Ucraina, din Transnistria, Georgia, au fost şi sunt întreţinute de Rusia.1
O sintagmă deseori utilizată este ,,Europa cu mai multe viteze’’. Expresia
reliefează viziunea conform căreia, în acest spaşiu geopolitic, statele să fie
diferenţiate în funcţie de disponibilităţile sale adaptive la exigenţele mediului
comunitar. Potrivit expresiei la care facem referirre, în momentul în care unele
state se confruntă cu anumite probleme au posibilitatea să – şi suspende
temporar anumite practici comunitare. Se oferă astfel posibilitatea, exercitării
voinţei proprii au unor comunităţi umane, care în anumite momente se plasează
în ceea ce Emile Durkheim ar numi anomie.2 ,,Europa cu mai multe viteze’’ se
instituie într-o concepţie în care obiectivele sunt aceleaşi pentru fiecare stat;
altfel spus abaterile reprezintă excepţia şi nu regula.
Dintr-o perspectivă, mai degrabă laxistă, este deseori vehiculată expresia
,,Europa a la carte’’. Se insinuează teza că modul şi gradul de participare la
procesul comunitar depinde de fiecare stat în parte. Considerăm, că mergându-
se pe principii minimaliste, Europa are şanse infime de a se institui într-un
factor de putere, deoarece se pune accent doar pe existenţa unei zone de liber
schimb acompaniată de reguli comune. Diferenţele sunt însă mult mai
numeroase şi plasează Uniuniunea într-o zonă periferică a marilor centre de
putere. Unele state nu se implica în proiecte ce vizează perspectiva socială sau
moneda unică. Sunt de notorietate, poziţiile Regatului Unit al Marii Britanii şi
ale Danemarcei. Perspectiva la care facem referire, pare a se plasa în cadrul
devizei ,,unitate în diversitate’’, numai că o diversitate exagerată s-ar putea
institui într-un factor ce pune sub semnul întrebării existenţa şi viitorul unei
organizaţii cu o identitate clară. Multiculturalitatea înseamnă acceptarea
celuilalt. Însă, în această unitate apare un paradox – dorinţa unor regiuni de a–şi
dobândi independenţa: ,, Ţara Bascilor”,3 ,, Ţinutul Secuiesc”
4, ,,Scoţia”
5,
,,Catalunia”.6 Nu mai detaliem aspectele din spaţiul balcanic, care deși nu fac
parte din U.E., ne relevă faptul unei fărămiţări culturale, religioase.
Eterogenitatea ce se vrea prin sintagma ,,unitate în diversitate”, poate ascunde o
sursă de conflicte şi o problematică a existenţei naţiunilor sau a existenţei
1 http://www.capital.ro/razboi-in-ucraina-creste-presiunea-pe-rusia.html - accesat la 10 februarie 2015.
2 A se vedea lucrarea - Emile Durkheim, (2008),Despre diviziunea muncii sociale, Ed Antet, Bucureşti.
3 http://ro.wikipedia.org/wiki/Conflictul_din_%C8%9Aara_Bascilor – accesat la 10 februarie 2015
4 http://www.antena3.ro/politica/proiect-halucinant-pentru-autonomia-tinutului-secuiesc-267299.html - accesat
la 10 februarie 2015; 5http://stirileprotv.ro/stiri/international/zi-decisiva-pentru-scotia-incepe-referendumul-pentru-independenta-fata-
de-marea-britanie-live.html 6 http://www.bbc.com/news/world-europe-20345071 - accesat la 10 februarie 2015
40
regiunilor. Problemele de acest tip, sunt în portofoliul Consiliului Regiunilor,
instituţie abilitată să se implice în dezvoltarea regională.
Valorile dominante, ce suntla baza U.E. în conturarea identităţii sale sunt:
toleranţă, democraţie, drepturile omului, laicizarea. Se impune crearea unui
ataşament în care să se regăsească deopotrivă valorile dominante cât şi cele
marginale – ce sunt specificul minorităţilor. Cetăţenia europeană, devine o
problemă ce trebuie rezolvată.
Specialiştii, politicenii, fac deseori referire la expresia ,,Europa cu
geometrie variabilă”. Dintr-o perspectivă analitică, se pot individualiza două
aspecte. Primul face referire cu precădere la Acordurile Schengen ce pun acent
pe modul în care unele state membre cooperează în sfera afacerilor interne. Cel
de-al doilea face trimitere la cooperarea în materie de securitate. Din
perspectiva noastră acest aspect ar trebui să aibă o amploare cu mult mai mare,
deoarece Europa trebuie să se definească nu doar prin aspecte economice,
culturale ci şi prin modul în care îşi apără cetăţenii, valorile de anumite pericole
ce îşi au originile în afara teritoriului său. Facem referire aici la terorism, la
atitudinea vindicativă a unor state care nu respectă principii democratice,
drepturi şi libertăţi ale oamenilor. În acest sens, este foarte clar, că U.E. se află
sub umbrela NATO, în condiţiile în care această organizaţie suprastatală este un
centru de putere economică, o alternativă de pendulare a puterii dinspre SUA. Şi
totuşi, este dependentă militar de NATO si S.U.A, ca inimă a organizaţiei
militare. Organizaţia europeană ar trebui să aibă propria sa armată, nu doar să se
limiteze la a colabora, ci să devină un factor decizional prin legitimitatea sa si
nu prin membrii săi. Independenţa sa financiară, culturală, geopolitică, trebuie
să transforme ,,apendicele militar” - ce se constituie a fi, într-o identitate
militară.
Deseori se face trimitere la expresia ,,Europa cu nucleu dur”. Aceasta a
fost mai întâi rostită pe 1 decembrie 1994, de către un grup parlamentari în
Bundestag. Se încalcă, credem noi, principiul echităţii, al egalităţii de şanse şi al
unităţii. De ce anume? Deoarece există tendinţa ca statele cu un potenţial
economic deosebit să concentreze puterea şi decizia, marginalizând ţările cu o
dezvoltarea economică relativ inferioară.1 În acest sens, atitudinea Uniunii
Europene, faţă de ţările din Nordul Africii, Americii Latine, catre componentele
sale din Europa de Est, se raportează într-o manieră de dominaţie. În Uniunea
Europeană se vorbeşte de principii democratice, dar aceasta, aşa cum am scris
1 http: // ec.europa.eu/debate-future-europe – accesat la 28 ianuarie 2015
41
anterior, a intervenit în zonele de conflict din Ucraina, sau pentru a destabiliza
regimurile politice din Egipt1 şi Libia.
2 Intervenţia s-a realizat în numele
democraţiei, dar oare nu au fost şi ,,gânduri ascunse” – accesul la resursele
petroliere din Nordul Africii, controlul (geopolitic) în zona Canalului Suez ?
Existenţa Uniunii Europene, se datorează populaţiei europene. Europa are
o populaţie îmbătrânită, cu o bază a piramidei demografice ce se subţiază, ce
devine una de tip ,,clopot răsturnat”. Uniunea a încercat să işi rezolve această
problemă printr-un aflux de migranţi, provenind din ţările est europene şi din
spaţiul Nord African. Noile fluxuri de populaţie au rezolvat problema forţei de
muncă, însă au adus propriile lor probleme. Pe de o parte sunt greu acceptaţi de
către populaţia rezidentă, pe de altă parte determină conflicte interetnice de
factură religioasă, de comportament. Foarte recent a existat acest regretabil si
tragic incident din Paris.3
Viitorul Uniunii Europene depinde de asumarea conştiinţei acestei
entităţi, astfel cetăţenii nu se implică. U.E. nu este doar o construcţie
economică, spaţiul său trebuie să corespundă cu cel cultural, spiritual, iar acesta
poate fi unul dintre criteriile ce au stat la baza primirii unor state mai puţin
dezvoltate economic; deşi există o inserţie de idei ce promovează conceptele că
statele din Europa de Est şi Centrală, inferioare economic nucleului european, ar
fi fost primite tocmai pentru a deveni piaţă de desfacere, pentru a furniza forţă
de muncă, pentru poziţia lor geopolitică. Revenind, la aserţiunile anterioare, este
vizibilă existenţa unei crize identitare prin neimplicarea cetăţenilor europeni.
Participarea acestora la alegerile pentru Parlamentul European, este redusă,4 iar
acest fapt conferă un deficit de legitimitate Uniunii Europene.
Sintagmele la care am făcut referire, exprimă dintr-o perspectivă diferită
modele ce ţin de Uniunea Europeană în contextul actual. În fapt, fiecare dintre
acestea, este deficitar, deoarece evidenţiază, cu precădere, anumite aspecte,
minimalizând altele care, cel puţin la nivel intenţional sunt la fel de valoroase.
1 http://www.rfi.ro/articol-presa-internationala-42589-interventia-care-ruineaza-egiptul-guardian - accesat la 10
februarie 2015. 2 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/170/art13-Dumitru.php - accesat la 10 februarie 2015.
3 http://www.agerpres.ro/externe/2015/01/07/atentat-la-paris-balti-de-sange-in-fata-sediului-publicatiei-charlie-
hebdo-17-04-08 - accesat la 10 februarie 2015 4 http://www.mediafax.ro/externe/analiza-alegerile-europarlamentare-marcate-de-absenteism-in-europa-
centrala-si-de-est-12649850 ; http://www.elections2014.eu/en;
http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/28_07/EB71.3_post-electoral_final_report_RO.pdf -
accesate la 10 februarie 2015;
42
O la fel de delicată problemă se constituie şi întrebarea: ,,Cum va face
Uniunea Europeană, expansiunei Chinei?”1. Va reuşi să facă faţă hemoragiei de
produse prin embargouri financiare, invaziei demografice? Va încerca o
colaborare? Asupra acesteia suntem şi noi de acord, ştiut fiind că numeroase
produse de origine extrachineză se ansamblează în această ţară, tocmai datorită
forţei de muncă ieftină.
Concluzii. Uniunea Europeană, nu este o Uniune Sovietică reinventată în
partea de vest a bătrânului continent, deoarece este întemeiată pe principii ce se
regăsesc în principalele tratate de drept internaţional. Nu este nicio replică a
Statelor Unite ale Americii, deoarece, nu este o federaţie, o entitate în care forţa
legii se impune câteodată într-o manieră arbitrară.
În cadrul Uniunii Europene, vocea societăţii civile este din ce în ce mai
puternică, deoarece, comunităţile locale au posibilitatea să se facă cunoscute, să-
şi promoveze interesele. Prin modul în care se raporteză la problemele
cetăţenilor, la expectanţele acestora, Uniunea se prezintă ca un topos al
integrării şi în acelaşi timp ca un areal în care fiecare are posibilitatea să se
regăsească prin raportare la propriile nevoi, credinţe, valori.
Bibliografie
1. Bibere, Oct., (1999), Uniunea Europeană între real şi virual, Ed. All, Bucureşti.
2. Ispas, G., L., (2012), Uniunea Europeană, Evoluţie, Instituţii, Mecanisme, Ed.
Univers Juridic, Bucureşti.
3. Jing, I., (2008), U.E – în căutarea viitorului: Studii europene, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti.
4. Kormik Mc., J., (2006), Să înţelegem, U.E. – o introducere concisă, Ed. Codex,
Bucureşti.
5. Stratenschulte, Eckart D., (2013), Europa. Revistă informativă pentru tineri, Oficiul
pentru Publicaţii al U.E., Luxemburg – accesibilă şi la adresa europa.eu /teachers-
corner/index_ro.htm sau bookshop.europa.eu – accesate la 29 ianuarie 2015;
6. ***, (2013), Europa sub lupă, Oficiul pentru Publicaţii al U.E., Luxemburg ;
7. http://europa.eu/about-eu/eu-history/index_ro.htm - accesat la 28 ianuarie 2015
8. http: // ec.europa.eu/debate-future-europe – accesat la 28 ianuarie 2015;
9. http: // ec.europa.eu/ romania – accesat la 29 ianuarie 2015.
10. http://www.ier.ro/ - accesat la 10 februarie 2015
1 Pentru o mai bună cunoaştere a Chinei, sugerăm a se consulta lucrarea: Farandon, J., (2008), Secretele Chinei -
ascensiunea unei noi superputeri mondiale, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti.
43
Eflorescențele sulfhidrice de pe Valea Slănicului Moldovei /
Sulphydric efflorescence on Slănicul Moldovei Valley
Găină Judit 1
Rezumat. Sulful este unul dintre elementele chimice care stau la baza
sănătății umane. Sulful nativ reacționează cu celelalte elemente chimice din
scoarța terestră fiind solubil în petrol și derivatele acestuia sau sulfura de
carbon. Sulful nativ de pe valea Slănicului (Munții Nemira), ajuns la suprafață
prin intermediul gazului mofetic, precipită pe pietre sau pe elementele vegetale
creând eflorescențe, mai ales pe conifere, care se pot observa în sectorul ”300
de scări” din stațiune. Geneza și modul de migrare a sulfului spre suprafață, pe
diaclaze sau prin intermediul apelor mineralizate, este o specificitate care se
impune în peisajul observat de turistul mai mult sau mai puțin avizat.
Cuvinte-cheie: sulf, precipitare, mofetă, sănătate
Abstract: Sulfur is one of the chemical elements that underlie human
health. Native Sulfur reacts with other chemical elements in the Earth's crust,
being soluble in oil and its derivatives or in carbon disulfide. Native Sulfur on
Slănic Valley (Nemira Mountains), which has reached to the surface through
mofette gas, precipitates on rocks or vegetal elements creating efflorescence,
especially on the conifers that can be seen in the "300 stairs" sector of the resort.
Genesis and migration of sulfur to the surface, through crevices or mineralized
water is a specific phenomenon, which can be observed by any more or less
competent tourist.
Keywords: sulfur, precipitation, mofette, health.
***
1 Profesor la Liceul cu Program Sportiv Roman , Județul Neamț, str. Tineretului, nr. 24, cod 611077,
telefon 0233 744 370 . E-mail: [email protected]
44
1. Introducere
Sulful este un element nativ a cărui denumire provine din limba latină de
la cuvântul sulphur, care înseamnă sulf. Cunoscut de popoarele antice sub
denumirea de pucioasă, sulful a fost clasificat ca element chimic în 1777 de
către chimistul francez Antoine Laurent de Lavoisier. În condiții normale sulful
este o substanță solidă, cristalizată sau amorfă, de culoare galbenă (foto 1),
fărâmicioasă, rău conducătoare de căldură și electricitate, are densitatea mai
mare decât apa, este insolubil în apă, dar solubil în sulfura de carbon, toluen
benzen sau petrol. Are un miros caracteristic, deoarece în contact cu aerul umed
se formează cantități mici de hidrogen sulfurat și dioxid de sulf. Sulful se
prezintă sub diferite stări alotropice. În stare solidă (foto 2), sulful este alcătuit
fie din cicluri formate din 6, 8, 10 sau 12 atomi de sulf (ciclohexasulf,
ciclooctasulf etc.), fie din catene de atomi de sulf (sulf catenar).
Foto 1. Cristal de sulf (Foto: http://gravity.wikia.com) Foto 2. Sulf nativ (Foto: http://pixgood.com)
Este un zăcământ foarte căutat și se găsește atât în stare nativă (foto 2) cât
și sub formă de combinații. El reprezintă 0,0052% din litosferă, iar apa mărilor
conține 0,009% sulf. În România se găsește sub forma de sulf nativ în Munții
Căliman dar și sub alte forme la Cavnic sau Baia Sprie. Mineralul sulf se
formează: exogen când este asociat cu unele roci generatoare de petrol; prin
acțiunea bacteriilor asupra sulfaților (de exemplu asupra gipsului); ca produs de
alterare a unor sulfuri ca pirita sau galena; prin depunere din ape minerale
sulfuroase etc. În stare nativă s-a format în jurul vulcanilor prin reacția
hidrogenului sulfurat cu dioxidul de sulf din emanațiile vulcanilor conform
reacției:
2 H2S + SO2 = 3 S + 2 H2O
45
Sulful se mai poate forma în natură prin oxidarea hidrogenului sulfurat,
din sulfuri cu oxigenul din aer, prin depunerea sulfului din apele subterane
bogate în hidrogen sulfurat care poate fi ușor oxidat:
CaSO4 + CH4 = CaS + CO2 +2 H2O = CaCO3 + H2S +H2O
2 H2S + 2 H2O + O2 = 4 H2O + 2 S
Sulful nativ este de obicei amestecat cu anumite roci, calcare, ghips, nisip
etc. Sub formă de combinații sulful se găsește în natură ca sulfuri și sulfați. Cele
mai simple sulfuri sunt: argireza Ag2S, calcozina Cu2S, cinabrul HgS, milerita
NiS, galena PbS, blenda ZnS, molibdenita MoS2, pirita FeS2,, realgarul As2S2,
orpimentul As2S3 , stibina Sb2S3, cobaltina AsCoS, mispichelul (arsenopirită sau
tioarsenură de fier) AsFeS, calcopirita CuFeS2 și altele cu compoziție complexă.
Sulfații care se găsesc în natură sunt solubili și insolubili. Cei insolubili
formează zăcăminte. Cei mai cunoscuți sulfați sunt: anhidritul (sulfat de calciu)
CaSO4, celestina (sulfat de stronțiu) SrSO4, baritina (sulfat de bariu) BaSO4,
gipsul (sulfat de calciu hidratat) CaSO4 • 2H2O, kiserita (sulfat de magneziu
hidratat) MgSO4 • H2O și glauberitul CaSO4 • Na2SO4 Cantitatea de sulf în
minerale care conțin sulfați variază de la 23% sulf în anhidrit CaSO4 la 2, 9 %
sulf în calcofilită Cu18Al2 [(OH) 9 SO4 AsO4] ∙ 36H2O. Apele termale conțin sulf
sub formă de hidrogen sulfurat. Sulful există și în unele substanțe organice:
petrol, cărbuni, plante și chiar animale. El este un element constitutiv al
organismului; unele proteine conțin 0,8–2,4% S legat chimic. Mirosul
pătrunzător al unor plante, cum este ceapa, usturoiul și muștarul, se datorează de
asemenea unor combinații cu sulf (mercaptani și sulfuri) rezultate din proteine.
2. Acțiunile gazului mofetic în migrarea sulfului spre suprafață prin
intermediul atmosferei (mofeta)
Rezultatul activității post-vulcanice sunt: solfatarele (constau în gaze
bogate în sulf și vapori de apă; acestea stau la originea acumulării sulfului nativ)
și mofetele reprezintă emanații bogate de bioxid de carbon și hidrogen sulfurat,
formate la temperatură normală, care pătrund pe fracturi și fisuri mult în afara
ariei vulcanice și se continuă timp îndelungat în etapa post-vulcanică. Cuvântul
„mofetă”, este de origine latină (mephitis), și înseamnă „emanație puturoasă”.
Mofeta uscată înseamnă eliberarea de CO2 la temperaturi scăzute, dar pe lângă
acesta mai pot fi prezente și alte gaze. Pe lângă CO2 , care predomină în procent
de 97-98%, mai putem găsi și H2S, N2 , CO (monoxid de carbon), H2 și CH4
(metan) și în urme foarte mici gaze rare precum He, Rn, Ar. Prezența mofetei
este indicată prin plante moarte și prin mirosul de ou stricat, care provine de la
hidrogenul sulfurat.
46
Mofetele sunt factori terapeutici foarte eficienți fiind o inestimabilă sursă
de sănătate. Efectul lor constă în creșterea fluxului sanguin din tegumente și
mușchi. Astel gazul mofetic are acțiune directă asupra musculaturii netede a
vaselor de sânge, având un efect terapeutic net superior medicamentelor
vasodilatatoare periferice. Alături de bioxidul de carbon, gazele de emanație
vulcanică (amoniac, sulf, heliu, radon etc.) sporesc puterea de pătrundere a
bioxidului de carbon. Se știe ca bioxidul de carbon în sine nu este propice vieții,
dar utilizat în scop terapeutic, absorbția lui la nivel tegumentar aduce beneficii
deosebite circulației sanguine, prin vasodilatația periferică și sistemică.
În zona apelor minerale emanațiile intense de gaze mofetice, ce conțin
dioxid de sulf, ajunse la suprafață, generează depuneri de sulf pe pereții
stâncilor (foto 3-4) și cavernelor.
Foto 3-4. Depunere de sulf pe Valea Slănicului (Foto: Găină Judit)
Gazul mofetic conține hidrogen sulfurat, respectiv dioxid de sulf, care la
contactul cu condițiile atmosferice precipită sulf pur pe rocile din apropiere.
Acest fenomen de precipitare a sulfului pe elementele vegetale, creând
eflorescențe, mai ales pe conifere (foto 5), se poate observa în sectorul ”300 de
scări” din stațiunea Slănic Moldova (foto 3 - 4). Geneza și modul de migrare a
sulfului spre suprafață, pe diaclaze sau prin intermediul apelor mineralizate, este
o specificitate care se impune în peisajul observat de turistul mai mult sau mai
puțin avizat (foto 3-4) și pe valea Slănicului.
47
Foto 5. Depunere de sulf pe scoarța coniferelor, Valea Slănicului (Foto: Găină Judit)
3. Observații de teren. Discuții
Orașul-stațiune Slănic Moldova este situat în județul Bacău, în apropierea
orașului Târgu Ocna, fiind situat pe versantul estic al Carpaților Orientali
(Munții Nemira). Stațiunea, se află la o altitudine de 530 m, pe valea pârâului
Slănic, vale care secționează două culmi muntoase paralele, până la vărsarea în
râul Trotuș. Localitatea deține un zăcământ hidromineral pe baza căruia a luat
ființă și s-a dezvoltat de-a lungul vremii stațiunea balneară. Apele medicinale de
tip clorurat, carbonat, bicarbonatat, sodic, slab sulfuros, hipertonic, hipotonic și
oligomineral au fost descoperite încă din anul 1801 și sunt recunoscute și astăzi
pentru calitățile lor terapeutice. În prima jumătate a secolului al XIX-lea
stațiunea s-a dezvoltat foarte mult, fiind refăcută imediat după Primul Război
Mondial (hoteluri, cazinou, parcul, vile – foto 6 și 7 ).
Stațiunea Slănic Moldova este așezată în întregime pe șisturi disodilice.
Apele ploilor și cele provenite din topirea zăpezilor de pe muntele Pufu și
Piciorul Dobrului se scurg în valea Slănicului circulând prin stratele de gresie și
șisturi disodilice și aduc în disoluție o mare varietate și bogăție de săruri. Ele se
îmbogățesc în același timp cu bioxidul de carbon care emană prin crăpăturile
scoarței, ca o răsuflare îndepărtată a mofetelor din zona lanțului eruptiv al
Carpaților Răsăriteni, dizolvând în mersul lor sărurile minerale aflate în roci.
Pârâul Slănic, care își adună apele din 12 izvoare de pe muntele Șandru
Mare și este confluent cu Trotușului. În valea mijlocie a Slănicului există peste
20 de izvoare cu ape minerale.
48
Foto 6. Hotel Racoviță și baza de tratament Foto 7. Cazinoul din Slănic Moldova (Foto: Găină Judit)
Majoritatea izvoarelor sunt situate pe malul drept al apei. Compoziția
apelor a făcut obiectul de studiu al multor medici și oameni de știință, care au
scos în evidență faptul că acțiunea apelor minerale se exercită atât prin factorul
chimic cât și prin cel fizic (radioactivitate, temperatură, stare coloidală, osmoză,
disociere în ioni etc), precum și că apa aproape a fiecărui izvor mineral
întrebuințat în cura internă are proprietatea sa specifică. Trebuie menționat și
faptul că, izvoarele 1, 1bis, 8, 14 și 15 sunt slab sulfuroase.
Foto 8. Mofeta Slănic Moldova (Foto: Găină Judit) Foto 9. Mofetoterapie (Foto: Găină Judit)
Efectele farmacodinamice ale fiecărui izvor mineral sunt folosite de medicii din
stațiune, de obicei, prin asocierea a două sau trei izvoare în cursul unei zile; în
felul acesta efectele farmacodinamice ale unui izvor sunt însumate sau corectate
cu ale celuilalt, cu care este cuplat în timpul curei hidrominerale (foto 8, baza de
tratament).
Pentru folosirea în scop terapeutic a gazului mofetic în stațiunea Slănic
Moldova au fost amenajate două mofete (foto 9). Ele au fost construite în
49
apropierea izvoarelor 11 și 3. O mofetă veche, rudimentară, a fost amplasată
peste captarea fostului izvor nr.11, în prezent fiind abandonată și nefuncțională.
Mofeta nouă, modernă, amplasată în apropierea izvorului nr. 3, constituie cea
mai importantă sursă de apă minerală și CO2 liber din localitate. Construcția
mofetei a început în anul 1985 și a fost finalizată în iunie 1986. Noua mofetă are
o capacitate de 40 persoane (foto 8).
4. Concluzii. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au folosit proprietățile
tămăduitoare ale izvoarelor pentru tratarea numeroaselor afecțiuni, atât prin
consumul lor, cât și prin îmbăierea în apele acestora. Trebuie subliniat faptul că
una dintre principalele atracții pentru care este renumită stațiunea Slănic
Moldova o reprezintă chiar izvoarele ce constituie calea naturală de tratament
pentru numeroase afecțiuni. Depuneri sulfhidrice sunt o prezență în peisajul
observabil de pe valea Slănicului, geneza lor fiind mofetică. Băile în izvoarele
calde sulfuroase sunt deosebite pentru frumusețea pielii. Apele sulfuroase au
proprietatea de a vindeca extrem de multe boli, prin conținutul de hidrogen
sulfurat, care este singurul compus al sulfului ce se absoarbe în organism prin
piele, plămân și pe cale digestivă, eliminându-se prin piele, intestin și rinichi.
Medicii consideră că insuficiența sulfului în organism provoacă dureri ale
articulațiilor, creșterea nivelului de zahăr și de trigliceride în sânge.
"Dacă o cale e mai bună decât alta, atunci fii sigur că e calea naturii!" (Aristotel)
50
Bibliografie
Anastasiu, N., (1981), Minerale și roci sedimentare - determinator, Ed. Universităţii
Bucureşti
Mutihac, V., (1990), Structura geologică a teritoriului României. Editura Tehnică, București
Neniţescu, C.D., (1972), Chimie generală. E. D. P. Bucureşti
http://www.slanic-moldova/ 23.01.2015
http://www.minerals.ro/sulf/18.01.2015 25.01.2015
https://www.farmaciata.ro/medicina-alternativa/ 17.01.2015
http://ro.wikipedia.org/ 25.01.2015
51
Quality of snow cover assessment in Iași /
Evaluarea calității stratului de zăpadă în municipiul Iași
Ana – Maria Oiște 1
Abstract: The research is taking into consideration the results of snow-
cover chemical composition in Iași city. The human impact on the
contamination of snow-cover was evaluated using snow samples collected on
February, 2012, chemical analysis of liquid phases of snow as well as data
processing. Snow melt waters show strong acidity and low mineralization. An
anomaly of chloride was revealed, due to the excessive use of the slip material
for road maintenance during winter. Pollution of the snow cover was caused by
the dust component of air, varying in the functional areas of the city, due to
industrial, road-transport emissions and exhausted heating systems. The
comparison between solid and liquid precipitation (sampling in February and
March, 2012) revealed significant pH and chlorides differences.
Key – words: snow cover, urban area, quality, Iaşi city.
Rezumat: Cercetarea se bazează pe rezultatele compoziției chimice ale
stratului de zăpadă din municipiul Iași. Impactul antropic asupra contaminarii
stratului de zăpadă a fost evaluat prin utilizarea eșantioanelor de zăpadă
colectate în februarie 2012, analiza chimică a fazelor lichide a zăpezii, precum
și prelucrarea datelor. Zăpada topită indică aciditate ridicată și mineralizare
scăzută. S-a descoperit și o anomalie de clorură din cauza utilizării excesive a
materialului antiderapant pentru întreținerea drumurilor pe timp de iarnă.
Poluarea stratului de zăpadă a fost cauzată de componenta praf din aer, diferită
în funcție de zonele funcționale ale orașului, datorită emanațiilor industriale, ale
mijloacelor de transport sau a sistemelor vechi de încălzire. Comparația dintre
precipitațiile solide și lichide (eșantionare făcută în februarie și martie, 2012) a
relevat diferențe semnificative ale pH-ului și clorurilor.
Cuvinte - cheie: strat de zăpadă, zonă urbană, calitate, municipiul Iași
***
1 PhD, “Gh. Asachi” Technical College, Iași, 189, Sărărie Street, Tel/fax: 0232275980,
51
1. Introduction
Air pollution in urban areas represents an actual problem of today’s
society, mostly because of the difficulty of air sampling and monitoring. The
data base of Iași city include only five air monitoring stations and one station
for the quality of precipitations. Thus, the study of the snow cover reveals some
information on the air pollution in winter, as being a short-term depositing
environment. During the cold season, the main activities of the city and the
natural conditions determine high values of the air pollutants (Apostol L.,
2007). The analysis of the snow cover can be used as an indirect indicator of the
air pollution in urban areas where many contamination sources are located
(Galitskaya I.V., 2012).
2. Materials and methods
The sampling for the snow cover assessment was made in February 2012
and covered 38 points of collection in Iași city. Samples were collected in pre-
cleaned tripled polypropylene bags using 50 cm3 pre-cleaned polypropylene
scoops while wearing talc free nitrile gloves. In March 2012, 18 samples of rain
water from the northern part of the city were also collected in order to highlight
the differences between solid and liquid precipitations.
More physical and chemical parameters that interact in the quality of snow
cover have been determined: physical and chemical indicators (pH, electrical
conductivity, TDS, indicators of the degree of mineralization (chlorides,
nitrates), physical and chemical selective indicators (hardness and major ions –
calcium and magnesium). Also, measurements of dust have been made, after
filtering the water resulted after melting the snow.
The analyzed official data of this study on the quality of precipitation have
been taken by the Environment Protection Agency in Iași, from a station located
in the northern part of the city, from 2000 to 2001.
Fig 1: Yearly evolution of the pH quality of precipitation in Iași city 2000-2011
52
3. Results and discussions
Acid precipitation is the precipitation that has a pH value which is lower
than 5.6, regardless of the type of precipitation or of the type of deposit (wet or
dry). The analysis of the chemical composition of precipitation have been made
in three collection sites in Iași, but the only site that offers data on the pH
starting from the year 2000 is the one located within the EPA area.The results
for the pH values of rainfall from 2000 to 2011 (fig 1) indicate the lack of acid
precipitation in Iași, the average annual values of the pH ranging between 5.65
and 6.76 units; the minimum value was recorded in 2007 (one of the driest
years), and the highest one was recorded in 2001. Thus, a correlation can be
established between the pH of precipitation and the dry years, with low
quantities of precipitation or the small number of rainfall days.
The interpretation of data regarding the quarterly evolution of the main
physicochemical indicators is irrelevant because a semester has both liquid and
solid precipitation, the characteristics of the purification process of the
atmosphere are various as well as the sources of contamination, especially those
coming from households or centralized heating systems, which lead to an
increased amount of acid gases and particulate matter (table 1).
Table 1: Quarterly evolution of the main physicochemical indicators of precipitation quality in Iași
city 2006-2011
Year 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Semester S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2
pH 5.9 6.0 5.6 5.7 5.7 4.9 6.1 6.3 6.5 6.4 6.43 6.43
Electrical
conductivity 49 36 41 44 33 23 36 23 34 23 36 29
Ammonium 1.3 0.8 0.5 1.0 1.1 0.9 0.6 0.7 0.8 0.6 0.92 0.85
Sulphur dioxide 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.0 0.1 0.1 0.1 0.0 0.10 0.07
Nitrates 1.2 0.8 0.4 0.8 3.9 3.2 4.5 4.2 3.8 1.0 3.88 2.45
53
Fig 2: The location of snow cover sampling stations
To determine the degree of air pollution and the differences between both
solid and liquid forms of precipitation, 38 samples of snow were taken in
February 2012 and 11 samples of liquid precipitation were taken in March from
the area of Iași city (fig.2). The obtained data following the laboratory tests
reflect a temporary situation.
The average thickness of the snow layer was of 40.9 cm; the maximum
value was 60 cm in areas covered by forests and 25 cm in the city centre, near
Sala Polivalentă.
The average amount of dust is of 3.4 μg/ cm3 (fig 3); the maximum value
was recorded in Podu de Fier junction due to the heavy traffic as this is the main
link with Sculeni Customs and on C.A. Rossetti Bld., also because of the heavy
traffic in the area; the quantities of dust obtained for these two sampling sites
were of 33.2 μg/ cm3 and of 29.3 μg/cm
3, respectively. Thus, the areas which
are heavily contaminated with sediment particles are located in the northern area
of the city. The minimum value of 0.2 μg/cm3
was recorded in the yard of
Nicolina Catholic Church, where the tree barrier revealed its role in retaining
dust from vehicle traffic.
54
Fig 3: Urban dust from snow cover (μg/mc) February 03
rd - 07
th, 2012
The average pH value of 4.93 ± 0.54 is far below the limit value of 5.6 for
acid rain (fig 4). The snow pH is more acidic as it accumulates more carbon
dioxide from the atmosphere than the liquid precipitation; its pH varies between
4.01 in Dacia neighborhood, close to the area where the Rromani citizens built
their houses illegally – these people use rudimentary heating systems fueled
with combustible materials ranging from wood, cardboard, plastic recipients,
etc., and a maximum value of 6.43 recorded on C.A. Rossetti Bld., as a result of
the anthropogenic influence, namely the use of antiskid material containing
CaCO3.
Fig 4: pH values
The electrical conductivity shows an average value of 54.3 μS/cm, between
the maximum value is of 407 μS/cm, and the minimum one of 18.7 μS/cm -
value influenced by the spatial variability of the anthropogenic activities. The
55
maximum value is recorded in an area dominated by private houses with
traditional heating systems. The average value for TDS is of 34.7 ppm (fig 5).
Fig 5: Electrical conductivity and TDS values
Regarding the mineralogical composition of the water resulting from the
melting snow, the following analyses were conducted: the total hardness – with
values between 2.3 and 29.1 mg/L, calcium values between 1.6 and 38.2 mg/L –
the values recorded for calcium were higher because of the intake from the
anthropogenic sources (the antiskid material which is used to facilitate
trafficking in winter also contains CaCO3 in addition to salt). The content of
nitrate in snow is low, below the maximum limit of 50 mg/L for the surface
water, with an average concentration of 2.3 ± 0.8 mg/L. The last parameter
which gives an indication of the ionic composition of snow is the chlorine, with
an average of 472.4 ± 234.5 mg/L, coming from anthropogenic sources, the
antiskid material used for the maintenance of roads in winter; the values are
higher near the roads with heavy traffic and lower in areas with abundant
vegetation or forests.
For comparison, 11 samples of liquid precipitation were collected from the
north area of the city in March (fig 6), several analyses were conducted,
showing that only the pH, the electrical conductivity and the chlorine
highlighted significant variations between the liquid and the solid precipitation.
The differences between the pH (figure 7) of the solid and of the liquid
precipitation are especially highlighted by the values ranging below the limit of
the acid rain. Only three samples of snow were above this limit. Yet, not all
liquid precipitation can be classified as acid precipitation, except for sample no.
10, which corresponds to the sampling site located in the industrial area near the
headquarters of CET, the main provider of heating and hot water in the city.
56
Fig 6: Sampling points for liquid and solid precipitations, February – March 2012
Fig 7: pH variation February – March 2012
Fig 8: Electrical conductivity variation February – March 2012
57
Fig 9: Chlorides variation February – March 2012
In the case of electrical conductivity (fig 8), the achieved differences
indicate its reduction, which is due to the reduced operation of the heating
systems because of the increased air temperature; the average value dropped
from 35 μS/cm to 23.6 μS/cm, and the most significant decrease was recorded
for site no. 10, near CET Iași, once with the reduction of its activity.
The comparison of chlorides (fig 9) shows significant differences. The
concentration of chloride ions dropped significantly when the antiskid material
stopped being used, thus the average value for the 11 samples of snow is of 435
mg/L, and the average value for the samples of rain is of 8 mg/L.
4. Conclusions
The snow cover quality assessment as well as the physical – chemical
parameters analysis in the studied area highlighted the following:
- The acid character of snow cover and high values for chlorides in the
collected sample are caused by the anthropic impact, the heating systems and
the antiskid material used for roads in winter.
- Significant differences between solid and liquid precipitation, with
increased values of the pH and a dramatic decrease of chloride concentration,
due to the changes of the weather.
- Official data are not so relevant, being available only per year and per
semester, highlighting the necessity of more precise measurements, due to the
effects of acid rain on urban environment.
58
References
Apostol L. – ”The role of the meteo-climatic factors in the dispersion of atmospheric
pollutants”, Present environment and sustainable development, no. 1, 2007
Barbu N., Ungureanu Al. – The geography of Iaşi city, Al. I. Cuza University, 1987
Bogdan N. A. – Iaşi city, An illustrated historical and social monography. Tehnopress
Publishing House, Iaşi, 2004
Galitskaya I.V., Rumyantseva N.A., ”Snow-cover contamination in urban territories
(Lefortovo district, Moscow)”, Annals of Glaciology, vol. 53(61), 2012
Obreja Al. – Geography Dictionary of Iaşi County, Junimea Publishing House, Iaşi, 1979
Schram Maria, Erhan Elena – ”Contributions to the knowledge of the natural potential of
Iaşi city, with some practical implications”, Scientific Annals of Al. I. Cuza, Iaşi University,
2nd b Section, Tome XXIV, 1978
Ungureanu Irina – The Geography of Environment, Al. I. Cuza University, 2005
59
Fenomenologia climatică globală şi implicaţiile sale regionale şi locale.
Asistăm cumva la o schimbare ireversibilă a climei? /
Global climate phenomenology and its regional and local implications.
Are we the witnesses to an irreversible climate change?
Epure Teodor 1
Rezumat. Lucrarea de faţă este concepută pe ideea unui semnal de
alarmă în strânsă legătură cu evoluţiile alarmante ale climei. Fenomenele
meteorologice din România anilor 2012-2014 au cunoscut evoluţii neaşteptate,
cu efecte imprevizibile. Evoluţia vremii din Europa a cunoscut aceleaşi
elemente spectaculoase, precipitaţii record, vânt, vijelii, ninsori foarte
abundente, inundaţii. Cauzele fenomenelor climatice au în vedere factori
antropici şi naturali. Anumite activităţi antropice pot genera fenomene climatice
locale cu implicaţii tot mai evidente pe plan regional, continental şi global. În
anumite regiuni din România, în special în sud-vest şi în zonele montane au
avut loc evoluţii foarte neplăcute ale vremii care au dus la debite istorice ale
râurilor. Ninsorile abundente au afectat sud-estul României, ducând, în anul
2012, la moartea a cca 100 persoane. Unele râuri din sud-vestul României au
avut debite record (Jiu, Motru, Eşelniţa, Olt). Litoralul Mării Negre a fost
răvăşit de furtuni, cu trombe de vară, în mai multe “episoade”. După o perioadă
ploioasă, toată primăvara anului 2014 şi primeledouă luni de vară, a urmat un
august secetos şi un septembrie neobişnuit de cald. Cauzele sunt multiple iar
implicarea trebuie să fie globală. Nimic nu este întâmplător, când vorbim de
climă, cauzele trebuie doar căutate.
Cuvinte cheie: schimbări climatice, fenomene de risc, hazarduri
climatice
Abstract. This paper is designed on the idea of an alarm signal closely
related to the alarming evolutions of the climate. Weather phenomena in
Romania from 2012 to 2014 have evolved unexpectedly, with unpredictable
effects. The evolution of weather in Europe has experienced the same
1 Profesor la Școala Gimnazială ”Adrian Porumboiu” Muntenii de Jos, județul Vaslui, e-mail:
60
spectacular elements of record rainfall, wind, storms, very heavy snow and
floods. The causes of climate phenomena take into account anthropogenic and
natural factors. Certain human activities can generate local weather phenomena
with more obvious implications on regional, continental and global levels. In
some regions of Romania, especially in mountainous areas and the south-
western part of the country, there have been very unpleasant weather evolutions
that led to historical flows of the rivers. Heavy snowfalls affected Romania in
2012, leading to the death of about 100 people. Some rivers in the south-
western part of Romania had record flows (Jiu, Motru, Eşelniţa, Olt). The Black
Sea coast was ravaged many times by storms with summer thrombus. In 2014,
after a rainy spring and throughout the first two months of summer, a dry
August and an unusually warm September followed. The causes are multiple
and the involvement must be global. Nothing happens by chance when it comes
to climate, we just have to search for its causes.
Keywords: climate change, risk phenomena, climatic hazards.
***
1. Vremea a luat-o razna ?
Iarna anului 2012 în S-E României a rămas drept una dintre cele mai grele din
ultimii 10-15 ani. Deşi luna ianuarie a fost destul de secetoasă şi caldă, în luna
următoare toate s-au schimbat radical. Zăpezile căzute la mijlocul lunii februarie
însoţite de vânt puternic şi ger au creat suluri de zăpadă pe drumuri, au izolat
localităţi întregi şi au adus moartea a cca 100 de persoane. Cele mai mari
probleme s-au înregistrat în estul Câmpiei Române (figura 1) şi în zona
Subcarpaţilor de Curbură.
Figura 1. Sate troienite în Bărăgan (2012). Foto Silviu Matei
61
Anul 2013 s-a caracterizat printr-o primăvară deosebit de furtunoasă, cu
precipitaţii violente şi o vară cu precipitaţii regulate. Cel mai terifiant eveniment
climatic al anului s-a petrecut în judeţul Galaţi ,unde o ploaie catastrofală,
produsă la începutul lunii septembrie a cutremurat toată ţara pentru că a adus
moartea a 9 persoane. Unda de viitură a fost bruscă şi violentă, s-a petrecut
noaptea, a afectat 39 de localităţi iar apa rezultată a acoperit suprafeţe foarte
mari pentru săptămâni întregi. În figurile 2 – 5 sunt imagini din judeţul Galaţi şi
harta cu avertizările meteorologice din noaptea de 8 spre 9 septembrie 2013.
2 3 4
Fig. 2-4. Hazardul din județul Galați (2013)
Figura 5. Harta ANM cu avertizările meteo
Anul 2014 a avut o iarnă foarte blândă, doar spre sfârşitul lunii februarie
au fost câteva ninsori mai abundente tot în SE României, au creat blocaje în
circulaţie,dar pentru o perioadă scurtă de timp. Primăvara a avut un început
normal şi calm dar lunile aprilie şi mai au fost excesiv de ploioase, cu inundaţii
frecvente aproape în toată ţara, au fost săptămâni întregi de ploi neîntrerupte, cu
vânt, grindină, vijelii. Vara anului 2014 a avut un început foarte umed şi
furtunos, luna iunie a fost excesiv de ploioasă, cu cantităţi record în special în
SV României, ciclonii mediteraneeni s-au manifestat din plin în România şi
catastrofal în spaţiul balcanic. Luna iulie a fost caldă şi foarte ploioasă, a fost
62
afecta litoralul Mării Negre din Bulgaria şi România şi din nou SV României.
Luna august a avut un început de coşmar, codul portocaliu meteorologic din SV
României s-a transformat în cod roşu de inundaţii care au provocat inundaţii
catastrofale, cu distrugeri majore în spaţiul premontan şi montan din zonă.
Paradoxal, luna august s-a transformat apoi devenind foarte caldă şi secetoasă.
Luna septembrie a fost foarte blândă şi secetoasă, la fel şi începutul lunii
octombrie. Vezi imaginile sugestive din zona judeţelor Gorj şi Vâlcea cu
efectele inundaţiilor catastrofale de la începutul lunii august 2014 fig. 6-8
Novaci (Gorj); fig. 9 Vaideeni (Vâlcea)
6 7 8
9
Fig. 6-9. Hazardul din Subcarpații Getici (Gorj și Vâlcea)
Fără să considerăm epuizat subiectul am vrut doar să scoatem în
evidenţă nişte întâmplări climatice neobişnuite de care ne-am lovit în ultimii ani
în zona noastră, în încercarea de a găsi explicaţii şi posibile consecinţe şi cauze.
3. Dar în Europa?
Fenomenologia climatică a fost la fel de spectaculoasă pe tot continentul
european incluzând întreaga gamă de evenimente. Menţionăm în continuare
câteva dintre acestea:
- Furtuni foarte violente pe litoralul britanic cu ploi neîntrerupte la începutul
verii 2014.
- Inundaţii în peninsula Scandinavă în luna septembrie.
- Ploi şi inundaţii în sudul Franţei pe parcursul verii, cu manifestări foarte
violente ale vântului.
- Călduri foarte mari în Peninsula Iberică.
63
- Ploi diluviale în spaţiul Peninsulei Balcanice, cu mai multe episoade foarte
violente care au adus mari distrugeri pe litoralul bulgăresc al Mării Negre dar
şi în Serbia,Croaţia şi Slovenia.
- Inundaţii în Austria şi Germania, unde Dunărea a atins un debit istoric, la fel
şi în Ungaria.
4. Concluzii
1. Clima reprezintă, cu mare certitudine, un complex de fenomene situate
într-o interconexiune continuă de care nu se poate face abstracţie.
2. Există o serie de schimbări majore în aspectul general şi local al climei
din Europa dar şi de pe întreg Globul
3. Nimic nu este întâmplător, toate fenomenele climatice au o cauză
logică, ea trebuie căutată şi dacă este posibil anticipată şi prevenită, pe cât
posibil
4. Factorul antropic nu mai trebuie neglijat, el este din ce în ce mai
prezent şi mai imprevizibil
5. Prin eforturi conjugate anumite efecte ale fenomenelor de risc pot fi
prevenite.
6. Orice schimbare climatică are efecte imediate sau redundante.
7. Ignorarea efectelor va duce la fenomene greu de stăpânit.
Bibliografie
1. Anuarul statistic al României -2007
2. Informaţii din mass –media
- google.ro
- www.wikipedia.ro
-www.anm.ro/ 2013, 2014
Surse foto
1. Pentru imaginile din 2012(iarna): www.staupenet.ro ,www.stirileprotv.ro respectiv www
subiectiv.ro.
2. Pentru imaginile din anul 2013 inundatiile din
Galati:www.fanatik.ro,www.stirileprotv.ro,www.adevarul.ro Harta meteo-www.hotnews.ro
3. Pentru inundatiile din 2014-Novaci si Vaideeni:
www.gandul.info,www.forumpompieri.info,www.stirileprotv.ro
Notă
Lucrare participantă la Simpozionul Geografic Internaţional “Geografia între cercetarea
ştiinţifică şi practica didactică“ Ediţia a III-a, 7 noiembrie 2014 – Ploieşti, Colegiul
Naţional “Ion Luca Caragiale”.
64
65
Combaterea impurificării apelor subterane /
Groundwater contamination control
Scrumeda Gabriela1
Rezumat. Prin impurificare sau poluare se modifică proprietațile
organoleptice, fizice, chimice și bacteriologice ale apei. Nu sunt considerate ape
poluate apele minerale, deși compoziția chimică sau proprietațile fizice sunt
deosebite de cele ale apei potabile. Orice modificare a proprietăților în afara
cazului menționat este considerată impurificare. Poluarea se refera la alterarea și
degradarea artificială a calitaților fizice si chimice ale apei, în urma careia apa
devine necorespunzatoare normelor admise pentru consum și pentru folosirea în
scopuri balneare. În general, starea de impurificare este legată de normele
stabilite pentru calitatea apei luată în considerare pentru utilizarea într-un anumit
scop de tip: potabilitate, balnear sau industrial. În practică însă, impurificarea se
referă la condițiile de potabilitate, pentru care normele sunt foarte precise.
Orice modificare a compoziției apei în afara normelor stabilite constituie
o impurificare a apelor .
Cuvinte cheie: ape subterane, poluare, impurificare, prevenție
Abstract: Contamination or pollution change the organoleptic, physical,
chemical and bacteriological properties of water. No mineral waters are
considered polluted waters, although the chemical composition or physical
properties are different from those of drinking water. Any property-change
except that mentioned is defined as contamination. Pollution refers to alteration
and artificial degradation of the physical and chemical quality of water, after
which water becomes inadequate according to water use rules or spa treatments.
In general, the state of contamination is related to water quality standards taken
into consideration in the use for a particular purpose such as: drinking, spa or
industrial use. In practice, contamination refers to drinking water qualities, for
which the rules are very accurate. Any change in the composition of water
outside the set rules is a case of contaminated water.
1 Profesor la Liceul tehnologic ”Petru Poni” din Iași, Bd. Socola, nr. 110. E-mail:
66
Keywords: groundwater, pollution, contamination, prevention.
***
Apa determină natura lumii fizice şi biologice pe planeta noastră și
reprezintă cea mai importantă substanță chimică. Apa este un constituent major al
corpului animal și al mediului înconjurător în care trăim. În industria chimică,
apa se folosește ca materie primă, ca mijloc de răcire și de încălzire, în
procesele de dizolvare, recristalizare, purificare, distilare, hidroliză, ca mediu de
reacție etc.
Apa este cea mai răspândită substanță în natură. Ea se găsește în toate
cele trei stări de agregare: sub formă de vapori în atmosferă, sub formă lichidă în
râuri, mări şi oceane și sub formă solidă în zăpadă şi gheață.
În scoarța Pământului se găsește apă de infiltrație și mari cantități de apă
legată sub forma de apă de constituție sau de cristalizare în diferite minerale.
Impurificarea apelor subterane. Prin impurificare sau poluare se
modifică proprietățile organoleptice, fizice, chimice și bacteriologice ale apei.
Nu sunt considerate ape poluate apele minerale, deşi compoziția chimică sau
proprietățile fizice sunt deosebite de cele ale apei potabile. Orice modificare a
proprietăților în afara cazului menționat este considerată impurificare.
Poluarea se referă la alterarea și degradarea artificială a calităților fizice
și chimice ale apei, în urma căreia apa devine necorespunzătoare normelor
admise pentru consum și pentru folosirea în scopuri balneare.
În general, starea de impurificare este legată de normele stabilite pentru
calitatea apei luată în considerare pentru utilizarea într-un anumit scop de tip:
potabilitate, balnear sau industrial. În practică însă, impurificarea se referă la
condițiile de potabilitate, pentru care normele sunt foarte precise.
Orice modificare a compoziției apei în afara normelor stabilite constituie
o impurificare a apelor subterane. Compușii chimici care indică o contaminare
(nitrații, nitriții, amoniacul și clorurile), sunt legați de prezența materiilor
organice.
Cauzele impurificării apelor subterane sunt directe (de exemplu
introducerea elementelor nocive prin deversarea apelor reziduale într-un puț
absorbant) și indirecte, determinate de schimbarea condițiilor hidrodinamice
locale, care au ca urmare un aport de apă fie deja poluat, fie cu cantități naturale
necorespunzătoare (ape sărate, de exemplu).
În cele ce urmează vor fi enumerate principalele căi de impurificare:
67
1. Apele de șiroire pot să antreneze materiile nocive de la suprafața solului
și să impurifice, prin infiltrații, apele subterane. Pericolul impurificării
pe această cale există mai ales în regiunile carstice. În cazul în care apa din
râu sau din lac este impurificată, apa subterană poate să fie la rândul ei
impurificată prin infiltrațiile care se produc prin mal, mai ales în
regim permanent.
2. În regiunile litorale, apele subterane pot fi impurificate de apele
marine cu salinitate ridicată, în zonele în care se realizează un contact
direct cu apa de mare. Atunci când un strat acvifer se deschide sub
nivelul mării, echilibrul stabilit între apa dulce și apa sărată ca urmare a
unei pompări excesive, determină o invazie de apă sarată în complexul
acvifer continental.
3. Apele freatice se pot impurifica prin infiltrații directe de la suprafața
terenului cu ape reziduale ale industriilor, stabilimentelor publice
și locuințelor particulare, depozite de deșeuri și bălegar, insecticide etc.,
care prin spălare și percolare, mai mult sau mai puțin lentă, ajung la apa
subterană, impurificând-o.
Agenții care determină impurificarea. Pe măsura dezvoltării industriei,
produsele ce generează impurificarea apelor subterane sunt din ce în ce mai
diverse și mai numeroase. În cele ce urmează va fi arătată acțiunea dintre acești
factori.
Apele de zăcământ sărate din zonele petrolifere pot provoca contaminarea
apelor subterane dulci prin pătrunderea lor în orizonturile superioare în timpul
săpării sondelor de petrol, ca urmare a unei închideri defectuoase a diferitelor
orizonturi acvifere.
La efectuarea unor lucrări de excavație în uscat sunt necesare uneori
pompări masive din orizonturile de apă dulce, ceea ce face ca apa sărată să
invadeze orizontul de apă dulce.
Petrolul și produsele petroliere sunt substanțe care pot provoca
impurificarea apelor subterane pe scară largă în zonele de exploatare a
petrolului, în zonele în care există stații de decantare sau uzine de prelucrare
chimică. Proprietatea de a se răspândi pe suprafețe mari sub formă de pelicule
subțiri accentuează pericolul pe care aceste produse îl reprezintă pentru ape în
general, implicit și pentru cele subterane.
Se apreciază ca 1 litru de benzină poate să degradeze până la 5 000 m3 de
apă, 20 1 impurifică consumul zilnic al unui oraș de 200 000 locuitori, iar 15.000
1 sunt suficienți pentru a impurifica apa unui asemenea oraș pe o durată de 2 ani.
68
Dintre produsele petroliere derivate, 40 pot să-i strice gustul, iar 24 sunt toxice.
În teren, viteza de infiltrare a hidrocarburilor variază în funcție de
vâscozitatea lor, fiind cu atât mai mare cu cât vâscozitatea este mai mică; benzina
se infiltrează de 10 ori mai repede decât apa.
S-a constatat ca petrolul provoacă o impurificare masivă dar locală,
produsele solubile din el propagându-se cu viteză. Distanțele la care se propagă
impurificarea depind și de granulația rocilor: în nisipuri ea este de 10 ori mai
mare în comparație cu marnele și argilele, iar în pietriș de 100 de ori mai mare.
Substanțele chimice utilizate în viticultură pot reprezenta o sursă de
impurificare a apelor subterane din regiunea respectivă. În Franța se folosesc
anual în viticultură circa 100.000 tone CuSO4, 50.00-80.000 tone de sulf și
10.000 tone de arseniat. De remarcat că aceste produse au o mare persistență atât
în apele subterane cât și în sol.
Detergenții constituie o alta sursă de impurificare a apelor subterane.
Influența lor asupra apelor subterane se manifestă și prin aceea că modifică
tensiunea superficială a apelor, ca urmare modifică permeabilitatea terenurilor,
favorizând pătrunderea în apă a particulelor fine care, în mod normal, ar fi fost
oprite. Detergenții tranversează ușor solul fără să sufere modificări și fară să
fie absorbiți, având astfel posibilitatea să ajungă ușor la nivelul apelor freatice. Ei
pot rezista fără să fie degradați o perioadă de 1 - 3 ani.
Impurificarea apelor cu substanțe radioactive are consecințe biologice
periculoase, fiind nocive atât pentru individul care consumă apă contaminată cât
și pentru descendenții lui.
Apa în stare naturală conține mici cantități de substanțe radioactive ce
provin din spălarea rocilor în alcătuirea cărora intră și minerale radioactive
(Băile Herculane, Geoagiu, Toplița, Beiuș-Rieni). În afara acestor surse naturale,
substanțele radioactive mai pot ajunge în apele subterane din:
* uzine de tratare a substanțelor radioactive;
* uzinele de tratare a combustibililor radioactivi;
* beneficiarii folosirii radioizotopilor.
Aceste deșeuri pot fi lichide, solide sau gazoase, cu putere de iradiere
mică, mijlocie sau mare; evacuarea lor se face numai după ce au fost
concentrate pentru ambalare sau diluate prin dispersare. Evacuarea lor se face în
apele marine, în anumite limite, în locuri alese cu grijă.
În apele dulci, de suprafață sau de adâncime, se evacuează de obicei
deșeurile radioactive în cantități mici, de la stațiile de decontaminare sau din
pierderile accidentale. Surse periculoase de impurificări cu substanțe radioactive
69
sunt haldele rezultate din sterilul de la exploatarile miniere ale minereurilor
radioactive, care prin spalăre pot provoca contaminarea apelor subterane.
Combaterea impurificării apelor subterane. În acțiunea împotriva
impurificării apelor subterane se deosebesc mai multe etape: protecția, prevenirea
și decontaminarea.
1. Protecția constă în împiedicarea impurificării sau propagarea ei în
interiorul unui perimetru delimitat, denumit ,,perimetru de protecție”,
în care să fie păstrate calitățile naturale ale apei subterane.
2. Prevenirea constă în limitarea acțiunilor care ar determina o impurificare a
apelor subterane sau în limitarea efectelor impurificării la o zonă
sacrificată și supusă controlului, în cazul unei surse dinainte cunoscută.
3. Decontaminarea constă în îndepărtarea efectelor unei impurificări deja
produse și restabilirea calităților naturale inițiale ale apei subterane.
În cazul impurificării cu ape sărate este necesar să se restabilească
echilibrul stricat, adică să se reducă sau să se oprească total pomparea apei
dulci. Revenirea naturală este însă înceată. Pentru aceasta se folosește sistemul
de injectare a apei dulci deasupra celei sărate, în scopul de a se realiza o
sarcină hidraulică care să împingă apa sărată înapoi sau se poate recurge la
pomparea apei sărate. În cazul unei adâncimi mici a nivelului apelor freatice se
poate trece la construirea unui baraj subteran care să oprească infiltrările de
apă sărată. Aceste lucrări sunt însă deosebit de costisitoare, astfel că uneori
sunt nerentabile.
Pentru combaterea impurificării cu hidrocarburi, cele mai eficace sunt
măsurile de prevenire, deoarece procedeele fizico-chimice de distrugere sau
de eliminare a lor sunt destul de ineficiente.
Primele măsuri preventive constau în etanșeizarea perfectă a sondelor
productive și protejarea zonelor înconjurătoare în caz de accident.
În privința transportului, se va avea grijă să nu se producă coroziunea
conductelor, iar manevrarea vanelor va fi făcută cu deosebită atenție;
rezervoarelor li se va asigura etanșeitate perfectă.
În cazul în care impurificarea s-a produs, singura masură eficientă este
pomparea, spre a se realiza o spălare eficientă. În cazul în care impurificarea se
datorează apelor reziduale se va opri aruncarea lor, căutându-se să se găsească o
metodă de ameliorare a apei deja impurificate. La decontaminarea apelor deja
impurificate, se deosebesc trei aspecte dificile:
dificultațile tehnice de decontaminarea apelor impurificate;
costul ridicat al decontaminării;
70
timpul foarte lung în care se realizează decontaminarea.
Rezultă astfel că cea mai eficientă și mai economică măsură este
prevenirea contaminării apelor subterane.
Rolul hidrogeologiei în combaterea impurificării. La cercetarea
apelor subterane va trebui să se studieze și condițiile care ar putea cauza
impurificarea apelor și să se indice măsurile de prevenire sau chiar mijloacele de
acțiune în cazul unei contaminări accidentale. Problemele de impurificare
trebuie să fie cuprinse în toate studiile de hidrogeologie regională.
În prima fază se va stabili dacă există agenți naturali de impurificare, apoi
se vor cerceta agenții de impurificare artificiali din apropierea surselor de apă
subterană luate în considerare. Se va aprecia riscul de impurificare ce există,
indicându-se măsurile ce se impun de la caz la caz. Prevenirea impurificării face
parte integrantă din studiul geologic și hidrologic al amplasamentului fiecărei
industrii sau sursă ce poate determina o impurificare a apei.
Atunci cand apa subterană este deja impurificată, va trebui în primul rând
să se identifice și să se localizeze sursa impurificării, apoi să se arate care sunt
mijloacele de a opri impurificarea acționând asupra cauzei și, dacă este posibil,
să se accelereze decontaminarea prin reîmprospătarea naturală a apei, evacuând
și regenerând apa impurificată.
Necesitatea cercetărilor în domeniul impurificării apelor subterane
Indiferent de natura cauzei prin care se produce impurificarea: fizică,
chimică sau biologică, ele se leagă foarte strâns între ele, încât nu pot fi studiate
numai separat, fiind necesară colaborarea între specialiștii din ramurile
respective. Totuși, nu trebuie să se piardă din vedere că este cazul unor
fenomene ce se petrec în terenuri acvifere și că mijloacele de cercetare pe care le
oferă tehnica nu au eficacitate nelimitată, fiind necesară echilibrarea metodelor
calitative cu cele cantitative.
Dintre aspectele principale necesare a fi luate în considerare în cercetare
se menționează:
cunoașterea geochimiei rocilor, în scopul de a determina influența
lor asupra calității apelor;
analiza capacității de absorbție și de schimb de ioni;
dispersia elementelor impurificatoare din apă;
evaluarea diferiților parametri privind diluția apelor
reziduale;
combinațiile posibile ale fluidelor cu densități diferite și consecințele
lor.
71
Concluzie. Pentru combaterea impurificării apelor este necesară întocmirea
unei documentații generale, în care să se inventarieze punctele ce pot determina
impurificarea apei și să se întocmească hărți care să evidențieze zonele
contaminate și pe cele aflate în pericol de a fi contaminate. Periodic trebuie să se
facă analize de control și prevenire.
Bibliografie
1. I. Balasanian - Ecologie și protecția mediului. Editura Ecozone, Iași, 2003
2. M. Gavrilescu, M. Nicu - Reducerea poluanților la sursă și minimizarea
deșeurilor. Editura Ecozone, Iași, 2005
3. M. Negulescu, L. Voicu, C. Pătru, S. Ianculescu, G. Bonciu, O. Pătru -
Protecţia mediului înconjurător. Editura Tehnică, Bucureşti, 1995
72
Solurile comunelor Piscu Vechi și Ghidici, județul Dolj –clasele de
pretabilitate la arabil / The soils in Piscu Vechi and Ghidici communes,
Dolj County – arable soil classes
Platon Denisa Florentina 1
Rezumat. Teritoriul comunelor Piscu Vechi şi Ghidici este situat la
extremitatea sud-vestică a judeţului Dolj, la o distanţă de circa 20 km de
municipiul Calafat. Comuna Piscu Vechi este formată din două sate: Piscu
Vechi şi Pisculeţ, iar comuna Ghidici are un singur sat, cu acelaşi nume. În
comunele Piscu Vechi şi Ghidici clasele de pretabilitate ca teren agricol ale
solurilor sunt următoarele: clasa protisoluri (psamosoluri, aluviosoluri), clasa
cernisoluri (cernoziomuri), clasa cambisoluri (eutricambisoluri), clasa hidrisoluri
(gleiosoluri). 75% din teritoriu este ocupat cu cernoziomuri şi soluri nisipoase,
cernoziomurile fiind şi cele mai fertile. Aceste soluri necesită aplicarea unei
agrotehnici raţionale, pentru a nu prezenta riscuri când sunt utilizate ca arabil.
Ele sunt în general prielnice pentru cultura tuturor plantelor de câmp. Zonele cu
psamosoluri pot fi folosite pentru pomicultură şi viticultură.
Cuvinte cheie: soluri, clase de pretabilitate, arabil
Abstract: The area of Piscu Vechi and Ghidici communes is located at
the south-western extremity of Dolj County, at a distance of about 20 km from
Calafat city. Piscu Vechi commune consists of two villages: Piscu Vechi and
Pisculeţ, while Ghidici commune has only one village with the same name as
the commune. In Piscu Vechi and Ghidici communes, the agricultural land
suitability classes of soils are: the protisoils (psamosoils, alluvisols), the
cernisoils (chernozem), the Cambisols (eutricambisoils) and the hidrisoils (gleic
soils). 75% of the territory is occupied by black soils and sandy soils, the black
soils (chernozem) are the most fertile soils. These soils require the application
of a rational agrotechnics as to prevent risks when used as arable lands.
Generally, they are favorable for the cultivation of all field plants. Areas with
psamosoils can be used for horticulture and viticulture.
Keywords: soils, suitability classes, arable.
***
1 Profesor la Colegiul Naţional "Fraţii Buzeşti", Bd. Știrbei Vodă, nr. 5, Craiova – județul Dolj, cod
200352. Telefon: 0742 387651. E-mail: [email protected]
73
Aşezarea geografică. Teritoriul comunelor Piscu Vechi şi Ghidici este situat
la extremitatea sud-vestică a judeţului Dolj, la o distanţă de circa 20 km de
municipiul Calafat. Comuna Piscu Vechi este formată din două sate: Piscu
Vechi şi Pisculeţ, iar comuna Ghidici are un singur sat cu acelaşi nume.
Teritoriul comunei Piscu Vechi are următoarele vecinătăţi:
- la nord teritoriul comunei Seaca de Câmp;
- la sud fluviul Dunărea;
- la est teritoriul comunei Ghidici;
- la vest teritoriul comunei Poiana Mare.
Suprafaţa totală a teritoriului comunei este de 2.915 ha.
Cea mai importantă cale de acces este DN 55A Calafat-Bechet.
Teritoriul comunei Ghidici are următoarele vecinătăţi:
- la nord teritoriul comunei Seaca de Câmp;
- la sud fluviul Dunărea ;
- la est teritoriul comunei Rast;
- la vest teritoriul comunei Piscu Vechi.
Suprafaţa totală a teritoriului comunei este de 4.448 ha.
Cea mai importantă cale de acces este DN 55A Calafat-Bechet.
În comunele Piscu Vechi şi Ghidici clasele de pretabilitate ca teren
agricol ale solurilor sunt următoarele:
- Clasa protisoluri: psamosoluri eutrice- IVps-N4-U3-n
psamosoluri molice- IIIps-U3N2-nl
aluviosoluri calcarice, gleice- IIIas-Q3N2-nl
aluviosoluri molice, calcarice, gleice- IIIas-Q3C2-l-la
aluviosoluri calcarice, gleice, salsodice - IIIas-Q3S2A2N2-nl
- Clasa cernisoluri: cernoziomuri tipice- Icz-ln
cernoziomuri calcarice- Icz-ln
cernoziomuri calcarice, salsodice- IIcz-S2 A2-ln-l
cernoziomuri calcarice, gleice- IIIcz-Q3S2A2-l-la
cernoziomuri gleice, aluvice- IIIcz-Q3N2-nl
cernoziomuri gleice, aluvice, salinice, calcarice-
IIIcz-Q3S2A2-l
cernoziomuri gleice, salsodice- IIIcz-Q3S2A2-ln
cernoziomuri gleice, calcarice, salinice- IIIcz-Q3S2A2-l
- Clasa cambisoluri: eutricambosoluri psamice- IIec-N2U2-nl
- Clasa hidrisoluri: gleiosoluri molice, calcarice, salsodice-
IVgs-G4Q4S3A3C2-la
74
Clasa I cuprinde terenuri fără limitări în cazul utilizării ca arabil, sunt
soluri cu textura orizontului de suprafaţă formată din lut nisipos sau lut, cu
volum edafic mare, nesalinizate sau salinizate în adâncime – soluri foarte bune.
Clasa a II-a cuprinde terenuri cu limitări reduse în cazul utilizării ca
arabil, sunt soluri cu textura orizontului de suprafaţă formată din nisip lutos sau
lut argilos, cu volum edafic mijlociu, slab salinizate – soluri bune.
Clasa a III-a cuprinde terenuri cu limitări moderate în cazul utilizării ca
arabil, sunt soluri cu textura orizontului de suprafaţă formată din nisip mijlociu,
nisip fin sau argilă, cu volum edafic mic, slab salinizate – soluri mijlocii.
Clasa a IV-a cuprinde terenuri cu limitări severe în cazul utilizării ca
arabil, sunt soluri cu textura orizontului de suprafaţă formată din nisip grosier,
cu volum edafic foarte mic, moderat salinizate – soluri slabe.
75% din teritoriu este ocupat cu cernoziomuri şi soluri nisipoase,
cernoziomurile fiind şi cele mai fertile. Aceste soluri necesită aplicarea unei
agrotehnici raţionale, pentru a nu prezenta riscuri când sunt utilizate ca arabil.
Ele sunt în general prielnice pentru cultura tuturor plantelor de câmp. Zonele cu
psamosoluri pot fi folosite pentru pomicultură şi viticultură.
Concluzii. Solurile din cele două comune au fost supuse unor modificări
importante în urma activităţii şi intervenţiei omului, modificări datorate
defrişării pădurilor, care au atras după sine dezvoltarea procesului de înţelenire
secundară şi modificări importante în recepţionarea şi redistribuirea luminii,
căldurii şi umezelii solului. Au loc şi modificări importante asupra solurilor prin
aplicarea tehnologiilor defectuoase, prin folosirea necorespunzătoare a
tractoarelor şi maşinilor agricole (trecerea repetată a acestora duce la o puternică
tasare a solurilor şi la înrăutăţirea însuşirilor de aeraţie şi permeabilitate), prin
aplicarea haotică a îngrăşămintelor chimice (azotatul de amoniu modifică
conţinutul de substanţă în sol şi aciditatea), prin folosirea iraţională a
pesticidelor. Ca efecte pozitive ale activităţii oamenilor se remarcă aplicarea
lucrărilor de îmbunătăţiri funciare prin coborârea nivelului apei freatice din zona
lăcoviştilor mlăştinoase şi împădurirea cu salcâm în zona solurilor nisipoase.
75
Figura 1 – Harta claselor de pretabilitate la arabil în comunele Piscu Vechi
și Ghidici, județul Dolj (sursa – O.S.P.A., Craiova)
Bibliografie
1. Dumitraşcu, M., (2006), Modificări ale peisajului în Câmpia Olteniei, Editura
Academiei Române, Bucureşti
2. Grigoraş, C., (1999), Solurile României, Editura Universitaria, Craiova;
3. Grigoraş C., Vlăduţ A., Boengiu S., Grigoraş E., (2008), Solurile României,
76
vol. I, Editura Universitaria, Craiova
4. Oancea C., Niţu I., Parichi M., (1967), Condiţiile naturale şi solurile din partea de
sud-vest a Câmpiei Olteniei, Dări de Seamă ale Şedinţelor, vol. LII/3, Bucureşti;
5. *** (1987) Metodologia elaborării studiilor pedologice, vol. I,II,III, ICPA;
6. *** (1997) Cartografierea pedologică a comunelor Piscu Vechi şi Ghidici, OSPA,
Craiova
7. www.wikipedia.ro/comuna Ghidici
8. www.wikipedia.ro/comuna Piscu Vechi
77
Analiza indicatorilor demografici la nivelul LAU2 în Euroregiunea Bihor-
Hajdu-Bihar / Analysis of demographic indicators at the LAU2 level in
Bihor-Hajdu-Bihar Euroregion
Elefteriu Crina-Aurelia1
Rezumat. Euroregiunea Bihor-Hajdu Bihar a fost fondată în anul 2002 de
către Consiliul Judeţean Bihor şi Autoguvernarea Hajdu-Bihar, prin Acordul de
Înfiinţare, reunind municipiul Oradea şi Autoguvernarea Debrecen.
Obiectivele acestei euroregiuni sunt menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor
de bună vecinătate, identificarea domeniilor potenţiale de cooperare
transfrontalieră, organizarea şi coordonarea acelor activităţi care promovează
colaborarea membrilor pe plan social. Apropierea de UE a acestei euroregiuni
(comparativ cu altele din România) şi problematica metropolizării zonale pot
genera apariţia unor consecinţe sociale susceptibile a determina efecte
demografice evidente.
Cuvinte cheie: euroregiune, dezvoltare, CBC.
Abstract. Bihor-Hajdu Bihar was founded in 2002 by the County
Council Hajdu-Bihar Bihar and Self by the Agreement Establishing bringing
Oradea and Debrecen Self. The objectives of this Euroregion are to maintain
and develop good neighborly relations, identify areas of potential cross-border
cooperation, organization and coordination of those activities that promote
collaboration members socially. Given the proximity of this Euroregion EU
compared to others in Romania and the concept of metropolitanisation, social
consequences may occur. These consequences can cause obvious demographic
effects.
Keywords: euroregion, development, CBC.
1 Profesor la Colegiul Tehnic Căi Ferate ”Unirea” Pașcani, județul Iași, str. Ceferiștilor, nr. 3, telefon
0232 760102. E-mail: [email protected]
78
Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar a fost fondată în anul 2002 de către
Consiliul Judeţean Bihor şi Autoguvernarea Hajdu-Bihar, prin Acordul de
Înfiinţare, reunind municipiul Oradea şi Autoguvernarea Debrecen.
Obiectivele acestei euroregiuni sunt menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor
de bună vecinătate, identificarea domeniilor potenţiale de cooperare
transfrontalieră, organizarea şi coordonarea acelor activităţi care promovează
colaborarea membrilor pe plan social. Apropierea de UE a acestei euroregiuni
(comparativ cu altele din România) şi problematica metropolizării zonale pot
genera apariţia unor consecinţe sociale susceptibile a determina efecte
demografice evidente.
La nivel european, prin poziţia geografică, îndeosebi a judeţului Bihor,
Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar conferă un avantaj substanţial în dezvoltarea
economiei româneşti şi mai ales a celei regionale. Comparativ cu celelalte
judeţe din România, Bihorul este situat în proximitatea aşa-zisului ,,pentagon”
al dezvoltării economice europene (Londra, Paris, Milano, Munchen, Hamburg)
care reprezintă 20% din teritoriul european, 40% din populaţie şi 50% din
bogăţia sa. Acesta constituie o veritabilă forţă motrice în dezvoltarea tuturor
regiunilor din vecinătate, cât şi a unor zone cu care interacţionează economic.
În România, Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar cuprinde judeţul Bihor
din Regiunea de dezvoltare Nord-Vest, fiind situat la frontiera româno-maghiară
(cu o lungime de 150 km) şi având o suprafaţă de 7.544 km².
Între cele 41 de judeţe ale ţării, Bihorul ocupă locul 6 din punct de vedere
al suprafeţei şi poziţia 13 în ceea ce priveşte numărul de locuitori (624.000
locuitori). Drumul european E60, recent modernizat, traversează judeţul de la
vest la est, pe o lungime de 81 km., asigurând accesul spre oraşele Cluj-Napoca,
Târgu-Mureş, Braşov şi Bucureşti. Segmentul Borş-Oradea-Cluj a fost clasificat
ca parte a Reţelei Europene de Transport (TEN). Referitor la structura
administrativă, aceasta include oraşul Oradea, reședinţa judeţului Bihor, cu o
populaţie 196.367 locuitori (în anul 2011), alte 9 oraşe şi 90 de comune.
Judeţul Hajdu-Bihar este situat în extremitatea estică a Ungariei, în
imediata vecinătate a judeţului Bihor. Între cele 21 de judeţe din Ungaria,
Hajdu-Bihar deţine o suprafaţă de 6211 km² şi o populaţie de 543.800 locuitori.
Acest judeţ a fost creat după anul 1938. Hajdu-Bihar are un număr mare de
aşezări umane: 19 oraşe şi 62 sate. Patru dintre cele mai mari oraşe sunt
Debrecen, Hajdúböszörmény, Hajdúnánás şi Hajdúszoboszló.
Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar are vechi tradiţii, fiind încă din 1881 ca
un comitat întreg. Relaţiile dintre cele două state datează din Evul Mediu. Până
79
la sfârşitul Primului Război Mondial, Transilvania, Crişana şi Maramureşul au
fost parte a Regatului Ungariei, ulterior acestea revenind României.
Comparativ cu alte arii metropolitane, în această euroregiune se disting
doi mari poli: Oradea şi Debrecen, capitalele judeţelor componente. Ideea de
bază a înfiinţării Euroregiunii a pornit de la potenţialul exploatării reciproce a
avantajelor poziţiei transfrontaliere. Documentul intitulat „Concepţia şi
programul de dezvoltare a regiunii transfrontaliere româno-ungare”, elaborat în
anul 2000, prin programul PHARE CBC a reliefat necesitatea colaborării
strategice a celor două judeţe, bazată pe relaţii directe bilaterale, adaptate
strategiei de dezvoltare a regiunii.
În această lucrare, analiza statistică a datelor face posibilă corelarea
populaţiei oraşelor din cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdu- Bihar cu densitatea
acestora pe unităţi NUTS 3. O a treia variabilă este reprezentată de suprafeţele
unităţilor studiate.
Demersul analitic este următorul: am considerat ca variabilă independentă
populaţia aşezărilor din euroregiune şi ca variabilă dependentă densitatea
populaţiei. Din 175 de aşezări umane, 80 sunt situate în Ungaria şi 95 în
România. Efectivul acumulat descendent redă faptul că 167 de oraşe se
încadrează în clasa de densităţi de 6-21 loc/km², cu o frecvenţă medie de 95.4%.
Din graficul analizat rezultă o distribuţie gaussiană a claselor efectiv
analizate, după cum urmează: între 6 şi 21 loc/km² se încadrează 8 unităţi, între
21 şi 34 loc/km² un număr de 35 unităţi. Cele mai multe unităţi se regăsesc în
categoria 34 - 48loc/km², iar 45 și 48 în clasa 48 - 66 loc/km².
În cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdu-Bihar, faţă de o medie de 78 loc./km²,
se poate constata că valorile mari au diferenţe majore la nivelul ultimei clase de
1705 loc /km². Din acest motiv apare un mare decalaj faţă de valorile medii.
Analizând indicatorul număr de locuitori se poate deduce diferenţa mare
existentă între oraşele reşedinţă de judeţ şi oraşele mai mici. Cu ajutorul lor,
limitele se pot stabili utilizând valorile extreme şi numărul de clase. În cazul
densităţii populaţiei din Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar, modul nu poate fi
definit direct, fiind necesară o grupare pe clase. Clasa modală este cea care are
frecvenţa medie cea mai mare şi în care se încadrează cele mai multe valori. În
urma aplicării formulelor, mediana a fost de 58.4, iar modul de 46.6.
Zona de frontieră se caracterizează prin niveluri ale şomajului medii spre
înalte, cu diferenţe semnificative în interiorul regiunilor. Dacă ţinem cont de
gradientul de modernizare vest - est, favorabil faţadei vestice în contact direct
cu UE se poate preciza rolul de pol de dezvoltare pe care îl are Oradea. Pe
80
termen mediu, activarea potenţialului metropolitan prin internaţionalizare
economică va favoriza în mod previzibil oraşul Cluj-Napoca.
Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar cuprinde numeroase zone cu microsate,
aşezări sub 2000 de locuitori, multe dintre ele având funcţii agricole. Cele mai
mari valori ale PIB-ului exprimat în euro/loc. se remarcă de o parte şi de alta a
graniţei acestei euroregiuni, dată fiind colaborarea şi dezvoltarea economică pe
plan regional a oraşelor Debrecen şi Oradea. În privinţa infrastructurii de
transport, Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar prezintă avantaje localizaţionale.
Astfel, în ceea ce priveşte densitatea feroviară, județul Bihor se situează peste
media pe ţară.
Un alt fenomen major îl constituie şomajul ascuns ce vizează un număr
mare de oameni fără loc de muncă, care pur şi simplu nu sunt luaţi în evidenţă.
Între anii 1995 - 2007 se remarcă o creştere continuă a PIB-ului exprimat în
euro/loc., atât în regiunea de dezvoltare Alfold, cât şi în regiunea de dezvoltare
Nord-Vest a României.
În cazul celor două grafice se constată că ecartul este mai mare atunci când este
vorba de PIB -ul real, dată fiind situaţia diferită în context naţional. În judeţul
ungar al Euroregiunii Bihor- Hajdu-Bihar, PIB-ul abia atinge 2/3 din PIB-ul
mediu al ţării, în timp ce în judeţul Bihor, PIB-ul depăşeşte valoarea medie a
ţării, aceasta fiind mai mică decât a Ungariei. Cartografierea reziduurilor PIB-
ului estimat pe localităţi, raportat la populaţie, reflectă situarea peste dreapta de
regresie a zonelor. Aceasta poate fi însă o realitate, clară în schimb pentru
România. Cele mai mici valori, dar totodată omogene se înregistrează în sudul
şi estul euroregiunii. La nivel local, sistemul de relaţii creat pe baza unui model
gravitar a fost constituit utilizând drept indicatori populaţia şi PIB-ul la nivel de
LAU2. Etapele parcurse în realizarea acestuia sunt crearea matricei de distanță,
filtrarea și modelul gravitar. O bună parte din localitățile de lângă graniţă
gravitează în jurul Oradei. Relațiile cele mai puternice se consolidează în
proximitate. Elementul distanţă este un factor discriminator. Potențialul de
interacțiune dintre două localități a fost calculat pe baza populației și distanței
dintre locul pentru care se calculează potențialul și un alt loc din sistemul de
așezări. Pe lângă cei doi poli, Debrecen și Oradea, mai există și poli urbani de
talie mică cu influențe microzonale (fig.1).
81
Fig. 2. Sistemul de relaţii la nivel local constituit pe baza unui model gravitar utilizând
populaţia şi PIB-ul la nivel de LAU2
Concluzii. Se observă că există o asimetrie în dezvoltarea economică,
apărând astfel decalaje între oraşele şi comunele din interiorul judeţelor. Aria de
influenţă se detaşează de o parte şi de alta a graniţei, în jurul metropolelor
regionale. Relaţiile cele mai puternice sunt în proximitate astfel încât distanţa
este un factor sub raport dar şi ridicat la putere. Legăturile cele mai solide sunt
şi spre Valea lui Mihai, Aleşd, Marghita, Hajduszoboszlo.
Pe lângă cele două mari oraşe dominante spațial-teritorial există şi alţi
poli urbani de talie mică, fiecare cu amprenta teritorialității zonale.
Bibliografie
1.www.casaeuropei.cfem.md/euroregiuni.
2.www.carpathianfoundation.org/languages/ro
3.www.cpjustice.org/stories/
4.www.finantare.ro/ro/oportunitati/2004
5.www.idd.euro.ubbcluj.ro
6.www.euref.ro
7.www.bcu-iasi.ro
82
8.www.maap.ro
9.www.mdp.ro
10.http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana
11. http://www.jaspers.europa.eu/
12http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/prord/prords/prdsb_en.htm
13. http://www.fseromania.ro
14.http://www.eib.org/about/press
15. http://new.bihoreanul.ro/bihor
16.http://www.ece.ceu.hu/files/pdf/volumes/32/historical_regions.pdf
17.www.cjbihor.ro
18.http://www.fpb.ro/ro/relatii_internationale/cooperari_internationale/
19. www.carpathianfoundation.org
20. www.ccimm.ro
21. www.ccisv.ro
22. www.cjsuceava.ro
23. www.mae.ro
24. www.tradecarp.com
25.www.ins.ro
83
Imaginea de marcă a orașului Galați /
The brand image of Galaţi city
Paftală Teodora Mădălina1
Rezumat: Concurența acerbă dintre locuri obligă orașele să-și edifice o
imagine proprie, bine individualizată, care să rămână mult timp în memoria
consumatorului. Orașele românești par a fi pierdut startul în competiția locurilor
clar percepute, cu o imagine pozitivă, puternică, capabilă să trezească afectul și
respectul indivizilor. Orașul Galați a cunoscut de-a lungul evoluției sale istorice
schimbări ce s-au imprimat în structura sa urbanistică, precum și în percepția
generală a locuitorilor. Din exterior, orașul este cunoscut datorită poziției sale
geografice și specializării industriale. În ceea ce privește percepția gălățenilor,
accentul cade pe aspectul general plăcut al orașului, pe caracterul frumos al
locuitorilor, pe cadrul natural deosebit și frumusețea patrimoniului construit. Se
impune, astfel, aducerea la un numitor comun a percepției asupra orașului.
Cuvinte-cheie: Galați, imagine de marcă, orașul perceput, peisaj urban
Abstract. The fierce competition among sites forces cities to build their
own, well-individualized image, in order to remain long in the memory of the
consumer. Romanian cities seem to have missed the start in the competition of
clearly perceived sites, with a very positive, strong and capable of evoking
emotion and respect for individuals. Galați city has known throughout its
historical evolution changes that were printed in its urban structure as well as in
the general perception of its inhabitants. From the outside, the city is known for
its geographical position and the industrial specialization. In terms of its
inhabitants’ perception, the emphasis is on the pleasing overall appearance of
the city, on the beautiful character of its inhabitants, on the particular natural
landscape and the beauty of the built heritage. Thus, it is required to bring to a
common ground the perception of the city.
Keywords: Galați, brand image, perceived city, urban landscape.
1 Profesor dr. la Școala Gimnazială ”Veniamin Costachi”, comuna Sinești, județul Iași. E-mail:
84
1. Introducere
„Trăim un sfârșit de secol ahtiat după imagini. Contemporanii noștri au
căpătat o nouă obsesie - aceea a imaginii” (Zara, Rus, 2000). Trăim într-o lume
în care imaginea a devenit o obsesie, dar și o necesitate, iar orașele trebuie să se
alinieze trendului global și să-și construiască/reconstruiască o imagine care să le
ajute să se mențină în top sau să iasă din anonimat, după caz. Imaginea unui loc
se compune din caracteristicile afective (sentimentele, trăirile pe care le
provoacă întâlnirea fizică sau mentală, cu un anumit loc), cognitive (ce
cunoștințe are individul despre locul respectiv), evaluative (felul în care locul
este apreciat de către rezidenți și non-rezidenți) și comportamentale (modul în
care este utilizat teritoriul) ale teritoriului evaluat (Bouling apud Elizur, 1987
apud Chamard, Liquet, 2010).
O imagine nu este o simplă asociere de cuvinte, o imagine de marcă nu
înseamnă un slogan sau un logo, o imagine sintetizează esența locului respectiv.
În cadrul acestui studiu, noțiunea de imagine de marcă se referă la imaginea
capabilă să diferențieze un oraș de altul, acel simbol, semn, nume care are
capacitatea de a evoca în mentalul colectiv trăsăturile pozitive dominante ale
unui anumit loc. Imaginea de marcă nu se referă doar la dimensiunea materială
(felul în care arată un anumit loc) ci și la cea afectivă (așa-numitul brand image
care traduce gradul de afectivitate, de atașament al indivizilor față de un anumit
loc) (Paftală, 2013). Imaginea orașului constituie obiectul marketingului urban,
adică punctul de plecare în construirea unei strategii de brand de oraș
(Kavaratzis, 2004).
Ca urmare a accentuării competiției dintre orașe, marketerii de loc
încearcă să transforme orașul într-un brand (Braun, 2008 apud Braun, Zenker,
2010) pe care să îl promoveze diferitor piețe-țintă, în funcție de interesul local.
Un aspect important al competiției îl reprezintă imaginea pe care actualii sau
potențialii consumatori o au despre locul respectiv. O imagine atractivă sporește
interesul consumatorului față de loc, în timp ce o imagine banală nu va reuși să
stârnească interesul nimănui. Întrebările care se impun sunt: Care este imaginea
de marcă a orașul Galați? Ce elemente concurează la formarea imaginii
orașului? Cum percep locuitorii orașul? Care sunt attu-urile pe care orașul le
poate valorifica în vederea conturării unei imagini atractive?
Scopul lucrării îl constituie identificarea și analiza caracteristicilor
afective și a celor evaluative ale orașului Galați, analiza imaginii endogene
reprezentând primul pas în construirea unei imagini urbane de marcă.
85
Diagnoza modului de organizare a spațiului urban presupune o
radiografiere a peisajului urban actual, rezultat în urma acțiunii mai multor
factori (Neacșu, 2010). Realitate spațială, economică, socială și culturală, orașul
este perceput diferit de către actorii săi (Paftală, 2012a). Analiza va urmări
înțelegerea1 „realităților orașului” din perspectiva individului care trăiește
orașul, individul pentru care orașul înseamnă mai mult decât un slogan sau un
colaj de imagini. Orașul nu mai poate fi analizat ca un obiect. Orașul este mai
mult decât o înșiruire de clădiri, mai mult decât suportul activităților zilnice,
orașul este un produs al naturii umane (Park, 1925 apud Caves, 2005).
Individul, confruntat, zilnic, cu o multitudine de informații, „reconstruiește
realitatea, o încarcă de semnificații” (Curelaru, 2006), „o integrează organizării
sale cognitive, sistemului său de valori, istoriei sale, contextului său social și
ideologic” (Neculau, 1996); individul oferă valoare, dă sens realității
impersonale prin apropriere.
1.1.Silueta orașului Galați
Orașul Galați, reședința județului omonim, este situat pe malul stâng al
Dunării, în extremitatea sudică a Podișului Moldovei, „la intersecția a trei
provincii istorice românești: Moldova, Țara Românească și Dobrogea” (Ilie,
Comșa, 2010). Poziția geografică a orașului (în partea de sud-est orașul este
limitat de Dunăre, în partea de est - Lacul Brateș și Prutul, iar în partea de sud-
vest - Siretul) îi conferă acestuia un aspect peninsular, condiționând dezvoltarea
urbanistică și economică a orașului, încă de la înființarea acestuia.
Beneficiind de o poziție geografică de invidiat și situat la întretăierea
unor vechi drumuri comerciale, Galații au cunoscut o evoluție contrastantă, de
la statutul de modest sat pescăresc până la cel de important centru comercial și
industrial. Complementar funcției comerciale, Galații și-au dezvoltat, dependent
de contextul econonomic și politic al vremii, funcția de transport, funcția
meșteșugărească și industrială și funcția administrativă.
Din punct de vedere urbanistic, orașul se prezenta sub forma unui mixt de stiluri
și forme, trădând amestecul etnic și cultural al locuitorilor urbei, dar și
specializarea economică a acesteia. Dezvoltarea urbanistică postdecembristă
aduce modificări în fizionomia orașului, asistând la întrepătrunderea zonelor
funcționale, zonele industriale, comerciale și rezidențiale.
1 dacă putem îndrăzni să gândim cum că orașul, în toată complexitatea sa, poate fi cumva înțeles
86
1.2.Aspecte metodologice
Valențele aplicative ale conceptului de imagine de marcă urbană au fost
individualizate în cadrul unei anchete în teren. Dintre mijloacele de culegere a
datelor din teren, ancheta pe bază de chestionar este cel mai des utilizată.
Chestionarul reprezintă o tehnică și un instrument de investigare, prin
intermediul căreia/căruia subiecții sunt chestionați cu privire la un anumit
domeniu al realității sociale. În urma unui tratament statistic al datelor obținute
prin aplicarea chestionarului s-a putut evalua percepția locuitorilor față de
anumite caracteristici economice, sociale și culturale ale orașului Galați, precum
și elementele care contribuie la formarea imaginii-umbrelă a acestui oraș.
Chestionarul aplicat pe un eșantion de 171 respondenți, în perioada
septembrie - octombrie 2012, ianuarie - februarie 2013, cuprinde două părți
(Anexa 1), respectiv, o primă parte (21 de întrebări) ce urmărește identificarea
concepțiilor respondenților asupra diferitor aspecte care, conjugate, permit
evaluarea imaginii orașelor analizate, precum și opiniile acestora referitoare la
elementele care permit unui oraș să își construiască o bună imagine de marcă.
Cea de-a doua parte (3 întrebări) concentrează informațiile demografice
referitoare la respondent. Chestionarul este alcătuit din 9 întrebări deschise și 15
întrebări închise (grile cu un singur răspuns sau cu răspuns multiplu, întrebări de
tip ierarhic, întrebări dihotomice, scale de evaluare).
Selectarea eșantionului s-a făcut în mod aleator, chestionarul fiind aplicat atât
on-line (prin intermediul https://spreadsheets.google.com) cât și prin tehnica
față în față.
1.2.1. Structura eșantionului
Structura eșantionului (Tabelul 1) relevă predominanța respondenților de
sex feminin (5%). În ceea ce privește vârsta, se remarcă grupa de vârstă 26 - 35
ani (36%), urmată de grupa 36 - 45 ani (27%). Majoritatea respondenților sunt
căsătoriți cu copii (47%) și au studii liceale (33%). Locuirea în orașul analizat a
reprezentat condiția necesară pentru participarea la anchetă, prin urmare 64%
dintre respondenți locuiesc dintotdeauna în Galați.
Deși, nereprezentativ din punct de vedere statistic, rezultatul surprinde,
totuși, o secvență spațio-temporală a stării de fapt percepute, confirmând, în
același timp, și metodologia propusă spre verificare.
87
Tabelul 1. Structura eșantionului
2. Imaginea de marcă a orașului Galați
Fiecare imagine este rezultatul unei varietăți de mesaje diferite, uneori
contradictorii, emise de oraș. Informațiile sunt interpretate în funcție de valorile,
credințele și cunoștințele fiecărui individ, acesta construindu-și un ”oraș
imaginar, alcătuit dintr-o multitudine de imagini și reprezentații” (Hubbard,
Hall, 1998 apud Kavaratzis, 2004). Punctul de interacțiune dintre orașul
obiectiv și orașul minții este dat de percepția asupra orașului, așa cum o are
fiecare individ care întâlnește orașul.
Orașul este construit dintr-o multitudine de imagini, unele mai
accentuate, altele mai șterse, paleoimagini sau imagini actuale, imagini generale
sau particularizate. Care dintre aceste imagini reprezintă orașul trăit? Orașul
adevărat? Cercetarea evidențiază faptul că există o imagine dominantă, la care
se adaugă o galerie de imagini complementare.
Nr. Crt. Structura Rezultate
1.
după sex
masculin
43%
feminin 57%
2.
după vârstă
18 - 25 ani 18%
26 - 35 ani 36%
36 - 45 ani 27%
46 - 60 ani 16%
peste 60 ani 3%
3.
după starea civilă
necăsătorit(ă) 39%
căsătorit(ă) fără copii 9%
căsătorit(ă) cu copii 47%
divorțat(ă) 2%
văduv(ă) 2%
4.
după nivelul
studiilor
gimnaziale 6%
liceale 33%
universitare 28%
postuniversitare 31%
5.
după vechimea
locuirii în oraș
< 1 an 5%
1 - 5 ani 6%
5 - 10 ani 6%
10 - 20 ani 8%
20 - 30 ani 8%
dintotdeauna 64%
88
Elementele referitoare la poziția geografică sau la cadrul natural au o
importanță deosebită în conturarea imaginii generale a orașului, atunci când
acesta beneficiază de situarea într-un cadru natural pitoresc. Astfel, imaginea
orașului Galați gravitează în jurul unui element al cadrului natural – Dunărea (al
doilea fluviu ca lungime al Europei – 2 860m): 22,2% dintre respondenți indică
direct Dunărea, în timp ce 29% indică Faleza Dunării, zonă amenajată pe malul
fluviului. Alte imagini asociate sunt: Combinatul Siderurgic – 15%, Portul
Galați – 10%, Universitatea „Dunărea de Jos” (9%), Teatrul Dramatic „Fani
Tardini” (8%), Grădina Publică (5%), Complexul Muzeal de Științele Naturii
(5%) (Harta 1 și Anexa 2).
Harta 1. Distribuția spațială a imaginilor asociate, instinctiv, orașului Galați
O importanță deosebită în evaluarea imaginii unui loc revine simbolului
arhitectural sau natural atașat, deoarece simbolul reprezintă legătura emoțională,
afectivă care mediază între individ și realitatea neutră. În cazul orașului Galați,
simbolul identificat de participanții la cercetare este Faleza Dunării (36%).
Faleaza Dunării este un spațiu de promenadă amenjat de-a lungul malului
Dunării, pe o distanță de aproximativ 2 km. Printre simbolurile
arhitecturale/culturale/spațiale se impun Universitatea „Dunărea de Jos” (30%),
Catedrala Arhiepiscopală „Dunărea de Jos” (26%), Portul (18%), Biserica
fortificată „Precista” (16%), Palatul Navigației (10%) (Harta 2). Un posibil
89
simbol este considerat pugilistul Lucian Bute (13%); tot din sfera sportivă se
remarcă echipa de fotbal Oțelul Galați (11%).
Harta 2. Posibilele simboluri ale orașului Galați
2.1. Imaginea compozită a orașului Galați
Discuțiile obiective despre oraș presupun identificarea atât a elementelor
pozitive cât și a celor negative. Orașul Galați prezintă o imagine ușor
contradictorie, asemeni marilor orașe românești (Tabelul 2). Contradicțiile sunt
susținute de insuficienta promovare și valorificare a patrimoniului cultural
existent, modificările aspectului urban atât în perioada comunistă (perturbarea
unității structurale a centrului cultural-istoric, apariția marilor platforme
industriale și a cartierelor muncitorești, refacerea fondului locativ dinspre centru
spre periferie (Ciubotărița, Mustățea, 2011), cât și în perioada postcomunistă
(trecerea de la o civilizație a betonului la o civilizație a oțelului și a sticlei,
abandonarea centrului în favoarea periferiei), neadaptarea infrastructurii
(turistice, de transport, edilitare) la nevoile cetățenilor, stagnarea economică și
gradul ridicat de sărăcie.
90
Aspecte pozitive Aspecte negative
-Galați – nume respectat (48%);
-cultura locală – deschisă ideilor venite din străinătate
(75%);
-oraș universitar atrăgător (78%);
-oraș cultural (78%);
-oraș păstrător de tradiții și obiceiuri (69%);
-oraș cu un important patrimoniu turistic (49%);
-oraș sigur pentru turiști (69%)
-oraș cu servicii de calitate în turism (50%), cu tarife
rezonabile (50%);
-oraș cu posibilități bune de agrement (42%);
-oraș situat într-o regiune agreabilă (78%), beneficiind
de condiții climatice foarte avantajoase (63%);
-oraș estetic (48%), convivial, prietenos (66%);
-oraș tânăr (65%), vesel (52%);
-oraș în care se trăiește bine (48%);
-oraș atrăgător pentru investitori (71%);
-numărul investitorilor străini este important (66%);
-oraș industrial (95%) ;
-imaginea orașului în exterior nu descurajează
dezvoltarea afacerilor (54%).
- oraș suferind în urma transformărilor realizate în
perioada comunistă și postcomunistă (74%);
- oraș murdar (78%);
- activitățile culturale-insuficient promovate (75%);
- patrimoniul cultural- insuficient promovat (83%);
- potențialul turistic- insuficient valorificat (87%);
- orașul nu este o destinație turistică atrăgătoare
(51%);
- orașul nu dispune de o infrastructură modernă de
cazare (56%);
- infrastructură de transport nemodernizată (69%);
- oraș sărac (56%);
- orașul nu este dinamic din punct de vedere economic
(57%);
- rata mare a șomajului (85%);
- nivelul taxelor este ridicat în raport cu serviciile
oferite (58%);
- echipa municipală nu oferă o imagine pozitivă
orașului (59%);
- activitatea primarului nu contribuie la buna imagine
a orașului (53%).
Tabelul 2. Imaginea compozită a orașului Galați, conform răspunsurilor cetățenilor
Funcția industrială a Galaților joacă un rol important în conturarea
imaginii generale a orașului. Astfel, imaginea orașului se bazează, în principal,
pe activitatea economică desfășurată (SIDEX Galați, industrie siderurgică,
șantier naval – 46%). Istoria locală (17%), cultura (16%), calitatea de port
fluvial (15%), anumite locuri (Faleza Dunării, Grădina Publică – 15%), calitatea
de oraș universitar (15%), elemente ale cadrului natural (Dunăre, Prut, Siret –
13%) contribuie, de asemenea, la conturarea imaginii orașului (Figura 1).
91
Figura 1. Principalele categorii de elemente pe care se bazează imaginea orașului Galați
Un rol foarte important în construirea unei bune imagini îl joacă
accesibilitatea reală și percepută a orașului, încadrarea în interiorul sau
exteriorul coridoarelor europene de transport. Orașul Galați dispune de o
accesibilitate rutieră și feroviară foarte bună/ bună (72%, respectiv 64%),
accesibilitatea aeriană reprezentând, însă, o problemă (se ajunge foarte greu -
85%) (figura 2).
Figura 2. Accesibilitatea orașului Galați
Proiectarea unei imagini de marcă reprezintă un proces elaborat, ce se
întinde pe o perioadă mare de timp. Construirea și promovarea unei imagini
adevărate nu a constituit o preocupare pentru actorii publici sau privați care
acționează în orașul Galați. Cu toate acestea, în eventualitatea în care s-ar
alcătui un plan de comunicare (informare și publicitate), acesta ar trebui să
92
includă elemente ale patrimoniului construit și natural, evenimente culturale și
sportive, referiri la aspectul general al orașului, personalități care au făcut
parte/fac parte din viața orașului. Printre elementele ce ar trebui evitate se
numără: zonele industriale abandonate, cartierele muncitorești, asocierile cu
oameni politici, oamenii străzii și câinii vagabonzi, clădirile nerenovate sau
inadecvat renovate, imaginile statice, fără viață, precum și imaginile clișeu,
arhicunoscute (tabelul 3).
Elemente ce ar trebui incluse Elemente ce ar trebui evitate
- elemente ale patrimoniului construit (Turnul de
Televiziune, Teatrul Dramatic, Teatrul Muzical,
Muzeul de Arte Vizuale, muzee, Catedrala, etc.)
– 63%;
- locuri (Faleza Dunării, Grădina Botanică, Portul
Parcul Eminescu, etc.) – 59%;
- cultură și educație (18%);
- elemente de promovare și simboluri – 8%;
- Dunărea – 6%;
- posibilități de agrement – 6%;
- locuitori ospitalieri și veseli – 5%;
- personalități – 3%;
- istorie locală – 2%;
- activitatea sportivă – 2%;
- tradițiile locale – 2%;
- vitalitatatea orașului – 2%;
- frumusețea orașului – 1%;
- poziția geografică – 1%;
- nu știu/ nu răspund – 21%.
- mizeria – 11%;
- Combinatul Siderurgic – 9%;
- câinii vagabonzi – 9%;
- cartierele periferice – 8%;
- aspectul neîngrijit al orașului – 6%;
- locuri (malul Dunării, Grădina Publică, valea
orașului, Faleza, trecere bac, etc.) – 5%;
- elemente ale cadrului construit (Primăria, Baia
Co-munală,clădiri în ruină) - 4%;
- străzile orașului – 4%;
- politica – 2%;
- țigani – 1%:
- nu știu/ nu răspund – 53%.
Tabelul 3. Elemente ce ar trebui incluse/ evitate în promovarea orașului
O imagine urbană trebuie să fie competitivă la un nivel superior, dar
pentru a fi competitivă la nivel european sau mondial, trebuie să fie competitivă
la nivel național. Gălățenii consideră că orașul lor are, mai degrabă, o imagine
națională. Responsabili pentru promovarea orașului se dovedesc a fi autoritățile
locale și jurnaliștii, însă o responsabilitate deosebită revine și cetățenilor,
aceștia intrând primii, în contact direct cu potențialii cumpărători (figura 3).
Figura 3. Galeria actorilor responsabili de
promovarea orașului
93
Oamenii/cetățenii sunt cei mai importanți marketeri ai orașului. Întrebați ce ar
spune unui străin despre orașul lor, respondenții ar concentra discuția asupra
valențelor culturale și universitare ale orașului, asupra dinamicii economice și
sociale, asupra patrimoniului arhitectural și natural sau asupra anumitor
evenimente istorice. Elementele considerate de cetățenii orașul reprezentative,
definitorii pot coincide sau nu cu ceea ce cunosc indivizii din exterior despre
oraș. În vederea construirii unei imagini coerente, corecte, viabile pentru un
anumit loc, trebuie analizate atât imaginile și reprezentările pe care le au
locuitorii, cât și imaginile pe care le au non-locuitorii (Tabelul 4). De asemenea,
se impune găsirea unui punct comun între cele două reprezentări (din interior și
din exterior). Imaginea promovată în exteriorul orașului trebuie să concorde cu
imaginea pe care o au locuitorii respectivei așezări urbane, pentru a evita
diferențele mari între „orașul promovat” și „orașul trăit” și astfel dezamăgirea
posibilului consumator (Groza et al., 2010).
Galații intramuros... Galații extramuros1...
- - aspectul general al orașului: oraș frumos,
primitor, liniștit, vesel, mare etc. (34%);
- - caracterul locuitorilor: primitori, calzi,
optimiști etc. (23%);
- - cadrul natural deosebit (21%);
- - frumusețea patrimoniului construit (13%);
- - potențial economic (11%);
- - posibilități de agrement (6%);
- - centru universitar (5%) și cultural (5%);
- - istorie locală interesantă (4%);
- - oraș-port (2%);
- - personalități sportive (1%);
- - nu știu/ nu răspund (20%).
- De Galați te îndrăgostești repede! Este un
oraș frumos, cu locuri pitorești și oameni
grozavi.
- Nu știu nimic pozitiv despre Galați.
- oraș pe malul Dunării (29%);
- activitatea economică: Combinatul Siderurgic,
Șantierul Naval, industrie etc. (18%);
- calitatea de port fluvial (11%);
- locuri: Faleza, Grădina Botanică, etc. (8%);
- aspectul general al orașului: ruină, mizerie, oraș
plăcut, orașul teilor etc. (3%);
- caracterul și etnia locuitorilor: moldoveni, hoți,
periculoși (3%);
- oraș universitar (3%) și cultural (1%);
- elemente ale cadrului construit: Muzeul Al. I.
Cuza, Complexul Muzeal de Științele Naturii etc.
(2%);
- grad ridicat al sărăciei (2%);
- poziția geografică a orașului (2%);
- echipa de fotbal Oțelul Galați (1%);
- infrastructura de transport (1%);
- pește (1%);
- nu știu/ nu răspund (12%).
- Amprentă foarte puternică a comunismului.
- Gloria trecută a negustorimii dunărene!
- Oraș care nu iese cu nimic în evidență.
- Oraș îndepărtat, de provincie.
Tabelul 4. Galații văzuți din interior și din exterior
1Au fost analizate 975 răspunsuri ale respondenților din orașele Brașov, București, Cluj-Napoca, Constanța, Iași
și Timișoara.
94
2.2. Concurența interurbană
„Cunoașterea concurenței joacă un rol hotărâtor în planificarea de
marketing” (Kotler, 1997), iar concurența nu se rezumă doar la orașele din
proximitate, așa cum orașele considerate a fi cele mai importante dintr-o regiune
nu sunt, neapărat considerate a fi cei mai importanți competitori.
În fruntea ierarhiei urbane a orașelor din Moldova se situează Iașii (96%),
Galațiul (88%), Suceava și Piatra- Neamț, conform opiniilor enunțate de
respondenții gălățeni (figura 4). Referitor la orașele concurente, gălățenii indică
pe primul loc orașul Brăila (53%, datorită proximității spațiale și concurenței
istorice dintre cele două orașe).
Figura 4. Cele mai importante orașe din Moldova, conform respondenților gălățeni1
Sunt menționate, de asemnenea, Constanța (37%, cel mai important port
maritim din bazinul Mării Negre, oraș cu o pronunțată funcție turistică,
completată de funcția comercială și industrială), Iași (33%), Tulcea (25%,
proximitatea spațială, oraș cu funcție industrială), Timișoara (23%), Craiova
(20%), Bacău (15%) (figura 5).
1,5
Rezultatele sunt exprimate în valori absolute (număr răspunsuri)
95
Figura 5. Sisteme urbane concurențiale - Galați5
3. Concluzii
Analiza imaginii se impune cu stringență în această eră a globalizării
accelerate pentru toate orașele care vor să supraviețuiască noii provocări.
Locurile au simțit întotdeauna nevoia de a se diferenția unele de altele în
vederea atragerii de capital (uman, material și/sau financiar), însă această nevoie
s-a acutizat în ultimile decenii, din cauza amplificării globalizării și a evoluției
tehnologice. Mondializarea a produs bulversări în organizarea spațială a
orașelor, impunându-se noi modele, noi idei în amenajarea teritorului, modele
standard, care conduc la depersonalizarea spațiului urban, anulându-i
individalitatea și specificitatea.
Construirea unei imagini coerente, clare, credibile și atrăgătoare
reprezintă un proces de lungă durată, dar necesar. Prin intermediul strategiilor
de branding și marketing de loc, autoritățile locale pot superviza crearea și
promovarea unei imagini locale capabile să se transforme într-un lovemark. O
imagine reușită nu echivalează cu un remediu pentru toate problemele cu care se
confruntă orașele de astăzi, dar reprezintă o soluție pentru sporirea atenției
publicului asupra orașului. Procesul de creare și promovare a imaginii trebuie
însoțit de un management susținut al infrastructurii, resurselor umane și de
proiecte de dezvoltare locală durabilă. În același timp, trebuie corectate punctele
slabe ale orașului, care reies în urma realizării auditului de loc (prin intermediul
anchetelor sociale și a analizei directe a spațiului urban). Autoritățile publice
locale omit, încă, faptul că orașul este construit de oameni pentru oameni.
Oamenii sunt cei care dau valoare unui loc, ei sunt cei care transformă spațiul în
96
teritoriu, drept pentru care consultarea lor în procesele decizionale este
necesară. „Divorțul care există între oamenenii societăților noastre și spațiul
construit al orașelor lor provine, în parte, dintr-o lipsă de luare de cunoștință
asupra spațiului social” (Chombart de Lauwe, 1971).
Analiza a evidențiat că orașul Galați nu are o imagine clară, de fapt, nu
are o imagine, ci doar fragmente de imagini. Cauza o reprezintă, cel mai
probabil, lipsa unor studii de marketing, a unei strategii reale, precum și a unui
plan de promovare. Cu toate acestea, orașul prezintă o serie de attu-uri, pe care
dacă le valorifică în direcția potrivită poate deveni un lovemark, având
capacitatea de a activa atât afectul cât și respectul cetățenilor și posibililor
cumpărători.
Dezvoltarea și modernizarea activităților industriale, precum și
valorificarea funcției portuare constituie avantajele principale ale Galaților.
Situarea orașului pe Dunărea maritimă (fluviul domină imaginea orașului,
Galații fiind asociat cel mai frecvent cu Dunărea), într-o Zonă Comercială
Liberă (Galați-Giurgiulești-Reni) constituie un factor al dezvoltării economice.
„De-compunerea structurilor economice implatate arbitrar de politicile naționale
egalitariste” (Stoleriu, 2008) ce a caracterizat spațiul românesc după 1990, a
afectat și dinamica producției industriale gălățene. Reabilitarea infrastructurii și
a spațiilor publice, încurajarea inițiativei private, asigurarea unui mediu
economic transparent și competitiv, integrarea socială, dezvoltarea unor
industrii mai puțin poluante și modernizarea întreprinderilor existente reprezintă
principalele cerințe la care ar trebui să răspundă orașul.
Bibliografie
1. Braun, E., Zenker, S. (2010), Towards an Integrated Approach for Place Brand
Management, lucrare prezentată în cadrul „50th
European Regional Science Association
Congress”, Jönköping, Suedia, 19 – 23 august 2010, accesat la adresa http://fek.su.se
2. Chamard, C., Liquet, J.C. (2010), ”L’image de marque des territoires comme indicateur
de leur performance: des enjeux pratiques aux interrogations éthiques ?”, lucrare
prezentată în cadrul Symposium Centre d'Expertise et de Recherche Administrative de
l'ENA "Performance et politique publique", Paris, 17 decembrie 2010, accesat la adresa
http://imagesdesterritoires.univ-pau.fr/
97
3. Chombart de Lauwe, P.M. (1971), ”Științe umane, planificare și urbanism”, pp. 529 -
539, apărut în Aluaș I., Drăgan I. - Sociologia franceză contemporană, Editura Politică,
București, 857 pag.
4. Curelaru, M. (2006), Reprezentări sociale, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 235 pag.
5. Groza, O., Coudroy de Lille, L., Paftală-Ciubotărița, M. (2010), ”Spatial coordinates
in building the brand image of regional metropolises. The case of Iasi Municipality”,
Journal of Regional and Urban Analysis, vol. II (1), p. 3 – 13
6. Ilie, Z., Comșa, P. (2010), Galați. Ghid istoric și turistic, Editura Axis Libri, Galați, 271
pag.
7. Kavaratzis, M. (2004), ”From city marketing to city branding: Towards a theoretical
framework for developing city brands”, în Place Branding and Public Diplomacy, vol. 1
(1), pp. 58 – 73
8. Kotler, Ph. (1997), Managementul marketingului, Editura Teora, București, 1040 pag.
9. Neacșu, M.C. (2010), Imaginea urbană. Element esențial în organizarea spațiului,
Editura Pro Universitaria, București, 244 pag.
10. Neculau, A. (1996), ”Reprezentările sociale – dezvoltări actuale”, pp. 34 – 51, apărut în
Neculau A. (coord.), 1996, Psihologie socială. Aspecte contemporane, Editura Polirom,
Iași, 478 pag.
11. Paftala, M. (2013), ”The urban image. Utopy or reality”, în North-Eastern Architect, no.
2, mai 2013, pp. 13 – 16
12. Paftală-Ciubotărița, M. (2012), ”La ville et ses images. Le cas de la municipalité de
Jassy”, în Diversité et identité culturelle en Europe, toma 9 (1), Editura Muzeul
Literaturii Române, București, pp. 40 – 55
13. Paftală, T.M., Buzatu, M.N. (2011), ”Functional barriers in Iasi urban area”, în
Theoretical and Empirical Researches in Urban Management, vol. 6 (3), pp. 61 – 72
14. Stoleriu, O.M. (2008), Evoluția uman-geografică și urbanistică a orașului Iași în
perioada post-belică, Editura Terra Nostra, Iași, 265 pag.
98
Anexa 1
Structura chestionarului aplicat pentru a evalua percepția rezidenților asupra imaginii
propriului oraș
Bună ziua. Sunt doctorandă în cadrul Școlii Doctorale a Facultății de Geografie și Geologie din Iași
și în cadrul tezei de doctorat realizez o cercetare referitoare la imaginea de marcă a orașelor mari din
România, printre care și orașul Galați. In acest sens, aș dori să știu opinia dvs.
Vă mulțumesc și vă asigur de confidențialitatea răspunsurilor dvs.
În primul rând, mă interesează ce înseamnă orașul Galați pentru dumneavoastră.
Q1. Când spun Galați, ce imagini vă vin în minte?
Q2. Sunteți de accord cu afirmațiile următoare? (pentru fiecare afirmație încercuiți răspunsul
care corespunde părerii dumneavoastră)
- Mă simt mândru(ă) în calitate de locuitor/vizitator al orașului Galați.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Galațiul este un oraș de care sunt foarte atașat afectiv.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Nu-mi pot imagina lumea fără orașul Galați.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Galațiul este un nume foarte respectat.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Cultura locală este închisă ideilor care provin din străinătate.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
Q3. Enumerați cele mai importante 5 orașe din Moldova.
Acum, sunt interestă de opinia dumneavoatră despre imaginea orașului Galați.
Q4. Credeți că orașul Galați are o imagine mai degrabă (încercuiți varianta corespunzătoare,
un singur răspuns posibil):
99
a) Locală
b) Regională
c) Națională
d) Europeană
e) Nu știu/ Nu răspund
Q5. Pe ce elemente credeți că se bazează imaginea orașului dumneavoastră?
Q6. De care zonă din oraș sunteți cel mai mândru (dacă sunteți gălățean)?
Q7. În ce măsură credeți că trăsăturile de mai jos sunt caracteristice orașului Galați? (bifați
căsuța corespunzătoare)
Deloc caracteristic
Caracteristic
Foarte
caracteristic
Nu știu/Nu
răspund
Oraș sărac
Oraș industrial
Oraș care a avut mult de suferit atât în perioada
comunistă, cât și în perioada post-comunistă
Oraș murdar
Oraș cultural
Oraș în care s-au păstrat tradiții și obiceiuri vechi
Oraș cu obiective turistice deosebite
Oraș sigur pentru turiști
Oraș ce oferă servicii de calitate în turism
Destinație turistică prea scumpă în raport cu calitatea
serviciilor
Q8. În opinia dumneavoastră, orașul Galați poate fi considerat (selectați răspunsul
corespunzător):
- Cel mai important oraș din Moldova.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Cel mai important centru universitar din Moldova.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Oraș cu un important patrimoniu turistic.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Cel mai important centru cultural din Moldova.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Oraș atrăgător pentru investitori.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Oraș cu lideri locali puternici.
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
100
Q9. Consultând lista de mai jos, care credeți că sunt cele mai importante centre universitare din
țară? (1 - cel mai important – 7 – cel mai puțin important).
a) Iași
b) București
c) Cluj-Napoca
d) Timișoara
e) Constanța
f) Brașov
g) Galați
Q10. Ce vă vine în minte atunci când vă gândiți la următoarele orașe (exemplificați pentru
fiecare dintre ele):
a. Bașov:
b. București:
c. Cluj-Napoca:
d. Constanța:
e. Iași:
f. Timișoara:
Q11. Din lista de mai jos, posibile simboluri pentru orașul Galați, notați primele 10 pe care le
considerați cele mai reprezentative. Acordați note de la 1 (putin reprezentativ) la 10 (foarte
reprezentativ).
O notă nu se poate repeta!!!!!
Simbol Notă
Biserica Sf. Precista
Biserica Greacă
Catedrala Arhiepiscopală
Dunărea de Jos
Sinagoga
Casa Memorială Al. I. Cuza
Muzeul de artă vizuală
Palatul Administrativ
(Prefectura)
Teatrul Dramatic „Fani
Tardini”
Palatul Navigației
Muzeul de Științele Naturii
Universitatea Dunărea de Jos
Faleza Dunării
Parcul M. Eminescu
Al. I. Cuza
Hortensia Papadat Bengescu
Lucian Bute
Ludovic Feldman
Portul
F.C. Oțelul Galați
Altele(Exemplificați)
Q12. Care dintre activitățile de mai jos ar putea contribui, eficace, la promovarea orașului
Galaț? (bifați corespunzător)
Acțiuni 1 2 3 4
101
(ineficace) (foarte eficace)
Arta urbană
(pictură murală, expoziții stradale)
Zilele orașului
Patrimoniul cultural și natural
Evenimente majore (expoziții, festivaluri)
Atractivitatea economică
Activitatea Camerei de Comerț și Industrie
Q13. Răspundeți la următoarele întrebări. Bifați varianta corespunzătoare.
- Credeți că activitățile culturale sunt suficient promovate în Galați?
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Patrimoniul cultural (istoric, arhitectural) al orașului Galați este bine promovat?
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
- Potențialul turistic al orașului Galați este valorificat?
a) Da b) Nu c) Nu știu/ Nu răspund
Q14. În publicitatea orașului Galați, ce elemente vizuale ar trebui incluse? Dar evitate?
Q15. Cum apreciați posibilitățile de agrement oferite de orașul Galați? Încercuiți răspunsul
potrivit opiniei dumneavoastră (un singur răspuns posibil).
a) Foarte bune
b) Bune
c) Satisfăcătoare
d) Nesatisfăcătoare
e) Nu știu/ Nu răspund
Q16. Din perspectiva dumneavoastră, cât de ușor se ajunge la Galați? Încercuiți litera
corespunzătoare opiniei dumneavoastră (un singur răspuns posibil).
Cu avionul: Cu trenul:
a) Se ajunge foarte ușor a) Se ajunge foarte ușor
b) Se ajunge ușor b) Se ajunge ușor
c) Se ajunge destul de ușor c) Se ajunge destul de ușor
d) Se ajunge greu d) Se ajunge greu
e) Se ajunge foarte greu e) Se ajunge foarte greu
f) Nu știu/ Nu răspund f) Nu știu/ Nu răspund
Cu mașina:
a) Se ajunge foarte ușor
b) Se ajunge ușor
c) Se ajunge destul de ușor
d) Se ajunge greu
e) Se ajunge foarte greu
f) Nu știu/ Nu răspund
102
Q17. Exprimați-vă acordul/dezacordul cu privire la următoarele afirmații, referitoare la starea
actuală a municipiului: (bifați căsuța corespunzătoare)
Afirmații Total de accord De accord Dezaccord parțial Dezaccord total
Galați este un oraș unde se trăiește bine
Galați este un oraș estetic
Galați este un oraș convivial, călduros
Competența serviciilor municipale determină
imaginea orașului în ochii cetățenilor
Caracterul locuitorilor influențează imaginea
orașului
Galațiul este un oraș dinamic din punct de vedere
economic
Galațiul este o destinație turistică atrăgătoare
Galațiul este un oraș dinamic din punct de vedere
cultural
Galațiul este un oraș universitar atrăgător
Nivelul taxelor locale este prea ridicat în raport cu
serviciile oferite
Galațiul oferă imaginea unui oraș îmbătrânit
Galațiul dispune de calități climatice foarte
avantajoase
Galațiul este situat într-o regiune agreabilă
Galațiul dispune de o infrastructură de cazare
modernă
Galațiul dispune de o infrastructură de transport
modernă
Galațiul are o imagine de oraș vesel
Galațiul are o rată a șomajului redusă
Numărul de investitori străini care investesc în
oraș este important
Imaginea în exterior a orașului descurajează
dezvoltarea afacerilor
Echipa municipală actuală oferă o imagine
pozitivă orașului
Primarul contribuie la buna imagine a orașului
103
Q18. În opinia dumneavoastră, promovarea imaginii orașului constituie responsabilitatea
(încercuiți răspunsul, mai multe răspunsuri posibile)
a) Primăriei Municipiului Galați
b) Consiliului Local al Municipiului Galați
c) Mass-mediei locale
d) Biroului pentru informare turistică
e) Cetățenilor orașului Galați
f) Mass-mediei naționale și internaționale
g) Profesorilor/elevilor care participă la
concursurile naționale și internaționale
h) Nu știu/ Nu răspund
Q19. Cu ce alte orașe (naționale și/sau internaționale) ar putea concura orașul Galați, în
încercarea sa de « a se vinde » ? (5 variante de răspuns).
Q20. Să presupunem că v-ați întâlni cu un cetățean al UE și v-ați înțelege în aceeași limbă, ce
lucru pozitiv i-ați spune despre Galați ?
Q21. În opinia dumneavoastră, ce permite unui oraș să aibă o bună imagine de marcă ? (trei
variante de răspuns)
În final, pentru a putea analiza rezultatele acetui chestionar, am nevoie de câteva date despre dumneavoastră.
Q23.
Vârsta 18-25 ani 26-35 ani 36-45 ani 46-60 ani > 60 ani
Sex masculin feminin
Nivel studii 6 - 8 clase 10 clase liceale superioare postuniversitare
Ocupație
Venit lunar 300-500 lei 500-1000 lei 1000-2000 lei > 2000 lei fără venit
Stare civilă căsătorit(ă) fără
copii
căsătorit(ă) cu copii necăsătorit(ă) văduv(ă)
Naționalitate român cetățean din Rep.
Moldova
Alta(specificați)
Q24. Locuiți într-un …. (încercuiți răspunsul corespunzător)
a) oraș reședință de județ (specificați)
b) oraș municipiu (specificați)
c) sat (specificați)
d) nu știu/nu răspund
Q25. De cât timp locuiți în orașul Galați? (încercuiți răspunsul)
104
a) Dintotdeauna
b) De 20 -30 ani
c) De 10 – 20 ani
d) De 5 – 10 ani
e) De 1 – 5 ani
f) De mai puțin de
un an
Vă mulțumesc pentru timpul acordat !
Anexa 2. Structura nucleului central al reprezentărilor asupra orașului Galați
ORAȘUL GALAȚI
ELEMENTE
ARHITECTURALE
DIVERSE
LOCURI
CADRU
NATURAL
Fluviul
Dunărea
Universitatea
Dunărea de
Jos
Combinatul
Siderurgic
Portul
Galați
Faleza
Dunării
105
Riscurile induse de migraţia internaţională a populaţiei din comuna
Cotnari, judeţul Iaşi / The risks induced by international migration in
Cotnari commune, Iaşi County
Vieriu Mihaela-Cătălina1
Rezumat. Migraţia reprezintă fenomenul care caracterizează cel mai bine
societatea actuală. Lucrarea de faţă este un studiu care vizează migraţia
internaţională a populaţiei comunei Cotnari, precum şi a riscurilor pe care
aceasta le induce.
În perioada actuală fenomenul migratoriu a început să ia proporţii
extraordinare, tot mai mulţi locuitori ai comunei Cotnari alegând să se
stabilească, de cele mai multe ori definitiv în state dezvoltate ale Europei de
Vest şi ale Americii de Nord. Migraţia a atins cote foarte mari în cadrul
societăţii actuale, fenomenul provocând o serie de efecte pozitive la nivel
individual, dar efecte negative cu pierderi irecuperabile la nivelul ţării. Migraţia
internaţională a populaţiei reprezintă în contextul societăţii actuale unul dintre
cele mai importante riscuri de natură antropică. Acest fenomen, care este privit
ca o mişcare mecanică a populaţiei pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai,
poate avea o serie de efecte negative, dificil de atenuat în timp. Datorită
dimensiunii sale şi a riscurilor pe care le induce, fenomenul migraţiei
internaţionale prezintă o importanţă deosebită pentru societatea actuală.
Cuvinte cheie: migraţie, efecte, riscuri
Abstract. Migration is a phenomenon that best characterizes today's
society. This paper is a study that focuses on the international migration in
Cotnari commune, Iaşi County as well as on the risks that it induces. Nowadays,
the migratory phenomenon has begun to take extraordinary proportions since
more and more locals of Cotnari commune choose to settle – and most of the
1 Profesor la Școala gimnazială ”Gh. Ciobanu”, comuna Andrieșeni, județul Iași. E-mail:
[email protected]. Telefon 0742941665
106
times for good, in the developed countries of Western Europe and North
America. Migration has reached very high rates in the contemporary society, the
phenomenon causing a number of positive effects on the individual level and
negative effects with irrecoverable losses to the country. In the context of
contemporary society, international migration is one of the most important
anthropic risks.
This phenomenon, which is regarded as a mechanical movement of the
population in order to improve living conditions, may have a number of
negative effects, difficult to mitigate in time. Due to its proportions and the risks
that it induces, the international migration is of particular importance for
nowadays’ society.
Keywords: migration, effects, risks.
***
Comuna Cotnari este localizată în partea de nord-vest a judeţului Iaşi
(fig.1), fiind situată în zona de contact a Podişului Sucevei cu Câmpia Moldovei.
Această localitate beneficiază de o amplasare geografică care, încă din cele mai
vechi timpuri, a favorizat întemeierea unei aşezări omeneşti.
Fig. 1. Localizarea Comunei Cotnari, judeţul Iaşi
Cu toate că migraţia este privită ca un fenomen normal, care contribuie la
dezvoltarea unui stat, în perioada actuală, fenomenul migratoriu a cunoscut o
amploare fără precedent. În acest context, tot mai mulţi locuitori ai comunei
Cotnari aleg să se stabilească, de cele mai multe ori definitiv, în state dezvoltate
ale Europei de Vest şi ale Americii de Nord. Migraţia a atins cote inimaginabile
107
în cadrul societăţii actuale, fenomenul provocând o serie de efecte pozitive la
nivel individual, dar negative, cu pierderi irecuperabile, la nivelul ţării.
Aşadar, migraţia internaţională a populaţiei reprezintă unul dintre cele mai
importante riscuri de natură antropică.
Conform Planului Urbanistic General al comunei Cotnari, în prezent
lucrează în străinătate aproximativ 210 persoane cu contract de muncă şi 600
persoane fără contracte de muncă. Riscul antropic al migraţiei internaţionale a
populaţiei este impus în primul rând de numărul ridicat al persoanelor plecate în
raport cu populaţia totală, dar şi de expansiunea continuă a acestui fenomen
(fig.2).
Fig. 2. Dinamica migraţiei populaţiei din comuna Cotnari
Migraţia a început să se manifeste tot mai mult în cadrul comunei datorită
condiţiilor precare de trai, a salariilor insuficiente în raport cu necesităţile
populaţiei, a ratei şomajului în creştere etc. În ceea ce priveşte fenomenul
emigraţiei internaţionale (fig. 3) se poate observa faptul că, în cadrul comunei,
există unele diferenţieri la nivelul satelor. În cele mai multe cazuri, numărul
emigranţilor depinde şi de populaţia satului respectiv, dar şi de religie, nivelul de
educaţie etc. Gradul de instruire este foarte important, deoarece plecarea la
muncă în străinătate necesită un nivel minim de educaţie, mijloace financiare şi
relaţii. Prin urmare, satele care înregistrează o populaţie numeroasă vor avea şi
un număr mare de emigranţi.
0
5
10
15
%
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008ani
Dinamica migratiei populatiei din comuna
Cotnari
108
Fig. 3. Ponderea emigraţiei pe sate (% din emigraţia totală a comunei) în intervalul 1990-2009
Migraţia populaţiei reprezintă unul dintre cele mai importante fenomene
de risc antropic din comuna Cotnari, deoarece afectează o parte mare a
populaţiei, datorită dimensiunilor sale şi, nu în ultimul rând, datorită efectelor,
care de multe ori sunt ireversibile, afectând o serie de domenii direct relaţionate
populaţiei.
Acest fenomen, privit ca o mişcare mecanică a populaţiei pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de trai, poate avea o serie de efecte negative, dificil de
atenuat în timp. Analiza efectelor migraţiei asupra populaţiei este destul de greu
de realizat, deoarece de multe ori acestea interferează şi cu alte cauze,
îngreunând diferenţierea consecinţelor produse de migraţie de cele generate de
alte cauze.
Efectele financiare şi materiale sunt imediate şi sunt privite ca fiind, în cea
mai mare parte, pozitive. În cele mai multe cazuri, cei care decid să emigreze
sunt impulsionaţi de o serie de factori de natură economică, sărăcia de acasă
determinându-i să plece în state dezvoltate cu un nivel de trai mai ridicat. De
multe ori, aceştia emigrează pentru a oferi un trai decent familiei, care joacă un
rol fundamental în viaţa individului. Migraţia temporară în străinătate se
transformă într-o strategie de viaţă inovatoare adoptată de indivizi în perioada
postcomunistă ( D. Sandu, 2000). Astfel, efectele imediate ale acţiunii migratorii
sunt reprezentate de îmbunătăţirea situaţiei economice a emigrantului şi a
familiei sale.
Efectele psihosociale şi comportamentale sunt mult mai dificil de
cuantificat şi de analizat, deoarece, de obicei, ele se produc în timp şi pot
109
interacţiona cu o serie de cauze de altă natură. Există însă şi unele efecte
psihosociale care se declanşează la scurt timp după ce emigrantul a ajuns la
destinaţie. În unele cazuri, datorită unor condiţii prea diferite între ţara de
destinaţie şi cea de origine, emigrantul se confruntă cu mari probleme în
procesul adaptării. Aceste dificultăţi pot fi relaţionate unor mari diferenţe din
punct de vedere cultural, psihologic, al tradiţiilor, dar şi repulsivităţii populaţiei
din ţara de destinaţie faţă de imigranţi. Din acest motiv, populaţia din comuna
Cotnari preferă să plece în reţea, facilitându-i-se astfel integrarea sau oferindu-i-
se un adevărat sprijin din punct de vedere social, moral, economic etc. De
asemenea, cei mai mulţi locuitori pleacă în state cu o cultură asemănătoare, cu o
lingvistică de origine latină, state precum Spania şi Italia.
Un alt efect negativ al emigraţiei îl reprezintă separarea familială. Familia,
un parametru de bază al societăţii de altădată, pierde tot mai mult din importanţă.
Odată cu plecarea unui membru în străinătate se produce o ruptură în cadrul
căminului, separarea dintre soţi fiind de multe ori definitivă şi ducând de multe
ori la divorţ. Prin urmare, creşte foarte mult rata divorţialităţii, aceasta generând
la rândul ei o serie de efecte negative asupra societăţii. Cei care au cel mai mult
de suferit din cauza separării familiale sunt copiii.
Pe grupe de vârstă, populaţia care pleacă la muncă în străinătate este
îndeosebi cea tânără, fapt ce determină scăderea ratei nupţialităţii în comuna
Cotnari şi implicit a natalităţii populaţiei. Migraţia internaţională a forţei de
muncă este caracteristică în special populaţiei active, în vârstă de muncă (fig.4).
Fig. 4. Structura pe grupe de vârstă şi sexe a emigranţilor din comuna Cotnari în perioada 1990-2009
Structura pe grupe şi sexe a emigranţilor din Comuna Cotnari
(1990-2009)
-10 -5 0 5 10 15 20
0-4
4_9
10_14
15_19
20_24
25_29
30_34
35_39
40-44
40_49
50_54
55-59
>60
%
Barbati
Femei
110
Concluzii. Migraţia populaţiei constituie unul dintre riscurile majore ale
societăţii contemporane. În societatea actuală, migraţia este percepută într-o
manieră pozitivă, fiind considerată o modalitate de îmbunătăţire a condiţiilor de
trai. Întrucât efectele imediate sunt, în cea mai mare parte pozitive, acest
fenomen migraţionist nu este privit cu îngrijorare. Însă, la o analiză mai
detaliată, putem identifica o serie de riscuri cu efecte negative asupra populaţiei.
Comparativ cu nivelul ţării, în comuna Cotnari, fenomenul migraţionist s-a
instalat ceva mai târziu însă, în prezent, reprezintă unul dintre cele mai
definitorii fenomene sociale. Surprinzătoare sunt fluxurile emigranţilor din
comuna Cotnari. Plecarea este privită ca o evadare spre o viaţă mai bună, dar, în
realitate, pe termen lung, nu generează decât consecinţe grave, multe dintre ele
fiind irecuperabile. Datorită intensităţii şi amplorii sale, acest fenomen constituie
unul dintre cele mai importante riscuri antropice actuale.
Bibliografie
1. Dimitriu R.I., Ungureanu Al., (2005), Consideraţii asupra migraţiilor internaţionale ale
populaţiei din Depresiunea Neamţului, LSDC, Iaşi.
2. Sandu D., (1984), Fluxurile de migraţie în România, Ed. Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti.
3. Toanchină C., (2006), Migraţia internaţională şi politicile sociale, Ed. Lumen, Iaşi.
*** Planul Urbanistic General al Comunei Cotnari.
111
Gradul de antropizare a peisajului în municipiul Calafat /
The degree of human intervention in the landscape of Calafat city
Țenea Elena1
Rezumat: Peisajul reflectă interacţiunile între natură şi societate,
evoluează în acelaşi timp cu acestea şi sub impulsul lor, fiind supus în
permanență modelărilor naturale și socio-culturale. Evoluțiile tehnicilor de
producție agricolă, silvică, industrială și minieră și politicile în materie de
amenajare a teritoriului, urbanism, transport, infrastructură, turism și agrement,
continuă în multe cazuri să accelăreze transformarea peisajelor.
Având în vedere starea actuală puternic antropizată a peisajului, se
impune o analiză a artificializării peisajelor, atât ca problemă teoretică, cât mai
ales prin implicațiile de ordin practic ale fenomenului respectiv. În acest studiu
evaluarea intervenției antropice în perimetrul municipiului Calafat s-a realizat
prin calcularea unor indici sintetici de apreciere a artificializării peisajului.
Cuvinte cheie: peisaj, indice de naturalitate, echilibru ecologic.
Abstract: The landscape reflects the interaction between nature and
society, it evolves along with them and under their momentum, being constantly
subjected to natural and socio-cultural modeling. Developments in agricultural,
forestry, industrial and mining production techniques as well as landscaping
policies, urban planning, transport, infrastructure, tourism and recreation are, in
many cases, major factors that contribute to the acceleration of landscape
transformation.
Taking into account the situation of the present landscape, which is
strongly humanized, an analysis of the landscape transformation is required, as
a theoretical problem but, mostly by the practical implications of the
phenomenon. The assessment of human intervention in the area of Calafat city
1 Profesor la Liceul ”Traian Vuia”, str. Rovinari, nr. 1, Craiova, județul Dolj, cod 200533.
Telefon: 0757571236. E-mail: [email protected]
112
was made by taking into account some appreciation indicators of the landscape
transformation.
Keywords: landscape, naturalness index, ecological balance.
***
Peisajele reprezintă materializarea relaţiei om – natură. Ele sunt rezultatul
comun al dinamicii naturale şi al activităţilor umane exprimând prin fizionomia
şi fiziologia lor starea teritoriilor antropizate, evoluţia tehnicii şi nevoile umane.
Reflectând interacţiunile între natură şi societate, peisajul evoluează în acelaşi
timp cu acestea şi sub impulsul lor.
Analiza dinamicii peisajelor se impune ca o necesitate de primă
importanţă pentru geografia românească, atât ca problemă teoretică, cât mai ales
prin implicaţiile de ordin practic ale fenomenului respectiv, având în vedere
starea actuală puternic antropizată a peisajului în special în oraşe şi
diversificarea presiunii umane asupra peisajelor cu proiecţie pe termen scurt,
mediu şi lung.
O modalitate de exprimare a dimensiunii intervenţiei antropice într-o
unitate teritorială o reprezintă calcularea unor indici sintetici de apreciere a
artificializării peisajului. Aceştia constau în valori cantitative rezultate din
diferite raporturi ale datelor statistice.
Din gama largă a indicilor care contribuie la evaluarea acestor
artificializări fac parte indicele de naturalitate a peisajului şi indicele
transformării mediului.
Pentru a sublinia dinamica spaţială şi tendinţa de modificare a peisajului
în municipiul Calafat, analiza pe baza datelor înregistrate în anul 2014 a fost
dublată cu o analiză bazată pe datele recensământului agricol şi al populaţiei din
anul 1977.
Gradul de antropizare al peisajului în perimetrul zonei studiate a fost
evaluat prin calcularea indicelui de naturalitate a peisajului.
Indicele de naturalitate reprezintă ponderea suprafeţei acoperită de
pădure şi suprafaţa analizată la care se raportează aceasta, formula de calcul
fiind:
100S
SI
totală
padure
nat
În funcţie de rezultat peisajele pot fi:
- peisaje cu echilibru ecologic total afectat (0 – 5%);
113
- peisaje cu echilibru ecologic puternic afectat (5,1 – 11%);
- peisaje cu echilibru ecologic moderat afectat (11,1 – 20 %);
- peisaje cu echilibru ecologic la limita suportabilităţii antropizării (20,1 –
30 %);
- peisaje cu echilibru ecologic slab afectat (30,1 – 45 %);
- peisaje cu echilibru ecologic foarte slab afectat (> 45 %).
În anul 1977, perimetrul administrativ al municipiului Calafat ocupa o
suprafaţă de 13.761 ha, din care suprafaţa acoperită de pădure era de 2.056 ha.
Mărimea acestei suprafeţe ocupată de pădure este explicată de faptul că la
sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX s-au realizat plantaţii extinse de
salcâm în perimetrul localităţii Ciupercenii Vechi, în scopul fixării nisipurilor
care în acea perioadă constituiau o calamitate pentru aşezările umane ale
întregului spaţiu de la nord de Dunăre. Pe baza acestor date, indicele de
naturalitate în anul 1977 are o valoare de 14,94% încadrând zona în tipul de
peisaje cu un echilibru moderat afectat.Datorită amplelor lucrări de fixare a
nisipurilor prin plantarea, în locul pădurilor naturale, a unor specii alohtone
precum salcâmul, pinul negru, pinul silvestru etc. este dificil de apreciat
naturalitatea peisajului în acest spaţiu.
În anul 2014, suprafaţa totală a municipiului Calafat a fost tot de 13.761
ha, însă suprafaţa ocupată de păduri a scăzut la 1.993 ha, diminuându-se cu 63
ha, comparativ cu anul 1977. Această reducere a suprafeţei ocupată de pădure
poate fi explicată de faptul că în urma retrocedării terenurilor, proprietarii
acestor locuri au defrişat o parte din perdelele forestiere de protecţie a câmpului,
transformându-le în arbori răzleţi sau, pe alocuri, în formaţiuni arbustive
rezultate după tăierea arborilor. Situaţia descrisă este prezentă în aria localităţii
Ciupercenii Vechi, unde peisajul se caracterizează printr-o stare de regresivitate
(foto 1).
Foto 1. Resturi dintr-o plantaţie de salcâm – Ciupercenii Vechi, 2014
114
Aplicând datele deţinute la nivelul anului 2014, indicele de naturalitate
are în acest an o valoare de 14,48% înscriind aria analizată tot în tipul de peisaj
cu un echilibru moderat afectat.
Diferenţa între valorile indicelui de naturalitate pentru cei doi ani luaţi în
calcul este mică, de doar 0,46%. Această diferenţă este explicată de faptul că în
anul 2014 suprafaţa ocupată de pădure a fost mai mică comparativ cu anul 1977.
Referitor la valorile obţinute pentru indicele de naturalitate, trebuie
precizat că intervenţia antropică a fost mai redusă în sectorul neîndiguit al
Luncii Dunării, astfel că şi capacitatea de autoreglare nu a fost depăşită, aici
fiind prezente peisaje în biostazie sau aflate într-o stare de echilibru relativ.
Astfel de peisaje mai puţin afectate de intervenţia antropică sunt protejate
în rezervaţii naturale. Un exemplu în acest sens îl constituie Rezervaţia
Ciuperceni – Desa, care conservă singurul areal rămas neîndiguit din Lunca
Dunării, fiind un important loc de cuibărit pentru multe specii de păsări.
Un alt indicator analizat pentru aprecierea impactului asupra peisajului
este indicele transformării mediului. Acesta este dat de raportul dintre suprafaţa
pădurilor şi a pajiştilor, pe de o parte, şi suprafaţa construită, pe de altă parte:
construită
pajistepadure
mtrS
SSI
.
x 100
În funcţie de rezultat, peisajele pot fi:
- Peisaje cu echilibru total afectat (0 – 1%);
- Peisaje cu echilibru puternic afectat (1,1 – 10 %);
- Peisaje cu echilibru moderat afectat (10,1 – 15%);
- Peisaje cu echilibru slab afectat (15,1 – 20%);
- Mediu la limita echilibrului ecologic (> 20,1 %).
La recensământul din anul 1977, din suprafaţa totală de 13.761 ha,
pădurile ocupau o suprafaţă de 2.056 ha, pajiştile ocupau o suprafaţă de 1.098
ha, iar suprafaţa construită era de 949 ha. Trebuie menţionat faptul că la
suprafaţa construită sunt incluse şi suprafeţele ocupate de căile de comunicaţie.
Aplicând aceste date la formula respectivă, rezultă o valoare de 3,32%.
Această valoare încadrează peisajul din municipiul Calafat în tipul de peisaj cu
un echilibru puternic afectat.
În anul 2014, suprafaţa ocupată de pădure a ajuns la 1.993 ha, suprafaţa
pajiştilor la 1.200 ha, iar suprafaţa ocupată de construcţii la 1.143 ha.
115
Prin introducerea acestor date în formula pentru calcularea indicelui
transformării mediului pentru anul 2014, rezultă o cifră de 2,79% - valoare ce
încadrează peisajul din municipiul Calafat tot în tipul de peisaj cu un echilibru
puternic afectat. Există totuşi o diferenţă 0,53% între cele două valori obţinute
pentru anii analizaţi care scoate în evidenţă faptul că în anul 1977, peisajul în
această localitate era mai puţin afectat de impactul antropic, comparativ cu anul
2014. Cauza poate fi pusă pe seama faptului că suprafaţa ocupată de pădure a
fost mai mare în 1977 faţă de anul 2014. Reducerea suprafeţei de pădure s-a
produs din cauza tăierii în cea mai mare parte a plantaţiilor de salcâm, ceea ce a
dus, în ultimii ani, la reactivarea nisipurilor în contextul unor perioade
prelungite de secetă. În schimb, suprafaţa ocupată cu păşuni şi fâneţe a crescut
în anul 2014, faţă de 1977, cu 102 ha. Această creştere a pajiştilor stepizate,
chiar dacă în parte sunt degradate, ar putea fi atribuită lăsării în pârloagă a unor
terenuri agricole după 1990.
În acelaşi timp, un alt factor care a contribuit la antropizarea accentuată a
peisajului în anul 2014, îl constituie creşterea suprafeţei ocupate de construcţii
cu 194 ha comparativ cu anul 1977, datorită creşterii numerice a populaţiei şi
apariţiei platformelor industriale în vecinătatea oraşului Calafat.
Deşi ocupă o pondere relativ redusă, suprafeţele construite în scop
industrial au efect vizibil în peisaj. Platformele industriale de la periferia
oraşului Calafat constituie un peisaj aparte, mai ales că cea mai mare parte
dintre acestea sunt închise de mai mulţi ani. Mormanele de fier vechi ruginit şi
clădiri în paragină dau un aspect dezolant peisajului (foto 2).
Foto 2 (2014). Peisaj industrial abandonat. Societățile comerciale Biosinteza şi Zahărul din Calafat,
închise din 1992
116
Tot în perimetrul municipiului Calafat, în Lunca Dunării, respectiv în
cuveta bălţii Ciuperceni se găseşte şi cea mai importantă haldă industrială din
Câmpia Olteniei, halda de cenuşă de la termocentrala Calafat.
Închiderea totală a unor unităţi industriale a lăsat urme vizibile în peisaj şi
a mărit presiunea agricolă asupra peisajului, această activitate reprezentând
sursa de subzistenţă pentru cea mai mare parte a populaţiei din municipiul
Calafat.
Concluzii. Evaluarea peisajelor reprezintă o direcţie foarte solicitată în
geografia actuală. Analiza temporală recurge a peisajului relevă, atât în cazul
indicelui de naturalitate, cât şi în cazul indicelui transformării mediului,
diferenţe minore, pe fondul modificării peisagistice din perimetrul zonei
studiate.
Pentru refacerea echilibrului peisajului din perimetrul oraşului Calafat
sunt necesare lucrări de fixare a dunelor de nisip reactivate pe mari suprafeţe.
Costurile de plantare a perdelelor forestiere nu pot fi, însă, suportate de
comunităţile locale sau regionale, fiind necesar sprijinul guvernamental sau
comunitar prin programele de dezvoltare rurală.
Corelarea interpretării datelor rezultate din calculele statistice cu
cercetările din teren poate oferi rezultate satisfăcătoare în analiza stării
peisajelor. Integrarea peisajelor în politicile de amenajare a teritoriului, de
urbanism şi în cele culturale, de mediu etc., poate asigura şi protecţia efectivă a
patrimoniului natural.
Bibliografie
Bălteanu, D., Şerban M., (2005), Modificări globale ale mediului, Editura Coresi, Bucureşti
Dumitraşcu, Monica, (2006), Modificări ale peisajului în Câmpia Olteniei, Editura
Academiei Române, Bucureşti.
Pătroescu, Maria et al. (2000), ”Modificări antropice în coridorul fluviatil al Dunării şi
reflectarea lor în starea de mediu”, în Geographica Timisensis, vol.VIII-IX, 1999-2000
*** Anuarele statistice ale judeţului Dolj (1977 – 2014), Direcţia Regională de Statistică Dolj
117
Rural tourism precincts in Vrancea Land /
Incintele turistice rurale în Țara Vrancei
Cătălin Iorga 1
, Alexandra Tătaru 2
Abstract: Tourism precinct is a term borrowed from Geographic
literature across the world. The research of the tourism precincts identified in
Vrancea Land is an approach that aims at helping the development of
sustainable tourism in this region. The Land of Vrancea includes within its
territory several natural and cultural attractions that can be promoted by tourism
precincts. There are three categories of precincts divided into three main models
as it follows:
1. Host community / satellite attractions;
2. Host community / multiple satellite attractions;
3. Combination of host community / attractions and common attractions.
The study also wants to identify the potential benefits and costs in each
tourism precinct that can modify the income for host community, in order to
enhance the relationship between visitors and residents.
Key words: rural tourism precincts, Vrancea Land, natural and cultural
attractions, host community.
Rezumat: Incinta turistică este un termen preluat din literatura geografică
din întreaga lume. Cercetarea incintelor turistice identificate în Țara Vrancei se
dorește a fi o abordare care vizează sprijinirea dezvoltării turismului durabil în
această regiune. Țara Vrancei include pe teritoriul său mai multe atracții
naturale și culturale care pot fi promovate prin intermediul incintelor turistice.
Există trei categorii de incinte împărțite în trei modele principale după cum
urmează:
1. Comunitatea-gazdă / atracții secundare;
2. Comunitatea-gazdă / atracții secundare multiple;
3. Combinații ale comunității gazdă / atracții generale și comune. 1 PhD candidate, “Edmond Nicolau” Technical College, Focşani, Romania – Str. 1 Decembrie 1918,
nr.10. E-mail : [email protected] 2 PhD, “Edmond Nicolau” Technical College, Focşani, Romania. E-mail :
118
Studiul dorește de asemenea să identifice pentru fiecare incintă turistică
posibilele avantaje și costuri care pot modifica venitul comunității-gazdă, cu
scopul de a consolida relațiile dintre vizitatori și rezidenți.
Cuvinte cheie: incinte turistice rurale, Țara Vrancei, atracții naturale și
culturale, comunitatea gazdă.
***
1. Introduction
The Land of Vrancea has known a tremendous tourism boom in the last
two decades. Nowadays, this region has become the core of Vrancea County`s
tourism industry. It is the destination for numerous visitor flows, which have
their origin in the major urban settlements such as Focşani, Galaţi, Brăila,
Constanţa and even the capital of Romania, Bucharest. Many citizens chose the
beautiful landscape of Vrancea Land, instead of their noisy, polluted and
crowded cityscapes and make use of their own holiday houses, villas and
pensions in this legendary land. This type of building is just the beginning of the
accommodation structures that has followed.
The Land of Vrancea has a famous historical background and various
unique attractions, belonging to the local natural and cultural heritage. For this
reason, the beginning of our research focuses on the sustainable tourism
precincts in rural areas. We have begun by identifying the precincts, using
topographic maps (scale 1: 25000; 1: 50000 and 1: 100000), aerial photographs
and visitor survey in Putna Natural Park - Vrancea. Putna Natural Park is the
largest protected area in the Land of Vrancea. Each year, this protected area
draws around 4.000 visitors, more than other nature parks and national parks in
the Eastern Carpathians.
Tourism precincts are an important part of the nation`s tourism
infrastructure. Therefore, on a small scale, the new identified tourism has a
valuable importance for the Land of Vrancea, as well. It is conclusive for the
visitors’ sense of attraction and expectation or their perceptions of destination
and place. The precincts of Vrancea Land will also focus on tourism marketing,
promotion and development. Their successful development and their
maintenance require the appreciation and implementation of a complex range of
skills, applied to a wide variety of interconnecting issues. These include
community dynamics, clear physical infrastructure, intangible characteristics,
values of places and sustainability comprehension.
119
Historical Background of Vrancea Land
Vrancea Land (“Țara Vrancei”, in Romanian) is located in South of
Moldavia, where this Romanian historical province meets Transylvania and
Valachia, in a place known as “Triplum Confinium”. Its name, which has a
Slavic origin, means Dark Forest and was mentioned, for the first time, in a
historical map, of great accuracy, drawn by Demetrius Cantemir, in the 18th
century. Vrancea Land is a territory full of history and legends. During the
Middle Ages, it had a real autonomy, similar to a republic, as Demetrius
Cantemir wrote in his famous book ‘Descriptio Moldaviae”. The inhabitants
kept their common ownership of the land and a traditional land-use until the
Communist Era, but the cultural heritage and social customs remained
unchanged.
Vrancea Land has various land forms, including mountains, hills,
depressions and valleys. Coniferous and deciduous forests still cover a large
surface although a massive deforestation has begun two centuries ago. The total
area of the land is 1,339.42 sk. km. It comprises the administrative territories of
13 rural communes (Bârseşti, Năruja, Nereju, Negrileşti, Nistoreşti, Paltin,
Spulber, Păuleşti, Valea Sării, Vrâncioaia, Tulnici, Vidra, Vizanţea – Livezi).
2. Traditional Definitions of the term “precinct”
“Precincts” is a term derived from Latin: praecingere, meaning encircle. The
concept has been used since ancient times, as a way of identifying areas related
to a particular function, particularly with cities. A precinct is an ancient
Mesopotamian city, typically sacred or stately in nature and the term referred to
the area in the immediate surroundings of a place of worship.
Wards of the City of London were historically subdivided into precincts
(efficient electoral districts). In Singapore, a precinct is a cluster of public
housing blocks, arranged as a single unit. In a number of English-speaking
countries, such as the United Kingdom, Australia and New Zealand, a shopping
centre may also be known as a precinct and it refers to an enclosed public space
with shops or department stores. A pedestrianised street or area of a town is,
sometimes, called a pedestrian precinct. New York City uses the term precincts
for its police stations. The term is often used to refer to a division of a police
department, in a large city (either to the patrolled neighborhood or to the police
station itself).
Generally, a precinct is a space enclosed by walls or a certain place or
building, whose boundaries were drawn by an arbitrary and imaginary line
120
around it. Open spaces, in which visitors congregate, are also characteristic of
precincts which have grown around cultural or religious attractions.
Tourism precincts
For this study, tourists are defined as a subset of visitors to a region,
visitors that engage in tourism activities, visiting attractions and using
associated services (Richardson, 1996).
The Australian Bureau of Statistics defines a visitor as “any person
travelling to a place other than that of his/ her habitual environment, for less
than twelve months and whose main purpose of the trip is other than the
exercise of an activity remunerated from within the place visited (ABS, 1999)”.
The term tourism precinct is occurring more frequently in tourism
planning and policy documents. However, the precise meaning is not clearly
defined and the term has not been widely discussed or used by tourism scholars
(Mc Donnell, 1997).
The Dictionary of Travel, Tourism and Hospitality Terms (Harris &
Howard, 1996) defines a tourism precinct as an area characterized by a number
of gathered tourist attractions. This definition does not include important
characteristics of tourism precincts, such as the grouping of individual
attractions into a cohesive and recognized unit or the sense of dimension of a
precinct. It also, does not identify relationships of attractions within precincts,
of precincts to greater areas, or of the importance of other facilities, such as
services.
Tourism precincts in rural and regional areas
The term regional refers to a part of an area with common geographic,
economic, statistical, social or cultural identities. It may include a regional
centre, town or rural area, crossing one or more local administrative areas.
The term rural is, generally understood, to be that which relates to, or is
characteristic of the country and to the people who live in the country.
Rural tourism is a complex multi-faceted activity: it is not just farm-
based tourism. It includes farm-based holidays but also comprises special
interest holidays, eco-tourism, walling, climbing, viding paid vacations,
adventure sport and health tourism, mounting and angling, educational travel,
arts and heritage tourism and, in some areas, ethnic tourism. There is also, a
large general interest market for less specialized forms of rural tourism where a
major requirement is the ability to provide peace, quiet and relaxation in rural
surroundings (Organization for Economic Co-operation and Development –
OECD, 1994).
121
The three criteria in defining rurality are:
population density and size of settlements;
land use that is predominantly agriculture and forestry;
“traditional” social structures and issues of community identity and
heritage (OECD, 1994).
Population density
Rural and regional areas are characteristically low in population density with
small settlements (OECD, 1994: 10). This has an impact on the definition of the
term tourism precinct in many ways. Tourism precincts in rural and regional
areas differ from urban tourism precincts (see Fig.1).
Figure 1. Common relationship patterns between tourism precincts and the host community centre
A rural tourism precinct may surround a host community as the area used and
perceived by tourists as part of the place may be greater than the built area of
the settlement. In urban areas, it is common for the urban form to surround the
precinct.
Land use
Precincts in rural areas cross many different land use zones. Rural and regional
areas have relatively simple economies with less segregation between land uses
(OECD, 1994: 11). The same area may be used by many vocational groups and
therefore a tourism precinct may overlap with many other precincts or land use
zones such as agricultural, farming and forestry lands, cultural precincts and
Host
Common Rural and
Regional Pattern
Common Urban Pattern
Tourism Tourism
Host Community
Precinct Precinct
Community
122
protected areas. Shared-use in rural and regional areas is ecologically desirable
and often unavoidable.
Social structure, community identity and heritage
Rural and regional tourism precinct have different social structures, community
identity and heritage values than the urban tourism precincts. Frankenberg
(1966, cited in OECD, 1994: 11) suggests that rural and regional areas have
social structures as follows:
a sense of community with others over a sense of association with others;
social fields involving few people but multiple role relationships;
different social roles assumed by the same person;
simple economies;
division of labor based on gender not on class;
a scribed status, not achieved status;
role embracement over role commitment;
close-knit networks;
local rather than itinerant populations;
economic class as one of the several divisions;
conjunction rather than segregation;
work environment integration.
These attributes can affect a visitor`s perceptions of a tourism precinct as they
can provide friendly and more open social relationships, a different sense of
time, a strong sense of community and a more integrated community structure.
3. Classification of tourism precincts in Vrancea Land
During the study, several tourism precincts have been identified and
classified into three main categories. The name of each precinct is given by the
natural or cultural attraction or by the historical significance of it.
First category – host community / satellite attraction includes the
following rural tourism precincts:
1. Putna Falls
2. Tişiţa Gorge
3. Lepşa Monastery
4. Putna Springs
5. Black Lake
6. Mişina Falls
7. Căldările Zăbalei
8. Mount Tisaru
123
9. “Din Horn “ Falls
10. Coza Mountain
11. Măgura Odobeşti
12. Greşu Peak
Precincts no. 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 and 12 are located within the territory of the
most important protected area, known as Putna Natural Park. Each year,
especially in the peak season, they attract the most significant number of
visitors and tourists.
Second category – host community / multiple satellite attractions includes the
following rural tourism precincts:
1.”Wooden Churches”
2. “Cultural customs and crafts”
3. “Mineral Springs”
Precinct no.1 in this category comprises wooden churches built in the 18th
century, made entirely of wood. All these churches are included in the List of
Historical Monuments and are located in the very heart of Vrancea Land, in the
following villages: Vrâncioaia, Prisaca, Poiana, Valea Sării, Spineşti, Păuleşti,
Nistoreşti, Vetreşti – Herăstrău and Valea Neagră.
Precinct no.2 in this category includes villages which have cultural attractions
that survived across the centuries and are very well preserved.
Precinct no.3 in this category includes mineral springs which are located in the
administrative territory of Vizantea Mănăstirească Village. The water of these
springs is used since the 19th century in healing and cure.
Third category – combination of host community / attractions and
common attractions includes the following rural tourism precincts:
1.”Focul Viu” (Ever Burning Fire)
2. Moş Ion Roată Memorial House
3. The Glory of Romanian Army
4. Bâsca Mică Forest Railway
Precinct no.1 in this category has a unique attraction located within the territory
of Andreiasu de Jos (Lower Andreiaşu) represented by a geotectonic
phenomenon, determined by the emission of gas along a micro-tectonic fault.
The ignisions of gas, at the top of a plateau, create a magnificent scenary.
Precinct no.2 in this category has its main attraction in Câmpuri Village. It is
represented by an old traditional house that belonged to a local famous man
who was involved in the events before the union between Moldavia and
Valachia (1859).
124
Precinct no.3 in this category includes a battle field and two mausoleums,
located in Mărăşti and Soveja villages. These two mausoleums were built in the
memory of World War I victims. This rural tourism precinct can be included in
the so named “black tourism”.
Precinct no.4 in this category has its attraction represented by an old forest
railway, built along Bâsca Mică River, in 1910, by a Hungarian Company.
Today, this narrow railway is out of order but it is a very interesting rural
tourism attraction.
4. Objectives of study
Each of the precincts offers unique experiences due to their different
characteristics. By promoting these individual experiences, visitors may be
encouraged to plan longer stays in Vrancea Land, to visit different parts of
Putna Natural Park and to return afterwards.
Not all areas of the park are covered by the identified precincts. There are
other current and potential opportunities for which individual site planning
(separate to the precinct plans) is required.
General aims:
to manage the precincts as areas with or without four-wheel drive access
and focus on wildlife and guided experiences;
to manage the precincts with enhanced opportunities for cultural and
natural experiences for longer stays;
to manage the precincts as visitor destinations and focus on enhanced
cultural interpretation activities through cultural centers;
to manage the precincts as destinations offering unique experiences
presented through the eyes of traditional owners and encouraging visitors to
stay overnight;
to manage the precincts for an intense visitation aiming at the social
customs, art and local architecture;
to manage the precincts accessible for hiking, walking and biking;
to manage the precincts offering assistance to visitors by the members of
the park staff against the potential attack of great carnivorous such as brown
bear, wolf and lynx.
Particular aims:
promote and enhance the values of the precinct through a managed visitor
experience that provides:
- adequate time to appreciate the area
- opportunity for a better understanding of the culture
125
- safety for visitors
- respect for traditional culture
- minimized overcrowding
provide opportunities for independent travelers or tour clients to
experience local culture and meaningful interpretation;
provide opportunities for small group and personalized guiding;
investigate options for a “culture camp”, schools and special interest
groups;
investigate opportunities for extended walks;
focus on night and day experiences within the precinct;
encourage extended stays in the area by the promotion and development
of a range of available experiences;
investigate opportunities for small-scale tourism accommodation;
promote links to neighboring areas;
effective visitor management strategies to guide the tourist flow during
peak time.
5. Methodology and monitoring performance
These precincts link a number of interrelated sites and attractions and provide a
set of visitor experiences within a defined geographical setting. Their
boundaries are only conceptual and do not align with park, forest districts or
commune boundaries. But, in order to identify the precincts it is necessary to
draw the conceptual limits along the main roads, rivers, creeks and their
tributaries, dividing ranger of hydrographic basins. The shape and the surface of
each precinct are determined by the location of the tourism attraction, host
community, land-use and the topography of the region.
Visitor surveys and vehicle-use monitoring have been used to evaluate the
tourism precincts performance in terms of visit and visitor satisfaction.
An integrated methodology of ongoing research and monitoring have been
developed in specific relation to tourism. This methodology is based on
“experience seeker” on target market and have been constructed in accordance
with Tourism Master Plan, to assist in assessing the impact and the success of
its implementation.
The characteristics of the areas focused are:
visitor numbers;
visitor characteristics, expectations and satisfaction;
126
bench mark data, against which improvements to the visitor experience
have been measured;
performance of tourism activities, against environmental, cultural and
social indicators;
6. Key Findings
Tourism attributes:
existing tourist villages;
large number of holiday homes;
rural landscape;
less than 2 hours from main town (Focșani – the administrative capital of
Vrancea County);
existing land use pattern;
low agricultural quality, no large scale for commercial farmers;
numerous existing tourism uses including accommodation and
attractions;
moderate agricultural quality;
range of smaller allotments including some grazing farms;
high quality grazing land, suitable for cattle and dairy farming.
Tourism development opportunities:
range of quality accommodation;
development of tourism linked to farming;
nature based tourism;
tourism of caravan park;
outdoor educative facility;
resort accommodation.
Activities which are not permitted:
free travel adventure;
climbing, biking or jumping from the rock faces;
bungee jumping or base jumping;
hang-gliding, paragliding or similar activities;
recreational shooting and archery;
use of hovercraft, air boats and amphibious vehicle;
use of non-motorized boats and crafts, including kayaks and canoes.
Activities which are allowed:
hiking, walking, bird watching, animal watching;
127
swimming – this activity is not permitted in the areas including
falls, rapids and other fast-flowing and turbulent parts of the course of the main
rivers - Putna and Zăbala;
biking, mountain biking, all terrain vehicle (ATV);
camping – only in the two areas located on the left bank of Lepşa
creek.
Conclusions. This paper is focused on the concept and operation of
sustainable tourism precincts in Vrancea Land. Tourism precincts are an
important part of the nation`s tourism infrastructure. They are conclusive for the
visitors’ sense of attraction and expectation or for their perceptions of
destination and place.
The purpose of this study was to:
identify the range and future locations of sustainable tourism activities;
use it in order to form the policy basis for tourism uses in the rural areas
of Vrancea Land.
The development of a tourism vision together with the analysis of the existing
tourism and opportunities in Vrancea Land, made for this research, have
revealed that there is a great potential in tourism precincts due to the enriching,
enjoyable and memorable visitor experience. There is also a significant potential
concerning the length of visitors’ stay.
References
Armstrong, K.E. and Weiler, B.
(2003)
Improving the Tourist Experience: Evaluation of
Interpretation Components of Guided Tours in National
Parks, Sydney, Australia
Buckley, R. and Sommer, M.
(2001)
Tourism and Protected Areas: Partnership in Principle
and Practice, CRC for Sustainable Tourism Pty Ltd. And
Tourism Council Australia, Sydney, Australia
Eagles, P.F.J., Hayness, D., Mc
Cool, Ch. (2002)
Sustainable Tourism in Protected Areas – Guidelines for
Planning and Management, IUCN – The World
Conservation Union
IUCN (1998) 1997 United Nations List of Protected Areas, IUCN,
Gland, Switzerland and Cambridge, UK
IUCN (1998) Economic values of Protected Areas: Guidelines for
Protected Areas Managers, IUCN, Gland, Switzerland
128
and Cambridge, UK
* * * Ordinul no. 1964/2007 al Ministerului Mediului si
Dezvoltarii Durabile
* * * Planul de Management Parcul Natural Putna Vrancea,
LIFE 05/NAT/RO/000170
* * *
Tourism and Protected Area Management Sustaining
Resources, Research Informing Planning and Practice,
2004, London, UK
* * * Welcome to Mournes. Mourne Mountains Tourism
Strategy 2014-2018, 2014, Banbridge, Northern Ireland
129
Valențele turismului cultural în Depresiunea Petroșani /
Valences of cultural tourism in Petroșani Depression
Ursuța Paul 1
Rezumat: Depresiunea Petroșani trece printr-o serie de rearanjări
funcționale, în care componentele naturale ale mediului sunt valorificate turistic,
ca substitut al valorificării industriale. Multiplicarea resurselor turistice prin
vehicularea celor culturale devine tot mai necesară în contextul european al
creșterii ponderii turismului cultural și, în cadrul acestuia, al celui industrial cât
și al efectelor schimbărilor climatice ce pot afecta negativ valorificarea
potențialului natural prin sporturi de iarnă.
Cuvinte cheie: turism cultural, turism industrial, Depresiunea Petroșani
Abstract: Petroșani Depression goes through a series of functional
rearrangements, in which the natural components of the environment are
capitalized from a touristic point of view, as a substitute for industrial outputs.
Reproduction of tourism resources by spreading the cultural ones becomes
increasingly necessary in the European context concerned with the development
of cultural tourism and, within it, of the industrial one, as well as the effects of
climate change that can adversely affect the natural potential of winter sports.
Keywords: cultural tourism, industrial tourism, Petroșani Depression.
***
1. Introducere
În urma reorganizării funcționale a regiunii monoindustriale a Depresiunii
Petroșani, pe fondul schimbării sistemului politic și socio-economic românesc
de după 1989, s-au luat în considerare soluțiile care ar putea oferi alternative
economice, în strânsă legătură cu o dezvoltare durabilă și sustenabilă a zonei
(Ursuța, 2003). Din multitudinea de soluții propuse se detașează, ca element
esențial, desprins de legăturile structural-funcționale cu industria minieră
dezvoltarea turismului, mai ales pe baza potențialului natural al zonei.
1 Profesor la Școala Gimnazială Nr. 4, Bd. Nicolae Titulescu, orașul Vulcan, Județul
Hunedoara. E-mail: [email protected]
130
Potențialul turistic natural valorificat în perioada de dinainte de 1990 doar
la scară redusă, ca spațiu recreativ pentru localnici (Gruescu, Grumăzescu,
1970), și într-o măsură neglijabilă la scara regională și națională prin cele două
zone montane dominante, limitrofe (Retezat și Parâng), capătă a atenție
deosebită atât în cadrul studiilor de specialitate (Cândea, Bogan, 2007;
Voiculescu et al., 2011; Ursuța, 2013) cât și în strategiile de dezvoltare socio-
economică ale administrațiilor publice locale ( Strategia de dezvoltare a
municipiului Lupeni, 2007-2013; Planul strategic de dezvoltare socio-
economică a orașului Uricani, 2013-2018; Planul strategic de dezvoltare socio-
economică a municipiului Petroșani, 2007-2013) și în amenajarea teritoriului
zonal (PATZ Valea Jiului, 2003, 2004).
Valorificarea potențialului turistic natural, axat pe dezvoltarea unor
domenii schiabile, a angrenat resurse financiare apreciabile de la nivelul
comunităților locale, structurilor administrative centrale sau europene. Astfel,
doar proiectul de dezvoltare al stațiunii Straja având o valoare estimată, în
momentul realizării licitației de atribuire, de circa 35 de milioane de euro, fără
TVA (Dezvoltarea stațiunii turistice Straja, Lupeni - execuție infrastructură de
agrement în stațiune, Licitație publică, Anunț de participare numarul 112421/
07.12.2010).
Orientarea dominantă spre turismul hivernal, al sporturilor de iarnă, a pus
în evidență, mai ales în ultimii ani, o serie de limitări derivate din fluctuațiile
anuale apreciabile ale stratului de zăpadă, lipsa precipitațiilor sau temperaturi
pozitive observate în plin sezon, ce au scos în evidență și slaba valorificare a
resurselor turistice locale conexe, respectiv pregnanța turismului de weekend.
Studiile realizate în arealul Carpațiilor Merdionali indică tendința de accentuare
a amplitudinilor termice, de creștere a temperaturii maxime, mai ales în luna
ianuarie (Surugiu et al., 2012, p.160). Dacă luăm în calcul și implicațiile pe
termen lung ale schimbărilor climatice, stațiunile situate la altitudini mici și
medii de sub 1500 m, cum este și cazul celor din zonă, sunt expuse restrângerii
domeniului schiabil viabil, creșterii costurilor de adaptare, al reducerii perioadei
favorabile cât și al fenomenelor extreme ce pun în pericol activitățile și
infrastructura de turism (Surugiu et al., 2012, p.98).
Slaba valorificare a resurselor turistice antropice, ce să permită atât
multiplicarea ofertei turistice ale sezonului hivernal cât și extinderea sezonului
turistic, poate fi pusă pe seama prezervării limitate a patrimoniului arhitectural
local, limitat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea,
sub efectul industrializării și urbanizării forțate din perioada socialistă precum și
131
al lipsei fondurilor necesare prezervării/reabilitării sau al unor interese
imobiliare din perioada de după 1990. Nu trebuie omis nici ”fenomenul de
eclipsare atractivă” (Cocean, 2010) indus de elementele dominante ale cadrului
natural, zonele montane cu stațiunile Straja, Alpina Parâng și într-o măsură mai
redusă Pasul Vâlcan, respectiv Parcul Național Retezat, situat la limita regiunii,
precum și de reperele turistice antropice din nordul Olteniei (mănăstirile, Poarta
Sărutului, Coloana Infinitului), Depresiunea Hațegului (Sarmizegetusa Ulpia
Traina), munții Șureanu (Sarmizegetusa Regia și cetățile dacice) ce s-au
impregnat în mentalul turistului devenind un reper de neînlocuit în operațiunea
de selectare a ofertei următoare.
Într-un studiu realizat la nivelul anului 2007, în privința reperelor turistice
din zonă, din perspectiva turiștilor, a rezultat dominarea clară a zonei montane
înalte (peste 90%), a zonei Straja (92%) și a Parcului Național Retezat (84%) și
într-o pondere neglijabilă, doar 8%, obiectivele de interes cultural (Cândea,
Bogan, 2007, p.39 ).
Valorificarea resurselor antropice, în cadrul turismului cultural, reprezintă
un trend la scară europeană, turismul cultural angrenând circa 40% din numărul
total al turiștilor la nivelul Europei (Slusariuc, Nedelea, 2012, p.39), susținut de
creșterea nivelului educațional ce atrage turistul spre cultură (Michalkó, 2007,
citat de Kovacs, Martyin, 2013, p. 219) și de relativa reducere a motivației celor
”4S” (în engl., sun, sea, sand, sex) ce favorizează turismul cultural (Csapó,
Matesz, 2007, citat de Kovacs, Martyin, 2013, p. 219 ).
Beneficiile turismului cultural derivă și din profilul de piață al unui astfel
de turist: nivel mai ridicat al educației și veniturilor, cheltuie mai mult cu 8–
10% pe zi decât turistul mediu, petrec mai mult timp în zonă (5,1 nopți față de
3,4 în cazul celorlalți turiști), se încadrează în grupa de vârstă 45 - 64 de ani și
sunt dispuși să călătorească în perioadele de extrasezon (Rebega, 2011, p.75).
Factorii culturali, în context turistic, includ arhitectura, obiecte realizate
industrial sau manual în locul de destinație, gastronomia, ospitalitatea,
divertisment (entertainment) și toate acele caracteristici ce definesc modul de
viață al destinației turistice (McIntosh, Goeldner, 1990, citat de Slusariuc,
Nedelea, 2012, p.39).
Abordarea turistică sub aspectul obiectivelor antropice relevă elemente de
natură istorică, arhitectonică, artistică, comemorativă, etno-folclorică sau cu
caracter economic. Din suita de obiective antropice articolul de față se axează
pe cele mai puțin cunoscute și, implicit, mai puțin puse în valoare, ce țin de
arhitectura sf. de sec. XIX, prima parte a sec. XX, și de ”arheologia industrială”
132
ce cuprinde toate ,,mărturiile materiale sau imateriale (documente), artefacte și
structuri ale așezărilor umane și ale peisajului urban sau natural care au fost
create pentru sau în cadrul proceselor industriale” (Lichi, 2009, p. 88)
Dacă în cazul primei situații, arhitectura din perioada antică până în sec.
al XIX-lea, discutăm de tradiții turistice bine conturate la nivel european și
național, în a doua situație, asociată turismului industrial pe baza valorificării
obiectivelor industriale sau conexe, ca bun cultural, discutăm despre o tendință
recentă, din deceniul 9 al sec. XX (Iancu, Stoica, 2010, p.63). La nivelul
României, includerea elementelor de arheologie industrială în categoria
moștenirii culturale a fost statuată prin Legea Nr.6/2008 (Iancu, Stoica, 2010,
p.63).
Studii asupra patrimoniului turistic cultural local apar în puține lucrări
recente, fie în mod tangențial, sub forma ansamblului de factori cu potențial
turistic (Cândea, Bogan, 2007), al patrimoniului arhitectural industrial românesc
(Merciu et al., 2012) sau în mod direct asupra turismului industrial prin articole
( Iancu, Stoica, 2010;) sau teze de doctorat (Merciu, F.C, Managementul
spaţiilor restructurate funcţional. Regenerarea spaţiilor industriale din
Depresiunea Petroşani prin dezvoltare a activităţilor turistice, 2011).
2. Metode și mijloace
Pentru realizarea acestui studiu au fost analizate o serie de lucrări de
specialitate: planurile de dezvoltare ale zonei, strategii de dezvoltare socio-
economică locală, studii despre turismul cultural și celui industrial, respectiv
cele privind potențialul turistic al județului și al României.
Un prim aspect al studiului s-a bazat pe analiza obiectivelor turistice de
natură antropică ce au fost clasificate pe criterii cronologice, arhitecturale civile
sau industriale. Astfel, pe baza datelor culese de la Ministerul Culturii, Lista
monumentelor istorice, a altor documente și observații de teren, a fost creat un
fișier vectorial cu ajutorul programului QGIS pentru a se realiza o spațializare
și evidență clară a obiectivelor turistice de natură antropică relevante.
3. Rezultate și discuții
Zona de studiu. Depresiunea Petroșani este situată în bazinul Jiului
Superior, fiind încadrată de munții Parâng, Retezat, Șureanu cu înălțimi de peste
2000 m, respectiv Tulișa și Vâlcan cu înalțimi de 1800 - 1900 m. Are o formă
alungită pe direcția est-vest (circa 45 km), altitudini între 560 și 850 m,
comunică cu depresiunile Hațegului și cele subcarpatice oltene prin defilee
(Jiului) și pasuri (Bănița-Merișor, 752 m), având o suprafață de 1032,46 kmp
(Cândea, Bogan, 2007, p. 37).
133
Ca spațiu social-economic și cultural face parte dintr-un areal mai extins
cunoscut sub numele de Valea Jiului, ce include arealul montan vecin precum și
o parte din sectorul sud-estic al Depresiunii Hațegului. În cazul de față am luat
ca areal de studiu teritoriul delimitat de organizarea administrativ-teritorială a
localităților Petroșani, Petrila, Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani și Bănița așa
cum sunt cuprinse și în planurile de amenajare ale teritoriului zonal (PATZ
Valea Jiului, 2003,2004).
Obiectivele antropice cu potențial de valorificare în sfera turismului
cultural se subsumează transformărilor sociale din spațiul Depresiunii Petroșani
din ultimele trei secole dar mai ales din ultimii 150 de ani.
Civilizația pastorală de până la sfârșitul sec. al XIX-lea a lăsat amprenta
unor tradiții etno-folclorice regăsite în portul tradițional (cu influențe hațegane
în centrul depresiunii, sibiene în est său ) sau în civilizația lemnului (influențe
gorjene în vestul depresiunii) ca efect al roirii satelor (Tufescu, Mocanu, 1964),
respectiv al nedeilor ținute pe plaiuri, mai ales în Șureanu și Parâng (Conea,
1984), nepracticate în prezent, din Dosul Maleii, reanimată de administrația
publică din Petroșani, altele coborâte de la munte, asemeni transhumanței, în
mijlocul orașelor (Nedeia Vulcăneană).
Civilizația industrială, pătrunsă în depresiunea Petroșani odată cu
inaugurarea căii ferate Simeria-Petroșani, în 1870, a determinat transformări
profunde, cu efecte ce să mai văd chiar și în prezent sub aspecte etno-
confesionale, toponimice și arhitecturale (Ursuța, 2003).
Studiul de față se oprește, cu prisosință, spre acele bunuri culturale ale
perioadei 1868-1945, ce sunt identificate ca valori de patrimoniu (monumente
istorice), dar și asupra altor elemente ce pot fi valorizate sub forma turismului
cultural/industrial.
Elementele supuse studiului au fost clasificate cronologic și pe categorii
de folosință (industrială, civilă, religioasă).
Perioada 1868-1918 corespunde apartenenței depresiunii Petroșani la
Imperiul Austro-Ungar, fapt ce, în condițiile dezvoltării industriei miniere, a
determinat un aflux multietnic (maghiari, germani, cehi, polonezi, slovaci, evrei,
armeni, italieni), (Ursuța, 2003), ce a adus și anumite practici sociale,
economice și arhitecturale.
Din această perioadă se remarcă o serie de obiective aflate în lista
monumentelor istorice, cum sunt: Cazinoul Funcționarilor (1905), actualul
Teatru ”I.D. Sârbu”, din Petroșani; cartierul de locuințe ”Colonia”, sfârșitul
secolului al XIX-lea, Petroșani; ”Centrul istoric”, Petroșani ce mai cuprinde pe
134
un areal delimitat de străzile Mihai Viteazu, 1 Decembrie 1918, General
Dragalina și Timișoarei, câteva clădiri de utilitate civilă sau confesională, restul
fiind demolate în perioada socialistă sau după 1990; biserica de lemn ”Sf.
Arhangheli”, secolul XVIII, Petroșani.
Din ”Centrul istoric” pot fi amintite biserica romano-catolică (1887, foto
8), biserica evanghelică (1892), biserica greco-catolică, colonia Ianza, Școala
Sportivă (1904), Judecătoria (1910), Șc. Maghiară (1904).
În afara municipiului Petroșani pot fi amintite doar două monumente
istorice: Casa natală I.D. Sârbu (1870), Petrila, și biserica de lemn ” Pogorârea
Sf. Duh”din Lupeni, secolul al XIX-lea, ce prezintă ,,particularitatea arhaică a
îmbinării bârnelor în ax” (Dobrei, 2011, p.343).
În afara monumentelor istorice mai pot fi amintite câteva biserici, ce pot
prezenta interes turistic, cum sunt cele de lemn din: Sălătruc, Petroșani, ,,Sf.
Mare Mucenic Gheorghe”, secolul al XIX-lea; Maleia, Petroșani, sec. XIX; sau
de zid precum cele din Lupeni , ,,Duminica Femeilor Mironosițe”, 1908; Vulcan
, ,,Duminica Orbului”, 1906; Paroșeni, Vulcan , ,,Sf. Apostol Toma”, 1901;
Iscroni, Aninoasa, ,, Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, 1880; Petroșani ,,Sf.
Ierarh Nicolae”, 1900; Petrila, ,,Sf. Ierarh Nicolae”, 1898; Merișor, Bănița, ,,Sf.
Apostoli Petru și Pavel”, 1895.
Foto 1-2 Turnul de Apă și locomotivă cu abur expusă în zona Centrului Civic, Petroșani (Foto: Ursuța Paul)
135
Un element remarcabil al acestei perioade îl constituie elementele de
peisaj tehnogen feroviar realizate mai ales în perioada 1867-1870, ce cuprind
clădirile ce formează Gara Petroșani, una din cele mai vechi clădiri din
localitate, depoul Petroșani Triaj – clădirea depoului, locomotivele cu abur
expuse (din cele trei, una (foto 2) a fost mutată în anul 2014 în Centrul Civic
aflat în vecinătatea gării) și Turnul de Apă (foto 1), ce deservea depoul și
clădirile din zonă. În perspectiva închiderii minei din Petrila - Lonea, nu trebuie
omisă linia ferată industrială Petroșani-Petrila, ce ar putea fi utilizată turistic,
aceasta trecând printr-un tunel, sub DN66, apoi de-a lungul Jiului de Est și prin
cartierul Lonea, ce prezintă o suită de biserici de la sfârșitul secolului al XIX-lea
și începutul secolului al XX-lea, câteva clădiri administrative de la începutul
secolului al XX-lea, care oferă o panoramă plăcută asupra cheilor Taiei,
munților Șureanu și Parâng.
Perioada 1918-1945 corespunde integrării depresiunii Petroșani în
România, perioadă de schimbări demografice, de extindere urbană dar și de
șocul crizei economice mondiale, de la începutul anilor 1930, ce a adus
închideri de mine, șomaj și emigrație (Ursuța, 2003).
Din această perioadă remarcăm o serie de monumente istorice, clădiri de
patrimoniu, cu valoare arhitecturală cum sunt: ”Cazinoul Muncitoresc”, 1925,
renovat recent și transformat într-un restaurant intitulat ,,La Belle Epoque” (foto
4); primul sediu al S.A.R. Petroșani, 1920, azi sediul Muzeului Mineritului (foto
6); fostul Spital de Copii, ,,Principele Mircea”, 1925, azi Casa de Cultură a
Studenților (foto 9).
Foto 3-4 Palatul Cultural ”Minerul”, Lupeni și fostul ”Cazino Muncitoresc”, Petroșani, azi restaurant, ambele
renovate recent. (Foto: Ursuța Paul și http:// belleepoque.ro/ )
Alte monumente istorice au fost pierdute în perioada de după 1990, astfel
”Băile Societății Petroșani”, 1925, prezente în lista monumentelor de
136
patrimoniu din 2010, a fost radiată din listă prin Ordinul nr.2658/2013, deoarece
nu mai exista fizic (degradare masivă, furt de materiale de construcție).
În completarea monumentelor istorice ar merita de reținut, ca element cu
potențial turistic, ”Centrul istoric” din municipiul Lupeni, ce mai prezintă
câteva clădiri din acea perioadă, cum sunt sediul Șc. Gimnaziale. Nr.1, Primăria,
fosta moară, câteva case rămase din colonia muncitorească și nu în ultimul rând
Palatul Cultural ”Minerul” (foto 3), renovat recent de către administrația locală.
Tot din această perioadă mai putem reține câteva clădiri precum: Liceul
Teoretic ”Mihai Eminescu”, Petroșani; Șc. Gimnazială. ,,I. G. Duca”, sediul
vechi, Petroșani; Șc. Gimnazială ,, T. Lucaciu”, Vulcan; biserica ,,Sf. Ierarh
Nicolae”, 1928, Lupeni; biserica ,Sf. Ierarh Nicolae”, 1928, Aninoasa (foto 7);
biserica ,,Sfânta Treime”, 1934, Petrila; biserica ,,Sf. Ierarh Nicolae”,1929,
Petrila; biserica ,,Sfânta Treime”, 1940, Petroșani; biserica ,,Sfinții Impărați
Constantin și Elena”, 1940, Petroșani.
Foto 5-6 Mina Aninoasa, propusă pentru muzeu, și Muzeul Mineritului din Petroșani. (Foto: Sylvester Nathanael și Ursuța Paul)
Instalațiile industriale carbonifere și exploatările se extind pe mai bine de
100 de ani, puține fiind asociate unei anumite perioade. Totuși se pot separa
câteva mine deschise la începuturile mineritului în zonă cum sunt: Mina Deak,
Petrila; mina Aninoasa, 1890; minele Ștefan, Ileana, Carolina, Ella, Victoria în
Lupeni. În activitatea industrială desfășurată se remarcă și câteva premiere,
prima cocserie din Europa, în 1857, la Lupeni (Iancu, Stoica, 2010, p. 65)
precum și introducerea, în premieră mondială, la mina Aninoasa, în 1939, a
susținerii metalice a abatajelor frontale orizontale (Pistori, 2007, p.292). Toate
instrumentele folosite în acea perioadă au fost scoase din uz și mai poartă azi
valoarea evocativă a trecutului (Iancu, Stoica, 2010, p.65). Cele mai importante
137
elemente ale perioadei sunt grupate în cadrul Muzeului Mineritului din
Petroșani.
Foto 7-8. Biserica ortodoxă din Aninoasa și biserica romano-catolică din Petroșani.
(Foto: Sorin Pavel și Lidia Nicoară)
În perioada de după restructurarea industriei carbonifere, începând cu
1997, a fost adusă în discuție și transformarea unor mine în muzee, iar planul
cel mai elaborat a fost pus la punct pentru mina Aninoasa. Închiderea minei
Aninoasa Sud, în 2006, a afectat grav bugetul localității astfel încât susținerea
proiectului a devenit imposibilă, lipsind și fondurile guvernamentale și
europene.
Foto 9-10. Casa de Cultură a Studenților și Turnul medieval de la Crivadia, Bănița. (Foto: Ursuța
Paul)
Un element conex activității era dat de rețeaua de funiculare dezvoltată
între minele cu acces dificil, cum sunt Aninoasa, deschisă în 1890, și punctele
de colectare/preparații ce au adus și câteva premiere industriale. Între Aninoasa
și Petroșani a fost realizat un funicular în lungime de 4,2 km, pe piloni de lemn,
138
fiind primul de acest tip din România (Svoboda, 2009, p.68), ce a funcționat
până în 1932 când a fost înlocuit de un altul, modern, între Aninoasa și noua
Preparație de la Petrila, în lungime de 5,8 km. În 1966 a fost desființată linia de
funicular spre Petrila datorită mutării producției la mina Aninoasa Sud, și
înlocuit cu un altul spre Preparația Coroești, Vulcan (Svoboda, 2009, p.70) din
care se mai păstrează în prezent doar câțiva piloni de susținere. Funiculare
active mai întâlnim la Petrila și Lupeni, acestea legând Preparația de haldele în
care este este depozitat sterilul. În afara elementelor arhitecturale și de
”arheologie industrială” ale sfârșitului de secol XIX și prima parte a secolului al
XX-lea, trebuie să mai amintim valorile culturale ale antichității reprezentate
prin ruinele cetății dacice de la Bănița (sec. II. î.e.n- sec. I. e.n) sau a castrului
roman de pe vf. Jigoru, Bănița, ( sec. I e.n.), respectiv medievale prin Turnul de
la Crivadia (foto 10), Bănița, (1528), toate făcând parte din lista monumentelor
istorice, iar cetatea dacică de la Bănița și din patrimoniul UNESCO.
Fig. 1. Obiective turistice antropice din Depresiunea Petroșani
Valorile etno-folclorice ale zonei sunt cuprinse în Muzeul
”Momârlanului” (denumire ce identifică locuitorii zonei, băștinașii, pentru a-i
139
deosebi de cei veniți din alte părți) din Slătinioara, Petroșani. O serie de
evenimente încearcă să prezerveze vechi tradiții românești, precum ”pițărăii”,
”craii”, sau din perioda interbelică, precum organizarea unor activități artistice,
corale, în cadrul Peșterii Bolii sau postbelice, angrenate în piesele susținute pe
scena teatrului ”I.D. Sârbu” din Petroșani.
La nivelul depresiunii Petroșani putem vorbi de o ofertă turistică culturală
relativ variată (Fig. 1), puțin cunoscută și valorificată, axată pe sfârșitul
secolului al XIX-lea și prima parte a secolului al XX-lea.
4. Concluzii
Odată cu terțializarea economiei tot mai multe artefacte industriale intră
în categoria bunurilor culturale. Industria a modelat puternic spațiul Depresiunii
Petroșani atât în componenta sa naturală cât și în cea socio-culturală.
Valorizarea trecutului, în forma sa turistică, ca element al dezvoltării sustenabile
presupune trecerea la noi forme de organizare, flexibile și în acord cu tendințele
europene. Industria minieră a generat un vast patrimoniu demn de ”arheologia
industrială” a secolului al XXI-lea, ce prin organizări teritoriale sub forma unor
ecomuzee în situ (tehnogene) sau deschise, în organizare de tip cluster, pot oferi
bazele unei dezvoltări durabile (Iancu, Stoica, 2012). În perioada sezonului de
iarnă oferta poate fi dublată prin elementele artitecturale și muzeistice, dublate
de anumite practici etno-folclorice concentrare în această perioadă. În afara
sezonului de iarnă organizarea unor rute tematice ale cărbunelui, fierului (Boros
et al., 2013) sau ale revoluției industriale în spațiul românesc pot lega regiunea
de cea a Hunedoarei și a Banatului Montan.
Bibliografia
Boros, L., Martyin, Zita, Pal, V., (2013), ”Industrial tourism-trends and opportunities”, în Forum
geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului, Volume XII, Issue 1, pp.108-114.
Cândea, Melinda, Bogan, Elena, (2007), T”ourism-an alternative solution for the sustainable
developement in Petrosani Depression”, în Human Geographies. Jurnal of studies an research in
human geography, Vol.1, pp. 37-43
Cocean, Gabriela, (2010),” Fenomenul de eclipsare atractivă”, în Geographia Napocensis, Anul IV,
Nr.2, pp.89-100
Conea, I. (1984), Plaiuri carpatice, Edit. Sport-Turism, București
Dobrei, F.,(2011), Bisericile ortodoxe hunedorene, Edit. Eftimie Murgu, Reșița
Gruescu, I.,S., Grumăzescu, Cornelia, (1970), Județul Hunedoara, Edit. Academiei R.S.Române,
București
Iancu (Merciu), Florentina-Cristina, Stoica, Ilinca-Valentina, (2010), ”Tourist capitalization of
industrial heritage elements: a strategic direction of sustainable development. Case study: the
Petroșani Depression”, în GeoJournal of Tourism and Geosites, Year III, No.1, Vol.5, pp.62-70
140
Kovacs, Ildiko, Martyin, Zita, (2013), ”Thematic routes in Szabolcs-Szatmar-Bereg county
according to the visitors opinion”, în Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția
mediului, Volume XII, Issue 2, pp. 219-225
Lichi, Adriana, (2009), ”Industrial archeology, method of touristic diversification”, în Geographica
Timisiensis, vol. 18, nr. 1-2, pp. 87-92
Merciu, Florentina, Cristina, (2011), ”Managementul spaţiilor restructurate funcţional. Regenerarea
spaţiilor industriale din Depresiunea Petroşani prin dezvoltarea activităţilor turistice”, Editura
Universitară, București
Merciu, Florentina-Cristina, Merciu, G.,L., Stoian, Daniela, (2012), ”Patrimoniul arhitectural
industrial românesc–trecut şi prezent”, în Urbanism. Arhitectură. Construcții, Vol. III, Nr.3, pp. 25-36
http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf 10.01.2015
Pistori, Rozalia, (2007), Hunedoara: un colț de lume românească, Edit. Promun, Arad
Rebega, Lucia, Elena, (2011), ”Dezvoltarea durabilă a turismului în județul Sibiu”, Teză de doctorat,
Universitatea din București http://www.unibuc.ro/studies/
Doctorate2012Mai/Rebega%20Lucia%20Elena%20-%20Dezvoltarea%20durabila%20%20 turismului
%20in%20judetul%20Sibiu/lucrare_rebega.pdf 15.01.2015
Sluslariuc, Gabriela, Corina, Nedelea, A.M, (2012), ”The role of cultural tourism in socio-
economic regeneration of communities” în Journal of tourism – studies and research in tourism,
Issue 16, pp.39-42
Surugiu, Camelia, Frenț, C., Surugiu, M.,R., Dincă, Ana-Irina, (2012), ”Analiza și evaluarea
vulnerabilității și capacității de adaptare la schimbările climatice din sectorul turistic: studiu de caz
pentru stațiunile Predeal, Eforie Nord și Vatra Dornei”, Editura Universitară, București.
Svoboda, T., (2009), ”Cărbunele și drumurile sale de fier”, Caietele Petro-Aqua, Nr.7, Petroșani
Tufescu, V., Mocanu, C., (1964), Depresiunea Petroșanilor, Edit. Științifică, București
Ursuța, P., (2003), ”Restructurarea industriei carbonifere din Valea Jiului. Impactul social”, Lucrare
de licență, Universitatea de Vest, Timișoara, manuscris.
Ursuța, P. ,(2013), ”Considerații asupra perspectivelor de dezvoltare ale stațiunii Dobraia, din
munții Șureanu, din prisma factorilor naturali favorabili dezvoltării domeniului schiabil”, în Repere
geografice, Nr.8, Edit. Pim, Iași, pp.79-83
Voiculescu, M., Popescu, Florentina,Onaca, A.,Torok-Oance, M., (2011), ”Ski activity in western
part of Southern Charpatians . Case study: Straja ski area”, în Analele Universității din Oradea, Seria
Geografie, Year XXI, No.2, pp.159-171
***(2003,2004), PATZ Valea Jiului http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare _teritoriala
/amenajarea_teritoriului/patz_valea_jiului/faza2/memoriu2.pdf 14.01.2015
*** (2008), Strategia de dezvoltare a municipiului Lupeni pentru perioada 2007-2013 www.lupeni.ro
14.01.2015
***(2008), Planul strategic de dezvoltare socio-economică a municipiului Petroșani, 2007-2013
www.petrosani.ro 14.01.2015
***(2010), Dezvoltarea stațiunii turistice Straja, Lupeni - execuție infrastructură de agrement în
stațiune, Licitație publică, Anunț de participare numarul 112421/ 07.12.2010
http://licitatiipublice.clubafaceri.ro/licitatie/dezvoltarea-statiunii-turistice-straja-lupeni---executie-
167883.html 14.01.2015
*** (2010), Lista monumentelor istorice din județul Hunedoara, Ministerul Culturii,
http://www.hunedoara.djc.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=5814 09.01.2015
*** (2013), Planul strategic de dezvoltare socio-economică a orașului Uricani, 2013-2018
www.orasuluricani.ro 14.01.2015
141
*** (2013), Ordinul nr. 2658/2013 privind declasarea din Lista monumentelor istorice a imobilului
"Băile Societăţii Petroşani" din str. Griviţa Roşie nr. 36, municipiul Petroşani, cod HD-II-m-B-03411,
judeţul Hunedoara , Ministerul Culturii http://belleepoque.ro/ 23.01.2015
142
143
Itinerarii istorico - geografice: castele și conace boierești din județul
Botoșani (I) / Historical and Geographical itineraries: castles and boyar
mansions in Botoșani County (I)
Filip Aurora – Simona 1, Paraschiv Viorel
2
Abstract - Județul Botoșani are un capital arhitectonic important rămas
din perioada funcționării statului democratic, care s-a păstrat peste timp în
perioada regimului comunist. Urmările acestui regim totalitar și antidemocratic
se resimt încă, după anul 1990, reconstituirea dreptului de proprietate asupra
acestui patrimoniu confiscat de comuniști fiind greoi și de cele mai multe ori
tergiversat. Această stare de lucruri a condus la distrugerea totală a unor conace,
iar cele care au îndeplinit funcții sociale (orfelinate, centre de sănătate sau
sanatorii cu regim sever etc) au fost cumpărate de adiministrația județeană,
pentru a se putea ulterior investi în modernizarea lor. Câteva obiective care se
pot constitui într-un itinerariu istorico-geografic al vechilor proprietari din
județul Botoșani, vor fi descrise în acest articol, urmând ca itinerariile noastre
ulterioare să creioneze un potențial turistic care nu ar trebui neglijat și chiar
promovat de turismul rural.
Cuvinte-cheie: Botoșani, conace, castele, proprietate, turism rural, peisaj
antropic
Abstract: Botoșani County has an important architectural capital since
the period of democratic state in function which has been preserved over time
during the communist regime. The consequences of this totalitarian and
antidemocratic regime are still being felt, after 1990, the reconstitution of
property ownership of this heritage confiscated by the communists has been
cumbersome and often delayed. This situation led to the complete destruction of
mansions, while those which had fulfilled social functions (orphanages, health
centers or nursing homes with a strict diet, etc.) were bought by the county
administration in order to further invest in their modernization. Some
1 Profesor la Liceul Teoretic ”Nicolae Iorga”, Botoșani, str. I.C. Brătianu, nr. 65, cod 710319, telefon
0231-512132 2 Profesor dr. la Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iași, str. Milcov, nr. 11, cod 700580, telefon
0232-245778, e-mail: [email protected]
144
objectives, which may be set in a historical and geographical route of the old
owners of Botoșani County, will be described in this article, so that our future
itineraries may outline a potential tourism that should not be neglected but
promoted by rural tourism.
Keywords: Botoșani, manors, castles, property, rural tourism,
anthropogenic landscape.
***
1. Introducere. Județul Botoșani are un capital arhitectonic important
rămas din perioada funcționării statului democratic antebelic și interbelic, care
s-a păstrat în urma confiscărilor de la proprieterii de drept în perioada regimului
comunist. În județul Botoșani au fost revendicate în temeiul Legii 10/2001 un
număr de 567 terenuri, foste domenii și conace boierești, care samavolnic au
găzduit sedii de ferme agricole de tip colhoz comunist, primării sau unități
spitalicești. Marea majoritate a imobilelor sunt degradate, iar foștii proprietari
sau urmași ai acestora le revendică deși mulți dintre ei nu mai dețin
documentele justificative. Urmările acestui regim antidemocratic se resimt încă,
după anul 1990, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui
patrimoniu, confiscat de comuniști, fiind greoi și de cele mai multe ori
tergiversat nepermis. Această stare de lucruri a condus la distrugerea totală a
unor conace, iar cele care au îndeplinit funcții sociale în comunism (orfelinate,
centre de sănătate sau sanatorii cu regim sever etc) au fost cumpărate de
adiministrația județeană, pentru a se putea ulterior investi în modernizarea lor
(Podriga, Ionășeni, Guranda ș.a.).
Câteva obiective care se pot constitui într-un itinerariu istorico-geografic
al vechilor proprietari din județul Botoșani, vor fi descrise în acest articol,
urmând ca itinerariile noastre ulterioare să creioneze un potențial turistic care nu
ar trebui neglijat, ci cunoscut, respectat și permanentizat. Peisajul antropic al
vechilor zidiri trebuie reconsiderat și introdus în circuitul de valori real al țării
noastre.
2. Metode de cercetare. Studiul bibliografic din toate sursele posibile de
informare a fost completat cu deplasarea pe teren pentru constatarea stării de
fapt. Au fost culese informații verificabile de la administrațiile publice locale,
persoane adulte cunoscătoare a istoricului așezării, profesori și învățători.
Facem precizarea că de cele mai multe ori informația existentă pe internet este
ambiguă sau chiar neadevărată. A fost realizată o hartă a itinerariului propus pe
care au fost poziționare cu ajutorul coordonatelor geografice obiectivele vizate.
145
3. Itinerariul propus cuprinde următoarele locații:
Castelul Melik (Curtea lui Melik) de la Costești, comuna Răchiți
Poziția geografică. Satul Costești este situat la 7 km sud - est de municipiul
Botoșani și la 4 km de centrul comunei Răchiți, pe coasta dealului Teișoara, pe
vechiul drum istoric Botoșani – Vorniceni, existent încă din perioada medievală
[5,7]. Importanța acestui drum a scăzut după 1959, când circulația spre
Vorniceni s-a mutat prin satul Roma pe noua șosea asfaltată ce lega orașul
Botoșani de primul colhoz din județ [7].
Istoric. Curtea lui Melik, cea mai veche construcție din beton și cărămidă a
satului Costești a fost construită de Eugen Melik, fiul inginerului Ion Mire
Melik, între anii 1925 – 1927, la nord – vest de vatra actuală a satului. Eugen
Melik (1871 - 1957), de origine armeană, a fost profesor la Universitatea ”Al. I.
Cuza” din Iasi, fiind licențiat în litere la Sorbona și cu doctorat în Drept, tot la
Paris. O scurtă perioadă a făcut politică, a fost ales deputat, fiind un apropiat al
lui Nicolae Iorga [8].
Istoria castelului este scrisă în ,,Actul de mărturie din 7 mai 1925”, lasat
de prof. univ. Eugen Melik urmașilor săi. Construcția a fost proiectată de
arhitectul Paul Smărăndescu, în anul 1920 [8]. Arhitectura castelului nu aparține
unui anumit curent, fiind o împletire a stilului medieval cu cel modern și este
asemănătoare conacelor de la Săhăteni și Izvoru Dulce-Merei (Sărățeanu), din
județul Buzău [8]. Turnul din colțul de nord – est al imobilului și acoperișul cu
pante abrupte, în două sau patru ape, îi conferă un caracter aristocratic. Castelul
are aparent două părți distincte: turnul înalt de 20 m și corpul principal, cu trei
nivele, care are o înălțime de cca 17 m. Turnul are pereții exteriori din cărămidă
arsă, confecționată în cuptoarele amplasate lângă izitura Iazului Domnesc.
Acoperișul are forma unei piramide, fiind prevăzut înspre vest cu un chepeng
pentru accesul coșarilor și un paratrăsnet în vârf. Parterul și etajul I au pereții
exteriori din cărămidă arsă, iar etajul al doilea din bârne, șipci și stufit. La
nivelul etajului doi, care de fapt este o mansardă, acoperișul are trei
luminatoare, cu ferestre în 4 canate. Castelul nu are vitralii, sculpturi sau
elemente decorative deosebite, singurele crestături se întâlnesc pe stâlpii de la
cele două lojii, însă extrem de interesante sunt pardoselile din mozaic, colorate
în alb, negru și roșu, precum și desenele pătrate din parchetul de stejar [8].
În primăvara anului 1941 în castel a fost cazată o unitate motorizată
germană, iar în martie 1944 moșierul s-a refugiat în Oltenia, locul de origine al
soției sale, Elena Despa. Întregul domeniu de la Costești este lăsat în
administrarea unor oameni de încredere din sat. Înainte ca satul să fie ocupat de
146
ruși, în aprilie 1944, sătenii au devastat castelul, în holul căruia au ars cărțile de
o valoare inestimabilă, multe scrise în limba franceză. Din 1950 și până la
sfârșitul secolului al XX-lea, imobilul intră în folosința agricolă a unor ferme
agricole de stat [8]. Actualii moștenitori nu au resursele necesare reparării
castelului (foto1), tot domeniul fiind aparent părăsit. Paradoxal, sau nu, castelul
nu este înregistrat pe Lista Ministerului Culturii și Cultelor, și nici pe Lista
Monumentelor Istorice din Județul Botoșani
Parcul inițial din fața castelului nu s-a mai păstrat fiind distrus în timp.
Astăzi, spațiul din jurul clădirii este dezolant, vechea livadă alcătuită din soiuri
valoroase (meri, peri și gutui) a fost complet defrișată, doar în partea de nord –
vest, în fata intrării principale, au mai rămas: 2 nuci bătrâni, 6 pini și 5 molizi..
Foto 1. Castelul lui Melik, vedere dinspre sud (2015- foto Paraschiv V.), schița castelului după
Costachi Uliciuc, 2003)
Conacul Miclescu din satul Călinești - orașul Bucecea
Pozitia geografică. Satul Călinești se află la cca 2 km nord – vest de orașul
Bucecea, fiind astăzi parte componentă a acestuia. Este situat pe DN 29C, la 15
km de orașul Botoșani, la 40 km de orașul Siret și la 35 km de orașul Suceava.
Istoric. Satul Călinești a fost atestat documentar la 7 iulie 1430, în timpul
domnitorului Alexandru cel Bun (1400 – 1432). Vatra de locuire este una destul
de veche, în urma cercetărilor arheologice din lungul șoselei Botoșani –
Bucecea, pe un platou înclinat la cca 1,2 -1,5 km spre nord-nord-est de sat, în
”Valea Bulgarilor”, la locul numit ”Siliștea„ s-au descoperit bucăți de chirpic,
pământ ars, precum și resturi de fragmente ceramice din perioada feudală târzie.
La vest de sat, spre valea Siretului, se mai păstrează încă cărămizi, pietre, ziduri
de biserică, un cimitir vechi, [13, p.63], semn că acolo a fost vatra satului
mutată mai târziu pe actualul amplasament. Așezarea inițială, de la locul numit
147
”Siliștea”, a fost părasită de locuitori, probabil din cauza revărsărilor Siretului
[3].
Conacul Miclescu de la Călinești a fost proprietatea familiei Miclescu,
amintită de Dimitrie Cantemir1, drept o veche familie moldoveană dovedită cu
documente încă din secolul al XV-lea. Familia boierească Miclescu este
originară din zona nordică a ținutului Vasluiului, unde întâlnim și un sat
Miclești, sosind pe meleagurile Călineștilor prin 1620 [4].
Investigațiile arheologice desfășurate la Conacul Miclescu, în anul 2004,
pe baza observațiilor stratigrafice și a materialului recoltat, arată că edificiul
rezidențial de la Călinești este prima și cea mai veche construcție civilă de zid
identificată și cercetată arheologic din județul Botoșani [13]. Cercetatea a avut
ca rezultat, descoperirea urmelor fundației unui edificiu mai vechi decât cel
existent astăzi, ceea ce arată că clădirea inițială se poate data în veacul al XVIII-
lea, posibil în prima jumătate a acestuia [13]. Către sfârșitul secolului al XVIII-
lea și începutul secolului al XIX-lea are loc prima mare transformare și edificare
a unei noi reședinte, de fapt o dezvoltare în plan acelui anterior.
Unii autori sunt de părere că primele clădiri rezidențiale de la Călinești
au fost construite de familia Miclescu în prima jumătate a secolului al XVII-
lea2, dar recensămintele rusești din 1772 – 1774 arată ca proprietar al
Călineștilor pe Constantin Arapu, descendent al unei vechi familii boierești din
Moldova [11, p.192], abia din anul 1803 banul Constantin Miclescu va fi
proprietarul moșiei și va intra în rândul marii boierimi, prin boierul Gavril
Miclescu3.
Conform documentelor proprietarilor actuali, primul conac a fost ridicat
în prima jumătate a secolului al XVIII - lea (pe la 1711) și reprezintă ,,prima
variantă a edificiului actual”, a doua etapa fiind încadrată primei jumatăți a
secolului al XIX-lea (se pare la 1820), în timpul marelui vornic Constantin
(Costache) Miclescu (1754 – 1839) și a soției sale, Zoe Vârnav Liteanu. Tot
atunci a fost ridicată și biserica familiei din incinta parcului (1826), cu hramul
,,Sfântul Nicolae“. În anul 1888, Alina Miclescu, fiica lui Ioan Cantacuzino și
soția lui Jean Miclescu, va adăuga două scări monumentale ,,à la française” care
încadrează salonul de la etaj și va construi o sufragerie de 14 m lungime în
aripa stângă a conacului. În perioada comunistă conacul a avut mai multe
destinații, printre care și cea de penitenciar.
1 Dimitrie Cantemir. Descriptio Moldaviae, Editura Litera, București, 2001,
2 Ion, Narcis Dorin, Castele, palate si conace din România, vol. I, București, 2002, p.377-338
3 Theodor Codrescu, Uricariul, Condica liuzilor, 1803, p. 315
148
În 1991, după apariţia legii privind retrocedările, ultimul descendent al
familiei, Radu Alexandru Miclescu a revenit în România pentru a reintra în
posesia patrimoniului dobândit de-a lungul timpului de familia sa. În anul 1996,
acesta devine proprietarul conacului și a cca 200 ha teren din fostul domeniu
boieresc. Conacul cuprinde 11 camere la parter, 14 încăperi la etaj, un salon de
recepții în corpul central, alte doua saloane, servind aceluiasi scop ca și
sufrageria de 84 m2.
Pentru readucerea la viață a conacului a fost folosită o metodă romantică
de restaurare, după modelul celui din 1940, de către arhitectul Șerban Sturdza,
văr cu Radu Alexandru Miclescu. Interioarele edificiului sunt reamenajate dupa
gustul epocii cu mobilier ce datează din secolele XVIII-XIX și reprezintă mai
multe stiluri și culturi: Biedermeier, Napoleon al III-lea, Louis Phillippe, sau în
stil Empire rusesc, așa cum este salonul mare. În interior se află amenajat și un
apartament al reginei, în aripa dreaptă a clădirii, în amintirea momentului în
care conacul a avut-o ca oaspete pe regina Maria, soția regelui Ferdinand I.
Conacul adăpostește obiecte de artă extrem de rare, diferite colecții personale,
printre care și o bibliotecă de mare valoare. Inaugurarea ansamblului
arhitectural restaurat a avut loc pe 25 iunie 2005.
Parcul dendrologic. Conacul actual se înalță maiestuos în centrul parcului
dendrologic (foto 2.1), acum secular, care mai ocupă doar 3,5 ha din cele 28 ha
pe care se întindea în urmă cu cca 70 de ani, fiind înconjurat cu zid de cărămidă.
Accesul în curtea conacului se face printr-o poartă monumentală, pe al cărui
fronton tronează blazonul familiei (foto 2.2). Inventarul biologic al speciilor
lemnoase din parc este în curs de definitivare, parcul cuprinzând specii
valoroase.
Conacul Miclescu se găsește pe Lista Monumentelor Istorice, cod LMI 2004
BT-III-mB-20848 [10]. Interiorul conacului nu este vizitabil pentru turiști, dar
exteriorul poate fi admirat mai ales pentru tot ceea ce urmașii demni pot
reconstitui memoria înaintașilor cu mult respect.
149
Foto 2. Conacul Miclescu (Sursa foto privată)
Conacul Roznovanu-Kogălniceanu de la Știubieni
Poziția geografică. Satul reședință comunală Știubieni, este situat pe DJ
209 B, pe valea Bașeului, la cca 7 km vest- nord-vest de orașul Săveni și la 44
km de orașul Botoșani.
Istoric. Numele satului se trage de la știubeiele de prisacă, cel mai
probabil confecționate de locuitori. Este unul dintre satele vechi ale județului,
care a fost întărit de Alexandru cel Bun (1400 – 1432) lui Hodco Costici și Lev.
După cum rezultă din documentul datat la 24 noiembrie 1492, Ștefan cel Mare
cumpără ,,….un sat anume Știubeiul, pe Bașeu, pe amândouă părțile
Bașeului….., cu 250 zloți tătărăști…” de la nepoții lui Hodco și Lev, pe care îl
întărește mănăstirii Putna [1]. La 20 noiembrie 1873, Nicolae Roznovanu –
devenit proprietar- vinde lui Matei Rosetti o parte din moșia Știubieni, cea de
deasupra Tătărășenilor, în suprafață de 265 fălci și 16 prăjini. La 25 decembrie
1877, Adela Cantacuzino-Pașcanu, devenită prin căsătorie Kogălniceanu,
cumpără o parte a moșiei Știubieni, Petricani și Chișcăreni de la Nicolae Rosetti
Roznoveanu, în suprafață de 1944 falci și 46 prajini. Grigore Kogălniceanu,
nepot de soră al lui Mihail Kogălniceanu și soțul Adelei, construiește conacul,
școala (azi distrusă) și biserica satului actuală. Conacul “Roznovanu-
Kogălniceanu” a fost construit în 1890 și a avut mai multe destinații după
confiscarea sa de către regimul comunist în 1948. Ca o curiozitate arhitecturală
locală, clădirea conacului nu are subsol și nici pivnițe, se pare că acestea s-au
prăbușit sau au fost intenționat distruse! Între anii 1952 – 1970 în conac a
funcționat școala rurală, iar apoi Primăria comunei Știubieni. În 2007 conacul a
fost renovat și recompartimentat fiind destinat drept clădire pentru Consiliul
local și primărie (foto 3.1).
150
Foto 3. Conacul Știubieni imaginea actuală (1-2), stânca grezoasă inscripționată (3) și izvorul
amenajat (4). Foto V.Paraschiv, 2014
Celelalte clădiri ale fostei curți boierești au îndeplinit funcții sociale diferite în
timp: sediu de colhoz/CAP, depozite, școală, sediu primărie și acum grădiniță.
Unele anexe au fost vândute după lichidarea fostului CAP! La Știubieni este
menționată și o renumită școală de pomicultură pentru fiii de țărani [2].
Parcul dendrologic al fostului conac, din care se mai păstreză cca 1 ha,
cuprinde trei paltini seculari (foto 3.2), un dud secular și alți arbori tineri,
diferiți: paltini, salcâmi, duzi etc. În parcul actual se mai păstrează, în ruină, un
semicerc de moară, ruinele aducțiunii de apă (foto 3.4), un bazin săpat în gresii
și o stâncă de gresie (înaltă de peste 2 m, lată de 1,2 m și grosime de cca 0,4 m)
cu o inscripție greu identificabilă ”…Lazar AGheorghiu….1819” (foto 3.3).
Parcul s-a ruderalizat, în vremea comunismului fiind amputat teritorial pentru
extinderea vetrei satului și amenajarea terenurilor sportive pentru școală.
Primăria Știubieni are în plan un proiect de reamenajare a vechiului parc,
așteptând finanțare guvernamentală.
Conacul „Roznovanu-Kogălniceanu” este cuprins pe Lista Monumentelor
Istorice la poziția, cod LMI 2004 BT-II-m-B-02023 [10].
151
Conacul Ion Pillat de la Miorcani, comuna Rădăuți – Prut. Proprietar
actual: Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Centrul Cultural Pastoral –
Misionar “Ion Pillat” din Miorcani (inexistent)
Poziția geografică. Comuna Rădăuți - Prut este situată în partea de nord a
judeţului Botoşani, la intersecţia mai multor drumuri, fiind un important nod
rutier și punct vamal (prin podul rutier Rădăuţi Prut – Lipcani) cu Republica
Moldova. Aici se poate ajunge pe DN 29 A Dorohoi – Rădăuţi Prut, sau pe DN
24 C Ştefăneşti - Rădăuţi Prut, care trece prin Miorcani, drum național
neasfaltat pe sectorul Manoleasa – Rădăuți Prut. Pe DJ 282, Săveni - Rădăuți
Prut, după Coțușca, se desprinde un drum recent asfaltat care iese la Miorcani,
drum care taie înșeuarea de la obârșia pârâului Ghireni. Satul Miorcani este
așezat la o distanţă de cca 800 m de râul Prut si la o depărtare de 5 km S-E de
reședința comunei, Rădăuți - Prut.
Istoric. Satul Miorcani este așezat pe vechiul drum comercial domnesc
denumit „Calea Hotinului”, rută care trecea Prutul pe la Rădăuti-Prut și se
continuă spre Ștefănești și Iași [9]. Moșia Miorcani era în proprietatea lui
Alexandru Șuțu la 1864, arendaș fiind Nicu Vizitiu Pillat, bunicul poetului Ion
Pillat. Arendașul devine ulterior proprietarul moșiei Miorcanilor, pe care a lăsat-
o apoi moștenire celor doi fii ai săi: Gheorghe Pillat și Ion N. Pillat ( tatăl
poetului Ion Pillat). Ion N. Pillat, a construit pe moşia de la Miorcani un conac,
pe ruinele vechilor construcții boierești care datau din anii 1830 – 1833. Pe la
1870, împreună cu fratele său, Gheorghe, au ctitorit biserica din Rădăuți-Prut
[7]. În 1913, moșiile Rădăuți-Prut și Miorcani erau în proprietatea lui Ion N.
Pillat. . Administrarea moșiei era făcută de Ion N. Pillat și de fiul său, cunoscut
mai ales ca poet și politician. Poetul Ion Pillat (1891-1945) a avut și o carieră
politică, fiind ales vicepreședinte al Adunării Deputaților în 1934 și 1937.
În 1944, întreaga moșie a fost devastată de armata de ocupație sovietică,
care au tăiat copacii pentru a face un parc de tancuri, iar cărțile și bunurile
familiei au fost arse, împrăștiate prin sat sau trecute peste Prut.
După moartea poetului conacul a rămas moștenire fiului său, Dinu Pillat,
care nu a apucat să se bucure de moștenire. În anul 1948, regimul comunist a
naționalizat imobilul și l-a transformat într-o secție a spitalului Dărăbani. Între
anii 1951 - 1995 spitalul rural din Miorcani, găzduit de fostul conac Pillat, a
asigurat asistenţă medicală populației din zonă. În 1987, în anexele fostului
conac, s-a amenajat la cererea familiei un mic muzeu, în care se regăseau câteva
din obiectele personale ale poetului. Micul muzeu s-a desființat între timp,
practic el a fost distrus de neglijența autorităților post-comuniste, în 2001!
152
În încercarea de a salva conacul de la distrugerea lui totală, Monica Pillat
împreună cu mama ei, Cornelia Pillat, au dat spre administrare, în anul 1995,
întregul domeniu, inclusiv livada, curtea boierească şi pădurea din afara
localităţii (10 hectare de teren, dintre care 3,8 ha intravilan, situat în jurul
clădirilor conacului, şi 6,2 ha de pădure, pe malul râului Prut) Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei. Actul de donație s-a încheiat în vara anului 2002 între
moștenitoarele familiei Pillat și Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, prin IPS
Daniel Mitropolitul Moldovei, fixându–se acolo și înființarea unui Centrul
Cultural Pastoral – Misionar “Ion Pillat din Miorcani”, precum și amenajarea
unei expoziții permanente Ion Pillat, a unei biblioteci, a unei tabere de creație,
care să promoveze activități cu specific ecumenic. Din păcate, nenumăratele
apeluri ale familiei nu au reușit să impresioneze fețele bisericești, conacul stă să
cadă, fapt constatat la fața locului și de noi, iar planurile stipulate în actul de
donație nu mai au nicio conotație culturală. Conacul, în august 2014, arăta jalnic
(foto 4.1 și 4.2): miros greu, de vechi și de spital părăsit, totul neîngrijit, câteva
fotografii aruncate pe pereți (foto 4.3), cu aceleași etichete îngălbenite...
Foto 4. Conacul Ion Pillat de la Miorcani: conacul- fațada principală (1), clădirile anexe (2),
expoziția ”muzeală” (3) și iazul (4). Foto V. Paraschiv, august 2014
153
Încăperile conacului găzduiesc utilaje de tăiat lemn, o masă de ping – pong,
stive de scânduri proaspăt tăiate, depozite de nimicuri... Am văzut și fosta
ghețărie care, cândva, funcționa cu gheață tăiată din albia Prutului. Conacul Ion
Pillat se află pe Lista Monumentelor Istorice la pozitia cod LMI 2004 BT-II-m-
B-01998 [10].
Parcul dendrologic. Ocupă o suprafață de 7 ha pădure și teren agricol,
bine împrejmuit, cca 30% din gardul inițial din piatră a fost refăcut, iar cele trei
intrări la conac sunt amenajate, din care una străjuită de o alee cu castani
seculari. Pădurea de lângă conac cuprinde un mic arboret de stejari seculari,
situat la intrarea dinspre sud-vest, câțiva paltini și ulmi seculari diseminați prin
pădurea de versant, în mare parte ruderalizată cu fel de fel de arbori și arbuști
autohtoni. S-au reamenajat iazul (foto 4.4) și un izvor de vale cu o troiță.
Figura 1. Poziția geografică a itinerariului geografic-istoric analizat (Sursa hărții de bază
http://hartionline.e-promovaresite.ro/05.02.2015)
Concluzii. Avem un patrimoniu și nu știm cum să-l protejăm și să-l
punem în valoare! Trecutul nostru e mai sărac prin neincluderea în circuitul de
154
valori a unor monumente care ar putea aduce plusvaloare economică. Din
păcate aceste itinerarii pot părea sentimentale, pentru că vizitarea lor este
aproape imposibilă. Informațiile necesare despre aceste monumente nu există,
site-urile instituțiilor de cultură și turism abundă prin … dezinformare! Iată de
ce acest traseu propus de noi va putea fi urmat doar de cei curajoși! Un
itinerariu pentru educația ”patriotică” a respectării valorilor noastre locale și
naționale nu este posibil și în Județul Botoșani, cu unele excepții arhicunoscute:
Ipoteștii lui Eminescu și Livenii lui Enescu…pentru că, la Mihăileni, casa unde
a copilărit marele Enescu este aproape prăbușită!
Bibliografie
[1] Cihodaru, C., Caproșu, I. și Ciocan, N., (1980), Documenta Romaniae Historica A.
Moldova (1487 – 1504), vol.III, Bucuresti, p. 230-234 (nr.18)
[2] Constantinescu, I., (1933), Geografia Județului Dorohoi pentru clasa II-a primară.
Tipografia A. Hornik, Cernăuți
[3] Lahovari, George Ioan, (1899), Marele dicționar geografic al României, vol II,
Stabilimentul grafic J.V. Socecu. Bucuresti. 1899, p.266
[4] Manolache, S., (2014), Sub zodia Luceafărului. Monografia comunei Mihai Eminescu.
Editura Junimea, Iași
[5] Nedejde, V., C., Țițu, I., (1895), Dicționar geografic al județului Botoșani (la anul
1891). Tipografia Thoma Basilescu, București
[6] Nicolau, Ș., (2007), Poșta și filateliștii botoșăneni. Editura Axa, Botoșani
[7] Poclid, Mihai, (2014), Județul Botoșani în 2013. Monografie geografică. Editura Taida,
Iași
[8] Uliciuc, Costachi, (2004), Costeştii Botoşanilor la sfârşit de mileniu. Monografie.
Editura Axa, Botoșani
[9] Urzică, D., (1928), Sate și târguri de pe înaltul podiș al Dorohoiului. Tipografia
Institutului de Arte Grafice, București
[10] ***, (2011), Botoșani. Patrimoniu 2011. Buletin informativ. DJCPN Botoșani
[11] ***, (1975), Moldova în epoca feudalismului, Chișinău, vol VII, partea I, si partea a II-a
[12] ***, (2012), Județul Botoșani. Album. Editura Pim, Iași
[13] ***, (2013), Repertoriul arheologic al județului Botoșani, AFCN.
155
Ariile natural protejate din Județul Vrancea /
Protected natural areas in Vrancea County
Stănilă Andreea-Georgiana
1 , Stănilă Cristian
2
Rezumat. Activităţile umane din ce în ce mai evoluate din ultimile
secole au dus la o îmbunătăţire ridicată a calităţii vieţii omului, însă tot
acest progres s-a realizat în detrimentul mediului, ducând la dispariţia a
numeroase specii de plante şi animale şi punând în pericol existenţa multor
altora, în special ca urmare a distrugerii habitatelor acestora. Soluţia
optimă adoptată de statele lumii a fost înventarierea speciilor ameninţate şi
protejarea lor prin înfiinţarea unor areale de conservare în care presiunea
exercitată de activitatea omului să fie minimă – ariile naturale protejate.
În prezenta lucrare este evidenţiată necesitatea înfiinţării ariilor
naturale protejate în judeţul Vrancea şi importanţa existenţei acestora atât
pentru conservarea naturii, cât şi pentru comunităţile locale.
Cuvinte cheie: Vrancea, arii protejate, turism, situri, habitat, Putna.
Abstract: Human activities increasingly more evolved in the last few
centuries have led to a high improvement in the quality of human life, but all
this progress was achieved at the expense of the environment, leading to the
extinction of many species of plants, threatening the existence of many others,
especially by habit destruction. The optimal solution adopted by the countries of
the world was the inventory and the protection of threatened species by the
foundation of conservation areas where human pressure is minimal - natural
protected areas. This paper highlights the need for foundation and the
importance of these natural protected areas in Vrancea County.
Keywords: Vrancea, protected areas, tourism, sites, habitat, Putna.
Judeţul Vrancea se caracterizează printr-o varietate foarte mare a
cadrului natural, fiind prezente aproape toate formele de relief – munte,
1 PhD candidate, Secondary School, no 1, Matca, județul Galați. E-mail: [email protected]
2PhD candidate, “Iorgu Iordan” Secondary School, Tecuci, județul Galați. E-mail:
156
deal, câmpie, luncă, depresiuni întinse şi, implicit, o mare diversitate a
vegetaţiei şi faunei.
1. Istoricul ariilor protejate
În timpul secolelor IX şi XX, suprafeţele împădurite întinse ale
Vrancei au constituit o atracţie importantă pentru societăţile forestiere ale
vremii. Conform statisticilor din acea perioadă, au fost defrişate în mod
iraţional - peste 30.000 ha. Regiunile cele mai afectate de exploatarea
abuzivă au fost Valea Şuşiţei, Putnei, Tişitei şi Zăbalei. Procentul de
răşinoase a scăzut la aproximativ 50%, iar reîmpădurirea suprafeţelor s-a
făcut pe cale naturală, ceea ce a condus la instalarea unor specii mai puţin
valoroase.
Exploatarea necontrolată a condus la declanşarea unor fenomene
puternice de eroziune a versanţilor, multe trenuri au fost scose din circuitul
agricol din cauza alunecărilor de teren şi a proceselor de levigare.
Accentuarea fenomenului de eroziune a fost cauzat atât de practicarea
tăierilor, dar si de folosirea utilajelor grele.
Toate acestea au impus necesitatea conservării mediului şi protejarea
biodiversităţii prin declararea unor arii protejate.
Astfel, prima arie protejată de pe teritoriul judeţului Vrancea a fost
”Focul viu” de la Andreiaşu de Jos, declarată prin Decizia Consiliului
Judeţean Popular Vrancea nr. 1063/1967, cu suprafaţa de 12 ha.
Cercetările privitoare la speciile de plante şi animale din judeţ au
fost realizate în anii 1971 - 1974 de specialiştii muzeelor de ştiinţe
naturale din Bucureşti, Focşani, Sibiu, Timişoara şi Iaşi.
Ulterior, în anul 1973, prin Decizia nr. 156 a Consiliului Popular al
judeţului Vrancea, au fost înfiinţate alte 8 rezervaţii naturale, care însumau
1315 ha, din care 4 situate în zona montană a judeţului Vrancea.
Diversitatea de specii şi habitate, densitatea mare a carnivorelor mari
şi a habitatelor favorabile existenţei acestora sunt principalele motive care
au stat la baza declarării în 1992 de noi arii protejate în zona montana a
judetului Vrancea, prin Hotărârea nr. 12/1992 a Consiliului Judeţean
Vrancea, dar şi la extinderea suprafeţelor ariilor deja existente.
Prin adoptarea Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a III - a zone protejate, au fost
declarate doar 18 zone protejate pentru judeţului Vrancea, fiind omise
câteva rezervaţii (Lăcăuţi - Izvoarele Putnei, Muntioru Ursoaia, Muntele
Furu, Crângul Petreşti etc.) şi au fost menţionate suprafeţe mai mici faţă
de Hotărârea nr. 12/1992, reducându-se astfel semnificativ suprafaţa totală
protejată la doar 2.877,5 ha, comparativ cu cea menţionată la nivel local în
1992 - 17.419,9 ha.
În urma Hotărârii de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea
regimului de arie naturală protejată pentru noi zone a fost declarat Parcul
Natural Putna – Vrancea cu o suprafaţa de 38204 ha, încadrându-se în
157
categoria a V-a. Tot prin această hotărâre a fost înfiinţată aria protejată
Poiana Muntioru şi au fost mărite suprafeţele altor două. Prin urmare,
suprafaţa protejată a crescut de aproape 14 ori, ajungând la 40.180 ha.
Cea mai recent recunoscută arie protejată este Pădurea Merişor -
Cotul Zatuanului, prin Hotarârea de Guvern 1143 /2007, cu suprafa ţa de
469 ha.
În ceea ce priveşte Reteaua Europeană Natura 2000, România şi-a
asumat responsabilitatea de a înainta Comisiei Europene până la începutul
anului 2007, lista potenţialelor Situri de Importanta Comunitară (SCI) în
conformitate cu Directiva Habitate şi a listei Ariilor de Protecţie Specială
Avifaunistică (SPA) în conformitate cu Directiva Păsări.
Astfel, la nivelul judeţului au fost declarate următoarele situri
„Natura 2000”:
- SCI: (11) Căldările Zăbalei (378 ha), Cascada Mişina (221 ha),
Pădurea Cenaru (418 ha), Lacul Negru (98 ha), Pădurea Dălhăuţi (214 ha),
Pădurea Merişor - Cotul Zătuanului (579), Pădurea Verdele (273 ha),
Poiana Muntioru (24 ha), Parcul Natural Putna – Vrancea (38.190 ha),
Pădurea Reghiu Scruntar (115 ha), Şindriliţa (884), totalizând o suprafaţă
de 41.394 ha.
- SPA: (3) Lunca Siretului Inferior (11.202,3 ha în Vrancea), Măgura
Odobeşti (12.753 ha), Munţii Vrancei (37.426,2 ha în judeţ), Lacurile de
acumulare Buhuşi - Bacău – Bereşti (55,75 ha în Vrancea), totalizând o
suprafaţă de 61.437,25 ha.
Majoritatea siturilor SCI se suprapun peste arii protejate, însă sunt
mai extinse decât acestea, neavând acelaşi caracter restrictiv, aşa cum este
în cazul rezervaţiilor naturale. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul unor
SCA (de exemplu Lunca Siretului), din care doar Măgura Odobeşti
aparţine în totalitate judeţului Vrancea, celelalte prelungindu-se şi în
judeţele învecinate Buzău, Brăila, Galaţi, Bacău sau Covasna.
2. Habitate şi specii de animale şi plante protejate
Habitatele sunt entităţi spaţiale, relativ omogene, individualizate
prin caracteristici abiotice şi biotice.
Habitatele protejate au ca bază legală OUG 57/2007 privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si
faunei salbatice (Anexa 2), completată ulterior prin OUG nr. 1092/2008.
La nivel european cadrul legal este stabilit de Directiva Consiliului
Europei 92/43 EEC.
Prezenţa habitatelor şi/sau speciilor protejate într-un areal impun
instituirea regimului de protecţie Natura 2000 - sit de importanţă
comunitară sau sit de importanţă avifaunistică.
În judeţul Vrancea sunt întâlnite 14 tipuri de habitate conform OUG
57/2007, din care 4 sunt habitate strict protejate (Tabelul nr. 1).
158
Tabel nr. 1: Tipuri de habitate din judeţul Vrancea
Nr.
crt
Tipul de habitat Cod
Natura
2000
Specii caracteristice
1. Tufişuri cu Pinus mugo şi
Rhododendron hirsutum
4070*
jneapănul (Pinus mugo), bujorul
de munte (Rhododendron
myrtifolium)
2. Pajişti bogate în specii de
Nardus, pe substraturile
silicioase ale zonelor
muntoase
6230* ţăpoşică (Nardus stricta), unghia
păsării (Viola declinata)
3. Turbării active 7110* specii de muşchi (Sphagnum
recurvum, S. Fallax, S.
magellanicum), bumbăcăriţa
(Eriophorum vaginatum)
4. Păduri de pantă, grohotiş
sau ravene cu Tilio-
Acerion
9180* frasin (Fraxinus excelsior), paltin
(Acer pseudoplatanus), ulm
(Ulmus glabra), lopăţea (Lunaria
rediviva)
5. Pajişti montane 6520 ovăscior auriu (Trisetum
flavescens), creţişoara
(Alchemilla vulgaris)
6. Păduri tip Luzulo-Fagetum 9110 molid (Picea abies), fag (Fagus
sylvatica), mălaiul cucului
(Luzula luzuloides)
7. Păduri dacice de fag
(Symphyto-Fagion)
91V0 fag (Fagus sylvatica), limba
cerbului(Phyllitis scolopendrium),
mierea ursului (Pulmonaria
rubra)
8. Păduri tip Asperulo-
Fagetum
9130 fag (Fagus sylvatica), carpen
(Carpinus betulus), colţişor
(Dentaria bulbifera)
9. Păduri acidofile cu Picea
din etajele alpine montane
9410 molid (Picea abies), măcrişul
iepurelui (Oxalis acetosella),
colţişorul glandulos (Dentaria
glandulosa)
10. Vegetaţie erbacee de pe
malurile râurilor montane
3220 Epilobium, Calamagrostis sp.,
Dryas octopetala
159
Nr.
crt
Tipul de habitat Cod
Natura
2000
Specii caracteristice
11. Asociaţii de lizieră cu
ierburi înalte hidrofile de
la nivelul câmpiilor până
la nivel montan şi alpin
6430 ştevia stânelor (Rumex alpinus),
cruciuliţa (Senecio subalpinus),
urzica (Urtica dioica), Petasites
kablikianus
12. Mlaştini turboase de
tranziţie şi turbării
mişcătoare
7140 rogoz (Carex lasiocarpa), muşchi
(Sphagnum warnstorfii)
13. Râuri de munte şi
vegetaţia lor lemnoasă cu
Myricaria germanica
3230 cătina mică (Myricaria
germanica), răchita roşie (Salix
purpurea)
14. Pajişti uscate 4030 afin (Vaccinium myrtillus), iarba
neagră (Calluna vulgaris)
* habitate strict protejate
Recunoscute pentru raritatea, frumuseţea şi însemnătatea ştiinţifică,
în Vrancea se găsesc specii declarate monumente ale naturii cum ar fi:
tisa (Taxus baccata), floarea de colţ (Leontopodium alpinum), bulbucii de
munte (Trollius europaeus), papucul doamnei (Cypripedium calceolus),
zada (Larix decidua), jneapănul (Pinus mugo).
- Cypripendium calceolus - întâlnită pe terenuri cu excedent de
umiditate cu un microclimat de adăpost; identificări certe s-au făcut în
Cenaru şi în albia pârâului Tişiţa, fapt pentru care au fost propuse şi
validate ca situri Natura 2000;
- Leontopodium alpinum - în Cheile Tişiţei, doar pe versantii estici,
se află la cea mai joasă altitudine din ţară.
Dintre speciile de faună protejate se remarcă:
- şarpele de alun (Coronella austriaca) - trăieşte în locurile uscate
situate în pinetele plantate şi în golurile de munte, cu stâncării;
- tritonul cu creastă (Triturus cristatus);
- tritonul carpatic (Triturus montandoni) – specie endemică prezentă
doar în Carpaţi, bine reprezentată in aria montană a Vrancei;
- salamandra (Salamadra salamandra) - în pădurile de foioase
umede, sensibilă la regimul hidrologic al râurilor, vară supravieţuind
puţine exemplare;
- buhaiul de izvoraş (Bombina variegata) - dependent de regimul
hidrologic al râului, de aceea nu se întâlneşte pe râurile care seacă sau cu
regim controlat;
- brotăcelul (Hyla arborea) - rezistent la frig, urcând și la peste 1500
m.
160
- Pericallia matronula - specie deosebit de rară, puţin semnalată în
alte zone ale ţării, poate fi observată mai ales în luna iulie în sectorul
inferior al Cheilor Tişiţei;
- pisica sălbatică (Felis silvestris) - specie concurată de râs, migrând
din zonele unde trăieşte acesta; prezenţa semnalată iarna, după urmele de
pe zăpadă;
- râsul (Lynx lynx) - specie vulnerabilă; prada predilectă este capra
neagră, jucând alături de lup un rol de control al acestor populaţii;
- vidra (Lutra lutra) - specie aflată în puternic regres, ultimele
refugii găsindu-le în preajma râurilor din câteva zone de munte din
Romania, specie periclitată, pentru care se duce o intensă campanie de
protecţie la nivel mondial; ameninţarea principală aici este pierderea
habitatelor;
- lupul (Canis lupus) - trăieşte în haită de peste 4 exemplare; are un
rol deosebit în controlul endogamiei la capra neagră şi a sănătăţii
populaţiilor;
- ursul (Ursus arctos) - specie emblematică pentru Carpaţi, bine
reprezentat din punct de vedere al numărului de indivizi, calităţii şi
viabilităţii populaţiei;
- capra neagră (Rupicapra rupicapra) - specie reintrodusa în Muntii
Vrancei, în Aria protejată Tişiţa, dar care în prezent populează un spaţiu
mult mai mare; datorită condiţiilor trofice, numărul exemplarelor
depăşeşte cifra de 250, evoluţia efectivului putând fi însă influenţată de
activităţi antropice.
3. Tipuri de arii protejate
Ariile protejate de pe teritoriul judeţului Vrancea se pot clasifica
astfel (vezi Harta nr. 1):
1. După interes:
a) arii protejate de interes naţional:
- conform clasificării româneşti, din cele 21 de arii protejate, una
este parc natural (Parcul Natural Putna Vrancea), iar restul sunt rezervaţii
naturale;
- conform clasificării IUCN, ariile protejate fac parte din:
- categoria III: Cascada Putnei, Groapa cu pini, Râpa Roşie,
Strâmtura Coza;
- categoria IV: Algheanu, Cascada Mişina, Lunca Siretului,
Muntele Goru, Pădurea Cenaru, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Lepşa –
Zboina, Pârâul Bozu;
- categoria V: Parcul Natural Putna Vrancea;
- categorii combinate: Focul Viu de la Andreiaşu de Jos, Pădurea
Reghiu – Scrutaru, Valea Tişiţei.
b) de interes comunitar (situri Natura 2000);
161
Harta nr. 1
- SCI: (11) Căldările Zăbalei, Cascada Mişina, Pădurea Cenaru,
Lacul Negru, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Merişor - Cotul Zătuanului,
Pădurea Verdele, Poiana Muntioru, Parcul Natural Putna – Vrancea,
Pădurea Reghiu Scruntar, Şindriliţa;
- SPA: (3) Lunca Siretului Inferior, Măgura Odobeşti, Munţii
Vrancei;
c) de interes local: Rezervaţia Naturală Lăcăuţi-Izvoarele Putnei
(1791 ha), zonele de conservare specială Muntele Ciuta (302 ha), Strâmba
(495 ha), Bahneanu (420 ha) – nemenţionate într-un act legislativ la nivel
naţional.
2. După profil:
Majoritatea ariilor protejate din judeţ sunt de tip mixt, însă
reprezentative pentru fiecare profil sunt:
a) paleontologic: Groapa cu pini, Pădurea Reghiu – Scrutaru, Pârâul
Bozu;
b) geologic: Focul Viu de la Andreiaşu de Jos, Pădurea Reghiu –
Scrutaru;
c) geomorfologic: Algheanu, Muntele Goru, Râpa Roşie, Strâmtura
Coza;
162
d) hidrogeomorfologic: Căldările Zăbalei – Zarna Mică, Cascada
Mişina, Cascada Putnei, Cheile Nărujei I - Lacul Negru, Cheile Nărujei II -
Pădurea Verdele, Valea Tişiţei;
e) forestier: Cheile Nărujei II - Pădurea Verdele, Focul Muntele
Goru, Pădurea Cenaru, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Lepşa – Zboina, Valea
Tişiţei etc.;
f) floristic: Poiana Muntioru, Muntele Goru, Cascada Mişina,
Cascada Putnei, Cheile Nărujei I - Lacul Negru, Cheile Nărujei II -
Pădurea Verdele, Pădurea Cenaru;
g) faunistic: Lunca Siretului, Pădurea Merişor Cotul Zatuanului,
Valea Tişiţei;
h) peisagistic: Strâmtura Coza, Cascada Mişina, Cascada Putnei,
Focul Viu de la Andreiaşu de Jos, Pădurea Reghiu – Scrutaru etc.;
i) mixt: majoritatea ariilor se încadrează în mai multe categorii, cea
mai importantă fiind Parcul Natural Putna Vrancea.
Ariile protejate din Vrancea se caracterizează prin complexitate şi
diversitate, ca urmare a acoperirii unui spectru larg de tipologii, 15 din ele
având mai mult de un profil. Astfel, cel mai frecvent tip de profil specific
este cel floristic, prezent în 12 dintre arii, urmat de cel forestier (în 10 arii)
şi faunistic (8 arii). Doar 6 dintre arii sunt specializate pe un singur profil,
precum palentologic, geomofologic sau floristic.
Concluzii. Judeţul Vrancea dispune de o reţea de arii protejate foartea
diversă şi complexă, importante atât din punctul de vedere al valorii
ştiinţifice, dar şi al potenţialului turistic.
Ariile protejate existente îi poate asigura judeţului notorietate din punct
de vedere turistic deoarece deţine numeroase puncte tari, cum ar fi traseele
marcate, diversitatea peisajelor, gradul de conservare, prezenţa unor fenomene
unice în Europa, dar care sunt puse în umbră de puncte slabe existente cum ar fi
lipsa unei strategii de marketing, lipsa panourilor informative, densitatea mare a
carnivorelor mari care pot intra în conflict cu turiştii, lipsa unei infrastructuri
turistice de cazare, defrişarea etc.Pentru dezvoltarea turismului în această zonă
ar trebui ca autorităţile locale să recurgă la atragerea de fonduri europene,
modernizarea infrastructurii de transport, cazare şi agrement şi de ce nu,
promovarea agroturismului. Bibliografie
1. Bogdan, D., 1981, Judeţele Patriei – Vrancea, Monografie, Editura Sport –
Turism, Bucureşti
2. Bran F., Simon T., 2000, Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti
3. Muja S. ,1994, Dezvoltarea spaţiilor verzi în sprijinul conservării mediului
înconjurător în România, Editura Ceres, Bucureşti
4. Roman, F., 1989, Munţii Vrancei. Ghid turistic, Editura Sport-Turism,
Bucureşti
5. Soare, I., 2007 Turism – tipologii şi destinaţii, Editura Transversal,
Târgovişte
163
Repartiția substanțelor mineralelor utile nemetalifere pe teritoriul
României /
The distribution of useful non-metallic mineral substances in Romania
Balota Monica Daniela1
Abstract: Constituția litologică a formațiunilor geologice de pe teritoriul
țării noastre este foarte variată. Cunoaşterea proprietăţilor acestora precum şi
utilizarea zăcămintelor minerale utile nemetalifere din ţara noastră este foarte
importantă datorită utilizării acestora în foarte multe domenii industriale.
Cuvinte cheie: minerale, substanţe, nemetalifer.
Abstract: The lithological constitution of geological formations in our
country is very varied. Knowledge of their properties and the use of useful non-
metallic mineral substances in our country is very important, due to their use in
many industries.
Keywords: mineral, substances, non-metallic.
***
Constituția litologică a formațiunilor geologice de pe teritoriul țării
noastre este foarte variată. Cunoaşterea proprietăţilor acestora precum şi
utilizarea zăcămintelor minerale utile nemetalifere din ţara noastră este foarte
importantă, datorită utilizării acestora în foarte multe domenii industriale.
Calcarele și dolomitele sunt legate în special de formațiuni mezozoice din
Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Munții Apuseni și Dobrogea. Pe alocuri
constatăm însă, că ele, precum și dolomitele se întâlnesc în fundamentul
cristalin. Numeroase zăcăminte de calcar se întâlnesc în depozitele paleogene
sau în cele sarmațiene. Din cadrul carbonaților face parte marmura care în țara
noastră se exploatează la Rușchița, Vașcău, Moneasa, Căprioara. Pentru aceste
regiuni denumirea de marmură este folosită în sens industrial, deoarece din
punct de vedere geologic ele sunt calcare sau brecii calcaroase. Nu au suferit
procesele de metamorfism specifice marmurelor propriu-zise.
1 Profesor la Colegiul Național Bănățean, Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 26, Timișoara
Tel:0721476789, e-mail: [email protected]
164
Tufurile calcaroase și travertinele reprezintă depuneri precipitate din
soluții apoase bicarbonate, la gura izvoarelor din regiunile afectate de
vulcanism, ca și aragonitele. În țara noastră au funcționat exploatări mai mari de
tufuri calcaroase și travertine, la Borsec (carieră închisă) și Banpotoc, iar
aragonitele sunt cunoscute la Corund și Luncani.
Argilele și marnele se exploatează din formațiunile paleogene și mai ales
miocene sau pliocene din Podișul Moldovei, Subcarpați, Câmpia Română,
Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Ele constituie materia primă necesară
industriei materialelor de construcție.
Argilele refractare sunt de vârstă liasic-inferioară, legate de formațiunile
cărbunoase (în facies de Gresten) de la Codlea, Bratca-Șuncuiuș, Schelia și
Anina. Refractaritatea argilelor din celelalte formațiuni nu este încă suficient
studiată, cu toate că în alte părți ale lumii prezența lor este cunoscută și în
formațiuni mai noi, ca paleogenul din Franța, miocenul din Polonia.
Bentonitele formează acumulări stratiforme sau lentiforme în depozitele
paleogene, miocene și pliocene din Dobrogea (miocene),Valea Mureșului
(pliocene), Valea Chioarului (paleogene) etc. Ele reprezintă acumulări de tufuri
depuse într-un mediu mlăștinos, alterate în condiții de mediu specific.
Diatomitele reprezintă acumulări imense de frustle de diatomee în
bazinele de sedimentare din sarmațianul dobrogean, paleogenul din Subcarpați
(Pătârlagele) sau panonianul de la Filia (jud. Brașov), ori de la Miniș (Munții
Apuseni).
Nisipurile și gresiile sunt roci care aparțin tuturor formațiunilor
geologice, nisipurile fiind prezente în depozitele mai tinere care nu au fost încă
cimentate pentru a fi transformate în gresie.
În general, gresiile aparțin formațiunilor mai vechi dintre care în curs de
exploatare intensă sunt acelea din flișul paleogen al Carpaților Orientali
(Tarcău, Bicaz, Lucăcești, Cotumba, Văleni, Comarnic).
Nisipurile sunt specifice formațiunilor paleogene (Vălenii de Munte),
tortoniene (printre care cel mai tipic este zăcământul de la Rădăuți-Prut -
Miorcani), precum și în celelalte depozite miocene sau pliocene, din Podișul
Moldovenesc ori în Depresiunea Colinară a Transilvaniei și Câmpia de Vest cu
bazinele anexe.
Balastierele constituie acumulări de nisipuri și pietrișuri specifice zonelor
de terasă, albiei unor râuri de munte, sau conurilor de dejecție. Ele sunt utilizate
în special la prepararea betonului.
Sarea, sărurile de potasiu și gipsurile reprezintă formațiuni de
precipitare fizico-chimcă, caracteristică zonelor în care sedimentarea s-a
165
desfășurat într-un climat mai cald, în bazine închise fără aport de ape dulci,
încât prin evaporarea apelor marine rămase în urma retragerii țărmului prin
saturarea soluțiilor a avut loc procesul de precipitare a lor.
Sarea gemă din țara noastră este specifică depozitelor miocen inferioară,
fiind întâlnite frecvent acumulări exploatabile în Subcarpați, Depresiunea
Getică, periferia Depresiunii Colinare a Transilvaniei și în Maramureș.
Exploatările cele mai importante sunt acelea de la Cacica, în Podișul Sucevei;
Tg. Ocna, Slănic-Prahova în Subcarpați; Ocnele Mari în Depresiunea Getică;
Praid, Ocna Dejului și Ocna Mureș în Depresiunea Colinară a Transilvaniei.
Se cunosc încă numeroase masive puse în evidență prin lucrări de foraj
care, la nevoie, ar putea face obiectul unor exploatări.
Sărurile de potasiu au fost puse în evidență în Subcarpații Moldovei la
Slănic și Găleanu lângă Târgul Ocna.
Gipsurile sub forma unor acumulări în curs de exploatare, se întâlnesc în
depozitele miocene din nordul Moldovei, miocenul Subcarpatic și Depresiunea
Colinară a Transilvaniei.
Sulful constituie acumulări care pot proveni prin alterarea gipsurilor, cum
este cazul zăcământului din zona Pucioasa – Regiunea Ploiești, în depozitele
tortoniene din nordul Moldovei, sau în formațiunile eruptive din Munții
Călimani.
Grafitul reprezintă produsul de metamorfism al unor acumulări de
cărbuni proterozoici, care au fost afectați de orogenezele din paleozoic și
intruziunile granitice care au determinat avansarea procesului de grafitizare. În
țara noastră se cunosc zăcăminte exploatabile și în curs de exploatare în Munții
Căpățânii, la nord de Polovragi – Baia de Fier.
Ardeziile sunt rezultatul procesului de metamorfism termic. Sub forma
unor acumulări mai importante le întâlnim în Carpații Meridionali la Gorneți
(Mehedinți).
Talcul reprezintă un produs de metamorfism al rocilor magneziene sub
influența unor soluții mineralizatoare. Acumulările mai importante de talc
calitativ superior se întâlnesc în rocile dolomitice din partea de sud a Masivului
Poiana Ruscă (Cerișor, Lelese, Govăjdia). Acumulările de talc de calitate
industrială mai slabă apare sub formă de șisturi talcoase în zona de încălecare a
șisturilor cristaline peste serpentinele din Banatul de sud, precum și în alte
regiuni.
Azbestul constituie produsul de metamorfism hidrotermal (soluții bogate
în silice care servesc drept catalizatori). Iviri exploatabile se întâlnesc în
masivul de serpentine din Banatul de sud, la Plașevița, Tișovița și Eibenthal.
Caolinul este produsul de alterație a feldspaților constituind zăcăminte
remaniate (Aghireș) sau de alterație hidrotermală în loc a andezitelor (Harghita).
Baritina, sub formă de zăcăminte, a fost descoperită de mult timp pe
teritoriul țării noastre. Primele zăcăminte, de dimensiuni mai mici, au fost puse
în evidență în Dobrogea de Nord (Somova-Câșla) pe baza unor indicații
166
aparținând lui R. Pascu și M. Savul. Există un important zăcământ de baritină
la sud-vest de Câmpulung Moldovenesc în zona șisturilor cristaline, la Ostra.
Ambele zăcăminte sunt de origine hidrotermală, parțial asociată, în porțiunile
mai adânci, cu sulfuri metalice.
Roci de origine magmatică. Teritoriul României a fost afectat în
numeroase rânduri de activitatea magmatică, activitate care și-a lăsat amprentele
în constituția litologică a formațiunilor generatoare de substanțe minerale utile
metalifere sau nemetalifere. În asemenea condiții putem întâlni dovezi despre
activitatea magmatică metamorfozată în șisturile cristaline, sau sub forma unor
corpuri care au suferit procese de alterație mai intense sau mai puțin intense.
Dintre rocile de origine magmatică care nu au suferit procese de
metamorfism dinamic și care pot fi utilizate cu succes în construcții, cele mai
frecvent întâlnite pe teritoriul țării noastre sunt bazaltele, diabazele, andezitele,
sienitele, granitele, granodioritele și porfirele. Legate direct de activitatea
magmatică și în special de cea granitică întâlnim pegmatitele, în care cristalele
pot atinge dimensiuni foarte mari. Principalele minerale caracteristice acestor
pegmatite sunt acelea specifice compoziției granitice (cuarțul, feldspatul și
mica). Uneori apar bine dezvoltate cristalele de turmalină, beril etc. Aceste
tipuri de roci sunt legate de activitatea magmatică paleozoică (în general roci
acide, cu excepția serpentinelor și a gabrourilor), mezozoică (roci bazice prin
care diabazele de la Niculițel etc), cretacic superioară (complexul granodioritic)
și terțiară (andezitele, bazaltele etc). În ceea ce privește repartiția lor teritorială
trebuie să precizăm că masivele de roci puse în loc în timpul paleozoicului sunt
strâns legate de fundamentul cristalin al Carpaților Meridionali; activitatea
mezozoică este legată de o serie de linii de fractură printre care cea mai
importantă este aceea a banatitelor, iar activitatea vulcanică terțiară s-a
desfășurat la periferia Depresiunii Colinare a Transilvaniei (Munții Apuseni,
regiunea Baia Mare și lanțul eruptiv nou - Călimani, Gurghiu, Harghita).
Tufurile vulcanice (cineritele) reprezintă produsul de sedimentare a
particulelor fine rezultate din explozia aparatului de erupție. Ele sunt frecvente
în formațiunile neogene, constituind acumulări care se exploatează în
Depresiunea Colinară a Transilvaniei.
Concluzie. Inventarul substanțelor nemetalifere utile din partea noastră
prezentat în acest articol are o valoare statistică. Economia românească nu mai
are prea mare nevoie de aceste bogății minerale în actuala perioadă.
Bibliografie
Macovei, Gh. (1954), Geologia stratigrafică, Editura Tehnică, Bucureşti.
Mrazec, L. (1938), Curs de minerale şi roci, partea a II-a, Editura Fondului Universitar
„Profesor L. Mrazec”, Bucureşti.
Oncescu, N. (1965), Geologia României, Editura Tehnică, Bucureşti
167
Economie şi /sau pseudoecologie
Economics and / or pseudo-ecology
Hohan Simona1
Rezumat: Experienţa socială ne face neîncrezători în binele pe care se
străduiesc, uneori prea insistent, să ni-l facă producătorii. Conceptul de
Greenwashing se referă la emiterea de false afirmaţii ecologice de către
corporaţiile doritoare de a-şi îmbunătăţi imaginea.
Cuvinte cheie: Greenwashing, poluare, protecţia mediului, producţie
industrială .
Abstract. Social experience makes us suspicious of the good that the
manufacturers strive, sometimes too insistently, to do it. Greenwashing concept
refers to the issuing of false ecological statements by the corporations willing to
improve their image.
Keywords: Greenwashing, pollution, environmental protection, industrial
production.
Résumé. L'expérience sociale nous rend méfiants de la bienfaisance que
les producteurs s’efforcent, d’une manière parfois trop insistante à nous offrir.
Le concept de Greenwashing désigne l’émission de fausses affirmations
écologiques par les corporations qui souhaitent améliorer leur image.
Mots clés : greenwashing, pollution, protection de l’environnemnt,
production industrielle.
***
S-ar părea că societatea contemporană de consum dă semne de
conştientizare a impactului negativ pe care activitatea economică îl are asupra
mediului natural şi, în cele din urmă, asupra principalului beneficiar al
producţiei economice - omul. Dar experienţa socială ne face neîncrezători în
binele pe care se străduiesc, uneori prea insistent, să ni-l facă producătorii.
Reala trezire a conştiinţei colective, cererea manifestă a dreptului la
sănătate, accesul la informaţii fondate, apariţia unor voci publice avizate, 1 Prof. dr. la Școala gimnazială ”Vasile Pârvan”, municipiul Bârlad, jud. Vaslui, Bd.
Primăverii, nr. 14, tel. 0235410470, E-mail [email protected].
168
educaţia în spiritul libertăţii de exprimare au devenit treptat nişte acumulări
cantitative care au determinat producătorii din toate ramurile economiei să se
adapteze pentru a putea supravieţui „corect din punct de vedere politic”.
Tot mai des termenul de economie (ansamblul activităţilor umane
desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi
serviciilor) este asociat cu înţelesul de economie drept chibzuinţă în folosirea
bunurilor materiale; măsură în consum, în cheltuieli ( DEX , 2007).
Între cei doi termeni se formează o simbioză cu dublu sens, oarecum
contrariu:
- reducerea consumului va reduce producţia şi, implicit, emisia de poluanţi şi
consumul de materie primă;
- reciclarea (o acumulare facilă de materii prime la suprafaţă) va duce la
sporirea producţiei şi asigurarea aprovizionării fabricilor pe termen lung.
Conform unor aprecieri, sortarea şi reutilizarea deşeurilor nu este chiar
atât de ecologică şi nu oferă randamentul scontat. Fabricile de sortare sunt surse
de poluare, asemenea tehnologiilor de prelucrare a deşeurilor în industrie,
substanţelor şi procedurilor aplicate pentru dezodorizare, înălbire, oxidare,
deshidratare, topire, colorare etc., fiind la fel de toxice precum în orice altă
ramură industrială.
Conceptul de Greenwashing (fondat pe la mijlocul anilor’60, dar introdus
în uz prin anii’90) se referă la emiterea de false afirmaţii ecologice prin
folosirea abuzivă a particulelor „eco”, „bio” , „natural” într-o manieră ce nu
poate fi verificată de către corporaţiile doritoare de a-şi îmbunătăţi imaginea.
Scopul iniţial a fost protejarea cifrelor de afaceri ameninţate de
diminuarea vânzărilor. Cu timpul , adaptarea/mimetismul au găsit subterfugii în
a scoate pe piaţă produse noi sau aceleaşi produse camuflate sub sloganuri,
etichete şi indicaţii aparent liniştitoare .”Pelerina ecologică” se dovedeşte a fi
din ce în ce mai încăpătoare, devenind din ameninţare, un avantaj profitabil.
Foarte multe aspecte din viaţa cotidiană ar putea fi analizate sub multiple
valenţe : a recomandărilor bine intenţionate şi fundamentate ştiinţific, a
scopurilor tendenţios camuflate, a progreselor pe termen apropiat, a efectelor
bumerang de perspectivă îndepărtată etc.
Se impune o analiză a câtorva dintre cele mai frecvent întâlnite sugestii
menite a fi pentru binele nostru, dar care generează efecte finale îndoielnice.
Pentru binele nostru: utilizarea becurilor ecologice.
Scopul declarat: economisirea energiei electrice, a metalelor rare
(wolfram, osmiu), reducerea emisiei de CO2.
169
Efecte previzibile: creşterea riscului de poluare cu mercur, apariţia unor
noi producători şi a unor produse cu preţ mai ridicat, creşterea producţiei de
medicamente şi tehnologia de specialitate pentru tratamente oftalmologice.
În anul 2007, National Eye Institute and National Library of Medicine
realizau o estimare a numărului de cazuri de degenerare maculară a ochilor în
S.U.A. (peste 13 mil.), degenerare care apare la vârste din ce în ce mai mici şi
pe care specialiştii o consideră legată de sursele de lumină artificială.
Pentru binele nostru: exploatarea unor noi resurse minerale şi
energetice.
Scopul declarat: reducerea consumului de combustibili clasici,
independenţă energetică, noi locuri de muncă.
Efecte previzibile: noi forme de poluare, modificarea ireversibilă a
componentelor vitale ale mediului (soluri, ape, vegetaţie), premisa unor noi
forme de dependenţă pentru subzistenţă (apă, hrană, tratamente ), depopularea,
dispariţia după un termen scurt (aprox. 20 ani , în condiţiile în care termenul
asigurărilor sociale s-a prelungit la peste 35 ani) a noilor locuri de muncă cu
imposibilitatea reluării celor tradiţionale (agricultură, turism, exploatarea
pădurilor etc.).
În Oklahoma, unde există foarte multe exploatări de gaze de şist au avut
loc peste 1000 de cutremure în 2010, în condiţiile în care până atunci numărul
mişcărilor telurice nu depăşea 50, conform institutelor de seismologie
americane. Un alt exemplu face referire la state precum Franţa, Marea Britanie,
Irlanda, Africa de Sud, Canada, dar şi la 18 state americane care au interzis, pe
parcursul ultimilor ani, folosirea tehnologiei de fracţionare hidraulică.
Pentru binele nostru suntem sfătuiţi: combustibili ecologici din uleiuri
vegetale.
Scopul declarat: reducerea poluării datorată numărului prea mare de
autoturisme şi diminuarea efectului de seră, scăderea importului de carburanţi,
avantajarea apiculturii.
Efecte previzibile/Avertizări: ocuparea terenului agricol cu plante
„energetice” în detrimentul celor alimentare, creşterea preţului la alimente,
menţinerea la acelaşi nivel a producţiei de autoturisme sau apariţia unor noi
producători.
Agenţia Nordică de Dezvoltare şi Ecologie a Danemarcei relevă
(Conservation Biology”, 2009) efectele paradoxale ale distrugerii pădurilor
tropicale din Asia de Sud-Vest în favoarea culturilor de palmier de ulei -
170
creşterea emisiei de carbon în atmosferă prin eliberarea înmagazinărilor din
arborii şi turbăriile distruse.
În SUA, 48 % din producţia de porumb este folosită pentru producerea de
bioetanol, influenţând preţul tuturor cerealelor. În 2010, românii au cultivat cu
aproximativ 10 % mai puţin grâu faţă de anul precedent în favoarea culturilor
bioenergetice.
Pentru binele nostru suntem sfătuiţi: amenajarea de parcuri, grădini,
livezi.
Scopul declarat: extinderea spaţiului verde, estetizarea peisajului,
practicarea unor ocupaţii liniştitoare, antistres.
Efecte previzibile: consum mare de substanţe chimice, poluare chimică,
modificarea compoziţiei naturale a solului, favorizarea apariţiei de reacţii
alergice. Astfel, în anul 2010, Forumul francez 1jardin2plantes.info publica
aprecierea conform căreia grădinăritul în stil amator întrebuinţează de 6 ori mai
multe substanţe chimice dăunătoare pentru mediu decât agricultura, în vreme ce
substanţele folosite pentru stropit afectează activitatea albinelor şi compoziţia
produselor apicole .
Suntem sfătuiţi: construcţia de clădiri mari, multifuncţionale.
Scopul declarat: reducerea suprafeţelor de teren utilizate intravilan, a
cheltuielilor de întreţinere, concentrarea locurilor de muncă.
Efecte previzibile: supraaglomerarea căilor de comunicaţie cu poluarea
aferentă, suprapopularea zonei (prin cazarea lucrătorilor, deplasarea
beneficiarilor), noi investiţii în redimensionarea reţelei de transport.
În anul 2008, Groupe Technique Alternance Puteaux atrăgea atenţia în
legătură cu turnurile Phare şi Signal din cartierul La Défense, care, cu cei
30.000 de salariaţi din zonă inclină spre negativ bilanţul ecologic general.
Sugestia ar fi construirea unor astfel de coloşi la marginea oraşelor, incluzând şi
spaţiile de locuire pentru angajaţi.
Pentru binele nostru, suntem sfătuiţi : purtarea blănurilor artificiale.
Scopul declarat: protejarea speciilor de animale cu blănuri preţioase,
conservarea mediului, educarea în spiritul nonviolenţei.
Efecte previzibile: dezvoltarea profitului industriei chimice, poluarea
mediului (care afectează în mod egal şi vânătorul şi vânatul), transformarea
vânătorii autorizate într-o afacere particulară, selectivă.
În anul 2011, Asociaţia Humane Society a depus mai multe petiţii la
Comisia Federală pentru Comerţ a SUA cu privire la promovarea blănurilor
naturale sub etichete false de „produse ecologice”.
171
În ultimii ani, organizaţii care militează pentru protecţia animalelor (
P.E.T.A.) sunt acuzate de promovarea pornografiei mascate prin intermediul
materialelor publicitare, iar o serie de concerne ale industriei chimice europene
sunt bănuite de finanţarea acţiunilor de protest care perturbă prezentările de
modă ce includ blănurile naturale.
Pentru binele nostru: folosirea produselor cosmetice naturiste şi/sau de
protecţie.
Scopul declarat: obţinerea unor efecte artistice-estetice, protecţie contra
unor factori de mediu nocivi (radiaţia solară, impurităţile atmosferice, duritatea
apei).
Efecte previzibile: profit în creştere pentru industria chimică de profil,
consolidarea unor prejudecăţi şi dependenţe, favorizarea instituirii unor
sensibilizări alergice specifice sau a unor afecţiuni cauzate de substanţele
componente, tratabile cu o altă serie de produse chimice.
Asociaţia americană "Environmental Working Group" a făcut o listă a
cosmeticelor pe care scrie "natural", dar care conţin substanţe chimice
periculoase drept ingrediente de protecţie contra razelor ultraviolete : octinoxate
sau oxibenzone, substanţă care afectează tiroida, cauzează iritaţii, reacţii
alergice la lumină. Potrivit aceleiaşi asociaţii, doar 13% din circa 10.500 de
ingrediente cosmetice au fost testate în ultimii 30 de ani, prin urmare, nu tot ce
scrie pe ambalaj este şi verificat !
Binele nostru: consumul alimentelor bio şi dietetice, a apei minerale
îmbuteliate.
Scopul declarat: îmbunătăţirea stării de sănătate şi igienă a populaţiei,
sprijinirea producţiei agricole tradiţionale, reducerea utilizării produselor şi
procedeelor chimice în agricultură şi industria alimentară, valorificarea
resurselor naturale.
Efecte previzibile: încărcarea pieţei cu mărci noi de produse, dificil de
verificat calitativ, apariţia unor produse contrafăcute, cu încărcătură sintetică
suplimentară (zahărul, cu efect cancerigen este înlocuit cu îndulcitorii artificiali
la fel de cancerigeni), diminuarea numărului de consumatori de apă minerală
autentică, creşterea veniturilor în domeniile de marketing şi publicitate,
dispariţia micilor producători cu adevărat tradiţionali care nu se pot încadra în
elevatele cerinţe, favorizând apariţia unor concentrări de capital.
Un sondaj realizat de Organizaţia Consumer Focus arată că 58% dintre
britanici consideră că multe societăți pretind a fi ecologice doar pentru a
172
practica prețuri mai mari. Spre exemplu, Norvegia a interzis deja utilizarea
argumentului ecologic în mesaje publicitare.
Pe teritoriul României, în anul 2011, numărul organismelor de inspecţie
şi certificare a produselor agroalimentare ecologice era de 16, cu o medie de 1,5
angajaţi/unitate, în timp ce necesarul estimat pentru anul 2012 ar fi de peste
1000 de operatori. Concluzia este că aproximativ 2% din produse beneficiază de
asigurarea controlului, deşi pe piaţă, ponderea etichetelor „eco” este de zece ori
mai mare.
Pentru binele nostru: practicarea agroturismului la standarde
internaţionale.
Scopul declarat: valorificarea potenţialului unor regiuni, apariţia unor
noi ocupaţii profitabile, dezvoltarea unor zone dezavantajate, cunoaşterea
realităţii, stabilirea unor relaţii de socializare, conservarea patrimoniului cultural
tradiţional.
Efecte previzibile: distrugerea aspectului satului tradiţional prin
implementarea cerinţelor moderniste, deteriorarea mediului prin aglomerare,
poluare sub diverse aspecte, acumulare de deşeuri, consum sporit de apă,
combustibil, energie electrică, materiale de construcţie fabricate, risipă de
produse consumabile.
Dorinţa de întoarcere la natură este salvatoare, dar câţi dintre noi ar fi
capabili să renunţe la beneficiile şi confortul civilizaţiei industrializate ?Aşa a
luat naştere un nou stil comportamental: atitudinea greenwashing sau snobismul
ecologic .
Nu putem arunca piatra în cei dornici de profit atâta timp cât şi noi,
protestatarii, suntem duplicitari: refuzăm exploatarea resurselor, dar lăsăm
centrala termică să funcţioneze la maximum. Ne indignăm de infestarea apelor ,
dar nu sortăm deşeurile menajere. Înfierăm aerul irespirabil al oraşelor, dar nu
renunţăm la maşina personală. Participăm la campanii de replantare, dar
inventăm zeci de documente şi dovezi scrise. Protestăm împotriva creşterii
randamentului agricol prin metode artificiale, dar refuzăm să ne lucrăm
terenurile abandonate. Insistăm pentru practicarea sportului, dar folosim tot mai
multe cosmetice etc.
O abordare prin prisma unui puritanism ecologic devine o utopie uşor
ridicolă pentru economia modernă. Masca ecologică este însă tot mai străvezie,
motivându-ne să alegem între o viaţă lungă sau o viaţă confortabilă.
173
Bibliografie
1. Colecţia “Adevărul” şi ”Evenimentul zilei” (2009-2013).
2. Natura Press 2012.
3. Regulamentul (CE) nr. 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor
ecologice- 28 iunie 2007.
4. www.1jardin2plantes.info/2010-2013.
5. www. consumerfocus.org.uk /publications/2009.
174
Energia eoliană /
Wind energy
Ignat Corina1 , Ipate Emil
2
Rezumat. Energia eoliană este folosită tot mai mult, iar într-un singur
deceniu, utilizarea energiei eoliene a consemnat un progres deosebit. Astfel,
între 1995 – 2005, rata anuală de creștere a fost de cca 30%, conducând la o
putere instalată totală nouă de 32.000 MW, adică dublu decât în domeniul
energiei nucleare din aceeași perioadă. Creşterea anuală a capacitaţii de
generare de energie eoliana este de 29% pe an, comparativ cu 1,7% pentru
petrol, 2,5% pentru gaze naturale, 2,3% pentru cărbune și 1,9% pentru energia
nucleară. Există următoarele motive pentru care capacitatea de generare de
energie eoliana crește atât de rapid: vântul se găseşte din abundenta, este ieftin,
este inepuizabil, este o formă de energie curată și nu perturbă clima. Nici o altă
sursă de energie nu are toate aceste atribute.
Cuvinte-cheie: energie verde, energie eoliană, Dobrogea-România
Abstract: The use of wind energy is increasingly rapid, and in one decade, it
has recorded great progress. Thus, between 1995 and 2005, the annual growth
rate was about 30%, leading to a new total installed capacity of 32,000 MW,
that is double than the nuclear energy over the same period. The annual growth
of wind power capacity is 29% per year, compared to 1.7% for oil, 2.5% for
natural gas, 2.3% for coal and 1.9% for nuclear energy. Many reasons determine
the rapid growth of wind power capacity, such as: its abundance, the fact that
it's cheap, inexhaustible, it is a form of clean energy and it does not disturb the
climate. No other source of energy has all these attributes.
Keywords: green energy, wind energy, Dobrogea – Romania.
1, 2
Profesori la Liceul tehnologic ”Petru Poni” din Iași, Bd. Socola, nr. 110, cod 700268, telefon
0752080050, [email protected]
175
Vântul este mişcarea aerului datorată maselor de aer cu temperaturi
diferite. Temperaturile diferite sunt cauzate de proprietățile maselor de apă şi de
pământ de a absorbi diferit căldura Soarelui. La scară globală mişcările masive
de aer sunt cauzate de diferenţa de temperatură între ecuatorul termic şi polii
termici ai planetei.
Deoarece vântul va bate tot atât timp cât Soarele va încălzi Pământul, este
considerat ca fiind o sursă de energie inepuizabilă.
Exploatată, ea poate fi transformată în energie mecanică pentru pomparea
apei, sau măcinarea grâului, la mori ce funcţionează cu ajutorul vântului. Prin
conectarea unui rotor la un generator electric, turbinele de vânt moderne
transformă energia eoliană, care antrenează rotorul, în energie electrică.
Centralele eoliene sunt grupuri de turbine eoliene, plasate în apropiere
unele de altele, cu scopul de a produce electricitate din energia eoliană.
Turbinele eoliene sunt conectate la un sistem de tensiune medie care este
transformat în curent de înaltă tensiune prin intermediul unui transformator,
pentru a putea fi livrat în sistemele de distribuire a electricităţii.
Zonele prielnice instalării centralelor eoliene depind de viteza vântului
(minim 15 km/h) pe toată perioada anului, apoi de altitudine (o înălţime mai
mare înseamnă o viteză mai mare a vântului), de relief şi temperatură
(temperaturile scăzute necesită lichide de lubrifiere cu punct de îngheţare
scăzut, materiale mai rezistente şi chiar sisteme de încălzire a turbinei eoliene).
Energia eoliană în România şi în lume
Se crede că potențialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure
de cinci ori mai multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de
exploatare ar necesita ca 12,7 % din suprafața Pământului (excluzând oceanele)
să fie acoperite de parcuri de turbine, presupunând că terenul ar fi acoperit cu 6
mari turbine de vânt pe fiecare kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau în
considerare îmbunătățirea randamentului turbinelor și a soluțiilor tehnice
utilizate.
Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, și turbine noi de
vânt se construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea
mai rapidă creștere în ultimii ani. În ultimii 10 ani, utilizarea energiei eoliene a
consemnat un progres deosebit. Astfel, între 1995 – 2005, rata anuală de
creștere a fost de cca 30%, conducând la o putere instalată totală nouă de 32.000
MW, adică dublu față de creșterea din domeniul energiei nucleare, în aceeași
perioadă.
China a ajuns lider mondial în ceea ce privește capacitatea instalată în
ferme eoliene, devansând Statele Unite, potrivit unui raport al Wind Energy
Association (Asociația Energiei Eoliene) și citat de Reuters, la 11 iunie 2011.
176
La această dată China a ajuns la circa 45.000 MW instalați în mori de vânt,
după ce în 2010 a adăugat 18.900 MW. În SUA s-au adăugat doar 5.116 MW,
iar totalul a ajuns la 40.000 MW, ceea ce este de ajuns cât să furnizeze energie
pentru 10 milioane de locuințe. În anul 2009 SUA a devansat Germania la
producția de energie eoliană. În lume cele mai mari producătoare de energie
eoliană sunt: China (44.733 MW), SUA (40.180 MW), Germania (27.215 MW),
Spania (20.776 MW), India (13.065 MW), Italia (5.797 MW), Franța (5.560
MW), Regatul Unit (5.203 MW), Canada (4.008 MW), Danemarca (3.734
MW).
Valorificarea modernă a forței vântului în adevărate uzine eoliene
(www.energies-renouvelable.com)
La sfârșitul anului 2010 prețul unei turbine eoliene chinezești nu depășea
600.000 de dolari pe MW, în timp ce turbinele de proveniență occidentală
ajungeau la peste 800.000 de dolari pe MW.
Cea mai mare fermă eoliană din lume (în 2010) a fost The Roscoe Wind
Complex (Statele Unite, Texas), cu o capacitate de 781 MW, capabilă de a oferi
electricitate pentru 230.000 gospodării. Ea are 627 turbine, a costat 1 miliard de
dolari, iar construcția ei a început în 2007 și s-a întins pe o suprafață de 100.000
acri. Prin comparație, o uzină de cărbune generează în medie 550 MW.
Creșterea investițiilor în domeniul energiei eoliene a crescut practic de cinci ori
între 1999 și 2006, ajungându-se ca, în unele țări, ponderea energiei eoliene în
consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%),
Germania (6%). Ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era, la
începutul anului 2011, de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa
10% în Irlanda și Germania și 5,3% la nivelul UE, iar în România de numai
1,6%. La nivelul Uniunii Europene, capacitatea totală de producție energetică a
177
turbinelor eoliene era la finele anului 2010 de 84.074 MW. Potrivit datelor de la
finele anului 2010, Germania are cea mai mare capacitate de producție de
energie eoliană din UE, de 27.214 MW, urmată de Spania, cu 20.676 MW, iar
apoi, la mare distanță, de Italia (5.797 MW) și Franța (5.660 MW).
În martie 2011, energia eoliană a devenit, pentru prima dată, tehnologia
cu cea mai mare producție electrică, potrivit Rețelei Electrice din Spania (REE),
cu 21 % din totalul cererii de electricitate din acestă țară. Pe locurile următoare
sunt: energia nucleară (19%), energia hidraulică (17,3%), ciclurile combinate
(17,2%), termocentralele pe cărbune (12,9%) și energia solară (2,6%).
Mulțumită aportului energiei eoliene, s-a evitat importarea de hidrocarburi în
valoare de 250 de milioane de euro și emisia a 1,7 milioane de tone de CO2,
ceea ce reprezintă echivalentul plantării a 850.000 de copaci. În prezent, parcul
eolian Whitelee din Scoția este cel mai mare parc eolian terestru din Europa.
În anul 2011, pentru construcția unei capacități de producție energetice
eoliene de 1 MW, era necesară o investiție de 1,5 – 1,7 milioane de euro.
În sectorul eolian din România au investit CEZ (Cehia), ENEL (Italia),
Energias de Portugal (Portugalia) și Iberdrola Renovables (Spania). CEZ a
instalat 115 turbine la Fântânele, 90 dintre ele fiind deja legate la rețeaua
națională de energie electrică. Eolienele au cca 100 m înălțime. Turbinele
pentru parcul eolian construit de CEZ sunt livrate de către gigantul industrial
american General Electric.
Energias de Portugal (Portugalia), al treilea cel mai mare investitor în
energie eoliană la nivel mondial, a terminat construcția unui parc eolian de 69
MW la Cernavodă, în mai 2011, obiectiv care poate alimenta 70.000 de
gospodării și a costat 200 milioane de dolari. La această dată, în Dobrogea sunt
construite deja parcuri eoliene care însumează 600 MW.
În 2009, în centralele eoliene, erau instalați doar 14 MW, în 2010 erau
instalați 462 MW. România a ajuns, în 2011, la 850 MW instalați în total (adică
o putere mai mare decât cea a unui reactor nuclear de la Cernavodă). Un MW
instalat costă 1,6 milioane de euro. La începutul anului 2012, existau peste
1.000 de turbine eoliene care produceau 3% din totalul de energie al țării.
Investițiile în uzine eoliene au creat până acum 1.000 de locuri de muncă.
Eolienele din România produc, în medie, 150 - 200 de megawați-oră. Costul
energiei eoliene este de 170 de euro pe megawatt/oră, de aproape trei ori mai
mult față de energia produsă de hidrocentrale.
Potrivit hărții energiei "verzi", potențialul României cuprinde 65%
biomasă, 17% energie eoliană, 12% energie solară, 4% microhidrocentrale, 1%
voltaic și 1% geotermal. În România, cu excepţia zonelor montane, unde
condiţiile meteorologice dificile fac greoaie instalarea şi întreţinerea agregatelor
eoliene, viteze egale sau superioare nivelului de 4 m/s se regăsesc în Podişul
Central Moldovenesc şi în Dobrogea. Litoralul prezintă şi el potenţial energetic
deoarece în această parte a ţării viteza medie anuală a vântului întrece pragul de
178
4 m/s. Pe litoral, pe termen scurt şi mediu, potenţialul energetic amenajabil este
de circa 2.000 MW, cu o cantitate medie de energie electrică de 4.500 GWh/an.
Creşterea anuală a capacitaţii de generare de energie eoliană este de 29%
pe an, comparativ cu 1,7% pentru petrol, 2,5% pentru gaze naturale, 2,3%
pentru cărbune și 1,9% pentru energia nucleară.
Există următoarele motive pentru care capacitatea de generare de energie
eoliană crește atât de rapid: vântul se găseşte din abundență, este ieftin, este
inepuizabil, este o formă de energie curată și nu perturbă clima. Nici o altă sursă
de energie nu are toate aceste atribute.
În România, preocupările care au stat la baza utilizării resurselor
regenerabile au existat din vremuri mai îndepărtate, însă în ultimii doi ani
acestea au luat amploare ca urmare a interesului investitorilor, motivaţi de
schemele de susţinere financiară dezvoltate şi puse în practică de autorităţi.
Bibliografie
1. Thomas B. Johansson, Wim Turkenburg – Policies for renewable energy in the
European Union and its member states: an overview în Energy for Sustainable Development,
vol VIII, nr. 1, martie 2004.
2. Carmen Zaharia - Energia şi mediul, Editura Universităţii ”Al. I. Cuza”, 2004
3. Directive 2001/77/EC of the European Parliament and of the Council of 27
September 2001 on the promotion of electricity from renewable energy sources in the
internal electricity market ( Official Journal L 283 of 27.10.2001)
4. ro.wikipedia.org/wiki/Energie_eoliană
179
Antropocenul - pro sau contra! /
Anthropocene - for or against!
Viorel Paraschiv1
Rezumat. În cadrul erei Neozoice, perioada cuaternară a fost împărţită pe
baza dovezilor evolutive identificate paleoclimatic în două serii/etaje, Pleistocen
şi Holocen. Practic, etajului Pleistocen, cu cele 3 perioade distincte, datate pe
baza modificărilor climatice şi implicit pe evoluţia mediului geografic (inferior,
mediu şi superior), îi revine cea mai mare parte temporală -logică, dealtfel-,
datorită elementelor de generalizare care caracterizează şi individualizează
respectivul etaj (vârstă). Noile propuneri pentru scara geocronologică actuală se
referă la ultimii 150 de ani, când presiunea antropică a determinat modificări de
ansamblu foarte ample, perioada fiind denumită Antropocen.
Cuvinte-cheie: scara geocronologică, antropocen, modificări ale
mediului, presiunea antropică
Abstract: The Quaternary period of the Neozoic era was divided, on the
basis of evolutionary evidence that have been identified from a paleoclimatic
perspective, in two series / epochs namely the Pleistocene and the Holocene.
Basically, the Pleistocene epoch with its 3 distinct periods, dated on the basis of
climate change and therefore on the evolution of geographical environment
(lower, medium and higher), gets most of this time period – otherwise logical-
due to the general elements that characterize and individualize that epoch
(period). New proposals for the current geologic time scale refers to the last 150
years, when anthropic pressure has caused very extensive overall changes – the
so-called "Anthropocene" period.
Keywords: Geochronology scale, Anthropocene, changes in the
environment, anthropic pressur
1 Prof. dr., Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iași. Str. Milcov, nr.11, Iași – cod 700580.
Telefon 0232-245778. E-mail: [email protected]
180
Résumé. Durant l'ère Neozoique, grâce aux preuves évolutives
identifiées du point de vue paléoclimatique, la période Quaternaire a été divisée
en deux séries/étages à savoir le Pléistocène et l’Holocène. En effet, à l’étage
Pléistocène avec ses trois périodes distinctes, identifiées à l’aide des
modifications climatiques y compris de l’évolution de l'environnement
géographique (inférieur, moyen et supérieur) revient la plus grande partie
temporelle - logique d’ailleurs- grâce aux éléments de généralisation qui
caractérisent et individualisent cet étage (âge). Les nouvelles propositions pour
l’échelle géochronologique font référence aux derniers 150 années, période
pendant laquelle la pression antrophique a déterminé des modifications
générales très amples. On appelle cette période Anthropocène.
Mots clés : l’échelle géochronologique, anthropocène, modifications de
l’environnement, pression antrophique.
***
Introducere. Istoria ştiinţelor, în general, ne confirmă faptul că
societatea, în multipla ei dinamică cotidiană contemporană, tot mai globalizantă,
este puţin receptivă şi, de cele mai multe ori, chiar opacă, la modificări
structurale în orice domeniu științific. Astfel se explică faptul că, de ceva vreme,
demersul unor cercetători de renume, după cum vom vedea, de a produce
modificări în cadrul scării geologice şi mai ales a celei geocronologice, nu s-a
bucurat de receptivitatea şi, mai ales, recunoaşterea rapidă a iniţiativei lor.
Context științific. Metodologie. Cercetătorii britanici în domeniul
geologiei de la Leicester University, consideră că putem identifica în ultimii 200
de ani, o nouă serie (etaj), care se detaşează net de Holocen (cca 10000 ani)
[11]. Ei şi-au construit argumentaţia ştiinţifică pornind de la evaluările
impactului omului asupra mediului, enunţate în anul 2002 de către chimistul
Paul Crutzer, laureat al Premiului Nobel şi au numit această perioadă,
Antropocen. Crutzer împreună cu alţi cercetători de la institute de prestigiu, cum
ar fi Will Steffen (ecolog la Universitatea din Canberra) şi John McNeil (istoric
la School of Foreign Service din Washington), afirmă că „omul a devenit o forţă
geofizică planetară” determinând în ultimi 50 de ani modificarea climei şi
deteriorarea biosferei, datorită creşterii populaţiei umane şi dezvoltării
economice. Echipa de cercetători de la Leicester University, coordonată de Jan
Zalasiewicz şi Mark Williams, a publicat studiul lor asupra Antropocenului
181
[11], particularizând noua vârstă/etaj geologic, cu separaţia vizibilă Holocen-
Antropocen (figura 1), prin:
transformarea tiparelor eroziunii (rata de sedimentare) şi depozitării
sedimentelor la scară globală;
perturbări grave asupra ciclului carbonului în atmosferă şi ale
temperaturilor aerului;
schimbări globale ale faunei şi florei;
creşterea nivelului de aciditate a oceanelor şi apelor continentale.
Figura 1 - Scara geocronologică a Cuaternarului (după Zalasiewicz, J., Williams, M.- 2008)
182
Practic, putem vorbi de separarea şi periodizarea Antropocenului, pe baza
dezvoltării societăţii omeneşti odată cu revoluţia industrială, în:
inferior, 1800-1945;
mediu, 1945-2015, sau „marea accelerare” (60% din serviciile furnizate
de ecosistemele terestre sunt deja degradate!)
superior, după 2015, corespunzător pentru două scenarii posibile: „marea
distrugere” sau „marea conştientizare”.
Modificările climatice globale sunt vizibile cu ochiul liber peste tot pe
Terra, fiind marcate de unele manifestări ale paroxismului hazardelor climatice
și hidrologice, dar și a celor antropice, inclusiv a celor militare [7]. Fără o
evaluare reală a factorilor de hazard şi stress asupra mediului, efectele măsurilor
antropice au făcut ca multe locuri de pe Glob să fie în impas, acestea reducându-
şi semnificativ suprafeţele şi provocând modificări care afectează milioane de
oameni, dispărând zeci de specii de plante şi animale. Prin urmare, efectele
asupra biodiversităţii sunt grave şi ireversibile [7] și [14].
Studii de caz asupra viabilităţii antropocenului în ţara noastră
1. Observaţii asupra evoluției spațio-temporale a Deltei Dunării
Cercetările sedimentologice, dintre cele mai ample, efectuate de cercetători
români de-a lungul timpului, au arătat că nivelul de înaintare al deltei şi implicit
al fenomenului de sedimentare şi crearea noilor uscaturi s-au amplificat foarte
mult în ultimii 150 de ani [1] și [7]. Corelativ, această constatare este întărită de
măsurătorile efectuate de către specialişti în toate zonele fizico-geografice ale
ţării noastre, cele mai consecvente şi obiective fiind cele din bazinele
hidrografice carpatice şi subcarpatice.
Sector deltaic Anul și suprafața (ha)
1835 1883 1992
România fără Razim 326945,52 334101,66 336753,53
România cu Razim 403894,56 427258,63 433703,76
România - zona
fluvio-maritimă
165915,84 169902,86 173343,70
Complexul Razim -
Sinoe
76949,04 93156,97 96950,23
Delta secundară a
Chiliei (Ucraina)
6669,04 - 24950,47
Total 427384 - 478457,28
Tabel nr.1 - Evoluția spațio-temporală a Deltei Dunării între anii 1835-1992 (după Romanescu, 1994)
183
Un exemplu important pentru răspândirea rezultatelor cercetărilor l-a
reprezentat simpozionul „Provenienţa şi efluenţa aluviunilor” desfăşurat la
Piatra-Neamț, cu date sedimentologice dintre cele mai importante asupra
antropocenului, cum ar fi Lacul de la Izvorul Muntelui, cu modelări care se pot
extrapola la o dimensiune mult mai amplă [2]. Rezultatele cercetărilor au fost
extinse asupra deltei, iar concluziile noastre ne confirmă faptul că Antropocenul
este o realitate a evoluției spațiului deltaic, care atestă trecerea deltei de la
stadiul de tinereţe - specific începutului holocenului (n.a.) - la un stadiu de
maturizare temporală, specific Antropocenului mediu [1] și [4].
Conform ultimelor interpretări ale evoluției spațiale a Deltei Dunării [5]
corelate cu [7] și [8], cu accent pe cele trei faze evolutive ale lobilor brațului
Chilia în ultimii 1500 de ani, considerăm că ”antropocenul” este o realitate care
nu mai poate fi ocolită. Pe baza analizelor multicriteriale moderne și a cercetării
fundamentate pe principiul istorismului, cauzele aluvionării fostului golf al
Mării Negre, în ultimele 15 secole, au următoarele dominante[4]:
- despăduririle în bazinul inferior este cauza probabilă pentru reorganizarea
uscatului deltei și tranzitul de aluviuni. Despăduririle sunt legate de expansiunea
Imperiului Otoman și de ”schimbările columbiene” în peisajul agricol, mai ales
prin cultivarea porumbului și îndeplinirea cererii susținute de ovine pentru
birurile către Imperiul Otoman, acestea implicând extinderea pășunilor și
deforestările masive;
- brațul Chilia a devenit cel mai mare braţ al Dunării, ajungând la o sedimentare
maximă în ultimii 300 de ani, comparativ cu brațul Sfântu Gheorghe, care a
pierdut poziția dominantă deţinută anterior (fig. 3);
- îndiguirile din perioada comunistă au determinat deficitul actual de sedimente
și reducerea treptată a acumulărilor uscatului deltaic. În condițiile actuale, lobul
Chilia este remodelat rapid de valuri și aluviunile sunt preluate de curentul
circular de suprafață în lungul coastei, în timp ce brațul Sulina (foto fig. 3) a
trebuit prelungit în mare printr-un canal orientat spre apele mai adânci ale mării,
astfel încât formarea ”barei” să fie încetinită (fig. 3);
- colmatarea golfului Musura de la gura Chiliei şi formarea deltei secundare pe
teritoriul Ucrainei actuale se explică prin configurația țărmului spre nord-est, iar
spre sud-vest este vizibilă viitoarea linie a țărmului (foto din fig. 3);
- brațul Sf. Gheorghe construiește cu ajutorul curentului circular de suprafață,
viitoarea linie a țărmului cu insulele Sacalin (fig. 2, fig. 3).
184
Figura 2. Evoluția liniei țărmului și înaintarea spațiului deltaic la gura brațului Sf. Gheorghe (după
Romanescu, 1994). Vărsarea brațului Sf. Gheorghe în Marea Neagră (Sursa foto:
www.BogdanPantoc.ro)
Foto 2-3. Canalul Sulina. Aluvionarea lacului antropic Râul Mare-Retezat la confluența Lăpușnicului
Mare și Mic
Figura nr. 3. Fazele de evoluție ale Deltei Dunării ( Giosan et al., 2013)
185
2. Impactul deforestărilor necontrolate asupra manifestării hazardurilor
climato-hidrologice din țara noastră. Acumularea Râul Mare - Retezat.
Analiza sedimentării zonei de confluenţă a văilor Lăpuşnicul Mare cu
Lăpuşnicul Mic, în zona terminală a lacului de baraj hidroenergetic Râul Mare
din Munţii Retezat (1999), ne confirmă o puternică sedimentare a albiilor
majore şi accentuarea eroziunii laterale, datorate în principal influenţei
antropice (despăduriri, eroziune generată de lucrările pentru realizarea lacului
antropic, trasarea drumurilor de exploatare pe versanți neconsolidați etc.) - foto
3. O analiză profundă a depozitelor de albie majoră ar putea stabili mult mai
concret impactul antropic actual, comparativ cu perioada de început a
holocenului, odată cu topirea ghețarilor cuaternari montani, situați la obârșiile
actualelor văi Lăpușnicul, la peste 2000 m altitudine.
Analiza hazardurilor climatice din bazinul Luncavățului, Munții
Căpățânii. În perioada 2007-2014, pe flancul sudic carpatic au fost numeroase
manifestări ale hazardelor climatice care au produs multiple pagube materiale și
umane. Putem afirma faptul că este o reconfirmare a paroxismului
manifestărilor hazardelor climatice și hidrologice din zonă, asociate celor
antropice din toamna anului 20071 și 2010
2, care au afectat și zona Horezu -
Vaideeni.
Figura 5. Valea Luncavățului (după Sfâcă pe www.meteomoldova.ro/02.08.2014 - [15])
1 http://www.voceavalcii.ro/2007102412936/POTOPUL-A-INUNDAT-JUM%C4%82TATE-DIN-JUDEI.html
2 curieruldevalcea.ro/la-finalul-lui-2013-si-inceputul-lui-2014-9-localitati-val...
186
Ca urmare a precipitațiilor căzute în toată zona montană și submontană a
județului Vîlcea în perioada 29-31 iulie 2014, cătunul Atârnați, parte a comunei
Vaideeni, a fost spulberat de apele învolburate ale râului Luncavăț,
înregistrându-se pagube foarte mari: un deces, 10 case distruse și alte
numeroase locuințe avariate. DC 157 de acces către reședința administrativă a
fost distrus, precum și unele podețe. Toate aceste locuințe erau construite în
proximitatea albiei, fără a se ține cont de legislația în vigoare. Schimbarea
cursului râului Luncavăţ ca urmare a spargerii celor 3 diguri de protecție a
malurilor este o consecinţă a puterii de manifestare a hazardului natural. Este
posibil să fie datorată și influenței antropice și, în mod deosebit, deforestărilor
la ”ras” din cursul superior al râului (fig. nr. 5), chiar dacă sunt opinii contrare
asupra rolului antropic [15] cu un argument generalizat că peisajul forestier
deține 90%. Noi considerăm că tocmai intensitatea puternică a precipitațiilor
înregistrate pe o durată redusă de timp (63 mm sau de 100-150 mm [15] în doar
24 de ore!) a avut o foarte mare importanță asupra impactului hazardului
manifestat prin viitura înregistrată, evident, în strânsă corelație cu un sol
supraumectat, configurația versanților și dezvoltarea așezării pe terasele de
luncă. Construcțiile instalate foarte aproape de albie aparțin comunităților de
rromi și au fost realizate din materiale puțin durabile, devenind și mai
vulnerabile la viitură. Impactul antropic asupra manifestării viiturilor trebuie să
dea de gândit tuturor administraţiilor cu privire la revizuirea hărţilor de risc.
Toată zona de contact dintre Carpaţii sudici și depresiunile submontane
subcarpatice, începând de la curbura Carpaților și până aproape de Dunăre, se
poate confrunta cu manifestări similare celor înregistrate recent în zona Vâlcei:
precipitații excepționale potențate orografic pe circulații sudice ale celulelor
convective ce pot forma un efect de tren pe bazinele hidrografice alungite N-S
[16]. Rolul Antropocenului asupra acestor manifestări de hazard climatic este
greu de stabilit, dar el este lesne intuit prin creșterea presiunii antropice asupra
mediului în ansamblul său, zona studiată având densități ale populației peste
media națională.
3. Analiza riscului climatic de iarnă în Depresiunea Giurgeului
Fenomenele climatice cu caracter de risc, care se produc în sezonul rece
al anului, au o caracteristică comună, respectiv existenţa temperaturilor negative
care le generează şi le întreţin în ariile de discontinuitate geografică montană.
Depresiunile intramontane sunt forme de relief care favorizează permanent
acumularea, stagnarea şi sedimentarea aerului rece, în condiţii de timp
187
anticiclonic şi care determină răcirea masivă a aerului umed din treimea
inferioară depresionară. Astfel se formează inversiunile de temperatură în
asociaţie cu alte fenomene hidrometeorologice, mai ales cu ceaţă și chiciură,
instalându-se acele „lacuri de frig” (Bogdan, 1989, citată [6] și [7]), care se văd
de la altitudinile culmilor muntoase înconjurătoare, cum ar fi din pasurile
Pângăraţi/Pongratz (Bicaz) sau Bucin/Bucsin. Procesul de răcire şi suprarăcire a
aerului este continuu, prin asocierea unui optim condiţional cu strat de zăpadă
persistent. Temperaturile minime sunt amplificate de amplitudinea reliefului,
depresiunea fiind bine individualizată de culmile munților şi vatra dominată cu
500-800 m în S, 1000-1500 m în N. Morfologia depresiunii determină un climat
rece, cu temperaturi medii anuale reduse, de 4,2° C la Joseni - în centrul
depresiunii- şi 5,4° C la Topliţa. Aceste temperaturi sunt mai mici cu peste 1/3
faţă de staţiile meteo situate în afara arcului carpatic şi aflate la aceeaşi
latitudine şi altitudine. Scurgerea şi stagnarea maselor de aer reci, de origini
polare, pe fundul topografic negativ, depresionar, bine individualizat şi protejat
de relieful înalt, sunt accentuate în regim anticiclonic îndeosebi iarna, pe fondul
persistenţei stratului de zăpadă care stimulează intensitatea radiaţiei nocturne.
Procesul de răcire este amplificat şi de slaba circulaţie atmosferică, care
determină stagnarea aerului rece cantonat perioade lungi de timp în vatra
depresiunii (calmul atmosferic durează în medie 66,3% la Joseni şi 52,2% la
Topliţa) [7].
Frecvenţa şi intensitatea inversiunilor de temperatură este calculată prin
raportarea temperaturilor medii, maxime şi minime zilnice, a celor maxime şi
minime lunare şi a celor orare, de la cele două staţii din depresiune:
- Joseni, situată în lunca Mureşului la 749 m. altitudine;
- Topliţa, situată pe fruntea terasei a treia de pe dreapta Mureşului, la 687 m.
Grosimea stratului de inversiune este, în majoritatea cazurilor, de circa
500-600 m, ocupând şi partea inferioară şi mediană a versanţilor. Analiza
comparativă a datelor înregistrate la cele două staţii meteorologice ne arată
predispoziţia compartimentului nordic depresionar, mai coborât altitudinal și
mai fragmentat, unde inversiunile au o durată mai mare de producere, iar
temperatura la Topliţa este mai mică chiar dacă staţia meteo Topliţa este situată
cu 61 m. mai jos decât cea de la Joseni. Analizând separat fiecare parametru
climatogen, la Topliţa, conform valorilor mediilor temperaturilor lunare,
intervalul cel mai afectat de inversiuni este septembrie - martie. După valorile
maximelor de temperatură, perioada cuprinsă între noiembrie - martie este cea
mai afectată. Analizând maximele de temperatură, practic pe toată durata anului
188
se produc inversiuni, dar, frecvenţa maximă este în sezonul rece, care durează
din septembrie până în aprilie (8 luni/an). Acest lucru este ușor observabil în
peisajul sezonier determinat de modul de utilizare al terenurilor. Cele mai ferite
de inversiunile termice, respectiv terasele sudice situate la peste 900-1000 m, au
podurile cultivate cu porumb, sfeclă furajeră, cartofi şi pomi fructiferi.
În evoluţia zilnică a inversiunilor termice se detaşează, prin intensitatea şi
frecvenţa fenomenului, perioada nocturnă, atunci când spre dimineaţă, procesul
de răcire este mult amplificat și de durata mare a nopților. În acest interval, de
contact nocturn-diurn, stratificarea verticală a „lacului de frig” atinge nivelul
maxim, până la nivelul treimii inferioare şi părţii centrale a versanţilor, dar
nedepăşind nivelul pasurilor şi trecătorilor înalte care individualizează spațiul
depresionar. Ziua, procesul de răcire se diminuează şi nivelul „lacului de frig”
(stratul de inversiune) se restrânge la partea inferioară a depresiunii şi, foarte
puţin, la nivelul versanţilor superiori. Privită dinspre şaua Pângăraţi sau din
pasul Bucin, Depresiunea Giurgeului este ca un imens lac lăptos, prin care
razele Soarelui nu reuşesc să pătrundă, datorită persistenţei și densității ceţurilor
de inversiune formate în vatra depresiunii (uneori şi datorită norilor stratiformi
care închid linia orizontului), păstrând astfel temperaturile foarte scăzute vreme
îndelungată.
Analiza comparativă a inversiunilor termice confirmă reducerea
numărului zilelor şi a duratei acestora. În iarna anilor 2006-2007, pe fondul unor
temperaturi medii ridicate (cea mai caldă iarnă a ultimilor 100 de ani), numărul
zilelor cu inversiune s-a redus la aproape jumătate, faţă de media multianuală de
cca. 150 zile/an. În iarna anilor 2007-2008, numărul zilelor cu inversiuni
termice se menţine pe același trend de reducere a numărului zilelor cu
inversiune termică de iarnă. În luna ianuarie, prin corelarea măsurătorilor de la
ora 18, la 5 staţii meteo (Bucin, Călimani-Reţitiş, Joseni, Topliţa şi Ceahlău-
Toaca), numărul zilelor în care s-au manifestat inversiunile termice pronunţate a
fost de 18 zile [6], pe fondul duratei medii de 28 zile cu strat de zăpadă [6] și
[8]. Variaţia de lungă durată a temperaturii aerului se produce în general cu o
ciclicitate de 10 ani, cu abatere de maxim 2,5° C faţă de media multianuală,
fiind mai mari iarna şi mai reduse vara. Dacă comparăm ceea ce s-a întâmplat în
ultimii ani, în deceniul 1975-1984 verile au fost mai toride, iar iernile mai aspre,
în medie cu 1-2° C [6]. În deceniul 1995-2004 verile au început să devină din ce
în ce mai fierbinţi, iar iernile mai atenuate termic, remarcându-se o reducere
graduală a numărului zilelor cu inversiune termică. Corelativ, analiza noastră
este demonstrată și de gradul de ocupare a stațiunii Izvoru Mureșului pentru
189
practicarea schiului, în perioada 1998-2008. Durata redusă a stratului de zăpadă,
grosimea mică a acestuia și slabele inversiuni termice au determinat un grad de
ocupare foarte redus în ultimii ani [7]. Riscul climatic provocat de temperaturile
negative (valori medii lunare și media minimelor) se reflectă în activităţile
socio-economice prin reducerea perioadei de vegetaţie a culturilor, prin
declanşarea unor procese morfologice de albie și versant etc. Putem afirma că
riscul climatic analizat a determinat în ultimi 25 de ani o adaptare şi specializare
a activităţilor antropice, reflectat de adaptarea (seculară) pasivă a locuitorilor la
condițiile restrictive ale mediului și de modul de utilizare a terenurilor. Credem
că este o directă confirmare a presiunii Antropocenului asupra climei. Peisajul
sezonier agrar al bazinului intramontan al Giurgeului s-a primenit, mai ales
după anul 2000, prin cultura grâului de toamnă și a rapiței, plante care în trecut
nu rezistau la durata prelungită de îngheț. Această teorie, explicată climatic este
confirmată şi de investițiile tehnologice prin proiectarea unei fabrici de
biocombustibil la Remetea - Harghita.
Concluzii. Studiile de caz prezentate ne demonstrează cum
”Antropocenul” este prezent în viața noastră de zi cu zi, din Delta Dunării și
până în Carpați. După această analiză am putea concluziona, destul de sumbru,
cu celebrul citat a lui Chateaubriand: ”pădurile preced civilizației și deșerturile
le urmează!”. În următorii 20 de ani, populaţia Terrei va atinge 8 miliarde de
oameni şi aria antropocenului se va mări considerabil; cercetătorii nord-
americani au stabilit deja o relaţie directă între fenomenul încălzirii globale şi
obezitate. Pe fondul extinderii globalizării şi, implicit, a societăţii de consum,
numărul persoanelor obeze va atinge cote îngrijorătoare dacă nu se vor lua
măsurile necesare pentru diminuarea lor. Dintre măsurile cele mai la îndemână,
menţionăm gospodărirea eficientă a resurselor energetice şi protecţia mediului...
[11], [13]. Considerăm că în problematica actuală a mediului, cel mai important
lucru este să oferi soluţii şi nu să tragi concluzii [7], așa cum, din păcate, fac
majoritatea politicienilor cu prilejul summit-urilor internaționale de profil!
Bibliografie
[1] Brush S., Grace, (1989), Rates and patterns of estuarine sediment accumulation, în
revista Limnology &Oceanography, nr. 34, pag.1235-1246.
[2] Ichim, I., şi col., (1992), Lucrările celui de-al IV-lea simpozion Provenienţa şi efluenţa
aluviunilor, Piatra Neamţ.
[3] Marsh, M.W., Grossa, J.M.Jr., (2002), Environmental Geography. Science, Land Use
and Earth Systems. John Wiley & Sons, Inc., New York, U.S.A.
190
[4] Filip, F., Giosu, L., (2014), ”Evolution of Chilia lobes of the Danube delta:
Reorganization of deltaic processes under cultural pressures” in revue ”Anthropocene”nr. 20.
[5] Paraschiv, V., (2014), Evoluția spațială și temporală a peisajului în Depresiunea
Giurgeului. Editura Pim, Iași.
[6] Paraschiv, V., (2009), ”The temperature inversions and environmental risks resulted in
the Giurgeu Depression” în Lucrările Seminarului Geografic Dimitrie Cantemir, nr. 29-2008,
Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iaşi.
[7] Roberts, N., (2002), Schimbările majore ale mediului, Editura All Education, Bucureşti.
[8] Romanescu, G., (1994), Delta Dunării - studiu morfohidrografic, (rezumatul tezei de
doctorat), Iași.
Webografie
[9] Gaillard, M.J. şi col.,(2010), “Holocene land-cover reconstruction for studies on land
cover-climate feedbacks” on www.clim_past_discuss.net/6/307/2010:/6:307-346
[10] Zalasiewicz, J., Williams, M., (2008), în www.gsajournals.org/ accesat în data de
29.01.2008
[11] http://ec.europa.eu/energy/climate_action/index_en.htm, accesat în ziua de 17.02.2008.
[12] http://europa.eu/comission_barosso/president, intervenţia Building a global low-carbon
economy, accesat în ziua de 17.02.2008
[13] http:// www.green-report.ro/ accesat la 17.12.2007
[14] http://ro.mykinda.com/science/schimbarile-provocate-de-om...., accesat în ziua de
28.01.2008
[15] http://meteomoldova.ro/2014/08/despre-despaduriri-si-inundatii-altfel/ 02 august 2014
[16]http://www.viralnova.com/climate-change-photos/#.U-cIQIdaHWQ.facebook/ din
08.08.2014
Notă
Acest articol este o continuare a concluziilor articolului ”Antropocenul: pro sau contra!”,
prezentat la Conferința Națională a Societății de Geografie din România, desfășurată la
Botoșani, în mai 2008.
191
III. DIDACTICA GEOGRAFIEI
192
Formarea TIMSS – o nouă provocare pentru geografi /
TIMSS Formation - a new challenge for geographers
Letos Cristina1 , Letos Dumitru
2
Rezumat. TIMSS – Tendinţe în Studiul Internaţional al Matematicii şi
Ştiinţelor (Trends in International Mathematics and Science Study) este un
proiect internaţional de realizare a unei evaluări comparative dedicat
îmbunătăţirii activităţii de predare-învăţare-evaluare la matematică şi ştiinţe
pentru elevii din întreaga lume. Evaluările PIRLS la primar (clasele a IV-a) şi
TIMSS la gimnaziu (clasele a VIII-a) stau la baza unui studiu ciclic
internaţional pentru a furniza seturi de date planificate să alcătuiască o hartă a
tendinţelor în achiziţiile elevilor, pe segmentele matematică şi ştiinţe. Evaluarea
se realizează din 4 în 4 ani, iar România a participat la evaluările din 1995,
1999, 2003, 2007, 2011, 2014. O serie de şcoli din Judeţul Neamţ şi din alte
judeţe au fost selectate pentru evaluarea din 2007, iar analiza şi interpretarea
rezultatelor s-a realizat în cadrul cursului de formare din august – noiembrie
2013 prin intermediul Proiectului POSDRU 35279 şi coordonat de Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei în calitate de instituţie parteneră. În viziunea TIMSS,
geografia face parte din categoria ştiinţe, iar elementele de geografie fizică şi
ecologie se regăsesc în itemii comuni din cadrul acestei secţiuni. Împreună cu
reprezentanţi ai altor şcoli nemţene, profesorii de geografie de la Şcoala
Gimnazială „Elena Cuza” Piatra Neamţ şi Şcoala Gimnazială Nr. 5 Piatra
Neamţ au participat la cursurile de formare din august 2013 desfăşurate la
Mamaia cât şi la evaluarea finală organizată la Sinaia în luna noiembrie 2013.
Cuvinte cheie: competențe, TIMMS, formare, științe
Abstract: TIMS - Trends in International Mathematics and Science
Study-is an international project of comparative evaluation meant to improve
the teaching-learning-assessment in mathematics and science for students
1 Profesor dr., Şcoala Gimnazială Nr. 5 Piatra Neamţ, județul Neamț
2 Profesor dr., Şcoala Gimnazială „Elena Cuza” Piatra Neamţ, strada 1 Decembrie 1918, nr.
68. E-mail: [email protected]
193
around the world. PIRLS evaluation in primary school (fourth grade) and
TIMSS in secondary school (eighth grade) underline a cyclical international
study meant to provide planned datasets in order to compile a map of trends in
the students’ achievement in mathematics and science. The assessment is made
from 4 to 4 years and Romania has participated in the 1995, 1999, 2003, 2007,
2011 and 2014 assessments. A number of schools in Neamț County and other
counties were selected for the 2007 assessment and the analysis and
interpretation of results has been done during the training course from August –
November 2013 through POSDRU 35279 Project and coordinated by the
Institute of Education Sciences as the partner institution. In TIMSS vision,
Geography is part of Sciences, and the elements of physical geography and
ecology are found in the common items of this section. Together with
representatives of other schools in Neamț County, the Geography teachers from
“Elena Cuza” Secondary School and Secondary School no 5 in Piatra Neamţ
participated in the training course held in Mamaia in August 2013 and at the
final evaluation held in Sinaia in November of 2013.
Keywords: competence, TIMMS, training, science.
***
TIMSS – Tendinţe în Studiul Internaţional al Matematicii şi Ştiinţelor (Trends
in International Mathematics and Science Study) este un proiect internaţional de
realizare a unei evaluări comparative dedicat îmbunătăţirii activităţii de predare-
învăţare-evaluare la matematică şi ştiinţe pentru elevii din întreaga lume.
Evaluările PIRLS la primar (clasele a IV-a) şi TIMSS la gimnaziu (clasele a
VIII-a) stau la baza unui studiu ciclic internaţional pentru a furniza seturi de
date planificate să alcătuiască o hartă a tendinţelor în achiziţiile elevilor, pe
segmentele matematică şi ştiinţe. Evaluarea se realizează din 4 în 4 ani, iar
România a participat la evaluările din 1995, 1999, 2003, 2007, 2011, 2014. O
serie de şcoli din Judeţul Neamţ şi din alte judeţe au fost selectate pentru
evaluarea din 2007, iar analiza şi interpretarea rezultatelor s-a realizat în cadrul
cursului de formare din august – noiembrie 2013 prin intermediul Proiectului
POSDRU 35279 şi coordonat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei în calitate de
instituţie parteneră. În viziunea TIMSS, geografia face parte din categoria
ştiinţe, iar elementele de geografie fizică şi ecologie se regăsesc în itemii
comuni din cadrul acestei secţiuni. Împreună cu reprezentanţi ai altor şcoli
nemţene, profesorii de geografie de la Şcoala Gimnazială „Elena Cuza” Piatra
Neamţ şi Şcoala Gimnazială Nr. 5 Piatra Neamţ au participat la cursurile de
194
formare din august 2013 desfăşurate la Mamaia cât şi la evaluarea finală
organizată la Sinaia în luna noiembrie 2013.
Evaluarea TIMSS aplicată ciclic în cca 50 de state în funcţie de opţiunea
acestora de a participa, se desfăşoară sub coordonarea IEA (International
Association for the Evaluation of Educational Achievement), managementul
proiectului fiind asigurat de Boston College, eşantionarea participanţilor este
făcută de Statistics Canada Ottawa, crearea şi administrarea bazelor
internaţionale de date se realizează la Data Processing Center Hamburg iar
producerea scalelor de măsurare se face la Educational Testing Service
Princeton (USA).
ŢĂRI /regiuni PARTICIPANTE LA TIMSS 2007
Algeria Coreea de Sud Lituania Singapore
Arabia Saudită Egipt Liban Sliria
Armenia El Salvador Malaezia Slovenia
Anglia Georgia Maroc Suedia
Australia Ghana Malta SUA
Bahrein Hong Kong Norvegia Tailanda
Bosnia Iran Oman Taiwan
Botswana Iordania Qatar Tunisia
Bulgaria Indonezia Palestina Turcia
Canada(Ontario, Quebec,
BC) Israel România Ungaria
Columbia Italia Rusia Ucraina
Cipru Japonia Scoţia
Cehia Kuwait Serbia
195
Finanţarea acestui proiect internaţional este asigurată prin: Banca
Mondială şi ţările participante, US National Center for Educational Statistics,
US National Science Foundation, United Nation Development Project.
Întrucât cursul de formare a fost organizat pe baza analizei şi
interpretărilor rezultatelor realizate asupra testării TIMSS din 2007, redăm
alăturat tabelul cu statele participante la acea testare. Cursul de formare de la
Mamaia a durat 3 zile şi a fost organizat în condiţii foarte bune la complexul
Voila - Caraiman sub coordonarea unei echipe de formatori TIMSS conduse de
Dr. Gabriela Noveanu. Provocarea a început odată cu lansarea de către
formatori a opiniei că învăţământul geografic românesc se clasează pe un loc
modest la nivel mondial (locul 28 la ştiinţe în 2007 între care şi geografia), deşi
noi ştiam că la olimpiada internaţională de geografie România se clasează între
primele locuri în fiecare an. Treptat am înţeles că evaluarea TIMSS nu vizează
performanţele unui grup restrâns de elevi ci nivelul cunoştinţelor şi
competenţelor de interes general în cadrul învăţământului de masă. Din analiza
itemilor aplicaţi am observat că aceştia se referă la cunoştinţele şi competenţele
elevilor asimilate şi formate în clasa a V-a (Geografie fizică generală) dar
testate în clasa a VIII-a.
La testarea TIMSS din anul 2007 aplicată în România, au fost incluşi în
testare un număr de 4198 elevi din clasa a VIII-a din 149 şcoli atât din mediul
urban cât şi rural. Sursele de date au fost reprezentate de: caietele de test,
chestionare – elev, profesor matematică, profesor ştiinte, director, chestionare
de expert. Curriculum cadru este elaborat pe două dimensiuni, de conţinut şi pe
domenii cognitive.
Conţinutul face referire la: matematică (algebră, geometrie, numeraţie,
măsurare şi date) şi ştiinte, în speţă, biologie, geografie, chimie şi fizică.
Domeniile cognitive fac referire la cunoaştere, aplicare şi raţionament. Testările
TIMSS utilizează două categorii de itemi: cu răspuns la alegere şi cu răspuns
construit, din care 478 itemi distribuiţi în 14 blocuri la matematică şi 14 blocuri
la ştiinte, într-un caiet regăsindu-se aproximativ 60 itemi, resursa de timp
alocată pentru rezolvarea testării fiind de 90 minute.
În cadrul testărilor TIMSS, clasarea României a fost următoarea: în anul
1995, locul 31 la ştiinţe şi 34 la matematică dintr-un total de 41 state
participante; în anul 1999, locul 28 la ştiinţe, respectiv 25 la matematică din 38
de state participante; în anul 2003, locul 27 la ştiinţe şi 26 la matematică din 46
state participante iar în 2007, locul 28 la ştiinţe şi 25 la matematică din 49 state
participante la testare.
196
O scurtă privire asupra ierarhizării rezultatelor din anul 2007 pune în
evidenţă câteva elemente interesante: statele care depăşesc România atât la
ştiinţe cât şi la matematică sunt: Singapore, Taiwan, Coreea, Hong-Kong,
Japonia, Ungaria, Anglia, Rusia, SUA, Australia, Cehia, Suedia, Slovenia,
Lituania, Scotia şi Armenia. Statele pe care România a reuşit să le depăşească
sunt: Liban, Tunisia, Georgia, Siria, Bahrain, Palestina, Egipt, Indonezia,
Algeria, Oman, Arabia Saudită, Maroc, Botswana, El Salvador, Columbia,
Ghana, Qatar.
O scurtă statistică la nivelurile internaţionale de performanţă ale elevilor
români evidenţiază faptul că în 2007, doar 2% dintre elevii români de clasa a
VIII-a ar fi incluşi printre cei mai buni elevi ai lumii, la Nivelul Avansat, pentru
ştiinte iar 4% ar fi incluşi printre cei mai buni elevi ai lumii la Nivelul Avansat,
pentru matematică. Dacă ar fi să facem o scurtă comparaţie, pentru primul caz
am putea aduce în discuţie procentul mare obţinut de elevii din Singapore
(32%), Taiwan (25%), Coreea, Japonia, Anglia (17%), Ungaria, (13%) iar
pentru al doilea caz, Taiwan (45%), Singapore, Coreea (40%), Hong-Kong
(31%), Japonia (26%). Totodată, statistica anului 2007, pune în evidenţă un
procent de 27% din elevii români de clasa a VIII-a situaţi sub Nivelul Inferior
de performanţă la matematică în timp ce în ţările UE participante, acest procent
variază între 9% şi 17% (excepţie făcând Bulgaria şi Malta) iar 23 % din elevii
români de clasa a VIII-a sunt situaţi sub Nivelul Inferior de performanţă la
ştiinte, în timp ce, în ţările UE participante, acest procent variază între 3% şi
13% (excepţie făcând Bulgaria, Cipru şi Malta).
Un studiu detaliat la nivelul ştiințelor atestă o constanţă în rezultate de-a
lungul anilor, elevii români fiind aproape la nivelul mediei internaţionale în
2007 (500) la toate cele patru discipline: geografie (471), biologie (459), chimie
(463), fizică (458). În ceea ce priveşte matematica s-a observat o uşoară scădere
a mediei faţă de anii precedenţi, anul 2007 marcând o scădere cu 14 puncte faţă
de 2003.
Temele abordate în cadrul cursului de formare desfăşurat în august 2013
la Mamaia au făcut referire la: TIMSS – studiu comparativ pe eşantion
reprezentativ; tipologia itemilor; reprezentări greşite şi erori tipice; rutine
didactice; construirea unei activităţi de învăţare pentru remedierea greşelilor
tipice; prezentarea produselor proiectului (culegeri de itemi, analize pe greşeli
tipice, ghiduri metodologice); platforma de învăţare şi activitatea online.
Cadrele didactice participante au avut ca sarcini de lucru după întoarcerea în
şcoală: aplicarea testului standardizat TIMSS la una din clasele a VIII-a;
197
analiza şi interpretarea rezultatelor; identificarea greşelilor tipice şi propunerea
unor activităţi remediale; proiectarea unor itemi după modelul TIMSS.
Tipuri de itemi din cadrul testului standardizat TIMSS, 2007 :
198
199
Instantanee din timpul cursului de la Mamaia, august 2013:
200
201
PROPUNERI ITEMI DUPĂ MODELUL TIMSS
Prof. Dr. Letos Cristina
Şcoala Gimnazială Nr. 5 Piatra Neamţ
1. ITEM CU ALEGERE MULTIPLĂ
Item 1
Domeniul cognitiv: Aplicare
Competenţa specifică: Explicarea fenomenelor şi proceselor specifice mediului
la nivelul orizontului local şi al planetei (3.3)
Conţinutul: Atmosfera – caracteristici generale (Programa clasa a V-a)
Format item: La baza unui masiv muntos înalt de 4500 m, temperatura aerului
este de 20 o C. Ştiind că muntele respectiv este situat aproape de ţărm şi că
temperatura aerului se modifică odată cu altitudinea, câte grade Celsius se
înregistrează pe vârful acelui munte?
A. 20 o C
B. – 7 o C
C. 0 o C
D. – 4 o C
Varianta corectă: B
Explicarea alegerii distractorilor: toate cele 3 variante propun diverse
temperaturi.
Varianta A propune 20 o C identică cu temperatura de la baza muntelui;
Varianta C propune 0 o C o temperatură reper;
Varianta D propune – 4 o C care ar corespunde unei altitudini de 4000 m.
2. ITEM CU RASPUNS CONSTRUIT
Domeniul cognitiv: Raţionament
Clasa a V-a
Competența specificã: 3.3. Explicarea fenomenelor şi proceselor specifice
mediului la nivelul orizontului local şi al planetei
Conținutul: Relieful Pământului – continentele şi bazinele oceanice
202
Item 2
Explicaţi frecvenţa ridicatã a seismelor şi erupţiilor vulcanice din zona
marginalã a Oceanului Pacific.
Grila de atribuire de scoruri
Cod Răspuns Item: 1
Răspuns corect
10 Referire la existența zonei de subducţie situată la marginea Plăcii Pacifice
asociată cu prezenţa zonei de fractură/fosă
Exemple:
Datoritã faptului cã Placa Pacificã este înconjuratã de o zonã de subducţie iar
procesul de subducţie are loc de-a lungul unei fose.
Seismele si erupţiile vulcanice au frecvenţã ridicatã la marginea Oceanului
Pacific unde existã fracturi în scoarţa terestrã datoritã faptului cã este o zonã
de subducţie.
Pentru cã este o zonã unde Placa Pacificã se subduce sub cea Americanã şi
Euro-Asiaticã de-a lungul unei fose.
11 Referire la existenţa zonei de subducţie
Exemple:
Datoritã faptului cã Oceanul Pacific este înconjurat de o zonã de subducţie.
Placa Pacificã este mãrginitã de o zonã de subducţie.
Pentru cã este o zonã unde Placa Pacificã se subduce sub cea Euro-Asiaticã şi
Americanã.
19 Referire la existenţa fracturilor din scoarţa terestrã situate pe marginea
Oceanului Pacific.
Exemple:
Datoritã faptului cã Oceanul Pacific prezintã în zona marginalã fracturi ale
scoarţei.
Pe marginea Oceanului Pacific existã fose.
Zona marginalã a Oceanului Pacific se caracterizeazã prin prezenţa
numeroaselor crãpãturi/fisuri în scoarţa terestrã.
Răspuns incorect
70 Referire la existenta zonei de rift
Exemple:
Pentru cã existã un rift la/pe marginea Oceanului Pacific.
Datoritã faptului cã Oceanul Pacific este înconjurat de o zonã unde plãcile
203
tectonice se îndepãrteazã una de alta si astfel apare un rift.
71 Referire la caracteristicile specifice apei oceanice .
Exemple:
Valuri puternice în zona de ţãrm.
Prezenţa furtunilor, a ciclonilor tropicali, a uraganelor.
Mareele sunt puternice în zona de ţãrm.
79 Alte răspunsuri incorecte (inclusiv tăieturi, ştersături, semne distinctive, neciteţ
sau în afara subiectului)
Nonrăspunsuri
99 Necompletat
Identificarea erorilor tipice şi propunerea activităţilor practice de
remediere a acestora în urma aplicării testului TIMSS 2007 – Geografie
Prof. Dr. Letos Dumitru
Şcoala Gimnazială “Elena Cuza” Piatra Neamţ
Item aplicat la:
Clasa a VIII-a B, Scoala Gimnaziala „Elena Cuza” Piatra Neamt, octombrie
2013
Nr. elevi: 19 Din care 12 fete si 7 băieti
Item S03_07
Care este sursa de energie pentru circuitul apei?
A. Luna
B. Soarele
C. Fluxul şi refluxul
D. Vântul
Răspuns corect: B Soarele
1. Profilul itemului
Domeniul cognitiv: Cunoaştere
Competenţa specifică: 3.3. Explicarea fenomenelor şi proceselor specifice
mediului la nivelul orizontului local şi al planetei.
Conţinuturi: Hidrosfera – caracteristici generale (Programa şcolară a clasei a V-
a)
Rezultate:
204
Item
S03_0
7
Num
ăr
elevi
A B C D Num
ăr
elevi
care
au
răspu
ns
corec
t
Nr.
elevi
care
au
omis
să
răspun
dă
Nr.
elevi
care
nu
ajuns
să
răspun
dă la
acest
item
Nr.
fete
care
au
răspu
ns
corec
t
Nr.
băieți
care
au
răspu
ns
corec
t
Numă
r elevi
19 0 12 4 3 12 0 0 5 7
Proce
nte
100
%
0
%
63,2
%
21
%
15,8
%
63,2
%
0% 0% 41,6
%
100%
Greșeli tipice identificate:
Eroarea tipică este pusă în evidenţă prin considerarea eronată a fluxului şi
refluxului (Varianta C) ca fiind o sursă de declanşare a circuitului apei în natură
în loc de simplă sursă producătoare de energie.
Activitate practică remedială
Problema: Care este „motorul” ce pune în mişcare circuitul apei în natură?
Descrierea activităţii: Vizionarea unor materiale demonstrative sub îndrumarea
profesorului urmată de realizarea unui desen sugestiv pe această temă.
Sarcini de lucru:
a. Navigaţi pe adresa:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=mOy92_1UuDI şi
vizionaţi un experiment simplu de punere în mişcare a apei.
b. Răspundeţi la primele 2 întrebări din fişa de lucru.
c. Navigaţi pe adresa: https://www.youtube.com/watch?v=iohKd5FWZOE&feature=player_embedded
şi vizionaţi modelul simulat al circuitului apei în natură. Răspundeţi la
întrebările: 3, 4 şi
5 din fişa de lucru.
5. Vizionaţi colecţia de desene din Anexa 2, intitulată: „Circuitul apei in
natura prin ochii unui suflet de copil”şi observaţi modul ingenios şi
plastic de redare a adevărului ştiinţific.
205
6. Realizaţi un desen în manieră personală care să redea circuitul apei în
natură, încercând să cuprindeţi atât etapele cât şi sursa sau „motorul”
mişcării.
Fişa de lucru:
1. Care este sursa care pune în mişcare apa din bol?
.................................................................................................................
.............................
2. Prin ce stări de agregare trece apa până se întoarce în bolul de unde a
plecat?
.................................................................................................................
.............................
3. Numiţi cel puţin 4 procese (etape) prin care trece apa în circuitul său
prin natură.
.................................................................................................................
.............................
4. Numiţi stările de agregare pe care le traversează apa în drumul său
prin natură
.................................................................................................................
.............................
5. Care credeţi că este sursa sau „motorul” care pune în mişcare apa în
acest circuit planetar?
.................................................................................................................
.............................
Notă: Fişa de lucru va fi distribuită elevilor înainte de vizionarea
materialelor demonstrative pentru a fi familiarizaţi cu cerinţele în
momentul vizionării şi a avea o vizionare direcţionată.
Anexa 2: Circuitul apei în natură prin ochii unui suflet de copil
206
207
208
209
Surse bibliografice
Gabriela Noveanu – Elevul român faţă cu reacţiunea testelor internaţionale
(Ppt.doc), 2007
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei - TIMSS 2007, Clasa a VIII-a, Caietul 2
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei – Suport de curs, TIMSS 2007, Clasa a VIII-a,
Ştiinţe
http://timssandpirls.bc.edu/
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=mOy92_1UuDI
https://www.youtube.com/watch?v=iohKd5FWZOE&feature=player_embedded
https://www.google.ro/search?q=water+cycle+diagram&biw=1280&bih=685&tbm=is
ch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=bobGVOmpEpKQ7Qa62oHQDw&ved=0CCMQsAQ
https://www.google.ro/search?q=circuitul+apei+in+natura+desen&biw=1280&bih=68
5&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=M4bGVLipAeOC7gb3lQE&ved=0CCMQsA
Q
210
Inițiere în programul european ”eTwinning” /
Introduction to the "eTwinning" European program
Ipate Dănuț Emil1
Rezumat. eTwinning este un program internațional care promovează
colaborarea în Europa prin intermediul tehnologiilor comunicării şi informaţiei
(TIC), oferind asistenţă, instrumente de lucru şi servicii inerente demersului
educativ.Panoul de control îmi afișează paginile: PRIMA PAGINĂ,
PROFILUL,PROIECTE, CĂUTARE, PARTENERI, CAMERELE
PROFESORILOR, RESURSE, ASISTENȚĂ. Pe pagina a 3-a de pe Desktop
(PROIECTE), putem intra în TWIN SPACE, unde se află 7 domenii de lucru
ca:
1.HOME (mailbox, foldere, administratorii); 2.PROJECT ACTIVITIES (blog,
file de arhivă, forum, galerie de imagini, conținut wiki sau web). 3.BLOGUL cu
știri și anunțuri, sau cu descrieri atractive ale proiectului; 4. TEACHERS -
pentru a planifica, a lucra împreună, a discuta; 5. PUPILS este un domeniu
destinat elevilor; 6.CHAT este un domeniu de chat eTwinning. 7.GUIDELINES,
spațiul destinat explicațiilor.
În planificarea proiectului postat pe pagina de PROIECTE, se recomandă
să utilizăm METODA SMART, incluzând anumite cerințe sau deziderate de
perfecționare a comunicării și a educației la nivel european.
Cuvinte-cheie: alternative educaționale, eTwinning, planificare smart
Abstract: eTwinning is an international program that promotes
collaboration in Europe through information and communication technologies
(ICT) providing support, tools and inherent services to the educational process.
The control panel displays the following pages: HOME, PROFILE,
PROJECTS, SEARCH, PARTNERS, CHAMBERS OF TEACHERS,
1 Profesor la Liceul tehnologic ”Petru Poni” din Iași, Bd. Socola, nr. 110. E-mail:
211
RESOURCES, SUPPORT. On the 3rd
page, on the Desktop (Projects) we can
enter into TWIN SPACE, where there are seven areas of work, such as:
1. HOME (mailboxes, folders, administrators); 2.PROJECT ACTIVITIES
(blog, file archives, forum, image gallery, wiki or web content). 3. BLOG of
news and announcements, or attractive description of the project; 4.
TEACHERS - to plan, to work together, to discuss; 5. PUPILS is an area for
students; 6.CHAT is an eTwinning chat area. 7. GUIDELINES, space for
explanations. In the project schedule posted on the PROJECT page, there are
specific recommendations for the use of the SMART METHOD, including
certain requirements or goals for improving communication and education in
Europe.
Keywords: educational alternatives, eTwinning, smart planning.
***
eTwinning este un program internațional care promovează colaborarea în
Europa prin intermediul tehnologiilor informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC),
oferind asistenţă, instrumente de lucru şi servicii inerente demersului educativ.
Începând din luna octombrie 2007, programul eTwinning a demarat și în
România, înregistrând în doar câțiva ani mii de profesori implicați, mii de
proiecte și de instituții cooptate. Scopul principal al proiectului este acela de a
facilita comunicarea și colaborarea între școlile țărilor membre ale Uniunii
Europene.
În județul Iași, acest program este puțin cunoscut și utilizat de către
profesori, comparativ cu alte județe, în care este mult mai apreciat și folosit.
Programul nu include doar specialiști în informatică (ei reprezintă 4% din
totalitatea profesorilor implicați) și profesori de limbi străine, deși aceştia din
urmă pot fi cooptați ca membri, dovedindu-şi utilitatea în echipele de lucru
multidisciplinare pe care noi le putem concepe și administra.
Programul eTwinning pune la dispoziția profesorilor, directorilor,
bibliotecarilor etc. care activează în şcolile europene participante o platformă
gratuită. Aceasta este accesibilă pentru propuneri de proiecte eTwinning,
comunicare și lucru în echipă, reprezentând un spaţiu special în care profesorii
simt că fac parte din cea mai fascinantă comunitate educaţională a continentului.
Totul începe de la portalul eTwinning (www.etwinning.net), punctul
central de întâlnire şi de lucru al acţiunii noastre. Portalul este disponibil în 26
de limbi şi implică peste 230.000 de membri şi cca. 5.500 de proiecte din toată
Europa. De asemenea, portalul oferă cadrelor didactice instrumente online cu
212
ajutorul cărora pot căuta parteneri, demara proiecte eTwinning, pot face
schimburi de idei şi de bune practici și pot lucra cu o paletă variată de
instrumente personalizate.
Debutul european s-a produs în anul 2005, ca pilon al Programului
eLearning al Comisiei Europene, eTwinning devenind parte integrantă
a Erasmus+- Programul UE pentru Educație, Formare, Tineret și Sport din
2014.
Biroul Central de Asistenţă eTwinning (BCA) este administrat
de European Schoolnet, incluzând un parteneriat internaţional constituit din 30
de ministere europene ale educaţiei. Scopul său este de a concepe instrumente
de învăţare pentru şcolile, cadrele didactice şi elevii din Europa.
eTwinning beneficiază de 36 de Birouri Naţionale de Asistenţă (BNA).
Cel din România se află la Institutul de Științe ale Educației, având site-ul
eTwinning.ro.(1)
Conform propriei mele experiențe, etapele de parcurs ale acestui program
sunt următoarele:
a. Pentru un începător, primul pas vizează accesarea portalului de pe
următoarea adresă: http://www.etwinning.net/ro/pub/index.htm
Fig. 1. Accesarea portalului www. eTwinning.net
b. Alegerea limbii de prezentare a portalului, din partea dreaptă sus (una
din cele 25 de limbi disponibile);
c. Înscrierea prin trimiterea datelor personale solicitate și alegerea de
către noi a numelui și a parolei inițiale;
d. Primirea unui mesaj pe adresa noastră de e-mail, incluzând parola de
acces nouă, modificată de către operatorul electronic;
e. În momentul în care am primit parola nouă, accesăm din nou portalul
http://www.etwinning.net/ro/pub/index.htm, iar pe Înregistrare (dreapta, sus)
scriem atât numele ales, cât și parola și, ulterior, apăsăm butonul de înregistrare;
213
f. Tastăm dreptunghiul albastru „Salt la panoul de control” și se afișează
Desktop eTwinning;
1. Apare PRIMA PAGINĂ a Panoului de control sau Desktop-ului, unde
se regăsesc notificări, activități și seminarii;
2. Tastăm pagina PROFIL cu fotografia mea, vizibilă pe eTwinning, o
casetă pentru persoanele de contact (care ne-au inclus ca partener și ne pot da
acceptul la proiecte), o casetă despre mine (tematica propusă de mine, variantele
lingvistice propuse pentru un proiect, grupa de vârstă a elevilor); viața mea
etwinning incluzând disponibilitățile pentru un anumit tip de proiect; jurnalul
meu unde ne afișăm căutările, în limbile preferate, a unor posibili colaboratori,
ca de exemplu:
Je suis disponible pour un projet eTwinning ou eTwinning plus simple et
faisable, que je peux concevoir après les modèles précédents etc.
3. Tastăm pagina de PROIECTE, cu proiectele active propuse de către
noi. De aici pot fi descărcate certificatele eTwinning (după acceptul dat de un
colaborator și de birourile naționale de asistență). Tot aici ne înscriem și
descărcăm certificatul de calitate acordat în cazul finalizării proiectului. În
această secţiune se regăsesc butoanele de acțiune
(modificări,adăugare/administrare de parteneri, închidere proiect, jurnal
proiect etc.);
4. În pagina de CĂUTARE PARTENERI putem genera diverse forme de
căutare pentru proiecte sau parteneri de tip educațional din baza de date
eTwinning;
5. Pagina CAMERELE PROFESORILOR oferă posibilitatea schimbului
de păreri și de experiențe reciproce;
6. Pagina de RESURSE expune modele și surse variate de documentare;
7. Pagina de ASISTENȚĂ oferă atât sprijin pentru anumite activități sau
proiecte, pentru modul lor de realizare, cât și mijloacele necesare.
Odată propus proiectul, pe pagina a 3-a de pe Desktop (PROIECTE),
putem intra în TWIN SPACE, unde se află 7 domenii de lucru subsecvente:
1. HOME (incluzând un mailbox, foldere cu documente lucrate, nume și
fotografii, administratorii - cei care pot modifica proiectul sau membrii care nu
îl pot modifica, latest actions - acțiuni recente, calendarul de activități propuse);
2. PROJECT ACTIVITIES (spațiu destinat colaborării și lucrului online, care
include selecția aplicațiilor: blog, file de arhivă, forum, galerie de imagini,
conținut wiki sau web). Cuprinde un spațiu virtual pentru o activitate probă
214
"Prezintă-te", un forum și o arhivă de fișiere. Este un loc ideal pentru a ne
cunoaște reciproc.
3. BLOGUL oferă posibilitatea de a prezenta publicului proiectul
dumneavoastră, de a posta știri și anunțuri. Puteți face aici o postare în care să
povestiți publicului despre aspectele fascinante ale proiectului dumneavoastră;
4. TEACHERS. Elevii nu pot vedea acest spațiu al profesorilor care conține o
arhivă tip forum și un dosar pentru a sprijini comunicarea profesorilor în spațiul
virtual. Zona profesorilor este locul ideal pentru a planifica, a lucra împreună, a
discuta despre progres și pentru a ține evidența evenimentelor legate de proiect.
5. PUPILS este un domeniu destinat elevilor din școlile implicate pe care noi îi
introducem în proiect. Elevii îl pot accesa direct cu o parolă și pot posta
informații despre hobby-urile lor, despre proiect, pot iniţia discuții de
socializare sau de cunoaștere reciprocă a realizărilor interesante, înainte sau în
timp ce se lucrează la proiect.
6. CHAT este un domeniu de chat special pentru eTwinning.
7. GUIDELINES este cel mai nou spațiu virtual eTwinning destinat
explicațiilor.
În planificarea proiectului postat pe pagina de PROIECTE, vă recomand
să utilizați METODA SMART, incluzând anumite cerințe sau deziderate:
1. S = SPECIFIC comunităților implicate și grupelor de vârstă;
2. M = MĂSURABIL, prin aplicarea metodelor de evaluare;
3. A = ACCESIBIL („atenabil”) sau realizabil cu elevii respectivi;
4. R = RELEVANT pentru viața reală;
5.T = TEMPORAL PROGRAMAT, conform unui CALENDAR fezabil.
Proiectele eTwinning se axează pe competențe măsurabile care corespund
taxonomiei lui Bloom și nu se utilizează obiective de tip „achiziție de
informații”. Obiectivele nu trebuie să fie numeroase, iar evaluarea trebuie
programată ca dată și oră, incluzând produsele obținute și modul de valorificare
a acestora în comunitate.
Ilustrăm diferitele sarcini de învăţare cu verbele specifice.
Cunoştinţe
A numi, a cita, a defini, a identifica, a enumera, a reproduce.
Comprehensiune
A descoperi, a corela, a explica, a substitui, a reprezenta, a
interpreta, a descrie, a parafraza.
Aplicare
A aplica, a descoperi, a relaţiona, a clasifica, a demonstra, a
pregăti, a rezolva, a utiliza, a prezenta.
Analiză
A diagnostica, a distinge, a sublinia, a analiza, a puncta, a
diferenţia , a reduce, a separa, a determina.
215
Fig. 2. Tabelul „Utilizarea verbelor specifice sarcinilor de învăţare utile la formularea întrebărilor (2)”
Elevii pot fi grupați pe responsabilități și primesc termene de lucru.
Instrumentele utilizate pot fi: blog de discuții, blog audio, prezentări Power
Point, videoclipuri, reviste etc. Produsul final poate include un film realizat de
către elevi, cu explicațiile lor în urma rezolvării sarcinilor, cu produsele obţinute
(grafice, desene, poezii, dansuri, obiecte confecționate, machete, fotomontaje,
colecții, albume, reviste, fișe ale unor monumente sau obiecte cercetate de către
elevi, studii critice).
Profesorul poate invita noi membri, iar elevii se loghează direct pe spațiul
virtual la adresa proiectului. Pe desktopul eTwinning, unii profesori, crezând că
trebuie să închidă o aplicație, adesea dau click pe X și șterg aplicațiile (de pe
blog, forum și wiki). Acestea se pot reface, dar nu și în desktopul eTwinning.
Elevii își pot crea propriul profil, iar cei care sunt administratori pot
adăuga instrumentele necesare. Blogul se poate utiliza pentru mesaje și
comentarii, forumul pentru anumite discuții pe teme bine stabilite, wiki pentru
a crea o pagină în colaborare, arhivele pentru a posta fișiere, galeriile pentru a
posta imagini de până la 2 MB. La casetele de conținut WEB putem ataşa oricât
de multe informații, în timp ce la celelalte, aplicaţiile nu pot fi adăugate decât o
singură dată.
În camera de CHAT, un profesor poate interveni ca moderator, iar
JURNALUL DE BORD este util pentru evaluarea proiectelor și acordarea
certificatului de calitate. Cei mai experimentați profesori devin ambasadori
eTwinning și pot îndruma pe alți colegi interesați.
Trebuie să fim atenți la ceea ce afișăm pe BLOGUL public, să luăm
acordul părinților pentru ca informațiile publicate de către elevi, produsele lor,
fotografiile sau filmele cu ei să poată deveni publice. În caz contrar, riscăm să
încălcăm legea.
Modul de adresare trebuie să fie politicos, cu răbdare, evitând
neînțelegerile și limbajul complicat, apelând la formulări cât mai simple, fără a
scrie textele cu majuscule, ceea ce ar putea fi interpretat ca o impunere. Nu se
furnizează date personale și se păstrează limite rezonabile. Cereți sprijin atunci
Sinteză
A combina, a diviza, a revizui, a extinde, a extrapola, a
rescrie, a compune, a sintetiza, a concepe, a propune, a crea,
a proiecta, a integra, a modifica, a generaliza.
Evaluare
A concluziona, a critica, a măsura, a evalua, a deduce, a
compara, a judeca, a ierarhiza, a pune în opoziţie.
216
când aveți nevoie sau consultați Manualul de asistență eTwinning și Ghidul
spațiului virtual eTwinning de pe www. etwinnig.net.
Elevii se pot prezenta în 10 idei simple. Interviurile pot fi pregătite
anterior, în sensul că se cer 5 întrebări postate pe video, iar răspunsurile pot fi
primite ulterior, pe un alt document video. Pot fi mici interviuri cu ocazia unui
eveniment, o lectură despre natură, un recital de poezie ecologică în limbile
participanților. De asemenea, pot fi și traduceri ale unui cunoscut scriitor sau
poet local, care pot avea și caracter de concurs cu premii.
Se poate realiza o excursie filmată la un obiectiv, urmată de postarea
filmului și demararea discuțiilor pe blog, scopul nefiind limitarea la propriul
obiectiv, ci extinderea la obiectivul din cealaltă țară (metode transcurriculare).
Un proiect atractiv poate fi realizat pe teme culinare, iar produsul final să
se concretizeze într-o geografie gastronomică scrisă în comun (cu o hartă a
tipologiei culinare). Alte proiecte pot avea ca teme: miturile locale ale apei,
locuințele tradiționale, evoluția orașelor, zonele naturale protejate, obiectivele
de interes public.
Fig. 3. Certificat eTwinning pentru proiectul „European urbanism interactive”
217
Concluzii
Pentru ca un proiect eTwinning să fie de succes, consider că trebuie să
îndeplinescă următoarele condiții:
- să aplice teoria inteligențelor multiple;
- să câștige aprecierea publicului, a colegilor, a experților;
- să fie plăcut și util elevilor;
- să te facă să te simți bine atunci când lucrezi la el, dar și după ce l-ai
finalizat;
- să îmbine formalul cu nonformalul;
-să genereze situații de învățare și de progres comunicativ.
Întrucât sunt greu de găsit bunii colaboratori, închei cu o deviză care
poate fi o concluzie utilă în programul eTwinning: „Partenerii buni trebuie bine
păstrați!”
Bibliografie
1. Christina Crawley și colaboratorii - O călătorie prin eTwinning, Editura Biroului
Central de Asistență eTwinning, Bruxelles, 2013;
2.http://www.etwinning.net/ro/pub/discover/what_is_etwinning.htm
3. www.cdp-fse.ro/tutorial
4. www. etwinnig.net - Manualul de asistență eTwinning și Ghidul spațiului virtual
eTwinning
218
Potenţialul instructiv-educativ al lucrării de gradul I şi modalităţi de
valorificare la clasă / The instructive and educational potential of the first
degree thesis and its ways of revaluation in the classroom
Carmen-Roxana Firu1
Rezumat: Lucrarea de gradul I oferă posibilitatea de aplicabilitate
practică a cunoştinţelor predate. Valorificarea superioară a lucrării se face prin
propunerea unui opţional in cadrul căruia se pot desfăşura activităţi practice ȋn
teren. Didactica geografică vizează o gamă largă de aspecte metodice cu
referinţă la: relief şi substratul geologic, reţeaua hidrologică şi relieful,
hidrografia, particularităţile pedologice, condiţiile biogeografice, populaţia si
structurile demografice, aprecierea calităţii componentelor de mediu si
fenomenelor de poluare.
Cuvinte cheie: opţional, activităţi practice, caracter interdisciplinar,
dezvoltare durabilă.
Abstract: The first degree thesis enables the practical application of the
acquired knowledge. Better awareness of the paper is made by suggesting an
optional subject including practical activities in the field. Geographical teaching
covers a wide range of methodological issues with reference to: relief and
geological substrate, water network and topography, hydrography, peculiarities
of soil, bio-geographical conditions, population and demographic structures,
assessing the quality of environmental components and pollution phenomena.
Keywords: optional, practical activities, interdisciplinary field,
sustainable development.
***
În „Metodologia formării continue a personalului didactic din
învăţământul preuniversitar” (Anexa la OM Nr. 5720 / 20.10.2009) la Art. 67
pct. (1) se precizează: „Elaborarea lucrării metodico-stiințifice este o probă
menită să pună în evidență capacitatea candidatului de a evalua și a valorifica
1 Profesor la Colegiul Național Bănățean, Bd. 16 Decembrie 1989, nr 26, Timişoara, județul
Timiș. Telefon 0256491713, [email protected]
219
experiența didactică acumulată la catedră, de a investiga, folosind adecvat
metodologia cercetării pedagogice, fenomenele educaționale și de a identifica
astfel factorii, sensurile și modalitățile de ameliorare/ inovare/ dezvoltare a
procesului educațional. Elaborarea lucrării trebuie să releve preocuparea
candidatului de a-și actualiza sistematic cunoștințele de specialitate și
psihopedagogice, de a analiza și a evalua critic diferitele abordări privind
didactica specialității”.
Lucrarea metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I are
drept obiectiv esenţial punerea în evidenţă a capacităţii profesorului de a elabora
și prezenta în mod independent o lucrare academică cu semnificaţie ştiinţifică,
pe baza metodelor specifice psihopedagogiei și didacticii specialității
(metodicii).
Lucrarea metodico-științifică prezinta contribuții ale candidatului la
perfecționarea activității instructiv-educative, cercetări personale privind
procesul instructiv- educativ, aplicarea creatoare a unor idei pedagogice la
condițiile concrete în care își desfășoară activitatea, experimentarea unor noi
tehnici de lucru cu elevii, extinderea unor experiențe care au condus la rezultate
calitativ superioare în procesul formării elevilor etc.
Lucrarea de faţă, “Lucrare metodico ştiinţifică pentru obţinerea gradului
didactic I în învăţământ-Municipiul Caransebeş - Studiu geografic”, oferă largi
posibilităţi de aplicabilitate practică a cunoştinţelor predate la clasă. De
asemenea, pentru o valorificare superioară a acestei lucrări propunem un
opţional pentru clasa a VIII-a în cadrul căruia exista posibilitatea desfăşurării
unei activităţi practice utile în teren. Această activitate poate avea darul de a
forma la elevi deprinderea de a observa şi interpreta procesele şi fenomenele
geografice, de a cunoaşte sub raport ştiinţific, spaţiul geografic din imediata
apropiere sau dintr-un spaţiu ceva mai larg.
Asupra fiecăruia dintre elementele cadrului natural al oraşului Caransebeş
există posibilitatea efectuării de observaţii şi aplicaţii practice cu elevii cu
ocazia unei excursii de studiu în cadrul opţionalului, iar în acelaşi timp aspecte
diverse din lucrare pot fi folosite cu succes şi la clasele de liceu.
Aspectele metodice cu potenţial de valorificare la clasa, pot fi grupate
astfel: Aspecte metodice privind relieful şi substratul geologic
Pentru elevii claselor a IX – a se pot face lucrări de determinare a
compoziţiei chimice a rocilor, realizate în colaborare cu profesorul de chimie,
împlinind astfel o cerinţă tot mai des formulată în actul didactic - caracterul
interdisciplinar al predări geografiei, o cerinţă esenţială a învăţământului
formativ.
Aspecte metodice privind reţeaua hidrografică şi relieful
220
Aceste capitole oferă profesorului şi elevilor multiple posibilităţi de
aplicaţii pe teren, folosind ca punct de plecare cunoştinţele dobândite în clasa a
IX –a.
De exemplu studiul râurilor Timiş şi Sebeş permite elevilor să cunoască formele
reliefului fluviatil, surpările de maluri datorită agresivităţii apei în porţiunile
convexe (ex. Zona cartierului Sebeş, zona Teiuş), rupturi de pantă generate de
structura în profunzime.
Rezultatele acţiunii omului asupra reliefului se pot urmări în cuprinsul
zonei oraşului Caransebeş prin prezenţa reliefului antropic. Unele schimbări în
topografia reliefului acestei zone au fost făcute deliberat urmărind modificarea
înfăţişării naturale a anumitor suprafeţe spre a corespunde anumitor nevoi ale
omului . Din această categorie menţionăm rambleele pentru drumuri, digurile,
şanţurile, formarea de terase .
Se pot face aplicaţii cu elevii observând forma, dimensiunile apoi
explicarea originii şi evoluţiei reliefului antropic. Spre exemplu se pot efectua
cu elevii măsurători estimative ale lungimii şi înălţimii digului de protecţie al
Timişului în zona Teiuş din Caransebeş, starea digului şi punctele slabe unde ar
putea fi rupt în cazul apelor mari .
Elevii pot aprecia importanţa acestor construcţii pentru evitarea inundării
anumitor zone rezidenţiale ale oraşului
Aspecte metodice privind condiţiile climatice
Geneza fenomenelor meteorologice rezidă din particularităţile circulaţiei
generale a atmosferei în interacţiune cu suprafaţa activă deosebit de variată .
Observaţii şi măsurători pot fi efectuate şi cu elevii, cu sprijinul profesorilor
de geografie şi de ştiinţele naturii . Ideală ar fi existenţa în incinta fiecărei
şcolii a unei platforme meteorologice amenajată şi echipată cu instrumentaţia
necesară efectuării de observaţii cu elevii asupra parametrilor meteorologici
care prezintă interes în degradarea mediului .
Pe platforma meteorologică, în afara observaţiilor meteorologice se pot
face exerciţii şi lucrări practice la o serie de lecţii despre atmosferă. Pentru ca
observaţiilor efectuate cu elevii să li se confere şi un caracter constructiv se are
în vedere prelucrarea şi interpretarea materialelor meteorologice ce se referă la
numărul de zile cu sau fără precipitaţii, la apariţia brumelor, la studiul
îngheţurilor etc. Asupra fenomenelor meteorologice de iarnă elevii pot efectua
şi observaţii vizuale la diferite ore şi intervale din zi..
Ploile torenţiale oferă pentru elevi un câmp larg de observare şi
cercetare . Observaţiile se pot face atât instrumental cât şi vizual. Ele au ca
scop evaluarea cantităţii de apă căzută în timpul precipitaţiilor, direcţia în
care bate ploaia - în legătură cu direcţia vântului - dimensiunile boabelor de
grindină, pe ce terenuri s-au produs , pagubele provocate şi dimensiunile
acestora etc.
221
Aspecte metodice privind hidrografia
Aplicaţiile la acest capitol pot începe cu clasificarea originii apelor
curgătoare. De asemenea, important este să le formăm elevilor imaginea
valorificării complexe a apelor atât în economie precum şi valenţele sociale ale
apei.
Observaţii instructive se pot realiza cu elevii în zona de confluenţă a
Timişului cu Sebeşul, constatându-se modificările râului după primirea
afluentului (lăţimea mai mare, debitul mai bogat etc.) . Deosebit de important
este ca în timpul ieşirii cu elevii în teren să fie precizate sectoarele afectate cel
mai mult de revărsările produse de viituri, care au influenţă negativă asupra
calităţii mediului geografic. De asemenea este bine ca elevii să cunoască
măsurile ce se impun în vederea limitării efectelor păgubitoare ale viiturilor
mari şi ce s-a întreprins concret în zonă în acest sens.
Aspecte metodice privind particularităţile pedologice
Este deosebit de important şi esenţial ca în activitatea instructiv-educativă
pe care o desfăşoară profesorul de geografie să-i conştientizeze pe elevi, prin
observaţii simple de teren, asupra faptului că solul, la fel ca şi apa şi aerul, are o
însemnătate excepţională pentru existenţa vieţii pe pământ, punându-se în
evidenţă relaţiile conexe stabilite între acestea şi vieţuitoare. În acest scop sub
îndrumarea noastră, elevii pot observa anumite porţiuni de teren cu solul mai
puţin sau mai consistent degradate şi pot sesiza varietatea proceselor de
eroziune pe care le-au generat. Se pot explica de asemenea elevilor faptul că
procesele de eroziune pot fi amplificate sau contracarate de activitatea omului .
Metoda de bază folosită cu bune rezultate în aprecierea degradări solurilor este
aceea a profilului de sol. Aici elevii vor participa la săparea profilului şi vor
observa succesiunea stratelor. Metoda învăţării prin descoperire este una dintre
cele mai eficiente.
Un alt aspect deosebit de important în aplicaţiile cu elevii este cel referitor
la punerea în evidenţă a gradului de poluare a solului, urmărindu-se cauzele
acestuia şi posibilităţile de îndreptare a surselor de infestare. Provenienţa
substanţelor care poluează solul este extrem de diversă. Unele dintre acestea
apar ca rezultat secundar în procesul de fabricaţie a anumitor produse
industriale, altele din gunoaie şi resturile menajere ale gospodăriilor populaţiei.
Mai pot fi adăugate apele poluate care se infiltrează în sol. Surse de poluare ale
solului pot fi şi substanţele chimice cu rol fertilizant ( îngrăşămintele), dacă
aplicarea lor se face iraţional.
Aspecte metodice privind condiţiile biogeografice
Observaţii importante se pot realiza cu elevii asupra compoziţiei floristice,
cu punerea în evidenţă a unor plante caracteristice pentru diverse forme de
degradare a covorului vegetal şi se insistă ca elevii să le recunoască şi să
înţeleagă locul acestora în ecosistemul respectiv .
222
Asemenea aplicaţii de teren se pot efectua pe dealul Corcana situat la Est
de cartierul Teiuş, pentru cercetări complexe (compoziţie floristică, degradări
datorate intervenţiei omului etc.) precum şi pe terasa „Aeroport” urmărindu-se
adaptarea unor specii de plante la condiţii variate de biotop.
Cercetările asupra faunei se concentrează îndeosebi spre evidenţierea
modificărilor din lumea animală produse mai puţin pe cale naturală şi mai mult
dictate de acţiunea factorului antropic.
Toate aceste transformări calitative şi cantitative ale biocenozelor pot fi
sesizate de elevi prin observaţii directe cu ocazia ieşirii pe teren, care oferă o
multitudine de exemple de reacţie promptă a animalelor faţă de modificările
condiţiilor ecologice ca urmare a activităţii umane .
Aspecte metodice privind populaţia şi structurile demografice
Acest capitol oferă profesorului şi elevilor multiple posibilităţi de
aplicabilitate. Informaţiile pot fi folosite cu succes la clasele a VIII-a, a X-a si a
XII-a, unde profesorul poate transmite o serie de cunoştinţe elevilor referitoare
la oraşul Caransebeş şi anume: evoluţia populaţiei de-a lungul timpului,
structura populaţiei, organizarea spaţiului urban, forma vetrei oraşului,
identificarea zonelor funcţionale, să deducă consecinţele economiei de tranziţie
asupra populaţiei oraşului, importanţa religioasă şi culturală, etc.
Aspecte metodice privind aprecierea calităţii componentelor de mediu şi
fenomenelor de poluare.
Aprecierea calităţii aerului
Pentru inventarierea surselor de poluare, elevilor li se comunică toate
sursele de poluare din oraşul Caransebeş
Se vor avea în vedere : sursele de emisie şi cantitatea noxelor emanate în
atmosferă, tipuri de substanţe poluante, condiţiile geografice în care sunt
situate sursele de poluare.
Determinarea ariei de repartiţie a poluanţilor se poate realiza ţinând seama de
concentraţia şi natura gazelor, de variaţia parametrilor climatici (temperatura,
direcţia şi viteza vântului, inversiunile de temperatură ) etc.
Aprecierea calităţii apelor
Modificarea calităţii apei poate avea diferite cauze atât naturale, cât şi
antropice, şi acest lucru se poate stabili pe baza unor proprietăţi bine precizate.
Urmărind legătura dintre cauze şi efect pierderea calităţii apei este consecinţa
unor dezechilibre majore în ecosistemul respectiv. Se poate face determinarea
calităţii apelor pe baza însuşirilor organoleptice .
Pentru recoltarea probelor se folosesc butelii de sticlă incolore bine spălate.
Recoltarea se va face sub oglinda apei la adâncimi între 10 şi 30 cm. La probele
recoltate se va constata dacă apa este incoloră, tulbure sau colorată.
Metode de prevenire a degradării solurilor
Metoda de bază folosită pentru aprecierea stării de degradare a solului este
analiza profilului de sol. Solul este supus poluării ca şi celelalte componente de
223
mediu dar el se reface mult mai greu în comparaţie cu apa si aerul, pentru că
procesele de autoepurare sunt mult mai lente. Elevii împreună cu profesorul
încearcă să stabilească care sunt substanţele care poluează solul şi anume:
substanţe reziduale, uleiuri, minerale, ape poluate, reziduuri zootehnice, resturi
menajere. Diverse substanţe chimice (îngrăşăminte, pesticide, etc.) utilizate în
agricultură şi silvicultură administrate în cantităţi prea mari, duc la poluarea
solurilor.
De asemenea pe teren elevii pot observa faptul ca oriunde apar
aglomerările de deşeuri, peisajul este dezolant, covorul vegetal dispare, solul
rămâne lipsit de vegetaţie. La sfârşitul aplicaţiei practice elevii pot explica,
caracteriza relaţiile ce se stabilesc între componentele mediului.
Scopul acestor aplicaţii este ca elevii să observe mediul înconjurător, să se
implice în ocrotirea sa, să îşi dezvolte spiritul de observaţie, cel estetic şi cel al
economiei. Aceste aplicaţii practice constituie punctul de pornire al unor discuţii
privind organizarea şi conservarea spaţiului în care trăim.
Prin astfel de practici şi modalităţi de abordare, elevii pot aprofunda unele
noţiuni însuşite în cadrul orelor de geografie, îşi pot dezvolta capacitatea de
observare directă, de dezvoltare a percepţiei reale a componentelor geografice şi
formarea unor priceperi şi deprinderi practice concrete. Se face trecerea firească
de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează
înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa de zi cu zi a elevului. Se urmăreşte
trezirea interesului elevilor de a cunoaşte direct, de a înţelege faptul geografic
imediat, precum şi importanţa protecţiei mediului ambiant pentru o dezvoltare
durabilă.
Bibliografie
1. Dulamă, Maria Eliza, (1996), Didactica geografică, Editura Clusium, Cluj Napoca
2. Firu, Carmen Roxana, ( 2011), ”Lucrare metodico ştiinţifică pentru obţinerea
gradului didactic I în învăţământ - Municipiul Caransebeş - Studiu geografic” –
Universitatea Timișoara (mss)
3. ***, Anexa la OM Nr. 5720 / 20.10.2009: Metodologia formării continue a
personalului didactic din învăţământul preuniversitar
4. ***, Ghid de realizare a tezei de licenţă şi a disertaţiei de masterat
(http://www.fpse.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=221&Itemid=25
5)
224
Rolul religiei în procesul de dezvoltare al comunităților locale /
The role of religion in the development of local communities
Lazăr Anton
1
Rezumat. Un element important în geneza și dinamica identității locale îl
are constituirea identității religioase, deoarece religia corespunde unei forme de
identitate, cu un puternic impact în societate şi chiar în viaţa politică a unui stat
sau a unei regiuni. Această identitate este văzută sub două aspecte. Pe de o
parte, se referă la instituţii, oficialităţi religioase ca şi la grupuri sociale şi
mişcări al căror scop este de a se exprima în problemele ce privesc religia; cel
de-al doilea, cel spiritual (religia oferă modele de comportament social şi
individual). În ultimă accepţiune, religia are mai mult de a face cu ideea de
transcendenţă, de sacru, limbaje şi practici care organizează lumea în termeni ce
reprezintă sacrul.
Cuvinte cheie: religie, dezvoltare locală, comunitate, identitate
Abstract: An important element in the genesis and dynamics of local
identity is the formation of religious identity, because religion corresponds to a
form of identity, with a strong impact in the society and even in the political life
of a country or region. This identity is seen in two ways. On one hand, it refers
to institutions, religious officials as well as social groups and movements whose
aim is to express themselves in matters regarding religion; and on the other, the
spiritual (religion offers individual and social behavior patterns). In the latter
sense, religion has more to do with the idea of transcendence, sacred, languages
and practices that organize the world in terms of what is sacred.
Keywords: religion, local development, community, identity.
***
Comunităţile locale sunt sisteme spaţio-temporale complexe şi dinamice,
influenţate de o serie de factori (fizico-geografici, istorici, sociali, economici,
politici, ideologici etc.). Pentru a înţelege evoluţia acestora în timp este necesar
un demers interdisciplinar care are ca scop analiza felului în care factorii
religioşi joacă un rol important în configurarea diverselor comunităţi locale. De
1 Profesor dr., Liceul Teoretic “Eftimie Murgu” Bozovici, județul Caraș Severin. Telefon
0745505452, e-mail: [email protected]
225
un real interes este gestionarea diversităţii etnico-confesionale ce are ca
obiectiv promovarea identităţii comunitare și dezvoltarea locală, în general. O
astfel de analiză va conduce la elaborarea unor modele comunitar-religioase
dinamice, integrate spaţiului geografic, având componente ce vor relaţiona în
mod distinct de la o regiune geografică la alta.
Perspectiva geografiei religiilor în analiza comunităţilor locale are în
vedere următoarele probleme1: evoluţia structurilor demografice, cu precădere
structurile demoreligioase: ponderea diferitelor confesiuni religioase în
populația totală; mişcarea naturală şi teritorială a populaţiei; caracteristicile
habitatului uman; siturile cu caracter religios; organizarea spaţiului; relaţiile
sociale; dinamica economică; viaţa politică; activităţile culturale; raporturile
om-mediu; potenţialul turistic.
Un element important în geneza și dinamica identității locale îl are
constituirea identității religioase, deoarece religia corespunde unei forme de
identitate, cu un puternic impact în societate şi chiar în viaţa politică a unui stat
sau a unei regiuni. Această identitate este văzută sub două aspecte. Pe de o
parte, se referă la instituţii, oficialităţi religioase ca şi la grupuri sociale şi
mişcări al căror scop este de a se exprima în problemele ce privesc religia; cel
de-al doilea, cel spiritual (religia oferă modele de comportament social şi
individual). În ultimă accepţiune, religia are mai mult de-a face cu ideea de
transcendenţă, de sacru, limbaje şi practici care organizează lumea în termeni ce
reprezintă sacrul.
Dacă luăm în calcul doar ultimii 25 de ani, putem observa cu uşurinţă o
creştere a influenţei religiei asupra politicii în multe regiuni de pe glob.
Convingerea conform căreia dezvoltarea şi răspândirea urbanizării, educaţiei
dezvoltării economice, a gândirii ştiinţifice şi mobilităţii sociale ar diminua
poziţia socio-politică a religiei, nu are susținere pe terenul faptelor, dacă avem
în vedere, de exemplu, prăbuşirea ideologiei comuniste în societăţile industriale
din Europa şi din Asia Centrală, lucru ce a favorizat renaşterea fenomenului
religios. Spaţiul sacru dominat aproape un secol de Conducătorul Suprem şi de
Partidul-Stat tinde să fie cucerit, mai cu seamă în Asia și Africa, de Allah. Şi în
statele europene postcomuniste, bisericile dominante au „decupat” spaţii
importante.
Credinţele religioase pot lua forme politice, prin asocierea mai mult sau
mai puțin directă cu elementul etnic, ori prin asocierea lor cu valori
transcendentale prin care o societate căpăta viziune, coeziune şi stabilitate. Pe
de altă parte însă, folosirea valorilor religioase poate genera manifestări cu
caracter extremist sau poate conduce la elaborarea unor strategii prin care
membrii unei comunități religioase își conservă identitatea de grup. Nu de
puține ori atitudinile cu caracter defensiv se transformă în acţiuni agresive care
alterează mediul social, politic, economic, cultural. Interferența dintre religie și
1 Anton, L (2011) – Religie și dezvoltare în Munții Banatului, p. 34
226
politică s-a făcut de multe ori pe căi proprii ce au creionat anumite traiectorii de
dezvoltare a comunităților locale. Există elemente particulare ale binomului
religie – politică la nivelul societăților tradiţionale, acolo unde puterea politică
este susținută de sistemele religioase, în timp ce interesele politice penetrează
destul de profund sfera religioasă. Identitatea religioasă, împreună cu cea etno-
lingvistică şi culturală, definesc cel mai exact popoarele actuale ale
mapamondului. „Perspectivei unei lumi uniforme, guvernate de ideile abstracte
ale raţionalismului, naţionaliştii i-au opus nişte particularisme sacralizate:
pământul, limba, religia, sângele. Naţionalismul iese la iveală cu furie de fiecare
dată când ameninţă să se impună utopia unei societăţi universale şi perfecte.
Comunismul internaţionalist era una din aceste utopii, aşa cum este acum cea a
pieţei fără graniţe şi a universalismului economic, care impune pretutindeni
aceleaşi norme de producţie şi acelaşi stil de viaţă”1.
Conceptul de dezvoltare locală se referă la mecanismele şi procesele care
conduc la realizarea unui nivel optim al relaţiei dintre comunităţile umane şi
mediul geografic în care acestea trăiesc, noţiune care poate fi asimilată în mare
parte indicelui de dezvoltare umană. Dezvoltarea locală este un deziderat al
oricărei comunităţi, diferă însă perspectiva şi gradul de asumare a acesteia la
nivelul administraţiei publice locale și, deopotrivă, la nivelul grupurilor formale
şi informale. Studiile existente ne arată o varietate extrem de mare a modelelor
de dezvoltare locală, rezultate din interferenţa factorilor naturali, istorici şi
socio-economici, interni şi externi, modele promovate de comunităţile umane,
ca parte integrantă a politicilor implementate de autorităţile publice locale şi
regionale.
Din punctul de vedere al geografiei religiilor, interesează maniera în care
mentalul şi fenomenul religios, în general, determină aceste modele de
dezvoltare locală. Este cunoscut faptul că religia a jucat un rol important în
dezvoltarea socială, economică, în viaţa politică, în dezvoltarea ştiinţei şi
tehnologiei, în explorarea şi valorificarea resurselor şi oportunităţilor oferite de
spaţiu, în educaţie și relaţiile interumane, în protecţia mediului şi vieţii în
general etc. În acest fel, demersul geografic se înscrie în paradigmele
interpretative tridimensionale asupra lumii (sens K. Popper, 1972), în care
credinţele şi valorile moral-religioase (prima lume) influenţează atât cercetarea
ştiinţifică cât şi experienţele perceptive imediate (a doua lume), precum şi
acţiunile modelatoare la nivelul spaţiului fizic (a treia lume) 2.
Pe de altă parte, trebuie să observăm situaţiile istorice şi geografice în care
dezvoltarea locală s-a realizat mai mult sau mai puţin independent de factorii
religioşi, fenomen pe care specialiştii l-au numit “secularizarea” vieţii sociale,
culturale şi economice, cu accente extreme şi dictatoriale impuse de regimurile
comuniste în care ideologia ateistă a fost promovată la nivel de politică de stat.
1 Ignacio Ramonet (citat de Ică, Marani, 2002)
2 Ancuța C., 2008, p.18
227
Părerile sunt destul de împărţite în ceea ce priveşte recunoaşterea rolului pe care
convingerile şi atitudinile religioase îl au în procesul de dezvoltare locală, motiv
pentru care considerăm că geografia religiilor, prin metodele utilizate, poate
furniza date legate de „încărcătura” spirituală a spaţiului în care evoluează şi
se dezvoltă comunităţile umane1. Teritoriul devine astfel un spaţiu învestit cu
semnificaţii, sensul locului reflectând calităţile percepute şi trăite ale acestuia -
semiosfera (Di Meo, citat de C. Ancuţa, 2008). Similară este şi viziunea de
spaţiu gândit, imaginat de o comunitate umană „înrădăcinată” într-un teritoriu
marcat de locuri cu rol de repere ale memoriei colective ce asigură durata
corpului social dincolo de efemerul existenţelor individuale2, sensurile
religioase fiind conservate într-o măsură mai mare sau mai mică de către
hagionime.
Iată câteva probleme care aduc în actualitate importanţa ideilor şi
convingerilor religioase în procesul de definire şi dezvoltare locală3.
1) Mişcarea naturală a populaţiei ca efect al concepţiei despre viaţă, avort,
igienă şi sănătate, dimensiunea şi coeziunea familiei.
2) Rolul obiceiurilor religioase în afirmarea şi conservarea identităţii
comunitare.
3) Percepţia religioasă a spaţiului reflectată în hagiografie şi în dezvoltarea
toponimiei locale.
4) Migraţiile de natură religioasă şi efectul acestora asupra dezvoltării locale.
5) Dimensiunea religioasă a aşezărilor umane.
6) Modele de organizare a spaţiului religios
7) Reflectarea relaţiei om-mediu-divinitate în arta şi arhitectura religioasă.
8) Apariţia şi dezvoltarea siturilor religioase.
9) Reflectarea raporturilor inter-etnice şi inter-religioase în dezvoltarea
comunităţii locale (gestionarea confictelor locale).
10) Etica religioasă şi etica muncii, efectele acestora asupra economiei locale.
11) Activităţile economice din perspectiva valorilor religioase.
12) Raporturile dintre religie şi educaţie. Rolul educaţiei religioase în afirmarea
şi evoluţia comunităţilor locale.
13) Rolul religiei în promovarea valorilor morale ale societăţii.
14) Raporturile dintre religie şi politică în evoluţia istorică a comunităţilor
locale.
15) Implicaţiile etice şi religioase în democraţia rurală şi urbană.
16) Rolul turismului religios în dezvoltarea aşezărilor.
17) Importanţa convingerilor religioase în definirea raporturilor om-mediu.
18) Rolul religiei în protecţia şi conservarea mediului.
1 Anton, L, 2011, p. 43
2 Ancuța, C., 2008, p.23
3 Anton, L, idem, p.44-45
228
Fig. 1. Valorile religioase (spirituale) ale spaţiului (L. Anton, 2011)
Aceste aspecte ilustrează cât de complexă şi profundă este textura
relaţiilor dintre religie şi dezvoltarea comunităţilor locale, care mai apoi îşi pun
amprenta asupra evoluţiei spaţiului la nivel regional şi global. Prin aceasta nu
intenționăm să exagerăm rolul religiei în evoluţia comunităţilor locale, aşa cum
l-au evidențiat unele teorii: „determinismul religios”, „teologia naturală”,
„modelul mistic al societăţii” etc. Ideea noastră este că între religie şi dezvoltare
se cristalizează o relaţie biunivocă, în care cele două componente se
influenţează reciproc. Așa este, de exemplu, rolul dezvotării ştiinţei în
modelarea concepţiilor teologice privind Universul, Sistemul solar, Pământul,
fenomenele geologice şi hidro-meteorolgice extreme, anatomia omului ,
tehnologia etc. Se pot identifica inclusiv modele de organizare a spaţiului
religios în funcţie de realizările tehnicii şi cercetării din diverse domenii
(prelucrarea metalelor, infrastructura tehnică şi de transport, arte plastice,
muzică etc).
Religia, alături de ceilalţi factori contribuie la crearea unor disparităţi
spaţiale multidimensionale, evidențiind o serie de inegalităţi la nivelul
subspaţiului confesional, care în viziunea dreptăţii spaţiale reflectă capacitatea
unui teritoriu de a asimila valorile sacre patentate de sistemele doctrinare,
morale şi ceremoniale (fig.1).
În viziunea noastră, postulatele și conceptele actuale referitoare la
dezvoltare nu pot face abstracţie de dimensiunea spirituală a fiinţei umane şi a
comunităţii umane (în sens de colectivitate într-un teritoriu dat), în care se
vorbeşte tot mai mult de o etică a teritorialismului ca şi reper pentru celelalte
tipuri de dezvoltări (economică, socială, culturală, durabilă), care trebuie
subscrise dezvoltării umane cu toate valenţele ei psiho-socio-fizice.
229
Reacţia la problemele
de zi cu zi
Climatul social
Patologia stressului
Calitatea relaţiilor interumane
Dezvoltare instituţională
Coeziunea relaţiilor de familie
SPAŢIUL
SOCIAL
Fig. 2. Reflexe ale mentalului în mediul geografic (L. Anton, 2008)
În acest sens, considerăm că geografia religiilor oferă date relevante
pentru demersurile urmărite în studierea binelui, a calităţii şi/sau a nivelului
vieţii, circumscrise conceptului mai larg de dezvoltare umană, în care nevoile
spirituale sunt situate în vârful ierarhiei piramidei de nevoi, fiind corelate cu
celelalte tipuri de nevoi: stima şi recunoaşterea, autorealizarea (sensul vieţii),
adevărul şi justiţia, interacţiunea şi comunicarea, dar şi cu cele fiziologice sau
de securitate 1 (fig. 2).
Este acceptat faptul că mesajul religios apelează în mod sistematic la
aceste nevoi fundamentale, subscrise cadrului mai larg al existenţialităţii, în care
accentul pus pe „valori” este preţios în evaluarea şi măsurarea stării de bine2,
definită la rândul ei în mod diferit de la un sistem teologic la altul. În general, au
fost integrate în teritoriu acele perspective care au definit binele prin prisma
eticii muncii, a condiţiilor decente de trai şi locuire, a stării de sănătate și a
calităţii mediului, a accesului la cunoaştere şi inovaţie. Spaţiile sacre pot fi
înţelese ca fiind locuri în care discursul Binelui este puternic ancorat atât în
lumea transcendentală (cunoscută prin credinţa în Revelaţia Divină, cosmică,
scrisă, hristologică, interioară), cât şi în cea imanentă, de zi cu zi, percepută în
mod direct cu ajutorul senzaţilor.
Concluzii. Având în vedere particularităţile cultural-spirituale ale
teritoriului, se pot identifica procese diferite de dezvoltare pe arii subscrise
comunităţilor religioase generate de diverşi factori, cum ar fi: identitatea
colectivă, sentimentul de apartenenţă, etica muncii, spiritul de cooperare şi de
inovare, sistemele de relaţii intracomunitare, structurile familiale, dorinţa de
realizare. Elementele dezvoltării locale presupun realizarea unor deziderate ca
produs al transformării spaţiului local într-un spaţiu al angajării, definit de
1 L. Anton, 2002, p.128
2 Ancuța, C., idem, p.47
230
reţeaua de actori teritoriali: libertatea colectivităţilor, responsabilitatea
autorităţilor, iniţiativa privată, articularea intereselor locale cu cele globale,
depăşirea stilului defensiv şi paseist de perpetuare a subzistenţei, concilierea
profitului pe termen scurt cu cel pe termen lung, a tradiţiei cu modernitatea, a
exploatării resurselor cu durabilitatea (Cox, Botazzi, Gaudemar, cf. C. Ancuța,
2008). Toate acestea fără ca elementele de diversitate naturală, peisagistică,
culturală sau religioasă să fie afectate.
Bibliografie
Ancuța, C.,(2008), Studiul geografic al disparităților teritoriale din Banatul Românesc, Ed.
Mirton, Timișoara, 277p.
Anton, L., Popescu, D.C., (1993), ”Considerații privind geografia religiilor”, Geographica
Timisiensis, vol. II, p. 113 – 119,Timișoara.
Anton, L., (2008), ”Psychotopical Disparities and Similarities on Religious Mental for Local
Development” , Geographica Timisiensis, vol. XVII, nr. 1-2, p.121-132, Timișoara.
Anton, L., (2011), Religie și dezvoltare în Munții Banatului. Studiu de geografie a religiilor,
Editura Risoprint, Cluj Napoca, 407 p.
Bergson, H., (1992), Cele două surse ale moralei și religiei, Institutul European, Iași.
Bertrand, J. R., Muller C., (1999), Religions et territoires, L”Harmattan, Paris.
Brace, C., Bailey, A.R., Harvey, D.C., (2006), ” Religion, place and space: a framework for
investigating historical geographies of religious identities and communities”, Progress in
Human Geography, February, p.28 - 43.
Ianoș, I., (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, București, 198
p.
Kong, L., (1990), Geography and religion: trends and prospects, Progress in Human
Geography, Vol. 14, No. 3, p. 355-371
Ică, I.I. Jr., Marani,G., (2002),Gândirea socială a Bisericii, Deisis,Sibiu, 615p.
Lucas, Y., (2003), ”Le role des mouvements associatifs religieux dans le developpement
local: le cas de l’association catholique “Caritas” a Ciacova”, Geographica Timisiensis,
vol.12, nr. 2, p. 59-66, Timișoara.
231
De ce Transalpina?/
Why Transalpina?
Asaftei Marlena - Păpușa1
Rezumat. Construirea unui argument didactic asupra utilității și
istoricului drumul național de peste Parâng a fost o provocare care, odată văzută
și analizată pe teren, produce efecte pe termen lung. Analiza articolului dorește
să fie un îndemn la înălțime pentru vizitarea peisajelor alpine deosebite care
încântă la fiecare pas de o parte și de alta a regiunii montane străbătută de acest
drum transcarpatic.
Cuvinte-cheie: peisaj alpin, șoseaua Transalpina, peisaje alpine
Abstract: Building a didactic argument on the usefulness and history of
the national road over Parâng Mountains was a challenge which, once seen and
analyzed on the field, has long-term effects. The analysis of the article is a call
for height, for visiting the outstanding alpine landscapes that delights at every
step, on each side of the mountain region crossed by this Transcarpathian road.
Keywords: alpine scenery, Transalpina road, alpine landscapes.
***
Pentru că este, probabil, printre puținele drumuri din lume care taie creste
și se joacă cu norii într-un peisaj demn de cartea recordurilor!
De ce să mergeți pe Transalpina? Pentru că este unul din cele mai
frumoase locuri din România și are o istorie plină de legende. Pentru peisaj,
pentru că este un traseu ce învinge spectaculosul!
Transalpina te fascinează!
Începuturile acestui drum sunt neclare încă! Unele surse susțin că ar fi
fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii,
motiv pentru care în hărțile istorice este trecut sub denumirea de
CORIDORUL IV STRATEGIC ROMAN. 1 Profesor la Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări Iași, Str. Mitropolit
Varlaam, nr. 54, telefon 0232 237 710, e-mail: [email protected]
232
Există și o legendă locală care spune că la sfârșitul secolului al XVIII-
lea și începutul secolului al XIX-lea fiecare familie a participat după
posibilitățile financiare la o porțiune de drum.
Potrivit altor surse, șoseaua ar fi fost construită și pietruită de nemți în
timpul Primului Război Mondial din motive militare, însă a fost foarte puțin
folosită. Inaugurarea oficială s-a făcut în 1938 de către Carol al II-lea și
considerat la vremea aceea o mare realizare tehnică cu rol economic, strategic,
militar. Regele însuși împreună cu suita sa a parcurs traseul Novaci-Săliștea în 8
ore. Astăzi, traseul Sebeș-Șugag-Obârșia Lotrului-Rânca-Novaci se poate
parcurge într-un interval de aproximativ 3 ore.
Drumul a fost reabilitat și în timpul celui de-al II-lea Război Mondial din
motive militare și ulterior foarte puțin întreținut.
Transalpina, “Drumul Regelui” sau “Poteca Dracului”, cum mai este
denumit, pornește din localitatea Jina de unde coboară pe o distanță de 7 km
până la Șugag. De aici începe urcușul și după câțiva kilometri se ajunge la
barajul Tău și apoi la barajul Oașa. Se continuă apoi spre Obârșia Lotrului de
unde din dreapta barajului se poate lua spre Colonia de la Fetița unde s-a
construit o mănăstire. De la Obârșia Lotrului aflată într-o vale cu mare
deschidere sunt mai multe posibilități: la stânga se ajunge până la Brezoi, spre
dreapta se ajunge la Petroșani. Noi însă, ne continuăm drumul spre Novaci,
unde de abia acum începe spectaculozitatea acestuia. Locurile cele mai înalte
încep de la Ștefanu, Cărbunele, Muntinu și culminează în Pasul Urdele la 2.145
m. Dintr-o dată, muntele dispare și se întinde Platoul de pe Muntele Păpușa de
unde începe coborârea spre stațiunea Rânca, supranumită “Sinaia Olteniei” și
apoi la Novaci. Din punct de vedere al distanțelor pe sectoare, situația se
prezintă astfel: Săliște-Dobra 34 km; Dobra-Oașa 34 km; Oașa-Obârșia Lotrului
25 km; Obârșia Lotrului-Rânca 18 km; Rânca-Novaci 18 km.
Asfaltul bun alternează cu porțiuni lipsă completate cu piatră spartă,
parapeții de protecție și siguranță lipsesc pe tronsoanele periculoase și singurele
indicatoare rutiere sunt puțin “încurajatoare” (de exemplu, ”Pericol de
prăbușire”).
Dincolo de aceste ”imperfecțiuni” trebuie să remarcăm că prin
modernizarea acestui drum gradul de accesibilitate în zona înaltă a Grupei
Parâng ce culminează în Parângul Mare la 2.519 m a sporit considerabil cu
toate ”plusurile” și “ minusurile” ce vor decurge de aici.
În Pasul Urdele un peisaj de o frumusețe sălbatică îți taie respirația. Pironiți în
tăcere, cu ochii uimiți, lăcrimând, nu se știe exact din ce cauză: emoție, curent
233
de pe creste, frica de marginea prăpăstiilor, surprindem câteva imagini apăsând
timid butonul aparatului de fotografiat! Suntem fericiți ca am ajuns aici și ne
continuăm drumul dar cu siguranță nu vom putea uita niciodată “măreția naturii
montane care ne “încarcă” și ne oferă satisfacții nebănuite.
234
Dunărea, culturală şi turistică /
The cultural and touristic Danube
Măcieş Doina – Lămîiţa1
Rezumat. Dunărea, principalul fluviu al Europei Centrale, şi unul dintre
marile fluvii ale lumii, deşi îşi are curgerea tumultuoasă, sau domoală, de mii de
ani prin aceleaşi locuri, ne poate oferi permanent surprize dintre cele mai
plăcute. Nu degeaba poeţii au proslăvit-o în versuri inspirate, rapsozii au cântat-
o, iar cei cu gândire tehnică i-au găsit permanent noi întrebuinţări. Dar Dunărea
nu înseamnă numai atât, ea este frumoasă în sine şi este însoţită de-o parte şi de
alta a curgerii sale de la izvoare şi până la vărsare de numeroase frumuseţi
naturale sau create de om, care merită să fie văzute.
Cuvinte cheie: fluviul Dunărea, afluenţi, oraşe, obiective turistice, Marea
Neagră.
Abstract: Danube, Central Europe's main river, and one of the largest
rivers of the world, although it has its turbulent or gentle flow, through the same
places for thousands of years, can always offer the most pleasant surprises. No
wonder poets have glorified it in the inspired lyrics, rhapsodes have sung it, and
those with technical thinking have always found and gave it new uses.
But Danube is not only that, she is beautiful in its nature and is
accompanied on each side of its course, from its source to its mouth, by
numerous natural and man-made beauties that deserve to be seen.
Keywords: Danube River, tributaries, cities, sights, Black Sea.
***
Vă plac călătoriile? Dacă da, vă propun o călătorie cu vaporul de la
izvoarele Dunării şi până la vărsare. Îmbarcarea!
Cel mai mare fluviu al Europei centrale îşi are obârşia pe pantele lin
vălurite ale zonei cristaline centrale din munţii Pădurea Neagră din Germania.
Peisajul este plin de farmec si romantism; poieni si fâneţe, păduri dese de brad,
1 Profesor la școlile gimnaziale ”Alecu Russo” și ”George Călinescu” din Iași. Corespondență pe
adresa redacției: [email protected]
235
alternează intr-o succesiune care, prezintă vizitatorului, mereu alte surprize
plăcute.
Deasupra satului Furthwangen, sub capela Sf. Martin, o placă de
marmură aşezată lângă un izvor puternic, precizează că acesta este izvorul
Dunării (Breg). Cursul Dunării, în continuare, se îmbogăţeşte primind apele
celui de-al doilea izvor (Brigach), lângă oraşul Donaueschingen, după care se
adaugă şi un al treilea (Donauquelle) – mult mai neînsemnat. Din
Donaueschingen, Dunărea începe drumul ei plin de peripeţii prin Europa
centrală. Începe să devină un râu repede de munte, trece de Tuttlingen, un orăşel
industrial, se apropie de mănăstirea Beuron şi aici, începe primul defileu
grandios al Dunării prin stâncăria Munților Jura Suabă: stâncile jurasice lucesc
orbitor şi imaculat contrastând cu vegetaţia verde. Stâncile albe sunt încoronate
cu ruine de cetăţi feudale sau mândre castele care se oglindesc în apele
învolburate.
La Sigmaringen, Dunărea părăseşte primul său defileu şi se îndreaptă spre
oraşul Ulm, curgând tot pe sub poalele Jurei Suabe. De departe se zăreşte turnul
catedralei gotice cu cei 161m ai săi, fiind cel mai înalt turn de biserică din lume.
Este de necrezut că această capodoperă a arhitecturii, cizelată în filigran, în
gresie roşie (Buntsandstein), între anii 1377 şi 1543 a rezistat tuturor şocurilor şi
zguduiturilor bombardamentelor aviaţiei americane care au transformat
majoritatea caselor şi o parte a domului, în scrum şi cenuşă.
Primind la Ulm un afluent puternic, debitul Dunării creşte şi devine
navigabilă, purtând în trecut pe apele ei aşa numitele „cutii de Ulm”, nişte bărci
lungi şi grele care aveau încărcături până la 100t spre Viena şi Belgrad, rareori
trecând prin defileul de la Cazane (Porțile de Fier).
Pe malurile Dunării, în faţa zidului de apărare al oraşului Ulm, se ridică
un obelisc de marmură cu o corabie metalică, inscripţia arătând că de aici s-au
îmbarcat acum peste 200 de ani şvabii, fiind chemaţi de generalul Eugen de
Savoia, ca să colonizeze Banatul eliberat de sub turci.
Părăsind oraşul Ulm, Dunărea intră într-o regiune larg deschisă, iar la
Ingolstadt, lunca Dunării se lăţeşte devenind o adevărată câmpie fertilă,
apreciată pentru cultura hameiului necesar fabricării berii bavareze. Să facem o
scurtă escală aici, pentru a bea o halbă de bere, bruderschaft, şi a vizita oraşul
Ingolstadt, un oraş vechi de peste 1200 ani. În 1472 se înfiinţează aici
Universitatea Bavareză mutată abia în anul 1800, din cauza acţiunilor
revoluţionare ale studenţilor.
236
După o distanţă de 40 km de la Ingolstadt, Dunărea trece pe sub Columna
lui Hadrian. La Weltenburg, în multe meandre adâncite, Dunărea ocoleşte stânci
uriaşe ce poartă denumiri ciudate: „Trei Fraţi”, „Fecioara”, „Napoleon”.
Mai departe ne aşteaptă priveliştea minunată a defileului Kelheim, după
care, după ce-l părăseşte intră într-o zonă de câmpie, atinge punctul cel mai
nordic al cursului său şi se apropie de marele oraş şi port Regensburg.
Pe vremea romanilor, aici se ridica oraşul Reginum ca un centru al
schimburilor, aflat la întâlnirea drumurilor din Bohemia, Thuringia şi Franconia,
cu cele din sud. O nouă escală şi câteva obiective demne de a fi vizitate. Domul
gotic cu cele două turnuri de câte 105 m înălţime, altarul argintat, geamuri
pictate, sala reichstagurilor, sala armurilor, sala torturilor din clădirea
impozantei primării. Remarcabil este vechiul pod de piatră, cu arcurile sale
lungi de 350 m, de peste Dunăre, din anul 1146. Pornim mai departe.
La 11 km de Regensburg, la Donaustauf, se ridică pe o stâncă, deasupra
Dunării, „Walhalla”, un monument din marmură albă, ridicat în 1842 pentru a
invoca sentimentul unirii multiplelor state şi stătuleţe germane de pe atunci. În
continuare Dunărea este însoţită de munţii Pădurea Bavariei, ajunge la orăşelul
Strausburg, cu multe case vechi medievale, iar la Vilshofen se formează un nou
defileu, lung până dincolo de Passau, ultimul oraş german aflat pe malurile
Dunării. Oraşul mai este numit şi „oraşul celor trei fluvii” deoarece Dunărea
primeşte aici afluenţii săi Inn şi Ilz. În oraşul Passau, în uriașul dom dominat de
turnuri în stil baroc, se găseşte cea mai mare orgă din lume (17.000 de tuburi
sonore). De pe pantele prăpăstioase ale versanților pe care este situat orașul, poţi
admira nuanţele diferite ale apelor înaintea confluențelor: Dunărea de culoare
verde închis, Ilz-ul cu ape tulburi brun-închise şi Inn-ul cu un colorit galben-
cenuşiu. Oraşul Passau s-a dezvoltat din vremea celţilor, a devenit oraşul şi
centrul roman Batava, iar din anul 730 devine sediul episcopal. A rămas un oraş
cultural, cunoscut din Cântarea Nibelungilor, oraşul trubadurilor, al barzilor
cavalereşti, oraş prin care au trecut deseori Mozart şi Beethoven.
Dunărea îşi urmează cursul prin defileul Nibelungilor, formează un
frumos meandru la Schölgen şi se apropie de oraşul austriac Linz. Acesta s-a
dezvoltat din secolul al V-lea din aşezarea romană Lentia la un vad al ”drumului
sării”. Mai jos de Linz, la Mauthausen (faimosul lagăr de concentrare nazist) se
varsă în Dunăre afluentul Ems, iar ceva mai încolo se formează un nou defileu,
Strudengau. După o scurtă „răsuflare” apele fluviului se afundă din nou într-un
defileu la Wachau. Aici la 60 m deasupra apei se ridică mănăstirea Melck, un
palat uriaş în stil baroc şi ruinele restaurate ale castelului Aggstein, unde s-au
237
petrecut multe crime, el fiind distrus de turci în 1529.La capătul acestui defileu
se află oraşul Krems, un renumit centru viticol şi comercial.
Înainte de bazinul Vienei, în Munții Pădurea Vieneză, se formează
defileul dintre dealurile Kahlenberg şi Bisamberg. La est de Viena, lângă satul
Petronell, sunt ruinele oraşului Cornuntum unde în antichitate se afla un pod al
”drumului chihlimbarului”. Hainburg este ultimul oraş dunărean în care se
vorbeşte limba germana.
Ei, dar nu se poate să mergem mai departe fără a ne opri puţin la Viena.
Austriei i se mai spune şi Republica Danubiană. La Viena, Dunărea se strânge
mereu în şenaluri, pragurile se înmulţesc, curentul este mai puternic. Gara
fluvială este o clădire superbă, ornată cu sticlă albastră. Să acostăm. Pe malul
opus sunt impozantele clădiri aparţinând Organizației Națiunilor Unite şi un
turn de birouri ce aminteşte de celebrul „Euromas” din Rotterdam. Pentru
căutătorii de pitoresc şi de voluptăţi decorative, Viena se confundă cu imperiul
sferic al valsului, cu acea creaţie atât de mult difuzată, a lui Johann Strauss.
Oraşul e definit mai ales de acel vals opus 314, cunoscut sub numele de
„Dunărea albastră”. Valsul este extraordinar: compozitorul reuşeşte, cu o
simplitate genială, ca printr-o succesiune a trei note în salturi de terţă (re, fa
diez, la)în valori de timp egale să redea, ca sugestie muzicală, curgerea domoală
a Dunării. Se spune că însuşi Richard Wagner, compozitorul sever, asculta cu
plăcere „Dunărea albastră”. Pentru că a venit vorba de muzică nu se poate să nu
amintim faptul că aici a locuit şi a fost student la Conservatorul de muzică,
marele George Enescu; de asemenea să ne amintim că şi compozitorul român
Iosif Ivanovici a compus valsul „Valurile Dunării”. Dar să nu uităm că la Viena
a petrecut trei ani Mihai Eminescu, între 1869-1872, şi că şederea sa aici i-a
inspirat „Scrisoarea a II-a”, şi tot aici va reveni, bolnav, în noiembrie 1883,
internat la Sanatoriul Öber-Dobling, unde fusese în tratament şi Lenau. Prin
Viena au trecut Tudor Vianu şi Lucian Blaga student la filozofie şi biologie, I.
Micu şi Gh. Şincai, mai târziu a venit cu interese ştiinţifice şi artistice Gh.
Asachi, și tot aici a studiat Ioan Slavici.
Viena, ca într-un adevărat carusel din parcul de distracţii Prater, derulează
prin fața ochilor, în imagini când violent colorate, când calme, cu frânturi de
ziduri medievale şi sunete şopotitoare de ape sau voluptoase de instrumente, o
mulţime de imagini şi personaje: Dunărea purtându-şi apele albastre, cântată
atât de minunat de Johann Strauss Jr., Grinzing-ul cu localuri, caii Lipizzaner,
Viena lui Metternich, Viena Congresului din 1814 care valsa şi împărţea
Europa, Viena lui Schubert şi Beethoven, Mozart, Haydn şi Brahms, Liszt,
238
Brückner, Lehar… sălile de concerte Musikverein şi Konzerthaus, Catedrala Sf.
Ştefan, vestitul Ring, Opera, Burgtheater, Primăria, Parlamentul, nu se poate să
nu vezi Schönnbrun-ul - reşedinţa de vară a Habsburgilor- în care stilul
dominant este rococo, iar culorile ce te stăpânesc sunt alb, auriu şi azur, cu
cabinetul chinezesc, cel al porţelanurilor, camera milioanelor, și Palatul
Belvedere, apoi numeroasele muzee, tramvaiele si trăsurile, cofetăriile cu
delicioasele prăjituri, magazinele cochete şi, peste toate, uriaşa roată Riesenrad
din parcul Prater şi, din nou, clipocitul molcom al Dunării albastre.
Ne întoarcem la eleganta gară fluvială, ne îmbarcăm si continuăm
călătoria spre Bratislava. Privită de pe Podul Insurecției, Bratislava veche apare
ca un peisaj de stampă pe malul stâng al fluviului, în care se amestecă griul şi
verdele. Catedrala Sf. Martin începută pe la 1221, aminteşte de biserica Neagră.
Vechea primărie în stil renascentist, Teatrul Național Slovac, hotelul Carlton,
iată numai câteva clădiri ce conservă un oraş cu patină barocă, prin care a visat
până nu de mult poetul naţional slovac Krasco.
Pe marea colină Slavin se află monumentul-necropolă al eroilor
războiului al II-lea mondial; în oraş sunt o mulţime de monumente, statui ale
oamenilor de cultură şi ale eroilor din revoluţia paşoptistă. Bratislava seamănă,
poate, cu un Braşov mai nordic, transferat pe malul Dunării. Dunăre care
eliberată de strânsoarea munţilor curge paşnic şi domol prin pusta ungară
întâlnind Budapeste. Fireşte, poziţia la Dunăre o favorizează. Încă de la podul
lui Arpad, înainte de insula Margareta, Dunărea intră în acţiune, înfiripă
conversaţii, întreţine reacţii sufleteşti, primeşte mărturisiri. Cele sesizabile vin
ca un curent năvalnic, un fel de ofrandă la adresa marelui fluviu peste care
oraşul aruncă patru punţi de oţel. De fapt Dunărea nu se „desparte” de Buda şi
nici de Pesta. Bastionul Pescarilor şi obeliscul de pe colina Gellert îşi dau mâna
peste cursul de apă cu silueta Parlamentului, cu Academia de ştiinţe economice
şi hotelul Duna-Intercontinental. Ce mai poţi vedea la Budapeste? Podul
Lanțurilor, Grădina Botanică şi Grădina Zoologică, Complexul Pieţei Milenare,
Pinacoteca cu lucrări ale marilor artişti plastici (Veronese, Tizian, Giorgione,
Cezanne, Renoir, Gougain), Podul Elisabeta, sălile de concerte unde se aude
muzica lui Bella Bartok dar şi muzica populară maghiară (ceardaş), bulevardele
Kossuth şi Rakoczi. Când ieşi din capitală pe firul apei Dunării, spre Veszprem
şi Vișegrad, gândurile se înşiră fără efort şi asta şi datorită peisajului sonor ca o
fluturare verzuie a apelor marelui fluviu. La Veszprem sunt numeroase ateliere
de ceramică, iar la Visegrad întâlnim bogate urme de fortificaţii. Aici a înălţat
regele Matei Corvin reşedinţa sa de vară prin anii 1470-1480. Mai departe
239
urmează oraşul Esztergom cu numeroase instituţii religioase. Nu poţi părăsi
Ungaria fără a rememora numele poeţilor ei sensibili: Petöfi, Aeanyi, Janos,
Ady Endere, care au cântat în lirica lor, atât de frumos, dragostea.
Această fiică a Cuaternarului, Dunărea, îşi continuă imperturbabilă
drumul spre vărsare. Intră pe teritoriul Croației pe la NE, adună toate apele din
Croația şi Serbia (Drava, Sava şi Morava) pe partea dreapta şi Tisa pe partea
stângă. Ajunge apoi la Novi Sad, pe care localnicii îl prezintă cu o expresie
afectuoasă, de parcă l-ar alinta: „Novi-Sad pe Dunăre”. Aici Dunărea şi-a pus
pecetea nu numai asupra peisajului, ci şi asupra oamenilor. Pe vechea emblemă
a oraşului se pot vedea trei valuri albastre simbolizând curgerea maiestuoasă a
fluviului; trei turnuri de cetate, evocând fortăreaţa Petrovaradin, care domină de
pe o înălţime împrejurimile, iar deasupra un porumbel cu o ramură de măslin în
cioc.
Oraşul Belgrad nu poate fi cunoscut numai din ghiduri ci ai nevoie de
versurile lui Miodrag Pavlović sau Vasko Popa şi de o escală la Muzeul
Naţional. „Oraşul alb” este aşezat pe un deal calcaros înalt de 122 m, care
domină larga confluenţă a Savei cu Dunărea.
Părăsim ţinuturile sârbești şi ne îndreptăm spre munţii Carpaţi pentru a
intra în cel mai lung, cel mai frumos şi cel mai spectaculos defileu din Europa.
Aici suntem la noi acasă. Apa este agitată de parcă ar fierbe într-un cazan.
În preajma localităţii Baziaș a existat cândva cetatea romană Lederata; 20
km mai departe te întâmpină Moldova Veche şi, apoi, după alţi 4 km, orășelul
minier Moldova Nouă, unde este o rezervaţie ce ocroteşte iedera albă.
Localităţile mai mari sau mici se înşiră precum nişte mărgele colorate pe un fir
albastru: Drencova, Cozia, Plavișevița, fiecare având ceva specific ce aminteşte
de istorie, artă sau cultură. Orșova, oraşul de la confluenta râului Cerna cu
Dunărea este tânăr, iar priveliştea oferită de dealurile înconjurătoare este
superbă şi te pregăteşte pentru celelalte frumuseţi, cele ieşite din mâna omului-
Lacul de acumulare şi hidrocentrala Porțile de Fier I.
Nu poţi intra în Drobeta -Turnu Severin fără să nu ţi se anine privirea de
ruinele podului construit de Apollodor din Damasc şi a castrului roman care, în
timpul lui Hadrian, a fost ridicat la grad de municipiu. Astăzi în oraş pot fi
admirate picturile lui Tăttărescu din biserica Grecescu, ruinele termelor romane,
ruinele castrului. Navigăm alene spre Calafat, renumit pentru construcţiile de
bărci şi călăfătuirea lor (etanşarea şi smolirea lor), apoi spre Turnu Măgurele
cunoscut în trecut şi sub denumirea de Nicopolis Minor, spre Zimnicea, oraşul
cel mai sudic al României, spre Giurgiu, renumit pentru „Podul Prieteniei” ce
240
leagă România de Bulgaria peste Dunăre la Ruse, spre Oltenița unde împăratul
Constantin Cel Mare a construit fortăreaţa Constantiniola, spre Călărași care-şi
are numele de la Constantin Brâncoveanu după ce călăraşii ştafetari s-au stabilit
aici, spre Fetești ce corespunde oraşului Cernavodă de pe malul drept
dobrogean, cu al său pod realizat de Anghel Saligny paralel cu noile poduri ale
autostrăzii și căi ferate către Constanța, la Hârșova unde cu mult timp în urmă
era o aşezare geto-dacică şi apoi castrul roman Carsium şi, iată-ne ajunşi la
Brăila de unde începe Dunărea maritimă. Oraşul este menţionat documentar
încă din 1368. A fost o vreme raia turcească. Docurile cu silozuri au fost
proiectate de Anghel Saligny. Aici s-a născut scriitorul Panait Istrati care a
descris, ca nimeni altul, viata oraşului în „Codin”. Numeroase sunt obiectivele
turistice de aici dintre care amintim: Biserica ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil”, unica din ţară fără turnuri, transformată în 1831 dintr-o moscheie
turcească, Biserica elenă, Biserica bulgarilor, Muzeul de artă, apoi - la
aproximativ 6 km de oraş - staţiunea balneară Lacul Sărat, situată pe malurile
lacului cu același nume, la care se ajunge cu tramvaiul. Plecăm mai spre nord,
pe undele leneşe ale Dunării, până la Galați, amintit într-un hrisov dat de
Alexandru cel Bun, sub numele de „Satul lui Gălați”. De la 1834 până la 1883 a
avut statut de porto-franco (adică scutire de taxe vamale). Gara fluvială este
construită tot după planurile arhitectului Anghel Saligny. Dintre obiectivele
deosebite amintim: Muzeul de ştiinţe ale naturii și grădina botanică, teatrul de
Stat şi cel muzical „N. Leonard”, Biserica ”Vovidenia” unde este înmormântată
mama domnitorului Al.I.Cuza, apoi în apropiere cetatea Dinogeția – pe malul
drept al Dunării - si staţiunea arheologică Barboși. Urmează orășelul Isaccea -
vechi castru roman (Noviodunum) şi ajungem la poarta de intrare a Deltei
Dunării, în oraşul Tulcea vechiul Aegyssus antic confirmat şi de poetul roman
Ovidiu. Oraşul nu este prea întins, dar are o cochetărie de scoică ce-şi ascunde
mărgăritarul, întrezărindu-l doar, pentru a-i spori frumuseţea. Faleza Dunării
este minunată şi aproape nu mai ai nevoie să vizitezi nimic altceva.
Din aval de Tulcea, de la ceatal, pe braţul Sulina se străbate central lumea
mirifică a deltei, acest univers fantastic al apelor, plantelor şi păsărilor, şi apoi
se ajunge la Marea Neagră, unde Dunărea îşi îngemănează apele cu cele ale
mării într-o apoteoză finală, dar fără larmă şi zbucium lăsându-ţi spaţiul şi
timpul să visezi iar şi iar la curgerea vioaie, zbuciumată sau lină prin cea mai
mare parte a Europei.
241
Bibliografie
1. Pop, Șimion, (1958), Paralela 45º, Editura Tineretului, București
2. Frazzei, Fl., Opriş, T., Panait, L., (1968), Pionier, cunoaşte-ţi ţara! – ghid turistic,
Preludii, Redacţia literatură pentru tineret, București
3. Manu, Emil, (1980), Roza vânturilor, Editura Sport - Turism, Bucureşti
4. Marinescu, Mihail, (1968), Pe firul Dunării – ghid, Editura Meridiane, Bucureşti
5. *** (1971), Ţările Europei, vol. III – Editat de S.S.G.R., Biblioteca geografului Nr. 8,
Bucureşti,
6. *** Manualele de geografie de gimnaziu
7. *** Colecția revistei ”Terra”
8. *** Arhiva personală – reviste, pliante turistice
242
Proiect didactic – clasa a VI-a /
Teaching project - sixth grade
Paftală Teodora Mădălina1
Rezumat. Este proiectată o lecție mixtă de predare-învățare care își
propune atingerea a 6 competențe specifice, derivate din cele generale. Folosind
resurse educaționale variate am propus un design suplu, care utilizează metode
tradiționale și modern de predare și învățare activă. Centrarea învățării pe
educabil este transparentă și măsurabilă, prin eficientizare managementului
timpilor didactici și a strategiilor alese, precum și a competențelor operaționale
alese. Proiectarea lecției este însoțită de două fișe de lucru și de o anexă cu
designul tablei. Este un model care în funcție de colectivele de elevi poate fi
adaptat și modificat de orice utilizator. O bibliografie generoasă demonstrează
că proiectul este dezvoltat în manieră creativă și utilă învățării.
Cuvinte cheie: proiectare, lecție, secvențe, resurse, mijloace, elevi
Abstract: A mixed teaching-learning lesson which aims at achieving six
specific competences, derived from general ones is designed. Using various
educational resources, we proposed a simple design, using traditional and
modern teaching methods as well as active learning. Focusing the learning on
the student is transparent and measurable through efficient time management
and chosen strategies, as well as chosen operational skills. The lesson project is
accompanied by two worksheets and an attachment of the blackboard design. It
is a model that can be adapted and modified by any user according to the groups
of students. A generous bibliography demonstrates that the project is creatively
developed and useful in the process of learning.
Keywords: design, lesson, sequences, resources, means, students.
***
PROIECT DE LECȚIE
Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială „Veniamin Costachi”- Sinești
Profesor: Paftală Teodora Mădălina
1 Profesor dr. la Școala Gimnazială ”Veniamin Costachi”, comuna Sinești, județul Iași. E-mail:
243
Clasa: a VI-a
Data: 14.11.2014
Aria curriculară: Om și societate
Disciplina: Geografia Europei
Unitatea de învățare: Europa – caracterizare generală
Subiectul: Populația (II)
Tipul lecției: Mixtă (predare – învățare - evaluare)
Scopul: transmiterea și fixarea de noi cunoștințe cu privire la structura populației Europei.
Durata activității: 50’
Competențe generale
C1 – Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice;
C4 – Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic;
C6 – Identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civice și culturale a caracteristicilor spațiului
geografic;
C7 – Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.
Competențe specifice:
1.2 Definirea (precizarea), în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază;
1.3 Utilizarea termenilor geografici în context cunoscute sau în contexte noi;
4.2 Citirea hărții și utilizarea corectă a semnelor convenționale;
4.3 Poziţionarea corectă a elementelor geografice pe reprezentările cartografice ale Europei;
6.2 Explicarea diversității naturale, umane și culturale a Europei realizând corelații cu informațiile
dobândite la alte discipline școlare;
7.6 Caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor după un algoritm dat.
Competențe operaționale
C1 - Explicarea termenilor geografici specifici ((rasă umană, dialect, confesiune, îmbătrânire
demografică, piramida vârstelor), utilizându-i în contexte noi;
C2 – Identificarea celor patru tipuri umane principale și caracterizarea succintă a acestora, pe baza
informațiilor din manual;
C3 – Identificarea zonelor/țărilor cu populație îmbătrânită, utilizând harta furnizată de către profesor;
C4 – Interpretarea hărților referitoare la principalele grupe de limbi vorbite de europeni, precum și a
principalelor religii practicate;
C5 – Corelarea informațiilor obținute în urma analizei unor suporturi cartografice (Harta limbilor
vorbite în Europa și Harta religiilor din Europa, manual pagina 20);
C6 – Explicarea structurii populației pe medii, făcând apel la cunoștințele anterioare.
Strategia didactică:
- resurse materiale: Harta fizico-geografică a Europei, laptopul și videoproiectorul
(prezentare Power Point), manualul, fișe, dictionar geografic.
- resurse procedurale: conversația euristică, învățarea prin descoperire, observația, explicația,
comparația, problematizarea, munca în echipă, ciorchinele, metoda „Știu – Vreau să știu –
Am învățat”, metoda R.A.I.
Evaluare: verificare frontală
Forma de organizare: frontală și pe grupe
Material bibliografic:
Dulamă, M. (2008), Elemente de didactică, Ed. Clusium, Cluj-Napoca;
Ielenicz, M., Erdeli, G., Marin, I. (2007), Dicționar de termeni geografici, Ed. Corint,
București;
244
Larion, D. (2005), Geografia continentelor – Europa, Ed. Azimuth, Iași;
Mândruț, O. (2010), Competențele în învățarea geografiei. Ghid Metodologic, Ed. Corint,
București;
Mândruț, O., Neguț, S. (2007), Geografia continentelor. Europa – manual pentru clasa a VI-
a, Ed. Corint, București;
Strat, D., Popescu, M. (2005), Geografia continentelor. Geografia Europei – manual pentru
clasa a VI-a, Ed. Teora, București.
SCENARIU DIDACTIC
MOMENTELE
LECȚIEI TIMP
ACTIVITATEA
PROFESORULUI
ACTIVITATEA
ELEVILOR
RESUR
SE
METODE
1. Moment
organizatoric
1`
Se notează absențele și se pregătesc
mijloacele de învățământ.
Se pregătesc
pentru lecție.
Conversa
ția
2.
Reactualizarea
cunoștintelor
anterioare
8`
Elevilor li se înmânează o fișă ce
cuprind un tabel cu trei coloane: Știu
– Vreau să știu – Am învățat.
Profesorul cere elevilor să scrie pe
prima coloană (Știu) informațiile pe
care le cunosc referitor la populația
Europei. Timpul de lucru este 5
minute.
După expirarea timpului de lucru,
profesorul invită elevii să comunice
colegilor informațiile notate anterior.
Profesorul audiază răspunsurile și
adresează întrebări suplimentare, dacă
este cazul.
Elevii
completează
prima coloană
cu informații
din lecția
anterioară.
Elevii
comunică
informațiile
notate în
coloana „Știu”.
Elevii sunt
atenți și
răspund
Fișa nr.
1
Evaluare
frontală
Conversa
ția
245
întrebărilor
adresate.
3. Pregătirea
aperceptivă 3`
Profesorul cere elevilor să realizeze o
listă de întrebări referitoare la ce alte
informații doresc să afle despre
populația Europei. Elevii lucrează în
perechi de câte doi, timp de un minut
și scriu întrebările pe a doua coloeană
a tabelului. Ulterior profesorul ia de
la fiecare pereche câte o întrebare și o
notează pe scurt în rubrica „Vreau să
știu”.
Elevii notează
întrebările în
coloana a doua.
Un
reprezentant
din fiecare
pereche
comunică
întrebările
profesorului.
Fiecare elev
completează
rubrica cu
ideile colegilor.
Tablă
Conversa
ția
euristică
Metoda
„Știu –
Vreau să
știu – Am
aflat”
4. Anunțarea
temei 1`
Profesorul anunță tema și scrie titlul
lectiei pe tablă: Populația (II)
Enunță obiectivele urmărite și
precizează că infomațiile furnizate
sunt continuare a informațiilor
dobândite în ora anterioară, rezervată,
de asemenea, studiului populației
Europei.
Elevii își
notează în
caiete titlul
lecției și sunt
atenți.
Tabla
Laptop,
videopr
oiector
Conversa
ția
5. Dobândirea de
noi cunoștințe 30`
Profesorul explică, oferind sprijin
elevilor în descoperirea dirijată a
principalelor aspecte referitoare la
structura populației. Totodată, îi ajută
pe elevi să descopere răspunsurile la
propriile întrebări menționate în
rubrica „Vreau să știu”.
Citesc
informațiile
cuprinse în Fișa
nr. 2 și în
manual și
completează
Fișa nr.
2
Manual
ul
Conversa
ția
Euristică
Lectura
246
Se explică modalitatea de lucru: pe
baza informațiilor din manual și din
fișele distribuite de profesor la
începutul orei, fiecare elev va căuta
răspunsurile la întrebările notate în
rubrica „Vreau să știu”.
Timpul de lucru alocat este de 10
minute.
După expirarea timpului de lucru,
elevii comunică răspunsurile la
întrebări.
Profesorul audiază ceea ce au
desprins elevii din texte și hărți,
explică, aduce completări,
completează schema lecției pe tablă,
în rubrica „Am învățat”
Pe măsură ce completează schema
lecției, profesorul proiectează imagini
cu tipurile umane principale din
Europa, alfabetele utilizate, imaginea
diferitor lăcașe de cult.
rubrica „Am
învățat” (Fișa
1).
Îndrumați de
profesor, elevii
interpretează
hărțile din
manual,
precum și cele
din fișele de
lucru.
Elevii
completează
tabelul cu noi
informații.
Elevii privesc
cu atenție
imaginile.
Dicțion
ar
geograf
ic
Fișa nr.
1
Harta
politică
a
Europe
i
Prezent
area
power
point
geografic
ă
Observați
a
Problema
ti-zarea
Explicați
a
Conversa
ția
euristică
6. Fixarea
cunoștintelor
realizarea feed-
back-ului
7`
Se realizează utilizându-se metoda
R.A.I. Este un joc de aruncare a unei
mingi ușoare. Elevul care aruncă
mingea trebuie să formuleze o
întrebare din lecția predată, elevului
care o prinde. Cel care prinde mingea
Adresează
întrebări și
răspund la
acestea.
Conversa
ția
Exercițiu
247
răspunde la întrebare, apoi o aruncă
mai departe altui coleg, punând o
nouă întrebare. Elevul care nu știe
răspunsul iese din joc, la fel ca și cel
care este descoperit că nu cunoaște
răspunsul la propria întrebare.
l
Verificar
ea
7. Tema pentru
acasă 1`
1. Explicați cauzele îmbătrânirii
populației Europei și idențificați
posibilele repercursiuni ale
acestui fenomen.
2. Completați tabelul cu
răspunsurile la întrebările ce nu
au fost rezolvate.
Elevii își
notează în caiet
tema pentru
acasă.
8. Aprecierea
lecției 1`
Se apreciază modul în care elevii au
activat la lecție.
Evaluare
notare și
apreciere
Fișa de lucru nr. 1
Fișa de lucru nr. 2
Structura populației
Populația Europei cunoaște o mare diversitate. Oamenii aparțin unor tipuri umane diferite,
vorbesc numeroase limbi, practică religii diverse, aparțin unor medii variate. Deși aparțin unei
singure specii, există numerose trăsături care îi deosebesc.
1. Structura populației pe grupe de vârstă evidențiază gradul de îmbătrânire al populației. În
Europa procentul populației cu vârsta peste 65 de ani este de aprox. 15% (mult peste media globului).
Cea mai evidentă tendință de îmbătrânire demografică este sesizată în Italia, unde procentul populației
ȘTIU VREAU SĂ ȘTIU AM ÎNVĂȚAT
248
de peste 65 de ani a crescut la 19,4%. State ca Islanda, Irlanda sau Albania se caracterizează prin cele
mai tinere populații din Europa (sub 11% populație vârstnică). *Identifiați pe harta de mai jos, țările
cu o populație îmbătrânită (peste 20%), precum și trei țări cu o popuțație tânără (sub 12%).
Figura 1. Repartiția populației îmbătrânite
2. Structura populației pe medii. Europa a cunoscut în ultimile decenii un ritm ridicat de creștere
a populației urbane, ca urmare a industrializării, dezvoltății rețelei de căi de comunicație și transport.
Ponderea populației urbane este în medie de aprox. 70% pentru Europa, fiind mai ridicată în Europa
Vestică (75%). *De ce? Identificați pe harta de mai jos țările cu un grad de urbanizare peste 80%,
precum și țările cu un grad de urbanizare sub 60%.
Figura 2. Ponderea populației urbane pe state.
249
3. Structura populației pe domenii de activitate
Sectorul primar (agricultură, exploatare forestieră, pescuit) concentrează cel mai mic
procent din populația activă a Europei (1% - Marea Britanie, Luxemburg, 2% - Germania,
Suedia). Cu valori foarte mari ale activilor din agricultură se înscriu state ca: Albania – 58%,
România – 36%, etc.
Din totalul populației active a Europei, aproximativ o treime este concentrată în sectorul
secundar: Germania – 33%, Austria – 30%, România, Ucraina, Polonia – aprox. 30%, Olanda –
20%.
Sectorul terțiar (al serviciilor) concentrează cea mai mare parte a populației active din
Europa, înregistrând o creștere continuă: Suedia – 95%, Marea Britanie, Norvegia – 75%, Franța
– 74%. La polul opus se situează state precum Bulgaria – 46%, România – 34%, Albania – 29%.
Bibliografie
Larion, D. (2005), Geografia continentelor – Europa, Editura Azimuth, Iași
http://www.mapsofworld.com/europe/thematic/urban-population.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Ageing_of_Europe
Anexa 1. Schema tablei
Populația Europei. Structura demografică
În Europa există patru tipuri umane principale – nordicii
– slavii
– alpinii
– mediteraneenii
- europenii – rasa europoidă, dar se întâlnesc și reprezentanți ai rasei negroide și mongoloide;
1. Structura populației pe grupe de vârstă – evidențiază gradul de îmbătrânire a populației
(îmbătrânire demografică): Italia – 19,4% din populație are peste 65 ani.
2. Structura lingvistică – limbi romanice (framceza, româna)
– limbi germanice (germana, engleza)
– limbi slave (rusa, bulgara)
– alte limbi (greaca, maghiara)
- se vorbesc 128 de limbi și dialecte
- se scrie în patru alfabete (latin, grec, chirilic, arab)
3. Structura confesională – catolici
– ortodocși
– protestanți
– musulmani
4. Structura populației pe medii - ponderea populației urbane - cca. 70%
- țări cu indice ridicat de urbanizare: 97,4% - Belgia, 89% - Marea Britanie
- țări cu indice scăzut de urbanizare: Albania, Republica Moldova - între 30% și 50%
5. Structura populației pe domenii de activitate
- sectorul primar: Marea Britanie - 1%, România - 36%
- sectorul secundar: Olanda - 20%, Germania - 33%
- sectorul terțiar: Olanda - 77%, România - 34%
250
IV. GEOGRAFIA STUDENȚILOR
251
Simpozionul Național Studențesc ”Mihai David”, ediția a V-a, 2014
Un eveniment aparte între simpozioanele studențești /
The "Mihai David",National Student Symposium, Fifth Edition, 2014
A special event among student symposia
Cehan Alexandra1, Corodescu Ema
2
Rezumat: Simpozioanele sunt cele mai bune oportunități pentru studenți
și tineri geografi de a descoperi și a-și îmbunătăți abilitățile științifice. Acestea
sunt deosebit de importante datorită discuțiile care au loc între prezentări sau în
timpul evenimentelor sociale, unde relaționarea și schimbul de idei devin cele
mai importante părți ale unui simpozion. Simpozionul Național Studențesc
"Mihai David" 2014 este un exemplu de succes al unui astfel de eveniment,
întrucât activitatea științifică a fost combinată cu o mulțime de evenimente
sociale și activități în aer liber.
Cuvinte-cheie: simpozion, studenți, eveniment științific.
Abstract: Symposia are great opportunities for students and young
geographers to discover and improve their scientific skills. They are particularly
important due to the discussions taking place between the presentations or
during the social events, where networking and sharing ideas become the most
important parts of a symposium. The “Mihai David” National Student
Symposium 2014 is a successful example of such an event, as the scientific
activity was combined with plenty of social events and outdoor activities.
Keywords: symposium, students, scientific event.
***
Tot mai adesea, tinerii studenți, proaspăt absolvenți de liceu, se lovesc de
o trecere bruscă de la o competitivitate, adesea incisivă, a mediului
preuniversitar, la o libertate generalizată, greu de înțeles și de gestionat.
Responsabilitatea din spatele acestei libertăți este imensă, iar consecințele
asumării (sau neasumării) ajung să transpară peste ani în viața fostului student,
însă, din păcate, rareori sunt asociate cu reala cauză anterior menționată : gradul
de responsabilitate din timpul studenției. Argumentele și discuțiile în jurul
acestei teme sunt cu adevărat numeroase și nuanțate, însă, în rândurile ce
1, 2
master - anul I, Geomatică, Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iași
252
urmează, vom încerca să prezentăm una din multele posibilități de
responsabilizare a studentului geograf : simpozioanele studențești.
Ce este un simpozion studențesc în Geografie?
Simpozioanele studențești sunt evenimente cu un rol formativ major in
viața studentului. Ele reprezintă, înainte de toate, o formă de competiție – o
competiție a cărui sistem de evaluare se bazează adesea pe criterii mai puțin
rigide decât evaluările clasice – fie ele din perioada liceului ori a facultății.
Aceste competiții sunt oportunități majore de exprimare și de testare a propriilor
capacități de a alcătui un demers coerent de cercetare incipientă. Pe lângă aceste
vagi caracteristici generale, simpozioanele studențești se bucură și de alte
avantaje, mai ușor sau mai greu sesizabile. Astfel, participarea la un asemenea
simpozion, prin audierea unui număr mare de lucrări ale altor colegi permite
situarea mai obiectivă în raport cu ceilalți, dar asigură și un nou input de idei,
concepte, metode, forme de prezentare etc.
Mai mult decât atât, aceste evenimente au darul de a acoperi parțial unul
din marile lipsuri ale învățământului românesc : întrebările și dialogul. De-a
lungul a peste două decenii, de când a luat naștere primul simpozion al
studenților geografi din România, s-a creat o adevărată cultură a întrebărilor,
transmisă din generație în generație și din centru universitar în centru
universitar, încât, fiecare simpozion ajunge să ascundă o a doua competiție, mai
subtilă : competiția întrebărilor . Astfel, valoarea unui participant nu stă doar în
propriul demers științific pe care îl prezintă, ci mai ales în capacitatea de a iniția
și a întreține un dialog constructiv pe temele prezentate. Apoi, multe dintre
simpozioanele studențești se bazează pe o evaluare totală sau parțială din partea
participanților. Desigur, o asemenea abordare are evidente dezavantaje, întrucât
evaluarea riscă să aibă unele elemente de subiectivitate. Cu toate acestea, însăși
evaluarea de către participanți reprezintă o formă de responsabilizare. Deși pot
părea banale (căci au, în mare parte, o structură asemănătoare oricărei alte
conferințe), simpozioanele studențești sunt esențiale în identificarea, educarea și
șlefuirea minuțioasă, în timp, a viitorilor doctoranzi și cercetători…Iar dovada
eficienței acestora stă în multitudinea de colaborări între tineri din centre
universitare diferite care s-au cunoscut la asemenea simpozioane ori în
numeroșii foști participanți, astăzi cadre didactice universitare ori cercetători !
Impresii de la Simpozionul Național Studențesc ”Mihai David”, ediția a
V-a, 2014
Desfăşurat în perioada 29 noiembrie – 1 decembrie într-un mediu pe care
orice student din domeniul Geografiei trebuie să îl iubească, fie că şi-a petrecut
253
sau nu practicile studenţeşti acolo, Simpozionul Naţional Studenţesc „Mihai
David”, ediţia a V-a, a reunit pentru 3 zile peste 20 de pasionaţi de Geografie şi
nu numai, provenind de la Facultăţi din Iaşi şi din Cluj, dornici să împărtăşească
noi rezultate ale muncii lor în domeniul cercetării.
Rarăul înzăpezit, privit pe geamurile Cabanei Meteorologice, dar şi
explorat în cadrul unei aplicaţii practice desfăşurate în ziua de duminică a fost
astfel cadrul în care studenţi, masteranzi
şi doctoranzi şi-au expus lucrările ce au
variat de la subdomenii ale Geografiei
umane, privitoare la activităţi turistice
sau planificare teritorială până la
subiecte de Geografie fizică, cuprinse
pe o scară largă de tematici:
meteorologie, hidrologie, probleme de
mediu.
Simpozionul a debutat, desigur,
cu primirea participanţilor, ajunşi la cabană sub semnul temperaturilor scăzute
ce anunţau începutul iernii, după-amiaza fiind ocupată cu prezentarea acestora,
interrelaţionarea între participanţi şi
anunţarea programului celor două zile
de activităţi ce urmau.
Sâmbătă dimineaţă a început
desfăşurarea programului de prezentări,
cu oarecare emoţii, dar şi cu
entuziasmul oferit de dorinţa de a
schimba impresii legate de propria
muncă cu persoanele prezente, persoane
care aveau cel mai probabil să devină
prieteni, atât datorită timpului petrecut împreună, cât şi intereselor comune.
Expunerea celor 18 lucrări, împărţite pe trei sesiuni de prezentări, a avut, în mod
sigur, influenţe diferite asupra participanţilor, în funcţie de subdomeniile de
interes, dar, mai ales, în funcţie de experienţa anterioară în ce priveşte
participările la acest gen de activităţi.
Pornind de la propria prezentare şi până la aprecierea muncii celorlalţi
participanţi, prin acordarea de note, fiecare participant a avut roluri multiple in
cadrul Simpozionului. Pe lângă testarea propriilor capacităţi, atât de lucru în
domeniul ales, cât mai ales de expunere clară şi atractivă a rezultatelor muncii,
Figura 1. A doua sesiune de prezentări
Figura 2. Aplicaţie practică pe Popii Rarăului
254
fiecare persoană şi-a putut observa şi capacitatea de a aprecia obiectiv eforturile
celorlalţi tineri cercetători.
Şi dacă interacţionarea desfăşurată pe parcursul zilei nu a fost suficientă
pentru crearea unor legături de prietenie între participanţi, noaptea a venit cu
promisiunea unei activităţi ce avea cu siguranţă să accentueze apropierea dintre
aceştia: Treasure Hunt, pe întuneric şi într-un cadru dominat de un strat
considerabil de zăpadă, obstacole care însă nu au îndepărtat buna dispoziţie a
echipelor participante, ci dimpotrivă, au amplificat-o. S-au testat aptitudinile de
orientare a participanţilor, imaginaţia, cunoaşterea spaţiului în care se aflau şi,
nu în ultimul rând, abilitatea de a colabora cu echipa din care făceau parte.
Premierea de la sfârşitul zilei, menită să valorifice munca de cercetare a
participanţilor, a expus, prin rezultatele anunţate, nu doar o ierarhie care să aibă
efecte individuale asupra fiecărei persoane, în funcţie de poziţia ocupată, dar a
ilustrat, în acelaşi timp, şi o unitate în modul de apreciere a muncii
participanţilor şi deci încă un punct în comun, între toţi cei care, pe lângă
participanţi, au fost şi evaluatori în cadrul acestui eveniment.
Ziua de duminică a venit cu dovada că orice activitate legată de
cercetarea ştiinţifică poate fi completată şi de distracţie, în sensul în care fiecare
poate înţelege distracţia. Cu o zi petrecută pe drumuri înzăpezite de munte şi
învăluite în ceaţă şi cu o seară dedicată petrecerii în stilul pur românesc, în
cinstea Zilei Naţionale a României, Simpozionul Naţional Studenţesc ’’Mihai
David’’ s-a încheiat prin îndeplinirea cu succes a obiectivelor propuse:
îmbinarea, pentru trei zile, a pasiunii pentru ştiinţă şi cercetare cu dragostea
pentru munte şi dorinţa de a petrece alături de persoane cu aceleaşi preocupări şi
pasiuni. Şi ce dovadă mai bună a succesului Simpozionului poate să existe decât
exprimarea de către majoritatea participanţilor a dorinţei revenirii în acelaşi loc
pentru acelaşi eveniment în anul următor?
Figura 3. Stațiunea de cercetare și practică
studențească Rarău
255
V. GEOGRAFIA VĂZUTĂ DE ELEVI
256
Cursurile la Centrul de Excelență al Județului Iași, o alternativă
educațională cu un impact formativ impresionant
Rusu Sânziana Elena1, Găină Alexandra Gabriela
2
Rezumat. Articolul este o radiografie asupra participării în anul școlar
2013-2014 la Centrul de Excelență al Județului Iași la disciplina geografie. Sunt
evocate părerile și experiențele trăite acolo împreună cu elevii de clasa a X-a din
liceele ieșene, care au participat la cursurile săptămânale. Toți elevii înscriși au
putut participa la lectoratele conduse de profesori din diferite licee ieșene fiind o
adevărată provocare pentru noi. Este una din ofertele educaționale pentru timpul
liber al elevilor și pentru toți participanții a fost o experiență unică cu impact
formativ important.
Cuvinte-cheie: Centrul de Excelență, elevi, alternativă educațională
Abstract. The article is an insight from the Geography courses of the
Centre for Excellence in Iași County during the 2013-2014 school year. Views
and experiences of working with 10th graders participants in the weekly courses
are evoked. All enrolled students could participate in lectorates led by teachers
from different schools in Iași and this was a real challenge for us - the teachers.
It is one of the educational offers for leisure activities, a unique experience with
important formative impact for all participants.
Keywords: Centre for Excellence, students, educational alternative.
***
În toamna anului 2012 m-am înscris din pură curiozitate la Centrul de
Excelență. Încă şi acum îmi aduc aminte prima zi în care am participat la CEx,
eram eu, o colegă de clasa şi mulţi necunoscuţi, sinceră să fiu nu mi se părea aşa
atractiv, ceea ce făceam acolo mi se părea doar muncă în afară orelor de curs şi
câteva cunoştinţe în plus pe care urma să le dobândesc pe parcurs.
1, 2
Eleve în clasa a XI-a la Liceul Tehnologic Economic de Turism Iași, Str. Mircea cel Bătrân, nr.
12, Telefon 0232 257506.
257
Singurul motiv pentru care am ales să particip a fost căutarea mea continuă de a
pătrunde în tainele Universului şi chiar îmi propusesem să nu "mă ating" de alte
subiecte, dar se pare că totul a fost doar în capul meu. Dacă aş putea să-mi
exprim entuziasmul şi bucuria pe care o simţeam de fiecare dată când
participam la acele cursuri, în cuvinte, aş face-o, dar din păcate nu pot, tot ce pot
să zic este că mi-a prins bine fiecare informaţie dobândită prin participarea
activă. În acest an am decis să particip din nou la cursurile Centrului județean de
excelență la disciplina geografie, dar datorită programului încărcat pe care îl am,
am fost mai puţin prezentă decât ceilalţi. Câţiva dintre colegii de la CEx au
acceptat să-mi dea o părere despre ce înseamnă pentru ei activitate de la centru.
În viziunea lor, majoritatea au zis că,
motivele pentru care ei merg la CEx
sunt că pot învaţă lucruri noi şi pot
aprofunda ceea ce ştiau deja, alţii au
zis că este o alternativă mai bună
decât statul în casă, alţii au venit din
plitiseală dar se pare că pe parcurs au
devenit foate interesaţi,iar alţii vin
pentru că dau bacul la geografie. Una
dintre colege mi-a zis o altfel de
părere care m-a impresionat, Maria:
"vin din dorinţa de a-mi îmbogăţi
cunoştinţă generală şi pentru că-mi
place foarte mult geografia, totodată
consider că este foarte important să
deţii cunoştinţe din domeniul acestei
discipline, informaţiile sunt utile în
viaţă cotidiană, nu se ştie niciodată când ai nevoie".
Consider că toţi cei care au ocazia să meargă la CEx ar trebui să o facă,
într-adevăr este o experienţă unică şi plină de informaţii şi nu numai în
domeniul geografiei, ci despre lume și viață în perioada în care globalizarea
informațiilor se adresează în mod deosebit doar celor care știu și, mai ales,
înțeleg bine ceea ce vor!
Foto: prof. Paraschiv Viorel, oct. 2013 – Poiana Schitului (Grajduri)
258
VI. ANALIZE, EVENIMENTE ȘI
MANIFESTĂRI GEOGRAFICE
259
50 de ani de rezistență a Filialei Bârlad – Societatea de Geografie din
România / 50 years of resistance of Bârlad Subsidiary - Romanian
Geographical Society
Covăsnianu Adrian 1
Rezumat: Filiala Bârlad a Societății de Geografie din România s-a aflat
la ceas aniversar în anul 2014, împlinind 50 de ani de existență și rezistență
geografică. Într-un cadru festiv găzduit de Teatrul “Victor Ion Popa” din urbea
Bârladului a avut loc sărbătorirea evenimentului. O radiografie a principalelor
momente ale sărbătoriri semicentenarului este prezentată în acest articol, la care
au participat și membri filialei Iași a SGR.
Cuvinte cheie: SGR Bârlad, aniversare, semicentenar, program
Abstract: Bârlad Subsidiary of the Society of Geography in Romania
celebrated 50 years of geographic existence and opposition in 2014. The
ceremony was held at "Victor Ion Popa" Theatre in Bârlad. A summary of the
most important moments of the semicentennial celebration, where members of
RGS - Iași Subsidiary attended as well, is presented in this article.
Keywords: RGS Bârlad, anniversary, semicentennial, program.
***
Filiala Bârlad a Societății de Geografie din România s-a aflat la ceas
aniversar în anul 2014, împlinind 50 de ani de existență și rezistență geografică.
Într-un cadru festiv găzduit de Teatrul “Victor Ion Popa” din urbea Bârladului
a avut loc sărbătorirea evenimentului. Având în vedere anvergura şi interesul
acestui eveniment pentru comunitatea locală şi nu numai, foaierul instituției
culturale s-a dovedit neîncăpător în data de 30 noiembrie 2014.
Trebuie amintit faptul că filiala Bârlad a luat ființă la data de 1
decembrie 1964 ca urmare a ambiției și dărurii unui grup de profesori
pluridisciplinari reprezentați de Vasile Cârcotă (domeniul Geografiei),
Gheorghe Cânepă (domeniul Ștințelor Naturii), Alexandru Craus (domeniul
1 geograf dr., Centrul de Cercetare C.U.G.U.A.T. - Tigris Iaşi, Universitatea ”Al. I. Cuza” , e-mail:
260
Geografiei), Alexandru Săidăcaru
(domeniul Istoriei-muzeograf) și
Ortansa Iancu (domeniul Stiințelor
Naturii). Filiala de pe meleaguri
tutovene a fost condusă de profesorul
Vasile Cârcota între anii 1964 și
1998, mandatul fiind preluat ulterior
între anii 1998 și 2010 de profesor
Elisabeta Craus, iar din 2010 și până
în prezent conducerea este asigurată
de profesorul Viorel Râmboi. Filiala
Bârlad în cei 50 de ani este
caracterizată de organizarea de
evenimente cu caracter tematic-
științific, elaborarea de publicații de
specialitate (articole, cărți, capitole în
lucrări de specialitate, cursuri etc), de
colaborări cu mediul universitar
(ieșean, clujean și bucureștean) dar și
de susținerea activității didactice din
județ.
Evenimentul aniversar a fost deschis de prof. univ. dr. Mihai Ielenicz.
Acesta, în calitate de președinte al Societății de Geografie din România, a ținut
să puncteze și să remarce efortul imens și dificil pe care îl depune filiala din
Bârlad pentru a rezista vreme de 50 de ani având în vedere barierele de regim
politic, tendințele de aculturizare și eforturile financiare pe care le implică
organizarea frecventă de evenimente științifice și didactice sub egida filialei.
Momentul festiv a fost completat de discursul academic al profesorului Vasile
Cârcotă, actual președinte de onoare al Filialei, de discursul reprezentantului
autorității centrale, Valeriu Caragață (Consiliul Județean Vaslui), dar și de
introducerea prezentată de profesor Gabriela Plăcintă, prezentă în calitate de
inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui. În momentul de
deschidere au mai luat cuvîntul şi profesor Oltea Gramaticu-Răşcanu în calitate
de preşedinte a Societăţii Naţionale de Istorie-Filiala Bârlad, dar şi prof.
Dumitru Petru, prof. Dumitru Olaru şi prof. Gruia Novac, redactor şef al
publicaţiei “Bârladul literar”.
Cu ocazia acestui eveniment a fost lansată şi prezentată publicaţia
“Societatea de Geografie din România Filiala Bârlad-50 de ani de la înfiinţare
1964-2014” ce poartă semnăturile prof. Vasile Cârcotă, prof. dr. Viorel Râmboi
şi prof. Georgel Bradu, fiind prefaţată de prof.univ.dr.doc. Honoris Causa
Grigore Posea. Prezenta “radiografie a societăţii geografice bârlădene” apărută
la Editura PIM din Iaşi în 2014 reflectă în cele 250 de pagini activităţile depuse
Figura 1. Volumul aniversar
261
de geografii din zonă de-a lungul a jumătate de secol de cercetări ştiinţifice
(figura 1).
În cadrul acestei aniversări au fost oferite şi o serie de distincţii, printre
care diploma Carol I pentru cei 50 de ani existenţă a Filialei cu sediul în Bârlad
acordată fondatorului, respectiv profesorului Vasile Cârcotă. Diploma Vintilă
Mihăilescu a fost acordată geografului prof. Gabriela Plăcintă de la
Inspectoratul Şcolar din Vaslui. Diplome au mai primit şi geografii Georgel
Bradu şi Viorel Râmboi.
Tot în cadrul aceluiaşi regal ştiinţific, Filiala Iaşi a Societăţii de
Geografie din România a realizat o donaţie de carte prin grija şi amabilitatea
prof. dr. Viorel Paraschiv alături de un mesaj colegial citit de geograful dr.
Covăsnianu Adrian.
Ultima parte a evenimentului desfăşurat în “capitala culturală tutoveană”
s-a dovedit a fi cea mai intensă şi urmărită secţiune, respectiv secţiunea de
comunicări ştiinţifice. Temele abordate au fost diverse şi au suscitat interes şi
dezbateri aprinse.
Prima comunicare, susţinută de prof.univ.dr. HC Grigore Posea a purtat
titlul de “Regionarea administrative-teritorială a României”. Comunicarea s-a
dorit a fi o retrospectivă istorică a tendinţelor de regionare administrativă
susţinută de criterii şi argumente mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Având în
vedere că susţinerea publică a fost ajutată de concepte cvasi-istorice şi nostalgii
demult apuse, publicul prezent a vociferat şi contra-argumentat intervenţia
profesorului.
A doua comunicare a fost susţinută de dr. geograf Adrian Covăsnianu
din partea Centrului Universitar de Geografie Umană şi Amenajarea
Teritoriului, afiliat Facultăţii de Geografie din Iaşi şi s-a numit „O perspectivã
urbanisticã asupra spatiului locuibil moldav. Între deziderat politic si realitate
teritorialã”. Prezenta comunicare a prefaţat un scurt drept la replică ante-
vorbitorului, argumentat tehnic şi ştiinţific. Comunicarea susţinută a reprezentat
o “fotografie” a spaţiului urban moldav din perspectiva indicatorilor minimali
cantitativi şi calitate legislativi.
Un alt subiect dezbătut a fost prezentarea personalităţii profesorului
universitar Mihai Iancu. Acest “fiu al geografiei huşene” a fost evocat cu
profesionalism de prof. univ. dr. Mihai Ielenicz şi prof. Costin Clit de la
Colegiul Naţional “Cuza Vodă” din Huşi. Ca urmare a contribuţiilor pe care le-a
avut şi le-a adus geografiei româneşti, colectivul de la Şcoala din Creţeşti şi
primăria comunei au propus ca în viitorul apropiat şcoala primară să poarte
numele geografului Mihai Iancu.
O comunicare din domeniul pedologiei a fost susţinută de lect. univ. dr.
Lilian Niacşu de la Facultatea de Geografie din Iaşi. Prezentarea
„Reconstituirea suprafeţelor împãdurite din podişul Moldovei, folosind hãrtile
vechi şi caracteristicile învelişului de sol” l-a avut co-autor şi pe regretatul
262
lect.univ.dr. Iulian-Cătălin Stângă, dispărut dintre noi în urma unui accident
nefericit.
Ulterior, programul comunicărilor a continuat cu cea mai urmărită şi
posibil interesantă prezentare. Comunicarea cu titlul „O retrospectivã milenarã
privind schimbãrile climatice din România” a fost susţinută de conf. univ.dr.
Marcel Mândrescu de la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava, un
apropiat al locului, originar din comuna Boţeşti, judeţul Vaslui.
Finalul comunicărilor s-a încheiat prin prezentarea intitulată
„Caracteristicile termice si pluviometrice în partea vesticã a Podişului Central
Moldovenesc” şi a fost susţinută de lect.univ.dr. Vasile Budui de la
Universitatea “Ştefan Cel Mare” din Suceava.
În concluzie, acest eveniment a reprezentat un prilej deosebit de reuniune
a profesorilor de geografie şi nu numai, ocazie cu care s-au pus în discuţie teme
de actualitate geografică, istorică, economică, tehnico-edilitară, politică etc. care
au suscitat interesul invitaţilor, iar prezenţa de spirit a gazdelor a creat o
atmosferă propice stabilirii de noi legături şi contacte. Modalitatea de organizare
şi nivelul academic al invitaţilor principali au făcut ca respectivul eveniment să
rămână memorabil.
263
Societatea de Geografie din România – Filiala Iași. Raport de activitate
pentru anul 2014 / The 2014 activity report of the Romanian
Geographical Society – Iași subsidiary
Rusu Eugen 1, Paraschiv Viorel
2
Rezumat. Raportul cuprinde întreaga activitate desfășurată de filiala Iași
a Societății de Geografie din România în anul 2014. Analiza este organizată pe
6 capitole, după cum urmează : activitatea științifică - participări la evenimente
geografice, activitatea publicistică, activitatea educativă din universitar și
preuniversitar, imagine-mass media, management financiar și alte activități ale
membrilor. Raportul se încheie cu propunerile activităților propuse a se derula
cu prilejul aniversării a 140 de ani de la înființarea S.G.R. și a deschiderii
filialelor sale teritoriale, la Iași și Craiova.
Cuvinte cheie: raport, SGR Iasi, analiză funcțională
Abstract: The report covers the whole activity of the Romanian
Geographical Society, Iași subsidiary in 2014. The analysis is organized into six
chapters, as it follows: scientific activity - participation in geographical events,
publishing activity, educational work in universities and schools, image-media,
financial management and other activities of the members. The report concludes
with proposals of activities on the anniversary of 140 years since the
establishment of RGS and the opening of its regional subsidiaries in Iași and
Craiova.
Keywords: report, RGS Iași, functional analysis.
***
În 2014 filiala noastră a dobândit personalitatea juridică (Dosarul
6884/245/2014) și activează legal ca o structură asociativă non-profit de interes
județean, înscrisă în Registrul special al asociațiilor și fundațiilor de la
Judecătoria Iași, nr. 60/A/13.05.2014 – secțiunea I, Asociații. Filiala Iași a
1 Prof. univ. dr., Departamentul de Geografie al Facultății de Geografie și Geologie a Universității
”Al. I. Cuza” Iași. Președintele Filialei Iași a S.G.R., e-mail: [email protected] 2 Prof. dr., Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iași. Prim-vicepreședinte Filiala Iași a S.G.R. E-
264
S.G.R. cuprinde membri geografi și simpatizanți, din învățământul
preuniversitar, universitar, din mediul privat și din cercetarea științifică.
1. Activitatea științifică – participări la simpozioane, conferințe, work-
shop-uri
În calendarul anual de pe situl S.G.R. (www.geo-sgr.ro) au fost cuprinse
următoarele manifestări științifice organizate la Iași, în care filiala noastră a fost
co-organizator:
- Simpozionul internațional ”Mediul actual și dezvoltarea durabilă”, ediția
a IX-a, Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Geografie - Geologie,
Departamentul de Geografie - colectivul de mediu, coordonat de prof. univ. dr.
Liviu Apostol, care s-a desfășurat în 6-8 iunie 2014. La această ediție a fost
organizată pentru prima dată o secțiune de ”Didactica mediului” la care au
participat profesori și cercetători din România și Republica Moldova și
moderată de prof. dr. Lesenciuc Mihaela și Paraschiv Viorel. Prof. univ. dr.
Eugen Rusu și prof. dr. Paraschiv V. au fost membri în comitetul de organizare
a simpozionului.
- Simpozionul internațional ”Factori și procese pedogenetice din zona
temperată” organizat de Colectivul de cercetare din Academia Română - Filiala
Iași, Universitatea ”Al. I. Cuza” – Facultatea de Geografie și Geologie, care s-a
desfășurat în septembrie 2014 (membru in Comitetul de organizare, prof. univ.
dr. Eugen Rusu alături de alți cercetători ieșeni).
Alte manifestări:
- Conferința națională a S.G.R., Tulcea 28 mai-01 iunie 2014. Delegația
noastră a cuprins 8 membri, după cum urmează: prof. univ. dr. Eugen Rusu –
vicepreședinte, prof. univ. dr. Gh. Romanescu, prof. Marlena-Păpușa Asaftei,
prof. Constantin Gheorghiță, prof. dr. Viorel Paraschiv, toți cu lucrări prezentate
în secțiunile conferinței, și prof. Todiraș Alex. care a prezentat o expoziție
personală de carte. Au mai participat profesorii Cornelia și Dorin Fiscutean. Cu
acest prilej au fost premiați de S.G.R., pentru meritele deosebite din anul 2013,
următorii colegi: prof. univ. dr. Gh. Romanescu – ”pentru cea mai bună lucrare
științifică”, profesor Cornelia Fiscutean – ”profesorul anului” în preuniversitar
(pentru pregătirea lotului olimpic), profesorul univ. dr. emeritus Ioan Donisă –
”pentru întreaga carieră” și la împlinirea vârstei de 85 ani și Departamentul de
Geografie al Facultății de Geografie și Geologie - la 110 ani de învățământ
geografic la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași.
- Participarea la Simpozionul ”Ziua Pământului” de la Adjud, 24 aprilie
2014, a prof. dr. Paraschiv V.– susținerea unei lucrări științifice în plen, lansare
265
de carte (Evoluția spațială și temporală a peisajului în Depresiunea Giurgeului)
și expoziție cu revistele ”Repere geografice” din ultimii doi ani, raportorul
simpozionului;
- Participarea la Simpozionul transfrontalier ”Euroregiunea Prutul de Sus”,
de la Botoșani (mai 2014), articole tipărite în Anuarul simpozionului: profesorii
Albăstroiu Simona și Manole Irina, Papaghiuc Vasile și Papaghiuc Lidia,
Paraschiv V.
- Participarea la Simpozionul internațional ”Mediul și dezvoltarea
durabilă” (22-24 mai 2014) de la Universitatea din Tiraspol cu sediul la
Chișinău, publicarea lucrării Paraschiv V. (moderator secțiune) și Covăsnianu
A. Prof. univ. dr. Ionel Muntele a prezentat o lucrare în plenul simpozionului;
- Participare la Simpozionul Național de Geografie de la Tg. Neamț, 17
mai 2014, a prof. dr. Eugen Rusu și a prof. dr. Gheorghe Romanescu
(organizator S.G.R. Neamț);
- Workshop-ul proiectului Comenius ”Concepts of Citizenship Education”
susținut de Universitatea Salzburg și GEA, partener proiect Colegiul Național–
organizator Fiscutean Dorin și Fiscutean Cornelia – la care au participat cca 30
de profesori din județul Iași (8-10 iulie 2014);
- Participarea la Lucrările simpozionului ”Dimitrie Cantemir” al
Universității ”Al. I. Cuza”, cei mai mulți profesorii din preuniversitar fiind
reuniți la secțiunea de didactică (moderator prof. dr. Lesenciuc Mihaela).
Lucrări științifice pe secțiuni și postere au prezentat majoritatea membrilor din
mediul universitar, dar și colegi din preuniversitar (18 oct. 2014);
- Participarea la simpozionul aniversar ”50 de ani, S.G.R. Bârlad - Vaslui”
(30 noiembrie 2014) unde a fost citit un mesaj din partea filialei noastre și
prezentate două lucrări în plen: cerc. dr. Covăsnianu Adrian și lector dr. Niacșu
Lilian. A mai participat prof. dr. Paraschiv Viorel.
- Participarea prof. dr. Viorel Paraschiv la Conferința internațională
”Tendințe actuale în predarea și învățarea geografiei” de la Universitatea
”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca (12 dec. 2014). Prof. dr. Paraschiv V. este
membru în Comitetul științific al revistei conferinței din anul 2005.
2. Activitatea publicistică
- Revista ”Repere geografice” a apărut în 2014, pentru prima dată bianual,
cu numerele 9 (1) și 9 (2) la termenele stabilite, în martie și septembrie. Ambele
numere ale revistei au cca 200 de pagini și sunt apreciate și promovate în
mediul on-line, editor - coordonator Viorel Paraschiv; redacția: Anca Mihaela
Ghiurco, Anca Iuliana Șipoteanu, Dănuț Emil Ipate și Daniel Răduianu;
266
- Publicarea unor articole și evocări în revista SGR ”Terra” nr. 1-2/2014
de: prof. univ. dr. Eugen Rusu, prof. univ. dr. Ioan Donisă și prof. dr. Paraschiv
V.
- Publicarea de către Viorel Paraschiv și Covăsnianu Adrian a unor
articole, autor sau coautor, în reviste științifice internaționale, semnate sub
titulara S.G.R. Iași: la Chișinău - Tiraspol, în S.U.A., Cluj – Napoca, Iași,
Botoșani și Focșani; foarte importante ca imagine pentru nivelul asociativității
din cadrul filialei;
- Albăstroiu Simona a publicat în revista aniversară ”50 ani de înființarea
S.G.R. Bârlad” un articol din teza sa de doctorat cu privire la municipiul Bârlad.
Articole științifice în aceeași revistă au publicat cerc. dr. Covăsnianu Adrian și
lector dr. Niacșu Lilian.
3. Activitatea educativă din școli, licee, colegii și mediul universitar
- Dintre concursurile școlare locale la care S.G.R. Iași a fost implicat direct
amintim Concursul județean ”Gr. Cobâlcescu”, desfășurat în martie 2014 la
Colegiul Tehnic de Electronică și Telecomunicații ”Gh. Mârzescu” din Iași
(organizatori prof. Gheorghiță Constantin și Amironesei Denisa,
vicepreședinte concurs prof. Asaftei Marlena Păpușa, comisia de corectare
prof. Stratulat Liliana), ajutor materializat prin sponsorizarea premierii
elevilor cu reviste ”Repere geografice” nr. 9(1);
- Îndrumarea lucrărilor elevilor și publicarea lor în reviste recunoscute ISSN
care să confere originalitatea cercetărilor specifice (Botoșani și Iași);
- Ne propunem creșterea numărului membrilor din rândul studenților,
masteranzilor și doctoranzilor. Invitarea acestora la activitățile noastre și să
publice articole în revista Repere geografice:
- Susținerea ca impact media a Simpozionului Național Studențesc
desfășurat la Baza de cercetare și practică studențească Rarău (29.11 –
01.12. 2014)
4. Imagine – mass media
- Promovarea a 4 activități, pentru acest an, pe sit-ul www.geo-sgr.ro
- Crearea unei pagini de comunicare pe Facebook și a două grupuri
specializate: Publicații geografice și Revista Repere geografice;
- Adresa de comunicare poștă electronică: [email protected]
- Apariția recenziei asupra revistei ”Repere geografice” în revista
electronică Romanian Review of Geographical Education, nr. 2 /
2014; http://rrge.reviste.ubbcluj.ro/v3n22014.html (semnată de prof.
Jacotă Maria)
267
- Prezentarea revistei noastre la expoziția de carte organizată la
simpozionul de la Adjud;
- Donația de carte și reviste către SGR Vaslui, Bârlad (coordonator
proiect V.Paraschiv)
- Emisiuni tv educative și de răspândirea științei cu participarea
membrilor filialei noastre la TeleM, IasiLife, EstTv, TVR - studioul
Iași ș.a. : Apostol Liviu, Paraschiv Viorel, Ipate Emil-Dănuț ș.a., în
care s-au făcut referiri la SGR Iași și activitatea filialei;
- Impact în mass-media scrisă din județul Vrancea și națională
(”Adevărul”) cu prilejul participării la evenimente științifice (prof.
Viorel Paraschiv )
5. Financiar
- Contul bancar RO19BRDE240SV55128562400 – BRD-GSG Iași
- Managementul financiar după cum urmează:
- Susținerea financiară cu câte 500 RON a două manifestări științifice
de prestigiu:
1. Simpozionul internațional ”Mediul actual și dezvoltarea durabilă”,
ediția a IX-a, 6-8 iunie 2014.
2. Simpozionul internațional ”Factori și procese pedogenetice din zona
temperată” ediția XXIV, 19-21 sept. 2014.
- 3. Decontarea sumei de 50 lei pentru transport la un eveniment SGR,
la Bârlad, pentru un tânăr cercetător.
- 4. Cheltuieli curente: revistă, chitanțiere și…cam atât!
- 5. Participarea membrilor echipei de conducere la evenimentele
geografice s-a făcut pe baza cheltuielilor proprii și nu s-a făcut nici un
decont la SGR Iași.
- 6. Din nefericire la nivelul profesorilor din preuniversitar cotizația
anuală este achitată de un număr restrâns de membri, în anul 2014
încasările sunt foarte mici. Actualizarea listei membrilor se face greoi,
majoritatea celor vechi nedorind să mai fie membri activi în evidența
societății. Avem și situații când se participă la evenimentele SGR dar
fără să anunțăm la filială participarea, sau fără să achităm cotizația
anuală.
6. Alte activități ale membrilor: cercurile pedagogice din preuniversitar,
aplicații practice de teren, excursii
- aplicația practică de teren a Cercului pedagogic nr. 2, al profesorilor
din licee și colegii tehnologice și agricole, desfășurată în Republica
268
Moldova pe un traseu de două zile: Glodeni, Petrunea, Butești,
Pădurea Domnească și Soroca (organizator prof. Paraschiv V. și
Asaftei Marlena) – aprilie 2014;
- tabăra națională a elevilor olimpici la geografie, aflată la ediția a II-a,
organizată în Rarău – aug. 2014, lector dr. Dan Lesenciuc; însoțitor lot
Iași prof. Coman Dana;
- Prezența cu statut de invitat la cercuri pedagogice a membrilor echipei
de conducere a filialei (prof. univ. dr. E. Rusu, prof. V. Paraschiv)
- Donația de carte către Liceul Teoretic din Petrunea, raionul Glodeni,
Republica Moldova, în numele S.G.R. Iași (coordonator proiect și
transport prof. Paraschiv, aprilie 2014);
- Donație de carte științifică și reviste la biblioteca Liceului Pedagogic
”Nicolae Iorga” din Botoșani și Bibliotecii S.G.R. din Bârlad din
partea prof. dr. Paraschiv V.;
- Donații de carte către Biblioteca Facultății de Geografie - Geologie a
Universității ”Al. I. Cuza” Iași;
- Stabilirea unor contacte cu profesori din liceele raionului Ungheni –
Republica Moldova în vederea promovării și informării acestora
despre activitățile noastre (prof. Paraschiv V.);
- Susținerea temelor de cercetare științifică finalizate prin teze de
doctorat de către membrii ai filialei (susținere teză de doctorat în 19
dec. 2014, Piticar Toader Mihai).
- Nu au fost organizate de către filială excursii, dar sunt numeroase
participări la aplicațiile de teren ale simpozioanelor științifice
universitare.
- Susținerea financiară a S.G.R. București cu donație 2% din partea a 9
cadre didactice de la Departamentul de geografie, Facultatea de
Geografie și Geologie - Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași și a prof.
dr. Paraschiv V. (3 persoane);
- Invitarea din partea Filialei Iași a S.G.R. și a Departamentului de
Geografie al facultății a d-nei profesor Shana Sabado Flores de la
Instituto Federal Rio Grande do Sul, Brazilia, pentru susținerea a două
conferințe la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Al. I.
Cuza” din Iași în cursul anului 2015.
269
VII. RECENZII
270
Revista Tendințe actuale în predarea și învățarea geografiei /
Contemporary Trends in Teaching and Learning Geography Magazine
Volumul nr. 13 – 2014. Editori și coordonatori: Maria Eliza Dulamă, Oana-
Ramona Ilovan, Gabriela Osaci-Costache, Liliana-Camelia Ciobanu. ISSN
2247-7500, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca (193 pagini)
Rezumat. Revista Tendințe actuale în
predarea și învățarea geografiei
publică, în fiecare an, articolele
științifice susținute în cadrul Conferinței
internaționale de didactica geografiei
”Contemporary Trends in Teaching and
Learning Geography” care are loc la
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj
Napoca începând din anul 2005. Ediția
din 12-13 octombrie 2013 a fost
organizată în cooperare, de
universitatea clujeană – facultățile de
Psihologie și Științe ale Educației și
Geografie - împreună cu Katolische
Universität Eichstätt-Ingolstadt din
Germania, Universitatea din Tiraspol cu
sediul la Chișinău, Institutul de Științe
ale Educației din Chișinău și Universitatea Eskishehir Osmangazi din Turcia.
Lucrările prezentate la conferința din 2013 au fost grupate în șase capitole:
Metode și tehnici eficiente de învățare a geografiei în liceu și gimnaziu,
Învățarea geografiei cu ajutorul calculatorului, Secvențe de învățare organizate
în teren, Abordări interdisciplinare, Educația prin geografie și Bune practice
din grădiniță și ciclul primar de învățământ.
Cuvinte-cheie: revistă, didactica geografiei, conferință internațională
271
Volume no. 13 - 2014. Editors and coordinators: Maria Eliza Dulamă, Oana-
Ramona Ilovan, Gabriela Osaci-Costache, Liliana-Camelia Ciobanu. ISSN
2247-7500, Cluj University Press, Cluj Napoca (193 pages)
Abstract. Current Trends in Teaching and Learning Geography
Magazine publishes each year scientific articles presented at the International
Conference on Geography Teaching - ”Contemporary Trends in Teaching and
Learning Geography” which takes place at the Babeș-Bolyai University in Cluj
Napoca since 2005. The 12 to 13 October 2013 edition was organized in
colaboration by the University of Cluj, Faculty of Psychology - Educational
Sciences and Geography – together with Katolische Universität Eichstätt-
Ingolstadt in Germany, University of Tiraspol in Chișinău, Institute of
Educational Sciences in Chișinău and Eskishehir Osmangazi University in
Turcia. The papers of 2013 conference were divided into six chapters: Effective
methods and techniques of learning geography in high school and secondary
school, Learning geography by computer, Sequences of learning organized in
the field, Interdisciplinary approaches, Education through Geography and Best
practices in preschool and primary education.
Keywords: magazine, teaching geography, international conference.
***
Revista Tendințe actuale în predarea și învățarea geografiei publică, în
fiecare an, articolele științifice susținute în cadrul Conferinței internaționale de
didactica geografiei ”Contemporary Trends in Teaching and Learning
Geography” care are loc la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca
începând din anul 2005. Ediția din 12-13 octombrie 2013 a fost organizată în
cooperare, de universitatea clujeană – facultățile de Psihologie și Științe ale
Educației și Geografie -, împreună cu Katolische Universität Eichstätt-
Ingolstadt din Germania, Universitatea din Tiraspol cu sediul la Chișinău,
Institutul de Științe ale Educației din Chișinău și Universitatea Eskishehir
Osmangazi din Turcia. Lucrările prezentate la conferința din 2013 au fost
grupate în șase capitole: Metode și tehnici eficiente de învățare a geografiei în
liceu și gimnaziu, Învățarea geografiei cu ajutorul calculatorului, Secvențe de
învățare organizate în teren, Abordări interdisciplinare, Educația prin
geografie și Bune practice din grădiniță și ciclul primar de învățământ. Toate
lucrările științifice editate în revistă sunt creații proprii ale practicienilor din
învățământul preuniversitar și universitar și ale cercetătorilor din științele
educației. Contribuțiile autorilor din acest volum la dezvoltarea didacticii
272
geografiei sunt importante pentru învățământul românesc și european, pot
constitui repere și resurse bibliografice pentru orice cercetător potențial interesat
de domeniul de activitate al didacticii geografiei. Un colectiv de referenți
științifici internațional conferă ”greutatea” cuvenită revistei, care o situează pe
una dintre pozițiile privilegiate ale didacticii geografiei românești și a geografiei
din sud-estul Europei.
Profesor dr. Anca Iuliana Șipoteanu – S.G.R. Filiala Iași
273
Revista Present Environment and Sustainable Development /
Present Environment and Sustainable Development Magazine
volumul 8 nr. 1/2014 Editor-șef prof. univ. dr. Liviu Apostol. Editura
Universității ”Al. I. Cuza” Iași, 236 pag. ISSN 1843-5971; e-ISSN 2248-7820
Rezumat. Revista este unicat în
cadrul publicațiilor științifice
românești, fiind singura revistă de
geografia mediului, aflată în cel de al
optulea an de apariție. Revista a avut
apariție anuală la început, iar din 2011,
apare bianual. Sunt publicate, în urma
unui proces riguros de selecție,
lucrările simpozionului internațional
anual, cu același nume, organizat de
Colectivul de mediu din cadrul
Departamentului de Geografie al
Facultății de Geografie și Geologie al
Universității ”Alexandru Ioan Cuza”
Iași. Revista apare și în format
electronic la adresa www.pesd.ro, fiind
indexată începând din 2009: Index
Copernicus, Doaj, EBSCO, Genamics,
UlrichsWeb, Google Scholar, Scipio și
din 2014 este indexată De Gruyter
Open. Revista a obținut în anul 2007 clasificarea B a CNCSIS și în anul 2009
clasificarea B+, clasificare maximă pentru reviste necitate ISI.
Cuvinte-cheie: revistă, pesd, indexată internațional, publicație științifică,
simpozion internațional
Volume 8 no. 1/2014 Editor-in-Chief Ph.D. prof. Liviu Apostol. "Al. I. Cuza
"University Publishing House, 236 pages. ISSN 1843-5971; e-ISSN 2248-7820
Abstract. The journal is unique among the Romanian scientific
publications, being the only environmental geographic magazine, in its eighth
year of publication. The magazine had annual appearance, at first and biannual
since 2011. The papers of the annual international symposium of the same name
are published in the journal, following a rigorous selection process, organized
by the Environmental team of the Department of Geography, Faculty of
274
Geography and Geology at the University "Alexandru Ioan Cuza" Iași. The
journal is also published in electronic format at www.pesd.ro, indexed: Index
Copernicus, Doaj, EBSCO, Genamics, UlrichsWeb, Google Scholar, Scipio
since 2009 and Gruyter Open since 2014. The magazine won in 2007 the B
classification of CNCSIS and in 2009 B + classification, the maximum
classification for unquoted ISI journals.
Keywords: magazine, ESDP, international indexed, scientific
publication, international symposium.
***
Revista ”Present Environment and Sustainable Development”, singura
revistă de geografia mediului din România, aflată în cel de al optulea an de
apariție, este de acum o prezență bine cunoscută în domeniul științelor mediului.
Revista a avut apariție anuală, iar începând cu anul 2011, apare bianual. Sunt
publicate, în urma unui proces riguros de selecție, lucrările simpozionului
internațional anual, cu același nume, organizat de Colectivul de mediu din
cadrul Departamentului de Geografie al Facultății de Geografie și Geologie al
Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, coordonat de prof. univ. dr. Liviu
Apostol, care este și editorul șef al revistei. Revista este însă deschisă,
publicând contribuții științifice de valoare, în domeniu, ale autorilor din țară și
străinătate, care trimit lucrări spre publicare. Cu un colectiv redacțional
competent și prestigios (editor manager lect. univ. dr. Adrian Ursu; editorii
tehnici conf. univ. dr. Iuliana Breabăn și dr. Pavel Ichim; webmaster lector univ.
dr. Alexandru Bănică; editor corector pentru limba engleză, conf. univ. dr.
Daniel Condorachi), revista a crescut valoric de la an la an reflectând nivelul
științific ridicat al lucrărilor publicate și aria largă de cercetare într-o lume din
ce în ce mai globalizată și cu probleme multiple și uneori costisitoare de
gospodărire a componentelor mediului natural și antropic. Astfel, a obținut în
anul 2007 clasificarea B a CNCSIS și în anul 2009, clasificarea B+, clasificare
maximă pentru reviste necitate ISI. Tot din anul 2009 revista este prezentă în
prestigioase baze internaționale de date: Index Copernicus, Doaj, EBSCO,
Genamics, UlrichsWeb, Google Scholar, Scipio.
Colectivul științific cuprinde nume de referință ale geografiei mondiale
și membri recunoscuți ai mediului academic românesc: academicianul Jean-
Robert Pitte – președintele Societății Franceze de Geografie; academicianul
ASAS prof. univ. dr. Radu Lăcătușu, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din
Iași, prof. dr. hab. Valentin Sofroni, Universitatea de Stat din Tiraspol -
Chişinău, Republica Moldova; prof. dr. em. Irina Ungureanu, Universitatea
,,Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi; prof. univ. dr. Liviu Apostol, Universitatea
”Alexandru Ioan Cuza” din Iași; prof. dr. M. Brahim Akdim, Universitatea "Sidi
275
Mohamed Ben Abdellah", Fès, Maroc; prof. univ. dr. Asher Brenner,
Universitatea Negevului, "Ben Gurion", Beer-Sheva, Israel; prof. univ. dr.
Nathan Cohen, Universitatea Negevului, "Ben Gurion", Beer-Sheva, Israel;
prof. univ. dr. Gheorghe Damian, Universitatea de Nord, Baia Mare, România;
Prof. dr. André Dauphiné, Université "Sophia Antipolis”, Nice, France; Prof. dr.
Pierre Dumolard., Université "Joseph Fourier”, Grenoble, France; Prof. univ. dr.
Adrian Grozavu, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași; Prof. dr.
Alberto Marini, Universita degli Studi, Cagliari, Italia; Prof. univ. dr. Maria
Nedealcov, Institutul de Ecologie și Geografie al Academiei de Științe a
Republicii Moldova; Prof. dr. Gheorghe Romanescu, Universitatea ,,Alexandru
Ioan Cuza”, Iaşi, România; Assoc. Prof. Sofer Michael - Bar-Ilan University,
Ramat-Gan, Israel; Prof. dr. Charles Hussy, Université de Genève, Elveția; Prof.
dr. George W. White South Dakota State University, U.S.A.
În acest număr sunt editate 20 de articole ale unor cercetători din diferite
țări ale lumii, care tratează problematici legate de manifestarea unor hazarduri
climatice și hidrologice, despre schimbările climatice globale și regionale în
Europa, România, Republica Moldova și Rusia, analize asupra regimului termic
ale unor regiuni sau unități geomorfologice (culoare transcarpatice), analiza
unor modificări ale regimului parametrilor climatici în cadrul amenajărilor
hidrologice, despre managementul pădurilor în România și Republica Moldova,
determinarea modelelor eroziunii prin tehnici GIS, proprietăți și comportamente
ale solurilor, analize istorice asupra scrierilor călătorilor străini medievali despre
clima României.
Profesor dr. Viorel Paraschiv – S.G.R. Filiala Iași
276
