Arteni, Stefan - Semiosfera Ortodoxa Si Renasterea Post-bizant [Pictura Murala]
Renasterea Si Umanismul
-
Upload
florin-cornel-velcu -
Category
Documents
-
view
640 -
download
33
description
Transcript of Renasterea Si Umanismul
1. Conceptul istoric2. Condiţii istorico-culturale
3. Umanismul 4. Renaşterea intelectuală
5. Renaşterea artistică
Termenul de RENAŞTERE apare pe la 1550 în celebra colecţie de biografii
ale artiştilor italieni întocmită de Giorgio Vasari , “Vieţile celor mai
însemnaţi pictori, sculptori şi arhitecţi”. Pentru Vasari, cuvântul rinascita
însemna reînvierea, renaşterea artei inspirată din natură. În accepţia
modernă, cuvântul (şi conceptul istoric) apare la istoricul francez Jules
Michelet care, numindu-şi volumul VII din “Istoria Franţei” , “La Renaissance” (1885), a inaugurat curentul istoric ce consideră
Renaşterea o perioadă definită din istoria civilizaţiei europene. Pentru el,
Renaşterea însemna “descoperirea lumii, descoperirea omului”. Istoricul
elveţian Jakob Burckhardt este cel care, în celebra lucrare “Cultura Renaşterii în
Italia”, din 1860, vorbeşte despre Renaştere ca de o perioadă culturală,
definită prin două elemente esenţiale: umanismul şi eflorescenţa
artistică.
1.Începând din secolul al XIV-lea şi până în secolul al XVI-lea – ca urmare
a schimbărilor economice, sociale şi politice – Italia şi mai apoi restul
Europei au cunoscut una dintre cele mai strălucite perioade din istoria
omenirii, perioadă de mari prefaceri culturale, numită Renaştere.
2.Invenţii precum cârma, caravela, busola, hărţile etc., au favorizat
perfecţionarea navigaţiei şi marile descoperiri geografice, care, la rândul
lor, au extins graniţele vechii lumi cunoscute şi au pus bazele comerţului mondial.
3. Au apărut mai multe bănci şi manufacturi de postav, mătase şi porţelan.
4. Hârtia , adusă în Europa de către arabi, şi tiparul, inventat de Johannes
Gutenberg, au contribuit la răspândirea cărţilor şi cunoştinţelor, la
dezvoltarea unei noi culturi.
5.În aceste condiţii, burghezia , aflată în plină afirmare, propune un nou
tip de cultură, şi anume Renaşterea.
6.Aceasta are un pronunţat caracter urban şi se bazează pe modelul oferit
de antichitatea greco-romană.
7.Ea este expresia interesului noii categorii sociale pentru valorificarea , pe
deplin, a tuturor calităţilor omului. Omul, în plenitudinea sa, se impune
drept modelul de comparaţie cu Evul Mediu, atunci când acesta era supus
Bisericii şi avea un rol lipsit de semnificaţie.
8.Noua cultură se manifestă plenar în domeniul ştiinţei, literaturii, artelor
plastice. Ea face trecerea de la Evul Mediu la lumea modernă.
Ideologia Renaşterii poartă numele de umanism. Ea reprezintă o nouă
concepţie cu privire la om, la locul şi rolul său în societate. Principiul epocii
este că omul reprezintă “măsura tuturor lucrurilor”.Pentru învăţaţii acestei
epoci, omul este o fiinţă înzestrată cu raţiune, care trebuie să dovedească
responsabilitate, să fie liber, să îşi manifeste dorinţa de a cunoaşte lumea
înconjurătoare, să fie virtuos. El ocupă funcţii diferite – funcţionar, militar, întreprinzător şi locuieşte în cetate, ceea ce îi conferă
statutul de cetăţean. Gânditorii Renaşterii concep individul ca având o vastă
cultură, ceea ce poate să îl ajute într-o bună cunoaştere a lumii
înconjurătoare.
Ce este Umanismul ?
Ce îşi doreau umaniştii?1. Reînvierea gândirii greco-romane şi de la începuturile
creştinismului.Umaniştii dispreţuiau lumea medievală, pe care o găseau ignorantă
şi necioplită. Ei credeau că în cultura greco-romană găsesc izvorul
inteligenţei,ştiinţei şi frumuseţii. Umaniştii nu s-au ridicat împotriva
creştinismului, ci împotriva deformărilor suferite, în timp, de textul iniţial al Bibliei.
2. Formarea unui om care să aibă cunoştinţe enciclopedice. Umaniştii
doreau un om complet, care să fie savant, artist, scriitor, muzician, cavaler
etc. Ei manifestau o mare dorinţă de cunoaştere.
3. Asigurarea fericirii oamenilor. Umaniştii credeau că oamenii pot fi mai
buni. Acest lucru se putea realiza prin educaţie. În opoziţie cu idealul
feudal al nobleţei oferite de naştere, idealul social şi moral al Renaşterii era
exprimat prin virtute, care presupunea inteligenţă, spirit întreprinzător,
stăpânire de sine, bărbăţie.
Răspândirea umanismuluiIdeile umanismului s-au răspândit cu o rapiditate
uimitoare în Europa datorită:
1. Inventarea tiparului, la mijlocul secolului al XV-lea, de către Johannes
Gutenberg, a revoluţionat răspândirea informaţiei;
2. Modificări în conţinutul învăţământului. Multe instituţii de
învăţământ au adoptat o nouă metodă bazată pe studiul autorilor antici şi
răspândirea ideilor umanismului;
3. Apariţia scrierilor în limbile naţionale. Începând cu a doua jumătate a
secolului al XVI-lea , scrierile în limbile naţionale au început să câştige tot
mai mult teren în statele occidentale.
Sistemul de educaţie umanistÎn Evul Mediu, şcolile şi universităţile se aflau sub autoritatea Bisericii.
Erau dezbătute doar doctrinele admise de biserică. Limba de predare era
latina, iar metoda folosită , scolastica. O nouă concepţie despre şcoală s-a înfiripat,
în sec. al XV-lea, prin apariţia umanismului civic, a cărui menire era să
formeze atât buni cetăţeni, cât şi oameni întreprinzători, capabili să răspundă cerinţelor economiei capitaliste. Nevoia de spirit civic a contribuit la
redeşteptarea interesului pentru cultura antică, ale cărei opere puteau oferi
argumente şi metode. Mai buna cunoaştere a culturii antice, a limbilor latină,
greacă, ebraică a impulsionat naşterea umanismului critic şi erudit. Textele
traduse şi supuse unui examen critic au fost adunate în biblioteci, cea mai
cunoscută fiind Biblioteca Vaticana din Roma. Latiniştii, eleniştii, filosofii, scriitorii s-au constituit în cercuri literare numite academii, cea mai
cunoscută fiind Academia Platoniciană din Florenţa.
Biblioteca de la Vatican
Literatura 1. Italia - Dante Alighieri este creatorul limbii literare italiene şi
autorul poemului alegoric “Divina comedia”. Adevăratul întemeietor al
culturii renascentiste trebuie socotit Francesco Petrarca , atât pentru grija
cu care a colecţionat şi publicat manuscrisele antice, cât şi pentru propriile
sale creaţii: poeme de inspiraţie istorică, satire, sonete. Giovanni
Boccaccio a devenit prin “Decameronul” un adevărat inovator al nuvelei în epoca
Renaşterii.
2.Franţa – reprezentanţii cei mai de seamă au fost: Francois Rabelais,
autorul romanului alegoric “Gargantua şi Pantagruel”, în care critică societatea feudală; poetul Pierre Ronsard, şeful Pleiadei – o grupare
de scriitori umanişti; Joachim Du Bellay, care în “Apărarea şi ilustrarea
limbii franceze” susţine crearea unei noi poezii inspirate din Antichitate.
3. Anglia - William Shakespeare este cel mai de seamă reprezentant al
Renaşterei. În piesele sale de teatru, “Hamlet”, “Richard al III-lea”, “Romeo
şi Julieta”, “Othello” etc., tratează ampla problematică a naturii umane.
4. Peninsula Iberică – ideile umaniste sunt reflectate în operele lui Miguel de
Cervantes , Lope de Vega (Spania) şi Luis de Camoes (Portugalia).
ŞtiinţaŞtiinţa a cunoscut un progres semnificativ datorită acumulării de
informaţii noi, dar mai ales ca urmare a folosirii metodelor experimentale bazate
pe raţiune, observaţie, calcul şi experiment.
1. Astronomia - Nicolaus Copernicus a elaborat teoria heliocentrică, conform
căreia Soarele se află în centrul universului, iar Pământul se roteşte în jurul
lui. Galileo Galilei şi Giordano Bruno vor confirma şi dezvolta această teorie
prin experimente; ultimul a formulat ideea unui univers infinit cu mai multe
sisteme solare (va fi considerat eretic şi ars pe rug de către Inchiziţie).
2. Medicina - Studiul corpului uman a preocupat mulţi savanţi, realizându-se
mari progrese în domeniul medicinei. Paracelsus a criticat medicina tradiţională, Ambroise Pare, considerat părintele chirurgiei, a pus la
punct procedeul legării arterelor, iar Miguel Serveto a explicat circulaţia
sângelui între inimă şi plămâni.
Cristiano Banti , “Galileo în faţa Inchiziţiei Romane”
3. Istoriografia - Niccolo Machiavelli , în lucrarea “Principele” , prezintă
modalităţile impunerii unei guvernări autoritare într-un stat, şi calităţile
necesare unui conducător pentru a se face ascultat şi respectat.
4. Critica societăţii - Erasmus din Rotterdam realizează o critică severă a
moravurilor din timpul său (“Lauda nebuniei”) şi dezvoltă un nou concept
cu privire la Europa, care are la bază pacea şi toleranţa. Astfel, se naşte
literatura utopică reprezentată de Thomas Morus (“Utopia”), Tommaso
Campanella (“Cetatea Soarelui”) şi Francis Bacon (“Noul Organon”), care
propun modele de societăţi ideale bazate pe egalitate şi libertate deplină.
5. Cel mai reprezentativ savant umanist este Leonardo da Vinci, care s-a remarcat prin multitudinea domeniilor abordate
(matematică, fizică, geologie, biologie, inginerie) şi prin legarea cercetărilor sale
de cerinţele tehnicii şi artei.
Proiect pentru o maşină de excavat
Proiect pentru o navă zburătoare
Anatomia umărului
Leonardo da Vinci
O nouă concepţie despre artăRenaşterea a avut mai întâi înţelesul de curent artistic, deoarece
arta este domeniul în care s-a manifestat cu cea mai mare putere şi strălucire.
Destinaţia artei s-a schimbat. Tendinţa generală este aceea de emancipare a
artei de sub orice tutelă, inclusiv cea a Bisericii catolice, ceea ce nu semnifică un conflict cu aceasta ci,mai degrabă, o impunere a
personalităţii creatorilor. Artiştii renascentişti au manifestat un interes deosebit
pentru om, pentru ideile şi faptele sale. S-a spus că omul a revenit alături
de Dumnezeu, prin lucrările Renaşterii redobândindu-şi demnitatea.
Arta a pătruns în locuinţe, părăsind spaţiul exclusiv religios, devenind una
profană şi, deci, mai realistă. Viaţa cotidiană a pătruns chiar şi în scenele
biblice, prin decor şi costume. Renaşterea artistică s-a dezvoltat la sfârşitul
secolului al XIII-lea şi în secolul al XIV-lea. Ea a atins maturitatea în quattrocento (secolul al XV-lea).
Renaşterea italianăCele mai importante centre ale Renaşterii italiene au fost Florenţa,
Roma, Milano, Veneţia.
1.Arhitectura. În acest domeniu creează artişti de renume , precum: Giuliano
da Sangallo, Giotto, Donato Bramante, Filippo Brunelleschi. Inovaţiile privesc arcul rotunjit, adoptarea perspectivei, bolta semicilindrică. Sub
influenţa Antichităţii domină coloanele, cupolele, frontoanele, deopotrivă
simple, austere, dar şi impunătoare. Se poate identifica o arhitectură civilă şi
respectiv, una religioasă. Astfel, se construiesc pieţe publice, reşedinţe ale
burgheziei, palate, primării, biblioteci. Printre cele mai de seamă edificii
religioase se remarcă Domul din Florenţa şi Catedrala Sf.Petru din Roma. Se
introduce turnul (campanilla), care însoţeşte, de obicei, edificiul primăriei.
Catedrala Sf.Petru din Roma
2. Sculptura . S-a desprins de arhitectură şi, asemenea sculpturii antice,
reprezintă omul, frumuseţea corpului uman. Genurile preferate: nudul,
bustul, statuia ecvestră, lucrate în bronz sau marmură, dar şi basorelieful.
Principalii sculptori renascentişti au fost: Michelangelo Buonarroti,
Donatello, Andreea Verocchio, Lorenzo Ghiberti.
Michelangelo, “Pieta” Michelangelo, “Moise”
Donatello, “Colleoni”
3. Pictura. Este cea mai de seamă artă din perioada Renaşterii. Artiştii
introduc desenul anatomic, perspectiva liniară şi pluridimensională şi a
treia dimensiune, ceea ce conferă armonie şi proporţii desăvârşite. Temele
preferate au fost: portretul şi natura, lucrate în frescă sau ulei. Pictorii
italieni erau grupaţi în şcoli: şcoala romană: Rafael Sanzio, Michelangelo ;
şcoala veneţiană: Tiziano Vecelio, Tintoretto, Paolo Veronese; şcoala din
Milano: Leonardo da Vinci; şcoala florentină: Giotto, Botticelli.
Rafael Sanzio, Rafael Sanzio, “Madona Sixtin㔓Madona Sixtină”
Tiziano Vecelio, Tiziano Vecelio, “Bacchus şi Ariadna”“Bacchus şi Ariadna”
Leonardo da Vinci , “Cina cea de taină”
Botticelli, “ Botticelli, “ PrimPrimăăvara”vara”
Renaşterea în afara Italiei
Arta italiană va fi imitată în toată Europa. Franţa a fost cel mai mult
influenţată, mai ales în domeniul arhitecturii unde se remarcă Pierre Lescot
care a proiectat “curtea pătrată” de la Luvru. Chiar dacă castelele de pe
Valea Loirei păstrează numeroase elemente medievale, moda italiană
invadează decorul. În sculptură s-a remarcat Jean Goujon, iar în pictură
Jean Clouet, care preferă subiectele mitologice şi portretele. Influenţa
Renaşterii s-a resimţit şi în Ţările de Jos, având ca reprezentanţi pe Pieter
Bruegel cel Bătrân şi Jan Van Eyck. Aici apare o artă cultivată, caracterizată prin realism. Acelaşi realism se regăseşte în
Germania mai ales în gravurile lui Albrecht Durer şi în portretele lui Holbein cel Tânăr.
În Spania se remarcă opera de inspiraţie mistică a lui El Greco.
Pieter Bruegel ,Pieter Bruegel , “Dans ţărănesc”Dans ţărănesc”
El Greco, “Alungarea El Greco, “Alungarea zarafilor din templu”zarafilor din templu”
Cultura română în perioada Renaşterii
Având un pronunţat caracter urban, în Ţările Române, Renaşterea s-a manifestat mai târziu şi cu mai mică intensitate. În Transilvania,
răspândirea umanismului a fost mai rapidă datorită existenţei unei vieţi
orăşeneşti mai dezvoltate, a unor legături mai strânse cu centre ale culturii
umaniste din Europa Centrala şi Occidentală, principalii reprezentanţi fiind: Nicolaus Olahus, Johannes Honterus şi Gaspar Heltai. În Moldova
şi Ţara Românească , umanismul s-a manifestat ca o mişcare culturală
specifică de-abia în secolulul al XVII-lea. Contactul cu ideile umaniste s-a
realizat prin plecarea fiilor de boieri la studii în Italia sau Polonia. Dintre
aceştia s-au ridicat cărturarii Grigore Ureche, Miron Costin ,stolnicul Constantin Cantacuzino , care, fără a se desprinde de gândirea
medievală , au pus în circulaţie ideea latinităţii şi continuităţii poporului român.
Bibliografie:
1. xxx, Oameni celebri, Editura Teora, Bucureşti,2005
2. Drâmba,Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.III, Editura Ştiinţifică,Bucureşti,1990
3. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De la Renaştere până la Iluminism,
1492-1789,Editura Rao, Bucureşti,20034. Dumitrescu,N., Manea,M., Bojică, O.C., Istorie,
manual pentru clasa a IX-a, Ed.Did.şi Ped., Bucureşti, 2006
5. www.wikipedia.org.