RELIGIE_¬I_SOCIETATE034d2

RELIGIE SI SOCIETATE

Religia si societatea, doua concepte care se intrepatrund si care au evoluat mereu,

in ciuda controverselor ideologice si filosofice.”Religie si societate:doua entitati, doua

abstractii pe care, de obicei, nu avem ocazia sa le intalnim in chip nemijlocit.Societatea

este o abstractie:aparitia unei anumite categorii sociale, esti membru al unei familii,

cetatean al unui popor, iar religia:cunostem diferite Biserici, statele intretin relatii cu

cultele, oamenii sunt ingrijorati de raspandirea sectelor, dar unde vom intalni societatea

cu manifestari concrete si religia ca realitate tangibila?”1

Religia societatii este legata si de sinceritatea si fervoarea credintei personale:

daca nu ar mai exista credinciosi, nu ar mai exista nici problema relatiei dintre societate si

religie , dar si invers istoria ne invata ca fervoarea credinciosilor, deloc putin numerosi,

poate ingenunchia un regim prigonitor.Cele doua planuri nu se confunda; poate exista o

distanta importanta intre gradul de religiozitate al popoarelor si starea relatiilor dintre

Biserica si Stat.In Anglia si in tarile scandinave, proportia de credinciosi care asista in

mod frecvent la slujba este mica (1-2%), ceea ce nu impiedica Biserica de stat sa se

bucure de un statut care ii asigura respectul autoritatilor si a opiniei publice.Luand in

considerare doar criteriile juridice aceste tari sunt state confesionale si societati

crestine.Pe de alta parte Franta secolului al-XIX-lea si alte tari catolice (Belgia, Italia sau

Portugalia) au avut guvernari „care au practicat o politica ostila religiei si au adoptat o

legislatie ce viza slabirea acesteia”2, dar majoritate populatiei au optat sa urmeze cu

religiozitate poruncile Bisericii.La capitolul relatiilor dintre stat si societate, Biserica

Romano-Catolica este cu siguranta cea mai exigenta dintre toate, desi i s-a intamplat

adeseori sa cedeze in fata puterii si sa accepte unele aranjamente care ii ingradeau

libertatea de expresie si actiune.Aruncand o privire in prezent, lucrurile s-au schimbat

relatiile dintre autoritatiile religioase si guvernanti s-au destins, iar cea mai mare parte a

populatiei este indiferenta fata de religie si nu se mai considera obligata sa se conformeze

prescriptiilor Bisercii.Aceasta rasturnare de situatie are logica, Biserica Catolica nu mai

1 Rene Remond-Religie şi societate în Europa, Iaşi, 2004, p.612 Rene Remond-Religie şi societate în Europa, Iaşi, 2004, p.62

referat.clopotel.ro 1

reprezinta o inrijorare pentru puteria politica si nici o amenintare pentru independenta

societatii civile,odata cu pierderea unei mari influente.

Relatia dintre religie si societate este una triunghiulara, alaturi de stat si religie,

mai exista societatea, numita civila.Termenul „civil” se definea in opozitie cu „religios”,

astfel ca anumite vestigii se mai pastreza astazi inca la nivelul vocabularului- stare civila,

cununii civile, funeralii civile- ca manifestare a refuzarii religiei. Masurile luate de o

guvernare influenteaza starea de spirit a unei parti din populatie si are un anumit efect

asupra religiei societatii civile.Luam ca exemple, razboiul purtat de Bismarck in Prusia

impotriva catolicismului sau laicizarea interprinsa de catre republicani in Franta dupa ce

au cucerit puterea in 1879.Cele doua purtand o mica raspundere pentru accentuarea

indepartarii de religie.

Diferenta religioasa produce conflicte religioase pentru care societatea civila nu

este indeajuns de pregatita.Principiul egalitatii si imperativul tolerantei reprezinta cuceriri

istorice, care au extirpat ghimpele politic al conflictelor religioase, dar amandoua se

comporta abstract fata de fenomenul diferentei culturale.Potentialele de conflict date de

diferenta culturala si de inegalitatea religioasa in viata societatii -11 septembrie 2001 este

dovada isoric-universala incarcata simbolic in acest sens- sunt puse in mare masura in

paranteza in politica culturala de pana acum a societatii civile.3

Ar fi prea usor sa afirmam ca Biserica se afla cu un pas inaintea statului in ceea ce

priveste apararea drepturilor omului,pentru ca Biserica, din momentul separarii sale de

Stat, poate face acest lucru doar dinpunct de vedere teoretic.Fara ajutorul dimensiunii

politice, idealurile Bisericii Catolice de respectare a demnitatii umane raman la rangul de

simple declaratii umanitare.Alain Besancon identifica o conditie de baza pe care ar trebui

sa o indeplineasca orice act de comunicare intre om-credincios-cetatean al unui stat

democrat si Biserica:”Biserica ar trebui sa-i ofere omului democratiei placerea pe care o

resimte inteligenta atunci cand cauta credinta si credinta cand cauta inteligenta”.Religia

nu trebuie impusa pentru ca sa creasca respectul pentru om.

3 Mircea Flonta,Hans Klaus Keul,Jorn Rusen- Religia şi societatea civilă, Ed. Paralele 45, 2005, p27


INSTITUTIA RELIGIEI

Religia se refera la acele moduri socialmente distribuite de gandire, simtire si

actiune ce au de a face cu supranaturalul sau „lumea de dincolo”.E. Durkheim sugereaza

practicile si credintele religioase se leaga de sacralitate fiind opuse lucrurilor profane.Sa-

cralitatea este orice este extraordinar, misterios, inspira respect si este chiar potential

periculos, ceva iesit din normal.Profanul, in contrast, are de-a face cu acele aspecte

zilnice ale vietii si cu locurile comune.Deoarece sacralitatea se leaga cu putere de

sentimentele de reverenta si respect, ea poate fi de obicei apropiata numai prin ritualuri.

Ritualurile sunt proceduri formale ce dicteaza cum ar trebui sa se poarte oamenii

in prezenta sacrului.In comportamentul lor religios oamenii creaza o linie sociala de

reguli si semnificatii ce guverneaza experienta lor.Experienta religioasa se imparte in

patru categorii:

Supranaturalul simplu;

Animismul;

Theismul;

Un sistem abstract de simboluri.

Supranaturalul simplu

In cadrul acestei categorii credinciosi atribuie naturii o calitate difuza,

impersonala, supranaturala.Este intalnita in Pacificul de Sud si este numita mana.Aici nu

sunt implicati zeii sau spiritele ci este vorba despre o anumita forta ce influenteaza

evenimentele in bine sau in rau.Oamenii silesc puterea supra umana sa se comporte

conform dorintei lor, prin manipulari mecanice ale acesteia si luam ca exeplu trifoiul cu

patru foi care are mana, angajata sa realzeze scopuri imediate:buna performanta la un

test, succes in dragoste sau alte dorinte realizabile.

Animismul

Acesta reprezinta credinta in spirite sau fiinte.Oamenii au atribuit spirite

animalelor, plantelor, pietrelor sau unor oameni.

Theismul

In theism religia este centrata pe credinta in zei.Judaismul, Crestinismul si

Islamismul sunt forme de monoteism sau credinta intr-un singur zeu.Ele toate au stabilite

organizatii religioase,lideri religiosi sau proti, ritualuri traditionale si scrieri sacre.Religia


Greciei antice si Hinduismul sunt forme de politeism sau credinta in mai multi zei cu

putere relativ egala.4

Un sistem abstract de simboluri

Cateva religii se concentraza asupara unui sistem abstract de simboluri, se dedica

realizarii moralei si perfectiunii spirituale.Avem, ca exemplu, unele religii din Asia

incluzand taoismul si budismul.

Organizatii religioase

Normele, credintele si ritualurile furnizeaza structura culturala a

religiei.Sociologii disting patru tipuri ideale de organizatii:biserca, secta, denominatia si

cultul.

BISERICA este o organizatie religioasa ce se declara in drept sa emita pretentii de

legimitate si relatii pozitive ci institutiile dominante ale societatii.Ea are pretentia sa

includa cei mai multi membri ai societatii, membri nascuti in cadrul bisericii daca parintii

lor sunt afiliati acesteia.

SECTA este o organizatie religioasa ce se declara singura indreptatita sa emita

pretentii de legitimitate si respinge modul de viata si valorile dominante ale societatii.Ea

este alcatuita dintr-un numar mic de membri, indivizi ce s-au rupt de biserica si au

pretentia ca ei reprezinta adevarul.Pentru membrii sectei societatea este decadenta si

contine raul.

DENOMINATIA accepta pretentiile altor religii si in cea mai mare masura se

adapteaza societatii dominante.Membrii denominatiei vin din clasa de mijloc.Aici intra

majoritatea grupurilor religioase din America:presbiterienii, baptisti, congregationisti,

metodisti, unitarieni, luterani, episcopalieni.

CULTUL accepta legitimitatea altor grupuri religioase dar adesea intra in conflict

cu societatea dominanta.Este critic fata de societate.El se centreaza pe probleme ale

membrilor lui si multe si multe culte sunt construite pe o singura functie ca

spiritualismul, noua gandire.

4 Dorel Morândău, Sociologie Generală, Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2002, p 64


Perspectiva asupra religiei

Perspectiva functionalista, considera ca religia contribuie la supravietuirea

societatii.Functiile primare ale religiei sunt:creatia, intarirea si mentinerea solidaritatii

sociale si controlul social.

Ritualurile religioase, spune Durkheim, opereza in doua feluri:

Intr-un prim fel ele furnizeaza vehicule prin care noi revelam altuia ca

avem o stare mentala comuna;

In al doilea rand se creaza printre noi o constiinta ce contribuie la

angajarea sociala si la autoritatea morala.

Cand o societate leaga moralitatea ei la religie, controlul social poate fi ridicat.

RELIGIA SI GRUPURILE NATURALE

Toate civilizatiile cunoscute in istorie au fost create de societati care la randul lor,

au fost integrate si organizate de activitatea lor civilizatoare intr-o asemenea masura,

incat nici cultura nici societatea nu pot fi considerate drept entitati suficiente lor insesi.5

Orice societate este alcatuita din grupuri efemere sau permanente, inconsistente

sau organizate, mari sau mici care au origini, structuri si scopuri diferite.Anumite grupuri

isi gasesc unitatea in legaturile „naturale de familie”, altele sunt alcatuite din indivizi pe

care ii apropie o experienta comuna.Exista grupuri sociale a caror origine este datorata

unei experiente religioase si a caror conduita este intemeiata pe aceasta.Coeziunea unui

grup este deseori sporita si intarita, uneori chiar provocata de impulsurile provenite din

experientele religioase si dictate de acestea.Evolutia conceptelor, a institutiilor si riturile

religiei depinde de necesitatiile, dorintelor si ideiile grupurilor religioase.

H.J. Hogbin afirma intr-o lucrare a sa ca:”religia mai mult reflecta decat dicteaza

raporturile sociale”.Dar totusi putem spune ca aceasta „reflectare” nu exclude

posibilitatea de „a dicta” raporturile sociale.Ceremoniile religioase si conceptele

mitologice prezinta deseori trasaturi explicabile prin caracterul unei unitati etnice sau

politice (familie, natiune, stat) noi si creatoare, experienta religioasa a personalitatiilor

charismatice si a discipolilor acestora „a dictat” in mai multe randuri, de-a lungul istoriei,

schimbari profunde in timpurile existente si uneori chiar a pus bazele unor noi tipuri de

grupari sociale.

5 Joachim Wach, Sociologia Religiei, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p.69


O impartire semnificativa, recunoscuta de toti, este aceea care face distinctia intre

grupurile religioase „naturale” si grupurile „fondate”.Specialist in religie, W Robertson

Smith, ne spune ca orice fiinta umana devine membru a unei societati naturale fara nici o

alegere din partea sa, ci pur si simplu prin nastere si educatie si ramane membru al acestei

societati.Cu timpul individul poate sa renunte la legaturile naturale, cum ar fi legaturile

tata-fiu, frate-sora si isi poate crea in mod voluntar o confrerie sau alt grup, dar le ramane

fidel celor naturale. Aceste fidelitati , una fata de grupul natural, iar cealalta fata de

grupul creat, pot fi compatibile sau se pot exclude una pe cealalta, asa cum se intampla de

cele mai multe ori atunci cand motivele de afiliere la grupul creat sunt de ordin religios.

Identitatea gruparii naturale si grupari religioase

Orice societate este formata din mai multe unitati sau grupuri cu diferite grade de

importanta, unele din acestea sunt grupurile „naturale” alcatuite din membrii uniti prin

sange sau casatorie.Gasim in stadiile primitive ale civilizatiei, membrii unui grup natural

strans uniti de anumite activitati si interese (cautarea si gasirea hranei, construirea de

adaposturi, faurirea de unelte si arme) si actiuni (vanatoarea si razboiul).

Prin legaturile suplimentare care contribuie la coeziunea unui grup natural, exista

una care prezinta un interes deosebit, anume legatura religiei.Atitudinea religioasa a unui

grup natural este determinata de doi factori:

1. o experienta personala caracteristica, mai mult sau mai putin dar

exprimata (colectiva sau individuala), a necunoscutului sau a sacrului;

2. influenta traditiei.

Primul factor este un dat fundamental, pe care cu greu il putem „explica” si pe

care cu siguranta, nu il putem reduce la influentele sau la reflectarile mediului, climatului

sau ale altor conditii exterioare.

Al doilea factor este mai putin constant decat primul, fiind relativ tenace, chiar si

la nivelul culturii primitive, traditia religioasa face obiectul schimbarilor si

evolutiei.Ambii factori determina atitudinea religioasa atat din punct de vedere psihologic

cat si in ceea ce priveste formele pe care le creaza experienta religioasa, traita de membrii

sai.Membrii aceleasi familii povestesc cu totii aceleasi mituri, sarbatoresc aceleasi rituri

si respecta cu totii si cred in aceasi forta superioara divina si urmeaza exemplul

pastratorului traditiei trimis al aceleiasi forte superioare.Deci, cultul, nu este numai o


legatura suplimentara, ci este cea mai puternica, chiar daca nu este de natura psihologica

sau biologica.Putem spune ca religia, conceptele si riturile religioase confera o forta

enorma si decisiva coeziunii unui grup natural.

Joachim Wach face o clasificare a gruparilor unde gasim:

Grupul identic, in cadrul careia legaturile culturale sunt aceleasi cu

legaturile naturale;

Grupul exclusiv identic, al carui obiect de cult si ale carui forme

particulare de adoptie ii sunt rezrvate acestuia (familie, clan) in mod

exclusiv si nu sunt imprastiate de alte unitati inrudite (alta familie din

acelasi clan, alt clan din acelasi trib)

Grupul specific religios-un trib poate sa fie divizat intr-un anumit numar

de grupuri, fiecare avand riturile sale religioase;acolo unde acesta divizare

nu mai corespunde limitelor tribului, ea este reglementata de un principiu

diferit si obidenta religioasa fata de un sef.

Grup specific religios gasim si in societatile primitive, dar nu este grupul laic, ci

un grup care identifica legaturile religioase si legaturile seculare.Avem ca exemplu la

greci, la romani, evrei, celti, egipteni si la vechile civilizatii precolumbiene, familia este o

unitate in acelasi timp culturala si sociala, deasemenea cetatile din Grecea, Asia, vechea

America si China erau unitati socio-culturale.Natiunile in cadrul carora supunerea fata de

religie si supunerea fata de ordinea politica au coincis sunt evrei, egiptenii, babilonienii,

asirienii, hitutii, persanii, greci, romanii, chinezii, japonezii, mexicanii si

peruvienii.”Toate aceste natiuni au evoluat conform unui proces de integrare, plecand de

la cele mai mici unitati tribale sau locale, pentru a ajunge un Stat”, ne spune Reich.

Cultul si familia

Antropologia moderna considera familia drept cea mai mica unitate sociala, dar

conform lui Lowie, „suntem in masura sa concluzionam ca, spre deosebire de orice alta

forma de organizare sociala, familia, luata individual, este o unitate sociala

omniprezenta”.Cel mai simplu tip de familie ramane totusi acela care nu contine decat

mama, tatal si copiii.Aceasta unitate se regaseste de-a lungul intrgii istorii umane si

formeaza inclusiv in zilele noastre baza societatii moderne.Exista unele trasaturi comune


famililor unui grup cultural si religios, insa altele nu se intalnesc decat in cazul anumitor

familii.

Cultul familiei la greci presupunea ca afilierea la familie si la demos era singura

care determina indatoririle religioase ale cetateanului atic.S-au cunoscut organizatiile

familiale din China, Egipt, India, Iran, Mexic si Peru, iar studiile tipologice despre

unitatile socio-religioase din societatea primitiva au prilejuit numeroase controverse si

discutii.S-au conceput teorii antropologice privind cultul familial, considerat drept

realizarea ultima a evolutiei religioase.Unii priveau „manismul” drept adevarata sursa a

religiei.

Mai mult decat oricare alt grup, familia isi gaseste integrarea in comunitatea

cultului.Cu toate ca ritul si cultural sunt doua lucruri strans inrudite, asa cum cultul si

teologia in stadiile superioare, ramane totusi adevarat faptul ca celebrarea acelorasi rituri,

oricat de simple ar fi ele, este mai eficienta si mai importanta decat convingerile si

credintele comune.

Cultul familiei poate fi caracterizat prin modurile diferite in care sunt indeplinite

functiile regulate si naturale, cum ar fi mancatul (termenul ekapakena vosatam,

„comunitatea celor care pregatesc mancarea impreuna”, este expresia obisniuta prin care

hindusii desemneaza familia), contracararea legaturilor conjugale, joaca, munca sau prin

executarea unor acte specific religioase.Libatia, care este legata de mesele obisnuite, este

o ilustrare a primelor demersuri, in vreme ce mesele ceremoniale, rezervate unui cult

special, tamaierea, sacrificiul si rugaciunea sunt o ilustrare a celor din urma.6 Actele de

cult insesi au loc in mod regulat (in fiecare zi, luna, an), fie in mod spontan cu ocazia

unor evenimente importante din viata grupului sau a individului.Cele mai obisnuite

ceremonii religioase in familie sunt cele care se prezinta sub forma de ofrande,

rugaciuni, invocari, fie individuale, fie colective, indeplinite de toti membrii familiei.

In familia egipteana, conform lui Erman, viata de familie este centrata pe mama si

nu pe tata, deoarece ea este „cea care conduce casa”, „tine focul in vatra”.

In Iran, tatal dar si seful neamului, al tribului sau al tarii aduce sacrificii lui Mithra,

protectorul vietii intrgului grup.In familia greaca tot tatal era protectorul si reprezentantul

natural al familiei in fata oamenilor si a zeilor, el trebuia sa asigure cultul divinitatiilor

6 Joachim Wach, Sociologia Religiei, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p 73


casnice, sa vegheze la conservarea obiceiurilor speciale ale familiei si la invatarea

acestora de catre fii sai.

Patriarhul evreu era, Baal-ul casei sale.Conform formulei lui Pedersen, acest titlu

determina „o comunitate psihica, a carui emblema era”, ceea ce este adevarat pentru

majoritatea culturilor.”Respectul de care se bucura seful familiei se datora mai putin

intelepciunii si fortei sale superioare, cat rolului sacerdotal pe care il juca in cadrul

familiei.Autoritatea sa nelimitata avea un fundament spiritual.Familia era o societate a

carei legatura era comunitatea practicilor religioase”.

Un fapt concret remarcat de Lowie, este acela ca familia tinde sa-si piarda

caracterul de unitate sociala odata cu dezmembrarea familiei, sdica membrii ei nu se mai

invecineza intre ei.Acelasi Lowie, il numeste pe cel care „se indeparteaza”, ca fiind un

„membru vagabond” al familiei si apartine ei doar din punct de vedere social.

In sedentarism, pamantul, proprietatea, casa, in special vatra, pragul, camara,

bucataria sau alte puncte din casa sau dependinte ale sale sunt centrele obisnuite ale

devotiunii familiale.Prezenta divinitatii este indicata prin simboluri rudimentare (statui,

imagini, embleme) sau simboluri rafinate (divinitati chinezesti, penatii la Roma, geniile,

larii, icoana ruseasca).In China, se celebreaza ceremonii specifice in onoarea lui Tsao-

wang, divinitate a vatrei foarte populara la taoisti, al carei rol este identic cu cel al

divinitatii locuitorilor oraselor.Jolly ne spune:”Toti locuitorii din casa hindusa, barbati si

femei, trebuie sa asiste la puja cotidiana, celebrata de preotul ereditar al familiei, si sa

aduca omagii imaginii pietrei sau metalului, zeului tutelar al casei”.Lar familiaris al

romanilor, ne marturiseste Samter, „constituia centrul sentimental al tuturor fazelor vietii

de familie;la toate aniversarile din familie, i se aduceau ofrande de coroane, tamaie si

vin.Larul reprezenta conceptul primitiv al vetrei si era imaginea ideala in jurul careia se

grupau toate reuniunile familiei”.In fata larilor era imbracata toga si era un eveniment

insotit de ofrande aduse zeilor.

Examinand conceptele teoretice ale religiei familia, vom constata ca teologiile

polineziene, africane, hinduse, chineze si toate teologiile indo-europene prezinta o

multime de divinitati ce raspund de prosperitatea grupurilor domestice.Intalnim in cadrul

acestora concepte similare celor de spirite, ingeri, patroni tutelari ai nivelelor culturale si

religioase superioare ale marilor religii monoteiste.Panteonul familial contine atat


elemente masculine, cat si feminine.Uneori, este dificil de determinat daca o divinitate

domestica trebuie sa fie considerata drept o personificare a mana sau a „destinului”

membrilor sai, sau daca este functia unei divinitati mai vechi care a fost acaparata de

grupul ce locuieste casa.

Nasterile, casatoriile, decesele au loc in coliba sau in casa familiala.Cultura

moderna intelege aceste procese ale vietii (nasterea, pubertatea, casatoria si moartea) ca si

momente ale vietii individuale, insa in societatea primitiva aceste procese priveau grupul

din care individul facea parte intr-un mod iseparabil.In societatea moderna cea din zilele

noastre, casatoria este privita ca fiind procesul prin care se creeaza familia, care este

perceputa la randul ei ca „o unitate de fiinte ce traiesc impreuna”, insa in societatea

primitiva casatoria nu implica in mod necesar viata in comun, tatal poate fi un vizitator

temporar si luam aici exemplul triburilor din Gran Chaco, unde copii traiesc o jumatate

de an cu tatal lor, iar cealalta jumatate cu mama.

Nasterea unui copil este un eveniment care intereseaza intreg grupul,iar prin

anumite ceremonii copilul primeste in mod oficial un nume.Referitor la importanta

acordarii numelui, Groenbech ne spune parerea sa , ca in tarile nordice copilul nu se

nastea cu adevarat decat pe parcursul ceremoniei de acordare a numelui.Atribuirea

acestui nume, ce continea sfletul, era insotita de un cadou destinat sa „lege numele de

copil si sa-i dea forta de a vitaliza noul membru al grupului”.Sarcina si nasterea sunt

insotite, in mod obisniut, de ceremonii complicate.In toate societatiile se interprind

ceremonii similare botezului.

Un al doilea pas important in viata individului , este pubertatea, perioada in care

individul este initiat in toate drepturile adultului si au permisiunea de a participa la

ceremonii nu doar ca individ, ci si membrii ai grupului.Aceasta initiere cuprinde

introducerea solemna in stiinta ezoterica (mit, doctrina), in traditiile rituale ale grupului,

motiv pentru care are o valoare religioasa de prim ordin.Practic, in toate religiile,

acceptarea initiatiilor este marcata de o solemnitate speciala.

Dupa pubertate, al treilea si principalul eveniment din viata individului si a

grupului este casatoria.Casatoriile pot fi de mai multe feluri:poliandrice, poligame,

levirat, casatorie frate si sora.Multe „popoare simple” celebreaza taina casatoriei prin

rituri religioase complicate.Conceptul de „casatorie sacra” (hieros Gamos) a zeilor, asa


cum exista in religiile Orientului antic, ale Greciei si Japoniei, este un exemplu de

notiune destul de veche despre consacrarea unui fapt fizic, transformat intr-un stadiu

religios.

Moartea, ramane un mister al misterelor si prilejuieste diferite teorii, mituri, rituri

magice si religioase.Din punct de vedere social, principalul efect pe care il provoaca este

acela de a indeparta pe individ, indiferent de statutul sau in societate,de grup si acela de a

priva familia de unul dintre membrii sai.Ceremoniile care au loc in jurul defunctului au

drept scop curatirea murdariei si evitarea unor efecte periculoase si intrarea in gratiile

divinitatii.Karsten ne aduce la cunostiinta ca:”Indianul nu fuge de nimic altceva ca de

demoni, pentru el acestia fiind adevarate cauze ale bolilor, cat si de contactul cu moartea,

care intr-un anume sens, il personifica”.

Conform lui Ruth Bunzel, in cazul indienilor zuni din sud-vest, fundamentul

tuturor activitatiilor culturale este cultul stramosilor, la care participa toata lumea „fara

deosebire de varsta sau sex si fara a tine cont de afilierea la alte culte.””De la primul

stramos pana la ultima generatie, familia forma o unitate”, ne spune James Thayer

Addison, care ne mai aminteste de „simtul profund al unitatii familiei” al japonezilor si

de „sintoismului, credinta cea mai japoneza insasi esenta sa” , care „s-a dezvoltat

incepand din perioada in care adorarea stramosilor a devenit un fenomen vital,de o forta

primordiala”.

In civilizatia occidentala moderna, procesul continuu de secularizare, care a creat

in mod gradat o ruptura intre functia religioasa si corpul social traditional, a privat in

buna masura familia de caracterul sau de unitate culturala.

Influenta marilor religii charismatice asupra structurii sociale a civilizatiilor

traditionale a avut doua rezultate principale:noua conceptie despre Dumnezeu, om si

societate a determinat slabirea si distrugerea legaturilor naturale.

Am remarcat forta de coeziune care exista in grupurile religioase in care legaturile

religioase se suprapun cu cele naturale.Aceasta coeziune apare atat de complexa, incat

factorii sociali si religiosi par sa alcatuiasca impreuna un amestec perfect.Toate functiile

sociale, care servesc intr-un fel sau altul integrarii grupului, pot fi privite ca expresii de

loialitate fata de valori superioare si in consecinta capata o semnificatie


semireligioasa.Grupul, familia, clanul sau tribul, luate ca unitate sociala si religioasa, sunt

identice, dar sensul coeziunii sociale si cel al coeziunii religioase difera in fiecare caz.

BIBLIOGRAFIE

Rene Remond-Religie si societate in Europa, Iasi, 2004

Mircea Flonta,Hans Klaus Keul,Jorn Rusen- Religia si societatea civila,

Ed. Paralele 45, 2005

Dorel Morandau, Sociologie Generala, Editura Universitatii “Lucian

Blaga” din Sibiu, 2002

Joachim Wach, Sociologia Religiei, Editura Polirom, Iasi, 1997


RELIGIE_¬I_SOCIETATE034d2

Documents

Transcript of RELIGIE_¬I_SOCIETATE034d2