Universitatea ,,Ştefan cel Mare” SuceavaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie PublicăSpecializarea Management şi Administraţie Europeană

Proiect la disciplinaProtecţia mediului în UE

Conf. dr., Masterand,Holban Nina Corneanu Davis

Suceava, 2013

Poluarea

2

Cuprins

Introducere…………………………...………………………………………….4 I. Poluarea aerului…………………………………………………………..6 II. Fenomenul de poluare a apelor. Modalitatea de producere si impact asupra.mediului……………………………...…………………………………..8 III. Poluarea solului……………..…………………………………………16 IV. Combaterea poluarii…………………….……………………………..17 V. Studiu de caz……………………..……………………………………..19 Bibliografie……………………………….………………………………..21

3

Introducere

Poluarea este una din cele mai importante probleme cu care se confruntă

omenirea. Pe parcursul dezvoltării sale, civilizaţia umană a ajuns să genereze din

ce în ce mai multă poluare, datorită producerii şi consumului mai mare de

bunuri. În special, perioada dezvoltării industriale s-a caracterizat printr-o

producere de deşeuri, uneori extrem de toxice.

Poluarea desemnează o acţiune prin care omul degradează propriul mediu

de viaţă. Altfel spus, acele acţiuni prin care „se produce ruperea echilibrului

ecologic” sau „pot dăuna sănătăţii, liniştii şi stării de confort a oamenilor” ori

„pot produce pagube economiei naţionale prin modificarea calităţii factorilor

naturali sau creaţi prin activităţi umane”.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):

- Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.

- Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să

4

acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

5

I. Poluarea aerului

Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționeaza cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.

Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii "nearși". Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plante și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.

Majoritatea poluanților sunt eventual "spălați" de către ploaie, zăpadă sau ceață dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Aceasta ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma, Atena si Londra.

Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală

6

să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.

Poluarea aerului poate să afecteze regiunea superioară a atmosferei numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până acum în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele dăunătoare ale Soarelui a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele nordice și sudice ale planetei.

Conform OMS (2009), cca 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării aerului, majoritatea în Asia.

7

II. Fenomenul de poluare a apelor. Modalitatea de producere si impact asupra mediului

Surse de poluare - poluanţi

Poluarea apelor, în măsură mai mare sau mai mică este greu de evitat.Se cunosc surse de poluare "punctiforme" şi "nepunctiforme". Statisticile auarătat că sursele de poluare "punctiforme" provenite de la oraşe sau fabrici şi care suntevacuate în emisari prin guri de descărcare, reprezintă numai circa 35% din totalulsurselor de poluare, în timp ce sursele "nepunctiforme"- lipsite de guri de descărcare -circa 65%. Dacă pentru sursele de poluare punctiforme - controlate - se pot lua măsuride epurare a lor , aces t lucru es te .aproape . imposibi l . în .cazul . surse lor .de .poluare . nepunctiforme.

Sursele principale de poluare ale apelor de suprafaţă şi subterane sunt următoarele:

1. Apele uzate orăşeneşti provenite din gospodării, restaurante, hoteluri şi în bună parte din mica industrie reprezintă una din principalele surse de poluare. Ele potfi prezente în aproape toate tipurile de ape arătate mai sus, cu excepţia apei potabile;

2. Apele uzate industriale provenite din apele folosite în procesul tehnologicindus t r ia l . O apă indust r ia lă uza tă are , în pr inc ip iu , carac ter i s t i c i asemănătoaresubstanţelor chimice sau fizice utilizate în procesul tehnologic. Astfel, de exemplu,ape le uza te proveni te de la minele de cărbuni au drept carac ter i s t i că pr inc ipa lăconţinutul de substanţe în suspensie - sterilul; apele uzate rezultate de fabricile dezahăr conţin atât substanţe în suspensie, cât şi substanţe organice etc.

3. Apele uzate în urma irigării terenurilor agricolesunt poluate cu fertilizanţiorganici, pesticide etc., şi unerori şi cu substanţe nocive ce se găsesc în atmosferă;

4.Apele uzate rezultate în urma contactului precipitaţiilor cu diferite substanţe nociveApele meteorice la origine sunt nepoluate. Însă, chiar în atmosferă,în contact cu unele substanţe, pot da naştere la aşa-numitele ploi acide (depuneri deacid pe sol ) ; de asemenea , în amestec cu anumite subs tanţe , rez iduur i animale ,  pesticide, îngrăşăminte etc. pot deveni foarte nocive;

5. Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale Navele pot evacuaimpurităţi deosebit de nocive, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide şi solide provenite dinactivitatea personalului navigant, a pasagerilor sau a animalelor transportate; pierderilede combustibil, lubrifianţi, substanţe nocive transportate, aşa zisele ape de balast etc.;

8

6. Apele uzate radioactiveSubstanţele radioactive - radionuclizii, radioizotopii,izotopii radioactivi - sunt unele din cele mai periculoase substanţe toxice. În general,toate substanţele radioactive sunt obţinute pe cale artificială din minereu de uraniu.Uraniul, mai des întâlnit sub formă de oxizi, se găseşte în peste 150 de minereuri,dintre care cele mai răspândite sunt pechblenda, micele uranifere, carnotit. Substanţeleradioactive se găsesc în stare lichidă, gazoasă şi solidă. Izotopii radioactivi, din cauzainstabilităţii nucleului caută să treacă în stare de echilibru (atom stabil), prineliminarea particulelor nucleare. Trecerea unui element radioactiv în stare de elementstabil se face prin emisie de radiaţii alfa, beta, gamma, foarte bogate în energie.Sursele de poluare cu radionuclizi sub formă lichidă, gazoasă sau solidă sunt provenite de la extragerea şi prelucrarea minereurilor radioactive, obţinerea decombustibili nucleati, exploatarea reactoarelor şi acceleratoarelor de particule,folosirea izotopilor radioactivi la cercetări ştiinţifice în medicină şi în tehnică. În toateaceste surse de poluare pot apare concentraţii periculoase de radionuclizi naturali -uraniu, radiu, toriu etc.;

Substanţele poluante – poluanţii provin din sursele de poluare descriseanterior şi sunt şi acestea destul de numeroase. Trebuie precizat de la început că poluanţii prezentaţi mai jos se regăsesc aproape în toate sursele de poluare.1. Substanţele organicesunt de origine naturală sau artificială şi reprezintă pentru apă poluantul principal. Organismele animale şi vegetale conţin substanţeorganice care, după moartea lor încep să se descompună, devenind periculoase şinocive. Substanţele organice de origine naturală mai importante sunt: ţiţeiul, taninii,lignina, hidraţii de carbon, terpentinele.Ţiţeiul, ca de altfel şi produsele petroliere sunt poluanţi deosebit de puternici şi prezenţi uneori în cantităţi mari, atât în apele de suprafaţă, cât şi în cele subterane şi,rareori, în apa potabilă. Poluanţii proveniţi de la extracţia ţiţeiului, precum şi dinrafinării ajung în emisari, în principal, prin canale de ape uzate şi datorită pierderilor -scurgerilor din rezervoarele de înmagazinare etc. Poluanţii mai pot ajunge în emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului ţiţeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, în urma unor accidente, degradării rezervoarelor deîmnagazinare a ţiţeiului sau produselor petroliere, funcţionării necorespunzătoare aschelelor marine.Compoziţia elementară a ţiţeiului este în medie 85% C, 12% H2şi 3% S, N2 şi O2.

La extracţia ţiţeiului apar ape uzate de zăcământ de la decantarea noroiului de forajşi de la purjarea instalaţiilor de redirculare a apei. Ţiţeiul, nefiind miscibil cu apa, seridică la suprafaţa acesteia şi începe să se deplaseze în direcţiile dominante. Compuşii volatili se evaporă repede, dacă rămân expuşi în atmosferă. Ţiţeiul poate pierde prinevaporare până la 30% din greutate în timp de 30 de ore. Dacă ţiţeiul este adsorbit de particulele solide din apă, el continuă

9

totuşi să se mişte şi este practic la adăpostul uneinoi descompuneri. Astfel, în sedimentele de pe fundul râurilor sau mărilor s-a găsitţiţei a cărui compoziţie şi toxicitate nu se schimbase de luni de zile. Ţiţeiul rămas la suprafaţa mării continuă să se oxideze şi ca urmare, compoziţia acestuia este încontinuă schimbare.

Ţiţeiul depus pe plaje se oxidează în continuare formând reziduuri gudronoasecare necesită timp îndelungat pentru oxidarea totală.

O altă grupă de substanţe naturale este aceea a biotoxinelor marine. Acesteasunt produşi naturali dar, numeroase cercetări demonstrează că înmulţirea lor în mediumarin se datoreazăschimbărilor antropogene deci, ar fi vorba de produşi artificiali.

Aceste toxine au, în mod curent, ca origine flagelaţii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenţi încât colorează apa; de exemplu, aşa numitele "mareeroşie".Poluanţii organici artificiali provin din prelucrarea diferitelor substanţe încadrul rafinăriilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice etc.În rafinării, poluanţii artificiali aparţin aşa-numitelor produse petroliere: benzina, motorina, uleiurile, solvenţi organici, bitumul, produsele medicinale şi gaze.Poluanţii organici artificiali din industria chimică organică şi industria petrochimicăsunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetonă, cloroform, esteri, sulfură decarbon, benzină etc.), hidrocarburile halogenate a căror folosire s-a răspândit foartemult în industrie şi în agricultură, detergenţi, acizi naftenici, substanţe aromatice,vopsele pe bază de anilină, alchil-aril-sulfonaţi.

2. Substaţele anorganiceAceste substanţe, în suspensie sau dizolvate ca şisubstanţele organice, sunt poate mai puţin poluante decât cele organice. Substanţele anorganice sunt frecvente în apele uzate industriale, dintre acestea menţionând în primul rând metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul etc.

3. Substanţele în suspensie, organice şi anorganice se găsesc atât în apele uzateorăşeneşti, cât şi în cele industriale, ele jungând în măsură mai mică sau mai mare înemisari.

4. Substanţele toxice, de asemenea organice sau anorganice, se găsesc atât înapele uzate orăşeneşti, cât şi în cele industriale. Unele dintre ele, de exemplu pesticidele sunt antrenate de precipitaţii şi ajung direct în apa de suprafaţă sausubterană. O toxicitate relativ ridicată prezintă şi mercurul.

5. Substanţele radioactiveIndiferent de provenienţa lor, acestea pot ajunge în apă, aer şi sol pe

multiple căi, prejudiciind întreg mediul înconjurător. Cei mai periculoşi radionuclizi sunt: B140, Cs144, Cs137, I131şi Zr 95.

6. Substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţatăşi uneori cu variaţii pronunţate sunt deosebit de nocive.

10

7. Microorganismele, prezente atât în apele receptorului, cât şi în apa de băut,reprezintă un pericol deosebit pentru sănătatea umană şi a tuturor organismelor îngeneral.Cea mai periculoasă categorie de poluanţi este cea apoluanţilor refractari(toxici sau prioritari), care nu pot fi îndepărtaţi prin metodele clasice de epurare(fizică, chimică, biologică sau combinate).Din această categorie fac parte următorele clase de compuşi refractari:• solidele în suspensie;• compuşii anorganici cu N şi P solubili;• compuşii organici solubili;• organismele patogene

Dintre acestea, cea mai importantă, atât din punct de vedere al diversităţii, cât şidin punct de vedere al toxicităţii şi nebiodegradabilităţii, este clasa compuşilor organici.Prin biodegradabilitate se înţelege posibilitatea ca un compus organic să fieoxidat prin procese de oxidare biologică. Pot fi considerate tratabile biologic, apeleuzate care, la trecerea prin instalaţiile de epurare biologică, permit îndepărtareacompuşilor organici biodegradabili în proporţie de 80 - 98% (exprimată prin testulCBO5) şi a compuşilor organici totali în proporţie de 60 - 90% (exprimată prin testulCCO).Compuşii organici nebiodegradabili pot fi clasificaţi în următoarele clase:

•compuşi halogenaţi ai hidrocarburilor saturate şi nesaturate (ciclice şi aciclice);•compuşi fenolici;•compuşi policiclici;•eteri;•esteri ai acidului ftalic;•compuşi cu azot;• pesticide;•compuşi policloruraţi ai fenilbenzenului (compuşi aroclor).În literatura de specialitate sunt menţionate câteva reguli de bază privindcorelaţia între compoziţia compuşilor organici poluanţi şi biodegradabilitate:• polimerii sunt, în general, mai puţin biodegradabili decât monomerii;•compuşii alifatici sunt mai biodegradabili decât cei aromatici;• biodegradabilitatea scade prin substituţie cu grupări nitro sau halogeni;•introducerea dublei legături conduce la creşterea biodegradabilităţii;•introducerea unei legături de oxigen sau azot în moleculă va scădea biodegradabilitatea;•compuşii ce conţin atomi de carbon secundari sau terţiari în moleculă sunt mai puţin biodegradabili decât compuşii primari corespunzători.

Impactul poluării apei asupra omului

Pagubele şi neajunsurile produse în urma evacuării apelor uzate neepurate sauinsuficient epurate sunt numeroase, de pildă: în zonele riverane ale cursurilor

11

de apăinfectate, se produc epidemii de boli hidrice (febră tifoidă, dizenterie etc.); irigaţiile nuse pot realiza datorită impurificării apelor brute cu reziduuri petroliere, grăsimi de laabatoare etc., pagubele produse pisciculturii sunt grave, distrugând fauna piscicolă pezeci de kilometri în aval de sursa de poluare, apele orăşeneşti neepurate, infiltrate însol, poluează straturi acvifere freatice şi chiar pe cele de adâncime, când închidereastraturilor nu se realizează în bune condiţii [3].Impactul pentru apele de suprafaţă şi subterane, respectiv prejudiciile adusemediului de către principalii poluanţi, poate fi grupat în două mari categorii: sănătatea publică, afectată prin intermediul alimentării cu apă, zonele de agrement, piscinelor etc. şi unele folosinţe, ca de exemplu cele industriale, piscicole, de navigaţie etc.

Substanţele organice

În privinţa pierderilor de ţiţei - substanţă organică naturală (vegetală), trebuiearătat că acestea consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare, cât şi după moarte;oxigenul nu trebuie să coboare sub nivelul limită, 4 mg/L, necesar dezvoltăriimicroorganismelor din apă. În general, lipsa oxigenului din apă are ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinţe, uneori foarte grave.În privinţa pierderilor de ţiţei - substanţă organică naturală - sau a apelor uzatecu conţinut de ţiţei, rezultate de la extracţia şi prelucrarea primară a ţiţeiului, ajunse înapă - au un impact puternic asupra acesteia. Astfel, datorită nemiscibilităţii cu apa, ceamai mare parte din ţiţei se ridică la suprafaţă şi formează o peliculă uleioasă careopreşte difuzia aerului atmosferic, acţionând astfel pe cale directă, mecanic, asupraflorei şi faunei.

Acoperirea microorganismelor cu o peliculă groasă de ţiţei careîmpiedică respiraţia acestora, respectiv accesul aerului atmosferic în mediul acvatic, blochează aproape total asimilaţia clorofiană şi respiraţia organismelor.Acţiunea dăunătoare a ţiţeiului se manifestă şi mai intens în cazul apelor mari,când acesta este antrenat de pe toată suprafaţa schelei de extracţie, iar nămolul dinalbie este răscolit.Un alt exemplu al nocivităţii şi prejudiciilor produse de ţiţei este cel din cadrulcentralelor termoelectrice, care folosesc apă pentru răcirea condensatoarelor şilagărelor, acolo unde apa conţine ţiţei, se poate ajunge la colmatarea straturilor filtrante din instalaţiile de tratare a apelor, înrăutăţirea condiţiilor de transmitere acăldurii la condensatoarele turbinelor etc.

Din punct de vedere al potabilităţii apelor de suprafaţă şi subterane, semenţionează influenţa deosebit de puternică a amestecului acestora cu ţiţei sau cu produse petroliere. Astfel, chiar la diluţii 1 : 1 000 000 dintre apa potabilă şi ceaimpurificată cu ţiţei, apa rezultată nu este bună de băut.Acizii naftenici, un alt poluant important din punct de vedere al nocivităţii areun deosebit efect toxic asupra faunei şi florei. Asupra faunei acvatice acţioneazăasupra sistemului nervos şi ca iritant al tegumentelor.Fenolii imprimă gust şi miros neplăcut cărnii

12

peştilor şi provoacă o înrăutăţireextrem de accentuată a proprietăţilor organoleptice.

Hidrogenul sulfurat şi sulfurile influenţează negativ calitatea apei receptorului,respectiv fauna şi flora, prin consumul oxigenului dizolvat din apa emisarului şi prin   toxicitatea şi prin toxicitatea lui specifică. Detergenţii, mult folosiţi în prezent, se plasează la suprafaţa apei sub formă de spumă, care împiedică autoepurarea emisarilor şi dezvoltarea normală a proceselor de epurare din staţiile de epurare [

Substanţele anorganice

Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apei amisarului, iar uneledintre ele pot provoca creşterea durităţii. Apele cu duritate mare produc depuneri peconducte, mărindu-le rugozitatea şi micşorându-le capacitatea de transport; în aceeaşiordine de idei, depunerile de pe conductele boilerelor micşorează capacitatea detransfer a căldurii.Clorurile, peste anumite limite, fac apa improprie pentru alimentare cu apă potabilă şi industrială, pentru irigaţii etc.Metalele grele au acţiune toxică asupra organismelor acvatice, inhibând înacelaşi timp şi procesele de autoepurare.Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apei.

Substanţele în suspensie

Atât substanţele organice, cât şi cele anorganice se depun pe patul emisarului,formând banduri, împiedicând navigaţia consumă oxigenul din apă. Dacă substanţeleîn suspensie sunt de natură organică, ele conduc la formarea de gaze urât mirositoarea.Substanţele toxicePot distruge în cel mai scurt timp flora şi fauna, chiar dacă concentraţiilesubstanţelor în apa receptorului nu este prea mare. Unele dintre acestea nu pot fireţinute în staţiile de tratare a apei şi parte din acestea ajung până în sistemul digestivuman. Mercurul este unul din substanţele toxice care produce numeroase prejudicii.Efectul toxic al mercurului este cunoscut, el se agravează însă, prin concentrare, ca şisubstanţele radioactive, în lanţurile metabolice ale faunei şi florei acvatice, ajungând înfinal la om.Substanţele radioactiveEvacuarea apelor uzate radioactive, provenite de la diferite surse, în apele desuprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite datorită acţinii radiaţiilor asupraorganismelor vii. Impactul biologic al emisiilor radioactive din apă trebuie să ţină contde faptul că absorbţia lor în organism se face concomitent cu descăracarea energiei radiante. În manifestarea influenţelor radiaţiilor, deosebit de important este modul încare acestea acţionează asupra orgnismului, din exteriorul sau din interiorul acestuia.

13

Un fenomen important legat de introducerea radionuclizilor în emisari este celal preluării şi concentrării radioizotopilor de către organismele acvative. La acest fenomen iau parte toate inele lanţului trofic: planctonul, care a acumulat diferiţiradionuclizi, este consumat de peşti care, la rândul lor, concentrează şi radionucliziidin apă prin sorbire pe bronhii sau metabolism în organele critice; peştele este consumat de păsările de apă sau de om şi astfel, se dezvoltă un lanţ în care concentraţia elementelor stabile şi instabile poate fi mai mare decât în mediul acvativ.Concentraţia radionuclizilor de către organismele acvatice poate fi definită prin aşa-numitul "factor de concentrare =µCi/g organism şi µCi/g apă".

Substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată

Acestea, odată ajunse în receptori pot avea ca efect distrugerea florei şi faunei,degradare construcţiilor hidrotehnice, a ambaracţiunilor şi împiedicarea folosirii apei pentruagrement, la irigaţii, alimentarea cu apă, alimentarea cazanelor etc.

Cererea de apă potabilă este în creștere continuă cât timp populația globului crește. Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și alte surse a crescut de patru ori. Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte utilități; industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele domestice și în scopuri comerciale.

Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37% din lacuri și estuare și 36% din râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în cea mai mare parte a anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajeră este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană.

Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt vărsate în lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajungă "sufocantă" din cauza algelor care sunt în descompunere și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea peștilor și a altor forme de viață acvatice. La sfârșitul anilor '90 în apele dintre Golful Delaware și Golful Mexic au murit mii de pești din cauza dezvoltării unei forme toxice de alge numită Pfisteria piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost saturarea cu apă a terenului agricol, excesul de apă ajungând în răuri și apoi în mare, fosfații și nitrații ajutând dezvoltarea

14

algelor. Inundațiile duc pesticidele toxice și deșeurile urbane și industriale în lacuri și râuri.

Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe dealurile defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze cursul apelor și să omoare vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine unele specii de pești. De exemplu, când defrișările îndepărtează învelișul de plante al versanților dealurilor, ploaia poate să ducă pământ și nămol în râuri, acoperind pietrișul din albia unui râu unde păstrăvii sau somonii își depun icrele.

Pescăriile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursă esențială de proteine, mai ales pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare. Totuși, poluarea din golfuri și estuare amenință rezervele de pește care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. În 1989, 260.000 barili de petrol s-au vărsat din petrolierul Exxon Valdez în Strâmtoarea "Prince William" din Alaska, un vechi și bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat 8.539 accidente petroliere în apele și în jurul apelor Statelor Unite, vărsându-se 4,4 miliarde de litri de petrol.

15

III. Poluarea solului

Solul este un amestec de materie din plante, minerale și animale care se formează într-un proces foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creșterea majorității plantelor și esențial pentru toată producția agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuși chimici toxici, săruri, patogeni (organisme care provoacă boli), sau materiale radioactive, metale grele care pot afecta viața plantelor și animalelor.

Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice, pesticide și fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi și alte microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpșuni în California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta căpșunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul steril și dependent de îngrășăminte pentru a suporta creșterea plantelor. În consecință, se folosesc tot mai multe îngrășăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și lacurilor în perioadele cu inundații.

Irigația necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca rezultat depozite de sare care inhibă creșterea plantelor și pot duce la lipsa recoltei. În anul 2000 î.e.n., orașele antice sumeriene de la sud de Valea Tigrului și Eufratului, în Mesopotamia, depindeau de bogăția recoltelor. Până în anul 1500 î.e.n., aceste orașe au intrat în colaps din cauza lipsei recoltei datorate salinității ridicate a solului. Aceeași problemă există azi în Valea Indusului din Pakistan, Valea Nilului în Egipt și Valea Imperială din California.

16

IV. Combaterea poluarii

Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX, multe națiuni au instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluării necontrolate și pentru a preveni viitoarele contaminări ale mediului. 

În Statele Unite a fost creat Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru Apa Curată (Clean Water Act - 1977) și Actul pentru Apă Potabilă Curată (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanților în ape și standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substanțelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) și Actul pentru Conservarea și Recuperarea Resurselor (Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea și controla deșeurile periculoase.

După 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curățarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deșeurilor. Aceste acte și alte câteva legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea poluării dar progresele au fost lente și au rămas multe probleme cu privire la zonele cu contaminări severe din cauza lipsei fondurilor pentru curățare și din cauza problemelor în aplicarea legilor.

Înțelegerile internaționale au jucat un rol important în reducerea poluării globale. Protocolul de la Montréal cu privire la Substanțele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internaționale până la care să fie reduse emisiile de substanțe chimice, cum ar fi CFC, despre care se știe că distruge stratul de ozon. Convenția Basel pentru Controlul Transporturilor Internaționale ale Deșeurilor Periculoase și Depozitarea Lor (1989) servește ca punct de reper pentru reglementările internaționale ce se ocupă de transportarea deșeurilor periculoase și depozitarea lor.

Din anul 1992 reprezentanții a mai mult de 160 de țări s-au întâlnit în mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substanțe poluante care produc efectul de seră. În 1997 a fost creat Protocolul de la Kyõto, chemând celelalte țări să adereze la el pentru a reduce până în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Până la sfărșitul anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese încă ratificat; negociatorii încercau încă să ajungă la un consens în legătură cu regulile, metodele și penalitățile care ar trebui să fie folosite pentru a aplica tratatul.

17

Regulamentul și legislația au dus la un considerabil progres în diminuarea poluării aerului și apelor în țările dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai puțini oxizi de azot decât cele din 1970; centralele electrice ard acum mai puțini combustibili pe bază de sulf; coșurile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile și nu se mai folosește benzină cu plumb.

Țările în curs de dezvoltare continuă să se lupte cu poluarea fiindcă nu au tehnologii pentru filtrare și curățare și trebuie să își mărească puterea economică, de cele mai multe ori cu costul poluării mediului. Problema este că țările în curs de dezvoltare atrag investitorii străini prin forța de muncă mai ieftină, materiale brute mai ieftine și mai puține restricții pentru substanțe poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul graniței dintre S.U.A. și Mexic, pe partea mexicană, creează industrie și locuri de muncă pentru Mexic dar majoritatea lor aparțin unor corporații non-mexicane care au fost atrase de forța de muncă ieftină și de lipsa legilor cu privire la poluanți. Ca rezultat, această regiune de graniță, incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice și sărăcia, țările în curs de dezvoltare necesită ajutor și tehnologie de la țările și corporațiile străine, participarea comunității în inițiativele de dezvoltare și crearea de reglementări mai aspre cu privire la poluare.

Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, național și internațional pentru a combate problemele create de poluare din toata lumea. Multe din aceste organizații răspândesc informații și ajută oameni și alte organizații, care nu sunt implicate în procesul luării deciziilor. Rețeaua Acțiunii Pesticidelor răspândește informații tehnice cu privire la efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O mișcare bine organizată de justiție pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protecția echitabilă a mediului înconjurător. Greenpeace este o organizație activistă care concentrează atenția internațională asupra industriilor și guvernelor care contaminează terenul, apele sau atmosfera cu deșeuri toxice. Solul poate fi poluat :

-direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale sau din ingrasaminte si pesticide aruncate pe terenuri agricole;

-indirect,prin depunerea agentilor poluanti ejactati initial in atmosfera,apa ploilor contaminate cu agenti poluanti "spalati" din atmosfera contaminata.

18

V. Studiu de caz

În perioada 2008 - 2012, aproximativ 300 de instalații din România au dreptul să emită un total de 379,7 milioane tone de emisii de gaze cu efect de seră, respectiv 75,9 milioane tone anual. România are un disponibil minim pentru comercializarea AAU-urilor (Assigned Amount Units - Unitati ale Cantității Atribuite) de 60 milioane tone CO2 echivalent, anual, în perioada 2008-2012, pentru care ar putea încasa până la 2 miliarde euro (1 miliard de euro după alte estimări).

În anul 2010, Statul român acorda în mod gratuit aceste certificate pentru 219 companii poluatoare de pe teritoriul țării, în majoritatea lor cu capital de stat. Scopul este de a ajuta acești poluatori să investească în ecologizare. Aceste companii au posibilitatea să vândă certificatele direct altor poluatori, români sau străini, cu capacitate mai mare de producție, să le listeze la bursele specializare sau să le vândă unor intermediar.

Poluarea aerului în unele zone ale României a depăşit limitele anuale pentru sănătatea umană, în ceea ce priveşte concentraţiile de dioxid de azot, dioxid de sulf, pulberile în suspensie şi metalele grele, potrivit Raportului privind Starea Mediului în România pe anul 2008, realizat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Concentraţiile medii anuale de dioxid de azot în aerul înconjurător arată depăşiri ale valorii limite anuale pentru sănătatea umană în unele aglomerări urbane, respectiv: Bucureşti, la două staţii care monitorizează poluarea provenită din trafic (Mihai Bravu şi Cercul Militar) şi la o staţie de tip industrial (Dr. Taberei); Braşov – la staţia de fond urban; Constanţa – la staţia de trafic. Nu a fost depăşită valoarea limită anuală pentru protecţia vegetaţiei (30 μg/m3) a concentraţiei de oxizi de azot (NOx) la staţiile destinate monitorizării ecosistemelor şi vegetaţiei.

Concentraţia de dioxid de sulf a depăşit valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane (350 μg/m3) într-un număr de ore mai mare decât numărul maxim permis pe an (24), la o staţie din Baia Mare, precum şi la staţiile din Copşa Mică şi Mediaş. La aceste staţii s-a depăşit, de asemenea, valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii.

Concentraţia de dioxid de sulf a depăşit valoarea pragului de alertă (500 μg/m3) timp de cel puţin 3 ore consecutiv, la staţii amplasate în: Rovinari (4 zile, în noiembrie şi decembrie 2008); municipiul Craiova (2 alerte înregistrate în aceeaşi zi, de către două staţii); Copşa Mică (două zile); Mediaş (o zi).

19

Concentraţia dioxidului de sulf, la staţiile destinate monitorizării ecosistemelor şi vegetaţiei (staţii de fond rural/regional), nu a depăşit valoarea limită anuală (20 μg/m3) pentru protecţia vegetaţiei.

Valorile concentraţiilor medii anuale de PM10 (pulberi în suspensie), înregistrate prin metoda automată, au depăşit valoarea limită (40 μg/mc) anuală pentru protecţia sănătăţii umane cu preponderenţă în zonele urbane, precum şi la staţiile ce suportă influenţa unor mari poluatori industriali (Baia Mare, Rovinari).   

În aglomerările urbane Bucureşti, Craiova, Cluj, Iaşi, pulberile în suspensie au fost măsurate prin metoda de referinţă gravimetrică. Media anuală a depăşit valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane în toate cele patru aglomerări. De asemenea, în toate cele patru aglomerări menţionate, media zilnică a depăşit valoarea de 50 μg/m3, de mai mult de 35 de ori. Concentraţiile cele mai mari au fost înregistrate la staţiile de monitorizare a traficului. Nu au fost semnalate depăşiri ale valorii limită pentru sănătatea umană (10 mg/mc, calculată ca maximă zilnică a mediilor pe opt ore) în cursul anului 2008.

Valori ridicate ale concentraţiilor de metale grele se înregistrează în două zone cu poluare istorică, în judeţele Maramureş şi Sibiu, în localităţile Baia Mare, Copşa Mică şi Mediaş. Metalele grele rezultă din activitatea industrială specifică, dar şi din pulberile cu conţinut în metale grele, antrenate de la iazurile de decantare din zona Baia Mare. În localităţile menţionate, concentraţia medie anuală a plumbului a depăşit, în anul 2008, valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane (0,5 μg/m3).

20

Bibliografie

1. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G., Protecţia şi ingineria mediului, Ed.

Economică, Bucuresti, 1997

2. Simonescu C., Stănescu R., Lany S., Poluarea şi protecţia mediului,

Ed.Printech-Bucureşti-2002

21