Referat Etica
-
Upload
marius-aldea -
Category
Documents
-
view
359 -
download
14
Transcript of Referat Etica
Etica si Deontologia in dopaj
Studenti Baltaru Roxana
Samoila Roxana
Tudor Andreea
Aldea Marius
Relatări despre dopajului în sportul de elită sunt cunoscute de
toată lumea. Idoli mari prinși, cazuri de decese precoce, precum şi
rapoartele neaşteptate şi publicaţii despre foşti sportivi, arată că mulţi
antrenori, profesori şi profesori de fizică sunt implicați . Deja în 1990,
publicaţia "Sport, Etica, Societatea" (Benedict & MARQUES, 1990),
raporta în mai multe articole, diverse probleme şi consecinţele
utilizării de substanţe chimice utilizate de către concurenţi în probele
sportive.
Mai mult decât atât, articol intitulat "As dimensões inumanas do
esporte de rendimento” (Dimensiunile sportului inumane de venituri)
(Kunz, 1994), califică drept inacceptabilă utilizarea substanţelor
interzise, dar, de asemenea, descalifică formarea profesională de
specialitate precoce. Problema etică se referă la faptul dovedit că
dopajul provoacă un avantaj mare asupra celor care utilizează și care
nu-și folosesc talentul natural, oricât cât de mare ar fi, demonstrând
că este în stare să se mențină la un înalt nivel.
În această perspectivă, am putea discuta problematica medaliilor
câştigate, sub suspiciunea de dopaj. Revista Veja publica în ianuarie
1998 un articol intitulat "Medalii murdare", unde analiza multe dintre
medaliile obținute la Jocurile Olimpice şi Campionatele Mondiale, de
către fosta Germanie de Est: există 103 cazuri de dopaj în atletism şi
86 în înot (bărbaţi şi femei).
Întrebarea este: cum au fost luate în considerare rezultatele obţinute în
aceste competiţii? Tinând cont că sportivii care au concurat strict în
cadrul normelor, norme care sunt încă în vigoare şi au câştigat deși
erau dopați. Întrebarea este absolut ETICĂ.
Ceea ce îngrijorează este faptul că şi mai multi sportivi din diferite
sporturi au folosit mijloace ilicite pentru a obţine avantaje în diverse
concursuri, nemaiținând cont de etică și astfel urmărindu-și mai mult
interesul.
În ziua de astăzi unii sportivi, deși controlati în testele de dopaj,
apelează la din ce în ce mai multe studii care dezvolta mecanisme
pentru a masca şi face dificilă identificarea utilizarii de substanţe
interzise care favorizează în timpul concursului iar, ulterior, acestea
pot produce daune enorme de sănătate.
La J.O. din 1904, St. Luis, unui alergator de maraton i s-a
administrat brandy cu stricnina, care desi este o otrava puternica, in
cantitati mici poate actiona ca stimulare. Nici unul din cei implicati in
folosirea unor astfel de procedee nu se gandea la efectul acestora
asupra sanatatii si cu atat mai putin la etica sportiva.
Bineinteles ca au inceput sa se inregistreze si accidente, unele
mortale cum a fost cazul ciclistului Tom Simpson care a murit in 1967
in Turul Frantei. Autopsia a relevat prezenta unei cantitati mari de
amfetamine in sangele sportivului, care adaugate la temperatura
crescuta din ziua respectiva au cauzat moartea sportivului.
Cu ocazia J.O. de vara de la Munchen (1972) se organizeaza
primele controale doping oficiale la Olimpiade, care se adauga celor
efectuate de mai multi ani de catre federatiile sportive.
In 1976, la J.O. de vara de la Montreal se efectueaza pentru
prima data controale doping si pentru steroizi anabolizanti, numerosi
sportivi (cu predilectie halterofili) fiind deposedati de medalii la
cateva saptamani dupa incheierea competitiei. In 1982 se adauga
testosteronul, exprimat printr-un raport intre
epitestosteron/testosteronul urinar; in 1987 apar noi clase cum ar fi
diureticele, betablocantele, hormonii peptidici, apoi unele manipulari
fizice, chimice si farmacologice.
Se instaleaza astfel o lupta pe fata intre doua tabere: unii
apeleaza la mijloace care nu sunt inscrise pe listele doping ale
organismelor oficiale (Comisia medicala CIO, comitetele medicale ale
federatiilor internationale) si altele care imediat ce au aflat de aceste
noi metode stabilesc mijloace de detectie, le inscriu pe lista
substantelor si mijloacelor interzise.
In ultimii ani aceasta campanie antidoping a trecut la efectuarea
controlului doping si in afara competitiilor.
La J.O. din 1992 halterofilii A. Saxton si A. Davies au fost gasiti
pozitivi pentru cleubuterol. Ei au admis ca au utilizat aceasta substanta
in timpul antrenamentelor, dar nu si in competitie. Cleubuterolul este
un medicament pentru tratamentul asteniei, inclus in grupa
stimulentelor dar care are si efecte anabolice desi nu este un steroid.
Conform regulamentului CIO stimulentele sunt interzise numai
in competitie deoarece efectul lor este imediat, dar efectul anabolizant
al cleubuterolului este de durata.
Prima definitie a dopingului s-a dat in 1963 ca reprezentand
folosirea unor
substante de sinteza in scopul cresterii artificiale a randamentului in
competitie si care pot aduce prejudicii sanatatii si eticii sportive.
Definitia acceptata actual este mai complexa, si anume intelegem
prin doping prezenta in umorile (urina, sange) organismului a unor
substante cu actiune nefiziologica sau utilizarea unor metode care
cresc artificial performanta sportiva si aduc prejudicii sanatatii si eticii
sportive (septembrie 1994 Comisia Medicala a Comitetului
International Olimpic). De asemenea, se considera doping influentarea
utilizarii substantelor dopante
comercializarea acestora, precum si neprezentarea la controlul doping
Principalele motive impotriva utilizarii dopingului in cresterea
performantelor sportive sunt:
- folosirea dopingului ofera un avantaj incorect unor sportivi fata de
altii.
Profesorul A.H. Beckett a exprimat aceasta in mod succint
afirmand „ca o competitie se desfasoara intre atleti si nu intre medici
sau farmacisti”.
- sportivii ce utilizeaza diverse medicamente risca dependenta,
afectarea grava a
sanatatii si chiar moartea;
- unele medicamente afecteaza capacitatea de judecata si pot
prejudicia alti sportivi;
Lista doping este alcatuita din: substante interzise, metode interzise si
substante cu restrictii si este in continua schimbare.
Menţionăm unele substanţe interzise şi riscurile pentru sănătate
la care se poate ajunge în urma dopajului: EPO (eritropoetină) produs
de creştere a organelor interne,care utilizat un timp îndelungat poate
duce la hipertensiune arterial; beta-blocante, alprenolol, nandolol,
oxiprenolul, propranolol şi sotalol duc la dificultăţi de respiraţie;
acebutolol , steroizi corticosteroizi (dexametazonă şi hidrocortizon)
produc diabet zaharat, glaucom şi probleme musculare; analgezice,
buprenorfină, heroina, dextromoramidă, metadonă, morfină,
pentazocină şi petidină provocă probleme respiratorii, greaţă şi
dependenţă; diuretice (acetazolamidă, bumetanid şi clortalidona)
provocă deshidratare, insuficienţă hepatică şi crampe; stimulentele
(amfetamine, cofeina, cocaina, efedrina si salbutamol), pot determina
o scădere a presiunii, bătăi neregulate ale inimii, şi dependenţa;
steroizi anabolizanţi, etc., utilizarea lor este din ce în ce mai frecventă
în rândul tinerilor din culturism, săli de sport şi sportivi din întreaga
lume, în ciuda tuturor sfaturi medicale contrare şi severitatea legilor de
control doping, conform
http://www.anad.gov.ro/pdf/listainterzisa2011.pdf ,
Agenția Mondială Anti-Doping prezintă lista completă de
substanțe interzise valabilă începând 1. Ianuarie. 2011.
Unul dintre motivele interzicerii dopajului este dat de condiţia
de egalitate, prin forţe proprii, fără "capcane", ceea ce presupune "fair-
playul". Dar acest argument nu este la fel de puternic cum se credea.
Dopingul este înţăles ca utilizarea de substanţe pentru a îmbunătăţi sau
de a îmbunătăţi performanţa în activitatea umană, utilizarea beta-
blocantă este larg răspândită în rândul celor care vor să atingă
concentraţia maximă spre exemplu să cânte la pian la un concert, sau
de a învăţa pur şi simplu pentru a trece un examen. Printre uni artişti
şi scriitori este cunoscută utilizarea de alcool, opiacee şi alte substanţe
care se presupune că le-ar putea îmbunătăţi improvizaţia sau
creativitatea.
Unul dintre cele mai vizate sporturi este ciclismul iar ca și
competiție, Turul Franței, unde anual sunt sportivi depistați pozitiv la
testul anti-doping. Dopajul a început în acest sport încă de prin anul
1890 când cicliștii stimulante cafeaua ”călărețul negru” facută din
multă cafeină și mentă. Apoi, ca să mărească doza au folosit un
amestec de cocaină şi stricnină. De asemenea, capsulele de
nitroglicerină pentru au fost adesea date cicliştilor pentru a uşura
dificultăţi de respiraţie.
De la înființarea Turului Franței , din 1903, primii 60 de ani,
dopajul a fost acceptat până acum 30 de ani, când a fost interzis
oficial. Dar un lucru încă a rămas: mari sportivi au continuat să se
drogheze.
Ciclisti gasiti pozitiv in turul Frantei :
Alberto contador
Bernhard Kohl Ricardo Ricco
depistat cu EPO
Efectele stereoizilor anabolizanți asupra organismului
Hipertrofia prostatei
Ginecomastie (hipertrofia glandelor mamare)
Creier:
o Dereglarea secreției hormonale din hipotalamus și glanda
pituitară
o Creșterea secreției de hormoni adrenocorticotropi
o Excitarea sistemului nervos simpatic și a agresivității
Acestea duc la accelerarea modului de a acționa, atrofia
testicolelor, cortexul glandelor suprarenale, vasoconstricție
arterială,
Ficat:
o Formarea de cheaguri
o Schimbări în catabolismul steroizi adrenali
o Schimbări în metabolismul carbohidraților și lipidelor
Acestea duc la degradarea membranei celulare – colestasie și icter.
Piele:
o Crește activitatea glandelor sebacee; îngroșarea pielii;
tumori de piele.
Efectele negative asupra sănătății
Accidentări repetate
Tulburări ale circulației craniene
Efecte de natură psihică
Efecte asupra ficatului: insuficiență, tromboză, tumori
Tulburări ale metabolismului: diabet
Tulburări ale metabolismului lipidelor
Boli de inimă și vasculare
Tulburări hormonale:
Femei: acnee, pilozitate excesivă, creșterea părului,
tulburări menstruale
Tineri: stagnarea creșterii
Bărbați: impotență, creșterea sânilor, cancer de
prostată, atrofierea testiculelor, sterilitat
Observaţii finale
Din punct de vedere etic, toţi sportivii trebuie să fie cinstiţi şi să
atingă succesele datorită efortului depus în cadrul antrenamentelor de
pregătire,conform interesului şi timpului acordat, în funcţie de
moştenirea genetică, fără a apela la diversele metode artificiale de
creştere a capacitaţi fizice.
Din acest motiv, sperăm să fi contribuit şi încurajat pe alţii să
investească în cercetare profesională şi studii în acest domeniu care
are nevoie de discuţii şi reflecţii mai aprofundate în timp.
Iar asupra sportivilor, această lucrare am vrea să aibe un impact
bun și să-I facă să se mai gândească atunci când vor să apeleze la
dopaj pentru a realiza ceva în sportul pe care-l practică. În primul rând
un sport il practice din plăcere și datorită talentului sau dăruirii, pentru
a-ți demonstra că ești capabil să realizezi ceva. Sportul nu e o
competiție în care concurenții se întrec care ia cele mai bune substanțe
interzise și nu este descoperit.
Da, sportul înseamnă etică, egalitate, fair-play !
Bibliografie
1. Avramescu, T., Curs nutriție și doping, Craiova, 2010
2. Martoma, A.M., Noțiuni de fiziologia efortului, ed. Universității
Transilvania, Brașov, 2007
3. Dragan, I. - Medicina sportiva , Ed. Medicala, Bucuresti, 2002.