REDUCEŢI EXPUNEREA LA ZGOMOT!

Simpozion tehnico-ştiinţific Oradea, 18-20 octombrie 2005

Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr.Vasile BARA Şef lucr. fiz. drd. Olimpia BUZAŞIU Şef lucr. fiz. drd. Monica COSTEA

2

REDUCEŢI EXPUNEREA LA ZGOMOT!

Simpozion tehnico-ştiinţific Oradea, 18-20 octombrie 2005

3

4

SECŢIUNEA I. LEGISLAŢIE

ZGOMOTUL ŞI OMUL Gheorghe-Paul MANOLESCU, Dimitrie SOCENEANŢU, Otilia BIZEREA, Marius Petru SOCENEANŢU, Doru HAUPTMANN MAN AND THE NOISE The summary of the work paper

Every workplace has its risk factor – the noise. The level and the

physical features of this disturbing factor must be known, in order to establish a coherent, realistic strategy and with concrete effects on the ambiance of the surrounding physical environment. Once these values established, the employer must take measures to fight this harming agent, noise.

The ear presents a higher sensitivity at sound aggression, which explains the functional and organic modifications perceived following the action of noise.

Among the most frequent symptoms, fatigue is placed first. The affected people eat and sleep well, but their efficiency at work is low. Cuvinte cheie zgomot - sunet nedorit, subprodus al activităţii zilnice a societăţii; vibraţie mecanică a unui mediu elastic solid, lichid sau gazos, prin care energia se trannsmite de la sursă prin unde sonore progresive. nivel de tărie - scară de măsură pentru evaluarea subiectivă a tăriei sunetului. nivel de zgomot continuu echivalent – nivelul unui zgomot constant în timp, care acţionând pe toată durata săptămânii de lucru, dă acelaşi

5

indice compus de expunere la zgomot ca şi nivelurile de zgomot globale ponderate ale zgomotelor reale măsurate în cursul săptămânii de lucru. clasa de risc - reprezintă gradul de risc de accidentare în muncă şi de îmbolnăvire profesionalădispozitiv de protecţie - dispozitiv care reduce sau elimină riscul, singur sau în asociere cu un protectorechipament individual de protecţie - totalitatea mijloacelor individuale de protecţie cu care este dotat executantul în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă, în vederea asigurării protecţiei sale împotriva pericolelor la care este expus

1. GENERALITĂŢI–PREVEDERI NORMATIVE–EFECTE MEDICALE

ZGOMOTUL este un ansamblu de sunete care pun în mişcare de

vibraţie aerul sau chiar şi forme solide. Urechea nu percepe nici ultrasunetele (oscilaţii acustice cu

frecvenţa peste 16.000 Hz.) şi nici infrasunete cu frecvenţa sub 16 Hz., ci doar sunetele din domeniul audibil (16 – 16.000 Hz.).

Cuvintele, vorbirea, reprezintă un ansamblu de sunete particulare, încărcate de informaţii utile comunicării dintre indivizi.

În numeroase situaţii de muncă, comunicarea verbală este imposibilă din cauza zgomotului ambiant.

Organul de percepţie al zgomotului, urechea, este formată din trei compartimente: - urechea externă cu canalul auditiv, care conduce undele sonore la membrana timpanică; - urechea medie, cu cele trei oase ale auzului şi care comunică cu gâtul prin trompa lui Eustachio; - urechea internă, unde vibraţiile sonore, undele sonore sunt convertite în impulsuri nervoase.

Pe de altă parte, potrivit listei de identificare a factorilor de risc – Anexa 1 din Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locurile de muncă – elaborate de către I.N.C.D.P.M. Bucureşti, zgomotul este un factor de risc fizic specific mediului de muncă, ca şi element al oricărui sistem de muncă.

Zgomotul provoacă o jenă asupra realizării sarcinii de muncă, o oboseală auditivă sau un deficit auditiv ireversibil, care poate ajunge până la surditate.

6

Dar zgomotele au şi alte efecte asupra sănătăţii oamenilor. Zgomotele agravează situaţiile de stres, agravează afecţiunile

cardio-vasculare şi digestive, generează insomnii, măresc oboseala generală şi îndeosebi oboseala nervoasă, accentuează deficienţele de comportament (agresivitatea, anxietatea).

Urmare a acestor efecte se măreşte riscul accidentelor de muncă, a accidentelor de circulaţie şi a celor de traseu.

2. Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este de 87 dB, potrivit art. 594, al.(5) din N.G.P.M. Ediţia 2002.

Pentru locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită, această limită se reduce la 75 dB şi respectiv 60÷50 dB.

Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte limita de 80 dB ca intensitate sau dacă presiunea acustică instantanee neponderată este mai mare de 112 Pa, angajatorul trebuie să asigure următoarele măsuri:

1. Să ofere pentru angajaţi informaţii adecvate, prin instruire, asupra: - riscurilor potenţiale pentru auz, datorită expunerii la zgomot; - măsurilor luate pentru respectarea prevederilor acestor norme; - purtării echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului.

2. Să permită angajaţilor sau reprezentanţilor acestora, accesul la determinările şi măsurătorile de zgomot efectuate.

Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului devine obligatorie.

Literatura de specialitate (4, pag. 170) precizează că folosirea dopurilor pentru protejarea urechii, de tipul celor spumoase sau flexibile, reduc nivelul de zgomot cu cel puţin 20%.

Se poate ajunge la surditate în urma unei expuneri cotidiene pe mai mulţi ani, la zgomote cu nivel sonor mai ridicat de 90 dB.

Nivelul sonor al unei conversaţii normale se încadrează în limita a 60 dB.(3).

Pentru activităţi sedentare care necesită atenţie, minuţiozitatea, cu încărcare senzorială şi mentală, nivelul sonor recomandat este de 55 dB (3).

3. Alcoolul şi unele droguri pot agrava pericolele generate de zgomot.

7

În localuri cu muzică zgomotoasă, percepţia urechii nu poate fi tolerată decât prin consumul de alcool, droguri. S-a demonstrat că alcoolul, marijuana, tranchilizantele şi alte droguri slăbesc abilitatea muşchiului stapedius, de a se contracta.

Acest muşchi mic din urechea medie este stimulat de zgomote, se contractă şi reduce transmisia sunetelor spre urechea internă.

Când acest mecanism de siguranţă (automatism funcţional) este compromis prin consumul de droguri sau alcool, urechea devine mai vulnerabilă la leziunile provocate de zgomot.

Alţi factori care pot afecta auzul prin modificarea circulaţiei sanguine sau a activităţii nervoase la acest organ – urechea – sunt: - fumatul; - colesterolul, alimentaţia cu grăsimi animale; - hipertensiunea arterială.

Urechea internă este foarte bine vascularizată şi are un metabolism ridicat.

Factorii de mai sus măresc aportul de sânge la ureche şi afectează auzul.

Grăsimile, colesterolul în exces provoacă îngroşarea sângelui, ateroscleroza, cu încetinirea microcirculaţiei, ca şi fumatul activ sau pasiv, ori hipertensiunea arterială.

2. COMBATEREA ZGOMOTULUI

Pentru a putea stabili o strategie coerentă, realistă şi cu efecte concrete asupra ambianţei mediului fizic, de la orice loc de muncă, este necesar să se cunoască nivelul şi caracteristicile fizice ale acestui factor de risc – zgomotul.

Instrumentul cel mai des folosit pentru măsurarea nivelului de presiune acustică, instrument portabil, este sonometrul.

Acest aparat are un răspuns faţă de sunet ca şi răspunsul urechii umane, dar poate efectua şi măsurări obiective şi reproductibile ale nivelului de presiune acustică.

Din schema bloc a unui sonometru reiese că sunetul de măsurat este convertit într-un sunet electric identic prin intermediul unui microfon.

Semnalul sonor fiind de nivel scăzut, trebuie amplificat înainte de a se putea citi pe ceasul instrumentului.

După prima amplificare, semnalul trebuie trecut prin reţeaua de pondere sau printr-un filtru de o octavă ( sau de o treime de octavă), care poate fi conectat din exteriorul aparatului.

8

Octava este diferenţa care separă două frecvenţe ale sunetului, dintre care una este dublul celeilalte.

Un filtru de o octavă este astfel dimensionat încât frecvenţele sale limită f1 şi f2 sunt într-un raport de 1 la 2, iar frecvenţa centrală fc se determină cu relaţia:

fc = f1 x f2unde

f2 = 2 · f1 şi Δ f = 0,7 fc sau Δ f = 70 % fcLa filtrele de treime de octavă, raportul frecvenţelor limită este: f2 = 2⅓ · f1 fc = f1 x f2 şi Δ f = 23 % fcUrmează a doua etapă de amplificare suplimentară, după care

semnalul este indicat pe instrumentul de citire. Valoarea citită pe instrument este nivelul de presiune acustică în

decibeli. Semnalul este disponibil, de asemenea, la o fişă de ieşire, pentru

alimentarea unui înregistrator de nivel. Un detector de vârf poate fi inclus pentru determinarea valorii de

vârf a semnalelor de impulsuri. Un circuit de reţinere poate menţine acul instrumentului la valoarea

maximă apărută, în condiţiile de măsurare a valorilor de vârf. Acest aparat – sonometrul – fiind un instrument de precizie, este

necesară etalonarea lui pentru a putea obţine rezultate reproductibile şi constant precise.

Pentru etalonarea lui la faţa locului, trebuie plasat un etalon acustic direct pe microfonul de măsură.

Acest etalon este în principiu un difuzor miniatural care ne oferă un nivel de presiune acustică bine definit.

O măsurare fără reţeaua de ponderare şi fără setul de filtre, va indica o valoare globală a nivelului de presiune acustică în decibeli.

Utilizarea reţelei de ponderare permite măsurarea nivelului de zgomot global ponderat, în decibeli şi evaluarea nivelului echivalent continuu – Lech.

Nivelul de zgomot echivalent este o formă standardizată a unui nivel de zgomot mediu pe termen lung.

9

Acest concept este extrem de util în situaţiile concrete de zgomot tipic industrial, care fluctuează mult şi conţine perioade diferite de zgomot intens sau mai puţin intens.

Pentru măsurarea potenţialului de nocivitate a zgomotului, luând în considerare pe lângă nivelul presiunii acustice şi durata de expunere la acest factor de risc, se foloseşte dozimetrul.

Cele mai răspândite tipuri de dozimetre sunt cele portabile (de buzunar), montate pe subiecţi, într-un buzunar pe perioada zilei de lucru, microfonul fiind montat în apropierea urechii.

Valorile citite pe afişajul aparatului sunt transformate în decibeli, pentru nivelul echivalent continuu pe baza unor nomograme Lech.

Pentru calculul nivelului de zgomot echivalent continuu se cunosc două metode: - metoda europeană, care cere o înjumătăţire a timpului de expunere la fiecare creştere cu 3 dB a nivelului de zgomot; - metoda americană care cere o înjumătăţire a timpului de expunere, la o creştere a nivelului de zgomot cu 5 dB.

2.1. SOLUŢII DE COMBATERE A ZGOMOTULUI Combaterea zgomotului este o problemă de sistem de muncă;

sistemul, în acest caz, reprezintă ansamblul format din sursele de zgomot, mediul de propagare (căile) a energiei acustice şi receptorii.

Metodele de combatere a zgomotului trebuie încorporate elementelor acestui sistem. Astfel se disting: - metode de combatere a zgomotului la sursă; - metode de combatere a zgomotului pe căile de propagare; şi - metode de combatere a zgomotului la receptor.

Înainte de a alege o tehnică de combatere a zgomotului este necesară o definire exactă a obiectivelor de urmărit. 1. Principalul scop îl constituie, în majoritatea cazurilor, asigurarea protecţiei sub raportul efectelor locale, sau altfel spus, diminuarea pericolului de apariţie a surdităţii profesionale. 2. Un alt obiectiv îl poate constituit asigurarea protecţiei sub aspectul efectelor generale, adică pentru evitarea instalării efectului de jenă şi de interferare a atenţiei, în contextul în care asigurarea inteligibilităţii comunicaţiilor, este foarte importantă pentru siguranţa şi securitatea angajaţilor în procesul muncii. 3. Nu în ultimul rând, un obiectiv însemnat îl constituie diminuarea efectelor extraauditive sale zgomotului ( situaţii de stres, sistemul

10

cardiovascular, sistemul nervos prin oboseală, insomnie, deficienţe de comportament).

Principalele soluţii de combatere a zgomotului la sursă şi pe căile de propagare, constau în montarea sursei de zgomot (utilaj, echipament) pe elemente vibroizolante.

Această măsură asigură o atenuare a nivelului de zgomot, în principal pe componenta de joasă frecvenţă a oscilaţiei acustice, între 75 – 1200 Hz.

În cazul în care este necesar să se micşoreze nivelul de zgomot într-un anumit punct, între acesta şi sursa de zgomot se interpune un ecran fonoabsorbant şi fonoizolant.

Prin amplasarea unui asemenea ecran se obţine o atenuare a nivelului de zgomot aproape pe întreaga gamă de frecvenţe, atenuările mai mari fiind înregistrate la frecvenţele de peste 2400 Hz. La amplasarea ecranului trebuie avut în vedere ca acesta să nu deranjeze procesul tehnologic şi să permită supravegherea funcţionării maşinii şi accesul la elementele de comandă.

Pentru a realiza o atenuare mai mare a nivelului de zgomot, în cazul în care condiţiile concrete permit, utilajul respectiv trebuie prevăzut cu o carcasă fonoizolantă.

Prin această măsură se obţin atenuări pe întreaga gamă de frecvenţe.

În cazul în care sunt necesare condiţii deosebite de izolare fonică, utilajul se poate monta într-o carcasă dublă, atât utilajul cât şi carcasa interioară fiind montate pe elementele vitroizolante.

Prin aceste măsuri nivelul de zgomot la componentele de frecvenţă de peste 600 Hz scade sub 40 dB, iar atenuarea minimă realizată este de 22 dB la frecvenţe de 150 Hz.

Dar, carcasarea trebuie efectuată astfel încât să asigure răcirea componentelor echipamentului, în condiţii optime.

Prezenţa unor fante în peretele carcasei diminuează capacitatea de atenuare a zgomotului.

Pentru a se evita acest fenomen, este necesar ca orificiile prin care se face accesul aerului de răcire să fie prevăzute cu atenuatoare de zgomot.

Utilizarea atenuatoarelor de zgomot se încadrează în metodele de combatere a zgomotului la sursă.

Ele constituie o soluţie eficientă şi frecvent folosită pentru diminuarea efectelor surselor de zgomot de natură aerodinamică.

După principiul care stă la baza funcţionării lor, atenuatoarele pot fi active şi reactive.

11

Atenuatoarele active sunt construite de regulă sub forma unui canal căptuşit cu material fonoabsorbant.

Dacă pe un astfel de atenuator sunt dispuse o serie de panouri fonoabsorbante se realizează atenuatoare active celulare, lamelare şi circulare sau şicane fonoabsorbante.

Atenuatoarele active simple sunt eficace numai pentru zgomotele ale căror lungimi de undă sunt mai mari decât jumătate din dimensiunea maximă a canalului.

Pentru a se înlătura acest dezavantaj s-au realizat atenuatoare active celulare, obţinute prin împărţirea canalului într-o serie de celule identice, fiecare suprafaţă interioară a celulelor fiind căptuşită.

Un alt tip de atenuator activ se bazează pe pierderea de energie acustică produsă în urma dilatării şi comprimării undelor la intrarea şi ieşirea din atenuator.

Acesta se prezintă sub forma unei camere ale cărei dimensiuni sunt mari în raport cu lungimea de undă.

Pereţii camerei sunt căptuşiţi cu material fonoabsorbant. Dacă intrarea şi ieşirea canalului din camera de absorbţie nu au

aceeaşi axă de simetrie, se obţine o atenuare şi mai mare a zgomotelor.

Un alt tip de atenuator activ este cel cu şicane, construit astfel încât să realizeze schimbări de direcţie a zgomotelor prin intermediul unor pereţi fonoabsorbanţi.

Atenuarea realizată depinde de caracteristicile fonoabsorbante ale materialului utilizat la căptuşire, fiind direct proporţională cu perimetrul atenuatorului, lungimea atenuatorului şi invers proporţională cu suprafaţa secţiunii lui.

La acest ultim tip de atenuator (cu şicane) prezenţa caturilor de 900 şi a întoarcerilor de 1800 contribuie pozitiv la readucerea nivelului zgomotului.

Atenuatoarele reactive asigură disiparea energiei acustice prin formarea unui „DOP DE UNDE” care împiedică trecerea sunetului la unele frecvenţe, din cauza influenţei masei şi a elasticităţii aerului în celulele atenuatorului.

Un astfel de atenuator este constituit dintr-o serie de cavităţi şi tubulaturi astfel montate, încât prin discontinuităţile pe care le creează, să realizeze reducerea necesară a nivelului de zgomot.

Cercetări recente au confirmat faptul că din punct de vedere practic nu este recomandat să se utilizeze mai mult de două camere identice, iar tubul de racord dintre camere este avantajos să fie montat în interior.

12

Din compararea spectrelor atenuărilor măsurate la atenuatoarele cu două camere, faţă de cele cu o cameră, a rezultat atenuări maxime de 40 dB la cele cu 2 camere, faţă de numai 20 dB la cele cu o singură cameră.

Din aceeaşi clasă a atenuatoarelor reactive fac parte şi atenuatoarele de rezonanţă.

Acestea sunt nişte cavităţi cu pereţi rigizi şi care comunică cu conducte printr-un orificiu.

Aceste cavităţi (ramificaţii laterale) pot fi cu secţiune constantă sau cu secţiune variabilă.

Pentru a lărgi plaja de frecvenţe în care se pot obţine valori importante ale atenuării, este benefică realizarea unor atenuatoare reactive combinate.

Una din cele mai răspândite metode de diminuare a zgomotului pe căile de propagare o constituie închiderea completă a unei surse de zgomot într-o carcasă fonoizolantă.

În cazul unei asemenea carcase, zgomotul se poate propaga în exteriorul ei, pe următoarele căi: - prin pereţii carcasei – zgomot aerian; - prin neetanşeităţi sau prin deschideri tehnologice – zgomot aerian; - prin structura carcasei – zgomot structural; - prin elementele componente ale maşinii – zgomot structural.

Atenuarea nivelului de zgomot aerian în acest caz este cu atât mai mare cu cât absorbţia acustică a interiorului carcasei este mai mare.

Pentru reducerea zgomotului structural transmis în exteriorul carcasei trebuie ca toate legăturile dintre elementele maşinii şi carcasă, respectiv faţă de pardoseală, să fie realizate prin elemente vibroizolante.

În aceeaşi categorie de măsuri prin care se poate combate nivelul de zgomot pe căile de propagare, se înscrie şi ECRANUL FONOIZOLANT.

Ecranele fonoizolante sunt bariere acustice între sursa de zgomot şi receptor.

Eficienţa lor variază în funcţie de dimensiunile lor şi de frecvenţa acustică a sursei.

Se recomandă ca lăţimea ecranului să fie de 1,5 ÷ 2 ori mai mare ca înălţimea lui.

Pentru combaterea zgomotului la receptor se recomandă pe lângă mijloacele individuale de protecţie şi protejarea acestuia în cabine fonoizolante.

13

Acest lucru este posibil în cazul unor procese tehnologice ce pot fi comandate, controlate şi supravegheate de la distanţă, reducând la minimum perioada de expunere la zgomot a lucrătorilor (la operaţii privind mentenanţa echipamentului).

La realizarea cabinelor fonoizolante trebuie respectate următoarele reguli: - materialele utilizate trebuie să asigure capacitatea de izolare la zgomotul aerian; - uşile şi ferestrele se realizează în construcţie fonoizolantă; - sistemele de etanşare a uşilor, ferestrelor nu trebuie să diminueze caracteristica de atenuare a cabinei; - decupajele din pereţi sau plafon, pentru conducte, cabluri, trebuie etanşate adecvat; - dotarea cabinelor cu sistem de ventilare sau de circulaţie a aerului, cu atenuatoare de zgomot; - legătura cabinei cu structura clădirii trebuie realizată printr-un sistem vibroizolant.

Studii ale problematicii legate de protecţia împotriva efectelor nocive ale zgomotului, prin folosirea mijloacelor individuale la receptori, au pus în evidenţă următoarele două tendinţe: - utilizarea selectivă a antifoanelor, în funcţie de nivelul zgomotului, de natura muncii prestate şi de durata de expunere, de particularităţile receptorilor.

Astfel, în cazul nivelurilor ridicate de zgomot şi în cazul unor activităţi cu solicitare redusă a atenţiei, se recomandă antifoane de tip extern; în cazul unor depăşiri mici ale nivelurilor limită admise se recomandă antifoanele de tip intern; - realizarea unor antifoane selective, care să permită desfăşurarea unei convorbiri normale şi care să neutralizeze frecvenţele înalte ale zgomotului, cele mai dăunătoare de altfel.

Dintre antifoanele externe amintim câteva produse: 1. AE.TROMET-75 - atenuare cu ≈ 45 dB la frecvenţă de 2000 Hz.

ROMANIA - greutate – 200 g. - asigură inteligibilitatea vorbirii. - posibilitate de spălare.

2. Antifon CAR 810 - Spasciani Italia-caracteristici similare pct.1. 3. Antifon SAFI–Franţa–Comasec, Capri-caracteristici similare pct.1. 4. Antifon tip 1200-1701-American Optical-caracteristici similare pct.1.

14

3. INFLUENŢA ZGOMOTULUI ASUPRA ACTIVITĂŢII PRODUCTIVE

Zgomotul se caracterizează prin:

- INTENSITATE; - COMPOZIŢIE SPECTRALĂ; - DURATĂ.

Aceste caracteristici constituie factorii principali, care influenţează realizarea sarcinilor de muncă, în condiţiile îndeplinirii unei activităţi productive într-o ambianţă zgomotoasă.

Fie că este vorba de o activitate predominant intelectuală sau motorie, apariţia unui zgomot intens, neaşteptat, chiar de scurtă durată, duce la o perturbare a acesteia şi la o scădere temporară a performanţei de lucru.

În cazul în care prezenţa zgomotului la locul de muncă se prelungeşte un timp mai îndelungat, scăderea performanţei se poate constata şi după încetarea acţiunii zgomotului, chiar şi în cazul unei „obişnuinţe” cu ambianţa zgomotoasă.

În literatura de specialitate se citează numeroase situaţii de ameliorare a indicatorilor cantitativi şi calitativi privitor la producţia realizată, după reducerea intensităţii nivelului de zgomot la locul de muncă.

Astfel într-un atelier mecanic după reducerea zgomotului cu 25 dB s-a constatat o scădere cu 50% a pieselor rebutate.

Într-un atelier de montaj scăderea intensităţii zgomotului cu 20 dB a condus la o creştere a producţiei cu 30%.

Expunerea la zgomote neaşteptate, intermitente, ritmice sau întâmplătoare este situaţia ce mai nocivă pentru organismul uman.

În acest caz apariţia neaşteptată a zgomotului poate declanşa de fiecare dată, reacţii de scurtă durată din partea organismului, generând dificultăţi în realizarea sarcinii de muncă.

Expunerea la acest tip de zgomot nu produce obişnuinţă. Influenţa negativă, în ambianţa de lucru, a unui zgomot continuu,

se constată mai ales atunci când activitatea depusă are un caracter complex, solicitând memoria imediată şi luarea deciziilor.

Într-o atmosferă zgomotoasă, rezolvarea unor probleme tehnice şi efectuarea unor calcule, este mult mai dificilă decât într-o ambianţă silenţioasă.

15

4. STUDIU DE CAZ

În cadrul unei oţelării electrice dotate cu un cuptor electric de 100t şi o instalaţie LF de 100t, nivelul zgomotului în interiorul halei depăşeşte limita admisă. De asemenea limita admisă este depăşită şi în spaţiul limitrof zonei debitoare de zgomot. Datorită disconfortului creat angajaţilor, concetăţenilor care îşi desfăşoară activitatea în localuri limitrofe halei, cât şi locatarilor a căror locaţie se află în apropierea amplasamentului, unitatea a comandat un studiu pentru eliminarea efectului zgomotului. Protecţia acustică a zonei înconjurătoare se poate realiza printr-un ecran având rol fonoizolator şi fonoabsorbant, care va avea ca efect refacerea elementelor de construcţie în care se află cuptorul şi prevederea unor tratamente fonoabsorbante pe partea interioară a acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Darabont A., Pece Şt., Dăscălescu A. – Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă- vol. 1-2-ed. AGIR – Bucureşti – 2001. 2. MMSSF-INCDPM Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, Ed. Tridona, Olteniţa, 2003. 3. INCDPM Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă 4. Butler K. Lynn Rayner Medicina de familie, Ed. Nemira, 1998. 5. MMSSF-MS NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII, Ed. 2002. 6. Mereţ N., Pece Şt., Cacovean N. Protecţia omului în procesul muncii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985. 7. Păunescu M. Cercetarea accidentului de muncă, Ed. Promun, 2004. 8. Petreanu V., Grigoriu I. Rolul organizării în prevenirea accidentelor de muncă, INID, Bucureşti, 1993. 9. Seracin M. Rolul factorului uman în producerea şi prevenirea accidentelor de muncă, INID, Bucureşti, 1993. 10. Darabont A. Iorga I. Ciodaru Michaela – Măsurarea zgomotului şi vibraţiilor în tehnică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1983 11. Gafiţanu M. Merticaru V. Focşa V. Biborosch L. – Vibraţii şi zgomote, Ed. Junimea, Iaşi, 1980 12. Manolescu A. – Economia şi organizarea ergonomică a muncii, ASE, Bucureşti, 1974

16

13. Burloiu P. - Economia şi organizarea ergonomică a muncii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990 14. Mihăilă I. – Bazele ştiinţifice şi aplicaţiile ergonomiei, Ed. Medicală, Bucureşti, 1982 drd. ing. Gheorghe-Paul MANOLESCU

Inspector şef-adjunct ssm, ITM Caraş-Severin

ing. Dimitrie SOCENEANŢU Autorizat M.M.S.S.F. prof. dr. ing. Otilia BIZEREA Universitatea de Vest Timişoara dr. Marius Petru SOCENEANŢU Director drd. ing. Doru Hauptmann Autorizat M.M.S.S.F.

17

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

Petre BONŢIDEANU

OCCUPATIONAL EXPOSURE AT NOISE

Study concerning the action of the noise on the occupationally exposed employees. Occupational exposure at noise and its effects on the health state of the employees has been studied with measurements of noise at the greater level of the workers (87dB)for a long period of time lead to professional diseases: hypertension, digestive diseases, nervous breakdowns Cuvinte cheie : risc de hipoacuzie sau surditate profesională

1.Introducere

1.1 Zgomotul[1] este o vibraţie acustică fără componente bine definite, un sunet supărător,un sunet neregulat sau mai multe sunete de frecvenţe diferite care se suprapun. 1.2. Sursele producătoare de zgomot iau naştere prin:

- Acţiune mecanică : ciocnirea sau frecarea corpurilor; - Actiune aerodinamică : trecerea aerului prin orificii cu

secţiuni mici(evacuarea gazelor arse,etc.); - Acţiune electromagnetică :maşini rotative sau alternative,

datorită forţelor cu caracter periodic care apar in rotor si in stator;

18

- Acţiune termică : turbionii din focare in procesele de ardere, când tirajul este necorespunzător;

- Turbulenţa lichidelor : lovituri de berbec la instalaţii de apă, etc.

- Maşini pneumatice care produc sunete cu bandă largă de frecvenţa;

- Motoare cu explozie, turbine, ventilatoare; - Ciocanele de forjă care produc şocuri aplicate unor piese

metalice.

1.3.Efectele nocive ale zgomotului sunt:

Efectul de acoperire a sunetelor mai slabe de către un sunet mai intens si care poate face neinteligibilă vorbirea, poate împiedica perceperea semnalelor sonore, ascultarea funcţionarii maşinilor, înlesnind astfel producerea de accidente;

Oboseala auditivă, este un fenomen trecător, care produce o oboseală generală, o încetinire a reacţiilor psihice, diminuarea atenţiei, insomnie, excitabilitate crescută, reducerea capacităţii de munca. O audiogramă efectuată imediat după expunerea la zgomot va decela o pierdere de 14% a auzului. Caracteristica acestei perioade iniţiale este reversibilitatea completă a tulburărilor;

Surditatea audiometrică profesională, care este caracterizată prin leziuni ale urechii interne, provocate de munca desfăşurată timp îndelungat în condiţii de intensitate ridicată a zgomotului(slăbirea progresivă a auzului, surditatea totală bilaterală putând apărea după 10-20 de ani).Scăderea auzului predomină in banda octavei 3000 – 6000 Hz, însă practic, audiţia nu este sensibil atinsă; pierderea este de 14%, iar subiectul nu-si observă surditatea; dacă pierderea este mai mare subiectul are senzaţia surdităţii, in special pentru sunetele înalte si pentru vocile feminine; cu toate acestea subiectul in cauză poate duce o viaţă normală, mai ales in atelier unde, in mod paradoxal, aude relativ mai bine decât în linişte; pierderea audiţiei este de cca.23%, atingând si spectrul vorbirii(400 - 4000Hz).

Surditatea cu infirmitate (acţiunea mecanică traumatizantă a presiunii aerului) provocată de explozii sau zgomote foarte puternice, care produce spargerea timpanului sau alte traumatisme ale organelor din urechea internă. Pierderea calculată este enormă(până la 78%) si atinge toate frecvenţele vorbirii.

19

Etapele expuse mai sus sunt parcurse în mod neregulat si imprevizibil. Evoluţia se întinde în medie pe 15 ani, cu variaţii individuale.

2. Evoluţia surdităţii De obicei se produce o scădere importantă a auzului in timpul primilor ani de expunere la zgomot; urmează o perioadă de stagnare apoi o nouă scădere rapidă si greu de prevăzut. Zgomotele exercită o influenţă considerabilă asupra întregului organism. Vom enumera câteva dintre cele mai importante efecte generale:

♦ Perturbări ale funcţiei diencefalo-hipofizare; ♦ Jenă respiratorie si senzaţie de constricţie toracică,

tensiune dureroasă la nivelul globilor oculari si la nivelul feţei, greaţa, vărsături, acufene, oboseală generală, asemănătoare celei determinate de un efort intens;

♦ Zgomotul măreşte consumul de energie pentru aceeaşi intensitate de efort fizic;

♦ Scăderea in greutate, anemia, hipertensiunea arterială [2] cardiopatia ischemică, hiperlipemia, etc.;

♦ Cercetările experimentale au arătat că zgomotul, sub forma unor impulsuri de 80 - 85 si 90 - 100 decibeli, are o influenţă negativă mai mare asupra aparatului cardio - vascular si a sistemului nervos, decât zgomotul continuu de frecvenţă înaltă si medie, cu aceeaşi intensitate; fenomenul se explică prin dereglarea mecanismelor de coordonare ale sistemului nervos central;

♦ Nivelul productivităţii muncii este deosebit de afectat de zgomot. Randamentul celor care lucrează in zgomot este semnificativ mai redus decât al celor care lucrează în încăperi silenţioase;

♦ Zgomotul reduce capacitatea de concentrare intelectuală si atenţia, scăzând eficienţa lucrului, uneori cu 50 - 60%.Apar, de asemenea, tulburări de somn, care contribuie la crearea unui cerc vicios;

♦ În cazul unor procese automate, este posibil să nu se

deceleze scăderea productivităţii la expunerea la zgomot.

20

Apar, totuşi, o serie de tulburări psihice sau mentale, mai puţin discrete, la lucrătorii expuşi;

♦ Zgomotul acţionează asupra activităţii mentale ca un excitant stupefiant, care agravează oboseala, mascând-o. Adesea el devine o obişnuinţa periculoasă.

În afara celor relatate mai înainte, zgomotul poate constitui o

sursă permanentă de accidente si prin faptul că în timpul lucrului conversaţia este dificilă. De aceea, o cât de mică eroare în perceperea unui cuvânt poate conduce la o manevră greşită, care la rândul ei poate determina un accident. Măsurile de izolare fonică aplicate in unele secţii cu potenţial nociv ridicat au dus la diminuarea numărului de accidente de muncă.

3. Boli profesionale provocate datorită expunerii la zgomot Date furnizate de Institutul de Sănătate Publica Bucureşti, Secţia de Medicina Muncii, in lucrarea "Morbiditatea profesională in România în anii 2001 si 2002", autori: Dr. Adriana Todea si Dr. Aurelia Ferencz[3]

♦ Din datele raportate se constată că în România există un număr de 327.451 muncitori expuşi la zgomot.

♦ Numărul cazurilor noi declarate, de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot a înregistrat o continuă creştere în ultimii 10 ani, în 2001 înregistrându-se aproape o dublare a numărului de cazuri declarate, comparativ cu anul precedent (v.tabel 1).

Tabel 1

Anul 1991 1992 1993 1994 1995 Nr. caz 10 56 50 56 159 1996 1997 1998 1999 2000 2001 337 395 211 386 386 696

♦ În 2001, hipoacuziile s-au produs după o perioadă de

expunere profesională medie de 19,66 ani, iar surditatea profesională după 22,73 ani.

♦ Numărul de 696 cazuri de hipoacuzie profesională, declarate in anul 2001, care au plasat morbiditatea determinată de expunerea la zgomot pentru prima dată pe primul loc al morbidităţii profesionale, denotă preocupările medicilor de medicina muncii în depistarea

21

acestei afecţiuni invalidante prin ireversibilitatea deficitelor de auz apărute.

♦ Cele mai numeroase cazuri de hipoacuzie si surditate cauzate de expunerea la zgomot s-au înregistrat in judeţele Bihor, Sibiu, Gorj si Dolj.

Tabel cu distribuţia cazurilor noi de surditate şi hipoacuzie în principalele unităţi din ţară

Unitate Judeţ

Nr. cazuri

Vechimea medie

MECANICA DACIA AG 11 24.63 EXMOB SA BH 13 19,61 METALUL MESA SA BH 38 20,50 TERMOELECTRICA SA BH 6 13,83 EM RODNA BN 14 19,14 UPRUC BV 10 20,40 REMAR 16FEBRUARIE SA CJ 15 13,13

ELECTRO PUTERE DJ 22 18,54 SC TERMOELECTRICA SA GJ 20 14,50

SC ARDELEANA SA SM 17 26,11 COMPA SB 34 17,61 SC EMAILUL SA SB 29 23,72 SC KRUPP COMPA ARCURI

SB 15 19,60

SC RELEE SA SB 11 17,09 TEXROMED SB 22 19,50 SNGN ROMGAZ MS 11 17,00

Noile reglementări din domeniul protecţiei muncii: Codul Muncii, Normele Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002, Legea asigurărilor la risc profesional şi la accidente de munca, impun introducerea în practica de medicina muncii a unor metode cu sensibilitate crescută capabile să depisteze precoce expuşii cu risc de hipoacuzie sau surditate profesională. In favoarea introducerii acestor metode I.S.P.B. aduce următoarele argumente de ordin statistic(datele

22

au fost preluate din "Morbiditatea profesională in România in 2002", autori Dr. Adriana Todea şi Dr. Aurelia Ferencz):

♦ Numărul de expuşi la zgomot industrial se situează pe locul al doilea după cei cu solicitări musculoosteoarticulare 335.885 vs. 362.343);

♦ Deficitele auditive permanente de etiologie profesională pot evalua până la handicap auditiv, condiţie patologică cu implicaţii sociale si financiare importante;

În aceste condiţii cel puţin 2 măsuri au devenit evidente:

1. Scăderea limitei maxime admise pentru zgomot de la

90 la 87 dBA (cu menţiunea că portul antifoanelor este obligatoriu, ceea ce înseamnă în fapt un nivel de expunere personală zilnică de 85 dBA );

2. Introducerea rapidă in practică de medicina muncii a programelor de evaluarea riscului de hipoacuzie şi surditate profesională precum si a programelor de conservare a auzului.

4.Mijloace de combatere a zgomotelor si vibraţiilor[4]

4.1. Mijloacele tehnice constau în:

- Înlocuirea proceselor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele silenţioase(de exemplu nituirea pneumatică cu sudarea); - Înlocuirea mecanismelor cu mişcări rectilinii cu mecanisme cu mişcare de rotaţie; - Înlocuirea acţionării mecanice prin acţionare hidraulică, acolo unde este posibil; - Înlocuirea roţilor dinţate cu dinţi drepţi cu roţi dinţate cu dinţi elicoidali; - Echilibrarea corectă a organelor maşinilor; - Evitarea presiunilor ridicate în instalaţii; - Utilizarea ecranelor de protecţie pentru atenuarea propagării zgomo-tului de la sursă; - Menţinerea in bună stare a utilajelor;Izolarea acustică a utilajelor prin: capsulare antifonică, carcase fonoizolante, ecranare, etc.;

23

- Amplasarea raţională a surselor de zgomot în clădiri sau încăperi separate prin : insonorizarea platformelor, a pardoselilor, a pereţilor; - Izolarea operatorilor utilajelor în cabine fonoizolante; - Izolarea fundaţiilor maşinilor generatoare de vibraţii prin: izolaţii elastice, arcuri, etc.; - Utilizarea echipamentelor individuale de protecţie : antifoane interne sau externe, mănuşi vibroizolante;

4.2.Mijloacele organizatorice principale constau în:

4.2.1. Aplicarea metodelor de evaluare a riscului auditiv: Măsurarea nivelului de zgomot; dacă nivelul de zgomot este

mai mare de 80 dBA atunci este indicată: Efectuarea unei audiograme la angajare (audiograma de

referinţă), în cazul în care la măsurarea nivelului de zgomot se înregistrează o valoare mai mare de 80 dBA;

Efectuarea, anual, a unei audiograme la sfârşitul schimbului de lucru ; dacă această audiogramă îndeplineşte criteriul "deplasarea de 15dB," atunci este necesară efectuarea unei audiograme de confirmare în condiţii standard;

4.2.2. Examenul medical al lucrătorilor la angajare si periodic si neadmiterea la lucru a celor cu afecţiuni ale organelor auditive, ale căilor respiratorii, ale sistemului nervos, articular;

4.2.3. Schimbarea după anumite intervale de timp a lucrătorilor de la utilajele care produc zgomot;

4.2.4. Instruirea personalului. BIBLIOGRAFIE [1]Dr. Herman Hilda, Zgomotul si vibratiile la locul de muncă, “Obiectiv”, nr.3/2002; [2]Ionescu Daniela, Evaluarea efectelor zgomotului industrial asupra tensiunii arteriale, Revista româna de medicina muncii, nr.1,2,3/2004; [3]Dr.Todea Adriana si Dr. Ferencz Aurelia, Studiul privind morbiditatea profesională în România în anul 2001,2002; [4]Dr.ing.Pece Stefan, I.N.C.D.P.M. - Protecţia Muncii, Editura didactică si pedagogică 1996.

24

POLUAREA FONICA SI SANATATEA OMULUI

Andrei CIUCĂ PHONIC POLLUTION AND MANS HEALTH In the study there are presented aspects relevnt to the load influence the noise has on human health. There are presented sources that is making nois nowadags in the human architecture domain and industrial as well as recommendation regarding attenuation of the effect as rehards attention of the effect which the noise has on human organism as well as for operator that works whith this tools and for other peoples that are temporary or permanently in the thereabouts of the machinerys. Cuvinte cheie: zgomot, frecventa, intensitate, limite de expunere, nivel acustic, decibel, expunere, pragul senzatiei dureroase, ureche, timpan, auz, risc, sanatate, 1. Introducere Unii factori fizici precum zgomotul, vibraţiile si radiaţiile ionizante influenţează sănătatea forţei de muncă în proporţie de 40 % în ţările industrializate şi peste 80 % în ţările în curs de dezvoltare, acţionând în sensul tulburării auzului, deprecierii mişcărilor şi gesturilor suportate de sistemul osteo-articular şi muscular şi nu în ultimul rând, în sensul dezvoltării unor formaţiuni maligne care pot degenera în cancer. Zgomotul este o cauză frecventă a hipoacuziei de diverse grade a anumitor categorii profesionale precum dactilografele, piloţii,

25

conducătorii de tren sau tehnicienii de la turbinele hidroelectrice. Bineînţeles, limitele de expunere la zgomot depind de intensitatea şi frecvenţa sunetelor, de natura intermitentă sau continuă a semnalului şi de durata expunerii, ştiindu-se însă faptul că, în realitate, factorii de influenţă menţionaţi anterior determină creşterea logaritmică a gradului de risc. Din acest motiv, limitele legale acceptate trebuie sa fie mai coborâte decât cele calculate teoretic pentru anumite niveluri ale pragului auditiv; considerându-se că valorile de intensitate maximă trebuie să fie până la 85 decibeli pentru mai puţin de 5 ore de expunere pe zi; 90 dB pentru 2-5 ore; 95 dB pentru 1-2 ore de expunere si 105 dB pentru maxim 20 minute. Intr-un studiu efectuat într-un laborator de cercetare medicală al Aviaţiei SUA, pe un lot de 2.348 de piloţi s-a constatat că zgomotul motoarelor cu reacţie de la avioanele pe care aceştia le-au pilotat şi care depăşeşte pragul patologic de 140 dB a determinat pierderea auzului, prin vătămarea organului cohlear, la 78,8 % din ei, ceea ce arată că zgomotul reprezintă un important factor de risc al sănătăţii umane. 2. Câteva aspecte teoretice Deşi suntem în permanenţă înconjuraţi de sunete, atât la locul de muncă cât şi în oricare alt loc, în majoritatea cazurilor ne putem desfăşura activitatea ignorând “ zgomotul ambiental “. Odată cu creşterea nivelului ( intensitatea ) zgomotului, acesta devine un factor poluant al ambianţei de viaţă şi muncă, permanent, nedorit, care influenţează negativ nivelul de performare profesională, fiind de foarte multe ori cauza oboselii, a nervozităţii sau a scăderii cantitative şi/sau calitative a nivelului muncii prestate. Pentru a înţelege efectele zgomotului asupra angajaţilor este necesar să înţelegem natura sunetului. Sunetul este o forma de energie fizică creată de obiectele care vibrează. Aceste vibraţii se transmit sub forma unor “ valuri “ de presiune crescută sau scăzută care iradiază de la suprafaţa obiectului. Aceste “ valuri “ constituie stimuli fizici pentru ureche. Dimensiunile fizice ale sunetului sunt:

• Frecvenţa ( numărul de cicluri de vibraţii produse într-o secundă ). In general, la om plaja auditivă se înscrie între 16 şi 16.000 Hz;

• Intensitatea ( nivelul de presiune sonoră ), măsurată în dB. Intensitatea maximă tolerabilă este în jur de 100 dB, dar ea variază în funcţie de frecvenţă;

26

• Timbrul este calitatea care deosebeşte între ele sunetele egale ca frecvenţă şi intensitate. Timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile semnalului sonor. Sunetele pure sunt rar întâlnite, acestea au o singură frecvenţă ( de exemplu diapazonul ). Majoritatea sunetelor sunt însoţite de armonici. Studiile de specialitate au evidenţiat limitele inferioare ( pragul de audibilitate ) şi superioare ( pragul senzaţiei dureroase ) ale sunetelor pentru a fi receptate de om, precum şi faptul că aceste praguri variază odată cu frecvenţa sunetului. Astfel urechea omului este mai puţin sensibilă la frecvenţe joase decât la sunetele cuprinse între 1000 – 6.000 Hz. Un sunet de 60 dB la 100 Hz nu este perceput la fel de puternic ca un sunet de 60 dB la 2.000 Hz.

Fig. 1 Curbele de nivel acustic funcţie de frecvenţă

Pentru a evalua în ce mod perturbă zgomotul activitatea la locul de muncă, trebuie să se ţină cont de următorii factori:

• Zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu;

• Zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte, deranjează mai mult decât cele cu frecvenţe joase;

• Activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt perturbate în mai mare măsură decât celelalte;

• Sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de instruire decât în lucrările de rutină.

27

Pentru să se adop a şi limitarea depăşirii

resivă.

omotului este înşelător deoarece zgomotul este

ţie ale organismului contra pericolelor, aceste

90 dB oboselii şi lipsei

a nu perturba calitatea activităţii la locul de muncă, este necesar te o serie de măsuri pentru prevenire

anumitor niveluri de zgomot. Aceste măsuri pot fi: sociale ( norme şi legi de interzicere sau limitare a nivelului de zgomot ), tehnice ( soluţii silenţioase, pereţi fonoizolanţi ), organizatorice ( căşti de protecţie, dispunerea surselor de zgomot la o distanta mare de angajaţi) şi igienice ( control medical periodic, alimentaţie cu vitamine, etc.). Efectele patologice ale zgomotului sunt: surditatea traumatică şi perturbări ale sistemului nervos, cu evoluţie lentă sau agExpunerea excesivă la zgomot intens şi pe perioade lungi de timp determină surditatea. Ea este întâlnita, spre exemplu, la muncitorii din cazangerii care nu utilizează antifoane sau alte mijloace de protecţie individuală a auzului. In majoritatea cazurilor, pierderea auzului este un proces lent, nedureros. Efectul zgun pericol ce nu poate fi văzut, iar daunele ce le aduce auzului pot fi sesizate numai după ce perceperea unor sunete devine dificilă, sau în urechi este perceput un zgomot strident. Pierderea auzului datorită expunerii la zgomot este permanentă. Zgomotele de intensitate mare sînt produse de unele jucării, concertele rock, echipamentul de gradină sau focurile de armă. Expunerea pentru un timp îndelungat la zgomot puternic declanşează mecanisme de protecmecanisme manifestându-se prin următoarele reacţii vegetative: hipertensiune, tahicardie, constricţia vaselor cutanate, mărirea metabolismului, creşterea tensiunii musculare. Zgomotele peste 65 dB implică modificări psihice manifestate mai ales prin oboseală şi slăbirea atenţiei. La peste atenţiei li se adaugă leziuni ale organului auditiv extern ( ale timpanului ), creşte tensiunea arterială intracraniană, diminuează reflexele, determină tulburări ale sistemului cardiovascular cu instalarea hipertensiunii cronice, tulburări fiziologice ale aparatului digestiv de cele mai multe ori cu apariţia ulcerului, tulburări ale glandelor endocrine, se accelerează pulsul şi ritmul respiraţiei, etc.

28

Nivelul relativ al sunetului

Sursa generatoare dB 0 Prag de audibilitate

10 Foşnetul frunzelor 12 Şoaptă

20 – 50 ă Conversaţie discret50 – 65 aţie cu voce tare Convers65 – 70 Trafic rutier obişnuit 65 – 90 Trafic feroviar 75 – 80 Zgomot industrial

90 Tarfic rutier intens 90 – 100 Tunet 110 – 140

e Avion cu reacţie la decolar

130 Pragul senzaţiei dureroase

140 – 190 ave Decolarea unei nspaţiale

3. Zgomotul în activităţile de construcţii civile şi industriale

prezenţa zgomotului afectează sănătatea umană, de aceea ne vom alege u

Referitor la sursele de zgomot în domeniul construcţiilor vom face o clasifica

:

toare; ibratoare;

In practica de zi cu zi întâlnim o multitudine de domenii unde

n singur domeniu de activitate întâlnit la tot pasul şi aruncăm o privire asupra problematicii zgomotului în construcţii.

A. Generarea zgomotului

re a acestora şi anume: Maşini şi utilaje care produc zgomot: 1. utilaje de construcţie

a). de terasamente: - buldozere; - excavatoare; - buldoexcava- compactoare v

29

Fig.2 Un tractor vechi de 20 ani şi neîntreţinut corespunzător produce un zgomot infernal

b). auxiliare: - motocompresoare; - electrocompresoare c). pentru materiale de construcţie: - concasoare; - ciururi vibratoare; - vibroprese. 2. Mijloace de transport auto:

- autobasculante şi autospeciale. 3. Utilaje de mică mecanizare şi unelte portabile: a). pickhammer pneumatic ( +compresor aferent ); b).demolator ( pickhammer cu motor termic ); c). placă vibratoare cu motor termic; d). maşini de finisat parchet; e). unelte portabile acţionate electric:

- maşini de găurit; - rotopercutoare;

30

- malaxoare pentru beton ( betoniere).

Fig.3 Chiar dacă operatorul acestui utilaj ar purta antifoane, locatarii şi trecătorii din

- fie straie circulare;

straie cu lanţ. f). maşin de mică putere:

beton şi asfalt. g). vibra căr.

ix; ebitat cu disc;

apropierea zonei de lucru sunt afectaţi. ră

- polizoare; - electrofierăi acţionate cu motor termic- generatoare de curent electric; - motofierăstraie cu lanţ; - motopompe; - freze de tăiat toare independente- pe cofrag, pe bun

4. Maşini de tăiat, polizat, prelucrări mecanice: a). pentru metal:

- polizor f- maşini de d- ciocan pneumatic forjă;

b). pentru lemn:

31

- gater; - fierăstrău circular fix;

mplărie.

Fig. 4 Această maşină echipată cu motor termic, pe lângă zgomotul produs de motor

Analizând a neratoare de zgomot se observă faptul că:

zgomotu ste p

- maşini universale de tâ

generează şi zgomot datorită contactului dintre scula aşchietoare şi materialul tăiat. ceste ge

• La utilajele grele, mijloace de transport auto, etc.l e uternic datorită faptului că sunt echipate cu motoare de

putere mare, generatoare de zgomot prin însasi construcţia lor şi a nu se pierde din vedere situaţia des întâlnită ca aceste utilaje să fie de construcţie veche ( 10 – 15 ani sau mai mult ) uzura dobândită fiind un factor care se însumează la cauzele generatoare de zgomot;

32

Fig. 5 Banala “ betonieră “, dacă este incorect întreţinută şi mai ales dacă are angrenajul uzat produce un zgomot extrem de neplăcut şi deranjant.

• La utilajele auxiliare ( compresoare spre exemplu ) zgomotul generat de motor ( electromotor sau motor termic ) se asociază cu cel generat de compresorul pe care îl acţionează;

• La utilajele pentru materiale de construcţii, spre exemplu la concasoare zgomotul motorului se asociază cu cel produs de spargerea materialului prelucrat iar la ciururi, zgomotul motoarelor se asociază cu cel produs de sitele vibratoare;

• La mijloacele de mică mecanizare şi unelte portabile acţionate cu motor termic zgomotul produs de funcţionarea motorului se asociază cu cel produs la contactul dintre scula aşchietoare şi materialul de prelucrat, existând situaţii când acesta este chiar amplificat.

• La mijloacele de mică mecanizare şi uneltele portabile actionate electric în mod asemănător ca şi mai sus, exemplificând mai ales cele montate pe buncăre de descărcare sau pe cofraje, elemente care amplifică puternic zgomotul.

33

Din cărţile tehnice ale unor unelte portabile mai frecvent utilizate şi larg răspândite pe şantierele de construcţii montaj am selectat câteva date, prezentate mai jos:

Nivel dB ( A ) Nr.

crt.

Denumirea

Putere kW

Presiune

sonora

Putere Sonora

1 Maşină de găurit PSB 650 RE 0,65 99 112 2 Maşină de găurit cu percuţie GSB

20 – 2 0,70 96 109

3 Maşină de găurit cu percuţie GBH 2 - 26 DRE

0,80 99 112

4 Rotopercutor GBH 5 DCE 1,10 90 103 5 Rotopercutor GBH 11 DE 1,50 91 104 6 Demolator ( pickhammer ) GSH

27 1,90 91 104

7 Polizor portabil GSW 24 – 230 2,40 92 105 8 Fierăstrău circular GKS 55 – 65 1,20 88 101 9 Motofierăstrău cu lanţ STIHL MS

390 3,40 102 116

In documentaţia tehnică pusă la dispoziţie de către firma producătoare la vânzarea fiecăruia dintre aceste produse se atenţionează asupra obligativităţii utilizării mijloacelor de protecţie individuală a auzului.

Din practica de zi cu zi se cunoaşte faptul că ( în România ) în rare cazuri operatorii care efectuează lucrări cu acestea utilizează mijloacele individuale de protecţie, sau chiar dacă le utilizează, persoanele care se află în apropierea zonei de lucru nu utilizează aşa ceva pentru simplul fapt că nu au la îndemâna astfel de mijloace.

Utilizarea acestor scule la diverse lucrări în spaţiile de locuit, pe lângă efectele negative asupra operatorilor şi a celorlalţi participanţi la activitate, creează un pronunţat disconfort locatarilor.

3. Ce ar fi de făcut ?

Normele şi reglementările în vigoare arată foarte clar ce măsuri trebuiesc luate în situaţiile în care sunt depăşite anumite valori ale zgomotului, cu toate acestea, din practica de zi cu zi, se ştie foarte clar

34

Fig. 6 Această benă pentru mortar se curăţă periodic de materialul întărit rămas în interior. Operaţia se face de regulă prin lovirea corpului acesteia cu un ciocan. Nu încercaţi să măsuraţi nivelul zgomotului în acest timp întrucât riscaţi să vă dereglaţi aparatul de măsură. că puţine sunt locurile, societăţile şi operatorii care respectă prevederile legale din diverse motive, cum ar fi lipsa de fonduri financiare, comoditate, ignoranţa, subestimarea pericolului din necunoaştere, rea voinţă etc. Momentan, pentru a efectua diverse lucrări, nu există posibilitatea eliminării în totalitate a echipamentelor tehnice generatoare de zgomot, spre exemplu să se folosească laseri de medie sau mare putere pentru găurit, tăiat etc. Soluţiile la îndemâna oricărui agent economic, preocupat de sănătatea angajaţilor săi este să asigure echipamentul individual de protecţie, dacă alte măsuri nu sunt aplicabile, dar şi să vegheze permanent ca acesta să fie corect utilizat. Cu ocazia controlului medical periodic, personalului care lucrează în condiţii de zgomot să-i fie prezentate rezultatele examinării aparatului auditiv şi în situaţia în care acesta este afectat să i se explice

35

şi cauzele care au condus la starea de fapt, fiind totodată avertizat asupra consecinţelor ireversibile în situaţia ţn care continuă desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii, fără asigurarea măsurilor de protecţie, de altfel obligatorii. Pentru a proteja şi alte categorii de persoane afectate, cum ar fi trecători, locatarii locuinţelor din apropierea şantierelor sau a punctelor de lucru ar fi foarte indicat să se utilizeze panouri mobile, confecţionate din materiale fonoabsorbante, care să reducă nivelul zgomotului cel puţin la o valoare acceptabilă. BIBLIOGRAFIE [ 1 ] Darabont A.,Pece S., Dăscalescu A., Managementul Securităţii şi Sănătăţii în muncă, Editura AGIR, Bucureşti 2001. [ 2 ] Darabont A., Pece S., Protecţia Muncii ( manual pentru învăţământul universitar ), Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti 1996 [ 3 ] Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, Munca in conditii de securitate pe acoperisuri. [ 4 ] Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in munca, Securitate si Sanatate in Munca pe santierele de constructii de mici dimensiuni. [ 5 ] *** Legea nr. 90 / 1996 – republicata si modificata [ 6 ] *** site UT Cluj Napoca, unibuc.ro, parinti.com [ 7 ] *** Surse proprii de informare, ca urmare a controalelor efectuate la unităţile de profil şi discuţii cu d-l ing. Dragoş Ploeşteanu – S.C. CONSTRUCŢII MONTAJ S.A. Zalău

36

LEGISLAŢIA CU REFERIRE DIRECTĂ LA CONTROLUL ZGOMOTULUI Ovidiu Tiberiu NAGY

LOWS FOR NOISE

This study tries to identify the legislation with application in the safety and health and more. The Romanian legislation is very vast and in continuous evolution, therefore, maybe this material is not complete.

Cuvinte cheie : sancţiuni, certificare, instituţii, echipamente tehnice

1. Consideraţii generale Plecând de la ideea că nu poţi controla un domeniu de activitate

fără să cunoşti legile după care îşi desfăşoară activitatea, acest studiu încearcă să identifice principalele acte normative care reglementează diferite domenii de activitate ale omului. Deşi iniţial am dorit să fie o lucrare foarte amplă cu extrase din toate aceste legi, datorită spaţiului limitat mă voi referi doar la cele mai importante, pentru a ne putea face o impresie asupra importanţei care se acordă efectelor nedorite pe care zgomotul o pate avea asupra omului şi nu numai.

2. Principalele acte normative

Dintre cele mai importante acte normative referitoare la zgomot

putem aminti (într-o ordine relativă a importanţei)

37

2.1. Constituţia României prin art 41: (2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea

privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, … coroborat cu :

2.2. Legea 53/2003 – CODUL MUNCII Art. 174. (1) Pentru femeile gravide, lăuze şi care alăptează,

angajate în activităţi susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă, a căror listă este prezentată în tabelul 3, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul şi durata de expunere a angajatelor în unitatea respectivă, pentru a depista orice risc pentru securitatea şi sănătatea angajatelor şi orice efect posibil asupra sarcinii sau alăptării şi pentru a stabili măsurile care trebuie luate.

Art. 184. (1) Tinerii trebuie să fie protejaţi împotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sănătatea şi dezvoltarea lor, riscuri care rezultă din lipsa lor de experienţă, din conştientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potenţiale ….

(2) În acest scop, se interzice munca tinerilor în activităţi care: e) pun în pericol sănătatea din cauza frigului ori căldurii extreme

sau din cauza zgomotului ori vibraţiilor. 2.3. Ordonanţă de urgenţă nr. 96/2003 privind protecţia

maternităţii la locurile de muncă – aceasta prin art. 5 reia prevederile art. 174 din Codul muncii. 2.4. Legea protecţiei muncii nr. 90/1996*)

Cu excepţia art 5 (3) conform căruia “Domeniile pentru care se elaborează normele generale de protecţie a muncii sunt cuprinse în anexa nr. 1 la prezenta lege” şi a punctului 5 din anexa 1 5 Mediu de

muncă zgomot, vibraţii şi ultrasunete: intensitate şi punct de expunere;

Observaţie : Legea 90/1996 nu face nici o referire directă la sancţiuni pentru nerespectarea nivelurilor maxime admisibile ale zgomotului.

2.5. Ordin nr. 508/2002 al MMSSF – Norme generale de protecţie a muncii cuprinde următoarele prevederi în domeniu :

Art. 474 Acţiunea zgomotului la locul de muncă nu trebuie să afecteze nici securitatea muncii, nici sănătatea omului.

Art. 475 Limita maximă admisă pentru zgomotul de la LM cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială normală a atenţiei este de 90 dB(A) nivel acustic echivalent continuu pe săptămâna de lucru. ….

Art. 477 La proiectarea unităţilor vor fi prevăzute măsuri pentru atenuarea zgomotului prin caracteristici constructive (izolarea şi absorbţia acustică a elementelor clădirilor pe baza evaluărilor nivelului surselor de zgomot, criterii de amplasare a surselor de zgomot etc.).

38

Art. 480 Dacă nivelul de zgomot la locul de muncă nu poate fi adus, prin mijloace tehnice, la valori pentru care zgomotul să nu constituie un factor de risc, este obligatorie utilizarea mijloacelor individuale de protecţie împotriva zgomotului.

2.6. Legea 61/1991*) pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, care stipulează :

Art. 2 Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte, …: 28) tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de

zgomote cu orice aparat sau obiect … 2.7. Legea nr. 301/2004 CODUL PENAL Art. 402: Poluarea fonică Producerea de zgomote peste limitele admise de lege, în mod

repetat, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea persoanelor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amenda.

2.8. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii Art. 5 Pentru obţinerea unor construcţii de calitate

corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe:

f) protecţie împotriva zgomotului.2.9. Hotărâre nr. 261/2001 încadrare a locurilor de muncă în

condiţii deosebite Art. 2 (1) Criteriile pentru încadrarea LM în condiţii deosebite sunt prezenţa în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, ….. b) răspunsul specific al organismului …, evidenţiat prin indicatori

de expunere şi/sau de efect biologic…; c) .. prin boli profesionale înregistrate la LM în ultimii 15 ani. 2.10. Legea 31/1991 –stabilirea duratei timpului de muncă sub 8

ore pe zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite … Art. 2 (1) Stabilirea categoriilor de personal, a activităţilor şi

locurilor de muncă … se face pe baza următoarelor criterii: d) existenţa unor condiţii de muncă ce implică … zgomot intens; Art. 3 (1) Existenţa condiţiilor deosebite …la LM se stabileşte, …

de ISTPM (ITM), pe baza determinărilor efectuate de către personalul încadrat în unităţile specializate … din care rezultă depăşirea limitelor prevăzute de normele naţionale de protecţie a muncii . …

39

2.11. Ordin 803/2001 … indicatori de expunere şi/sau de efect biologic relevanţi pentru stabilirea răspunsului specific al organismului la factori de risc de îmbolnăvire profesională

2. Indicatori de răspuns specific al organismului Nr. crt. Noxa Indicator de răspuns specific 472 Zgomot Hipoacuzie şi surditate de percepţie

3. Indicatori de răspuns *nu sunt specifici *pot fi utilizaţi pentru fundamentare strategie de sănătate si securitate la locul de munca *nu reprezintă criterii pentru aplicare metodologie de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii de muncă deosebite

ZGOMOT EFECTE n.a.e.c.s. cu valori mai mari de 60 dB(A) pentru solicitarea neuropsihică deosebita si >75 dB(A) pentru solicitarea neuropsihica crescută

*Deplasarea temporară a pragurilor auditive *Scăderea capacităţii de concentrare/atenţiei *scăderea timpilor de reacţie la stimuli auditivi si/sau vizuali. *Acuze auditive la mai mult de 35% din subiecti la sfarsitul activitatii versus inceput. *Cresterea tensiunii arteriale.

1.a. Frecvenţa cardiacă (FC) Creşterea FC cu mai mult de 20 bătăi 1.c. Tulburări de ritm Prezenţa tulburărilor de ritm cardiac 1.d. Tensiunea arterială Creşterea tensiunii arteriale

2.12. Hotărâre 115/2004 – cerinţe esenţiale de securitate ale EIP ANEXA 2: cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate3.5.Protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale zgomotuluiEIP proiectate pt. a preveni efectele dăunătoare ale zgomotului

trebuie să aibă capacitatea de a asigura atenuarea acestuia în asemenea măsură încât nivelurile sonore echivalente percepute de utilizator să nu depăşească în nici o împrejurare valorile limită zilnice…

Toate EIP trebuie să poarte o etichetă care să indice nivelul de atenuare acustică şi valoarea indicelui de confort asigurat de EIP; dacă acest lucru nu este posibil, eticheta trebuie aplicată pe ambalaj.

2.13. Hotărâre 119/2004 – stabilirea condiţiilor pt introducerea pe

piaţă a maşinilor industriale Art. 20 Organul de control … este Inspecţia Muncii,

40

Art. 4 Maşinile şi componentele de securitate ..trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate care le sunt aplicabile, ….

Art. 21 a) nerespectarea prevederilor art. 4, cu amendă de la 5.000. lei la 10.000 RON, retragerea de pe piaţă, interzicerea utilizării, introducerii pe piaţă şi punerii în funcţiune a produselor neconforme;

(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor .. se fac de către personalul împuternicit din cadrul Inspecţiei Muncii.

ANEXA 1: CERINŢE ESENŢIALE 1.5.8.ZgomotMaşinile trebuie proiectate şi construite astfel încât riscurile

rezultate din emisiile de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la sursă.

1.7.5.Instrucţiunid) … Documentaţia tehnică … trebuie să prezinte informaţii

referitoare la emisiile de zgomot aerian menţionate la lit. f), …f) Instrucţiunile trebuie să prezinte următoarele informaţii

referitoare la zgomotul aerian emis de maşină, fie valoarea reală, fie valoarea stabilită pe baza măsurărilor efectuate pe o maşină identică:

- nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, la posturile de lucru, dacă aceasta depăşeşte 70 dB (A); dacă acest nivel nu depăşeşte 70 dB (A), acest fapt trebuie specificat;

- valoarea maximă a presiunii acustice instantanee ponderată C, la posturile de lucru, dacă aceasta depăşeşte 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 Pa);

- nivelul de putere acustică emis de maşină, dacă nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, la posturile de lucru, depăşeşte 85 dB (A).

În cazul maşinilor de dimensiuni foarte mari, în locul nivelului de putere acustică poate fi specificat nivelul de presiune acustică continuu echivalent în poziţii precizate din jurul maşinii.

Dacă postul/posturile de lucru nu a/au fost definit/definite sau nu poate/pot fi definit/definite, nivelurile de presiune acustică trebuie măsurate la o distanţă de 1 m de suprafaţa maşinii şi la o înălţime de 1,60 m faţă de sol sau de platforma de acces. Trebuie indicate poziţia şi valoarea maximă a presiunii acustice.

3.2.Locuri de muncă3.2.1.Post de conducere a maşinilor…Dacă maşina este prevăzută cu cabină, aceasta trebuie

proiectată, construită şi/sau echipată astfel încât să asigure

41

conducătorului condiţii bune de lucru şi să-l protejeze împotriva oricărui pericol care poate apărea (de ex: …, zgomot şi vibraţii excesive, etc.)…

2.14. Hotărâre 539/2004 –limitarea nivelului emisiilor de zgomot în

mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilorArt. 1 … stabileşte aplicarea standardelor referitoare la emisia de

zgomot, …, marcarea, documentaţia tehnică şi modul de colectare a datelor cu privire la emisia de zgomot în mediu provenit de la echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor, având ca scop buna funcţionare a pieţei interne în condiţii de protecţie a sănătăţii şi confortului oamenilor.

Art. 4 (1) a)echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor:1.toate maşinile industriale definite la art. 2 alin. (1) din HG

119/2004 …, sunt destinate a fi utilizate conform tipului lor în aer liber şi care contribuie la expunerea la zgomote în mediu. Se consideră utilizare în exteriorul clădirilor utilizarea echipamentelor într-un mediu în care transmisia sunetului nu este afectată sau nu este afectată în mod semnificativ, de exemplu în corturi, sub copertine de protecţie împotriva ploii sau în carcasele clădirilor;…

Art. 6 (1) … pot fi introduse pe piaţă sau puse în funcţiune numai dacă se conformează prevederilor prezentei, poartă marcajul CE şi indicarea nivelului de putere acustică garantat şi sunt însoţite de o declaraţie de conformitate EC.

Art. 16 (1)Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia are obligaţia de a transmite la Inspecţia Muncii o copie a declaraţiei de conformitate EC pentru fiecare tip de echipament prevăzut la art. 2, introdus pe piaţă sau pus în funcţiune în România.

Art. 18 (1) Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, …

(5)Orice decizie luată în baza prezentei hotărâri de către Inspecţia Muncii, din care rezultă sancţiuni şi restricţii de introducere pe piaţă sau punere în funcţiune a echipamentelor care funcţionează în exteriorul clădirilor ori retragerea de pe piaţă a acestora, trebuie să menţioneze:

a)temeiul legal al deciziei, în condiţiile prezentei hotărâri;b)căile de atac împotriva deciziei, în condiţiile legii; şic)termenele pentru exercitarea căilor de atac

şi se aduce la cunoştinţă celui sancţionat într-un interval de 72 de ore.

2.15. Ordin nr. 1.258/2005 pentru stabilirea unităţilor responsabile

cu elaborarea hartilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile şi

42

aeroporturile aflate în administrarea lor, a hartilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, precum şi limitele de competenta ale acestora

2.16. Lista oficială L.O. – 2004 a mijloacelor de măsurare supuse

controlului metrologic legal

L92-1 Microfoane 1 L92-2 Sonometre 1 L92-3 Analizoare de frecvenţă a semnalului

acustic de 1/1 şi 1/3 octavă 1

L92-4 Dozimetre de zgomot 2

Mijloace de măsurare a nivelului de presiune acustică 10)

L92-5 Expozimetre sonore individuale 2 L96-1 Audiometre tonale 1 Audiometre L96-2 Audiometre vocale 1

2.17. Ordin 188/2004 –constituirea Registrului operativ naţional al

bolilor profesionale şi a Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale

având în vedere prevederile …Legii 90/1996, republicată, ale Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, şi …ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1 Se constituie la nivelul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti Registrul operativ naţional al bolilor profesionale, reprezentând baza de date privind morbiditatea profesională.

Art. 5 (1) Structurile medicale care participă la colectarea sistematică şi continuă a datelor privind bolile profesionale sunt:

a)institutele de sănătate publică din Bucureşti, Cluj-Napoca, laşi şi Timişoara, prin secţiile de medicină muncii;

b)direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin structurile de medicina muncii, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local;

c)structurile de asistenţă medicală primară şi de specialitate, în toate formele lor de organizare, de stat sau private, cu activitate autorizată pentru servicii de medicina muncii.

Art. 6 Aceste structuri participă la colectarea sistematică şi continuă a datelor din teritoriu, precum şi la evaluarea factorilor de risc

43

profesionali care au generat bolile profesionale, în scopul prevenirii acestora şi asigurării unui mediu de muncă sanogen.

Art. 9 Declararea cazului de boală profesională se face de către medicul de medicina muncii din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti pe fişa BP , prezentată în anexa nr. 4, care se trimite la Institutul de Sănătate Publică Bucureşti – Secţia de medicina muncii, în cursul lunii în care s-a confirmat îmbolnăvirea.

2

Anexa nr. 1: Tabel cuprinzând bolile profesionale cu declarare obligatorieBoli ale urechii

Zgomot peste LMA 28. Hipoacuzie, surditate Substanţe chimice ototoxice

3. Concluzii

Din păcate în actualul stadiu al legislaţiei din ţara noastră, acelaşi

problematică este împărţită între mai multe instituţii ceea ce constituie un real impediment pentru personalul din aceste instituţii. O lege a limitării nivelului de zgomot unică, pe cele două componente esenţiale :

-zgomote produse în interiorul clădirilor -zgomote produse în exteriorul clădirilor

indiferent de sursa care îl produce, şi care prin natura lor pot afecta starea de sănătate a oamenilor, siguranţa clădirilor, etc ar fi fost mult mai oportună. Ovidiu Tiberiu NAGY, inspector de muncă Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj

44

INTERDEPENDENŢA DINTRE ZGOMOT ŞI VIBRAŢII

Drd. Ing. Horia FIRON

CORRELATION BETWEEN NOISE AND VIBRATIONS

The strong industry development during last decades, leaded to the increasing of the number and power of the noise and vibration sources, having as result a high noise and vibration pollution for many workplaces and extended areas.

The scientific researches emphasized the fact that noise and vibration, exceeding certain intensity have negative consequences for the safety and operational characteristics of the installation and technical equipments situated in polluted areas, as well as for the safety and quality of the products.

In the same time, clinical researches highlighted on statistical bases the fact that noise and vibration exceeding certain limits have negative medical effects by affecting the health and working capacity of the employees.

Cuvinte cheie: zgomot aerodinamic, magnetic, aerian, structural, de

impact, vibraţii, ultrasunete. 1. Introducere

Dezvoltarea impetuoasă a industriei înregistrată în ultimele decenii, a condus la creşterea numărului şi a puterii surselor de zgomot şi vibraţii, având ca urmare poluarea cu zgomote şi vibraţii a numeroase locuri de muncă şi chiar a unor zone foarte întinse.

Cercetările ştiinţifice efectuate au pus în evidenţă faptul că zgomotul şi vibraţiile, care depăşesc anumite intensităţi, afectează

45

nefavorabil caracteristicile funcţionale şi de siguranţă ale instalaţiilor şi agregatelor amplasate în zone poluate, cu efecte negative asupra siguranţei în exploatare şi asupra calităţii produselor.

Pe de altă parte, cercetările clinice au pus în evidenţă pe baze statistice faptul că zgomotul şi vibraţiile, care depăşesc anumite limite, prezintă efecte nocive cu grave consecinţe pe plan medico-sanitar prin afectarea sănătăţii şi capacităţii de muncă a angajaţilor.

Pe plan social se constată o creştere rapidă a numărului de persoane expuse acţiunii nocive a zgomotului şi vibraţiilor. Ambele aspecte, medico-sanitare şi cele sociale, generează în ultimă instanţă pierderi economice, care rezultă din scăderea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală a angajaţilor, scoaterea din circuitul productiv, temporar sau definitiv, a unui număr mare de angajaţi, ca urmare a îmbolnăvirilor şi accidentelor profesionale, concedii medicale, pensionări premature ş. a. Metodele moderne de combatere a zgomotului şi vibraţiilor urmăresc atingerea a trei scopuri distincte: 1. un scop de natură tehnică, ce constă în realizarea de instalaţii şi agregate care să elimine generarea de zgomot şi vibraţii peste limitele admise, în vederea evitării înrăutăţirii caracteristicilor funcţionale, a scăderii calităţii produselor şi a degradării premature a elementelor componente ale acestora; 2. un scop de natură medico-sanitară, care constă în protejarea angajatului împotriva efectelor complexe provocate de aceste noxe, efecte care afectează confortul fizic şi psihic, starea de sănătate şi capacitate de muncă; 3. un scop de natură socială, care constă în înlăturarea aspectului de noxă socială, pe care îl prezintă poluarea cu zgomote şi vibraţii. [2] În conţinutul acestei lucrări ne referim la cei doi factori de risc şi confortul acustic, la acţiunea dăunătoare a acestor forţe şi în fine acţiunea dăunătoare a ultrasunetelor în cazul expunerii la astfel de solicitări. 2. Interferenţa dintre zgomot, vibraţii şi ultrasunete Este cunoscut faptul că atunci când un corp se află în mişcare oscilatorie datorită unei forţe exterioare, se produc vibraţii care în anumite situaţii sunt percepute de om sub formă de trepidaţii, precum şi sub formă de sunete. [5]

46

Pentru a putea vibra, corpul primeşte din exterior o anumită energie. O cantitate mai mare sau mai mică din această energie primită de corpul care vibrează este transferată mediului înconjurător, adică corpul radiază, iar undele acustice generate, în deplasarea lor prin mediu, transportă la distanţă această energie. Dacă în urma acestei radiaţii se produce un sunet, radiatorul acustic devine o sursă sonoră. Ca exemplu de surse sonore pot fi menţionate: vocea omenească, instrumente muzicale, motoarele, difuzoarele etc., şi în general orice corp prin vibraţie generează sunete. Prin analogie cu nivelul acustic al zgomotului mărimile corespunzătoare vibraţiilor sunt date în tabelul următor:

Zgomote Vibraţii Mărime Unităţi Mărime Unităţi

Intensitate W / cm² Deplasare cm Viteză cm / s Nivel de intensitate

dB Acceleraţie cm / s²

Nivel de tărie fon Nivel de intensitate vibrar Nivel de tărie pal

Zgomotele luând naştere ca urmare a vibraţiei unui corp, rezultă că pot fi grupate în mai multe categorii în raport cu natura forţelor care produc aceste vibraţii. Astfel, în cazul zgomotului produs prin ciocnire, acesta este generat de acţiunea unei forţe datorită ciocnirii, în urma căreia un corp poate vibra ca un tot, ansamblul punctelor deplasându-se în faţă - când rigiditatea corpului este apreciabilă - intensitatea sunetului vitezei particulei corpului, sau în corp pot lua naştere unde de încovoiere - când rigiditatea corpului este relativ scăzută, ca în cazul plăcilor şi barelor ale căror dimensiuni sunt mari în raport cu lungimea de undă a sunetului generat - şi intensitatea sunetului depinde de natura materialelor din care sunt confecţionate corpurile care se ciocnesc de masa corpului care vibrează şi de dimensiunile acestuia. În această categorie intră zgomotele produse de ciocanele de forjă şi ciocanele pneumatice, maşinile de stanţat, războaiele de ţesut, polizoare, planşeele supuse acţiunii de impact etc. Frecvenţele sunetului emis în urma unei acţiuni de şoc depind de frecvenţele proprii de vibraţii ale corpurilor lovite, fiind independente de frecvenţa de repetare a şocurilor. Când zgomotul este produs de vibraţiile unui corp ca urmare a acţiunii forţelor de frecare care iau naştere atât la mişcarea de

47

translaţie, cât şi la mişcarea de rotaţie a două corpuri, intensitatea sunetului produs depinde de coeficientul de frecare şi de reacţiunile normale dintre corpurile în contact. Prin urmare, cu cât suprafeţele corpurilor sunt mai rugoase, având asperităţi mai pronunţate cu atât intensitatea zgomotului produs este mai mare. Corpul pus în vibraţie în urma frecării, vibrează pe frecvenţele sale proprii care vor determina spectrul zgomotului generat, acesta depinzând şi de amortizarea internă a vibraţiilor corpurilor în trecere. Rularea roţilor pe şine, prelucrarea pieselor la raboteze, rotirea axelor în lagăre generează zgomot prin frecare. Zgomotul aerodinamic, denumit şi zgomot de sirenă este generat de scurgerea unui fluid între suprafeţe rigide, fixe (de exemplu, refularea aerului printr-o gură de ventilator), precum şi scurgerea fluidelor datorită mişcării relative a suprafeţelor (de exemplu, rotirea unei elice, a rotorului unei maşini) care atrage după sine variaţii de presiune, forma spectrului zgomotului depinde de o serie de factori printre care dimensiunile şi forma conductei de scurgere a fluidului, viteza curentului, de debit, vâscozitate etc. În cazul zgomotului de jet, analizele spectrale au pus în evidenţă şi existenţa unui spectru infrasonor şi ultrasonor. În cazul zgomotului magnetic, care este specific maşinilor electrice, acesta se datorează forţelor periodice care se exercită în interspaţiul dintre stator şi rotor. Componentele tangenţiale ale forţelor magnetice dau naştere momentului (cuplului) total care produce lucrul util al motorului, iar componentele radiale nu contribuie la efectuarea unui lucru mecanic util, ci acţionând asupra elementelor maşinii electrice, le pun în vibraţie, generând zgomot. Deci, de mărimea componentelor radiale ale forţelor magnetice depinde şi intensitatea zgomotului generat. Astfel, zgomotul se datorează formării de turbioane în focar, desprinderii turbioanelor de pe marginea arzătorului şi vibraţiilor aerului în focar. În spectrul unui asemenea zgomot predomină componentele de joasă frecvenţă 60 - 260 Hz, aceasta datorându-se şi apariţiei fenomenului de rezonanţă între vibraţiile proprii ale focarului şi vibraţiile generate de arzător. În toate cazurile, în condiţii egale de frecvenţă şi intensitate, acţiunea dăunătoare a zgomotului asupra organismului omenesc este şi mai accentuată atunci când zgomotul este însoţit de vibraţii mecanice, deosebindu-se mai multe situaţii:

48

* o primă situaţie este aceea în care omul se află în încăperi în care sunt în funcţiune diferite maşini şi instalaţii, în care acţionează simultan zgomote şi vibraţii de diferite frecvenţe şi spectre, având intensităţi ridicate (maşini de prelucrare a metalelor sau a lemnului, maşini textile, motoare de avioane etc.). Astfel, aparatul vestibular este sensibil la acceleraţiile corpului şi la modificările de poziţii în câmpul gravitaţional, răspunzând la frecvenţele foarte joase; * o altă situaţie este aceea în care întregul organism este supus vibraţiilor produse de către maşini şi aparate care se mişcă împreună cu omul (autovehicule, tractoare, poduri rulante etc.); * mai există situaţii în care numai anumite părţi ale corpului omenesc sunt supuse la acţiunea directă a vibraţiilor produse de diferite maşini, instalaţii sau unelte (unelte pneumatice, ciocane, maşini de găurit etc.). În aceste ultime situaţii corpul este supus la vibraţii prin contact direct cu corpurile solide în vibraţie. Frecvenţele acestor vibraţii se află în limita inferioară a frecvenţelor audibile sau în domeniul infrasunetelor. Consecinţele asupra sănătăţii şi capacităţii de muncă a persoanelor care lucrează în industrie, în raport cu alte sectoare sunt mai periculoase şi mai grave, deoarece atât zgomotele cât şi vibraţiile sunt mai puternice şi de durată mai mare, cât şi datorită interacţiunii acestor două noxe, mai ales în situaţia în care zgomotul poate fi amplificat prin montarea agregatelor maşinilor-unelte, utilajelor industriale care vibrează, fără luarea măsurilor necesare de atenuare a transmiterii vibraţiilor la elementele de construcţie ale clădirilor industriale respective. De aceea, în problemele de producţie împotriva zgomotului trebuie să fie soluţionat atât zgomotul aerian cât şi cel structural. Zgomotul aerian se produce atunci când surse sonore, ca, de exemplu, o maşină unealtă, dau naştere la vibraţii care se propagă sub formă de unde în aerul înconjurător. Transmiterea zgomotului aerian între două încăperi separate între ele printr-un perete etanş are loc atunci când undele pun în vibraţii - cu amplitudini suficient de mari - elementul de separaţie, iar vibraţiile acestuia sunt transferate aerului din încăperea vecină. Alte căi de acces ale zgomotului aerian, în încăperi sunt deschiderile de uşi şi ferestre, deschiderile din pereţi şi planşee, canalele de ventilaţie şi golurile din jurul conductelor instalaţiilor sanitare şi electrice.

49

Zgomotul structural ia naştere, atunci când sursa de vibraţii excită ea însăşi elementele construcţiei; acesta este cazul şocului sau impactului în planşee şi pardoseli. Datorită undelor transversale care iau naştere, planşeele şi pardoselile devin radiatori acustici care produc zgomot aerian în aerul dimprejur atunci când frecvenţa de vibraţie este mai mare decât 20 Hz. Dacă frecvenţa vibraţiilor este sub această limită se produc trepidaţii. Zgomotul structural poate fi generat şi de maşinile şi instalaţiile din clădiri, de trântitul uşilor. Zgomotul structural poate fi redus dacă se întrerupe continuitatea traseului de propagare. Zgomotul de impact este o formă de zgomot structural provocat de forţe care acţionează pe planşeele şi pardoselile din clădiri provocând vibraţii care se propagă prin medii solide. Întâlnind în calea lor suprafeţe capabile să radieze energie acustică, aceste vibraţii sunt transformate în zgomot aerian audibil. Energia instantanee de vibraţie este în cazul impactului mult mai mare decât cea generată de sursele obişnuite de zgomot aerian. Din punct de vedere al acţiunii dăunătoare asupra organismului uman, o importanţă deosebită, exceptând zgomotul şi vibraţiile o au şi ultrasunetele. Oscilaţiile acustice care iau naştere în timpul funcţionării maşinilor şi agregatelor pot constitui factori nocivi pentru organismul uman. Perceperea lor de către organismul uman, prin organul auditiv, oscilaţiile acustice se clasifică în: - infrasunete, cu frecvenţa sub 16 Hz; - sunete, cu frecvenţa cuprinsă intre 16 şi 16.000 Hz; - ultrasunete, cu frecvenţa peste 16.000 Hz. [3] În mediul industrial, infrasunetele, sunetele şi ultrasunetele se suprapun atât în ceea ce priveşte componenţa spectrului oscilaţiilor generate de maşini şi utilaje, cât şi în privinţa acţiunii lor asupra organismului lucrătorului. Infrasunetele aparţin părţii inaudibile a spectrului sonor având frecvenţele inferioare valorii de 20 Hz. Infrasunetele sunt prezente în numeroase locuri de muncă. Acestea apar în cazul funcţionării motoarelor cu ardere internă cu aprindere prin scânteie, la frecvenţele de la 10 la 20 Hz şi nivelurile de intensitate de 98 dB, a motoarelor Diesel, la frecvenţele de la 5 la 20 Hz şi nivelurile de intensitate de 102 - 103 dB, a motoarelor cu reacţie, la frecvenţele de la 1 la 20 Hz şi nivelul de intensitate de 143 dB. Oscilaţiile acustice întâlnite în mediul industrial au, de obicei, frecvenţe foarte variate, gama frecvenţelor acustice interferând cu cea

50

a ultrasunetelor. Totuşi, la fiecare loc de muncă predomină o anumită gamă, imprimând anumite caracteristici mediului fizic ambiant. Ultrasunetele se deosebesc de sunete prin faptul că, având o frecvenţă ridicată (peste 16.000 Hz), nu provoacă senzaţii auditive. În industrie, ultrasunetele apar fie în compoziţia spectrului unor zgomote puternice, fie sunt generate de instalaţii special destinate acestui scop. Acţiunea biologică a ultrasunetelor variază în funcţie de caracteristicile acestora - frecvenţă, intensitate, durată de timp - şi de natura elementelor celulare sau a ţesuturilor expuse. Cele mai periculoase sunt ultrasunetele de intensitate mare şi frecvenţă joasă care se amortizează puţin în aer şi se răspândesc în toată încăperea de lucru. Ultrasunetele de intensitate mică şi frecvenţă ridicată sunt amortizate în mare măsură în aer şi, în mod practic nu au o acţiune nocivă asupra organismului uman. Ţesuturile cele mai vulnerabile sunt cele neomogene, precum şi elementele constitutive ale celulelor. Acţiunea biologică a ultrasunetelor se concretizează în efecte mecanice, termice şi chimice. Efectul mecanic se manifestă prin deplasări violente şi dezordonate ale moleculelor la nivelul protoplasmei celulare, care au drept consecinţă „dilatarea” celulelor, degenerarea nucleelor celulare şi alterarea cromozomilor. Efectul termic al ultrasunetelor se manifestă printr-o creştere generală a temperaturii organismului. El este caracteristic pentru ultrasunete şi este cu atât mai mare cu cât ultrasunetele au o frecvenţă mai ridicată şi cu cât organele expuse au o structură mai compactă. Efectul chimic al ultrasunetelor se caracterizează prin declanşarea unor reacţii de oxidare şi degradarea macromoleculelor care conduc la denaturarea proteinelor. Acţiunea ultrasunetelor poate să fie generală, interesând întregul organism, sau locală, afectând numai anumite organe sau sisteme. În literatura de specialitate se descrie acţiunea ultrasunetelor asupra organului auditiv, sistemului nervos, endocrin, muscular, sângelui, epidermei etc. La nivelul plasmei sanguine, expunerea la ultrasunete provoacă scăderea numărului de leucocite. În fine ultrasunetele de intensitate şi frecvenţă foarte mare au o acţiune generală asupra organismelor vii, putând conduce la moarte. Frecvenţa critică este socotită a fi cea de 22 - 25,5 kHz la intensităţi de 160 - 165 dB.

51

Bibliografie [1] Darabont, A. Pece, Şt., Dăscălescu, A., Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, Vol. I,II, Ed. AGIR, Bucureşti, 2001 [2] Darabont, A. Costin, A., Metode moderne privind combaterea zgomotului şi vibraţiilor în industria chimică, Bucureşti, 1980. [3] Mereţ,N Pece, Şt., Cacovean, N., Protecţia omului în procesul muncii, Ed. Tehnică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985. [4] Cyril, M., H., Chorles, E., C., Şocuri şi vibraţii, Vol. III, Ed. Tehnică, 1969. [5] *** Ghid de protecţie a muncii, Vol. IV, Bucureşti, OID – ICM, 1984. [6] *** Normele generale de protecţie a muncii, Bucureşti, Ed. 2002.

52

PREZENŢA ZGOMOTULUI LA LOCURILE DE MUNCĂ DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ Dantes Nicolae BRATU, Marina STAN, Elena BANU

NOISE AT THE WORKPLACES IN THE FOOD INDUSTRY Noise is an air vibration which propagates producing an acoustic sensation which can be pleasant but in most cases is disagreeable and harmful.

In order to evaluate the noise levels at work places in the food industry, measurements were conducted. The obtained results were above the maximum admitted noise level for this type of work places with values ranging from 2 to 19 dB(A).

Consequently, this paper contains a series of actions to be taken in order to reduce the noise levels and to protect the human body from the hazardous effects of noise.

Cuvinte cheie: zgomot, factor de risc, limita maximă admisă, leziuni

auditive, boli profesionale, echipament de protecţie.

1. Introducere Zgomotul este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând

o senzaţie auditivă care poate fi plăcută, dar care de multe ori poate fi dezagreabilă şi nocivă. De asemenea, zgomotul este definit cel mai des ca un sunet nedorit. Sunetul este senzaţia auditivă provocată de vibraţia acustică a particulelor unui mediu elastic în jurul unei poziţii de echilibru. Aceste sunete pot fi definite ca vibraţii din aer care se propagă în unde acustice [1].

53

Zgomotul la locul de muncă este adesea privit ca un rău necesar şi, deoarece efectele lui nu sunt imediate, nu este considerat o prioritate în acţiunile de securitate şi sănătate in muncă [3]. Adevărul este însă că zgomotul are un impact devastator asupra sănătăţii şi nu afectează doar persoanele care lucrează în industria oţelului, navală, aeronautică sau în construcţii, ci şi milioane de oameni angajaţi în alte sectoare de activitate, de exemplu în educaţie sau divertisment.

2. Efectele zgomotului

Se estimează că o treime dintre europeni (mai mult de 60 de milioane de oameni) sunt expuşi la zgomot aproximativ un sfert din timpul pe care îl petrec la serviciu, şi în jur de 40 de milioane (echivalentul întregii populaţii a unei ţări) lucrează cel puţin jumătate din timp în zgomot. De asemenea, în Franţa mai mult de 2 milioane de persoane sunt expuse timp îndelungat la zgomote intense, la locul lor de muncă, care depăşesc 85 dB( A). O parte dintre acestea sunt atinse de o surditate ireversibilă.

Alte studii au arătat faptul că, în lume sunt mai mult de 500 de milioane de oameni cu un anumit grad de hipoacuzie, iar pentru anul 2015 se estimează că cifra va ajunge în jurul valorii de 700 de milioane.

În aceste condiţii, urechea este afectată din ce în ce mai mult de zgomotul din mediul înconjurător, producându-se pierderea auzului, ce reprezintă un fenomen care capătă o amploare din ce în ce mai mare în întreaga lume.

3. Alcătuirea urechii

Pentru o mai bună înţelegere a mecanismelor prin care zgomotele influenţează organul auditiv, vom prezenta, unele noţiuni elementare anatomo-fiziologice ale acestuia. Vibraţia sunetului este mai întâi canalizată către pavilion şi către canalul auditiv, ea întâlnind timpanul a cărui vibraţie o produce. Astfel, sistemul auditiv transmite sistemului nervos central informaţii cu privire la variaţiile de presiune din aer. Mecanismul transmiţător este compus din:

1. urechea externă şi urechea medie; 2. cohleea sau melcul; 3. nervul auditiv şi căile spre diferitele structuri nervoase centrale,

aşa cum se vede şi din figura 1, de mai jos.

54

Fig. 1- Alcătuirea urechii

Prima componentă este reprezentată de un dispozitiv mecanic de egalizare a impedanţei, care transmite variaţiile de presiune ale aerului spre lichidul cohlear. A doua componentă reprezintă sediul excitării ţesutului nervos. Deci, undele longitudinale intră în conductul auditiv extern a căror energie se pierde în pereţii canalului şi în membrana timpanică. Conductul auditiv extern este ca un tub închis astfel încât presiunile sonore sunt mai mari la extremitatea închisă de timpan. Timpanul (membrana) separă complet urechea externă de cea medie (ambele fiind umplute cu aer). Pe faţa timpanului dinspre urechea medie se află cele trei oscioare care formează lanţul oscicular (ciocanul, nicovala şi scăriţa). Acest lanţ transmite sunetele către urechea internă (plină cu lichid). Deci, urechea medie are rolul de a transporta energia sonoră dintr-un gaz într-un lichid. Apoi urechea internă transformă undele sonore în impulsuri nervoase. Normal urechea umană poate recepţiona, sunete cu frecvenţe între 18 şi 20.000 Hz. Dacă sunetele prezintă caracteristici defavorabile în frecvenţă şi intensitate apar, atunci, efecte nocive asupra celulelor auditive cum ar fi: oboseala auditivă, traumatismul acustic, asupra sistemului nervos central: oboseala, generală, randamentul scăzut, asupra stării psihice sau asupra înţelegerii vorbirii şi a comunicaţiilor sonore, în general. Deci, sunetul este definit ca o vibraţie acustică capabilă să producă o senzaţie auditivă.

55

4. Percepţia zgomotului de către organism

Zgomotul este o vibraţie acustică fără componente bine definite, un sunet supărător, un sunet neregulat sau mai multe sunete de frecvenţe diferite care se suprapun (Fig. 2).

Variaţii lente = frecvenţă slabă = zgomot grav

Variaţii rapide = frecvenţă ridicată = zgomot ascuţit

Figura 2- Perceperea zgomotului

Zgomotul este perceput selectiv de analizatorul auditiv, astfel, la o anumită intensitate, el lezează urechea şi produce surditate. Zgomotele constituie deseori un important factor de suprasolicitare în mediul de muncă. Pe lângă faptul că zgomotele pot cauza leziuni ale aparatului auditiv, ele sunt percepute deseori ca deranjante. În plus zgomotele pot împiedica sau îngreuna comunicarea, sau pot atenua alte sunete pe care dorim să le auzim.

Expunerea la zgomote puternice într-o perioadă scurtă de timp poate determina diminuarea temporară a sensibilităţii acustice. De regulă auzul revine după o perioadă de recuperare mai scurtă sau mai lungă. În cazul expunerii îndelungate la zgomote puternice pot apărea leziuni la nivelul cililor situaţi în urechea internă, ceea ce se soldează cu o diminuare definitivă a auzului. O astfel de leziune a aparatului auditiv are caracter permanent şi nu poate fi vindecată.

Cu cât zgomotul este mai puternic, cu atât mai repede apar leziunile auditive. Expunerea îndelungată la zgomote cu nivel de presiune acustică din clasa A, depăşind 87dB, implică riscul unor leziuni auditive. Cu toate acestea, sensibilitatea individuală variază puternic, ceea ce face ca persoanele sensibile să prezinte riscul unor

56

leziuni auditive chiar şi în cazul expunerii îndelungate la zgomote cu un nivel acustic sub 87 dB (A).

Chiar şi o diminuare moderată a sensibilităţii auditive poate fi deranjantă întrucât determină dificultăţi de comunicare. Acest lucru este mai uşor de observat în cazul discuţiilor în grup, când individul poate fi deranjat de faptul că mai multe persoane vorbesc în acelaşi timp.

De obicei, persoanele afectate de hipoacuzie sunt conştiente de afecţiunea de care suferă într-un stadiu destul de avansat, întrucât se obişnuiesc treptat cu diminuarea acuităţii auditive.

Acufenele (ţiuitul continuu în urechi) pot indica totuşi existenţa unor leziuni auditive. Un risc deosebit de leziuni auditive îl constituie aşa-numitele “zgomote sub formă de impulsuri”, de exemplu zgomotele de impact. Expunerea la pocnituri izolate, dar suficient de puternice, poate provoca apariţia unei leziuni auditive definitive.

Pe lângă faptul că pot provoca leziuni ale aparatului auditiv, zgomotele îi pot împiedica pe salariaţi să se concentreze asupra unei sarcini, constituind astfel un factor care îngreunează buna desfăşurare a activităţii. De asemenea zgomotele pot fi percepute ca obositoare şi deranjante.

Un alt dezavantaj pe care îl prezintă zgomotele este acela că ne împiedică să percepem alte sunete. Astfel, posibilităţile de a comunica într-un mediu zgomotos sunt reduse. Pentru a putea comunica cu voce tare într-un mediu cu zgomote de peste 70 dB(A) trebuie să stăm la cel mult 1 m depărtare de interlocutor, cu condiţia ca auzul acestuia să fie perfect. La zgomote cuprinse între 95 şi 100 dB(A), trebuie să ţipăm pentru a ne face auziţi.

În aceste cazuri scad sensibil şi posibilităţile de a percepe semnale acustice de avertizare, de exemplu cele emise de un vehicul care se îndreaptă spre noi. Zgomotele pot reprezenta şi un risc indirect de accidentare.

Se ştie că întreaga activitate productivă se desfăşoară în timp şi spaţiu într-un anumit mediu de muncă, prin muncă. În aceste condiţii, munca solicită din partea organismului uman, pentru efectuarea ei, participarea funcţiilor unor organe, sisteme şi aparate în funcţie de caracteristicile muncii şi condiţiile în care aceasta are loc. Organismul uman este cel mai complex mecanism, ca structură şi funcţionalitate din univers şi este cunoscut că toate funcţiile lui sunt coordonate, conduse şi controlate de sistemul nervos.

În acest sens, oricât de simple ar fi activităţile la care este supus omul, mediul de muncă conţine factori de risc care perturbă atât derularea procesului muncii cât şi condiţiile de securitate şi sănătate. În

57

fiecare activitate, oricât de uşoară ar fi, există o participare fizică şi neuropsihică din partea omului. Starea de sănătate a salariaţilor, în orice ţară are consecinţe directe atât asupra economiei naţionale cât şi a celei mondiale.

Mediul de muncă este constituit din totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care executantul îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, acesta conţine factori de risc şi anume: fizici, chimici, biologici şi cei cu caracter special al muncii respective.

Factorii fizici cu efect nociv asupra sănătăţii sunt zgomotul, vibraţiile, radiaţiile ionizante şi neionizante, munca în condiţii de expunere la microclimat cald nefavorabil.

Factorii chimici se referă la prezenţa la locurile de muncă a gazelor, a vaporilor, a aerosolilor toxici sau caustici, precum şi a pulberilor în suspensie în aer, a gazelor sau vaporilor inflamabili sau explozivi.

Riscul biologic este determinat de prezenţa unor microorganisme aflate în suspensie în aerul de la locurile de muncă, cum ar fi: bacteriile, virusurile, richeţii, protozoarele, ciupercile, etc. . Virusurile hepatice B şi C, infecţia cu HIV/ SIDA şi tuberculoza în special la personalul medico-sanitar.

Caracterul special al mediului de muncă determină factori proprii de risc, de exemplu: mediul subteran, mediul acvatic, subacvatic, aerian sau izolat.

Vom prezenta mai jos situaţia îmbolnăvirilor profesionale în Romania pentru perioada 1992-2002.

Tabel 1

Anii de observaţie Total cazuri Boli profesionale determinate de zgomot

1993 1506 56 1994 1562 50 1995 1875 56 1996 2031 159 1997 2015 337 1998 2060 395 1999 1828 211 2000 1802 386 2001 1576 696 2002 2200 892 2003 1723 292

58

Se observă, astfel că bolile legate de zgomot sunt pe primul loc în ţara noastră şi sunt într-o continuă creştere, ceea ce este foarte îngrijorător. Cele mai multe cazuri de îmbolnăvire profesională au fost declarate în domeniul metalurgiei, apoi în ramura construcţiilor de maşini şi al extracţiei minereurilor neferoase.

Deşi, industria alimentară nu deţine locul 1 la această categorie totuşi, pe lângă metalurgie şi construcţii este o generatoare de zgomot mult şi nociv care depăşeşte în mod constant limita admisibilă de 87dB(A).

Astfel, vom enumera mai jos unele surse de zgomot din acest domeniu care sunt destul de numeroase:

• maşini rotative sau alternative ce produc sunete în care predomină componentele periodice;

• maşini pneumatice care produc sunete cu bandă largă de frecvenţă, centrală aer);

• piese sau gaze în mişcare rapidă (ventilatoare); • frecări; • turbulenţa fluidelor.

Asupra organismului uman zgomotul are o acţiune specifică la nivelul urechii şi a acţiune generală. Efectele asupra urechii depind de intensitatea şi durata de acţiune ale acestuia.

Astfel, se poate produce acoperirea sau mascarea unor sunete sau zgomote necesare desfăşurării activităţii în bune condiţiuni: ne se poate înţelege vorbirea pentru comunicarea interumană, nu se pot percepe semnalele acustice tehnologice sau de securitate a muncii sau asculta cum funcţionează utilajele, ceea ce poate duce la accidente de muncă sau avarii.

Un alt efect este oboseala auditivă, care constă în reducerea acuităţii auditive pe parcursul lucrului şi revenirea acesteia la normal după câteva ore. Traumatismul de zgomot apare la o intensitate foarte mare a zgomotului (încercări de motoare, explozii) şi se manifestă prin senzaţie de ameţeală, zgomote şi dureri în urechi, înfundarea şi chiar perforarea timpanului. Cea mai des întâlnită este hipoacuzia (scăderea auzului şi surditatea profesională cu producerea de leziuni la nivelul urechii după un număr de ani de muncă în zgomot). De exemplu 15-20 de ani de lucru în secţiile de sablare (cele vechi), în cazangerii, sala maşini, etc.

Zgomotul acţionează asupra întregului organism pe cale nervoasă şi endocrină. Astfel, apare iritabilitatea, astenia, insomnia, tulburări ale atenţiei, şi în precizia mişcărilor precum şi unele tulburări

59

de vedere. Zgomotul, de asemenea, contribuie la apariţia hipertensiunii arteriale, a nevrozelor duce la scăderea capacităţii de muncă favorizând producerea de greşeli în muncă şi inclusiv a accidentelor de muncă.

Apare întrebarea zgomotul poate provoca un accident de muncă ?

Răspunsul este da, poate provoca un accident de muncă şi avem atunci de a face cu cazul surdităţii traumatice, rară, e adevărat, dar recunoscută ca accident de muncă. Ea poate fi provocată de o expunere scurtă dar violentă la zgomote foarte puternice.

O explozie, de exemplu, poate ocaziona deteriorări considerabile: luxaţia oscioarelor din urechea medie, hemoragie internă etc. şi poate antrena o surditate definitivă distrugând imediat şi iremediabil celulele urechii interne.

5. Determinări sonometrice Reglementările naţionale actuale precum şi numărul mare de

cazuri de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot impun întreprinderea de către toţi specialiştii care sunt implicaţi în asigurarea măsurilor de prevenire, la nivelul unităţilor economice, a unor acţiuni de combatere care au ca scop modificarea nivelului de zgomot receptat şi perceput de angajaţi astfel încât acesta să se încadreze în limitele prevăzute. Expunerea personală zilnică la un zgomot ce depăşeşte aceste limite poate determina apariţia unor modificări auditive care, în cazul unei expuneri pe termen lung, pot deveni ireversibile.

În industria alimentară din judeţul Galaţi din anul 1990 şi până în prezent a fost înregistrat un caz de boală profesională, dermatită, la societatea comercială de viticultură şi vinificaţie, S.C. Viti-Vinicola Târgul Bujor ( la locul de muncă-ambalare), aceasta nefiind determinată de zgomotul de la locul de muncă.

În tabelul 2 sunt prezentate rezultatele investigaţiilor sonometrice la locurile de muncă în perioada 2004 – 2005:

Toate aceste valori au fost înregistrate din măsurătorile efectuate la operaţia în sine cât şi pe căile de acces.

Din numărul total de muncitori care executau operaţiile generatoare de zgomot, doar circa 15 % purtau echipamentul de protecţie împotriva zgomotului.

60

Tabel 2 2004 2005

Unitatea Loc de muncă

verificat Valoare înregistrată Loc de muncă

cercetat Valoare

înregistrată

S.C. Vitivinicola-Tg. Bujor -Sală fermentare

85,2 - 87,5 dB

S.C. Martens S.A. - Centrală frig - Centrală aer

83,4 – 85 dB 105,3 – 106 dB

S.C.Combavipor S.A. Galaţi -Microdozare -Macrodozare

71,3 - 78 dB 77,0 – 78,8 dB

S.C. Velpitar S.A. Tecuci - Mară grâu- valţuri - curăţătorie grâu

98,2 - 99,4 dB 87,3 - 88,7 dB

S.C. Prutul S.A. Galaţi - Secţia Prese

92,4 – 93,8 dB

S.C. Zahărul S.A.- Lieşti - Rafinare, condiţionare

82,6 – 86 dB

Rezultatele altor determinări sonometrice sunt prezentate în

următorul tabel (tabel 3): Tabel 3

Nivelul de zgomot la locurile de muncă cercetate dB(A) Agentul economic Centrala

de frig Moară

măcinare malţ

Centrală aer

Centrală termică

Îmbuteliere Pet

S.C. Trei Stejari S.A.-Sibiu

Max:86,3 Min: 68,3

Max:87,1 Min: 77,6

Max:95 Min: 83

Max:89,3 Min:82,6

Max:87,7Min: 71,6

S.C. Braunion Constanţa

109

-

100

94

Rezultatul investigaţiilor sonometrice la locurile de muncă în perioada

2004–2005 la S.C. Braunion Constanţa Tabel 4

Valori înregistrate Nr. crt.

Locul determinării

Clasa de zgomot dB(A)

Durata în ore pe

săptămână

Nivelul echivalent continuu

dB(A)

Nivel maxim

admisibil dB(A)

1 etichetare 95 404 94 90

2 spălare 94 404 94 90 3 ambalare 95 404 94 90

61

Comparând valorile înregistrate cu L.M.A se constată depăşiri între 4-19 dB.

În urma efectuării evaluării nivelului de risc de accidentare sau îmbolnăvire profesională s-a constatat că în secţia îmbuteliere bere la sticle - zgomotul este un factor de risc de îmbolnăvire profesională, dependent de mediul de muncă. S-a stabilit: clasa de gravitate: 2;

clasa de probabilitate 6, şi a rezultat nivelul de risc 2.

Ca măsuri de securitate pentru diminuarea riscului (zgomotul) s-au propus:

- amplasarea unor panouri fonoabsorbante; - dotarea salariaţilor cu antifoane. Consecinţele zgomotului asupra organismului: hipoacuzie, surditate. Faptul că măsurătorile expunerii la zgomot a angajaţilor au

scos în evidenţă niveluri de expunere peste 87 dB(A) sau când valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, angajatorul a fost obligat să identifice cauzele nivelului ridicat, să întocmească şi să pună în practică un program de măsuri de natură tehnică sau organizatorică a muncii menite să reducă expunerea la zgomot, să prevadă supravegherea medicală a angajaţilor şi să-i informeze despre nivelul ridicat şi măsurile luate.

Atunci, s-a impus obligatoriu şi imediat eliminarea, pe cât posibil, a activităţilor generatoare de presiuni acustice şi semnalizarea prin afişaje corespunzătoare, a tuturor zonelor zgomotoase, inclusiv cele temporare, iar la locurile de muncă unde nivelurile de zgomot ating sau depăşesc 105 dB(A) s-a instalat panoul de interzicere şi cel mai important conştientizarea executanţilor privind necesitatea utilizării corecte şi consecvente a antifoanelor ( Fig. 3, Fig. 4).

În acest sens, s-a redactat din Normele Generale de Protecţie a Muncii ediţia 2002 [2], un material pentru instruirea angajaţilor, de către conducătorii locurilor de muncă şi a tuturor participanţilor la activităţi generatoare de zgomot, cât şi celor care nu le produc ci participă la alte activităţi, situate în apropiere sau în trecere pe lângă acestea (tabelul 5).

62

Fig. 3 Fig. 4 Intrarea interzisă

persoanelor neautorizate

Expunere la noxe – zgomot Tabel 5 Art. N.G.P.M.

Conţinutul cerinţei Explicaţii

Art. 594 Art. 608 Art. 609

Limita maxim admisa la locurile de munca pentru expunere zilnica la zgomot este de 87dB(A)

Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat depăşeste 80 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 112 Pa angajatorul trebuie sa pună la dispozitia angajaîilor echipamente individuate de protecţie împotriva zgomotului. Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat depăşeşte 85 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, purtarea echipamentului individual de proteîtie împotriva zgomotului este obligatorie.

Expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat este definitîă în art. 593 al NGPM si este dependentă de suprapresiunea acusticaă exercitată de zgomot asupra organelor auditive ale angajatului şi de timpul total zilnic cât el este expus la aceasta suprapresiune. Valorile instantanee ale presiunii acustice (specifice fiecarui loc de muncă), trecerea de la o activitate zgomotoasa la alta mai putin zgomotoasă sau trecerea de la un loc de munca zgomotos la altul mai putin zgomotos din cadrul aceleiaşi zile de muncă pentru un angajat sunt luate în considerare prin efectuarea unei medii zilnice astfel încât efectul auditiv să fie similar. Deci este posibilă şi abordarea episodică a unui proces mai zgomotos, dar pe durata întregii zile media nu trebuie sa depăşească 85 dB(A). Este, de asemenea, posibilă existenta chiar a unei zile cu media de peste 85 dB(A), condiţia fiind că în saptămâna respectivă media să nu depăşească 85 dB(A).

63

Art. 605 Art. 618

Locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB(A) sau unde valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate depăşeşte 200 Pa, trebuie sa fie marcate cu panouri care să arate că purtarea echipamentului individual de proteîtie împotriva zgomotului este obligatorie conform Prescripîiilor Minime pentru Semnalizarea de Securitate şii/sau Sănătate la locul de muncă.

În cazul locurilor de muncă unde expunerea la zgomot a unui angajat variază considerabil de la o zi de lucru la alta, se acceptă depăşirea limitei maxime pe durata unei zile de lucru cu condiţia că expunerea saptămânală medie la zgomot a acelui angajat să nu depăşească limita maximă admisă

Prin limitarea valorii maxime instantanee a presiunii acustice, Norma limiteaza însa şi şocurile de presiune acustică rezultate din aplicarea unor procese (de tipul lovirii unei table cu ciocanul). În SNDG, procese tehnologice ca îndreptarea tablelor prin batere cu ciocanul, cioplirea pe suprafata tablelor, cherneruirea, polizarea pneumatica, căderea tablelor, funcţionarea compresoarelor/motoarelor cu piston şi altele asemanatoare sunt generatoare de zgomot excesiv faţă de limitele menţionnate. Dacă angajatul se protejează printr-un echipament individual corespunzator (a se vedea art. 610, redat mai jos), având însă grija si ca ceilalti angajati din zonă să se protejeze înainte de a începe procesul tehnologic zgomotos, atunci angajatii nu sunt expusi şi nu mai sunt necesare măsurile tehnice de reducere a nivelului de zgomot sau măsurile organizatorice de supraveghere medicală (prevazute în caz contrar de art 603, 606, 607, 611, 614, 615, 616, 617 din NGPM). Rămân însă obligatorii măsurile de avertizare şi i de limitare a accesului în zonele zgomotoase impuse de art. 605.

Art. 597 Art. 598

Pentru identificarea angajaţilor si a locurilor de muncă ce se încadrează în prevederile prezentelor norme trebuie efectuate măsurări de zgomot periodic sau ori de cat ori au loc modificări la locul de munca. Orice eşantionare trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personala zilnica la zgomot a unui angajat. Metodele si aparatura utilizate trebuie sa fie preponderente in special în ceea ce priveşte caracteristicile zgomotului care trebuie măsurat, durata expunerii, factorii de mediu si caracteristicile aparaturii de măsurare.

Expunerea personală zilnică a unui angajat trebuie măsurata la nivelul si în exteriorul urechii angajatului (a se vedea art. 593), deci fără a lua in considerate efectul echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului cu care acesta este dotat (ca si cum angajatul expus). Deci este vorba de o expunere posibilă în cazul în care nu se iau masuri de eliminare/reducere a zgomotului sau de izolare a angajatului fata de zgomot. Ţinând cont de definitţia expunerii personale zilnice a unui angajat, măsurarea trebuie făcută pe parcursul unei întregii zile aleasă reprezentativ (şi nu doar momentan sau pentru o perioadă scurta de timp), la fiecare loc de munca reprezentativ unde se desfaşoară procese evident zgomotoase şi pentru diferitele tipuri de angajaţi care sunt prezenţi permanent sau intră episodic pe perioada proceselor zgomotoase.

64

Art. 610

Angajatorul trebuie sa asigure un număr suficient de echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului, modelele fiind alese împreună cu personalul afectat. Echipamentele individuate de protecţie împotriva zgomotului trebuie sa fie adaptate pentru fiecare angajat şi pentru conditţiile sale de muncă, luând în considerare securitatea si sănătatea sa. Ele sunt considerate potrivite si adecvate, dacă atunci când sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea persoanei este sub 80 dB(A)

Pentru ca zgomotul să nu aibă efect nociv asupra sănătăţiii unui angajat, este necesar ca purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului să conducă la o atenuare a zgomotului în interiorul urechii sale până la nivelul de 80 dB(A), ceea ce trebuie demonstrat pe baza: caracteristicilor tehnice ale echipamentului existente în certificatul cu care, astfel, trebuie achiziţionat şi a măsuratorilor concrete de la locul de muncă.

Acţiunea de conştientizare are rolul de a oferi, în primul rând,

conducătorului direct o informaţie obiectivă privind pericolul concret de îmbolnăvire profesională pentru angajaţii subordonaţi, creat de fiecare activitate, pe care angajatorul o repartizează acestora precum şi o informaţie obiectivă privind eficacitatea măsurilor stabilite în unitate şi puse la dispoziţia angajaţilor prin intermediul conducătorului direct al locului de muncă.

6. Măsuri de combatere a zgomotului

În vederea eliminării efectelor negative a acţiunii zgomotului asupra sănătăţii angajaţilor sunt luate următoarele măsuri:

• Reducerea zgomotului la sursă; • Acţiuni asupra propagării undelor acustice

1. Absorbţia zgomotelor produse în incinta în care se lucrează (atelier, hală, etc.). Se poate realiza prin:

- tehnici fonoabsorbante; - tratamente fonoabsorbante ale pereţilor despărţitori, adică prin

acoperirea acestora cu materiale fonoabsorbante cum ar fi : - materiale poroase (spume poliuretanice cu pori deschişi minerale

expandate rigide cum este spuma de argilă) ; - materiale fibroase (vata de sticlă) ; - materiale cu celule închise (polistiren expandat).

65

2. Asigurarea izolaţiei acustice a incintei care se realizează prin: interpunerea unui obstacol în propagarea zgomotelor. Se pot adopta următoarele soluţii :

- carcasarea sursei de zgomot; - dispunerea între sursa de zgomot şi angajaţi a unor ecrane

acustice; - protejarea angajaţilor prin izolare în cabine sau boxe

fonoizolante;

3. Organizarea muncii prin: - Îndepărtarea angajaţilor de echipamentele tehnice zgomotoase; - Limitarea duratei de expunere a angajaţilor la zgomot.

4. Folosirea unei culori adecvate mediului de muncă. Culoarea ca

factor al mediului înconjurător poate influenţa favorabil munca omului prin efectele pe care le are asupra organismului său.

- în locuri cu zgomot cum ar fi halele, atelierele, se recomandă, în vederea atenuării acestei senzaţii de zgomot, culori odihnitoare (tonuri reci, pale, pastel): vernil, bleu, bej deschis, se vor evita culorile vii, strălucitoare;

- în locurile cu zgomot slab, dar continuu şi monoton, care duce la somnolenţă, se recomandă culori mai vii: ocru, galben ivoar.

Dacă nu se poate asigura reducerea zgomotului şi a vibraţiilor

la valorile limită admise, de abia atunci se vor folosi mijloace de protecţie individuală şi se va asigura supravegherea medicală profilactică a muncitorilor, în mod permanent.

Ca echipamente de protecţie individuală se pot utiliza antifoanele care sunt la nivelul urechii şi care pot atenua sau bloca selectiv percepţia zgomotului, făcând posibilă percepţia vorbirii. Ele sunt considerate potrivite şi adecvate dacă atunci când sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea angajatului este sub 80 dB(A).

Aceste antifoane pot fi de tip intern, (bumbac, cauciuc, materiale plastice) care se introduc şi se mulează în conductul auditiv extern sau pot fi exterioare, sub formă de căşti, care acoperă urechea în întregime. Căştile se folosesc, de obicei, la zgomote mai intense, deoarece au o mare capacitate de izolare fonică.

Angajaţii trebuie să fie învăţaţi să utilizeze corect echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului.

Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului, în special cele mai simple şi mai economice, nu sunt eficiente decât dacă

66

sunt purtate corect, în majoritatea timpului de expunere la zgomot. Înlăturarea echipamentelor individuale de protecţie, chiar şi pentru scurtă durată, face să dispară protecţia pe care acest echipament o asigură. De exemplu, nivelul de expunere de 85 dB(A) va fi depăşit pentru orice angajat care rămâne, fără cască sau antifoane interne, 15 minute pe zi, în apropierea unui echipament tehnic al cărui nivel de zgomot este de 110 dB(A).

Utilizatorul trebuie să fie informat, asupra utilizării corecte a echipamentului individual de protecţie şi a întreţinerii sale.

Supravegherea medicală profilactică completează măsurile de protecţie împotriva zgomotului şi se realizează prin examenul medical la angajare şi prin controlul medical periodic precum şi ori de câte ori este acesta necesar. Apoi se face şi o urmărire a adaptării noilor angajaţi, conform instrucţiunilor şi normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii.

Numărul mari de hipoacuzii profesionale declarate, denotă preocuparea medicilor de medicina muncii în depistarea precoce a acestei afecţiuni invalidante prin ireversibilitatea deficienţelor de auz apărute. În acest caz, situaţia hipoacuziei profesionale declarate şi tratată ulterior corespunzător, este o soluţie mult mai indicată, (deoarece în acest moment, se mai poate face ceva în vederea ameliorării), faţă de situaţia instalării surdităţii profesionale, deoarece atunci nu se mai poate face nimic, boala devine ireversibilă.

În concluzie, zgomotul acţionează asupra activităţii mentale ca un excitant stupefiant, care agravează oboseala, mascând-o şi de cele mai multe ori produce boli profesionale, uneori cu efecte ireversibile.

Deci, zgomotul constituie o sursă permanentă de accidente şi prin faptul că în timpul lucrului conversaţia este dificilă. De aceea, o cât de mică eroare în perceperea unui cuvânt poate conduce la o manevră greşită care, la rândul ei, poate determina un accident. Astfel, măsurile de izolare fonică aplicate în unele secţii duc la diminuarea numărului de accidente de muncă.

În încheiere putem spune că angajatorii trebuie să aibă mereu în vedere faptul că interesul şi motivaţia în muncă constituie un stimulent puternic pentru buna realizare a muncii şi are un rol important în reducerea solicitărilor de orice natură la locul de muncă.

Aceşti factori ai motivaţiei sunt de natură social - economică şi anume: posibilităţi de avansare, siguranţa locului de muncă, posibilităţi de a pune în aplicare idei proprii, perfecţionare profesională, remuneraţie bună, condiţii bune de muncă, timp de muncă convenabil, în concluzie muncă uşoară, curată şi sigură.

67

7. Bibliografie [1] Estimation du risque auditif attribuable à la musique pour les

professionnels du monde du spectacle. NS 239, 2004, 29 p. [2] Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, Norme Generale

de Protecţie a Muncii, ed. 2002, pag. 172-179 [3] Inspecţia Muncii - Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor

legate de expunerea la zgomot, ed. 2002, pag 1-68.

Ing. ec. Dantes Nicolae BRATU, Inspector General de Stat Adjunct, Inspecţia Muncii, Bucureşti, Direcţia de Control Securitate şi Sănătate în Muncă;

Ing. Marina STAN, inspector de muncă, Inspecţia Muncii, Bucureşti, Direcţia de Control Securitate şi Sănătate în Muncă

Dr. ing Elena BANU, Inspector de muncă, Inspecţia Muncii, Bucureşti, Direcţia de Control Securitate şi Sănătate în Muncă

68

SUPRAVEGHEREA PIEŢEI – MODALITATE DE REDUCERE A EXPUNERII LA ZGOMOT Dorel PĂTRAŞCA, Victor BOLCHIŞ

Cuvinte cheie: supravegherea pieţei, reducere expunere la zgomot, maşini industriale, echipamente individuale de protecţie, zgomot în exteriorul clădirilor, cerinţe esenţiale, instrucţiuni.

1. Cadrul juridic Prin Legea nr. 608 din 31 octombrie 2001 privind evaluarea

conformităţii produselor, modificată prin Legea nr. 503/2003 şi prin Legea nr. 406 din 11 octombrie 2004, se pun bazele legale pentru activitatea de supraveghere a pieţei prin prisma calităţii de securitate a produselor.

Legea defineşte un număr de 27 domenii reglementate pentru care produsele „se introduc pe piaţa şi/sau se pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele esenţiale, dacă conformitatea lor a fost evaluată conform procedurii de evaluare aplicabile şi dacă poartă marcajul de conformitate potrivit prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare”. [1, art. 2].

Legea defineşte, de asemenea, printre altele, cerinţa esenţială ca fiind „cerinţa care are în vedere protecţia sănătăţii, securitatea utilizatorilor, protecţia animalelor domestice, a proprietăţii şi a mediului, aşa cum este prevăzută în actele normative în vigoare” [1, art. 4, lit. c].

Detalierea prevederilor Legii pe domenii se face prin hotărîri de guvern. Pentru domeniile la care Inspecţia Muncii este stabilită ca organ de control, aceste hotărâri de guvern sunt următoarele:

HG 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune modificată prin HG 1514/2003,

69

pentru domeniul „1. Echipamente de joasa tensiune” (hotărârea de guvern preia Directiva Consiliului 73/23/EEC cu privire la echipamentele electrice utilizate la joasă tensiune, amendată de Directiva Consiliului 93/68/EEC);

HG 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale, pentru domeniul „6. Maşini industriale” [hotărârea de guvern preia Directiva Consiliului 98/37/CE cu privire la echipamentele tehnice (maşini) utilizate în medii normale];

HG nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, pentru domeniul „7. Echipamente individuale de protecţie” (hotărârea de guvern preia Directiva Consiliului 89/686/CEE cu privire la echipamentul individual de protecţie);

HG nr. 752/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţa a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, pentru domeniul „14. Medii potenţial explozive” (hotărârea de guvern preia Directiva Consiliului 94/9/CE cu privire la echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţiale explozive);

HG nr. 539/2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor, pentru domeniul „26. Emisiile de zgomot în mediu produse de către echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor” (hotărârea de guvern preia Directiva Consiliului nr. 2000/14/CE pentru armonizarea legilor Statelor Membre privind zgomotul emis de echipamentele utilizate în aer liber).

Hotărârile de guvern respective conţin, printre altele, cerinţele esenţiale aferente fiecărui domeniu, pe care trebuie să le îndeplinească produsele. Aceste cerinţe esenţiale sunt stabilite ca nivel minim pentru calitatea de securitate a produselor. De asemenea, ele, având un caracter general de aplicabilitate pentru fiecare domeniu, au un grad de detaliere redus.

Detalierea cerinţelor esenţiale se realizează prin standardele de securitate. Acestea pot fi standarde naţionale şi standarde armonizate cu aplicabilitate în toate statele Uniunii Europene.

Activitatea de standardizare naţională este reglementată de Ordonanţa de Guvern nr. 39 din 30 ianuarie 1998 completată şi modificată prin Legea nr. 355 din 6 iunie 2002 şi prin Legea nr. 177 din 9 iunie 2005.

Conform acestei ordonanţe, în forma sa actualizată, aplicarea standardelor naţionale are un caracter voluntar. Dar „Aplicarea unui

70

standard naţional poate deveni obligatorie, în totalitate sau în parte, pe întreg teritoriul, pe plan zonal sau pe plan local, numai conform prevederilor unei reglementări tehnice adoptate, în cazul în care considerente de ordin public, de protecţie a vieţii, a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice, a mediului şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsura.” [2, art. 6 al. 2].

În acest sens, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei recunoaşte caracterul voluntar al standardelor naţionale menţionate în reglementările proprii dar precizează că acest caracter voluntar se referă la lipsa îngrădirilor pentru aplicarea unor cerinţe de securitate şi sănătate superioare celor din standarde. Cu alte cuvinte, cerinţele din standarde referitoare la securitatea şi sănătatea muncii „reprezintă cerinţe minime” [3, art. 1 al. 2].

Acest mod de abordare a obligativităţii standardelor naţionale în domeniul sănătăţii şi securităţii muncii este preluat apoi şi de Ministerul Sănătăţii printr-un ordin comun [4].

Aceste două acte normative se referă însă doar la problematica tratată în Normele Generale de Protecţia Muncii bazate pe Legea Protecţiei Muncii [5], fără a trata în mod explicit problema calităţii de securitate standardizate a echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie destinate procesului muncii la punerea lor pe piaţă.

Modificarea Legii Protecţiei Muncii prin Legea nr. 194/2005, [6], înlătură această lacună. După această modificare, echipamentele tehnice şi echipamentele individuale de protecţie „trebuie să corespundă prevederilor legislaţiei în vigoare, precum şi, cel puţin, nivelului de securitate prevăzut de standardele aplicabile” [6, art. 1, pct. 6 şi 10].

Dacă, până la această modificare, la punerea pe piaţă a produselor, era obligatorie respectarea cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate precizate în hotărârile de guvern respective (sau în anexele la Directive), prin Legea nr. 194/2005 standardele de securitate aplicabile devin obligatorii, dar tot ca nivel minim al calităţii de securitate, fără limitarea aplicării unor nivele superioare.

De fapt, standardele de securitate europene armonizate nu fac altceva decât să detalieze cerinţele esenţiale precizate în anexele la Directive. Respectarea lor reprezintă respectarea cerinţelor esenţiale într-o mai profundă cunoaştere a conţinutului lor. Tocmai de aceea, referirea la standarde europene armonizate în declaraţia de conformitate permite prezumţia de respectare a cerinţelor esenţiale [1, art. 7, al. 1].

71

Mergând fie pe observaţia anterioară, fie pe prevederile Legii Protecţiei Muncii modificată, concluzia este că standardele de securitate pot fi folosite ca acte normative în activitatea de supraveghere a pieţei, în sensul impunerii respectării conţinutului lor ca nivel minim admis al calităţii de securitate.

Aşadar, în activitatea de supraveghere a pieţei, prin prisma calităţii de securitate, se urmăresc respectarea cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate existente în hotărârile de guvern respective (sau în anexele la Directive) precum şi în standardele de securitate aplicabile care detaliază sub diferite aspecte şi în grade diferite (după tipul standardului A, B sau C) cerinţele esenţiale.

2. Cerinţe esenţiale privind zgomotul 2.1. Directive aplicabile Din cele cinci domenii reglementate precizate la pct. 1,

domeniul „6 Maşini industriale” este cel mai cuprinzător prin prisma cerinţelor referitoare la zgomot. Exceptând echipamentele individuale de protecţie (notate EIP) care sunt destinate să protejeze contra riscurilor de îmbolnăviri sau accidentări în procesul muncii, domeniul de aplicabilitate al directivei „Maşini” se poate extinde şi asupra produselor vizate de celelalte directive avute în vedere. Caracterul general al directivei „Maşini” este surclasat, prin prisma cerinţelor referitoare la limitarea emisiilor de zgomot, de cerinţele specifice ale directivei „Zgomot” (HG nr. 539/2004). Legătura dintre aceste două directive este precizată însăşi în conţinutul celei de a doua prin definirea termenului de „echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirii”:

„1. toate maşinile industriale aferente domeniului „6 Maşini industriale”, care sunt autopropulsate sau pot fi deplasate şi care, indiferent de elementul sau elementele de acţionare, sunt destinate a fi utilizate conform tipului lor în aer liber şi care contribuie la expunerea la zgomote în mediu.” [6, art. 4, al. (1) a) 1].

Menţionăm însă că prevederile din directiva „Maşini”, care nu sunt modificate sau detaliate prin directiva „Zgomot”, se aplică şi echipamentelor „destinate utilizării în exteriorul clădirii”.

Pentru toate maşinile industriale, cerinţele esenţiale referitoare la zgomot se regăsesc în Anexa nr. 1 la directiva „Maşini” (HG nr. 119/2004).

Cerinţele esenţiale ale directivei „Maşini” cu referire la zgomot se pot împărţi în două categorii:

72

cerinţe esenţiale referitoare la produs; cerinţe esenţiale referitoare la instrucţiunile ce trebuie

să însoţească produsul.

2.2. Cerinţe esenţiale referitoare la produs Acestea au un caracter general şi impun obligativitatea ca

„riscurile rezultate din emisiile de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la sursă” [7, Anexa 1 pct. 1.5.8]. În cazul mobilităţii maşinilor, dacă s-a prevăzut existenţa unei cabine pentru postul de conducere, „aceasta trebuie proiectată, construită şi/sau echipată astfel încât să asigure conducătorului condiţii bune de lucru şi să-l protejeze împotriva oricărui pericol care poate apărea (de exemplu: …, zgomot,…)” [7, Anexa 1 pct. 3.2.1].

În cazul directivei „Zgomot”, pentru anumite echipamente se limitează nivelul de putere acustică admis. Echipamente supuse limitărilor de zgomot sunt următoarele [6, art. 12]:

- 1.ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii; - 2.maşini de compactat, doar cu cilindri vibratori şi nevibratori, plăci

vibratoare şi maiuri vibratoare; - 3.compresoare (< 350 kW); - 4.spărgătoare de beton şi picamere portabile; - 5.vinci pentru construcţii acţionate cu motor cu combustie internă; - 6.buldozere (< 500 kW); - 7.dumpere (< 500 kW); - 8.excavatoare, hidraulice sau cu cabluri (< 500 kW); - 9.încărcătoare - excavator (< 500 kW); - 10.gredere (< 500 kW); - 11.grupuri de acţionare hidraulică; - 12.compactoare pentru gropi de gunoi, de tip încărcător cu cupă (<

500 kW); - 13.cositori de gazon, cu excepţia echipamentului agricol şi forestier

şi a utilajelor multifuncţionale, a căror principală componentă motorizată are o putere instalată mai mare de 20 kW;

- 14.maşini de tăiat gazon/maşini de tăiat margini de gazon; - 15.automacarale acţionate de motor cu combustie internă, cu

contragreutate, (cu excepţia altor automacarale cu contragreutate) având o capacitate nominală nu mai mare de 10 t;

- 16.încărcătoare (< 500 kW);

73

- 17.macarale mobile; - 18.motosape (< 3 kW); - 19.finisoare de pavaj, cu excepţia celor echipate cu o grindă de

netezire cu capacitate mare de compactare; - 20.grupuri electrogene (< 400 kW); - 21.macarale turn; - 22.generatoare de sudură.

2.3. Cerinţe esenţiale referitoare la instrucţiuni [7, Anexa 1, pct. 1.7.5. d), e) f)] Pe lângă cerinţele generale privind modalitatea de măsurare a

nivelurilor acustice (pct. f) şi cele pentru indicarea în documentaţie a posibilităţilor de reducere a zgomotului prin instalarea şi montarea maşinii (pct. e), cerinţele pentru instrucţiuni prevăd obligativitatea de a se da informaţii referitoare la emisiile de zgomot aerian (pct. d).

Aceste informaţii sunt în legătură cu valoarea de 70 dB (A) şi de 85 dB (A) pentru nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, respectiv cu valoarea maximă a presiunii acustice instantanee ponderată C de 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 Pa). În instrucţiuni trebuie să se indice valorile maxime pentru parametrii de zgomot menţionaţi dacă, la posturile de lucru, valorile precizate sunt depăşite. De asemenea trebuie menţionat dacă nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A nu depăşeşte 70 dB (A).

Cerinţa de a se furniza informaţii legat de probabilitatea ca un echipament tehnic nou să producă angajatului, care îl utilizează corect pe o perioadă convenţională de opt ore, o expunere personală zilnică la zgomot egală sau mai mare de 85 dB (A) se regăseşte şi în art. 615 din NGPM [8].

Pentru maşinile ce sunt sub incidenţa directivei „Zgomot”, instrucţiunile trebuie să mai conţină nivelul de putere acustică garantat. Aceasta deoarece, prin directiva „Zgomot” (HG nr. 539/2004) este obligatorie marcarea pe maşină a nivelului de putere acustică garantat iar prin directiva „Maşini” (HG nr. 119/2004) este obligatorie repetarea în instrucţiuni a informaţiilor marcate pe maşină.

În concluzie, instrucţiunile (cartea tehnică a produsului) însoţitoare a maşinii trebuie să furnizeze toate datele esenţiale referitoare la zgomot necesare utilizatorului. Aceste date devin sursa majoră şi imediată de informaţii privind calitatea de securitate prin prisma zgomotului a echipamentului pus pe piaţă de către producător sau importator.

74

3. Supravegherea pieţei 3.1. Condiţii specifice legate de zgomot „Supravegherea pieţei este activitatea prin care autorităţile

competente asigură că sunt respectate prevederile reglementărilor tehnice prevăzute de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare” [9, art. 1, al. (1)].

După cum am mai văzut, reglementările tehnice sunt precizate în hotărîrile de guvern pentru detalierea fiecărui domeniu în parte, iar în aceste reglementări tehnice intră şi cerinţele esenţiale pentru sănătate şi securitate.

HG nr. 891/2004 modificată prin HG nr. 140/2005 introduce, printre altele, noţiunile de verificări formale, respectiv de fond şi de neconformităţi substanţiale, respectiv nesubstanţiale.

În categoria verificărilor formale este trecută şi verificarea informaţiilor ce însoţesc produsul, iar la verificările de fond este prevăzută, printre altele, verificarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale [9, art. 10 şi art. 12].

Trebuie subliniat faptul că noţiunea de „informaţii” se regăseşte în Anexa nr. 1 la HG nr. 119/2004 la pct. „1.7.4. Marcare” iar cerinţele privind instrucţiunile (care şi ele însoţesc produsul şi pot fi considerate tot „informaţii”) se regăsesc la pct. 1.7.5. aparţinând de Anexa nr. 1, cerinţele respective sunt cerinţe esenţiale. De fapt, „cerinţele pct. 1.1.2, 1.7.4 şi 1.7.5 se aplică tuturor maşinilor care fac obiectul prezentei hotărâri” [7, Anexa nr. 1, (1)].

Prin prisma conţinutului verificării se poate considera ca verificare formală verificarea dacă există fizic carţea tehnică a produsului, fără a verifica respectarea prin conţinutul ei a prevederilor pct. „1.7.5. Instrucţiuni”. Adică se verifică dacă există o copertă cu titlul „Instrucţiuni” sau „Carte tehnică” fără a verifica dacă intre coperţi există şi altceva, ca şi conţinut, decât foi goale.

„Sunt considerate neconformităţi substanţiale neconformităţile produselor cu cerinţele esenţiale din reglementările aplicabile” [9, art. 18].

Prin prisma acestui articol, nerespectarea cerinţelor pct. „1.7.5. Instrucţiuni” intră în categoria neconformităţilor substanţiale, deşi „neînsoţirea sau însoţirea incompleta a produsului de alte informaţii

75

prevăzute în reglementarea tehnica aplicabilă” [9, art. 17 d)] ar putea fi considerate neconformităţi nesubstanţiale.

Delimitările acestea trebuie făcute după efectul asupra calităţii de sănătate şi securitate al produsului, după riscurile la utilizator al produsului având cerinţe nerespectate.

Fără nici un dubiu, în cazul neprezentării în „Instrucţiuni” a existenţei unor riscuri reziduale la producător a produsului pus pe piaţă reprezintă o „neconformitate substanţială”.

Se aminteşte că riscul rezidual este riscul rămas după ce s-au aplicat mijloacele prin care se elimină un pericol sau se reduce un risc [11, pct. 3]. În cazul zgomotului, riscul rezidual se datorează tocmai nivelului de zgomot aerian emis de produs la utilizator, la o funcţionare normală.

Necunoaşterea nivelului de zgomot, mai ales pentru nivele de zgomot ce depăşesc anumite limite din NGPM, duce, de regulă, la neaplicarea din partea angajatorului a măsurilor impuse de NGPM pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirilor profesionale cauzate de zgomot, sau chiar pentru preîntâmpinarea accidentelor de muncă.

În concluzie, activitatea de supraveghere a pieţei orientată pentru diminuarea efectelor negative ale zgomotului este necesar şi suficient să fie axată pe verificarea respectării cerinţelor esenţiale privind conţinutul instrucţiunilor (Cărţii tehnice) ce însoţesc produsul.

3.2. Prezumţia de conformitate Faptul că instrucţiunile ce însoţesc produsul sunt corect

întocmite nu duce la certitudinea că nivelul de zgomot garantat sau precizat faţă de limitele respective este cel real. Există însă unele elemente care cresc nivelul de încredere, astfel ca să se presupună fără dubii majore că produsul este conform cu cerinţele esenţiale aplicabile. Acestea sunt următoarele:

lipsa neconformităţilor formale [12, pag. 303]; existenţa unor referiri privind respectarea prevederilor

unor standarde armonizate relevante [12, pag. 305]. În cazul zgomotului, esenţial este referirea la standarde

armonizate privind metodele de măsurare utilizate. De altfel, standardele armonizate existente în prezent în lista publicată aferentă directivei „Maşini” şi care fac referire la zgomot sunt în exclusivitate standarde referitoare la măsurarea emisiei de zgomot în atmosferă de către echipamentele tehnice [13].

76

În mod similar, HG nr. 539/2004 aferentă directivei „Zgomot” cuprinde standarde armonizate privind emisiile de zgomot axate pe condiţiile de încercare şi de măsurare a zgomotului produs în funcţionare de către echipamentele destinate utilizării în exteriorul clădirilor.

Pentru situaţia când nu sunt aplicabile standarde armonizate, nivelurile acustice măsurate şi precizate în „Instrucţiuni” trebuie să fie însoţite de informaţii de la producător privind condiţiile de funcţionare a maşinii în timpul măsurărilor şi metodele care au fost folosite pentru măsurare. În acest caz, utilizarea celei mai adecvate metode de măsurare pentru maşină precum şi existenţa informaţiilor anterioare, cu respectarea cerinţelor pentru încercare şi măsurare din Anexa nr. 1 la directivă [7, Anexa nr. 1, pct.1.7.5. f)], sunt elemente suficiente pentru prezumţia de conformitate.

3.3. Chestionar specific pentru supravegherea pieţei Sunt prezentate în continuare, sub formă afirmativă, cerinţele

esenţiale care sunt necesare şi suficiente pentru verificarea produselor la punerea pe piaţă prin prisma emisiilor de zgomot, cu finalitate de reducere a expunerii la zgomot. Al. anx.=pct. şi al. din Anexa nr.1 HG nr. 119/2004 Nr Al. anx. Cerinţe esenţiale pt Cartea tehn. Da Nu Obs. 1 Nu există neconformităţi formale

2 1.7.4.e

Se prezintă cerinţele referitoare la instalare şi montare în vederea reducerii zgomotului

3 1.7.4. d/2

Se prezintă informaţii referitoare la emisiile de zgomot aerian, după cum urmează:

4 1.7.4.f/1

>Se specifică faptul că datele sunt reale (legate de exemplar), ori că s-au stabilit prin măsurători pe o maşină identică;

5 1.7.4.f/2

Informaţiile referitoare la zgomotul aerian emis de maşină sunt date conf. următoarelor variante (pt. posturile de lucru):

6

>nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, dacă aceasta depăşeşte 70 dB (A);

7 >se specifică faptul că nivelul de presiune acustică continuu

77

echivalent ponderat A, nu depăşeşte 70 dB (A);

8

>valoarea max. a presiunii acustice instantanee ponderată C, dacă aceasta depăşeşte 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 Pa);

9

>nivelul de putere acustică emis de maşină, dacă nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, depăşeşte 85 dB (A).

10 1.7.4.f/3

ET de dimensiuni mari: se specifică nivelul de presiune acustică continuu echivalent în poziţii precizate din jurul maşinii.

11 1.7.4.f/4

În cazul posturilor de lucru nedefinite, pentru nivelurile de presiune acustică se specifică:

12

>s-au măsurat la o distanţă de 1 m de suprafaţa maşinii şi la o înălţime de 1,60 m faţă de sol sau de platforma de acces;

13

>sunt indicate poziţia şi valoarea maximă a presiunii acustice.

14 1.7.4.f/5

Sunt indicate condiţiile de funcţionare a maşinii în timpul măsurărilor pt. zgomot şi metodele care au fost folosite pentru măsurare.

Notă: Pentru neconformităţile formale se foloseşte alt chestionar, în care se fac referiri şi la cerinţele specifice aferente fiecărui domeniu în parte, pe lângă cerinţele comune.

4. Echipamente individuale de protecţie Mergând pe aceeaşi logică, se ajunge şi în cazul EIP la

aceleaşi concluzii dar aplicate unui domeniu care, în principiu, nu este generator de riscuri, ci are rolul de a apăra contra efectelor nocive ale zgomotului.

Diferenţierile rezultă din conţinutul diferit al cerinţelor referitoare la informaţiile furnizate de producător. Se impune să se prezinte „performanţele înregistrate în cursul încercărilor tehnice de verificare a nivelurilor sau claselor de protecţie asigurate de EIP în cauză în fişa de instrucţiuni” [14, Anexa nr. 2, 1.4. b)]. De asemenea se impune ca EIP

78

„să poarte o etichetă care să indice nivelul de atenuare acustică şi valoarea indicelui de confort asigurat de EIP” [14, Anexa nr. 2, 3.5.].

Ca şi cerinţă esenţială direct legată de zgomot este ca EIP să asigure atenuarea zgomotului în aşa măsură încât „nivelurile sonore echivalente percepute de utilizator să nu depăşească în nici o împrejurare valorile limită zilnice prevăzute în reglementarea tehnică privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul de muncă” [14, Anexa nr. 2, 3.5.]. Astfel, calitatea de securitate a EIP este legată de condiţiile specifice ale locului de muncă de la utilizator, şi în ultimă analiză, de NGPM.

În concluzie, supravegherea pieţei, ca modalitate de reducere

a expunerii la zgomot, este necesar şi suficient să fie orientată spre respectarea cerinţelor esenţiale legate de informaţiile care ajung la utilizator ca şi „Instrucţiuni” (carte tehnică), respectiv ca şi „Fişa de instrucţiuni” şi eticheta ce însoţeşte produsul la punerea lui pe piaţă. BIBLIOGRAFIE [1] * * * Lege nr. 608 din 31 octombrie 2001 privind evaluarea conformităţii produselor. În: Monitorul Oficial nr. 712 / 8 noiembrie 2001, modificată prin Legea nr. 406 din 11 octombrie 2004. [2] * * * Ordonanţa nr. 39 din 30 ianuarie 1998 privind activitatea de standardizare naţionala (actualizată până la data de 17 iunie 2005). [3] * * * Ordin nr. 504 din 28 septembrie 2004 privind caracterul voluntar al standardelor menţionate în unele reglementări emise de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. În: Monitorul Oficial nr. 1.052 din 12 noiembrie 2004. [4] * * * Ordin nr. 1.349 din 21 octombrie 2004 privind caracterul voluntar al standardelor menţionate în Normele generale de protecţie a muncii. Emitent: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, nr. 532 din 11 octombrie 2004 şi Ministerul Sănătăţii, nr. 1.349 din 21 octombrie 2004. În: Monitorul Oficial nr. 997 din 29 octombrie 2004. [5] * * * Legea protecţiei muncii nr. 90 din 12 iulie 1996. Republicată în: Monitorul Oficial nr. 47 din 29 ianuarie 2001. [5] * * * Lege nr. 194 din 23 iunie 2005 pentru modificarea şi completarea Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 În: Monitorul Oficial nr. 592 din 8 iulie 2005.

79

[6] * * * HG nr. 539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor. În: Monitorul Oficial nr. 398 / 5 mai 2004. [7] * * * HG nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale. În: Monitorul Oficial nr. 175 / 1 martie 2004. [8] * * * Ordin nr. 508 din 20 nov. 2002 privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii. Emitent: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, nr. 508 din 20 nov. 2002 şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei, nr. 933 din 25 nov. 2002. În: Monitorul Oficial nr. 880 / 06 decembrie 2002. [9] * * * HG nr. 891 din 3 iunie 2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor. În: Monitorul Oficial nr. 620 din 8 iulie 2004. [10] * * * HG nr. 140 din 24 februarie 2005 pentru modificarea şi completarea HG nr. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor. În: Monitorul Oficial nr. 219 din 15 martie 2005. [11] * * * SR EN 1050:2000. Securitatea maşinilor. Principii pentru aprecierea riscului. [12] * * * Să construim în siguranţă, Ed. U.T.PRES şi MEGA Cluj-Napoca, 2004. [13] * * * Ordin nr. 242 din 26 mai 2004 privind aprobarea Listei standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la maşini industriale. In: Monitorul Of. nr. 634bis/13.07.2004. [14] * * * HG nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă. În: Monitorul Oficial cu numărul 166 din data de 26 februarie 2004.

Ing. jur. Dorel PĂTRAŞCA, Inspector Şef adjunct, Inspectoratul

Teritorial de Muncă Maramureş. Ing. Victor BOLCHIŞ, inspector de muncă, Inspectoratul Teritorial de

Muncă Maramureş.

80

STANDARDE ARMONIZATE SSM ing. Adrian BUJOR OHS HARMONIZED STSNDARDS

This paperwork, present a sumarized list of OHS harmonized romanian standards.

Cuvinte cheie: zgomot, standard armonizat, măsurare,

acustica 1. Introducere Sistemul de reglementări în domeniul SSM cuprinde norme şi

standarde. Acestea sunt complementare, şi anume: - Standardele conţin prevederi referitoare la modul în care

trebuie realizate produsele, serviciile şi condiţiile de muncă pentru a nu produce accidente şi îmbolnăviri profesionale

- Normele reglementează aspecte referitoare la modul în care se desfăşoară activităţile cu aceste produse în condiţii de securitate

Standardele europene armonizate se elaborează în baza unui mandat emis de Comisia Europeană sub incidenţa directivei europene.

Elaborarea standardelor revine în sarcina comitetelor tehnice pe domenii de activitate. Standardele europene armonizate aprobate de Comitetul European de Standardizare sunt acceptate de Comisia Europenă care in baza Directivei Consiliul 89/106/CEE publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene : numărul şi titlul standardului european armonizat, data apicării ca standarde european armonizat, data de sfârşit a perioadei de coexistenţă a standardelor naţionale

81

conflictuale cu standardele europene armonizate, precum şi data primei publicării a acestora.

Asociaţia de Standardizare din România – ASRO, adoptă aceste standarde în baza unei metodologii standardizate şi publicate ca SR 10000-9.I

În cadrul CEN funcţionează cca 45 comitete tehnice de standardizare care elaborează standarde în domeniu. ASRO coordonează 27 comitete tehnice de standardizare care sunt organizate în sistem “oglindă” cu câte unu, două sau mai multe comitete tehnice de standardizare europene.

În vederea orientării celor interesaţi de reglementarile standardelor, se dă mai jos câte un rezumat a principalelor standarde naţionale din domeniul acusticii, protecţiei împotriva zgomotelor, ultrasunetelor.

G CONSTRUCTII - INSTALATII, LUCRARI HIDROTEHNICE

ŞI DE ARTA, CAI DE COMUNICATIE G06 Fizica construcţiilor. Termotehnica, hidrotehnica,

acustica şi iluminatul natural in construcţii STAS 6156: 86 Acustica in construcţii. Protecţia împotriva zgomotului in construcţii civile şi social-culturale. Limite admisibile şi parametri de izolare acustică. Standardul stabileşte:

- limitele admisibile ale nivelului de zgomot echivalent din cădiri de locuit, tehnico-administrative şi social-culturale precum şi

- parametrii de izolare acustica pentru elementele de construcţii.

STAS 10009: 88 Acustica in construcţii. Acustica urbana. Limite admisibile ale nivelului de zgomot Standardul stabileşte:

- limitele admisibile ale nivelului de zgomot in mediul urban, diferenţiate pe zone şi dotări funcţionale, pe categorii tehnice de străzi,

- stabilite conform reglementarilor tehnice specifice in vigoare privind sistematizarea şi protecţia mediului înconjurător. Prescripţiile acestui standard se aplica la:

- sistematizarea zonelor funcţionale protejate din mediul urban (locuinţe, dotari social-culturale, zone de recreere, odihna şi sport, zone de producţie, zone pentru transporturi etc.);

82

- amplasarea de surse de zgomot in cadrul sau in vecinătatea zonelor urbane protejate;

- restructurări in zone urbane existente. STAS 11287: 79 Acustica fizică. Mărimi de referinţa pentru niveluri acustice. (este echivalent cu ISO 1683:1983) Standardul stabileşte:

- mărimile, de referinţa ale nivelurilor acustice in funcţie de mediul in care se efectuează masurile acustice.

- aceste mărimi de referinţa se utilizează la măsurarea şi calcularea nivelurilor de zgomot şi de vibraţii. SR 12025-2: 1994 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor asupra clădirilor sau parţilor din clădire. Limite admisibile Standardul stabileşte:

- limitele admisibile de exploatare normala a clădirilor de locuit şi social-culturale supuse la acţiunea vibraţiilor produse de agregate amplasate in clădiri sau in exteriorul acestora şi a

- vibraţiilor produse de traficul rutier care, in urma propagării prin structura caii rutiere sau prin patul caii rutiere, acţionează asupra clădirilor sau parţilor din clădiri. Cuprinde o anexa in care sunt prezentate curbele de apreciere a degradării S-N pentru următoarele materiale de construcţie mai des utilizate:

- betoane supuse la compresiune; - betoane supuse la întindere; - zidărie de cărămida supusa la compresiune; - otel beton supus la întindere; - sticla de geamuri supusa la întindere

R PROTECŢIA VIEŢII, A BUNURILOR MATERIALE ŞI A

MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR R01 Prescripţii

STAS 297/1-88 Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale Standardul stabileşte

- tehnice generale privind culorile şi indicatoarele de securitate care au drept scop să atragă atenţia rapid asupra unor obiecte sau situaţii, in vederea asigurării securităţii.

- noţiuni cum ar fi: - culorii de securitate

83

- culorii de contrast - indicatorul de securitate - culorile de securitate şi culorile de contrast ale acestora, - formele şi tipurile indicatoarelor de securitate, - iluminarea acestora, - materialele şi prevederi pentru execuţie, - amplasarea şi montarea indicatoarelor de securitate.

Standardul nu se referă: - la indicatoarele folosite pentru reglementarea circulaţiei

rutiere.

STAS 297/2-92 Culori şi indicatoare de securitate. Reprezentări

Standardul stabileşte modul de reprezentare al indicatoarelor de

- interzicere, - obligativitate, - avertizare, - informare şi - auxiliare. - cuprinde tabele cu dimensiunile - indicatoarelor de securitate - indicatoarelor auxiliare precum - exemple de indicatoare de securitate, - încadrarea simbolurilor grafice ale indicatoarelor de interzice-

re, obligativitate, avertizare şi informare.

R2 PROTECTIA CONTRA ZGOMOTELOR, VIBRATIILOR ŞI RADIATIILOR

R21 Protectie contra zgomotelor SR ISO 4869: 1994 Acustica. Masurarea atenuarii sonore a protectorilor individuali impotriva zgomotului. Metoda subiectiva. (este identic cu ISO 4869: 1981) Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt aparate purtate de o persoana pentru a atenua efectele auditive nedorite produse de stimuli acustici. Aceşti protectori se pot prezenta sub forma de antifoane interne, antifoane externe sau caşti. Standardul stabileşte: - o metoda subiectiva de măsurare a atenuării sonore a protectorilor individuali împotriva zgomotului, determinat la pragul de audibilitate.

84

- semnalele de încercare, mediul de încercare, aparatura de încercare, subiecţii pentru experimentare, modul de Iucru şi modul de prezentare a rezultatelor. SR ISO 6081: 1995 Acustica. Zgomotul emis de maşini şi echipamente. Directive pentru elaborarea regulamentelor de încercări pentru expertizare prin măsurarea zgomotului la poziţiile operatorului şi ale asistentului (este identic cu ISO 6081: 1986) Standardul se refera la zgomotul emis de către surse, respectiv de catre maşini, in condiţiile de funcţionare precizate pentru tipurile date de maşini. Standardul nu are ca obiect stabilirea metodelor de măsurare a expunerii profesionale la zgomot a personalului. Standardul stabileşte:

- directivele generale pentru redactarea regulamentelor de încercări pentru care sunt necesare măsurări de zgomot la poziţia operatorului şi

- indica aparatura, caracteristicile locului de încercare, amplasarea microfoanelor şi condiţiile de amplasare şi funcţionare ale tipurilor speciale de maşini sau echipamente.

- condiţiile de măsurare a zgomotului funcţie de poziţiile operatorului şi în alte locuri precizate, în imediata vecinătate a diferitelor tipuri de maşini sau echipamente ce funcţionează într-o încăpere sau în aer liber. Se aplica de asemenea şi poziţiilor operatorului care sunt parţial sau complet incluse în maşina sau se găsesc în interiorul unei cabine ce poate face parte integranta din maşina sau poate fi distanţata de acestea. Standardul se aplica tuturor genurilor de surse mobile şi staţionare, cu excepţia vehiculelor de transport. Standardul cuprinde:

definiţii, prevederi referitoare la locul de încercare, aparate de măsurat, poziţiile microfonului, condiţii de instalare şi funcţionare, metode de măsurare, corecţii pentru zgomotul de fond, rapoarte de încercare, o anexa cu exemple de lanţuri de măsurare adecvate.

SR ISO/TR 7849: 1995 Acustica. Estimarea zgomotului aerian emis de maşini prin măsurarea vibraţiilor (este identic cu ISO/TR 7849: 1987.) Standardul defineşte:

- condiţiile fundamentale pentru metode reproductibile care permit estimarea puterii acustice emise de maşini sau echipamente, cu ajutorul măsurărilor vibraţiilor suprafeţei.

85

Metoda se aplica: - în special atunci când măsurările precise şi directe ale

zgomotului aerian nu sunt posibile datorită nivelului ridicat al zgomotului de fond sau datorita altor efecte parazite ale mediului înconjurător.

- in principal proceselor staţionare in timp. - fără mare dificultate in următoarele condiţii: - daca forma suprafeţei exterioare a maşinii este relativ simpla, - dacă vibraţiile prelevate in diferite puncte de măsurare nu sunt

corelate intr-un mod semnificativ şi daca banda de frecvente comporta un număr important de sisteme vibratorii. Metoda nu se aplica decât zgomotuIui emis de suprafeţele vibratorii ale structurilor solide, nu şi zgomotului aerodinamic. StandarduI cuprinde:

- definiţii, principiul metodei, aparatura de măsurare, prescripţii referitoare la instalare şi condiţii de funcţionare, determinarea vitezei vibraţiei pe suprafaţa de măsurare, informaţii de înregistrat, utilizarea traductorului de vibraţii, recomandări privind poziţionarea cablului traductorului de vibraţii, corecţia in funcţie de masa traductorului de vibraţii calculul nivelului de putere acustica ponderat A pe baza nivelurilor de putere in banda de octava sau treime de octava, indicaţii privind determinarea indicelui de radiaţie, determinarea nivelului de viteza a vibraţiei pornind de la nivelul de acceleraţie a vibraţiei.

SR ISO 9614-1: 1995 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustica ale surselor de zgomot utilizând intensitatea sonora. Partea 1 : Măsurarea in puncte discrete Standardul prezintă:

- o metoda de măsurare a componentei intensităţii acustice normala la o suprafaţa de măsurare care este aleasa astfel încât să cuprindă in interior sursa de zgomot al cărui nivel de putere acustica trebuie determinat. Nivelul de putere acustica in octava, in treime de octava sau ponderat in banda se calculează din valorile măsurate. Metoda se aplica:

- oricărei surse pentru care se poate defini o suprafaţa de măsurare fizica staţionara şi pe care zgomotul generat de sursă este staţionar in timp. Sursa este definita de alegerea suprafeţei de măsurare.

- in situ, sau in medii de încercare speciale. Standardul cuprinde:

definiţii, cerinţe generale, mediul acustic, aparatura, instalare şi funcţionare a sursei, măsurarea nivelurilor componentei normale a

86

intensităţii acustice, calculul nivelului de putere acustica, informaţiile care trebuie raportate, calculul indicatorilor de câmp, procedeu pentru obţinerea clasei de exactitate dorite, acţiuni necesare pentru creşterea clasei de exactitate a determinării, efectele curenţilor de aer asupra măsurării intensităţii acustice, efectul absorbţiei acustice in interiorul suprafeţei de măsurare.

SR EN 27574-1:1994 Acustica. Metode statistice pentru determinarea şi controlul valorilor declarate ale emisiei acustice ale maşinilor şi echipamentelor. Partea 1: Generalităţi şi definiţii. (este identic cu EN 27574-1:1988) Defineşte:

- termenii referitori la metodele de determinare şi control ale zgomotului emis de maşini şi echipamente, cum ar fi: nivelul de putere acustica, nivelul de putere acustica ponderata, mărimea emisiei acustice, valoarea măsurata, familie de maşini, valoare declarată/valoare marcata, marcare, lot de maşini, efectivul lotului, eşantion, efectivul eşantionului, media aritmetica a unui lot, media aritmetica a unui eşantion, abatere standard a unui lot, abatere standard a unui eşantion, abaterea standard a repetabilităţii, abaterea standard a reproductibilităţii, abatere standard a producţiei, abatere standard totala, abatere standard de referinţa, eşantionare simpla, eşantionare dubla, eşantionare succesiva, control prin măsurare, probabilitate de acceptare, curba caracteristica de funcţionare, punct de risc al producătorului, punct de risc al clientului, diferenţă de marcare.

SR EN 27574-2:1994 Acustica. Metode statistice pentru determinarea şi controlul valorilor declarate ale emisiei acustice al maşinilor şi echipamentelor. Partea 2: Metode pentru valorile declarate ale maşinilor şi echipamentelor (este identic cu EN 27574-2:1988 care a preluat fără modificări ISO 7574/2:1985) Standardul prezintă:

- indicaţii pentru determinarea valorilor marcate ale emisiilor acustice ale maşinilor şi echipamentelor marcate individual, adică in situaţia in care fiecare maşina produsa are valoarea sa de emisie acustica marcata individual.

- o metoda de control a conformităţii emisiei acustice a unei maşini individuale sau a unui element al echipamentului, cu valoarea marcata. - indicaţii pentru determinarea valorii marcate de producător, controlul valorii marcate a unei maşini individuale, informaţii de furnizat.

87

SR EN 27574-3:1994 Acustica. Metode statistice pentru determinarea şi controlul valorilor declarate ale emisiei acustice ale maşinilor şi echipamentelor. Partea 3: Metoda simplificata (de tranziţie) pentru valorile declarate ale loturilor de maşini (este identic cu EN 27574-3: 1988 care a preluat fără modificări ISO 7574/3: 1988.) Standardul prezintă:

- indicaţii pentru determinarea de către producător a valorii marcate, Lc , şi

- specifica o metoda simplificata de control a conformităţi emisiei acustice a unui lot de maşini sau echipamente, cu valoarea marcata. Metoda se poate aplica:

- atunci când nu exista incă un cod de marcare specific familiei de maşini considerate, care specifică abaterea standard de referinţa, efectivul eşantionului şi procedeul de eşantionare.

- daca exist a un cod specific de marcare, el trebuie utilizat şi, in acest caz, nu trebuie sa se facă referire şi prezentul standard.

- se utilizează numai pe baza unui acord, de exemplu, aşa cum se cere in standardele referitoare la ramura industriala considerata sau nu in contract. Nu se referă la consecinţele care rezulta in cazul in care valoarea declarata nu este confirmata la verificarea unui lot de maşini. Standardul cuprinde:

definiţii, un ghid pentru determinarea valorii marcate, Lc, de producător, controlul valorii marcate pentru un lot de maşini şi informaţii de furnizat.

SR EN 27574-4:1994 Acustica. Metode statistice pentru determinarea şi controlul valorilor declarate ale emisiei acustice ale maşinilor şi echipamentelor. Partea 4: Metode pentru valorile declarate ale loturilor de maşini (este identic cu EN 27574-4:1988 care a preluat fără modificări ISO 7574/4: 1985.) Standardul prezintă:

- indicaţii pentru determinarea de către producător a valorii marcate, Lc, şi specifica metodele statistice de eşantionare pentru controlul conformităţii emisiilor acustice ale unui lot de maşini şi echipamente cu valoarea marcata. Standardul este destinat: - ajutării părţilor responsabile cu elaborarea codurilor de marcare specifice familiilor de maşini considerate.

88

- utilizării de către producătorii care doresc ca loturile lor de maşini sa fie conforme cu procedeele de verificare care corespund codurilor de marcare specifice, prezentate la capitolul 7, Standardul nu se referă la consecinţele care rezulta in cazul in care la verificarea unui lot de maşini valoarea declarata nu este confirmata. Standardul cuprinde:

- definiţii, generalităţi, ghid pentru determinarea valorii marcate de producător, verificarea valorii marcate pentru un lot de maşini, informaţii ce trebuie furnizate intr-un cod de marcare specific unei familii de maşi date, curbele caracteristice de funcţionare şi exemple de eşantionare simpla, dubla şi succesiva, ghid pentru evaluarea abaterilor standard şi utilizarea curbelor caracteristice de funcţionare, lista simbolurilor.

SR EN 27779:1994 Acustica. Masurarea zgomotului aerian emis de echipamentul de calcul şi de birou (este identic cu EN 27779: 1991 ) Standardul stabileşte:

- procedeele de măsurare si raportare a zgomotului produs de computere ş echipamente de birou. El se bazeaza pe procedeele de măsurare specificate in ISO 3740, ISO 3741, ISO 3742, ISO 3744 şi ISO 3745.

- nivelul de putere acustica ponderat A - poate fi folosit la compararea echipamentelor de acelaşi tip, realizate de diferiţi producători sau la compararea echipamentelor diferite.

- nivelul de presiune acustica ponderat A la poziţia/pozitiile operatorului şi a celui care sta in apropiere. Acest nivel al presiunii acustice nu reprezintă o măsurare a expunerii totale profesionale la zgomot (emisia de zgomot). Sunt specificate:

- două metode de determinare a nivelurilor de putere acustica pentru a evita restricţiile datorate nepotrivirilor dintre aparatura şi experienţa existenta.

- prima metoda se bazează pe măsurări in camera reverberanta

- a doua se bazează pe măsurări in principal intr-un câmp liber deasupra unui plan refIectant.

- încercări şi metode pentru producători şi laboratoare de incercare, in vederea obţinerii unor rezultate comparabile. Metodele permit determinarea:

89

- nivelurilor de emisie a zgomotului individual pentru o unitate testata individual.

- nivelurile de emisie acustica şi - nivelurile de presiune acustic, Aceste niveluri sunt utilizate pentru declararea emisiei de

zgomot pentru comparare. Daca nivelurile de putere acustica obţinute sunt determinate pentru câteva unităţi ale aceleiaşi serii de producţie, rezultatul poate fi utilizat pentru a determina valoarea statistica pentru acea serie de producţie.

SR EN 29295:1995 Acustica. Măsurarea zgomotului de înaltă frecventa emis de echipamentele de calcul şi de birou (este identic cu EN 29295: 1988 care a preluat fără modificări ISO 9295:1988.)

Unele echipamente de calcul şi de birou emit zgomot de înalta frecventa care poate fi

- zgomot de banda larga/de exemplu: zgomotul hârtiei la imprimarea cu viteza mare/ sau

- zgomot de banda îngusta şi tonuri discrete/de exemplu: actionarea alimentarii cu energie şi unităţile de afişare video/.

Nivelurile măsurate nu sunt ponderate in frecventa. Standardul stabileşte

- patru metode de determinare a nivelurilor de putere acustica ale zgomotului de înalta frecventa emis de echipamentul de calcul şi de birou in domeniul de frecventă acoperit de banda de octava centrata la 16 kHz care cuprinde frecventele intre 11,2 kHz şi 22,4 kHz. Ele sunt complementare metodelor descrise in SR EN 27779: 1994.

- primele trei metode se bazează pe măsurarea in camera reverberanta iar

- a patra metoda utilizează măsurarea in câmp liber deasupra unui plan reflectant.

Condiţiile de încercare care se refera la instalarea şi funcţionarea echipamentului sunt cele descrise in SR EN 27779: 1994.

Cele patru metode descrise in acest standard sunt adecvate in special pentru echipamentul de calcul şi de birou, dar ele se pot aplica şi altor tipuri de echipamente.

STAS 6661-82 Acustica in transporturi. Zgomote emise de vehicule care circula pe şine. Metode de măsurare şi limite admisibile. Standardul stabileşte:

90

- metodele de măsurare şi limitele admisibile ale zgomotului in interiorul şi in exteriorul vehiculelor care circula pe şine de cale ferata cu ecartament normal. Prescripţiile acestui standard se aplica la:

- vagoane de calatori de toate tipurile, automotoare rame electrice, vagoane cu destinaţie speciaIă din trenurile de calatori, locomotive diesel cu transmisie electrica, hidraulica sau mecanica, locomotive electrice, vagoane inzestrate cu agregate termice, rame de metrou, rame cu motoare liniare. Standardul cuprinde :

- principiul metodei ,aparatura, modul de lucru, interpretarea rezultatelor, buletinul de încercări, limitele admisibile ale nivelului de zgomot.

STAS 9779-82 Acustica psihofiziologica. Evaluarea efectelor zgomotului asupra omului. Indicaţii generale (corespunde parţial cu ISO 2204: 1979) Standardul cuprinde indicaţii de baza privind:

- natura zgomotului, respectiv terminologie, mărimi, definiţii; - metode de măsurare a zgomotului; - efectele zgomotului asupra omului, limite admisibile; - protecţia împotriva zgomotului, combaterea acestuia.

Standardul constituie - un sumar de date necesar utilizării prescripţiilor formulate

detaliat de celelalte reglementari în vigoare precizate în anexa. Aceasta anexa a standardului cuprinde o lista de standarde de

acustica. STAS 10183/4-75 Acustica in transporturi. Supravegherea

zgomotelor produse de avioane pe aeroporturi şi in vecinătate acestora. Limite admisibile ale nivelurilor de zgomote produse de avioane Standardul stabileşte

- limitele admisibile ale nivelurilor de zgomote produse de survolul avioanelor in vederea protecţiei acustice a personalului aeroporturilor şi a locuitorilor zonelor învecinate.

- perceput efectiv in cazul unui singur survol de avion; - nivelul de zgomot global produs de o succesiune de avioane

in 24 h. STAS 10922/1-77 Acustica in transporturi. Certificarea acustica

a aeronavelor. Limite admisibile ale nivelului de zgomot produs de avioanele uşoare cu elice Standardul se aplica

91

- avioanelor uşoare cu elice, inclusiv motoplanoarelor, având masa de decolare de maximum 5700 kg, pentru care certificatul de navigabilitate a fost emis după 1975-01-01. Standardul nu se aplică

- avioanelor destinate pentru misiuni agricole, de stins incendiu şi acrobaţie. Standardul stabileşte

- limita admisibila a nivelului de zgomot şi condiţii de verificare.

STAS 11336/1-80 Acustica psihoflziologica. Evaluarea încadrării in limita admisibila a nivelului de zgomot pentru evitarea pierderii auzului (corespunde parţial cu ISO 1999: 1975.) Evaluarea încadrării in limita admisibila a nivelului de zgomot existent la locurile de muncă, consta in:

- calculul nivelului de zgomot continuu echivalent Lech, pe baza niveIuIui de zgomot global ponderat La, in dB(A) obţinut prin măsurare şi a duratei de expunere in cursul unei săptămini de Iucru de 48 h;

- compararea nivelului de zgomot continuu echivaIent Lech cu limita admisibiIa a niveluIui de zgomot. StandarduI cuprinde:

- calculuI niveluIui de zgomot continuu echivalent, Lech., - evaluarea incadrării in limita admisibila a niveluIui de zgomot, - estimarea riscului de pierdere a auzuIui referitor la

conversatie. STAS 11336/2-80 Acustica psihofiziologica. Evaluarea

incadrarii in limita admisibila a nivelului de zgomot pentru activităţi cu diferite grade de solicitare a atenţiei (corespunde parţial cu ISO R 1996: 1971) Evaluarea încadrării in limita admisibiIă a nivelului de zgomot pentru activităţi cu diferite grade de solicitare a atenţiei consta in:

- calcuIul nivelului de zgomot de evaluare Lr, in dB (A), şi a duratei de expunere in cursul unei zile de munca de 8 h;

- încadrarea activităţii prestate la locul de munca cu diferite grade de solicitare a atenţiei;

- compararea nivelului de zgomot de evaluare Lr, cu limita admisibila a niveluIui de zgomot corespunzător activităţii prestate la locul de munca. StandarduI cuprinde:

- calcularea nivelului de zgomot de evaluare Lr,

92

- cIasificarea locurilor de munca şi limitele admisibile ale nivelului de zgomot pentru activităţi cu diferite grade de solicitare a atenţiei,

- evaluarea încadrării in limita admisibila a nivelului de zgomot, - calcularea nivelului de zgomot continuu echivalent Lech.

STAS 12777-89 Protecţie contra ultrasunetelor in industrie.

Limite admisibile Standardul prezintă

- metoda de măsurare şi - limitele admisibile de expunere la ultrasunete.

Lista standardelor recent publicate sau în curs de apariţie, care preiau

standarde europene armonizate şi standarde internaţionale ce conţin prevederi de securitatea muncii

SR ISO 1999: 1996 Acustica. Determinarea expunerii la zgomotul profesional şI estimarea deteriorării auzului. SR ISO 2204: 1997 Acustica. Indicaţii pentru redactarea standardelor referitoare la măsurarea zgomotului aerian şi evaluarea efectelor sale asupra omului. SR ISO/TR 3352: 1996 Acustica. Evaluarea zgomotului in funcţie de influenta sa asupra inteligibilităţii vorbirii. SR ISO 3740:1997 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot. Ghid pentru utilizarea standardelor de baza pentru elaborarea codurilor de încercare referitoare la zgomot. SR ISO 3743-2 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustica ale surselor de zgomot utilizând presiunea acustica. Metode tehnice in câmp reverberant pentru surse mici, transportabile. partea 2: Metode in camere de încercare reverberante. SR ISO 3746 Determinarea nivelurilor de putere acustica emise de sursele de zgomot utilizând presiunea acustica. Metode de control care utilizează o suprafaţa de măsurare înconjurătoare deasupra unui perete reflectant. SR ISO 5128 Acustica. Măsurarea zgomotului la interiorul autovehiculelor. SR IS0 5130 Acustica. Măsurarea zgomotului emis de vehiculele rutiere în staţionare. Metoda de control.

93

SR ISO 8253-1:1997 Acustica. Metode de încercări audiometrice. Partea 1: Audiometrie liminală fundamentala tonală in conducţie aeriana şi in conducţie osoasă. SR ISO 8253-2: 1997 Acustica. Metode de încercări audiometrice. Partea 2: Audiometrie in câmp acustic cu tonuri şi zgomote de banda îngustă drept semnale de încercare. SR ISO 9296: 1997 Acustica. Valori declarate ale zgomotului emis de maşinile de calcul şi de birou. SR ISO 9613-1: 1996 Acustica. Atenuarea sunetului propagat in aer liber. Partea 1: Calculul absorbţiei atmosferice. SR ISO 9902: 1997 Acustica maşinilor textile. Determinarea nivelurilor de presiune acustică şi a nivelurilor de putere acustica emise de maşinile textile. Metode tehnice şi de control. SR EN 352-1 Protectori individuali împotriva zgomotului. Condiţii de securitate şi de încercare. Partea 1: Antifoane externe. SR EN 352-2 Protectori individuali împotriva zgomotului. Condiţii de securitate şi de încercare. Partea 2: Antifoane interne. SR EN 458 Protectori individuali împotriva zgomotului. Recomandări pentru alegere, utilizare, îngrijire şi întreţinere SR EN ISO 3743-1: 1997 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustica emise de sursele de zgomot. Metode tehnice in câmp reverberant aplicabile surselor mici transportabile. Partea I: Metoda comparaţiei in camere de încercare cu pereţi duri. SR EN ISO 3744: 1997 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustica ale surselor de zgomot utilizând presiunea acustica. Metoda tehnica in condiţii apropiate de cele ale unui câmp liber deasupra unui plan reflectant. SR EN ISO 4869-2: 1997 Acustica. Protectori individuali împotriva zgomotului. Partea 2: Estimarea nivelurilor de presiune acustica ponderate A in cazul utilizării protectorilor individuali împotriva zgomotului SR EN ISO 11200 Acustica. Zgomotul emis de maşini şi echipamente. Indicaţii pentru utilizarea standardelor de baza pentru determinarea nivelurilor de presiune acustica ale emisiei la locul de munca şi in alte poziţii precizate. SR EN ISO 11201 Acustica. Zgomotul emis de maşini şi echipamente. Măsurarea nivelurilor de presiune acustica ale emisiei la locul de munca şi in alte poziţii precizate. Metoda tehnica in condiţii apropiate de cele ale unui câmp liber deasupra unui plan reflectant. SR EN 11546-1 Acustica. Determinarea izolării acustice a carcaselor. Partea 1: Măsurări in laborator.

94

SR EN 11546-2 Acustica. Determinarea izolării acustice a carcaselor. Partea 2: Măsurări in situ SR EN 21683 Acustica. Mărimi de referinţa pentru niveluri acustice SR EN 22922: 1997 Acustica. Măsurarea zgomotului emis de navele pentru navigaţie pe apele interioare şi in porturi SR EN 23741:1996 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustica ale surselor de zgomot. Metode exacte pentru surse cu frecvente discrete şi de banda îngustă in camere reverberante. SR EN 23742: 1996 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot. Metode exacte pentru surse cu frecvente discrete şi de banda îngusta in camere reverberante. SR EN 24869-1 Acustica. Protectori individuali împotriva zgomotului. Metoda subiectiva de măsurare a atenuării acustice SR EN 24869-3:1997 Acustica. Protectori individuali împotriva zgomotului. Partea 3: Metoda simplificata pentru măsurarea atenuării acustice a protectorilor de tip antifon extern in scopul controlului de calitate. SR EN 26189: 1996 Acustica. Audiometrie tonala liminala in conducţie aeriana în vederea conservării auzului. SR EN 27029 Acustica. Pragul normal de audibilitate in conducţie aeriana în funcţie de vârsta şi sex pentru persoane otologic normale. SR EN 27917 Acustica. Măsurarea în poziţia operatorului a zgomotului aerian emis de ferăstraiele pentru arboret.

BIBLIOGRAFIE

[1] IRS, Catalogul standardelor române. [2] Zamfirescu, Fl., Darabont, Alex., Ghid de utilizare a standardelor române de securitatea muncii.1998.

ing. Adrian BUJOR, inspector de muncă ITM Cluj

95

SUPRAVEGHEREA PIEŢEI MAŞINILOR INDUSTRIALE, ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE ŞI ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECŢIE. REDUCEREA NIVELULUI DE ZGOMOT – CERINŢĂ ESENŢIALĂ DE SECURITATE

ing. Ioan Sorin BODEA, ing. Ioan RĂDULESCU

1. Legislaţia europeană în domeniu Legislaţia europeană referitoare la calitatea echipamentelor tehnice utilizate de către angajaţi în procesul de muncă este bazată pe art. 100 A al Tratatului de la Roma, tratat care reprezintă documentul general privind armonizarea prevederilor legislative, tehnice şi administrative în scopul realizării pieţei libere pentru produsele referitoare la sănătate, securitate, protecţia consumatorilor şi protecţia mediului. Directivele se referă la armonizarea prescripţiilor statelor membre pentru anumite tipuri de echipamente, pornind de la principiul asigurării unui nivel maxim de protecţie a utilizatorului. Printre acestea putem enumera:

- Directiva Consiliului 98/37/CEE referitoare la maşini; - Directiva Consiliului 73/23/CEE referitoare la echipamente

electrice de joasă tensiune; - Directiva Consiliului 94/9/CEE referitoare la echipamente şi

sisteme protectoare destinate a fi utilizate în atmosfere potenţial explozive;

- Directiva Consiliului 89/686/CEE referitoare la echipamentele individuale de protecţie;

96

- Directiva Consiliului 2000/14/CEE referitoare la nivelul emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor.

Art. 100 A al Tratatului de la Roma, a stabilit că libera circulaţie a produselor în legătură cu sănătatea, securitatea, protecţia mediului şi protecţia consumatorilor este permisă în condiţiile în care acestea asigură un nivel de protecţie ridicat, respectiv dacă nu pun în pericol sănătatea şi securitatea persoanelor, animalelor şi a bunurilor.

În acest scop se preconizează armonizarea totală a prevederilor legislative, tehnice şi administrative, ca regulă, dar este posibilă şi armonizarea parţială. Statele membre sunt însă obligate să comunice Comisiei orice măsură naţională suplimentară adoptată după armonizare şi să obţină confirmarea acesteia, pentru a nu se crea discriminări arbitare sau restricţii deghizate pentru comerţ.

De asemenea, art. 100 A introduce o clauză de supraveghere a pieţei. Directivele europene derivând de la art.100 A conţin o serie de prevederi comune, indiferent de tipul de echipament căruia i se aplică, precum şi prevederi specifice acestuia, în special sub formă de cerinţe esenţiale de securitate, inclusiv prevederi tehnice (caracteristici, parametri admisibili, metode de încercări). [1]

2. Legislaţia românească în domeniul certificării

echipamentelor tehnice (EEJT,MI) şi EIP În dezvoltarea programului de armonizare a legislaţiei române

cu legislaţia europeană, în temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, al art. 5 alin. (1) din Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată modificată şi completată de Legea nr. 194/2005 şi al art. 5 alin. (2) din Legea nr. 608/2001, privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare, în aplicarea prevederilor art. 69 şi 70 din Acordul European, instituind o asociere între România, pe de o parte şi statele membre ale Comunităţii Europene, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, s-au introdus în legislaţia română prevederi corespunzătoare şi s-au elaborat, conform atribuţiilor legale, documente legislative care preiau reglementările europene din directive:

- HG nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune şi HG nr. 1514 din 18 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea HG nr.457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune (EEJT);

97

- HG nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie (EIP) şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă;

- HG nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale (MI);

- HG nr. 539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate în exteriorul clădirilor;

- HG nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive.

Aceste acte normative conţin prevederi prin care: - se stabilesc principalele obligaţii şi responsabilităţi ale

fabricanţilor, reprezentanţilor autorizaţi, importatorilor şi distribuitorilor de MI şi EIP în legătură cu asigurarea calităţii de securitate a MI şi EIP comercializate în fazele de concepţie, fabricare şi comercializare;

- se enunţă cerinţele esenţiale ce trebuie îndeplinite; - se definesc procedurile de certificare aplicabile diferitelor

tipuri de MI şi EIP; - se stabilesc listele organismelor de certificare şi

competenţele acestora; - prezintă modele de marcaje de securitate, declaraţii de

conformitate.[1] 3. Supravegherea pieţei Supravegherea pieţei reprezintă ansamblul măsurilor,

resurselor şi structurilor instituţionalizate adecvate, prin care autorităţile competente asigură şi garantează, în mod imparţial, că sunt îndeplinite prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea produselor introduse pe piaţă şi cu respectarea principiului liberei concurenţe.

Atribuţiile care revin MMSSF în ceea ce priveşte supravegherea pieţei decurg din prevederile Legii Protecţiei Muncii nr. 90/1996, republicată modificată şi completată de Legea nr. 194/2005, a Legii Inspecţiei Muncii nr. 108/1999, republicată, completată cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii nr. 767/1999 şi respectiv a Legii nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Inspecţia Muncii (IM) controlează prin inspectorii săi de muncă şi de la inspectoratele teritoriale de muncă (ITM) aplicarea dispoziţiilor

98

legale referitoare la certificarea calităţii de securitate a echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie din punct de vedere al securităţii în muncă atât la fabricanţi, reprezentanţe, importatori cât şi la comercianţi şi utilizatori

Prin prevederile legislative şi juridice notificate de Legea protecţiei muncii se asigură de către IM şi ITM-uri supravegherea pieţei interne de produse destinate utilizării în procesul muncii şi se garantează asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor angrenaţi în activităţi industriale în conformitate cu prevederile menţionate în "Ghidul legislativ pentru implementarea Directivelor tehnice ce decurg din art.100 A bazate pe conceptul de "Nouă Abordare" şi "Abordare globală". [1]

Supravegherea pieţei presupune monitorizarea de către Inspecţia Muncii a produselor introduse pe piaţă în conformitate cu prevederilor legislaţiei naţionale aplicabile, care transpune directivele Noii Abordări şi, dacă este necesar, Inspecţia Muncii impune măsuri corective pentru asigurarea conformităţii.

Pentru ca supravegherea pieţei să fie eficientă, acţiunile trebuie să fie concentrate acolo unde riscul este mai ridicat şi nerespectarea conformităţii este mai mare, pentru a descoperi produsele neconforme la producători, la comercianţi şi la utilizatori, precum şi pentru luarea măsurilor potrivite impunerii conformităţii..

Chiar dacă supravegherea pieţei nu se face în timpul fazei de producţie, autoritatea de supraveghere poate controla locurile de producţie în cazul în care au fost descoperite neconformităţi, pentru a verifica dacă erorile apar în mod constant.[2]

4. Monitorizarea produselor introduse pe piaţă Supravegherea pieţei trebuie să urmărească toate prevederile

directivei sau ale legislaţiei româneşti aplicabile. Se verifică următoarele:

- aplicarea corectă a marcajului CE sau CS –pe produs sau pe placa de timbru,pe ambalaje sau pe alte documente însoţitoare;

- conţinutul declaraţiei de conformitate EC sau CS; - informaţiile care însoţesc produsul – cartea tehnică şi

instrucţiunile de utilizare în limba română; - alegerea corectă a procedurilor de evaluare a conformităţii, corespunzător fiecărui tip de produs; - conţinutul documentaţiei tehnice, dacă este cazul;

99

- controlul conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale de securitate sau cu anumite aspecte ale cerinţelor.[2]

5. Reducerea nivelului de zgomot – cerinţă esenţială de securitate

În Anexa nr. 1: Cerinţe esenţiale de securitate pentru echipamentul electric de joasă tensiune din HG nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune şi HG nr. 1514 din 18 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea HG nr.457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune (EEJT), se precizează:

„...3.Protecţia împotriva riscului cauzat de influenţe externe asupra echipamentului electric de joasă tensiune: Măsurile tehnice trebuie luate cu respectarea cerinţelor prevăzute la pct. 1, pentru a se asigura că: ...b)echipamentul electric de joasă tensiune este rezistent la influenţe de natură nemecanică (zgomot) în condiţii previzibile de mediu, astfel încât persoanele, animalele domestice şi proprietatea să nu fie puse în pericol.” .[3]

În Anexa nr. 2: Cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate din HG nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie (EIP) şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, pentru toate echipamentele de protecţie fonică (purtate în sau peste urechi), se precizează:

„...3.Cerinţe suplimentare specifice anumitor riscuri 3.5.Protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale zgomotului: EIP proiectate pentru a preveni efectele dăunătoare ale zgomotului trebuie să aibă capacitatea de a asigura atenuarea acestuia în asemenea măsură încât nivelurile sonore echivalente percepute de utilizator să nu depăşească în nici o împrejurare valorile limită zilnice prevăzute în reglementarea tehnică privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul de muncă. Toate EIP trebuie să poarte o etichetă care să indice nivelul de atenuare acustică şi valoarea indicelui de confort asigurat de EIP; dacă acest lucru nu este posibil, eticheta trebuie aplicată pe ambalaj.” .[4]În Anexa nr. 1: Cerinţe esenţiale pentru sănătate şi securitate referitoare la proiectarea şi construirea maşinilor şi componentelor de securitate din HG nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale (MI) , se precizează:

100

„...1.5.Măsuri de protecţie împotriva altor pericole.1.5.8. Zgomot. Maşinile trebuie proiectate şi construite astfel încât riscurile rezultate din emisiile de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la sursă. ” .[5]HG nr. 539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor, se referă la: 1.toate maşinile industriale definite la art. 2 alin. (1) din H G nr. 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale, care sunt autopropulsate sau pot fi deplasate şi care, indiferent de elementul sau elementele de acţionare, sunt destinate a fi utilizate conform tipului lor în aer liber şi care contribuie la expunerea la zgomote în mediu. Se consideră utilizare în exteriorul clădirilor utilizarea echipamentelor într-un mediu în care transmisia sunetului nu este afectată sau nu este afectată în mod semnificativ, de exemplu în corturi, sub copertine de protecţie împotriva ploii sau în carcasele clădirilor;

2.echipamente neacţionate de un motor, destinate aplicaţiilor industriale sau de mediu, care conform tipului lor sunt destinate a fi utilizate în exteriorul clădirilor şi care contribuie la expunerea la zgomot în mediul înconjurător.

Echipamente supuse limitărilor de zgomot Nivelul de putere acustică grantat al echipamentelor enumerate

în continuare nu trebuie să depăşească nivelul admisibil de putere acustică indicat în tabelul cu valori limită:

1.ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii; 2.maşini de compactat, doar cu cilindri vibratori şi nevibratori,

plăci vibratoare şi maiuri vibratoare; 3.compresoare (< 350 kW); 4.spărgătoare de beton şi picamere portabile; 5.vinci pentru construcţii acţionate cu motor cu combustie

internă; 6.buldozere (< 500 kW); 7.dumpere (< 500 kW); 8.excavatoare, hidraulice sau cu cabluri (< 500 kW); 9.încărcătoare - excavator (< 500 kW); 10.gredere (< 500 kW); 11.grupuri de acţionare hidraulică;

101

12.compactoare pentru gropi de gunoi, de tip încărcător cu cupă (< 500 kW) ;

13.cositori de gazon, cu excepţia echipamentului agricol şi forestier şi a utilajelor multifuncţionale, a căror principală componentă motorizată are o putere instalată mai mare de 20 kW ;

14.maşini de tăiat gazon/maşini de tăiat margini de gazon ; 15.automacarale acţionate de motor cu combustie internă, cu

contragreutate, cu excepţia altor automacarale cu contragreutate definite în anexa nr. 1 pct. 36 alin. 2, având o capacitate nominală nu mai mare de 10 t;

16.încărcătoare (< 500 kW) ; 17.macarale mobile ; 18.motosape (< 3 kW) ; 19.finisoare de pavaj, cu excepţia celor echipate cu o grindă de

netezire cu capacitate mare de compactare ; 20.grupuri electrogene (< 400 kW); 21.macarale turn; 22.generatoare de sudură.

- Tabel cu valori limită -

Nivelul de putere acustică admis dB/lpW

Tipul echipamentului

Puterea netă instalată P (în

kW) puterea

electrică Pel1) în KW

m masa în kg Lăţimea de tăiere L în cm

Etapa I De la 3.01.2005

Etapa II De la 3.01.2007

P < 8 108 105 8 < P < 70 109 106

Maşini de compactat, doar cu cilindri vibratori, plăci vibratoare şi maiuri vibratoare

P > 70 89 + 11 lg P 86 + 11 lg P

Buldozere, P < 55 106 103

102

încărcătoare, încărcătoare - excavator pe şenile

P > 55 87 + 11 lg P 84 + 11 lg P

P < 55 104 101 Buldozere, încărcătoare, încărcătoare - excavator pe pneuri, Dumpere, Gredere, Compactoare pentru gropi de gunoi, de tip încărcător, Automacarale, acţionate de motor cu combustie internă, cu contragreutate, Macarale mobile, Maşini de compactat doar cu cilindri nevibratori, Finisoare de pavaj, Grupuri de acţionare hidraulică

P > 55 85 + 11 lg P 82 + 11 lg P

P < 15 96 93 Excavatoare, Ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii, Vinci pentru construcţii, Moto-sape

P > 15 83 + 11 lg P 80 + 11 lg P

Spărgătoare de m < 15 107 105

103

15 < m < 30 94 + 11 lg m 92 + 11 lg m beton şi picamere portabile m > 30 96 + 11 lg m 94 + 11 lg m Macarale turn 98 + lg P 96 + lg P

Pel < 2 97 + lg Pel 95 + lg Pel

2 < Pel < 10 98 + lg Pel 96 + Pel

Grupuri electrogene, Generatoare de sudură

Pel > 10 97 + lg Pel 95 + lg Pel

P < 15 99 97 Compresoare

P > 15 97 + 2 lg P 95 + 2 lg P

L < 50 96 942)

50 < L < 70 100 98

70 < L < 120 100 982)

Cositori de gazon, Maşini de tăiat gazon / maşini de tăiat margini de gazon

L < 50 105 1032)

1) Pel pentru generatoarele de sudură: curentul convenţional de sudură multiplicat cu tensiunea convenţională de încărcare, la valoarea cea mai scăzută a duratei active indicată de producător. 2) Acestea sunt doar cifre indicative. Cifrele definitive vor depinde de modificările ulterioare ale prezentei hotărâri. În absenţa unor astfel de modificări ulterioare, cifrele din etapa I vor continua să se aplice în etapa a II a. Nivelul de putere acustică admis se va rotunji la cel mai apropiat număr întreg (mai mic de 0,5 la numărul inferior, mai mare sau egal cu 0,5 la numărul superior).

Echipamente supuse numai marcării nivelului de zgomot

Nivelul de putere acustică garantat care se marchează pe echipamentele enumerate în continuare indică numai nivelul de zgomot produs de acestea: 1.platforme aeriene de acces, acţionate cu motor cu combustie internă ; 2.maşini pentru curăţat tufişuri ;

104

3.ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii, acţionate cu motor electric ; 4.ferăstraie cu bandă pentru şantiere de construcţii ; 5.bancuri cu ferăstrău circular, pentru şantiere de construcţii ; 6.ferăstraie portabile cu lanţ ; 7.vehicule combinate pentru spălare cu înaltă presiune şi golire prin aspirare ; 8.maşini de compactare, doar maiuri cu explozie ; 9.malaxoare pentru beton sau mortar; 10.vinciuri pentru construcţii, cu motor electric ; 11.maşini pentru transportarea şi aplicarea sub presiune a betonului şi mortarului ; 12.transportoare cu bandă ; 13.echipamente frigorifice montate pe vehicule ; 14.utilaje de foraj ; 15.echipamente pentru încărcarea şi descărcarea silozurilor sau a cisternelor montate pe autocamioane ; 16.containere pentru sticlă reciclabilă ; 17.maşini pentru tăiat iarbă/maşini pentru tăiat margini de peluză ; 18.maşini pentru tăiat gard viu ; 19.vehicule pentru spălare cu înaltă presiune ; 20.maşini cu jet de apă cu înaltă presiune ; 21.ciocane hidraulice ; 22.maşini de tăiat rosturi ; 23.maşini pentru îndepărtat frunze prin suflare ; 24.maşini pentru colectat frunze ; 25.automacarale acţionate de motor cu combustie internă, cu contragreutate, doar alte "automacarale cu contragreutate" definite în anexa nr. 1 pct. 36 alin. 2, având o capacitate nominală nu mai mare de 10 t ; 26.containere mobile pentru deşeuri ; 27.finisoare de pavaj echipate cu o grindă de netezire cu capacitate mare de compactare ; 28.echipamente pentru piloţi de fundaţii ; 29.lansatoare de conducte ; 30.maşini pe şenile pentru piste ; 31.grupuri electrogene (a 400 kW) ; 32.maşini de măturat ; 33.autogunoiere ; 34.freze rutiere ; 35.scarificatoare ;

105

36.maşini pentru tocat/mărunţit resturi vegetale ; 37.maşini de deszăpezit cu organe rotative, autopropulsate, cu excepţia anexelor ; 38.vehicule pentru vidanjare ; 39.săpătoare de şanţuri ; 40.autobetoniere ; 41.grupuri de pompare a apei care nu se utilizează subacvatic. [6]

6. Conexiunile dintre Directivele 98/37/CE si 2000/14/CE

Primul articol, paragraful 4 din Directiva 98/37/CE dispune că, atunci când, pentru o maşină sau o componentă de siguranţă, riscurile urmărite sunt acoperite, în întregime sau parţial, prin directive comunitare specifice, directiva prezentă nu se aplică sau încetează să se aplice pentru aceste maşini sau aceste componente de siguranţă şi pentru aceste riscuri. În ceea ce priveşte nivelul de putere acustică emis de o maşină destinată să fie utilizată în exteriorul clădirilor şi acoperită prin Directiva 2000/14/CE, este clar că această directivă trebuie să fie considerată ca o directivă particulară pentru Directiva 98/37/CE. Această directivă stipulează într-o manieră foarte exactă modul in care nivelul de putere acustică al unei maşini trebuie să fie măsurat şi indicat pe maşină. În scopul evitării procedurilor inutile la producători, este important să se stabilească o metodă clara în scopul evitării repetărilor măsurătorilor. Se remarcă două cazuri :

• Maşini nereglementate prin Directiva 2000/14/CE Directiva 98/37/CE trebuie să fie aplicată, ceea ce înseamnă că nivelul de presiune acustică la posturile de lucru trebuie să fie măsurat. Dacă această valoare este superioară valorii de 85 dB(A), nivelul de putere acustică trebuie să fie măsurat în mod egal. Directiva 98/37/CE nu împiedică alegerea metodei de măsurare. Rezultatele acestor măsurători trebuie să fie indicate în instrucţiunile de utilizare care însoţesc maşina, ca şi în documentaţia tehnică.

• Maşini reglementate prin Directiva 2000/14/CE Directivele 98/37/CE şi 2000/14/CE trebuie să fie aplicate. În scopul măsurării nivelului de putere acustică, Directiva 2000/14/CE defineşte metoda de măsurare şi condiţiile de operare ale maşinii pe parcursul încercării. Producătorul trebuie să indice în plus valoarea nivelului de putere acustică „garantat” : adică rezultatul măsurării nivelului de putere acustică mărit cu valoarea de incertitudine a

106

măsurării şi cu o valoare care ţine seama de abaterile între maşina examinată şi producţia de maşini identice. Acest nivel de putere acustică garantat trebuie să fie indicat pe maşină ; directiva nu impune nici o indicaţie despre aceasta valoare in modul de utilizare. Observaţii Pentru ca modurile de folosire să fie similare în legătură cu indicaţiile referitoare la zgomot, trebuie menţionate următoarele indicaţii:

• în toate cazurile, nivelul de presiune acustică la posturile de lucru ;

• pentru maşinile care nu sunt sub incidenţa Directivei 2000/14/CE, nivelul de putere acustică măsurat, până când nivelul de presiune acustică este egal sau superior la 85 dB(A) ;

• pentru maşinile care nu sunt sub incidenţa Directivei 2000/14/CE, nivelul de putere acustică maximal garantat, (indicaţia nivelului de putere acustică măsurat oferă prilej de confuzie, deoarece nu este chiar cel pe care îl indică maşina.)

În concluzie metoda de masurare este :

Metoda de măsurare a emisiilor sonore Produse supuse numai directivei 98/37/CE

Produse supuse uneori directivelor 98/37/CE şi 2000/14/CE

1) măsurarea nivelului de presiune acustică (Lp)

1) măsurarea nivelului de presiune acustică (Lp)

2) când Lpmăsurat>85 dB(A) : măsurarea nivelului de putere acustică (LW) conform directivei 98/37/CE

2) Măsurarea nivelului de putere acustică (LW) conform directivei 2000/14/CE

Observaţii

• Măsurarea nivelului de putere acustică în sensul Directivei 98/37/CE trebuie să fie efectuată conform dispoziţiilor acestei directive. Când sunt aplicabile ambele directive, metoda de măsurare trebuie să fie cea conform Directivei 2000/14/CE;

• Măsurarea nivelului de presiune acustică în sensul Directivei 98/37/CE trebuie să fie efectuată conform indicaţiilor din dispoziţiile acestei directive. Când se aplică ambele directive, este de dorit să se efectueze măsurarea nivelului de putere

107

acustică în condiţiile de operare a maşinii prevăzute în Directiva 2000/14/CE. Într-adevăr, este preferabil să nu se utilizeze două moduri diferite de operare pentru acelaşi produs.

In privinta modului de indicare a rezultatelor masuratorilor se remarca urmatoarele aspecte :

Indicarea rezultatelor măsurătorilor emisiilor sonore Produse supuse numai

Directivei 98/37/CE Produse supuse uneori Directivelor 98/37/CE şi 2000/14/CE

Pe maşină : nimic Pe maşină : LWgarantat = LWmăsurat + valoarea de incertitudine LWA [dB]

În instrucţiunile de utilizare : Lpmăsurat

LWmăsurat când Lpmăsurat>85 dB(A)

În instrucţiunile de utilizare : Lpmăsurat

LWgarantat Notă: când, pentru o maşină supusă numai Directivei 98/37/CE, un standard armonizat este utilizat pentru măsurarea Lp şi/sau LW, trebuie respectate dispoziţiile acestei norme cu privire la conţinutul instrucţiunilor de utilizare. Normele armonizate cu termenii Directivei 98/37/CE prevăd ca instrucţiunile de utilizare să indice totodată valoarea masurată şi incertitudinea asociată. [7]

7. Standarde naţionale şi standarde europene armonizate

referitoare la cerinţa esenţială de securitare şi sănătate privind protecţia împotriva zgomotului

Standardele armonizate sunt elaborate de CEN, respectiv

CENELEC, în baza unui mandat dat de Comisia Europeană, la solicitarea producătorilor sau, la solicitarea unor organisme care funcţionează pentru producători (asociaţii profesionale, centre de consultanţă, etc.).

Standardele armonizate se pot grupa generic în: - standarde de produs, - standarde de materiale, - standarde de incercări. Prin consens general s-a convenit că prin aplicarea

standardelor armonizate de produs, sunt fabricate maşini care satisfac cerinţele esenţiale ale directivei. Aplicând doar standardele de

108

materiale sau standardele de încercări, această abordare unilaterală nu conduce implicit la prezumţia de conformitate a maşinilor rezultate cu cerintele esenţiale ale directivei. Este necesar ca pentru obţinerea conformităţii să se aplice standardele armonizate de produs împreună cu celelalte standarde armonizate, într-o combinaţie stabilită la libera alegere de către producător, conform destinaţiei produsului pe care doreşte să îl realizeze.

Numerele de referinta ale standardelor armonizate pentru fiecare directivă a Uniunii Europene se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, acţiune prin care standardele armonizate sunt recunoscute în mod oficial că pot îndeplini funcţia pentru care au fost create (conform mandatului în baza căruia au fost emise şi ratificate).

Standardele armonizate cu Directiva 98/37/EC sunt acele standarde a căror aplicare de către producători conduce la prezumţia de conformitate a maşinilor şi componentelor de securitate cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate ale Directivei 98/37/EC.

Subliniem faptul că aplicarea altor standarde sau norme nu conduce în mod automat la prezumţia de conformitate a maşinilor şi componentelor de securitate cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate ale Directivei 98/37/EC. Dovada obiectivă a faptului că standardul sau norma utilizată conduce la realizarea unor maşini care satisfac cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate ale Directivei 98/37/EC este dată de organismele notificate în acest scop.

Pentru Directiva 98/37/7EC, se desfăşoara activităţi de standardizare care au ca rezultat standardele armonizate şi standarde de susţinere. Standardele armonizate sunt prezentate în anexă.

Pe lângă standardele armonizate există standardele de susţinere sau în legătură cu Directiva 98/37/EC. Comisia Europeană actualizează periodic în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene lista standardelor armonizate astfel încât cei interesaţi să poată fi informaţi în timp util despre noile evoluţii în domeniu.

Standardele armonizate nu sunt obligatorii, acestea pot fi aplicate de producători la libera alegere, în combinaţia pe care o doresc şi pe care o consideră oportună pentru masinile pe care le produc. Atunci când un producator alege sa utilizeze standarde armonizate pentru a fabrica maşini industriale, acesta este obligat să declare faptul că aplică standardele armonizate şi să indice numerele de referinţă ale acestora. Declaraţia privind aplicarea standardelor serveşte organismului notificat pentru evaluarea conformităţii produselor.

109

Utilizarea standardelor de susţinere de către producători pentru a realiza maşini industriale, nu conduce implicit la prezumţia de conformitate a produselor cu cerinţele esenţiale. [7]

a. Standarde de bază privind emisiile de zgomot Pentru a determina nivelul puterii acustice a echipamentelor

destinate utilizării în exteriorul clădirilor, standardele de bază privind emisiile de zgomot sunt :

1.Standardul SR EN ISO 3744:1997 - Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot utilizând presiunea acustică – Metoda tehnică în condiţii apropiate de cele ale unui câmp liber deasupra unui plan reflectant;

2.Standardul SR EN ISO 3746:1998 - Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot utilizând presiunea acustica – Metoda de control care utilizează o suprafaţă de măsurare înconjurătoare, deasupra unui plan reflectant. [6]

b. Lista standardelor române care adoptă standardele

europene armonizate referitoare la MI, EEJT şi EIP

1. Poziţiile 170, 240, 241, 242, 243, 244, 245, 246, 247, 251, 263, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 282, 283, 284, 285, 286, 287, 288, 293, 294, 296, 297, 337, 339, 393 din Anexa la Ord. MMSSF nr. 242/ 2004, publicat în M.Of. 634 bis/13.07.2004 pentru MI;

2. Poziţiile 427, 428, 429, 430, 431, 432, 433 din Anexa la Ord. MMSSF nr. 384/ 2004, publicat în M.Of. 681 bis/29.07.2004 pentru EEJT;

3. Poziţiile 60,61,62, 63, 104, 105, 113 din Anexa la Ord. MMSSF nr. 241/ 2004, publicat în M.Of. 635 bis/13.07.2004 pentru EIP.

8. Concluzii 8.1 Zgomotul produs de echipamentele ce funcţionează în aer

liber, în principal rezultate din echipamentele de construcţii şi servicii publice, constituie o parte importantă a zgomotului urban, cunoscut mai ales sub numele de zgomot de mediu, rezidenţial sau casnic. În Comunitatea Europeană există reglementări privind nivelul puterii acustice, inclusiv metodele de definire şi măsurare a acesteia, cu toate că există dificultăţi pentru controlarea şi reducerea acesteia. În acest sens a apărut necesitatea monitorizării nivelului de zgomot şi au apărut reglementări privind reducerea zgomotului în mediul urban.

110

Zgomotul produs de echipamentele ce funcţionează în aer liber utilizate în construcţii şi servicii publice are un caracter discontinuu şi local şi afectează numai muncitorii implicaţi şi populaţia care locuieşte în vecinătate. Impactul emisiei de zgomote a acestor echipamente este foarte ridicat, dar în acelaşi timp limitat ca durată de timp, persoane afectate şi zone. Zgomotul poate cauza afecţiuni a sănătătăţii populaţiei, interferenţe electromagnetice în comunicaţii, efecte acute şi cronice în sistemul cardio-vascular, psihic, ce afectează implicit capacitatea de refacere a organismului uman, productivitatea muncii, capacitatea intelectuală etc. Zgomotul produs de echipamentele utilizate în acest sens nu afectează o mare parte din populaţie, dar unele din echipamente cum ar fi : compresoare, spărgătoare de beton şi picamere, escavatoare, generatoare diesel-electrice etc. au un nivel ridicat de putere acustică ce afectează puternic sănătatea muncitorilor şi a populaţiei din vecinătate.

În plus aceste echipamente sunt învechite, depăşite moral şi fizic, iar înlocuirea acestora conduce la o investiţie tehnică, tehnologică şi financiară ridicată. 8.2. În anul 1989 Comisia Europeană a publicat prima formă a directivei referitoare la armonizarea legilor statelor membre privind securitatea maşinilor, Directiva 89/392/EEC care ulterior a fost completată şi modificată de Directiva 98/37/EC referitoare la armonizarea legilor statelor membre cu privire la “Maşini”. Trebuie menţionat faptul că acestea sunt maşini industriale, nu orice fel de maşini sau turisme, dat fiind definiţia termenului maşini conform înţelesului directivei, precum şi conţinutul reglementării. 8.3. În februarie 1998, Comisia a prezentat Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene o propunere de directivă în legătură cu emisiile sonore ale echipamentelor destinate să fie utilizate în exteriorul clădirilor. Parlamentul European şi Consiliul au examinat şi în parte au modificat propunerea ţinând cont de comentariile Comitetului economic şi social ca şi de cele ale Comitetului regiunilor. Pe 8 mai 2000, noua directivă în legătură cu armonizarea legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte emisiile sonore în mediul înconjurător a echipamentelor (utilajelor) destinate să fie utilizate în exteriorul clădirilor a fost adoptată. Ea a intrat în vigoare pe 3 iulie 2000, în momentul publicării sale în Jurnalul Oficial (L 162 din 3 iulie 2000). Directiva se referă la echipamentele introduse pe piaţa română şi europeană pentru prima dată după 3 ianuarie 2005. Ea nu se aplică

111

echipamentelor puse pe piaţa europeană sau puse în serviciu pentru prima dată în Europa înainte de 3 ianuarie 2005, nici echipamentelor care erau deja în serviciu. [7]

BIBLIOGRAFIE

[1] Dr. ing. Antonov, A. – Reglementări referitoare la certificarea echipamentelor tehnice în România şi sarcinile inspectorilor de muncă privind supravegherea pieţei, Curs Inspecţia Muncii, INCDPM Bucureşti, 2002. [2] Inspecţia Muncii - Procedură generală de supraveghere a pieţei pentru produsele certificate – cod PG-001, DPMIILSI. [3] M.Of. 311/08.05.2003 şi M.Of. 923/22.12.2003 - HG nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune şi HG nr. 1514 din 18 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea HG nr.457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune [4] M.Of. 166/26.02.2004 - HG nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie [5] M.Of. 175/01.03.2004 - HG nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale [6] M.Of. 398/05.05.2004 - HG nr. 539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor [7] Ministerul Economiei şi Comerţului.Directia Generala Produse Industriale- Studiu documentar al impactului în Romania privind nivelul zgomotului emis de echipamentele utilizate în mediul exterior

112

SECŢIUNEA II.

ASPECTE ALE STĂRII DE SĂNĂTATE LA UN GRUP DE MUNCITORI EXPUŞI LA ZGOMOT

Florina GHERMAN, Angelica URUCU ,Elena-Ana PĂUNCU, Hanna MADIA, Delia CHEPTANARIU ,Mircea FOCSA Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara

THE HEALTH ASPECTS AT NOISE EXPOSURE IN A GROUP OF WORKERS

Abstract: Noise is the most pervasive of all industrial pollutants, it involves

every industry and causes severe hearing loss in every country in the world.. The purpose of this study was to put in evidence the auditory disorders, as well as the associated pathology in a group of workers exposed at occupational noise. The group consisted of 125 people working in different sections with automatic machines. The noise level determination at the workplace showed that the limits were exceeded (79,6-95,3 dB(A)). We noticed a statistically significant difference in between the duration of noise exposure and auditory disorders (RR=2.44; RD%=25.16; p<0.032). It is necessary an ergonomic organization of the workplace: reducing the noise intensity, wearing protective equipment (headphones), rotating shifts, proper education and information of the workers.

Introducere

Zgomotul este una dintre cele mai răspândite noxe, prezentă în toate ramurile industriale. Tehnologia modernă a redus mult din efortul fizic al omului, dar continuă să fie sursă de factori de risc privind atât solicitarea neuropsihică per se cât şi secundară expunerii la zgomotul produs de utilajele automatizate. Expunerea la zgomot poate produce la persoanele expuse scăderea/pierderea permanentă a auzului, aceasta depinzând de mai

113

mulţi factori, cum ar fi: intensitatea sunetului, timpul de expunere şi susceptibilitatea individuală. Conform statisticilor NIOSH, în SUA, 14% din populaţia activă este implicată în activităţi unde nivelul zgomotului depăşeşte 90 dBA. Se consideră că numărul de persoane expuse profesional la zgomot este semnificativ mai mare decât pentru oricare altă expunere profesională. Este dificil de a delimita limita dintre zgomotul periculos şi cel inofensiv. Valorile limită legiferate, diferite de la o ţară la alta (în România 87dBA), au în vedere intenţia de a proteja mai mult de 90% din populaţia expusă. De asemenea este dificil de a diferenţia expunerea profesională de cea extraprofesională, care se consideră neglijabilă atunci când expunerea profesională este importantă. Un alt factor de dificultate ar fi cuantificarea scăderii /pierderii auzului datorat vârstei, medicamentelor, modului de viaţă sau altor afecţiuni care produc patologie neurosenzorială.

Material si metoda: Scopul acestui studiu a fost evidenţierea patologiei otice şi a

celei asociate prezente la un grup de muncitori expuşi la zgomot profesional.

Lotul studiat este compus din 92 persoane incadrati ca strungari, frezori, rectificatori pe utilaje automatizate. Dintre aceştia 19 sunt femei, iar restul (73) sunt bărbaţi.

S-au urmarit: solicitarile existente afectiuni prezente,caracterul ereditar, pozitia, expunerea profesionala

Prelucracrea datelor s-a realizat in Microsft Excel si cu programul EpiInfo versiunea 3.3.

Rezultate Determinarea zgomotului în diferite puncte de lucru a

inregistrat valori între 79,6 şi 95,3 dBA. Vârsta medie a fost de 37,75 ani, cu limite între 19 şi 55ani. În privinţa fumatului raportul fumători/nefumători/foşti fumători a

fost: 52/30/10. Expunerea medie la zgomot a fost de 14,61 ani (1 – 35 ani), iar la

ortostatism: 16,25 ani (1- 35 ani). Afecţiunile găsite sunt reprezentate de patologie otică (25,6%),

cardio-vasculară (20%), digestivă (9,6%), neuropsihică (0). Patologia otică este prezentă prin modificări audiometrice de tip surditate hipoacuzie, scotoame la frecvenţe inalte de 6000 şi 8000Hz,

114

prezbiacuzie. Deşi nu s-a înregistrat nici un caz de boală neuropsihică, testul Amyell relevă prezenţa riscului nevrotic uşor şi crescut (47%).

Intensitatea zgomotului în diferite puncte de lucru, VLA=87dB(A)

94.1

89.188.690.9

88.2

95.3

87.689.6

85.1

79.6

88.58686.2

86.9

707580859095

100

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Efectele otice consecutive expunerii la zgomot au fost reprezentate de surditate (1,09%), hipoacuzie (6,59%), scotom auditiv la 6000 sau 8000Hz (15,38%), prezbiacuzie (2,19%).

68

214

6

1

normal

surditate

hipoacuzie

scotom

prezbiacuzie

Determinările zgomotului la locul de muncă au indicat depăşiri ale VL (>87Db A)

Noxa chimică prezentă la unele locuri de muncă este butil metilcelosolvul din emulsie, dar fără impact asupra stării de sănătate Nu se poate stabili o legătură semnificativă statistic între patologia cardio-vasculară ca efect extraotic al expunerii îndelungate la zgomot. Nu există patologie neuropsihică asociată expunerii la zgomot.

Statistic testul Fisher indică diferenţe nesemnificative între insuficienţa venoasă cronică şi obezitate(RR:1,944; Rd%:27,73; p<0,1377). Se constata diferente semnificative intre asocierea ortostatismului si a insuficientei venoase cronice (RR:3,1762; RD%:28,8; p<0,0046). Diferente semnificative statistic s-au observat intre expunerea la zgomot si patologia otica (RR:2,44; RD%:25,16; p<0,032)

115

Concluzii

Principala patologie este reprezentată de patologia otică şi insuficienţa venoasă cronică

Reducerea intensităţii zgomotului prin măsuri tehnice Măsuri ergonomice privind amenajarea locului de muncă prin

dotarea cu EIP adecvate Purtarea obligatorie a căştilor antifonice şi urmărirea utilizării lor

corecte Dotare cu scaun, covor special, încălţăminte specială, pauze în

poziţie şezândă Educarea, informarea şi monitorizarea angajaţilor privind relaţia

dintre locul de muncă şi starea de sănătate Bibliografie

1. Alberti P.W. – Noise induced hearing loss. B.M.J.,1992, 304 2. Brian R.C. – Activ energy. Ergonomics and the Workplace, 1995, p.256-258e noise reduction sistems; there interaction with very low frequency acoustical 3. Garcia Am, Garcia A.-Occupational noise as a cardiovascular risk factor- Schriften Ver Wasser Boden Lufthig (Germany), 1993,88,212 4. Bugard P. – Le monde du bruit. Revue de la Sécurité, 1995, 9, 15-38 5. Desoille H., Scherrer J., Truhaut R. - Précis de médecine du travail, 131-142, 19806. Gâdiuţă C., Mihalache G – Influenţa zgomotului asupra hipertensiunii arteriale la muncitorii din industria textilă. Igiena, 1988, 2, 123-1267. lic D., Popovic V., Jovanovic J. – Audiometric characteristics of hearing status in workers exposed to noise at working places224-225, IX Kongres Medicine Rada Jugoslavie, Nis, 6-8 oct. 19978.Jompan A., Lupşa I., Păuncu E., Găvruţa M., Daranyi G. – Zgomotul ca factor de risc ambiental şi profesional într-o unitate industrială timişoreană. A XXVIII-a sesiune de comunicări, C.M.S.S.C. Timişoara, 16-17 noiembrie 19959. Niculescu Toma - Îndreptar practic de medicina muncii, 53-59, Medmun, 1993 10. Normele generale de protecţia muncii 200211. Păuncu Elena Ana -The study of the cardiovascular risk factors in an urban industrial community (ELBA-Timişoara) – A.Jompan, Maria Găvruţă, Marius Mărginean, MarianaMatei, Ioana Lupşa, Elena Păuncu, Csila Szabo – WONCA,European Society of General Practicioners / Family Medicine Congres, Book ofAbstracts, Praga, 30.06-04.07.1997,197, 84-22212. Păuncu Elena Ana, Zarici Ileana –Zgomotul şi starea de sănătate Medicina Familiei, 1998

116

INFLUENŢA ZGOMOTULUI PROFESIONAL ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE – STUDIU COMPARATIV PE PROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ

Gabriela MARINESCU THE INFLUENCE OF PROFESSIONAL NOISE - ON HEALTH A COMPARATIVE STUDY BY PROFES SIONS AND WORKPLACES The aim of this workpaper is to study the influence of noise, as factor of professional risk, on the health of employees. We emphasized the importance of accurate performing the initial (at employing) and periodical medical controls, also of respecting the recomandations prescribed by the occupational health doctor. Cuvinte cheie: medicina muncii, zgomot profesional, durata expunerii, hipoacuzie.

1. SCOPUL STUDIULUI

Lucrarea studiază influenţa zgomotului, ca factor de risc profesional, asupra stării de sănătate a angajaţilor din câteva ramuri de activitate, subliniind importanţa efectuării corecte a controalelor medicale periodice, de adaptare şi la angajare şi a respectării contraindicaţiilor absolute şi relative date de medicul de medicina muncii.

Pentru lucrare am ales angajaţi cu profesiuni diferite expuşi zgomotului la locul de muncă. Ei au fost evaluaţi din punct de vedere al duratei de expunere la zgomot şi a stării de sănătate, punându-se accent pe impactul factorului de risc asupra organismului.

117

1.1. Lotul de angajaţi

Lotul de angajaţi luat în studiu, a fost constituit din personal muncitor (operatori) dintr-o secţie de prelucrare a masei lemnoase, muncitoarele dintr-o secţie de ţesătorie, instrumentiştii de la Filarmonică, muncitoarele de la înfăşurat elastic de la o fabrică de ciorapi, mecanicii utilaj de la două unităţi agricole mari, morari , tâmplari şi lăcătuşi de la patru firme de tâmplarie, dispecerii de la o firmă care transmite televiziune prin cablu şi traducătorii de filme şi emisiuni TV ai unei societăţi.

1.2. Expunerea principală Tot lotul are în comun expunerea la zgomot la locul de muncă. Zgomotul este o senzaţie auditivă dezagreabilă care poate să

împiedice comunicarea umană şi să perturbe sănătatea şi capacitatea de muncă. Expunerile au fost corelate cu rezultatele examenelor medicale. S-a constatat că zgomotul neaşteptat intermitent şi cu frecvenţă ridicată deranjează mai mult decât cel continuu.

1.3. Examinările medicale

Examinările medicale profilactice au constat din: examen clinic

general pe aparate şi sisteme, insistându-se pe aparatul cardiovascular, examenul ORL, audiometrie, testare psihologică.

Expunerea la zgomot este diferită în funcţie de locul de muncă şi meserie.

Factorii etiologici favorizanţi sunt: vârsta, afecţiuni ale urechii medii preexistente, alcoolismul, oboseala reflexului acustic, noxe ototoxice. S-a constatat că sexul subiecţilor nu este un factor favorizant concludent. Timpul de expunere până la apariţia bolii profesionale este în medie de 15 ani.

Investigaţii obligatorii conform Normelor Generale de Protecţia Muncii [Ord.MMSS-MSF: 508-933/2002] – fisele din anexa 7:

118

Tabel 1.

NOXA INVESTIGAŢII PROPUSE LA ANGAJARE

INVESTIGAŢII PROPUSE PENTRU CONTROLUL MEDICAL PERIODIC

Zgomot

4 Examen clinic general 4 RPS 4 VDRL 4 Examen ORL (specialist) 4 Audiograma

4 Examen clinic general (anual) 4 Audiograma (la 3 luni de la

angajare şi apoi anual) 4 Examen ORL (specialist) 4 Examen psihologic (la 3 ani)

Activitatea tuturor salariaţilor evaluaţi se desfăşoară sub influenţa unui cumul de factori potenţial nocivi pentru sănătate, care se adaugă efectelor zgomotului şi impune o supraveghere continuă şi permanentă a sănătăţii angajaţilor. Zgomotul acţionează atât asupra aparatului auditiv, cât şi a organismului ca un întreg. Morbiditatea arată existenţa unor afecţiuni dintre care unele sunt considerate boli legate de profesie.

Tabel 2.

NOXA IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Zgomot

oboseala auditivă tulburări ale auzului (hipoacuzie, surditate profesională) afecţiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie

ischemică, tulburări de ritm cardiac) tulburări digestive nevroze, psihopatii, tulburări de comportament modificări ale funcţiei vizuale tulburări respiratorii

Este foarte importantă selectarea forţei de muncă prin controale medicale corecte şi complete, conform Normelor Generale de Protecţia Muncii, ştiut fiind că în mod curent se efectuează doar examen clinic, angajatorii neacceptând să plătească pentru examenele suplimentare (audiometrii, testări psihologice). Există contraindicaţii absolute şi relative pentru expunerea la diferite noxe, de care trebuie să se ţină cont, în scopul reducerii îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de muncă.

Tabel 3.

NOXA CONTRAINDICAŢII

Zgomot

• boli cronice ale urechii medii si interne • psihopatii, inclusiv nevroze manifeste • hipertensiune arterială, forma medie sau severă, asociată cu

alţi factori de risc cardiovascular

119

2. MATERIAL ŞI METODĂ

Materialele folosite în studiu au fost: o buletinele de analiză care exprimă rezultatele determinarilor de

noxe, efectuate de către Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Timiş – Compartimentul de Medicina Muncii

o vizita locului de muncă o dosarele medicale ale angajaţilor o centralizatorul concediilor medicale

La firmele selectate, dintr-un total de 1767 salariaţi, au fost

expuse la zgomot 743 persoane (42%). Tabelul 4 şi figura 1 prezintă împărţirea pe unităţi şi meserii a lotului studiat:

Tabel 4.

Profilul firmei Meseria Nr. total angajaţi Nr. angajaţi expuşi la zgomot

Producţie tâmplărie (4 firme) lăcătuşi, tâmplari 240

(16+79+24+121) 68

(10+11+8+39)

Prelucrare masă lemnoasă operatori maşini 280 148

Filarmonică artişti lirici şi instrumentişti 161 158

Producţie textile muncitori ţesătorie (ţesătoare, reglori, montatori ace etc.)

197 24

Producţie ciorapi muncitori înfăşurat elastic 253 3

Transmisie televiziune prin cablu dispeceri 130 38

Unităţi agricole mecanici utilaj 184 67

Moară (2 firme)

morari şi muncitori moară

297 (229 +68)

227 (180+47)

Traduceri şi realizare emisiuni TV traducători simultan 25 10

120

Figura 1.

meseria

0 50 100 150 200 250 300

număr de salariaţi

tâmplari şi lăcătuşi

operatori maşini

instrumentişti şi artişti

muncitori ţesătorie

muncitori înfăşurat elastic

dispeceri

mecanici utilaj

morari

traducători simultan

Salariaţi expuşi la zgomot

Salariaţi expuşi la zgomot

Număr total de salariaţi

Noxa comună în aceste sectoare o constituie zgomotul. El este

de formă, intensitate, viteză şi frecvenţă diferită. În fiecare din firmele alese zgomotul a fost asociat cu alte noxe, afecţiunile existente datorându-se cumulului de factori.

Factorii favorizanţi neprofesionali (fumatul, consumul de alcool, factori socio-umani) au o mare influenţă asupra stării de sănătate, contribuind la apariţia unor boli. Din totalul lotului investigat, 67% sunt fumători, iar 22% (170 persoane) au recunoscut consumul unor cantităţi zilnice importante de alcool etilic, mai ales băuturi spirtoase.

Selecţia profesională este foarte importantă în toate sectoarele de activitate, deci şi în cele cu expunere la zgomot, din cauza condiţiilor speciale de muncă. Selecţia profesională se face după mai multe criterii: medicale, psihologice, competenţa profesională, având ca scop depistarea persoanelor care nu îndeplinesc calităţile necesare executării unei anume profesii şi a unui anumit loc de muncă. Selecţia are ca punct de referinţă profesia care va fi exercitată în anumite condiţii de lucru concrete.

Există anumite categorii de personal pentru care trebuie luate precauţii speciale şi care au anumite restricţii în exercitarea unei meserii. Aceste categorii au fost îndrumate spre alte locuri de muncă fără expunere la zgomot.

În studiul nostru din 743 de angajaţi, 205 sunt de sex feminin adica 27,6%, iar 538 sunt de sex masculin, corespunzător unui procent de 72,4% (Figura 2).

121

Figura 2.

Distribuţia pe sexe

205; 28%

538; 72%

Femei

Bărbaţi

Vârsta medie a muncitorilor din lotul analizat a fost de 38 de ani. Grupa de vârstă predominantă a fost cea de 30-39 de ani (Figura 3). De menţionat că 3 persoane au peste 60 de ani.

Figura 3.

Distribuţia pe grupe de vârstă

30-39 ani258; 35%

40-49 ani291; 39%

20-29 ani132; 18%

> 50 ani 62; 8%

20-29 ani30-39 ani40-49 ani> 50 ani

Durata de expunere la zgomot a fost cuprinsă între 2 si 20 de

ani. Cei mai mulţi subiecţi au avut o durată de expunere la zgomot mai mică de 5 ani (Figura 4)

122

Figura 4.

Durata de expunere

> 10 ani140; 19%

5-10 ani133; 18%

< 5 ani470; 63%

2. REZULTATE În urma examenelor clinice efectuate a fost identificată

patologie numeroasă şi diferită. În anumite sectoare de activitate şi vârsta angajaţilor a fost

destul de înaintată şi durata de expunere la noxe a fost mare (foste firme de stat având angajaţi cu vechime peste 20 de ani).

Alte firme luate în studiu sunt recent înfiinţate, personalul având o vârstă tânără şi o durată de expunere la zgomot mică.

Patologia este mai frecventă la categoria de vârstă de 40-49 de ani, corespunzând unei durate de expunere de peste 10 ani.

Nu s-au constatat cazuri de boală profesională. Referindu-ne strict la afecţiunile datorate zgomotului, la

subiecţii investigaţi au fost decelate modificări cardiovasculare, afecţiuni din sfera ORL, hipoacuzii, psihopatii şi modificări ale testărilor psihologice (modificări comportamentale, de atenţie distributivă, capacitate de concentrare, etc.). Astfel, rezultatele au arătat:

La firmele de tâmplărie (metale), din 68 muncitori expuşi, 30% au hipertensiune arterială, 32% au hipoacuzie, iar 23,5% au modificări ale testelor psihologice (Figura 5). Predomină formele uşoare de boală (80% din cazuri).

123

Figura 5. Patologie - producţie tâmplărie

6817

4

16

17

5

Salariaţi expuş i la zgomot

Hipertensiune arteriala formă uşoară

Hipertensiune arteriala formă medie

Modificarea testelor psihologice

Hipoacuzie uşoară

Hipoacuzie medie

tâmplari ş i lăcătuş i

0 10 20 30 40 50 60 70

Număr salariaţi

La firmele de prelucrare a masei lemnoase (Figura 6), din 148

muncitori expuşi, 18% au hipertensiune arterială, 27% au hipoacuzie şi niciunul nu are modificări ale testelor psihologice. Sunt frecvente formele medii şi severe de boală (44% din cazuri).

Figura 6. Patologie - prelucrarea lemnului

14815

11

1

0

30

7

Salariaţi expuş i la zgomot

Hipertensiune arteriala formă uşoară

Hipertensiune arteriala formă medie

Hipertensiune arteriala formă severă

Modificarea testelor psihologice

Hipoacuzie uşoară

Hipoacuzie medie

operatori maş ini

0 20 40 60 80 100 120 140 160

Număr de salariaţi

La filarmonică, din 158 de salariaţi expuşi, 14% au hipertensiune arterială, 12% au hipoacuzie şi 2,5% au modificări ale testelor psihologice (Figura 7).

124

Figura 7. Patologie - Filarmonică

2

15817

5

4

17

Salariaţi expuş i la zgomot

Hipertensiune arteriala formă uşoară

Hipertensiune arteriala formă medie

Modificarea testelor psihologice

Hipoacuzie uşoară

Hipoacuzie medie

instrumentiş ti ş i artişti

0 20 40 60 80 100 120 140 160

Număr de salariaţi

La firmele din industria textilă, din 27 muncitori expuşi, 48% au hipertensiune arterială, 26% au hipoacuzie şi niciunul nu are modificări ale testelor psihologice (Figura 8).

Figura 8. Patologie - industria textilă

2439

13

00

41

20

Salariaţi expuşi la zgomot

Hipertensiune arteriala formă uşoară

Hipertensiune arteriala formă medie

Modificarea testelor psihologice

Hipoacuzie uşoară

Hipoacuzie medie

muncitori înfăşurat elasticmuncitori ţesătorie

0 5 10 15 20 25

Număr de salariaţi

La firmele din industria agricolă, din 294 de salariaţi expuşi, 40% au hipertensiune arterială (dintre care 28% au forma medie a bolii), 36,4% au hipoacuzie şi 14,28% au modificări ale testelor psihologice (Figura 9).

125

Figura 9. Patologie - agricultură

97

22767

72112873111

7021

Salariaţi expuş i la zgomot

Hipertensiune arteriala formă uşoară

Hipertensiune arteriala formă medie

Modificarea testelor psihologice

Hipoacuzie uşoară

Hipoacuzie medie

mecanici utilaje

morari

0 50 100 150 200 250

Număr de salariaţi

La firmele din domeniul mass-media (realizare şi transmisie

TV), din 48 de salariaţi expuşi, 45,8% au hipertensiune arterială, predominant formă uşoară, 20,8% au hipoacuzie şi niciunul nu are modificări ale testelor psihologice (Figura 10).

Figura 10. Patologie - realizare şi transmisie TV

3810162

40

8

2

Salariaţi expuş i la zgomot

Hipertensiune arteriala formă uşoară

Hipertensiune arteriala formă medie

Modificarea testelor psihologice

Hipoacuzie uşoară

Hipoacuzie medie

traducători

dispeceri

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Număr de salariaţi

4. CONCLUZII Concluziile acestui studiu sunt următoarele: 4.1. Mediul de muncă ar trebui evaluat de o echipă formată din

specialist în protecţia muncii, medic de medicina muncii, toxicolog, igienist;

126

4.2. Efectuarea corectă pentru tot personalul a examenului medical la angajare şi a controlului medical periodic, conform legislaţiei în vigoare;

4.3. Efectuarea examinărilor clinice şi paraclinice din cadrul controalelor medicale pe baza fişei de expunere la riscuri profesionale;

4.4. Nominalizarea persoanelor expuse pe locuri de munca şi noxe de către angajator, pentru stabilirea de către medicul de medicina muncii a eventualelor restricţii medicale sau care ţin de locul de munca;

4.5. Necesitatea supravegherii continue şi permanente a sănătaţii angajatilor, având în vedere că activitatea muncitorilor se desfăşoară sub influenţa unui cumul de factori potenţial nocivi pentru sănătate;

4.6. Respectarea legislaţiei în vigoare, ştiut fiind că în funcţie de tipul de solicitare neuropsihică şi psihosenzorială din cadrul activităţii profesionale, limitele admisibile ale zgomotului diferă (tabel 5).

Tabel 5.

Locuri de muncă unde apar solicitare neuropsihică şi psihosenzorială normale

87 dB

Locuri de muncă unde apar solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescute şi deosebite (atenţie, responsabilitate, decizie)

50-75 dB

Locuri de muncă în care nivelul zgomotului variază pe parcursul unei zile de muncă, dar este constant pe intervale de timp

⎥⎦⎤

⎢⎣⎡ ⋅= ∑ 10/

, 10100

1101 iLizeq fgL

4.7. Recunoaşterea riscurilor şi reducerea lor prin măsuri

tehnico-organizatorice; obligativitatea utilizării unui echipament de protecţie eficient şi adecvat;

4.8. Informarea corectă a personalului referitor la riscurile prin expunere la zgomot şi măsurile care trebuie luate pentru prevenirea îmbolnăvirilor;

127

4.9. La locurile de munca unde expunerea la zgomot depaşeşte 87 dB trebuie să existe marcaje prin semne care să arate obligativitatea purtării antifoanelor;

4.10. Identificarea cauzelor de zgomot şi stabilirea unui program de măsuri de natură tehnică şi organizatorică în vederea reducerii pe cât posibil a expunerii personalului la zgomot. Nu trebuie neglijaţi factorii neprofesionali (fumatul, consumul de alcool etilic, factori socio-umani); se recomandă repaus auditiv (pauza de 5-10 minute la o oră);

4.11. Însuşirea corectă a tehnicilor de lucru, respectarea normelor de igienă, protecţie şi medicina muncii;

4.12. Considerăm că acest studiu va fi util în aprecierea riscurilor privind sănătatea angajaţilor care lucrează în zgomot, în vederea reducerii îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de muncă.

BIBLIOGRAFIE

[1] Păuncu, Elena-Ana, Medicina muncii, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2004. [2] Ministerul muncii şi solidarităţii sociale, Ministerul sănătăţii şi familiei, Norme generale de protecţie a muncii, 2002. [3] Ţichindelean, Marioara, Legislaţie în domeniul medicinei muncii, Sibiu, 2004. [4] Bardac, Dorin Iosif şi Stoia, Mihaela, Elemente de medicina muncii şi boli profesionale, Editura Mira Design, Sibiu, 2004. [5] Toma, Ion, Medicina muncii, Editura Sitech, Craiova, 2004. [6] Dan-Maniu, Duşe, Managementul resurselor umane, Editura Universităţii din Sibiu, 2001. Colectivul Centrului de Medicina Muncii MEDICI’S , coordonat de Dr. Gabriela MARINESCU, medic specialist medicina muncii

128

EXPUNEREA LA ZGOMOT ÎN MEDIUL URBAN PĂUNCU Elena-Ana, PĂUNCU Sebastian Alexandru, JEBEREANU Laura, JEBEREANU Sorin, GHERMAN Florina, Hanna MADIA, CHEPTANARIU Delia, CREŢU Elena NOISE EXPOSURE IN URBAN ENVIRONMENT

This paper intends to emphasize the most frequent form of urban

pollution, the noise in Timisoara and to recognize the principal causes. We selected some crowd streets in Timisoara where the noise was recorded and analyzed in the day period. We applied a questionnaire about noise pollution in a group of adult volunteer persons, to put in evidence the perception of noise and their attitude in this problem. Based on these study results, to understand which are the most efficient measures to the improving the city environment.

Motivaţie Zgomotul este una dintre noxele cel mai frecvent întâlnite în mediul urban. Existenţa sa pune probleme de adaptare, sănătate, poluare. În ultimul deceniu, municipiul Timişoara şi-a mărit substanţial parcul auto, a devenit un mai puternic centru comercial, cu trafic bogat, şi-a restructurat economia, astfel încât problema poluării sonore este de mare actualitate. Lucrarea de faţă îşi propune o analiză a situaţiei poluării prin zgomot în municipiul Timişoara, cu evaluarea nivelului acestuia în câteva intersecţii importante din zona locuită a oraşului, şi cunoaşterea impactului asupra cetăţenilor urbei, inclusiv a celor care muncesc „în stradă”, lucrători de poliţie, de la salubritate.

Material şi metodă S-a urmărit zgomotul de fond constant minimum cinci secunde

diferenţiindu-se vârfurile date de surse de altă etiologie (zgomot din locuinţe, zgomot provenit din întreprinderi vecine).

129

Măsurătorile de zgomot au fost efectuate la o înălţime de 1,5 m de sol şi în apropierea zidului locuinţelor, eventual instituţiilor, întreprinderilor (la maximum 3 metri distanţă de zid). Determinările au durat între 3 minute şi 10 minute şi s-a urmărit zgomotul de fond constant minimum cinci secunde.

S-a aplicat un chestionar unui număr de 100 de cetăţeni, voluntari. Rezultate

Tabel 1. Determinări "momentane" de zgomot stradal Nr. crt.

Locul măsurătorii Condiţii de măsurare Zgomot dB (A)

1 C. Buziaşului (intrarea 1SPUMOTIM)

ZS (A) 75

2 C. Buziaşului (intrarea 1SPUMOTIM)

ZS (camion) 80

3 C. Buziaşului (intrarea 1SPUMOTIM)

ZS (tramvai G.) 88

4 Cămin Spumotim (la intrare)

ZS (A) + locomotivă uzinală în funţie

67

5 Cămin Spumotim (la intrare)

ZS (2A) + locomotivă uzin. 69

6 Cămin Spumotim (la intrare)

ZS (A + ARO) + locomotivă uzin.

70

7 Bd. L. Rebreanu (ZonaSoarelui)

ZS (A) 65

8 Bd. L. Rebreanu (ZonaSoarelui)

ZS (A) 68

9 Bd. Liviu Rebreanu(intrare Spital Clinic Judeţean - sâmbăta )

ZS (A) 76

10 Bd. Liviu Rebreanu(intrare Spital ClinicJudeţean - miercuri)

ZS (A + 2 tramvaie din sens opus)

83

11 Bd. L. Rebreanu (ZonaSoarelui -IAEM)

ZS (tramvai G) 76

12 C. Buziaşului (intrareIAT)

ZS (A + camion) 74

13 C. Buziaşului (intrareIAT)

ZS (tramvai G) 79

130

14 C. Buziaşului (intrareIAT)

ZS (A) 75

15 Intrare Casieria 1ELECTRICA

ZS (tramvai R spre F-ca Bere)

84

16 Intrare Casieria 1ELECTRICA

ZS (tramvai R, spre P-ţa Traian)

88

17 Intrare Casieria 1ELECTRICA

ZS (tramvai G, spre P-ţa Traian)

91

18 Intrare Casieria 1ELECTRICA

ZS (A cu motorul ambalat, pornire)

83

19 Calea Aradului (laintrarea în UTT)

ZS (A+2 troleib.+ camion) 90

20 Intersectia Bd. Tinereţii(spre Gara de Nord)

ZS (A) 70

21 B-dul Dr. V. Babeş ,nr.16 (intrare Institut de Sănătate Publică)

ZS (A) 76

22 Piaţa N. Bălcescu (intrare bloc)

ZS (A + 2 tramvaie) 80

23 Intersecţia Str. Cluj cuB-dul Eroilor

ZS (A) 73

24 Calea Şagului (intrarebloc)

ZS (A + camioane) 71

25 Calea Şagului (intrarebloc)

ZS (A) 54

26 Calea Şagului (la bazapodului CFR)

ZS (A) + zgomot uzinal 66

ZS= zgomot stradal A = autoturism

Tabel 2. Analiza spectrală a zgomotului în intersecţii Nivel de presiune acustică în dB (A) Frecvenţe medii în Hz

Loc de det.

31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000

*I1 76 79 78 67 74 68 62 66 58

*I2 74 71 68 66 68 66 68 59 54

**I3 81 80 77 78 65 64,5 61 58 49

**I4 83 81 78 77 69 69 64,5 61 59

131

*I - intersecţie în zonă de locuinţe **I - intersecţie platformă industrială + locuinţe

S-a determinat zgomotul pe mai multe artere sau în intersecţii la orele 12 - 15.

Au fost intervievaţi 100 cetăţeni, 75 femei şi 25 bărbaţi, cu vârsta medie de 44,420 ± 12,396

Vârsta limită a fost cuprinsă între 22 şi 72 de ani. Toţi locuiesc în apartamente de bloc. Studii superioare - 41 persoane, 59 - studii medii. Expuse profesional la zgomot, cu intermitenţă pe ziua de lucru, au

fost 8 persoane, dintre care 7 consideră că zgomotul de la locul de muncă este supărător. Nivelul zgomotului profesional nu prezintă depăşiri ale normelor.

O pătrime dintre cei chestionaţi (26 de persoane) sunt deranjaţi prin zgomot, la domiciliu. Zgomotul casnic provine din propriul apartament în 21 de cazuri şi de la vecini în 46 de cazuri. 33 de persoane nu sesizează nici un zgomot din interiorul sau exteriorul locuinţei proprii.

Ca provenienţă a zgomotului din locuinţă cei mai supărători sunt vecinii de sus (21), de jos (18), urmaţi de cei din apartamentele alăturate (9).

Numai 4 persoane (toate femei) sunt deranjate de zgomote provenind de la toţi colocatarii.

Ca tip de zgomot exterior locuinţei care deranjează, fiind citat primul ca şi importanţă, s-a înregistrat (4 persoane nu au răspuns): •autovehicule, alarme auto (23) •intersecţii aglomerate (17) •tramvai (15) •animale de curte (9) •câte 8 - maşini de tonaj mare, joaca copiilor, instalaţii vecine locuinţei (centrale termice) •câte 3 - sirene (pompieri, salvare, poliţie), ateliere din vecinătate care produc zgomot •câte 1 - troleibuz, autobuz

Cel mai nociv zgomot (apreciere subiectivă), dăunător sănătăţii este apreciat:

•zgomotul exterior locuinţei (70 răspunsuri)

132

•zgomotul intermitent (indiferent de sursă) şi zgomotul din interiorul locuinţei cu câte 6 răspunsuri

•zgomotul continuu (3 răspunsuri)

•zgomotul de noapte (1 răspuns)

•zgomotul interior, dat de calculatorul personal (1 răspuns) 11 răspunsuri sunt cele în care zgomotele nu sunt considerate nocive

pentru sănătate Propuneri de reducere a zgomotului din locuinţe ale celor chestionaţi:

izolaţii corespunzătoare (îndeosebi la nivelul ferestrelor - 17), executarea de şosele de centură cu deviaţia circulaţiei (7)

Există câte o propunere ce vizează: interzicerea utilizării alarmelor sonore auto, interzicerea claxonatului, plantare de pomi, măsuri tehnice (nu specifică), achiziţionare de mijloace de transport în comun silenţioase, parcări special amenajate, elaborare şi aplicare de legi ce vizează reducerea poluării fonice şi amenzi pentru încălcarea normelor

69 dintre cei intervievaţi nu răspund la acest punct Drept consecinţă a expunerii la zgomot este prezentă alterarea

somnului (adormire dificilă, insomnii, somn agitat, treziri repetate) la 26 de persoane (mai mult de 1/4 !) iar nervozitatea este acuzată de un număr de 16 cetăţeni.

58 de persoane nu consideră că au simptome date de zgomotul urban.

Legislaţia în vigoare referitoare la zgomot este cunoscută de numai 5 persoane din cele o sută.

Concluzii Timişoara este un oraş cu poluare sonoră importantă, pe arterele

aglomerate Măsurătorile efectuate la ora prânzului, în zile lucrătoare din

săptămână, evidenţiază valori de 54 – 90 dB(A) la toate punctele de măsurare (26)

Analiza spectrală a zgomotului pune în evidenţă clar faptul că în intersecţiile luate în studiu valorile zgomotului se situează peste limitele admise la toate frecvenţele, cu excepţia celei de 31,5 Hz. Măsurătorile au fost efectuate când circulau numai autoturisme (nu şi tramvaie sau troleibuze) în intersecţie sau în apropierea ei

Chestionarul aplicat relevă importanţa zgomotului ca poluant pentru populaţie

133

Pe primele locuri declarate ca surse de zgomot se situează: autovehicolele, alarmele auto, intersecţiile aglomerate, tramvaiele.

Cel mai nociv zgomot, considerat dăunător propriei sănătăţi este apreciat zgomotul exterior locuinţei (70 persoane)

Propuneri de reducere a zgomotului ce se regăsesc în mai multe răspunsuri sunt izolaţii corespunzătoare în construcţii, executarea de şosele de centură cu deviaţia circulaţiei în vederea decongestionării traficului

95% dintre chestionaţi nu cunoaşte legislaţia în vigoare referitoare la zgomot şi nici care sunt limitele de zgomot admise

Afectarea somnului şi starea de nervozitate sunt simptomele cel mai frecvent invocate

In municipiul TIMIŞOARA principala sursă de zgomot este reţeaua stradală, prin traficul rutier în permanentă creştere. Este necesară analizarea reţelei stradale existente, redimensionarea

ei unde este posibil, construirea unor şosele de centură, drumuri de calitate, reducerea zgomotului la sursă (motoare silenţioase, corect reglate), izolarea fonică a locuinţelor

Bibliografie

1 BARDAC D. I., si colab. - Elemente de Medicina Muncii şi Boli Profesionale, Editura „Mira Design”, Sibiu, 2003 2 COCÂRLĂ A., TEFAS L., PETRAN MARILENA – Manual de medicina muncii, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2000 3 PARMEGGIANI LUIGI, technical editor - ILO Encyclopedia of Occupational Health and Safety, third (revised) edition, International Labour Office Geneva, Vol. 1, 2, 1985 4 PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara 2004 5 PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, noţiuni de bază în practica actuală, lucrări practice, Ed. Solness, Timişoara 2001 6 ROSCA C. - Dicţionar de ergonomie, Ed. CERTI, 1997 7 SILION I., CORDONEANU CRISTINA – Bazele medicinii muncii – teorie şi practică, Ed. Moldogrup, Iaşi, 2000

134

ASPECTE PRIVIND IMPACTUL ZGOMOTULUI PROFESIONAL ÎNTR-O SOCIETATE COMERCIALĂ TÂNĂRĂ DIN JUDEŢUL TIMIŞ PĂUNCU Elena-Ana, KLEMENS Claudiu, ROTARU Cristina, KLEMENS Diana, JEBEREANU Laura, JEBEREANU Sorin, PĂUNCU Sebastian Alexandru ASPECTS OF PROFESSIONAL NOISE EFFECT IN A YOUNG FACTORY FROM TIMIS COUNTY

Noise is the most common health hazard found in the workplace.

Exposure to excessive noise can cause noise induced deafness (NID) and can conduct at the apparition of arterial hypertension. NID takes a few years to develop and is incurable. It can, however, be prevented by limiting workers' exposure to noise. Depending on the type and source of the noise, various measures for reducing or controlling the level of noise can be adopted. Industrial noise, as with any other occupational health hazard, can be controlled at three levels: an engineering and administrative. Dată fiind multitudinea efectelor zgomotului peste 85 dB(A) – limita admisă în România 87 dB(A) nu este permisă activitatea în mediul profesional cu zgomot peste limita admisă a persoanelor care prezintă: boli cronice ale urechii medii şi interne, psihopatii, inclusiv nevroze manifeste, hipertensiune arterială (începând cu stadiul II). Material şi metodă

S-au efectuat determinări de zgomot în secţia Z a unei mari societăţi comerciale. Nivelul de zgomot s-a măsurat cu un sonometru integrator. Interpretarea rezultatelor s-a realizat în conformitate cu normele. S-au efectuat multiple măsurători, repetat.

135

Populaţia studiată a cuprins un lot de 102 muncitori expuşi la zgomot profesional ce depăşeşte limita admisibilă de 87 dB(A) şi un lot de 300 de persoane fără expunere profesională semnificativă la zgomot (personal TESA). S-a efectuat un chestionar care a cuprins date personale, privind antecedentele, condiţiile de viaţă şi de muncă, expunere la zgomot profesional şi extraprofesional, obiceiuri de viaţă şi alimentare, uz de droguri (în special fumat) şi examen clinic complet, cu măsurarea repetată a tensiunii arteriale (timp de 3 luni), conform cerinţelor de standarizare OMS.

Rezultate Determinările de zgomot s-au efectuat la toate locurile de

muncă, la nivelul urechii muncitorului, şi la diverse distanţe de maşină. Limita admisibilă a zgomotului este de 87 dB(A). Durata unui schimb este de 8 ore, expunerea săptămânală la zgomot fiind de 40 de ore. La 12 locuri de muncă din 31 este depăşită limita de 87 dB(A), iar analiza spectrală a zgomotului relevă valori crescute în "zona conversaţională". În întreaga secţie zgomotul depăşeşte 80 - 85 dB(A). Pereţii halelor nu au proprietăţi fonoabsorbante. Mijloace de protecţie individuală, deşi există în dotarea fiecărui muncitor, sub formă de căşti şi antifoane interne, nu sunt folosite decât de 60%, motivând "incomoditatea" şi imposibilitatea de-a percepe modificări ale sunetelor la apariţia unor defecţiuni. Triajul medical la angajare al personalului este realizat întocmai cerinţelor legale, fiind excluşi de la locurile de muncă zgomotoase muncitorii cu tulburări auditive. Vechimea maximă în secţie este de 6,5 ani iar în întreprindere, 3,8 ani. Anamneza şi examenul clinic evidenţiază puţine elemente patologice.

Rezultatele determinărilor de zgomot

8 9

9 8

8 4

8 99 2

8 98 7

9 7 9 7 .5

9 2

9 7

9 1 .59 2 .5

7 5

8 0

8 5

9 0

9 5

1 0 0

d B (A )

136

Cel mai frecvent diagnostic a fost cel de obezitate şi de HTA.

Structura pe grupe de vârstă, sex şi profesie Indicator Lot studiat

(total) Lot fără HTA Lot cu HTA

nr. % nr. % nr. % vârsta media 43,55±8,39 40,83±8,32 47,23±6,77 extreme 20-61 20-61 23-58 <30 45 11,19 44 12,12 1 2,56 30-40 132 32,83 126 31,34 6 15,38 41-50 170 42,28 152 37,81 18 46,15 >50 55 13,68 41 10,19 14 35,89 sex total 402 100 363 100 39 100 fem. 261 64,92 243 66,94 18 46,2 masc. 141 35,07 120 33,05 21 53,8 profesie

funcţ. 38 9,45 36 9,91 2 5,1

intelect. 31 7,71 20 5,50 11 28,20 munc. 333 82,83 307 84,57 26 66,66

Stadializarea hipertensiunii arteriale la lotul hipertensiv, după criteriul "zgomot"

Stadiu Expuşi la zgomot prof. Fără expunere la zg. prof. I 11 2 II 13 4 III 5 3 IV 1 0

Total 30 9

La întregul lot investigat, valorile tensionale TA sistolică TA diastolică

val.(mmHg) nr. % val.(mmHg) nr. % <130 256 63,68 <85 304 75,62

130-139 67 16,66 85-89 9 2,23 140-159 54 13,43 90-99 54 13,43 160-179 17 4,22 100-109 20 4,97 180-209 7 1,74 110-119 12 2,98 >209 1 0,24 >119 3 0,74

137

La cazurile cu HTA, s-a analizat situaţia riscului cardiovascular în funcţie de IMC, indice de masă corporală.

Exces ponderal: IMC>25 kg/m2

Hiperponderali: IMC = 25-29,9 kg/m2

Obezi: IMC>30 kg/m2

HTA şi IMC crescut

61.2341.19

20.130

20

40

60

80

%

Exces ponderalHiperponderaliObezi

Factori de risc asociaţi în apariţia HTA Fact. de Expuşi -

zgomot Fără exp. zgomot Total hipertensivi

risc nr. % nr. % nr. % obezitate 11 36,66 4 4,44 15 38,46 modif.ischem. 3 10 0 0 3 7,69 diabet zaharat 1 3,33 0 0 1 2,56 rude gr.I HTA 28 93,33 8 88,88 36 92,30 fem. 14 46,66 4 44,44 18 46,15 masc. 16 53,33 5 55,55 21 53,84 Total 30 - 9 - 39 -

Concluzii 1. Nivelul de zgomot în secţia Z este crescut cu peste limită la

majoritatea punctelor unde s-au efectuat determinări. 2. Dat fiind faptul că procesal tehnologic un poate fi modificat în

vederea scăderii nivelului de zgomot, este necesară utilizarea permanente a protectorilor auditivi de către toţi cei expuşi,

3. Vârsta relativ tânără, vechimea profesională mică în mediu cu zgomot a personalului, triajul la angajare şi controalele medicale

138

periodice complete şi riguroase sunt factori ce concură la absenţa – în prezent – a patologiei otice.

4. Cele mai frecvente probleme de sănătate sunt obezitatea şi HTA. 5. Mediul profesional cu zgomot, se pare că influenţează pozitiv

apariţia şi evoluţia HTA când există asociere cu o cardiopatie ischemică sau / şi antecedente familiale hipertensive.

◊ Cele de mai sus implică necesitatea luării de măsuri pentru reducerea poluării fonice în unităţile industriale. Sumarea la persoanele expuse la zgomot a altor factori de risc cardiovasculari, crează prin cumul un risc înalt sau foarte înalt.

◊ Persoanele hipertensive ce prezintă cumulaţi mai mulţi factori de risc, necesită o supraveghere medicală continuă şi un program complex de profilaxie secundară pentru evitarea complicaţiilor şi a visceralizării afecţiunii.

Bibliografie selectivă 1. Dutsenko La, Gvozdeva Li, and all- Labor conditions and morbidity with

temporary disability in workers of the excavation teams engaged in the Karaganda open coal mines, Grig Tr Prof Zabol, 1991, (7), 12-15

2. Gao H.,Zhang Sz- Effect of noise on blood pressure of various types of rats, Chung Hua Yu Fang I Hsueh Tsa ChiH (China), sep.1992,26(5), 275-277

3. Garcia Am, Garcia A.-Occupational noise as a cardiovascular risk factor- Schriften Ver Wasser Boden Lufthig (Germany), 1993,88,212-222

4. Germano G. and all- Noise stimulus in normal subjects: time-dependent blood pressure patterne assessment, Clin Cariol, apr.1991,14(4),321-325

5. Hustin A., Degandt Y.- Le bruit, Acta ORL Belgica,1970,24,2 6. Kontosic I.,Vukelic M.,Grubisic-Greblo H.- Noise as a risk factor for arterial

hypertension in sailors, Arh Hig Rada Toksikol,jun.1990,41(2),187-199 7. Păuncu Elena Ana, Zarici Ileana -Zgomotul şi starea de sănătate, Medicina

Familiei, 1998 8. Rosenberg J.- Jets over Labrador and Quebec: noise effects on human

health, Can Med Assoc J apr,1,1991,144(7),869-875 9. Scansetti G.- Arterial hypertension and work activities, Med Lav may-jun

1991,82(3), 233-237 10. Silion I.,and all.- Influenţa factorilor profesionali şI standard de risc asupra

apariţiei şI evoluţiei hipertensiunii arteriale esenţiale- Rev Rom Med Mun, 1994,44(1-2),498-507

11. Tomei F. and all.- Study of some cardiovascular parameters after chronic exposure to noise, Int J Cardiol dec.1991, 33(3),393-399

12. Vacheron A.-Le retentissement cardio-vasculaire du bruit, Bull Acad Natl Med, mar.31,1992,176(3),387-392

139

ZGOMOTUL PROFESIONAL ÎN SOCIETĂŢI DE PRELUCRARE A LEMNULUI DIN JUDEŢUL TIMIŞ - IMPACT ŞI PROBLEME DE SĂNĂTATE PĂUNCU Elena-Ana, GHERMAN Florina, CHEPTANARIU Delia, Hanna MADIA, Creţu Elena, PĂUNCU Sebastian Alexandru, JEBEREANU Sorin, JEBEREANU Laura

OCCUPATIONAL NOISE IN WOOD ENTERPRISES FROM TIMIS REGION IMPACT AND HEALTH PROBLEM Wood industry is a special sector of economy. The majority of workers are men and the common noxius wich they are exposed is the noise. Usual it exceeds the legal limit and can cause hearring loss. Protective equipement, discipline and medical control are frequent problems for this group of workers. Motivaţie

În multe localităţi din mediul rural exploatarea şi prelucrarea lemnului brut constituie o ocupaţie frecventă. Solicitarea profesională este complexă, iar starea de sănătate poate fi serios afectată.

Prelucrarea lemnului însumează un sector economic foarte extins, dar puţin investigat din punct de vedere al medicinii muncii. Tipuri de unităţi specifice: gatere, ateliere de tâmplărie, exploatări forestiere.

Aspecte specifice: unităţi mici şi mijlocii, personal provenit din alte sectoare, mai rar tot din acelaşi tip de activitate, fie foarte tânăr (18-24 ani) fie de peste 45 de ani, cu expunere anterioar la zgomot, şcolarizare – minimală, dar cu uz crescut de alcool şi tutun.

140

Efectele expunerii la zgomot

efecte otice: surditate, hipoacuzie, traumă sonoră mascarea sunetelor şi oboseală auditivă hipertensiune arterială (îndeosebi diastolică) – discutată în

literatură, cardiopatie ischemică, tulburări de ritm cardiac, creşterea rezistenţei periferice arteriolare şi capilare

tulburări digestive (reducerea peristaltismului gastrointestinal, ulcer gastroduodenal)

nevroze şi alte afecţiuni neuropsihice secundare stresului generat de zgomot (iritabilitate, crescută, modificarea reacţiilor emoţionale, a menţinerii stării de vigilenţă, a atenţiei, ş.a.)

oboseală scăderea capacităţii de muncă, a performanţei şi randamentului alterarea comunicării verbale şi a perceperii semnalelor sonore afectarea relaxării şi somnului (reparator), modificări de

comportament, violenţă modificări ale funcţiei vizuale modificări respiratorii (creşterea ventilaţiei, eliminarea crescută

a dioxidului de carbon) Caracteristicile muncii – riscuri profesionale:

activitate în mediul exterior, de obicei schimburi de zi (unul sau două),

muncă la înălţime (legători, electricieni), expunere la zgomot de mare intensitate, cu frecvenţă înaltă, expunere la trepidaţii (acţiune locoregională, dar şi generală), praf de lemn prezent (! risc cancerigen), efort fizic susţinut, mare – pentru majoritatea posturilor de

muncă, pericol de accidente.

Probleme

Un element comun pentru peste 60% din gatere este reprezentat de ignorarea aspectelor legate de medicina muncii atât de către angajator cât şi de către angajaţi.

De obicei nu există buletine de măsurare a noxelor.

Evaluarea sănătăţii la angajare nu se realizează sistematic ori se face parţial. În mod curent se efectuează doar examenul clinic.

141

Angajatorii, cei care trebuie să finanţeze examinările profilactice nu acceptă să plătească pentru audiogramă, examen ORL, testare psihologică, la angajare sau examen periodic; nu se pune problema examenului medical de adaptare în muncă

Măsurători de zgomot în unităţi de prelucrare a lemnului

87

9699

97 9694

100102

7580859095

100105

dBADecojitor Maşina de spintecatFierăstrău multiplu Maşinã de prelucrat pe patru feţeFierãstrãu de secţionare Fierăstrău pendulăMaşinã de îmbinare dinţatã Circular

Condiţiile de lucru asigurate sunt la limita siguranţei pentru muncitori, în cele mai multe unităţi.

Echipamentul Individual de Protecţie – nu există, sau este neadecvat. Sunt prezente cizmele de cauciuc, bocancii, salopetele si mănuşile ori palmarele, ochelarii de protecţie. Antifoanele lipsesc de cele mai multe ori.

În atelierele de tâmplărie, se respectă legislaţia privitoare la securitatea în muncă, se efectuează examinările clinice, dar foarte greu se acceptă şi realizarea evaluărilor “anexe”, inclusiv testarea psihologică.

Nu se urmăreşte de către angajator utilizarea EIP de către muncitorii expuşi.

O altă problemă, de loc neglijabilă, este aceea a consumului de alcool. Activitatea profesională desfăşurată în condiţii de zgomot cu intensitate

142

şi frecvenţă crescută, sub influenţa alcoolului favorizează apariţia accidentelor.

Concluzie

Personalul din sectorul de exploatare – prelucrare a lemnului este expus unui cumul de noxe, zgomotul situându-se pe primul loc. Este necesară iniţierea unui program de sănătate în muncă pentru personalul acestui sector greu.

Bibliografie selectivă 1. Niculescu T., Vlăduţ Em. – Boli legate de profesiune. Revista Română de

Medicina Muncii, 1992, 3-4, 210-220 2. Novak S. – The influence of noise increased arterial blood pressure in

workers during the workday. Pol Merkuriusz Lek (Poland), 1996, 1, 6, 389-393

3. Parmeggiani L. - Encyclopedia of Occupational Health and Safety, vol. 2, International Labour Office Geneva, 1985, 1464-1472

4. Păuncu Elena Ana -Studiul comparativ al zgomotului în câteva sectoare industriale din judeţul Timiş, A XXV-a Sesiune Ştiinţifică a Institutului de Sănătate Publică şi Cercetări Medicale Timişoara, 24-25.09.1992

5. Păuncu Elena Ana - Determinarea poluării sonore - comparativ - în incinta câtorva unităţi industriale şi zona aferentă, Zilele Academice Timişene, Simpozion "Probleme actuale ale cercetării ştiinţifice privind poluarea mediului în Banat şi Crişana", 20-22.05.1993

6. Păuncu Elena Ana - Zgomotul profesional, factor de risc în îmbolnăvirile cardiovasculare, Consfătuirea Anuală de Medicina Muncii, Bucureşti, 11-12.09.1998

7. Păuncu Elena Ana, Zarici Ileana -Zgomotul şi starea de sănătate, Medicina Familiei, 1998

143

IMPACTUL ZGOMOTULUI ASUPRA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ A SALARIAŢILOR Mugur PĂUNESCU, Marius Dan HAVRINCEA THE IMPACT OF PROFESSIONAL NOISE ON WORK CAPACITY OF EMPLOYEES

The aim of this workpaper is to study the influence of noise, as factor of professional risk, on the health and work capacity of employees exposed to noise in open spaces.

The work capacity is mainly influenced by the biological and psychological features of individuals, also by the social conditions and the health state of employees.

The periodical medical controls have to establish any change of the work ability as a result of exposure to noise and will impose the prescription of recomandations by the occupational health doctor.

Cuvinte cheie: medicina muncii, zgomot, capacitate de muncă, hipoacuzie.

1. Introducere

Studiul şi-a propus evaluarea efectelor zgomotului, ca factor de risc profesional, asupra stării de sănătate şi a capacităţii de muncă a salariaţilor expuşi la această noxă medico-socială.

Fiind expresia unor fenomene complexe, capacitatea de muncă este influenţată şi determinată de factori: fiziologici (vârsta, starea de sănătate, etc.), psihologici (motivaţia, voinţa, aptitudini etc.), ambientali (zgomot, agenţi chimici etc.), tehnologici (maşini etc), şi sociali (nivel profesional, condiţii de odihnă etc).

În cadrul factorilor ambientali, acţiunea nocivă a zgomotului determină obligativitatea supravegherii stării de sănătate a salariaţilor.

144

Examenele medicale la angajare şi în special controalele medicale periodice reprezintă formele de control care trebuie să asigure un echilibru permanent între acţiunea simultană a zgomotului şi capacitatea de muncă a salariatului.

Recomandările şi măsurile tehnico-organizatorice stabilite trebuie să conducă la prevenirea efectelor auditive traumatice (leziuni ale receptorului auditiv) şi efectelor extraauditive netraumatice (manifestate la nivel fiziologic şi comportamental).

Controalele medicale periodice trebuie să stabilească precis eventuala modificare a aptitudinii de muncă în urma expunerii cronice la zgomot şi să determine eficient luarea de măsuri.

2. Material şi metodă

Am luat în studiu pentru comparaţie două loturi de salariaţi din 10 societăţi comerciale, care au efectuat examen medical la angajare şi control medical periodic în perioada 01.08.2004 – 01.07.2005. Primul lot a fost format din 535 salariaţi, expuşi profesional la nivele ridicate de zgomot în aer liber. Lotul martor a fost format din 554 de salariaţi din aceleaşi societăţi comerciale, neexpuşi profesional la zgomot.

În cazul ambelor eşantioane am studiat evoluţia cazurilor prin

intermediul datelor obţinute la angajare şi la controlul medical periodic. S-au efectuat examen clinic general, audiometrie tonală liminară, examen ORL de specialitate – în funcţie de rezultatul audiogramei şi examen psihologic.

Domeniile de activitate analizate au fost: agricultura, industria de transport feroviar (transport şi întreţinere căi ferate), de transport rutier (întreţinere drumuri şi poduri) şi de furnizare a energiei termice.

Meseriile persoanelor expuse la zgomot în aer liber sunt:

mecanici agricoli – cod COR 723302 (agricultură); maşinişti utilaje transporturi – cod COR 833402 (distribuţie energie termică); muncitori întreţinere drumuri – cod COR 931203 (întreţinere de drumuri şi poduri); lăcătuşi montatori de agregate – cod COR 723104 (transport feroviar şi întreţinere căi ferate) – (figura 1).

145

Figura 1

37; 6,9%

123; 23%

174; 32,5%

201; 37,6%

0 50 100 150 200

Număr de salariaţi

Maşinist utilajtransporturi

Mecanic agricol

Lăcătuş montatoragregate transporturi

Muncitor întreţineredrumuri

Categoriile salariale expuse la zgomot

Lotul martor este asemănător cu primul în ceea ce priveşte vârsta, vechimea în muncă, sexul, consumul de ţigări şi alcool etilic, efortul fizic efectuat.

Meseriile salariaţilor incluşi în acest grup sunt: inginer,

tehnician, instalator, zidar, sudor, electrician, controlor trafic, magaziner comercial, magaziner tranzit, revizor tehnic de vagoane, paznic, muncitor necalificat.

Dintre factorii etiologici teoretic favorizanţi pentru afecţiunile

induse de zgomotul profesional enumerăm: vârsta, cu predominenţa grupei de vârstă de 30-39 de ani (figura 2) şi sexul (factor neconcludent, marea majoritate a subiecţilor fiind de sex masculin).

146

Figura 2

Grupe de vârstă - lot expus la zgomot

> 50 ani49; 9%

40 - 50 ani149; 28%

18 - 29 ani134; 25%

30 - 39 ani203; 38%

18 - 29 ani30 - 39 ani40 - 50 ani> 50 ani

Durata de expunere la zgomot a fost cuprinsă între 1 si 20 de

ani, durata de expunere a celor mai mulţi salariaţi a fost sub 5 ani (figura 3).

Figura 3

Durată de expunere

5-10 ani161; 30%

> 15 ani11; 2%

11-15 ani139; 26%

< 5 ani224; 42%

< 5 ani5-10 ani11-15 ani> 15 ani

S-a stabilit că expunerea profesională la zgomot a fost

semnificativă ca intensitate şi durată prin determinări de zgomot la unele din punctele de lucru (sonometria locurilor de muncă, efectuată de către Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Timiş – Compartimentul de Medicina Muncii), vizitarea locurilor de muncă şi

147

anamneza profesională. Alte materiale folosite în studiu au fost: dosarele medicale ale angajaţilor şi centralizatorul concediilor medicale.

Toţi salariaţii incluşi în studiu sunt supuşi la locurile de muncă

unui cumul de noxe profesionale: zgomot, vibraţii cu acţiune generală şi locală, pulberi, noxe chimice (bitum, uleiuri minerale), expunere la intemperii, efort fizic mediu-mare (figura 4).

Figura 4

Maşinistutilaj

transporturi

Mecanicagricol

Lăcătuşmontatoragregate

transporturi

Muncitorîntreţineredrumuri

Cumul de noxe profesionale

Pulberi

Efort fizic mare

Vibraţii

Expunere la intemperii

Zgomot

3. Rezultate 3.1. Starea de sănătate la angajare a salariaţilor expuşi la

zgomot

La angajare toţi muncitorii luaţi în studiu au fost consideraţi “apţi” pentru lucru în condiţii de muncă în care noxa principală a fost zgomotul sau “apt condiţionat”, fără legătură cu expunerea la zgomot.

Astfel, dintre cele 535 persoane care nu au avut contraindicaţii pentru munca în condiţii de zgomot, 505 persoane au primit aviz medical “Apt”, iar 30 au fost consideraţi “Apt condiţionat” (figura 5).

148

Figura 5

Situaţia avizelor medicale la angajare- lot expus la zgomot

(după eliminarea subiecţilor cucontraindicaţii pentru munca în zgomot)

505; 94%

30; 6%

"APT""APT CONDIŢIONAT"

Pe primul loc se află inaptitudinile psihologice, pe următoarele

locuri se situează afecţiunile aparatului musculo-scheletic, afecţiunile oftalmologice şi neurologice.

În urma examenului medical la angajare au fost identificate cazurile cu contraindicaţii pentru munca în condiţii de zgomot şi îndrumate către alte locuri de muncă (figura 6).

Figura 6

Contraindicaţii la angajarea în mediul cu zgomot

1; 13%

2; 25%

5; 62%

Boli cronice ale urechii medii / interne(surditate de cauză neprofesională)

Psihopatii (nevroză anxioasă,schizofrenie)

Hipertensiune arterială formă mediesau severă asociată cu alţi factori derisc cardiovascular

De exemplu, în perioada 01.08.2004 – 01.07.2005, din 84 persoane care au solicitat angajarea, 8 persoane (9,5%) au primit aviz medical

149

nefavorabil pentru angajare („apt condiţionat în loc de muncă fară expunere la zgomot”) – cazuri care nu au fost incluse în studiu.

Principalul motiv a fost hipertensiune arterială formă medie sau

severă asociată cu alţi factori de risc cardiovascular. Datele examenelor medicale efectuate la angajare

demonstrează lipsa afecţiunilor care pot constitui contraindicaţii pentru munca în condiţii de zgomot şi prezenţa unor afecţiuni în formă uşoară sau medie (tabel 1).

Tabel 1

(Rezultatele examenelor medicale la angajarea muncitorilor expuşi la zgomot profesional în aer liber, în funcţie de grupa de vârstă)

Categoria de vârstă actuală

18 - 29 ani

30 - 39 ani

40 - 50 ani > 50 ani

Număr total de salariaţi / categorie de vârstă 134 203 149 49

Hipoacuzie uşoară 4 12 16 9 Hipertensiune arterială uşoară 2 5 5 0

Hipertensiune arterială de graniţă 7 13 11 1

Gastrită / gastrodudenită cronică 1 0 1 0

Ulcer gastro-duodenal 1 2 0 0 Colopatie funcţională 0 0 1 0

3.2. Starea de sănătate la controlul medical periodic a

salariaţilor expuşi la zgomot

În perioada 01.08.2004 – 01.07.2005 au fost efectuate 535 examene medicale periodice, care au cuprins în toate cazurile examen clinic general, audiometrie tonală liminară, examen ORL de specialitate şi examen psihologic.

150

Situaţia avizelor medicale este următoarea: 367 salariaţi au primit aviz medical: „apt”, 165 salariaţi: „apt condiţionat”, 3 salariaţi: „inapt temporar” (figura 7).

Figura 7

Situaţia avizelor medicale la controlul medical periodic- lot expus la zgomot

165; 31% 3; 1%

367; 68%

"APT""APT CONDIŢIONAT""INAPT TEMPORAR"

Cele mai multe condiţionări (30 % din totalul subiecţilor din primul lot) sunt determinate de hipertensiunea arterială formă medie sau severă. Afecţiunile oculare au determinat condiţionări pentru 6,7% dintre salariaţi şi cuprind cecitatea monoculară (2 cazuri), glaucom operat (1 caz), necesitatea şi în acelaşi timp obligativitatea de a purta corecţie optică permanentă (pentru distanţă).

Bolile cardiace (altele decât hipertensiunea arterială) au determinat condiţionări pentru 5,4% dintre salariaţi şi includ: cardiopatie ischemică cronică dureroasă, ischemie miocardică silenţioasă, infarct miocardic vechi, aritmie extrasistolică ventriculară şi/sau atrială, stenoză aortică (2 cazuri), insuficienţă mitrală (3 cazuri).

Afecţiunile neuropsihice care au generat condiţionări includ: tulburare nevrotică asteno-depresivă reactivă, retard mental, sindrom vertiginos, acces comiţial post-traumatism cranio-cerebral, epilepsie).

Alte afecţiuni responsabile pentru condiţionări au fost cele hepatice (ciroză hepatică decompensată vascular sau parţial compensată), musculo-scheletale (hernie de disc lombar simptomatică, gonartroză severă), pulmonare (bronho-pneumopatie cronică obstructivă, tuberculoză pulmonară vindecată sechelar, sindrom

151

obstructiv distal) şi metabolice (diabet zaharat tip I insulino-necesinant sau tip II insulino-dependent). (figura 8).

Figura 8

6736

29

156

5

5

3

2

0 10 20 30 40 50 60 70

Număr de salariaţi

Hipertensiune arterială forma medie sau severă

Afecţiune oftalmologică

Afecţiune cardiovasculară (excepţie HTA)

Inaptitudine psihologică

Afecţiune neuropsihică

Afecţiune hepatică

Afecţiune musculo-scheletală

Afecţiune bronho-pulmonară

Diabet zaharat insulino-dependent

Cauzele condiţionărilor - lot expus la zgomot ("APT CONDIŢIONAT" sau "INAPT TEMPORAR")

Afecţiunile neuropsihice şi hipertensiunea arterială formă medie sau severă asociată cu alţi factori de risc cardiovascular stadiul II şi III au fost criterii de condiţionare la controlul medical periodic (figura 9).

Figura 9

90; 16,8%26; 4,85%

20; 3,73%20; 3,73%

8; 1,5%

4; 0,75%

1; 0,18%

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

Număr de salariaţi

Apt în loc de muncă fără efort fizic mare şi fără zgomot

Apt în loc de muncă fără pericol şi fără zgomot

Apt doar cu corecţie optică

Apt în loc de muncă la sol

Apt doar cu dispensarizare

Apt în loc de muncă fără ridicare de greutăţi

Apt in loc de muncă fără expunere la pulbere şi intemperii

Recomandări - muncitori expuşi la zgomot(Mod de condiţionare: "APT CONDIŢIONAT")

De menţionat că în majoritatea cazurilor condiţionarea se

datorează cumulului de noxe profesionale asociate cu meseria.

152

Audiometria tonală liminară efectuată în condiţii standardizate pentru a evalua funcţia auditivă a fost normală în 65% din cazuri şi a relevat hipoacuzie în restul cazurilor.

Dintre acestea, la 3 persoane (1%) s-a suspicionat caracterul de profesionalitate al hipoacuziei (de percepţie, permanentă, cronică, bilaterală, simetrică, după aplicarea corecţiei de presbiacuzie).

Demonstrarea faptului că hipoacuziile sunt determinate de zgomotul profesional necesită însă sonometria locurilor de muncă – neefectuate în situaţiile menţionate (figura 10).

Figura 10

65,6%; 3510,56%; 3

28%; 150

5,04%; 27

0,74%; 4

0 50 100 150 200 250 300 350 400

Normal

Hipoacuzie cronică posibil de cauzăprofesională

Hipoacuzie cronică neprofesională uşoară

Hipoacuzie cronică neprofesională medie

Hipoacuzie cronică neprofesională severă

Rezultatele audiometriilor(muncitori expuşi la zgomot)

Examenul ORL a decelat în 6 % din cazuri patologie otică (otită medie cronică), unele prezentând şi laringită cronică.

Toţi subiecţii au efectuat probele vestibulare (Romberg sensibilizat) şi de coordonare, cu rezultat negativ, în pofida acuzelor subiective frecvente de tip tulburare de echilibru.

Examenul oftalmologic a decelat în puţine cazuri (4 persoane)

tulburări vizuale: scăderea vitezei de percepţie vizuală, modificări ale simţului cromatic – perceperea deficitară a culorii roşie.

La testările psihologice efectuate in cadrul controlul medical periodic mare parte dintre salariaţi au acuzat simptome sau au realizat parametri specifici modificaţi (figura 11).

153

Figura 11

Examen psihologic(control medical periodic)

16

38

55

176

123

3%

7%

10%

33%

23%

0 20 40 60 80 100 120 140 160 180

Modificări de comportament

Tulburări de somn

Iritabilitate crescută

Oboseală (fatigabilitate)

Scăderea atenţieiconcentrate ş i distributive

Număr de salariaţi

Alte efecte ale expunerii cronice la zgomot descrise de către muncitori, şefii de formaţie şi notate de către psihologi au fost: alterarea perceperii semnalelor sonore şi a comunicării verbale, tulburări de inteligibilitate în vorbire, menţinerea cu greutate a stării de vigilenţă şi atenţie, euforie uneori, cefalee, anxietate uşoară, senzaţie de indispoziţie, încordare, nelinişte şi disconfort, depresie uşoară, hiperemotivitate, comportament violent (pe fondul consumului de alcool etilic şi a problemelor familiale), capacitate redusă de învăţare a unei metode noi de muncă.

Afecţiunile medicale diagnosticate la angajaţii expuşi la zgomot şi legate de locul de muncă sunt în principal cele cardio-vasculare: hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, aritmia cardiacă (figura 12).

Pe loc secund se află bolile aparatului digestiv: ulcer gastro-duodenal, gastrita cronică, colopatia funcţională, hepatopatii cronice (9 cazuri).

Ca şi frecvenţă, pe locul următor se situează afecţiunile neuropsihice (lângă care putem menţiona frecvente cazuri de neurastenie, diagnosticate sporadic).

Nu s-au constatat cazuri de boală profesională. Alte afecţiuni determinate sunt cele musculo-scheletale,

respiratorii, dermatologice.

154

Figura 12

6

11

13

6

16

60

38

9618

0 15 30 45 60 75 90

Număr de cazuri

Afecţiune neuropsihică

Aritmie cardiacă

Cardiopatie ischemică cronică

Gastrită cronică

Ulcer gastro-duodenal

Hipertensiune arterială de graniţă

Hipertensiune arterială uşoară

Hipertensiune arterială medie

Hipertensiune arterială severă

Afecţiuni medicale legate deexpunerea la zgomot

(lot I - control medical periodic)

De menţionat că afecţiunile prezentate sunt legate şi de expunerea la celelalte noxe existente la locul de muncă.

Se remarcă diferenţa semnificativă statistic dintre ponderea bolilor cardio-vasculare la examenul medical de la angajare (8%) faţă de controlul medical periodic (42%).

Testele psihologice efectuate la angajare au fost anormale în 1,3%, în timp ce la controlul periodic s-au întâlnit în 21% din cazuri.

Audiometriile au relevat hipoacuzie la 7,6% din angajări şi la 34,3% dintre controalele periodice.

3.3. Starea de sănătate la angajare a salariaţilor neexpuşi la

zgomot Dintre cele 554 persoane care au alcătuit lotul martor, la

angajare, 509 persoane au primit aviz medical “Apt”, iar 45 au fost consideraţi “Apt condiţionat” (figura 13).

155

Pe primul loc între cauzele condiţionărilor s-au aflat inaptitudinile psihologice.

Afecţiunile medicale diagnosticate la muncitorii din lotul martor la angajare au fost în principal oftalmologice şi ale aparatului musculo-scheletic. În proporţie mai mică s-au aflat boli ale aparatului cardiovascular, respirator şi digestiv.

Nu s-au efectuat sistematic audiometrii pentru expunere la zgomot ci doar ocazional pentru conducere auto; testele psihologice s-au adresat condiţiilor speciale de lucru (muncă la înălţime, conducere auto etc.).

Figura 13

Situaţia avizelor medicale la angajare- lot martor

45; 8%

509; 92%

"APT""APT CONDIŢIONAT"

3.4. Starea de sănătate la controlul medical periodic a

salariaţilor neexpuşi la zgomot Subiecţii lotului martor au efectuat la controlul medical periodic

examen clinic general, audiometrie şi examen psihologic. Dintre ei, 482 salariaţi au primit aviz medical: „Apt” şi 72 salariaţi: „Apt condiţionat” (figura 14).

156

Figura 14

Situaţia avizelor medicale la controlul medical periodic- lot martor

72; 13%

482; 87%

"APT""APT CONDIŢIONAT"

Cele mai frecvente cauze de condiţionare au fost afecţiunile

cardiovasculare, afecţiunile oftalmologice, afecţiunile aparatului musculo-scheletal şi inaptitudinile psihologice.

Afecţiunile medicale diagnosticate la muncitorii din lotul martor au fost în principal ale aparatului cardiovascular: hipertensiune arterială esenţială, cu predominenţa formelor uşoare şi medii, cardiopatie ischemică, valvulopatie mitrală sau aortică.

Pe locurile următoare s-au situat afecţiunile aparatului digestiv şi musculo-scheletic (figura 15).

1138

6335

501

64

29

5 353 26

1 624

221

47

2

0 10 20 30 40 50 60 70

Teste psihologice modificate

Hipoacuzie

Afecţiuni musculo-scheletice

Afecţiuni hepatice cronice

Gastrită cronică

Ulcer gastro-duodenal

Hipertensiune arterială de graniţă

Hipertensiune arterială uşoară

Hipertensiune arterială medie

Hipertensiune arterială severă

Hipotensiune arterială

Cardiopatie ischemică cronică

Aritmie cardiacă

Afecţiune neuropsihică

Starea de sănătate a salariaţilor neexpuşi la zgomot (comparaţie între situaţia la angajare şi la controlul medical periodic)

Examen medical la angajare Control medical periodic

157

3.5. Observaţii şi comentarii: Patologia legată de locul de muncă (în special legată de

aparatul cardio-vascular) este mult mai frecventă (proporţional faţă de numărul de subiecţi) la vârsta de peste 40 de ani.

Capacitatea de muncă este afectată în măsură mai importantă

la categoriile de muncitori cu vârstă mai mare (tabel 2).

Tabel 2 (Rezultatele controalelor medicale periodice la muncitorii expuşi la zgomot profesional în aer liber, pe grupe de vârstă)

18 - 29

ani 30 - 39

ani 40 - 50

ani > 50 ani

Număr de salariaţi / categorie de vârstă 134 203 149 49

"Apt condiţionat" - în legătură cu expunerea la zgomot 18 37 43 18

"Inapt temporar" - în legătură cu expunerea la zgomot 0 0 3 0

"Apt condiţionat" - fără legătură cu expunerea la zgomot 15 17 11 6

Hipoacuzie 27 43 52 28 Teste psihologice modificate 40 51 28 7 Afecţiune neuropsihică 3 1 2 0 Cardiopatie ischemică cronică 0 0 5 8 Aritmie cardiacă 2 1 3 5 Hipertensiune arterială severă 0 3 7 3 Hipertensiune arterială medie 5 24 21 4 Hipertensiune arterială uşoară 9 17 10 2 Hipertensiune arterială de graniţă 19 22 17 2 Hipotensiune arterială 11 7 3 0 Gastrită / gastrodudenită cronică 3 2 1 0 Ulcer gastro-duodenal 1 10 3 2

Din comparaţia datelor pe meserii rezultă că în locurile de muncă în care se întâlneşte cumul de noxe afecţiunile legate de profesie sunt mai frecvente: mecanic agricol, muncitori întreţinere drumuri (tabel 3).

158

Tabel 3 (Rezultatele controalelor medicale periodice la muncitorii expuşi la zgomot profesional în aer liber, pe categorii salariale)

Maşinist

utilaj transporturi

Mecanic agricol

Lăcătuş montator agregate

transporturi

Muncitor întreţinere drumuri

Număr de muncitori 37 123 174 201 "Apt conditionat" - fără legătură cu expunerea la zgomot

7 12 11 19

"Apt conditionat" - în legătură cu expunerea la zgomot

5 27 30 54

"Inapt temporar" - în legătură cu expunerea la zgomot

0 1 0 2

Patologia legată de profesie este mai frecventă la categoria de

vârstă de 40-50 de ani, corespunzând unei durate de expunere de peste 15 ani (tabel 4).

Tabel 4 (Rezultatele controalelor medicale periodice la muncitorii expuşi la zgomot profesional în aer liber, în funcţie de durata de expunere la noxă)

< 5 ani

5-10 ani

11-15 ani

> 15 ani

Număr de salariaţi / categorie de timp de expunere 224 161 139 11 "Apt conditionat" - în legătură cu expunerea la zgomot 8 36 65 7 "Inapt temporar" - în legătură cu expunerea la zgomot 0 1 2 0 "Apt conditionat" - fără legătură cu expunerea la zgomot 24 10 14 1 Hipoacuzie 27 50 62 11 Teste psihologice modificate 48 47 29 2 Afecţiune neuropsihică 1 2 3 0 Cardiopatie ischemică cronică 0 1 6 6

159

Tabel 5 (continuare)

< 5 ani

5-10 ani

11-15 ani

> 15 ani

Aritmie cardiacă 4 2 4 1 Hipertensiune arterială severă 0 4 8 1 Hipertensiune arterială medie 6 19 29 0 Hipertensiune arterială uşoară 11 13 12 2 Hipertensiune arterială de graniţă 26 18 16 0 Hipotensiune arterială 18 2 1 0 Gastrită / gastrodudenită cronică 2 3 1 0 Ulcer gastro-duodenal 2 10 3 1

3.6. Comparaţia între eşantioane (control medical periodic)

Prin compararea prevalenţei diferitelor afecţiuni la cele două loturi de muncitori se remarcă următoarele:

Hipertensiunea arterială apare la 39% dintre muncitorii expuşi la zgomot profesional, faţă de 13,8% dintre muncitorii care nu sunt expuşi la această noxă în mediul profesional.

Cazurile de boală severe şi medii predomină în primul lot, în timp ce cazurile de boală uşoare şi de graniţă predomină în al doilea lot.

Cardiopatia ischemică cronică (dureroasă sau nedureroasă) predomină în mod semnificativ statistic la muncitorii din primul eşantion, în procent de 2,4%, faţă de 0,7 % în al doilea eşantion.

Bolile aparatului digestiv predomină în primul lot: ulcer gastro/duodenal în proporţie de 2,9% faţă de 1,6% şi gastrita cronică (gastro-duodenită în unele cazuri) 1,1% faţă de 0,7%.

Rezultate anormale la testele psihologice s-au înregistrat la 21% dintre angajaţii expuşi la zgomot profesional, comparativ cu 7% pentru lotul martor, proporţie semnificativă statistic.

Hipoacuzii au fost dovedite la 33,8% dintre muncitorii care lucrează în zgomot profesional, comparativ cu 11% la eşantionul martor, în ambele situaţii fiind majoritare formele uşoare de hipoacuzie.

Afecţiuni neuropsihice au fost diagnosticate în 1,12% din cazuri în primul lot şi în 0,36% dib cazuri în al doilea lot.

Avizele medicale au fost de tip condiţionat la 31% dintre muncitorii din primul eşantion, comparativ cu 13% în cazul muncitorilor din al doilea lot (figura 16).

160

Figura.16

1697211538

1846313

46

4169

6035

3826

9662

18433

21117

62

0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200

Număr de salariaţi

"Apt conditionat" sau "Inapt temporar"

Teste psihologice modif icate

Hipoacuzie

Cardiopatie ischemică cronică

Gastrită cronică

Ulcer gastro-duodenal

Hipertensiune arterială de graniţă

Hipertensiune arterială uşoară îndeosebi diastolică

Hipertensiune arterială medie

Hipertensiune arterială severă

Hipotensiune arterială

Aritmie cardiacă

Afecţiune neuropsihică

Comparaţie între eşantioane(control medical periodic)

Muncitori expuşi la zgomot Muncitori neexpuşi la zgomot

4. Concluzii

4.1. Cu cât expunerea a fost mai îndelungată şi vârsta mai mare, patologia legată de locul de muncă a fost mai frecventă şi mai severă. 4.2. Muncitorii expuşi la zgomot în aer liber suferă de fapt acţiunea unui cumul de noxe, fiind dificil de separat acţiunea singulară a zgomotului asupra organismului. 4.3. Muncitorii expuşi la zgomot au o capacitate de muncă scăzută în activităţile de precizie şi de îndemânare, în activităţile care necesită atenţie, în activităţile care implică stres neuropsihic. Activităţile repetitive sunt mai puţin afectate. 4.4. Expunerea de durată la zgomot determină scăderea capacităţii de muncă prin distragerea atenţiei, reducerea posibilităţii de concentrare intelectuală, scăderea preciziei şi eficienţei mişcărilor, scăderea capacităţii fizice de a efectua eforturi şi prin compromiterea comunicărilor auditive. 4.5. Prin efectele sale asupra stării de sănătate, zgomotul poate fi considerat o importantă cauză de absenteism în producţie.

161

4.6. Este necesară o profilaxie medicală a bolilor cardio-vasculare la muncitorii expuşi la zgomot, prin reducerea atât a factorilor de risc cardio-vasculari, cât şi a expunerii profesionale la noxă. 4.7. Cele mai importante măsuri care pot fi luate sunt cele profilactice. Dintre măsurile tehnico-organizatorice, sunt de primă intenţie:

a) Purtarea corectă obligatorie a echipamentului individual de protecţie; b) Reducerea nivelului de zgomot sub limita maximă admisă; c) Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă; d) Măsuri împotriva propagării zgomotului, izolarea surselor de zgomot (montarea de ecrane fonoabsorbante); e) Reducerea duratei de expunere la zgomot; f) Zonarea acustică, rotaţia personalului, pauze în încăperi silenţioase, instruirea şi informarea personalului;

Dintre măsurile medicale, sunt foarte importante:

a) Recunoaşterea riscului de hipoacuzie şi surditate profesională prin catagrafierea locurilor de muncă;

b) Excluderea contraindicaţiilor la examenul medical la angajare, cu păstrarea audiogramei de referinţă;

c) Efectuarea corectă a controlulul medical periodic. Bibliografie: [1] Păuncu, Elena-Ana, Medicina muncii, Editura Orizonturi universitare, Timişoara, 2004. [2] Ţurcanu, Petru, Medicina muncii, curs lito Institutul de Medicină Timişoara, 1978. [3] Ministerul muncii şi solidarităţii sociale, Ministerul sănătăţii şi familiei, Norme generale de protecţie a muncii, 2002 [4] Bardac, Dorin Iosif şi Stoia, Mihaela, Elemente de medicina muncii şi boli profesionale, Editura Mira Design, Sibiu, 2004. [5] Toma, Ion, Medicina muncii, Editura Sitech, Craiova, 2004. Dr. ing. Mugur PĂUNESCU, inspector de muncă, doctor în securitatea muncii, Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş, Timişoara,

Dr. Marius Dan HAVRINCEA, medic specialist medicină de familie, medic coordonator medicină de întreprindere, Centrul de Medicina Muncii „MEDICI`S”, Timişoara.

162

ASPECTE MEDICALE ŞI LEGISLATIVE ALE EXPUNERII PROFESIONALE LA ZGOMOT

Claudia BĂLĂNEAN

MEDICAL AND LEGISLATIVE ASPECTS OF PROFESSIONAL NOISE EXPOSURE Our study of noise exposure and hearing loss was conducted on a group of 789 exposed employees working in machine building industry and wood processing industry. As a part of these study, noise exposure levels were measured and we colected data regardind usage of hearing protection devices. The second part of the study, the audiometric examination, found that 33% of wood processing workers and 25,88% of machine building industry workers presents noise induced hearing loss, most of them after 20-30 years of noise exposure. Cuvinte cheie: hipoacuzie profesională, audiometrie, zgomot

1. Noţiuni introductive

Zgomotul profesional este un complex de sunete cu intensităţi şi înălţimi variate, cu caracteristici diferite, ritmice sau aritmice, produse continuu sau discontinuu de maşini, instrumente, aparate, vocea omenească etc., în timpul exercitării activităţii profesionale.

Definiţia zgomotului profesional nu corespunde definiţiei generale a zgomotului (orice sunet nedorit, jenant) deoarece din punct de vedere psihofiziologic, în marea majoritate a cazurilor el este

163

indiferent, nici dorit nici nedorit, fiind acceptat în cadrul obligaţiilor profesionale, cu motivaţia retribuţiei corespunzătoare. Numai în puţine cazuri el este resimţit ca nedorit iar în unele cazuri este chiar dorit (atunci când este un indicator al funcţionării normale a maşinilor, instalaţiilor procesului tehnologic). [1]

Deşi suntem în permanenţă înconjuraţi de sunete, la locul de muncă, precum şi în oricare alt loc, în majoritatea cazurilor ne putem desfăşura activitatea ignorând zgomotul ambiental, dar odată cu creşterea intensităţii zgomotului acesta devine un factor poluant al ambianţei de viaţă şi muncă, permanent, nedorit, care influenţează negativ nivelul de performare profesională, fiind de foarte multe ori cauza oboselii, a nervozităţii sau a scăderii cantitative şi/sau calitative a nivelului muncii prestate. Trebuie să se ţină cont în evaluarea modului în care zgomotul perturbă activitatea la locul de muncă că:

• Zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu;

• Zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte deranjează mai mult decât cele cu frecvenţă joasă;

• Activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt perturbate în mai mare măsură decât celelalte;

• Sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de instruire decât în lucrările rutiniere. [2]

2. Efectele zgomotului profesional asupra sănătăţii

Zgomotul profesional produce efecte specifice şi efecte

nespecifice. Efectele specifice sunt localizate la nivelul analizatorului auditiv

şi sunt reprezentate de hipoacuzia şi surditatea profesională.

2.1 Hipoacuzia profesională Hipoacuzia profesională se defineşte ca scăderea permanentă

a pragului auditiv la frecvenţa de 4000 Hz cu peste 30 dB inclusiv, după aplicarea corecţiei de presbiacuzie. Ea este o hipoacuzie de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică, fără interesarea frecvenţelor conversaţionale, de etiologie profesională.

164

2.2 Surditatea profesională Este scăderea permanentă a pragului auditiv la frecvenţele

conversaţionale cu peste 25 dB inclusiv (media aritmetică a valorilor la 500, 1000 şi 2000 Hz după aplicarea corecţiei de presbiacuzie). Ea este în general bilaterală, simetrică, de etiologie profesională.

2.3 Efecte nespecifice ale expunerii profesionale la zgomot Patologia nespecifică datorată expunerii la zgomot este

extraotică. Prin expunere prelungită la zgomot se conturează treptat tabloul clinic al oboselii cronice cu astenie, fatigabilitate, iritabilitate, depresie. Zgomotul poate întreţine şi agrava neurastenia, afecţiunile digestive, poate declanşa crize de epilepsie şi isterie. A fost dovedit efectul zgomotului asupra capacităţii de concentrare, în scăderea preciziei şi eficienţei mişcărilor, a atenţiei, a capacităţi de muncă. S-a dovedit de asemenea creşterea riscului producerii accidentelor de muncă prin creşterea perceperii unor semnale sonore, scăderea şi distragerea atenţiei, scăderea preciziei mişcărilor, prin dereglări ale reflexelor condiţionate şi prin tulburări de echilibru şi vizuale. [3]

Hipoacuzia şi surditatea profesională sunt printre cele mai frecvente boli profesionale declarate atât la nivel naţional cât şi la nivelul judeţului Satu Mare. Conform unei statistici publicate de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti în anul 2001, cazurile noi de boală profesională consecutive expunerii la zgomot reprezintă 31,2% din totalul cazurilor noi de boli profesionale.

La nivelul judeţului Satu Mare structura cazurilor noi de boală profesională în perioada 1990-2001 situează îmbolnăvirile datorate zgomotului profesional pe locul al doilea conform graficului de mai jos.

Structura cazurilor noi de boală profesională în judeţul Satu Mare în perioada 1990-2001

33%

23%3%

8%

26%

4%

3%

Silicoza Boli ale aparatului respirator Intoxicaţii profesionale

Dermatoze Surditate şi hipoacuzie Boli infecţioase

Alte boli

165

3. Profilaxia efectelor patologice ale zgomotului

Cuprinde măsuri tehnice, măsuri organizatorice şi măsuri medicale. Măsurile tehnice urmăresc reducerea nivelului de zgomot prin înlocuirea fazelor zgomotoase cu procedee mai silenţioase, amplasarea judicioasă a surselor de zgomot, carcasarea antizgomot a utilajelor, antifonarea pereţilor etc. Măsurile organizatorice cuprind organizarea de pauze în locuri silenţioase în timpul muncii şi dotarea angajaţilor cu echipamente de protecţie corespunzătoare. Alegerea echipamentului de protecţie se face în aşa fel încât acesta să nu deranjeze angajatul în procesul muncii. Măsurile medicale constau într-un examen medical atent la angajare şi eliminarea contraindicaţiilor medicale pentru mediul cu zgomot dar şi într-o supraveghere medicală continuă în cadrul controlului medical periodic, al examenului de adaptare, bilanţ etc. Este importantă evaluarea riscului de îmbolnăvire profesională şi monitorizarea permanentă a nivelului de zgomot la locul de muncă.

4. Scopul lucrării

Scopul pezentei lucrări îl reprezintă urmărirea efectelor otice

ale expunerii profesionale la zgomot prin testarea audiometrică a două loturi de muncitori.

5. Material şi metodă de lucru Au fost studiate rezultatele audiometriilor efectuate angajaţilor

a patru intreprinderi din industria lemnului şi a trei intreprinderi din industria constructoare de maşini de pe teritoriul judeţului Satu Mare.

În cazul intreprinderilor din industria lemnului majoritatea angajaţilor lucrează în secţiile croi, sala de maşini, finisaj mecanic nefiind incluşi în lot angajaţi din locuri de muncă cu expunere mică la zgomot.

În cazul intreprinderilor din industria constructoare de maşini, pe lângă personalul direct productiv expus la zgomot au fost incluşi în lot şi cei care prin natura meseriei îşi desfăşoară activitate în aceleaşi condiţii cum ar fi stivuitoriştii, electricienii de întreţinere, lăcătuşi de întreţinere etc.

S-au format două loturi sensibil egale ca număr de muncitori, unul cuprinzând expuşi profesional la zgomot din industria prelucrării

166

lemnului (391 muncitori) şi unul cu muncitori proveniţi din cadrul industriei constructoare de maşini (398)

Au fost făcute determinări sonometrice la locurile de muncă luându-se în studiu doar muncitorii care sunt expuşi la peste 87 dB media zilnică.

S-au aplicat chestionare cu privire la dotarea cu echipament de protecţie, obiceiul de a purta echipamentul de protecţie şi vechimea în mediu cu zgomot.

S-au efectuat testări audiometrice pentru muncitorii cuprinşi în cele două loturi respectând repausul auditiv de 16 ore.

6. Rezultate Sonometria efectuată la locurile de muncă a evidenţiat valori

apropiate ale nivelului de zgomot în cele două ramuri industriale. Pentru exemplificare voi reda câteva date în tabelul următor. Menţionez că în tabel va apărea inervalul în care au variat valorile zilnice ale zgomotului produs de utilajele de acelaşi tip.

Tabelul nr. 1

Ramura industrială Operaţiunea/utilajul

producător de zgomot

Media valorii zilnice (dB)

Prelucrarea lemnului Ferăstrău circular 92-105 Prelucrarea lemnului Ferăstrău panglică 89-95 Prelucrarea lemnului Maşină de rindeluit 94-104 Prelucrarea lemnului Abricht 102 Prelucrarea lemnului Maşină şlefuit în alb

pal 87-93

Prelucrarea lemnului Strung de lemn 87-95 Industria constructoare de maşini

Tăierea cu ghilotina 87-108

Industria constructoare de maşini

Tăiere cu ghilotina 87-108

Industria constructoare de maşini

Presă 89-110

167

Industria constructoare de maşini

Polizare 87-102

Industria constructoare de maşini

Strung automat 87-97

Industria constructoare de maşini

Maşină de rectificat 87-94

După chestionarea muncitorilor în ceea ce priveşte purtarea

echipamentului individual de protecţie a rezultat că doar 37% dintre aceştia conştientizează riscurile de îmbolnăvire profesională şi poartă întotdeauna, fără să fie somaţi, echipamentul de protecţie. Procentul este mic şi se poate explica prin lipsa educaţiei sanitare a muncitorilor, lipsa unor reglementări care să sancţioneze muncitorul dacă nu poartă echipamentul de protecţie pus la dispoziţie de angajator. Motivaţiile celor care nu poartă echipament de protecţie sunt legate de discomfortul creat de acesta, de imposibilitatea auzirii sunetelor produse de utilaj şi a eventualelor defecte survenite sau de lipsa de interes în ceea ce priveşte consecinţele expunerii la zgomot.

Rezultatul testării audiometrice a arătat că un număr semnificativ de muncitori prezintă afecţiuni ale auzului datorate zgomotului profesional. Pe lângă cei cu hipoacuzii profesionale declarabile există un număr mult mai mare de muncitori care prezintă căderi de auz la 4000 Hz dar după corecţia de presbiacuzie nu se incadrează în limita declarabilităţii profesionale. Aceştia sunt viitorii candidaţi la boala profesională dacă nu se iau măsuri de înlăturare a lor din mediu cu zgomot sau purtare obligatorie de echipament de protecţie. Această din urmă categorie am clasificat-o ca traumă sonoră incipientă.

Astfel, după testarea audiometrică, am avut 5 categorii de muncitori:

• Cu audiometrie normală; • Hipoacuziii profesionale declarabile; • Traume sonore incipiente; • Hipoacuzii mixte; • Hipoacuzii de transmisie. Repartiţia acestora în cadrul celor două ramuri indistriale este

ilustrată în graficele de mai jos.

168

Rezultatele testării audiometrice în industria prelucrării lemnului

56%10%

23%

6% 5%

Auz normal Hipoacuzie profesionalăTraumă sonoră incipientă Hipoacuzie mixtăHipoacuzie de transmisie

Rezultatele testării audiometrice în industria constructoare de maşini

55%

10%

16%

9%10%

Auz normal Hipoacuzie profesionalăTraumă sonoră incipientă Hipoacuzie mixtăHipoacuzie de transmisie

Se observă că repartizarea cazurilor de hipoacuzii este aproape egală la cele două loturi de muncitori. Repartiţia cazurilor de hipoacuzie profesională în funcţie de vechimea în muncă arată cea mai mare pondere a acestora în cea de-a treia decadă a expunerii profesionale la zgomot. Această repartiţie este

169

similară la ambele loturi studiate. Cea mai mică pondere este în decada a cincea urmată de prima decadă de vechime în zgomot.

Repartiţia cazurilor de hipoacuzie profesională pe decade de vechime în industria lemnului

4%

32%

47%

16% 1%

0-10 ani 10-20 ani 20-30 ani 30-40 ani >40 ani

Repartiţia cazurilor de hipoacuzie profesională pe decade de vechime în industria constructoare de maşini

7%

29%

50%

11% 3%

0-10 ani 10-20 ani 20-30 ani 30-40 ani >40 ani

170

7. Comentarii Hipoacuzia neurosenzorială profesională se declară conform

legii dacă după corecţia de presbiacuzie, la 4000 Hz, deficitul de auz depăşeşte 30 de decibeli. Testările audiometrice au arătat un deficit semnificativ de auz la 4000 Hz la persoanele în vârstă de peste 50 ani dar corecţia de presbiacuzie largă de 30 decibeli ne aduce sub pragul declarabilităţii profesionale.

Pe de altă parte o persoană de 29 ani care se încadrează după corecţia de presbiacuzie în limitele de declarabilitate, peste un an intrând în altă grilă de corecţie devine cu auz normal.

Se pune întrebarea dacă în contul angajatorului va opera cineva aceste intrări şi ieşiri ştiut fiind faptul că contribuţia la fondul asigurărilor la risc depinde şi de numărul de boli profesionale înregistrate.

O altă problemă care s-ar putea ivi este introducerea unui sistem de compensaţii pentru muncitorii cu boală profesională. Cine îi va explica muncitorului peste un an că nu mai este bolnav profesional şi nu mai primeşte nici o compensaţie?

Aceste audiometrii au fost efectuate la sfârşitul anului 2004. Nici una din cele 80 de traume sonore depistate nu a fost semnalizată şi anchetată. Dacă urmărim statistica morbidităţii prin boli profesionale la nivel naţional pentru anul 2004 în judeţul Satu Mare figurează 3 cazuri noi de boală profesională din care nici unul nu este hipoacuzie profesională. Numărul expuşilor profesional la zgomot este foarte mare la nivelul ţării şi consider că dintre aceştia foarte puţini ajung să fie semnalizaţi şi anchetaţi. O explicaţie pentru acest fapt ar fi destabilizarea verigii de anchetare şi declarare a bolilor profesionale prin lipsa medicilor de medicina muncii din multe Direcţii de Sănătate Publică. Chiar şi acolo unde există, semnalizarea de către colegii noştri medici din teritoriu este deficitară.

Menţinerea medicului de medicina muncii din Direcţia de Sănătate Publică cu statut de funcţionar public nu va rezolva problema. Singura soluţie viabilă în acest moment este revizuirea circuitului de anchetare-declarare prin cooptarea serviciilor private de medicina muncii în acest circuit.

Într-un final Casa Naţională de Asigurări de Boli Profesionale şi Accidente de muncă, metamorfozată în compartimente din cadrul Caselor Judeţene de Pensii va trebui să soluţioneze cereri de despăgubire din partea bolnavilor profesionali, despăgubire care nu va putea fi acordată în absenţa unei boli declarate. Impactul social al

171

problemei va fi cu atât mai mare cu cât se va lovi a doua oară în muncitor care după ce a contactat o boală profesională nu poate fi ajutat de cei care au pregătirea să o facă din cauza unor deficienţe de ordin birocratic.

8. Concluzii

• Efectele asupra sănătăţii în urma expunerii la zgomot

sunt semnificative; • Complianţa muncitorilor pentru purtarea

echipamentului de protecţie este scăzută; • Se impune revizuirea grilei de corecţie pentru

presbiacuzie şi a normelor de declarare; • Se impune responsabilizarea muncitorilor în caz de

îmbolnăvire profesională datorită nepurtării echipamentului de protecţie

BIBLIOGRAFIE

[1] Toma Niculescu, Manual de patologie profesională, vol. 2, Editura medicală Bucureşti, 1987 [2] Zoltan Bogathi, Manual de psihologia muncii şi organizaţională, Editura Polirom, 2004 [3] Ion Silion, Cristina Cordoneanu, Bazele medicinii muncii-teorie şi practică, Editura Moldogrup, 2000

172

PROTEJAREA LUCRĂTORILOR EXPUŞI LA ZGOMOT ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR

Dan Mircea POP

HEALTH PROTECTION AMONG NOISE EXPOSED CONSTRUCTION WORKERS

Noise induced hearing loss is one of the most common

occupational diseases. A study results among 89 construction workers show that they are noise exposed over 87 dB in about 15-47.8 % of work shifts (variable with construction trades). Just 20% of them use hearing protection devices. The employers have to adopt measures to decrease the noise level at the work places and to make the employees use the hear protection devices. Is also important the medical supervision of the eployees.

Cuvinte cheie: zgomotul profesional, sunetul, echipamente de

protecţie 1. Introducere Zgomotul profesional este un complex de sunete cu intensităţi şi

înălţimi variate, cu caracteristici diferite (impulsive, pure, audibile), ritmice sau aritmice, produse continuu sau discontinuu de maşini, instrumente, aparate, mijloace de transport intrauzinal, vocea omenească etc., în timpul exercitării activităţii profesionale.

Sunetul, ca fenomen fizic este o oscilaţie mecanică, o vibraţie, adică o mişcare periodică sau cvasiperiodică, efectuată de o particulă sau un sistem de particule, de o parte şi de alta a unei poziţii fixe denumită poziţie de echilibru.

173

2. Zgomotul profesional Sunetul, component al zgomotului, prezintă o serie de proprietăţi

fizice dar din punct de vedere etiologic profesional mai importante sunt: • Frecvenţa • Intensitatea Din punct de vedere a patologiei profesionale este important de

ştiut că zgomotele profesionale care au în componenţa lor sunete de mare intensitate sunt mai nocive decât zgomotele profesionale care au în componenţă sunete de mică intensitate.

Zgomotul devine factor etiologic principal în apariţia hipoacuziei şi surdităţii profesionale când depăşeşte limita maximă admisă în decibeli pentru un nivel acustic echivalent continuu pe săptămână. Această valoare este valabilă pentru marea majoritate a celor expuşi.

Există şi unele persoane care pot face surditate profesională la o expunere mai mică.

Pe lângă efectele nocive asupra urechii expunerea la zgomot poate produce şi alte efecte nedorite asupra circulaţiei, tensiunii arteriale, comportamentului psihic, atenţiei etc.

Expunerea la zgomote puternice, la locul de muncă, poate cauza vătămări ireversibile ale auzului şi accidente de muncă, putând totodată să se constituie într-un factor care contribuie la apariţia altor probleme de sănătate.

Zgomotul scade direct capacitatea de muncă prin reducerea capacităţii de concentrare intelectuală, scăderea preciziei şi eficienţei mişcărilor, scăderea sau distragerea atenţiei, mărirea cheltuielii de energie necesară pentru efectuarea unui efort fizic dat.

Zgomotul generează o oboseală suplimentară nu numai prin eforturile legate de dificultatea perceperii informaţiilor verbale (ordine, comenzi) sau prin suprasolicitarea vocală dar mai ales prin suprasolicitarea cerebrală.

Influenţa negativă asupra eficienţei şi randamentului în muncă se poate ilustra în modul următor: randamentul industrial general este cu 25% mai mare în locurile de muncă liniştite comparativ cu cele zgomotoase, zgomotului i se datorează până la 70% din erorile şi rebuturile din industria electronică, 29% din erorile de contabilitate.

Zgomotul reprezintă o cauză importantă a creşterii frecvenţei accidentelor de muncă prin:

• Împiedicarea perceperii unor semnale sonore • Scăderea şi distragerea atenţiei

174

• Scăderea preciziei mişcărilor datorită tulburărilor în reflexele condiţionate ce stau la baza acestor mişcări

• Tulburări de echilibru • Tulburări vizuale (diminuarea acuităţii vizuale, atenuarea

perceperii culorilor şi formelor, tulburări de acomodare şi ale mişcărilor oculare)

Zgomotul profesional reprezintă deci o noxă importantă în afectarea sănătăţii muncitorilor şi în creşterea riscului de boli profesionale şi accidente de muncă.(4)

Date asupra morbidităţii prin boli profesionale la nivel naţional pe anul 2001 arată că 31,2% din totalul îmbolnăvirilor noi sunt datorate expunerii profesionale la zgomot. Din datele statistice în anul 2003 pe primul loc în cadrul expunerii se clasează zgomotul (295542 expuşi, 21,68% din totalul angajaţilor expuşi la noxe). (3)

0,00% 20,00% 40,00%

2001

2003

Expuşi lazgomot

31,20% 21,68%

2001 2003

175

În ceea ce priveşte numărul de boli determinate de zgomot depistate în domeniul construcţiilor situaţia se prezintă ca în diagrama de mai jos:

0

200

400

600

800

1000

Construcţii 21 4 6

Total pe ţară 696 890 292

2001 2002 2003

Aceste date ne arată faptul că deşi numărul celor care lucrează în condiţii de zgomot este în realitate destul de mare, sunt depistaţi relativ puţini lucrători cu probleme de sănătate datorate zgomotului.

Măsurările de zgomot trebuie planificate şi efectuate în mod competent la intervale regulate, fiind responsabilitatea angajatorilor.

În domeniul construcţiilor există multe activităţi care presupun lucrul în condiţii de zgomot. În acest sens, lucrătorii pot fi expuşi nu numai zgomotului produs de propria activitate, ci şi zgomotului ambiental, sau de fond, provenind de la alte activităţi in şantier.

Câteva din cele mai importante surse de zgomot în construcţii sunt: - uneltele cu impact (cum sunt perforatoarele de beton); - utilizarea explozibililor (cum sunt detonarea încărcăturilor explozive

sau uneltele cu cartuş exploziv); - echipamentele acţionate pneumatic; - motoarele cu ardere internă.

176

3. Profilaxie 3.1. Măsuri tehnico-organizatorice de eliminare a zgomotului

Eliminarea surselor de zgomot sau diminuarea intensităţilor-reprezintă măsura cea mai raţională dar cel mai greu de transpus în practică. Se poate realiza prin: modificarea procesului tehnologic, modificarea maşinilor prin utilizarea de materiale silenţioase cum ar fi cauciucul, pentru amortizare, înlocuirea pieselor de oţel cu piese de material plastic, buna întreţinere şi lubrifiere a maşinilor, echilibrarea pieselor.

Măsuri împotriva propagării zgomotului cum ar fi: zonarea acustică (îndepărtarea cât mai mult posibil a oamenilor de maşinilor zgomotoase), izolarea surselor de zgomot prin materiale fonoizolante, izolarea proceselor de muncă zgomotoase de cele nezgomotoase, corecţia acustică a încăperilor de lucru

Înzestrarea muncitorilor şi purtarea obligatorie de către aceştia a echipamentului individual de protecţie. Acest echipament trebuie să fie confortabil, uşor de spălat, să nu jeneze inteligibilitatea ordinelor.

Există antifoane interne (dopuri de vată parafinate ce realizează o atenuare de 8-30dB sau siliconate ce realizează în medie o atenuare de 30 dB) şi antifoane externe care pot atenua cu 40-50 dB intensitatea zgomotului ajuns la ureche.(4) Inconvenientul folosirii antifoanelor interne este dat de iritaţia pe care o pot produce la nivelul conductului auditiv extern. Eficienţa lor variază în raport cu frecvenţa sunetului.

În graficul următor se redă atenuarea în dB produsă de un antifon de bumbac simplu şi de unul parafinat, plasat în conductul auditiv extern.

01020304050

128

512

2048

Hz

Ate

nuar

ea în

dB

Dop devatăîmbibat înparafină

Dop devatăintrodusdirect încanalul

177

În ceea ce priveşte antifoanele externe, eficienţa lor este cu atât mai bună cu cât acoperă mai mult din regiunea pavilionului urechii, în vederea împiedicării în acelaşi timp şi a transmiterii aeriene şi osoase a zgomotului. Forţa de compresiune cu care casca se ataşează de ureche determină eficienţa ei, dar în acelaşi timp constituie şi un criteriu care determină timpul de purtare a ei.

Cu cât presiunea este mai ridicată, cu atât şi eficienţa de izolare este mai bună, dar în schimb devine cu atât mai incomodă la purtare. Purtarea combinată a antifoanelor interne şi externe protecţia faţă de efectele nocive ale zgomotului este mai eficientă. Se pot astfel obţine reduceri de 15-20 dB la frecvenţele joase (125-500 Hz ) şi peste 45 dB la frecvenţele mai mari de 700 Hz.(5)

Mijloacele individuale de protecţie a auzului trebuie utilizate ca ultimă soluţie. Atunci când sunt utilizate, trebuie respectate următoarele principii:

- antifoanele trebuie purtate efectiv, iar utilizarea acestora trebuie impusă şi urmărită;

- antifoanele trebuie să fie adecvate atât genului de activitate, cât şi tipului şi nivelului de zgomot, şi să fie compatibile cu restul echipamentului de protecţie;

- lucrătorilor trebuie să li se asigure posibilitatea de a alege, dintre diferite antifoane corespunzătoare, pe cel mai confortabil;

- trebuie asigurată instruirea privind modul de utilizare, păstrare şi întreţinere a antifoanelor.

Pauze în timpul schimbului de lucru în încăperi silenţioase 3.2. Măsuri medicale de eliminare a zgomotului

Sunt acelea care presupun recunoaşterea riscului de îmbolnăvire profesională printr-o evaluare corectă a locurilor de muncă, examen medical la angajare, adaptare sau control medical periodic şi educaţia sanitară a muncitorilor şi a conducătorilor procesului de producţie în sensul realizării măsurilor tehnico-organizatorice, a purtării echipamentului de protecţie şi a respectării repausului auditiv în timpul pauzelor(4)

178

4. Activităţi producătoare de zgomot în construcţii Expunerea profesională la zgomot în domeniul construcţiilor, prin

varietatea activităţilor care o compun reprezintă o sursă importantă de expunere profesională la zgomot.

Muncitori de diferite profesii (zidari, dulgheri, electricieni, buldozerişti, escavatorişti, izolatori) prin natura activităţii lor vin în contact cu aparate sau utilaje producătoare de zgomot: betoniere, utilaje grele, fierăstraie electrice, burghie electrice, ciocane pneumatice, pichamere.

Operaţiuni producătoare de zgomot

Conducerea utilajelor (buldozer etc.)

Demolări

Prelucrarea fier-betonului

Funcţionarea betonierelor

Introducerea cablurilor

electrice şi a ţevilor

Pregătirea lemnului

pentru acoperiş

Efectuarea izolaţiilor

Nivelarea drumurilor

Acţionarea picamerului şi a

ciocanelor pneumatice

Tăierea gresiei, faianţei

179

Câteva operaţiuni producătoare de zgomot sunt ilustrate în figura de mai sus.

În colaborare cu un serviciu de medicina muncii am studiat expunerea la zgomot într-o unitate cu profil de construcţii , numărul angajaţilor expuşi la zgomot fiind de 89. Aceştia au fost chestionaţi şi în legătură cu dotarea cu echipamente de protecţie respectiv folosirea lor în timpul muncii.

De la responsabilul cu protecţia muncii pe unitate am obţinut date referitoare de expunerea zilnică la zgomot în funcţie de meserie (în funcţie de activităţile specifice din fişa postului).

Prin metoda sonometriei au fost determinate nivelele acustice emise în cadrul principalelor activităţi producătoare de zgomot.

Rezultatele acestora sunt ilustrate în tabelul de mai jos.

Valoare determinată a intensităţii

sunetului Meseria Operaţiunea

producătoare de zgomot (Leq -dB)

Conducători utilaje grele

Profilat drumuri 89,7

Conducători utilaje grele

Funcţionare buldozer 102,4

Conducători utilaje grele

Funcţionare macara 97

Dulgheri Prelucrarea mecanică a lemnului

82,4

Dulgheri Preparare cofraje 93,4 Zidari Funcţionarea betonierei 92,7 Zidari Demolări 98,6 Zidari Tăiere gresie şi faianţă 100,3 Izolatori Lovire cu ciocan, tăiere 94,5 Electricieni Instalarea cablurilor în

pereţi 97,5

Fierari betonişti Folosirea fierăstrăului electric

97,5

180

5. Valoarea determinată a zgomotului în diferite activităţi

De menţionat că ponderea zgomotului profesional în cele 8 ore de muncă este variabilă şi nu este constantă în cazul muncitorilor din construcţii.

Cunoscând timpul petrecut în fazele generatoare de zgomot pe meserii am calculat procentul din ziua de muncă în care muncitorul este expus unui zgomot de peste 87 dB şi am calculat media expunerii zilnice. Datele obţinute sunt cuprinse în tabelul următor.

Meseria Media expunerii

zilnice (dB) Procentul din cele 8 ore cu expunere mai mare decât LMA

Dulgheri 82,3 33,6 Izolatori 77 15 Zidari 83,8 28,3 Fierar betonist 80,6 26

Conducători de utilaje grele

83,8 47,8

Electrician 80,8 26,3

Se observă că procentul este mai redus în cazul izolatorilor dar ponderea zgomotului în cadrul celor 8 ore de lucru este mai mare în cazul conducătorilor de utilaje grele.

6. Media expunerii zilnice la zgomot

Chestionarul cu privire la purtarea echipamentului de protecţie a relevat că doar 20% dintre ei au purtat echipament de protecţie dar nu pe toată perioada în care a fost depăşită LMA. Există deci un interes redus a muncitorilor pentru a-şi proteja sănătatea.

Nu trebuie neglijată nici expunerea extraprofesională la zgomot, cunoscut fiind faptul că muncitorii mai lucrează şi după orele de serviciu, folosirea mijloacelor de protecţie individuală fiind şi mai puţin probabilă.

Expunerea profesională la zgomot în domeniul construcţiilor are şi particularitatea că majoritatea uneltelor şi utilajelor producătoare de

181

zgomot din acest domeniu produc şi vibraţii, asupra organismului acţionând ambele noxe.

Acestea se adaugă altor noxe prezente la locurile de muncă în construcţii: muncă la înălţime, pulberi, gaze de ardere, radiaţii electromagnetice etc.

Expunerea profesională a acestor muncitori la un complex de noxe presupune o supraveghere medicală atentă şi complexă.

7. Concluzii

o În domeniul construcţiilor există expunere profesională la zgomot deloc neglijabilă .

o Între 15 şi 47,8 % din programul de lucru al muncitorilor studiaţi se desfăşoară la nivele de zgomot peste limita admisă.

o Majoritatea muncitorilor nu poartă echipamentele de protecţie individuală.

o Este necesară luarea de măsuri în cadrul comitetelor de Sănătate şi Securitate în muncă în vederea optimizării tehnologiilor de lucru şi a educaţiei muncitorilor pentru a purta echipamentul din dotare.

o Supravegherea medicală a muncitorilor din construcţii are o mare importanţă dat fiind cumulul de noxe la care aceştia sunt expuşi.

o Lucrătorii de pe şantier cunosc adesea problemele specifice legate de zgomot, precum şi posibilele soluţii. Angajaţii şi reprezentanţii acestora trebuie consultaţi atât în cadrul procedurii de evaluare, cât şi al discuţiilor privind modul de implementare a măsurilor de ţinere sub control.

BIBLIOGRAFIE

[1] Noah Seixas, Rick Neitzel- Noise exposure and Hearing protection use among Construction Workers in Washington State. Sept 2004 [2] Noah Seixas -Noise and hearing damage in construction apprentices - Sept 2004 [3] A. Todea, A Ferencz -Morbiditatea profesională în România în anul 2001-ISP Bucureşti Secţia Medicina Muncii [4] Toma Niculescu -manual de patologie profesională vol. II Editura medicală Bucureşti 1987 [5] Gh. Cadariu, B Barhad, N Gavrilescu - Igiena muncii, Editura Medicală Bucureşti 1967 [6] FACTS 50 Managementul zgomotului în construcţii

182

EXPUNEREA LA ZGOMOT ÎN CONSTRUCŢII

Vasile SUCIU

NOISE EXPOSURE IN CONSTRUCTION

Cuvinte cheie: zgomot, sunet, poluare sonoră, sistem sonor, sistem auditiv, construcţii, clădire

Keywords: noise, sound, sonik pollution, sonik system, hearing system, construction, building.

1. Introducere

1.1 Sunetul

Sunetul, ca fenomen fizic care stimulează simţul auzului,

reprezintă o vibratie a particulelor unui mediu, capabilă să producă o senzaţie auditivă. In aer viteza de propagare este de 340 m/s.

Vibraţiile corpurilor materiale se propagă prin aer ( şi în general prin orice alt gaz), şi ajungând la ureche produc senzaţia auditivă pe care noi o numim sunet. În aer viteza de propagare a sunetului este de 340 m/s.

Sunetele, fiind percepute prin simţul auzului, sunt dependente de două grupe mari de sisteme: a. sistemul auditiv; b. sistemul sonor. Fiecare dintre aceste două sisteme este condiţionat de mai mulţi

factori şi depinde în mod diferit de posibilităţile executantului sau de condiţiile tehnice-organizatorice.

Sistemul auditiv este direct dependent de posibilităţile organului de simţ şi de sistemul nervos al executantului, însă este afectat în foarte mare măsură de sistemul sonor.

183

Sistemul sonor depinde în exclusivitate de condiţiile tehnice şi organizatorice ale mediului de muncă, în care se desfăşoară activitatea individului şi trebuie astfel conceput, încât să răspundă cerinţelor şi posibilităţilor sistemului auditiv. Propagarea sunetelor este influentata de: - sursa de zgomot; - atmosfera; - distanţa; - obstacolele întâlnite. [1]

1.1.1. Perceperea sunetelor

Perceperea sunetelor de către om se realizeaza prin intermediul

urechii. Sub acţiunea unui sunet de o înălţime dată, vibreaza anumite fibre, excitând terminatiile corespunzatoare ale nervului auditiv, care la rândul său transmite excitaţia la creier.

Se constată că frecvenţa sunetelor receptate de către organismul uman, este cuprinsă aproximativ intre 16 Hz si 20000 Hz.

Aceste limite variază însă de la o persoană la la alta şi în general cu vârsta, astfel la aceeaşi persoană limita superioară de percepşie scade odată cu înaintarea în vârstă .

Fig.1. Urechea umană

184

1 - Urechea externă captează sunetele.Timpanul este membrana elastică care se deformează sub efectul undelor acustice aşa cum face membrana unui microfon.

2 - Urechea mijlocie funcţionează ca un pre-amplificator. 3 - Urechea internă este un amplificatorul final al sunetului.

Vibraţia aerului este canalizată prin pavilionul şi canalul auditiv al urechii către timpan, pe care-l face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă, prin lanţul oscioarelor (ciocănelul, nicovala şi scăriţa) aflat în urechea mijlocie, celulelor auditive ale urechii interne ( celulele ciliate), care preiau aceste vibraţii şi le trimit creierului sub forma unor impulsuri nervoase care în final provoacă provoca senzaţia auditivă.[2]

1.1.1. Caracteristici fizice ale sunetului

Caracteristicile fizice determinante în definirea sunetului sunt; - Frecvenţa- ( numărul ciclurilor complete ale unui sunet într-o

unitate de timp, se măsoară în herţi - Hz) - Intensitatea- (sau presiunea acustică, forţa sunetului, se măsoara în decibeli - dB). Urechea noastră este mai sensibilă la frecvenţele medii decât la cele joase şi înalte. Pentru a ţine seama de acest comportament fiziologic al urechii, instrumentele de măsură sunt dotate cu un filtru numit „de ponderare A” al cărui răspuns în frecvenţă este acelaşi cu cel al urechii. Unitatea de măsură se numeşte decibel ponderat A (dB(A)). El permite descrierea globală a senzaţiei, atunci când excitaţia acustică acoperă o plajă largă de frecvenţe, ceea ce este cazul pentru aproape toate zgomotele la care suntem supuşi.

- Durata- ( perioada de timp cât durează sunetul, se măsoară în secunde)

În funcţie de frecvenţă sunetele se clasifică în:

1. Infrasunete ( 1,8- 22Hz); 2. Domeniul audibil ( 22 – 18000 Hz); 3. Ultrasunete (18000 – 200000 Hz). [ 3]

De menţionat că pragurile de trecere între cele trei categorii de sunete, diferă destul de mult în literatura de specialitate, fără a se putea spune că este o greşeală într-un caz sau altul. Pragul de percepţie a sunetului depinde destul de mult de vârstă şi de individ.

Infrasunete ( 1,8- 22Hz)

Infrasunetele au, datorită frecvenţei joase, alte caracteristici

185

decât sunetele audibile. Caracteristicile, originea, propagarea infrasunetelor şi influenţa lor asupra organismului uman au fost observate încă din prima jumătate a secolului aI-XX-lea, devenind în ultimii treizeci de ani obiectul multor cercetări ştiinţifice. Unul din motivele pentru care semnificaţia infrasunetelor, ca factor perturbator în mediul de muncă, este dificilă de evaluat şi nesigură se datorează faptului că aceste sunete nu sunt percepute în mod normal de organele auditive şi doar nivelele de presiune acustice relativ mari pot duce la tulburări evidente.

Printre consecinţele expunerii la infrasunete s-au evidenţiat efectele perturbante, oboseala, ameţeala, senzaţia de rău de mare, senzatii difuze de inconfort. Tulburările apar, conform rapoartelor întocmite în urma cercetărilor, la nivele de intensitate acustică peste pragul de perceptie şi pot fi eventual explicate prin faptul că nu numai melcul, ci toată urechea internă, împreună cu aparatul de echilibru sunt stimulate în cazul expunerii la infrasunete.

Domeniul audibil( 22 – 18000 Hz) Sunetul cu frecvenţă mai joasa de 20 Hz poate fi perceput de

organele auditive ale omului pâna la cel puţin 15 Hz. Pragul minim de sensibilitate, în cazul ascultării cu ambele

urechi, în cazul unei frecvenţe de 20 Hz, este de 75 dB, nivel de intensitate acustică.

Valoarea prag pentru percepţia auditivă a unui sunet cu o frecvenţă de 4 Hz, corespunde unui nivel de intensitate acustică de 130 dB. La 140 dB se simt presiune şi gâdilituri în ureche, adică o senzaţie de disconfort.

Ultrasunete (18000-200000 Hz) Zgomotele cu o frecvenţă de circa 20000 Hz sunt de regulă

percepute doar de copiii mici. Odată cu înaintarea în vârstă, se pierde capacitatea de a percepe zgomotele cu o frecvenţă atât de înaltă. Se poate întâmpla, ca aparatul auditiv uman, să fie afectat la o expunere suficient de îndelungată la ultrasunete cu o intensitate acustică ridicată. Exista motive de a bănui că riscul este cu atât mai mare cu cât frecvenţa ultrasunetelor se apropie de zona de frecvenţă pentru sunete audibile. În figura 2, sunt redate limitele aproximative pentru domeniile audibile, precum şi câteva zone de frecvenţă pentru diverse surse de zgomot şi receptori diferiţi [2]

186

Fig.2. Tipuri de sunete emise de diferite surse şi domeniile de audibilitate a diferiţilor receptori

Se poate observa în această figură, zona de frecvenţă în care

se află sunetele emise de diferite surse. Spre exemplu, sunetul provocat de motoarele navale, chiar

dacă sunt de intensitate mare au o frecvenţă relativ mică, sub 1000 Hz, pe când sunetul produs prin tăiere cu fierăstrăul poate ajunge la o frecvenţă de 50.000 Hz. În ce priveşte comportamentul receptorilor, în funcţie de frecvenţa sunetului, se poate observă că, dacă omul percepe sunetele din domeniul audibil ( 22 – 18.000 Hz), liliacul ajunge să perceapă şi sunetele cu frecvenţă de 100.000 Hz.[2] 2. Zgomotul În condiţiile civilizaţiei contemporane, omul trăieşte într-o continuă ambianţă sonoră. Pretutindeni el este însoţit neîncetat de un întreg cortegiu de sunete şi zgomote, de cele mai diferite intensităţi, având efecte mai mult sau mai puţin agresive asupra confortului şi chiar asupra sănătăţii sale.

187

Pentru Organizaţia internaţională de standardizare (ISO), zgomotul este „un fenomen acustic care produce o senzaţie auditivă considerată ca jenantă şi dezagreabilă”. Zgomotul poate fi definit ca o succesiune vibratii sonore, fără caracter periodic, care se propagă prin diverse medii (aer,apa,etc.) si care impresionează negativ urechea omenească. Fizicienii definesc zgomotul ca o suprapunere dezordonata cu frecvente si intensitati diferite, iar fiziologii considera zgomotul ,orice sunet suparator care produce o senzatie dezagreabila. Acesta provoacă o senzaţie auditivă care uneori poate fi plăcută (zgomotul mării, cântecul păsărilor etc.) dar care, adesea, este dezagreabilă, jenantă sau nocivă. Caracteristicile fizicea ale zgomotului, ca şi ale sunetului privesc taria sau intensitatea, durata şi frecvenţa. Nivelul zgomotului se măsoara ţinându-se seama atât de intensitatea acestuia, cât şi de frecvenţa sunetelor care-l compun. Aceste însuşiri confera zgomotului potenţe nocive, indiferent de preferinţe şi de starea psihică a individului.

2.1 Influenţa zgomotului asupra organismului Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece

senzatia auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţeaza şi alte organe. Zgomotul poate produce la nivelul organului auditiv fenomenul de oboseala auditiva, traumatism sonor si surditate profesionala.

Efectele resimţite de om sunt: - reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, implicit creşterea

riscului de producere a accidentelor; - instalarea oboselii auditive, care poate dispărea odată cu

dispariţia zgomotului; - traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote de intensitate

ridicată, chiar dacă expunerea este de scurtă durată. Aceste traume pot fi ameteli, dureri, lezarea aparatului auditiv si chiar ruperea timpanului;

- scăderi in greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor;

- pe termen lung, zgomotul provoacă hipoacuzii (uni- sau bilaterale) şi surdităţi profesionale;

- prin efectul său de mascare, zgomotul poate acoperi mesaje de alertă, favorizând apariţia incidentelor sau a accidentelor de muncă.

188

O parte din aceste efecte, care sunt mai frecvente şi sunt legate de mediul de muncă, sunt detaliate mai jos: 1) Oboseala auditivă, este caracterizată printr-o scădere temporară a pragului percepţiei auditive. Ea se accentuează în cazul măririi intensităţii, frecvenţei şi a timpului de expunere a zgomot. Astfel, un zgomot cu intensitate de peste 92dB şi cu o frecventă cuprinsă între 500-800Hz, produce dupa 60 de minute de expunere o scădere temporară, destul de accentuată a audiţiei. 2) Traumatismul sonor, produs brusc de zgomotul puternic, chiar pentru un timp foarte scurt poate cauza ruptura timpanului. Astfel de situaţii se întampla, de obicei, în cazul unor explozii, împuşcături, erupţii intense de gaze din recipiente sub presiune. După vindecarea leziunii, poate persista surditatea, pentru sunete cu frecvenţe de peste 9000Hz. 3) Surditatea profesională se datorează efectuarii anumitor activităţi, prin expunerea individului în mod deosebit la zgomot. Surditatea datorată zgomotelor se caracterizează printr-o pierdere definitivă şi ireversibilă a audiţiei. 4) Influenta zgomotului asupra atenţiei. Timpul în care o persoană îşi poate menţine atenţia concentrată este limitat. După o perioadă scurtă apar goluri în atenţie, comparabile cu clipitul pleoapelor care fragmentează procesul vederii. Aceste întreruperi devin tot mai frecvente odată cu accentuarea oboselii şi a monotoniei în procesul muncii. Zgomotul contribuie la apariţia timpurie şi la intensificarea frecvenţei acestor fenomene de întrerupere. Se poate spune că zgomotul are acelaşi efect asupra atenţiei ca şi epuizarea.

5) Influenţa zgomotului asupra eficienţei muncii. Zgomotul cauzează o scădere a eficienţei muncii, în cazul activităţilor care impun o atenţie continuă şi sporită, dacă se percep sunete neobişnuite pentru locul de muncă, discontinui sau neaşeptate, precum şi sunete de înaltă frecvenţă.

Zgomotul poate însă spori eficienţa muncii în condiţii de desfăşurare a unei activităţi monotone.

Influenta zgomotului asupra eficienţei în muncă, variază foarte mult în funcţie de sarcinile de lucru, obişnuinţa cu perturbările provocate de zgomot şi motivaţia muncii.

Tulburările cele mai puternice cauzate de zgomot, apar în cazul activităţilor care impun o atenţie şi o concentrare intense.

Studiile demonstrează că influenţa zgomotului asupra eficienţei în munca creşte în cazul persoanelor care percep zgomotul la care sunt

189

expuse, ca fiind enervant sau neplăcut. Multe persoane percep absenţa zgomotului ca un factor esenţial

de confort. 6) Tulburări ale somnului. Spre deosebire de vedere, auzul nu

poate fi decuplat în timpul somnului, lucru care determină omul să-şi controleze mediul chiar şi în timpul somnului cu ajutorul auzului. Deoarece somnul este vital pentru organismul uman, tulburarile provocate de zgomot pot duce la consecinţe grave asupra stării de sănătate, în principal boli ale sistemului nervos.

Sensibilitatea la zgomot în timpul somnului variaza de la individ la individ. Deasemenea obisnuinta cu anumite tipuri de zgomot este foarte importantă.

Pe lângă efectele directe asupra organului auditiv, când organismul uman este expus la zgomot, apar şi alte efecte fiziologice, ca de exemplu:

- contracţii ale vaselor de sânge; - mărirea pupilelor; - afectarea funcţiei respiratorii. Efectele de acest gen apar chiar de la un nivel al intensităţii

acustice relative reduse, de 40-60 dB, dacă expunerea are loc timp foarte îndelungat, de ordinul anilor, zilnic la locul de muncă.

Efectele se intensifică odată cu creşterea intensităţii acustice, dar ele depind de asemenea de frecvenţa sunetului.

În cazul unor sunete bruşte, apărute pe neaşteptate sau nemaîntâlnite, intră în funcţiune mecanismele de apărare ale organismului, ceea ce duce la o creştere a tensiunii musculare, afectarea ritmului cardiac, creşterea tensiunii arteriale şi contracţii ale vaselor circulaţiei periferice.

Chiar şi atunci când organismul uman este expus la un zgomot aşteptat, apar efecte fiziologice asupra organismului, efecte care sunt totuşi mai slabe decât în cazul zgomotelor apărute pe neaşteptate.

Efectele nocive ale zgomotului asupra organismului se simt cel mai adesea asupra sistemului auditiv al individului, care lucrează întru-un mediu de muncă în care zgomotul are o intensitate ridicată. [4] ;[5]

2.2 Surse de poluare sonoră

Sursele de poluare sonoră sunt foarte numeroase şi diferite. Acestea pot fi: a) circulaţia sau transporturile; b) industria;

190

c) construcţiile şi construcţiile – montaj; d) terenurile sportive şi stadioanele (zgomotele provenite din acestea fiind de multe ori de peste 100dB ) ; e) animalele (câinii, pisicile, păsările) pot tulbura liniştea, mai ales în timpul noapţii; f) mediul urban, în general, cu tot ce mişcă în ele este o sursă importantă de zgomot.[4]

Tabel1. Intensitatea diferitelor surse de zgomot Intensitate Sursa

0 dB Cel mai usor sunet perceput de urechea umană.

30 dB Zgomot în biblioteca publică, şoapta usoară, sau ticăitul de ceas.

40 dB Sufrageria sau un birou liniştit.

50 dB Semnale în traficul rutier, frigiderul sau o conversaţie.

60 dB Plânsul unui copil.

70 dB Trafic rutier aglomerat, zgomotul dintr-un restaurant.

80 dB Zgomot curent într-o uzină, lătrat de câine, alarma la ceas, sau masina de indepartat zapada. Aceste zgomote devin periculoase dacă expunerea la ele continuă mai mult de 8 ore.

90 dB Maşina de tuns iarba, trafic de camioane sau orchestra simfonică. Pe măsura ce intensitatea zgomotului creşte, timpul de expunere periculos scade sub 8 ore.

100 dB Masă vibratoare industria materilelor de construcţii, maşini unelte, fierăstrăul mecanic, picamer, aparat de suflat frunzele, camion de gunoi, sau căsti stereo. Chiar şi numai 2 ore de expunere la aceste zgomote pot fi periculoase la 100 dB.

105 dB Masă vibratoare şi ciur vibrator în industria materilelor de construcţii

120 dB Concert rock, explozii miniere, decolare avion. Pericolul

poate fi imediat; expunerea la 120 dB poate dăuna

191

instantaneu şi grav urechilor.

140 dB Împuşcătura, artificii sau pistol cu capse. Orice durată de expunere la zgomot de 140 dB este periculoasă şi poate provoca dureri ale urechii.

170 dB Armă de foc puternică sau de vânătoare. Fără protecţie pentru urechi, zgomotul la această intensitate produce daune ireversibile. Pierderea auzului poate fi inevitabilă.

3. Zgomotul în construcţii

În domeniul construcţiilor există multe activităţi care presupun lucrul în condiţii de zgomot ridicat, în multe cazuri peste limita admisă de 87 dB(A).

În acest sens, lucrătorii pot fi expuşi nu numai zgomotului produs de propria activitate, ci şi zgomotului ambiental, sau de fond, provenind de la alte activităţi din şantier. Câteva din cele mai importante surse de zgomot în construcţii sunt:

uneltele cu impact (cum sunt perforatoarele de beton); utilizarea explozibililor (cum sunt detonarea încărcăturilor

explozive sau uneltele cu cartuş exploziv); echipamentele acţionate pneumatic; motoarele cu ardere internă.

O caracteristică a muncii în construcţii, este aceea legată de efectuarea multor lucrări în interiorul clădirilor, fapt care implică o particularitate aparte zgomotului şi efectului acestuia asupra organismului uman.

În aceaste cazuri apare fenomenul de ecou, care este o consecinţă a reflexiei sunetului, la întâlnirea unui obstacol. Astfel, un sunet produs în faţa unui obstacol, cum este cazul pereţilor despărţitori din cadrul unei clădiri, se reflectă la întâlnirea cu obstacolul, ajungând din nou la cel care la provocat. Pentru ca sunetul reflectat să fie perceput distinct, el trebuie să ajungă la ureche după ce a încetat perceperea sunetului iniţial. Senzaţia auditivă, produsă de sunetul iniţial, persistă în ureche cel putin o zecime de secundă, astfel că sunetul reflectat va fi perceput ca ecou, doar dacă ajunge la ureche după un interval de cel putin 1/10 secunde faţă de primul. Pentru un sunet foarte scurt, distanţa pâna la obstacol trebuie să fie deci de cel putin 17 m, deoarece sunetul care

192

are viteza în aer de cca 340 m/s va parcurge distanţa de 34 m în aproximativ o zecime de secundă.

În cazul a doi sau mai mulţi pereţi, situaţi faţă în faţă, se poate obţine fenomenul de ecou multiplu, produs de reflexia succesivă pe pereţii reflectatori.

În cazul în care, distanţa de la sursa de zgomot la peretele reflectator, este mai mică decât distanţa minimă pentru producerea ecoului, sunetul reflectat va sosi înainte de încetarea senzaţiei auditive a sunetului direct, producând o prelungire şi o întărire a acestuia. Fenomenul poartă numele de reverberaţie şi este des întâlnit în cazul lucrărilor de construcţii, care au loc în interiorul clădirilor, unde în cele mai multe cazuri, chiar dacă sunet produs iniţial este discontinuu, organismul uman percepe un zgomot permanent cu efectul negativ în consecinţă, datorat duratei de expunere la zgomot. [3]

Măsurile de combatere a zgomotului, în activitatea de construcţii

trebuie să cuprindă următoarele faze: - faza de proiectare - presupune eliminarea sau cel puţin

minimizarea activităţile care generează zgomot; - faza de organizare – presupune planificarea modului de

gestionare a şantierului şi de ţinere sub control a riscurilor existente; - faza de contractare - presupune asigurarea respectării

cerinţelor legale de către contractanţii lucrărilor; - faza de construcţie - presupune evaluarea continuă a riscurilor

care apar în timpul executării lucrărilor, eliminarea sau reducerea cât mai mult posibil a acestora.

Înainte de începerea lucrului în şantier, faza în care zgomotul este de durată şi intensitate ridicate, este absolut necesar

implementarea unei politici de achiziţionare a unor echipamente tehnice care să ţină seama de cerinţa emisiei reduse de zgomot;

stabilirea, în cadrul caietelor de sarcini, a cerinţelor privind nivelul zgomotului (respectând, ca un minim de cerinţe, pe cele care decurg din legislaţia naţională în domeniu);

organizarea procesului de muncă astfel încât expunerea lucrătorilor la zgomot să fie minimizată;

implementarea un program de combatere a acţiunii zgomotului (de exemplu, prin planificare, instruire, organizare de şantier, configurare a şantierului, activităţi de întreţinere).

Odată cu începerea lucrului pe şantier, managementul

zgomotului trebuie să capete un caracter activ. Acesta poate fi privit ca un proces în patru faze:

193

- Evaluarea riscurilor legate de zgomot, operaţie ce trebuie făcută de o persoană competentă în acest sens ;

- Eliminarea pe cât posibil surselor de zgomot din şantier ; -Combaterea – adoptarea de măsuri pentru prevenirea

expunerii, în condiţiile în care purtarea echipamentului individual de protecţie trebuie să constituie o ultimă soluţie ;

- Revizuirea - verificarea pentru a se constata dacă s-au produs anumite schimbări în muncă, care trebuie urmate de adoptarea măsurilor de securitate în consecinţă.

3.1 Măsuri tehnice de prevenire a expunerii la zgomot

3.1.1 Evaluarea zgomotului Expunerea lucrătorilor la zgomot trebuie evaluată, punându-se

accent pe următoarele aspecte: - nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la

zgomot cu caracter de impuls sau de impact, precum şi eventualitatea apartenenţei lucrătorului la un grup de risc particular;

- efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, rezultat din interacţiunea dintre zgomot şi vibraţii, precum şi dintre zgomot şi substanţe ototoxice (substanţe care pot vătăma urechea) utilizate în scopuri profesionale;

- riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor rezultând din punerea acestora în situaţia de a nu putea percepe semnalele acustice de avertizare sau de alarmare;

- probabilitatea prelungiri expunerii la zgomot peste programul normal de lucru, pentru care răspunderea revine angajatorului;

- informaţiile privind emisia de zgomot, puse la dispoziţie de producătorii echipamentelor tehnice;

- existenţa unor echipamente alternative, astfel proiectate încât să reducă emisia de zgomot;

- informaţii relevante privind controlul medical; - existenţa unor dispozitive adecvate pentru protecţia auzului.

3.1.2 Eliminarea zgomotului

Producerea zgomotului trebuie eliminată, oriunde este posibil.

Aceasta se poate obţine prin schimbarea metodei de construcţie sau de lucru. Acolo unde acest lucru nu este posibil, zgomotul va trebui combătut prin orice mijloace tehnice.

194

3.1.3 Combaterea zgomotului Protecţia lucrătorilor faţă de zgomot, prin utilizarea unor măsuri

tehnico-organizatorice, presupune trei paşi: a) combaterea zgomotului la sursă; b) măsuri colective, incluzând organizarea muncii; c) mijloace individuale de protecţie a auzului

a. Combaterea zgomotului la sursă

Aceste măsuri de combatere includ:

- utilizarea unui utilaj care emite mai puţin zgomot; - evitarea impactului metalului pe metal; - atenuarea zgomotului sau izolarea componentelor care

vibrează; - amplasarea de atenuatoare de zgomot; - efectuarea întreţinerii preventive: pe măsură ce piesele

componente se uzează, nivelul de zgomot poate creşte. b.Măsuri colective de combatere a zgomotului

În plus faţă de paşii descrişi anterior, pot fi întreprinse diverse acţiuni pentru reducerea expunerii la zgomot a tuturor persoanelor susceptibile de o asemenea expunere. Pe şantierele unde sunt prezenţi mai mulţi contractanţi, este esenţial ca aceştia să menţină permanent legătura dintre ei. Măsurile colective includ:

- izolarea procedurilor care implică emisie de zgomot şi restricţionarea accesului în zonele zgomotoase;

- atenuarea propagării zgomotului aerian, prin utilizarea de incinte şi ecrane fonoizolante;

- utilizarea de materiale fonoabsorbante, pentru reducerea sunetelor reflectate;

- combaterea zgomotului şi a vibraţiilor care se propagă prin sol, prin utilizarea unor măsuri de amortizare;

- organizarea lucrului în aşa fel încât timpul petrecut în zonele zgomotoase să fie limitat;

- planificarea activităţilor producătoare de zgomot, astfel încât desfăşurarea acestora să afecteze un număr cât mai mic de lucrători;

- implementarea unor programe de lucru prin care se ţine sub control expunerea la zgomot.

195

c. Mijloace individuale de protecţie a auzului

Mijloacele individuale de protecţie a auzului trebuie utilizate ca ultimă soluţie. Atunci când sunt utilizate, trebuie respectate urmă- toarele principii:

- antifoanele trebuie purtate efectiv, iar utilizarea acestora trebuie impusă şi urmărită;

- antifoanele trebuie să fie adecvate atât genului de activitate, cât şi tipului şi nivelului de zgomot, şi să fie compatibile cu restul

echipamentului de protecţie; - lucrătorilor trebuie să li se asigure posibilitatea de a alege,

dintre diferite antifoane corespunzătoare, pe cel mai confortabil; - trebuie asigurată instruirea privind modul de utilizare, păstrare

şi întreţinere a antifoanelor. 3.1.4 Reevaluarea continuuă

Pe şantierele de construcţii, specificul muncii se schimbă în mod frecvent. Revederea continuă a riscurilor nou apărute şi evaluarea acestora în mod corespunzător, urmate de măsuri în consecinţă, sunt condiţii esenţiale de păstrare a unui climat favorabil de muncă. Pe lângă măsurile tehnice enumerate anterior, un rol important în rearea unui climat favorabil de muncă, îl constituie şi măsurile organizatorice, prezentate destul de succint în continuare

3.2 Măsuri organizatorice 3.2.1 Instruirea

Instruirea are un rol important în combaterea zgomotului. Perso-

nalul care trebuie să beneficieze de instruire este format din: - cei care efectuează evaluarea zgomotului; - cei care redactează cererile de oferte, pentru a se asigura că

acţiunea de combatere a zgomotului este avută în vedere de contractanţi;

- manageri, astfel încât aceştia să-şi îndeplinească sarcinile privind controlul şi ţinerea evidenţelor;

- lucrători, care trebuie să cunoască cum şi de ce trebuie să utilizeze echipamentul de lucru, precum şi măsurile de combatere, în

196

vederea minimizării expunerii la zgomot. Instruirea trebuie să aibă un caracter cât mai specific cu putinţă.

Lucrătorii din industria construcţiilor sunt adesea policalificaţi, utilizând multe unelte diferite. Ei trebuie să ştie cum să minimizeze expunerea lor la zgomotul provenit de la fiecare dintre acestea. O atenţie specială trebuie acordată lucrătorilor noi. 3.2.2 Control medical şi monitorizare

Lucrătorii au dreptul la control medical adecvat. Acolo unde controlul medical include testarea audiometrică

preventivă, există anumite cerinţe specifice privind păstrarea evidenţelor medicale indviduale şi punerea informaţiilor la dispoziţia lucrătorului. Cunoştinţele rezultate din procedura de control trebuie utilizate pentru revizuirea evaluării riscurilor şi a măsurilor de combatere.[6]

4. Determinarea nivelului de zgomot la locurile de muncă

In cele mai multe medii de muncă, zgomotele variază în cursul

unei zile de lucru. Pentru a caracteriza un zgomot, a cărui intensitate variază în timp şi pentru a măsura influenţa perturbantă sau nocivă a zgomotului, la nivel internaţional s-a introdus mărimea numită nivel acustic echivalent continuu.

Nivelul acustic echivalent continuu se defineşte ca nivelul acustic in dB (A) al unui zgomot constant şi care. acţionând continuu pe toată durata săptămânii de lucru. are un efect auditiv similar eu efectul zgomotului variabil măsurat real la locurile de munca.

Nivelul acustic echivalent continuu reprezintă astfel, o medie a nivelului acustic pe o perioadă determinată de timp. La calcularea nivelului acustic echivalent continuu, trebuie specificată întotdeauna perioada de timp a măsurării.

Nivelul acustic echivalent LAech poate fi direct înregistrat cu un sonometru integrator sau cu un dozimetru, în cazul în care există asemenea aparatură.

Nivelul acustic echivalent poate de asemenea fi calculat pe baza determinărilor de zgomot, cu ajutorul unui sonometru simplu care măsoară intensitatea zgomotului într-un moment dat şi a duratelor de expunere existente.

197

Formula de calcul în acest caz este:

LAechT= dt

ptp

Te

Te

o

A2

0

)(1∫ ⎥

⎦

⎤⎢⎣

⎡

g10110

unde:

- Te - durata zilnică a expunerii personale a angajatului la zgomot ( poate fi mai mare sau mai mică de 8h)

- pA – presiunea acustică ponderată A instantanee, în pascali, la care este expus în aer la presiunea atmosferică un angajat care poate sau nu să se deplaseze de la un loc la altul în timpul muncii; ea se determină din măsurări efectuate la poziţia ocupată de urechile angajatului în timpul muncii, de preferat în absenţa acestuia, utilizând o tehnică ce reduce la minimum acţiunea asupra câmpului acustic.

- p0 = 20 micropascali (20 µPa);[7] 5. Prevederi legislative naţionale privind expunerea la zgomot.

Conform prevederilor art.594 din NGPM/2002, limita maximă

admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este de 87 dB(A), valoare pusă în concordanţă cu valorile din Uniunea Europeană şi care până la modificarea, în anul 2002 a acestor norme era de 90 dB(A)

Limitele maxime admise la locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită, pentru expunerea zilnică, sunt cele prevăzute în tabelul de mai jos.

Complexitatea muncii

Locul de muncă Nivel de zgomot admis dB(A)

Locuri de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută

Laboratoare de încercări sau depanări

Cabine de supraveghere a proceselor tehnologice

Puncte vamale

75

198

Studiouri RTV şi cinematografice

Cabine de comandă şi control (de ex.:dispecerat energetic, dispecerat mijloace de transport rutier, feroviar, naval)

Laboratoare pentru măsurări, cercetare şi proiectare

Birouri, încăperi cu calculatoare Săli de tratament Ghişee unde se lucrează cu

publicul, manipulare valori, cartare poştală

Încăperi pentru redactare în massmedia scrisă şi audio

Cabinete medicale, săli de studiu, clase, amfiteatre, biblioteci

60 Locuri de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială deosebită

Săli de operaţie şi tratament Ateliere de creaţie Săli de dirijare şi informare trafic

aerian

50

Pentru identificarea angajaţilor şi a locurilor de muncă care se încadrează în prevederile prezentelor norme, trebuie efectuate măsurări de zgomot periodic sau ori de câte ori au loc modificări la locul de muncă.

Măsurătorile de zgomot trebuie planificate şi efectuate în mod competent la intervale regulate, fiind responsabilitatea angajatorilor. Orice eşantionare trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat.

Metodele şi aparatura utilizate trebuie să fie adaptate condiţiilor preponderente în special în ceea ce priveşte caracteristicile zgomotului care trebuie măsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile aparaturii de măsurare.

Angajatorul are obligaţia să asigure păstrarea rapoartelor de măsurare a zgomotului şi fişele privind starea auzului angajaţilor.

199

Medicul şi/sau autorităţile responsabile în domeniu, precum şi angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora din întreprindere trebuie să aibă acces la aceste date.

Dacă se constată că expunerile depăşesc valoarea limită, angajatorul trebuie să:

- ia imediat măsuri pentru reducerea expunerii la un nivel inferior valorilor limită de expunere; - determine cauzele expunerii excesive; - adaptează măsurile de protecţie şi prevenire în vederea evitării oricărei depăşiri.

Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat, depăşeşte 80 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 112 Pa ( pascali) , angajatorul trebui să pună la dispoziţia angajaţilor echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului.

Dacă expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat depăşeşte 85 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului este obligatorie.

Angajatorul trebuie să asigure un număr suficient de echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului, modelele fiind alese împreună cu personalul afectat. Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie adaptate pentru fiecare angajat şi pentru condiţiile sale de muncă, luând în considerare securitatea şi sănătatea sa. Ele sunt considerate potrivite şi adecvate, dacă atunci când sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea persoanei este sub 80 dB(A).

Prevederile exprese ale clegislţiei naţionale, pentru reducerea acţiunii nocive a zgomotului la locurile de muncă, fac referire la obligativitatea luării uneia sau a mai multor măsurile tehnice, din cele prezentate în continuare. Ordinea de expunere a acestora mai jos, este şi ordinea în care ele trebuiesc luate.

a) măsuri de combatere a zgomotului la sursă – se realizează prin modificări constructive aduse echipamentului tehnic sau prin adoptarea unor dispozitive atenuatoare speciale; la alegerea echipamentului tehnic, în condiţii tehnologice comparabile, se va acorda prioritate acelora ce produc zgomotul cel mai mic;

b) măsuri de izolare a surselor de zgomot – se realizează prin creşterea rezistenţei mediului la transmisia energiei acustice; soluţiile

200

cele mai des utilizate constau în amplasarea de ecrane fonoizolante sau în carcasarea fonoizolantă a echipamentului tehnic;

c) măsuri de combatere a zgomotului la receptor – constau în izolarea personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă, soluţia cea mai cunoscută fiind utilizarea cabinelor fonoizolante. Măsurile tehnice trebuie să fie completate cu următoarele măsuri organizatorice:

a) instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea zgomotului şi modul de utilizare a echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului;

b) examinarea stării auzului personalului care lucrează în locuri de muncă cu niveluri de zgomot ridicate (la angajare şi periodic);

c) stabilirea programului de lucru pe posturi de muncă în funcţie de durata expunerii la zgomot. BIBLIOGRAFIE [1] U.L.B. Sibiu, Ergonomie pentru uzul studenţilor, Editura Universităţii “Lucian Blaga” Sibiu, 2004 [2] A.M.M Suedia, Training Manual, 2002; [3] **** Fizica pt. admitere în învăţământul superior, Editura Pedagogică Bucureşti, 1982; [4] Ursoniu,C., Dumitrescu, C. Poluarea sonoră şi consecinţele ei, Editura Făclia......., 1976; [5] Bardac, C., Stoia, M., Elemente de medicina muncii şi boli profesionale, Editura Mira Design, Sibiu, 2003; [6] www. protecţiamuncii.ro; [7] MMSSF, MS, Norme Generale de Protecţia Muncii, ed. 2002 ing. Vasile SUCIU, şef serviciu CSSM - Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba

201

ZGOMOTUL ÎN MEDIUL DE MUNCĂ DIN INDUSTRIA LEMNULUI

Ing. Mihail OLTEANU, ing. Ioan BUTA GEORGESCU

Sunetul, ca fenomen fizic care stimulează simţul auzului, reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu, capabilă să producă o senzaţie auditivă.

Sunetele, percepute prin simţul auzului, sunt dependente de doua grupe mari de sisteme

a. sistemul auditiv- direct dependent de posibilităţile organului de simţ şi de sistemul nervos al executantului, însă este afectat în foarte mare măsură de sistemul sonor.

b. sistemul sonor- depinde în exclusivitate de condiţiile tehnice şi organizatorice ale mediului de muncă, în care se desfasoară activitatea individului şi trebuie astfel conceput, încat să raspundă cerinţelor şi posibilităţilor sistemului auditiv.

Caracteristicile fizice determinante în definirea sunetului şi care influenţează organismul uman, sunt :

Frecvenţa- numărul de cicluri complete ale unui sunet într-o unitate, şi se măsoară în herţi-Hz ;

Intensitatea- sau presiunea acustică, forţa sunetului, se măsoară în decibeli –dB. Pentru a ţine seama de comportamentul fiziologic al urechii, instrumentele de măsură sunt dotate cu un filtru numit « de ponderare A », al cărui raspuns în frecvenţă este acelaşi cu cel al urechii. Unitatea de măsură se numeşte decibel ponderat A –dB(A) ;

Durata- perioada de timp cât durează sunetul, şi care se măsoară în secunde- s ;

202

Zgomotul-se poate defini ca o succesiune de vibraţii sonore, fără a avea caracter periodic, care se propagă prin diverse medii (aer, apă, etc) şi care impresionează negativ urechea omenească.

Zgomotul –mai poate fi definit ca orice sunet care nu este util unui anumit ascultator, sau care produce o senzaţie supărătoare organismului uman.

Tipurile de zgomote : Zgomotul aerian- este produs într-o încapere, care se propagă

prin mediul aerian al încăperii respective până la elementele de construcţie despărţitoare (pereţi, planşee), prin intermediul cărora este radiat în încăperile adiacente.

Zgomotul aerodinamic- este datorat evacuării gazului în atmosferă.

Zgomotul alb- sunet complex, al cărui spectru, în funcţie de frecvenţa, este continu, având valoare medie a energiei acustice raportată la un herţ.

Zgomotul aleatoriu- al carui nivel variază întâmplător în timp. Zgomotul colorant- sunet complex al cărui spectru, în funcţie

de frecvenţă, este ccontinu, având valoarea medie a energiei acustice care variază cu frecvenţa.

Zgomotul de fond- care exista într-un punct dat, în absenţa semnalelor acustice auditive.

Zgomotul de impact- cel care ia naştere sub forma de sunet structurat, produs prin lovirea unui element de construcţie şi care este radiat în incapere sub formă de zgomot aerian.

Zgomotul de impact standardizat- este produs cu ajutorul ciocanului de impact.

Zgomotul de instalaţii- este recepţionat în interiorul unei unităţi în care se desfasoara o activitate şi datorat funcţionării unor instalaţii dintr-o unitate.

Zgomotul staţionar- este caracterizat prin nivel constant în timp.

Fizicienii definesc zgomotul ca o suprapunere dezordonată cu frecvenţe şi intensităţi diferite, iar fiziologii consideră zgomotul, orice sunet supărător care produce o senzaţie dezagreabilă.

Caracteristicile fizice ale zgomotului, ca şi ale sunetului, se referă la tăria sau intensitatea, durata şi frecvenţa.

Aceste insuşiri conferă zgomotului potenţe nocive, indiferent de preferinţe şi de starea psihică a angajatului.

203

INFLUENŢA ZGOMOTULUI ASUPRA FUNCŢIILOR ORGANISMULUI Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece

senzaţia auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează şi alte organe.

Zgomotul alterează sănătatea favorizând apariţia absenteismului (adică nu mai poţi percepe anumite semnale şi comenzi ce se dau în timpul procesului de producţie).

Zgomotul este cauza oboselii şi acţionează asupra sistemului nervos, cardio-vascular, digestiv.

Zgomotul este perceput ca semnal al unui pericol ce poate genera stare de nelinişte şi stres (la zgomot inima bate mai repede, presiunea sanguină creste brusc, iar digestia se încetineşte).

Efectele resimtite de om sunt : o reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, implicit

cresterea riscului de producere a accidentelor ; o instalarea oboselii auditive, care poate dispărea odata

cu dispariţia zgomotului ; o traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote de

intesitate ridicătă, chiar dacă expunerea este de scurtă durată. Aceste traume pot fi ameţeli, dureri, lezarea apartului auditiv şi chiar ruperea timpanului ;

o scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburari ale somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor ;

o pe termen lung, zgomotul provoacă hipoacuzii (uni sau bilaterale) şi surdităţi profesionale ;

o prin efectul sau de mascare, zgomotul poate acoperi mesaje de alertă, favorizând apariţia incidentelor sau a accidentelor de muncă.

Efectele de acest gen apar chiar de la un nivel al intensităţii acustice relative reduse, de 40-60 dB, dacă expunerea are loc timp foarte îndelungat, de ordinul anilor, zilnic la locul de muncă.

Efectele se intensifică odata cu creşterea intesităţii acustice, dar ele depind forte mult de frecvenţă sunetului.

Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunerea

zilnica la zgomot este de 87 dB ;

204

SURSE DE POLUARE SONORA

30 dB Zgomot în biblioteca publica, soapta uşoară sau ticăitul de ceas

50 dB Semnale în traficul rutier, frigiderul sau o conversaţie 60 dB Plânsul unui copil 70 dB Staţie de ventilatoare din industria lemnului 78 dB Strung din atelierul mecanic de întreţinere 85 dB Maşina de rindeluit la grosime 89 dB Sectorul de şlefuit mecanic elemente şi produse din lemn 90 dB Maşina normală de frezat, ferăstraul panglică sau în secţia

de mobilă pentru croit lemn masiv 95 dB Ferăstraul circular multiplu (CTAM) 98 dB Sectorul de prelucrari mecanice 100 dB Maşina de rindeluit cu 7 axe 107dB Tocatoare pentru lemn,sau utilaj pentru formatizarea PFL

Zgomotul la locul de muncă constituie un factor important

de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Actiunea zgomotului la locul de muncă nu trebuie sa afecteze

securitatea şi sănătatea angajatului.

ZGOMOTE GENERATE DE MASINI –UNELTE SI UTILAJE DIN INDUSTRIA LEMNULUI Sursele de zgomot şi mărimile care le caracterizează Maşinile şi utilajele din industria de prelucrare a lemnului sunt

surse puternice de zgomote, datorită procesului tehnologic de prelucrare, regimurilor de aşchiere şi a modului de funcţionare a diferitelor mecanisme şi cuple cinematice ce compun lanţurile cinematice.

Sursele principale de zgomot sunt : a)Procesul de aşchiere este generator de zgomote datorită

structurii anizotrope a lemnului, trosniturilor care apar la tăierea şi desprinderea aşchiilor, uzurii tăişului sculei şi regimurilor de lucru (în special turaţia, viteza de avans, adâncimea de prelucrare, direcţia de prelucrare faţă de fibre şi inelele anuale).

b)Rulmenţii constituie surse de zgomot ca urmare a mişcării

relative a elementelor componente din construcţia acestora : inele,

205

corpuri de rulare şi colivie. Nivelul zgomotului va fi determinat de construcţia rulmenţilor (tip, calitatea execuţiei), sarcini, valoarea vitezei de deplasare a elementelor de rulare, jocurile radiale şi axiale, prezenţa unor defecte pe elementele componente, metoda de ungere, protejare şi etanşare.

c)Mecanismele cu roţi dinţate din lanturile cinematice produc zgomote importante, pentru majoritatea măşinilor unelte, acesta fiind dominant. Zgomotul este influenţat de o serie de factori, dintre care se pot aminti: raportul de transmitere, profil, laţimea coroanei dinţate, unghiul de înclinare a dinţilor, calitatea execuţiei şi montajului .uzura, sarcină, turaţie şi tipul ungerii. Se impune ca încă din faza de proiectare, folosind relaţiile fundamentate teoretic, să se poată calcula vibraţiile şi zgomotul mecanismelor cu roţi dinţate în funcţionare.

d)Transmisiile prin curele generează zgomote ca urmare a

frecării acestora de roţile de transmisie şi a jocurilor roţilor pe axe. Zgomotele sunt amlificate de o întindere necorespunzătoare a curelelor şi de uzura avansată a acestora. În aceste condiţii zgomotele cresc odată cu creşterea tuaţiei de lucru.

e)Motoarele electrice generează un zgomot complex, care poate fi de natură mecanică (ca urmare a apariţiei forţelor de ciocnire şi frecare), aerodinamică (prin circulaţia fortată a aerului de răcire) şi electromagnetică (datorat pulsaţiei câmpului electromagnetic în interfierul maşinilor electrice). Zgomotul motareleor electrice este preponderent în cazul montării acestora prin flanşă de batiurile maşinilor unelte şi utilajelor.

f)Ventilatoarele, folosite în special la instalaţiile de exhaustare,

sunt mari producatoare de zgomote şi de vibraţii, atât datorate părţilor în mişcare (paletele), cât şi curgerii turbionare în canalele rotorului. Caracteristicile de zgomot trebuie determinate în faza de proiectare, în funcţie de dimensiunile ventilatorului şi parametrii de exploatare, pe baza cărora apoi să se stabilească căile pentru reducerea lui.

Indiferent de sursă, zgomotele se transmit prin intermediul

organelor, carcaselor sau direct mediului înconjurător, formându-se în jurul maşini sau utilajului un câmp acustic complex, câmp în care îşi desfăşoară activitatea personalul care le desrveşte. De altfel zgomotul

206

a devenit un indicator caracteristic pentru evaluarea calităţii maşinilor unelte şi utilajelor.

Aprecierea zgomotului se face prin urmatoarele mărimi : intensitatea acustică I, nivelul de presiune acustică Lp,

nivelul de tărie al unui zgomot LN (18, 36, 79). Dintre acestea, pentru ordonarea zgomotelor se foloseste în

mod curent nivelul de presiune acustică, definit prin relaţia : p Lp = 20 lg ---- [dB] po

în care p este presiunea acustică măsurată, iar po presiunea

acustică de referinţă (pentru sunete care se propagă în aer po=2 10-5 N/m2).

Datorită acţiunii nocive a zgomotului asupra organismului uman, a fost necesară stabilirea unor nivele de presiune acustică limită, a căror depăşire nu este admisă.

Organismul nu trebuie expus la un anumit domeniu de audibilitate (peste 85 dB), deoarece zgomotul are o acţiune complexă asupra acestuia: afecţiuni ale organului auditiv, ale diferitelor organe şi aparate ale corpului, iritaţii nervoase, efecte psihice, obosirea organismului (fapt pentru care scade capacitatea muncii), reducerea inteligibilităţii vorbirii, având urmări chiar şi asupra îmbolnăvirii omului (hipertensiune, nevroze, etc).

SOLUŢII TEHNICE PENTRU COMBATEREA ZGOMOTULUI

Soluţiile tehnice adoptate pentru combaterea zgomotului se vor stabili în funcţie de modul de generare a acestuia, propagare şi percepere de către receptor.

Generatorii de zgomot, după cum s-a arătat mai înainte, sunt determinaţi de sistemul constructiv al maşinilor unelte, utilajelor şi gradul lor de uzură. Indiferent de soluţiile constructive şi tehnologice adoptate maşinile şi utilajele vor constitui surse de zgomot.

Transmiterea energiei sonore de la sursă la receptor (operatorul uman) se poate face prin medii solide, lichide sau aer, efectuându-se direct sau indirect prin reflexie, refracţie sau radiaţie secundară.

207

Receptorul poate fi un lucrător care deserveşte maşina sa, lucrătorii care deservesc maşinile învecinate, oamenii din încăperile învecinate sau chiar un aparat sau o structură nefavorabilă influenţată de zgomot.

Cel mai adesea receptoarele sunt formate din persoane, care reacţionează diferit faţă de zgomot.

Combaterea zgomotului se poate face prin următoarele procedee:

a) luarea de măsuri constructive în urma cărora intensitatea

proceselor dinamice provocate de şocuri, acceleraţii, frânare, inversări,etc. să fie minimă;

b) luarea de măsuri pe căile de propagare: - orientarea maşinilor unelte şi utilajelor astfel încât zona în

care se află operatorul uman să fie cea mai puţin zgomotoasă; - folosirea de carcase fonoizolante, adică închiderea

completă a surselor puternice de zgomot; - amplasarea unor ecrane acustice între sursa de zgomot şi

persoanele expuse; - insonorizarea încăperilor zgomotoase; - efectuarea de finisări absorbante a locurilor de muncă din

halele zgomotoase; c) luarea de măsuri asupra operatorului: - utilizarea mijloacelor individuale de protecţie a auzului

(antifoane de tip intern sau extern); - limitarea timpului de expunere la zgomot a operatorului; - schimbarea periodică a locului de muncă; - asigurarea liniştii pe durata pauzelor. La maşinilor unelte din industria lemnului, combaterea

zgomotului prin metodele de mai sus se aplică diferenţiat, în funcţie de tip, sursa de zgomot, locul de amplasare, încărcare şi numărul lor din secţiile de producţie.

În cazul maşinilor-unelte care lucrează prin frezare, o pondere deosebită o are zgomotul provocat de procesul de aşchiere, fapt pentru care trebuie să se acţioneze asupra construcţiei sculelor, în vederea reducerii acestuia.

208

Astfel, în cazul arborilor de rindeluit, generatori puternici de zgomote, nivelul acestuia poate fi redusă dacă cuţitele montate drept sunt înlocuite cu cuţite montate înclinat sau elicoidal.

Zgomotul generat de arborii cu cuţite montate drept depinde şi de înălţimea cuţitului faţă de suprafaţa corpului cilindric al arborelui de rindeluit.

Construcţia cuţitului poate influenţa nivelul zgomotului în sensul că un cuţit prevăzut cu goluri produce un zgomot mai scăzut decât un cuţit plin.

Reducerea zgomotului, în special al celui turbionar, se poate realiza şi prin construcţia arborilor de rindeluit.

O primă soluţie ar fi folosirea pentru fixarea cuţitelor, a unor pene având goluri numai în dreptul şuruburilor de fixare şi în corpul arborelui. Prin micşorarea volumului golurilor de la periferia arborelui port-cuţite reduce posibilitatea de formare a turbioanelor, deci a zgomotului aerodinamic. Măsurătorile de zgomot sau efectuat la un arbore de construcţie normală şi la cel modificat, la mersul în gol şi sarcină. Punctele de măsurare s-au amplasat la intrarea şi la ieşirea materialului din maşină. Spectrele zgomotului măsurat la ieşirea materialului, pentru mersul în gol şi la intrarea materialului, pentru mersul în sarcină.

Şi alte construcţii de arbori pot reduce nivelul zgomotului. Pentru eliminarea golurilor generate de turbioane, fixarea

cuţitelor se recomandă a se face cu şuruburi aproape complet îngropate în corpul arborelui port-cuţite, penele de fixare fiind continue, fără goluri. Corpul arborelui este prevăzut cu nişte canale care au rolul de a împiedica formarea turbioanelor.

Arborii de rindeluit cu cuţite montate drept prezintă dezavantajul că acestea vin în contact cu materialul de prelucrat brusc, pe toată lăţimea materialului, creându-se unde de şoc care generează zgomote puternice. În vederea diminuării acestor zgomote, se recomandă înlocuirea contactul brusc şi pe toată lungimea de prelucrare a cuţitului cu materialul, astfel:

- cu un contact treptat şi progresiv, prin folosirea de cuţite scurte montate pe arbore după o elice;

- folosirea de cuţite mai scurte montate înclinat sau elicoidal;

- fie prin folosirea unor cuţite elicoidale pe toată lungimea arborelui de rindeluit.

209

Reducerea nivelului de poluare sonoră se poate obţine prin realizarea unor forme de maşini compacte, dar care să nu transmită şi amplifică zgomotul, ci să-l elimine încă de la sursă şi chiar prin modul de evacuare al aşchiilor.

Cel mai eficient mijloc pentru combaterea poluării sonore generate de maşini şi utilaje din industria lemnului îl constituie închiderea acestora şi mai ales a părţilor generatoare de zgomote în carcase fonoizolante şi fonoabsorbante. În aceste cazuri trebuie avut grijă ca aceste carcase să nu stânjenească procesul tehnologic, să permită observare diferitelor subansambluri ale maşinii şi să se asigure ventilarea necesară.

Atunci când carcasarea nu este integrală, zona ce trebuie

protejată este cea în care are loc procesul de prelucrare mecanică, deci unde sunt dispuse sculele aşchietoare.

În funcţie de numărul de scule va depinde mărimea, forma şi

construcţia carcasei. Exemplu: La o maşina dublă de cepuit, numărul capetelor de lucru

variază şi prin urmare va varia lungimea şi construcţia carcasei, astfel încât să închidă toate capetele de prelucrare.

Însă aceste construcţii trebuie să permită accesul cu uşurinţă la toate mecanismele de antrenare a capetelor de lucru, prin ridicarea unor uşi de vizitare. Aceste uşi sunt prevăzute cu geamuri transparente, pentru a putea urmării în permanenţă procesul de prelucrare mecanică.

Construcţia unei cabine fonoabsorbante închise la maşina de cepuit dublă constă din:

- cabina propriu-zisa, care îmbracă în întregime maşina; - uşa de serviciu; - ferestre de control; - conductă de exhaustare; - element de aerisire; - 2 amortizoare de zgomot, la intrarea şi la ieşirea

materialului din cabină. Cabina propriu-zisă este realizată din tablă zincată de oţel sau

tablă sandvich, şpacluită fonoabsorbant sau căptuşită cu placi fonoabsorbante.

210

La intrarea şi ieşirea pieselor sunt prevăzute amortizoare de zgomot.

Izolarea fonică cea mai eficientă se obţine când întregul utilaj este introdus într-o cabină fonoabsorbantă. Acest lucru este realizabil în cazul maşinilor unelte universale, de dimensiuni reduse, cum este cazul maşinilor de rindeluit pe patru feţe.

În cadrul general al dezvoltării economiei naţionale, ramurii industriei lemnului îi revine sarcina deosebită, de introducere a noi procedee şi tehnologii de lucru, precum şi de a dota această activitate cu maşini, utilaje, instalaţii moderne, cu grad ridicat de mecanizare şi automatizare, dar care totodată să aibă în vedere nivelul scăzut sub limita maximă admisă al zgomotului şi vibraţiilor pe care le produce, astfel încât securitatea şi sănătatea angajaţilor să fie tot timpul în atenţia proiectanţilor şi producătorilor de echipamente tehnice.

211

ZGOMOTUL SI STRESUL LA LOCUL DE MUNCA

Constantin CANDREA, Liliana MOLDOVAN

Introducere

Scopul acestei prezentări este acela de a sensibiliza angajatorii si angajaţii cât şi alte medii interesate de efectele întârziate dar periculoase ale zgomotului la locul de muncă.

Când ne referim la zgomotul la locul de muncă ne apare în imagine o multitudine de surse de zgomot cum ar fi: cel produs de utilajele în funcţiune, zgomotul produs de un anumit fel de muzică, de alte personane, zgomotul produs pe stradă, zgomotul ambiental, etc.

Zgomotul peste o aumită limită poate constitui o problemă de sănătate în orice mediu de muncă; în şcoli, cluburi de divertisment, în agricultură, în mediile industriale etc.

1. Ce este de fapt zgomotul?

Zgomotul se defineşte ca un sunet sau amestec de sunete,

discordante, puternice, neplăcute, gălăgie, vacarm, vuiet, tunet ... Zgomotul este un sunet nedorit şi neplăcut auzului. Zgomotul este caracterizat de cele două trăsături mai

importante ale sale care sunt: intensitatea măsurată în decibeli (dB) şi frecvenţa măsurată în hertzi (Hz).

Intensitatea zgomotului se măsoară în dB iar scara de măsură este logaritmică.

O conversaţie normală are cca 65 dB, iar strigătul este în jur de 80 dB. Deşi diferenţa dintre conversaţia normală şi strigăt este de numai 15 dB, intensitatea strigătului este de 30 de ori mai mare. Forţa

212

sau intensitatea zgomotului este măsurată în general în decibeli ponderaţi (dB(A)) şi aceasta deoarece urechea umană are sensibilităţi diferite la frecvenţe diferite.

Urechea umană este capabilă să detecteze frecvenţe cuprinse intre 20 Hz şi 20.000 Hz.

Frecvenţa joasă produce un sunet grav iar frecvenţa înaltă un sunet ascuţit.

Nivelul relativ al sunetului este prezentat mai jos:

dB Sunet 0 prag inferior al auzului 10 foşnetul frunzelor 12 şoaptă

20 - 50 conversaţie discretă 50 - 65 conversaţie cu voce tare 65 – 90 trafic pe o stradă circulată 65 - 90 tren 75 – 80 fabrică

90 trafic intens 90 – 100 tunet 110 - 140 avion cu reacţie la decolare

130 pragul senzaţiei dureroase 140 - 190 decolarea unei rachete spaţiale

Frecvenţa de acord normal este de 440 Hz. Sunetele sub 20 de

Hz numite infrasunete şi cele de peste 20.000 Hz - ultrasunete pot determina disconfort sau leziuni chiar dacă nu pot fi auzite.

Sunetele pot determina senzaţia de durere care se simte in jurul valorii de 140 dB(A).

2. Efecte ale zgomotului asupra organismului Efectele nedorite ale zgomotului asupra organismului se manifestă în primul rând prin, deficienţe de auz sau leziuni ale urechilor si/sau prin asocierea zgomotului cu substanţe ototoxice. Dar expunerea la zgomot poate „costa” mult mai mult decât pierderea auzului.

Ca un efect nedorit al zgomotului este necesar să subliniem: riscul crescut de accidentare în muncă, vătămarea fătului în timpul

213

sarcinii (în cazul lucratoarelor gravide), precum şi stresul, care la rândul său aduce alte şi alte neajunsuri.

Un efect nedorit, dar important al zgomotului asupra sănătaţii indivizilor este afectarea sistemului cardiovascular. Sub efectul zgomotului are loc o descărcare a adrenalinei, care acţionând asupra vaselor duce la apariţia hipertensiunii arteriale, a bolilor cardiovasculare ischemice şi accidentelor vasculare cerebrale. Cea mai importantă cauză de deces este boala cardiovasculară a cărei apariţie şi evoluţie este influenţată nefavorabil de intensitatea şi durata zgomotului.

Diabetul este o altă afecţiune importantă a cărei apariţie şi evoluţie este agravată de prezenţa diferiţilor factori stresanţi. În toată lumea numărul diabeticilor este în continuă creştere, situaţie care este mai pronunţata în ţările în curs de dezvoltare. Prin creşterea numărului îmbolnăvirilor, cheltuielile pentru societate dar şi pentru individ devin din ce în ce mai greu de suportat.

O.M.S. prevede ca ţările în curs de dezvoltare vor fi cele mai afectate de această nouă epidemie a sec XXI deoarece aproximativ 80% din noile cazuri de diabet vor apare pe în aceste ţări.

Dacă în tările mai puţin dezvoltate bolile infecţioase transmisibile sunt pe primul loc al mortalităţii şi morbidităţii, în ţările în curs de dezvoltare şi cele dezvoltate pe primul loc se situeaza bolile cronice netransmisibile în mare parte generate de stres. Printre acestea subliniem prezenţa bolilor cardiovasculare, a diabetului, a cancerului şi a afecţiunilor respiratorii.

Zgomotul la locul de muncă chiar la nivele scăzute poate fi un factor care generează stresul şi complicaţiile date de acesta.

Stresul ocupaţional nu mai poate fi considerat ocazional şi o problemă personală care poate fi remediat prin soluţii paleative (îlăturarea efectelor). El este un fenomen global care afectează toate categoriile de angajaţi, toate locurile de muncă. Această tendinţă cuplată cu creşterea costurilor individuale, sectoriale şi ale societaţii subliniază nevoia impevioasă a cercetării, stabilirii şi aplicării unor măsuri inovative şi eficiente de prevenire a stresului ocupaţional prin combaterea cazurilor.

3. Persoane afectate de zgomot la locul de munca

Se estimează că o teime din lucrătorii Europei – peste 60

milioane de oameni sunt expuşi la zgomot la locul de muncă mai mult de un sfert din timpul lor de lucru, 40 milioane de lucrători sunt expuşi la zgomot cel puţin jumătate din timpul de lucru iar pierderea auzului

214

cauzată de zgomot reprezintă o treime din totalul bolilor profesionale în Europa. Pierderea auzului este una din cele mai costisitoare boli. Evoluţia bolilor profesionale la nivelul judeţului Bistriţa - Năsăud în ultimii cinci ani se prezintă astfel:

02468

10121416

2000 2002 2004

nr. cazuri dehipoacuziidatoratezgomotuui

4. Zgomotul şi stresul

În Uniunea Europeana stresul în muncă reprezintă a doua

problemă legată de activitatea profesională după afecţiunile dorsale. Stresul în muncă poate fi cauzat de proiectarea necorespunzatoare a activiţătilor, organizarea defectuasă a muncii şi negreşit solicitării profesionale deosebite sau problemelor deosebite care intervin, cum ar fi violenţa şi hărţuirea (poate fi şi hărţuirea sexuală) dar şi asocierea unor factori fizici.

Ce este stresul psihic? Există numeroase definiţii ale stresului psihic printre care una

consideră stresul ca fiind: „totalitatea conflictelor individuale sau sociale ale individulului care nu-şi găsesc soluţie.

O alta definiţie prezintă stresul ca ,,o stare de tensiune, încordare şi disconfort determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrare sau; reprimarea unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau implsibilitatea rezolvării unor probleme.”

Stresul psihic este foarte important dacă avem în vedere că în cazul preexistenţei diverselor maladii acesta realizează o agravare sau o redeşteptare a afecţiunilor care la un moment dat sunt în faza de acalmie.

Stresul psihic este practic inevitabil dar controlabil într-o societate civilizată.

215

Ce se intâmplă când eşti stresat În momentul stresului sunt prezente o multitudine de acuze

dintre care amintim doar câteva: - lipsa poftei de mâncare, somn capricios şi neodihnitor care

are ca efect scăderea eficienţei intelectuale şi fizice a individului, tremurături, transpiraţii ambundente, ameţeli, putere de concentrare şi adaptare scăzută, dureri precordiale sub forma de înţepături la inimă, senzaţie de nod în gât, crampe musculare etc.

Dacă aceste acuze la început sunt reversibile, prin persistenta cauzei devin tulburări funcţionale, apar bolile organice, cu agravarea situaţiei individului. Acesta impune consultaţii şi tratamente costisitoare şi duce la absenteism şi scăderea eficienţei în muncă.

Este incontestabil faptul că asemenea situaţii duc la scăderea nivelului de performanţă a indivizilor.

Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă acum una din cele mai importante sectoare din politica socială a Uniunii Europene.

Crearea de locuri de muncă sigure şi sănătoase trebie să reprezinte un deziderat major, care este în interesul salariaţilor, angajatorilor şi a guvernanţilor ca şi de interes public. Numărul în creştere a cazurilor de deces la locurile de muncă precum şi tendinţele în creştere care se manifestă în acest domeniu trebuie să fie subiectul unei atenţii speciale. Evaluarea numărului de decese care se produc la locul de muncă sau dupa orele de serviciu, este o sarcină dificilă şi aceasta se datorează unor piedici şi limitări mari in diagnosticul afecţiunilor determinate de stes. Prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi deceselor prin bolile cardiovasculare sau alte afecţiuni declanşate de stres este deasemeni o sarcină dificilă. Stresul este responsabil pentru 60 – 80 % din accidentele de muncă.

Factorii stresanţi duc frecvent la accidente. De exemplu zgomotul poate conduce la accidente prin mai multe mecanisme dintre care amintim cele mai frecvente şi importante precum:

- perturbarea comunicării verbale între lucrători; - mascarea sunetului emis de un pericol iminent sau semnele de

avertizare; - distragerea atenţiei lucrătorilor; - creşterea stresului în muncă intensificînd sarcina cognitivă şi

mărind probabilitatea producerii erorilor.

216

Stresul a devnit dupa unii autori „boala secolului douăzeci” şi se crede că el a provocat mai multă durere decât orice altceva cunoscut de medicina modernă şi indiferent dacă ne dăm seama sau nu de acest lucru, suferim cea mai mare parte dintre noi.

De ani de zile, doctorii atrag atenţia asupra faptului că stresul dăunează sănătăţii şi expunerea permanentă la stres poate duce la apariţia unor probleme de sănătate foarte complicate. 5. Ce se poate face pentru reducerea zgomotului?

Solutii posibile de combatere a sgomotului: Există o mare varietate de soluţii de combatere a zgomotului,

dintre care putem aminti pe cele care le consideram mai importante si anume : 1. Reducerea zgomotului de la sursă :

- adoptarea unor soluţii de atenuare a zgomotului ; - suprimarea şocurilor sau amortizarea lor ; - evitarea vibraţiilor inutile ; - decuplarea echpamentelor tehnice de mediul fizic de muncă ; - modificarea utilajelor şi tehnologiilor ; - evitarea vibraţiilor bruşte.

2. Dotarea echipamentelor tehnice cu atenuatoare de zgomot : - prevederea unor clauze referitoare la zgomot în caietul de

sarcini. 3. Acţiuni asupra propagării undelor acustice :

- absorbţia zgomotelor produse în incinta în care se lucrează prin folosirea :

- materialelor fonoabsorbante : - materiale poroase ;

- materiale fibroase ; - materiale cu celule închise. - tehici fonoabsorbante : - rezonatori plani sau panouri flexibile ; - rezonatori perforaţi sau cu cavitate. - izolarea locului de muncă de zgomote exterioare : - carcasarea sursei de zgomot - organizarea muncii : - izolarea angajaţilor de surse de zgomot : - ecrane acustice simple ; - pereţi de separare partială ; - cabine sau boxe fonoizolante.

217

- indepărtarea angajaţilor de echipamentele tehnice zgomotoase - limitarea duratei de expunere.

6. Cadrul legislativ - Directivele europene ale căror cerinte au fost armonizate cu legislatia noastră : - Directiva 86/188/CEE din 12 mai 1986, numită „directiva zgomot”, se refera la protecţia muncitorilor împotriva riscurilor datotrate expunerii la zgomot; - Directiva 89/392/CEE din 14 iunie 1986, numită„directiva maşinii”, se referă la securitatea maşinilor şi specifică cerinţele ce trebuie respectate mai ales în privinţa zgomotului emis;

- Directiva 89/686/CCE din 21 decembrie 1989 apropie legislaţiile Statelor membre privind echpamentele individuale de protecţie.

- Directiva 2003/10/CE cu privire la cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de acenţii fizici (zgomot). Această directivă urmează să fie transpusa în legislaţia naţională începând cu februarie 2006 - Normele generale de protecţia muncii / 2002 - Hotărârea de Guvern nr. 261/2001 cu modificările şi completările ulterioare privind criteriile şi metodologia de încareare a locurilor de muncă în condiţii deosebite. - Standarde referitoare la protecţia contra zgomotelor.

BILIOGRAFIE [1] Legea nr. 90/1996 privind Protecţia muncii, cu modificările si completările ulterioare. [2] Norme Generale de Protecţia Muncii / 2002 [3] Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la zgomot / 2002. [4] Directiva CE 86/188/EEC cu privire la protecţia lucrătorilor faţă de riscurile legate de expunerea la zgomot în muncă. [5] Directiva 89/391/EEC privind introducerea măsurilor de încurajare a îmbunătăţirilor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. [6] Lucrarile cu ocazia Zilei dedicată Siguranţei Rutiere 07.04.2004. [7] Fişe informative cu privire la zgomot. [9] Resurse internet: http://europa.eu.int/eur-lex/

218

ASPECTE PRIVIND EFECTELE ZGOMOTULUI PROFESIONAL ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Cristian MARINESCU

ASPECTS CONCERNING THE EFFECTS OF THE PROFESSIONAL NOISE UPON HUMAN BODY Nowadays the noise in the work environment represents one of the most prevalent risk factor around the world. The noise determines two types of effects upon the human body: specific ones and unspecific ones. These effects can lead to the profound alteration of the quality of life in the case of the persons exposed on it. This is why an efficient medical prophylaxis made by the Department of Occupational Medicine, beside the means of protection adequate to the workplace represents a favorable perspective for the workers exposed to the noise. Cuvinte cheie: zgomot, efecte specifice, organism uman

1. Introducere Zgomotul în mediul de muncă reprezintă în momentul de faţă

una dintre cele mai răspândite noxe pe plan mondial. Dacă expunerea la pulberi şi noxe chimice s-a redus treptat pe măsura mecanizării şi automatizării procesului de producţie, nu acelaşi lucru se poate spune însă despre expunerea la zgomot.

2. Etiopatogenie

Zgomotul profesional determină două tipuri de efecte asupra organismului uman:

219

- efecte otice, specifice – reprezentate de hipoacuzia şi surditatea profesională. La aceste afecţiuni caracterul profesional este cert recunoscut iar semnalarea şi declararea lor este obligatorie [12]. Hipoacuzia profesională reprezintă scăderea permanentă a pragului auditiv la frecvenţa de 4000 Hz cu peste 30 dB inclusiv, după aplicarea corecţiei de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică, fără interesarea frecvenţelor conversaţionale, de etiologie profesională [5]. Surditatea profesională reprezintă scăderea permanentă a pragului auditiv la frecvenţe conversaţionale (media aritmetică a valorilor la 500, 1000, 2000 Hz) cu peste 25 dB inclusiv, după aplicarea corecţiei de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică, de etiologie profesională [5]. - efecte extraotice, nespecifice – reprezentate de modificări ale funcţiei diferitelor aparate şi sisteme ale organismului, datorate zgomotului. Aceste afecţiuni nu au caracter de profesionalitate dar trebuie avute în vedere şi cunoscute deoarece zgomotul poate interveni în sens negativ în evoluţia lor. În mod normal sunetele sunt captate de către urechea externă, transmise prin conductul auditiv extern, după care determină vibraţia timpanului şi a lanţului de oscioare din urechea medie (ciocan, nicovală, scăriţă) şi apoi ajung la urechea internă. De aici energia mecanică este transformată în influx nervos care prin căile nervoase ajung la scoarţa cerebrală determinând senzaţia auditivă. Efectele specifice, respectiv hipoacuzia şi surditatea profesională sunt explicate prin acţiunea zgomotului asupra urechii interne. Efectele nespecifice se datoresc conexiunilor existente între ariile auditive cu alte arii de pe scoarţă şi alţi centri subcorticali [10]. 3. Factori favorizanţi Există o serie de factori favorizanţi de care depinde acţiunea zgomotului asupra organismului uman:

- Susceptibilitatea individuală – nu toţi muncitorii expuşi în condiţii similare de zgomot au aceleaşi pierderi auditive. Aici un rol important revine reflexului stapedian, cu rol protector [7], [9].

- Afecţiunile aparatului auditiv – există rezultate divergente cu privire la acest aspect. Unele studii sugerează că ar exista un rol protector împotriva zgomotului dat de aceste afecţiuni, altele că dimpotrivă, există un rol favorizant. În practica medicinii muncii în România se ţine cont de faptul că oscioarele urechii

220

medii constituie un factor protector împotriva zgomotului iar contraindicaţiile medicale referitoare la persoanele cu afecţiuni la acest nivel sunt formulate ca atare [5].

- Vârsta – s-a emis ipoteza că persoanele mai în vârstă ar fi mai susceptibile, dar cercetările efectuate nu au demonstrat existenţa relaţiei între vârstă şi deficitul auditiv dat de expunerea profesională [5], [7].

- Sexul – nu sunt comunicate date concludente, deşi unii autori indică o sensibilitate mai mare a femeilor la zgomot [5].

- Starea individuală a sistemului nervos vegetativ [9]. - Fumatul şi alcoolismul – probabil şi datorită faptului că aceste

persoane prezintă şi carenţe nutriţionale şi vitaminice (mai ales grupul de vitamine B) [1], [10].

- Expunerea simultană la alte substanţe ototoxice – de exemplu expunerea la oxid de carbon, plumb, mangan, sau diferite medicamente [1], [5], [9], [10].

- Tipul de zgomot – zgomotele impulsive ajung la nivelul urechii interne fără a declanşa reflexul stapedian, şi de aceea au un efect deosebit de nociv. De asemenea, zgomotul uniform, prelungit, duce la obosirea muşchiului stapedian ceea ce determină o slabă protecţie [2], [5].

- Frecvenţa sunetelor – sunetele cu frecvenţă înaltă par a fi mai nocive decât cele cu frecvenţă joasă [3].

4. Tablou clinic

La expunerea pe perioade scurte de timp la zgomot intens apare iniţial adaptarea auditivă. Aceasta se caracterizează prin scăderea sensibilităţii şi creşterea pragului auditiv, un deficit auditiv de maxim 15 dB, dar care se normalizează în câteva minute de la încetarea expunerii [10]. Ulterior, apare oboseala auditivă. Există un deficit auditiv temporar de peste 15 dB care se instalează în primele ore de expunere la zgomot intens şi care dispare în câteva ore, mai rar zile, de la încetarea expunerii. Acest deficit poate fi însoţit de acufene, tinitus, uşoară cefalee, ameţeli, astenie la sfârşitul zilei de lucru [10]. Deficitul auditiv permanent de 30 dB la frecvenţe înalte (cel mai adesea la 4000 Hz) apare după o expunere mai îndelungată, de luni sau ani, sau chiar mai rapid la persoanele cu susceptibilitate ridicată [5], [7]. La început fenomenele subiective lipsesc, vocea, chiar şoptită, este percepută normal. În această etapă singura modalitate de

221

depistare este audiometria. În timp, deficitul auditiv la frecvenţe înalte se accentuează şi cuprinde progresiv şi zona de frecvenţe conversaţionale. În acest stadiu nu se mai percepe vocea şoptită, se înţelege mai greu vocea ascuţită, conversaţia simultană cu mai multe persoane este urmărită cu dificultate. Progresiv, vocea normală se percepe tot mai greu. Pot să apară frecvent acufene care uneori împiedică somnul. Cu timpul, comunicarea interumană devine foarte dificilă dar foarte rar se ajunge la cofoză [2], [5], [10]. Examenul paraclinic esenţial în stabilirea diagnosticului este audiometria liminală tonală, care determină posibilitatea de a percepe cea mai mică intensitate sonoră la o anumită frecvenţă. Pentru stabilirea deficitului auditiv determinat de expunerea la zgomot se efectuează o corecţie în funcţie de vârstă deoarece, odată cu înaintarea în vârstă există o pierdere fiziologică a sensibilităţii auzului [3], [4]. 5. Forme particulare de surditate profesională - Surditatea prin detonare – apare la artilerişti, în exerciţiile de tir, la muncitorii din cariere, mineri. Mai poate să apară la telefonişti, în cazul unor descărcări sonore puternice şi neaşteptate în cască. Cazurile de surditate prin detonare pot fi cazuri uşoare, în care leziunile sunt reversibile dar există şi cazuri grave când surditatea e ireversibilă [5], [7], [10]. - Surditatea prin curent electric – e însoţită de tulburări vasomotorii, hemoragii capilare, edem, lezarea nervului acustic. De obicei este definitivă. O formă aparte a acţiunii curentului electric asupra urechii este audiţia dureroasă în care pragul durerii e foarte coborât şi orice zgomot declanşează durerea [5], [9], [10]. - Surditatea aviatorilor – poate să apară atât datorită zgomotului cât şi datorită modificărilor presiunii atmosferice care apar la aterizare, când trompa lui Eustachio nu funcţionează corespunzător, datorită diverselor cauze anatomice [5], [7], [10]. - Surditatea muzicienilor – studii efectuate pe un lot de muzicieni pop/rock suedezi şi britanici cu o vechime de 26 de ani în domeniu, a arătat că în condiţiile în care în mod curent nivelurile sonore în discoteci şi la concerte este de 95-110dB, doar 15% dintre ei prezentau pierderi auditive de peste 30 dB în domeniul frecvenţelor înalte. Această situaţie s-ar explica prin efectul protectiv al atitudinii generale pozitive a muzicienilor. În general se consideră că muzicienii de la instrumentele cu coarde au auzul mai bun decât cei de la percuţie şi de la suflat [6].

222

6. Tratament Tratamentul este reprezentat mai ales de vitamine din grupul A, B, C. La nevoie se poate face protezare auditivă. Esenţială este depistarea în timp util şi întreruperea expunerii la zgomot [5], [7], [10]. 7. Efectele nespecifice ale zgomotului În cazul expunerii acute s-au semnalat modificări ale tensiunii arteriale, tahicardie, tahipnee, creşterea consumului de oxigen, a tonusului muscular, o hiperreactivitate a corticosuprarenalei sau scăderi ale eozinofilelor circulante [3], [5], [7], [10]. În cazul expunerilor cronice s-au semnalat vasoconstricţie periferică precapilară, scăderea debitului cardiac, hiperexcitabilitate labirintică, hiperreflexivitate osteotendinoasă. O expunere prelungită duce la astenie, cefalee, iritabilitate, depresie. De asemenea sunt agravate şi întreţinute afecţiunile neuropsihice preexistente: neurastenia, apariţia crizelor epileptice sau de isterie precum şi o serie de răspunsuri reflexe, parte a ansamblului de reacţie la stress [1], [3], [5], [8], [11]. Zgomotul scade capacitatea de muncă mai ales în activităţile care solicită atenţie, precizie sau suprasolicitări psihosenzoriale şi neuropsihice, în special prin dereglări ale reflexelor condiţionate. De asemenea duce la creşterea frecvenţei accidentelor de muncă prin împiedicarea perceperii unor semnale sonore, diminuarea şi distragerea atenţiei, diminuarea preciziei mişcărilor, tulburări de echilibru, tulburări de vedere (de acomodare şi ale mişcărilor oculare). Având în vedere multitudinea de efecte negative ale acţiunii zgomotului asupra omului la locul de muncă, o profilaxie medicală eficientă realizată prin serviciile de medicina muncii, alături de utilizarea mijloacelor de protecţie adecvate, reprezintă o perspectivă benefică pentru muncitorii expuşi la zgomot. BIBLIOGRAFIE [1] Bardac, Dorin Iosif, Stoia, Mihaela, Elemente de medicina muncii şi boli profesionale, Editura Mira Design, Sibiu 2004 [2] Cocârlă, Aristotel, Tefas, Lucian, Petran, Marilena, Manual de medicina muncii, Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca 2000 [3] Manu, Petru, Medicina muncii, Editura Medicală, Bucureşti 1983 [4] Manu, Petru, Niculescu, Toma sub red., Practica medicinii muncii, Editura Medicală, Bucureşti 1978

223

[5] Niculescu, Toma sub red., Manual de patologie profesională, vol. 2, Editura Medicală, Bucureşti 1987 [6] Niculescu, Toma, Radu, Mioara, Angelescu, Cristina, Boariu, D., Muzică, muzicanţi, medicina muncii. Sistematizare comentată a lucrărilor unui congres internaţional de muzică şi medicina muncii, Editura Medmun, Bucureşti 2002 [7] Silion, Ion, Cordoneanu, Cristina, Bazele medicinii muncii – teorie şi practică, Editura Moldogrup, Iaşi 2000 [8] Tefas, Lucian, Ossian, Aurel, Râjnoveanu, Armand, Ionuţ, Răzvan, Giurgiu, Doina, Hoţa, Anca, Frecvenţa hipertensiunii arteriale în expunerea profesională la zgomot. Consideraţii clinice, epidemiologice şi patogenetice, În: Volum de rezumate la al XII-lea Congres Naţional de Medicina Muncii, Cluj Napoca 2004, pag. 82 [9] Todea, Adriana, Boli profesionale în actualitate, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2000 [10] Toma, Ion, Medicina muncii, Editura Sitech,Craiova 2004 [11] Zabik, Ana Maria, Marinescu, Cristian, Studiu privind efectele auditive şi extraauditive ale zgomotului profesional asupra organismului la muncitorii dintr-o întreprindere de mobilă, În: Volum de rezumate la Conferinţa Naţională de Medicina Muncii, Craiova 2002, pag. 8 [12] *** Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Norme generale de protecţie a muncii, 2002 Dr. Cristian MARINESCU, medic specialist medicina muncii

224

SECŢIUNEA III.

IMPORTANŢA HĂRŢILOR DE ZGOMOT ÎN EVALUAREA LOCURILOR DE MUNCĂ Drd.ing. DERZSI Akos THE IMPORTENCE OF THE NOISE MAP IN THE MEASUREING OF THE WORKPLACE The study refer to the procedure of making the noise map in the work environment.

Introducere În îndeplinirea obligaţiilor definite în art.6 alin.3 şi art.9 alin.1

din Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să evalueze şi, dacă este necesar, să măsoare nivelurile de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii. În desfăşurarea evaluării riscului, angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită, următoarelor elemente:

• nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv expunerea la zgomot cu caracter de impuls;

• valorile limită de expunere; • orice impact asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor

care aparţin unor grupe de risc deosebit de sensibile; • în măsura în care este posibil din punct de vedere

tehnic, orice impact asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultat din interacţiuni între zgomot şi substanţe ototoxice din mediul profesional;

• orice impact indirect asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultate din interacţiuni între zgomot şi semnalele de avertizare sau alte sunete care trebuie păstrate pentru a reduce riscul de accidente;

225

• informaţii privind emisia de zgomot furnizate de producătorii echipamentelor de lucru în conformitate cu directivele comunitare pertinente;

• existenţa unor echipamente de lucru alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;

• extinderea expunerii la zgomot peste orele de lucru normale, pe răspunderea angajatorului;

• informaţii adecvate obţinute în urma supravegherii sănătăţii;

• disponibilitatea mijloacelor de protecţie auditivă cu caracteristici de atenuare adecvate.

1. Principii de reducere a riscurilor

Reducerea riscuri trebuie să se bazeze pe principiile generale

de prevenire prevăzute în art.6 alin.2 din Directiva 89/391/CEE şi trebuie să ţină seama în special de:

• alte metode de lucru care necesită mai puţină expunere la zgomot;

• alegerea unor echipamente de lucru adecvate, având în vedere natura muncii, care să emită cel mai mic zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la dispoziţia lucrătorilor echipamentul de lucru care respectă dispoziţiile comunitare, cu scopul sau cu efectul de a limita expunerea la zgomot;

• proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;

• informarea şi formarea profesională adecvată a lucrătorilor, pentru ca aceştia să utilizeze echipamentele de lucru în mod corect, în vederea reducerii la minim a expunerii lor la zgomot;

• reducerea zgomotului prin mijloace tehnice: • programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de

lucru, a locului de muncă şi a sistemelor de la locul de muncă;

• organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul: limitarea duratei şi intensităţii expunerii, programe de lucru adecvate, cu perioade suficiente de odihnă.

226

În final, preocuparea principală a angajatorului trebuie să fie evitarea deteriorării ireversibile a uzului lucrătorilor, zgomotul care ajunge la urechi să fie menţinut sub valoarea limită admisibilă. Cu toate că procesul de transformări politice, economice şi sociale în care s-a angajat România a impus ca toate domeniile de activitate, între care şi activitatea de securitate şi sănătate în muncă, să fie aliniate la noile condiţii şi cerinţe ale societăţii, nu putem spune că s-a realizat o schimbare spectaculoasă privind proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă. În majoritatea cazurilor întâlnim situaţii în care locurile de muncă au fost proiectate, realizate şi amenajate cu zeci de ani în urmă, ţinând cont de prevederile legale şi progresul tehnic din vremea respectivă. Alinierea la noile cerinţe legale, înlocuirea echipamentelor tehnice şi a tehnologiilor de lucru este o problemă de timp şi în primul rând o problemă financiară. În situaţia în care întreprinderile mici şi mijlocii sunt cele mai active, dar în acelaşi timp multe dintre ele cu posibilităţi financiare reduse, trebuie să acţionăm în vederea informării angajatorilor din acest sector privind metodele cele mai eficiente şi mai puţin costisitoare pentru combaterea zgomotului. Pornind de la un principiu general de prevenire, enunţat în art.6 alin.2 din Directiva 89/391/CEE şi anume că în reducerea riscului se va ţine seama de proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru, propun efectuarea unei analize a sistemului de muncă din punct de vedere acustic şi fundamentarea unor lucrări de amenajare care să contribuie la reducerea nivelului de zgomot care ajunge la lucrători şi la protejarea locurilor de muncă vecine.

2. Harta de zgomot

În contextul celor enunţate mai sus, pentru a avea o imagine mai clară privind expunerea la zgomot a lucrătorilor, consider că este eficientă întocmirea unei hărţi de zgomot a locului de muncă. Această hartă este de fapt cartarea datelor privind situaţiile existente referitoare la zgomot în funcţie de un indicator şi care evidenţiază atât depăşirile valorilor limită cât şi valorile critice dintr-o anumită zonă de lucru. Harta este concepută pentru evaluarea globală a expunerii la zgomotul provenit din surse diferite într-o încăpere în care se desfăşoară activitatea productivă. Indicatorul în funcţie de care se realizează harta va fi nivelul de zgomot exprimat în decibeli (dB).

În vederea elaborării hărţilor de zgomot trebuie să ţinem cont de anumite cerinţe minimale privind reprezentarea informaţiilor în ceea ce priveşte situaţia din punct de vedere acustic şi depăşirea unor valori

227

limită. Pentru a fi cât mai aproape de realitate, hala de producţie se va împărţii în suprafeţe de 1m2, deci un caroiaj de 1mx1m, şi se vor efectua determinări de zgomot în fiecare pătrat astfel obţinut. Rezultatele măsurătorilor se vor trece pe planul de situaţie a locului de muncă, iar în funcţie de valori se vor aplica culori diferite ale suprafeţelor convenţional create. Astfel vom obţine o hartă a zgomotului în mediul de muncă analizat putând localiza cu uşurinţă zonele cu un nivel de zgomot ridicat. În urma determinărilor efectuate, a întocmirii hărţilor de zgomot şi a identificării zonelor cele mai poluate din punct de vedere fonic, putem trece la identificarea şi fundamentarea măsurilor pentru reducerea riscurilor de îmbolnăvire profesională sau degradarea stării de sănătate a lucrătorilor. Pentru a înţelege mai bine metoda propusă, în continuare, voi prezenta un studiu de caz într-un atelier de producţie dintr-o tipografie. Am ales acest sector de activitate având în vedere faptul că impactul asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultat din interacţiuni între zgomot şi substanţe ototoxice din mediul profesional, este mai mare ca în alte domenii de activitate.

3. Studiu de caz În cadrul tipografiei am analizat mediul de muncă în atelierul

maşinilor ofset. Acest atelier are o suprafaţă de 24 m2, (6mx4m) şi are în dotare două maşini ofset cu câte un grup de culoare având turaţiile maxime de 5000, respectiv 11000 rot/oră şi o ghilotină cu lungimea de tăiere de 58cm. În cea mai mare parte a timpului de lucru (aproximativ 6 ore) funcţionează cele două maşini ofset, iar periodic se cuplează şi ghilotina dar nu mai mult de 2 ore din programul de 8 ore. În timpul efectuării determinărilor, în acest atelier se realiza şi montajul pentru pregătirea formei tipografice, o activitate care necesită o precizie şi atenţie destul de mare, cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială deosebită. În conformitate cu prevederile Normelor Generale ed. 2002 la această activitate nivelul admis de zgomot este de 60dB(A).

Am creat o reţea imaginară prin împărţirea suprafeţei atelierului în celule cu latura de 1m, stabilind punctele de măsurare în centrul acestora. Cu ajutorul unui aparat de măsură multifuncţional (zgomot, temperatură, umiditate, nivel de iluminare) de tipul ELV 48834 am efectuat măsurători în cele 24 de puncte rezultate.

După finalizarea măsurătorilor rezultatele au fost trecute în planul de situaţie peste care s-a suprapus reţeaua cu caroiajul de 1x1, iar în funcţie de valori celulele au fost colorate diferit, cupă cum rezultă din figura nr.1

228

229

Figura prezentată nu este altceva decât harta de zgomot al atelierului analizat, hartă pe care se pot localiza cu uşurinţă zonele cu un nivel de zgomot relativ mai puţin ridicat sau chiar cu depăşiri ale limitelor maxim admisibile. Am ales două puncte din atelier unde operatorii îşi desfăşoară efectiv activitatea şi am efectuat determinări timp de 300 sec în mod continuu. Cu ajutorul aplicaţiei 2232 pe calculator (livrat cu aparatul de măsură) măsurătorile au fost transpuse în grafice după cum urmează:

Grafic nr.1

Grafic nr.2

230

În graficele prezentate mai sus se pot observa momentele de pornire respectiv oprire a echipamentelor, precum şi rezultatul funcţionării ghilotinei, care generează un zgomot impulsiv. Zgomotul realizat de ghilotină s-a reprezentat în graficul de mai jos atât în cazul în care este unicul echipament generator de noxă cât şi în cazul în care funcţionează împreună cu celelalte echipamente tehnice.

Grafic nr.3

4.Concluzii

Consider că este de real folos întocmirea hărţilor de zgomot la locurile de muncă, indiferent de mărimea spaţiilor de producţie şi numărul echipamentelor tehnice. Se pot astfel identifica mult mai uşor zonele cele mai poluate şi locurile care necesită semnalizare de securitate, acordare de echipamente individuale de protecţie precum şi luarea măsurilor tehnice şi organizatorice. În cazul de faţă dacă nu se acţionează asupra sursei de poluare fonică, angajatorul în conformitate cu prevederile art. 608 din NGPM ed. 2002, are obligaţia să acorde EIP.

Se poate evitat această măsură prin izolarea sursei de zgomot şi anume scoaterea în afara spaţiului de producţie a compresorului maşinii ofset, măsură prin care se poate realiza o scădere a nivelului de zgomot general cu 5dB(A).

231

Masa de montaj, unde se realizează machetele pentru pregătirea tipografică se va muta într-o altă sală unde nivelul de expunere este sub 60dB(A).

Zonele din cadrul atelierului unde poluarea fonică este mai ridicată se vor semnaliza în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Bibliografie

1. Darabont, A.,Pece, S., Dăscalescu, A. Managementul Securităţii şi Sănătăţii în muncă. Editura AGIR. Bucureşti, 2001. 2. Darabont, A.,Pece, S. Protecţia Muncii ( manual pentru învăţământul universitar ). Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1996. 3. *** Normele generale de protecţie a muncii. Bucureşti, 2002. 4. *** Directiva CE 86/188/EEC cu privire la protecţia lucrătorilor faţă de riscurile legate de expunerea la zgomot în muncă. 5. *** Directiva 89/391/EEC privind introducerea măsurilor de încurajare a îmbunătăţirilor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. 6. *** Fişe informative cu privire la zgomot. 7. *** Resurse internet: http://europa.eu.int/eur-lex/

Drd. Ing. Derzsi Akos, inspector şef adjunct ITM Bihor

232

COMBATEREA ZGOMOTULUI ÎN CENTRALELE HIDROELECTRICE DE PE RIUL SEBES Iustin NEMEŞ, Daniel CRIŞAN Noise combat in water power stations from the Sebeş river

The paper presents one analysis of work places in the

underground water power stations for the noise, evolution workers affection and prevention from to reduce the noise

Cuvinte cheie: zgomot; boli profesionale; determinări de noxe

1. Întroducere

Râul Sebeş, afluent de stânga al Mureşului, este format în zona de izvoare, din unirea mai multor văi (Valea Frumoasei, Valea Tărtărău, etc.) şi curge de la sud spre nord, străbătând masivele muntoase Stefleşti, Cindrelul şi Şurianul. De la Oaşa valea se îngustează, versantii devin mai abrupţi, cu aspect de chei, pînă aproape de confluenţa cu Valea Gâlceag. De la afluenţa cu Valea Dobra, râul întră în zona de dealuri şi şes, străbătând localităţile Şugag, Căpâlna, Săsciori şi Petreşti.

Bazinul hidrografic al râului Sebeş are aproximativ 1280 kmp, lungimea râului fiind de 88 km, iar altitudinea medie a bazinului este de 866 mdM.

Întrucât râul Sebeş are panta mare de curgere, debit permanent şi relativ constant (3,6mc/s la Oaşa şi 10mc/s la Petreşti), prezintă un important potenţial hidroenergetic, care a fost valorificat prin construirea celor 4 hidrocentrale la Gâlceag, Şugag,

233

Săsciori şi Petreşti. Hidrocentralele amintite sunt deservite în ordine de lacurile de acumulare de la Oaşa, Tău, Obrejii de Căpâlna şi Petreşti.

Sucursala Hidrocentrale Sebeş aparţine de SC Hidroelectrica SA Bucureşti are ca obiect de activitate producerea de energie electrică în centrale hidroenergetice din bazinul râului Sebeş.

Anul 1979 a marcat începerea acumulării apei în lacul Oaşa şi finalizarea lucrărilor de punere în funcţiune a celor doua grupuri de 75 MW din centrala Gâlceag, prima centrală din amenajarea hidroenergetică a râului Sebeş. în prezent aceasta amenajare are în componenţa patru trepte hidroenergetice, repartizate astfel:

Treapta I Oaşa – Gâlceag este alcătuită din lacul de acumulare şi barajul Oaşa, aducţiunea principală Oaşa - Gâlceag, nodul de preşiune şi centrala Gâlceag, precum şi derivaţia secundară Ciban împreună cu captările secundare aferente.

Centrala Gâlceag este o construcţie subterană sub formă de cavernă, amplasată pe malul stâng al rîului Sebes. Centrala Gâlceag este echipată cu doua hidrogeneratoare de tip HVS – 396/215-10, antrenate de turbine Francis FVM 83, verticale, cu camera spirală metalică.

Treapta II Tău - Şugag este alcatuită din lacul de acumulare şi barajul Tău, aducţiunea principală Tău – Şugag, nodul de presiune şi centrala Şugag precum şi derivaţia secundară Dobra împreună cu captările secundare aferente.

Centrala Şugag este o centrală subterană sub formă de cavernă, amplasată pe malul drept al rîului Sebes, este echipată cu 2 turbine Francis de 75 MW fiecare. Puterea înstalată este de 150 MW iar debitul înstalat 50 mc/sec.

Treapta III Obrejii de Căpâlna – Săsciori este alcătuită din lacul de acumulare şi barajul Obrejii de Căpâlna, aducţiunea principală Obrejii de Căpâlna – Săsciori, nodul de preşiune şi centrala Săsciori, cu o putere înstalată de 42 MW, amplasată în subteran pe malul drept al râului Sebes.

Treapta IV Petreşti are în componenţa lacul de acumulare Petreşti cu un volum de 1,35 mil. mc, centrala Petreşti de tip "baraj", supraterană. Este echipată cu două turbine tip Bulb şi un microhidroagregat avînd fiecare un debit înstalat de 26 mc/sec şi o putere de 2 MW pe fiecare agregat.

Particularităţile centralelor hidroelectrice de pe râul Sebeş constau în faptul că toate instalatiile aferente producerii şi transformării energiei electrice, sunt închise într-o construcţie tip cavernă, aflată la zeci sau chiar sute de metri sub pământ.

234

Microclimatul mediului de lucru este caracterizat printr-o umiditate destul de ridicată, viteza curenţilor de aer mare, o temperatură relativ scazută, toate specifice mediului subteran. La acestea se mai adaugă nivelul de zgomot în aproape toate încăperile peste limita admisă, cîmpul electric la o valoare ridicată, cît şi faptul nu lipsit de interes, că personalul îşi desfăsoară activitatea aproape ca cel din condiţii de izolare, deoarece singurul mijloc de comunicaţie cu lumea înconjuratoare este telefonul.

2. Evoluţia nivelului de zgomot Sursele de zgomot într-o centrală hidroelectrică subterană sunt

ansamblul turbină – generator, compresori şi restul echipamentelor tehnice ca motoare electrice, pompe. Ca urmare că toate aceste surse de zgomot sunt situate într-o incintă închisă (caverna centralei subterane) unde datorită fenomenului de reflexie a undelor sonore de pereţii cavernei, nivelul de zgomot produs de sursă se diminueaza foarte puţin cu distanţa de la sursă la receptor (omul). În timpul funcţionării ansamblului turbină – generator, nivelul de zgomot este foarte ridicat şi continu.

Masurătorile efectuate în cursul anului 2001 de către Directia de Sănătate Publică Alba, compartiment de medicina muncii, necesare întocmirii documentaţiei de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite şi obţinerii avizului de la ITM Alba, sunt redate in tabelul nr. 1. Se observă o depăşire constantă a nivelului de zgomot măsurat faţă de nivelul admis la toate locurile de muncă.

În cursul lunii mai 2002, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii Bucureşti, prin laboratorul de zgomot şi vibraţii, efectuează în prezenţa reprezentantului ITM Alba, măsurători complexe de zgomot, pentru locurile de muncă aferente fiecărei meserii din cadrul celor trei centrale hidroelectrice. Măsurătorile s-au efectuat în condiţiile executării de ronduri în instalaţiile prezente în centrală, cu ansamblul turbină - generator în funcţiune şi apoi în condiţiile în care acesta nu funcţiona. A fost calculat pentru fiecare loc de muncă în parte, nivelul de zgomot echivalent pe săptămînă, ţînîndu-se cont de durata medie de funcţionare cu un grup, cu două grupuri sau în cazul cînd acestea sunt oprite. Documentaţia fiind voluminoasă, nu a fost redată în lucrarea prezentă, concluzionăm doar că pentru fiecare loc de muncă din cele trei centrale hidroelectrice, nivelul de zgomot echivalent pe săptămînă calculat, depaşeste cu 2 – 7 dBA, faţă de nivelul de zgomot admis.

235

Tabelul nr. 1

Centrala hidroelectrica Locul de muncă

Nivel de zgomot masurat

Nivel de zgomot

echivalent contînuu

Gâlceag Cameră comandă 68 - 70 75 Gâlceag Sala maşinilor 93 - 94 90 Gâlceag Nivel fosă generator 90 - 98 90 Gâlceag Compresori 97 90 Gâlceag Nivel turbină 98 - 99 93 Gâlceag Nivel epuisment 92 - 94 90 Şugag Cameră comandă 68 - 70 75 Şugag Sala maşinilor 93 90 Şugag Nivel fosă generator 93 90 Şugag Compresori 97 - 98 93 Şugag Nivel turbină 96 90 Şugag Nivel epuisment 96 90 Săsciori Sala maşinilor 78 - 80 75 Săsciori Nivel turbină 89 - 90 86 Săsciori Nivel fosă generator 86 - 88 86 Săsciori Compresori 97 93

3. Locuri de muncă expuse noxei

Centralele hidroenergetice subterane sunt structurate pe

verticală, începând de la nivelul cel mai de jos cu: nivel epuisment, nivel turbină, nivel compresori, nivel fosă generator, sala maşinilor, cameră comandă.

Categoriile de personal care deservesc instalaţiile centralelor hidroenergetice sunt: maistru care îndeplineste calitatea de şef tură (CHE Gălceag, Şugag, Petreşti), electrician exploatare cameră comandă (CHE Săsciori), electrician servicii interne grup care urmăreşte starea instalaţiei electrice, maşinist instalaţii turbină (CHE Gâlceag, Şugag, Săsciori, Petreşti) care urmăreşte instalaţia turbinei, maşinist servicii auxiliare (CHE Gălceag, Şugag, Săsciori, Petreşti) care urmăreste instalaţiile de aer şi ulei.

Locurile de muncă în care se desfăşoară activitate cu permanenţă sunt nivel turbină şi camera de comandă. Toate categoriile

236

de personal au obligaţia efectuării de ronduri în înstalatii, o dată pe oră, în timpul funcţionării generatorului şi la 3 ore, în timp ce generatorul este oprit. Atribuţiile personalului din centralele hidroenergetice sunt de urmărire a comportării instalaţiilor, întreţinerea şi reparaţiile se efectuează de către personalul altor societăţi.

Din studiul efectuat de către I.N.C.D.P.M. Bucureşti reiese faptul că jumătate din timpul desfăşurat de personalul de exploatare (5 ore) se desfaşoară prin ronduri şi restul timpului în dreptul panourilor de comandă (camera de comandă, etc).

Conform determinărilor efectuate a nivelului de zgomot la locurile de muncă şi a studiilor efectuate prin metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, prevăzută de HG 261/2001, reiese faptul că locurile de muncă cu cel mai ridicat nivel de zgomot sunt: nivel turbină, nivel fosă generator, compresori, sala maşinilor, nivel epuisment. Rezultă faptul că aproape toate locurile de muncă sunt expuse la zgomot în timpul funcţionării generatorului.

4. Evoluţia stării de sanătate a salariaţilor

În prezenta lucrare s-a luat în consideraţie doar rezultatele controalelor medicale periodice efectuate în perioada 1999 – 2004, ca afecţiuni ale sistemului auditiv la noxa zgomot, prezentă la locurile de muncă din centralele subterane.

În anul 1999 controlul medical periodic al personalului s-a efectuat de către Spitalul Clinic Transilvania Tecuci. În acest an pe lîngă examinările obligatorii s-au efectuat şi alte examinări la toţi angajaţii, pentru o evaluare mai corectă a stării de sănătate. Au fost examînaţi în total 341 de salariaţi din care 301 bărbaţi şi 40 femei. În urma controlului s-a constatat ca un numar de 97 salariaţi suferă de hipoacuzie iar 33 de persoane prezinta traume sonore.

În anul 2001 controlul medical periodic al personalului s-a efectuat de către SC Medica SRL Sibiu, când s-au efectuat investigaţiile obligatorii impuse de noxele existente. S-au examinat 320 salariaţi la următoarele specialităţi : psihiatrie, neurologie, ORL, oftalmologie, cardiologie. În urma controlului s-a constatat ca un numar de 44 de salariaţi suferă de hipoacuzie iar 70 de persoane prezintă traume sonore. S-a depistat un caz de surditate profesională, care în anul 2002 a fost declarată boală profesională.

În anul 2002 controlul periodic s-a efectuat cu Clinica Paltinul Şibiu, la un numar de 339 de salariaţi, din care examinări ORL la un numar de 280 persoane. Menţionăm ca pe lînga examenul clinic s-au

237

efectuat şi audiograme. Rezultatele examinărilor medicale clinice şi paraclinice au fost : hipoacuzii 52 de cazuri, traume sonore la un numar de 66 persoane. La 2 persoane s-a constatat hipoacuzie gravă, care ulterior s-au declarat îmbolnăviri profesionale.

În anul 2003 controlul medical periodic a fost efectuat de către Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Sebeş. Au fost examinate 204 persoane, fiind efectuate examinările obligatorii. Rezultatele examinărilor ORL au fost: 9 cazuri de hipoacuzie, 5 cazuri de surditate neurosenzorială prin traumă sonoră, 4 cazuri de presbiacuzie şi alte 2 cazuri de hipoacuzie mixtă la care prin fişa de aptitudini au fost declaraţi „apt condiţionat” şi s-a recomandat schimbarea locului de muncă.

În anul 2004 controlul periodic a fost efectuat tot de către Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Sebeş. Au fost examinate 204 persoane, fiind efectuate şi alte examinări pe lîngă cele obligatorii (echografie abdominală, analize de laborator, EKG). Rezultatele examinarii au evidentiat 10 cazuri de traume sonore.

Se poate concluziona ca rezultatele examinărilor medicale cit şi declararea în anul 2002 a două cazuri de imbolnăvire profesională, confirmă existenţa la toate locurile de muncă din centralele subterane, a noxei profesionale, zgomot.

5. Situaţia îmbolnăvirilor profesionale

De la punerea în funcţiune a primei centrale hidroelectrice de la Gâlceag şi pîna în prezent au fost declarate şi înregistrate 2(două) cazuri de îmbolnavire profesională :

- maistrul electrician Grosu Ioan, cu diagnostic «surditate profesională», a avut următoarea rută profesională : în perioada 1969 – 1977, a lucrat în unitati cu activitate de suprafaţă, la locuri de muncă cu nivel de zgomot sub limita admisă; în perioada 1977 – 1985 a activat ca maistru electrician la constuctorul hidrocentralelor de pe valea Sebeşului - TCH Bucuresti – Şantier Sebeş (în general locuri de muncă cu nivel de zgomot sub limita admisă); în perioada 1985 – 2002 a lucrat ca maistru electrician (şef tură) în centralele subterane de pe Valea Sebeşului. În concluzie boala profesională a apărut după o activitate de 17 ani lucraţi intr-un mediu cu nivelul de zgomot peste nivelul admis de reglementările in vigoare.

- lăcătuş mecanic Borda Gheorghe, cu diagnostic “hipoacuzie profesională”, cu următoarea rută profesională : în perioada 1965 – 1990, a lucrat ca laăcătus mecanic în unităţi de cooperaţie, construcţii

238

montaj, unităţi de transport, în locuri de muncă cu nivel de zgomot sub limita admisă; în perioada 1990 – 2002 lucreaza în centralele subterane de pe Valea Sebesului, ca maşinist înstalaţii turbină. Boala profesională a apărut după o activitate de 12 ani lucraţi intr-un mediu cu nivelul de zgomot peste nivelul admis de reglementările in vigoare, ceace reprezintă doar 30% din intreaga activitate profesională, însă locul de munca nivel turbină este cel mai expus din activitatea desfasurată intr-o centrală hidroelectrică subterană.

6. Măsuri luate pentru reducerea efectului Pentru reducerea acţiunii nocive a zgomotului la locurile de

muncă, literatura de specialitate indică următoarele măsuri tehnice ; -combaterea zgomotului la sursă, care se realizează fie prin

modificări constructive aduse ET, fie cu atenuatoare speciale ; -măsuri de izolare a surselor de zgomot care constă în

creşterea rezistenţei mediului la transmisia energiei acustice prin amplasarea de ecrane fonoizolante sau carcasarea fonoizolantă a echipamentului tehnic ;

-măsuri de combatere a zgomotului la receptor, care se realizează prin izolarea personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă, prin construirea si folosirea cabinelor fonoizolante.

De la punerea în functiune a primului grup şi pîna în prezent au fost propuse mai multe măsuri de diminuare a nivelului de zgomot, în conditiile în care nu se puteau aduce modificări constructive echipamentului ethnic (toate grupurile turbină-generator erau prototip).

Au fost adoptate măsuri de combatere a zgomotului la receptor şi anume :- dotarea personalului din centralele subterane cu antifoane interne, care aveau dezavantajul ca la sosirea în camera de comandă şi le scoteau din urechi şi nu le mai foloseau;

- ulterior la sfirşitul anilor 80 s-a dotat personalul din centrale cu căşti de protecţie care au fost folosite mai eficient ca şi antifoanele;

- au fost luate măsuri în anii 90 de captuşire a peretelui lateral din sala maşinilor cu materiale fonoabsorbante, pe considerentul că la acest nivel se execută cele mai multe lucrăari de întreţinere şi reparaţii;

- la CHE Săsciori în sala maşinilor, unde nu există cameră de comandă, s-a executat o cabină metalică cu pereţi de sticlă, unde se află personalul de exploatare;

Toate aceste măsuri au influenţat destul de putin acţiunea noxei zgomot asupra personalului muncitor, fapt reflectat în rezultatele examinărilor medicale periodice prezentate mai sus.

239

Foto 1 Camera de comandă CHE Gâlceag

Foto 2 Camera de comandă CHE Şugag

240

Foto 3 Camera de comandă CHE Săsciori

Foto 4 Cabină fonoizolantă montată la nivelul turbinelor

241

În perioada 2003-2004 la nivelul Sucursalei Hidrocentrale Sebeş, au fost alocate mijloace financiare si au fost executate lucrări de anvergură in trei centrale hidroelectrice şi anume:

- dotarea camerelor de comandă de la CHE Gâlceag şi Şugag cu ecrane termopane spre sala maşinilor(inclusiv uşile de acces), special proiectate, prezentate mai sus, în foto 1 şi foto 2.

- la CHE Săsciori cabina metalică existentă in sala maşinilor a fost înlocuită de o cabina special proiectată, cu protecţie fonică ridicată, prezentată în foto 3.

- la nivelul turbinelor de la CHE Gâlceag şi Sugag, unde este locul permanent de muncă al maşinistului turbină, s-au executat cîte o cabina special proiectată, cu protectie fonică foarte ridicată, prezentată în foto 4.

Aceste măsuri tehnice au fost completate si de măsuri organizatorice ca sensibilizarea personalului de exploatare privind riscul expunerii la noxa zgomot si utilitatea folosirii căştilor de protecţie in perioadele de timp cînd nu se află fie în camerele de comandă, fie în cabinele fonoizolante.

7. Nivelul de zgomot măsurat în anul 2005 În conformitate cu prevederile art. 598 din Normele Generale

de Protecţie a Muncii, ediţia 2002, măsurările de zgomot trebuiesc efectuate la intervale regulate în aşa fel încît să fie reprezentative pentru expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat.

Metodele si aparatura utilizate trebuie să fie adaptate condiţiilor concrete de la locul de munca în ceace priveşte caracteristicile zgomotului care se măsoară, durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile aparaturii de măsurare.

În cursul lunii martie 2005, compartimentul de securitate a muncii de la Sucursala Hidrocentrale Sebes, a efectuat măsuratori de nivel de zgomot, la principalele locuri de muncă din cele trei centrale hidroelectrice subterane, folosind un sonometru performant din dotare.

Menţionăm că s-a solicitat Direcţiei de Sănătate Publică Alba, compartiment de medicina muncii, efectuarea de măsurători, însă pînă în prezent acestea nu au fost făcute.

Rezultatele măsurătorilor sunt redate mai jos, în tabelul 2 :

242

Tabelul 2

Centrala Locul de muncă Nivel de zgomot Gâlceag Cameră comandă 59 dBA Gâlceag Sala maşînilor 94 dBA Gâlceag Nivel fosă generator 95 dBA Gâlceag Compresori 97 dBA Gâlceag Nivel turbină 98 dBA Gâlceag Nivel turbină ( cabînă ) 77 dBA Gâlceag Nivel epuisment 94 dBA Şugag Cameră comandă 56 dBA Şugag Sala maşînilor 93 dBA Şugag Nivel fosă generator 93 dBA Şugag Compresori 97 dBA Şugag Nivel turbină 96 dBA Şugag Nivel turbină ( cabînă ) 77 dBA Şugag Nivel epuisment 94 dBA Săsciori Sala maşînilor 80 dBA Săsciori Sala maşînilor ( cabînă ) 58 dBA Săsciori Nivel fosă generator 88 dBA Săsciori Compresori 97 dBA Săsciori Nivel turbină 90 dBA Săsciori Nivel apă răcire 95 dBA

Din examinarea rezultatelor determinărilor, reiese că în

condiţiile în care nivelul de zgomot a rămas practic acelaşi la locurile de muncă : sala maşinilor, nivel turbină, compresori, nivel fosă generator, nivel epuisment, depăşind în totalitate nivelul admis de zgomot, la locurile de muncă unde personalul de exploatare stă cel mai mult, camerele de comandă CHE Gâlceag şi Sugag sau cabina din sala maşinilor din cadrul CHE Săsciori, nivelul de zgomot măsurat s-a redus sub valoarea de 60 dBA, încadrîndu-se în prevederile Normelor Generale de Protecţia Muncii, ediţia 2002.

De asemenea în cabinele executate la nivelul turbinelor din centralele CHE Gâlceag şi CHE Sugag, nivelul de zgomot măsurat s-a redus la valoarea de 77 dBA, fiind sub limita maximă admisă de prevederile art. 594 din Normele Generale de Protecţia Muncii, ediţia 2002.

243

BIBLIOGRAFIE

[1] Darabonţ A., Pece St., Dăscălescu A. Managementul securităţii şi sănătăţii in muncă, vol. 1 şi 2, Editura AGIR, Bucureşti 2001. [2] Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la zgomot, editat de Inspecţia Muncii Bucureşti cu sprijinul Institutului Naţional de Cercetare şi Securitate din Franţa, 2002. [3] Legea Protecţiei Muncii nr.90/1996 republicată. [4] Norme Generale de Protecţia Muncii, ediţia 2002. [5] ***Surse proprii de informare culese din controalele efectuate de inspectorii de muncă de la ITM Alba, la Sucursala Hidrocentrale Sebeş şi cu ajutorul compartimentului de protecţie a muncii din cadrul sucursalei. Ing. Iustin Nemeş, inspector de muncă, Ing. Daniel Crişan, inspector de muncă, Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba

244

NOCIVITATEA ZGOMOTULUI ÎN MEDIUL DE MUNCĂ ŞI METODE SPECIFICE DE COMBATERE A EFECTELOR ACESTUIA, PREOCUPARE PERMANENTĂ A INSPECTORILOR DE MUNCĂ SSM DIN CADRUL ITM ARAD. Autori: drd.ing. Florin COTIGĂ, chim. Emil OPRIŞ

Damage of noise in the working environment and specific methods to eliminate its effects, permanent concern of SSM labor inspectors from ITM Arad. The summary of the work paper: A few apects about damage of noise in the working environment and specific methods to eliminate its effects, permanent concern of SSM labor inspectors from ITM Arad.

1. Introducere Ultima statistică privind situaţia bolilor profesionale pe entităţi

morbide a clasat bolile profesionale determinate de expunerea la zgomot, datorită cazurilor noi înregistrate în ultima perioadă, pe locul întâi, urmat de silicoză.

Acest loc evidenţiează faptul ca zgomotul constituie un factor de risc de îmbolnăvire important care din păcate există în cadrul a numeroase activităţi profesionale.

Reglementările nationale actuale precum si numărul mare de cazuri de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot impun întreprinderea de către toti specialistii care sunt implicaţi în asigurarea măsurilor de prevenire, la nivelul unitatilor economice, a unor acţiuni de combatere care au ca scop modificarea nivelului de zgomot receptat si perceput de angajaţi astfel încât acesta să se încadreze în limitele

245

prevăzute. Expunerea personală zilnică la un zgomot ce depăşeşte aceste limite poate determina apariţia unor modificări auditive care, în cazul unei expuneri pe termen lung, pot deveni ireversibile.

În conformitate cu prevederile Normelor generale de protecţie a muncii, limita maximă admisă la locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială obişnuită, pentru expunerea zilnică, este de 87 dB (A).

1.1. Zgomotul are efecte asupra competitivităţii

întreprinderii prin faptul că :

• Degradează relaţiile interpersonale şi deci climatul social. • Împiedică concentrarea şi deci dăuneză calităţii muncii. • Alterează sănătatea, favorizând absenteismul. • Pe termen lung, zgomotul provoacă hipoacuzii şi surdităţi

profesionale. • Prin efectul său de mascare, zgomotul poate acoperi mesaje

de alertă favorizând apariţia incidentelor sau a accidentelor de muncă.

• Surditatea profesională costă scump întreprinderea. 1.2. Urechea noastră este un organ extraordinar de

sensibil. Aceasta percepe zgomote care merg brusc de la un foşnet de

arbore până la vacarmul unui tunet (de la 1/100 000 Pascali la 100 Pascali). Iată cât de întinsă este scara fizică a zgomotelor.

Pentru a facilita calculele (şi a reduce numărul de zerouri!) acusticienii au adoptat pentru unitatea de măsură a nivelului acustic decibelul notat dB.

Relaţia dintre senzaţia acustică şi energia acustică nu este simplă. Senzaţia acustică nu este proporţională cu energia acustică primită de ureche (dacă ar fi aşa, senzaţia provocată de zgomotul tunetului ar fi insuportabilă). Aceste două mărimi sunt legate printr-o lege destul de apropiată de o lege logaritmică. Pentru acest motiv, s-a ales pentru exprimarea nivelului de zgomot o scară logaritmică (cea a decibelului). Conform acestei scări, rezultatul adunării a două niveluri de zgomot identice nu este un nivel de zgomot dublu, ci nivelul de zgomot mărit cu 3 dB.

246

1.3. Decibelul A reflectă sensibilitatea urechii. Urechea noastră este mai sensibilă la frecvenţele medii decât

la cele joase şi înalte. Pentru a ţine seama de acest comportament fiziologic al urechii, instrumentele de măsură sunt dotate cu un filtru numit „de ponderare A” al cărui răspuns în frecvenţă este acelaşi cu cel al urechii. Unitatea de măsură se numeşte decibel ponderat A (dB(A)). El permite descrierea globală a senzaţiei atunci când excitaţia acustică acoperă o plajă largă de frecvenţe, ceea ce este cazul pentru aproape toate zgomotele la care suntem supuşi.

Pragul de audibilitate pentru o ureche normală este de 0 dB(A) (aproximativ) la 1000 Hz.

247

În imaginea de mai sus sunt prezentate, pe o scală de la 0 la 140 dB(A), diverse niveluri de zgomot receptate de către urechea unor persoane, în funcţie de activitatea desfasurată. Gama frecvenţelor conversaţionale (voci) nu ocupă decât o mică parte a câmpului auditiv. Omul aude mai bine în frecvenţe medii ce corespund grosier sunetelor limbajului. Muzica orchestrală, de exemplu, acoperă o plajă de frecvenţe mult mai întinsă. Infrasunetele şi ultrasunetele nu sunt perceptibile de către urechea umană. Ele se situează în afara domeniului audibil.

Infrasunetele (frecvenţe mai mici de 20 Hz) pot să fie generate de unele maşini (arzătoare, compresoare cu pistoane etc.), de instalaţii de climatizare, de vântul produs în imobilele înalte, de motoarele avioanelor etc.

Peste aproximativ 20 000 Hz, nu auzim nimic; este vorba de ultrasunetele pe care le pot percepe unele animale (câini, lilieci etc.). Tehnologiile de sudură şi de curăţare utilizează frecvent ultrasunete (între 20 000 şi 100 000 Hz).

1.4. Zgomotul poate provoca un accident de muncă ! Este cazul surdităţii traumatice, rară, e adevărat, dar

recunoscută ca accident de muncă. Ea poate fi provocată de o expunere scurtă dar violentă la zgomote foarte puternice.

O explozie, de exemplu, poate ocaziona deteriorări considerabile: luxaţia oscioarelor din urechea medie, hemoragie internă etc. şi poate antrena o surditate definitivă distrugând imediat şi iremediabil celulele urechii interne.

1.5. Zgomotul alterează sănătatea !

Dacă efectele pe termen lung asupra sănătăţii sunt încă prost cuantificate, se ştie totuşi că zgomotul este cauza oboselii şi că el acţionează asupra sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv.

Organismul intrepretează prezenţa zgomotului ca semnalul unui pericol care generează stare de nelinişte şi stres.

Pe termen lung, aceste stări provoacă dezechilibre: Inima bate puţin mai repede, presiunea sanguină este prea

crescută, digestia este încetinită. Aceste dereglări ale echilibrului organismului pot contribui, după câţiva ani, la probleme mai grave: apariţia şi evoluţia hipertensiunii arteriale, boli cardiace, deranjamente ale digestiei, ulcere stomacale… Acest stres este de asemenea cauza

248

unor dificultăţi şi perturbaţii ale somnului şi provoacă o reducere a activităţii imunologice a organismului, făcându-l mai vulnerabil la infecţii de orice fel.

În plus toate aceste efecte pot, să se cumuleze şi să agraveze tulburări datorate altor factori dăunători.

1.6. Surditatea profesională evoluează lent şi insidios !!! Surditatea profesională este consecinţa unei expuneri

prelungite la niveluri de presiune acustică ridicate. Ea poate de asemenea, să fie datorată unui traumatism sonor. Este o surditate de percepţie datorată degradării celulelor senzoriale ale cohleei sau a nervului auditiv. Urechea continuă să primească unde sonore, dar nu mai are mijloacele să le convertească în influx nervos pentru a le trimite la creier.

Într-o primă etapă, subiectul nu-şi dă seama de nimic. Numai zona frecvenţelor centrate pe 4000 Hz este atinsă. Într-adevăr, în această zonă auzul este cel mai sensibil şi cel mai fragil. Pierderea atinge 30-40 decibeli: frecvenţele adiacente sunt puţin afectate, mai ales în zona conversaţională între frecvenţele 500-2000 Hz.

Când devii „tare de urechi”, surditatea este deja bine fixată. Pierderea creşte până la 60 sau 70 dB(A). Ea se şi lărgeşte: frecvenţele acute ale conversaţiei sunt atinse. Subiectul cere să i se repete, nu mai aude anumite sunete, mai ales dacă sunt ascuţite, şi din această cauză, începe să sufere o jenă sensibilă în viaţa sa socială şi profesională. El nu mai înţelege distinct ceea ce se spune, mai ales când vorbesc mai multe persoane. Pot să apară tulburări uşoare, cum ar fi şuieraturi şi senzaţia de urechi astupate. Audiograma arată că frecvenţele apropiate de 2000 Hz şi 4000 Hz sunt alterate.

La cea de-a treia fază, surditatea este profundă. Pierderea de audibilitate atinge 100 respectiv 110 dB(A) la frecvenţa de 4000 Hz. Frecvenţele adiacente sunt atinse, de asemenea, din plin: se constată o pierdere sensibilă a audierii vocii. Pierderea este importantă în zona conversaţională: de exemplu 70 dB(A) - 1000 Hz, 40 dB(A) - 500Hz.

Reglementările nationale actuale precum si numărul mare de cazuri de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot impun întreprinderea de către toti specialistii care sunt implicaţi în asigurarea măsurilor de prevenire, la nivelul unitatilor economice, a unor acţiuni de combatere care au ca scop modificarea nivelului de zgomot receptat si perceput de angajaţi astfel încât acesta să se încadreze în limitele prevăzute. Expunerea personală zilnică la un zgomot ce depăşeşte

249

aceste limite poate determina apariţia unor modificări auditive care, în cazul unei expuneri pe termen lung, pot deveni ireversibile.

Combaterea zgomotului în mediul profesional este, fără discuţie, în responsabilitatea angajatorului care, pentru succesul deplin al acţiunii, trebuie să ia in considerare acest risc chiar dacă valorile limită de expunere nu sunt depăşite. Noile reglementări determină însă şi pe constructorii de echipamente tehnice, precum şi pe cei ce proiectează clădirile industriale, tehnologiile, locurile de muncă, să participe la acest obiectiv.

Fără o dorinţă clar exprimată a angajatorului şi fără ca toţi angajaţii implicaţi să se alăture, o acţiune de combatere a zgomotului în mediul de muncă are puţine şanse de izbândă. Pentru a fi eficient, un program de combatere a zgomotului necesită mijloace, timp, o investiţie umană şi financiară care poate fi importantă.

Măsurările de zgomot trebuie planificate şi efectuate de persoane specializate la intervale regulate (cel puţin o dată pe an), toate acestea fiind în responsabilitatea angajatorului. Orice eşantionare trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea personală zilnică la zgomot a unui lucrător. Metodele şi aparatura utilizate trebuie să fie adaptate condiţiilor preponderente în special în ceea ce priveşte caracteristicile zgomotului care trebuie măsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile aparaturii de măsurare. Pentru identificarea angajaţilor şi a locurilor de muncă trebuie efectuate măsurări de zgomot periodic sau ori de câte ori au loc modificări importante la locul de muncă.

Reglementările actuale prevăd criterii precise pentru măsurarea nivelurilor de zgomot la locul de muncă, referitoare la metode şi aparatură, eşantionare etc.

Dacă întreprinderile nu au mijloacele şi/sau competenţele pentru a efectua aceste determinări, ele trebuie să apeleze la organisme specializate în acustică industrială.

Zgomotul perceput de angajatori depinde de circumstanţele expunerii la zgomotul emis de echipamentele precum şi de natura activităţii. De aceea pentru ca măsurarea să fie reprezentativă trebuie facuta o analiza a muncii reale a lucratorilor.

Descrierea circumstanţelor expunerii la zgomot este indispensabilă pentru evitarea erorilor care provin de la o măsurare nereprezentativă a acestei expuneri. Analiza muncii are ca obiectiv asigurarea că circumstanţele de măsurare corespund unor faze de expunere tipice. Măsurarea trebuie „să reprezinte fidel” expunerea la zgomot suportată de muncitor.

250

Între descrierea oficială a sarcinii şi modurile operatorii puse în practică cu adevărat de către angajaţi, există adesea diferenţe notabile. În îndeplinirea muncii, omul este, într-adevăr, supus unor evenimente exterioare care fluctuează (zgomote provocate de colegii şi maşinile din apropiere, natura producţiei, organizarea muncii). De asemenea, alte situaţii scapă din descrierea teoretică a sarcinii: recuperarea unor întârzieri, ajutor în caz de dificultăţi pasagere dat unui coleg învecinat.

Aceste aspecte au consecinţe atât pozitive cât şi negative pentru întreprindere: ele permit reducerea fluctuaţiilor de producţie datorate oboselii de exemplu, compensarea evenimentelor neprevăzute dar sunt, de asemenea, o sursă a riscurilor cu atât mai greu de redus cu cât nu sunt înregistrate.

Pentru a păstra rezultate satisfăcătoare şi a micşora eforturile şi efectele negative asupra lui însuşi, angajatul îşi adaptează activitatea reală şi elaborează alte moduri de operare. Munca reală, presupune deci identificarea modurilor de operare, a condiţiilor de realizare a sarcinilor, a deplasărilor care conduc la luarea de informaţii şi de decizii. Datorită acestei analize, va fi posibil, pe de o parte, să se pună în practică o strategie de determinări care să corespundă situaţiilor reale, şi, pe de altă parte, să se repereze elementele pozitive ce trebuie păstrate precum şi cele negative ce trebuie corectate.

2. Pentru efectuarea măsurărilor sunt de preferat aparatele cu memorie.

Aparatele cel mai bine adaptate la măsurarea expunerii la

zgomot sunt sonometrele integratoare şi dozimetrele. Aceste aparate sunt autonome şi dotate cu memorie, ceea ce permite stocarea seriei cronologice a valorilor măsurate pe o durată dată, de exemplu pe durata zilei de muncă. Durata de măsurare T este aleasă de persoana care efectuează măsurarea. Aceste aparate măsoară LAech,Te şi Lpvârf şi calculează LEP,z (expunerea personală zilnică). Dotate cu o autonomie mai mare de 8 ore, ele permit situarea în timpul de lucru a fazelor care expun la nivelurile de zgomot cele mai ridicate. Sonometrele integratoare sunt standardizate şi precise. Dozimetrele sunt standardizate şi performante. Ele prezintă avantajul de a fi purtate de persoana a cărei expunere la zgomot vrem să o cunoaştem. Aparatul este pus într-un buzunar şi microfonul fixat cât mai aproape de ureche, de exemplu pe casca echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului. Dozimetrul urmează, deci, persoana în toate deplasările sale, în toate fazele activităţii sale profesionale. Preţul lor le

251

face accesibile. Singurul dezavantaj constă în faptul că ele nu permit controlul decât a unei singure persoane o dată.

Este esenţial ca zgomotul captat de microfon să ofere informaţii corecte despre zgomotul perceput de urechile angajatului. Când angajatul controlat poartă el însuşi microfonul şi aparatul de măsură, microfonul trebuie să fie amplasat în apropierea uneia din urechile sale. Când măsurarea este efectuată de o altă persoană, aceasta trebuie să menţină microfonul, la mai puţin de 40 cm de urechea angajatului pe care-l controlează, în tot timpul măsurării. Dacă, din anumite motive, măsurarea se face în lipsa angajatului, microfonul se plasează exact la locul de muncă la o înălţime de la sol de 1,20 m sau de 1,70 m, după cum angajatul în mod normal, are o poziţie, aşezat sau în picioare.

Metodele şi aparatura trebuie să facă posibilă determinarea parametrilor definiţi în NGPM (expunerea personală zilnică a unui lucrător, LEP,z , nivelul acustic echivalent continuu pe timpul de lucru zilnic LAech,Te , media săptămânală a valorilor zilnice, LEP,s etc.) şi compararea acestora cu valorile admise.

Nivelul LEP,z se calculează cu ajutorul nivelului acustic echivalent continuu pe timpul de lucru zilnic ,LAech,Te. Acesta reprezintă nivelul acustic, în dB(A), al unui zgomot constant şi care, acţionând continuu pe toată durata zilei de muncă, are un efect auditiv similar cu efectul zgomotului variabil măsurat real la locul de muncă.

În cazul unei variaţii a zgomotului de la o zi la alta este utilă calcularea mediei săptămânale a valorilor zilnice LEP,z.

Nivelul de expunere personală zilnică la zgomot, LEP,z, este nivelul de zgomot care face ca un salariat să primească timp de 8 ore aceeaşi energie sonoră – deci să fie expus aceluiaşi risc – ca cea pe care o primeşte efectiv la locul său de muncă în timpul duratei reale zilnice de expunere care poate fi diferită de 8 ore.

Dacă măsurările expunerii la zgomot a angajaţilor au scos în evidenţă niveluri de expunere peste 87 dB(A) sau când valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, angajatorul este obligat să identifice cauzele nivelului ridicat, să întocmească şi să pună în practică un program de măsuri de natură tehnică sau organizatorică a muncii menite să reducă expunerea la zgomot, să prevadă supravegherea medicală a angajatilor şi să-i informeze despre nivelul ridicat şi măsurile luate.

La locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot a angajaţilor nu poate fi redusă sub valoarea de 87 dB(A), trebuie să se asigure examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi periodic (cel puţin odată pe an) de către un medic sau de altă persoană

252

calificată sub responsabilitatea unui medic. Scopul verificării trebuie să fie diagnosticarea deteriorării auzului din cauza zgomotului şi conservarea auzului.

Medicul de medicina muncii trebuie să procedeze la un control audiometric pentru a depista eventualele afecţiuni ale urechii înainte de expunerea la zgomotele profesionale. Acest examen audiometric prealabil este indispensabil pentru a furniza referinţe atunci când se va face urmărirea ulterioară a nivelului de audiţie şi pentru a aprecia amploarea unei eventuale diminuări a capacităţilor auditive.

Peste niveluri de zgomot de 80 dB(A), angajatorul este obligat să pună la dispoziţie angajaţilor echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului şi să-i informeze asupra riscurilor pentru auzul lor.

Locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 87 dB(A) sau unde valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate depăşeşte 200 Pa, trebuie să fie marcate cu semne care să arate că purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului este obligatorie. La locurile de muncă unde nivelurile de zgomot ating sau depăsesc 105 dB(A) se va instala panoul de interzicere.

Înaintea repartizării la un loc de muncă care presupune expunere la zgomot:

• Se va verifica dacă muncitorul nu prezintă contraindicaţii Medicul de medicina muncii trebuie să procedeze la un

examen medical prealabil în momentul repartizării la un loc de muncă cu expunere la zgomot.

• Se vor depista afecţiunile anterioare ale urechii Medicul de medicina muncii trebuie să procedeze la un control

audiometric pentru a depista eventualele afecţiuni ale urechii înainte de expunerea la zgomotele profesionale. Acest examen audiometric prealabil este indispensabil pentru a furniza referinţe atunci când se va face urmărirea ulterioara a nivelului de audiţie şi pentru a aprecia amploarea unei eventuale diminuări a capacităţilor auditive.

• Se va controla auzul salariaţilor periodic La locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la

zgomot a angajaţilor nu poate fi redusă sub valoarea de 85 dB(A), trebuie să se asigure examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi periodic (cel puţin odată pe an) de către un medic sau de altă persoană calificată sub responsabilitatea unui medic. Scopul verificării trebuie să fie diagnosticarea deteriorării auzului din cauza zgomotului şi conservarea auzului.

253

Angajatorul are obligaţia să asigure păstrarea datelor referitoare la zgomot şi la starea auzului angajaţilor pentru urmărirea evoluţiei expunerii la zgomot.

Rezultatele examinărilor auzului trebuie păstrate şi angajaţii respectivi trebuie să aibă acces la acestea.

3 . Nivele de zgomot la unele societăţi comerciale care au primit Aviz pentru condiţii deosebite – noxa fiind zgomotul

În continuare sunt prezentate datele comparative privind

măsurătorile de zgomot la câteva societăţi comerciale din judeţul Arad, monitorizate de inspectorii de muncă în perioada 2001-2205.

0

20

40

60

80

100

120

2001 2004 2005

1234

Grafic 1: SC ASTRA VAGOANE ARAD SA: determinare nivel zgomot industrial 1 :atelier sculărie – polizare 2: secţia forjă – ciocan matriţor 3: secţia HUT – mijloc hală 4: hală pregătire ansambluri – polizare

254

0

20

40

60

80

100

120

2001 2004 2005

123

Grafic 2: SC IMAR SA: determinare nivel zgomot industrial 1: atelier prelucrări mecanice – maşină de rindeluit 2: atelier şlefuit mecanic – maşina de copiat 3: atelier prelucrări mecanice – maşină de frezat

0

20

40

60

80

100

120

2001 2004 2005

1234

Grafic 3: SC CET ARAD SA: determinare nivel zgomot industrial 1 : turbina de 50 MW 2: cazan aburi 20t/h 3: staţia compresoare 4: secţia combustibil - cabină buldozer

255

80

85

90

95

100

105

2001 2005

1234

Grafic 4: FILARMONICA DE STAT ARAD 1: formaţia corală 2: solist vocal – studiu individual 3: orchestră simfonică 4: violoncel . studiu individual Graficele mai sus prezentate comportă câteva observaţii:

A. Astfel la graficele 1-3 (SC Astra Vag. Arad SA, SC IMAR SA, SC CET ARAD SA):

- nu se observă determinări spectaculose privind nivelul de zgomot pe parcursul celor cinci ani de observaţii, o posibilă explicaţie a acestui fapt este că echipamentele tehnice au rămas aceleaşi:

- dacă în 2001 nivelul de zgomot a fost caracterizat prin NAECS (nivel acustic echivalent continuu pe săptămâna de lucru), după intrarea în vigoare a noilor NGPM nivelul de zgomot este caracterizat prin nivelul expunerii zilnice la zgomot/salariat.

- în anii 2002 şi 2003 nu există date comparative întrucât DSP Arad (organism care a efectuat aceste măsurători), nu a fost dotat cu aparatura corespunzătoare. La sfârşitul anului 2003 s-a achiziţionat un sonometru integrator tip Quest 1900 iar până în anul 2001 măsurătorile au fost efectuate cu un sonometru BRŰEL & KJOER tip 2203, cu filtru de octavă tip 1613, stabilindu-se curba de zgomot Cz în benzile de octavă de 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz. Menţionăm că nivelul de zgomot global pentru industrie până în 2002 a fost de 90 dB.

256

- expunerea personală zilnică la zgomot nu ia în considerare EIP împotriva zgomotului;

- metodele specifice pentru contracararea efectelor zgomotului în situaţiile mai sus prezentate rămânând cele de utilizare a EIP. B. La graficul 4, care prezintă măsurătorile de zgomot la Filarmonica de Stat Arad, în anii 2001 şi 2005, se constată că nivelele de zgomot sunt aproape aceleaşi. Ca situaţie interesantă în acest caz se pune întrebarea ce mijloace de protecţie individuală sau colectivă se pot lua ???

Singurul aspect care poate fi urmărit îndeaproape este frecvenţa controlul medical periodic, respectându-se întocmai recomandările medicilor specialişti.

Este adevărat şi faptul că ăn cele 4 ore de lucru în ansamblu (cor şi orchestră) sau cele 4 ore de studiu individual există mai multe pauze fără expunere la nivelele mărite de zgomot, în comparaţie cu zgomotul produs de echipamente tehnice într-o hală sau o secţie de producţie.

4. CONCLUZII O preocupare constantă a inspectorilor de muncă de la ITM

Arad, a fost atât reducerea nivelului de zgomot cât şi a numărului de lucrători expuşi la această noxă. Am reuşit, în colaborare cu sociaetăţile monitorizate, în baza relaţiilor de colaborare pe care le avem cu acestea, să eliminăm de exemplu sursa generatoare de noxă, la SC IMAR SA s-au înlocuit compresoarele tip URSS, care necesitau o supraveghere permanentă cu altele care lucrează în regim automat. Deasemenea prin reorganizare internă a societăţilor, respectiv prin redistribuirea lucrătorilor în alte locuri de muncă s-a reuşit la SC ASTRA VAGOANE ARAD SA, reducerea cu cca. 50% a numărului de personal expuşi, la anumite locuri de muncă.

4.1. SOLUŢII POSIBILE DE COMBATERE A ZGOMOTULUI

• Reducerea zgomotului la sursă. • Acţiuni asupra propagării undelor acustice: • Absorbţia zgomotelor produse în incinta în care se lucrează

(atelier, hală, etc.). Se realizează prin:

- tehnici fonoabsorbante

257

- tratamente fonoabsorbante ale pereţilor despărţitori, adică prin acoperirea acestora cu materiale fonoabsorbante cum ar fi : materiale poroase ( spume poliuretanice cu pori deschişi minerale expandate rigide cum este spuma de argilă) ;materiale fibroase ( vata de sticlă) ; materiale cu celule închise (polistiren expandat).

- asigurarea izolaţiei acustice a incintei care se realizează prin interpunerea unui obstacol în propagarea zgomotelor. Se pot adopta urmatoarele soluţii : - carcasarea sursei de zgomot; - dispunerea între sursa de zgomot şi angajaţi a unor ecrane acustice; - protejarea angajaţilor prin izolare în cabine sau boxe fonoizolante;

- organizarea muncii. - îndepartarea angajaţilor de echipamentele tehnice

zgomotoase. - limitarea duratei de expunere a angajaţilor la zgomot. Atunci când expunerea personală zilnică la zgomot suferită de

un angajat depăşeşte nivelul de 80 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, trebuie puse la dispoziţia sa echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului.

Echipamentul individual de protecţie se acordă, obligatoriu şi gratuit, angajaţilor potrivit criteriilor stabilite în Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, elaborat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (Legea protecţiei muncii 90/1996 republicată).

Angajatorul trebuie să asigure un număr suficient de echipamente individuale de protectie împotriva zgomotului. E.I.P. împotriva zgomotului trebuie să fie adaptate pentru fiecare persoană şi pentru condiţiile sale de muncă, luând în considerare securitatea şi sănătatea sa. Ele sunt considerate potrivite şi adecvate dacă atunci când sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea angajatului este sub 80 dB(A).

Protecţia individuală nu este decât un paleativ ce trebuie prevăzut atunci când celelalte mijloace nu pot fi aplicate sau aplicarea lor nu reduce suficient zgomotul. Atunci când se acordă echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului, pentru ca acesta să fie purtat, utilizatorii trebuie să fie informaţi că reducerea zgomotului printr-

258

un mijloc colectiv nu este realizabilă sau că recurgerea la această protecţie nu este decât temporară sau limitată la operaţiuni ocazionale.

Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a angajatului depăşeşte 87 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, purtarea echipamentelor individuale de protecţie împotriva zgomotului este obligatorie

Tipul de echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie ales în funcţie de activitate şi de mediul de muncă, pentru a aduce o protecţie acustică satisfăcătoare şi un disconfort minim.

Criteriile de alegere ale EIP

1. Să fie conforme cu standardele SR EN 352-1:1998 şi SR EN 352-2: 1998.

Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie supuse unui „examen CS de tip” de către laboratoare agreate care să permită verificarea conformităţii lor cu cerinţele esenţiale ale Normelor metodologice privind certificarea calităţii de protecţie a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protecţie şi de lucru şi avizarea introducerii lor în fabricaţie. O dată ce este stabilită conformitatea, fabricantul aplică pe material marcajul de conformitate CS. Pentru a facilita acest examen, standardele SR EN 352-1 şi SR EN 352-2, stabilesc cerinţele în privinţa dimensionării echipamentelor individuale de protecţie, a rezistentei mecanice şi termice etc. Ele stabilesc de asemenea, valori minimale de atenuare acustică. În sfârşit, acestea obligă fabricanţii să furnizeze utilizatorilor unele informaţii referitoare la performanţele echipamentului, utilizarea, limitele şi întreţinerea sa.

2. Să atenueze eficient nivelul de zgomot.

Există metode standardizate (seria de standarde SR EN ISO 4869) pentru măsurarea performanţelor echipamentelor individuale de protecţie (E.I.P). Măsurarea performanţelor acustice ale echipamentelor individuale de protecţie împotriva zgomotului permite calculul atenuării acustice care este egală cu diferenţa dintre nivelul acustic perceput fără echipament

259

individual de protecţie şi nivelul acustic perceput de ureche în spatele echipamentului individual de protecţie purtat corect.

3. Să nu constituie o sursă de disconfort.

Evaluarea confortului este complexă şi subiectivă. Aceasta nu se poate face decât, în manieră comparativă, pe un ansamblu de echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului de acelaşi tip, pe un grup de subiecţi. Angajaţii trebuie să fie învăţaţi să utilizeze corect echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului.

Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului, în special cele mai simple şi mai economice, nu sunt eficiente decât dacă sunt purtate corect, în majoritatea timpului de expunere la zgomot. Înlăturarea echipamentelor individuale de protecţie, chiar şi pentru scurtă durată, face să dispară protecţia pe care acest echipament o asigură. De exemplu, nivelul de expunere de 87 dB(A) va fi depăşit pentru orice angajat care rămâne, fără cască sau antifoane interne, 15 minute pe zi, în apropierea unui echipament tehnic al cărui nivel de zgomot este de 110 dB(A).

Standardul SR EN 458 precizează că utilizatorul trebuie să fie informat, de preferinţă de către personalul medical, asupra utilizării corecte a echipamentului individual de protecţie şi a întreţinerii sale.

Echipamentul individual de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie pus cu mâinile curate, mai ales în cazul antifoanelor interne. Acestea din urmă sunt strict personale; niciodată acelaşi echipament individual de protecţie împotriva zgomotului nu poate fi utilizat de mai multe persoane. O cască purtată deja şi care va fi încredinţată unei alte persoane trebuie, înainte, sa fie curăţată în condiţii igienice. Orice iritaţie a pielii sau a canalului auditiv în timpul sau după utilizare trebuie să fie semnalată serviciului medical. În timpul utilizării, echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie depozitate în condiţii de curăţenie (saci sau lădiţe pentru căşti, etui-uri sau cutiuţe pentru antifoane).

Întreţinerea echipamentelor individuale de protecţie (cu excepţia antifoanelor interne de unică folosinţă) trebuie să fie efectuată conform instrucţiunilor furnizate de fabricant în conformitate cu standardul SR EN 352-1 şi SR EN 352-2. După spălare sau curăţare, echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie uscate şi apoi aranjate într-un spaţiu curat înainte de o nouă utilizare. Echipamentele individuale de protecţie trebuie să fie

260

schimbate atunci când au atins limita de utilizare sau când sunt deteriorate.

BIBLIOGRAFIE:

1.Directiva 86/188/CEE din 12 mai 1986, numită „directiva zgomot”, se referă la protecţia muncitorilor împotriva riscurilor datorate expunerii la zgomot. 2.Directiva 89/392/CEE din 14 iunie 1989, numită „directiva maşini”, se referă la securitatea maşinilor şi specifică cerinţele ce trebuie respectate mai ales în privinţa zgomotului emis. 3.Directiva 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 apropie legislaţiile Statelor membre privind echipamentele de protecţie individuală. 4.Normele Generale de Protecţie a Muncii (N.G.P.M), ediţia revizuită, 2002 5.Hotărârea de Guvern nr. 261/2001 cu modificările şi completările ulterioare privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite. 6. Buletine de determinări de zgomot efectuate de DSP Arad şi ITM Arad la SC ASTRA VAGOANE ARAD SA, SC CET ARAD SA, SC IMAR SA, FILARMONICA DE STAT ARAD, în anii 2001, 2004 şi 2005.

261

ZGOMOTUL RĂMÂNE O PROBLEMĂ LA TERMOCENTRALA MINTIA

Ing. Ioan MIHEŢ

THE NOISE REMAINS A PROBLEM FOR THERMOELECTRICAL PLANT MINTIA

CTE Mintia is one of the bigest producer of the electrical energy from Romania wich have 1.260 MW installed power formed by 6 energetic groups. Here it works 1036 employies in S.C. Electrocentrale Deva SA and other 858 assured the maitenance of the equipaments by S.C. Termoserv Deva SA. On the tehnological line showed in fig. 2 and 3 are releved 5 zones where critical level of noise is 87 dB, over the superior limit of admitance, where are working a total number of 314 employies from both companies. All those peoples are working in special aproved condition and all have easy hearing problems. The senior managers of the both companie have decided to give to all these workers IPE and informing workers about noise problems and risks. Cuvinte cheie : risc la zgomot, EIP, hipoacuzie

I. Prezentarea Centralei Termoelectrice Mintia - Deva

Centrala Termoelectrica Mintia - Deva reprezintă pentru încă

mult timp cea de-a treia mare unitate producatoare de energie electrică din România. Prin mărimea puterii instalate si a gradului ridicat de disponibilitate, siguranţă si continuitate în funcţionare, Termocentrala

262

Mintia reprezintă o sursă de energie electrică de bază a Sistemului Energetic Naţional.

În toată perioada parcursă de la punerea în funcţiune, Termocentrala Mintia a produs (9 – 10)% din energia electrică a ţării şi (18 – 22)% din energia electrică produsă de termocentrale ce folosesc ca materie primă cărbunele.

Centrala Termoelectrică Mintia - Deva (C.T.E. Mintia), este situata în sud-estul Transilvaniei, pe malul râului Mureş, la 7 km distanţa de municipiul Deva, (fig. 1), fiind a treia mare unitate producătoare de energie electrică din România.

Are o putere instalată de 1.260 MW, în 6 grupuri energetice (identice) de condensatie de 210 MW fiecare.

Centrala a fost pusă în funcţiune în 3 etape: - 1969 – 1971 – grupurile energetice nr. 1 – 4; - 1977 - grupul energetic nr. 5; - 1980 - grupul energetic nr. 6.

Din anul 1984, termocentrala livrează şi căldură (agent termic) pentru cca. 25.000 apartamente din municipiul Deva, având o capacitate de livrare instalată din prizele nereglabile ale turbinelor de 300 Gcal/h (6 X 50 Gcal/h).

Principalele firme care îşi desfăşoară activitatea pe platforma termocentralei Mintia sunt:

1. S.C. Electrocentrale Deva S.A., care are un număr de 1036 angajaţi şi al cărei obiect de activitate este producerea energiei electrice;

2. S.C. Termoserv Deva S.A., care are un număr de 858 angajaţi şi al cărei obiect de activitate este proiectare, execuţie produse, întreţinere şi reparaţii la agregate şi instalaţii energetice.

II. Fluxul Tehnologic Fluxul tehnologic este prezentat schematic în fig. 2 şi are

următoarele etape : - Preluare cărbune din depozitele de cărbune cu maşinile de preluat cărbune tip LWK 251, MPE şi MPD şi deversate pe benzile transportoare; - Transportare cărbune la concasoare pentru a fi măcinat în sort mediu ; - Transportare cărbune la bunkerii de moară şi deversare în incinta morilor unde este măcinat până la sort fin;

263

- Transportare sort fin în cazan, unde este ars transformându-se în abur ; - Aburul produs de cazan ajunge la turbină unde pune în mişcare rotorul turbinei ; - Mişcarea de rotaţie a turbinei indusă la generator generează curentul electric care este furnizat SEN.

SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC DE LA TERMOCENTRALA MINTIA

DEPOZITE COMBUSTIBIL

BENZI CĂRBUNE

CONCASOARE

BUNKERE MOARĂ

MORI

CAZANE

TURBINE

GENERATOARE

S.E.N.

264

III. Zgomotul

Zgomotul este un factor de risc serios dar deseori neglijat, care vă poate costa mai mult decât pierderea auzului. O expunere prelungită la zgomot puternic poate conduce la deficiente de auz dar zgomotul poate fi de asemenea sursa sau un factor care contribuie la :

- vătămarea urechii în timpul expunerii la substanţe periculoase (ototoxice) ;

- stresul legat de muncă ; - creşterea riscului de accidentare la locul de muncă ; - vătămarea fătului, în timpul sarcinii angajatei. Pierderea auzului indusă de zgomot este recunoscută de

Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca fiind cea mai comună şi ireversibilă boală industrială. Pierderea auzului poate nu numai opri o persoană să lucreze la întreaga sa capacitate; ea poate să distrugă viaţa socială a persoanei, izoland-o de comunitate.

Zgomotul legat de muncă constituie în Europa o preocupare în creştere întrucât afectează în mod direct milioane de lucrători nu numai din industria grea dar, de asemenea, dintr-o mulţime de sectoare de activitate cum sunt serviciile, educaţie, divertisment. O treime a angajaţilor din Europa sunt expusi la niveluri ridicate de zgomot pe durata a peste un sfert din programul lor de lucru, iar circa 40 milioane de lucrători (echivalentul întregii populaţii a Spaniei) sunt nevoiţi să ridice tonul peste nivelul normal de conversaţie pentru a se face auziţi, cel puţin jumatate din programul lor de lucru.

Pe platforma Mintia au fost identificate 5 locuri de muncă unde s-a depăşit limita maximă admisă de zgomot de 87 dB(A), fig. 3, zonele figurate cu roşu. În urma determinărilor de zgomot făcute s-a constatat depăşirea valorii de 87 dB(A) în 29 puncte de lucru aferente celor 4 locuri de muncă. În urma acestor măsurători au fost încadraţi în condiţii deosebite de muncă un număr de 212 persoane la S.C. Termoserv Deva S.A. şi un număr de 102 persoane la S.C. Electrocentrale Deva S.A.

În urma controalelor medicale periodice s-au constatat efectele zgomotului asupra organismului uman manifestate prin afecţiuni uşoare de hipoacuzie.

Cu ocazia informărilor prezentate de medicul de întreprindere în şedinţele de CSSM, în momentul actual, s-a constatat că se reuşeşte menţinerea sub control în aceloraşi limite ale afecţiunilor de hipoacuzie datorate zgomotului, fără agravarea celor existente.

265

Prezenţa factorului de risc reprezentat de zgomot a impus luarea următoarele măsuri la cele 2 unităţi:

1. În 2001, când s-a facut încadrarea personalului în condiţii deosebite datorită zgomotului, s-a întocmit un program de reducere a zgomotului sub limita maximă admisă. Acest program este în derulare. Până în prezent s-au montat 9 cabine fonoizolante, urmând ca până la termenul asumat pentru Decembrie 2006 să se monteze încă 6 cabine fonoizolante.

2. Conform prevederilor art. 608 din NGPM/2002, la toate locurile de muncă cu nivele de zgomot de peste 80 dB(A), toţi angajaţii care îşi desfăşoară activitatea acolo şi beneficiază de condiţii deosebite au fost dotaţi cu echipamente individuale de protecţie (EIP) compuse din antifoane externe, iar pentru celelalte categorii de personal antifoane interne.

3. Chiar dacă s-a retehnologizat unitatea nr. 3, în momentul actual zgomotul nu se poate suprima la sursă şi nici nu poate fi redus sub limita maximă admisă.

4. Cu ocazia instructajului introductiv-general şi a celor periodice, în baza prevederilor art. 604 din NGPM/2002, personalului expus la zgomot i se prelucrează conform tematicilor de instruire informaţii referitoare la zgomot.

5. La toate locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB(A) conform prevederilor art. 605 din NGPM/2002 s-a făcut marcajul cu panouri care obligă personalul muncitor să poarte EIP împotriva zgomotului.

Ca soluţii propuse pentru diminuarea nivelului de zgomot din

instalaţii sub LMA, în următoarea perioadă se va studia de către S.C. Termoserv Deva S.A. eficienţa unor ecrane fonoizolante, care vor fi testate experimental de o echipă care va efectua lucrări în zonele cu nivel de zgomot peste limita de 87 dB(A).

Personalul de specialitate din cadrul celor 2 unităţi este preocupat de implementarea completărilor aduse la legislaţia naţională de „DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI 2003/10/CE din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot)”.

266

BIBLIOGRAFIE

(1) Manu P., Medicina muncii, Ed. Medicală Bucureşti 1975 (2) Niculescu T., Medicina muncii, Ed. Medicală Bucureşti 1997 (3) Năpar Gr. , coordonator, Ghid metodologic pentru prevenirea

riscurilor de expunere la zgomot, Inspecţia Muncii, Bucureşti 2002

267

CONCEPEREA UNUI SISTEM PERFORMANT DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PENTRU LUCRĂTORII EXPUŞI LA ZGOMOT DIN CADRUL CNH SA PETROŞANI

Ileana BODEA, Liviu BĂCĂIAN

DEVELOPMENT OF A EFFICIENT WORK SAFETY AND HEALTH SYSTEM FOR THE WORKERS THAT ARE SUBJECT TO NOISE WITHIN THE NATIONAL HARDCOAL COMPANY SA PETROSANI

On the occasion of classifying the existing working places into the special conditions group, the National Hardcoal Company SA has realised that is actually facing special problems regarding the noise. This fact has leaded to the development of a efficient work safety and health system for the workers that are subject to noise.

Zgomotul constituie un factor important de suprasolicitare în mediul de muncă. Pe lângă faptul că zgomotele pot cauza leziuni ale aparatului auditiv, ele sunt percepute deseori ca deranjante, putând împiedica sau îngreuna comunicarea şi concentrarea la locurile de muncă.

Expunerea la un nivel ridicat de zgomot se regăseşte într-un număr mare de situaţii de muncă şi din această cauză numeroşi muncitori sunt expuşi la un risc potenţial pentru sănătatea şi securitatea lor, respectiv riscul de pierdere a auzului. Zgomotul cauzează o scădere a eficienţei în cazul activităţilor care impun o atenţie continuă şi sporită, dacă se percep sunete neobişnuite, discontinue, sau neaşteptate, precum şi sunete de înaltă frecvenţă. Influenţa zgomotului asupra eficienţei în muncă variază foarte mult în funcţie de sarcinile de

268

lucru, obişnuinţa cu perturbările provocate de zgomot şi motivaţia în uncă. Tulburările cele mai puternice cauzate de zgomot apar în cazul

ctivităţilor care impun o atenţie şi o concentrare intense. Dacă efectele pe termen lung asupra sănătăţii sunt încă prost

uantificate, se ştie totuşi că zgomotul este cauza oboselii şi că el cţionează asupra sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv.

Organismul intrepretează prezenţa zgomotului ca semnalul nui pericol care generează stare de nelinişte şi stres. Pe termen lung, ceste stări provoacă dezechilibre. Inima bate puţin mai repede,

presiunea sanguină este prea cres tă, digestia este încetinită. Aceste a ani, la le, boli

s şi

a activităţii imunologice a organismului, făcându-l ţii de orice fel

general, prin ceea ce se numeşte oboseala auditivă, care apare după n anumit timp petrecut de angajat

e are

Este prima fază de afec re a auzului. Este suficientă o xpune

orbim de oboseala auditivă. Dar, dacă expunerea se prelungeşte sau dacă z

profesională evoluează lent şi insidios. Unele

ma

ca

ua

cudereglări ale echilibrului organismului pot contribui, după câţivprobleme mai grave: apariţia şi evoluţia hipertensiunii arteriacardiace, deranjamente ale digestiei, ulcere stomacale. Acest streeste de asemenea cauza unor dificultăţi şi perturbaţii ale somnului provoacă o reducere mai vulnerabil la infec .

Problemele încep, în u

într-o ambianţă zgomotoasă şi care se manifestă prin senzaţie durechi astupate (sunetele receptate sunt atenuate şi propria voce pîndepărtată).

tae re de câteva ore la un zgomot intens pentru ca această oboseală să se instaleze provocând o scădere temporară a acuităţii auditive. Funcţia auditivă normală este recuperată, după o perioadă care variază între 12 şi 36 ore, în funcţie de individ şi de mărimea expunerii. Atâta vreme cât pierderea auditivă rămâne temporară, v

gomotul este mai intens, pierderea auditivă nu va mai fi recuperată în totalitate. Puţin câte puţin, această oboseală, reversibilă, se transformă în pierdere auditivă permanentă care poate evolua până la surditate.

Surditateaprofesii prezintă un risc de surditate important pentru cei care le practică, de exemplu : cazangii, mecanicii de întreţinere din industra aeronautică, minerii, angajaţii pe şantierele navale etc.

Surditatea profesională este consecinţa unei expuneri prelungite la niveluri de zgomot ridicate.

Într-o primă etapă, subiectul nu-şi dă seama de nimic. Numai zona frecvenţelor centrate pe 4000 Hz este atinsă. Într-adevăr, în această zonă auzul este cel mai sensibil şi cel mai fragil. Pierderea

269

atinge 30-40 decibeli: frecvenţele adiacente sunt puţin afectate, mai ales în zona conversaţională între frecvenţele 500-2000 Hz.

Când devii „tare de urechi”, surditatea este deja bine fixată. Pierdere

şi din această

) - 1000 Hz, 40 dB(A) - 500Hz.

Nici o intervenţie chirurgicală nu poate remedia nimic în

nivelul Companiei Naţionale a Huilei SA Petroşani zgomotu

rafaţa unităţilor miniere

a suprafaţă cu un nivel ridicat al zgom

a creşte până la 60 sau 70 dB(A). Ea se şi lărgeşte: frecvenţele acute ale conversaţiei sunt atinse. Subiectul cere să i se repete, nu mai aude anumite sunete, mai ales dacă sunt ascuţite,

cauză, începe să sufere o jenă sensibilă în viaţa sa socială şi profesională. El nu mai înţelege distinct ceea ce se spune, mai ales când vorbesc mai multe persoane. Pot să apară tulburări uşoare, cum ar fi şuieraturi şi senzaţia de urechi astupate. Audiograma arată că frecvenţele apropiate de 2000 Hz şi 4000 Hz sunt alterate.

La cea de-a treia fază, surditatea este profundă. Pierderea de audibilitate atinge 100 respectiv 110 dB(A) la frecvenţa de 4000 Hz. Frecvenţele adiacente sunt atinse, de asemenea, din plin: se constată o pierdere sensibilă a audierii vocii. Pierderea este importantă în zona conversaţională: de exemplu 70 dB(A

Contrar surdităţii de transmisie (malformaţii etc.) şi celei provocate de un traumatism violent (explozie, bruscă variaţie de presiune etc.) care afectează urechea mijlocie, surditatea de percepţie este datorată unei distrugeri iremediabile şi definitive a celulelor ciliate ale urechii interne.

acest caz. Protezele auditive nu pot decât parţial să acopere aceste deficienţe şi rezultatele unei aparaturi sunt aleatorii şi întotdeauna imperfecte.

Zgomotul agresionează specific analizatorul auditiv care apare de obicei după o durată de expunere în medie de 10 – 15 ani cu variaţii individuale apărând hipoacuzii de percepţie şi surditate profesională. Pentru prevenirea zgomotului perturbator la locurile de muncă se impune luarea tuturor măsurilor tehnice şi organizatorice de protecţie a muncii, astfel încât să fie asigurat un nivel al zgomotului care să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor. Şi la

l perturbator în anul 2002 a fost prezent la un număr de 213 locuri de muncă, printre bolile profesionale constatate la salariaţi remarcându-se şi surditatea şi hipoacuzia. Aceste locuri de muncă cu un nivel ridicat al zgomotului se regăsesc atât la sup

şi a preparaţiilor cât şi în subteran. Principalele locuri de muncă de l

otului sunt : staţiile de compresoare, casele maşinilor de extracţie, transportoarele cu bandă, staţiile de ventilatoare, atelierele de tâmplărie, centralele telefonice, separaţiile, atelierele de confecţii

270

metalice, instalaţiile de funicular, atelierele de reparaţii unelte pneumatice, silozurile de cărbune, preparaţiile şi carierele.

Tabel nr.1 Nr.

În subteran principalele surse generatoare de zgomot sunt: transportoarele cu bandă, concasoarele, perforatoarele şi instalaţiile de perforare, punctele de descărcare din silozuri, culbutoarele, efectuarea lucrărilor de împuşcare în subteran, instalaţiile de aeraj parţial. Numărul de locuri de muncă de la subunităţile CNH SA Petroşani cu un nivel al zgomotului peste limitele admise, la nivelul anului 2002, este prezentat în tabelul nr.1.

crt Denumirea subunităţii Nr locuri de

muncă cu un nivel al

zgomotului peste limitele

admise 1. Exploatarea Minieră Lonea 15 2. Exploatarea Minieră Petrila 16 3. Exploatarea Minieră Livezeni 18 4. Exploatarea Minieră Aninoasa 2 5. Exploatarea Minieră Vulcan 12 6. Exploatarea Minieră Paroşeni 6 7. Exploatarea Minieră Lupeni 30 8. Exploatarea Minieră Uricani 6 9. Exploatarea Minieră Ţebea 2

10. Staţia Centrală de Salvare Minieră 9 11. Exploatarea de Preparare a Cărbunelui

Valea Jiului 97

12. Total Compania Naţională a Huilei SA 213 Petroşani

După cum se observă din tabelul nr.1 cel mai mare număr de locuri de muncă cu emisii de zgomote peste limitele maxime admise se găseşte la Exploatarea de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului, respectiv 45,54% din total. Valoarea maximă a zgomotului măsurată la

curile lo de muncă din cadrul Companiei Naţionale a Huilei Petroşani a fost înregistrată la Atelierul de reparaţii unelte pneumatice de la EM Petrila, unde a fost înregistrată o valoare de 99 db(A). Situaţia hipoacuziilor la nivelul CNH SA Petroşani în perioada 1999 – 2003 este prezentată în tabelul nr.2 precum şi în figura nr.1.

271

Tabel nr.2 Unitatea 1999 2000 2001 2002 2003

E tarea Minieră Lonea

5 xploa

Exploatarea Minieră Petrila

4

Exploatarea Minieră Livezeni

2

Exploatarea Minieră Aninoasa

Exploatarea MinierăVulcan

3

Exploatarea Minieră Paroşeni

3

Exploatarea Minieră Lupeni

ExploatareB ăte

a Minieră ni

ărb

E atU

xplo area Minieră ricani

E atPreparaV J

1 xplo area de re a Cărbunelui

alea iului T CN naPetroşa

18 otal ompania aţio lă a Huilei SA

ni

Î au s un număr de de hipoacuzie repartizate astfel :

- 5 cazuri la EM Lonea;

n anul 2004 în evidenţele CNH SA Petroşani 14 cazuri

răma

- 3 cazuri la EM Petrila; - 2 cazuri la EM Vulcan; - 3 cazuri la EM Paroşeni; - 1 caz la EPCVJ Petroşani. Repartizarea cazurilor de hipoacuzie în evidenţele CNH SA

Petroşani la nivelul anului 2004 este prezentată în figura nr.1

272

Figura nr.1

5

3

2

1

3

0

1

2

3

4

5

EM LONEA EM PETRILA EM VULCAN EM PAROSENI EPCVJ

de h poacuzie existente în eviden CN P sunt cazuri vechi, din anul 2002 nu a mai fost

surditate profesinală la nivelul

Situaţia surdităţilor la nivelul CNH SA Petroş

elul CNH SA istrate în anul 2002, atunci când s-au făcut d drării locurilor de muncă în condiţii deosebi derile HG 261/2001 privind criteriile şi metod r de muncă în condiţii deosebite.

area unui climat de securitate şi sănătate.

Toate cazurile

etroşani în anul 2004 i ţele H SA

înregistrat nici un caz de hipoacuzie sauCNH SA Petroşani. ani în perioada 1999 – 2003 este prezentată în tabelul nr.3 şi figura nr.2.

Din tabelele 2 şi 3 şi din figurile 1 şi 3 se observă că toate cazurile rofesională depistate la niv de hipoacuzie şi de surditate p

Petroşani au fost înregemersurile necesare încate în conformitate cu preveologia de încadrare a locuriloCu această ocazie CNH SA Petroşani a realizat că se

confruntă cu o problemă deosebită, impunându-se stabilirea şi realizarea unor măsuri tehnice şi organizatorice pentru cre

273

TUnitatea 1999 2000 2001 2002 2003

abelul nr.3

Exploatarea Minieră Lonea Exploatarea Minieră Petrila 1 Exploatarea Minieră Livezeni

Exploatarea Minieră Aninoasa

Exploatarea Minieră Vulcan 1 Exploatarea Minieră Paroşeni

Exploatarea Minieră Lupeni Exploatarea Minieră Bărbăteni

Exploatarea Minieră Uricani Exploatarea de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului

Total Compania Naţională a Huilei SA Petroşani

2

Din anul 2002, prin Staţia Centrală de Salvare Minieră

Petroşani, CNH SA Petroşani urmăreşte în permanenţă influenţa noxelor profesionale asupra lucrătorilor, inclusiv influenţa zgomotului.

Pentru o mai bună prevenire medicală a surdităţii profesionalela nivelul CNH SA Petroşani, a fost demarată o acţiune de depistare prevent

,

ivă. În acest sens medicul de medicina muncii de la Staţia Centrală de Salvare Minieră Petroşani a procedat la efectuarea unui examen medical prealabil în momentul repartizării la un loc de muncă cu expunere la zgomot. Acest examen medical a conţinut şi un control audiometric, control indispensabil pentru furnizarea de referinţe atunci când se face urmărirea ulterioară a nivelului de audiţie şi pentru a aprecia amploarea unei eventuale diminuări a capacităţilor auditive.

În acest sens au fost efectuate controale medicale complete la personalul muncitor care lucra în locuri de muncă cu un nivel ridicat al noxelor profesionale, rezultând că la un număr destul de mare de salariaţi noxa profesională determinată se regăseşte ca efect în starea de sănătate. Referitor la zgomot, deşi în perioada 2002 – 2004 nu au fost înregistrate cazuri noi de boli profesionale cauzate de influenţa zgomotului la locurile de muncă, au fost depistate o serie de boli legate de profesie ( otită, etc ), boli care au afectat sănătatea lucrătorilor expuşi la un nivel al zgomotului peste limitele maxime admise.

274

Figura nr.2

00,20,40,60,8

11,21,41,61,8

2Unitatea

Exploat a Mi aPetrila

are nier

Exploata i aVulcan

rea M nier

Total Co paniNaţională a Huilei SAPetroşa

m a

ni

1 2

În baza articolului 8 din HG 261/2001, Compania Naţională a Huilei SA şi unităţile componente au luat o serie de măsuri tehnico – organizatorice pentru a normaliza condiţiile de muncă la locurile de muncă cu un nivel al zgomotului peste limitele admise. În acest sens la staţiile de compresoare de la EM Lonea, EM Paroşeni, EM Livezeni şi de la EM Lupeni au fost înlocuite vechile compresoare cu compresoare noi de tip ATLAS COPCO, zgomotul la aceste staţii de compresoare scăzând sub limitele maxime admise de normele în vigoare. Acest program de înlocuire a vechilor compresoare va continua, în viitor urmând să fie montate compresoare noi şi la celelalte unităţi miniere. De asemenea prin programul de modernizare a EPCVJ Petroşani ( Programul ITOCHU ), s-au retehnologizat toate locurile de muncă de la Preparaţia Coroieşti, numărul locurilor de muncă cu un nivel al zgomotului peste limitele admise scăzând semnificativ. Totodată prin reorganizarea Exploatării de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului şi prin desfiinţarea Preparaţiilor Lupeni şi Petrila o mare parte din locurile de muncă cu un nivel al zgomotului peste limitele admise şi încadrate în categoria locurilor de muncă cu condiţii deosebite au fost desfiinţate.

275

În perioada 2002 – 2005, CNH SA Petroşani programele de măsuri pentru reducerea nivelului de zgomot la locurile de muncă, programe ce au conţinut aspecte legate de:

- reducerea zgomotului la sursă; - adoptarea unor soluţii de atenuare a zgomotului; - suprimarea şocurilor sau amortizarea lor; - evitarea vibraţiilor inutile; - modificarea utilajelor şi a tehnologiilor; - izolarea locului de muncă de zgomotele exterioare; - carcasarea sursei de zgomot.

La alte locuri de muncă ( staţii de compresoare, staţii principale de ventilatoare, la fluxul de spălare de la Preparaţia Coroieşti, etc. ), deşi au fost luate măsuri tehnico – organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă, nivelul zgomotului, deşi a scăzut, este mai mare decât limita maximă admisă. La aceste locuri de muncă se urmăreşte starea de sănătate a salariaţilor, s-a luat măsura reducerii timpului de lucru în zgomot şi purtarea, de către salariaţi, a echipamentului individual de protecţie în condiţiile în care, prin aceasta, nu se induce un risc suplimentar.

AFIE

a realizat

BIBLIOGR

[1] Napar, G., Mândru, M., Brădăţan, M., Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la zgomot, Editor Inspecţia Muncii, Bucureşti, 2002. [2] Darabont, A., Pece, Şt., ş.a., Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, vol.I şi II, Editura AGIR, Bucureşti, 2002. [3] Pece, Şt., Dăscălescu, A., Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională în sistemul de muncă, Studiu ICSPM Bucureşti, 1989. [4] Ghertek, M., Ciriperu, V., Starea de sănătate, Studiu CNH SA Petroşani, 2004. [5] XXX Program de twinning România – Suedia, Suport de curs, Inspecţia Muncii, Bucureşti, 2002. [6] XXX Norme generale de protecţia muncii, Bucureşti, 2002. Drd.ing. Ileana Bodea, şef serviciu ITM Hunedoara - SSM Petroşani Drd.ing. Liviu Băcăian, inspector de muncă ITM Hunedoara – SSM Petroşani

276

NA EMENT STRATEGY OF S.C. DRUMCO S.A

ts the concept of abatement in disturbance

REDUCEREA EXPUNERII LA ZGOMOT, COMPONENTĂ IMPORTANTĂ ÎN STRATEGIA MANAGERIALĂ A S.C DRUMCO S.A. TIMIŞOARA Liviu DÂMBOIU, Iustin FURDUI THE ABATEMENT OF DISTURBANCE EXPOSURE, AN IMPORTANT COMPO ENT IN MA GN

The study presenexposure from the context of managerial strategy of S.C. DRUMCO S.A. Timişoara. Ar define notions about: danger, risk, adequate security in the matter of activity of the firm and the program of security measures and conditions of health in work. The planed steeps for abatement of disturbance exposure from the firm are presents in the text and explicative schemes, which includes the controlling mechanism of the entire managerial complex. Identified sources of pollution, measurements and results, attributions and responsibilities, the effects and efficiency are elements of basement, set and assure the control in conditions of health of the employs, that been the principal indicator in the management of firm, about the abatement of disturbance exposure. Cuvinte cheie: zgomot; management.

277

1.- Conceptul de securitate, sănătatea muncii şi reducerea xpunerii la zgomot în managementul firmei.

1.1.- Consideraţiuni generale Politica managerială a firmei tratează cu maxim interes

roblema stării de sănătate a angajaţilor săi, stare care influenţează pontan sau în perspectivă, uneori în mod imprevizibil, aportul şi ndamentul acestora.

Starea de sănătate a angajaţilor este dependentă de o serie de ctori biologicii, factori sociali, factori de mediu şi nu în ultimul rând

motul la locul de de durată şi nivel

rformanţelor dorite

tate în

în UE, ocupă un loc de top în cadrul

89/106/

ipamentelor tehnice ca urse d

-risc elor auditive, în cazul xpunerii la sursa de zgomot;

-securitatea, ca sentiment de siguranţă şi de încredere faţă de orice ericol care poate să conducă la daune materiale sau umane;

e

psra fafactori determinaţi de raporturile de muncă. Zgomuncă, acest ansamblu de sunete indezirabile, ridicat, conduce la diminuarea potenţialului lucrativ şi a peindividuale ale angajaţilor expuşi, şi poate provoca efecte ne

supra muncii, a stării de sănătate a angajaţilor, toate raproaplanul economic al firmei

Surditatea profesională bolilor profesionale recunoscute şi în consecinţă în cuantumul costurilor pe care le generează, fapt pentru care protecţia la zgomot este

ă ca cerinţă esenţială în Directiva Consiliului Europei nr. stipulatCEE. [ 1 ] Prezentul studiu analizează politica

managerială a firmei, în vederea armonizării cu politica Agenţiei Europene pentru Securitatea şi Sănătatea în Muncă privind

bunăîm tăţirea condiţiilor de viaţă ale angajaţilor la locul de muncă. [ 2 ]

1.2.- Zgomotul în cadrul firmei

Firma desfăşoară o activitate în domeniul construcţiilor, având ca obiect de activitate „ Construcţia de drumuri, autostrăzi şi

rodroae muri”, domeniu în care se folosesc utilaje şi instalaţii generatoare de vibraţii şi zgomot. Ţinând cont de complexitatea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifici firmei, în procesul managerial, mediul fizic de muncă (vibraţii, zgomot etc) este analizat ţinând cont de:

- pericolul, ca proprietate intrinsecă a echs e zgomot;

ul, ca probabilitate de producere a traume

p

278

Soc profesionale datorate

factorilor de solicitare specifici activităţilor pe care firma le desfăşoară. Prez tul general al asigurării sănătăţii

l managerial de reducere a expunerii la

a producerii unor accidente sau îmbolnăviri

ală a iec de

ca măsură organizatorică de

preveni ntelor de muncă şi îmbolnăvire profesională, se

ea surselor de zgomot

medsc utilaje , instalaţii şi mijloace generatoare de

zgore în cadrul firmei sau identificat:

ietatea dispune de programe anuale de prevenire aaccidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor

entul studiu tratează în contexşi securităţii în muncă, preocupările pentru diminuarea expunerii la zgomot.

1.3.- Conceptuzgomot. Incapacitatea de muncă a personalului se reflecta prin

scăderea randamentului muncii şi implicit a performanţelor în muncă. Pentru edificarea, reducerea până la anulare a efectelor

expunerii la zgomot, sau identificat pe amplasamente, domenii şi forme de activităţi, toate sursele posibile de risc, factorii care generează aceste surse, probabilitateprofesionale cauzate de dotarea şi mediul de muncă asigurat angajaţilor. La nivelul societăţii funcţionează Comitetul de securitate şi sănătate în muncă, organism specializat prin care se aplică politica managerială a firmei în domeniu, având ca obiectiv principal evaluarea şi cunoaşterea re riscurilor f ărui loc muncă din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă si de evaluare a măsurilor necesare pentru prevenirea acestora şi asigurarea unui climat de securitate şi siguranţă.

Reducerea expunerii la zgomot, re a accide

regăseşte în strategia managerială a societăţii, reflectându-se direct în rezultatele economice şi politica firmei.

2.-Identificarea şi evaluar

2.1.-Identificarea surselor de zgomot.

Zgomotul este specific şi se regăseşte aproape în toate iile de muncă. Activităţile firmei desfăşurate în domeniul

construcţiilor, folosemote şi execută unele lucrări în medii zgomotoase.

Din acest punct de vedea.- Surse generatoare de zgomot, grupate după mobilitate în:

Surse fixe generatoare de zgomote, din care fac parte, instalaţiile de preparare a mixturilor asfaltice, instalaţii de preparare a

279

emulsiilor bituminoase, instalaţii de preparare a betoanelor şi instalaţii de producere a agregatelor minerale Surse mobile generatoare de zgomot, care includ com

.- Medii de lucru expuse zgomotului. ediile expuse zgomotului cuprind execuţia unor lucrări sub circulaţifolosite Surse de zgomot provenite din traficul rutier

bine pentru tratamente bituminoase, repartizor de mixturi asfaltice, cilindri compresori, autogredere, buldozere, mijloace de transport b

Me şi zonele de lucru din vecinătatea instalaţiilor şi a utilajelor de firmă. , se

regăses

c la lucrările executate sub circulaţie efectuate pe drumurile publice sau pe străzile unor localităţi urbane sau rurale.

Surse de zgomot provenite de la mijloacele de muncă.

2.2.-Evaluarea surselor de zgomot. Evaluarea puntelor de risc privind expunerea la zgomot s-a

făcut în concordanţă cu prevederile actelor normative în vigoare şi limitele admisibile stabilite prin STAS 11617/1990. Pentru utilajele şi instalaţiile care prezintă risc din punct de vedere al expunerii la zgomot s-au făcut măsurători de către instituţii autorizate şi s-a stabilit nivelul de zgomot prin atestate tehnice emise pentru fiecare obiectiv şi zona unde se consemnează factorul de risc, post de comandă sau mediu înconjurător. entru mediile expuse zgomotului nu s-au înregistrat puncte de risc de

ietăţii s-au registrat 11 puncte de risc privind expunerea la zgomot dintre care 6

instalaţi tate mobila, puncte de

nalizate se află

gomotului este

Pexpunere la zgomot peste pragul admis de standard.

3.-Măsurarea valorilor surselor de poluare prin zgomot

existente în cadrul firmei. Din evaluările şi măsurătorile făcute la nivelul soc

îni cu amplasament fix şi 5 utilaje cu activi

risc la care valorile măsurate se situează la nivelul sau peste nivelul prevăzut de stat. Toate punctele de risc s-au înregistrat la postul de comandă. Zgomotul de mediu atât pentru utilajele şi instalaţiile asub limitele prevăzute. [4]

De asemenea pentru mediul de lucru sub circulaţie nivelul z sub cel admis determinat şi de reducerea regimului de

280

viteză datorat restricţiilor impuse atât prin proiectele de execuţie cât şi de normativele în vigoare. În tabelul 1 sunt prezentate prin măsurători atestate nivelul zgomotului la punctul de comandă pentru instalaţiile şi utilajele care prezintă risc de expunere la zgomot.

Organis r

Tabelul 1

Utilajul s-auSeria at

instalaţia

Amplasa-ment m

autorizat numărul

Atestatului tehnic

a

măs

uVa

loar

ea

Sta

s

Staţia de mixturi u Buziaş RMECasfaltice Wiba 1) R-8159 /2004 70 70

Staţia asfaltic RI-365/2005 74 70 de mixturi

Nicolina Sănnico-lau Mare

ICECOM2)e

Staţia de mixturi asfaltice Nicolina Făget ICECOM RI-364/2005 70 70

Instalaţie pentru Sănnico-emulsie bituminoasă lau Mare ICECOM RI-366/2005 70 70

Centrală betoane Nicolina Iaşi Făget RMEC R-7085/2003 70 70

Instalaţie produc

minerale

ere agregate

Jena Est Timiş ICECOM RI-362/2005 70 70

Combi

bituminoase

na tratamente Mobil ICECOM RI-363/2005 76 76

Repartizor de mixturi asfaltice Mobil RMEC

R-8109/2004 Vogele S-

1800 83 85

Repartizor de mixturi asfaltice Mobil RMEC

R-8110/2004 Vogele S- 90 85

1800 Repartizor de mixturi asfaltice Mobil RMEC R-8111/2004 85 85 Demag,df14c Repartizor de mixturi asfaltice Mobil RMEC R-8112/2004

Demag,df100 85 85

281

1) Registrul român al Maşinilor şi Echipamentelor tehnologice de Cons

4.- Măsuri de aplicare a strategiei manageriale privind reducerea expunerii la zgomot

e l a r d eşi angaj rote un con legiv şi responsabilităţi pentru fiecare încât, p ităţ de că î

n ific a e t se reflecte în starea de sănătate a a

gramelor anuale, necesarul de resurse materiale s ngp el mana c i rit cs

rm deciz fer re cd r al alf

edeul p re l rms privind cap de şi ăa

legătură cu expunerea la zgomot, controalele medicale p cialitate , relevă e a a ora a 2).

trucţii. 2) Institutul de Cercetări pentru Echipamente şi tehnologii în Construcţii.

Începând dat, aspectul p

a stabilirecţiei m

raporturilocii este în

e muncă, întrcordanţă cu

parte, astfel

angaslaţ

jator ia în

igoare, cu obiective e parcursul desfăşur

mbolnăvire profesării activ ii, riscul accidentare în mun şi

ionalAtribuţiunile

valuarea riscurilor

ă să fie eliminat. şi resporebuie să

sabilităţile privind ident are şi

ngajaţilor. Aplicarea pro

i financiare pentru periodic la

rotecţia agerial, rea

ajaţilor se urmtualizând ş

ăreşte şi se regleazredefinind prio

ă are niv

e impun. ăţile

Traseul info aţional- este integ

ional reat în procesul

itor la elimina managerial

a risglob

ului e expunere la zgomot

irmei. Proc

imultane ngajaţilor.

rezentat a avantaju muncă

de a relevastarea de s

infonătate a

aţii acitatea

În eriodice de speuditiv (schem

ventualele fecţiuni ale an lizat ului

282

Sistemul de control şi reglare a stării de sănătate a angajaţilor.

paralel cu dotarea de noi mijloace de muncă se impun parametrii tehnici şi funcţionali cuprinşi în limitele stabilite de standard, iar în acelaşi timp se iniţiază şi acţiuni de atestare tehnică a fiecărui mijloc de muncă ce prezintă risc de expunere la zgomot.

rogramele anuale şi conceptul managerial au prevăzute acţiuni măsurare periodică sau în caz de eveniment a parametrilor care de esc pericolul de îmbolnăvire prin expunerea la zgomot, astfel ca în d ăşurarea procesului de muncă să se poată interveni în timp util şi real pentru diminuarea sau eliminarea surselor de poluare sau

Schema 2.

Dotare utilaje, instalaţii , mijloace Produse şi servicii

şi tehnologii

În

Pdefinesf

oferite

STAREA DE SĂNĂTATE A ANGAJAŢILOR

Raportul medical şi controale periodice

● Măsurile de protecţie, fonduri şi echipamente necesare

● Identific. surselor de zgomot ● Măsurarea, evaluarea şi comparare a parametrilor ● Valori măsurate, grupate

Managementul global al firmei Comitetul de sănătate şi securitate în muncă

PROGRAMUL ANUAL 2005 Privind măsurile de securitate şi sănătate în muncă

ACŢIUNEA DE REDUCERE A EXPUNERII LA ZGOMOT

283

284

pent rea echipamentului individual de protecţie, in cazul expunerii la zgomot.

5.- Efecte ale politicii manageriale înregistrate ca urmare a

red cerii riscu

n ef ogizarea firmei, la creşterea valorii şi a performanţei profesionale l-a avut asocierea cu concernul austriac STRABAG care s-a majorat capitalul social al firmei, ac Din punct de vedere al stării de sănătate al angajaţilor, aşa cum rezultă din raportul cabinetului medical de medicina muncii acreditat , nu s-a înregistrat nici un caz de afecţiune a auzului la cei 57 angajaţi care şi utilaje cu la zgomot. semnif între toate eleme e sistemu rselor umane, materi e, spe ementului global al firmei, care a condus la:

● reducerea stării de oboseală auditivă, disconfort, stres, deficit auditiv ireversibil, surditate, etc.

● e ina nalul care activează in pun ere la zgomo

● creş it a performan

avantaje economice ca urmare a unei mai bune utiliză

[ 1 ] Ha

Dr.ing. Liviu DÂMBOIU, director general, SC Drumco SA Timişoara Ing. Ius -Romul FURDUI, inspector de muncă, ITM Timiş

ru asigurarea măsurilor de protecţie a angajaţilor prin asigura

u lui de expunere la zgomot U ect incontestabil care a condus la retehnol

AG, prin esta devenind acţionar majoritar.

lucrează pe instalaţii risc de expunereicativă interacţiuneaÎn acest sens este

ntele componente al lui de muncă, resucifice managale şi financiare utilizat

lim rea incapacităţii de muncă la persoctele de risc cu expun t.

terea randamentului angajaţilor şi implicţelor firmei.

● ri a fondului de timp productiv al fiecărui angajat care activează în punctele evaluate.

Bibliografie ns-Horst Konkolewsky, directorul AESSM, interviu

[ 2 ] Directivele Europene 89/106 CEE şi 98/37 CEE [ 3 ] Legea nr.90/1996, republicată în M.O. nr.47/29.01.2001 [ 4 ] STAS 11617-90, Metode pentru determinarea nivelului de zgomot şi limitele admisibile, Institutul Român de Standardizare, Bucureşti, 1990

tin

ANALIZA ZGOMOTULUI PRODUS ÎN PROCESUL TEHNOLOGIC DE PRELUCRARE A METALELOR PRIN DEFORMARE PLASTICĂ LA CALD - FORJARE - - RISCURI ŞI IMPACT ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUC

NG

ure to loud noises at the workplace can ause i ring damage. This may lead to serious accidents

ions expose y don’t use

entioned,

sources by taking technical and organizational measures, by lth

1.Introducere

Zgomotul este perceput de auzul omului ca un sunet nedorit. Sunetul este senzaţia auditivă provocată de vibraţia acustică a particulelor unui mediu elastic în jurul unei poziţii de echilibru.

RĂTORILOR-

ing. Vasile ISAI

THE ANALYSIS OF NOISE LEVEL IN METALS PROCESSITHROUGH PLASIC DISTORTION AT HIGH TEMPERATURES -RISKS AND IMPACT ON THE WORKERS’ HEALTH STATE-

Unprotected exposc rreversible heaor to other health problems. People having certain profess

, if thethemselves to the risk of becoming completely deafproper protection. This category of professions above mincludes: stokers, forgers etc. In this case, deafness is a direct consequence of a prolonged exposure to different levels of high acoustic pressure.The employer must remove or isolate these noise-

akingminstructing the workers and by continuously monitoring their heastate.

285

Urechea captează aceste braţii şi celulele ciliate situate în rechea internă transformă aceste vibraţii în impulsuri nervoase care se ansmit la creier, unde sunt analizate şi transformate în senzaţii

acustice. Celulele ciliate în numă de circa 24.000, sunt esenţiale pentru auz, ele nu se pot regene , distrugerea lor fiind ireversibilă. Vibraţiile mediului elastic provoacă variaţie a presiunii atmosferice şi amploarea acestei variaţii determin ărimea zgomotului exprimat prin nivelul de presiune acustică. Zgomotul se distinge prin mărime şi frecvenţă. Nivelul de zgomot se mă ară în decibeli. Sunetele situate în gama de frecvenţe de la aprox. 20 la 20.000 hertzi (Hz) constituie

area in t ţă

t se numeşte decibel ponderat A ( dB(A) ).

Nivelurile de zgomot nu se însumează aritmetic, ci netele, frecvenţe mai mici de 20Hz şi ultrasunetele

frecvenţe mai mari de 20.000 Hz, nu sunt perceptibile de către urechea or , de e. Se

adusă în ă.Dacă o

persoan

viutr

r ra oă m

so

câmpul auditiv, domeniu care se îngustează odată cu înaintvârstă. Urechea umană este mai sensibilă la frecvenţe medii decât lacele joase şi înalte, motiv pentru care instrumentele de măsură sundotate cu un filtru numit „ de pondere A” al cărui răspuns în frecveneste identic cu al urechii. Unitatea de măsură pentru nivelul de zgomoperceput de auzul uman

logaritmic.Infrasu

umană.Urechea reprezintă o structură de amplificare a sunetelprotecţie şi de rezonanţă, prin părţile sale externe şi interncunoaşte faptul că unda acustică care intră în ureche este trsenzaţie sonoră pe creier în mai puţin de 20 miimi de secund

ă petrece un anumit timp într-o ambianţă zgomotoasă, după revenirea într-o ambianţă liniştită sunetele i se vor părea atenuate, propria voce i se va părea îndepărtată, având impresia că urechile sunt astupate. Este prima fază de afectare a auzului. Este suficient ca urechea să fie expusă câteva ore la un zgomot intens pentru a scădea temporar funcţia auditivă, astfel funcţia auditivă normală este recuperată după o perioadă care variază între 12 şi 36 ore funcţie de individ şi durata expunerii. Când pierderea auditivă este temporară, vorbim de oboseală auditivă. Dacă expunerea la zgomote se prelungeşte, fără o protecţie a urechii, pierderea auditivă nu va mai fi recuperată în totalitate şi in timp se transformă în pierdere auditivă permanentă care poate evolua până la surditate.

unerii la zgomot în sectoarele de

constitui

2. Riscurile expprelucrare a metalelor prin forjare

Expunerea neprotejată la zgomote puternice, la locul de muncă, poate cauza vătămări ireversibile ale auzului, putând

286

factor c

are contribuie la producerea de accidente de muncă şi la apariţia altor probleme de sănătate. În domeniul industriei grele există multe activităţi care presupun lucrul în condiţii de zgomot, lucrătorii fiind expuşi nu numai zgomotului produs de propria activitate ci şi zgomotului ambiental, sau de fond provenind de la alte activităţi. Cele mai importante surse de zgomot în sectoarele de prelucrare a metalelor prin forjare sunt : - ciocane de forjare liberă autocompresoare; - ciocane matriţoare cu aer; - cuptoare de încălzire a metalului, cu gaz metan ; - prese mecanice de forjare; - prese hidraulice; - ventilatoare de aer;

Unele profesii prezintă un risc de surditate profesională pentru cei care le practică în condiţii neprotejate, cum sunt: fochiştii, forjorii, presatori de metale, etc.,. Surditatea profesională este consecinţa unei expuneri prelungite la niveluri de presiune acustică ridicate. Este o surditate de percepţie datorată degradării nervului auditiv. Urechea primeşte unde sonore dar nu mai are posibilitate să le convertească în flux nervos pentru a le trimite la creier.

Se disting, astfel, trei etape :

- în prima etapă lucrătorul nu realizează declanşarea afecţiunii deoarece este atinsă numai zona frecvenţelor centrate pe 4000 Hz, foarte fragilă, pierderea auditivă însemnând 30 - 40 decibeli. Nu este încă afectată zona conversaţională axată pe frecvenţele 500 - 2000 Hz.

- în a doua etapă pierderea auditivă creşte până la 60 sau 70 dB(A), frecvenţele conversaţionale sunt atinse şi lucrătorul devine "tare de ureche", el nu mai înţelege distinct ceea ce i se spune, fapt ce poate duce la producerea unor accidente de muncă. În aparatul auditiv apar tulburări uşoare cum ar fi şuierături şi senzaţia de urechi înfundate.

- în a treia etapă pierderea auditivă creşte până la 100 sau 110 dB(A), când se constată o pierdere sensibilă a audierii vocii, instalâniremediab e. Acest traumatism nu poate fi remediat prin intervenţii chirurgicale, iar protezele auditive acoperă

du-se surditatea profundă, fapt ce implică distrugerea ilă a celulelor ciliate ale urechii intern

doar parţial pierderea auditivă.

287

3. Măsurarea zgomotului receptat de lucrătorii din sectoarele de prelucrare a metalelor prin forjare şi impactul asupra stării lor de sănătate

Măsurările de zgomot au fost efectuate în sectoarele de prelucrare a metalelor prin forjare, la doi agenţi economici din judeţul Bihor, S.C. PREMAGRO S.A. Oradea respectiv la S.C. METALUL MESA S.A. Salonta. A fost utilizat un aparat electronic tip ELV 4886 cu afişaj digital al valorilor nivelului de zgomot în dB(A), cuplat la un laptop cu program de afişare grafică a valorilor măsurate. Evaluarea nivelului de zgomot se face prin afişare directă a valorilor minime şi maxime pe durata expunerii aparaturii în mediul de muncă.

Au fost efectuate determinări distincte, în apropierea utilajelor specifice procesului tehnologic de forjare, pe traseele de deplasare în sectorul de forjă şi pe aleea de deplasare din curtea societăţii.

Fig. M1 - Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la mijlocul halei

din cadrul SC PREMAGRO SA

288

Fig. M2 - Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la intrarea in hala

din cadrul SC PREMAGRO SA

Fig. M3 - Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, lângă ciocanul

matritor de 3 tf din cadrul SC PREMAGRO SA

289

Fig. M4 - Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, lângă pre RO SA

sa de 3 tf din cadrul SC PREMAG

Fig. M5 -Graficul zgomotului înregistrat în curte, la intrarea în sediul

inistrativ din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta adm

290

Fig. M6 culaţie,

la in ra 00 tf –RFURT, din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

-Graficul zgomotului înregistrat în curte, pe aleea de cirtE

rea în hala de debitare prin forfecare cu presa de 5

Fig. M7 -Graficul zgomotului înregistrat în hala de debitare prin

forfecare, lângă presa de 500 tf –ERFURT, din cadrul Salonta SC METALUL MESA SA

291

Fig. M8 - Graficul zgomotului înregistrat la intrare în hala forjă, la aprox.

8 m de ciocanul matriţor de 3 tf din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

Fig. M9 – Gr rox. 3 m de

ciocan ără, din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

aficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la apul matriţor de 3 tf şi cuptorul de încălzire cu flac

292

Fig. M10- Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la aprox. 3 m de

presa de 250 tf din cadrul SC METALUL MESA Salonta SA

Fig. M11- Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la aprox 4 m de ciocanul matriţor de 6,3 tf, presa de 400 tf şi 2 cuptoare de incălzire

din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

293

Evaluând rezultatele evidenţiate în graficele prezentate, constatăm următoarele valori maxime ale nivelului de zgomot :

Fig. M1: - 110 dB(A); Fig. M2: - 89 dB(A);

Fig. M3: - 111 dB(A); Fig. M4: - 106 dB(A);

Fig. M5: - 80 dB(A); Fig. M6: - 93 dB(A);

Fig. M7: - 102 dB(A); Fig. M8: - 107 dB(A);

Fig. M9: - 108 dB(A); Fig. M10 - 106 dB(A);

ţilor stipulează următoarele:

Art. 594 din N.G.P.M. -ed. 2002 :" Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este de 87 dB(A).”

Art. 607 din N.G.P.M. -ed. 2002 :" Acolo unde expunerea personală zilnică a unui angajat depăşeşte 85 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa :

a) trebuie identificate cauzele nivelului ridicat şi angajatorul trebuie să stabilească şi să aplice un program de măsuri de natură tehnică şi/sau de organizare a activităţii în vederea reducerii expunerii angajaţilor la zgomot;

b) Angajaţii şi reprezentanţii acestora trebuie să primească informa

e expunerea pe ate fi redusă sub val de 85 dB(A), trebuie să se asigure examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi periodic (cel puţin o dată pe an) de către medic sau de altă persoană calificată sub responsabilitatea unui

Fig. M11 - 109 dB(A);

Prevederile legale privind expunerea la zgomot a angaja

ţii adecvate privind nivelul ridicat şi măsurile luate."

Art. 6 muncă und11 din N.G.P.M. -ed. 2002 :" La locurile de rsonală zilnică la zgomot a angajaţilor nu po

oarea

294

medic. Scopul verificării trebuie să fie diagnosticarea deteriorării auzului din cauza zgomotului şi conservarea auzului ."

Urmare apariţiei H.G. 261/2001 şi a verificărilor medicale privind expunerea lucrătorilor la zgomot, la cele două societăţi comerc

2001- 200forjare s

anul

z profesi-

de auz profesi-

onale declara

cuzii)

iale din judeţul Bihor, s-au evidenţiat următoarele cazuri:

- la prima societate, efectuându-se controlul medical între anii5 la lucrători din sectorul de prelucrare a metalelor prin

-au diagnosticat următoarele:

Nr. lucrători

Nr. lucrători

Cu pierdere

Cu pierdere

Boli profesi

examinaţi găsiţi cu pierdere

de aune

de auz onală onală -te (hipoa-

2001 45 16 4 12 4 2002 50 20 4 16 4 2003 48 20 4 16 4 2004 42 18 2 16 4 2005 42 18 2 16 4

- la a doua societate, efectuându-se controlul medical între anii 2001- 2005 la lucrători din sectorul de prelucrare a metalelor prin forjare s-au diagnosticat următoarele:

anul Nr. lucrători examinaţi

Boli profesionale declarate (hipoacuzii)

2001 80 33 2002 80 33 2003 75 33 2004 73 33 2005 72 33

295

4. Principii generale privind managementul zgomotului la locul de muncă

r predictive de risc

Odată cu începerea lucruluiîntr-un loc de muncă organizat, managementul zgomotului trebuie să capete un caracter activ. Acesta poate fi privit ca un proces în şase faze:

I. Evaluarea - riscurile legate de zgomot trebuie evaluate de către angajator, măsurînd nivelurile de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii cu evidenţierea elementelo ( presiune acustică de vîrf, nivel de expunere zilnică la zgomot şi nivel de ex e săpt ală la zgomot ).

Ex cră go uie u se accent pe următoarele a

- nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expun

gomot cu caracter impuls sau de impact, precum şi

ventu tea apar nţei lucră ului la un grup de risc

articu

şi vibraţii, precum şi dintre

mo ototo ma

hea) ut te în scopuri profesion

urile pe securitatea şi sănătatea lucrătorilor rezultând

unerea stora în situaţia de a n tea percepe

emnalele acustice de avertizare sau de alarmare;

puner ămîn

punerea lu torilor la zspecte:

mot treb evaluată, p nându-

ere la

z de

e alita tene tor

p lar;

- efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultând

din interacţiunea dintre zgomot

zgo t şi substanţe xice (substanţe care pot vătă

urec iliza ale;

- risc ntru

din p ace u pu

s

296

- prelungirea expunerii la zgomot peste programul normal de

lucru, pentru care răspunderea revine angajatorului;

crătorii, prin măsuri tehnice şi organizatorice. Producerea zgomotului trebuie eliminată, oriunde este posibil.

rea de măsuri pentru prevenirea expunerii lucrătorilor la zgomot, în condiţiile în care purtarea echipam

ilor faţă de zgomot, prin utilizarea unor măsuri tehnico-organizatorice, presupune trei paşi:

1. combaterea zgomotului la sursă prin măsuri de genul

II. Eliminarea - Angajatorul este obligat să îndepărteze surselor de zgomot, la care sunt expuşi lu

Aceasta se poate obţine prin schimbarea tehnologiei pe fluxul de fabricaţie, eliminând echipamentele tehnice care produc zgomot. Acolo unde acest lucru nu este posibil, zgomotul va trebui combătut.

III. Combaterea - adopta

entului individual de protecţie trebuie să constituie o ultimă soluţie. Protecţia lucrător

:

- utilizarea unor echipamente tehnice care emit mai puţin zgomot

a zgomotului sau izolarea componentelor care vibrează;

-efectuarea întreţinerii preventive, pe măsură ce piesele compon

uncii;

, conforme cu tehnologii actuale evoluate;

- atenuare

-amplasarea de atenuatoare de zgomot;

ente se uzează nivelul de zgomot poate creşte.

2. măsuri colective, incluzând organizarea m

plicând semnal

incinte şi ecrane fonoizolante;

- izolarea procedurilor care implică emisie de zgomot;

- restricţionarea accesului în zonele zgomotoase aizarea de securitate prin panouri şi tăbliţe avertizoare;

- atenuarea propagării zgomotului aerian, prin utilizarea de

297

- utilizarea de materiale fonoabsorbante, pentru reducerea sunetelor reflectate;

- combaterea zgomotului şi a vibraţiilor care se propagă prin sol, prin utili

ât desfăşurarea acestora să afecteze un număr cât mai mic de lucrători;

i.

zarea unor măsuri de amortizare (dale flotante) ;

- organizarea lucrului în aşa fel încât timpul petrecut în zonele zgomotoase să fie limitat;

- planificarea activităţilor producătoare de zgomot, astfel înc

- implementarea unor programe de lucru prin care se ţine sub control expunerea la zgomot.

3. mijloace individuale de protecţie a auzulu

ate ca ultimă soluprincipii

e activitate, cât şi tip tibile cu

de a alege, dintre d rtabil;

utilizare, păstrare şi întreţinere a antifoanelor.

himbă în mod frecvent angajatorul trebuie să revadă adesea evaluarea riscurilor şi să a

Mijloacele individuale de protecţie a auzului trebuie utilizţie. Atunci când sunt utilizate, trebuie respectate următoarele

:

- antifoanele trebuie purtate efectiv, iar utilizarea acestora trebuie impusă şi urmărită;

- antifoanele trebuie să fie adecvate atât genului dului şi nivelului de zgomot, şi să fie compa

restul echipamentului de protecţie;

- lucrătorilor trebuie să li se asigure posibilitateaiferite antifoane corespunzătoare, pe cel mai confo

- trebuie asigurată instruirea privind modul de

IV. Revizuirea - Atunci cînd specificul muncii se sc

ducă în mod corespunzător, amendamente privind măsurile pentru combaterea zgomotului.

298

V. Instruirea - Instruirea are un rol important în combaterea efectelor zgomotului. De instruire trebuie să beneficieze atît managerii, astfel încât aceştia să-şi îndeplinească sarcinile privind controlul nivelulu

precum şi măsurile de combatere, în vederea minimizării expunerii la zgomot

Instruirea trebuie să aibă un caracter cât mai specific cu putinţă deoarec

e acordată

şi monitorizare - Lucrătorii au dreptul la control l include testarea audiom specifice privind păstrarea evidenţelor medicale individuale şi punerea informaţiilor la dispoziţ

Cunoştinţele rezultate din procedura de control medical trebuie utilizate

omotului asupra sănătăţii în muncă a angajaţilor.

a măsurilor de reducere a expunerii la zgomot !

BIBLIOGRAFIE

uncii, Norme Generale de Protecţia Muncii, Bucureşti, 2002.

Urbanism „Ion Mincu” – UAUIM Bucureşti , Normativ privind Protecţia la Zgomot, Bucureşti 2003.

i de zgomot şi ţinerea evidenţelor, cît şi lucrătorii, care trebuie să cunoască cum şi de ce trebuie săutilizeze echipamentul de lucru,

.

e lucrătorii sunt adesea policalificaţi, utilizând multe unelte diferite. Ei trebuie să ştie cum să minimizeze expunerea lor la zgomotul provenit de la fiecare dintre acestea. O atenţie specială trebui

lucrătorilor noi.

VI. Control medical medical adecvat . Acolo unde controlul medicaetrică preventivă, există anumite cerinţe

ia lucrătorului şi a persoanelor certificate pentru monitorizarea stării de sănătate.

pentru revizuirea evaluării riscurilor şi a măsurilor de combatere a efectelor zg

Angajatori, implicaţi-i pe lucrători în implementare

[1] Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia M

[2] Universitatea de Arhitectură şi

[3] Directiva Consiliului 89/188/CEE din 12 mai 1986 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul de muncă.

299

[4] Dire

mare plastică la cald prin forjare, Bucureşti 1995.

r de muncă, Inspectoratul Teritorial de Muncă al judeţului Bi

ctiva Parlamentului European şi a Consiliului 2003/10/CEE din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici ( zgomot).

[5] Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii, Norme specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea metalelor prin defor

[6] Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii, Prescripţii minime pentru semnalizarea de securitate şi /sau de sănătate la locul de muncă , Bucureşti 1999.

Ing. Vasile ISAI, inspectohor.

300

E ŞI ÎN LOCURILE DE MUNCĂ CU SOLICITARE NEUROPSHIHICĂ ŞI

ĂPERI CU CALCULATOARE, GHIŞEE UNDE SE LUCREAZĂ CU PUBLICUL)

ing. Gavril JUDEŢ

THE STUDY OF THE NOISE LEVEL IN FACTORIES THAT USE ROLLING MILLS AND AT WORKING PLACES WITH A HIGH PSYCHONEURAL AND PSYCHOSENSORY SOLICITATION(OFFICES, COMPUTER ROOMS, WICKETS)

The human being is living in a world of sounds and noises. Most of the human activities produce noises, therefore the noise is part of the working environment, respectively of the working system. A high productivity is achievable only through an adequate working environment, which involves a noise level not harmful for the health of the employees(the term is medically known as “noise disease”, which affects the nervous and hearing system).

1.POLUAREA FONICĂ

Omul trăieşte în lumea sunetelor şi zgomotului. Sunetul se

defineşte prin vibraţiile mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv.

Zgomotul este definit ca un sunet puternic, necoordonat sau nedorit.

Sunetul este senzaţia auditivă provocată de vibraţia acustică a particulelor unui mediu elastic în jurul unei poziţii de echilibru.

STUDIUL NIVELULUI ZGOMOTULUI ÎN UNITĂŢILE UNDE SE UTILIZEAZĂ MORI CU BIL

PSIHOSENZOREALĂ DEOSEBITĂ (BIROURI, ÎNC

301

Unitatea de măsură a intensităţii sunetelor este decibelul (dB). Este o unitate de măsură relativă, având ca bază logaritmul raportului dintre intensitatea zgomotului dat a de referinţă, stabilită convenţional ca fiind presiunea vib ţiilor sonore de 0,0002 dine/cm şi care a fost considerată ca limita de jos a sunetelor auzibile de către om.

Ţinând seama de scara lo că, înseamnă că sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 dB repre intă deplasarea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intensităţii.

Omul percepe sunete cu o cvenţă între 16 şi 20.000 vibraţii (de

e

siv pentru organismul

de durere, iar de 150 rmenul de moarte

netele puternice su o raritate, zgomotul este slab

e la locurile de muncă

75,

dimensiunea suprafeţelor şi a

volumului d

ălţimea încăperii (2,6 m) şi volum de lucru/persoană

zoreală crescută şi deosebită.

şi intensitatera

garitmiz

frepe secundă (Hz) şi cu o intensitate între 0 şi 120 dB10.000.000.000.000 ori peste pragul minim).

Zgomotul produs de o convorbire se situează între limitele d30 şi 60 dB.

Nivelul de 20-30 decibeli este inofenuman, acesta este fonul sonic normal.

Sunete de 130 decibeli provoacă senzaţiadecibeli este insuportabil (în secolele trecute exista tesub clopot).

În natură su ntşi de obicei de scurtă durată.

2.1. Evoluţia limitei maxime admis

pentru expunere zilnică la zgomot în legislaţia românească

Normele Republicane de Protecţie a Muncii, ediţia 19precizau limita maximă admisă a zgomotului ca fiind 90 dB(A), (Art.517), la fel şi Normele Generale de Protecţie a Muncii ediţia 1996 (Art.475).

Normele Generale de Protecţie a Muncii ediţia 2002 precizează limita maximă admisă a zgomotului 87 dB(A) (Art.594), în spiritul legislaţiei europene.

2.2. Înălţimea clădirilor,e lucru

Normele Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002

reglementează în(10 m3) pentru locurile de muncă cu solicitare neuropshihică şi psihosen

302

2.3.Limitele maxime admise pentru zgomot la locurile de muncă cu solicitare neuropshihică şi psihosenzoreală crescută şi deosebită

Locurile de muncă cu solicitare neuropshihică şi

psihose

ximă admisă a zgomotului este 60 dB(A).

ITĂ, CALCAR ŞI CIMENT

nzoreală deosebită (birouri, încăperi cu calculatoare, ghişee unde se lucrează cu publicul, cabinete medicale, săli de studiu, clase, amfiteatre, biblioteci etc.) limita ma

3. ZGOMOTUL MĂSURAT LA MORILE DE MĂCINAT BAUX

Graficul zgomotului înregistrat la morile de măcinat bauxită

din cadrul SC CEMTRADE SA Oradea

303

Graficul zgomotului înregistrat în încăperea operatorilor morilor de

măcinat bauxită din cadrul SC CEMTRADE SA Oradea

Graficul zgomotului înregistrat la morile de măcinat calcar din cadrul SC HOLCIM SA Aleşd

304

Graficul zgomotului înregistrat la morile de măcinat ciment

din cadrul SC HOLCIM SA Aleşd

Graficul zgomotului înregistrat în incinta unităţii, în faţa halei unde sunt amplasate morile de măcinat calcar din cadrul SC HOLCIM SA Aleşd

La SC HOL omotul produs de morile de măcinat calcar, ciment ş bauxită este mai mare de 87 dB, ajungând la valori maxime de 102 – 104 dB.

Concluzii:

CIM SA şi SC CEMTRADE SA zgi

305

Chiar şi în afara halelor unde sunt amplasate morile de măcinat calcar, ciment şi bauxită zgomotul are valoare mai mare de 87 dB, ajungând la valori maxime de 90 dB;

La SC CEMTRADE SA zgomotul produs de morile de măcinat bauxită în încăperea unde operatorii stau ajunge până la valori de 90 dB ;

Aceste unităţi cunosc riscurile generate asupra lucrătorilor de zgomotul produs de morile de măcinat calcar, ciment şi bauxită.

Morile sunt amplasate în hale, însă doar la SC HOLCIM SA s-a redus expunerea lucrătorilor la zgomot prin îmbunătăţirea organizării muncii şi amenajării locurilor de muncă, respectiv morile sunt supravegheate fără a fi nevoie ca aceştia să fie prezenţi în hala morilor.

Cele două unităţi acordă echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului, cum sunt antifoanele de uz extern sau intern.

Măsuri de reducere sau eliminare la sursă a zgomotului nu credcă sun ceste echipame altă tehnologie de măcinat pentru aceste

4. ZGOMOTUL MĂSURAT ÎN LOCURILE DE MUNCĂ CU SOLICITARE NEUROPSHIHICĂ ŞI PSIHOSENZOREALĂ DEOSEBITĂ (BIROURI, ÎNCĂPERI CU CALCULATOARE, GHIŞEE UNDE SE LUCREAZĂ CU PUBLICUL)

t posibile în acest moment, decât dacă vor fi înlocuite a

nte tehnice cu altele mai performante sau se va folosi osubstanţe.

Graficul zgomotului înregistrat în încăperea unde îşi desfăşoară

activitatea serviciul SSM din cadrul ITM Bihor

306

Graficul zgomotului înregistrat în încăperea unde îşi desfăşoară

activitatea serviciul Carnete de muncă din cadrul ITM Bihor

Graficul zgomotului înregistrat în Biroul PM din cadrul SC PREMAGRO SA

307

Graficul zgomotului înregistrat în Biroul PM din cadrul SC HOLCIM SA Aleşd

din ca lonta

Grafic l PM ul zgomotului înregistrat în Biroudrul SC METALUL MESA SA Sa

308

Concluzii: Limitele maxime admise pentru zgomot la locurile de muncă cu

solicitare neuropshihică şi psihosenzoreală crescută şi deosebită (birouri, încăperi cu calculatoare, ghişee unde se lucrează cu publicul) conform legislaţiei în vigoare este de 60 dB. În încăperile unde se desfăşoară astfel de activităţi (activitatea de securitate şi sănătate în muncă, activitatea cu publicul la ghişeul unde se preiau documente privind relaţiile de muncă a agenţilor economici din cadrul ITM Bihor, zgomotul înregistrat este peste valoarea de 60 dB, ajungând chiar la valori maxime de 74 dB. Acelaşi lucru s-a constatat şi în birourile unităţilor unde s-au efectuat măsurători de zgomot (SC HOLCIM SA, SC CEMTRADE SA, SC PREMAGRO SA, SC METALUL MESA SA) ajungând chiar la valori maxime de 75 dB. La proiectarea şi amenajarea acestor spaţii nu s-a ţinut cont deălţimea minimă a încăperii (2,6 m), volumul de lucru necesar fiecărui

lucrător din ac ţii lucrând un număr mare de sa e tehnice (computere etc.) producătoare de zgomot.

La fel nu s-a ţinut cont ni sursele exterioare de zgomot pentru situaţiile când acestea sunt amplasate în vecinătatea locurilor unde se desfăşoară procese tehnologice, pentru ca aceste încăperi să fie izolate fonic.

BIBLIOGRAFIE -Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 - Republicare (M.O.

nr.47/29.01.2001); -Normele generale de protecţia muncii ediţia 2002 (Aprobate

prin Ordinul nr.933/25.11.2002 al MSF şi nr.508/25.11.2002 al MMSS, M.O. nr.880/06.12.2002);

-Manual pentru învăţământul universitar, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996;

în

ea încăpere (10 m3) în cele mai multe situalariaţi cu un număr mare de echipamentel

ci de

309

AND COMPOUND FODDER PRODUCTION UNITS aring is considered to be “the most common irreversib

in 10 economic units and the results showed that noise le

e cheie: zgomot, factor de risc, limita de expunere personală ă, limita maximă admisă, sonometru.

1. Introducere

Zgomotul profesional reprezintă un complex de sunete cu intensităţi şi înălţimi variate, cu caracteristici diferite (impulsive, pure audibile) ritmice sau aritmice, produse continuu de maşini, instrumente

RISCURILE EXPUNERII ANGAJAŢILOR LA ZGOMOT ÎN UNITĂŢILE ECONOMICE DE RECEPŢIONARE, CONSERVARE, PĂSTRARE ŞI VALORIFICARE A PRODUSELOR AGRICOLE ŞI ÎN CELE DE PRELUCRARE, PĂSTRARE, INDUSTRIALIZARE ŞI LIVRARE A FURAJELOR

Elena BANU, Mihail MÂNDRU

THE RISKS OF WORKING UNDER NOISE CONDITIONS IN CEREAL SILOS

oise-caused loss of heN

le professional disease” in Europe. This paper wants to show the negative impact of noise on the workers’ health and to establish a set of measures for preventing the actions of this risk factor. To this effect, an analysis was conducted regarding noise measurements at work places

vels were above the maximum admitted limit in the majority of these work places.

Cuvintzilnic

310

aparate sau discontinuu de mijloac e de transport, vocea omenească în timpul activităţii profesionale [1]. Pierderea auzului indusă de zgomot este considerată ca fiind încă cea mai comună boală prof ională din Europa, reprezentând circa o treime din totalul bolilor profesionale. De asemenea, pierderea auzului este în acelaşi timp, una d cele mai costisitoare boli. Un studiu efectuat în Germania a arătat c e datorate zgomotului se situează pe locul al doilea, având cea ortantă pondere (după silicoză), în cheltuielile efectuate an l pentru acoperirea costului pensiilor de invaliditate şi a c turilor de reabilitare, însumând

ai mult

ecum şi creşterea presiunii sanguine. Alte efecte psihologice induse de acest factor de risc în afară de

la: boli cardiace, angină pectorală, ă, ulcere stomacale, contracţii

are şi

mun

ra sănătăţii. e

ga , aproximativ 120 milioane de

ngajaţ l glob pământesc prezintă dificultăţi auditive invalida

el

es

intre ă bolil mai impua

osaproximativ 160 milioane Euro.

2. Efectele zgomotului asupra sănătăţii omului

De fapt, prezenţa zgomotul în muncă poate costa mdecât pierderea auzului. Astfel, expunerea la zgomot are efectenegative asupra sistemului cardiovascular, provocând descărcareaadrenalinei, asociată stresului, pr

tulburările auditive, se referăhipertensiune arterială, digestie încetinitmusculare care provoacă spasme şi crampe, tulburări funcţionale cproduc boli organice, dereglări ale sistemelor neurovegetative circulatorii. Aceasta înseamnă că zgomotul la locul de muncă, chiar la niveluri scăzute, poate fi un factor care generează stresul legat de

uncă. m Expunerea la zgomot la locul de muncă măreşte riscul de accidentare, fiind cunoscut faptul că niveluri ridicate de zgomot creează dificultate de percepţie auditivă şi de comunicare între persoane la locul de că. Zgomotul poate, de asemenea interacţiona cu alţi factori de risc din mediul de muncă, de exemplu cu substanţele chimice periculoase, mărind prin acţiunea combinată a acestora, impactul negativ asup Studiile efectuate au arătat că zgomotul constituie o ameninţarserioasă, dar încă subestimată pentru milioane de lucrători din întreaume. Astfel, se estimează faptul căla i de pe întregu

nte. În acest sens, Hans-Horst-Konkolewsky, directorul Agenţiei

Europene pentru Sănătate şi Securitate în Muncă, cu sediul la Bilbao, a arătat cu ocazia lansării la nivel european a campaniei referitoare la

311

zgomotul la locul de munca, faptul că o treime din lucrătorii Europei, reprezentând aproximativ 60 milioane de salariaţi sunt expuşi la

persoane, reprezentând 12-15% din opulaţia activă, sunt supuşi la un nivel de zgomot mai mare de 85

dB(A). Din datele prezentate în tabelul 1, privind morbiditatea

profesio

condiţiile de muncă zgomotoase mai mult de un sfert din timpul lor de lucru. De asemenea, s-a estimat faptul că, circa 40 milioane de lucrători din Spania sunt expuşi la zgomot, cel puţin jumătate din timpul lor de lucru [2].

Alte analize bazate pe efectul negativ al zgomotului asupra sănătăţii angajaţilor au relevat faptul că în Statele Unite ale Americii, aproximativ 30 de milioane sunt expuşi în fiecare zi de muncă la un nivel de zgomot superior valorii de 85 dB(A). În Germania şi în alte ţări dezvoltate, 4 - 5 milioane de p

nală în România şi raportate Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, a reieşit faptul că în ţara noastră există un număr total de 321.611 angajaţi expuşi la zgomot. Numărul cazurilor noi declarate ca boli profesionale, determinate de expunerea la zgomot a înregistrat o continuă creştere în ultimii 10 ani [1].

Tabelul 1 Anii de observaţie Număr de cazuri

1993 59 1994 56 1995 159 1996 337 1997 395 1998 211 1999 386 2000 386 2001 696 2002 892 2003 292 2004 258

Numărul mare de cazuri înregistrat în anul 2004 cuprinde atât surditate profesională: 73 cazuri cât şi hipoacuziile profesionale: 185 cazuri. În anul 2004, hipoacuziile au fost produse după o perioadă de expunere profesională medie de 21,48 ani, iar surditatea profesională după 23,27 ani.

312

Cele mai numeroase cazuri de hipoacuzie şi surditate cauzate de expunerea la zgomot s-au înregistrat în judeţele Alba (39 cazuri), Brăila (30), Harghita (24) şi Cluj (23).

3. Boli profesionale cauzate de expunerea la zgomot

a de 4.096 Hz, cu peste 30 dB(A) inclusiv, după aplicarea corecţie

-1000-2001 Hz), după aplicarea corecţiei de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilasimetrică

4. Cadr european [3] 4.1 Obi generale: o Sens a angajatorilor şi a angajaţilor în lupta împotriva

zgom la locul de muncă şi cunoaşterea mijloacelor de com eficientă pentru aceasta;

o Prom a prevenirii zgomotului din fa proiectare a echi or tehnice;

o Dete ea producătorilor de echipamente tehnice să se anga n acţiunea pentru realizarea celor mai bune cond ucru;

Zgomotul devine un factor etiologic principal în apariţia hipoacuziei şi surdităţii profesionale când depăşeşte limita maxima admisă pentru expunerea profesională zilnică la zgomot de 87 dB(A) admisă în ţara noastră. Hipoacuzie profesională reprezintă scăderea permanentă (de etiologie profesională) a pragului auditiv (deficit auditiv definitiv) la frecvenţ

i de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică, fără interesarea frecvenţelor conversaţionale. Surditatea profesională se poate defini prin scăderea permanentă (de etiologie profesională) a pragului auditiv (deficit auditiv definitiv) la frecvenţele conversaţionale, cu peste 25 dB(A) inclusiv, (media aritmetică a valorilor la 500

terală şi [1].

ul legislativ

ective

ibilizareotului

batere ovare za de

pamentelrminarjeze îiţii de l

o Reducerea zgomotului la locul de muncă, acţionând încă din faza de concepere;

o Asigurarea protecţiei individuale a angajatului împotriva zgomotului cu echipamente individuale de protecţie conforme şi adaptate.

313

4.2 Directivele europene ale căror cerinţe au fost armonizate:

o Directiva 86/188/CEE, numită „directiva zgomot”, se

torate expunerii la zgomot;

/686/CEE, apropie legislaţiile Statele membre

nerate de agenţi fizici, respectiv la zgomot; tiva 2002/44/CE privind cerinţele minime de securitate

erea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibraţi). Se consideră adecvată

ăsuri care să protejeze lucrătorii împotriva riscurilor generate de zgomot, dat fiind impactul

5muncă - tecţie a muncii (N.G.P.M.), ediţia 2002 - D

Ac cipalele măsuri de prevenire a producerii accidentprevenire a a sau diminuarea acţiunii factorilor de risc de ade muncde muncă - mediu de muncă).

referă la protecţia muncitorilor împotriva riscurilor da

o Directiva 89/392/CEE, numită „directiva maşini”, se referă la securitatea maşinilor şi specifică cerinţele ce trebuie respectate mai ales în privinţa zgomotului emis;

o Directiva 89privind echipamentele individuale de protecţie;

o Directiva 2000/14/CEE privind armonizarea legislaţiei statelor membre cu privire la zgomotul emis de echipamente utilizate în exterior;

Alte directive europene ale căror cerinţe fac referire la zgomot sunt:

o Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2003/10/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri ge

o Direcşi sănătate referitoare la expun

introducerea unor m

acestuia asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, în special deteriorarea auzului

. Reglementări naţionale privind zgomotul în mediul de Normele generale de pro

ispoziţii generale [4]

estea cuprind prinelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale. Măsurile de u ca scop eliminare

ccidentare şi/sau îmbolnăvire profesională existenţi în sistemul ă, proprii fiecărei componente a acestuia (executant- sarcină

mijloace de producţie-

314

şi psihosenzorială obişnuită pentru expunere zilnică la

zgomot este de 87 dB(A). Lneuropsihicexpunerea ăzute în tabelul următor:

Complem

lul

zgomot

Limita maximă admisă la locurile de muncă cu solicitare neuropsihică

imitele maxime admise la locurile de muncă cu solicitare ă şi psihosenzorială crescută şi deosebită, pentru

zilnică sunt cele prev

Tabelul 2 xitatea Locul de muncă Nive

uncii admis de

Lech,zdB(A)

Locuri muncă cu solicitare

şi psihoscrescut

are de încercări sau depanări

proceselor tehnologice

75 de Laborato

Cabine de supraveghere a neuropsihică

enzorială ă

Puncte vamale

Studiouri RTV şi cinematografice Cabine de comandă şi control (de

tament Ghişee unde se lucrează cu

pentru redactare în mass-media scrisă şi audio

ex.:dispecerat energetic, dispecerat mijloace de transport rutier, feroviar, naval)

Laboratoare pentru măsurări, cercetare, proiectare

Birouri, încăperi cu calculatoare Săli de tra

publicul, manipulare valori, cartare poştală

Încăperi

Cabinete medicale, săli de studiu, clase, amfiteatre, biblioteci

Locuri muncă solicitaneurop ipsihosendeosebit

trafic aerian

de cu

60

re s hică şi

zorială ă

Săli de operaţie şi tratament Ateliere de creaţie Săli de dirijare şi informare

50

315

Având în vedere faptul că zgomotul constituie un factor de risc, cu implicaţii negative multiple asupra sănătăţii lucrătorilor din unităţile economice în care se efectuează activităţi de recepţionare, conservare,

strare

ire necesare liminării sau diminuării acţiunii acestuia asupra sănătăţii angajaţilor şi

angajatorilor. De asemenea, un alt scop al lucrării este acrid nştientizare a angajaţilor cu efecte ve pe care le presupune zgomotul la locul de m

6. Analiza surselor de zgomot

ri şi în urilor se remarcă prezenţa zgomotului, pr chipam rilor de m )

mot următoarelor mijloace de pr

portoare

nt de tip

• uscătoare de • instalaţiile p • malaxor; • moara cu cio• maşini unelte.

pă şi valorificare a produselor şi de producere a nutreţurilor combinate, scopul acestei lucrării este de evidenţiere a acestui risc, precum şi de promovare a soluţiilor şi măsurilor de prevene

ela de a ica nivelul de co

le negatil angajatorilor şi privire la

uncă.

În silozurile fabricile de produceodus de euncă ( fig. 1; fig. 2

Se consideră oducţie:

de păstrare şi conservare a produselor agre a nutreţ

cole

entele şi instalaţiile tehnice specifice locu

ca surse de zgo

• transportoare cu • benzi transportoa• trans• elevatoare • instalaţii pe• utilaje

racleţi de 7, 9, 13 ţoli; re cu covor de cauciuc;

elicoidale;

u desprăr fuire, cicloane şi ventilatoare; ul tararelor, calibroarelor;

ereale; ce i macrodozare;ntru microdozare ş

cane;

316

Fig. 1- Siloz de cereale

317

Fig. 2- Utilaje specifice pentru

silozuri de cereale

7. Analiza determinărilor sonometrice Măsurătorile privind expunerile la zgomot au fost efectuate în

condiţii normale de lucru, când toate instalaţiile şi echipamentele tehnice de la silozurile de cereale şi fabricile de nutreţuri combinate

ţiune. Aceste determinări au fost efectuate cu sono 232-Brüel & Kjaer Precision Sound Level Meter

(S.C. Cerealprod S.A. Ga r 100; Digital Sound Meter 840028 Super Scie u - Fabrica de ulei); on egrator Brüel & Kjaer, model 2239 A, clasa de precizie A S.C. Prutul S.A. Galaţi -siloz Călăraşi).

Valorile determinărilor sonometrice efectuate la unităţile economice care efectuează activităţi de recepţionare, conservare, păstrare şi valorificare a produselor sunt prezentate în tabelul 3.

Tabel nr. 3 Nr. crt.

Agentul economic şi

punctul de lucru

Locul de muncă analizat

Durata de expunere zilnică la zgomot

(ore)

Expunerea zilnică a

unui lucrător

Lech,zdB(A)

erau în func metre cuafişaje electronice tip 2

laţi); Digital Soud Metentific (S.C Agricover Buză

s ometru int(

1. S.C. Cerealprod S.A. - Siloz Port jud. Galaţi (determinări efectuate în anul 2004)

-limita de proprietate cu zona industrială, cu instalaţiile tehnice în funcţiune şi zgomot de fond

8 60-77

318

2. S.C. Cerealprod S.A. - Moara Barcea jud. Galaţi (determinări efectuate în anul 2004)

-moara cu ciocănele 8 91,6-94,2

3. S.C. Cerealprod S.A. - Moara Fileşti jud. Galaţi (determinări efectuate în

04

-moara cu ciocănele 8 90,3-92,4

anul 20 ) 4.

SIv

8 60-75 S.C. Cerealprod . - Baza

-limita de proprietate cu .A

eşti jud. Galaţi (determinări efectuate în anul 2004)

silozul pornit la 3 m de zona feroviară

5. S.C. Comcereal S.A - Siloz Palas jud. Constanţa (d r

-transportoare cu racleţi (zgomot continuu)

6 94-100

etermină i efectuate în anul 2001)

-lângă elevator 1 81-85 -la tarare 2 81-86

6. S.C. Agricover

Casa maşini: Etaj 9- silo a soarelui

z floare

-zgomot de fond 2 84-86-lângă cap elevator 2 85-87 Etaj 9 –Siloz şrot -lângă elevator 0,5 87-88 Etaj 8-Siloz floasoarelui

rea

-zgomot de fond 2 82-84

S.A. – Fabrica de

anul 2004)

loz floarea

ulei (determinări efectuate în

Etaj 6-Si

319

soarelui -zgomot de fond 2 67-69 Etaj 2 –precurăţire şi postcurăţire:

-lângă sita postcurăţire

3 79-80

-zgomot de fond 3 76-78 Etaj 1 –Curăţire seminţe

-lângă ecluză 3 80-82 -lângă sita postcurăţire

3 83

Subsol cota -2 -la gura de alimentare

8 79,1

-calea de acces la mijloc

4 76,2

-zona ventilator 6 84,4 -capăt bandă 8 80,9

7. .A.

ri

Cota tarare

S.C. Prutul SGalaţi- siloz Călăraşi jud. Călăraşi (determinăefectuate în anul 2005)

-la tarar dreapta 4 86,5 -la tarar stânga 4 86,4 -între tarare 4 88,4 Cota +36 -la o bandă transportoare

8 89,9

-calea de acces 4 85,7 Supraveghere

pentru uscătoare aerare activă

Punct primire auto 8 81,5 Punct aerare activă nr. 1

8 92,9

Punct aerare activă nr. 2

8 87,8

S.C. Prutul S.A. Galaţi- siloz Călăraşi jud. Călăraşi (determinări efectuate în anul 2005)

Utilaj fadromă (cabină)

8 89,2

Subsol cota -2 8. S.C. Prutul S.A. Galaţi- siloz nou Lehliu Gară jud.

-la gura de alimentare

8 77,8

320

-calea de acces –la 2 76,8 mijloc -zona elevatoare 3 82,3 -la o bandă transportoare

8 76,7

-lângă motor acţionare bandă transportoare

8 81,7

Călăraşi (determinări efectuate în anul 2005)

cces 2 73 -cale de aSubsol cota -2 -lîngă transpcu lanţ

ortoare 4 88

-zona elevatoare 2 83,8 -zona ventilator 8 85,2 Etaj 1 La maşina de tarat 4 88,8 Etaj VI- platforma superioară -lângă distribuitor transportor

8 82,5

-lângă motor acţionare stânga

8 86,4

9. S.C. Prutul S.A. Galaţi- siloz Lehliu Gară

ări

siloz vechi tip Suka jud. Călăraşi (determinefectuate în anul 2005)

-zgomot fond 8 81,3

Subsol cota -2 -lângă banda transportoare

8 74,7

-calea de accesmijloc

la 4 73 6 ,

-sala maşinii 8 80,9 Cota tarare -la tarar dreapta 4 87,6 -la tarar stânga 4 82,5 -între tarare 4 81,7 Cota + 38 -la o bandă transportoare

8 89,9

-cale de acces 2 85,7 Cap elevator

10.

z .-

, i

(determinări efectuate în anul 2005)

ator 4 94,5

S.C. RomsiloCereale S.R.Lsiloz Olteniţajud. Călăraş

-pornire elev

321

Atelier mecanic -la bormaşina 8 89,7 -la polizorul PD 300 8 86,0 - la strung 8 86,9 -la polizorul PD 250 8 86,6 -la maşina de găurit G 29

8 86,9

-la mijlocul căii de acces

2 88

Cota 17 6 88-9 1

11. .A.

- undar

ţia re

anul 2004)

8

S.C. Semrom Muntenia SPrahova Bucureşti Sediul secPloieşti - Stade condiţiona(determinări efectuate în

Cota 21 6 7-87,6

Buncăr auto – capătul benzii transportoare

6 84-86

Capătul benzitransportoare

i 6 85-87

Platforma superioară

4 75-76

Turnul tehnic elevatoare

4 83-85

12. S.C. Comcereal S.A. - Tulcea-

86-8

siloz Baia(determinări efectuate în anul 2001)

Moară măcinare 8 8 Din analiza dete nivelul de zgomot la p le de lucru şi locurile de m ând agenţilor onomici us menţionaţi (S.C. Cere . Galaţi; S.C. Comcereal S.A. Constanţa; S.C. Agricover S.A. Buzău; S.C. Prutu .A. Gala C. Romsiloz Cereale S.R.L Muntenia S.A. Bucureşti; S.C. Comcereal S.A. Tulcea), a rezultat faptul că, limite maxime se sunt depăşite la următo de lucru şi locuri de munc ale acestora:

rminărilor privind uncteuncă aparţin ec mai s

alprod S.Al S ţi; S.

; S.C. Semromle admi

arele puncte ă

322

- S.C. Cerealprod S de lucru Barcea şi locul de muncă, moara cu ăşiri ale limi maxime e cu 4,6-7,2 dB(A);

- S.C. Cerealprod S lucru Fileşti şi locul de muncă, moara cu le limi maxime e cu 3,3-5,4 dB(A);

- S.C. Comcereal S Palas locul de muncă, transportoare cu ra mitei maxime admise. cu 7-13 dB(A);

de lucru, Fabric lei, e se cu 1 dB(A);

- z Călăraşi depăşiri ale limitei maxime

iri cu 1,4 dB(A); ortoare, depăşiri ale limitei maxime admise cu

activă, depăşiri ale limitei maxime admise cu (A);

romă (cabină), depăşiri ale limitei maxime admise. dB(A);

- .C. Prutul S.A. Galaţi, siloz vechi Suka, Lehliu Gară, locurile de

i ale limitei xime ad u

ime admise 1,8 dB(A- Cer z Olteniţa, la următoar ri

transp ăşiri ale limitei xime ad 2,9 dB(A);

o tarar, depăşi xime admise u 0,6 dBo pornire eleva ale limitei maxime admise cu 7,5 dB(A);

nte tehnice portabile (bormaşină) depăşiri ale

.A. Galaţi, punct ciocănele, dep tei admis

.A. Galaţi, punct deciocănele, depăşiri a tei admis

.A. Constanţa, siloz , cleţi, depăşiri ale li

- S.C. Agricover S.A.muncă, elevator, depS.C. Prutul S.A. Gaadmise la locurile d

o între tarare, depăşo bandă transp

2,9 dB(A); o punct aerare

dB

, punct ăşiri ale limitei maxime admi

a de u locul d

laţi, siloe muncă:

0,8-5,9 utilaj fado

cu 2,2 Smuncă:

o transportoare1 dB(A); o tarar, depăşiri ale l

S.C. Romsiloz

cu lanţ, depăşir

imitei max

ma mise c

cu ); ele locueale S.R.L., silo

de muncă: o bandă ortoare, dep ma mise cu

ri ale limitei mator, depăşiri

c (A);

o echipamelimitei maxime admise cu 2,7 dB(A);

- S.C. Semrom S.A. Prahova, punct de lucru Ploieşti, staţia de condiţionare, locurile de muncă:

o Cota 17 şi cota 21, depăşiri ale limitei maxime admise cu 1-4 dB(A) şi respectiv, cu 0,6 dB(A);

- S.C. Comcereal Tulcea, siloz Baia, depăşiri ale limitei maxime admise la moara de măcinare , cu 1 dB(A);

323

Determinările privind nivelul de zgomot la locurile de muncă din ile economice cu activităţi de prelucrare, păstrare, industrializare are a furajelor sunt p

unităţşi livr rezentate în tabelul 4.

Nr. c

Punctul de lucru şi Durata de

(ore)

Expunerea

lucrător

Tabel 4

Agentul rt. economic locul de muncă

analizat expunere la zgomot

zilnică a unui

Lech,zdB(A)

1

m

e

4 95-97 . S.C. Nutricod

Codlea - Sala morii

Fabrica de nutreţuri co binate -jud. Braşov (d terminări în anul 2001)

-la însăcuire 8 70-72 -zgomot de fond 8 67-69 Camera de comandă Premix:

-lângă imprimanta matricială

2 64-67

-zgomot de fond 8 64-67 -lângă panou de comandă şi

2 55-57

control -zgomot de fond 8 52-55 Parter moară -la însăcuire 6 79-80 -zgomot de fond 6 75-77 -zgomot de fond în camera de

8 65-69

comandă dozare Etaj 1: malaxor -lângă malaxor 4 90-91 -zgomot de fond 4 88-89 Etaj 2: moară

2. S.C

nutreţuri

)

-lângă moară 4 98-100

. Avicola Buzău - Fabrica de combinate jud. Buzău (determinări efectuate în anul 2004

324

-zgomot de fond 4 94-95 Etaj 3: moară -lângă elevator 0,5 92-94 -zgomot de fond 0,5 89-90 Parter -încăpere însăcuire

3. S.C.

-z came de comandă dozare

gomot de fondra

8 60-62

-zgomot de fond ră

8 parter moa

88-89

Etaj 1 -malaxor –lângă malaxor 8 88-89 -zgomot de fond 8 87-89 Etaj 2-moară -lângă moară 8 95-97

Avicola

de nutreţuri combinate (determinări efectuate în

-zgomot de fond 8 94-95

Buzău Fabrica

2005)

4.

în

-limita de cu u e i

S.C. CerealprodS.A. - Fabrica de nutreţuri combinate Independenţa jud. Galaţi (determinări 2004)

prozo

prietate na feroviară, c

ehnicinstalaţiile tîn funcţiune şzgomot de fond

8 51-61

eterm de mot la e de lucru şi locurile de mu nd a ţilor economici mai sus menţionaţi (S.C. Nutricod ţul Braşov; S.C. AvicBuzău.- Fabrica de nutre C. Cere rod S.AFabrica de nutreţuri com ndenţa) a rezultat faptul că, limitele maxime admise s următoarel uncte d şi locuri de muncă ale acesto

- S.C. Nutricod S.A., p a şi locul de mumorii, depăşiri ale lim dB(A);

- S.C. Avicola Buzău lucru Fabrica de nutreţuri combinate, locurile d

o lângă malaxor itei max admis 4 dB(A) în anul 2004 nul 200o lângă moară, itei maxime admise cu 9-13 dB(A) în anul 2004 în 2005:

Din analiza d inărilor privind nivelulncă aparţinâ gen

S.A. Cod

zgo punctel

lea, judeţuri combinate; S.

ola S.A . Galaţi;- alp

binate Indepeunt depăşite la e p e lucru ra: unct de lucru Codleitei maxime admise cu 8-10 S.A., punct de

ncă, sala

e muncă: , depăşiri ale lim ime e cu 3- şi 1-2 dB(A) în a 5;

depăşiri ale lim şi 8-10 dB(A)

325

o elevator, depăş me adm cu 4-7 dÎn scopul evaluăr punerii lucr ot,

este util să se aplice o met obiecti cându- l trimitere la standardul g t ISO :1999. e es at ie să decisive pentru iniţierea lor prevă rile de expunere inferioare şi superio limit e expun t necesa a evita d zului lucrSe impu zgom fie menţinut sub valorile nere

uri de prev ere a zgomotului În vederea reduce jaţilor la gomot. u situaţiile când măsurătorile denţiat n luri de e e mai mari de 85 dB (A ), an s prezenta tabelul 3 u stabilit cauzele producerii mit plicat în ă pr am a ang a depăşit u fost u echipam d t informaţi cu priv e la riscurile ă rile luate în vederea eliminăr cid şi a bolilor profesionale (N.G.P. prezenta alte măsuri de natură tehnică şi

niz re se au în vedere în acţiunea de prevenire şi ombatere a zgom

echechsun80 dBîmpotrivde mun

iri ale limitei maxi ise B(A); ii corecte a ex ătorilor la zgomodă de măsurare vă, fă se astfe

eneral recunoscu 1999 Valoriltim e sau măsurate în m

acţiuniod obiectiv trebu

zute la valofie

are care declanşează are pentru ne astfel ca

cţiunea. Valorile eteriorarea ireversibilă a au

otul care ajunge la ureche să

ă d ere sunătorilor.

limită de expu

8. Măs

.

enire şi combat

rii expunerii anga evi

zi e

şi pentrxp ner efectuate au v u

gajatorii mai su ţi ( şi 4) aacestui risc şi au întoc şi a practic

ogr e de măsuri de naÎn cazurile când e

niveluri de zgomente individuale

referitoare la sii ac

tură tehnică şi organizatori ă. xpunerea personală ziln ot de 80 dB(A), aceştiae protecţie şi au fos

nătatea lor şi la măsuentelor de muncă

cică a

ajaţilor dotaţi c

ir

ii producerM., art. 603-604). În continuare vomatorică caorga

c otului . Astfel, în privinţa echipamentelor individuale de protecţie se va

avea în vedere faptul că, acestea se acordă, obligatoriu şi gratuit, angajaţilor, precum şi altor categorii de persoane care desfăşoară activităţi la persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 2, potrivit prevederilor din cuprinsul legislaţiei aplicabile (Legea Protecţiei Muncii nr. 90/1996 cu modificările şi completările ulterioare, art. 13 (2).

De asemenea, angajatorul va asigura un număr suficient de ipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului. Aceste ipamente sunt considerate potrivite şi adecvate dacă atunci când t purtate corect, nivelul de zgomot la urechea angajatului este sub

(A). De asemenea, tipul de echipamente individuale de protecţie a zgomotului trebuie ales în funcţia de activitatea şi de mediul că, pentru a duce o protecţie acustică satisfăcătoare. Se

326

impune d igienic,

de valoarea maximă a presiunii acustice stantanee neponderate depăşeşte 200 Pa, trebuie să fie marcate cu

panouri duale de rotecţie împotriva zgomotului este obligatorie, conform Prescripţiilor

Intrarea interzisă persoanelor

tructive (izolare

adoptarea unor dispozitive atenuatoare speciale; la alegerea

faptul că angajaţii să fie instruiţi să utilizeze corect şi în moechipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului. De asemenea, în situaţiile când angajaţii sunt supuşi unor

niveluri de zgomote care au depăşit 85 dB(A), se organizează acţiunea de supraveghere medicală (N.G.P.M., art.611). În această acţiune se efectuează examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi periodic (cel puţin o dată pe an) de către un medic sau de altă persoană calificată sub responsabilitatea unui medic. Locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB(A), sau unin

care să arate că purtarea echipamentele indivipminime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă (fig. 3). De asemenea, se va reglementa accesul la locurile de muncă unde nivelurile de zgomot ating sau depăşesc 105 dB(A), (fig. 3).

neautorizate Fig. 3 Panouri privind semnalizarea de securitatea şi / sau sănătate la

locul de muncă La proiectarea unităţilor, a echipamentelor tehnice şi la construcţia acestora vor fi prevăzute măsuri pentru reducerea zgomotului la cel mai mic nivel posibil prin caracteristici cons

a şi absorbţia acustică a elementelor clădirii pe baza evaluărilor nivelului surselor de zgomot, criterii de amplasare a surselor de zgomot etc.). În scopul reducerii acţiunii nocive a zgomotului la locurile de muncă sunt obligatorii una sau mai multe din măsurile tehnice:

- măsuri de combatere a zgomotului la sursă, se realizează prin modificări constructive aduse echipamentului tehnic sau prin

327

echipamentului tehnic în condiţii comparabile, se va acorda prioritate acelora care produc zgomotul cel mai mic;

- m

la receptor – constau în iz

motului la locurile de muncă, au rezultat următoarele concluzii: de risc pent a angajaţilor şi

angajatorilor; - Rezultatele măsurătorilor referitoare la ătat faptul că

există depăşiri ale limitei maxime admi cu valori de 1-13 dB(A) la unele locuri de muncă

- Chiar dacă nu este depăşită unere, acest factor de risc există şi trebuie luat în co n urmare, se impune respectarea prevederilor legale referitoare la periodicitatea efectuării măsurătorilor privind nivelul de zgomot la locul de muncă.

[1]

cureşti,

DirIng. Mde Co

ăsuri de izolare a surselor de zgomot se realizează prin creşterea rezistenţei mediului în transmisia energiei acustice; soluţiile cele mai des utilizate constau în amplasarea de ecrane fonoizolante sau în carcasarea fonoizolantă a echipamentului tehnic;

- măsuri de combatere a zgomotului olarea personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă,

soluţia cea mai cunoscută fiind utilizarea cabinetelor fonoizolante; 9. Concluzii:

Din studiul efectuat la unităţile economice cu activităţi de recepţionare, conservare, păstrare şi valorificare a produselor agricole şi de producere a nutreţurilor combinate, cu privire la prezenţa zgo

- Zgomotul este un factor ru sănătate

zgomot au arse la zgomot,

; valoarea limită de exp

nsiderare. Pri

10. Bibliografie

Todea, Adriana; Ferencz, Aurelia, Morbiditatea profesionala în România, ed. 2004, pag. 8-68. [2] web site http://ew2005.osha.eu.int [3] Inspecţia Muncii - Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate

de expunerea la zgomot, ed. 2002, pag 1-68; [4] Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Norme Generale de

Protecţie a Muncii, ed. 2002, pag. 172-179.

Dr. ing. Elena BANU, inspector de muncă, Inspecţia Muncii Buecţia de Control Securitate şi Sănătate în Muncă,

ihail MÂNDRU, şef serviciu, Inspecţia Muncii, Bucureşti, Direcţia ntrol Securitate şi Sănătate în Muncă.

328

STUD IMPACTUL POLUĂRII SONORE ÎN INSTALAŢIILE ENERGETICE DIN CADRUL UNEI UZINE

ene includ to nooccur

ră este unul din factorii care afectează sănătatea ond menilor şi provoacă scăderea randamentului

şi a acti

formă de unde de o anumită ampsonore e aerului înconjurător, careun p n ăsoară în newtoni pe

2 2

IU PRIVIND

DIN JUDEŢUL BIHOR

ing.Gabriel HARAGOŞ

The work present the impact of the industrial noise on the workers of a rgie industry plan of departament of Bihor.

Hayard comunication, training and information dissemination must be ed in the prevention activity.

Occupational diseases are analysed of the occurrence of the exposure ise of workers and prophylactic measures imposed to prevent the rence of new occupational diseases.

1.Introducere oluarea sono P

şi c iţiile de lucru ale oaităţii prestate. v

1.1 Mărimi acustice Vibraţiile sonore se propagă sub litudine, frecvenţă, formă, viteză şi direcţie de propagare. Undele

creează dilatări şi comprimări succesive al determină variaţii de presiune sonoră. Aceste variaţii produse într-

ct dat de pe traseul undei sonore se mumetru pătrat [N/m ] sau în microbari (1 μbar = 1 dynă/cm )

Puterea acustică reprezintă energia acustică totală radiată de o sursă sonoră în unitatea de timp. Un avion cu reacţie produce 10 kW, o orchestră 10-70 W, vocea normală 20 μW, iar foşnetul frunzelor 10 -3 μW.

329

Nivelul de presiune sonoră Np, în dB, este dat de relaţia(1):

în care: - p este presiune sonoră a sunetului măsurat - p0 este presiunea sonoră de referinţă (2x10 - 4 bar). Nivelul de intensitate sonor i, în dB, este dat de relaţia(2):

sitatea netului respectiv intensitatea sonoră de referinţă (10 - 16 W/cm2) luri (presiune şi intensitate) sunt apropiate ca

aloare, în condiţii normale de temperatură şi de presiune atmosferică.

umăr e sunete în zona de frecvenţe cuprinsă

tre 16

sensibilitate crescută pentru

, a fost constatată dar nu şi explicată complet ub asp ent există mai multe teorii care încearcă

să expli

)1(log20popNp =

ă N

în care: - I este inten

)2(log10IoINi =

su - I0 este

Cele două nive v Intensitatea sunetului (în dB) este dată de amplitudinea vibraţiei undei sonore. Înălţimea sunetului (în Hz) este dată de frecvenţa lui (n de vibraţii pe secundă).

Urechea umană percepîn - 20000 Hz, cu variaţii în plus sau minus care depind de vârsta şi de starea patologică a individului respectiv, scala de receptivitate fiind logaritmică.

Organul auditiv al omului are o sunetele cuprinse între 1 - 5 kHz, deci din această zonă pragul de durere va apărea la valori sub 140 dB, cea mai mare sensibilitate fiind frecvenţa de 4096 Hz. Această localizare la 4096 Hz, când pragul de urere apare la 120 dBd

s ectul cauzelor. În prezce acest fenomen. Efectele zgomotului asupra organismului uman sunt diverse,

începând de la crearea unei stări de nelinişte şi nervozitate şi mergând până la lezarea organului auditiv.

1.2. Măsurarea mărimilor acustice

Zgomotul este definit prin parametrii fizici care-l caracterizează (intensitate, spectrul de frecvenţe, variaţia în timp a nivelului de zgomot), parametrii care pot fi determinaţi prin măsurări acustice.

330

poate fi determinată prin măsurarea unei mărimi fizice de care depinde. În practică este util a se cunoaşte nivelul de intensitate acustică, această mărime obţinânduintre cele două mărimi este practic neglijabilă.

ăsurătoarea este efectuată mult prea aproape de aşina nsiderabil

ţie ii

e undă a frecvenţei celei mai joase, produsă de către maşina spectivă sau este inferioară dublului dimensiunii celei mai mari a aşinii. Această porţiune în apropierea sursei de zgomot se numeşte

âmp apropiat, fig.3 şi este o regiune în care trebuie să se evite fectuarea măsurătorilor acustice.

Intensitatea acustică nu poate fi măsurată direct, însă

-se prin măsurarea nivelului de presiune, diferenţa d Dacă mm de investigat, nivelul presiunii acustice poate varia copentru orice mică deplasare a punctului de măsură. Această situaapare atunci când distanţa la punctul de măsură este inferioară lungimdremce

Fig.1 Influenţa nivelului de sunet în funcţie de distanţa la care se face deter

minarea rea se efectuează la prea

are distanţă de utilajul respectiv. În această zonă reflexiile datorită ereţilo

Alte erori pot fi produse dacă măsuramp r şi altor obiecte, pot fi la fel de puternice ca şi sunetul direct, din care cauză sunt imposibil de realizat măsurări corecte. Această zonă se numeşte câmp reverberant vezi fig 1.

331

Între câmpul reverberant şi câmpul apropiat se află câmpul liber care poate fi determinat atunci când nivelul va fi redus cu 6 dB pentru o dublare a distonanţei faţă de sursă. Aceasta este regiunea în care trebuie efectuate măsurătorile. Un alt factor care poate influenţa precizia măsurării este nivelul

ot cu maşina în funcţiune; - se măsoară nivelul de zgomot cu maşina oprită; - se determină diferenţa care există între cele două nivele. Dacă diferenţa este mai mică de 3 dB, zgomotul de fond este prea

ridicat pentru a efectua o măsurare corectă. Dacă diferenţa este cuprinsă între 3 şi 10 dB este necesară o corecţie. Dacă diferenţa este mai mare decât 10 dB, nu este necesară nici un fel de corecţie.

zgomotului de fond comparat cu nivelul sursei sonore, ce trebuie măsurat. Zgomotul de fond nu trebuie să elimine semnalul asupra căruia se efectuează determinările. În practică, aceasta înseamnă că semnalul dat de sursa sonoră trebuie să fie cel puţin cu 3 dB superior zgomotului de fond, dar trebuie efectuată o corecţie pentru a obţine rezultatul corect. Procedura de măsurare a nivelului acustic al unei maşini în condiţii de zgomot de fond ridicat, este următoarea:

- se măsoară nivelul de zgom

Fig.2 Diagrama de corecţie a zgomotului examinat faţă de zgomotul de fond

332

Pen

da zgomotul de fond al maşinii. Se

u mai multe şi trebuie să se afle nivelul de zgomot

e să se adauge o core

tru a se efectua corecţia se introduce pe abscisa graficului din fig.2 diferenţa calculată iar la intersecţia cu curba se citeşte valoarea pe ordonată, se scade valoarea obţinută din nivelul total de zgomot măsurat. Valoarea rezultată va

constată că corecţia este cu atât mai mare cu cât diferenţa dintre nivelele zgomotului examinat şi cel al zgomotului de fond este mai mică. Pentru ca această corecţie să aibă sens, trebuie ca atât zgomotul de fond cât şi zgomotul examinat să fie destul de stabile, cel puţin în intervalul de timp cât durează măsurarea.

În cazul în care se cunoaşte nivelul de zgomot generat de două maşini în parte satotal produs de cele două maşini funcţionând împreună, cele două nivele trebuiesc adunate dar un aritmetic, ci trebui

laţie utilizând grafcul de mai jos, vezi fig.3

Fig.3 Corelaţia privind zgomotul produs de două maşini aflate în funcţiune.

Procedura este următoarea :

- se calculează diferenţa între nivele acustice ale celor d ă maş

ouini ;

333

- se introduce pe abscisa graficului această valoare, se urcă până la intersecţia cu curba şi se citeşte pe ordonată valoarea respectivă;

- se adaugă valoarea obţinută la nivelul de zgomot al maşinii cu nivelul de zgomot cel mai ridicat. Rezultatul corespunde nivelului de zgomot produs de cele două maşini în funcţiune. Aparatul care serveşte la măsurarea nivelului de presiune acustică exprimat în decibeli (dB) este sonometrul a cărui schemă de principiu este reprezentată în fig.4

Fig.4 Schema de principiu a unui sonometru: 1 - microfon; 2 - amplificator; 3 - reţele de ponderare; 4 – amplificator; 5 – conectare filtrelor externe;

6 – redresor de valori eficace; 7 – ieşire; 8 – circuit de menţinere Sonometru are un răspuns faţă de sunet aproximativ sub aceeaşi formă ca răspunsul urechii umane, dar care oferă rezultate obiective ale nivelului acustic şi este etalonat pentru indicaţiile sale (în decibeli) să se refere la presiunea acustică de referinţă (Pref = 2x10-5 N/m2). Numai în acest caz citirile obţinute reprezintă valori ale nivelului de presiune acustică. În acelaşi timp aparatul tebuie să dea date în concordanţă cu cele obţinute prin audiţie directă, deci să conţină un dispozitiv a cărui sensibilitate să varieze cu frecvenţa în acelaşi fel ca şi urechea umană. Acest fapt a condus la trei curbe caracteristice, internaţional recunoscute şi denumite curbe de pondere sau de egală tărie sonoră “A“, “B“, “C“, fig.5 fiind necesar ca la determinările de zgomot ă se indice c a de pondere folosită, notându-se n dB(A) sau n dB(B , sau n dB(C).

s)urb

334

Fig.5 Curbe de pondere

tărie s ndere

“ corespunde nivelelor medii şi curba de pondere “C“ celor ridicate. ste n

rale de protecţia muncii aprobate în 2002

nică a expunerii personale a angajatului la zgomot oate fi mai mare sau mai mică decât 8 h);

T0 = 8 h = 28.800 s; LAech, Te - nivelul acustic echivalent continuu pe durata zilnică de expunere la zgomot constant şi care, acţionând continuu pe toată durata zilei de muncă, are un efect auditiv similar cu efectul zgomotului variabil măsurat real la locul de muncă

Curba de pondere “A“ oferă o aproximaţie a curbei de egală

onoră la nivele de presiune acustică reduse ; curba de po“B E ominalizată şi o caracteristică specializată, curba de pondere “D“, pentru măsurarea zgomotelor produse de avioane. Astăzi, în mod curent este utilizată ponderea “A“, deoarece curbele “B“ şi “C“ un oferă corelaţii suficient de bune în cazul testelor subiective. Normele geneintroduc două mărimi ce trebuie determinate pentru a se putea stabili influenţa zgomotului asupra sănătăţii lucrătorilor expuşi. Expunerea personală zilnică a unui lucrător LEP,z

LEP,z = L Aech,Te + 10 lgTe/T0 (3) unde: Te - durata zil(p

335

Media săptămânală a valorilor zilnice LEP,z unde: (LEP,z)k - valorile lui LEP,z pentru fiecare din cele m zile de lucru din săptămâna considerată 2. Bolile profesionale provocate datorită expunerii la zgomot

Hipoacuzia profesională reprezintă scăderea permanentă (de

etiologie profesională) a cit auditiv definitiv) la frecvenţa de 4096 Hz, cu peste 30 dB inclusiv, după aplicarea corecţiei

pres

e

imetrică. Zgomotul devine factor etiologic principal în pariţia hipoacuziei

surdi

şte pe baza namnezei profesionale, dovedită prin acte oficiale privind vechimea în

de zgomot la locul de uncă.

Din anamne otarea şi utilizarea mentului de protecţie individual (antifoane) şi colectiv (cabine

le intensităţii zgomotului în sticul de profesionalitate a hipoacuziei şi

)4(10

51lg10

1

)(1,0,

,

IoIL

m

k

LzEP

kzEP

⎥⎦

⎤⎢⎣

⎡= ∑

=

pragului auditiv (defi

de biacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică, fără interesarea frecvenţelor conversaţionale.

Surditatea profesională reprezintă scăderea permanentă detiologie profesională a pragului auditiv (deficit auditiv definitiv), la frecvenţele conversaţionale, cu peste 25 dB inclusiv (media aritmetică a valorilor la 500-1000-2000 Hz.), după aplicarea corecţiei de prezbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi s

şi tăţii profesionale când depăşeşte limita maximă admisă de 87 dB(A) nivel acustic echivalent continuu săptămânal.

Expunerea profesională la zgomot se stabileamuncă în mediul cu zgomot şi prin determinări m

ză, se obţin informaţii privind dechipafonoizolante, materiale fonoabsorbante).

Sunt utile buletinele de determinări amediul de muncă, în diagnosurdităţii, ca şi audiograma la angajare.

336

3. Riscul de îmbolnăvire profesională prin expunere la gomot în cazul unei societăţi din industria energetică din judeţul

a Electrică Crişuri

Energia electrică în judeţul Bihor este produsă de către doi A şi

SC Electrocentrale Oradea SA produce, pe bază de cărbune şi

vrată sistemului energetic naţional. Uzina Electrică Crişuri este parte componentă a Sucursalei

ul hidrografic al râului Crişul Repede. Structural aceasta se compune din două secţii, în funcţie de poziţia hidrocentralelor, pe cursul superior

ducerii factorului de risc de îmbolnă

tea observa importanţa reducerii zgomotului la locurile

onale înregistrate la nivelul judeţulu

zBihor - Uzin agenţi economici importanţi şi anume SC Electrocentrale Oradea SUzina Electrică Crişuri. gaz metan, energie termică pentru municipiul Oradea şi ca produs secundar energie electrică li Hidrocentrale Cluj şi produce energie electrică generată de acumulările din bazin

al râului - Criş amonte, respectiv cursul inferior al râului - Criş aval. În studiul de faţă, vom analiza influieţa factorului zgomot asupra sănătăţii lucrătorilor din cadrul Uzinei Electrice Crişuri şi măsurile ce au fost luate în cadrul acesteia în scopul re

vire profesională prin expunere la zgomot. Poluarea sonoră produsă de instalaţiile energetice are o natură foarte diversă (mecanică, termică, electrică, magnetică, aerodinamică etc). Caracterul poluării poate fi:

- intermitent, datorat utilajelor şi echipamentelor în anumite momente ale funcţionării lor (anclanşarea sau declanşarea întreruptoarelor, purjarea periodică a cazanelor etc);

- permanent, datorat utilajelor şi echipamentelor în tot timpul funcţionării lor (turbine, generatoare, transformatoare, linii electrice aeriene de foarte înaltă tensiune etc). Pentru a pu

de muncă, în scopul scăderii numărului îmbolnăvirilor profesionale, în tabelul 1 de mai jos se prezintă o situaţie pe ultimii 10 ani a cazurilor de îmbolnăviri profesi

i Bihor.

337

Tabel nr. 1

Situaţia bolilor profesionale în

perioada 1995-2004 în judeţul Bihor

Anul Boala profesională 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4

Cum

ul

199

199

199

199

199

200

200

200

200

200

perforaţie de sept nazal 1 1 2

Carcinom bronho-pulmonar

1 1

silicoză I/II 10 1 6 7 1 2 3 30

Bisinoză 1 1

hipoacuzie de percepţie ilatera

3 2 3 2 82 40 9 6 147 b lă Sindrom Raynaud 3 1 1 1 1 1 8

eczema de contact 1 1 2

intoxicaţie acută cu CO 5 5

intoxicaţie acută cu toluen 1 1

intoxicaţie acută cu 1 1 cianură de Na de ă de contact 1 2 1 4 rmatit

dermatoză de contact 1 12 13

astm bronşic infecto- 1 alergic

1

intoxicaţie acută letală cu gaze iritante

7 7

ne m bronho-pulmonar

1 1 oplas

Alveolită alergică extrinsecă

1 1

pneumoconioză diatomee 1 1 I/I Ulceraţie de semn nazal

xpunere la crom xavalent

6 6 prin ehe

TOTAL 14 10 13 19 3 8 89 57 11 8 232

338

Se observă că din totalul celor 232 de îmbolnăviri profesionale, înregistrate în perioada 1995-2004 în judeţul Bihor, un num

zgomot, însemnând o pondere de 63,36%. O hizare a sectoarelor de activitate care au înrehip

Tabel nr. 2

ra a vi te r c zur

ăr de 147 sunt hipoacuzii de percepţie bilaterală datorate expunerii la noxa

ierar gistrat oacuzii de percepţie bilaterală este prezentată în tabelul 2

Ramu de cti ta N . de a i Producţia de mobilier 53 Industria construcţiilor metalice şi a produselor din 49 metal Produtermic

cţia şi distribuţia e rg el tri ă şă, gaze şi apă cal

21 dedă

ne ie ec c i

Industria metalurgică 7 Industria construcţiilor 4 Activităţi recreative, cultur e p ive 4 al şi s ort Industria textilă şi a prod o ex e 3 usel r t tilIndustria mijloacelor de transp rt rutier 2 oIndustria altor produse din minera emetal ere 2 le n if Industria de maşini şi ech am nte 1 ip e Industria alimentară, băuturi 1

T tal 147o După cum pua energiei electrice ş

tem observa produ re şi distribuire i term e up în ce t sa e n oc elo

e cazu i d îm ol viri, reprez ntâ d po dere de .

a ri n num de cazuri au fost înregistrate C Electrocentrale Oradea SA, iar 14 cazuri au fost

tre Uzina C utea acestor ca ri registrate în perioada 2001-trarea în vigoare a prevederilor Le ii n 19 001 privind

z a fo ate în cele d ă soci i iod e pent p s l ang altfel inut umite locuri d muncă ele ITM cestora în locuri de muncă în condiţii deosebite

conform r de înca r t r C ia determinărilor d zg ctuate es cadrul Uzinei Electrice Crişuri s-au stabilit de către Direcţia de Sănătate

activitatea deă

cent uic oc a s cla m l d c de

invidiat cu cele 21 d14,28%

r e b nă e n o n

Din cele 21 de cde către S

zu u ăr 7

înregistrate de că M

Electrică riş ri. ajorita

2002 odată cu inzu au fost în

g r. /2sistemul de pensii. Cu această oca ie u st efectu ou etăţcontroale medicale peraceste societăţi au obţBihor de încadrare a a

ic pentru an

ru întregul er onae

ajat. De aviz

criteriilou ocaz

dra e s abilite pe

in HG 261/2001cu a

. comot efe t prilej în

339

Publică a judeţului Bihor prin măsurare cu un sonometru cu circuit de pondere A , marca Quest – USA, valorile consemnate în tabelul 3.

Tabel nr.3

efectuat determinarea

efectuat determinarea

zgomot măsurat

de lucru dB(A)

admis

(A

CHE

unde s-a Locul de muncă din

cadrul CHE unde s-a Nivelul

de Nivelul de zgomot echivalent pe zi

Nivel

de zgomot

) dB(A) dBStaţia 0,4 kV 84Cameră comandă 80Sala maşinilor 99Nivel generator 99Nivel turbină 106Nivel epuismente 102Compresoare 110

CHE emeţi R

88

49 - maist,76 -

ectrician; 93,13 - maşiniturbine

87

Hidrofori

92, ru; 87el

st

Staţia 0,4 kV 91Cabină fonică 72Sala maşinilor 90Nivel generator

CHE

97Nivel turbină 96Nivel epuism 96ente

M

2,12 - maistr93,12 - electrician; 91,74 - maşin

87

unteni

Compresoare 102Casă vană fluture 81MHC 92

turbine

9 u;

ist

Cameră comandă 73Nivel excitatoare 84Acumulatori 78Nivel generator 97Nivel turbină 91Nivel epuismente 90

CLuga

soare 106

HE şu

Compre

electrician; 89,73 - maşinist turbine

86,74 - maistru; 85,73 -

87

Cameră comandă 82Nivel excitatoare 84Acumulatori 76Nivel generator 95Nivel turbină 91

CT

87

HE ileagd

86,74 - maistru; 85,73 - electrician;

Nivel epuismente 90Compresoare 102

89,73 - maşinist turbine

340

Ca urmare a controalelor efectuate întregului personal angajat al Uzinei Electrice Crişuri de către Centrul Medical MEDSTAR Cluj Napoca s-au semnalat cazuri de îmbolnăviri profesionale prin hipoacuzie de percepţie bilaterală dintre care 11 au fost cazuri noi de boli profe aliz el roa toc prile M ME fa

ace elor e a exp

Tabel nr.4

T L

declarate sionale.

ând sinteza rezultatj de către Centrul

stor rezultatul 4

Anu acest

clasificare aangajaţilor, vezi tabel

or contedical

în funcţie d

lelor medicale înDSTAR putem

v e

cmită ce o unerii echim

OTA Vechimeexpunere

zgomooacu

medieH

normal

de la Hipoacuzie Hipt bilaterală

zie

ipoacuzie uşoară

Auz

0 - 10 2 1 2 3ani 411 - 20 13 8ani 17 3 321 - 30 2ani 14 2 13 331 - 40 ani 2 0 2 1

Reprezentând ţinem fig.7 grafic acest lucru ob

Rezultatul controalelor în f ie hime

2

23

0

10

20

30

40

50

60

80

90

0 21 - 30ani

31 -an

e (ani)

Nr. r

ezul

tate

uncţ de vec

21 32

17 1413 13

2021

34

83

70

- 10 11 - 20ani ani

40i

Vechim

Hipoacuzie bilate lra ăHipoacuzie medieHipoacuzie uşoarăAuz normal

Fig.7 Rezulta cale în f nere tul controalelor medi uncţie de vechimea de expu

341

Analizând situaţia pe locuri de muncă şi meserie se constată că la unele meserii îmbolnăvirile au apărut mai frecvent cum sunt:electricienii, maşiniştii turbine, fără să avem însă date suficiente pentru o ierarhizare exactă a riscului raportat la numărul de expuşi din meseriile respective. Din punct de vedere statistic structura morbidităţii profesionale pe meserii este prezentată în tabelul 5

Tabel nr.5

Loc de muncă Hipoacuzie bilaterală

Hipoacuzie medie

Hipoacuzie uşoară n

Auz ormal

electrician 13 2 7 73 lă c 10 11 19 cătuş mecani 1 maşinist turbine 4 1 5 16 mai ri ştri, ingine 4 1 5 14 alte 7 1 2 1 meserii 7

Total 3 6 3 139 8 0 Repre fic tabelul de mai sus o em fig.8

zentând gra bţin

Structura morbidităţii profesionale pe meserii

13 104 4 7

2 11 1 1

7 115 5 2

73

19

16 14 17

0102030405060708090

100

electr

ician

lăcătuş m

ecanic

maşinist

turbi

ne

maiştri,

ingin

eri

alte m

eserii

Nr d

e ca

zuri

depi

stat

e

Auz normalHipoacuzie uşoarăHipoacuzie medieHipoacuzie bilaterală

Fig.8 Rezulatatul controalelor medicale pe meserii

342

4.Soluţii de reducere a zgomotului

Conform Normelor generale de protecţie a muncii (art.616 şi art.617), pentru reducerea acţiunii nocive a zgomotului la locurile de

uncă

a) măsuri de combatere a zgomotului la sursă – se rprin modificări constructive aduse echipamentului tehnic sau prinadoptarea unor d a erea echi n i b va acor ora uc zgo b) suri de izo a surselo e zgomot – se realize prin cre i me i la transmisia energi custice luţiile cele ate co tau în am sarea de ne fon lante sau oizola a echipam tului tehnic c) com tere a zgo re – constau în izol alului care lucrează într-o zonă zgom oasă, so cea mai cun fiind utilizarea cabinelor noizolante

măsuri trebuie să fie completate cu măsuri

) instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea zgomotului şi modul de utilizare a echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului;

b) examinarea stării auzului personalului care lucrează în locuri de muncă cu niveluri de zgomot ridicate (la angajare şi periodic);

c) stabilirea programului de lucru pe posturi de muncă în funcţie de durata expunerii la zgomot.

Aşadar înainte de a alege o tehnică de combatere a zgomotului este necesară o definire exactă a obiectivelor urmărite. Principalul obiectiv îl constituie în cazul nostru, asigurarea protecţiei sub raportul efectelor locale sau, altfel spus, diminuarea pericolului de apariţie a surdităţii profesionale. În cazul analizat în studiu au fost aplicată ca măsură tehnică - măsura de combatere a zgomotului la receptor – constând în izolarea personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă prin utilizarea cabinelor fonoizolante. Măsurile tehnice au fost completate cu măsuri organizator

rivind instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea otului ş de protecţie

m sunt necesare una sau mai multe din măsurile tehnice prezentate în continuare:

ealizează

ispozitive aic, în cond

ce prod

tenuatoare iţii tehnolog

motul cel mai

speciale; lce compara

mic;

alegile, se pamentului teh

da prioritate acelmă lare r d ază

şterea rezistenţe diulu ei a ; so mai des utiliz ns pla ecra oizo carcasarea fon

uri de ntă en ;

măsarea person

ba motului la ceptorot luţia

oscută fo . Aceste organizatorice: a

icepzgom i modul de utilizare a echipamentului individual

343

împotriva zgomotului(vezi fig.13), examinarea stării auzului personalului care luc ri de zgomot ridicate (la

iodic), precum şi stabilirea programului de lucru pe sturi

acestuia la

la controalele

afie:

[1] I[2] A uncii - manual pentru învăţământul

rează în locuri de muncă cu niveluangajare şi perpo de muncă în funcţie de durata expunerii la zgomot.

Concluzii :

Combaterea zgomotului reprezintă activitatea care are ca scop modificarea unui câmp acustic perceput astfel încât acesta să fie în conformitate cu obiectivul stabilit pentru receptor. Trebuie observat că acest scop de combatere a zgomotului nu implică în mod necesar reducerea sau suprimarea unui zgomot, ci încadrarea receptor, în cadrul unor limite maxime care sunt de dorit să fie obţinute. Este important să fie imprimată în conştiinţa publică şi, în primul rând, a celor expuşi unor factori de risc, necesitatea unor preocupări constante pentru sănătate, prezentareamedicale periodice fiind un mijloc de depistare incipientă a bolilor, de evitare a apariţiei formelor grave de îmbolnăvire, de cele mai multe ori ireversibile

Bibliogr

NCDPM, Norme generale de protecţia muncii, 2002 lex. Darabont, Şt. Pece, Protecţia M

universitar, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996

344

CUPRINS

SECŢIUNEA I. 1. ZGOMOTUL ŞI OMUL

5 5

2. ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI 18 3. ONICA SI SANATATEA OMULUI 25

ŢIUNEA II. 113 10. ASPECTE ALE STĂRII DE SĂNĂTATE LA UN GRUP DE

PUŞI LA ZGOMOT 113 11. INFLUENŢA ZGOMOTULUI PROFESIONAL ASUPRA

PE 17

129 ULUI PROFESI-

ONAL ÎNTR-O SOCIETATE COMERCIALĂ TÂNĂRĂ DIN JUDEŢUL TIMIŞ 135

14. ZGOMOTUL PROFESIONAL ÎN SOCIETĂŢI DE PRELUCRARE A LEMNULUI DIN JUDEŢUL TIMIŞ - IMPACT ŞI PROBLEME DE SĂ ĂTATE 140

15. IMPACTUL ZGOMOTULUI ASUPRA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ A SALARIAŢILOR 144

16. ASPECTE MEDICALE ŞI LEGISLATIVE ALE EXPUNERII PROFESIONALE LA ZGOMOT 163

17. PROTEJAREA LUCRĂTORILOR EXPUŞI LA ZGOMOT ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR 173

18. EXPUNEREA LA ZGOMOT ÎN CONSTRUCŢII 183 19. ZGOMOTUL ÎN MEDIUL DE MUNCĂ DIN INDUSTRIA

LEMNULUI 202 20. ZGOMOTUL SI STRESUL LA LOCUL DE MUNCA 212 21. ASPECTE PRIVIND EFECTELE ZGOMOTULUI

PROFESIONAL ASUPRA ORGANISMULUI UMAN 219 SECŢIUNEA III. 225

PROTECŢIA OLUAREA FP

4. LEGISLAŢIA CU REFERIRE DIRECTĂ LA CONTROLUL ZGOMOTULUI 37

5. INTERDEPENDENŢA DINTRE ZGOMOT ŞI VIBRAŢII 45 6. PREZENŢA ZGOMOTULUI LA LOCURILE DE MUNCĂ

DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ 53 7. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI – MODALITATE DE

REDUCERE A EXPUNERII LA ZGOMOT 69 8. STANDARDE ARMONIZATE SSM 81 9. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI MAŞINILOR INDUSTRIALE,

ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE ŞI ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECŢIE. REDUCEREA NIVELULUI DE ZGOMOT – CERINŢĂ ESENŢIALĂ DE SECURITATE 96

SEC

MUNCITORI EX

STĂRII DE SĂNĂTATE – STUDIU COMPARATIVPROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ 1

12. EXPUNEREA LA ZGOMOT ÎN MEDIUL URBAN 13. ASPECTE PRIVIND IMPACTUL ZGOMOT

N

345

22. IMPORTANŢA HĂRŢILO T ÎN EVALUAREA LOCURILOR DE MUNCĂ 225

23. COMBATEREA ZGOMOTULUI ÎN CENTRALELE ICE DE PE RIUL SEBES 23

ULUI ÎN MEDIUL DE MUNCĂ ŞI FECTELOR

2

262

L CNH SA

2

277 28.

ORJARE -

DE

301 30.

R DE ZGOMO

HIDROELECTR 3 24. NOCIVITATEA ZGOMOT

METODE SPECIFICE DE COMBATERE A EACESTUIA, PREOCUPARE PERMANENTĂ A INSPECTORILOR DE MUNCĂ SSM DIN CADRUL ITM ARAD. 45

25. ZGOMOTUL RĂMÂNE O PROBLEMĂ LA TERMOCENTRALA MINTIA CONCEPEREA UNUI SISTEM PERFORMANT DE 26. SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PENTRULUCRĂTORII EXPUŞI LA ZGOMOT DIN CADRUPETROŞANI 68

27. REDUCEREA EXPUNERII LA ZGOMOT, COMPONENTĂ IMPORTANTĂ ÎN STRATEGIA MANAGERIALĂ A S.C DRUMCO S.A. TIMIŞOARA ANALIZA ZGOMOTULUI PRODUS ÎN PROCESUL TEHNOLOGIC DE PRELUCRARE A METALELOR PRIN

ASTICĂ LA CALD - FDEFORMARE PL- RISCURI ŞI IMPACT ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE ALUCRĂTORILOR- 285

29 STUDIUL NIVELULUI ZGOMOTULUI ÎN UNITĂŢILE UNSE UTILIZEAZĂ MORI CU BILE ŞI ÎN LOCURILE DE MUNCĂ CU SOLICITARE NEUROPSHIHICĂ ŞI PSIHOSENZOREALĂ DEOSEBITĂ (BIROURI, ÎNCĂPERI CU CALCULATOARE, GHIŞEE UNDE SE LUCREAZĂ CU PUBLICUL) RISCURILE EXPUNERII ANGAJAŢILOR LA ZGOMOT ÎN UNITĂŢILE ECONOMICE DE RECEPŢIONARE, CONSERVARE, PĂSTRARE ŞI VALORIFICARE A PRODUSELOR AGRICOLE ŞI ÎN CELE DE PRELUCRARE, PĂSTRARE, INDUSTRIALIZARE ŞI LIVRARE A FURAJELOR 310

31. STUDIU PRIVIND IMPACTUL POLUĂRII SONORE ÎN INSTALAŢIILE ENERGETICE DIN CADRUL UNEI UZINE DIN JUDEŢUL BIHOR 329

346