prin reenactmentISTORIA

Supliment al revistei Redescoperă Istoria

A P R I L I E - I U N I E 2 0 1 4

ISSN 2344 – 3243

ISSN–L 2344 – 3243

Responsabilitatea pentru textele publicate aparține autorilor.

Reproducerea materialelor din revista Redescoperă Istoria fără

acordul scris al redacției este interzisă.

REDACŢIA

Membrii fondatori & Redactori:

Alice Diana BOBOC şi Mihăiţă ENACHE

www.redescoperaistoria.ro

www.facebook.com/RedescoperaIstoria

• A L B U M •

03

Prezență constantă pe câmpurile de luptă areconstituirilor istorico-militare europene,grupul ceh de reenactment Regimentul 92Infanterie „Decebal” cultivă tradițiile uneiunități militare românești din timpul celui de-alDoilea Război Mondial. Modul în care membriigrupului de reenactment îmbină istoria cureconstituirea este original și redă perfectacțiunile militare românești din timpulrăzboiului.

Interviu: Mihăiță ENACHETraducere: Gabriela BREȚCANU

04

05

• A L B U M •

06

Regimentul a fost din nou decimat, astfel că afost retras și refăcut în țară.După 23 august 1944, truple Regimentului 92Infanterie „Decebal” a participat la luptele deeliberare a Ungariei și Cehoslovaciei de subocupația fascistă. Efectivele care au reușit sămai revină de pe front, la terminarea războiului,au fost încadrate la alte unități cu profilasemănător, iar Regimentul 92 Infanterie„Decebal” a fost desființat prin reorganizări, iarla data de 20 iulie 1949 cazarma acestuia dinOrăștie a trecut în custodia Ministerului deInterne.

Istoria Regimentului 92 Infanterie „Decebal”Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a fostînființat într-un moment în care se simțeanevoia existenței unităților militare româneștipentru teritoriul național cu forțe teritorialeromânești, în cadrul acțiunii de reorganizaremilitară, prin încorporarea periodică a foștilormilitari combatanți. Stuctura militară a fostconstituită efectiv în perioada februarie – aprilie1918 în baza Ordinului de chemare nr. 167 din19 ianuarie 1919 și a Ordinului de mobilizare nr.771 din 21 martie 1919 emis de către ConsiliulDirigent. Potrivit documentelor, noul regimentîși avea garnizoana în orașul Orăștie și făceaparte din organigrama Diviziei 18 Infanterie dinSibiu.Odată cu intrarea României în cel de-al DoileaRăzboi Mondial, la 22 iunie 1941, regimentulîncepe marșul spre front, fiind angrenat înluptele pentru asediera orașului Odessa (16octombrie 1941). În timpul confruntărilor,Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a suferitpierderi mari, motiv pentru care a fost retras depe front, fiind ulterior refăcut și reorganizat. Înseptembrie 1942, regimentul a fost retrimis dinnou pe front în zona Stalingradului, participândla 143 zile de lupte alături de trupele germane.

07

• A L B U M •

08

Cum a luat ființă grupul de reenactmentRegimentul 92 Infanterie Decebal?

Honza Šulák: Acţiunile de reenactment având încentru armata regală română au început în urmăcu câteva decenii. Omul care a început totul afost bunicul meu, magistrul Ladislav Sulak.Atunci când grupul a luat fiinţă, bunicul meu şi-aarătat întreaga lui susţinere. La început am fost6 membri, iar în prezent suntem în jur de 20 deoameni. Ceea ce ne-am propus să facem a fostsă prezentăm oamenilor unităţi de infanterie,aşa că ne-am decis asupra Regimentului 92Infanterie „Decebal”, deoarece respectivaunitate a fost activă pe toată durata celui de-alDoilea Război Mondial şi mai ales pentru căaceeaşi unitate a fost cea care a eliberatCehoslovacia în 1945.

Danko Panfilov: Începând cu anul 1990, câţivabăieţi au început să studieze documentele învederea aducerii la cunoştinţa publiculuicontribuţia armatei române la eliberarea ţăriinoastre. Unul din acei băieţi este tatăl unuiadintre comandanţii noştri.În urmă cu 2 ani ne-am decis să constituim ungrup mai tânăr şi mai dinamic, format din 20 desoldaţi, deoarece ne-am dat seama că unităţilealcătuite din 4 sau 6 membri nu sunt de ajunspentru reconstituirea evenimentelor. Am căutatvreo câteva săptămâni pe internet şi în cărţiinformaţii despre o unitate istorică pe care să o„reînviem.” Nu ne-am dorit să reprezentăm ounitate de elită, ci am fost interesaţi să găsim ounitate de infanterie dată uitării. Noiconsiderăm unităţile de infanterie ca fiind bazaarmatelor din ziua de azi şi adevăraţii

„muncitori” de pe front... După aceste căutări aluat naştere şi regimentul nostru.

Care au fost motivele pentru care ați ales săreprezentați Regimentul 92 și nu o altă entitatemilitară sau chiar o altă armată (germană,sovietică)?

Honza Šulák: Motivul principal pentru care amales să reconstituim Regimentul 92 a fost căaproape nimeni (din oamenii de rând) nu ştie căaici (în Cehoslovacia) a fost prezentă şi o armatăromână. Chiar şi după era comunistă, lumea nuştie decât de prezenţa armatei americane şi acelei sovietice. Ceea ce lumea nu cunoaşte estefaptul că prezenţa armatei române a fost a douacea mai mare ca prezenţă aici. În prezent,oamenii ştiumai multe despre armata română.

Câţiva din membrii grupului nostru îireconstituie, de asemenea, pe Legionarii cehidin Primul Război Mondial, armata cehă de pefronturile de est şi vest din cel de-al DoileaRăzboi Mondial, armata cehoslovacă interbelicăşi alte unităţi. Dar, în principal, noi reconstituimtrupe româneşti.

Danko Panfilov: Mai multe motive au stat labaza alegerii noastre:• Locuim foarte aproape de zona pe care trupeleromâneşti au eliberat-o şi am dorit să facemacest lucru cunoscut publicului larg. Le datorămmulte soldaţilor români şi nu am vrut să fie daţiuitării în anii care vor urma...• Unitatea românească a fost ceva nou îndomeniul reconstituirilor istorice... hai săspunem că este încă o unitate „exotică” în zona

Honza Šulák (stânga) șiDanko Panfilov fotografiațicu tricolorul românesc înportul Odessa

11

• A L B U M •

12

fost din nou decimat, astfel că a fost retras șirefăcut în țară.După 23 august 1944, truple Regimentului 92Infanterie „Decebal” a participat la luptele deeliberare a Ungariei și Cehoslovaciei de subocupația fascistă. Efectivele care au reușit sămai revină de pe front, la terminarea războiului,au fost încadrate la alte unități cu profilasemănător, iar Regimentul 92 Infanterie„Decebal” a fost desființat prin reorganizări, iarla data de 20 iulie 1949 cazarma acestuia dinOrăștie a trecut în custodia Ministerului deInterne.

• A L B U M •

09

• Unii dintre noi au şi ceva „trecut istoricromânesc”... altora, pur şi simplu, le place ţaravoastră (şi femeile).

Câți membri numără grupul și ce puteți să îmispuneți despre aceștia?

Honza Šulák: Cum am spus mai devreme, amînceput cu 6 membri, iar acum suntem mai multde 15. Ce să spun despre ei? Avem un spectrularg de personalităţi. Din grup fac parte ingineri,studenţi, un medic, un director, un artist şi

noastră. Există o mulţime de grupuri dereenactment care reprezintă unităţile germaneşi sovietice... noi am venit să umplem un gol,având în vedere că multe naţiuni au participat lacel de-al Doilea RăzboiMondial.• A fost dificil pentru noi să strângem informaţiidespre armata română şi despre prezenţaromânească în ţara noastră... Aşa că ne-amgândit că vom uita aceste lucruri dacă nuîmpărtăşim şi celorlaţi ce am aflat. Iar pe de altăparte, am adus o prezenţă nouă în lumeareconstituirilor.

muncitori în construcţii... dar avem un lucru încomun. Suntem prieteni buni şi ne bucurăm detimpul petrecut împreună.

Danko Panfilov: În momentul de faţă suntempeste 16 în grup şi sunt de părere că în curândvom fi peste 20... Suntem foarte buni prieteni.Practic, suntem ca o familie.

De unde v-ați procurat uniformele șiechipamentul? Sunt replici fidele cu celepurtate de Armata Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?

Honza Šulák: Ceea ce purtăm noi sunt replici,deoarece este imposibil să găsim uniforme „defront” originale. Dar putem spune că acesteuniforme pe care noi le purtăm noi suntasemănătoare celor originale. O serie de noiuniforme sunt pe cale de a fi realizate. Cândvor fi gata, acestea vor fi asemeneauniformelor originale. Echipamentul este dinRomânia, iar armele pe care le folosim sunt dinAl Doilea Război Mondial. A fost extrem dedificil să găsim vreo informaţie despre culori,textură şi echipamentul românesc din trecut.

• A L B U M •

10

Danko Panfilov: O întrebare foarte bună. Amfost norocoşi. În privinţa uniformelor, amcumpărat materia primă din România, iar restula fost făcut acasă pe baza fotografiilor.Armamentul a fost achiziţionat de aici şi este, înmare parte, de origine românească şi sovietică.În momentul de faţă încercăm să găsimmateriale pentru uniformă care să fie cât maiaproape de cele originale. Din păcate, nu avemnicio uniformă românească originală aşa că nuavem un model real pentru uniformele noastre.

Au existat momente dificile pe care a trebuit săle depășiți ca grup? Dacă da, care au fostacestea și cum au fost depățite?

Honza Šulák: Suntem de-abia la începutulaventurii şi nu cred să fi avut probleme majore.Poate câteva probleme cu oameni tâmpiţi carecred că românii sunt cerşetori şi îi considerărromi, dar nouă nu ne pasă de oamenii tâmpiţi.

Danko Panfilov: Suntem o unitate tânără,momentele dificile vor veni mai târziu... Uneorieste dificil să îi explici publicului sau unormembri că armata română nu a fost o„adunătură de ţigani” şi hai să spunem că niciunitatea noastră nu a fost respectată la început.Dar vremurile s-au schimbat...

Ce puteți să îmi spuneți despre filmul la carelucrați, The Promise? Aveți în plan să difuzațiacest film și în România?

Honza Šulák: The Promise este un scurtmetrajdespre 2 prieteni din comunitatea cehă aBanatului. Ei sunt prinşi într-un război pe care nu

şi-l doresc, într-o ţară pe care nu o cunosc. Estepovestea a doi prieteni dintr-un sat, care au avutnoroc şi au supravieţuit războiului. După luptă,soldaţii români se întorc în locurile natale. Ceeace ei nu ştiau a fost că pe 23 august 1944 lideriiromâni au schimbat politica ţării, aşa că aliatulle-a devenit inamic şi viceversa. Prima întâlnirecu noii aliaţi are loc sub semnul tragicului, cândaproape întreaga unitate românească estedistrusă, doar cei doi prieteni supravieţuind,după care pornesc pe drumul nesiguranţei, la alcărui capăt se poate afla viaţa sau moartea. Cât

de departe poate merge un om pentru asupravieţui?Filmul este realizat de studenţi şi va fi parte aexamenului meu de absolvire a Universităţii.Ne-ar place să îl aducem în România, dacă va fiposibil.

Soldat român (întruchipat de Tomáš Benda)cu echipamentul complet de luptă.Instantaneele reproduc fotografii de epocărealizate de Armata Română la începutulanilor ’40

19

18

• A L B U M •

13

La ce tipuri de acțiuni de reenactmentparticipați? Au existat evenimente la care ațirefuzați să participați?

Honza Šulák: Aici au loc foarte multe acţiuni deacest gen. Organizăm expoziţii, conferinţe,participăm la marşuri, parade şi depuneri decoroane. De asemenea, organizăm şi acţiuni dereenactment. De exemplu, ne dorim ca anulviitor să organizăm „Eliberarea oraşuluiKroměříž”. Noi mai mult preferăm reconstituirealuptelor, deoarece vrem să arătăm oamenilorcum „arată”, cum s-au luptat trupele româneşti.

Danko Panfilov: Suntem deschişi spre nou, spreidei noi, dacă noutatea e pe aceeaşi lungime deundă cu principiile noastre. Ai dreptate, uneorirefuzăm să participăm – noi căutăm săprezentăm istoria reală, în funcţie de posibilităţi.Asta înseamnă lipsa uniformelor curate,apretate, deoarece noi vrem să prezentămimaginea soldatului „murdar” de pe front, cuuniforme pline de noroi şi găurite. Soldatul aratătotal diferit după câteva luni pe front, faţă deprima zi când soseşte la război. Avem un„barometru” după care ne ghidăm când luămparte la un eveniment. În cazul în care nu serespectă realitatea istorică, refuzăm să fimparte. De asemenea, nu participăm nici cândscenariul reconstituirii e în dezacord cuprincipiile noastre, cum ar fi scenariul cooperăriicu trupele SS.

Primele voastre fotografii ca grup sunt celerealizate în albia unui râu. Ce puteți să îmispuneți despre acest moment? A fost ostrategie de marketing?

Danko Panfilov: Acest tip de fotografiere aînceput de vreo 2 ani. După o reconstituire ne-am dus la râu ca să ne curăţăm. Cineva a luatcamera... a avut ideea să ne fotografieze acolo,în râu... şi nouă ne-a făcut plăcere chestia asta.Ceea ce vezi tu acum e „reînvierea” acelei idei şitransformarea ei într-o acţiune de PR, în urmăcu un an. La aceste fotografii ştiam că urma săfim fotografiaţi, n-a mai fost o chestie spontană.

Acțiunile voastre sunt dinamice. Care estesecretul acestora?

Honza Šulák: Felul în care acţiunea aratădepinde foarte mult de organizator și de ceeace autorităţile permit, bineînţeles. Apoi vinemunca noastră. Noi căutăm să fim autentici defiecare dată.

Danko Panfilov: Îmi place să aud asta cuacţiuni dinamice... Suntem tineri, apţi dinpunct de vedere fizic şi putem să spunem căavem experienţă cu filmele şi cu alte astfel deacţiuni dinamice. Ştim, desigur, şi la ce seaşteaptă publicul de la astfel de spectacole...iar noi înţelegem pe deplin că acest public avenit să vadă acţiune şi că nu vrea să aşteptemult şi să se plictisească...

Reenactorii din Regimentul 92 Infanterie„Decebal” întreprind adesea acțiuni în care rolulinamicului este reprezentat de armata germană

• A L B U M •

14

Am remarcat că la unele acțiuni aveți drapelulRomâniei și o statuetă a Maicii Domnului. Auvreo semnificație specială pentru voi acestea?

Danko Panfilov: Sincer... suntem mândri săreprezentăm armata română din cel de-al DoileaRăzboi Mondial, dar cred că nu simţim la fel (şinici nu avem cum) ca un soldat român când stăsub propriul steag. Pentru noi, steagul românescface parte din PR. Pentru cei mai mulţi e foartegreu să recunoască uniformele româneşti din alDoilea Război Mondial şi fără steag nu ar şti cearmată văd... Steagul o spune răspicat: „Hei,uite, românii avansează!” La fel şi cu FecioaraMaria. Am trăit în zona numită Valahia, cânderam mai mic. Şi ştiu că oamenii mai în vârstăerau credincioşi şi la fel au fost şi primii coloniştiaustrieci şi români care s-au aşezat în aceastăzonă deluroasă. Aşa că am căutat un simbol caresă amintească de asta. Este şi un fel de mesaj:„eram oameni paşnici, ce ne rugam pentrufericirea noastră şi pentru un viitor luminos...darne-am născut în vremuri vitrege şi-am fostsortiţi războiului...”

Cum vă pregătiți pentru evenimente? Existăperioade în care faceți instrucție?

Honza Šulák: Bineînţeles, dacă vrei să paricredibil, trebuie să faci multă instrucţie. Avemsăptămâni speciale pentru instrucţie. Deasemenea, ne instruim şi pe perioadaevenimentelor, ca un fel de antrenament, iarpublicul poate vedea cum arată instrucţiamilitară. Totodată, ne antrenăm pentru marşuri,folosind întreg echipamentul. Acesta e modul încare poţi înţelege, cât de cât, cam ce simţea un

soldat în trecut.

Danko Panfilov: Da, avem „instrucţie de week-end” cel puţin de două ori pe an (primăvara şiiarna). În plus, mai nou avem şi antrenament depatrulare pe timp de noapte, încă de anul trecut.Mărşăluim pe timp de noapte, cu întregulechipament românesc, aproximativ 35-40 km,împreună cu unitatea germană locală. Când esteplănuit vreun eveniment special şi noi ştim că nusuntem bine pregătiţi, ne antrenăm/instruim şiînaintea acestui eveniment. Cele mai importanteevenimente sunt ceremoniile, când nu e loc deeşec, deoarece o singură mişcare greşită nepoate distruge întreg efortul nostru din ultimiiani.

În 2012 ați participat la o ceremonie militarăpentru soldații români. Ce a reprezentataceastă participare pentru grupul pe care îlconduci?

Danko Panfilov: Bănuiesc că te referi laînhumarea Soldatului Necunoscut. Pentru noi aînsemnat mult şi trebuie să mărturisesc că amfost foarte mişcat de acest eveniment. Pentruunitatea noastră a fost o mare onoare, iarparticiparea noastră a coincis şi cu începutulunei relaţii plăcute cu ambasadorul român înPraga şi alţi oameni minunaţi ai ambasadeivoastre. A fost un eveniment important pentrunoi... şi trebuie să recunosc că nu am pututdormi cu o seară înainte... atât de emoţionat amfost...

Comemorarea soldaților români, căzuți pentrueliberarea Cehoslovaciei

15

• A L B U M •

16

Ce părere au cehii despre voi? Colaborați cuAmbasada României din Cehia sau cu altestructuri românești (ex. Ministerul ApărăriiNaționale)?

Honza Šulák: Putem spune că avem mulţisusţinători aici, având în vedere că am pornit dela 6 membri şi acum suntem în jur de 20. Iar„ceilalţi” cehi spun: „Hei, te cunosc pe tine! Tunu eşti nici rus, nici german, nu-i aşa?” Buniculmeu îmi spune: „Voi sunteţi români! Dumnezeusă vă binecuvânteze!” Sunt şi oameni care nucunosc trupele româneşti. Stăm de vorbă cu ei şiapoi înţeleg.Da, cooperăm cu Ambasada României în Praga şiavem relaţii foarte bune cu Excelenţa Sa d-naDaniela Gitman, care ne susţine împreună cu aisăi colegi. Totodată, cooperăm şi cu alte unităţiistorice din România.

Danko Panfilov: Avem mulţi suporteri aici. Cândne antrenăm sau mărşăluim în zona ruralăsuntem plăcut surprinşi, uneori, când oameni învârstă ne strigă deoarece încă îşi amintescaceste uniforme din timpul războiului. Aşa că neoprim să ascultăm ce au de zis aceşti oameniînţelepţi...Da, cooperăm cu reprezentanţii AmbasadeiRomâniei în Praga... şi suntem deschişi spre altecooperări cu alte instituţii româneşti. Anultrecut ne-am întâlnit cu reprezentanţi ai forţeloraeriene româneşti şi ale Fundaţiei culturaleBartoc şi mai suntem în legătură cu alte treicluburi militare româneşti. Documentele istoricepe care le primim de la colegii noştri românisunt cruciale pentru noi deoarece noi nu avemacces la arhivele româneşti şi la documentele

istorice...Aş vrea să îmi exprim mulţumirea faţă deambasadorul român, Excelenţa Sa d-na DanielaGitman, faţă de colegii noştri din unităţilemilitare istorice şi faţă de alţi susţinători din ţaravoastră. Personal, apreciez ajutorul primit dinpartea d-lui Florin Şerban, care ne-a ajutat sătraducem documente româneşti de război...ne-au ajutat foarte mult.

Ce cunoașteți despre România și despre istoriasa?

Honza Šulák: Noi suntem istorici. Dacă vrei săreconstitui un eveniment, trebuie să îl cunoşti înamănunt. Pentru asta studiem mult şi ştim căastfel împărtăşim din informaţii şi altora.

Danko Panfilov: Cred că ştim câteva lucruridespre România şi istoria ei, deoarece e musaisă ştim... Cred că România şi Cehoslovacia auavut multe în comune în momente cruciale şidin punctul meu de vedere românii mereu s-aucomportat corect, în momentele de restrişte aleCehoslovaciei (mai ales între anii 1938-1968). Pelângă Serbia şi România nu-mi amintesc o altăţară care să se fi comportat la fel...

Pe lângă Armata Română mai reconstituiți șialte armate?

Honza Šulák: Cum am spus şi la întrebareanumărul 2.

Danko Panfilov: Pe lângă armata română, mulţidintre noi facem parte şi din Regimentul RusescMuschetari Apscheron, o unitate de infanterie

din vremea napoleoniană. Această unitate oreprezentăm şi pentru perioada Primului RăzboiMondial. Unitatea a fost desfiinţată de cătrebolşevici.Unii dintre noi reprezentăm Legiunilecehoslovace din Rusia, armata cehoslovacăinterbelică, Brigada 1 Cehoslovacă din RusiaSovietică... iar uneori avem probleme cândtrebuie să jucăm roluri diferite, la nevoie,precum armata ţărănească din secolele XVII-XVIII.

Care sunt planurile de viitor pentru grupul dereenactment Regimentul 92 InfanterieDecebal?

Honza Šulák: Vrem să devenim din ce în ce maibuni. Vrem să ne perfecţionăm instrucţiamilitară, să avem uniforme veridice, să găsimalte lucruri originale pentru expoziţii, să aflămmai multe despre Regimentul 92 InfanterieDecebal. Am vrea să ne îmbunătăţim munca dePR aici şi în România. Vrem să organizăm anulviitor un eveniment prin care să celebrămeliberarea oraşului Kromeriz, care a fost eliberatîn totalitate de către trupele româneşti.

Danko Panfilov: Mai întâi vrem să începem ocooperare cu doi tipi din localitate care deţin oreplică a unui tanc românesc. Aşa că noi sperămcă vom avea suport blindat de la mijlocul acestuian. Vrem să creăm un echipaj anti-tanc pentru aaduce pe câmpul de luptă o unitate grea. Şi,bineînţeles, vrem să ne perfecţionăm munca dePR. Asta înseamnă să pregătim un „muzeumobil” dedicat prezenţei româneşti înCehoslovacia.

ISTORIA