PREŢU L 10 LEIFoto I. Berman.Reaiitaiea

ANUL V. Nr. 243 SUPLIMENT GRATUIT .¡REPORTAJ” 24 SEPTEM BRIE 1931

Din minaretul Prelung străbat Şi muezinul Răsplata vieţii11

R A în F ebruarie ; ploaia se cernea măruntă şi călduţă. In curtea şco-___lei elene din Sebasta, oraş situat în Palestina, 20 de fe te tinere sejucau de-a prinselea. Aeru l răsuna de râsetele lo r sg lob ii: cop ile le se ur- măriau printre coloanele de marmurmă, şi alunecând, cădeau adesea pe pavajul stricat, în care p loaia făcuse pe alocurea m ici băltoace. Purtau vest­minte de lână-, strânse uşor în talie, fără mâneci şi scurte până la genunchi. Bonetele din aceeaş m aterie la învăluiau capetele şi erau legate sub băr­bie, ferindu-le întrucâtva părul de ploaie. Dar p ic ioare le le erau goale.

îna ltă şi suplă, cu trup de efeb, D ebora se desprindea din grupul acestor adolescente, prin v ita lita tea ce-i ardea în och ii de un cenuşiu întunecat, în pârguiala buzelor şi în rumeneala ob ra jilo r. N ic i una din camaradele sale nu era în stare să ega leze ag ilita tea de veveriţă , cu care se strecura printre colonade, spre a nu f i prinsă.

In tr ’un co lţ al arcadei, pe jumătate ascuns de umbră, sta nemişcat un tânăr. F ete le cari se sbenguiau, n ’avea aerul

să-i f i observat prezenţa dar în timp ce negurile crepuscu lare se înteţiau, D ebora se îndreptă ca din întâmplare spre colţu l lui, trecându-i alergând p ţ dinainte.

Făra a pierde o secundă, F ilip întinse braţul muş- chiulos, prinzând-o de cingătoare. Fata nu se sbătu, dar şopti râzând :

— „F ilip , dragule, să nu te vadă cineva !”— „A tunci, sărută-mă repede !” se rugă

tânărul.Buzele ei atinseră o clipă ca o adiere

caldă gura tânărului şi recăpătându-şi libertatea, se depărtă străbătând curtea în fugă.

Câteva clipe mai târziu, clinche­tele unui c lopoţel chemau fe te le la cină.

F ilip rămase în colţu l său, cu p ri­v ir ile pierdute în gol. Un foc domol de cărbuni ce ardea pe un grătar, sus­ţinut de un enorm trepied de bronz, îmbăia în nuanţe de aur vech i, tră­săturile sale de elen, linia admirabilă a gâtului şi pieptul lat. Purta o tu­nică albă de pânză, iar de pe umărul drept cădea n eg lijen t o mantie scur­tă de lână. Fusese la vânătoare şi n’avusese încă timpul să-şi scoată încălţăm intea cu carâmbi înalţi, ce-i înfăşurau gambele puternice. Ge- * nunchii îi erau go i şi roşii.

Hadad, servul lui F ilip , un arab scund cu p ielea foarte oacheşă, apăru în prag, înapoia stăpânului său, spre a-i atrage atenţia asupra sa. Tânărul rămase însă nemişcat, ca şi mai înainte....

F ilip sta pe gânduri. A sta i se întâm­pla pentru prima dată în v iaţa fără de căpătâi, pe care o dusese până atunci E ra căpitan în armatele evreeşti ce pă- ziau gran iţele trans-iordanice dela Na- bataeans, care în acel an, 110 a. Chr., dă­deau mult de lucru. Ven ia pentru prima oară acasă în u ltim ii doi ani, de când ta- „ tăi său deschisese o şcoală de fe te în a- ceastă clădire rămasă din bătrâni, care împreună cu vasta-i b ib liotecă, formau rămăşiţele unei imense averi.

In ochii lui F ilip , faptul că tatăl său îm bră­ţişase profesoratu l era o degradare. Două sute c incizeci de ani fam ilia acesta făcuse parte din clasa m ilitară cpnducătoare a Palestinei, încă de pe v re ­mea lui Alexandru cel M are, care dăduse generalului Cimon, strămoşul lui F ilip , p rovincia cucerită spre guvernare. Gene­ralul grec acumulase o avere atât de mare, încât generaţiile urmă­toare ale descendenţilor săi, trăiseră din ea până pe la jumătatea ul­timului secol. In cei c inc izec i de ani cari urmaseră, reg ii cuceritori ai S iriei, o reduseseră treptat.Ephorus, tatăl lui F ilip , suferise de foam e mai înainte de a face dispe­

ratul pas, pe care fiu l său îl deplângea atât. Reven ind acasă, tânărul avu­sese o surpriză penib ilă : mama sa murise mai înainte de a vedea această ultimă decădere a fam ilie i. Şi el era mulţumit. Fusese crunt chinuit de sentimentul um ilirii. Curând însă un episod luminos venise să destrame negurile dezolării sale: se îndrăgosti puternic de una din eleve, de Debora.

Se gândia — în timp ce-şi încălzia m âinile — la toate fem eile pe care le iubise în cel 26 de ani ai săi. Se m iră priv ind cu ochii m inţii această veselă perindare, cum de mai putea un copil ca D ebora să exercite o fas­cinaţie atât de puternică asupra unui bărbat, ajuns la gradul său de b la­zare. Ora cinei trecuse de mult, dar tânărul soldat sta încă pierdut în v i­sare. Fu trez it în cele din urmă de tatăl său, care apăru deodată, în lumina proectată de flăcări, p rototip înalt şi încărunţit al fiu lu i său.

— „T rebu e să f ie tare frumos visul tău, F i l ip ” zise el trăgân_du-şi pe­lerina de lână peste cap, „extrem de seducător, dacă a putut să te faci să u iţi de mâncare” .

— „A şa şi e” , răspunse F ilip . „ Ia tă , m ’am îndrăgostit de mica ta eleii, D ebora !

Ephorus, tresări.— „Vrei să spui....” _ I— „V reau să spun că sunt foarte serios şi că D ebora răspunde seni!'

m entelor m ele” insistă F ilip . I„D a r” , ob iectă tatăl, „c re e z i o situaţie absolut imposibilă, băieţi!

A f lă că aceste fe te sunt caste şi că părinţii lor fac parte din acea clasădt evrei, cari ţin ca f iic e le lo r să fie caste până la căsătorie.

— Cunosc ob iceiu rile e v re ilo r !” exclamă tânărul enervat, „Ştii că spre a dobândi pe Debora, trebue să mă căsătoresc cu ea",

— „U na din două’* zise Ephorus râzând acru. „Sau că eu m’am prostit, sau că tu ţi-ai pierdut m inţile. A m înţeles oare bine? Propu i să te căsătoreşti cu o femee, numai pentrucă o iubeţii!

— ,,A refuzat a ît fe l” răspunse F ilip întunecat, „şi apoi,m pricep cum aş mai putea trăi departe de ea”.

Ephorus se cutremură.„H a i în odaia mea. Vârsta nu-mi mai permite

să înfrunt asprim ile unei vrem i ca asta”.— „ T e urmez imediat. Dar trebue ii

vorbesc mai întâiu cu H adad” zise ofiţerul In clipa când Ephorus se întorsese

spre a intra în casă, o siluetă sveltă apărt din umbră: era Debora. F ilip îi luă mâinile şi fără a spune un cuvânt o privi îndelung, îndurerat par’ că.

„ I-a i spus, F i l ip ? ” întrebă ea în şoap­tă, „va trebui să părăsesc şcoala?”

— „A şa cred, dragă. A fost pentru elo mare lovitură. Dar n’am terminat încă. Curând am să-l conving”.

— „ îm i pare rău de şcoală” zise De­bora cu buzele tremurânde. „Dar daci celela lte fe te ar afla de asta.... Sunt ne­bune toate după t in e !”

F ilip pufni în râs.— Şi eu sunt nebun, dar numai dupi

t in e ! Acum sărută-mă şi dute repede în sala de m editaţie...”

Camera lui Ephorus-, la care Filip | îndelungata-i absenţă se gândise ci a- tâta drag, se păstrase neschimbată, Pe pereţi se aflau admirabile fresce, re­prezentând asediul T ro ie i. Un faunii marmură ţinea o candelă de argint deasupra unei mese, pe care se aflai îngrăm ădite tab letele cu temele fetelor,

* * *Văzându-1 intrând, Ephorus, care şe­

dea pe un scaun de abanos, făcu fiii său semn să ia loc pe o banchetă aşter­nută cu perne, ce se afla în dreptul fe­restrei. Dar tânărul nu-i urmă îndem­nul, ci începu să măsoare încăperea« paşi mari.

—- „C e are cu mine acest nebun ie E ros? ” z ise F ilip zâmbind cu amără­

ciune. „M is te r ” !— „Căsătoria e ceva necesar"

observă Ephorus. „Şi m'aş bu­cura să te văd însurându-te, iar nu sub un impuls ca pasiunea. Sim ţăm inte ca ale tale n’au ct căuta în căsătorie; ele se rezer­vă unei curtizane” .

— „D ar, tată, pari să nu ii- ţe leg i că nu mai pot trăi firi D ebora” , strigă Filip. Şi apoi, ce schimbare poate aduce căsă­toria în sentimentele mele? Ni­meni în afară de cele două ia-

m ilii, nu trebuie să ştie aceasta"— „M in ervo , dă-mi înţelepciune !” , exclamă Ephorus. „A i aflat, desi­

gur, cu toată nebunia ta, că fata vine de pe m alurile Genesaretului, adj ţinut al aristocraţie i iudee. Ta tă l său e un libera l după cum reese şi dic; faptul că şi-a internat cop ilu l în tr ’o şcoală greacă, dar s’ar opune cu în­dârjire unei căsătorii ca aceasta” .

— - „D ebora, m i-a vo rb it de fam ilia e i” zise F ilip . „Tatăl său, Ioar Didymus, e un om foarte bogat şi probabil că va cere pentru ea un pre: foarte mare. A sta-i ceeace mă îngrijo rea ză mai mult !”

— „N u ve z i că din orice unghiu ai p riv i-o , căsătoria aceasta e o ii p os ib ilita te? ” z ise Ephorus trium fător. „N ic i eu şi nici tu n’ai cu ce pliî

Dydimus trase pumnalul...

2i Septembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ 3

Debora sări intre e i: — „M ă iubeşte, tată. De-aceea cererea lu i nu e obrăsnicie... ş i-l iubesc şi eu’’... spuse ea.

preţul miresei. Şi crede-mă, nu te văd în situaţia de a-ţi dobândi soţia, servind tatălui ei.

— „Nici eu” , aprobă F il ip t cu emfază. „D a r sunt sigur că prestig iu l unei căsătorii ca aceasta, va determ ina pe D idym us să renunţe la bani” .

Ephorus îşi muşcă buzele, trecându-şi degetele prin p lete le-i cenuşii.Apoi, dădu din umeri.

— „Ce interpretare să dau acestui gest ?” în trebă F ilip .- „In primul rând, fă bine şi te aşează. Nu pot să-ţi vorbesc, dacă

mi-te plimbi ca un leu în cuşcă” .— „Ceeace vreau să spun” , z ise el când tânărul se aşeză pe scaunul

din faţa lui ,„e că armata n’a reuşit să distrugă în tine trufia, aşa cum a nimicit-o în mine sărăcia. Pentru Ioan Didymus, mai mult decât pentru mine, această afacere va f i o calam itate. F i i tare F ilip şi nu mă în tre­rupe, căci am să-ţi spun câteva adevăruri am are:

„Te prezinţi acestui evreu ca peţitor al unicei sale copile. Să presu­punem că din m otive de decenţă, îi ascunzi faptul că nutreşti pentru ea ceeace se numeşte „pasiune” . F oarte bine.

Acum să vedem ce-i aduci :Cobori dintr’o străveche fam ilie de nob ili eleni. E sti foarte instruit.

Ocupi un grad superior în armată. E şti frumos.... Dar aceşti evre i au faţă de viaţa de familie, o atitudine cu totu l deosebită de a grec ilor. L a ei, mama e centrul casei. E castă şi venerată, şi i se aduc om agiile pe care ie au la noi numai m etresele. E i profesează ideea fa m iliilo r numeroase. Noi, pe de altă parte, nu dorim deloc copii, sau cel mult unul.

Ioan Didymus nu va ob iecta nim ic în priv in ţa v ie ţe i desfrânate pe care ai dus-o până acum. E v re ic ile dau bărbaţilor lo r cea mai deplină l i ­bertate. Dar va pretinde soţului D eborei, s’o cruţe de această desfrânare. El va pretinde ca fata sa să ia un bărbat care doreşte să întem eeze o fa ­milie şi să vadă mai departe de pământurile sale, ca asociat al lui. Acum, spune, cum ar putea vedea în tine Ioan un peţitor de dorit ? Tu , dragul meu Filip, eşti ca şi tatăl tău, ultimul inel al unui lanţ de in d iv iz i, cari au profitat secole întregi de prestig iu l şi averea creeate de un singur străbun. In fond, fiule, nu suntem, decât nişte saci umpluţi cu vânt” .

Filip sări în jic ioa re . O b ra jii i se aprinseră, iar och ii aruncau scântei.I — „Ai terminat ?” întrebă el sec.

— „Nu tocmai” răspunse Ephorus cu răceală. „A h cop ile ! A i f i tre ­buit să-ţi plăteşti dările către sirien i cu sânge cum am făcut eu timp de 30 de ani. Ai avea atunci mai puţină tru fie şi mai multă m inte. Recunosc că la vârsta ta aş f i avut aceleaşi simţăminte ca şi tine şi că sfatul părin­telui meu ar fi fost să seduc fata şi apoi să fug spre frontu l nabataean. Dar tatăl meu mai avea încă vanitate. T o t ce-ţi pot spune, e_că Debora, acest admirabil exemplar omenesc, m erită o soartă mai bună... că ar f i păcat să i se sfărîme viaţa prin seducţie sau chiar p rin tr ’o căsătorie cu tine! Chiamă-ţi servitorul şi catârul, fiu le ; eşti o p rim ejd ie pentru micul meu Parnas femenin!

Filip îşi muşcă buzele. Aruncă un „L a revedere” şi ieşi repede din încăpere, îndreptându-se spre camera sa. A juns aci, ordonă lui Hadad, să

se pregătească de plecare şi o jumătate de oră mai târziu, erau pe drum: n’o luară însă spre sud, către Iordan, ci spre N ord către pământurile lui Ioan Didymus, pe m alurile Genesaretului.

M erseră întreaga noapte îm potriva vântului, dealungul drumului ce şerpuia prin tre dealurile Samariei şi ale G alileei. P e la amiazi, F il ip făcu o haltă la un m ic han, la poalele înă lţim ilo r ce-1 despârţiau de Nazaret. A c i dorm i până pe la apusul soarelui, când Hadad îl trezi. Reluară dru­mul, străbătând câmpii pe care păşteau nenumărate turme de o i şi ajun­seră pe înserate în vă ile de lângă lacul Genesaret, unde se aflau pămân­turile lui Ioan Didymus.

P riv e liş tea pe care o oferiau aceste locuri era încântătoare chiar în această lună de iarnă avansată. F iecare petec de pământ era cultivat. Grâul şi orzu l care începuseră să răsară, aşternuseră câm piile cu covoare v e rz i şi dese ca peria.

Curmali, palm ieri, smochini şi rod ii întindeau braţe încărcate de floare. Păsărele concertau în ramuri deasupra drum eţilor noştri, pe cari ţăranii m ergând în urma plugurilor, îi salutau vo ioşi. Tânărul o fiţe r inspi­rând adânc aerul călduţ şi parfumat, sim ţia că ciuda cu care plecase slăbia, rămânând totuş ferm hotărît să facă totul, spre a dovedi părinte­lui său că n’avusese d rep ta te !

Soarele apunea, când un păstor purtând în braţe un m iel nou născut, îi arătă cărarea ce ducea la casa lui Didymus. După zece minute de mers, ajunseră înaintea unor ziduri. Hadad bătu şi poarta fu deschisă de un serv ito r îm brăcat în p ie le de oaie. A rătă lui Hadad drumul către grajduri, şi conduse pe F ilip în grădină. Un om bărbos, sta sub ramurile unui curmal bătrân şi-şi p riv ia grădinarul, care tundea tufe de trandafiri. Se rid ică spre a-şi saluta oaspele şi după ce porunci să aducă v in şi dul­ciuri, îi p o ft i să ia loc lângă el. Ioan D idym us n’avea mai mult de 45 de ani, dar barba-i neagră şi bogată, îl făcea să pară mult mai în vârstă. O bra jii î i erau roşii, iar och ii to t atât de tineri ca şi ai Deborei.

„F ilip , fiu l lui Ephorus, pro fesoru l D eborei m ele” , repetă Ioan. „D a, te cunosc căpitane! D ebora m i-a scris de tine încă din prim ele z ile când ai ven it acasă. Un ostaş a deschis Sesamul inim ei fem eeş ti!”

F ilip surâse îngăduitor. A cest om, gândia el, nu era la urma urmei decât un ţăran. F ineţea devenia aici inutilă. Ş i-i expuse îndrăsneţ, fără în ­conjur, scopul ven irei sale.

Ioan lăsă cupa cu v in pe tava de aur ce-i sta la picioare.— „D ebora ştie că ai ven it la m ine?” întrebă el calm.— „D a, i-am lăsat o scrisoare, pentrucă n ’am putut s’o văd” .— „C ăsătoria” zise evreu l rar, „e un contract pus la cale de în ţelep ­

ciunea părinţilor, pentru perpetuarea fam ilie i. D ebora ştie acest lucru. Şi tu o şti. Cum v ii atunci să-mi insulţi f iic a cu simţăminte ce nu se po tr i­vesc decât unei curtezane, sau unei concubine?

— „ N ’am vorb it nim ic de sim ţăm intele m ele” strigă F ilip , sărind în p ic ioare „ I ţ i respect f iic a ! Cum de îndrăzneşti să spui că te insult, când îţ i o fe r alianţa cu un descendent al lui Cimon atenianul?

Ioan se rid ică şi el.—r „Indrăsnesc? Acesta nu-i un lim ba j! Cât despre cinstea ce crezi

că-mi faci, — nu C imon atenianul, îm i cere f iic a în căsătorie ci, două suteCContinuare in pag. 6-a)

4 REALITATEA ILUSTRATĂ 2 4 S e p t e m b r i e 1931

S A R I sunt acei cari reuşesc să____ capteze curiozitatea H o llyw o o -dului... In clipa când blazatele-i p ri­v ir i s’au oprit asupra m isterioasei străine, care se numia M arlene D ie- trich, soarta ei era pecetlu ită : se şi ştia că apariţia artistei n’avea să fie pentru m arele public, o senzaţie de scurtă durată.

Nu sunt n ici doi ani de când a- ceastă femee, — care poartă în păr razele aurii atât de dragi marelui T i- zian, străbătea sub numele M ary M ag- dalene von Losch, necunoscută, stră­z ile Berlinului, unde s’a născut. Du­cea o viaţă extrem de retrasă, ieşia foarte rar şi atunci numai în tovără­şia lui Josef von Sternberg, descope­ritoru l şi geniul său conducător.

M ai târziu, nimeni afară de perso­nalul superior al Paramountului nu era admis în anturajul a rtis te i: un truc pentru aţâţarea interesului! N u ­mai când curiozitatea atinsese cul­m ea,— şi n ic i o clipă mai de vrem e — se perm ise câtorva reporteri aleşi cu grijă , să-i ia câte un in terview .

S’a pus chestiunea asemănării sale cu Greta G arbo; rev iste le şi m agazi­nele în tregei lumei publicară portre­tele ce lor două vedete... Nu se ştie cum, atenţiile se opriră asupra fru ­m oaselor p icioare ale M arlenei şi m ulţi se întrebară dacă succesul ac­tr iţe i nu se datora cumva im pecabi­le i lin ii a gam belor sale. Dar această chestiune se va elucida cu siguranţă în v iito ru l său film „Lady o f the Ly - ons” unde va purta numai jupe lungi.

Asemănarea cu Garbo deşi i-a făcut un minunat serviciu ca publici­tate, a început s’o plictisească, M arlene oco leşte cu g r ijă orice co­mentariu pe această temă. P e de altă parte, senzaţia creată de p ic ioarele ei o amuză. In orice caz, nu ne putem opri n ici măcar o clipă asupra ideii că o actriţă s’ar putea lansa numai graţie unui costum sumar. Scurtimea fustelor n’are nim ic comun cu trium ­ful M arlenei.

Aproape necunoscută dincolo de z i­durile Berlinu lui şi ale V ienei, actri­ţa devine deodată celebră cu „M aroc- co” , primul său film american.

In ajunul prem ierei, această femee al cărei nume circula dela un cap la altu l al lumei cinem atografice, lua drumul Berlinului, tot atât de d iscret precum venise ,spre a celebra a cincea aniversare a fe t iţe i sale M arlies.

L a început, i se in terzise să pom e­nească de copila ei. E ra o publicitate proastă, spuneau d irectorii „P a ra ­mountului” . Şi ea păstră tăcerea, până când restricţia fu ridicată.

T o t timpul cât a trăit departe de copila sa, m isterioasa M arlene se du­cea în fieca re săptămână la un atelier de imprimat plăci de gram ofon ; la şase m ii de m ile depărtare, m ica Mar- íies făcea acelaş lucru, astfe l că între mamă şi copil avea loc un fe l de co­respondenţă sonoră.

Acum acestea au devenit inutile, în­trucât distanţa dintre ele a dispărut. Reven ind la H o llyw ood , M arlene a

luat cu sine pe m ica „Heidede”, cin îi spune ea fe tiţe i, — o miniaturii sa, cu părul auriu, cu ochii de »1 dar prezentând totuş oarecari deoK-j b iri şi anume: îi lipsesc dinţii fe; faţă iar năsucul îi e cam pistruiat,

A c tr iţa e în fond prietenoasa ;i foarte accesibilă. O chii săi depărtaţii şi luminoşi, nu lasă să se întreţii n iciodată ceeace simte sau gândeşte.! V ocea-i dulce şi cu totul lipsită dtoj b icinuitul accent gutural teutonic,i l cinează.

M IC K E Y -M O U S E ...

Un tânăr şi obscur artist lucra bl tr ’o noapte în tr ’unul din atelierele» desemn ale Kansas-ului.... Peia iJ zul nopţii, auzi rozături în jurul diM pului de metal, în care fetele îşi »1 trau coşuleţele cu mâncare. Şoritif ieşiseră la cină şi cum afară de aş«} scârţâituri de peniţă nimic nu veniisi turbure liniştea, prinseră curaj şiI aventurară în m ijlocu l camerei. An zat, tânărul desenator îi privi W lung iar mai târziu, prinse zece t aceste rozătoare pe care le ţineaţi tr ’o cuşcă. L e hrănia, se juca cu şi ajunse să domesticească vre-o ci!| va până în tr ’atât, încât venîauşii aşezau pe planşa sa de desemn. J

Opt ani mai târziu, o compoziţiei acestor m ici m osafiri nocturni, rfl săria din călimara lui Walt DiacJj bătând la porţile HollywooduluiJil key Mouse, cu chiţăelile şi giuml®(’ lucrurile lui, a apărut tocmai în u? mea când A l Jolson începea să ciall dând lovitu ra de graţie filmului ml

M ica rozătoare se bucură astăziil o celebritate mondială.

A c tiv ita tea sa se desfăşoară intra studio spaţios, la care sunt atytl două enorme săli de concert. AproJ m ativ 100 de desenatori lucrează al contenit scenarii, în care Mickeyiil ţine invariab il ro lu rile principale, I

In total M ickey Mouse are în»1 v ic iu l său aproape 200 de persoanejl însă, nu prim eşte n ici o remuneraşi E singurul star neplătit al Hollji»! dului, aducând totuş creatoruluişirt-J' gisoru lui său, câştiguri fabulos, ,

C E L M A I F R U M O S CELIBAÎli A L H O L L Y W O O D U L U I

Deşi are numai 30 de ani a ridisl şi a educat o fam ilie numeroasă,;[ sigurând m ultora din membrii ei,sil tuaţii solide.

P e ecran e un „june amorez" ml bosit, captivând prin jocul său tist resc şi spiritual. In viaţa de toate»1 le le însă, n’are timp nici de dragii n ici de distracţii. Unica sa pasie este muzica, căreia îi consacră fiecanl clipă de răgaz.

Ş tiţi de cine e vorba? De Rac Samaniego — cunoscut lumei cintr' to gra fice sub, numele de Ramon I varro. Acest celebru tânăr care pet cran pare încarnarea „romanţei” k o viaţă extrem de activă şi foarte p; ţin romantică.

(C o n t in u a r e în pag. I)’

U Septem brie 1931 REALITATEA ILUSTRATA §

fàonatLyi "

• !< % ? * *in,/a 7 Í * ,7«*/ i» ie * t (, rt />e

» /e * - / e î Î *

e« / ,% » « ..

■ ' / o / . - ' * *

? • «* y *<Z?n‘‘‘'„ îi »«¡‘J z v > ^ " r -

c w " f - " ' 4 " ' 4 / ' ' ■ '• / ■ / ' '" , " * S . “ 7 / " - “ ' " ' " " . " r f ' " - " .

r-

o / “ rA

r.;'•<> , , ’ ^ e / . i r ; , - r<

S o 5 * *

»o

et i n^ o nin\ ' f f t

u (.<*< P f 'iVe//,

< *ti<?«? e ®*#,

ajfl

e ° 3i>J

ß4ftÖ4

Lei

' ^ u ^ U•<**>

á í - t o f f f " * « ", ‘ « b i - 7 ' ' «

- / * > * > > '

/ / “ ■ *« 'v>y ., p / "

r 0P* *

<* l

u/ i tl *n ***«»■

'1-0. ci Pft

’OlOt]

stf.¿00¿00

" ' « " V "

°a¿e w

/■ » « S S

<•»

o .

/>*>•*/£W .

« f .

Per. 5ooso

-Jüofeo

i f ^ i ï ï s °»är/e«oflc,o,an

°% o" * CÍÜ3 n,.■e?£j d ,vaJ' J 0i^ n

4 e r >*ve i- 6

¿oo” ^ . r - »,5fi. 2(MJ > f e ^ e Ja9®- - i S ?

^Sssä'- r

«‘«i

P k u Z ^ Mis l>" ’

’ Sij.

' “g Di-i

de

7 ^-ß .

Äi.

V-e.

Ci o.«o

>r‘ei 81 0e,Z

A * 1 ,

. ^ c , ST-ft

A «._cata

« * ü ? äCÍUA4 *Jy v-i

«i/J/VjÜliSf;

Cels de /í //f O/j f

ß S :P ‘^ r 06 ô arcàe/'

400-?Oo

Vaj£tavill* ^ r iUr

l e i

n£oO22

F T P - « * 0 * * * »

*> & : * * £ ! * '■ Tan* '•»h<J rL ***- t Í a*»t¡á g0

*%

- s $ » r * ^sä (‘l! /, i l> b i r f ! , r 'c i - 7 ' f ‘ 1

,re- W m î 1’*?J5o °/V », ''"•Of

Æflrî* » . 1A"

Ot

1 z.

^ " e a fea¿i e? c/*3 K*to C,J

«ie,* * te

f » ' 4 "

,S;°»r-c«O#,

r ' ^ 'flíí-u

i ^ & : : o t

» «a te 30''ÍTO

6 REALITATEA ILUSTRATĂ 24 Septembrie Ii

I U B I R E (urmare din pag. 3 a)cinci zec i de a n i;de decadenţă!

Cu un strigăt de furie, F ilip tra­se, sabia. D ar în acest moment, dis­cuţia fu întreruptă de un vârtej. E ră Debora, care se aruncă între cei doi bărbaţi.

— , M ’am temut de asta” , suspină ea. „A m pornit pe cel mai iute din­tre catârii maestrului meu, im ediat ce mi-a intrat în mâini scrisoarea ta, F ilip !... Tată !... tată!....

— „L in iş teşte-te D ebora” zise Ioan încruntat, dar calm. , Locu l e prea expus pentru o discuţie atât de serioasă. H a ideţi în casă.

F ilip , furios pe Didymus şi pe el însuş, îi urmă.

O fem ee brună şi grasă, învest­mântată în alb, torcea de zor lângă fereastră.

— „Sarah” , zise Ioan. „A ces ta e F ilip , fiu l lu i Ephorus, pro fesoru l Deborei. A m avut cu el o discuţie foarte neplăcută” .

Ş i-i reproduse schimbul de cuvin­te ce avusese loc sub smochin.

— Debora, acum şezi jos şi lin iş­teşte-te” .

—■ „D ar nu p o t! Nu po t! protestă Debora. Ideea asta a ta, că între soţi nu poate exista dragoste, e de­m odată! Nu mă pot căsători cu un altul, atât timp cât inima mi-e plină de F il ip !

—■ „D eb o ra ! V orbeşti ca o dăn­ţu itoa re !” strigă mama sa.

— „Dar.... zise Debora.— „N im ic ” îi tăiă vorba Didymus

„ A i ven it să te căsătoreşti cu cel pe care ţi-1 voiu alege eu!

— „Aşa-i, o ştiu” z ise fata cu v o ­cea înlăcrămată. „D a r tată! Dacă m ’ai lăsa cel puţin să-ţi spun ce am pe su fle t !” şi întorcându-se spre tâ­nărul o fiţe r care nu-şi mai găsia lo ­cul de încurcat ce se sim ţia spuse:

— „F ilip , te rog, ieşi în grădină şi lasă-mă să vorbesc puţin părin ţi­lo r m ei!

Se scurse aproape o jumătate de oră, până când un serv veni să în ­trerupă gândurile ce se sbăteau tu­multoase în creerul lui F jlip , spu- nându-i că stăpânul său îl p o ftia în casă.

Intrând, F ilip îi găsi pe to ţi tre i cu fe ţe le scăldate în lacrim i.

Ioan puse o mână tremurândă pe umărul delicat al fe te i.

— „A s ta e singura noastră rnielu- şea, F ilip . N ’am fost în stare , să-i refu z vreodată ceva. Şi iată, Cu toa­te că ni se rupe inima şi ştiu că nu* e de loc înţelept, îi cedez şi acum. Consimt la această căsătorie dar cu două con d iţii: trebue săi îm brăţişezi credinţa iudaică şi întrucât n ic i tu, n ici tatăl tău nu puteţi p lăti preţul de cumpărare al m iresei, tradiţia cere ca în acest caz, să serveşti pen

. tru ea” .V a trebui să munceşti un an de

z ile sub ord inele mele.— „U n nobil grec ce se pretează

la munci manuale, se coboară atât pe sine, cât şi „clasa din care face parte” , declară "Filip sentenţios.

— „C e-i atunci cu acel erou al vostru, H ercu le, care în g r ijia de gra jdurile lui A u g ias?” întrebă Ioan muşcător. „A m nişte cai arabi, cum

, H ercu les n’a apucat să vadă în viaţa iu i. I ţ i cer să f i i păzitoru l şi îngri- jito ru l lor. Nu e oare un semn în faptul că numele tău înseamnă, „ iu ­b itor de ca i?”

— „ N u !” strigă F ilip .Ioan . urmă întunecat.— „V r e i să te căsătoreşti cu o

fată de rasă iudaică, fiu l meu. P en ­tru noi munca e o ; re lig ie Spre a o lua pe Debora, trebue să te dove­deşti în stare de a cu ltiva aceste în ­tinse pământuri, de a conduce mia <5e ţărani cari-m i spun ..stăpâne” . I ţ i dau ocazia s’o faci. Această trad iţie a noastră de a plăti pentru mireasă în serv ic ii, nu se bazează întotdea­una pe ideea de schimb. E adesea o punere la încercare a ginerelui.

„N u accept aceste con d iţii! Sunt un stoic, aşa că nu pot trece la iudaism. Sunt grec, deci nu pot f i serv. A d io ! ”

— „N u vo i lăsa un oaspe să plece astfe l” , zise Ioan Didymus. „T rebu e să rămâi aci peste noapte, căpitane. In nord sunt semne de furtună” .

F ilip stătu câteva clipe în cumpă­nă. A vea ocazia s’o mai vadă odată pe Debora... P r im i mulţumind.

Ioan îl conduse pe cărarea ce m ergea dealungul z idu rilor locuinţei şi se opri în cele din urmă înaintea unei uşi, care da în tr ’un ietăcel. Urându-i noapte bună, se retrase.

F il ip stinse lumina şi se trânti pe pat. E ra nespus de tr ist şi cu toate că simţia în inimă gh iarele înven i­nate ale disperării, aţip i curând.

Fu trez it de o şoaptă care-i p ro ­nunţa numele. Un cap de fem ee se desemna în dreptul deschizăturii ce form a fereastra.

—• „F i l ip ! D ragu l m eu! F i l ip ! ”Sări din pat şi rid ică fata în bra­

ţe trăgând-o înăuntru, sărutând-o şi şoptindu-i numele.

— „D e ce ai respins propunerea tatălui m eu?” întrebă ea.

— „D acă v re i să-mi dovedeşti că mă iubeşti cu adevărat” zise el săru­tând avid m âinile m ici ce tremurau în ale sale. „ V e i fug i cu mine în c li­pa asta chiar! Gândeşte-te numai ce fe ric ire , A rtem iza m ea! Singuri cu teama de urmărire, acea dulce şi m i­nunată teamă care ne va apropia mai mult,. Să fugim D ebora” , In pă­timaşa sa isbucnire, F ilip ridicase vocea „Să fu g im !”

— „D a ” z ise Debora, aninându-se ia ld ă şi m lădioasă de gâtul lui pu­ternic. „N im ic nu ne va mai des­p ă r ţ i!”

Rămaseră o clipă îm brăţişaţi.D eodată se auziră paşi grăb iţi şi

până să se desmeticeaccă, F ilip , sim­ţi o durere v io len tă s u j umăr. A vu senzaţia că pământul se ducea de sub picioare. A u z i ca prin vis pe Ioan D idym us strigând fu rios:

— „D u ceţi acest stârv la drumul mare, daţi-1 fem e ilo r publice de la Capernaum !” A p o i îşi pierdu cu­noştinţa.

Când după o bucată de vrem e F i ­lip îşi reven i în sim ţiri, fu surprins de m irosul greu a numeroase parfu- muri.

Zăcea pe o saltea, în colţu l unei încăperi spaţioase. Dealungul pere- 'te lu i se întindeau o masă, pe care se aflau o sumedenie de borcane, u lcioare şi sticluţe. Aburi se ridicau dm tr’o m ică retortă ce se afla dea­supra unei flăcări.

Un bărbat vo in ic sîn tr ’un vest­mânt de pânză cafen ie ,sta înaintea mesei, cu spatele la F ilip .

— Fac i parfum uri?” întrebă el cu o voce slăbită.

Bărbatul se întoarse şi se apropiâ de el zâmbind.

— „Bună dimineaţa, căpitane. Cum te mai s im ţi?”

— „M ă doare g rozav spatele, dar în colo sunt b ine” , răspunse F ilip . „ M ’ai găsit în drum...” începu el dar se opri, simţind cum i se urcă sân­gele în obraji.

■—■ „N u , F ilip ,ai fost adus aici de prietenul meu Ioan Didymus, care m ’a rugat să te vindec şi să te tr i­m it apoi să-ţi v e z i de treabă. M i-a spus c ’a încercat să te om oare şi era foarte bucuros că nu reuşise” .

— „Ţ i-a spus de ce m ’a înjun­ghiat? întrebă F ilip .

— „D a ” răspunse gazda sa scurt. A p o i reluă: „E u sunt Andrei, parfu- m ierul din Capernaum şi afară de asta, dau lec ţii la Sinagogă. Acum, cred că ne cunoaştem, încheiă el netezindu-şi barba şi priv ind cu simpatie figu ra slăbită a tânărului grec.

— ,Iţ i mulţumesc” murmură F i ­lip „Servu l meu e aici?

•— „H adad e la Ioan D idym us”

zise An drei „A rabu l şi-a rupt un p i­cior, încercând să te apere. Dar fiu l meu P e tre e bărbier aşa că te va rade el. In tretim p am să-ţi dau pu­ţină supă” .

în că lz i un savuros amestec de zea mă de carne şi vin, din care-i dădu câteva linguri. Tânărul rămase apoi întins pe spate, urmărind din ochi m işcările parfum ierului. Observân- du-i interesul, A n dre i începu să-i exp lice d iversele operaţii ale artei sale.

* * *F ilip asculta distrat pe bătrân,

neîncetând o clipă să toarcă dure­rosul f ir al even im entelor preceden­te .... Fusese un prost -— îş i spuneael. A r f i trebuit s’o tragă pe D ebo­ra în curte, şi de-acolo, — nu ştia n ici el cum, —• să fugă. Nu purta ură lui Ioan pentrucă-1 înjunghiase. Dar când îşi ream inti de condiţiile acestuia, s<? simţi din nou cuprins de furie.

— „B ig o t b lestem at!” isbucni el.— „D e cine, vorbeş ti? ” întrebă

Andrei aspru.— „D e Ioan D idym us! Auzi, să

privească cererea mea ca pe ceva necurat!

— „Ş i era necurată!” exclamă Andrei. Ia spune, pe ce se bazează dorinţa ta de a lua pe D ebora? Dacă s’ar f i putut, ai f i făcut din ea con­cubina ta. O ri, n ic i un iudeu nu poa te prim i o astfe l de propunere pen­tru copilu l său.

— „T u şi cu D idym us vo rb iţ i ca şi cum iudeii ar f i mai buni decât g rec ii fa ţă de fem ei.

— „A şa şi este” declară Andrei.F ilip râse sardonic.— „ N ’am văzut la n ic i unul din

p rieten ii m ei evre i o atitudine de exaltare faţă de căsătorie şi n ici n’am observat vre-o deosebire în f i ­loso f ia lo r sentimentală” .

— „A devăra te le căsătorii” răspun­se Andrei „se bazează pe iubire spi­rituală şi pe lo ia litate. Or, tu v ii şi o fe r i f i ic e i lui D idym us ceeace ai o fe r i unei concubine.

— „C are e dovada unei iub iri spi­rituale? V reau să-mi petrec întreaga v iaţă lângă Debora. P o ţ i avea un astfe l de sentiment pentru o concu­bină?”

— „ N ’o iubeşti însă destul spre a servi uri an pentru ea !” întâmpină Andrei. „D a r iartă-mă, eşti obosit şi slab” , puse el capăt discuţiei şi se întoarse calm la lucrul său.

* *Se scursese o săptămână dela a-

ceastă scenă....In tr ’o seară pe când cinau cu lap­

te şi p ră jitu ri îndulcite cu ui P etre , fiu l lui Andrei, curmal rea, spunând:

— „A m auzit că Debora a cerută de un bogat fariseu, a« Amos, care o feră pentru mita m ie de talanţi. Logodna va avea m âine” .

— „E ş ti sigur de asta?” iuti F ilip , siiindu-se să-şi păstreze mul.

— „D a bietul meu Filip, ani invita t la ospăţ.

După câteva minute, And» P e tre p lecară la sinagogă.

Cu faţa îngropată în aşternut, lip vedea înainte o Debora ¡¡¡ta rată, cu och ii plini de lacrimi,

— „D ar te iubesc!” strigă Fii cu voce tare.

— „D oved eş te -o !” îi răspunse glas lăuntric.

* * *O oră mai târziu îşi scoase iţii

ţăm intea la uşa casei lui IoatiBil mus. Se duse direct la acesta ¡i zemându-se de masă începu:

— „M a i întâiu, vreau să-ţi cerii tare pentru to t ceeace s’a întâmpl

Tăcu câteva clipe, apoi reluă:— „ M ’am Kotărît să fac tot

m i-ai cerut. V o iu servi pentru D bora.

Fata scoase un strigăt uşor.— „D e c e? ” întrebă Ioan.O b ra jii tânărului se aprinseră;— Pentrucă o iubesc” răspuraŞJ

cu o umbră de sfidare.„O r ic e aţi face, simţământil

cesta e prea puternic spre a ii« rît. O voiu iubi ,fie că mi-o ve|i f ie că nu. Şi apoi, cred ci ir groazn ic pentru ea să fie om, când ştiu sigur că mă iuta Nu vreau să sufere din cauzatf mului meu. V o iu plăti în sen ori câţi ani va trebui pentru mii talanţi, numai n ’o siliţi să se ¡ia rească cu acel Amos. Ceeace vn mai presus de toate, e să-i câştij b erta tea !”

— „ N ’aş putea dori mai mult pilu lu i meu” zise Ioan Didji m işcat. „U n an e tot ce cer.

F ilip străbătu încet încăperea, zând în genunchi înaintea Del» îş i îngropă faţa în palmele ei,C rid ică capul, băgă de seamă căr® seseră singuri. _

— .D ra g u le !” exclamă Deld „A u fost n evo iţi să ne recnnuC iubirea. Oricum, tot noi suntem cari au câş tiga t!”

— „N u sunt sigur de asta’ F ilip „T a tă l tău a obţinut tot cerut, din capul locului.... Dar, mi pasă? T e am pe tine!”

PRINTRE s t e l e (iiimate dl» »1R evo lu ţia mexicană a ruinat cu

desăvârşire, pe d-rul M arian Sa- m aniego — care-şi câştiga viaţa de pe urma unui cabinet dentar, — silindu-1 să se mute cu întreaga sa fam ilie , în Statele Unite.

Ramon avea la acea epocă 18 ani şi ca fiu mai vrâstnic, îş i asumă în ­treţinerea părin ţilor şi a ce lor 12 fra ţi ai săi. Condus de adâncul sen­tim ent de fam ilie , — caracteristic rasei sale, tânărul prim i situaţia cu bucurie.

Nu s’a gândit o clipă să pretindă recunoştinţă, pentru tot ceeace a făcut. Nu era nim ic de m artir în tânărul, care rând pe rând, dădu lec ţii de pian, cântă, dansă, servi în cafenele şi în teatre, făcând mai apoi un obscur debut în cinema, nu­mai şi numai spre a-şi ajuta fam ilia . Şi-a rea lizat astfe l o situaţie strălu­cită, ajungând să asigure o indepen­denţă financiară ce lor cari depin­deau de el, dar a pierdut acel ina­lienabil pe care orice om tânăr îl are în viaţă.

E încă foarte ataşat de fam ilia sa şi regulat, în rarele-i vacanţe euro­pene, ia cu sine pe unul din fraţi.

Singura sa d istracţie este teatrul p riva t pe care şi l-a instalat acasă.

In acest teatru intim încap 100 de persoane, dar are scenaiii temui de luminaţ al unui teatru dern, precum şi o orchestr㻫 nă proprie. Ramon reprezintă ■ piese vech i spaniole şi sketclmw zica le scrise de el.

Z ece volum e s’au scris anul io ta despre v iaţa Gretei Garbo.tî mai mult decât probabil că att n’a c itit niciunul, întrucât au â în lim bile italiană, germană, te spaniolă, polonă, suedeză, etc,

T o t despre Greta, se spuneţi nul din d irectorii M. G. M-ulii f i chemat-o spre a-i vorbi ie greutatea timpurilor şi despre presiunea financiară ce domini tăzi p ieţe le lumii, încheind că indica o reducere a salariului ei; la am eliorarea situaţiei. Se şa câteva momente de penibilă tare, fără n ici un comentariu ou» tea sfinxului. In cele din urnii,I ze le G retei se deschiseră. |

— „A ş vrea să ştiu” zise' ea t b ilă „când pleacă primul vapor* Suedia ?”

James Gii

0ĂSBO IU L mondial se terminase şi W o od row __J Wilson se înapoia trium fător în Am erica.

0 tăcere de ghiaţă îl întâmpină însă. E ra oare poporul american scârbit, desgustat de concurenţa comerţului european, faţă de care cel al Statelor- Unite era trecut pe al douilea plan, din cauza p o li­ticei preşedintelui? Nu, racila era în altă parte şi dacă încercăm să examinăm cazul mai de-aproape, vom simţi imediat un miros penetrant de petrol.In timpul răsboiului şi în prim ii ani postbelici, magnaţii

-petrolului american, au fost cuprinşi de teama, — de a ltfe l nejustificată, — că sursele lo r p e tro life re vo r seca şi că astfel îşi vor pierde ven iturile .

Mai erau într’adevăr terenuri foarte bogate în Statele- Unite şi anume în Californ ia , dar acestea erau proprietatea statului şi formau rezerve pentru marina de război.

Atunci îi veni regelu i petro lu lu i H a rry Sinclair, — con­curentul puternicului „Standard O ii C -o.” , — o idee stră­lucită.

El utiliză — în scopurile pe care le vom vedea mai departe, - tot desgustul poporului îm potriva demo­craticului preşedinte W ilso n şi cumpără pur şi simplu întregul partid republican, duşman al autorului cele brelor „14 puncte” .

Nu se mulţumi să achite doar toate datoriile par­tidului, — un m oft de 12.000.000 dollari (2 m ili­arde lei) ci susţinu şi finanţă alegerea lui W arren G. Harding.

Dar cu toate că nu neg lija n ic i o ocazie de a-1 în­jura, în cor cu toată trupa, pe W ilson , şi cu toate că a cheltuit nenumărate m ilioane de dollari cu p ro­paganda electorală, avu multe greutăţi, până să-şi vadă planul îndeplinit.

Abea în al zecelea scrutin H ard ing obţinu în congresul republican o m ică m ajoritate, care-i asi­gură alegerea.

îndată ce Harding ocupă funcţiunea de preşedinte al republicei, îşi numi prieten ii m iniştri şi astfel. începu şi Sinclair să culeagă roadele m aşinaţiunilor lui.

Pentru un modest „îm prum ut” de două m ilioane de dollari, ministrul de interne A lb e rt B. F a ll îi cedă tere­nurile petrolifere ale statului din Teapot-D om e, în Ca­lifornia.

Natural însă că şi ce ila lţi m iniştri trebuiau m ituiţi. Singur ministrul de finanţe M ellon , refuză mărinimos o- ferta care-i fusese făcută. Pentru el, unul din cei mai, bogaţi industriaşi ai Am erice i, c incizeci de m ii de dollari erau prea puţin; dar închise şi el b inevo ito r ochii.

Amicul lui Sinclair, Doheny, obţinu dela m inistrul Fa ll, terenurile statului dela E lk H ill , mult mai e ft in ; el nu plăti mai mult de 100.000 dollari.

Toate ar fi fost în cea mai perfectă ordine, având în vedere că miniştri şi senatori erau com plici, cumpăraţi.

Dar deodată se întâmplă un lucru pe care Sinclair nu-1 prevăzuse: preşedintele H ard ing muri subit Şi această moarte avea o cauză car^ n’a fost lămurită decât acum câtva timp.

■24 S ep tem b rie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ

Sus: 0 pădure de sonde în California, pe terenurile sta­tului; de sus în jos : regele petro lu lu i american, H arry Sin­clair; Harding, fostul preşedinte; A lbert Fall, fostu l m i­

nistru de-interne; Doheny, amicul lu i Sinclair.

H ard ing se căsătorise în 1901, — când era încă un simplu gazetar, — cu F loren ce K in g . Şi în timpul preşedinţiei sale, se p lic tis i de soţia sa, care îmbătrânia. Dar F loren ce nu era de lemn, ca să se lase pur şi simplu înlăturată. In timp ce

se aflau în San-Francisco, după o călătorie în Alaska, îi amestecă în ceai o licoare oarecare şi sănătosul preşe­dinte sucombă curând, în urma unei „pneumonii contrac­

tate la N ord ’’.D etec tivu l particular al lui H arding, a dat în curând

la iveală', — în term eni duri — această chestiune, de care se şoptiseră m ulte pe-atunci.

D ar to t atât de puţin se poate intenta azi lin proces de crimă, văduvei unui fost preşedinte de republică, mai ales că poporul american era bucuros

că prin m oartea lui H ard ing înceta şi corupţia, care se în ­tinsese în adm inistraţie ca o cangrenă:

T o ţ i erau m ulţum iţi, afară de M r. S inclair şi p rieten ii săi, mai ales că ce ila lţi magnaţi âi petrolu lu i simţm- du-se speculaţi, au început să cerceteze miraculoasa concesionare a terenurilor p e tro life re ale statului.

Sub presiunea o fic ia lită ţ ii, se hotărî înaintarea Unei acţiuni contra lui S inclair şi m em brilor consorţiului

său. Nu ar f i avut prea mari neplăceri depe Urma ace­stui proces, deoarece autorităţile; erau*'şi e le ame­stecate în afacerea Sinclair şi aveau to t interesul să nu

stârnească prea multă vâ lvă în juru l acestei chestiuni.“' Dar rege le petrolu lui, care vro ia să f ie absolut s igu r de

reuşita p lanurilor sale, făcu o greşeală de tactică. B in tr ’o neîncredere exagerată faţă de justiţie, aţâţă o armată <le! de­tec tiv i asupra ju raţilo r, cari trebuiau -să-i judece procesul.

O parte din ei au fost m itu iţi. D ar manopera aceasta de conrupere, a fost dată la iveală de ziare, care au început o puternică campanie, denunţând spolierea populaţiei, şi a'-îavut drept rezultat, întreruperea procesului.

Justiţia americană, numi cu cea mai mare precauţiune, alţi 12 juraţi incoruptib ili, dintre cei 120 de m ilioane de locu i­to ri ai S tatelor-U n ite, care să judece ob ied tiv procesul

m agnaţilor petrolu lu i. In s fârşit în A p r ilie 1928,- M in i­strul de justiţie , a crezut că i-a găsit. D ea ltfe l cazul a-

părea cât se poate de lim pede. îna inte <le închiderea seziunei senatului, m arele acţionar al S od Standard-O il

John Pratt, a fost constrâns să deai o declaraţie la care s’a asociat în urmă şi M ellon.

In toa te chestiunile din lume există însă un „dar” . In m oştenirea preşedintelu i s’a găsit acţiuni ale împrumutului de războiu, în valoare de un m ilion, aceleaş acţiuni, cu cari S inclair a despăgubit pe a- m icii săi. Şi doar nu se puteau aduce învinuiri one­

roase decedatului preşedinte al S tatelor-U n ite. D esigur la acest lucru s’au gândit cei 12 juraţi, pe c a re 'îi alesese cu atâta g r ijă departamentul ju stiţie i americane;,-.

Sau M r. Sinclair, a ştiut totuş să le facă cunoştîrfţă cu porto fe lu l său, deşi aceşti ju raţi erau păziţi ,de către po liţia crim inală, în to t ’timpul procesului, mai rău decât crim ina lii ordinari. Ceeace e sigur, e faptul, că în A p r ilie 1928, S incla ir şi prieten ii săi, au, fost achitaţi.

Numai pentru m ituirea, primului jurat, M r. Sinclair, a fost condamnat la şase luni. închisoare,, detenţiune pe care însă nu a ispăşit-o, din cauza- sănătăţii sale .şubrede. Aceasta este povestea scandalului^ p e tro life r din Ăn jerica.

T o ţ i asbciaţii se gândesc astăzi cu mulţum ire la M r. S inclair şi Doheny $i Ia fo ş tii domni m iniştri, ejind înca­

sează ven itu rile acelor terefiflri- 'de; pVttdlr-pe care le stă­pânesc şi astăzi. (Continuare în pag. 12-a).

REALITATEA ILUSTRATA 24 Sep tè ihb tiê W1

nău ţi, dela O radea, şi C hişinău , A- ca re d iv e rşii p r ie ten i întâmpini caU em nle C om erciale şi cele agri- pe au to r. L un f i i de hatâr pe ca- cole, F o n tech n ice le , eic., p ro d u c r.-s ţi-l fac p r ie te n ii. Au auzit că o- un co n tin g en t de cca 10.000 de ti- p e ra e b u n ă şi vor binevoi s’o ti­tra ţi. La aceasta se m ai adaugă tească. T o ţi au p re te n ţia să le scrii cam 2 U00 de o fiţe ri, câ ţi ies anual câteva râ n d u r i drăgălaşe, ca dedi- ilin şcoalele m ilita re . U rm ează de caţie .aci, câ în ţa ră trâesc , a lcă tu in d ge- — „Te-am văzut aseară latei-n e ra ţia de d upă răsbo i, peste tru , e ra i în stal, c ine era tipul di1&0 .U00 de ti t ra ţi , posesori a i u- a lă tu r i? ”n o r d ip lom e academ ice, şi o fiţe ri, — „D irec to ru l Magazinului”,oam eni c a re se p resu p u n e c ’a r tre- — „A, aşa? A tunci dă-mi te rogt)ui să aibe p re o c u p ă ri in te iec tu a - 1 un b ile t la el, să-m i dea şi mieie. Lare este în să ca rtea ca re s ’a „M agazinul” ,t ip ă r it la no i în 100.000 de volu- D ar n ic io d a tă n ’am auzit pe ti-meV Care este rev is ta care să aibe neva, care , în tâ ln in d u -şi băcanul,tira ju l de 100 .000 exem pla re? să-i ceară un b ile t pen tru un kilo-

Şi a r treb u i să p resu p u n em că şi g ram de m ăsline,' gratu it,so ţiile in te le c tu a lilo r au p reocu- P ro d u c ţia lite ra ră e desconside-p ă r i in te lectua le şi deci, c itesc, ra tă , m unca sc riito ru lu i nu trebuijjeasem enea a r treb u i să se în g ro a recom pensa tă . în se am n ă — la ia-şe n u m ăru l c itito rilo r , cu toa tă se- te lec tua lii n o ş tri —- m ultă deferen-n a de b aca lau rea ţi, de funcţiona- ţă p e n tru au to r, că-i citesc opera,ri, de abso lven ţi ai şcoale lo r nor- In ceeace p riv eşte teatrul, lu-m aie şi a,i sem inare lo r. U nde su n t c ru l e şi m ai grav . Nu numai căc itito r ii? p u b licu lu i de te a tru e atât de res-

N ici o c a r te rom ânească nu se trân s , în c â t a r treb u i aproape sitip ă reşte în m ai m ult de 5.000 de ne ru şinăm , d a r şi d in acest publicvolum e şi aceste 5000 de volum e redus, m ai m ult de jumătate, vineaşteap tă, în v itr in a lib ră rii lo r , an i la te a tru cu b ile te de favoare. Ede zile p â n ă să fie vându te . c h ia r u n fel de m ân d rie să nu plă-

„R ealita tea I lu s tra tă ” a a tin s ti- teşti in tra re a la spectacole,ra ju l m axim de 100.000 de exem - Un ac to r in tră în t r ’un magazinp la re . In G erm ania, „B erlin e r Zei- să cum pere o crava tă . După multătung ’ se tip ă re ş te în ap ro ap e tocm eală, negusto ru l îi lasă_ ora-2.000.000 de exem plare . Nu m ai vata la 350 lei. Şi aşa câştigă 100 vo rb im de A m erica, unde „S atu r- de le i la ea ; d a r , în schimbul con-day E vening P o st” , rev is tă în f iin - cesie i m ari ( ! ) , pe care a făcut-oţa ţă de B en jam in F ra n k lin , se ti- el ce re ac to ru lu i:p ă reş te în 2.800.000 de exem plare , — „D ar îm i d a ţi şi două locurisăp tăm ânal. pe deseară , la te a tru !”.

La noi* pu b licu l nu c iteşte . Cel D ouă lo cu ri la te a tru înseamnim ult, dacă o fam ilie cu m p ără un m ai m ult decât toa tă cravata. Dar,z ia r ziln ic . Nu se poate în v in u i aşa e ob iceiu l păm ântului,c riza de această situaţie , p e n tru * * *că n ic i în tim p u ri de belşug nu se Socotim că fiecare d intre noi a-c itia m ai m ult. E ste o anom alie, că %em d a to ria de a colabora la pro-n u ex istă — cu ex cep ţia n u m ăra- p ăş irea cu ltu ra lă a ţă r i i şi câ nulu i re s trâ n s de .care am v o rb it — pu ,tem face acest luc ru mai bine,p ic i un in te lec tu a l ca re să treacă decâ t o b ir in u in d u -n e noi şi fami-în bugetu l său, o sum ă lunară , câ t ţ ja noastră , să considerăm hramde m odestă , p en tru că rţi şi revis- in te lec tua lă to t a tâ t de necesară cate- şi h ra n a p e n tru tru p .

D acă am lăsa tru p u l fă ră h ran ă , In b u fe tu l n ostru nu trebue siacesta s’a r p răp ă d i. O are sp ir itu l lip sească n ic io d a tă capitolul pen-nu se p răp ă d eşte de in a n iţie in te- tru că rţi şi rev iste . Câteva sute delectua lă? lei lu n a r, se po t economisi dia

— „Să-m i dai şi m ie ca rtea , să alte lo c u ri: d e la aperitive, joc dtţi-o c i te sc !” că rţi, dela „p e trec e rile familiare”

Aceasta este fraza s te reo tip ă , cu etc. nic. constantin

R Â N D U R IL E de mai jo s nu sunt scrise pentru tine cititorule. Prin chiar fap tu l că ai cumpărat această revistă, te-ai elim inat din grupul celor vizaţi. Dar te rugăm să faci bine aproapelui tău. D esigur că ’ai vreo rudă sau vreun prieten, care intră în categoria celor de cari ne ocupăm. C iteşte-le lor acest articol!

— „Am în tre c u t bugetu l!” — se gând i căp itan u l Gogu B. d in tr ’un reg im en t de spec ia lită ţi, d in B ucu­reşti, d a r fac eu econom ie m âine!

C ăp itanu l B., e ra un om cum pă­ta t şi soco tit. D in leafa de 9.60? lei, câ t p rim ia în m ână, p lă tia :2.200 c h ir ia ca m e re i; m asa 3000 le i; la fr iz e r 300 le i; p e n tru ziare dădea 100 le i pe lu n ă ; h a in e şi ru ­fe 1000 le i; tr im e tea acasă, în jude ţu l R om anaţi, unde avea o m am ă b ă trân ă , ca re în g rija de gospodă­rie , în fiecare lună 1000 le i; 1200 de le i îl costau ap e ritiv e le sau b e­rea la 5, şi-i răm âneau 500 lei p en ­tru m ic i ch e ltu e li: tram v ai, câte un c in em a to g raf sau tra ta ţia unu i p rie ten .

D esigur că s itu a ţia căp itan u lu iB. nu e stră lu c ită , după cum nu e de in v id ia t n ic i s itua ţia ce lo r m ai m u lţi fu n c ţio n ari pub lic i. D ar, om cum păta t, d u p ă cum vedeţi, ştie să o scoată la capăt.

C ând m i-a a ră ta t în să bugetul, vă m ărtu risesc că a,m răm as u im it.1 .200 lei pe lună ap eritiv e?

— „Să vezi, d ragă p rie ten e , e singu ra m ea p lăcere . Pe la 5 după am iază, m ă duc la b e ră rie , m ă în ­tâ lnesc acolo cu un p rie ten , şi beau o halbă, două. Se m ai în tâ m ­p lă câ teodată să în tâ ln esc în a in te de m asă vre-un p rie ten , sau să iau

o gustare şi u n a cu alta face cam vre-o 40 de lei pe zi. Nu e m ult. şi a tâta lucru îm i po t îngădu i şi eu” .

C ând i-am ob iec ta t că în buge­tul său a tâ t de b in e calcu lat, n ’a trec u t n ic i un leu p en tru o rev istă sau p en tru o carte , a răm as şi el n edum erit.

— „A devărat! U ite fra te cum se făcu! D ar n ic i nu cu m p ăr” şi ru ­ş in a t a sch im bat vorba.

In co n te stab il că tră im v rem uri g rele de criză . S alariile sun t m ici şi d in tre to ţi poate că aşa zişii in ­te lec tua li su feră m ai m ult. D in tre toa te crizele în să c red că la noi în ţa ră cea m ai accen tua tă este c riza de in te lec tua lita te . Nu că ne-ar lip s i in te lec tu a lii, d a r aceşti in te ­lectua li îş i p o artă num ele num ai d a to rită titlu lu i pe care l-au ob ţi­n u t în u n iv e rs ita te , fă ră să-şi do ­vedească în să ca lita tea p r in activi ta tea pe care o desfăşoară.

Să ne în ţelegem ! Nu voim să jign im pe n im en i şi desigur că de la g en e ra lizarea făcu tă m ai sus se abate o elită , ca re nu rep rez in tă în să decât 1 0 % cel m ult, d in în ­tregu l co n tin g en t al „ in te lec tu a lită ­ţii n o as tre” .

In fiece an , u n iv e rs ită ţile rom â­neşti, facu ltă ţile de d re p t şi teolo­gie dela B ucureşti, Iaşi, Cluj, Cer­

24 Septembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA

a m U M J U U m

m í I A Í M A f A A T L i M T / m 7

Dăm mai jos m odul cum e p r i­vită chestiunea d in p u n c t de ve­dere lechnic şi general, de către d. Inginer Radu A. S toika d in m i­nisterul Armatei (D irec ţiunea A e­ronauticei), constructoru l p r im e­lor hidroavioane rom âneşti „Get- ta” tip. R.A.S.-l.

întors din stră ină ta te abea de câteva zile, am luat cu n o ş tin ţă cu mult interes de ancheta p o rn ită de către im portanta d -voastră pu- blicaţiune, în vederea lu ă rii in i­ţiativei pentru p re p a ra re a şi exe­cutarea unui raid na tio n al tra n s ­oceanic, cu un a p a ra t rom ânesc şi piloţi români.

Nu voi căuta să d iscu t p ă re r ile emise până in p rezen t asu p ra a- restei chestiuni, ci acelea pe care le preconizez personal.

Acum trei ani s’a pus p en tru prima dată la noi, această ch es tiu ­ne in mod public, la C am piña, cu ocazia aniversării a 15 an i de la moartea marelui in v e n ta to r şi p i­lot român Aurel V laicu, p ropu- nându-se între altele: să se con­struiască un nou avion „V laicu” cu care să se treacă O ceanul. Re­gretatul constructor av ia to r F er- nic a încercat cu sac rific iu l v ie ­ţii lui să realizeze acest dez id e ra t in America şi aceasta pe cale cu lotul particulară.

Astăzi problema e d in nou des­chisă şi cu un stim ulen t în p lu s: reuşita raidului tran so c ea n ic al ungurilor.

Pentru a se putea trece la rea li­zarea unui raid de m are p e rfo r­mantă, sunt multe p rob lem e ce se pun încă dela început.

Astfel:1. Utilitatea p erfo rm an ţe i ce

urmează a se stabili, şi im p lic it a- legerea tipului de ap a ra t si al m o­torului !n funcţiune de itin e ra r iu l ce trebue parcurs;

9. Desemnarea echipajulu i;3. Calculul sumo} necesare, p re ­

cum si modalităţile de n ro c u ra re ;J. Preparatiunea p ro p riu zisă a

raidului, şi în fine5. Executarea lui. a căru i re u ş i­

tă deplină nu depinde, în m a jo ri­tatea cazurilor, decât de se rio z ita ­tea nreparărei.

Voi analiza aceste nu n c te pe rând. căutând a trage d ife r ite con­cluzii:

1) In ultimii ani s’au s trăb ă tu t loate oceanele cu avioane, h id ro ­avioane sau diriiaibile, stahi 1 in d u ­se diferite pprform anţe şi c h ia r recorduri mondiale de d is tan tă şi durată. Mai mult ch ia r: în c o n ju ­rul lumii cu traversarea celo r două oceane Atlantic şi P acific . Deci chestiunea traversării oceanulu i Atlantic cu un avion te restru a în- renut să frizeze banalul şi riscu l inutil. Pentru evitarea acestu i fapt, nmiează a se hotărî efectuarea li­nei performanţe prac tice şi nu a unui sbor care să ne dea d rep tu l a spune numai că am trecut în

fin e şi noi O ceanul în s b o r . 'P e n ­tru aceasta este cazul de a se com ­p a ra ra id u l Ita lia-B raz ilia fă ră es­ca lă a lu i Del P re te şi F e r ra r in în 1928 (de două o ri şi ceva m ai m a­re ca al lu i L in d b e rg h ) cu un avion te re s tru , ra id p r in care s’a s tab i­l i t a tu n c i rec o rd u l m ond ia l de d is­ta n ţă şi d u ra tă în lin ie d reap tă , şi tra v e rsă r ile acelu iaş Ocean cu hi- d ro av io n u l „S anta M aria” al cele­b ru lu i av ia to r De P inedo , cu es­cale, sau apoi a sboru lu i de h id ro - av ioane în m assă execu tat acum câ teva lu n i de că tre av ia ţia I ta ­lian ă sub com anda d ire c tă a m in i­s tru lu i ae ru lu i, generalu l Balbo.

R aidu l Del P re te — F e rra r in a staibilit un rec o rd m ond ia l, care p u ţin tim p după aceia a fost bă­tu t de a lţii d easu p ra uscatului, d ec i n ic i o u tilita te p ra c tic ă în ce iace p riv eş te trav e rsa rea Ocea­nulu i cu un avion te re s tru . Pe cân d sb o ru rile tran so cean ice cu h id ro av io an e le d em onstrează po ­s ib ilită ţile reale de legătu ri co ­m erc ia le în tre con tinen te , in d ife ­re n t dacă sun t făcute fă ră escală (O ceanul A tlan tic M erid ional) sau cu 1— 2 escale (O ceanul A tlantic S ep te n tr io n a l) . D ovada ce lo r a f ir ­m ate de subsem natu l o face s ta tis ­tic a ac c id en te lo r ce lo r ce au în ­ce rca t ra id u r i transocean ice . Ast­fel, d in -cei ce au avut acc iden te d easu p ra O ceanului cu avionul te ­res tru , nu^ a scăpat cu v ia ţă n ic i unul, pe când cei ce au avut acc i­den te cu h id ro av io n u l au fost sa l­vaţi la tim p . Cum a r fi sp re exem ­p lu : De P inedo , Del P re te şi Za-

D. ing. Radu A. Sto ikaT ot odată d in ra id u l tran so c ea­

n ic al m are lu i h id ro av io n Do. X., s ’a p u tu t co n s ta ta p o s ib ilita tea de a se n av iga în p lin Ocean cu h i ­d roav ionu l pe valu ri, în cazu l cân d d upă un am erisa j fo rţa t, nu şi-a m ai p u tu t co n tin u a sborul.

Ia tă deci avantajele in d isc u ta ­bile ale h id ro av io an e lo r p en tru ra id u r ile peste Ocean.

P en tru ce a tunci s’au m ai făcu t ra id u r i tran so cean ice cu avioane te restre? ... P en tru a bate d ife rite re c o rd u r i sp re a câştiga unele m ari p rem ii şi în care cazuri coe­f ic ien tu l r iscu lu i nu a fost luat în co n s id era ţie . De altfel, la un m o­m en t dat, s’au adus c r it ic i asp re

Dela st. la dr. : Căpitan Drăgan Ion , căpitan Negrescu Ion şi plut, major Georgescu Paul, executorii raidului fără escală Rom a—B ucureşti.

ch e tti au fost găsiţi la vre-o 500 km. de insu lele Azore, cu h id ro ­av ionu l lo r „S anta M aria” , în p lin ocean, nav igând de m ai m ulte zi­le, şi au p u tu t fi rem o rca ţi de va­sul „ In fan te di S agres” p ân ă la H orta. A viatorul englez C ourtney, deasem eni a p u tu t fi rem o rca t cu h id ro av io n u l său Do. W. Apoi Miss E ld e r a fo st salvată în p lin Ocean de pe h id ro av io n u l „A m erican- G irl” de că tre vapo ru l olandez „V a re n d re ch t”.

a su p ra u tiliză rii av ioanelo r te re s­tre d easu p ra oceanelo r, p rccon i- zându-se c h ia r in te rz ic e rea u n o r asem enea sb o ru ri în co n d iţiu n i a- norm ale.

In ceiace ne p riveşte pe noi, s ingurele ra id u r i peste Ocean ce a r pu tea fi puse în d iscu ţie , cu a- v ioane te re s tre , deci cu r isc u r i e- norm e, a r fi o ri un ra id fă ră es­cală New-York— B ucureşti, ra id ce nu a r -mai co n stitu i un rec o rd căci de c u râ n d s’a execu tat ra id u l fă ră

escală N ew -York— C onstan tinopo- le, o ri un ra id B ucureşti— New- Y ork fără escală, im-poşibil de re a ­lizat astăzi cu m ateria lu l vo lan t ex isten t. Aşa fiin d ne în to a rcem to t la h id ro av io n şi ne în treb ăm ce p e rfo rm an ţă tran so cean ică am p u ­tea rea liza cu h id roav ionu l? ... Un ra id cu escale p lecân d din R om â­n ia în A m erica de N ord şi înapo i p rin bazinu l M editeran ian , insulele Azore, even tua l şi B erm ude, p e r­fo rm an ţă ce a r unm a să fie s tab i­lită de noi p en tru p rim a oară, sau un m are ra id cu escale to t cu h i­d roav ionu l, p lecând d in R om ânia p rin M editerana în A m erica de Sud — A ntile — A m erica de N ord— eventual B erm ude — Azore şi înapo i, ra id ce a r bate p e rfo rm a n ­ta lu i De P inedo de 48.000 km. I- ta lia — am bele A m erici — cu tra ­versa rea dub lă a A tlan ticu lu i.

în c ă d in anul 1928, când eram în m isiune în Ita lia p e n tru rec ep ­ţie de h id ro av io an e , am în cep u t a s tu d ia p o sib ilită ţile de rea liza re a un u i asem enea ra id , m ai ales că ¡în fab rica de h id ro av io an e u n ­de m ă aflam , ce le b rii av ia to ri i ta ­lien i Del P re te şi F e rra r in , p regă- ti.au cu toa tă se rioz ita tea ra id u l lor tran so cean ic , şi la care p reg ă­tire am luat to t tim pu l p a rte şi eu ca sim plu observa to r, f iin d bun p rie ten cu am bii av iato ri.

A nul acesta am p leca t în F ra n ţa şi Ita lia specia l sp re a -pune la p u n c t p roee tu l m eu, p en tru re a li­zarea unui h id ro av io n tran so cea­nic, care să poată f i co n s tru it de noi şi în ca lita tea m ea de m em bru al A eroclubului F ran ţe i şi aceea de m em bru al A eroclubului Regal al I ta lie i, am avut toate în le sn ir i­le necesare p en tru a face s tud iile şi în c e rcă rile n ecesare în vederea acestu i scop.

D eci, în ceiace p riv eşte con- s tru c ţiu n ea unu i h id ro av io n ro ­m ânesc capab il de a trav e rsa O- ceanul, aceasta este o chestiune foarte posib ilă şi la rea lizarea că­ru ia sun t d ispus a lua p a rte cu m ult entuziasm .

C hestiunea m oto ru lu i e m ai sim ­plă, în tru c â t din ex p erien ţa trec u ­tului vom putea alege un perfec t m otor, care să conv ină h id roav io - nului p ro ec ta t şi în acelaş tim p să aibă ca lită ţi op tim e p en tru a tin ­gerea n e rfo rm an ţe i p ropuse.

2) D esem narea ech ipa ju lu i nu este p rea grea, căci avem de unde alege, dat f iin d că R om ânia, şi t r e ­bue să ne fălim că aceasta , posedă n ilo ţi desăv â rşiţi în a rta sborului, tem erari, bu n i nav iga to ri şi pa- to rio ţi.

3) In p riv in ţa sum ei necesare, aproxim ez că rea liza rea unei p e r­fo rm an ţe tran so cean ice cu h id ro ­avionul, ar necesita cel m ult 15 m ilioane (c in c isp rezece m ilioane) lei, în c a r i să se c o p rin d ă con- s tru c ţiu n ea h id ro av io n u lu i, două m otoare, accesoriile , com bustib i­lul, che ltue li de ad m in is tra ţie , etc.

In ceeace p riv esc m odalită ţile de p ro cu ra re a b an ilo r necesari, cred că o rice se rb ă ri, lo te rii eventual, o ri su b sc rip ţii a r fi b ine ven ite în acest scop. In o rice c a 7 c re d că sum a treb u e p ro c u ra tă num ai pe cale p riv a tă , fă ră a se recu rge la so lic ită ri de subven ţiun i.

4) P re p a ra re a ra idu lu i,_ este chestiunea cea m ai esen ţia lă pen ­tru a asigura reu şita lui.

P en tru rea liza rea acestei p repa- ra ţiu n i, este in d isp en sa b il:

a) U n stud iu co m p ara tiv şi în ­văţăm in te le trase d in ra id u rile

10REALITATEA ILUSTRATA

m ai m ult sau m ai p u ţin sim ilare efectuate p ân ă în p rezen t;

b ) C unoaşterea p erfec tă a itine- ra r iu lu i şi s tab ilirea p rec isă a es­calelor, în funcţie de posib ilită ţile de rea liza re ;

c ) S tudii m eteorologice am ă­n u n ţite ;

d) P ro c u ra re a ap a ra te lo r de n a­vigaţie cele m ai p e rfec ţio n a te ;

e) In v en ţiu n i în s tră in ă ta te p en ­tru as igu ra rea co n cu rsu lu i nece­sar, cu ocazia esca lelo r ce u rm ea­ză a se efectúa, p recum şi legătura cu p ostu rile m eteorologice şi de

rad io s tră in e , ce ne vo r in te re sa ;f) A n trenam en tu l ech ip a ju lu i pe

h id ro av io n u l resp ec tiv în vederea ra idu lu i, a tâ t d in p u n c t de_ vede­re al p ilo ta ju lu i (rez is ten ţă o p ti­mă de sbo r, câ t şi d in p u n c t de vedere al nav igaţie i aeronavale (p erfec tă o rien ta re în sbo r şi pe ap ă ).

5 ) D upa cum rezu lia , execu ta­rea ra id u lu i şi reu ş ita p e rfo rm a n ­ţei, nu sun t altceva decât o conse­c in ţă a ce lo r ex>puse p ân ă aci.

Nu po t să în ch ei, fă ră a nu ¡a- sigura pe in iţ ia to rii aceste i m ari

24 Septem brie 1931

idei, de to t concursu l meu posibil, cu c re d in ţa că se va trece cât mai cu râ n d la fap te concrete, pentrj ca în cel mai scu rt tim p, tricolorul R om ânesc să s trăb a tă cu mândrit în sbor peste Ocean, spre a reali­za ,prim a legătură practică pe ca­lea ae ru lu i, în tre România şi A- m erica.

INGINER RADU A. STOIKA C onstruc to ru l primelor. Hidro-

av ioane Honiâneşti

nacureşti, 10 Septembtie-JXl.

Raidul Roma-Bucureşti

A via torii români pe aeroportul din Rom a, înainte de pornire.

P en tru p rim a oară două av ioa­ne rom âneşti au legat B ucureştii cu Rom a, co n cu rân d p e n tru Cupa Bibescu, care se va aco rd a av ia to ­r ilo r ro m ân i sau ita lien i, c a r i vor s trăb a te acest p a rc u rs în ce l m ai scu rt tim p.

A viatorii că p ita n D răgan — Lt. O lteanu au co n c u ra t a tâ t la ducere

La orele 14,30 au decolat, sbu- rân d pe deasu p ra m u n ţilo r Gori- ţie i, o raşu lu i Veneţia, M unţii Apeni- n i şi apoi pe valea T ib ru lu i, ia r la o rele 17,30 au a te risa t pe ae ro d ro ­m ul L itto rio (R om a) unde au fost în tâ m p in a ţi de că tre o fic ia li­tă ţile ita liene şi rom âne p recum şi de un n u m ero s pub lic , c a re a fă-

tâ ln it n o ri şi v ân t p u te rn ic d in faţă p ân ă în ţa ră , u nde au sb u ra t p r in fu rtu n ă şi iploaie to ren ţia lă num ai la 100 m. înă lţim e ia r la o- rele 13, 15 fiu a te r isa t pe ae ro ­drom ul P ip era .

A viato rii căp it. N egrescu —- Pl.- m aj. Georgescu Paul au p a rc u rs d rum ul B ucureşti-R om a, în tre i escale şi au co n c u ra t p e n tru Cupa B ibescu num ai la în ap o ie re , s tră ­bătând d is tan ţa B om a-B ucureşti în 6 ore.

Pe p a rc u rs au în tâ ln it aceiaşi vrem e rea, în deosebi deasup ra Iugoslav iei, astfel că au fost n e­voiţi să sboare la 400 m tr. în ă lţi­me, deasu p ra n o rilo r, d in care au eşit tocm ai la D unăre, u nde au co b o rît p en tru a se o rien ta . In d re p tu l sa tu lu i C ornăţelu l, au a te risa t fo rţa t d in cauză de pană de benzină . N orocul i-a a ju ta t să găsească 25 ltr . benz ină la o m a ­şină p a rticu la ră , c a re în tâ m p lă to r se afla acolo, astfel că au p u tu t co n tin u a im e d ia t sboru l p ân ă la P ip era , u nde au a te r isa t la orele 13.

P e rfo rm a n ţa realizată de ambe- le av ioane constitue un -succes a- p rec iab il p e n tru aviaţia noastră, da t f iin d -că sb o ru l s’a efectuat d easu p ra u n o r reg iun i cu totul lip­site de te re n u ri de aterisare ii caz de pană, la c a re se adaogă şi o o ră şi jum ăta te de sbor deasupra M ării Adriati'ce.

Pe lângă acestea, sborul fără» ca lă B om a-B ucureşti a scos în evi­d en ţă p o sib ilita tea unei legături ae rien e Bueureşti-B om a şi retour în cu rsu l aceleiaş zile, fapt de » deo seb ită im p o rta n tă pentru reia- tiu n ile noastre cu Italia.

ConsolareUn com erciant care făcea o călă­

to rie la V eneţia, află că cel mai bus client al său a dat faliment. E! chemă un gondolier şi-i spuse:

—■ „Repede, la „Puntea suspine­lo r”.

pe traec tu l B ucureşti-R om a, câ t şi la în ap o ie re pe p a rc u rsu l Roma- B ucureşti.

L a ducere, ajviatorii în tâ ln in d vânt, n o ri şi p loaie to ren ţia lă de­a su p ra te rito riu lu i Jugoslav ie i, au fost sliţi să p ă ră sească drum ul

d rep t şi să ateriiseze la Zagreb, u nde au aştep ta t tim p frum os p e n ­tru a-şi co n tin u a sborul.

cu t av ia to rilo r căp itan D răgan — Locot. O lteanu m a n ife s ta ţii de sim ­patie .

L a în ap o ie re av ia to rii au p a r ­cu rs d is tan ţa R om a-B ucureşti d i­rec t peste A dria tica , D alm aţia şi Jogoslavia, fă ră a te risa re , pe un tim p cu to tu l nefavorab il, num ai în 6 ore.

D ela jum ăta tea A dria ticei au în-

S A L O N U L D E COAFURA

„ A N E T T E “C A L E A M O Ş I L O R No.90

Execută cele mai irum oase coafuri Coafat Lei 30 T uns Lei 30 Spalat „ 30 M anicure „ 25

Vopseşte în orice nuanţă dela Lei 201

P e aerodromul L ittorio-R om a. D ela st. la d r.: d-nii lt. p ilo t Olteanu, col. Popescu David, ataşat m ilitar român, căpitan Drăgan şi Zanescu, însărci­

nat de afaceri.

.AuFur\ATÂ cir. jleăfle%

H Ç faifo n « '-n s

24 Septem l*'* 1Q31 REALITATEA ILUSTRATA 11

B A APARIŢIA film ului sonor, s’a crezu t că a- _ ceasta va prejudicia realizările de film e a rtis ­tice, din cauza aparaturei com plicate pe care o necesită.

Dela primele realizări, s’a constatat însă, că din rnnct de vedere tehnic, singura m odificare adusă apa­ratului de luat vederi, este izolarea lui contra sgo- motelor. Studioul a fost şi el am enajat în acest sens, fiind construit fără ferestre , izolat şi el contra sgo-

Dr. sus: Technicia- nul care conduce im ­primarea sonoră, în

cabină.M ijloc: Ilu stra ţiile noastre reprezintă schematic, principiile

film u lu i sonor. Jo s : Cum se turnează

în aer liber.

Hâutpjrleur

m otelor, astfe l că se poate lucra chiar în tim pul celor mai sgom otoase intem perii. Tehnica film ului sonor, are d rept principiu de bază, o separare com pletă a înre- g is tră re i fo tografice de cea sonoră.

Pentru realizarea unui Film sonor, operaţiunile se succed în modul urm ător.

Dupăce s’a m ontat deco­rul, constru it astăzi din ţnaterial masiv, pentru a

se obţine tim brul natural al vocei şi nu am plificat sau denaturat de ecou, încep probele.

M icrofoanele sunt instalate în parte chiar în decoruri, parte a tâ r­nate deasupra locului, unde se va face cinem atografierea.

Scenele în care se deplasează o figura ţie mare, sunt totdeauna în ­reg istra te cu mai m ulte aparate şi m icrofoane. în a in te de a se începe

12 REALITATEA ILUSTRATA '¿4 Septem brie li¡I

înreg istrarea , scena e totdeauna re ­petată.

După această operaţie, m aestrul sonorizator in tră în funcţiune.

Dupăce şi-a aran ja t m icrofoanele, se face o ultim ă repetiţie , în care a rtiş tii îşi rec ită rolurile, iar opera­torul îşi aranjează reflectoarele. M aestrul sonorizator ascultă scena din cabina sa izolată de sgomote, dând indicaţii a r tiş tilo r de modul cum trebuie să exprim e anum ite cu­vinte, pentru a obţine maximum de c larita te al voCei. In această cabină sunt transm ise im presiunile tu tu ro r m icrofoanelor, care se întruncsc în- t r ’un singur haut-parleur, de unde sunetul trece p rin tr’un regulator M aestrul sonorizator este sufletul filmului sonor. De el depinde reu­şita unui film de acest gen. P en tru acest motiv, i s’a dat şi posib ilita tea de a m odifica natura sunetelor, din punct de vedere acustic.

Dupăce scena a reuşit şi din punct de vedere fonogenic, începe turnarea propriu zisă.

In atelier, fiecare m icrofon îşi transm ite im presiunile sale la cabi­na m aestrului, unde sunt am estecate şi selecţionate. P en tru acest motiv, m aestrul sonorizator e num it şi „Tonm ixer”, adică am estecator de tonuri.

Dela regulator, sunetele sunt trans­mise la aparatele de în reg istrare. A- ceste sunt de două feluri.

A parate cari în reg istrează sunetul pe o bandă sonoră şi aparatu l care în registrează sunetele de plăci sim i­lare celor de gram ofon. P lăcile sunt în trebuin ţate numai pentru a da po­sib ilita tea unei im ediate verificări.

P en tru film ul sonor propriu zis, înregistrarea se face pe o peliculă sensibilă, identică cu cea pe care se iau vederile fotografice.

A paratura de sonorizare, conţine aşa num ita celula „K err”, care tran s­

form ă variaţiunile de tensiune elec­tr ică produse de v ibraţiile acustice, în lumină şi umbră.

Un obiectiv proectează aceste os- cilaţiuni de lumină pe o făşie de 3 mm. lăţime, pe m arginea unei peli-

fo tografice sunt luate cu aparate com plet d iferite , to tuş aparatu l de în reg istra re sonoră, precum şi apa­ratele de fo tografiat, sunt puse în m işcare în acelaş timp prin dinamuri, sincronizate. Amândouă aparatele de

O scenă prinsă de corespondentul nostru la H ollyw ood.

cule fotografice. In sistem ul preco­nizat de casa Tobis, se întrebuinţează în loc de celula K err, o lampă de ul- tra-frecvenţă, care are p roprie ta tea de a răspunde la oscilaţiunile de in­tensita te ale curentului, prin oscila- ţiuni de in tensitate luminoasă. L u­mina acestei lămpi, cade pe o tăe- tu ră fină, în dosul căreia rulează pelicula sensibilă. Irn-M-cp'’*"’1-* i r —v- noase, se succcd pe banda filmului, în form ă de linii mai deschise sau mai întunecate, după pu terea şocu­lui curentului electric, venit la lampă.

A şadar deşi im presiunile sonore şi

în reg istrare , aparatu l de luat ve­deri, care nu se deosebeşte de apa­ra tu l norm al de luat vederi, cât şi aparatu l sonor, sunt puse în m iş­care de la cabina de audiţie, la co­manda regisorului.

Com unicaţia în tre cabina de au­diţie, a telier şi locul unde se face cinem atografierea, se face prin apa­rate autom ate de telegrafie . Dupăce scena a fost turnată , pelicula fo to ­grafică şi banda sonoră sunt deve­lopate, suprapuse şi în urm ă copiate. P en truca cele două pelicule, cu în ­reg istra rea fo tografică şi sonoră să coincidă, de ex. pentruca m işcările

gurei să coincidă cu sunetele cm telor, benzile peliculelor au pe a gine un semn de sincronizare, cea dă posib ilita tea operatorului c copiază negativele, să suprapi exact film ele. La proectarea iili lui, fâşiile luminoase şi întuneci ale benzii pe care s’au înregisf sunetele, influenţează la rândul 1 celula „K err” pusă în legăturii

am plificatorul, care redă în in sunetele înreg istrate .

Un scanda! petrol(U rm are d in pag. 7-a)

D ar noi istorisim o poveste A vărată. Şi rea lita tea e totdeauna» rală. După ce preşedintele Harirţ a m urit şi m irosul atât de pătai to r al petro lu lu i se mai evaponit s’au găsit patrio ţi în oraşul natil decedatului preşedinte, care să-ir! dice un monument.

S’a in stitu it un comitet, un snl| to r a căpătat comanda statuii, şi1 decursul anilor, monumentul a I» desăvârşit.

F ap tu l cel mai important In monument, este însă desvelirea li Şi pentru această festivitate,» cesară o persoană proeminenţi» să laude m eritele decedatului îii nrocedeze la desvelirea momim* lu ’\ E ra natural, cu o astfel itis tiv itate , să treacă în sarcina si sorului preşedintelui Hardinj, 1« ver. A cesta însă refuză. Guvern) rul statu lui, era deasemeni supri cărcat de lucrări.

Nici m ăcar nrim arul orS'elulr a avut curajul să inaugureze m m entul.

Si astfel se găseşte şi astăzi,ii cui m onum ent al preşedintelui 1 ren G. H arding. nedesvelit sini! în una din pieţele oraşului Ohio.

PICK C ĂTRE PUFF

Draga mea, m ă s im t buim ac S i la m in te cam sărac;M’au n ed u m erit anum e L ucruri petrecute n lum e,Eu credeam că — bun sau pros Orice lucru are-un rost: E xplicab ilă e graba Când in m usca dau cu laba, N ici na latru d in sen in ,Ci, când vine yre -u n stră in , Iară tu, dacă pândeşti,E că şo rice i doreşti;Insfârsit, orice m işcare Are-o cauză oarecare!...Insă oam enii ’n ţe lep ţn ,Au, cum văd, alte co n cep ţii,

Judecă ş i tu, d in cele Ce-au p ă ţit oasele m ele:Era z i de sărbătoare.T ocm ai bună de plim bare; F orfotiau gătite fete,Toate m ândre şi cochete,Ş i flăcăi cu voie bună,Se ţineau, cântând, de mână....Mă căiam m ereu în gând,Că stăpânul nu m a i vine,S ’o pornească m a i curând La „spaţir”, doar e l .. cu m ine Ş i când iată-l că soseşte... N e ştiin d ce p lănueşte,B ucuros răsar d in ladă,Ş i m ă gudur, dând d in coadă... Dar, când colo, ce să vezi?— „Pick! în două labe ş e z il”Se răsteşte fioros,De lăsai p r iv irea ’n jos.-— „Ce! N ’auzi?” Pe ne-cişteptate Jart! m i-a ars una pe spate.— ..Şi acum am să te ’nvăţ,Cum se sare peste băţ!”R id ică bastonu’n sus,Ş i să sar m ereu m ’a pus;

Cu reum atism e-i greu — Totuşi, încercam m ereu!După m ultă osteneală,Invă ţa i astă scofală:Fac p er fec t şi ,,sluj”, şi saltul! Dar, la ce-or f i fo losind .Nu o stie — eu m ă p r in d N ici Satan, n ic i Prea-Inaltul!

A m ărâtu l PICKPUFF C Ă TR E PICK

D esigur că, iub ite frate,In aparenţă ai drep ta te;

N u văd n ic i eu vreun folos Să sai în sus, să ,,slai fru m o s”... La ce p o ţi să te-aştepţi, fărtate, Dela nn om?... Aşa-i în toate;De p ildă eri, un foc de armă,M’a dus curioasă spre cazarm ă: Nu era crim ă, revoluţie,Ci b ie ţi so lda ţi făcând instrucţie , l i com anda un d o n ’sergent Cu och iu l crud şi v ig ilen t;Plouase seara, în ajun,Dar el sb iera ca un nebun:— ..Culcaţi, d rep ţi, pas alergător” S i iar pe jos, ş i'n sus de zor, Sudoarea le curgea şiroaie, M urdari, ca porcii, de noroaie;Eu am p lecat cu pas sfios,Ca tine spun : la ce folos?... Pătruns-am ş i’n tr ’tin m in ister, Acolo ’n tâ i dai de-uşier,FA cere tim bre pe petiţii,(In tra re n’an decât m in iş tr ii)A noi neliţia dispare.Pariată la înreg istrare;I i dă un num ăr oarecare, O’ncondeiază la intrare,A po i — de-o da-o o riş icu i —

N u-i ci-că, de resortul Ini! Dela un se f la nn alt şef... A zi fu n c ţio n a ru l n ’are chef. Iar m âine s ’a p ierdu t registrul, P oim âine a plecat ministrul, Ha la Văleni, ba la Sinaia, P etiţia m erge la Mamaia,Ş i iar spre B ucureşti sţ’nirajL

P etiţionaru l stă şi-aşteapti-ţ Ceruse-a fi scu tit de bir F iin d şom er de-un an în şir; In fin e v ine rezoluţia:

„E im posib il de-astă dai Biini trebuesc... pentru armată'" ...Tard ivă e de-acum discuk, Trecut-a toba pe la uşă In vatră ría rămas cenuşi, P etiţii, aparat luxos,La ce folos? La ce folos? M aimuţăreală o grămadă...La om su n t toate... de paroli Că-i prost cu noi ce să mai ip Când e Ia fel... şi cu ai lui!

p. conf. DON FIU

B R E V E T EV indeţi-vă brevetele am ericane sau invenţiile expunând desemnsr.

descrierile sau m odelele la cea de a doua şi cea mai mare Expoziţie Iii naţională de B revete, din Chicago, care are loc în tre 14 Septembrie O ctom brie 1931. Mii de fabricanţi şi cum părători de brevete vor această expoziţie în căutarea de noui invenţii cu scopul de a le expta sau com ercializa. A ceastă expoziţie oferă inventatorilo r cea mai bunii zie de a-şi vinde brevetele am ericane. Aproape fiecare fabrică îşi vi m ite acolo reprezen tan ţi în căutarea de noui invenţii. P reţu l expunerii nu rilo r sau a m odelelor este de 28 de dolari. Un personal special al n« va dem onstra fab rican ţilo r invenţiile dvs. si vă va pune direct în legi» cu aceştia. Nu ne veţi plăti în schimb niciun comision. Trimiteţi dec rea invenţiei paten ta te sau modelul d irect la noi împreună cu 28 de iot pentru înch irierea unui stand, iar noi vom face restul. Vă vom ţine Îl! ren t cu evenim entele dându-vă un rapo rt defin itiv la sfârşitul expoziţ A dresa: International Patent Expoc:*ion Co. Merchandise Mart. Clin U. S. A .

24 Septem brie iQHl REALITATEA ILUSTRATA

2) r >ei‘Sc/J n ''i 'teză J r es7-c/* j ^ a h ,cier 72<t P , f fie 0nU/- T °* 'o % j* 4 Ctf * * * . P e ^ ' o »

-i “ s*. a, "S^ e a ^ / 0 f" '

3) M ahatma Gandhi, cunoscutul # conducător al m işcării naţionalistedin India, fo togra fia t pe bordul vaporului „Raiputana”, cu care a făcu t drumul dela Calcuta la M arsilia.

4) A rhiducii A nton şi Ileana de H absburg, la înmormântarea arhiducelui Leopold Salvator.

*

14 REALITATEA ILUSTRATA 24 S ep tem b rie 19.11

Piele rumenită de Soare pieîe sănătoasă,infăfişare fragedă tineră şi plină de vigoare, vă dau

C R E M A -U L E I U L -

Ambele confin ca unice în felul lor Eucerita care păfrunde perfect şf care este caa mai bună întrefinătoare a pielei; ambele micşorează perico'ul dureros provocat de razele solare; ambele vă dau o splendidă culoere bronzată, chiar şi la un cer înourat. Crema Nivea pe lângă aceasta mai este şi plăcut răcoritoare la zile călduroase de vară. Uleiul Nivea din potrivă, vă fereşte la vreme nefavorabilă contra variafiunilor temperaturii caro uşor vă poate aduce o răceală aşa că puteţi şi la zile neplăcute, răcoroase de vară să

facefi baia de lumină, aer şi apă.Crema N ive a : Lei 16.00— 72 .oo / U le iu l N ivea : Lei S5.oo, 8 5 .oo

Beiersdort & C o . S. A . R., Braşov, Strada Juliu M an iu 39

\ii Cil CITITSuspin de studentă. — La suspinul

dumitale „de studentă” îmi asociez suspinul meu „de grafolog”. Suspin şi tac, atât.

Saşa. — Până acum filmele româ­neşti nu s’au bucurat de această onoa­re, de altfel e şi natural. Sunt încă prea slabe faţă de producţiile străine.

1-3. — Aprecierile mele asupra du­mitale? Nici o alta mai cruntă decât aceea că nu posezi ortografia. Marioara. — Scrisul dumitale denotă fermitate, voinţă, un sensualism cam brutal. Fond sufletesc rigid. Lipsă de claritate in idei. Egoism puternic.

Isador. — Fidelitatea dumitale iaţâ de revista noastră îmi impune. Deci te seríese cu aceeaş promptitudine:

Mady Christians, în viaţa particu­lară d-na dr. von Müller, are adresa: Berlin-Charlottenburg, Bismarckstras- se 67. Betty Amann, Berlin Hotel am Zoo, Kurftistendamm 25". Janet Gay- nor, Fox studios, 1401 N. Western Ave, Hollywood Calif.

No. 595. — Sunt două persoane ab­solut distincte. Cum puteţi face o con­fuzie atât de .mare între cei doi ar­tişti. Dacă nu eşti convins, scrie-i lui Ai- dini, pe adresa Berlin S. W. 48. Frie- derichstrasse 27, şi lui Eddy Polo, pe adresa Berlin S W. 48 Friederichstras- se 247.

Gentleman Reni. — Printre revistele bune englezeşti, cari le puteţi procura în Bucureşti, sunt „The Graphic”, „Sketch”, Ilústrated London News”. Gra fologia: inconstanţa în idei, hotărîrile dv. nu sunt de lungă durată. Voinţa slabă. Simţ practic de adaptare. Oare­care depresiune sentimentală. Inteli­genţa promite.

Marietta. — Greta Garoo complec- te a z ă a c tu a lm e n te film ele „Susan Le- nox” şi „Her Fall and Rise” ale casei M etro-G oldw yn-M ayer. In orice caz e p re fe ra b il s ă râzi, decât să fi de râs... aşa că-m i în ţe leg i atitudifiéa.

Ily de Saragossa. — Am menţionat de nenumărate ori, că această rubrică e mult prea mică faţă de scrisorile pri­mite. Ce pot face? Trebue să servesc pe toţi solicitatorii. Supărarea dumita­le e deci nejustificată. Egocentrism înseamnă că dumneata te socoteşti un fel de centru al universului. Cât pri­veşte spiritul de contradicţie, acesta va dispare în ziua când te vei hotărî să... numai contrazici.

Griviţa 311. — Preocuparea dumi­tale, e aproape exclusiv erotică. Carac­terul apare încă foarte turbure. Sunt ne­numărate contraziceri. O stare de ten­siune nervoasă exagerată, străbate în­treg scrisul. Singurul lucru pozitiv pe care-1 pot deduce, e faptul că trebue să te măriţi cât de curând. Echilibrul sufletesc care astăzi îţi lipseşte, va veni atunci dela sine.

Inginer „şomeur”. — Un spirit nutrit da matematici si atât de puţin precis,

confuz şi superficial? Integrala per­soanei dumitale, între limitele, a şi 7, ,e aproape egală cu zero. Te con­sideri o constantă? Să-ţi iau derivata în raport cu voinţa: zero. In raport cu inteligenţa: o excepţie... matematică. E minus înfinit în loc de zero. Ce să faci să nu mai râdă vara dumitale? Pre­supun că n’ai greşeli ortografice. Să mă conving nu pot, fiindcă nu reuşesc să descifrez scrierea dumitale bulonifor- mă.

Oh! Lo'ito! Epistola matale, m’a „conturbat” din miez şi până’n picioa­re. Sunt foarte încântat că anul acesta ai rămas „fată mare” la pensionul fran­cez; cum spui matale cu atâta angelică candoare. Scrisu-ţi denotă multă ner­vozitate, senzualism şi o frumoasă ten­dinţă de a domina — bărbaţii. Proba­bil că vrei să te aperi apoi de ei în- grozindu-î. încredere în oameni, n’ai. Inteligenţa matale e încă în ou, dar o să se desvolte frumos. Cred că rămâ­nem prieteni, nu!

Anie dela Turnu. — Mii de scuze. Dar fără carantină nu se poate. Gra­fologia spune despre dumneata urmă­toarele: o sentimentalitate reţinută, o voinţă echilibrată, însă de un orizont puţin larg. Multă intuiţie... poetică(?!) şi mulţi nervi. Astfel se şi explică ne­răbdarea dumitale. Bunătatea, e de ca­litate inferioară. Se pare că eşti puţin cicălitoare. Ai o părere foarte buna despre dumneata. In general şi eu.

D -l M. Petala. — Pierzându-se plicul cu adresa, suntem nevoiţi să vă răs­pundem pe această cale. Singura posi­bilitate reală, este aceea de a permite, persoanei despre care ne-aţi vorbit să ia parte la concursul de fohogenie, tare se va institui în luna Noembrie. Amănunte le veţi găsi la timp în re­vista noastră. Sunt toate şansele de partea dv.

Tigresse. — Scrisul dumitale, face parte din categoria exemplarelor rare. Există o emotivitate puţin obişnuită, în cêl care dă o siluetă cu totul ori­ginală liniei. Fără a exagera, găsesc în­tre scrisul dumitale şi a lui Beethoven, o foarte mare asemănare. (Toute pro­portion gardée.) Toate tarele genialului compozitor, sunt oarecum în miniatu­ră, şi în caracterul dumitale. îmi în­chipui să le cunoşti destul de bine, pentru a le mai enumera. Există însă un semn de întrebare. Suferi de nervi? Toată fiinţa dumitale pare a se găsi într’o efervescenţă acută. De găsiţi necesar, răspundeţi-mi.

Nutzi B. — E foarte curios faptul că dumneata care analizezi sufletul ome­nesc, nu ţi-ai dat seama, că mulţumi­rea de sine şi relativa fericire la care au drept oamenii, nu se poate altoi pe o mentalitate artificială. Schimbul 1- deologiei, aduce schimbarea idealului, deci noui năzuinţi, noui dezamăgiri. Scrisul dumitale e caracteristic, prin

tergiversare. Ai multă fantezie, mobili­tate sufletească, ceeace verifica „talen­tul artistic”. Sensualism neînfrânat. Ul­timul cuvânt în privinţa caracterului nu-1 am eu, ci viitorul dumitale soţ. Căsătoria te poate schimba complect şi în acest domeniu, îţi poţi exercita „talentul artistic”.

Subsemnatul. (Nu eu ci dumneata). Iţi scriu şi eu poezia de Eminescu, tran­sformată de mine, pentru dumneata. O fabricaţie „special made for”...Se bate miezul nopţii în clopotul de

aramăŞi somnul vameş vieţii, a vrut să-mi

iee vamă.Să mai citesc scrisoarea, pe căi bătute

să mă poarte?O nu! mai bine vino, şi ia-mă crudă

moarte!Elena No. 1. — „Lăcrămând de tris­

tă impresionare“, am citit sinistrele înforţâri intelectuale, ale unei „minţi încârligate“ şi dmtr'o , explozibilă” a- runcătură, grandioasa epistolă, a luat traectul coşului de maculatură.

Carmencitta No. 2.— Implicit a avut aceeaş soartă.

Stella No. 3 şi No. 4. — Idem ca mai sus.

Une amie affligée. — Persoana în chestiune, e foarte egoistă, neîncreză­toare faţă de prietene. Un suflet erme­tic, cu un spirit de contrazicere foarte pronunţat. îngâmfată, pune mult preţ pe sine. Actualmente într’o stare de depresiune sufletească. Fantezie, pe care o întrebuinţează şi pentru aşa numitele „minciuni convenţionale”.

Mişu Taparici. — încântat de mi­siva dv. microscopică, din partea mea, aceleaşi profunde sentimente...

M. Avacum.— Eşti încă în epoca for­maţiei. Se precizează însă oarecare vo­inţă, răutate, spirit critic. Deocamdată eşti o pastă necizelată.

Baba Cloanţa. — S’a retras de câte­va luni din studio. Ultima realizare a fost Kick In, turnată de Paramount. Viata Marlenei Dietrich a fost publi­cată pe larg. Turnsază în studiourile Paramount, e măritată cu Rudolf Si- cher, are o fată de 5 ani.

Defl. orator. — In Egipt, poporul vorbeşte un idiom arab. In societatea bună engleza şi franceza. Drumul până la Alexandria cu 8000 de lei. Ca să pleci acolo, nu te sfătuesc. E mizerie destul de mare şi acolo. Frig în sensul ier­nilor de aci, desigur nu. Iarna acolo e un fel de... răcoare umedă (!!).

Enigma, — Nu eşti tocmai un sfinx atât de problematic. Cuneiformele du­mitale se lasă descifrate: Expansiune, naivitate, sinceritate; Iţi place să joci rolul femeii rafinate, deci îţi dai sea­ma că încă n’ai destulă experienţă. To- tuş există o înclinaţie serioasă în acest sens. Scrisul dumitale mai trădează o mică doză de răutate; din fericire deo­camdată inofensiva.

Calica. — După teoria dumitale. toţi solicitatorii de analize, sunt niştt calici. Greşeşti profund. Calicului i st dă o pomană. Eu nu împart nici co­livă, nici lum'ânări şi sunt departe di a patrona o societate de binefaceţe Favoarea pe care o acordă revista prin intermediul rubricei, este de naturi gentileţelor pe care le acorzi oame­nilor simpatici. Să înveţi grafologie! începe prin cursul de psihologie a Im Rădulescu-Motru, apoi citeşti Cupieia. Jamin, pe Stahl etc. Analiza grafolo­gică: Ordine, minuţiozitate, logici strânsă, bunătate, voinţă. Vanitate (sunteţi foarte mândră de persoana Dv.). In afară de aceasta, un caracter echilibrat, judicios.

Brăileanca îndrăcită. — S’ar potrivi mult mai bine, brăileanca ’ndrâgostltt. Scrisul dumitale e atât de eteric, de exasperat, încât am impresia că eşti însăşi muza poetică a... Brăilei. Mulţi expansivitate, de un sentimentalii exagerat. Spirit de contradicţie (foarte concret). Mult egoism şi vanitate, Ju­decând după predispoziţiile dumitale caustice, am impresia că aud tângui­rile simpatiei dumitale, formulate cam astfel: ...Căci cine mă puse pe mine, să maltratez amor cu tine...”

Henriette. — Scrisul dumitale, face parte din seria, • modelelor. Exista o preocupare continuă la dumneata.de- a-ţi automatiza persoana, de a o inc», dra rigid în formule raţionale. Te aju­tă la aceasta, voinţa, o ambiţie puţin comună femeilor, care frizează ade­seori încăpăţânarea. Fondul d-tale sufle tesc însă e mult mai maleabil: ascun! bunătate şi un sentimentalism destul de pronunţat. Eşti dotată cu mulţi fantezie. Nutreşti aspiraţii de mare ei vergură. Logică. Ordine. Bănuitoare Sensualism puternic.

Maree! D. — Treci deocamdată prin. tr’o fază de neîncredere, de demorali­zare. Suflet bun, altruist. O frumoasa calitate la d-ta, este aceea că tinzi» te desăvârşeşti: din punct de vedere moral şi intelectual. Lo?icâ, Precizi* Cu'.tură. Inteligenţa dumitale nu este excepţională, dar suficientă.

Madona Brună. — Am primit scri­soarea dumitale. cu fotografia, Cu» întâmplarea a făcut să se distrugă acei analiză, ceeace era şi In intenţia mei nu pot decât să mulţumesc zeului pro­tector — al grafologilor. îmi închipui că aţi reţinut conţinutul, aşa că m văd necesitatea unei alte analize. Por­tretul vi-1 voi remite prin poştă.

Gânditoare. — Eu cred că e tare în­drăgostit de d-ta. Toţi îndrăgostiţii sunt nişte „Othello”. Atitudinea e su­părătoare, dar e sinceră. In ziua In care nu va mai fi gelos, ai să începi si fi d-ta şi atunci îl vei înţelege mai bine.

liOTHM

U Sep tem brie 1931 REALITATEA ILUSTRATA

înfiorătoarea catastrofăde cale f e ra t ăd e la

B i a - T o r b a g y

Săptămâna trecută s'a petrecut la B ia-Torbagy, in im e­diata apropiere a Budapestei, o catastrofă de cale ferată groaznică, urmare a unui atentat terorist pus la cale de anarhiştii internaţionali.

O bombă cu ecrasită a fo s t m ontată pe un pod, deasupra unei prăpăstii de 30 metri. Expresul Colonia-Budapesta, ajungând deasupra viaductului, bomba a făcu t explozie şi toată garnitura s’a prăbuşit în adâncime.

Vagoanele au fo s t transform ate în ţăndări ş i s’au scos de sub sfărăm ături'25 de cadavre şi nenumăraţi răniţi.

Se crede că sub ruinele vagoanelor s’ar mai afla încă m u lţi m orţi, lucrările de salvare continuă încă.

Acest atentat a în fio ra t de groază şi a revo lta t opinia publică a în treg ii lum i civilizate, care reprobă cu ultima indignare a stfe l de m anifestaţiuni.

ï* REALÍT

ft* t* 1 &4£ZK fiIGH K ■ __

\Í£/r

lume) cu viaţa intensă, care fream ătă într'însul în făţi­şează mai mult ca orice puterea pe care o reprezintă geniul american.

In 1933, oraşul îşi serbează centenarul Cu a ce st P r ile j, un grup de cetăţeni fruntaşi, au lu a t in iţ ia t iv a organizării unei expoziţii care să înfăţişeze to t p ro ­gresul realizat de ornenirea întreagă în tr’o sută de ani.

Expoziţia, situată în mijlocul oraşului, pe un teren nou, creat prin umplerea unei porţiuni din lacul Mi- chihgan va avea şi proporţiile şi aspectul pe care nu­mai americanii ştiu să-l dea operilor lor

La expoziţie participă toate naţiunile lumn, pentru ca vizitatorii să poată vedea cum a evoluat omenirea în diferitele ei aşezări.

18 REALITATEA ILUSTRATA 24 S e p te m b r ie 1931

Sfaturi pentru îngrijirea frum useţii. " 7 . ->« ^n.n><Mpi oi iir Müller care vă vi s’a preparat conştiincio

Didona. — Crema şi apa Laura vă, vor folosi.O fată urâtă. — Să împiedicaţi pestruii Poarte simplu, evitaţi soarele. Pentru ride au apărut numeroase reţete în re­vistă. Nu ati întâlnit nici una? lata de ex. Sulfat de zinc 1 gr. alumen 1 gr. Kali canbonic 2 gr. Cetaceum şi Ac. stearic aa. 10 gr. glicerină 40 gr. apăi distilată 8 gr.

C. V. Ploeşti. — Pentru pecingine re, teta următoare este eficace: Nitr.at de argint 0,10. Bals. Peru 1 gr. Vaselină flavă 20 gr.

Typarose. — Apa oxigenată arde cu vrema părul. Un bun ctepilator li va îndepărta însă. ă va creşte la loc? E adevărat; dar până atunci vă puteţi bucura de rezultatele obţinute.

Luminiţa Ploeşti. — Dar cât de mul­te cusururi ireparabile ai? Sunt curioa­să să le cunosc şi eu. Deocamdată pen­tru acele pete de pe obraz şi tâmple vei utiliza soluţia cu vată. Hidrochi- nonă 2 gr. ac. fosforic dilut 5 gr. Al­cool pur 50 gr. glicerină 20 gr. apa de rasae 100 gr. In urmă crema: Tigenol 5 picături Lanolină 40 gr. Extr. hama- melis 1 gr.

O blondă pestruiatâ, • Călăraşi. — Tonic: Histagenol, Ovolmatme sau vin Deschien. Pentru pestrui: ac. acetic T-ra benzoe aa. 5 gr. Ale. camporat 10 gr. Alcool dilut 100 gr. Crema: Ac. ta- nie Ac. carbolic pur aa. 2 gr. T-ra îodi 10 gr. Vaselină 100 gr.

Didy Recunoscător. — Dar pentru D-zeu domnule cere-mi reţete de cre­me, de ape de păr. de alifii de buze de alte oosmeticur, dar nu-mi cere să.ţi soun de ce-ţi miroase nasul. Este o boa­lă pe care o veţi consulta la un medic specialist nu mie.

Stela Florenţa. — Veţi avea la timp ce aţi cerut, cu prima cursă:

O cititoare oarbă. — Două întrebări scumpa mea nu câte 5 cum am primit. La care să răspund dintre toate? Revi- no cu oe vrei să afli mai întâi.

Romanţioasă admiratoare a Laurei. — Nu sunt o zână cum mă numeşti, am multă experienţă insă în ceeace priveşte tenul şi frumuseţea. Cât des­pre retete cunosc câteva eficace. De ex. la tenul gras cu porii dilataţi foloseşte apa Laura. Nici un fel de ere. mă. După 9 zile de tratament aştept rezultatul.

Lily-Tomi, Asther cel mic. Gigei Boldeşti, U n artist, Ionel Bădulescu.— Mai întâi mii de scuze stimaţii mei cititorii dornici de remedii miraculoase. Răspunsul „en giros” îl dau din cauza formidabilei corespondenţe. Sunt gata să mă înnec în noianul de scrisori pri­mite si cum ţin la viaţă şi vreau să mă salvez de la o moarte sigură, vâ rog fierbinte să vă mulţumiţi cu o retetă pentru toţi. Iată: T-ra Cantha- ride 10 gr. Ac. salicilic 1 gr. Alcool de rosmarin 100 gr. Sublimat corosiv 1 gr. Dacă frecaţi pielea capului cu a- ceastă soluţie veti avea un păr până la călcâie. Mulţumirile „pentru recu­noştinţa veşnică” le aştept cel mai târziu până la 15 ale lunei la redacţia revistei noastre.

Renate Miiller, Leni, Valea I., Aura blondă, WHly Fritch, Dondonica Pre­deal, Ileana Dorian. — După obiş­nuita introducere de rigoare, pe care vă rog s’o citiţi cu atenţie de la Lily, Tomi, Asther, etc.. etc... candidaţi la chelie, intru direct în materie şi vâ caut la carnet sfatul necesar alinărei dureri ce vă torturează. Nu ştiţi cu ce noate şterge fardul de pe obraz seara: Un flacon de ană Laura vă va face imediat acest nepreţuit serviciu. Veti avea nevoie însă si de puţină vată căci ana Laura preferă compania ace­steia înainte de toate. Apoi când te­nul va rămâne curat şi fâră nici un

fel de rouj sau pudră, veţi întinde pe el, un strat uşor de crema Laura No. 1. Rezultatul va fi că dv. veţi că­păta un obraz trandafiriu şi eu voi rămâne acoperită de laurii gloriei care mi se potrivesc cu numele. Suntem în­ţeleşi? .

Noelopan A. — Ai negi pe ceafa negri sau eşti negru în ceafă, zau dacă pricep ceva. Domnule din Noe­lopan transformă-te în Napoleon cel ager şi câştigă-mi atenţia şi luarea a- minte la cazul dumitale interesant. Unde ai negii? Ce fel se prezintă domnii negi? şi mai ales ce doreşti de la mine? Recetă de negi sau de al­bit ca brânza de Brăila? Dacă doreşti te transform în 3 zile în cea mai fru­moasă urdă românească dar cu voia d-tale bine înţeles.

Moţu şi cu Icoana mea, doresc mâini albe şi imaculate de fecioară? Nimic mai simplu iată receta: amidon 10 gr., glicerină 100 gr., apă de rosae 20 gr. T-ra Benzol 5 gr., zinc-oxd 5 gr., la o farmacie. Este tot ce sfătuesc în ax;est caz complicat. Mulţumirile în ur. mă; nu înainte. .

Visător. — Extract de cuminţenie 2 gr. şi ulei de deşteptâciune 5 gr. a- mestecate ambele la ceas câte o lin­guriţă, aceasta pentru suflet. Si daca până la vârsta d-tale singura meserie îti este aspirant la fericire; te felicit. Poti întemeia o familie numeroasa cu această meserie, la sigur. Şi la nevoie

tat de gimnastică al dr. Müller care văva folosi. . , . . „ „

A B. C. — In cazul dv. trebuescinjecţii'şi altele. O simplă alifie nu ajută’ Un doctor e mai de folos de cat Laura. Probabil că răul de_ care_ aţi suferit atunci mai există încă m sânge.

Fetiţa dulce. — Dacă ţi-aş spune masagii şi gimnastică ai folosi ceva“? N-ci una nici alba nu ştii cum să ie faci si eu nu-ţi pot arăta.

Un pahar de apă băut re neman- cate dimineaţa ajută mult. Dar ai cu­raj să-l bei ?

O Jună disperată. — Boala se nu­meşte epilepsie şi nu există nici o cre­mă pe lume să ţi-o vindece. Ori ce caut eu aci? Doctorul „juno” doctorul.

Jean Iaşi. — Ambele preparate se găsesc la Iaşi. — Aţi întrebat oare un- deva?

Pitia. — La 1,65 metri vă trebuesc după silueta modernă 48 de kgr. După regulele sănătăţii vreo 60. Alegeţi.

Juiiette. — Ca sora d-tale în sufe- rinţă Pitica din Ploeşti.

Mitică. — Bine nene Mitică de unde ştii d-ta că poţi fi copilul meu? Aşa babă mă crezi pe mine ?

Şi al doilea vrei faţa alba şi gene subţiri ala Ramon-Novaro? — Bravö Mitică Novaro copilule, ştii că n’ai gust prost?

Pentru ten utilizează Crema Laura pe oare o utilizează şi Ramon în ches-

vi s’a preparat conştiincios şi exact ur­mătoarea retetă, este imposibil să vă mai părăsească firele de pâr. Reţeta: Pilocarpină 1 gr. T-re Cantaride 10 gr., Tlra China si Catechu a 1 5gr„ Al­cool de Lavandula 100 gr. Ulei ricină 20 gr. Sublimat 0,10 ctgr.

O veti utiliza sub formă de fricţiune după o prealabilă spălare a capului cu lemn de panama sau saponaria. Spă­larea odată pe săptămână, iar fricţiu­nea în fiecare seară.

Injecţiile cu pilocarpină făcuta de medic, ajută mult de asemenea.

Les disneuf ans affligés, CM, E. B, C. L. — Mai întâi rog frumos pe dră­guţele mele cititoare şi graţioşii mei ci­titori să nu mai utilizeze pseudonime, jumătate din alfabet; folosndu-se pe viitor pe pseudonme întregi: Bom- bonel, Steluţa chiar şi Năsturel etc_, pentru uşurinţa răspunsului. Acum sa trec la chestia importantă şi sufer.n- ţa fără leac: „Ridele”. E foarte drept că au început să apară cam de tim- puriu în generaţia noastră. Sunt efsc- tul muncii din facultăţi şi lupta pen­tru existenţă. . * . , -

Sbârciturile luate d’.n pripa dela în­ceputul ivirei lor, nu sunt chiar fara leac. Cunosc o mulţime de reţete pen­tru acest neajuns, din care aleg o cre­mă bună şi o apă de obraz. Apa poai- tă numele de Laura şi o veţi între­buinţa seara cu o bucată de vata cu care'veţi şterge bine obrzul de pudra şi fard. In "urmă crema: Sulfat dea c e a s t ă m eserie, la s ig u r. !?i ia nevuic — v - - - - - - - - f a rd I n -u rm ă c rem a: s u n a t ac

poţi deveni şi candidat la iluzii eterne tiune. Pe f adică chiar ne gene. zinc 1 gr., Alumen crud 1 gr., Kali car- sau pretendent la mâna destinului ca na pe dmafara, adica chiar pe gene z n ^ s ^ CetaCeum şi Ac. stearice tot atât de bănos şi trainic. Pe vi;tor revino cu lucruri mai serioase că pe mine nu ai reuşit să mă dai gata cu mişmaşuri de astea.

Bucureştean pârlit. — Pentru ten Crema Laura No. 1. Pentru păr mă­tăsos un tratament? al pârului ori al d-tale? Pentru pâr e simplu, la fie

bonic 2 gr., Cetaceum şi Ac. stearic a 10 gr. glicerină 40 gr., apă de ro­sae 8 gr. Crema o veţi prepara numai la o famacie căci se prepară prin sa-

P°Veţf face uşoare masagii insistând asupra cutelor aparente.

Nataliţa Dărmăneşti. — Pentru in-

Ai înţeles? „Tatiana, Necmettin, T. E. Z. Fru­

moasa Dezamăgită, Ochi umezi, Floa­rea din Stambul, Pentru a căpăta o siluetă de star cinematografic, pierzând în scurtă vreme câteva kilograme, este neapărată nevoe mai întâi de foarte

s r ; i r r :pe stomac în interior şi să ştii că nu regmuluK Mai ^ a i dimineaţa adW seima p «v părţi egale cu alcool. Catglumesc de loc. har de ceai sîab cu S A le despre o vizită personală nu a n m

Tuca Nebuna. — Vina est. a dv. nar ae cea nesmet uscat binet de consultaţii şi ca atare. Dacăcare nu mi-aţi specificat felul tenu- va ' ^ a Jocul.■ °eai £ de ânz vrei 0 consultaţie in scris cu adresaiui. Un ten uscat nu se freaca cu _ae- sau, pa ne * zar. exactă cu plăcere^

yavat comnoturi Pâinea trebue com- Neestetica Zonca. Picioa e gplect 'exclusă din alimentaţie. Pesmeţi se? Bandaje de cauciuc duP| 0de Karlsbatt dela orice chioşc Herdan gere cu o crema oarecare Mas g ^sau Gagel. Apă foarte puţină cu m ciale. E t a j e l e 1«¡puteţi g ]eSeara numai un ceai slab şi o buca- magazin cu i^trumente « i n ^ţică de şuncă sau cartofi prăjiţi. Dupa O ciUtoare^Dom . , petele2 săptămâni de riguros regim, garan- Domenii. — Recunosc p ^

v j u n g e a .cea aureolă cu Tanin 1 gr. glicerina multa şi gimnastica sist mat Q reţetă infaiiibilă ca aceste pete25 gr. la 2 zile odată. cred ca nu. _ . „ „v c n - , „a se retragă albind de necaz ca varul,

O licent’ată în litere. — Apa oxige- Xcma Oesm n i." t . Tigenol 0,50, Apă de portocal1. 20 a , vo ,™ e ,1 I n c . r e j ţ l 5 T S . W S ) ................. .................. .......

apărut de nenumărate ori în revistă retete pentru sâni mici, totuş eu re­pet şi pentru Dv. din nou miraculoa­sa retetă şi eficacele tratamente. Iată:

I U I . KJ l i . -------- ----------- ,ther si cu ac. benzoic. Acum unge-te un timp oarecare cu Crema Laura No. 1 şi pe urmă ne ocupăm noi depestrui. ,, . .

Puia din Buşteni. — Exact, aţi ghi­cit. vă sfătuesc să vă duceţi în str. Vasile Lascăr No. 9. Costul vizitei nu-l cunosc dar din partea mea nu va fi mult în nici un caz.

pus 10% amoniac dă culoarea dorită, atingeţi numai perii cu o pensulă mică.

Nelly-Nel. — Dacă pârul dv. se pre­tează sau nu unei ondulaţii perma­nente asta numai coiîeurul vă poate spune. Preparatul de care mă între- bati există şi in provincie.

Dava. — Aşa dar. doreşti adresele a câţiva doctori dentişti şi a unui pro­fesor de dans. Dacă mai cereai şi un popă catolic era complect. Dentişti sunt cu miile în Capitală, dar nam nici unul rudă de aproape. Profesor de

robinet sau cu un burete mare dsasu nra lighianului. Apa rece are proprie­tatea de a întâri ţesuturile, ridicând cu timpul sânii şi înt_ărindu-i. Apoi o fricţiune bună cu apă de colonie cu ajutorul une . mănuşi aspre, complec-nici unul rudă de aproape. Profesor de ajutorulune mânuşi aspre,, c p - 'd.ta şi nici pseudonimul ales

dans? Eu m’am născut dansând aşa teaz a e f e c t u l , M i Veţi ta ce _ ^ P^ ^ ^ contră.că nu am avut nevoie de un astfel de ajutor plătit. Un popă catolic cu plă­cere.

liée Sadora. — Dacă eu primeam scrisoarea în chestiune la data de 3

tratament dimineaţa şi seara. — Vă veti alimenta cu făinoase dulciuri, şi veti lua glandomamine Raeovitza. Este tot ce vă trebue.

N. A. M. E. P. Aziede, Avesalon, Vu-

» « V r S i ^ c e s i r ă i ^ V i S r ^ c u ^ c ^ S PUpU ica0dS°P loeşti. - Există un tra- ment şi ce reţete aţi urmat, dar dacă

Dinţi albi si frumoşi: Chlorodontp asta de dinţi din m entă, care în v iorează m inunat gura.

Tubul: Lei 2 2 . — ş i Lei 3 2 .—

20 gr., Lanolină 40 gr., Extra hamame- lis 1 gr

Scoica albă, Lenuţa urâtă, Broad- way-star, Mimi Roman, Haydeea, Con­tra tenului ca o coajă de portocala

şî cremă No. 2, vă duce la rezultatul dorit. Apa o veţi utiliza înaintea cre­mei seara la culcare. Crema în strat uşor Dimineaţa veţi spăla obrazul cu apă călduţă şi săpun de borax

Mimoza. — Nu am fost mciodata su-. u-i/w v* * i------ , .

nu m’a încurcat de fel. Din contra. Probabil că „misiva” nu mi-a parve­nit. Pentru coşuri ai urmat un trata­ment cu Crema Laura? Pentru parul

oe picioare un depilator, oarecare, eu personal nu am nici un fel de pre­ferinţă. Coşurile apar mai ales în ur­ma unei alimentaţii rău alese. Spu­ne-mi drept îţi plac murăturile şi sa- rătura? LAURA

ANUL I. - Nr. 2524 S E P T E M B R I E 19,11

trodusă în organism ul pasărei este în lă tu ra tă odată cu a-

" S « ă t a t Cccleade m " f » f W ndci ,« o .re e .re 1. ^ tu r „ » . î . n p j a « . pe ™ ^

„ 1 ” o fite r englez. E o af.-care pasionează în treaga opinie publica londoneza

«i dă m ult de gândit celor însărc inaţi cu lam unrea ei a c e a su cu a t â 'm a i mult, cu cât eroii dram ei sunt oameni a L cm mai bună societate engleză şi se bucura de un p restig tu nepătat. E vorba de locotenentul H ugues G.

S tânga: P rim ul so ţ al d-nei Chevis, maiorul G. T . T.Jackson.

Jo s: Scrisoarea prim ită de directorul ziarului.

3 l ¿ V ^

Mn. l t

«ijloc: Telegrama expediată de ne­cunoscut, după otrăvire.

Jo s : D-na Chevis cu cei^ trei copii ai ei, din prima casatorie.

G. Chevis, m ort în condiţiuni_ al căror mişte nici faim oasa po liţie englezeasca se pare ca nu-va putea pătrunde. _

L ocotenentul Chevis era însurat de puţina v re­me cu o tânără doamnă, pe care reuşise s o di­vorţeze de m aiorul arhim ilionar G. 1. l . jacK-son. _ ,

D ivorţu l se produsese fără scandal, prin buna în ţe legere în tre so ţi — aceasta cel puţin in a- paren ţă, fiindcă ş tiu t era că m aiorul Jackson î ş i adora soţia şi niciodată nu i-ar fi refuzat sa tis­facerea u n u i capriciu. Bănuia poate m aiorul Jack­son că şi m ariaju l soţiei sale cu locotenentul C hevis e doar un capriciu, care odată sa tisfăcu t, va face pe soţie să se reîn toarcă la vechiul că­m in?

F ap t este că d-na Chevis părea să fie foarte m ulţum ită de noul său m ariaj şi tră ia în cea mai bună în ţe legere cu locotenentul. Până în tr ’o zi...

I n tr ’o zi locotenentul şi s.oţia sa prânziau vo­ioşi în noul apartam ent cum părat de ei, în car­tie ru l aşa num it W estends. E rau la frip tură .

B ătrâna bucătăreasă, — pe care o fiţe ru l o a- vea în serviciu de câţiva ani, specialistă în p re­pararea vânatului — gătise în ziua aceea prepe­liţe scăldate în sos p icant — felul favorit al s tă ­pânului ei.

încân ta t, locotenentul îşi serveşte biţcata cea ţpai grasă. Tae o felie. r ,_

■ IU D A T E m etode de vânătoare au bJll chinejii.

| Un cercetător francez povesteşte că în |ara kitailor, prepeliţe le se vânează în mod fecinuit cu... otravă.Se fierb boabe de grâu sau de orez în-

futi ceai p repara t în acest scop, din frun- ¡le unei plante extrem de o trăv itoare, nu- ită strycnos. G răunţele îm bibate astfe l în o- ivă se îm prăştie pe câmp, p rin locurile unde licinuesc prepeliţe le să-şi caute hrana. Un sin- ir bob de grâu o trăv it om oară în câteva mi- ite o pasăre.Prin acest sistem , pâlcuri în treg i de prepe- |ţe pot fi vânate în tr ’un singur s fe rt de ceas. un soi de o trăv ire în m assă şi dispensează

|t vânătorul chinez de alergătu ra pe câmpuri, (e abilitate, şi de cheltu iala cartuşelor. P o ţi ii fii deci m are v |p ă to r în China, fără să şti ii ţi o puşcă la ochi.Chinezii p re tind că frip tu ra de p repeliţă as t­

fel vânată, nu e deloc periculoasă. O trava in-

20 ft E P O ft î A ] 24 Sep tem brie 1931

P are excepţional de apetisanta. Are to tuş un gust amar. Dă şi soţiei să guste. Fem eia, prevenită, „ gustă dar nu înghiţi.

După câteva m inute abia, am ân­doi se sim t rău. D ureri de cap şi a- poi colici. I n tr ’o oră locotenentul m oare. Soţia sa suferă câteva zile e- fectele unei slabe in tox icaţii şi sca­pă. M edicul legist constată din cer­cetarea frip tu re i, că prepeliţele au fost o trăv ite cu stricnina. P o liţia a- restează pe bucătăreasă şi pe ordo­nanţă, care a serv it la masă, dar chiar din prim ele zile nevinovăţia acestora este pe deplin constatată.

Se fac cercetări la băcănia care a vândut prepeliţe le. Băcanul declară că a avut 16 păsări d in tre cari 12 vândute a lto r clienţi. N iciunul n ’a a- vut să se plângă îm potriva vânatu­lui consumat de ei. Cele mai m inu­ţioase cercetări dovedesc lipsa de a- m estec a negustorului în această a- facere. D-na Chevis rămâne în afară de orice bănuială.

M edicul legist dă deslegare pen­tru îngroparea victim ei.

In seara zilei, după înm orm ântare, un fapt nou, uluitor.

T ată l locotenentului Chevis p ri­m eşte o telegram ă, cu urm ătoarele tre i cuvinte, trei exclam aţii de si­n istră isbândă: H u i al H ural H ura!

T elegram a e iscălită cu numele I. Hartigan.

P o liţia se agită din nou.Se fac cercetări la poştă.Se găseşte telegram a în m anus­

cris. E scrisă cu lite re ca de tipar, numai în majuscule.

E xpeditorul şi-a dat adresa la un mare hotel din Londra. S’a dovedit că a tâ t adresa cât şi iscălitu ra erau false.

F uncţionarul care a prim it te le ­gram a n ’a pu tu t da decât aceste lă­m uriri în p riv in ţa celui care i-a prezentat-o. E ra un domn de talie mijlocie, bine îm brăcat, blond, cu o m ustaţă căruntă.

Au urm at câteva zile de linişte în ju ru l dramei.

Apoi din nou o bom bă: D irec to ­rul ziarulu i care publicase te leg ra­ma prim ită de ta tă l victim ei, s’a trez it la biurou cu o carte poştală expediată din Dublin, şi iscălită J. H artigan, ca şi telegram a. C artea poştală avea acest conţinut:

„Scumpe domn,Pentruce aţi publicat fotografia

telegramei în care exclamam de trei ori H ura?

Şi în aceeaş zi bătrânul W illiam Chevis a prim it şi el o carte poştală redacta tă în aceşti te rm en i:

E ste un m ister pe care n o să-l lă­m uriţi niciodată.

J. Hartigan Amândouă cărţile poştale erau

scrise de aceeaş mână, care expedia­se şi telegram a.

Au trecu t de atunci tre i săp tă­mâni. N im eni n ’a mai prim it nici o ş tire dela m isteriosul corespondent. P o liţia n ’a pu tu t afla nici cel mai m ărunt indiciu asupra iden tită ţii sale şi locului unde se ascunde.

D-na Chevis a plecat din Londra la nişte rude ale sale din provincii.

P rim ul ei bărbat, maiorul G. T. T. Jackson pare să se intereseze de mis­terioasa dramă, to t atât cât şi poli­ţia. E l a declarat că nu va avea li­nişte până nu va lămuri misterul. D espre fosta sa soţie, acum văduvi n ’are decât cuvinte bune.

Şi acum în trebarea : Ce a fost la m ijloc? O răsbunare, o crimă din gelozie sau un accident?

Scrisorile şi telegrama expediate de ciudatul J. H artigan par să înlă­ture posib ilita tea accidentului. Sau poate e doar un farseur şi prepeliţa serv ită la masă o fi mâncat o can­tita te mai m are de frunze de stryc- nos, planta cu care „vânează" chi­nezii ?

In această nelăm urită, dramă, su­poziţiile sunt variate la infinit <i nici-o presupunere nu poate fi nu­m ită absurdă. D ar adevărul?

Care o fi adevărul?RAK

REGINA ECRANULUI ROMÂNESCCel m ai s en za ţio n a l concurs a l epocii

In dorinţa ca ţara noastră să aibe o vedetă română la H ollyw ood, ca „Realitatea Ilustra tă“ să se pom a m anun de a n descoperit o nouă stea de cinema, revista noastră a in su iu it un concurs pentru alegerea

R E G lN E i E C R A N U L U I R O M Â N E S CAlesei i se asigură, de către o casa mare din

H ollyw ood, un angajament pe tim p de un an. In afară de aceasta i se va p lă ti călătoria pană în cetatea film ulu i, unde, bineînţeles, în tim pul cât va sta se va putea releva, spre a-şi lua locul carei se cuvine.

Poate participa la acest concurs oricare doam­nă sau domnişoară, care are vocaţie, ind iferen t de vârstă, dacă este fotogenică şi fono geni că (pentru film u l sonor).

N u se va face nici un fe l de restric ţie în ceea- ce priveşte ocupaţiunea actuală, m ediul social sau cultura.

Principalul este talentul.Toate candidatele, prin însuş fap tu l că-şi iau

angajamentul de a pleca cel mai târziu în luna Iu lie 1932 şi im ediat la invita ţia noastră la H o l­lyw ood nu au dreptul dela data înscrierii şi până la data semnării eventuale a contractului de an­gajam ent la H ollyw ood, să tra teze cu vreo altă casă de film e sau să iscălească angajament pen­tru tim pul de la 1 M ai 1932 mai departe.

Toate cititoarele care doresc să participe la a- cest concurs sun t rugate să detaşeze bonul pe caro-1 publicăm în această pagină, să-l păstreze, până când seria de cupoane se va termina. In a- ceste cupoane — în cele din urmă se vor găsi adunate toate datele personale de care avem ne* voe pentru se lecţiun i. Când seria se va termina, vom ruga pe cititoare să ni le tr im ită , împreuna cu fo togra fiile special fă cu te , pe care le vom cere.

REALITATEA ILUSTRATĂ No. 243B O N N o . 4

Ce sporturi practicaţi ...................

m T k J iu k u lle in o ) ie a i fíe m e le i / i q liia l

ST Rl HALELOR. 21

24 Sep tem brie 1931 r e p o r t a j 21

care cu ţitu l cu care a fost exterm i­nată vita, e în fip t to t cu aceeaş u- şu rin ţă în om.

Secţia e ca şi pustie. Şeful a ple­cat în concediu. Un sergent stă la uşe. I n tr ’una din camere, subcomi­sarul şi plu tonierul lucrează. Dacă unui grup de cinci, şase cunoscuţi ai suburbiei i-ar veni în gând să a- pară cu atitud in i agresive în localul stăpânirii, cei tre i ar trebui să se răspândească mai ab itir ca potârni- chile.

Subcom isarul cât şi plutonierul cunosc domnia pum nului sau a cuţi­tului cu tăişul ca briciul şi umilji reprezentant al arm atei, pus acolo să vâneze m area turm ă a dezertorilo r, îmi întinde braţu l împuns pe a- locuri.

T oţi de prin acest ca rtie r sunt tăe to ri de vite la abator. N aturi în- cruzite de grozava meserie, p rac ti­cată din cei mai tineri ani, pentru ei veşnici cu mâna pe prăselele cu ţitu ­lui. — au to rita tea e o can titate ne­glijabilă.

O scenă caracteristică. Pândele sau Vasile, care de cinci ani n ’a reuşit să-şi facă serviciul m ilitar, stă lin i­ş ti t pe prispa casei şi-şi ascute u- neltele. A doua zi e tăere. P lu ton ie­rul apare şi-l pofteşte prietenos la circum scripţie.

— „Luni” —- indică ziua parlagiul.— „Dece nu vi astăzi băete ?— „Luni — am spus odată”.— „Bine, dar gândeşte-te la u r­

m ări. T o t e mai sănătos să ne în ţe ­legem cu binele”.

Jo s : V ite le în ţarcuri, înainte de tăere.

0EPA R TE, în tr ’un colţ perife- ____ ric al oraşului, dincolo de fa­brica „Lem aître”, sălăşlueşte m ica

circumscripţie poliţienească. Pe co­misarul şef l-am v iz ita t odată în treacăt şi în tim p ce-şi m ărtu ris ia repulsia pentru scribii gazetelor, a- mmtirile mele îi scotociau trecu tu l, impregnat cu o doză pu ternică de ro ­mantism senzaţional şi burlesc. II revăd cu ani în urm ă tânăr o fiţe r de a rtilerie într’un bar clujean. O a rtis tă a localului a refuzat să danseze cu el şi atunci, cu o patimă nestăvilită, a prins să tragă la ţin tă cu sticlele de băuturi aflate prin preajm ă.

N’a trecu t vrem e m ultă şi iată-1 p re to r la C.... N ostalg ia oraşelor m ari îl sileşte să facă des naveta, chiar în toiul celui mai aprig ger, pe drum urile desfundate ale Basarabiei. T otuş, se stab ileşte pe acele m eleaguri, câştigând inima m icuţei bogate şi nobilei poloneze. Şi acum, ia tă -1 şef de secţie în tem utul ca rtie r al parlagiilor, în

Stânga: „încercarea pu terii” cu arbitru, între parlagii. De m ulte ori se trece de-aci la cuţite.

— „Până Luni, nici nu gândesc să mă m iş ţ”-P lu ton ieru l vrea să pună mână pe armă, să-l

intim ideze. In preajm a lui, nici un sergent care să-i vină în aju tor, să fie m arto r la o scenă cu desnodăm ânt fatal poate. II lasă în p la ta Dom­nului, în tim p ce dezertoru l a d ispărut ca dus de vânt, în stu fărişu l din dosul casei. U rm ărit un şir de zile la abator, când omul au to rită ţii a in tra t pe o uşe, Pândele, care are ochi de A r­gus, a d ispărut pe cealaltă.

Un bărba t cu faţa presărată^ de răni, cari au început să se coacă, a in tra t înăuntru. S a ro ­t it de câteva ori în localul com isariatului, ca şi cum ar fi căutat pe cin.eva şi fără un cuvânt, a eşit afară.

E unul bătu t în tr ’o cârcium ă, pe strada E lena Cuza.

— Când n ’au zi de lucru ce să facă? Se ceartă, sg împung cu cuţitele....” vorbeşte plutonierul. „P e dinaintea ochilor le licăreşte numai sânge. Suferă când nu taie, a tâ t le e de pu ternică o- bişnuinţa, Să vedeţi scene Ia abator. Când am

22

in tra t pentru prim a dată, am fugit îngrozit, cu hainele strop ite de sân- ge ■

îm i exprim dorin ţa să cunosc pe câţiva d in tre ei.

—• „Nu vă sfătuesc. Sunt încăpă­ţânaţi şi bănuitori. Noi cei dela sec­ţie îi chemăm aci şi dacă e nevoe, le cerem desluşiri asupra unui tova­răş de m eserie:

— „Cum îl chiamă băe te?”E l înălţă din umeri.— „N ’auzi, cum îl chiam ă?”Acelaş gest. La urm ă îi smulgi

numele.

R E P O R T A J 24 S e p te m b r ie 1931

când se ta ie?”— „D upă cum e mâna de dibace.

D ar noi suntem a tâ t de grăbiţi, — ne p lă teşte doar cu bucata, — încât am fi în sta re să scoatem în tr ’o clipă şi sufletul din ele, numai să m oară repede”.

— „Tai şi dum neata?”— „D a”.— „Bine, dar ml te cuprinde mila

câteodată?”— „Dece?... dacă sunt obişnuit de

mic copil”.— „M ama dum itale ce zice?”—■ „N ’am mamă”.

E l bufni în râs.— „Ce-are biserica cu m eseria

mea? E a îm i dă să mănânc? E a îmi p lă teşte chiria? Ş ’apoi crezi dum­neata că Dumnezeu are tim p să va­dă to a te?”

Am făcut şi o scurtă plim bare în in terio ru l abatorului. P retu tinden i pe to t locul curţii, mici dale de pia- p ia tră prospăt spălată. Totuş, prin in te rsec ţii au mai rămas uşoare dâre de sânge, care răspândeşte în p rea j­m ă o atm osferă specială. Pe o scară o femee stă la soare. Câteva sute de m uşte au tăb ărît pe ea cu toate ace-

Cum sunt înjunghiate v ite le la Abator. După ce a fo s t lovită cu un topor ascuţit în ceafă, i se taie beregata,pentru scurgerea sângelui.

— „V anghelică”.La a tâ t a rămas şi din m uţenia

lui, nu -1 mai poţi scoate.La dubă e sechestrat to t un par-

lagiu dezertor. A in tra t cu scandal în circum scripţie, căznindu-se să-i intim ideze pe cei de faţă şi când au voit să-l percheziţioneze, s’a re ­pezit să lovească. Şi-a luat el ime­diat răsp la ta din plin, iar asupra lui s’a găsit un instrum ent de apărare şi ucidere de o b izarerie comică. E o lam ă lată, groasă, cu două tăişuri, de aceeaş lungim e cu m ânerul pati­nat de frem e. O poţi ţine ascunsă în p .m n şi e de ajuns să pătrundă câţiva cen tim etri în anum ite regiuni ale corpului, ca să te cureţe de zile.

—- „N ’avem pază suficien tă”, se jă lueşte subcom isarul în g rijo ra t”. Ce p o 'i face cu un sergent aci şi cu al­tu l pe deal, la V ăcăreşti? Şi d. şef căi- e de înalt şi puternic, în treb a ţi-1 (iscă nu trece câteodată prin clipe ti« spaim ă”.

Am părăsit localul ca şi pustiu al circum scrip ţiei, — în raionul căreia Vaza ar trebui să fie în tă rită , dacă cei dela centru ar fi conştienţi — şi-am p lecat în lungul u liţei cu as­pect rural, îţi căutarea tipu rilo r de parlagii.

— „Aproape to ţi de pe aici ta ie”— îmi explică cineva. „Num ărul vi­te lo r nu-i a tâ t de m are ca al lo r”.

In depărtare, la câteva sute de m etri se ridică învestm ântată în că­răm idă roşie „C etatea sângelui”.

E abatorul.P rind pe un băeţan tocm ai prin

preajma po rţilo r şi încheg cu el o convorbire naivă.

— „O are se chinuesc m ult vitele

— „T otuş nu-i plăcut...”*— „Aşa m i-a fost soarta...” răs­

punde simplu băiatul. „Dacă soarta ar fi v ru t să fiu om orîto r de oa­meni, aş fi fost. E i, nu te poţi îm ­po triv i”.

— „Nu te în fioară ceeace vor­b eş ti?”

— „Dece? E u aş vârî mai cu u- şurin ţă cu ţitu l în tr ’un om, decât în- t r ’un bou, care nu m i-a făcut nici un rău. D ar sunt p rea m ulţi ani de închisoare...”

Sim ţiam că e adânc pătruns de ceea»ce vorbeşte. începu să-mi expli­ce cum ucide vitele. Ii ta ie întâiu beregata, ca să se scurgă sângele — altm in teri carnea ar avea o culoare roşie, —- şi apoi îi înfige cu ţitu l în ­tre coarne.

— „Şi anim alul nu am eţeşte ime­diat? E m are su ferin ţa?”

— „Cred că-ţi închipui şi dum­neata. V re-o cinci m inute durează sbuciumul. Chiar după ce am jupuit vita şi am aşezat-o sus, pe cârlige, carnea încă-i mai trem ură”.

— „Dar, ele presim t că au să m oară?”

— „Oh, dela vreo sută de paşi înainte de-a in tra în abator. E abu­rul de suflete, care p lu teşte prin aer şi le dă de veste”.

L-am p riv it cu aten ţie. O figură regulată, cu ochii limpezi, chiar f ru ­moşi. Numai că în adâncul lo r era ceva care licăria ca un tăiş, supă­ră to r de ascuţit.

— „M ergi, câteodată la b iserică?”— „Dece să nu mă duc?”— „Nu sim ţi rem uşcări pentru a-

tâ tea animale chinuite sub cuţitul dum itale?”

stea, nici prin gând nu-i trece să se m işte din loc.

Doi râm ători cari abia se mai pot urni, se odihnesc în tr ’un cotlon.

îm i am intesc de cele ce-mi spu­nea b ă ia tu l:

— „P orcii îi ucidem cu lov itu ri de topor, date în cap. Sunt prea m ulţi. Nu poţi sta să-i iei cu cu ţi­tul, la rând, pe fiecare. V iţeii m or mai uşor. D oar îi ta i la beregată şi au şi îngenunchiat pe lespede”.

T o tu l e numai obişnuinţă şi viaţa omului şi a anim alului îşi pierde orice însem nătate. Besna instincte­lo r prim are, stă în apropiată vecină­ta te cu cele mai delicate sim ţuri. Numai team a de pedeapsă le pune zăgaz po rn irilo r sângeroase. Deaceea ochii p refectu lu i po liţiei ar trebui să se îndrepte cu mai m ultă atenţie, spre o regiune în tr ’adevăr pericu­loasă.

M A RG A RETA N IC O LA U

D i s t r a c ţ i i F a m i l i a r e

Arta de a te face p lăcu t în"

Societate12 Scam atorii fan ­

tastice fo a rte am uzante de tele­patie, hipnotism , ghicire, sp iri­tism , et ., cu aparate , trim item con tra lei 95 şi un catalog ilus­tr a t g ra tis . D -l ,, M I R A S “ Calea M oşilor. 332. — B ucureşti.

DIAMOND

CEA MAI BUNAL O M O d e R O S

D i n ţ i i f a l ş i s u n t o mare invenţiunt!Dar păstraţi pt ai D-voastrâ cât de mult puteţi...

U m anitatea are m otive serioase să se team ă de pyorrhea.

M ulte persoane cari ar fi putut să evite p ierderea dinţilor lor, îşi dau astăzi seama şi se simt rău şi neconfortabil cu dinţi falşi. Piorr- hea care se iveşte la patru oameni din cinci trecu ţi de vârsta de 40 de ani, vă poate răpi dinţii şi ata­că chiar sănătatea dv., dacă îi per­m ite ţi să se desvolte.

P rim ele sim ptom e sunt gingiile slabe care sângerează uşor când le periaţi. P rogresând, gingiile de­vin moi, până când dinţii slăbesc la rădăcină şi cad, sau trebuesc să fie extraşi.

P en tru a ne asigura păstrarea din­ţilo r, în tă rirea gingiilor şi sănăta­tea gurii, în trebuin ţaţi dimineaţa şi seara PA STA ŞI SĂ PU N U L' DE D IN Ţ I G E L L E FRERES. La far­macii, droguerii şi parfumerii.

24 Septembrie 1931 R E P O R T A J 23

0ILA princiară a lui Marc___ Earle, marea personalita te alumei teatrale londoneze, era scăl­dată în lumina lunii. Numai din ca­mera servitorilor situată la parter, eşia o lumină gălbuie, p rin tre per­dele trase.

In vastul parc era o tăcere ca de mormânt. Nu se sim ţea nici o adie­re şi nici o frunză nu se mişca. U n­deva în depărtare se auzia ţipătu l unei bufniţe. Ceasul unei b iserici din partea opusă a oraşului, bătu de unsprezece ori.,

Tăcerea fu .în tre ru p tă de scârţâi- tul uşor al ferestrei de la cămara rece, care nu fusese bine închisă de către servitori şi pe care cineva o deschise acum cu m ultă băgare de seamă.

La adăpostul umbrei, un om m as­cat se urcă pe fereastră, se strecură înăuntru şi rămase o clipă^ trăgând cu urechea. Apoi închise încet fe­reastra. Peste pantofi pu rta o pere­che de ciorapi groşi de lână, care trebuiau să-i înăbuşe paşii. In casă nu se auziau decât voci înăbuşite, venind din camera serv ito rilo r.

— „Cu atât mai b ine!” îşi zise o- mul nostru rânjind. P rin urm are nu vor apărea pe neaşteptate ca să mă deranjeze.

Şi acum la Marc E arle , d irector de teatru, actor şi sc riito r! E arle lucra totdeauna noaptea târziu , în biblioteca sa. Stephens o ştia. E l mai ştia unde îşi păstrează E arle arg in­tăria, precum şi două tablouri p re­ţioase de Van Dyk. H oţu l nu da îna­poi înaintea nici unei g reu tă ţi, când vroia să execute un plan bine stu ­diat. El se pusese în curent cu toate detaliile şi purta în buzunar un passe-partopt, o cheie-mmune^ pe care o căpătase de dem ult şi căreia nici un lacăt, nici o broască nu-i pu­tea rezista.

Stephens rânji în întuneric, îşi a- şeză masca de stofă neagră peste o- chi şi nas şi-şi înfundă şapca aşa că uriaşul cozoroc şi şalul la t ce-1 pu r­ta, îi ascundeau faţa în întregim e. Cu paşi uşori ca de tig ru urcă scara şi străbătu gangul acoperit cu un covor. Ajuns în faţa b ib lio tecii se opri un moment şi puse mâna în bu­zunar. Când deschise uşa, o ţeavă

neagră străluci în făşia de lumină care străbă tu în coridor. E ra ţeava unui m are revolver autom at. Cu a r­ma în mâna dreaptă întinsă, S te­phens închise cu în g rijire uşa îndă­ră tu l lui şi străbătu cam era bogat m obilată.

— „M âinile sus!” strigă el.H aide repede!

... „să strâng lucruşoarele acestea”...Domnul slăbănog care şedea îndă­

ră tu l unui birou de lemn de nuc şi care avea aparen ţa unui savant, r i­dică încet m âinile deasupra capului, se în toarse cu scaunul şi se u ită în ­treb ă to r la m osafiru l neaşteptat. A- poi zise po liticos:

— „Aş putea să ştiu , domnul meu,, cu ce vă pot se rv i?”

— „Nu crâcni !” îl în trerupse Stephens brutal. ,P ă s tre a z ă -ţi f le ­căreala pen tru scenă. M ’ai în ţeles ? Acum ai deaface cu v ia ţa reală, în form a ei adevărată! P ăstrează-ţi deci vorbele dulcegi de com ediant şi fă ce-ţi spun eu, M arc E arle . De nu ai s’o p ă ţe ş ti!”

— „M i-e team ă că n ’am prea în­ţeles b ine” răspunse calm celălalt. „P ătrunzi înarm at în cam era a- ceasta şi mă am eninţi. I ţ i dai oare seama că trăim în tr ’o ţa ră civilizată?

Ş tii oare că pedeapsa pentru aşa ceva nu e tocm ai u şoară?”

Stephens îi lipi revolverul de o- braz şi ochii îi s tră luciră sălbatici şi am eninţători p rin tre găurile m ăştii.

„ în că o vorbă şi te-ai dus”. Să nu vorbeşti p rostii, că-ţi sbor creerii! Inţelege-m ă odată! Ai deaface c’un om desperat, M arc E arle . P rin u r­m are să nu în trebuin ţezi trucu ri de teatru cu mine, măi băe te !”

— , îm i dai voie să-ţi spun” zise celălalt uitându-se fix la degetul de pe trăgaciu „că sgom otul unei îm ­puşcături ar a trage încoace pe to ţi se rv ito rii? Şi un ştreang în ju ru l gâ­tului nu e o senzaţie tocm ai plă­cu tă”.

S tephens râse.— „Această cam eră este erm etic

închisă. In orice caz prietenul acesta al meu posedă un mic aparat care -1 îm piedică de a face sgomot. P rin urm are să nu faci năsbâtii, amice E arle . Scoală-te! Scoală-te, îţi spun. Ţ ine m âinile rid icate şi du-te de stai cu faţa la perete. Dacă te m işti sau te în torci, s’a sfârşit cu d-ta. Mai aproape de perete, îţi spun. M âinile mai sus!”

Stephens puse arm a pe biroul m a­siv ca s’o aibe la îndem ână şi se o- cupă de sertare . Cheia-Tninune lucra la perfecţie . Cutiile fu ră deschise, trase şi sco tocite una după alta. Apoi îşi concentră toa tă aten ţia a- supra cassei de bani. O geantă de piele care se afla în tr ’un colţ fu trasă cu piciorul şi banii caşi obiec­tele preţioase d ispărură în ea.

Când geanta fu plină, Stephens o trân ti pe duşumea şi spuse:

— „Două tab louri de Van Dyk se află Îa etaj şi pe ici-colo n işte co­lecţii de p ie tre preţioase şi de m o­nede. A cestea am să le iau înainte de plecare. Şi acum în toarce-te . D ar repede!”

Celalt se întoarse. P ărea că se fă- făcuse mai mic. Capul său chel stră- lucia în lum ina electrică. Ochii îi păreau fascinaţi de luciul sin istru al revolverului.

A cestuia din urm ă îi se curbară u- m erii ca ai unei fiare de pradă îna­inte de săritu ră . T oată ţinu ta lui era am eninţătoare.

— „Acum am adunat aproape toate

lucrurile de valoare ce le posezi” zise el încet. „Ş tiu că le ţii pe cele mai m ulte în această încăpere. Mai răm ân tab lourile de Van Dyk, la care ţii a tâ t de mult. A cestea îmi aparţin mie de azi înainte. D ar n ’au să -ţi lipsească, Earle . Tablourile sunt fără valoare în cer caşi în iad şi spre unul din aceste locaşuri te

Stephenson desfăcu scrisoarea şi citi . . .

vei îndrep ta peste o m inută! Ai în­ţeles? Ce! ai crezut poate că sunt a tâ t de prost ca să te las să dai a- larma, când voiu porni cu sarcina a- ceea? Nici prin gând nu-mi trece. O îm puşcătură numai, E arle . N ici n ’o vei auzi şi nici durere n ’o să-ţi p ri­cinuiască. Nu, M arc. O m ică pocni­tu ră numai... şi te stingi ca o lum â­nare, care stă în tr ’un curent de aer. M orţii nu dau sem nalm ente, d-le Marc E a rle ”.

C elălalt căzu neputincios în ge­nunchi şi Stephens îi puse ţeava re ­volverului pe frunte, în tre sprincene. „închide ochii”, zise el, „numai o secundă şi s’a făcut! E i, eş ti^gata?”

Bătrânul m orm ăi ceva neînţeles. Şi, pe când încerca să mai vor­bească, Stephens îndepărtă deodată

ONDULAŢIUNI PER M A N EN TEcu ' n o u l a p a r a t f a c e

F R IZ E R IA I. B E E RMOŞILOR. 5 3 T E L E F O N 3 6 1 |8 2

Excursiune de studiu la Faris

INSTITUT COSMETIC MEDiCAl

(institut de înfrum useţare)Str Ştirbey-V odă 34. T e lef.3 1 1 4 4

Dr. F. K O V A C Sboli de p ie le şi cosm etică

Consult 11—12 a. m. 2 3 p. m. Tratament cu ore lixe

N O U A a p ăru t

încercări de precizie literară

de PA U L ZARIFOPOLIn „B ib lio te c a D im in e a ţa “

No. 138

P r e ţ u l 8 l e i

E xpoziţia colonială din P aris va rămâne deschisă pân la 30 Oct. E a oferă v iz ita to rilo r, prin decorul său de apă şi verdeaţă un cadru excep­ţional, to t aşa de p o triv it plim bări- Îor odihnitoare ca şi celor mai di­verse d istracţii. Conducătorii E xpo­ziţie i în capul cărora stă M areşalul Lyautey pacificatoru l şi o rganizato­rul M arocului, au ţinu t să păstreze acestei m anifesta ţii un ca racter cu to tu l internaţional. E xpoziţia nu este numai o învă ţă tu ră pen tru to ţi este în tr ’adevăr cel mai frum os voiaj prin lumea întreagă. O serbare în fiecare clipă, o feerie continuă a tâ t noaptea cât şi ziua. Insulele, g răd i­nile, pajiştile , ilum inaţiile, a tracţiu - n ile sale lasă fiecăru ia o am intire

neştearsă. M ilioane de oameni de toate naţiunile curioşi de a se in­stru i, dornici de a se d istra, au vizi­ta t expoziţia începând din 7 Mai ziua deschiderei, găsind în acelaş tim p o ocazie excepţională de a v i­zita P arisu l care pentru ei a îm bră­cat cea mai frum oasă haină.

U ltim a din ciclul celor 7 excursiu- ni organizate de Soc. C. T . F . I. pentru v iz itarea E xpoziţiei (v iz i­tând şi oraşele, Budapesta, Viena, Laussâne, M ontreaux, M ilano şi V e­neţia) va avea loc în tre 5— 23 Oct. a. c. La cerere se trim et program e g ratu ite de către Secr. C. T , F . I. D-l Ing. E rdes, B ucureşti I I I , Cal. V ictoriei 168.

Citiţi „Adeverul Literar şi Artistic“,

24 R fi (' O R T A J 24 S ep tem b rie 1331

revolverul. îşi scoase şalul de la gât şi şapca din cap. Apoi îşi trase râ ­zând masca şi, adresându-se b ă trâ­nului, se înclină şi-i spuse:

— „Am onoarea să mă prezint, domnule: Dawson Stephens, de me­serie actor. Iartă-m ă, Ani v ru t să-ţi fac o m ică dem onstraţie practică, de ş tiin ţa mea în ro luri de spărgător. Iţi cer înc’odată scuze. Am împins gluma cam prea departe. D ar când e vorba de realism, trebue să m ergi până la extrem ! N ’am avut până a- cum onoarea să vă fac cunoştinţă. E ram cu totul străin i unul de aitul. Eu un actor sărac; d-ta d irectorul de teatru şi scriito ru l care merge din succes în succes. De aceia am înscenat această spargere, ca să do­vedesc că ştiu să joc rolul sprăgăto- rului, întocm ai cum o cere scena din noua dv. piesă, pe care o puneţi în curând în studiu. Am trecu t peste sfin ţişorii mai mici şi mă ofer di­rect omului care este sufletul lumei teatrale, adică dv. d-le. C redeţi oare că m erit rolul din „Chei şi b roaşte” ?

Nu mi-am însuşit oare bine m enta­lita tea .sp ărg ă to ru lu i?”

— ,,Ei, d race!” zise bătrânul şter- gându-şi fruntea. ,De jucat, ştii să joci, pe legea m ea!” E l râse cu poftă când inspectă magazia g o a 'i a re ­volverului pe care celălalt i-1 în ­tinsese. Apoi luă o sticlă de porto de pe o m ăsuţă şi umplu două pa­hare. „Bea, drac tânăr ce eşti! H a! ha! ha! tinere aventuros! Cum ai zis că te chiamă? Dawson Stephens? Bine! P ână’n 24 de ore vei avea o scrisoare din parte-m i. In c ’un păhă­rel? Nu. E poate mai bine aşa. Ab- ţine-te dela alcool. De m ult eşti în b ranşă?”

B ătrânul ascultă cu m ult interes. După zece m inute schimbă o căldu­roasă strângere de mână cu pseudo- spărgătorul şi-i zise zâmbind:

— „Dac’aş fi în locul d-tale, m ’aş înapoia pe drumul pe care ai venit. Căci servitorulu i i s’ar părea curios să deschidă poarta pentru cineva pe care nu l-a văzut intrând. Ha! ha! ha! N oapte bună, tinere. P rin u r­

m are poţi conta că până’n 24 de ore vei avea ş tiri de la mine. Acum tre ­bue să mă grăbesc să despachetez această geantă şi să pun lucrurile p reţioase la loc”.

Apoi notă adresa lui Stephens în- t r ’un carneţel şi nici nu voi să audă vorbind de scuze. P ărea să fie un om foarte cumsecade.

La aceasta se gândi S tephens când dispăru în noapte, prin freastra pe care intrase. Şi cu o nerăbdare a r­zătoare, aştepta a doua zi sosirea factorului poştal. Dar încă înainte de sosirea acestuia, găsi un plic în cu t'a de scrisori, adus probabil de un curier special. II deschise şi ce ti:

Dragă tinere „Spărgător”,

doială un lucrător abil. care ştie ce înseamnă e economisi timpul!

Cele două tablouri de Van Dyi sunt o adevărată tentaţiune pen­tru oameni din „branşa” d-tale. Le-am luat, împreună cu obiectele preţioase pe care le-ai adumt. pentru m ine în geanta de piele fi am hotărât să le trim it peste li­cean. Eu le voiu întovărăşi.

O a doua vizită aco’o ar putea să-ţi dea vreun rezultat. Dar te-if sfă tu i să aştep ţi până ce Marc Earle se va înapoia din Americi. E de vre-o săptămână acolo fi poate să revină din tr’o zi pe alta,

Cu cele mai sincere mulţumiri.

UN A L T SPĂRGĂTOR

P. S. — V ei admite, cred, ci m spărgător poate câteodată si joace to t atât de bine rolul ie actor, pe cât acesta îl poate ia­ca pe al spărgătorului!

•Din olandeză de N.

Felul cum ţi-ai juca t rolul a- seară a fo s t extrem de realist. Mi-a plăcut în special chipul în care ai deschis sertarele, cari după cum credeam eu, trebuiau să ofere d ificu ltă ţi mai mari. T o t aşa şi cassa de fier. E ş ti fără în ­

Concursul nostru de p ersp icacita te Nr. 1Rezultatul concursuluide perspicacitate No. 7

Soluţia exactă 4 cu 9.P rin tragere la so rţi au obţinut:P rem iu l I lei 2.000 d. Aurel Ve-

lescu, C onstanţa.P rem iu l II lei 1.000 d-ra Mina

ellesch, G alaţi.P rem iu l III lei 500 d. Marin Sa-

vu, Craiova.P rem iu l IV—X câte un volum

d in ed itu ra „A deveru l”, d-nii: George D onschi, Chişinău, Vasile Negulescu, C ernăuţi, Paul H. Dirai- tr iu , Iaşi, D inu B rănişteanu, Bucu­reşti, N icul I. Popa, Sibiu, dr. P e tru Bojin, avocat, Timişoara şi d -şoara V aleria O lteanu, Blaj.

începând cu acest număr, vom publica o serie de zece concursuri de perspicacitate.

C itito rii sunt rugaţi să strângă bonurile şi să trim ită soluţiile la concursuri, ©dată toate, cel mai tâ r ­ziu până la 15 Decem brie a. c. pe a- dresa rev istei „R ealita tea I lu s tra tă ”, str. Const. M iile 7, B ucureşti I, în plic închis, cu m enţiunea: „P entru concursul de persp icacita te” .

Concursul constă în rezolvarea a zece problem e de perspicacitate, în genul celor pe care le-am publicat m n ă acum, şi cam de acelaş fel ce­lui pe carţ-ţ pubicăm astăzi.

O ferim prem ii de 10.000 de lei d istribu ite în felul u rm ăto r:

P rem iul I . . . . 5.000.— lei P rem iul I I . . . . 2.000.— „ P rem iul I I I . . . . 1.0 0 0 .— „ P rem iul IV —V câte un abonament

pe un an la rev ista „R ealitatea Ilu s­tra tă ”.

P rem iul V I—V II un abonament pe şase luni la rev ista „R ealitatea I lu s tra tă ”.

P rem iul V I I I —IX —X un abona­m ent pe trei luni la rev ista „R eali­ta tea I lu s tra tă ”.

V or fi prem iate solu ţiile cele mai bune, îţi ordine. In tre solu ţii egal de

bune, hotărăsc sorţii.P roblem a de azi este u rm ătoarea: Cu prile ju l deschiderii şcoalelor,

desenatorul nostru a sch iţa t o clasă, în tim pul cursului. Ne-a adus schiţa la redacţie foarte târziu, aşa încât, a trebu it să se grăbească să treacă desenul în tuş.

Când am făcut clişeul, am obser­vat că o serie de linii au fost omise, astfel că n ’au apărut pe zinc. D ese­nul este astfel incomplect. Am nu­m ărat lipsurile şi am constatat că num ărul lo r e de 10. Inv ităm pe ci­tito ri să găsească şi ei cele zece lip ­suri, de care învinuim pe desenator.

D-RA COCA MOTAŞ prem ia tă la concursu l dela Strand

Concursul de perspicacitateC u p o n N o . 1

i4 anpiembrtc 1931 R E P O R T A J 25

Trecătorul nocturn având drum prin preajma clădirilor mari sau a fa- Driciior, se îsbeşte la fiecare pas ue clasicul paznic albanez, omui cu pieptul inzaoat oa de o platoşă ae sentimentul datoriei şi al onoarei. Moi cei mrud.ţi oarecum prin sănge şi ve­deri cu occidentul, găsim aceste cân­taţi numai la naturile cu moşteniri bo­gate sulleteşti, trecute prin monul grav al culturii sau la cei solitari, ne­întinaţi de morbiditatea amoraia a secolului.

Un scurt popas discret printre pseu- do-coionii acestei viguroase naţii ne rezervă o sumă de surprize de-o învio­rătoare sănatate.

ln sătişoarele lor aşezate mare par­te pe culme pleşuvă de munte, viaţa e ot o neimDiănzuâ asprime Bruma de câştig de pe urma pâstorituiui e neîndestulătoare. Atunci pornesc în pâlcuri spre ţara noastră, lăsând gos­podăria m seama temei! şi a copiilor mai răsăriţi. Fund socotiţi ca oameni la cari cinstea atârnă tot atât de greu ca şi preţul vieţii, oricine preferă sâ-l pună străjer al averii lui şi să doarmă apoi liniştit.

Dacă te-ai aşeza într’o dimineaţă a planton in colţul unde bul. iviaria

se învecinează cu Văcăreşti, ai vedea cum rând pe rând trec în grupuri de câte doi, trei sau singuri, îndreptându- se spre locul lor de reuniune „Cafe­neaua Comercială”.

E vie incă in amintire drama pe­trecută in acest local in Februarie trecut. Doi albanezi s’au incăerat în- tr'o teribilă discuţie. Unul din ei ocu­pase serviciul celuilalt în timp ce ace­sta era plecat în patrie. Fără veste toţi cei din preajmă s‘au împărţit in două tabere. Prin aer fâlfăia înfrico­şătoare aripa morţii. Cel rămas fără pâine a pus mâna pe un scaun şi l’a asvârllt in capul adversarului. Acesta n scos revolverul pe care cel dintâi i l’a smuls şi l-a descărcat in pieptul proprietarului armei.

Criminalul a Încercat să fuga, pe când tabăra duşmană a oblonit cu ţe­vile revolverelor orce eşire.

Dacă ai vedea cafeneaua ai socoti cât de prielnic e aşezată pentru fi­rea inchisă a albanezului. Afară în stradă, dm zori şi până în noapte o- raşul se zbuciumă în trepidaţii puter­nice de viaţă. Faci câţiva zeci de paşi printr’un gang împodobit cu vitrinele unui fotograf şi când nu te aştepţi se deschide dinainte o curte spaţioasă, mărginită cu o clădire al cărei etaj e sprijinit la intrare pe două coloane. Casa are aspect burghez. In ogra­dă mesele stau înşirate la rând şi o

T R A N D A F I R I

iu.

Final

stăpână gureşă, cu o figură plăcută supraveghează serviciul, iar prin atitu. dinea-i sinceră face ca fiecare să se simtă la largul lui.

înaintea tristei întâmplări cafeneaua mergea ca pe rotile. Dimineaţa dupa veghea vie a nopţii aici se strângeau toţi paznicii albanezi din oraş. Se um­plea curtea de nu mai avea loc, se tixeau încăperile şi voia bună şi înţe­legerea domneau nestăvilite, iar dacă

câte odată se isca căte o uşoară neîn­ţelegere, căpetenia lor îl împăca pe dată. Luau o cafea sau un ceai, con­sumaţia nu se urca n’ciodată peste opt lei şi cam spre ora prânzului por­neau spre locuinţa lor, să guste câte­va ore de odihnă. După amiază localul era vizitat de alt gen de clienţi. Ve­neau familii evreeşti de prin partea locului şi-şi beau ceaiul, iar noaptea mai întârzia în faţa unei searbăde con.

sumaţii câte un grup din cei de care somnul nu se prea i-peşte de pieoape.

Am vizitat cafeneaua cănd mulţi dm cnenţi, înspăimântaţi de drama pe­trecută bateau de nnut pragul aitor localuri. Doar parte d-n albanezi au ramas statornici, ti iau la mese şi discută. Vorbesc calm, fără gesturi, ae parcă cuvântul ar n contemplat, nu rostit. Aproape toţi sunt oameni ale că­ror soţu şi copii aşteaptă in ţărişoara depărtata banul strâns de capul iami- liei şi albanezul ştie să-şi duca ia îm­plinire ţinta. Doamne, prin ce priva­ţiuni! Mai cu nimic traeso aceşti oa­meni. costui nranei socotit la fmal de lună încheagă cea mai derizorie sumă.

Acolo ia s.ngurul loc de reuniune — sunt veşnic suo ocini părinteşti şi fră­ţeşti ai unui fruntaş, ales, dintr’un om mai rasant cu învăţătură şi de o cinste de oare nu mai încape discuţie. Ei are însărcinarea sa iaca naveta spre pa­trie cu scrisorile şi banii puşi ia păs­trare. Pentru albanez poşta nu e atat de sigură ca acest om. Cuvântul lui e balsam împăciuitor cniar în cele mai răzvrătite suflete. Ţi se iveşte întâm­plarea să fii şi tu prin preajma lor în- tr’.una din dimineţ-le mai eşite din co­mun. Au stat şi-au disctitat până a- tunci în linişte. Dar, deodată figurile le-au pălit şi cuvântul de insultă a zburat prin aer Împins de vijelia fier­binte a sângelui. Dacă nimeni nu l ’a auzit se mai iartă, dar când au a- sistat martori e vai şi-amar. O palma poate fi adeseori plătită cu viaţa. Ce grea devine atunci misia căpeteniei! La ce abilităţi diplomatice recurge ca să împace cele două părţi. Şi foarte rar dă greş. Vezi atunci cum cei doi agresori îşi surâd cu bunătate şi se sărută şi poţi fi sigur că liniştea din­tre ei e definitivă. Dar cei cari rămân şomeuri? Cum îşi maschează sub o în­făţişare demnă trupul sfâşiat de su­ferinţele lipsei I

— Priviţi pe băiatul acela cu bluză albă — îmi spune stăpâna localului — de luni întregi trâeşte doar cu apă şi câte o bucăţică de pâine pe zi. Odata nu l-ai auzi plângându-se sau cerşind altora vr’un ban împrumut.

Ii spionez profilul palid, pătrunsă de un val de tristeţe. Apare şi căpetenia cu figura plină de blândeţe şi înţelege­re. După hainele lui, bănueşti că n ’a dus cam de mult scrisori şi bani în pa­trie.

Coasa crizei şi-a vârît tăiuşul adânc, dar nu poate să sleiască inepuizabila vlagă a acestui popor, singurul în pe- nisula balcanică care şi-a păstrat nea­tinse — de două mii de ani încoace — Chipul şi graiul. MARNIC

Cumpăraţi arbuşti de trandafiri Ia un specialist!Stabilimentele PIERRE GUILLOT

9 bis Chcmin de St. Pr'est LYON 7-e

au reputaţie universală pentru co­lecţia lor de trandafiri.

Catalogul franco Ia cerere

c u le ite te ric i 'tâ n e fitc e k ePENTRU l NCRÎjÎREA TENtLUi

T R A G E R E A A 7 - aLA 20 SEPTEMBRIE 1931

Cu un loz al SALVATORILOR VO­LUNTARI DIN CLUJ, puteţi încă par­ticipa la 7 trageri.

( ICitiţ azi:„ L E C T U R A

Floarea lliifa»ţnfll<»v a t * i ! n f

Unica fxtnlru Inchij norii_______ , _______________ / P ,curăţirea pistruilor împreună euerexalAUBA face un Im idea l.

D E v n n f lT A F ç m ç u o f iCtVOA SÙ f l€A P A DE O Q R A 2

L a URCIÂ C /Ii v-Sr Mf* |M V VA •> •U TOATE DftOGHEft.llIE ţt FARMACIILE DIN CAPITALA f» «M»t I ’JţJ'Klfîl i t r*i •

Câşt'gul principal lei 1.000.000, plata câştigurilor este garantată prin BAN­CA ALBINA, CLUJ.

Preţul unui loz întreg lei 100, jumă­tate loz lei 50.— La comenzile poştale se va adăuga lei 19 — pentru porto. Bi­roul Central, Cluj, strada Memorandu­lui, 16. Depozitarii generali şl vânzări pentru provincie: B. Saharovlcl, Bucu­reşti, str. Si. Apostoli, 28 şl Banca Providenţa, lu i strada ştefan cel Mărfi, 8a.

20 R E P O R T A J 24 S ep tem b rie 1931

lotorwi iioliilui im n

P I S T R U IC o ş u r i, b u b u liţe , p o r ii d i la t a ţ i , roseaţana­s u lu i d is p a r im e d ia t cu- „ L ’A C T lV IN E 11, (A c t iv in a ) . Loţiune Camforatfl-Oxigentaă. Ne­în trecu tă ! Flac. Lei 80.— 2 flac. lei 150. Expediţii pretutindeni p rin „ C e n t r o p a “ Str. Mătăsari32

(prin Bulevardul Pache) Bucureşti.

CEA MAI BUNA

u m /m im rv p w j / v q u a m rREZUMATUL CAPITOLULUI

PRECEDENTIn urma unui accident de automo­

bil, puternicul financiar Forb se în­drăgosteşte de soţia inginerului Smith. Pentru a putea fi în apropierea ei, se interesează de planurile inginerului Smith şi cn ajutorul finanţei, începe realizarea proectului fantastic, des- gheţarea Polului Nord.

* * *— „Ori cât îmi este de plăcută a-

ceastă dovadă de dragoste pe care mi-o dai, dragă Mary, trebue să fi înţele­gătoare şi să ai curajul pe care ţi-l cunoşteam. Este vorba de o muncă o- bositoare pentru mine şi acolo n’aş pu. tea să mă ocup de voi. Ba poate chiar m’aţi împiedica del-a ocupaţiile mele. Cred că în două luni de zile să ter­min şi să mă reîntorc la voi.

Inginerul Smithson trebuia să plece în zilele următoare la Houston, în Gol­ful Mexic, unde urmau să se facă in- stalaţiunile pentru captarea energiei calorice, din Oceanul Atlantic şi Golf- Stream.

Houston e un port destul, de mare, unde nu există iarnă, dar unde — în timpul verii — începând cu luna Mai, domneşte o temperatură insuportabilă.

Planul lui Smithson se realiza, ingi­nerului i se părea că trăeşte un vis.

Soarta omului este legată de împre­jurări neînsemnate. O maşină uriaşe cu sute şi mii de angrenaje delicate. Toate roţile sunt perfecte, însă o sim­plă pietricică este în stare să oprească dinţii unei rotiţe. Atunci iată că toată maşina îşi schimbă mersul.. Se opresc sau se pun în mişcare grupuri întregi

de maşini. Un accident neînsemnat de automobil şi toată viaţa familiei Smith­son s’a, transformat. De zece ani, zi de zi, săptămână după săptămână, in­ginerul Smithson lucrase în uzinele Majestic, în fiecare dimineaţă pleca la lucru ca să se reîntoarcă seara acasă unde fără vreo perturbare găsia soţia şi copilul. Zilnic aceleaşi gesturi, ace- eaş viaţă lină. Iată că acum totul s’a schimbat ca sub bagheta magică a unui vrăjitor.

E adevărat că de mulţi ani inginerul frământă în minte „marea lui idee”. E adevărat că acesta era idealul lui, era — împreună cu familia pe care o adora — scopul vieţii sale. Astăzi aţin. ge acest ideal. El simte în interiorul lui o putere de muncă, o energie în­sutită decât aceea pe care o avea îna­inte. Palpită de emoţia înfăptuirii.

IVINFAPTUIREA

Timp de trei luni Robert Smithson, având la dispoziţia lui o armată de ingineri, maeştri, monteuri, meteoro­logi, scafandri, a lucrat în portul Houston şi a instalat — departe în mare — lângă Golfstream, pe supra­faţa imensă, a unei insule plutitoare de beton, în etaje, motoarele care ur­mau să fie puse în mişcare de turbinele marine.

Principiul utilizat de Smithson, pen­tru captarea energiei mării, era cunos­cut. Era cel descoperit de francezul Claude. Stratul de apă dela suprafaţa mărilor tropicale, e cald, are o tem­peratură de 35—40°. Coborându-ne în fundul apei, temperatura scade mereu,

pentru că apa rece e mai grea. Dela o sută de metri în jos temperatura mă­rii, rămâne constantă la 4". O tur­bină care face legătura între stratul cald şi cel rece, transformă în electri­citate energia care se degajă, în ten­dinţa de ech:librare a celor două tem­peraturi.

După ce toată instalaţia proectată a fost gata, se puteau produce — atunci când maşinile umblau — 500.000.01/U ki- 1-owatori, ceeace era echivalent cu o cantitate de căldură de peste 600 de milioane calorii mari, in fiecare oră. Cantitatea aceasta de căldură era ast­fel calculată, încât să fie suficientă ca să ridice temperatura în ţinuturile arctice, dela —3 ’ la +10°, pe o supra­faţă de 1.000.000 kilometri’ pătraţi.

După ce isprăvi de instalat turbinele care să capteze energia calorică a mă­rilor, inginerul Smithson începu ridi­carea uriaşelor maşini, care trebuiau să transmită această energie, prin un­de radio-electrice dirijate.

Aparatele pentru emisiuni radio-te- legrafice şi radio-teiefonice cunoscute până aci, produceau nişte unde electro­magnetice, care — deşi cereau o ener­gie de producere mare — duceau cu ele cantităţi extrem de mici de ener­gie şi se propagau orbeşte în toate di­recţiunile, împrăştiindu-se imediat du­pă emisie şi putând fi captate de ori unde şi oricând.

Aparatul de emisie al inginerului Smithson transforma — aproape fără pierderi — toată energia primită, în energie radiantă şi o orienta, după o linie dreaptă, în direcţia voită. Toc­mai în această proprietate era. tot sen­

zaţionalul invenţiei sale. Era suficient să instaleze, pe d.recţia dată, un api. rat de recepţie acordat şi putea capta, la celălalt capăt al pământului, ener­gia emisă la tropice. Se cerea o singura cond.ţiune: antena de emisie ş. cea o. recepţie, să fie situate la înălţimi mai: şi egale. Antena din Houston masura 1000 m. deasupra măr i şL-.eis cel im: înalt vârf din câte se construiseră pâ­nă atunci în America.

* * *In timpul celor trei luni, cât a stat

la Houston, inginerul Smithson a veni; de patru ori, cu avionul, la w-York,

Despărţirea silnică de familia lui i. durea şi pe dânsul, dar soţia lui se ari, ta de fiecare dată tot mai tristă, căni inginerul — după câte o zi de şedere acasă, — era nevoit să plece din not,

— „Dragă Robert — spuse dânsa ul­tima dată — dacă ţii la căminul tâu.li fericirea noastră, ar trebui să nu mai pleci, sau să mă iei cu tine. Presimt că ne paşte o nenorocire'’.

Smithson a mângâiat-o blând pe o- braz, şi-a trecut apoi uşor degetele prii părul el mătăsos şi i-a răspuns:

— „Tu eşti copilul meu drag şi ner vos, Mary. Uitâ-te în jurul npstru. Vez cum s’au schimbat toate aici la noi în dolfă luni de zile: eram un funcţio­nar sărac şi suferiam că nu-ţi pot fac! viaţa îmbelşugată, aşa cum aş fi dori­t-o. Astăzi, vila asta atât de luxos mo. bilată, e a noastră; avem doi servitori, la fel cu Cormeler-ii, suntem înscrişi in Beach-Wood-Club, unde sunt numai oameni bogaţi; tu-ţi poţi permite luxul de a purta rochii dela Louis Meyerst; te plimbi în Rolls-Royce-ul pe care ţi

S T O F E d e

S A F I A N U L

B U C U R E Ş T IStr. Lipscani, 91

MOBILEP E R D E L EC O V O A R E

L I N O L E U M

FURNITURI Dfi TAPIŢERIE

Depozit şi preţuri de fabrică

24 Sep tem brie 1931 R E P O R T A J 27

l-ai cumpărat; şi toate astea in schim­bul unui mic sacrificiu de câteva luni de singurătate. Gândeşte-te, dragă Ma. ry, că astăzi suntem bogaţi şi am în­ceput să fim celebri: ziarele publică foarte des chipurile noastre şi se ocu­pă de ceeace facem. Vei vedea ce va fi peste câteva Iun:, când voi duce soa­rele la pol.

Sunt ambiţios, dragă Mary, şi sco­pul suprem al vieţii mele, e fericirea noastră, a ta şi a copilului nostru”.

Mary asculta resemnată. Două la- cr.mi grele i se rostogolirii mari şi do- moale pe obrajii ei fragezi. Râmase tăcută, cu privirea pierdută departe, cu capul sprijinit de uşorul uşii şi pieptul ridicat de un oftat reţinut.

Robert o strânse în braţele lui pu­ternice, o sărută prelung şi plecă.

* * *In luna August — după o şedere de

trei zile la New-York — inginerul Smithson, plecă în ţinuturile arctice. Conducea cinci trenuri cu materiale şi lucrători. De-abia acum începea lupta cea mare cu Natura. Ziarele erau pline de relaţiuni asupra proectelor între­prinderi S. I. T. E. R.

La început lumea era sceptică. A primit cu neîncredere profeţia desghe- ţării Polului Nord. Unii credeau că e vorba de o reclamă deghizată, alţii că se încearcă o farsă de către un glumeţ. Când publicul a văzut însă că se în­vestesc capitaluri uriaşe, că se fac lu­crări gigantice la Houtson, şi că toate câte s’au anunţat se pun în practică, Interesul a crescut, şi publicul a început să se pasioneze de articolele din ziare şi gazetele americane, — care ştiu să exploateze gustul cititorilor, — se în­treceau unele pe altele în relatări câc mai amănunţite asupra activităţii in­ginerului Smithson.

Ba în cele din urmă, chiar Europa a început să se emoţioneze de planurile fantastice al soc. S. I. T. E. R.

— „Dacă proectele îndrăzneţe, ale inginerului Smithson — scria marele cotidian „La nouvelle presse libre" — se vor realiza, se va produce o per­turbare în viaţa economică mondială.

Nu numai că se vor creea noi căi de transport, dar minele de aur şi de ar­gint care se vor descoperi, fără îndo­ială, în ţinuturile arctice, vor aduce după sine o urcare a producţiei de me­tal nobil şi în consecinţă o scădere a valorii acţiunilor miniere ale societă­ţilor existente.

„De altfel, — încheia articolul — invenţia inginerului american ne re­zervă multe surprize, pentru că e sus­ceptibilă de aplicare în toate domeniUe industriale, la captarea şi distribuirea energiei”.

Ca urmare a articolului acestuia, m ziua Următoare, bursele din Londra, Paris, Berlin şi New-York au înregis­trat scăderi simţitoare la acţiunile mi­niere.

VIN ŢINUTURILE ARCTICE

Numai cei cari au călătorit în ţinu­turile polare îşi pot da seama de ce înseamnă acel pustiu întins de ghiaţă, acel linţoliu alb, care înfăşoară totul într’o haină desnădăjduitoare.

Desigur câ pentru un explorator, timpul acesta de sfârşit de vară, n’ar fi fost tocmai bine ales pentru începe­rea unei acţiuni; pentru inginerul Smi­thson însă lucrul n’avea nici o impor­tanţă, activitatea la pol trebuia să du­reze doi-trei ani şi temperatura, odată schimbată, urma să fie menţinută aşa, ca să favorizeze viaţa atât vara cât şi iarna.

Inginerul Smithson se instala în Ca­nada, dincolo de lacul Ursului şi îşi stabili acolo o zonă din sorii săi arti­ficiali. Antenele aşezate la o mie de metri deasupra nivelului mării captau energia, orientată cu multă îngrijire din golful Mexic şi transformau ra- diaţiunile electrice în radiaţiuni ca­lorice.

O serie de focare făcute din var nes­tins şi aşezate în centrul unor oglinzi parabolice din aluminium, aruncau să­geţi de raze calde, fiecare focar din acestea fiind suficient ca să încălzea­scă o suprafaţă de un hectar.

Curând — în atmosfera temperată, pe care zecile de focare o produceau,

r ;

încălzind aerul zi şi noapte, — lucra­torii începură să ridice staţiuni de cale ferată, adăposturi pentru ei şi uneltele lor, drumuri.

In fiecare zi lucrările înaintau cu două sute de metri.

In locurile unde altă dată erau pustiuri de ghiaţă, acum' creşteau plante şi înfloreau portocali. .

Ziarele erau pline de relaţiuni asu­pra celor ce se peti\>ceau la pol. In- tr’adevăr era o minune care se întâm­pla sub ochii omenirii. Lucrările ar ii mers poate mai iute, dacă n’ar fi fost nevoe să se facă — pentru scurgerea apelor produse din topirea gheţurilor şi zăpezii, — canalizări dificile şi şan­ţuri până spre mare. Din aceeaşi pri­cină înaintarea nu se putea face pe drumuri voite, ci trebuia să urmeze calea dealungul ţărmului mării.

Din ce în ce lucrările necesitau un număr mai mare de oameni şi New- Yorkul avu fericirea să vadă afişat pe zidurile sale şi publicat în ziare anunţuri de felul acesta:

Ş O M E U R I V

5 DOLARI PE ZI •

Orice b ărba t sănă tos care n ’a trec,ut de 40 ani, găseşte de lucru cu 5 d o la r i pe zi. Prezen- ta ţi-vă ziln ic la S J .T E .il. Tim es-Square 34. A uga- ja m e n tu l se tace pen tru

lu c ră r ile d e ia P o i. T ransportu l p riveşte so ­

cietatea.S ’ a te rm in a t cu şo m a ju l!

Mii şi mii de oameni se îmbulzeau în fiecare zi în faţa porţilor, unde un medic şi două ajutoare recrutau lucră­tori, pentru ţinuturile arctice.

In două luni de zile inginerul Smith­son se afla la New-Orange-Blossom şi la 10 Octombrie, o telegramă scurtă anunţa lumii întregi, că s au găsit mine de aur şi platină, în acelaş timp, in ţinuturile desgheţate dela Capul Ba- thourst.

Ştirea publicată a doua zi a avut drept consecinţă, deslănţuirea unei ade­vărate panici, la bursă.

— In z.ua în care s’a anunţat des­coperirea minelor în ţinuturile arcti­ce, — lumea s ’a îmbulzit în valuri agi­tate, în Wall-Street.

De cum s’a deschis bursa, acţiunile societăţ-lor, South African Goldmines, Centrai Mining, International Silver Gold Trust şi toate celelalte au înce­put a fi oferite, cu preţuri tot mai scă­zute, fără să găsească cumpărători.

La orele 10 strigătorul anunţa pa­chetele de acţiuni. Trei sute de dolari— două sute optzeci — două sute şapte zeci — două sute cinci zeci.

La ora 1, cuprinşi de un fel de pa­nică, molipsitoare, toţi căutau să scape de acţiunile miniere pe care le aveau.

Zet’i de bănci mici s’au prăbuşit.Doi bancheri cu vază, oameni cu­

noscuţi ca oneşti, cuprinşi de dispe­rare s’au sinucis.

In două ore, negustori bogaţi, şi-au văzut nimicită toată averea şi ei re­duşi la situaţia ultimului lucrător.

Toate băncile şi întreprinderile care făceau parte din asociaţia S. I. T. E. R. îşi vânduseră de mult acţiunile miniere şi ele singure n’au suferit de pe urma crahului general.

Trei mii de kilometri despart conti­nentul nou de bătrâna Europă.

La orele, 10 dimneaţa când s’a, aflat la New-York despre descoperirea ţinu­turilor aurifere şi platinifere, banche­rii şi financiarii d:n centrele Europei dormiau adânc în iatacurile lor. Agen­ţii americani au început să trimită re­clame alarmante. La orele 9 dimineaţa— atunci când la New-York crahul fă­cuse toate ravagiile —: în Europa înce­pea frământarea. Şi aci aceeaşi zăpă- oeală, aceeaşi panică, l a . bursele dindiferite centre. (Va urma)

, Acest produs

este o m inune„Ce produit est une merveille . . Astfel ne scrie o doamnă din Paris. - Şi într’adevăr cine întrebuinţează

DAPlS-LONDON'BfDLINWIfNNfWVOP^

Reprezentanţa Generală „Scherk“ Bucureşti Str. Lipscani 94 (Lupoaica)

De vanzare la Farmacii, Droguerii şi Parfumerii.

i C__

. o t i o n(apa de f a ţ a „Scherk")

rămâne uimit de schimbarea ce se produce pe fa ţa sa. — Scherk-Face-Lotion

face tenul din zi în zi mai frumos, până devine cu totul curat, făcând

să dispară, puncte, roşeaţă fi alte necurăţenii. - Este numai necesar ca

fa ţa să fie frecată de câteva ori pe zi, mai cu seamă dimineaţa şi

seara cu Scherk-Face-Lotion. — Călduroase mulţumiri din partea Doam­

nelor si a domnilor dau dovadă de eficacitatea acestui produs.• - Domnii ’ ■■ _ f i i ' ■ i

U întrebuinţează după ras, deoarece apără de usturimi şi evit

21 REALITATEA ILUSTRATA 24 Septem brie 1931

IN R U SIA S O V IE T IC Ă— A m erica a renunţat la datoriile naţiun ilor europene pe timp de

un an.— E i bine şi noi. Noi am renunţat să mai plătim propriile noastre

datorii, şi asta pentru totdeauna.

L A F A R M A C IS T— „Doresc un pachet de

Veronal pentru soacra mea”.— „Cu regret dar nu pu­

tem elibera otrăvuri fără or­donanţă medicală.

O aveţi?— „Nu — dar am fo togra­

fia soacrei mele.

D IF E R E N Ţ A ...— „Preotul nostru este

foarte sever", spuse un I r ­landez către un Scoţian: „Nu lasă să treacă pragul biseri­cii nici o fem eie care poartă rochie scurtă".

— „Oh!” răspunse Sco ţia ­nul, „pastorul nostru e şi mai sever. E l refuză de a-şi căsători credincioşii, pentru- că spune el,conştiinţa ii in­terzice să ia parte la jocurile de noroc".

S U G R U M Ă T O R U LA vocatul: Vina sa, dom ni­

lor jura ţi e că o iiibea prea m ult. Când a luat-o de gat a strâns-o prea tare.

“ 7 ^ 7 ^ — Sus:ÎM P R U M U T U R I

— Vra să zică, cine r. ? dă bani?

— Am ericanii.Ş i ei de unde iau?

— V ela noi....

C O N V E N Ţ IO N A L— E ste foarte regreta­

bil că nu po t spune la fe l, zise d-na ironic.

La care M arc Twain răspunse:

— Faceţi ca m ine, do­amnă, m in ţiţi!

I N I Ţ I E R E N oul laborant al farm a­

cistu lu i cere lăm uriri pa­tronului său:

— In acest borcan, ce se pune?

— Ceace se dă clientu­lu i când nu po ţi descifra reţeta.

ACROBATUL SOMNAMBUL

Sus:LO G IC A

— Ce zic i Stane, ce repede lucrea­ză pictorul nostru. Par’că e motor.

— Păi ce te m iri? P ictează doar cu ule i de automobil....

Sus:F IL M SO N O R

—- Cum ai pu tu t monta un tum ult atât de natural?

— A m anunţat figuraţia că n’avem bani pentru gaj.

N U IM P O R T ĂM itică mergea numai in

cămaşe, pe stradă, la ora 2 noaptea. Un trecător îl opri: — „Ce-ţi lipseşte?

M itică tre z it brusc din vi­sarea sa răspunse: — „Ah, ierta ţi, sunt somnabul”.

Celălalt însă îi z ise:— „Mi-e egal de ce religie

sunteţi, to tuş nu trebue să m ergeţi îmbrăcat atât de su­mar.

P R E C A U Ţ IU N E

/

; t > > ' • f " , ;

•ÎWffdwJjt. v<

Stânga:L A T E A T R U .

H en ric : — „Un cal, un cal! Un regat pentru uncal!”

O voce din galerie: — „Da" un măgar n’ar fi mai bun?”

H en ric : — „Ba da, dra­gul m eu! V ino te rog jos",

Jo s:IN R A T E

— Cât costă bicicleta asta?

— Patru m ii de lei, bani ghiaţă.

— Ş i în rate?■— Şase m u de lei împăr­

ţite în trei rate. Primele două la livrare, iar a treia peste o lună....

— M ulţum esc pentru cei 1000 de L ei pe care mi-i-ai îm prum utat, dar ce să fac cu broşura pe care mi-ai dat-o?

— S'o citeşti. E ste o car­te pentru fortificarea m e­moriei.

Stânga:D E X T E R IT A T E

— Cum se face că la j cărţi câştigi totdeauna şi J la curse p ierzi regulat?

— Ei dragul meu, caii nu se pot amesteca, aşa cum faci cu cărţile...

24 Septembrie 1931m m m m rn

REALITATEA ILUSTRATĂ

V ânătoarea este liberă. A m atorii de vânat, vâ­nători încercaţi, pasionaţi şi... bolnavi, îşi dau jos din cui uneltele de om or şi pribegie, şi-o por­nesc, când singuri, când în cete, să cu treere pă­durile, m iriştile şi lăstarii. N iciodată nervii lor nu sunt mai sensibili, urechile mai atente, ochii mai ageri, sănătatea mai în flo ritoare şi sp iritu l mai vesel. Stop, Meda sau Cora, tovarăşii lor ne­despărţiţi, îşi oglindesc ochii lor gălbui-aurn în priv irile prietenului uman şi o tain ică legătură le unesc sim ţurile.

—Şi la ce bun să ucideţi o creatură Dumne­zeiască?

-— Sigur, pentru hrană.— Şi crezi că nu se poate tră i fără a se mânca,

potârnichi, prepeliţe, iepuri, fazani, gâşte, raţe, etc. ?

— In n u m e l e lui Dumnezeu, taci! Sim t cum mă cutrem ur când mă gândesc la o prepeliţă împă­nată şi strop ită cu vin.

V ânătoarea, sub form a luptei în tre animale, a-

sus: O vânătoare cu copoi; m ijloc: ex-regele orge al Qreciei l i vânătoare; jo s : frescă re-

ntândM e veclm ggipteni vânătoarea de « e k

29

■ *V

! > E E I A

ORA aici!... Cora! adă aici!!Un răbufnet înfundat, fum, fulgi, un chelălăit de câine, şi o

scântee de trium în ochi omului, ai cărui nervi s’au lin iş tit un moment.---------------------------

\ J V

m

/ ■

# i -

V.îCJ§

H i

pare ca o necesitate a naturei. S’a vânat întotdeauna şi în toate tim ­purile. Oamenii prim itivi vânau cu suliţa, s tile tu l de piatră. M e­dievalii cu arbaleta şi şoimii, an ti­cii cu arcul şi ogarii, iar m oder­nii cu arme super-perfecţionate. T o ţi regii m ari au fost celebri vânători. Ludovic al X .III-lca, tră ­gea cu o precizie u im itoare; L u­dovic al X lV -lea , nu roşea să m eargă singur pe jos, urm at de câinele său, cu arm a după gât ca orice simplu curtean, când era prin ţ m oştenitor. Mai târz iu deve­nind m arele Rege, vâna 4 sau 5 zile din 7; două pentru alergarea cerb ilo r cu câinii şi alte două sau trei, pentru vânatul cu arma. Şase paji, postaţi în urm a lui, încărcau necontenit archebuzele, care tre ­ceau cu repeziciune în m âinile re­gelui Soare. Câinele său era adus în tr’o geantă specială de către unul din paji, care îl urm a călare. R e­gele Soare avea mii de câini de vânat; locuinţa lui din V ersailles era o adevărată crescătorie de câini, zece până la douăzeci de câini, de vânătoare, se culcau în

apartam entele regale şi erau hrăn iţi de m âinile A ugustului Suveran, care ţinea mult, să şi-i facă prieteni. Vâ- nătorile din V ersailles erau adevăra­te carnagii de animale. Se spune că ducele de B arry vânând la 11 August 1705 îm prejurul localităţei Livry, u- cise numai puţin de 294 de bucăţi. P este un an, în câmpia Saint-D enis îm preună cu fra tele său ducele de Bourgogne, 590 de bucăţi din care 330 numai el. Şase zile mai târziu, de la orele 12 ziua şi până la 6 sea­ra, erau înscrise pe tabelul pieselor ucise, num ărul de una mie şase sute. I n tr ’o zi la Ram bouillet, Ludovic al XV-lea, ucise 60 de bucăţi în mai puţin de o oră, iar în localitatea La M uette, Curtea R egală doborî 3000 de bucăţi. 400 au fost ucise de mâna Regelui.

P A T IM A

P atim a este în vânătoare, o con­fundare a omului cu natu ra sălbati­că. M archizul de Bologne se re în ­toarse în F ran ţa, după capitularea oraşului P raga, în tim pul răsboiului de şapte ani, în plină iarnă, înso ţit de serv ito ru l său şi un câine, vâ-

30 REALITATEA ILUSTRATA

Coborî valea cu un pas sigur şi ’n mai pu ţin de o oră veni cu un ie­pure.

—• E i bine! cine-1 mănâncă necu- i'ăţat?

Şi trân ti iepurile jos cu un gest regal. G lum eţii se pregăteau să-şi ceară scuze, când deodată, minune ; iepurile sări în sus şi-o luă la fugă. Sărmanul vânător nu-1 lovise în plin, ci doar îl speriase. O altă po­veste, pe cât se pare de domeniul a- necdotic, spune că, un tânăr vână­to r pătim aş şi vanitos, care însă nu vânase în viaţa lui un sfert de ie­pure, se prezentă în tr ’o zi p rie ten i­lor săi, cu un iepure m are şi frumos.

— Iubitule, îi spuse unul, negus­toru l te-a păcălit, animalul este vâ­nat de cel puţin opt zile. Un iepure proaspăt are ochii plini şi pielea albă. V ânătorul nostru nu se descu­ra jă şi venii în a ltă zi cu un iepure şi mai m are şi mai frumos.

— E i bine! amicul meu, dacă celă­lalt era ucis de opt zile, acesta de­cât tim p este ucis?

A micii lui îl exam inară şi isbuc- ra jă şi veni în a ltă zi cu un iepure prins cu laţu l şi strâns de gât. Dar duhul rău se vede treaba că urmă-

Vânătoarea cu şoim iinând to t tim pul în drumul său. A- junse la C urte în cinci săptăm âni, în care tim p vânase 250 de bucăţi. Contele d’Eu, bătrân infirm , incapa­bil de a m erge pe jos sau călare, vâna d in tr’o trăsu rică în parcul său făcută în aşa fel, încât scaunul se învârtea în toate părţile, putând da posib ilita te contelui să tragă în vâ­natul adus de gonaci.

Cu toate acestea sunt şi pătim aşi condamnaţi să sufere de... ghinion. Domnul de Achards era proverbial prin patim a lui de vânătoare şi prin nenorocul său form idabil.

I n tr ’o zi plecând la vânat, văzu în tr ’un desiş un lucru negru ce m iş­ca uşor. Inim a începu să-i bată cu putere, ochii se d ilatară şi bucuria de a trage în plin şi el odată, îl făcu să nu mai aştep te ; puse puşca la ochi şi trase. Se apropie apoi tip ­til ţinându-şi resp ira ţia ca să-şi ia prada. Când dădu cu ochii de vânat, răm ase uluit. Un m ăgar zăcea lungit lov it în tre urechi. Ceeace văzuse vânătorul în patim a lui, nu erau de­cât urechile m ăgarului, care mişcau în desiş. A lt pătim aş nenorocos era cavalerul de R. celebru în oraşul d’Apt prin încăpăţânarea lui, de-a se crede vânător m are şi a cunoaşte locuri celebre de vânat. I n tr ’o zi plecă la vânătoare şi în tâln i în dru­mul său, câţiva prieten i care jucau golf.

Oho, amice o să sperii to t vâ­natul cu arm ătura d-tale. Iepurii nu vor mai putea dormi la noapte a tâ t îi vei asurzi cu tunetul puştilor, c,u oţelele de Damasc veritabil.

■—• P e legea mea, spuse un al doi­lea, dacă îm puşti un iepure eu îl mănânc crud.

— Şi eu fără să-l curăţ...— Şi eu...— A ştep ta ţi domnii mei le spuse

cavalerul surâzând. Cine va râde la urmă, va râde mai bine.

se mai practică şi azi.rea pe bietul vânător. Cum pără în ­t r ’o zi un iepure viu, îl legă de un pom, se depărtă, ochii şi trase. Dar fa ta lita te ; iepurile o luă la fugă şi se pierdu în desişul grădinii. V ână­toru l nostru ochise iepurile şi ni­m erise sfoara.

IE R I.

A şezaţi în tr ’un pitoresc tablou, vâ­năto rii de ieri, prim eau binecuvân­ta rea unei m ari şi pioase ceremonii sfinte. V ânătoarea era so rtită numai nobililor m archizi, conţi, baroni, p rin ţi, regi. După o pregătire de o lună, chiar două, în ziua ho tărîtă , se adunau în faţa castelu lu i: câini, go­naci călări şi pe jos, amazoane îm ­brăcate în rochii cu trenă lungă, ja ­chetă bărbătească, guler şi cravată, „m elon” şi pinteni, suite cu măes- tr ie pe cai de rasă „a dame” sau „califourchon” şi domni gravi cu cisme de lac, pantaloni albi, bufanţi, jachetă roşie şi cilindru „Jobin”. S m eriţi şi evlavioşi ascultau bine­cuvântarea bisericei, repetând în gând rugăciunea înă lţa tă către Sft. H ubert, patronul apostolic al vână­torilo r.

M are şi bun S fin te H ubert, stăpânul vânătorilor

Dă-ne nouă voe bună şi noroc lavânat.

Apoi porneau fiecare la locurile destinate pentru plecare. Se făcea vânătoare de alergare. Un corn, fru ­mosul corn al vânătorilor, cu glasul în „la bem ol”, suna prelung, deştep­tând pădurile, câmpiile şi pajiştele îngălbenite ale toamnei. Câinii che- lălăiau în lanţuri, caii nechezau în zăbale şi băteau din copite. Un al doilea corn răspundea de înţelegere şi goana începea. F iţi a ten ţi voi cerbi, căprioare, vulpi, iepuri şi lupi.

Câinii de rasă nu vă lasă, vă scor­monesc văgăunile voastre şi vă a- lungă peste plaiuri, dealuri şi stânci, ba ş i’n ape. Omul călare aleargă, sue, scoboară stă, flueră a pagubă, coteşte drumul, iar înainte, înainte şi iar înainte.

... Se înserează. Un corn sună p re­lung, un altul îi răspunde din tre vii, un al doilea repetă sunetul din pă­dure, un al tre ilea scânceşte d in tr’o cută de deal. In lumina încă trem u- rândă a su liţe lor aurii de soare, go­nacii pe jos sunând din cornuri strângând lio ta de câini, se îndreap­tă spre porţile castelului, , aprins de flăcările to rţe lo r şi lum ânărilor. V â­năto rii strânşi în sala de vânătoare, călări pe scaune de lemn, cu spăta­rele în form ă de inimă, deşartă cu­pele cu roşu de Bourgogne şi go­lesc saci cu anecdote, culese din m oşi străm oşi, din ta tă în fiu. L im ­bile se desleagă, oboseala dispare şi farm ecul zilei trecu te, îm blânzeşte inim ile oam enilor de pretutindeni.

A Z I . . .

Scorm onind prin saltare, bu r­ghezul cuprins de nostalg ia câmpu­lui şi de poezia toam nei îşi caută praful, tuburile, capsele, m aşina de frezat şi m ăsurătoarea de umplut.

— Asa! 20 No. 4; 20 No. 12; 20 No. 6 ...

D im ineaţa a sărit din culcuşul lui, odată cu soarele; şi-a tras cişmele, a luat o gustare, şi-a încins cartu ­şiera , şi-a pus geanta a ran ja tă de cu seara, pe um ărul drept, şi-a luat puşca, a fluerat pe Stop şi-a eşit în bătaia vântului rece. A erul proaspăt îl înviorează, sim te o v ia ţă nouă care se revarsă în vinele lu i ; ochii scrutează cu încredere câmpul şi infinitul, şi urechea lui este aten tă la cel mai mic fluerat de m ierloi. Dă drum ul câinelui din lanţ, îl urm ă­reşte cu priv irea încordată, îl simte, se confundă cu instinctu l lui de, ani­mal, şi un iţi în sim ţuri şi dorinţi, a- m ândoi tovarăşii scorm onesc b raz­dele, lăstărişu l, lunca şi pădurea.

— S to p ! fiu it !Un gest, o clipă, un tunet ; anim a­

lul sălbatec sau pasărea cade trăz- nită. Stop este cu botul pe vânat şi m işcă din coadă m ulţum it. V ânăto­rul se apropie lin iştit, îl ridică, îl în toarce şi-l a târnă la coapsă.

Apoi pleacă clătinând din cap ne­m ulţum it.

— L ovitură slabă. T rebuia prins mai de sus.

Câinele adulm ecă mereu. V ânăto­rul cu a ten ţia încordată scrutează îm prejurim ile, urm ăreşte m işcările câinelui. N imic nu mai există pentru fiin ţa lui. O pasăre îşi prinde sbo- ru l; bangggg. L ov itu ra se duce în vânt. Omul se încruntă, s trigă la câine, se supără pe el... Câinele fuge înainte, s tă ’n a re t; o a ltă pasăre

sboară; bangggg. Pasărea lovită în plin, cad e ; omul surâde mulţumit şi mângâie câinele.

T ârziu când soarele nu mai are [ viaţă, omul îşi aduce aminte de casă | şi se înapoiază. E obosit. Pe drum I socoteşte vânatul, loviturile în plin, lov itu rile în vânt. Spiritul critic î! munceşte.

— Hm! Dacă trăgeam mai sus nu scăpăm iepurile din brazdă; daca loveam mai jos, cădeau două potâr- nichi.

24 S ep tem b rie 1931

Vânătorul...

E acasă. A m âncat cu poftă şi îşi face aşternutul. E obosit, dar mul­ţum it pânăla fericire . Zâmbetul ce-i acoperă faţa, este zâmbetul omului sânătos, este zâm betul omului mun- ; citor, care îşi p riveşte rodul muncei cu spor. E m ulţum it de viaţă şi de el. Ştie să-şi întrebuinţeze viaţa, ştie să şi-o trăiască. Mâna lui sigu­ră, ochiul lui ager, trupul lui voinic şi rezisten t, i-o spune. V iaţa cere in­dividului siguranţă, sânge rece şi agerime...

Şi vânătorul are acea senzaţie a plenitudinei fo rţe lo r sale. Acea si- | guranţă de sine a omului care în­frun tă curagios vicisitudinile vieţii,

Bineînţeles, sim te toate acestea, dacă a avut succes la vânătoare; de nu, îşi trage ruşinat plapuma peste cap şi doarme dus, să-şi uite necazul.

PA U L EPUREANU-CASTERA

24 Septembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 31

(Continuare)

Premii: I 2 0 0 0 le i în n u m e r a r ; II. D ouă a p a r a te de radio cu g a le n ă ; III C inci v o lu m e lite r a r e din Ed. A d ev eru l.

Vom pnbl ca deasemeni şi numele tuturor participanţilor

Problem a X - a ( J o c g e o g ra f ic )

I. Orientându-vă după cuvintele în­scrise de noi, veţi obţine în fiecare rând, câte un nume de judeţ, cu ex­cepţia rândului III-lea, unde se va afla cel mai mare oraş din Rumelia, pre­cum şi a rândului ultim, unde se for­mează un stat din Mexico.

13. Citind apoi literile din căsuţele însemjiate, de sus în jos, începând cu primele din fiecare rând, şi continuând1 cu celelalte, se va mai afla încă un vers, al cărui ultim cuvânt, se găseşte în

(Jocul proverbelor)1 ) ApaAtrece, pit a e le rămân,2) A' jlaWiTe râde la 'u i3 ) A ¡ul n/ic, face lu(4) Afli-nuij butîwini^r^m M&b5) Calut di dar nu se cau ţi la6) Decât un car ae m inte, mai bir7) Dacă nu e cap, vai de picioare.8) In sacul legat, nu ş ti i ce se a s c ^9) i-a ieşit părul prin căciulă, şi to t ţanţoş este.10) Nu zi hop, până n a i sărit.11) Unde dai, şi unde crapă.

I. Să se aşeze în aşa fel, încât ini­ţialele lor, să dea un nou proverb ro­mânesc.

versul di

A ap ă ru t No. 9

P r e ţ u l 5 le i

Cezarina Dorin (Bârlad), Edgar Geisler (Loco), Gh. Niţulescu (Cărbu- neşti-Gorj), Dumitru Bădan (Loco), Rosentweig Friedrich (Loco), Gheor- gUe Nafliu (Lădeştl-Vâlcea), Dobriţa şi Mayer Fichman (Loco) Serg. V. Sarckissian (Loco), Constanţa Maru- şescu (Brăila), V. Şoştac (Chişinâu), Mircea Georman (Cernăuţi), Maria Radanoff (Ismail), Ştefan Vasiliu (Ră­dăuţi), Mircea A. Popovici (Brezoiu- Vâlcea) Valentin şi Eliodor P. Şurcu- lescu (Loco), Clemansa Ionescu (Foc­şani), Lică Nisipeanu (Tg. Jiu), Marin Niculescu (Loco), Jean Russo (Craio­va), Doia Ionescu (Flaret Loco), loan Zaharescu (Piteşti), Tina Colonel Ef- timiu (Bazargic), Dora Dr. Held (Iaşi), Maria Moraru (Ghela), Florica şi Di- mitrie A. Ardeleanu (Pecica-Arad),I,. Cotinel (Gherla) Mimi Pop (Gher- la-Somes), Mircea Oprescu-student (Cerna-Vodă), Natale Mauriciu (Dăr-, mănesti-Bacău), I. Papadopol (Loco), Nicu şi Marcel Bizamcer (Tulcea), Barbu I. David (Loco), Muţi Farcaş (Iaşi), Eugen Teodorescu (Roman), Henry Moscovitz (Loco), I. Teodores­cu (Loco), A. Moscovici (Loco), S. Mos­covici (Loco), Lică Moscovici (Loco), Zizi Kocaliades (Loco), Nicolae Russu (Loco), Georgette Constantinescu (Lo­co)' Tytta Stoiculescu (Craiova), I- vonne Eschenazi (Craiova), Vasile Virgiliu (Predeal), Lucia Tripa (Cluj), Natalia Dumitriu (Brăila), Marcela şi Nicu Bizamcer (Tulcea), Ştty-şi Aure­lia Bizamcer (Tulcea), Nicolina Po- pescu (Caracal), Aurora Demetrescu (Chişnău), P. Cârstea (Godeni-Mus- cel), Natalia N. Iosif (Ploeşti), Irene Al. Eladescu (Loco), Iasmisky Mircea (Turda), Elena Raion (Focşani), A- neta Revelant (Loco), Niţă Cotârlice (Galaţi), Marioara Popa (Loco) Nya Constantinescu şi Georgeta Prahovea- nu (TürnU Severin), Lolo Grün (Ploe- sti), Titica Moscovici (Buftea), Ioan Vasiliu (Loco), Samuel Millis (Loco), Samuel Schächter (Loco), Gh. Gh. Nchiforescu, student (Todireni-Boto- şani) R. Leibovici (Loco), Marioara şi Locotenent C. Nicorescu (Loco), Trică P Gruescu (Moreni-Prahova), Lyon- nel D’ally. (Buzău), Lt. Nie Georgescu (Focşani), Gh. Leonida (Iaşi) Mircea I. Siiivestru (Loco) * Bereu Eenghel- berg (Bacău), d-na Amelia I. Geor- giade (Loco), Ingrid Camenitza (Ga- laţi), J. Soare (Turtucaia), Sm ruTeo- doreanu (Striharet-OllA. Daniel Cante-

iir (Bacău), Emanuel E. FlC' uns *(Ro- Aurel Qjijciu . Abrud-Albsw, Pa-

il şi Euf j G Kirl'vcovrsü-f (Brăila), Titi tefănescu-I. arof or ..i Clenţa Şte- ffineacu (Loco), Duduia Margareta <AradV^Sfizâ’-Mân#' fSpt&lul Lugoj), Aurelia Chiţescu (Călăraşi), Nicolae Ilea învăţător (Codlea-Braşov). I. Do- don (Iaşi), Petre X. Antonescu (Loco), George Em. Turbure (Câmpu Lung),------ Georgescu (Titu-Dâmboviţa), L.

(Brăila) Edita Vlaicu (Cluj), V. Popescu (Loco) M. Costin

Mişu Dumltrescu (Ploeşti), Wecsler (Iaşi), Vasilica şi Iordana

Florian (Brăila), I. Şerban (Loco), Gheorghe Gheracopol (Constanţa), E- duard Şahabian (Constanţa), Dumi­triu Panaş (Plosca-Teleornmn), König Eliza (Constanţa), Sublocotenent G. Nicolescu (Cernăuţi), Mathias Solo­mon (Loco), Rică Măcărescu (Câmpi- na), Didy şi Virginia Popescu (Loco), Săvulescu Şt. Nicolae (Câmpina), Ni­colae Cimpoieş student (Pecica-Arad), Sigmund Boniowsky (Câmpina), MişuC. Antonescu (Loco), T. Ştefânescu (Loco), Jean Barder (Loco), Elise Dr. Antonescu (Chişinău), L. Roşianu (Lo­co), Vasile Petrovici (Băile Buziaşi), Oana şi Gicu Petrescu (Gura Humoru­

lui-Mehedinţi), Nicu Tudor (Loco), Gi­cu Lăzărescu (Loco), Marcu Iancu (Lo­co), Profesor Gh. Boca (Cluj), N. Gh. Stănescu (Constanţa), Zoica V. Papa- dsea (Lehliu-Ialomiţa), Ion Răşină (Tg. Jiu) Mihail Vasiliu (Piatra Neamţ), Nicolae I. RădulescU (Buzău)', Maior Popovici Anibal (Chişinău), Gh. Calcântraur (Tg. Suliţa-Botoşani), Er. silia şi Locotenent Gh. Nicorescu (Tul­cea),. Dan Tr. Eiisievici (Corabia- Romanaţi), Sublocotenent Iliescu Th. Ştefan (TLmşoaraX., Nicu C. Slavu- Sfinx (Câmpina), Olga Dina Râdu- lescu (Câmpina), Irena M. Mochi (Ur- ziceni-Ialomiţa), Maria I. Măinescu (Ploeşti), Fănel Z. Theodosiu (Turnu- Măgurele), Aurel Moldovanu (Bistri­ţa), Mihail şi Filip Ţane (Brăila) Con­stanta Atan’asiu (Slatina), Gh. D. Stă­nescu student (Loco), Traian Hedeş (Pecica-Arad), Anişoara Livadă (Lo­co), Anghelescu Bucur (Ploeşti), Vir­gil Petrescu (Baia de Aramă), Jenică V. G. Vraciu, (Tarmiţa-Tecuci), Vera Harago (Leova-Cahul), Coca şi Toliţa Costin (Sascut).

P e t p o l eHahnLcrţlune igienică suverană contra căderel pârului şi a mătretel.•— Curăţă şi dă pârului un aspect lucios şi II parfumează plăcut.— Recomandat special pentru coafatul şi ondu­latul pârului.o e v X m z a r s p r e t u t i n o c m I

Refuzaţi contrafacerile şi cereţi numai flacoane în ambalaj original

C u p « n p a a s t r u f o o u r iN a . 243

H um ei* yl p n a n a t l i ___________

A 4 m a

M ARELE N O S T R U C O N C U R S Deslegătorii jocurilor din N-reie 237 -238

„REALITATEA ILUSTRATĂ” . — D irector N ic. C onstan tin .R edacţia si A d m in is tra ţia : str. Const. M iile 7— 9— 11. — T elef. 359199.

P re ţu l ab o n am en te lo r: Un an lei MO; 6 lu n i lei 200; 3 lu n i ie i 100. P eiitru stră inătate iei 500 anual.

Foto I. Berman.Kealitatea

P E DRUM DE ŢA R ĂAtelierele „Adeverul“, S. A.