ROMÂNIA

Acord privind Serviciile de Asistență Tehnică pentru

Dezvoltarea Capacității Administrației Publice Centrale de a Realiza Studii de Impact

Raportul Evaluării Impactului Reglementărilor:

Evaluarea impactului potențialului risc al fructelor și legumelor produsele de fermele de semi-subzistență asupra sănătății umane

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

2

Cuprins

Listă casete .............................................................................................................................................. 3 Listă figuri ................................................................................................................................................ 3 Listă tabele .............................................................................................................................................. 3 Listă acronime ......................................................................................................................................... 5

Section 1. Informaţii generale cu privire la iniţiativă...................................................................... 6

Section 2. Argumentare pentru lansarea inițiativei ....................................................................... 6 2.1. Introducere: cadrul privind siguranța alimentară din România și UE ......................................... 6

2.1.1. Cadrul privind siguranța alimentară din Uniunea Europeană .............................................. 6 2.1.2. Cadrul privind siguranța alimentară din România................................................................ 9

2.2. Care este aspectul sau partea negativă care necesită o acțiune a Guvernului? ....................... 13 2.2.1. Definirea problemei și arborele problemei ........................................................................ 18

2.3. Magnitudinea problemei ........................................................................................................... 19 2.3.1. Magnitudinea riscului asupra sănătății umane .................................................................. 19 2.3.2. Magnitudinea numărului de producători mici ................................................................... 23 2.3.3. Magnitudinea și rolul intermediarilor în lanțul alimentar scurt......................................... 29

2.4. Care sunt factorii determinanți ai problemei? .......................................................................... 31 2.5. Cine este afectat, în ce moduri și în ce măsură? ....................................................................... 34 2.6. Obiectivele intervenției politice ................................................................................................ 37

Secțiunea 3. Elaborarea opțiunilor de reglementare și non-reglementare .................................... 38 3.1. Opțiunea 1: Non-acțiune ........................................................................................................... 38

3.1.1. Impacturile financiare asupra autorităților publice ........................................................... 44 3.1.2. Impacturile economice asupra operatorilor economici și consumatorilor ........................ 44 3.1.3. Impacturi sociale / în domeniul sănătății ........................................................................... 45 3.1.4. Impacturi asupra mediului ................................................................................................. 45

3.2. Opțiunea 2: Consilierea bazată pe riscuri acordată fermelor de semi-subzistență .................. 45 3.2.1. Impacturi financiare asupra autorităților publice .............................................................. 49 3.2.2. Impacturi economice asupra operatorilor economici și consumatorilor ........................... 50 3.2.3. Impacturi sociale / în domeniul sănătății ........................................................................... 51 3.2.4. Impacturi asupra mediului ................................................................................................. 51

Secțiunea 4. Analiză comparativă a opțiunilor și selectarea opțiunii ............................................ 52 4.1. Abordare metodologică pentru evaluarea opțiunilor ............................................................... 52 4.2. Evaluarea opțiunilor .................................................................................................................. 54 4.3. Opțiunea preferată .................................................................................................................... 57

Secțiunea 5. Procesul de consultarea publică (art. 7 din Legea 52/2003) ..................................... 58 5.1. Studiu cu privire la vânzarea produselor alimentare prin intermediul paginilor de internet nespecializate ................................................................................................................................... 58 5.2. Studiu cu privire la datele înregistrate în piețe ......................................................................... 61 5.3. Întâlnirea cu supermarketurile din România ............................................................................. 63 5.4. Studiu referitor la activitatea intermediarilor și inspecția realizată de către ANSVSA ............. 64

Secțiunea 6. Măsuri post adoptare (doar pentru opțiunea preferată) .......................................... 66 6.1. Măsuri de implementare ........................................................................................................... 66 6.2. Activități de monitorizare și evaluare ........................................................................................ 73

Anexa 1. Responsabilitățile privind sistemul de control oficial al produselor alimentare ................... 75 Anexa 2. Descrierea lanțurilor alimentare scurte, conform literaturii de specialitate ......................... 76

3

Anexa 3. Numărul de notificări RASFF privind pericolele biologice, selectate în funcție de tipul de pericol și categoria de produs (2001-2011) .......................................................................................... 77 Anexa 4. Numărul total de boli microbiologice transmise prin alimente la nivelul UE, 2014 .............. 79 Anexa 5. Pozițiile relative pentru primele cinci mixuri de alimente/patogeni analizate, pe baza modelului final de clasificare al Opiniei Științifice EFSA ....................................................................... 80 Anexa 6. Comerțul electronic în România ............................................................................................ 82 Anexa 7. Clasificarea alimentelor de origine non-animală (AONA) ...................................................... 84 Annex 8. Numărul de FSS-uri în funcție de cultură și dimensiunea de clasă SAU (ha) ......................... 87

Listă casete

Caseta 1. Pachetul UE privind Igiena ...................................................................................................... 7 Caseta 2. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) ....... 11 Caseta 3. Producția primară: concepte și etape ................................................................................... 14 Caseta 4. Riscurile pentru sănătatea umană asociate consumului de produse de origine non-animală 16 Caseta 5. Misiunea de audit a CE în România ....................................................................................... 20 Caseta 6. Ce este o fermă de semi-subzistență (FSS)? ......................................................................... 24

Listă figuri

Figura 1. Prezentare generală a cadrului instituțional privind produsele de origine non-animală ...... 10 Figura 2. Activităţile de producţie comune aferente produselor de origine non-animală ................... 16 Figura 3. Arborele problemei ................................................................................................................ 18 Figura 4. Structura exploatațiilor agricole în funcție de Suprafața Agricolă Utilizată (SAU) ................ 25 Figura 5. Numărul de FSS-uri în funcție de cultură și clasa de dimensiune SAU .................................. 27 Figura 6. Lanțul alimentar scurt în România ......................................................................................... 32 Figura 7. Părțile interesate implicate și afectate de către problemă ................................................... 35 Figura 8. Prețurile medii anuale ale produselor agricole (legume și fructe) comercializate în piețele agroalimentare (lei per kg) ................................................................................................................... 40

Listă tabele

Tabelul 1. Date specifice României pentru fructe și legume, conform RASFF ...................................... 21 Tabelul 2. Categoriile de intermediari implicați în transportul, depozitarea și vânzarea cu amănuntul a fructelor și legumelor* ....................................................................................................................... 30 Tabelul 3. Numărul și tipul de exploatații agricole ............................................................................... 31 Tabelul 4. Definirea problemei și obiectivele de politică ...................................................................... 37 Tabelul 5. Salariul lunar brut al muncitorilor calificați din domeniul agriculturii, silviculturii și pescuitului 39 Tabelul 6. Criteriile de performanță și acțiunile ................................................................................... 52 Tabelul 7. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra consumatorilor ........................................ 54 Tabelul 8. Impactul total net al opțiunilor propuse pentru fermele de semi-subzistență ................... 54 Tabelul 9. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra intermediarilor ......................................... 55 Tabelul 10. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra marilor comercianți cu amănuntul ........ 55 Tabelul 11. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra administrației publice centrale .............. 56 Tabelul 12. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra autorităților publice locale .................... 56 Tabelul 13. Cantitățile estimate de produse comercializate* .............................................................. 63 Tabelul 14. Planul de implementare a politicii ..................................................................................... 67 Tabelul 15. Graficul GANTT pentru implementarea politicii................................................................. 70 Tabelul 16. Structura de buget a opțiunii de politică ........................................................................... 72 Tabelul 17. Cadrul de Monitorizare și Evaluare aferent implementării Opțiunii 2: indicatori sugerați .. 74

4

Listă acronime

Acronime Explicație

ACS Association of Convenience Stores (Asociația magazinelor de proximitate)

ANPC Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

ANSVSA Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

AONA Alimente de Origine Non-Animală

B&B Cazare și mic dejun

BM Banca Mondială

CAEN Clasificarea Statistică Națională a Activităților Economice din Comunitatea Europeană

CE Comisia Europeană

DSVSA Direcția Sanitară-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

EBS encefalopatie spongiformă bovină

EFSA Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

EIR Evaluarea Impactului Reglementărilor

FSS Ferme de Semi-Subzistență

GL Grup de Lucru

INS Institutul Național de Statistică

LGA Legea Generală privind Alimentele

OESA Operator Economic din Sectorul Alimentar

MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

MFP Ministerul Finanțelor Publice

MS Ministerul Sănătății

OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

POCA Programul Operațional Capacitate Administrativă

PS Producție Standard

RASFF Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje

SAU Suprafață Agricolă Utilizată

SFBB Safer Food, Better Business (Alimente mai sigure, afaceri mai bune)

SGG Secretariatul General al Guvernului

SM State Membre

UE Uniunea Europeană

5

Mulțumiri

Prezentul raport este livrat în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică pentru „Dezvoltarea capacității administrației publice centrale de a realiza studii de impact” încheiat la data de 9 martie 2016 de către Secretariatul General al Guvernului și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta face parte din Livrabilul 2 „Trei studii de evaluarea impactului reglementărilor, în maniera prevăzută în cadrul Componentei A.1(b)” conform acordului mai sus menționat.

Echipa ar dori să mulțumească Grupului de Lucru din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor pentru cooperare și pentru angajamentul acestuia. Mulțumiri speciale tuturor actorilor principali și părților interesate ce au contribuit prin intermediul chestionarelor și au participat în cadrul întâlnirilor desfășurate pe durata proiectului.

Prezentul raport a fost elaborat de către o echipă a Băncii Mondiale ce îi include pe Francesca de Nicola, Arabela Aprahamian, Delia Rodrigo, Mădălina Prună și Oana Franţ. Delia Rodrigo și Răzvan Voinescu au furnizat expertiză în domeniul EIR și orientare metodologică pe durata întregului proiect. Următorii experți internaționali și români au oferit suport pentru a îndruma Grupul de Lucru: Donald Macrae, Delia Rodrigo, Kateryna Onul, Răzvan Voinescu, Eugen Osmochescu și Mădălina Prună.

Echipa dorește să îi mulțumească lui Paulo Guilherme Correa, Elisabetta Capannelli și Echipei de Portofoliu din România pentru consilierea furnizată în mod continuu și pentru sprijinul acordat. Raportul a beneficiat de comentariile foarte utile furnizate de către următorii colegi: Hans Christoph Kordik și Maciej Drozd.

Echipa ar dori să mulțumească totodată omologilor din cadrul Direcției Coordonare Politici și Programe din cadrul Secretariatului General al Guvernului, condusă de către Radu Puchiu, Dragoș Negoiță și Anca Lupu pentru sprijinul și colaborarea extrem de productivă.

6

Secțiunea 1. Informații generale despre inițiativă

Număr de referință (dacă/ atunci când este disponibil)

Titlul inițiativei Evaluarea impactului potențialului risc al fructelor și legumelor produsele de fermele de semi-subzistență asupra sănătății umane

Departamentul(ele) responsabil(e)

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) - Direcția pentru Siguranța Alimentelor de Origine Animală și Direcția pentru Siguranța Alimentelor de Origine Non-Animală

Persoană de contact

- Mihai Ponea (poneamihai@ansvsa.ro) - Monica Neagu (neagu.monica@ansvsa.ro) - Felix Nicolescu (nicolescu.felix@ansvsa.ro) - Irina Moldoveanu (moldoveanu.irina@ansvsa.ro) - Alexandru Supeanu (supeanu.alexandru@ansvsa.ro) - Bogdan Niculescu (niculescu.bogdan@ansvsa.ro)

Consultare ex-ante / ex-post Proiect de raport înainte de consultarea publică

Data documentului Februarie 2017

Această analiză este elaborată în cadrul proiectului „Dezvoltarea capacității administrației publice centrale de a elabora analize de impact” finanțat prin POCA 2014-2020, implementat de către Secretariatul General al Guvernului și Banca Mondială, în colaborare cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Scopul proiectului este acela de a dezvolta capacitatea ANSVSA de a elabora analize de impact pentru a fundamenta reglementările și strategiile / politicile referitoare la managementul problemelor ce țin de aspectele sanitar-veterinare și cele privind siguranța alimentelor.

Raportul privind Evaluarea Impactului Reglementărilor (EIR)1 vizează potențialul risc asupra sănătății umane rezultat din consumul de fructe și legume crude din fermele de semi-subzistență.

Secțiunea 2. Argumentare pentru lansarea inițiativei

2.1. Introducere: cadrul privind siguranța alimentară din România și UE

2.1.1. Cadrul privind siguranța alimentară din Uniunea Europeană

Abordarea Uniunii Europene (UE) în domeniul siguranței alimentare a oamenilor vizează asigurarea unui nivel înalt de siguranță alimentară și sănătate animală și a plantelor, prin intermediul măsurilor coerente în conformitate cu principiul de la „fermă la consumator” și monitorizarea adecvată, luând totodată în considerare operarea eficace a pieței interne. Pentru a putea pune în practică această abordare, sunt necesare anumite activități legislative și de implementare, iar acestea se bazează pe asigurarea sistemelor de control eficace și pe evaluarea respectării standardelor UE privind siguranța și calitatea și asigurarea managementului riscului pe baza dovezilor științifice.

Această abordare a fost eficientizată după ultimul deceniu al secolului XX, atunci când UE s-a confruntat cu o serie de probleme referitoare la alimente, ce s-au transformat în temeri alimentare.2

1 EIR este un instrument utilizat pentru procesul decizional bazat pe dovezi. Acesta contribuie la evaluarea diferitelor opțiuni pentru soluționarea unei probleme, furnizând dovezi cu privire la costurile și beneficiile fiecărei opțiuni. Acesta promovează transparența deoarece are la bază implicarea părților interesate în procesul de reglementare și elaborare politici.

7

Din cauza lipsei credibilității cu privire la produsele alimentare europene, industria alimentară a avut de suferit. A apărut nevoia de a garanta un nivel ridicat de siguranță alimentară.3 Acest lucru a rezultat în adoptarea unei noi Legi Europene Generale privind Alimentele (LGA)4 și a unui Pachet UE privind Igiena (a se vedea Caseta 1).

Caseta 1. Pachetul UE privind Igiena

Pachetul UE privind Igiena reprezintă un set de reguli pentru toate Statele Membre (SM), care reglementează modul în care produsele alimentare trebuie să fie menținute de-a lungul întregului lanț alimentar, pornind la produsele alimentare primare până la cele procesate, gata de a fi consumate. Producția primară este definită în Regulamentul 178/2002 ca fiind „producția, creșterea sau cultivarea produselor primare inclusiv recolta, producția de lapte și animalele de fermă înainte de sacrificare. Aceasta include totodată vânatul și pescuitul și recolta de produse sălbatice.”

Pachetul UE privind Igiena este compus din următoarele acte normative: Regulamentul (CE) 852/2004 al Parlamentului European și Consiliului privind Igiena Produselor Alimentare, Regulamentul (CE) 853/2004 al Parlamentului European și Consiliului de stabilire a normelor specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală și Regulamentul (CE) 854/2004 al Parlamentului European și Consiliului de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman.

În acest context legislația stabilește o serie de măsuri ce trebuie să fie luate de către producătorii primari, ce includ, printre altele, măsurile cu privire la controlul contaminării aerului, solului, apei, furajelor, fertilizatorilor, medicamentelor veterinare, produselor fitosanitare și biocidelor, controlul igienei personalului, cât și al manierei în care sunt depozitate, tratate și eliminate deșeurile. Autoritățile responsabile au obligația de a verifica punerea în aplicare a acestor măsuri. Totuși, pachetul privind igiena permite de asemenea un anumit nivel de flexibilitate în cazul produselor de origine non-animală produse și vândute la nivel local.

Flexibilitatea este o parte integrantă a Pachetului UE privind Igiena și este considerată ca fiind o inovație pozitivă a noii legislații Europene privind Igiena. Atât sectorul public, cât și sectorul privat și-au exprimat mulțumirea cu privire la flexibilitatea în ceea ce privește Pachetul UE privind Igiena.5 În unul dintre Documentele de Lucru, Comisia Europeană (CE) recunoaște alimentele tradiționale ca fiind un patrimoniu valoros și de neînlocuit al UE.6

Drept urmare, utilizarea flexibilității în cadrul Pachetul UE privind Igiena este considerată ca fiind o necesitate pentru a asigura posibilitatea de a produce alimente tradiționale și de a utiliza metode

2 Knowles T., Moody R., McEachern Morven G. (2007), „European food scares and their impact on EU food policy” în: British Food Journal, Vol. 109 No. 1, pp. 43-67. 3 Comisia Europeană (2000), Carta Albă privind Siguranța Alimentară, COM (1999) 719 final, 12 ianuarie 2000, p.3. 4 Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului și Consiliului European din data de 28 ianuarie 2002 ce stabilește principiile și cerințele generale privind legislația în domeniul alimentelor, înființarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și stabilește procedurile din domeniul siguranței alimentare. 5 Comisia Europeană, Direcția Generală Sănătate și Consumatori, Raportul transmis de către Comisie Consiliului și Parlamentului European cu privire la experiența dobândită din punerea în aplicare a Regulamentelor privind igiena (CE) nr. 852/2004, (CE) nr. 853/2004 și (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și Consiliului din data de 29 aprilie 2004, Bruxelles 2009, alineat 3.9. 6 Documentul de Lucru al Serviciilor Comisie privind înțelegerea anumitor prevederi referitoare la flexibilitate, prevăzute de către Pachetul privind Igiena. Întrebări frecvente. Ghid pentru operatorii economici din sectorul alimentar. Bruxelles, 12.8.2010 SEC (2010) 985 final, alineat 2.1.

8

tradiționale,7 însă este necesar în continuare ca alimentele să fie sigure. Pachetul UE privind Igiena stabilește următoarele abordări privind flexibilitatea:

1. Excepții de la domeniul de aplicare al Pachetului UE privind Igiena,

2. Derogări sancționate, și

3. Adaptări.

Flexibilitatea Pachetului UE privind Igiena este o soluție în cazul situațiilor specifice orientate către garantarea siguranței alimentare, în special atunci când aceasta are de-a face cu operatorii economici mici, elementele specifice regiunii unde sunt păstrate alimentele sau alimentele tradiționale, care stimulează de asemenea inovația în industria alimentară.

Micro-producătorii și producătorii mici beneficiază de tratament special în conformitate cu sistemul UE de reglementare în domeniul siguranței alimentare,8 cu excepții pentru:

producția primară pentru consumul personal și totodată pregătirea, manipularea sau depozitarea alimentelor pentru consumul personal;

furnizarea directă, de către producător, a cantităților mici de produse primare către consumatorul final sau unitățile locale de desfacere ce deservesc direct clientul final;

Intenția celei de-a doua excepții este ca alimentele produse în temeiul excepției să rămână în mare parte la nivel local, și să aibă un lanț de aprovizionare foarte scurt. Anumite exemple au fost furnizate în ghidul publicat cu avizul ANSVSA, la scurt timp după aderare,9 și anume, produsele comercializate direct de către fermă sau în piețele locale, sau vândute magazinelor de desfacere, restaurantelor și pensiunilor locale, sau vândute direct în cadrul piețelor ad-hoc, târgurilor, festivalurilor religioase etc.

În afară de elementul tradițional, flexibilitatea se axează pe operatorii economici din sectorul alimentar ce procesează un volum mic de bunuri/un număr mic de produse și pe operatorii economici ce își desfășoară activitatea în zone cu constrângeri geografice. Cerințele aplicabile acestor operatori economici ce își desfășoară activitatea în sectorul alimentar ar trebui să asigure un nivel suficient de flexibilitate astfel încât acestea să nu devină o povară excesivă, astfel descurajându-i. În același timp, acestea nu trebuie să includă cerințele cu privire la igiena produselor alimentare.

Autoritățile ce își desfășoară activitatea în domeniu, ar trebui să stabilească, în funcție de situație, normele legislative ce sunt necesare la nivel național, să informeze CE și alte SM, și să asigure faptul că siguranța alimentară este garantată. Anumite reglementări europene încurajează elaborarea unei legislații naționale. Acestea prevăd posibilitatea creării unei legislații care să sprijine micii producătorii cu formulări de tipul: „dacă autoritatea competentă permite”, „exceptând situația în care există o autorizație contradictorie emisă de către autoritatea competentă”, „cu condiția să existe o autorizație emisă de către autoritatea competentă” etc., care sunt des utilizate în astfel de situații.

7 van der Meulen B. M. J. (2009), Reconciling Food Law to Competitiveness: Report on the Regulatory Environment of the European Food and Dairy Sector, Wageningen Academic Pub, p.65. 8 Regulamentul 852/2004 și Documentele de Lucru finale ale Comisiei SEC (2010) 985 și 986 pentru înțelegerea anumitor prevederi referitoare la flexibilitatea stabilită prin pachetul privind igiena, Ghidul pentru operatorii economici din sectorul alimentar și Ghidul pentru autoritățile competente. 9 „Minimum food hygiene and food safety conditions for small producers”.

9

Drept urmare, elaborarea reglementărilor naționale și chiar a ghidurilor (reglementare voluntară) privind activitatea micilor producători poate reprezenta un aspect cheie pentru soluționarea problemelor ce rezultă în domeniul siguranței alimentare.

2.1.2. Cadrul privind siguranța alimentară din România

Conform Băncii Mondiale, România trebuie să abordeze deficiențele în domeniul managementului siguranței alimentare și calității, prin promovarea modernizării procesatorilor agroalimentari, cu orientare către sectoarele care dețin cel mai înalt nivel de valoare adăugată și potențial de export.10 Extrapolând, producția primară poate fi încadrată în obiectivul mai sus menționat, deoarece obiectivul politicii privind siguranța alimentară este unul dublu:

1) De a asigura un nivel înalt de protecție a consumatorului și accesul fiecărui cetățean la produse sigure și de calitate; și

2) De a crește competitivitatea industriei agroalimentare pe întregul lanț alimentar, în vederea stimulării și îmbunătățirii comercializării produselor românești în piețele naționale și internaționale.

Promovarea României ca „stat cu produse alimentare sigure” trebuie să fie rezultatul cooperării dintre toate părțile interesate ce își desfășoară activitatea în domeniul siguranței alimentare, și anume autoritățile competente responsabile pentru aspectele de reglementare și controalele oficiale, instituțiile ce furnizează informații și opinii științifice, operatorii economici ce își desfășoară activitatea în sectorul industriei alimentare11 și nu în ultimul rând, elementul final, consumatorul.

În acest context, în România există mai multe autorități naționale cu atribuții și responsabilități în domeniul siguranței alimentare.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA),

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR),

Ministerul Sănătății (MS), și

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC).

2.1.2.1. Cadrul instituțional

Instituțiile implicate în siguranța alimentară la nivel național sunt structurate sub forma unui sistem de tip piramidă. La bază se regăsesc structurile județene/regionale responsabile pentru implementarea legislației (Direcții, Comisariate, Birouri și Agenții) care sunt coordonate la nivel central de către instituțiile mai sus menționate. Rolurile și responsabilitățile acestora sunt prezentate în Anexa 1.

Pentru buna operare a sistemului de control oficial aferent produselor alimentare, și pentru a delimita atribuțiile instituțiilor cu responsabilități în domeniu, au fost încheiate o serie de Protocoale între instituțiile implicate, prezentate în Anexa 1. Elemente referitoare la controlul igienei/aspectelor microbiologice ale produselor primare de origine non-animală nu fac obiectul acestor protocoale, excepție făcând Protocolul încheiat de către ANSVSA și MS nr. 25860/3398/2012 care stabilește repartizarea responsabilităților cu privire la politică și control.

10 Banca Mondială (2014), Viziunea de termen mediu și lung: transformarea agriculturii și dezvoltarea rurală în România, București. 11 În cadrul prezentei analize acestea includ și fermele de semi-subzistență.

10

Așa cum a fost deja menționat la Secțiunea 1, prezenta analiza se axează pe potențialul risc pentru sănătatea umană pe care îl pot avea fructele și legumele produse de către fermele de semi-subzistență umane, atunci când acestea sunt consumate crude. Din perspectiva instituțională, managementul siguranței alimentare a fructelor și legumelor, este asigurat de către autoritățile ce au responsabilități în domeniul managementului siguranței alimentare al unei categorii ceva mai generale de produse de origine non-animală, așa cum este prezentat în Figura 1 de mai jos.

Figura 1. Prezentare generală a cadrului instituțional privind produsele de origine non-animală

Sursa: Analiză proprie realizată pe baza Regulamentului de organizare și funcționare a autorităților relevante

Conform Regulamentului 882/2004/CE, care reprezintă baza pentru constituirea sistemelor de control pentru produsele alimentare din Statele Membre ale Uniunii Europene, controalele oficiale sunt definite ca fiind „orice formă de control pe care autoritatea competentă sau Comunitatea îl realizează în vederea verificării conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor.” 12

ANSVSA13 este autoritatea sanitară-veterinară și pentru siguranța alimentară centrală, ce coordonează din punct de vedere tehnic și administrativ toate serviciile sanitar-veterinare și de siguranță alimentară, și organizează și controlează realizarea activităților sanitar-veterinare și de siguranță alimentară (a se vedea Caseta 2).

12 Regulamentul (CE) 882/2004 al Parlamentului European și Consiliului privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor. 13 Constituită prin Ordonanța de Guvern nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranță alimentelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 215/2009, cu modificările și completările ulterioare.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi

pentru Siguranţa Alimentelor

Identifică produsele de origine non-

animală având un risc probabil sau

cunoscut

Restricţionează sau retrage de pe piaţă, alimentele care nu respectă normelor

de siguranţă

Raportează rezultatele analizei

aferente produselor de origine non-

animală

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Controlează respectarea

standardelor de calitate

Emite un certificat de conformitate şi

un certificat de utilizare industrială

Realizează baza de date de operatori

din sectorul fructelor şi legumelor

Ministerul Sănătăţii

Supraveghează sănătatea şi igiena

personalului din domeniul siguranţei alimentare

Monitorozează şi controlează

calitatea fizico-chimică

microbiologică şi nutriţională a

produselor alimentare

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor

Analiza de risc privind piaţa,

pentru detectarea produselor alimentare

neconforme

Controlează siguranţa şi

conformitatea produselor

11

Caseta 2. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA)

ANSVSA îndeplinește următoarele funcții:14

de reglementare, prin care asigură respectarea cadrului juridic si elaborarea reglementarilor specifice activităților din domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor, în conformitate cu legislația națională și europeană;

de control, prin care asigură supravegherea, punerea în aplicare și respectarea reglementărilor din domeniul său de activitate;

de strategie, prin elaborarea strategiei în domeniul său de activitate, evaluare, analiză, managementul riscului și comunicare, precum și prin intermediul proiectelor de cercetare la nivel național și european;

de administrare a structurilor din subordine, asigurând coordonarea și gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil în domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor;

de reprezentare, prin care asigură reprezentarea pe plan intern si extern a statului și guvernului, în domeniul său de activitate.

În conformitate cu Legea nr. 150/2009,15 ANSVSA coordonează toate activitățile sanitar-veterinare și privind siguranța alimentară, pornind de la cele aplicabile producției de materii prime și până la cele ce fac referire la consumator. Autoritatea este în contact cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și acționează în baza autonomiei structurale, funcționale și decizionale.

ANSVSA are în subordinea sa 42 de Direcții Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, 41 de Laboratoare Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, trei Institute Naționale de Referință (Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, Institutul de Igienă și Sănătate Veterinară Publică, Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar) și opt Puncte de Inspecție la Frontieră ale Uniunii Europene. Aceste structuri sunt coordonate la nivel central pe diferite activități și niveluri de răspundere (siguranța produselor de origine animală, non-animală și furaj: control frontieră, sănătate și bunăstare animală, și farmacovigilență).

ANSVSA a extins controalele privind producția primară de produse de origine non-animală, în baza Ordinului 35/2016,16 însă controalele sunt limitate doar la operatorii economici ce desfășoară pe lângă activitatea de depozitare și procesare a fructelor și legumelor (activități care sunt deja controlate), și activitatea de cultivare. În general, operatorii agroalimentari mari dețin atât culturi, cât și depozite, fiind sub incidența Ordinului 35/2016. Totuși, din cauza faptului că aceștia nu dețin unități de depozitare, un număr mare de producători mici de produse de origine non-animală rămân în afara domeniului de aplicare al ordinului.

2.1.2.2. Cadrul legal

Această secțiune prezintă cadrul legal principal care tratează aspectul de ferme de semi-subzistență ce realizează produse de origine non-animală din România și transportul acestor produse.

14 În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 1415/2009 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale Sanitar Veterinare si pentru Siguranța Alimentelor si a unităților din subordinea acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 834 din 3 decembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare. 15 Publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 462 din 4 mai 2004. 16 Ordinul 35/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, precum și a Normelor metodologice de aplicare a Programului de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor.

12

Conform Legii nr. 145/201417 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a piețelor de produse agricole, producătorii agricoli individuali au obligația de a deține un atestat de producător și un carnet de comercializare pentru a putea comercializa aceste produse pe piață. Atestatul de producător (având valabilitate un an) este emis de către primărie în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, și este condiționat de primirea avizului consultativ din partea asociațiilor locale de comercianți/angajatori/angajați (sau, în cazul în care nu există astfel de asociații, de la o entitate numită în acest sens de către MADR sau de către consiliul județean) care să ateste existența capacității de producție agricolă (teren și bovine). Comercializarea produselor agricole de către producătorii individuali ce dețin astfel de documente are loc în unitățile de vânzare cu amănuntul sau cu ridicata, în locurile special amenajate pentru vânzările directe, având un minim de 40% din spațiul de vânzare.

După ce obțin această atestare, producătorii individuali (fără formă juridică) primesc de la autoritățile județene un carnet de comercializare a produselor din sectorul agricol. Aceștia au obligația de a înregistra în respectivul carnet toate activitățile comerciale din cadrul fermei cât și cele cu terții. În cazul în care comercializează produse în piețe sau târguri, aceștia trebuie să dețină pe produs și o etichetă care să specifice denumirea acestuia, locul de origine, data obținerii produsului și prețul de vânzare.

Operatorii economici agricoli mici18, ce dețin un cod de identificare fiscală având drept activitate primară cultivarea/producția, care vând doar produse obținute în propriile ferme/gospodării, pot ocupa spațiile de vânzare ce sunt rezervate exclusiv fermelor individuale ce dețin un atestat de producător și carnet de comercializare.

Pe durata transportului produselor achiziționate de la fermele individuale, așa cum este evidențiat în carnetul de comercializare, cumpărătorul trebuie să păstreze o copie a înregistrării tranzacției în carnetul de comercializare, care atestă originea bunurilor achiziționate. Produsele achiziționate din piețe, târguri și piețe ambulante sunt scutite de această condiție.

Legea nr. 108/201419 stabilește măsurile specifice pentru reglementarea transportului rutier a produselor vegetale pe drumurile publice, pentru a asigura condițiile corespunzătoare de recoltare și transportare a acestora din câmp în locațiile destinate depozitării și/sau procesării acestora, și pentru a asigura siguranța alimentară la nivel național.

Produsele vegetale obținute după recoltarea de la ferme, ce sunt transportate de la punctele de colectare la propriile unități de depozitare ale fermelor, sau la altă unitate de depozitare situată la o distanță de maxim 70 km față de locul de încărcare, trebuie să fie acompaniate doar de către un aviz de însoțire a mărfii,20 și nu de către un tichet de cântar. Aceeași abordare se aplică și produselor vegetale transportate de la punctele de colectare la unitățile de recepție/depozitare ale unităților de procesare, însă acestea trebuie să fie însoțite de către un contract încheiat de către producător și

17 Publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, Nr. 794 din 31 octombrie 2014, și modificată în mai 2016 prin Legea 87/2016. 18 Conform prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 44/2008 , privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările și completările ulterioare. 19 Publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014. 20 Conform Legii nr. 108/2014 acești termeni au următorul înțeles: a) tichet de cântar: document emis de către instalațiile de cântărire din cadrul fermelor și/sau vehiculele pentru culturile recoltate; b) aviz de însoțire a mărfii: documentul ce însoțește produsele recoltate pe durata transportului, ce conține informații cu privire la locul de încărcare și descărcare.

13

procesator. Nerespectarea acestor prevederi se pedepsește cu o amendă cuprinsă între 10.000 lei și 50.000 lei, cu suspendarea a activității de până la 6 luni și confiscarea recoltei, sub rezerva contravenției.

Regulile de mai sus stabilesc regimul de reglementare, însă modul în care acestea funcționează în practică a fost investigat în prezenta EIR. Un grup de inspectori ANSVSA din 6 regiuni ale României au fost implicați în Grupul de Lucru (GL), atât pentru a discuta aspectele practice cu participanții din cadrul GL, cât și pentru a realiza munca de teren pe baza cercetării practicilor actuale. Aceștia au raportat faptul că sistemul de înregistrare a vânzărilor de către deținătorii de atestate de producători include de asemenea administratorii piețelor locale, și drept urmare există date disponibile cu privire la ce produse au fost introduse pe piață și de către care producători. Totuși, inspectorii au raportat de asemenea faptul că un număr variat și semnificativ de atestate de producător sunt utilizate de către intermediari, care, într-o măsură diferită, controlează piețele locale (în sensul abstract al termenului de „piață”, deși unele chiar sunt piețe în adevăratul sens al cuvântului). O parte dintre acești intermediari au și calitatea de producători, însă realizează o cantitate limitată de alimente comparativ cu cantitatea comercializată de către aceștia pe piață.

Regulile prevăzute mai sus nu impun obligația ca deținătorii de atestate de producător să fie înregistrați la ANSVSA. Introducerea pe piață a produselor micilor producători este reglementată în mod diferit.

ANSVSA nu impune înregistrarea micilor producători de produse de origine non-animală și nici realizarea de inspecții sau controale, în cazul în care aceștia comercializează „cantități mici”. Legislația în vigoare face referire la cantități mici precum cele rezultate dintr-o unitate de desfacere și sunt destinate comercializării către alte unități de desfacere ce vând produse consumatorului final. În ceea ce privește fructele și legumele, un prag de 1.000 kg/lună este considerat ca fiind o cantitate mică, conform Ordinului ANSVSA nr. 111/2008. Pentru alte produse, acele cantități mici nu sunt definite în mod corespunzător în legislația în vigoare.

2.2. Care este aspectul sau partea negativă care necesită o acțiune a Guvernului?

Multe ferme de semi-subzistență ce realizează produse alimentare de origine non-animală21 nu sunt înregistrate la ANSVSA. Din cauza numărului mare de producători incluși în această categorie, este dificil să se aplice funcțiile convenționale de inspecție. Problema este aceea că aceste activități pot reprezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor, în cazul în care riscurile cauzate de către aceste produse nu sunt administrate sau abordate în mod corespunzător.

Autoritățile române trebuie să asigure faptul că „produsele alimentare nu sunt dăunătoare pentru consumator atunci când acestea sunt gătite și/sau consumate conform utilizării preconizate”.22 Obligația generală se aplică de asemenea consumului de produse alimentare de la producătorii care, conform acordurilor de flexibilitate, nu fac obiectul controalelor întreprinse de către reglementator. Acest principiu respectă legislația UE privind siguranța alimentelor, și anume Regulamentul nr.

21 Spre deosebire de producția primară de produse alimentare de origine non-animală, Operatorii Economici din Sectorul Alimentar (OESA) implicați în toate etapele de producție și procesare a produselor de origine animală trebuie să fie înregistrați, autorizați și controlați de către ANSVSA. 22 Codex Alimentarius (1969), General Principles of Food Hygiene, CAC/RCP 1-1969.

14

178/2002 și Regulamentul 852/2004. Ambele regulamente stabilesc responsabilitatea principală a operatorilor economici în ceea ce privește siguranța alimentelor.23

Riscurile pentru sănătatea umană asociate cu consumul de produse de origine non-animală reprezintă o situație tipică de externalităţi, în cazul căreia reglementatorii trebuie să intervină. Bunăstarea consumatorilor intră în responsabilitatea reglementatorilor, care trebuie să garanteze în același timp cele mai bune standarde în domeniul producției și manipulării produselor alimentare, iar sectorul alimentar promovează crearea și extinderea unităților de producție mici.

În plus, consumatorii sunt în prezent mult mai conștienți de riscurile ce pot fi cauzate de către produsele alimentare în ceea ce privește sănătatea umană. În majoritatea țărilor europene, România nefiind o excepție, consumatorii sunt dispuși să achiziționeze produse locale și cu un număr redus de intermediari.24 Acest lucru conduce la creșterea cererii de produse alimentare sigure, indiferent de cine le-a produs sau manipulat.

În sensul prezentei analize EIR, următoarele concepte și ipoteze trebuie să fie luate în considerare în vederea fundamentării definiției problemei. Prezenta analiză se axează pe etapa de producție primară (a se vedea Caseta 3) și în special pe noțiunea de lanț alimentar scurt.

Caseta 3. Producția primară: concepte și etape

Producția primară face referire la anumite etape din cadrul lanțului alimentar până la și inclusiv, de exemplu recoltă, sacrificare, muls, pescuit.

Obiective. Producția primară trebuie să fi gestionată astfel încât să asigure faptul că produsele alimentare sunt sigure și adecvate pentru scopul intenționat. Acolo unde este cazul, aceasta va include:

evitarea utilizării zonelor unde mediul pune în pericol siguranța alimentelor;

controlul contaminanților, dăunătorilor și bolilor animalelor și plantelor, astfel încât acestea să nu constituie o amenințare la adresa siguranței alimentelor.

adoptarea practicilor și măsurilor care să asigure faptul că alimentele sunt produse în condiții corespunzătoare de igienă.

Fundament. Pentru a reduce probabilitatea introducerii unui pericol care poate afecta în mod advers siguranța alimentelor, sau caracterul adecvat pentru consum, în etapele ulterioare ale lanțului alimentar.

Producția surselor de alimente în condiții de igienă. În măsura posibilităților, producătorii ar trebui să implementeze măsuri pentru a:

• controla contaminarea aerului, solului, apei, furajelor, fertilizatorilor (inclusiv fertilizatorii naturali), pesticidelor, medicamentelor de uz veterinar sau oricărui alt agent utilizat în producția primară; • controla sănătatea plantelor și animalelor, astfel încât acestea să nu reprezinte un pericol pentru sănătatea umană prin consumul de alimente, și să nu afecteze în mod advers utilitatea produsului; și • proteja sursele de alimente de fecale și orice alt tip de contaminare.

O atenție sporită trebuie să fie acordată gestionării deșeurilor, și depozitării adecvate a substanțelor periculoase. Programele de la nivelul fermelor ce ating anumite obiective specifice privind siguranța alimentelor devin un element important al producției primare și ar trebui să fie încurajate.

23 Reg. 178/2002, Art. 17 (1) - Operatorii din sectorul produselor alimentare și operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale iau măsuri, în toate etapele producerii, prelucrării și distribuției din unitatea aflată sub controlul lor, astfel încât produsele alimentare sau hrana pentru animale să satisfacă cerințele legislației alimentare care sunt relevante pentru activitățile lor și verifică respectarea acestor cerințe. 24 De exemplu, 70% dintre consumatorii britanici doresc să achiziţioeneze produse alimentare locale, iar 72% dintre consumatorii francezi consideră acest aspect ca fiind important. Comisia Europeană (2013), Short Food Supply Chains and Local Food Systems in the EU. A State of Play of their Socio-Economic Characteristics, JRC Scientific and Policy Reports, Luxembourg, disponibil la: http://agrilife.jrc.ec.europa.eu/documents/SFSChainFinaleditedreport_000.pdf

15

Manipulare, depozitare și transport. Trebuie să fie implementate proceduri pentru a: • sorta alimentele și ingredientele alimentare pentru a separa materialele ce sunt vizibil inadecvate pentru consumul uman; • elimina și respinge materialele într-o manieră igienică; și • proteja alimentele și ingredientele alimentare de contaminarea cu dăunători, sau contaminanți chimici, fizici sau microbiologici sau alte substanțe ce nu sunt acceptate pe durata manipulării, depozitării și transportului.

Atenție trebuie să fie acordată prevenirii, în maniera practicabilă în mod rezonabil, deteriorării și alterării, prin intermediul măsurilor corespunzătoare ce pot include controlul temperaturii, umidității și/sau alte tipuri de controale.

Curățenia, întreținerea și igiena personalului la nivelul producției primare. Trebuie să fie implementate unități și proceduri adecvate pentru a asigura faptul că:

• orice activitate de curățare și întreținere necesară este realizată în mod eficient; și • este menținut un nivel adecvat de igienă personală.

Sursa: Codex Alimentarius (1969), General Principles of Food Hygiene, CAC/RCP 1-1969.

Un lanț alimentar scurt, conform Politicii Agricole Comune a UE, este definit ca fiind un „lanț alimentar ce implică un număr limitat de agenți economici, ce și-au luat angajamentul față de cooperare, dezvoltarea economică locală și relațiile geografice și sociale strânse dintre producători, procesatori și consumatori.”25 În România termenul a fost de asemenea integrat în legislația în vigoare. Conform Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare,26 lanțul scurt de aprovizionare este definit în cadrul Art. 2 (2). 18 în următoarea manieră: „lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori.” Anexa 2 furnizează o imagine de ansamblu cu privire la relația dintre producătorii și consumatorii din cadrul lanțurilor alimentare scurte, un element esențial pentru problema ce urmează să fie soluționată în prezenta EIR.

Există riscuri asociate diferitelor etape în care aceste produse ajung la consumatori: pre-recoltare, recoltare, manipulare, depozitare și transport, și introducere pe piață. Figura 2 prezintă cele mai des întâlnite activități ce au legătură cu alimentele de origine non-animală, care sunt totodată activitățile luate în considerare de către prezenta EIR.

25 Comisia Europeană (2015), Glosar Politica Agricolă Comună, Bruxelles, disponibil la: http://ec.europa.eu/agriculture/glossary/index_en.htm 26 Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările și completările ulterioare, conform Legii nr. 150/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 534 din 17 iulie 2016), pusă în aplicare începând cu data de 18 iulie 2016. MADR lucrează în momentul de față la normele de punere în aplicare a legii, care adoptă aceeași definiție a lanțului alimentar scurt.

16

Figura 2. Activitățile de producție comune aferente produselor de origine non-animală

Sursa: Adaptare după Jurnalul EFSA 2013;11(1):3025

În România, Ordonanța nr. 145/200727 prevede o listă de alimente de origine non-animală ce sunt monitorizate de către ANSVSA, inclusiv importuri. Anexa 3 furnizează o tipologie exhaustivă cu privire la toate produsele de origine non-animală corelată cu potențialul risc al acestora pentru sănătatea consumatorilor, pe baza opiniei științifice a EFSA. Această Anexă este inclusă în EIR cu scopul de a înțelegere mai bine patogenii asociați cu fiecare tip de produs, astfel încât să existe o clarificare în ceea ce privește tipurile de produse cu un risc mai ridicat pentru sănătatea umană, cel puțin din punct de vedere microbiologic. Totuși, prezenta EIR va viza exclusiv fructele și legumele, deoarece acestea au fost un motiv de îngrijorare pentru consumatori, cât și pentru că au un risc mai ridicat decât majoritatea produselor de origine non-animală.

Produsele de origine non-animală, în special fructele și legumele sunt consumate în diferite forme și reprezintă o componentă majoră a meselor, fiind adesea consumate crude. Acestea pot avea un impact semnificativ asupra sănătății publice, chiar și în cazul consumării unei cantități mici. Una dintre Opiniile Științifice a EFSA28 subliniază faptul că acest tip de produse alimentare pot fi purtătoare de E-Coli (a se vedea Caseta 4).

Caseta 4. Riscurile pentru sănătatea umană asociate consumului de produse de origine non-animală

O comparație a incidenței cazurilor umane asociate cu consumul de produse alimentare de origine non-animală și consumul de produse alimentare de origine animală a fost realizată pentru a furniza indicii cu privire la proporționalitatea acestor două grupe de produse alimentare. Concluzia acesteia a fost că datele referitoare la focarul raportat ca parte a Programelor UE pentru monitorizarea zoonozei este în momentul de față singura

27 Ordinul nr. 145 din 26 iunie 2007 privind aprobarea Normei pentru siguranța alimentelor care stabilește condițiile în care se derulează operațiunile de import-export și comerț intracomunitar de produse alimentare de origine non-animală supuse supravegherii și controlului pentru siguranța alimentelor. 28 EFSA (2013), „Scientific Opinion on the risk posed by pathogens in food of non-animal origin” în: Jurnalul EFSA 2013; 11(1):3025.

Creştere

Selectare cultivar

Selectare locaţie

Plantare

Irigare

Aplicare fetilizatori

Managementparaziţi/buruieni

Manipulare coronament

Rotaţie cultură

Recoltă

Recoltare manuală

Recoltare mecanică

Procesare primară

Salubrizare câmp

Fasonare câmp

Curăţare câmp

Etanşare câmp

Îndepărtare căldură câmp

Containere câmp

Depozitare şi transport

Transport la unitatea de procesare şi

ambalare

Răcire

17

opțiune pentru estimările comparative la nivel european. Au fost utilizate datele din perioada 2007-2011;

35% dintre cazurile de boli cauzate de produsele alimentare de origine non-animală au necesitat spitalizare;

46% dintre cazuri au avut drept rezultat decesul.

Produsele alimentare de origine non-animală includ o gamă largă de fructe, salate, semințe, nuci, cereale, ierburi aromatice, mirodenii, ciuperci și alge. Produsele de origine non-animală sunt adesea consumate în diferite forme:

gata de a fi consumate, atunci când componentele sunt crude sau foarte puțin procesate (de exemplu: proaspete sau pre-ambalate).

cele care sunt prelucrate termic sau prin intermediul altor tratamente de inactivare.

Produsele alimentare de origine non-animală reprezintă o componentă majoră a tuturor meselor consumate de către oameni.

Pericolele microbiene și sursele de contaminare ale siguranței alimentelor pot fluctua semnificativ în funcție de tipul de culturi agricole, sistemele și practicile de producție, și de la un caz la altul, chiar pentru aceeași cultură.

Focarul din anul 2011, cu aproximativ 3.800 de cazuri, 2.353 de spitalizări și 53 de decese ca urmare a E Coli și semințelor germinate subliniază potențialul ridicat de focare cu un nivel mare de morbiditate și mortalitate asociat produselor alimentare de origine non-animală. Acesta este un exemplu referitor la modul în care produsele alimentare de origine non-animală, chiar și în cazul consumării unei cantități mici, poate avea un impact semnificativ asupra sănătății publice.

În perioada 2008-2011 numărul de focare, cazuri, spitalizări și decese asociate alimentelor de origine non-animală a crescut.

Topul combinațiilor de alimente/patogeni a fost:

legume cu frunze verzi consumate crude sub formă de salate/Salmonella spp. și norovirus;

tuberculi și legume cu tulpini; roșii; pepeni; germeni/Salmonella spp.;

păstăi proaspete, legume sau cereale/Escherichia coli (E-Coli) patogenică.

Pericolele29 ce pot compromite siguranța alimentelor sunt considerate ca fiind de trei tipuri:

(i) microbiologice, ce includ orice bacterie, ciupercă sau protozoic ce poate cauza o afecțiune și ce se dezvoltă sau este transmisă prin alimente (de ex. Salmonella, Campylobacter, Listeria, și E-Coli),

(ii) chimice, care includ cantități excesive sau toxice de substanțe chimice sau metale grele, și

(iii) fizice, ce includ substanțe străine ce pot cauza o vătămare, afecțiune sau indispoziție în cazul în care sunt ingerate (de exemplu: sticlă, fragmente de metal, fragmente de plastic).

Existenta acestor pericole pentru sănătatea umană evidențiază complexitatea asigurării bunelor practici de igienă în rândul micilor producători. Reglementatorii utilizează evaluarea riscului și managementul riscului30 pentru a aborda pericolele și numărul de producători ce trebuie să fie

29 Pericol înțeles ca fiind un „agent biologic, chimic sau fizic dintr-un aliment sau furaj, sau o formă a acestuia, ce are potențialul de a cauza un efect advers asupra sănătății.” Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului și Consiliului European din data de 28 ianuarie 2002 ce stabilește principiile și cerințele generale privind legislația în domeniul alimentelor, înființarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și stabilește procedurile din domeniul siguranței alimentare, MO 31/8, 1.2.2002. Conceptul a fost adoptat de către ANSVSA și a fost utilizat în realizarea programelor de supraveghere și control. 30 Evaluarea riscului este un proces științific ce constă în patru etape: identificarea pericolului, caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii și caracterizarea riscului. Managementul riscului reprezintă procesul, diferit de

18

inspectați într-o manieră mai eficientă. În ceea ce privește producătorii, aceștia trebuie să înțeleagă diferitele riscuri și trebuie să dețină sistemele necesare pentru a asigura bunele practici de igienă pe durata producției primare.

2.2.1. Definirea problemei și arborele problemei

Riscul pentru sănătatea umană asociat practicilor agricole ale micilor producători de fructe și legume ce activează în domeniul producției primare și a celor implicați în lanțul de aprovizionare scurt reprezintă principala problemă abordată de către EIR. Acele riscuri sunt o potențială amenințare pentru consumatori, iar această externalitate trebuie să fie abordată de către reglementator.

Problema abordează riscul pentru sănătatea umană cauzat de consumul de alimente de origine non-animală produse de către exploatațiile agricole ce nu sunt înregistrate la ANSVSA și care sunt, drept urmare, în afara domeniului mecanismelor de punere în aplicare a siguranței alimentare.

Majoritatea cerealelor au un risc scăzut de a fi procesate în alte produse înainte de a fi consumate, ca de exemplu sub formă de produse de patiserie, însă fructele și legumele, pot reprezenta un risc mai mare deoarece acestea sunt adesea consumate crude. Acestea pot fi contaminate direct de la sursă, ca urmare a practicilor agricole defectuoase precum utilizarea necorespunzătoare a componentelor introduse (pericol microbiologic sau chimic), sau pot fi contaminate ca urmare a administrării sau stocării defectuoase (pericol microbiologic, chimic sau fizic).

Arborele problemei de mai jos contribuie la vizualizarea cauzelor și efectelor create de această situație.

Figura 3. Arborele problemei

Sursa: Elaborare proprie

evaluarea riscului, de evaluarea alternativelor de politică în consultare cu alte părți interesate, luând în considerare evaluarea riscului și alți factori legitimi, și, dacă este cazul, selectarea opțiunilor adecvate de prevenție și control. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 Ibid.

19

2.3. Magnitudinea problemei

În cadrul acestei EIR, există diferite elemente a căror magnitudine trebuie să fie corect determinată, sau trebuie să fie identificate cel puțin inconsecvențele cu care se confruntă magnitudinea problemei. Lipsa datelor fiabile, în special a datelor specifice României, reprezintă o provocare cheie pentru exercițiu. În plus, lipsa definițiilor unitare la nivelul UE, și a celor agreate la nivelul României, face dificilă înțelegerea magnitudinii. Totuși, informațiile colectate prin intermediul diferitelor surse au fost utile pentru a compensa parțial acest dezechilibru. Ipotezele au fost construite pe baza informațiilor și datelor disponibile.

Sursele de date din România referitoare la producătorii de semi-subzistență sunt răspândite în diferite locații la nivelul administrației publice, iar definițiile legale și cantitățile nu sunt clar exprimate în anumite situații și nu sunt convenite de către diferitele instituțiile implicate în acest domeniu. Acest lucru face ca formatul intervențiilor publice și de reglementare pentru acest grup țintă să fie dificil de realizat, deoarece există puține dovezi cu privire la cine anume sunt acești producători și care sunt riscurile.

Informațiile cu privire la pericole și riscuri nu sunt întotdeauna sistematizate, iar acest lucru reprezintă drept urmare un decalaj ce poate crește nivelul de preocupare al consumatorului. De exemplu, la nivelul ANSVSA, mecanismul de colectare de date cu privire la riscurile din acest domeniu este reprezentat de către raportarea incidentelor de toxiinfecție alimentară prin intermediul RASFF31. Acest lucru creează un vid important ce trebuie să fie abordat de către o intervenție viitoare, pentru a putea identifica în mod clar de unde apar riscurile, modul în care acestea evoluează în România și modul în care ar trebui să fie administrate.

2.3.1. Magnitudinea riscului asupra sănătății umane

Un element inițial ce trebuie să fie luat în considerare este magnitudinea riscului asupra sănătății umane în cazul bolilor transmise prin alimente, precum fructele și legumele. De la apariția focarului de E-Coli, CE a început să întreprindă măsuri proactive pentru a preveni riscurile la nivelul UE. Potențialele riscuri apar pe două nivele:

1) La nivelul producției primare, atunci când practicile defectuoase pot avea drept rezultat un alt focar sever al unei afecțiuni, ce poate conduce la decese și la boli răspândite la un nivel foarte mare în rândul consumatorilor;

2) Introducerea produselor pe piață, inclusiv prin intermediari, poate conduce la un risc suplimentar, chiar dacă produsele alimentare sunt sigure. Metodele utilizate în cadrul proceselor de depozitare, manipulare și transport alimente pot conduce la deteriorarea acestora.

CE a remarcat o creștere a numărului de incidente și de patogeni detectați în produsele alimentare de origine non-animală din SM, și drept urmare, în anul 2013 a organizat o serie de misiuni de audit în Ungaria, Germania, Polonia, Cipru și România (a se vedea Caseta 5) ce au vizat producția primară. Concluziile acestor misiuni au evidențiat faptul că, la nivelul UE nu există o abordare unitară în ceea ce privește sistemele de control aferente producției primare de alimente de origine non-animală. Foarte multe dintre SM nu au implementat sisteme de control oficial pentru activitatea de pre-recoltă și recoltă.

31 RASFF – Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje (Rapid Alert System for Food and Feed).

20

Caseta 5. Misiunea de audit a CE în România

CE (DG-SANTE) a avut o Misiune de Audit în România în perioada 26.01 – 05.02.2016 pentru a evalua sistemele de control oficial în domeniul igienei producției primare de produse alimentare de origine non-alimentară, cu o orientare specifică către germeni. Misiunea nu a vizat în mod specific producătorii mici. O parte dintre constatări au evidențiat faptul că:

Există un sistem de control oficial al producției primare de produse de origine non-animală pentru a asigura prevenirea contaminării microbiologice. În ceea ce privește producătorii de fructe și legume, aceste sistem a fost implementat abia recent. Sistemul nu abordează suficient riscul de contaminare microbiologică, identificat de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară.

Eficacitatea sistemului de control oficial poate fi îmbunătățită dacă sunt luate în considerare informațiile aferente riscurilor specifice asociate de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară contaminării microbiologice asociate producției primare de astfel de alimente.

Sursa: Comisia Europeană (2016), Proiect de Raport al Misiunii de Audit întreprinse în România în perioada 26 ianuarie - 5 februarie 2016, pentru evaluarea sistemului de control oficial al siguranței microbiene a producției primare de alimente de origine non-animală, DG(SANTE) 2016-8725 – MR, Bruxelles.

Luând în considerare toate aceste aspecte, CE a constituit mai multe Grupuri de Lucru și a organizat o serie de întâlniri tehnice pentru a crește nivelul de conștientizare al SM cu privire la nevoia de a realiza controale oficiale în conformitate cu Regulamentul 852/200432 în etapa de pre-recoltare și recoltare a produselor de origine non-animală și pentru a evidenția nevoia de a fi realizate în conformitate cu riscurile diferitelor categorii de produse alimentare de origine non-animală.

La nivelul UE, SM raportează numărul de focare microbiologice, numărul de cazuri și incidența.33 Anexa 4 include date cu privire la cazurile și focarele cauzate de produse de origine animală și non-animală din 2014, în funcție de Statele Membre, și în România pentru perioada 2005-2014. Datele evidențiază faptul că, deși rata generală a incidenței microbiologice a scăzut în România, pericolele persistă la nivelul regiunii și drept urmare există posibilitatea să fie necesară o intervenție. La nivelul UE, situația (prezentată în Anexa 3) rezumată în opinia EFSA34 plasează pe primele 3 poziții, conform numărului de incidente alimentare: ierburile aromatice și mirodeniile (405 notificări), fructele și legumele (293 de notificări), nucile și fructele din arborii cu coajă lemnoasă (169 de notificări). Cele mai des întâlnite pericole ce au legătură cu categoriile de produse alimentare de origine non-animală mai sus menționate, E. Coli, Bacil, Clostridium și Norovirus. Anexa 5 prezintă topul celor cinci combinații de alimente/patogeni identificate de către EFSA pentru produsele de origine non-animală la nivelul UE, care ar putea reprezenta referința principală pentru a stabili o abordare bazată pe risc a acestui aspect.

32 Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului și Consiliului European din data de 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare, MO L 139/1, 30.4.2004. 33 La nivelul UE, există o specificație tehnică pentru raportarea armonizată a focarelor alimentare către Uniunea Europeană. Directiva 2003/99/CE stabilește sistemul de monitorizare și raportare a informațiilor referitoare la zoonoze, care impune o obligație Statelor Membre de a colecta datele relevante, și acolo unde este cazul comparabile, cu privire la zoonoze, agenții zoonotici, rezistența anti-microbiană și focarele de origine alimentară. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) are misiunea de a examina datele colectate și de elabora Rezumatul Raportului Comunitar. EFSA (2011), „Specificații tehnice actualizate pentru raportarea armonizată a focarelor de origine alimentară, prin intermediul sistemului de raportare al Uniunii Europene, în conformitate cu Directiva 2003/99/CE” în: Jurnalul EFSA 2013; 9(4):2101. 34 EFSA (2013), „Opinie științifică privind riscul cauzat de către patogenii din produsele alimentare de origine non-animală” în: Jurnalul EFSA 2013; 11(1):3025.

21

Tabelul 1. Date specifice României pentru fructe și legume, conform RASFF

Clasificare Data cazului Statul care

notifică Subiect

Decizie-acțiune luată în funcție pe risc

Alertă 22/10/2013 Italia Virusul Hepatitei A în fructele de pădure congelate mixte procesate în Italia, cu materii prime din Polonia, Serbia, Chile, Suedia, Bosnia Herțegovina și România.

Sever - retragere de pe piață

Alertă 10/10/2013 Italia Virusul Hepatitei A (prezență / g) în mure congelate din România

Sever - retragere de pe piață

Alertă 07/10/2013 Italia Virusul Hepatitei A în fructele de pădure congelate mixte procesate în Italia, cu materii prime din Polonia, Serbia, Chile, Bosnia Herțegovina, Belarus, România și Estonia.

Sever - retragere de la consumatori

Activități de informare

26/07/2013 Italia Substanță neautorizată de propargit (0,075 mg/kg - ppm) în fructele de pădure înghețate mixte din Italia, cu materii prime din Polonia, România și Serbia.

Nu este sever - retragere de pe piață

Alertă 30/05/2013 Italia Virusul Hepatitei A (prezent) în fructele de pădure congelate mixte din Italia, cu materii prime din România, Polonia și Bulgaria.

Sever - retragere de pe piață

Informații pentru monitorizare ulterioară

23/01/2012 Italia Ciuperci uscate (Boletus edulis) din România, ambalate în Italia, infestate cu larve și insecte

Indecis - retragere de pe piață

Sursa: Portalul RASFF, https://webgate.ec.europa.eu/rasff-window/portal/?event=searchResultList

Cifrele de mai sus, preluate din sistemul RASFF internațional, evidențiază foarte puține instanțe de fructe și legume periculoase având drept țară de proveniență România. Doar în cel de-al doilea caz pericolele pot fi atribuite în mod clar doar României. Totuși, cifrele RASFF acoperă circulația transfrontalieră a produselor alimentare și nu reflectă incidentele naționale de toxiinfecție alimentară. România deține evidențe destul de bune în ceea ce privește toxiinfecțiile alimentare comparativ cu alte economii dezvoltate, reușind să evite focarele de BSE35, spre deosebire de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord36, sau cazurile extinse de toxiinfecție alimentară. Totuși, așa cum este cazul în toate țările, afecțiunile având cauze alimentare vor fi endemice în societate, cu un număr mare de zile lucrătoare pierdute din cauza problemelor gastrice acute ce au o durată de aproximativ de 24 de ore și nu sunt niciodată raportate. Pentru prezenta EIR pericolele sunt relevante în următoarele situații:

Producția primară de produse de origine non-animală realizată de către exploatațiile agricole de semi-subzistență/persoanele fizice, producătorii agricoli neînregistrați. Aceștia nu sunt obligați să se înregistreze la ANSVSA, drept urmare nu fac obiectul acelorași controale ca și producătorii de alimente de origine animală. Estimarea numărului unor astfel de producători este prezentată în următoarea secțiune.

Introducerea pe piață a produselor de origine non-animală realizate de către exploatațiile agricole de semi-subzistență, producătorii agricole neînregistrați. Acolo unde produsele sunt comercializate și consumate la nivel local, ideal într-un „lanț alimentar direct”, există un risc

35 Encefalopatie spongiformă bovină. 36 http://www.oie.int/animal-health-in-the-world/official-disease-status/bse/lossreinstatement-of-status/

22

foarte scăzut sau inexistent în etapa de introducere pe piață. Rămâne un risc inerent legat de produs, însă procesul de achiziționare bunuri de la o piață din apropiere/piață locală și comercializarea directă a acestora nu va cauza cel mai probabil deteriorare suplimentară. Totuși, riscul poate apărea în cazul în care produsele sunt comercializate în piețe situate la distanță față de locul unde sunt produse, sau atunci când acestea intră într-un lanț alimentar mai lung, în special prin utilizarea intermediarilor. Aceștia din urmă nu au obligația de a se înregistra în calitate de ODA la ANSVSA (decât dacă se înregistrează pentru activitatea de transport/depozitare alimente) și drept urmare își pot desfășura activitatea în afara domeniului de aplicare al cadrului de reglementare actual. Conform datelor colectate de către inspectorii ANSVSA, intermediarii colectează, depozitează, transportă și comercializează de obicei cantități mari de produse. Standardele de igienă ale operațiunilor acestora pot fi inadecvate, situație în care produsele sigure pot deveni periculoase. Aceștia împiedică de obicei orice încercare de trasabilitate la sursă.

Comerțul electronic. Cercetările realizate în cadrul acestei EIR (a se vedea Anexa 6 pentru o descriere completă a analizei) au încercat să determine magnitudinea acestei activități de comercializare și au realizat chiar o estimare a nivelurilor de conformare a produselor puse la vânzare. Comercianții au obligația să fie înregistrați, însă respectiva obligație nu este pusă în aplicare. Eșantionul total a fost de 1.285 de anunțuri, care reprezintă aproximativ 10% din numărul total de produse alimentare (de origine non-animală și animală) promovate pe durata unei săptămâni. O parte dintre rezultatele studiului sunt prezentate în cele ce urmează:

- Din numărul total de produse promovate, 594 dintre anunțuri făceau referire la produse alimentare de origine non-animală;

- Din numărul total de anunțuri pentru produse de origine non-animală, 440 (74%) de cazuri indică nerespectarea reglementărilor în domeniul siguranței alimentelor;

- Din numărul total de produse alimentare de origine non-animală, foarte multe dintre acestea au fost procesate și transformate în gem sau alte produse, incluzându-le în categoria cu risc ridicat;

- Este puțin probabil ca o evaluare detaliată să evidențieze faptul că acesta este un risc semnificativ pentru o țară având o populație de 19 milioane de consumatori domestici. O evaluare poate fi de asemenea realizată cu privire la probabilitatea dezvoltării pieței în următorii câțiva ani.

AirBnB. Acesta reprezintă un element suplimentar față de sectorul de ospitalitate care este deja reglementat, inclusiv prin reglementarea ODA-urilor, în cazul în care aceștia asigură masa. Nu toți utilizatorii AirBnB sunt înregistrați ca furnizând servicii de cazare sau masă. Alimentele furnizate de către aceștia pot proveni din lanțul alimentar principal, însă pot proveni de asemenea din producția proprie a gazdei. O evaluare rapidă a fost realizată pentru a identifica dimensiunea componentei AirBnB în cadrul problemei. Unitățile de cazare evaluate au fost selectate din diferite localități ale României (Transilvania, Maramureș, Muntenia și Banat). Principalele rezultate indică faptul că:

- majoritatea apartamentelor/caselor deținute în proprietate privată sunt situate în orașe, ca de exemplu în București. Nici unul dintre apartamente nu sunt promovate ca asigurând masa;

- unitățile de cazare ce asigură și masa sunt înregistrate ca unități turistice și (conform imaginilor) dețin facilitățile/echipamentele corespunzătoare;

23

- în zonele rurale, numărul de unități de cazare promovate ce asigură și masa, nu este unul semnificativ: din cele 50 de unități evaluate, doar 6 dintre acestea aveau specificat că asigură masa;

- majoritatea unităților de cazare promovate dețineau statutul de pensiune, ca de exemplu unități turistice.

Comerțul neautorizat. O altă modalitate de comercializare, ce ar putea reprezenta un risc, este vânzarea directă de alimente neprocesate pe marginea drumurilor naționale și județene. Deși acesta nu este un fenomen foarte răspândit, acesta există și poate reprezenta o altă sursă de risc. Se poate realiza o estimare a acestui risc alimentar, însă nu este clar cât de corectă ar fi.

Se poate concluziona faptul că există un nivel de risc pentru public ce rezultă din consumul de alimente de origine non-animală realizate de către producătorii care nu sunt înregistrați la ANSVSA. Acest risc este unul suplimentar față de riscul rezidual pentru toți consumatorii, chiar și atunci când au fost realizate controale oficiale în fiecare etapă a lanțului alimentar, din cauza faptului că acești producători nu sunt supravegheați în etapa de producție primară și totodată din cauza riscului suplimentar de deteriorare cauzat de către intermediari în ceea ce privește manipularea alimentelor acestor producători în momentul introducerii pe piață. Magnitudinea riscului suplimentar va fi explorată în secțiunea următoare.

Nivelul de risc cauzat de vânzarea de produse alimentare de origine non-animală prin intermediul portalurilor online este foarte mic la nivel național, deoarece produsele sunt comercializate în cantități foarte mici. Produsele proaspete sunt mai puțin adecvate pentru vânzarea online comparativ cu produsele procesate, precum gemul, iar analiza realizată evidențiază un procent foarte mic din comerțul general, iar studiul de caz se axează pe fructe și legume proaspete.

Nivelul de risc provenit de la gazdele AirBnB ce asigură masa clienților din producția proprie este unul neglijabil. Nu există dovezi semnificative conform cărora AirBnB este operat de către micii producători agricoli din afara industriei turistice reglementate.

2.3.2. Magnitudinea cantității de alimente de origine non-animală produsă de producători mici

Pentru a putea evalua nivelul de risc suplimentar pentru consumatorii români, ca urmare a consumului de alimente de origine non-animală de la producătorii neînregistrați, trebuie să fie evaluată cantitatea de produse. În mod specific, aceasta depinde de cantitatea de alimente care au un risc ridicat, deoarece alimentele cu risc scăzut nu vor reprezenta un risc suplimentar semnificativ. Drept urmare, este necesară evaluarea cantității de alimente ce fac parte din următoarele categorii și ce provin de la producătorii neînregistrați:

1. Legume cu frunze verzi: varză, țelină, spanac, anghinare, creson, rucola, salată, năsturel; 2. Legume bulboase și cu tulpini: sparanghel, țelină rădăcină, țelină, usturoi, gulie, ceapă, ceapă

eşalotă, ceapă verde; 3. Roșii; 4. Pepeni: pepene galben, pepene roșu, 5. Păstăi proaspete, legume și cereale: fasole, năut, fasole verde, fasole roșie, linte, fasole

mung, bame, mazăre dulce, porumb dulce, boabe de soia; 6. Semințe germinate37; 7. Mirodenii și ierburi aromatice uscate: chili, chimen, curry, nucșoară, piper;

37 Conform ANSVSA și MADR, în România există doar patru producători de semințe germinate;

24

8. Zmeură; 9. Morcovi; și 10. Nuci și produse derivate.

Acestea sunt alimentele de origine non-animală, iar EFSA susține faptul că acestea au riscul cel mai mare, așa cum poate fi observat în Anexa 5. Aceste alimente sunt produse și de către marii producători, dar preocupările în acest sens sunt doar în ceea ce privește producătorii destul de mici care nu au obligația să se înregistreze la ANSVSA. Acest lucru necesită definirea și identificarea „micilor producători”.

O primă problemă în România este definiția utilizată pentru „micii producători”, care nu este consecventă în cadrul legal actual. De exemplu, Legea nr. 312/2009 privind producția și utilizarea de legume include reguli cu privire la comercializarea legumelor, pepenilor și ciupercilor în piețele tradiționale, târgurile sau piețele organizate pentru ocazii speciale. Producătorii mici și persoanele fizice nu trebuie să respecte regulile privind clasificarea produselor pe care le vând, fiind scutiți de cerința de a emite bon fiscal pentru comercializarea acestora. Totuși termenul de „mic producător” nu este definit în respectiva lege.

Activitățile economice ale fermierilor persoane fizice sunt de asemenea reglementate de către Legea nr. 145/2009 privind stabilirea măsurilor de reglementare a pieței de produse agricole. Legea nr. 145/2014 definește indirect „micii producători” ca fiind persoanele fizice care realizează produse agricole în cadrul propriei ferme pentru vânzarea acestora către public (și anume în afara nevoilor de consum propriu). Cantitățile comercializate de către micii producători trebuie să rămână sub anumite praguri prevăzute de către Codul Fiscal.38

Acest lucru necesită discuții inițiale cu privire la modalitatea de măsurare și clasificare a producătorilor sau fermelor, aspect ce a fost dezbătut în ultimii ani la nivel european (a se vedea Caseta 6). Acesta este relevant în măsura în care ANSVSA are nevoie, pe termen mediu și lung, să înțeleagă mai bine care dintre producători prezintă riscuri mai mari pentru sănătatea umană în cadrul lanțului alimentar scurt de fructe și legume. Orice potențială acțiune orientată către acestea necesită un nivel de înțelegere și identificare a producătorilor primari de produse crude de origine non-animală, ce comercializează producția suplimentară (suplimentară față de nevoile de consum propriu), acolo unde sunt localizați și modul în care sunt distribuiți în România.

Caseta 6. Ce este o fermă de semi-subzistență (FSS)?

Nu există o definiție universal valabilă și utilizată în mod constant în ceea ce privește fermele de semi-subzistență sau fermele mici. Fermele pot fi clasificate într-un interval cuprins între 0 și 100%, conform participării în piață a acestora. La un capăt se regăsesc fermierii care utilizează întreaga producție pentru consumul propriu (fermieri de subzistență). La celălalt capăt, foarte mulți fermieri își vând producția și achiziționează toate produsele alimentare necesare pentru nevoile alimentare ale acestora (producție integral comercializată). Fermele de semi-subzistență (FSS-uri) sunt cele care comercializează o parte din producție, dar care păstrează o proporție semnificativă pentru propriile nevoi alimentare, aspect acceptat de asemenea și de către legislația UE.39

Definirea și cuantificarea fermelor mici reprezintă un aspect complex, deoarece dimensiunea poate fi

38 OCDE (2016), OECD Competition Assessment Reviews: Romania, OECD Publishing, Paris, p. 251, disponibil la: http://dx.doi.org/10.1787/9789264257450-en 39 Acest aspect este conform cu definiția CE, Articolul 34 (1) din Regulamentul Consiliului privind Sprijinul pentru Dezvoltarea Rurală prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005) unde FSS-urile sunt definite ca fiind „exploatații agricole ce produc în principal pentru propriul consum și comercializează o partea din producția acestora.”

25

măsurată în unități fizice (hectare, șeptel sau unități de forță de muncă), sau din punct de vedere economic care la nivelul UE a fost exprimat în Unități de Dimensiune Europeană (UDE) până în 2007, iar în momentul de față este exprimat în Producție Standard (PS).40

Pentru FSS-uri, exploatații agricole cu 0,5-2,0 hectare de teren cultivat acesta ar putea reprezentă un indicator orientativ bun. La nivel european există un consens general cu privire la faptul că fermele sunt cele care operează o suprafață agricolă de 5 hectare sau mai puțin. Fermele având o producție standard mai mică de 8.000 € sunt clasificate ca fiind mici, însă fermele cele mai mici având producția standard mai mică de 2.000 € sunt de asemenea clasificate ca fiind FSS-uri.

Sursa: Parlamentul European (2013), Semi-subsistence Farming – Value and Directions of Development (Agricultura de semi-subzistență – Valori și direcții de dezvoltare), Bruxelles

Conform legislației române,41 fermele de semi-subzistență sunt definite ca fiind exploatații agricole având o dimensiune economică cuprinsă între 2.000 și 7.999 PS. Acestea nu trebuie să fie confundate cu fermele mici ale căror dimensiune economică variază între 8.000 și 11.999 PS.

Institutul Național de Statistică (INS) și MADR realizează un Studiu privind Structura Fermelor42 la fiecare 3 ani. Acest studiu face parte din efortul european ce are loc în aceeași perioadă în toate SM.43 Ultimul pentru care sunt disponibile date a fost realizat în anul 2013. Acest studiu clasifică exploatațiile agricole în funcție de Suprafața Agricolă Utilizată (SAU), în 12 intervale.44 Informațiile prezentate în Figura 4 evidențiază faptul că în 2013 existau aproximativ 3,6 milioane de exploatații agricole având o suprafața agricolă utilizată de peste 13 milioane de hectare, ce reprezintă o suprafață medie de 3,66 hectare/fermă, una dintre cele mai mici medii la nivelul UE. În plus, aproximativ 2,6 milioane de ferme dețin suprafețe agricole de până la 2 hectare.

Figura 4. Structura exploatațiilor agricole în funcție de Suprafața Agricolă Utilizată (SAU)

Sursa: Calcule proprii realizate pe baza Studiului Structurii Fermei 201345

40 Producția standard a unui produs agricol (cultură sau șeptel), abreviată PS, reprezintă valoarea monetară medie a producției agricole standard la prețul la poarta fermei, în euro per hectar sau per cap de animal. 41 Legea nr. 37/ 2015 privind clasificarea fermelor și exploatațiilor agricole. 42 http://www.insse.ro/cms/ro/content/ancheta-structural%C4%83-%C3%AEn-agricultur%C4%83-2013 43 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Farm_structure_survey_2013_-_main_results 44 Clasele de suprafețe agricole utilizate (ha): sub 0,1; 0,1-0,3; 0,3-0,5; 0,5-1; 1-2; 2-5; 5-10; 10-20; 20-30; 30-50; 50-100; 100 și peste. 45 Din tabelul http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Asa%202013/vol%201/Tab4-s-ASA2013-bil.xls.

0.00

1,000,000.00

2,000,000.00

3,000,000.00

4,000,000.00

5,000,000.00

6,000,000.00

7,000,000.00

0

100,000

200,000

300,000

400,000

500,000

600,000

700,000

800,000

Number of agricultural holdings Utilised agricultural area (ha)Numărul de exploatații agricole Suprafața agricolă utilizată (ha)

Sub

0,1

0,1

– 0

,3

0,3

– 0

,5

0,5

– 1

1 –

2

2 –

5

5 –

10

10

– 2

0

20

– 3

0

30

– 5

0

50

– 1

00

Pes

te 1

00

26

Pentru a identifica potențialul obiectiv al unei opțiuni de politică ce vizează creșterea siguranței alimentare a producției primare de fructe și legume a FSS-urilor, au fost urmați pașii metodologici prezentați mai jos.

Identificarea alimentelor țintă de origine non-animală

Una dintre opiniile științifice emise de către EFSA46 clasifică combinațiile cele mai riscante de alimente-patogeni. Următoarele alimente de origine non-animală (AONA47) sunt menționate în opinie:

1. Cereale 2. Legume cu frunze verzi 3. Legume cu frunze verzi amestecate cu alte AONA proaspete 4. Legume 5. Păstăi proaspete 6. Legume cu bulbi și tulpini 7. Morcovi 8. Roșii 9. Semințe germinate 10. Ierburi aromatice proaspete 11. Mirodenii și ierburi aromatice uscate 12. Pepeni 13. Zmeură 14. Nuci și produse derivate

Identificarea fermelor de subzistență ce produc fructe și legume

În primul rând, am selectat fermele cu produse non-animale pentru care coeficienții de producție standard în funcție de cultură48 sunt disponibili în Analiza Fermei (Farm Survey). Din întreaga listă au fost selectate culturile ce includ aspectele identificate în opinia științifică anterior menționată emisă de către EFSA.

Apoi, utilizând coeficienții UDE menționați mai sus și definiția FSS-urilor49, au fost derivate pragurile minime și maxime de suprafețe pentru FSS-uri (în hectare) pentru fiecare dintre tipurile de culturi anterior identificate. Pragurile de dimensiune economică inferioare și superioare ale unei FSS, măsurate în funcție de UDE (2.000 de euro și 7.999 de euro) au fost împărțite la coeficienții UDE în funcție de cultură. Coeficienții UDE pentru o anumită categorie de cultură au fost estimați ca fiind de asemenea aplicabili sub-categoriilor unei anumite culturi, acolo unde coeficienții nu au fost disponibili.

46 Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)-Panelul EFSA privind Pericolele Microbiologice (BIOHAZ)(2013), „Opinia Științifică privind riscul cauzat de către patogenii din produsele de origine non-animală. Partea 1 (analiza datelor privind focarul și clasificarea riscului alimentelor/combinațiilor de patogeni)” din: Jurnalul EFSA 2013; 11(1):3025. 47 Pentru o clasificare detaliată a alimentelor de origine non-animală vă rugăm să consultați Anexa 7. 48 Coeficienții de Producție Standard 2010, pentru evaluarea dimensiunii economice a exploatațiilor agricole, în funcție de cultură, utilizați de către MADR pentru Planul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020; disponibil la http://www.madr.ro/reteaua-de-informatii-contabile-agricole-rica/coeficienti-calcul-ude-si-tipologie-agricola.html. 49 Așa cum rezultă din Legea nr. 37/ 2015 privind clasificarea fermelor și exploatațiilor agricole.

27

În plus, pentru fiecare categorie și sub-categorie de cultură și pentru fiecare dintre cele 12 clase de dimensiune SAU menționate au fost enumerate exploatațiile agricole corespunzătoare, disponibile în cel mai recent Studiu privind Structura Fermei (2013)50.

Nu în ultimul rând, au fost selectate clasele de dimensiune SAU maxime și minime (intervale), ce conțin suprafața minimă și maximă pentru a unei FSS, în funcție de categoriile și subcategoriile de culturi. Au fost selectate și clasele SAU intermediare. Pentru fiecare categorie și sub-categorie de cultură, numărul de exploatații agricole a fost rezumat la nivelul claselor de dimensiune SAU identificate, pentru a obține numărul total de FSS-uri în funcție de categorie și sub-categorie de cultură.

Rezultatele sintetice sunt prezentate și discutate mai jos, iar informațiile complete sunt prezentate în Anexa 8.

Figura 5. Numărul de FSS-uri în funcție de cultură și clasa de dimensiune SAU

Cultură Clasa de dimensiune

< 0,1 [0,1 - 0,3) [0,3 - 0,5) [0,5 - 1) [1 - 2) [2 - 5) [5 - 10)

Mazăre, fasole boabe și lupin dulce 1.153 8.666 5.388 9.689 13.696 19.327 6.873

Leguminoase, altele decât mazăre, fasole boabe și lupin dulce

0 115 46 92 93 200 131

Plante aromatice, medicinale și culinare 0 31 2 54 2 66 22

Legume proaspete, pepeni, căpșuni - în câmp

6.389 20.296 13.546 23.175 33.455 48.895 16.640

Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în aer liber, în grădină

488 5.524 3.947 4.407 5.565 8.050 2.472

Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în spații protejate

862 2.507 1.351 2.878 3.988 5.406 1.381

Grădini de zarzavaturi 328.563 418.777 195.656 316.431 385.039 428.181 118.856

Specii de fructe din zone cu climă temperată

7.295 36.637 30.617 57.227 88.622 114.493 41.278

Specii de fructe de pădure 50 244 194 258 221 270 185

Plantații de fructe și fructe de pădure - nuci

146 636 356 607 900 1.679 1.023

Podgorii - struguri de masă 728 2.132 1.492 2.519 3.184 3.561 808

Ciuperci (per 100m; 4 culturi/an) n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a.

Numărul total de FSS-uri 862 447.104 213.149 404.017 516.986 139.330 8.049

Numărul total de FSS-uri, excluzând grădinile de zarzavaturi

862 28.327 17.493 87.586 131.947 139.330 8.049

Cultură Clasa de dimensiune SAU (ha)

[10 - 20) [20 - 30) [30 - 50) [50 - 100) >=100 Numărul total de FSS-uri

Mazăre, fasole boabe și lupin dulce 2.167 468 435 328 983 28.538

Leguminoase, altele decât mazăre, fasole boabe și lupin dulce

40 6 2 5 36 171

Plante aromatice, medicinale și culinare 10 13 9 14 106 32

Legume proaspete, pepeni și căpșuni - în câmp

4.303 851 581 374 607 90.472

Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în aer liber, în grădină

652 164 100 77 56 19.443

Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în spații protejate

337 87 60 28 38 3.369

50 Institutul Național de Statistică (INS). Studiu privind Structura Fermei 2013 Date generale la nivel național, Tabelul 7 Exploatații agricole și suprafețe cultivate, în funcție de dimensiunea de clasă a zonei agricole utilizate în funcție de categoria de utilizare a suprafeței agricole; disponibil la http://www.insse.ro/cms/ro/content/ancheta-structural%C4%83-%C3%AEn-agricultur%C4%83-2013-date-generale-la-nivel-na%C5%A3ional.

28

Grădini de zarzavaturi 29.829 5.757 4.276 2.642 1.356 1.315.903

Specii de fructe din zone cu climă temperată

10.303 1.600 1.412 825 1.137 260.342

Specii de fructe de pădure 50 16 19 5 23 749

Plantații de fructe și fructe de pădure - nuci

347 44 56 43 62 3.602

Podgorii - struguri de masă 267 56 67 30 57 9.264

Ciuperci (per 100m; 4 culturi/an) n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. -

Numărul total de FSS-uri 2.217 - - - - 1.731.714

Numărul total de FSS-uri, excluzând grădinile de zarzavaturi

2.217 - - - - 415.811

Sursa: compilația autorilor pe baza datelor MADR și INS

Numărul total de FSS-uri ce produc fructe și legume ce pot fi dăunătoare pentru sănătatea umană este de 1,7 milioane. Valoarea ar trebui să fie interpretată cu grijă, deoarece există un anumit grad de supraestimare ce nu a putut fi evitat din punct de vedere metodologic, din următoarele motive:

definiția fermelor de semi-subzistență din punct de vedere al valorilor PS este convențională și există posibilitatea ca aceasta să nu reflecte comportamentul real al exploatațiilor agricole identificate;

coeficienții PS aplicabili categoriilor de culturi au fost extrapolați la sub-categoriile de culturi; anumite sub-categorii de culturii pot fi mai valoroase din punct de vedere economic decât altele din aceeași categorie.

suprafața minimă și maximă a unei FSS este de obicei inclusă în intervale (clase) diferite de SAU, iar numărul total de exploatații pentru respectivele clase a fost luat în considerare;

de departe, cel mai mare număr de FSS-uri în rândul categoriilor de culturi este reprezentant de „grădinile de zarzavaturi”, și anume 1,3 milioane; includerea grădinilor de zarzavaturilor în potențialele culturi țintă este justificată de către un comportament similar asumat de către FSS-urile care product „legume proaspete, pepeni, căpșuni - exterior - culturi de zarzavaturi”.

Dacă grădini de zarzavaturi sunt excluse, numărul total de FSS-uri este de 0,4 milioane.

Categoria „semințe și material săditor”, ce poate include semințele germinate, a fost exclusă inițial deoarece coeficientul PS pentru această cultură nu este disponibil și în al doilea rând pentru că este presupus faptul că fermele ce produc această cultură o produc cel mai probabil ca material săditor și mai puțin pentru consum sub formă de semințe germinate.

Numărul de FSS-uri va fi redus în continuare dacă sunt luate în considerare doar produsele enumerate în opinia EFSA, însă informațiile nu sunt disponibile la acel nivel de dezagregare.

În acest context, una dintre particularitățile agriculturii române este reprezentată de către numărul foarte mare de exploatații agricole implicate, care reprezintă o adevărată provocare pentru orice instituție din domeniul siguranței alimentare. Orice tip de intervenție în domeniul controlului și inspecției va fi dificil de implementat, chiar dacă aceasta vizează aproximativ 0,4 milioane de ferme.

Deși protejarea sănătății publice este necesară, aplicarea acelorași metode producătorilor ce asigură cantități mici direct consumatorilor finali sau unui intermediar este dificilă. Aplicarea principiilor Analizei Riscurilor și Punctelor Critice de Control (HACCP) producției primare nu este încă fezabilă la nivel general. Măsurile complementare pot fi utilizate pentru a promova practicile privind igienă și

29

pentru a crește nivelul de conștientizare în rândul FSS-urilor cu privire la beneficiile corelate respectării acestora.

2.3.3. Magnitudinea și rolul intermediarilor în lanțul alimentar scurt

O altă consecință a numărului mare de FSS-uri este rolul intermediarilor în ceea ce privește colectarea produselor și vânzarea acestora în diferite piețe locale sau introducerea acestora în lanțul alimentar principal. Intermediarii joacă un rol important în lanțul de aprovizionare local scurt, fiind implicați în mod activ în relația dintre producătorii de semi-subzistență și consumatori. Produsele de origine non-animală, în special fructele și legumele, sunt caracterizate într-o foarte mare măsură de către perisabilitatea și caracterul sezonier al acestora, ce conduce adeseori la volatilitatea prețului. Perisabilitatea este de asemenea un factor determinant cheie pentru organizarea lanțului de aprovizionare, care este adesea caracterizat de către o structura organizațională complexă cu foarte multe niveluri intermediare, în cadrul cărora există anumiți jucători activi în diferite niveluri ale lanțului.51

Un studiu din 201352 a evidențiat rolul major pe care îl au intermediarii în ceea ce privește introducerea legumelor pe piață. 50% dintre legumele produse de către micii fermieri din România, care sunt destinate vânzării, sunt canalizate prin intermediari. În plus, interviurile realizate ca parte a analizei curente au confirmat faptul că, la nivel național 60% dintre legume sunt vândute de către intermediari, 20% sunt vândute direct pe piețele locale, 15% prin lanțul modern de aprovizionare și 5% prin alte canale.

Intermediarii au dezvoltat o rețea de distribuție mare ce include piețe, procesatori, exportatori, magazine alimentare mici, piețe de vânzare cu ridicata, iar acestea nu pot fi accesate de către producătorii de semi-subzistență. Trei dintre principalele caracteristici ale intermediarilor români sunt reprezentate de către activitatea informală, caracterul imprevizibil al activității și pierderea trasabilității. Acești intermediari controlează cantități semnificative de alimente și drept urmare pot avea un risc suplimentar din cauza metodelor de manipulare nesigure, atât în ceea ce privește transportul cât și în ceea ce privește depozitarea.

Această rețea împiedică accesul FSS-urilor la piețele locale, deoarece acestora le lipsesc modalitățile prin care pot depăși acordurile tacite deja existente. De exemplu, în ultimii ani, în cadrul inspecției realizate în Craiova în piețele locale, din cele 223 de persoane ce vindeau în piață, doar 33 dintre acestea dețineau un atestat de producător. Celelalte 190 de persoane care vindeau în piață aveau calitatea de „intermediari” care nu au obligația să se înregistreze la ANSVSA.

Din punct de vedere al înregistrării, discuțiile cu inspectorii ANSVSA au evidențiat faptul că există trei categorii de intermediari activi în România (a se vedea Tabelul 2). În afară de intermediarii prezentați în tabel, există de asemenea un număr semnificativ de intermediari a căror activitate este exclusiv informală. Numărul și activitatea acestora sunt aproape imposibil de estimat.

51 European Competition Network (2012), Raport privind activitățile de aplicare a legii concurenței și de monitorizare a pieței de către autoritățile europene din domeniul concurenței în sectorul alimentar, Bruxelles. 52 Alboiu, Cornelia și Toderita, Alexandra (2013), Asocierea in agricultura – calea produselor românești spre marile lanțuri de comercializare), Memorandul de Politică 37, CRPE, București, disponibil la: http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2013/07/raport-asocierea-in-agricultura.pdf

30

Tabelul 2. Categoriile de intermediari implicați în transportul, depozitarea și vânzarea cu amănuntul a fructelor și legumelor*

Categorie Cod CAEN

Categoria 1: obligați să se înregistreze la ANSVSA și sunt conformi

4631: Comerț cu ridicata al fructelor și legumelor 4639: Comerț cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor și al tutunului 5210: Depozitări (nu exclusiv pentru fructe și legume) 4941: Transporturi rutiere de mărfuri

Categoria 2: obligați să se înregistreze la ANSVSA și neconformi

Aceleași coduri ca și în cazul categoriei 1, totuși aceștia nu s-au înregistrat la ANSVSA

Categoria 3: nu sunt obligați să se înregistreze53 la ANSVSA

4781: Vânzarea cu amănuntul prin intermediul chioșcurilor și în piețele de mâncare, băuturi și produse din tutun.

* Categoriile de intermediari implicate în introducerea pe piață a fructelor și legumelor conform codurilor CAEN de activitate, cerințelor legale de înregistrare la ANSVSA și comportamentului de conformare.

Experiența inspectorilor în ceea ce privește intermediarii este destul de variată. De exemplu, cel mai probabil inspectorii vor interacționa cu intermediarii neconformi atunci când este raportată o contaminare iar aceștia trebuie să determine lotul de produse. Prin intermediul unor astfel de investigații aceștia pot interacționa cu intermediarii neînregistrați care în anumite situații nu s-au înregistrat la Registrul Comerțului cu codul CAEN corespunzător, sau aceștia nu știu pur și simplu că au obligația legală de a se înregistra la ANSVSA.

Lanțul alimentar principal are nevoie de cantități mai mari decât cele ce pot fi furnizate de către operatorii economici de semi-subzistență, drept urmare trebuie să existe o agregare a produselor. Aceștia pot face parte din cooperative, agricultură pe bază de contract și integrare verticală prin intermediul unui comerciant cu amănuntul mare sau prin intermediari (soluția tradițională). În afară de etapele de producție primară și introducere pe piață, alimentele intră apoi în sistemul normal de control în domeniul siguranței alimentare. Totuși, aceste două etape prezintă fiecare propriile riscuri și implică diferite grupuri de oameni. Alimentele pot fi sigure atunci când trec din prima etapă în cea de-a doua, și pot fi deteriorate din cauza practicilor deficitare de manipulare ale intermediarilor, care nu sunt înregistrați la ANSVSA, conform legislației în vigoare, și drept urmare acestea nu sunt inspectate sau controlate. Ambele seturi de riscuri trebuie să fie evaluate și trebuie să fie luate în considerare măsuri pentru a reduce aceste riscuri.

Atunci când sunt utilizate practicile comerciale neloiale (PCN-uri)54 în lanțul alimentar, rolul intermediarilor capătă o dimensiune diferită. În România, structura lanțului alimentar face ca acesta să fie extrem de vulnerabil la PCN-uri, în special în cazul producătorilor din FSS-uri care nu au nici un fel de modalități sau au modalități limitate de a-și comercializa produsele direct consumatorilor sau comercianților cu amănuntul. La nivelul UE, nu există nici un fel de legislație care să vizeze PCN-urile de tip tranzacții între societăți la nivelul lanțului alimentar, iar țările precum România aplică legislația doar în relațiile în care una dintre părți este comerciant cu amănuntul. Drept urmare nu există nici

53 În momentul de față înregistrarea ODA-urilor, inclusiv a intermediarilor, este realizată în conformitate cu Ordinul 111/2008. Acest ordin este propus pentru revizuire și este în momentul de față în procesul de consultarea publică pe pagina de internet a ANSVSA. Propunerea este aceea de a înregistra toți intermediarii (inclusiv cei ce desfășoară activități conform codului CAEN 4781) care comercializează 4.000 kg produse/an. 54 PCN-urile sunt practică care se abat în mod semnificativ de la comportamentul comercial, sunt contradictorii bunei credințe și corectitudinii și sunt impuse în mod unilateral de către unul dintre parteneri sau celălalt. Raportul transmis de către Comisie Parlamentului European și Consiliului cu privire la practicile de comercializare între societățile din lanțul alimentar, COM (2016) 32 final, Bruxelles.

31

un cadru de reglementare disponibil pentru a reduce impactul negativ al relației neloiale dintre producătorii mici și intermediari.

2.4. Care sunt factorii determinanți ai problemei?

O serie de factori contribuie la riscurile pentru sănătatea umană asociate practicilor agricole ale micilor producători de alimente de origine non-animală, prin procesul de producție primară, și a celor implicați în lanțul de aprovizionare scurt. Următoarele secțiuni explică relația cauzală și modalitatea în care acestea sunt interconectate la problema care urmează să fie abordară în această EIR.

Un număr mare de exploatații agricole într-un mediu agricol fragmentat

România are cel mai mare număr de exploatații agricole din UE55 (a se vedea Tabelul 3). Acest lucru generează provocări importante pentru dezvoltarea sectorului agricol, iar politicile guvernamentale trebuie să ia în considerare o structură aproximativ individualizată ce necesită măsuri cuprinzătoare în domeniul economic, financiar, social, de mediu și tehnic. Cadrul politicii privind siguranța alimentară este de asemenea preocupată de acest aspect, în măsura în care un număr relativ mic de producători de alimente ar trebui să aplice practicile privind igienă.

Tabelul 3. Numărul și tipul de exploatații agricole

Tipul de exploatații agricole Numărul total

Exploatațiile agricole fără personalitate juridică: 3.601.776

Exploatațiile agricole individuale 3.587.724

Persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi de familie 14.052

Exploatațiile agricole fără personalitate juridică: 27.880

Sursa: FSS 2013 - Date generale la nivel național, disponibile la: http://www.insse.ro/cms/ro/content/ancheta-structural%C4%83-%C3%AEn-agricultur%C4%83-2013-date-generale-la-nivel-na%C5%A3ional

Mai puțin de 1% dintre producătorii agricoli fac parte din structuri organizate, spre deosebire de media UE de 34%. De exemplu, datele MADR evidențiază faptul că la data de 21 decembrie 2016 existau doar 48 de grupuri/producători recunoscuți de fructe și legume56.

Această gamă largă de producători înseamnă de asemenea că există un număr mare de producători ce realizează produse primare de origine non-animală care nu trebuie să fie înregistrați la ANSVSA. Există preocupări cu privire la capacitatea acestora de a realiza produse sigure. Aceștia sunt constrânși financiar să își maximizeze producția pentru a-și îmbunătăți viața, iar acest lucru poate conduce la practici agricole deficitare, precum utilizarea necorespunzătoare a pesticidelor sau fertilizatorilor. Aceștia pot fi de asemenea ineficienți deoarece nu cunosc care sunt cele mai bune semințe pentru condițiile de cultivare și ca urmare a faptului că sunt în competiție directă cu vecinii, în loc să coopereze cu aceștia și să se diversifice ca grup.

55 Conform datelor celui mai recent recensământ (2013), există peste 3,6 milioane de exploatații agricole în România. Deși numărul a scăzut în ultimii ani, a fost pe departe cea mai mare valoare dintre UE-27. Drept urmare, media suprafeței exploatațiilor agricole a avut cel mai scăzut nivel în rândul UE.27. (Informații preluate de pe http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:Key_farm_variables,_by_country,_2013.png, at 01.24.2017). 56 MADR, Date centralizate la data de 12 decembrie 2016, disponibile la: http://madr.ro/grupurile-si-organizatiile-de-producatori-recunoscute-in-romania.html.

32

Surse necontrolate de produse alimentare de origine non-animală în cadrul lanțului alimentar și pierderea trasabilității

Figura 6 prezintă o descriere vizuală a modului în care produsele ajung la consumatori, acolo unde se află punctele de control din sistem, și care dintre canale rămân în afara sistemului de control a siguranței alimentelor.

Figura 6. Lanțul alimentar scurt în România

porțiunile din lanț controlate de către ANSVSA porțiunile din lanț unde controlul nu este exercitat

Sursa: Elaborare proprie

Lanțul alimentar național are un nivel de complexitate semnificativ. În cadrul acestuia producătorii primari au multe opțiuni de desfacere, însă există o diferență mare între producătorii mari și cei mici, iar intermediarii joacă un rol important, având capacitatea să influențeze în mod decisiv aspectele ce au legătură cu siguranța alimentară. O mare parte din producție ajunge în lanțurile principale care includ categoriile de operatori economici ce fac obiectul controlului ANSVSA (depozite, procesatori, comercianți), însă cei mici rămân în afara sistemului curent de supraveghere și inspecție.

Rolul intermediarilor în lanțul de aprovizionare scurt

Principalul factor determinant al riscului ce rezultă de la intermediari este foarte răspândit în rândul micro-producătorilor sau producătorilor mici. Intermediarii au în unele județe un rol important pe piețele locale (în special în Dolj și Dâmbovița). De exemplu, în Dâmbovița57 intermediarii colectează produsele direct la producător de pe câmp. Comercializarea produselor are loc din mijloacele de transport, în piețele de vânzare cu ridicata urbane sau direct pe marginea drumului.

Situațiile în care intermediarii neînregistrați sunt identificați sunt destul de revelatoare. Aceștia sunt de obicei identificați în trafic, atunci când alte unități cu activități similare denunță activitatea neînregistrată a acestora (din perspectiva competiției loiale), atunci când consumatorii denunță neconformarea, notificări RASFF notificări cu privire la introducere pe piață a bunurilor neconforme,

57 Date furnizate de către Direcția Sanitară-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

33

plângeri din partea altor autorități precum Departamentul de Sănătate Publică sau departamentul de poliție, controlul trasabilității, controale în piețele locale.

Urbanizarea crescută a condus la lanțurilor alimentare mai mari, de la producătorii mici care furnizează doar pentru consumatorii locali. Urbanizarea a condus la o activitate de desfacere mare, cu câteva supermarketuri mari care domină economia respectivului sector. Aspectul economic cheie în această situație este reprezentant de volumul vânzărilor, cu marje de profit reduse. Supermarketurile nu își pot permite să colaboreze direct cu micro-producătorii și producătorii mici (excepție făcând produsele de nișă) deoarece acestea au nevoie de cantități ce sunt transportate în camioane nu în coșuri. Trebuie să existe o anumită formă de agregare a produselor micro-producătorilor și producătorilor mici înainte ca supermarketurile să le poată asigură o piață de desfacere. Modificarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare pune presiune suplimentară pe această tendință, deoarece legea anterior menționată prevede că marii comercianți cu amănuntul au obligația de a asigura cel puțin 51% din volumul de la raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, din lanțul alimentare scurt, așa cum este acesta definit în conformitate cu legislația în vigoare.

Forma tradițională de agregare a fost aceea în care comercianții sau intermediarii colectează, depozitează, transportă și vând produsele. Există și alte metode, precum cooperativele de producători, agricultura contractuală cu marii comercianți cu amănuntul sau integrarea verticală mai intensivă cu anumiți comercianți cu amănuntul. Totuși, modelul ce include intermediarii este cel dominant și tradițional. Celelalte necesită ani pentru a fi dezvoltate și reprezintă în continuare un procent mic din piață.

Un factor determinant al practicii curente de a utiliza intermediarii pare să fie o aversiune specifică României, cât și o mentalitate a fermierilor ce sunt împotriva colectivizării. Această mentalitate este înrădăcinată în experiența istorică din vremurile comuniste. Deși acest aspect nu reprezintă un factor determinant direct al problemei, acesta poate pune în pericol implementarea potențialelor opțiuni (de exemplu acolo unde se recomandă cazurile de bune practici privind cooperativele) sau face ca acestea să fie extrem de costisitoare.

Date și informații dispersate privind micii producători de alimente, în special în ceea ce privește produsele de origine non-animală.

Sursele de date din România cu privire la producătorii mici sunt dispersate în diferite locații la nivelul administrației publice, iar definițiile legale și cantitățile nu sunt exprimate clar în anumite situații și nu sunt convenite în rândul diferitelor instituții implicate în această situație. Acest lucru face ca formatul intervențiilor publice și de reglementare pentru acest grup țintă să fie dificil de realizat, deoarece există puține dovezi cu privire la cine anume sunt acești mici producători și care sunt riscurile.

Informațiile cu privire la pericole și riscuri nu sunt întotdeauna sistematizate, iar acest lucru reprezintă drept urmare un decalaj ce poate crește nivelul de preocupare al consumatorului. De exemplu, în cadrul ANSVSA, Direcția pentru Siguranța Alimentelor menține evidența incidentelor de toxiinfecție alimentară; totuși, nu există nici un mecanism similar pentru produsele de origine non-animală; Acest lucru creează un vid important ce trebuie să fie abordat de către o intervenție viitoare, pentru a putea identifica în mod clar de unde derivă pericolele și modul în care acestea evoluează în România.

34

Lipsa informațiilor privind bunele practici de igienă

Riscurile pot fi maximizate în cazul în care producătorii și alți actori din lanțul alimentar scurt nu cunosc bunele practici de igienă și managementul potențialelor pericole. Micii producători au de obicei un nivel scăzut de cunoștințe cu privire la domeniul lor de activitate, în ceea ce privește următoarele subiecte:

tehnicile agricole

tehnicile pentru creșterea animalelor

noțiunile legislative

noțiunile de igienă alimentară

noțiunile de siguranță alimentară

noțiunile de asociere

rolul administrativ al statului

noțiunea de procesator, intermediar (comerciant) și comerciant cu amănuntul

Un alt aspect ce nu este suficient abordat în România este acela legat de modul în care pot fi gestionate diferite pericole, de exemplu, contaminanți de mediu și cunoștințele pe care le pot avea diferiți actori cu privire la acest aspect. Deși definiția este mai degrabă una generală, contaminarea mediului se poate manifesta în următorul mod:

Culturile agricole sau creșterea animalelor pe terenuri ce au fost contaminate în trecut (de ex.: o fabrică industrială ce a fost demolată între timp și care a produs deșeuri ce au rămas în sol; în mod automat culturile sau animalele vor fi contaminate de către sol, având implicații directe asupra sănătății umane și a animalelor).

Utilizarea excesivă a pesticidelor/ierbicidelor afectează coexistența gospodăriilor/fermelor învecinate (de ex. în cazul în care două gospodării/ferme sunt situate în apropiere și una dintre acestea adoptă un regim incorect de utilizare a pesticidelor/ierbicidelor, fenomenele de contaminare încrucișată vor avea loc din cauza migrării produselor chimice ca urmare a vectorilor de mediu - de ex. vânt, ploaie).

Contaminarea încrucișată poate avea loc chiar și la nivelul gospodăriei/fermei (de ex.: hrănirea animalelor cu legume fără respectarea bunelor practici agricole, iar cercul este închis cu consumul uman de animale).

Asigurarea faptului că alimentele sunt sigure reprezintă principala responsabilitate a oricărui producător. Totuși, educația și informarea trebuie să fie promovate de către reglementatori în cazurile în care lipsa informației prevalează, în special în cazurile în care controalele și supravegherea sunt limitate.

2.5. Cine este afectat, în ce moduri și în ce măsură?

Diferite grupuri și părți interesate (a se vedea Figura 7) sunt afectate în mod clar de către problemă și de către posibilele soluții ce pot fi introduse pentru a reduce riscul descris în secțiunile anterioare. Cartografierea părților interesate evidențiază faptul că această problemă are de-a face nu doar cu ANSVSA, ci și cu multe alte instituții ce pot avea diferite obiective pentru a interveni. Părțile afectate, în special micii producători, pot fi afectate de către soluțiile ce nu iau în considerare specificul acestora, ca de exemplu faptul că majoritatea dintre acestea vând produse pentru a-și susține subzistența. Drept urmare, este important să se înțeleagă cine sunt acestea și modul în care acestea sunt afectate.

35

Figura 7. Părțile interesate implicate și afectate de către problemă

Autoritățile implicate în reglementarea și controlul produselor de origine non-animală

Așa cum a fost evidențiat în cadrul Secțiunii 2.1., există diferite instituții ce sunt implicate în interacțiunea cu micii producători și ce au de-a face cu pericolele din domeniul producției alimentare, din diferite punct de vedere. Interesele acestor instituții nu sunt întotdeauna aliniate, însă în cele din urmă, administrația publică română are obligația de a proteja sănătatea consumatorilor și de face viabilă producția de alimente în lanțurile alimentare scurte. Instituțiile publice în cauză au de-a face cu diferite pericole, viabilitatea economică a micilor producători, promovarea practicilor de igienă alimentară etc. Coordonarea instituțională este esențială pentru a asigura faptul că orice intervenție este eficientă într-o astfel de situație complexă.

Trebuie să fie alocate resurse umane și materiale, având în vedere numărul foarte mare de producători primari ce nu sunt incluși în controlul realizat de către ANSVSA (sere, livezi, culturi de câmp etc.) pentru orice soluție posibilă ce trebuie să fie adoptată de către sistemele convenționale de înregistrare și inspecție. De exemplu, activitățile aferente organizării controalelor bazate pe risc, dezvoltarea evoluărilor pentru fiecare operator economic, realizarea controalelor etc., reprezintă o creștere nerealistă a investițiilor în resursele umane și materiale.

Consumatorii de produse de origine non-animală

Există o probabilitate mai mare de a aduce prejudicii consumatorilor în localitatea unde se află producătorul respectivului produs periculos. Flexibilitatea Regulilor UE în domeniul Siguranței Alimentare este justificată parțial de acest scop limitat de a dăuna, atunci când produsele sunt realizate și consumate în aceeași localitate. Totuși, intervenția intermediarilor poate întrerupe natura locală și introducerea de produse periculoase în lanțul alimentar principal sau în piețele situate la o anumită distanță. Atunci când acest lucru are loc, există un nivel de risc pentru toți consumatorii de alimente din România. Consumatorii care achiziționează de la comercianții cu amănuntul care respectă standarde ridicate trebuie să fie protejați deoarece comercianții cu amănuntul vor evita aprovizionarea cu produse de la intermediari. Totuși, rămâne în continuare un număr mare de consumatori vulnerabili la produsele periculoase ce sunt distribuite în lanțul alimentar principal.

Totodată, este puțin probabil ca aceste produse periculoase să fie exportate, exceptând vânzările transfrontaliere realizate de către intermediarii locali.

Autorităţile implicate în reglementarea şi supravegherea

alimentelor de origine non-animală

ANSVSA

MADR

ANPC

MS

MFP

Autorităţile locale

Entităţile implicate în lanţul scurt de produse de origine non-animală

Producătorii de alimente de origine non-animală

Intermediarii

Supermarketurile

Asociaţiile

Entităţile ce consumă alimente de origine

non-animală

Consumatorii

Alte entităţi relevante pentru alimentele de origine non-animală

Uniunea Europeană

Importatorii şi exportatorii

36

Fiecare cetățean român în parte poate fi afectat de către problemă, în cazul în care există un focar de toxiinfecție alimentară, având un nivel semnificativ, deoarece consumatorii sunt în general vulnerabili la boli și potențialul deces. Consumatorii care suferă de alergii pot fi vulnerabili în mod special la alergenii din produse ce nu sunt prezentați în mod corespunzător prin intermediul etichetei. Un focar sau chiar o „sperietură alimentară” de dimensiuni mici poate avea de asemenea efecte economici semnificative. În timpul crizei din 2011, consumatorii nu au mai achiziționat castraveți, iar acest aspect a fost extrem de dăunător acei producători specializați pe castraveți. Aceste „sperieturi alimentare”, și chiar un focar grav, vor afecta de asemenea reputația internațională a României și vor conduce la scăderea exporturilor.

Măsurile de control limitate privind siguranța alimentelor ce vizează micii producători care interacționează cu consumatorii, pot avea repercusiuni serioase asupra nivelului înalt de protecție a sănătății acestora - dorit de către ANSVSA. Drept urmare este esențial ca orice potențială soluție să ia în considerare faptul că principalul grup afectat de către riscul asociat practicilor defectuoase ale producătorilor mici și intermediarilor este cel reprezentant de către consumatori.

În acest context, luând totodată în considerare ponderea mare pe care acestea o dețin în nutriție, un incident/o serie de incidente care implică produsele alimentare de la micii producători au impact negativ asupra sănătății și nivelului de încredere pe care românii îl acordă de obicei produselor din „gospodăriile tradiționale”.

Părțile interesate din lanțul alimentar

Așa cum a fost descris mai sus, lanțul alimentar de producători mici din România poate fi unul complex și poate include diverși actori, precum:

Producătorii mici ce își plasează produsele fie în depozite fie pe piețele locale.

Intermediarii care pot urma ruta următoare: depozite/procesare/piață/supermarket pentru a-și plasa produsele pe care la obțin de la micii producători.

Piețele și supermarketurile, care pot primi produse de la micii producători, în general prin intermediari.

Asociațiile de producători, care pot ajuta micii producători să își introducă produsele pe piață.

În momentul de față lanțul alimentar scurt nu beneficiază de management adecvat în toate etapele sale. Problema inițială este reprezentată de către baza lanțului compusă din 3,6 milioane de producători agricoli care produc și comercializează produsele alimentare. Producătorii mici de alimente de origine non-animală reprezintă în continuare un procent mare în cadrul acestui lanț și joacă un rol important în special în contextul în care aceștia oferă consumatorilor produse din „gospodării tradiționale” sau „produse tradiționale” sau produse care sunt de obicei consumate crude. Intermediarii sunt de diferite tipuri și își desfășoară activitatea atât în mediul formal cât și în cel informal, aspect ce cauzează probleme suplimentare în ceea ce privește modul în care aceștia se angajează să respecte practicile privind igiena alimentară. Supermarketurile trebuie să respecte bunele practici privind igiena, însă acestea trebuie să asigure trasabilitatea pentru a garanta faptul că produsele pe care le oferă sunt de calitate.

Aceste părți interesate din lanțul alimentar au interese comerciale diferite, însă siguranța alimentară ar trebui să fie o parte relevantă a preocupării comune, deoarece orice încălcare cu produse nesigure le poate pune într-o situație de risc pe toate.

37

Alte entități relevante pentru produsele de origine non-animală

În ceea ce privește exportatorii și importatorii, este necesar același nivel de responsabilitate în ceea ce privește consumatorii, indiferent de zona geografică. La nivel internațional există un nivel mai mare de orientare către siguranța alimentară, aspect ce face parte din competitivitatea economică Oamenii își doresc produse mai sigure și acesta este motivul pentru care guvernele se axează pe siguranță. O industrie alimentară ce este afectată de către incidentele de siguranța alimentară poate da naștere unor suspiciuni cu privire la tranzacțiile comerciale sigure. Drept urmare, este extrem de important ca România să controleze toate aceste aspecte ce pot cauza probleme în domeniul siguranței alimentare, iar operatorii economici ar trebui să fie conștienți de importanța siguranței alimentare.

2.6. Obiectivele intervenției politice

Intervenția politică pe care ANSVSA trebuie să o realizeze pentru a soluționa problema identificată în această EIR, ar trebui să vizeze atingerea unui număr de obiective ce vor face intervenția mai eficace și mai eficientă, în cazul în care aceasta este implementată în mod corespunzător. Ca și impact major, ANSVSA se orientează către protejarea sănătății consumatorilor români, atunci când aceștia consumă produse de origine non-animală. Totuși, instituția înțelege de asemenea faptul că activitatea economică trebuie să fie promovată, în timp ce controlul direct nu pare să fie fezabil în această etapă, având în vedere numărul mare de producători mici.

Pentru a atinge aceste obiective generale, intervenția trebuie să producă anumite livrabile (obiective operaționale) ce pot fi transformate în rezultate (obiective specifice). Tabelul 4 de mai jos prezintă relația cauzală dintre obiectivele ce vizează soluționarea problemei. Aceste obiective trebuie să fie atinse prin intermediul opțiunilor de politică ce vor fi evaluate în prezentul Raport EIR în secțiunile următoare.

Tabelul 4. Definirea problemei și obiectivele de politică

Definirea problemei

Problema este reprezentă de riscul pentru sănătatea umană rezultat din consumarea alimentelor crude de origine non-animală, produse de către exploatațiile agricole ce nu sunt în evidența ANSVSA.

Obiectivele de politică

Obiective generale

Promovarea sănătății consumatorilor atunci când aceștia consumă fructe și legume

Menținerea și promovarea activității economice a fermelor de semi-subzistență privind produsele de origine non-animală, în special fructe și legume

Asigurarea siguranței alimentare în lanțul de aprovizionare scurt

Obiective specifice

Reducerea riscului identificat în ceea ce privește fructele și legumele produse de către fermele de semi-subzistență

Îmbunătățirea practicilor de igienă la nivelul fermelor de semi-subzistență, în lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

Îmbunătățirea trasabilității fructelor și legumelor în lanțul de aprovizionare scurt

Obiective operaționale

Reducerea asimetriilor de informare privind bunele practici în domeniul igienei în rândul fermelor de semi-subzistență

Furnizarea unor informații mai bune consumatorilor cu privire la condițiile de siguranță impuse de către producția primară de fructe și legume

Furnizarea instrumentelor adecvate fermelor de semi-subzistență, în vederea îmbunătății practicilor de igienă în domeniul comercializării fructelor și legumelor

Administrarea în timp util a riscurilor privind fructele și legumele

38

Secțiunea 3. Elaborarea opțiunilor de reglementare și non-reglementare

Pentru a aborda problema identificată în acest Raport EIR, au fost elaborate două opțiuni diferite:

Opțiunea 1: Non-acțiune

Opțiunea 2: Consiliere bazată pe riscuri acordată fermelor de semi-subzistență

Ambele opțiuni au avantaje și dezavantajele ce vor fi evaluate prin intermediul unei abordări multicriteriale (Secțiunea 4), pe baza criteriilor ce evidențiază atingerea obiectivelor de politică prevăzute la Secțiunea 2.6. Această evaluare analitică va permite identificarea opțiunii, în mod calitativ, în cadrul căreia beneficiile sunt mai mari decât costurile, făcând-o mai atrăgătoare pentru implementare.

Opțiunile legate de rolul intermediarilor în creșterea potențială a riscului în lanțul alimentar au fost considerate ca fiind parte a soluțiilor, dar ANSVSA a decis să rezolve această problemă prin modificarea Ordinului 111 în același perioadă în care această analiză a fost realizată. Prin urmare, opțiunile evaluate în această EIR se concentrează în principal pe FSS-uri, ca o modalitate de a iniția o abordare de a spori practicile de siguranță alimentară în cadrul acestui grup țintă.

3.1. Opțiunea 1: Non-acțiune

Analiza a evidențiat faptul că există o cantitate semnificativă de alimente de origine non-animală ce este produsă și introdusă pe piață în afara controlului de reglementare al ANSVSA. În plus, există un număr relativ mare de FSS-uri care produc și comercializează o pondere variabilă a producției de alimente de origine non-animală, fructe și legume în mod special, ce depășește nevoile de consum ale acestora. Riscul privind siguranța alimentară nu a crescut pur și simplu ca urmare a conștientizării magnitudinii problemei. Argumentul cheie pentru opțiunea non-acțiune este acela că riscul a fost acceptat de consumatori timp de mulți ani, încât pot continua să procedeze în aceeași manieră.

Evaluarea creșterii riscului

Acest argument nu pune capăt discuției. Fiind conștientizată măsura în care riscul poate conduce la concluzia că respectivul risc nu este acceptabil, trebuie să fie luate în continuare anumite măsuri pentru a reduce riscul. Respectiva abordare devine mai convingătoare dacă aceasta poate dovedi faptul că nivelul de risc va creste. În acest sens, trebuie să fie identificați factorii care pun presiune pe producătorii de semi-subzistență pentru a crește nivelul producției, iar procedând astfel se va ajunge la creșterea riscului de a produce alimente nesigure. Există trei factori ce influențează schimbarea nivelurilor de risc:

Reducerea nivelului de venit va pune presiune asupra producătorilor individuali, și anume pentru a-și crește nivelul de venit prin utilizarea metodelor ce cresc riscul privind siguranța.

Modificarea numărului de producători de semi-subzistență;

Cererea pentru produsele locale va crește în mod semnificativ.

În primul rând, dovezile cu privire la nivelurile de venit pe o perioadă de 10-15 ani demonstrează faptul că a existat o creștere relativă a venitului persoanelor care lucrează în domeniul agriculturii sau alte domenii conexe (Tabelul 5).

39

Tabelul 5. Salariul lunar brut al muncitorilor calificați din domeniul agriculturii, silviculturii și pescuitului

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Salariu mediu brut (lei) 473 937 776 1061 986

1187 1233 1055

Numărul mediu de angajați

6661 5566 3755

Sursa: CAEN Rev. 2 (activitățile economiei naționale): 01 Agricultură, vânat și serviciile conexe (Grupe majore de ocupații (ISCO-08): muncitori calificați în agricultură, silvicultură și pescuit)

*http://statistici.insse.ro/shop/

Prețurile produselor pot juca rolul unui indicator rezonabil pentru nivelul de venit, deși acestea nu iau în considerare costurile. Costurile includ inflația și costurile materiilor prime, inclusiv produsele chimice. Așa cum este evidențiat în Figura 8, prețurile fructelor au crescut în ultimii ani, în timp ce anumite legume, precum roșiile, au fluctuații mai mari în sus sau în jos. Conform acestor cifre se poate interpreta faptul că prețurile nu pun presiune asupra producătorilor de semi-subzistență pentru a dori o majorare a venitului, ce ar putea compromite siguranța alimentară în mod direct.

Figura 8. Prețurile medii anuale ale produselor agricole (legume și fructe) comercializate în piețele agroalimentare (lei per kg)

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=PPA101A

Drept urmare este puțin probabil ca acest șir de informații să constituie un argument puternic pentru a previziona o creștere semnificativă a nivelului de risc, însă în anumite situații merită investigate.

0

1

2

3

4

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Preţurile legumelor practicate în pieţele agroalimentare2005-2015

Potatoes

Tomatoes

Cucumbers

Bell peppers

Cartofi

Roșii

Castraveți

Ardei

0

1

2

3

4

5

6

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Preţurile fructelor practicate în pieţele agroalimentare2005-2015

Apples

Pears

Grapes

Apricots

Mere

Pere

Struguri

Caise

40

Cel de-al doilea factor ce face referire la modificarea numărului de producători de semi-subzistență va avea cel mai probabil un impact pe termen scurt. În următorii câțiva ani se așteaptă o schimbare demografică majoră, iar acest factor va avea cel mai mare impact asupra structurii fermelor din România. Până în 2030, aproximativ 1,5 milioane de ferme ce dețin 3 milioane de hectare SAU vor face obiectul transferului între generații. În același timp, alți 1,5 milioane de fermieri având 6,7 milioane de hectare vor ajunge la vârsta pensionării (65).58 Acest aspect va face parte dintr-o mișcare mai mare orientată către consolidarea fermelor de semi-subzistență. Modificarea regulilor privind proprietatea asupra terenului pot contribui de asemenea la consolidare. Drept urmare, viziunea pe termen lung este aceea ca numărul de producători mici și în special FSS-urile să fie redus și nu să crească. Drept urmare, acest argument vine să sprijine opțiunea de non-acțiune, însă doar pe termen lung.

Cel de-al treilea factor este acela că cererea de produse locale va crește în mod semnificativ. Acest lucru poate avea loc ca urmare a implementării Legii 321 ce obligă supermarketurile să aibă 51% din volumul de la raft dedicat vânzării de produse din lanțurile de aprovizionare scurte. Punerea în aplicare a Legii 321 poate conduce la creșterea cererii de produse ale FSS-urilor, însă încă nu este clar despre ce volum este vorba, în cazul în care acest fenomen va avea loc. Ca parte a procesului de consultare realizat pentru acest Raport EIR, a fost organizată o întâlnire cu supermarketurile pentru a discuta pe această temă. Supermarketurile și-au exprimat încrederea că vor atinge ținta impusă de către lege. Acestea au menționat de asemenea că dacă vor avea nevoie de resurse suplimentare, se vor orienta către producătorii mari și nu către producătorii mici.

Acest lucru va crește nivelul de risc privind siguranța alimentară, doar în cazul în care FSS-urile au capacitatea de creștere a producției. Este puțin probabil ca acestea să poată face mai multe, având în vedere limitările actuale:

Este puțin probabil ca suprafața de teren utilizată de acestea pentru producție să se schimbe. Acestea pot încerca să crească suprafața alocată fructelor și legumelor, în detrimentul suprafeței utilizate pentru animale, însă cel mai probabil deja au stabilit care este distribuția optimă între cele două surse de venit de bază. Foarte puține dintre acestea dețin pajiști de dimensiuni mari unde animalele pot merge la păscut.

Strângerea recoltei de mai multe ori pe an necesită existența serelor și utilizarea unor cantități semnificative de energie. Dovezile empirice rezultate din activitatea GL cu privire la un vecin care a încercat să procedeze în această manieră, au evidențiat faptul că nu este economic pe scară mică.

Utilizarea substanțelor chimice pentru a crește randamentul reprezintă cel mai mare risc pentru siguranța alimentelor, însă este puțin probabil ca acest lucru să genereze un randament suplimentar pentru a satisface cererea din supermarketuri. Totuși, aceste aspecte nu vor opri producătorii mici de la a încerca să acționeze în această manieră. Aceasta este cel mai probabil sursa riscului suplimentar care rezultă din acest factor.

O altă modalitate de a crește producția este reprezentată de consolidarea fermelor de dimensiuni mai mici în unități mai mari, iar acest lucru este un rezultat dorit (și intenționat) al Legii 321. Cel mai probabil riscul privind siguranța alimentară se va reduce și nu va crește, deoarece este mai ușor pentru ANSVSA să lucreze cu un număr mai mic de unități mai mari în vederea îmbunătățirii practicilor agricole ale acestora. În general, un răspuns comun la problemele unui număr mare de producători mici utilizat la nivel internațional este consolidarea, deși este vital să se asigure faptul că această consolidare contribuie de asemenea la practici mai bune și nu consolidează pur și simplu

58 Banca Mondială (2014), p. 24.

41

practicile defectuoase. Totuși ca și răspuns la creșterea bruscă a cererii de produse locale, cel mai probabil ritmul consolidării nu va fi destul de rapid.

Drept urmare, în general, nu există un argument puternic pentru a afirma faptul că nivelurile de risc actuale vor crește în mod semnificativ și rapid.

Comerțul electronic

Activitatea de elaborare a Raportului EIR a inclus un anumit nivel de cercetare pentru a evidenția faptul că producătorii mici utilizează de asemenea comerțul electronic ca modalitate de a introduce pe piață surplusul de produse locale sau producția comercială la scară mică. Această abordare nu este aprobată în pachetul privind flexibilitatea, deoarece produsul nu este vândut sau consumat local. Fiind prezente în anunțurile de pe internet, acestea pot fi achiziționate din orice zonă din România. Lanțul de aprovizionare poate fi scurt, iar în anumite situații cumpărătorii pot merge la vânzător, însă pachetul privind flexibilitatea are la bază producția și consumul la nivel local.

Evaluarea nivelului de risc privind siguranța alimentară evidențiază faptul că, la nivel național volumul de alimente comercializate este unul minor. Există date cu privire la anunțurile de pe portalul principal, de-a lungul unei săptămâni, care au identificat 594 de anunțuri pentru produse alimentare de origine non-animală, iar 74% dintre acestea păreau să indice neconformarea cu reglementările în domeniul siguranței alimentare. Eșantionul total a inclus 1.285 de anunțuri, reprezentând aproximativ 10% din totalul săptămânii respective pentru toate produsele alimentare. Din numărul total de produse alimentare de origine non-animală, foarte multe dintre acestea erau procesate și transformate în gem sau alte produse, incluzându-le în categoria cu risc ridicat. Dovada unui anunț nu reprezintă dovada vânzării, însă există un număr suficient de actori care se respectă iar acest aspect sugerează faptul că este vorba de o piață viabilă din punct de vedere al vânzărilor. Anunțurile oferă rar un singur articol; drept urmare, anunțurile au inclus peste 594 de produse individuale.

Acest aspect nu reprezintă un risc major pentru o țară cu 19 milioane de consumatori nativi. O evaluare poate fi de asemenea realizată cu privire la măsura în care piața va crește în următorii câțiva ani, însă va trece destul de mult timp până când aceasta va deveni un canal major pentru comercializarea produselor alimentare. CE este din ce în ce mai interesată de comercializarea online a produselor alimentare, însă preocupările acesteia vizează comenzile online de produse alimentare de la marii producători, un aspect foarte diferit de versiunea de vânzare online analizată mai sus.

Încă o dată, opțiunea de non-acțiune pare să fie destul de puternică, însă aceasta depinde de costul oricărei intervenții. Conform legii în vigoare, acești furnizori sunt obligați să se înregistreze ca operatori economici din domeniul alimentar, în mod similar cu situația în care și-ar deschide un magazin. Totuși, foarte puțini procedează în această manieră. A fost de asemenea remarcat faptul că ANSVSA nu pune în aplicare cerințele. Respectivele cerințe există, iar operatorii portalului pot fi rugați să ia măsurile necesare pentru a le reaminti furnizorilor care le sunt responsabilitățile sau chiar li se poate solicita să confirme faptul că sunt înregistrați prin bifarea unei căsuțe. Este puțin probabil că astfel de măsuri vor avea un impact asupra pieței. ANSVSA poate ancheta un furnizor și poate dori să facă acest lucru public. Dacă este ales cazul corect, în care este vândută o substanță cu adevărat periculoasă care a condus la o îmbolnăvire, acesta poate fi inhibitor eficient pentru comerciant, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp.

Cealaltă parte a acestei piețe este modul în care publicul percepe riscul și potențialul risc de reputație pentru ANSVSA. Persoanele care achiziționează produsele de pe o masă de prezentare ce este ușor identificată ca fiind o masă de bucătărie, pot fi considerate ca acceptând un anumit nivel

42

de risc și vor ști că respectivele produse nu fac obiectul acelorași controale aplicabile unui produs similar dintr-un supermarket. Imposibilitatea unui astfel de nivel de producție și vânzare ar putea fi dăunătoare pentru ANSVSA. Cerința de înregistrare implică o vizită de inspecție înainte ca procesul de înregistrare să fie finalizat, iar acest aspect nu este proporțional cu riscul, având în vedere resursele ANSVSA și numărul de producători. Este de asemenea o povară disproporționată pentru micul producător. În ceea ce privește produsele de origine non-animală, aceste aspecte depășesc limitele impuse de către reglementările UE, având în vedere faptul că tot ceea ce acestea impun este ca operatorul economic să transmită o notificare autorității responsabile pentru a putea începe activitatea de comercializare. Nu este necesară nici un fel de inspecție pentru a îndeplini cerințele UE privind comercializarea produselor de origine non-animală sau a produselor procesate de origine animală.

Acest lucru aduce în discuție echilibrul dintre asigurarea siguranței alimentare și constrângerile cu care se confruntă operatorii economici mici, societățile nou înființate și în special FSS-urile. În acest caz, există un argument puternic în favoarea reducerii sarcinii de reglementare mai degrabă decât a intensificării acesteia.

AirBnB

Prezenta analiză a identificat AirBnB ca fiind o altă modalitate prin care producătorii de semi-subzistență pot introduce pe piață alimente de origine non-animală. Aceasta este o piață nouă mai puțin formală decât cea a domeniul hotelier, a pensiunilor și a pensiunilor cu mic dejun (Bed and Breakfast), toate acestea fiind reglementate și având obligația de a se înregistra în calitate de operator economic în domeniul alimentar, în cazul în care asigură și masa. AirBnB asigură o piață online care este percepută ca având capacitatea de a deveni eficientă mai repede și de a nu face obiectul controalelor oficiale. Este considerată de asemenea ca fiind o modalitate prin care controalele pot fi evitate.

În România nu este clar care dintre organisme are responsabilitatea de reglementare, în afară de domeniul siguranței alimentare. Solicitările transmise Agenției Naționale a Turismului, Ministerului Economiei și Ministerului Finanțelor Publice nu au condus la nici un fel de implicare în ceea ce privește acest subiect. Totuși, ANSVSA poate exercita în continuare controlul, atâta timp cât sunt introduse alimente pe piață. Persoana care introduce alimentele pe piață nu trebuie să fie un operator economic înregistrat, însă acesta asigură masa ca parte a tranzacției comerciale; drept urmare acesta introduce alimente pe piață. Un fermier poate furniza servicii de ospitalitate și masă gratuit și poate evita orice fel de controale de reglementare, însă AirBnB nu este gratuit. Acesta este un acord comercial, și în cazul în care include furnizarea de alimente, atunci este vorba de un operator economic ce activează în domeniul alimentar.

Grupul țintă este reprezentat de producătorii mici care oferă servicii de cazare și masă prin intermediul AirBnB. Acesta nu include persoanele din București care oferă servicii de cazare prin intermediul AirBnB, deoarece aceștia nu sunt producători agricoli și nu vor furniza produse locale. Producătorii mici din zonele turistice sunt cel mai probabil implicați deja în comerțul turistic. Rămân astfel producătorii agricoli din zonele rurale, care nu sunt extrem de populari în rândul turiștilor. Turiștii reprezintă cel mai probabil piața principală, drept urmare numărul de persoane care consumă alimentele conform acestui scenariu nu este cel mai probabil unul mare. Există posibilitatea ca satele din afara zonelor turistice să nu aibă acces la internet de calitate, iar potențialele gazde să nu fie la curent cu AirBnB.

Din nou, opțiunea de non-acțiune pare să fie destul de convingătoare. O potențială intervenție este aceea de a ancheta, în mod public, ceea ce pare să se încadreze în drepturile actuale. Costurile

43

intervenției vor fi incluse în costurile de funcționare curente ale ANSVSA, deși ar exista un cost de oportunitate aferent respectivei anchete. Din nou, ANSVSA trebuie să contrabalanseze acest aspect comparativ cu riscul reputațiunile. Totuși, Agențiile pentru Siguranța Alimentelor din alte state consideră AirBnB ca fiind un element important. Agenția privind Standardele Alimentare (Food Standards Agency) din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a anunțat faptul că cei care lucrează prin AirBnB și includ masa în oferta de produse reprezintă un operator economic ce activează în sectorul alimentar și drept urmare acesta trebuie să fie înregistrat și să se conformeze.

Alți factori

Opțiunea de non-acțiune pare să fie una puternică. Totuși ANSVSA poate decide că nivelul de risc actual este inacceptabil. Există un nivel ridicat de presiune din partea CE, pentru ca statele cu un număr mare de producători mici să intensifice pachetul privind flexibilitatea. Misiunea OAV din ianuarie 2016 a fost atribuită acestei politici noi și s-a constatat faptul că riscul a fost cauzat de către semințele germinate. Respectivul risc a fost considerat ca fiind unul inacceptabil, iar România a fost nevoită să ia măsuri.

Având în vedere faptul că problema a fost adusă în centrul atenției, ANSVSA poate găsi alte opțiuni atrăgătoare și este într-adevăr posibil ca într-o EIR să se adopte o Opțiune ale cărei beneficii sunt mai mari decât costurile, chiar dacă opțiunea de non-acțiune nu este puternică. O intervenție ce asigură un beneficiu net poate fi de preferat opțiunii de non-acțiune.

3.1.1. Impacturile financiare asupra autorităților publice

Singurele intervenții menționate în cadrul acestei Opțiuni fac referire la potențialele anchete întreprinse de către ANSVSA în raport cu comerțul electronic sau AirbBnB. Astfel de intervenții fac parte din operațiunile normale, iar singurele costurile ce pot fi suportate sunt cele de oportunitate ce utilizează aceeași resursă pe un tip de investigație diferită. Totuși, discuția de mai sus nu recomandă astfel de anchete din cauza potențialei publicități negative ce ar anula intenția de politică de a lua o acțiune de punere în aplicare.

Celelalte costuri ale opțiunii de non-acțiune apar dacă nivelurile de risc cresc sau în cazul în care riscul se materializează. În ceea ce privește unul dintre elementele identificate, și anume acțiunea întreprinsă de către CE, cu privire la riscul deja materializat prin intermediul Misiunii OAV și recomandările de a lua măsuri pentru a controla producția de semințe germinate. Respectiva acțiune nu este costisitoare deoarece sunt afectați doar patru producători. Deși Comisia dorește intensificarea flexibilității permise micilor producători ce comercializează produse la nivel local, aceasta este viziunea de politică a Comisiei și aceasta ar necesita o modificare a reglementărilor înainte ca opinia acesteia să poată fi pusă în aplicare prin încălcare.

Mai importantă este decizia ce trebuie să fie luată de către ANSVSA în ceea ce privește acceptarea nivelul de risc ce rezultă de la grupul țintă. Riscul major tolerat este un focar de boli de origine alimentară similar cu cel al focarului E-Coli din 2011, rezultat din produse din grupul țintă și care afectează alte SM. Costurile unui astfel de focar va fi unul semnificativ pentru producători în ceea ce privește prejudiciul pentru piață, însă costurile suportate direct de către ANSVSA depind de resursele alocate pentru a depista focarul înapoi la sursă. Cel mai probabil acesta va fi un cost nesemnificativ în ceea ce privește costurile normale de operare. Prejudiciul pentru ANSVSA nu va fi unul financiar ci unul de reputație, de a fi eșuat să prevină un astfel de focar. Costurile pot fi atribuite autorităților publice ce au de-a face cu sistemul de sănătate.

Un risc mai mic ce apare în situații sporadice de boli rezultate de la producătorii din grupul țintă ce încearcă să crească nivelul producției prin utilizarea defectuoasă a produselor chimice. Discuția de

44

mai sus a luat în considerare faptul că pe termen scurt, capacitatea grupului țintă de a crește producția în mod semnificativ este minimă. Totuși, acest lucru nu înseamnă că nu vor exista producători care nu vor încerca să procedeze astfel, prin utilizarea defectuoasă a produselor chimice în încercarea de forța creșterea. Pot apărea costuri de sănătate pentru sistem și pentru cetățeni, însă nu apar implicații semnificative de costuri pentru ANSVSA.

Cel mai mare impact financiar pentru ANSVSA ar rezulta din decizia de a încerca extinderea sistemului de punere în aplicare, astfel încât să includă un număr mare din grupul țintă, în cazul în care pragurile pentru cantități mici sunt modificate în Ordinul 111. Acest aspect ar necesita creșterea numărului de resurse umane pentru a realiza inspecțiile asociate înregistrării unor operatori economici noi. Acest cost poate fi redus prin aplicarea mai riguroasă a unei planificări bazate pe risc pentru a avea mai multe resurse disponibile pentru această activitate. Totuși, ar fi anormal ca resursele să fie direcționate către entitățile cu risc redus, în detrimentul entităților cu risc mai ridicat, având în vedere faptul că grupul țintă implică un risc individual scăzut. Preocuparea este legată de potențialul agregat pentru risc, însă acest lucru este dificil de aplicat într-o implementare a resurselor bazată pe risc. Aceasta este o problemă în alte țări ce au de asemenea un număr foarte mare de entități cu risc scăzut, acesta sfiind un punct slab într-o abordare a siguranței alimentare bazate pe risc. Pentru a evita nevoia de resurse umane suplimentare și pentru a evita deteriorarea integrității planificării bazate pe risc, ANSVSA poate decide că nu toate noile înregistrări din grupul țintă necesită inspecții. În cazul operatorilor economici ce au de-a face cu produsele de origine non-animală, reglementările UE impun doar transmiterea unei notificări cu privire la existența și locația operatorului economic. Realizarea unei inspecții a tuturor acestor operatori economici este o cerință a legislației naționale nu a legislației europene.

3.1.2. Impacturile economice asupra operatorilor economici și consumatorilor

Impacturile economice asupra operatorilor economici și consumatorilor ar apărea în cazul opțiunii de non-acțiune atunci când există un risc major al unui focar de boală. Focarul de E-Coli din 2011 a condus la 53 de decese, cât și la boli nefatale mult mai răspândite în rândul consumatorilor. Acesta a avut un efect devastator și asupra piețelor de legume la nivelul UE. Această situație a fost inițial atribuită castraveților spanioli, ceea ce a condus aproape la căderea pieței de castraveți la nivelul UE, inclusiv în România. În plus față de impactul economic asupra piețelor specifice, în cazul în care sursa ar fi fost identificată ca fiind din România, atunci acest lucru ar fi devastat exportul de produse din România în general. Scandalul cărnii de cal din 2013 a avut un impact dăunător asupra percepției cu privire la alimentele românești, chiar dacă respectivele percepții nu erau justificate. Piețele sunt sensibile la „sperieturile alimentare” și nu necesită dovada vinovăției.

Totuși, riscul a fost prezent încă de la adoptarea sistemului UE și de la acceptarea flexibilității pentru grupul țintă. Este „opțiunea nucleară” iar aceasta a avut rar un nivel similar cu cel al focarului de E-Coli. În cazul în care ANSVSA nu ia nici o măsură pentru a crește nivelul de supraveghere a grupului țintă, nivelul de risc rămâne neschimbat.

În ceea ce privește grupurile cu adevărat vulnerabile, producătorii care au un singur produs sunt în mod special vulnerabili la sperieturile alimentare, în cazul în care acestea afectează respectivul produs. Totuși, este imposibil ca aceste sperieturi alimentare să fie previzionate și nu există nici un produs care să aibă o probabilitate mai mare de a conduce la o sperietură alimentară decât altele.

Fermele de semi-subzistență pot beneficia de pachetul privind flexibilitatea și de lipsa controlului din partea ANSVSA, deoarece acestea nu trebuie să realizeze nici un fel de investiție în infrastructură sau să îmbunătățească practicile în domeniul siguranței alimentare. În mod special, cel mai dezavantajat din grupul țintă poate fi într-o postură în care se va profita de acesta, iar profitul va fi obținut fără a se respectă principiile de bază privind siguranța. Totuși, acest aspect poate fi considerat ca

45

reprezentând un cost pentru societate, în special în cazul riscului ce poate fi dăunător pentru consumatori.

3.1.3. Impacturi sociale / în domeniul sănătății

Principalele impacturi sociale sau în domeniul sănătății rezultă dintr-un focar major de boli transmise prin alimentele din grupul țintă. Impacturile în domeniul sănătății rezultă din însăși boala. Deși bolile transmise prin alimente pot fi fatale, foarte multe dintre bolile transmise prin alimente sunt acute doar pentru o perioadă scurtă de timp, spre deosebire de alte boli. Aceste boli pot avea un impact social dacă sunt răspândite, însă un impact social mai mare poate rezulta din impactul social al sperieturilor alimentare și colapsul rezultat al piețelor.

Menținerea situației actuale, fără nici o majorare a riscului, ar permite FSS-urilor să își desfășoare activitatea în condițiile existente, care s-ar putea să nu fie optimă, dar care le permite acestora să găsească o modalitate de a introduce produsele pe piață. Aceasta are un impact pozitiv asupra posibilității de a obține de un venit ce poate fi esențial pentru subzistența acestora.

3.1.4. Impacturi asupra mediului

Principala legătură între siguranța alimentară și impacturile asupra mediului este realizată prin managementul deșeurilor rezultate din alimentele ce nu sunt considerate ca fiind sigure și care necesită distrugerea sau eliminarea alimentelor sigure ce se aproprie de data expirării și sunt introduse în circuitul deșeurilor devreme. O sperietură alimentară majoră poate conduce la o cantitate semnificativă de produse alimentare ce nu pot fi vândute și ce trebuie să fie distruse. Drept urmare, impactul depinde de capacitatea circuitului de deșeuri de a face față.

3.2. Opțiunea 2: Consilierea bazată pe riscuri acordată fermelor de semi-subzistență

Scopul opțiunii este acela de a administra riscul inerent al producției de fructe și legume generate de către fermele de semi-subzistență neînregistrate. Opțiunea vizează exclusiv acest grup țintă, însă nu exclude faptul că și alte părți interesate din lanțul de aprovizionare scurt, și anume intermediarii și consumatorii,59 ar putea face obiectul consilierii, deoarece și aceștia au un rol relevant în problema identificată. Opțiunea se axează pe această categorie de producători mici neînregistrați din lanțul scurt de aprovizionare, ca o modalitate de a iniția o abordare care să îmbunătățească practicile privind siguranța alimentară, ce ar putea fi extinse treptat către alte grupuri.

Punctul de plecare al acestei opțiuni este acela de a identifica ierarhia riscului în ceea ce privește fructele și legumele. Conform EFSA, primele zece surse de risc în ceea ce privește aceste produse alimentare sunt:

1. Legume cu frunze verzi: varză, țelină, spanac, anghinare, creson, rucola, salată, năsturel; 2. Legume bulboase și cu tulpini: sparanghel, țelină rădăcină, țelină, usturoi, gulie, ceapă, ceapă

eşalotă, ceapă verde; 3. Roșii; 4. Pepeni: pepene galben, pepene roșu, galia;

59 De exemplu, intermediarii ar fi mai dificil de identificat decât producătorii, iar această situație poate necesita o abordare diferită. Consumatorii sunt de asemenea în centrul acțiunilor realizate de către alte instituții publice din România, precum Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). În ambele situații, coordonarea instituțională este necesară pentru punerea în aplicare cu de succes a oricărei propuneri, iar propunerile ulterioare pot fi elaborate în momentul în care grupul țintă este consiliat în mod corespunzător.

46

5. Păstăi proaspete, legume și cereale: fasole, năut, fasole verde, fasole roșie, linte, fasole mung, bame, mazăre dulce, porumb dulce, boabe de soia;

6. Semințe germinate; 7. Mirodenii și ierburi aromatice uscate: chili, chimen, curry, nucșoară, piper; 8. Zmeură; 9. Morcovi; și 10. Nuci și produse derivate.

EFSA combină aceste produse cu patogenii specifici ce au rezultat din asocierea cu aceste produse, care le prezintă ca fiind periculoase. Sursa EFSA face referire la rezultatul de la nivelul UE, și nu în mod special la România, însă nu există nici un motiv pentru a susține că România este un caz diferit.

Alimentele de origine non-animală sunt în general mai periculoase deoarece animalele pot avea în corp patogeni ce pot cauza boli. Legumele cu frunze verzi nu sunt de la început patogene. Patogenii trebuie să fie adăugați iar acest lucru are loc ca urmare a condițiilor de cultivare. Frunzele pot prelua contaminarea cu patogeni, fie direct din sol fie prin contaminarea încrucișată de la animale (inclusiv oameni). Drept urmare, anumite alimente de origine non-animală pot fi contaminate înainte ca acestea să părăsească fermă și astfel există anumite lucruri pe care producătorul le poate face pentru a minimiza riscul.

Totuși pericolele nu sunt doar microbiologice. Pericolele suplimentare pot apărea ulterior, din cauza unei suprafețe mari, iar acest aspect depinde de condițiile de depozitare și transport, și desigur contaminarea poate avea loc în bucătăria casnică. Aceste produse sunt de asemenea susceptibile la pericolele chimice cauzate de pesticide și fertilizatori, deși ierarhia nu se aplică în aceeași manieră ca în cazul pericolului microbiologic. Pot exista multe pericole ce rezultă din contaminarea mediului, inclusiv din prezența metalelor grele în solul în care sunt crescute produsele. În prezent, nu există un nivel suficient de cartografiere a zonelor cu un nivel ridicat de contaminare pentru a realiza o evaluare utilă a modului în care acest pericol ar afecta lista de produse, însă poate fi un aspect ce poate fi dezvoltat în viitor.

Ceea ce conduce la creșterea nivelului de risc cu privire la aceste produse este faptul că de obicei acestea sunt consumate crude. Gătitul este de obicei eficient pentru îndepărtarea pericolelor microbiologice și chimice pentru ca alte legume precum cartofii, sau chiar cele din aceeași exploatație agricolă, să aibă risc scăzut deoarece acestea sunt tratate termic în anumite procese de gătit. Spălarea atentă va îndepărta de asemenea o parte din contaminare, dar acest lucru depinde de asemenea de existenta unei surse de apă curate.

Opțiunea prezentă propune ca și intervenție reducerea riscului cauzat de aceste produse, încercând în primul rând să crească standardele de producție. Anumite astfel de metode au fost luate în considerare și eliminate:

Extinderea obligației de înregistrarea la producătorii de astfel de produse, iar înregistrarea fiind extinsă fie în etape sau toate în același timp. Numărul de FSS-uri implicate este prea mare pentru ca această intervenție să fie una fezabilă. Având în vedere faptul că este vorba de producători mici, numărul de consumatori ce pot fi afectați rămâne în continuare scăzut și drept urmare riscul general are un nivel redus comparativ cu celelalte priorități ale ANSVSA. Această abordare ar fi contrară uneia bazate pe risc în ceea ce privește planificarea inspecțiilor în vederea alocării inspectorilor către toate aceste entități.

Instruirea producătorilor de astfel de produse. Din nou, elementele logistice ce țin de instruirea unui număr atât de mare de persoane nu fac această intervenție fezabilă. ANSVSA are capacitatea de a forma aproximativ 12.000 de oameni anual în cadrul programelor

47

normale de formare, drept urmare, alocarea unor astfel resurse pentru a administra riscul unu asemenea nivel ar fi disproporționat.

Promovarea asocierilor unor astfel de producători, în funcție de categoria de produs. Convingerea numărului mare de exploatații mici să se unească în una dintre diferitele forme de asociere ar fi o abordare binevenită și ar contribui cu siguranță la creșterea standardelor, însă aceasta nu este o metodă practică pentru ANSVSA. Promovarea consolidării micilor producătorii reprezintă una dintre politicile strategice ale MADR, însă orientarea către produs și nu către comunitate este o abordare neobișnuită. Unul dintre beneficiile asocierii este diversificarea producției la nivelului grupului mai mare de producători.

Se propune creșterea nivelului de conștientizare cu privire la aspectele de bază privind igiena și bunele practicile agricole, orientate către producătorii din fiecare categorie cu risc ridicat. Totuși, propunerea este ca această activitate să nu aibă loc într-o sală de curs convențională sau prin intermediul documentelor suport obișnuite. În anumite SM a fost înregistrat un progres major în ceea ce privește dezvoltarea modalităților de comunicare cu operatorii economici mici, atât din punct de vedere al siguranței alimentare cât și din punct de vedere al altor regimuri de reglementare. Operatorii economici sunt reticenți în a-și aloca timpul pentru a citi documentele de orientare și pot avea de asemenea dificultăți în a le înțelege. În schimb, metoda modernă implică utilizarea imaginilor și diagramelor, cu cantități minime de text. Experiența a evidențiat faptul că nivelurile de implicare sunt mai mare atunci când sunt utilizate aceste metode.

Pentru a ilustra acest aspect, Agenția pentru Standarde Alimentare (Food Standards Agency) din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a fost preocupată în anul 2007 de nivelul de igienă alimentară din restaurantele mici, în special restaurantele chinezești, și a produs un pachet denumit „Alimente mai sigure, afaceri mai bune (Safer Food, Better Business - SFBB)”60. Acest pachet includea un biblioraft, cu foi laminate pentru ca acestea să poată fi curățate într-un mediu de tipul bucătăriei. Paginile erau în principal fotografii și diagrame ce conțineau pașii de bază aferenți pregătirii și manipulării alimentelor. Acesta era însoțit de asemenea de un DVD în 16 limbi. Abordarea a avut un succes foarte mare. Aproximativ 68% dintre operatorii economici mici au menționat faptul că acesta a fost de asemenea de ajutor pentru afacerea lor, cât și din punct de vedere al igienei, asigurându-le modalități de lucru mai bune. SFBB a fost adaptat la specificul multor altor țări, inclusiv Mongolia, și a reprezentat o inspirație pentru o modalitate nouă de comunicare cu operatorii economici mici. Italia are de asemenea exemple bune ale unei abordări similare.

Acest tip de material educațional este mai bine adaptat la nivelurile de bază de învățare și la nivelurile de bază de îmbunătățire. Totuși, există posibilitatea unei diferențe considerabile în ceea ce privește siguranța fructelor și legumelor în etapa producției primare. Dar chiar și SFBB a avut la bază HACCP, iar sfatul furnizat a pus bazele unui sistem HACCP de bază. Mai presus de toate, acesta a furnizat restaurantelor o abordare sistematică în ceea ce privește modul de lucru al acestora. De asemenea, acesta a introdus foarte multe documente, dar care nu sunt esențiale în această situație. Drept urmare, ghidurile de bune practici cu privire la modul în care se poate evita contaminarea de la fermă până în piață, dacă nu de la fermă la consumator, pot fi create și pot fi realizate astfel încât să conțină imagini și diagrame mai degrabă decât text.

În contrast, Agenția pentru Alimente și Medicamente (Food and Drug Administration - FDA) din SUA a realizat consultări cu privire la „Ghidul pentru minimizarea pericolelor microbiene privind siguranța alimentară a legumelor cu frunze verzi”61. Această abordare este oarecum la extrema cealaltă, însă

60 https://www.food.gov.uk/business-industry/caterers/sfbb/sfbbcaterers 61http://www.fda.gov/Food/GuidanceRegulation/GuidanceDocumentsRegulatoryInformation/ProducePlantProducts/ucm174200.htm

48

este orientată către un public ceva mai sofisticat și are intenția de a asigura un nivel mai mare de educație. Această abordare nu este necesară pentru acești mici producători, având în vedere nivelul de activitate al acestora. Există un argument conform căruia ANSVSA ar trebui să instruiască producătorii români în domeniul noilor cerințe ale SUA conform Legii modernizării siguranței alimentare, însă această abordare nu se aplică la grupul țintă, deoarece aceștia nu au intenția de a exporta. Totuși, evidențiază pericolul că un ghid poate deveni contra-productiv.

La cealaltă extremă, Asociația magazinelor de proximitate în domeniul siguranței alimentare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (Association of Convenience Stores – ACS - on Food Safety and Hygiene) furnizează un ghid pentru gestionarea siguranței alimentare și a igienei în magazinele de proximitate.62 ACS este o organizație comercială ce reprezintă interesele a 32.000 de magazine mici, iar aceasta a elaborat ghiduri în colaborare cu o autoritate locală. Principalul impact provine dintr-un infografic. Imaginați-vă în schimb o diagramă a grădinii unui mic producător, cu câteva legume cu frunze verzi și câteva vaci ce pasc și urinează, plus un producător încălțat în cizme ce merge dintr-o parte în alta. O serie de infografice ce ilustrează bunele practici și practicile defectuoase pot fi exact ceea ce este necesar pentru a crea implicare și pentru a face diferența. Acest exemplu se referă la siguranța alimentară în cadrul unui magazin de proximitate, însă face parte dintr-o serie mai lungă de servicii ce acoperă toate regimurile de reglementare principale ce controlează aceste magazine mici, fiecare având același stil.

Există un alt aspect al îndrumării ACS. Acesta poartă denumirea de „consiliere certificată”. Dacă membrii respectă indicațiile, orice inspector în domeniul alimentar trebuie să accepte faptul că respectivul magazin se conformează. Consilierea este asigurată de către Consiliul Județean Surrey, autoritatea competentă responsabilă pentru siguranța alimentară. În Regatul Unit, autoritatea pentru punerea în aplicare a siguranței alimentare este delegată unui număr de 433 de autorități locale. Fiecare dintre acestea poate încheia un parteneriat cu o societate sau asociație comercială pentru a elabora consilierea certificată pentru respectiva societate sau pentru membrii respectivei asociații comerciale, care apoi devine obligatorie pentru toate autoritățile locale. Aceasta poartă denumirea de schemă „Autoritate primară” (AP), iar fiecare parteneriat AP trebuie să fie aprobat de către guvern.

În România, cel mai probabil micii producători nu vor fi inspectați, însă consilierea certificată ar putea reprezenta un stimulent diferit. În cazul în care producătorul decide să urmeze indicațiile, atunci această abordare poate constitui o conformare încrucișată în temeiul Schemei privind Plățile Unice și poate fi eligibilă pentru subvenții, în cadrul schemei sau în cadrul altor măsuri relevante incluse în Planul Național de Dezvoltare Rurală (în cazul în care producătorii nu sunt eligibili pentru a accesa Schema privind Plățile Unice, ca urmare a constrângerilor specifice, precum dimensiunea exploatației agricole).

Conform Articolelor 7 și 8 ale Regulamentului 852,63 ghidul „va fi elaborat și diseminat de către sectoarele alimentare: în consultare cu reprezentanții părților ale căror interese pot fi afectate în mod semnificativ, precum autoritățile competente și grupurile de consumatori”. ANSVSA va trebui să consulte părțile interesate din cadrul sectorului în ceea ce privește elaborarea consilierii. Acest lucru poate implica dezvoltarea diferitelor modalități de dialog, deoarece fermele de semi-subzistență nu sunt integral cunoscute de către ANSVSA și nici nu sunt ușor de identificat în mediul actual. În plus, în mod normal acestea nu sunt membre în cadrul unor asociații, iar dialogul nu poate fi realizat prin

62 https://www.acs.org.uk/wp-content/uploads/2016/12/ACS-Advice-FoodSafetyHygiene-D2-V1-09.12.16-HR-SPREADS.pdf 63 Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului și Consiliului European din data de 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare, JO L 139/1, 30.4.2004.

49

intermediul canalelor de comunicare tradiționale deținute de către agenție. Totuși, consultarea reprezintă un aspect esențial pentru a înțelege riscurile, caracteristicile grupului țintă, tipul de mesaj ce trebuie să fie transmis și tipul de canal de diseminare ce trebuie să fie ales pentru a asigura un nivel ridicat de penetrare.

3.2.1. Impacturi financiare asupra autorităților publice

Principalele costuri ale acestei Opțiuni vor fi suportate de către ANSVSA. În cazul în care cercetarea nu este solicitată din afară, o mare parte din activitate va fi realizată în cadrul activității obișnuite a ANSVSA, deși ar putea exista un cost de oportunitate pentru utilizarea anumitor resurse în vederea întreprinderii unei anumite activități. În plus, calitatea și rezultatele campaniei(iilor) de consiliere depind foarte mult de expertiza în domeniul comunicării a persoanelor implicate în proiectarea și implementarea acesteia. Costul principal este cel legat de conceperea și producția materialelor consultative. Propunerea este aceea de a se realiza un pliant mic ca cel al ACS în locul biblioraftului SFBB și va fi necesară imprimarea acestuia. Totuși, trebuie să fie luată în considerare utilizarea modalităților inovatoare de comunicare, în special cu rețelele de socializare. Publicul țintă, fermele de semi-subzistență reprezintă o populație ce îmbătrânește care s-ar putea să nu aibă un cont de Faceboook, însă telefoanele inteligente au un nivel de penetrare din ce în ce mai mare în zonele rurale din România. Exemplarele imprimate pot fi puse la dispoziția piețelor locale, iar inspectorii le pot furniza în cazul în care micul producător este de asemenea înregistrat ca producător de alimente de origine non-animală și realizează o vizită în acest sens.

Programul difuzat de către televiziunea națională, Viața satului, reprezintă o formă de revistă rurală de știri și ar fi un vehicul ideal pentru difuzarea mesajului cu privire la consiliere și stimulente. Pot fi de asemenea realizate videoclipuri pe „Youtube”: Autoritatea privind Siguranța și Standardele în domeniul Alimentar din India utilizează Youtube ca o modalitate de a-și transmite mesajele către diferiți operatori economici din India. Modalitatea ideală este aceea de a obține numărul de telefon al producătorului, pentru a exista o interacțiune în ambele sensuri și oportunități ulterioare de consiliere. Într-adevăr, o linie de asistență tehnică dedicată producătorilor de semi-subzistență ar putea contribui la elaborarea unei consilieri personalizate.

Trebuie determinat dacă biserica poate fi utilizată ca și platformă pentru implicare, în special în ceea ce privește producătorii mai în vârstă. Pentru multe dintre comunitățile rurale, în special cele mici și cele care îmbătrânesc, activitățile religioase pot juca în continuare un rol important în activitatea socială: membrii comunității pot profita de oportunitatea de a face schimb de știri, opinii și experiență, pot organiza evenimente comunitare atunci când aceștia au reuniuni. Bunele practici agricole pot fi diseminate în rândul membrilor comunității, atunci când au loc astfel de evenimente, reducându-se astfel impactul financiar al campaniilor.

Conceptul cheie este mai degrabă implicarea decât „instruirea”. Implicarea permite existența unei relații continue mai degrabă decât o relație unidirecțională. Aceasta este o modalitate diferită de a aborda părțile afectate și având în vedere faptul că este necesară schimbarea comportamentului, aceasta poate fi o modalitate eficientă de a proceda, în locul extinderii controalelor și inspecțiilor, elemente ce sunt costisitoare pentru toate părțile.

Drept urmare, costurile principale suportate de către ANSVSA sunt legate de conceperea și producția pliantului și poate a unui videoclip, plus consultanță cu privire la utilizarea eficientă a rețelelor de socializare.

50

3.2.2. Impacturi economice asupra operatorilor economici și consumatorilor

Deoarece scopul intervenției este acela de a furniza consultanță, nu ar trebui să existe costuri ce ar putea fi suportate de către producătorii ca urmare a simplei implicări a acestora. Aceștia nu ar avea nici un fel de obligație de a se implica, iar orice implicare ar trebui să fie în beneficiul acestora. Totuși, punerea în aplicare a sfaturilor primite poate conduce la costuri. Costurile principale asociate îmbunătățirii igienei sunt de obicei legate de adaptarea locației, iar acest aspect poate conduce la costuri semnificative în cazul în care locația este departe de a fi corespunzătoare. Totuși, dacă locațiile nu sunt corespunzătoare, atunci producția agricolă ar trebui să fie descurajată.

Lecția SFBB a fost reprezentată de valoarea abordării sistematice. Un principiu simplu în cadrul unei abordări HACCP este acela de a trece din zone curate în zone murdare și niciodată invers. Această abordare este destul de simplu de pus în aplicare, probabil chiar prin intermediul unui flux, deoarece este vorba de o abordare sistematică a activității de producție. Totuși, în anumite situații această abordare poate conduce la restructurări semnificative, imposibil de realizat din punct de vedere economic. Costurile suportate de către producători pentru conformare pot varia.

În cazul în care sfaturile sunt urmate, iar standardele de igienă se îmbunătățesc, pot exista consecințe ulterioare. În cadrul unei comunități pot exista producători care deja aplică bunele practici și care știu că vecinii lor nu procedează în aceeași manieră. Acesta poate fi un stimulent negativ în ceea ce privește formarea unei asociații cu acești producători. Asociațiile sunt deja nepopulare în cultura agriculturii rurale, însă preocupările potențialilor parteneri cu privire la igienă pot fi de asemenea un factor. Pe de altă parte, în cazul în care practicile de producție mai sigure sunt adoptate de către producătorii care nu se conformau anterior, există o posibilitate ca mai mulți producători să coopereze iar acest aspect poate fi un stimulent pentru asociere, deoarece practicile noi pot fi împărtășite în respectiva comunitate.

Consumatorii nu vor suporta costuri deoarece aceștia nu sunt implicați în mod direct.

Beneficiile economice pot fi observate dacă produsele sunt mai curate și mai sigure. Acest lucru ar avea un impact pozitiv în cazul în care consumatorii sunt conștienți de noile practici în domeniul siguranței alimentare și au disponibilitatea de a achiziționa aceste produse, crescând consumul la nivelul comunității. În plus, în cazul în care asocierea se materializează, producătorii de semi-subzistență pot avea șanse mai bune de a negocia cu intermediarii și alți comercianți cu amănuntul, care ar putea deveni un rezultat pozitiv pentru aceștia.

3.2.3. Impacturi sociale / în domeniul sănătății

Speranța este aceea că intervenția va reduce riscul bolilor de origine alimentară ce rezultă din aceste produse, însă în realitate acest lucru nu este măsurabil. Statisticile în domeniul sănătății nu sunt în momentul de față adecvate pentru o valoare de referință, iar atribuirea unei îmbunătățiri exclusiv acestei intervenții ar fi o abordare optimistă.

Totuși, în cazul în care această abordare de consultanță este considerată de către producători ca fiind eficientă, aceasta poate fi aplicată și pentru consumatorii din piețele locale, cu mesaje referitoare la spălarea fructelor și legumelor și alte lucruri de care trebuie avut grijă. În ceea ce privește impactul asupra sănătății, o mai bună igienă alimentară la nivelul gospodăriei poate avea un impact mai mare decât igiena alimentară la nivelul producției.

51

3.2.4. Impacturi asupra mediului

Nu ar trebui să existe nici un impact asupra mediului, decât în cazul în care ar apărea o schimbare în ceea ce privește utilizarea produselor chimice pentru sol.

52

Secțiunea 4. Analiză comparativă a opțiunilor și selectarea opțiunii

Această secțiune prezintă o comparație între cele două opțiuni și evaluarea realizată pentru a selecta opțiunea preferată.

4.1. Abordare metodologică pentru evaluarea opțiunilor

Majoritatea beneficiilor asociate unei potențiale intervenții pentru soluționarea problemei riscului asociat unui număr mare de producători de alimente de origine non-animală, sunt dificil de cuantificat. Este general acceptat faptul că îmbunătățirea stării de sănătate și reducerea pericolelor în ceea ce privește recoltarea, gestionarea, depozitarea și transportarea fructelor și legumelor reduce riscurile pentru consumatori. Totuși, informațiile și datele precise cu privire la acest tip de impact sunt dificil de obținut în România, și drept urmare orice cuantificare a beneficiilor poate fi exclusă din analiză. Pe de altă parte, costurile pot fi estimate, dar fără a exista aceeași abordare în ceea ce privește beneficiile, există riscul supraestimării acestora și realizării unei evaluări greșite.

Drept urmare, metodologia utilizată are la bază o abordare multicriterială. Pentru evaluarea și compararea celor două opțiuni au fost utilizate șase criterii, corelate cu acțiunile impuse de către instituțiile responsabile, în special ANSVSA. Dovezile necesare au fost obținute din cunoștințele deținute de către personalul tehnic și experții externi, cât și din informațiile colectate pe durata întâlnirilor cu părțile interesate și în cadrul discuțiilor cu diferite grupuri și instituții, și cu ajutorul tehnicilor dezvoltate pentru a colecta dovezi cu privire la problemă (a se vedea Secțiunea 5).

Criteriile fac referire directă la rezultatele și impacturile preconizate ale intervenției, pe termen mediu și lung. În contextul analizei multicriteriale, criteriile sunt de obicei derivate pentru a permite diferențierea între opțiunilor de politică alternative. Ca și măsuri de performanță ale opțiunilor de politică, criteriile sunt utilizate pentru a descrie „cât de bine îndeplinesc opțiunile luate în considerare obiectivele de politică rezultate din analiza problemei identificate și investigate, conform opiniei evaluatorilor. ”

Tabelul de mai jos sintetizează procesul de definire a criteriilor de performanță adecvate pentru evaluarea opțiunilor de politică în cadrul acestui exercițiu. Acesta include acțiunile ce contribuie la elaborarea și explicarea conținutului criteriilor.

Tabelul 6. Criteriile de performanță și acțiunile

Criterii de evaluarea și

acțiuni

Eficacitate, maniera în care măsura promovează sănătatea consumatorului și asigură siguranța alimentară în lanțul de aprovizionare scurt prin:

Reducerea focarelor de boli transmise prin alimente precum fructe și legume

Promovarea încrederii consumatorilor și informațiilor cu privire la fructe și legume

Promovarea reputației României în calitate de producător de fructe și legume

Eficiență, în raport cu elementele ce trebuie să fie introduse pentru a reduce riscurile cauzate de către legume și fructe în lanțul de aprovizionare scurt prin:

O mai bună gestionare a riscului în lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

Un nivel mai ridicat de calitate a fructelor și legumelor

Capacitatea de a schimba comportamentelor părților interesate implicate în producția și furnizarea de fructe și legume prin:

Consolidarea capacității și formare în vederea creșterii gradului de conștientizare cu privire la practicile de igienă în domeniul alimentar, în rândul fermelor de semi-subzistență

Reducerea asimetriilor de informare în rândul părților interesate, consumatorilor și autorităților

53

Abilitatea de a promova activitatea economică și consolidarea în rândul fermelor de semi-subzistență prin:

O mai bună respectare a practicilor privind siguranța alimentară

Stimulente pentru a promova activitatea economică în rândul fermelor de semi-subzistență producătoare de fructe și legume

Costurile suportate de către fermele de semi-subzistență în ceea ce privește resursele necesare pentru a pune în aplicare măsurile propuse prin:

Investițiile semnificative realizate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

Costurile de conformare suportate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

Costurile operaționale (continuarea implementării măsurii)

Costurile suportate de către administrație, din punct de vedere al implementării măsurilor necesare pentru a reduce riscurile generate de către fructe și legumem prin:

Costurile inițiale suportate de către autoritățile publice centrale și locale

Costurile de monitorizare suportate de către autoritățile publice centrale și locale

Criteriile care trebuie să fie respectate prin introducerea diferitelor măsuri și acțiuni, sunt evaluate din perspectiva impacturile generale preconizate pentru diferite părți interesate; consumatori, producători mici, intermediari, comercianți cu amănuntul mari, administrația centrală și autoritățile locale. Metodologia utilizată pentru evaluarea impacturilor de natură diferită, și pentru diferite grupuri potențial afectate, este descrisă mai jos. Tabelele din secțiunea următoare prezintă efectele nete preconizate ale fiecărei măsuri pentru fiecare nivel corespunzător al administrației publice, beneficiarilor și operatorilor economici. Din cauza lipsei de date sau din cauza datelor insuficiente, clasificările au fost asociate cu fiecare dintre acțiunile sau intervențiile propuse, pentru a evidenția magnitudinea și un semn al impactului preconizat. Drept urmare, în Raportul EIR următoarele clasificări ar trebui să fie interpretate după cum urmează:

„2” ar trebui să fie interpretat ca măsura ce se preconizează a avea un impact ridicat și pozitiv;

„1” un oarecare impact pozitiv;

„0” nici un impact (este preconizat un impact neutru);

„NA” nu se poate realiza nici o evaluare a impacturilor din cauza lipsei informațiilor sau măsura nu poate fi aplicată;

„-1” un oarecare impact negativ;

„-2” un impact ridicat și negativ (este preconizat un impact negativ ridicat);

Evaluarea ia în considerare faptul că în cadrul acestui Raport EIR au fost identificate diferite obiective de politică și intervenție prin reglementare, pentru a aborda problema în cauză. Printre acestea se numără menținerea sănătății consumatorilor, promovarea activității economice în rândul fermelor de semi-subzistență și asigurarea siguranței alimentare în lanțul scurt de aprovizionare, considerate ca fiind obiective pe termen lung ce trebuie să fie atinse. Toate acestea sunt obiective care vor avea nevoie de timp pentru a se materializa, iar acest lucru sugerează faptul că intervențiile luate în considerare necesită o perioadă de 10 ani pentru analiză. Drept urmare, analiza face referire la o perioadă de 10 ani, de-a lungul căreia acțiunile menite să schimbe comportamentul părții interesate pot fi măsurate și monitorizate doar de-a lungul unei perioade atât de lungi.

4.2. Evaluarea opțiunilor

Tabelele de mai jos prezintă evaluarea diferitelor opțiunilor în raport cu acțiunile ce reprezintă principalele criterii utilizate pentru a le compara.

54

Tabelul 7. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra consumatorilor

Acțiunile întreprinse pentru a atinge obiectivele de politică Opțiunea 1 Opțiunea 2

-2

-1

0 NA

1 2 -2

-1

0 NA

1 2

1. Reducerea focarelor de boli transmise prin alimente precum fructe și legume

-1

1

2. Promovarea încrederii consumatorilor și informațiilor cu privire la fructe și legume

0

2

3. Promovarea reputației României în calitate de producător de fructe și legume

0

2

4. O mai bună gestionare a riscului în lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

5. Un nivel mai ridicat de calitate a fructelor și legumelor

-1

2

6. Consolidarea capacității și formare în vederea creșterii gradului de conștientizare cu privire la practicile de igienă în domeniul alimentar în rândul fermelor de semi-subzistență

NA

NA

7. Reducerea asimetriilor de informare în rândul părților interesate, consumatorilor și autorităților

0

1

8. O mai bună respectare a practicilor privind siguranța alimentară

0

1

9. Stimulente pentru a promova activitatea economică în rândul fermelor de semi-subzistență producătoare de fructe și legume

NA

NA

10. Practici îmbunătățite pentru a încuraja asocierea micilor fermieri

NA

NA

11. Costurile de conformare suportate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

12. Investițiile semnificative realizate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

13. Costurile inițiale suportate de către autoritățile publice centrale și locale NA

NA

14. Costurile de monitorizare suportate de către autoritățile publice centrale și locale NA

NA

Total -2 9

Tabelul 8. Impactul total net al opțiunilor propuse pentru fermele de semi-subzistență

Acțiunile întreprinse pentru a atinge obiectivele de politică Opțiunea 1 Opțiunea 2

-2

-1

0 NA

1 2 -2

-1

0 NA

1 2

1. Reducerea focarelor de boli transmise prin alimente precum fructe și legume

-1

2

2. Promovarea încrederii consumatorilor și informațiilor cu privire la fructe și legume

-1

2

3. Promovarea reputației României în calitate de producător de fructe și legume

-1

2

4. O mai bună gestionare a riscului în lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

-1

2

5. Un nivel mai ridicat de calitate a fructelor și legumelor

-1

2

6. Consolidarea capacității și formare în vederea creșterii gradului de conștientizare cu privire la practicile de igienă în domeniul alimentar, în rândul fermelor de semi-subzistență

0

2

7. Reducerea asimetriilor de informare în rândul părților interesate, consumatorilor și autorităților

0

2

8. O mai bună respectare a practicilor privind siguranța alimentară

0

1

9. Stimulente pentru a promova activitatea economică în rândul fermelor de semi-subzistență producătoare de fructe și legume

0

1

10. Practici îmbunătățite pentru a încuraja asocierea micilor fermieri

0

1

11. Costurile de conformare suportate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

0 -1

12. Investițiile semnificative realizate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

0 -2

13. Costurile inițiale suportate de către autoritățile publice centrale și locale NA

NA

14. Costurile de monitorizare suportate de către autoritățile publice centrale și locale NA

NA

Total -5 14

55

Tabelul 9. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra intermediarilor

Acțiunile întreprinse pentru a atinge obiectivele de politică Opțiunea 1 Opțiunea 2

-2

-1

0 NA

1 2 -2

-1

0 NA

1 2

1. Reducerea focarelor de boli transmise prin alimente precum fructe și legume

-1

1

2. Promovarea încrederii consumatorilor și informațiilor cu privire la fructe și legume

-1

1

3. Promovarea reputației României în calitate de producător de fructe și legume

-1

1

4. O mai bună gestionare a riscului în lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

-1

1

5. Un nivel mai ridicat de calitate a fructelor și legumelor

-1

1

6. Consolidarea capacității și formare în vederea creșterii gradului de conștientizare cu privire la practicile de igienă în domeniul alimentar, în rândul fermelor de semi-subzistență

NA

NA

7. Reducerea asimetriilor de informare în rândul părților interesate, consumatorilor și autorităților

0

-1

8. O mai bună respectare a practicilor privind siguranța alimentară

0

1

9. Stimulente pentru a promova activitatea economică în rândul fermelor de semi-subzistență producătoare de fructe și legume

NA

NA

10. Practici îmbunătățite pentru a încuraja asocierea micilor fermieri

0

-2

11. Costurile de conformare suportate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

12. Investițiile semnificative realizate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

13. Costurile inițiale suportate de către autoritățile publice centrale și locale NA

NA

14. Costurile de monitorizare suportate de către autoritățile publice centrale și locale NA

NA

Total -5 3

Tabelul 10. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra marilor comercianți cu amănuntul

Acțiunile întreprinse pentru a atinge obiectivele de politică Opțiunea 1 Opțiunea 2

-2

-1

0 NA

1 2 -2

-1

0 NA

1 2

1. Reducerea focarelor de boli transmise prin alimente precum fructe și legume

0

1

2. Promovarea încrederii consumatorilor și informațiilor cu privire la fructe și legume

0

2

3. Promovarea reputației României în calitate de producător de fructe și legume

0

1

4. O mai bună gestionare a riscului în lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

0

1

5. Un nivel mai ridicat de calitate a fructelor și legumelor

0

1

6. Consolidarea capacității și formare în vederea creșterii gradului de conștientizare cu privire la practicile de igienă în domeniul alimentar, în rândul fermelor de semi-subzistență

NA

NA

7. Reducerea asimetriilor de informare în rândul părților interesate, consumatorilor și autorităților

0

1

8. O mai bună respectare a practicilor privind siguranța alimentară

0

1

9. Stimulente pentru a promova activitatea economică în rândul fermelor de semi-subzistență producătoare de fructe și legume

NA

NA

10. Practici îmbunătățite pentru a încuraja asocierea micilor fermieri

0

1

11. Costurile de conformare suportate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

12. Investițiile semnificative realizate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

13. Costurile inițiale suportate de către autoritățile publice centrale și locale NA

NA

14. Costurile de monitorizare suportate de către autoritățile publice centrale și locale NA

NA

Total 0 9

56

Tabelul 11. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra administrației publice centrale

Acțiunile întreprinse pentru a atinge obiectivele de politică Opțiunea 1 Opțiunea 2

-2

-1

0 NA

1 2 -2

-1

0 NA

1 2

1. Reducerea focarelor de boli transmise prin alimente precum fructe și legume

-1

2

2. Promovarea încrederii consumatorilor și informațiilor cu privire la fructe și legume

0

2

3. Promovarea reputației României în calitate de producător de fructe și legume

-1

2

4. O mai bună gestionare a riscului în lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

-1

2

5. Un nivel mai ridicat de calitate a fructelor și legumelor

0

2

6. Consolidarea capacității și formare în vederea creșterii gradului de conștientizare cu privire la practicile de igienă în domeniul alimentar, în rândul fermelor de semi-subzistență

0

1

7. Reducerea asimetriilor de informare în rândul părților interesate, consumatorilor și autorităților

0

2

8. O mai bună respectare a practicilor privind siguranța alimentară

0

2

9. Stimulente pentru a promova activitatea economică în rândul fermelor de semi-subzistență producătoare de fructe și legume

0

1

10. Practici îmbunătățite pentru a încuraja asocierea micilor fermieri

0

1

11. Costurile de conformare suportate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

12. Investițiile semnificative realizate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

13. Costurile inițiale suportate de către autoritățile publice centrale și locale 0 -1

14. Costurile de monitorizare suportate de către autoritățile publice centrale și locale 0 -1

Total -3 15

Tabelul 12. Impactul total net al opțiunilor propuse asupra autorităților publice locale

Acțiunile întreprinse pentru a atinge obiectivele de politică Opțiunea 1 Opțiunea 2

-2

-1

0 NA

1 2 -2

-1

0 NA

1 2

1. Reducerea focarelor de boli transmise prin alimente precum fructe și legume

-1

2

2. Promovarea încrederii consumatorilor și informațiilor cu privire la fructe și legume

0

2

3. Promovarea reputației României în calitate de producător de fructe și legume

-1

2

4. O mai bună gestionare a riscului în lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

-1

2

5. Un nivel mai ridicat de calitate a fructelor și legumelor

0

2

6. Consolidarea capacității și formare în vederea creșterii gradului de conștientizare cu privire la practicile de igienă în domeniul alimentar, în rândul fermelor de semi-subzistență

0

1

7. Reducerea asimetriilor de informare în rândul părților interesate, consumatorilor și autorităților

0

2

8. O mai bună respectare a practicilor privind siguranța alimentară

0

2

9. Stimulente pentru a promova activitatea economică în rândul fermelor de semi-subzistență producătoare de fructe și legume

0

1

10. Practici îmbunătățite pentru a încuraja asocierea micilor fermieri

0

1

11. Costurile de conformare suportate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

12. Investițiile semnificative realizate de către părțile interesate din lanțul scurt de aprovizionare cu fructe și legume

NA

NA

13. Costurile inițiale suportate de către autoritățile publice centrale și locale 0 -1

14. Costurile de monitorizare suportate de către autoritățile publice centrale și locale 0 -1

Total -3 15

57

4.3. Opțiunea preferată

Conform analizei multicriteriale realizate, Opțiunea 2 este cea care are cele mai multe beneficii nete din perspectiva diferitelor părți interesate implicate în gestionarea riscurilor pentru sănătatea umană asociată producției de fructe și legume realizate de către fermele de semi-subzistență din România. Rezultatele utilizării metodologiei pentru evaluarea diferitelor impacturilor pe care ambele opțiuni le pot avea asupra părților interesate evidențiază faptul că Opțiunea 2 are în principal impacturi pozitive pentru aproximativ toate grupurile de părți interesate, în timp ce Opțiunea 1 ar avea impacturi oarecum negative, în special dacă situația curentă va continua să se deterioreze.

Comparația realizată între opțiuni evidențiază de asemenea faptul că Opțiunea 2 ar fi mai eficientă și mai eficace în ceea ce privește administrarea riscurilor pentru sănătatea umană, în plus față de contribuția la schimbarea comportamentului fermelor de semi-subzistență astfel încât acestea să incorporeze mai bine practicile în domeniul siguranței alimentare. Aceasta este de asemenea o opțiune ce ar putea fi de ajutor pentru dezvoltarea economică a acestor fermieri, însă acest lucru nu ar avea loc fără anumite costuri conexe. Totuși, aceasta este cu siguranță opțiunea ce are un impact mai mare asupra costurilor suportate de către diferite părți interesate implicate în problema ce trebuie să fie soluționată.

În ceea ce privește consumatorii, Opțiunea 2 reprezintă o modalitate de creștere a nivelului de încredere în fructele și legumele produse de către fermele de semi-subzistență, cât și de a îmbunătăți calitatea produselor. Consumatorii pot observa de asemenea faptul că asimetriile de informare referitoare la riscul asociat cu anumiți patogeni s-a redus. Consumatorii nu vor fi afectați în mod direct de către costuri.

Opțiunea 2 va avea impacturi pozitive semnificative pentru fermele de semi-subzistență, în ceea ce privește majoritatea acțiunilor, făcând opțiunea să fie destul de eficientă, eficace și adecvată în ceea ce privește schimbarea comportamentului acestora. Totuși, Opțiunea 2 va impune costuri, iar în cazurile în care fermierii nu dețin infrastructura adecvată sau modalitățile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a practicilor privind siguranța alimentară, Opțiunea 2 ar putea fi costisitoare pentru aceștia. Acest aspect poate conduce la reducerea eficacității măsurii, deoarece nu toți fermierii pot suporta aceste costuri. Totuși, așa cum a fost menționat anterior, acest aspect poate fi atenuat prin realizarea schemelor de stimulente adecvate care utilizează fondurile disponibile în cadrul Planului Național de Dezvoltare Rurală sau în alte surse corespunzătoare.

Pentru intermediari, Opțiunea 2 generează impacturi pozitive precum reducerea riscurilor în punctul de origine al lanțului de aprovizionare scurt, și anume în rândul fermelor de semi-subzistență, și elimină presiunea de a asigura produse de calitate. Acest lucru va implica posibilitatea ca intermediarii să facă mai multe afaceri cu fermierii care pun în aplicare bunele practici. Totuși, există posibilitatea ca intermediarii să nu perceapă reducerea asimetriilor de informații ca fiind un element ce ar putea fi de ajutor.

Opțiunea 2 este benefică pentru marii comercianți cu amănuntul în ceea ce privește bunele practici implementate în România, ce ar putea genera posibilitatea de a face afaceri cu fermele de semi-subzistență, în cazul în care acestea se asociază și au capacitatea de a furniza produsele solicitate de către comercianții cu amănuntul. Este de asemenea pozitiv dacă aspectul de calitate al produselor și încrederea consumatorilor cresc.

Atât pentru administrația publică centrală cât și pentru autoritățile locale, Opțiunea 2 poate avea costuri semnificative în ceea ce privește implementarea acesteia, în vederea menținerii și monitorizării rezultatelor. Aceste costuri pot varia în funcție de tipul de informații și modalitățile selectate pentru a comunica cu fermele de semi-subzistență.

58

Secțiunea 5. Procesul de consultarea publică (art. 7 din Legea 52/2003)

Raportul EIR a beneficiat de diferite activități de cercetare ce au implicat discuții cu diferite părți interesate în vederea colectării informațiilor, a unei înțelegeri mai bune a problemei identificate și elaborării soluțiilor în comun. În ceea ce privește prezentul Raport EIR, în cadrul proiectului au fost realizate diferite evenimente de consultare. Următoarele secțiuni prezintă principalele puncte discutate, tehnicile utilizate și opiniile părților interesate.

5.1. Studiu cu privire la vânzarea produselor alimentare prin intermediul paginilor de internet nespecializate

În afară de aspectele subliniate de către Raportul de Audit al OAV, Grupul de Lucru a identificat de asemenea potențiale surse suplimentare pentru furnizarea/comercializarea de produselor alimentare ce nu sunt înregistrare la ANSVSA.

Vânzarea prin intermediul paginilor de internet nespecializate, precum okazii.ro, olx.ro etc. este o practică obișnuită în România. GL a elaborat un studiu de caz cu privire la disponibilitatea în mediul online a produselor de origine non-animală, și potențialele riscuri ale tranzacțiilor online asupra siguranței alimentare. Studiul a evidențiat faptul că există 113 categorii de produse alimentare disponibile pe internet. Studiul a prezentat de asemenea criteriile de credibilitate și a propus un studiu de caz ce a analizat 1285 de anunțuri referitoare la alimentele procesare, anunțuri privind plantele și produsele alimentare de origine non-animală și anunțuri cu privire la produsele alimentare de origine animală. Rezultatele studiului au evidențiat faptul că 74% din anunțurile analizate comercializau produse alimentare de origine animală ce nu respectau legislația ANSVSA în vigoare. În același timp, 53% dintre anunțurile analizate ofereau produse alimentare de origine non-animală ce nu respectau legislația ANSVSA în vigoare. Majoritatea anunțurilor au evidențiat faptul că producătorii și comercianții online nu dețin cunoștințele de specialitate necesare cu privire la siguranța alimentară, iar un număr mare de anunțuri erau interconectate, evidențiind faptul că un comerciant poate vinde produse din mai multe locații. Pentru mai multe informații vă rugăm să consultați studiul din Anexa 6.

În momentul de față, legislația UE privind siguranța alimentară64 prevede foarte clar faptul că produsele alimentare comercializate trebuie să fie sigure, iar cei care introduc produsele pe piață au întreaga responsabilitate. Din punct de vedere legal, activitatea de marketing nu se referă exclusiv la operatorii economici (magazine, hipermarketuri, ferme, etc.), ci la orice persoană (fizică sa juridică), indiferent dacă aceasta este sau nu înregistrată/autorizată de autoritățile competente. Acest lucru înseamnă de asemenea vânzări mici, lucru ce are loc adesea în România.

Vânzarea de produse alimentare în mediul online este un domeniu ce s-a dezvoltat într-o manieră accelerată în ultimii zece ani. Deși există anumite proceduri legale ce trebuie să fie respectate (de ex.: pentru magazinele online specializate - un magazin al unui lanț de supermarketuri), prevederile legale în acest domeniu sunt limitate. Există portaluri online ce vând „orice oricui”, inclusiv produse alimentare (cel mai relevant exemplu este www.olx.ro). Pentru a avea acces și pentru a putea achiziționa produse prin intermediul acestor portaluri, trebuie creat un cont, unde sunt solicitate anumite date de contact (nu date cu caracter personal, ce ar putea fi verificate, precum nume,

64 Conform Regulamentului 178/2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar.

59

prenume, adresă și un număr de telefon). Drept urmare, pot fi introduse date fictive care pot fi ulterior utilizate pentru a publica anunțuri.

Portalul www.olx.ro include o secțiune specială cu privire la aspectele sanitar-veterinare și privind siguranța alimentară, iar aceasta include 3 categorii agricole: produse alimentare, cereale-plante-copaci și păsări și animale domestice, cu anunțuri postate de către persoane juridice sau fizice. Până la data la care a fost realizat studiului, iunie 2016, anunțurile postate de către persoanele fizice făceau referire la următoarele:

Produse alimentare - aproximativ 9000 de anunțuri;

Cereale-plante-copaci - aproximativ 9000 de anunțuri;

Păsări și animale sălbatice - aproximativ 37000 de anunțuri.

Studiul a analizat aproximativ 1300 de anunțuri, pentru a atinge cota de 10% din numărul total de anunțuri, și pentru a asigura relevanța statistică astfel încât să fie valid din punct de vedere statistic (anunțuri din categoria produselor alimentare). Concluziile studiului subliniază următoarele aspecte.

În categoria de produse alimentare, aproximativ 500 până la 1000 de anunțuri sunt postate zilnic - o valoare foarte mare ceea ce înseamnă că piețele sunt destul de bine dezvoltate;

Din cele 1300 de anunțuri analizate, 53% dintre acestea făceau referire la produse de origine animală și 47% la produse de origine non-animală;

Din cele 53% de anunțuri pentru produse de origine animală, 74% dintre acestea prezentau dovezi clare privind incoerențele cu legislația europeană în domeniul siguranței alimentare, iar 26% dintre acestea aveau un nivel acceptabil de conformare (în ceea ce privește eticheta, respectarea condițiilor de producție, ambalajul etc.);

Din cele 53% de anunțuri pentru produse de origine animală, 73% dintre acestea prezentau dovezi clare privind incoerențele cu legislația europeană în domeniul siguranței alimentare, iar 27% dintre acestea aveau un nivel acceptabil de conformare (în ceea ce privește eticheta, respectarea condițiilor de producție, ambalajul etc.);

Aproximativ 75% dintre cei care comercializează produse pe acest portal, conform anunțurilor analizate, vând produse făcute în casă ce ridică suspiciuni cu privire la respectarea regulilor din domeniul igienei și siguranței alimentare;

Din numărul total de anunțuri analizate, doar 7 dintre acestea includeau în textul anunțului posibilitatea emiterii unei facturi;

O pondere semnificativă de persoane au postat anunțuri ce reprezentau un lanț de producție complet casnic (de ex.: legumele din grădină aveau 3 întrebuințări: consumul propriu, hrănirea animalelor din gospodărie și vânzarea online; ulterior, animalele care consumau respectivele produse erau vândute fie vii, sau cel mai probabil în curte, fără nici un fel de documente sanitar-veterinare, și erau transformate în produse procesate - cârnați, untură, șuncă etc., în mod evident sub denumirea de „produse tradiționale”). Produsele de origine animală cel mai adesea vândute sunt prezentate mai jos în ordine descrescătoare:

o miere și produse din miere o lapte și brânză o ouă o carne și produse din carne o grăsime animală procesată

60

Produsele de origine non-animală cel mai adesea vândute sunt prezentate mai jos în ordine descrescătoare:

o gemuri o compoturi o fructe și legume o produse de patiserie o ciuperci

Statisticile oficiale evidențiază faptul că e-comerțul se dezvoltă în mod continuu, ceea ce înseamnă că din ce în ce mai multe persoane vor achiziționa aceste produse alimentare de pe internet. Având în vedere faptul că procentul de persoane ce nu sunt înregistrate/autorizate, ce nu respectă legislația și comercializează produse „făcute în casă” este mare, este clar faptul că, evoluția problemelor/incidentelor va avea o tendință crescătoare. Lipsa documentelor fiscale sau a trasabilității produselor face imposibilă depunerea unei plângeri; aceste plângeri pot fi o sursă statistică oficială cu privire la fenomen. În plus, politica acestor portaluri online este foarte bine stabilită din perspectiva legală; acestea nu vând și nu cumpără. Acestea furnizează spațiu pentru reclamă, drept urmare responsabilitatea este limitată, și în mod evident acest lucru nu permite dezvoltarea datelor statistice, având în vedere faptul că achiziția este la un telefon distanță. Una dintre cele mai mari probleme este existența anunțurilor persoanelor fizice care comercializează produse „făcute în casă” și își iau angajamentul de a le asigura în cadrul evenimentelor mari ce implică un număr ridicat de consumatori, ca de exemplu la nunți și botezuri.

În momentul de față nu există nici un sistem de monitorizare pentru paginile de internet care publică anunțuri pentru vânzarea de produse alimentare, care să verifice respectarea normelor privind siguranța alimentară. Punctele de analiză din aceste două categorii principale de potențial risc:

comercializare produselor alimentare de către operatorii economici ce nu sunt înregistrați și care în conformitate cu legea ar trebui să fie înregistrați;

comercializarea produselor alimentare de către micii producători ce realizează produse primare;

În același timp, în momentul de față nu există o structură specializată care să monitorizeze comercializarea de produse alimentare pe paginile de comerț electronic nespecializate.

5.2. Studiu cu privire la datele înregistrate în piețe

Grupul de Lucru a luat în considerare și analizarea situației la nivel local, în special în ceea ce privește piețele locale. În iulie 2016 a fost organizat un atelier de lucru la București. Printre participanți s-au numărat reprezentanți ai Băncii Mondiale și ANSVSA (nivelul central) și șapte inspectori din cadrul DSVSA județene. 65

Dezbaterile din cadrul atelierului de lucru au evidențiat faptul că există anumite cerințe legale privind furnizarea de date diferitelor instituții cu privire la piețele locale. Aceste date pot reprezenta o sursă foarte importantă pentru evaluarea impactului cantităților de produse alimentarea realizate de către micii producători care nu sunt înregistrați în baza de date a ANSVSA, prin identificarea cantităților, cât și a categoriilor de produse care nu sunt vândute în piețele locale. Piețele în cauză sunt piețe locale ce operează în zona rurală pentru o perioadă limitată de timp de-a lungul unei săptămâni, în timp în zona urbană acestea pot fi permanente.

65 Următorii inspectori au fost implicați în cadrul studiului: Mirela Daniela Căluțu (Dolj), Adrian Nițu (Dâmbovița), Bogdan Popa (Vaslui), Dana Cohut (Argeș), Mirel Glevitzky (Alba), Cătălin Popa (București).

61

Modalitățile de desfacere utilizate de către micii producători, inclusiv locațiile de desfacere neautorizate („pe marginea drumului”), reprezintă un risc major de contaminare ca urmare a depozitării inadecvate și a condițiilor de afișare. Totuși, acestea au impact limitat din cauza nivelului relativ scăzut de vânzări.

Un rol important în cadrul procesului de colectare a datelor ce trebuie să fie înregistrate este cel jucat de către Legea 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol, care stabilește prevederile detaliate referitoare la producătorii agricoli. În cazul în care producătorii doresc să comercializeze produse alimentare, aceștia ar trebui să furnizeze un atestat de producător care să stipuleze suprafața de teren cultivată și produsele ce sunt cultivate pe respectivul teren. Totuși, acest certificat/această înregistrare este independentă de înregistrarea la ANSVSA conform Ordinului 111/2008, cu modificările și completările ulterioare (de ex.: un producător mic poate avea un atestat de producător deși acesta nu este înregistrat ca operator economic ce își desfășoară activitatea în industria alimentară).

Art. 13 al Legii 145/2014 prevede faptul că piețele sunt obligate să asigure 40% din suprafața de vânzare pentru producătorii locali, însă acest aspect depinde de nivelul de seriozitate al celor ca dețin atestate de producători (intermediarii pot obține cu ușurință astfel de atestat). Atestatele de producător sunt înregistrate la consiliul local/primărie, dar acestea nu au legătură cu înregistrarea la ANSVSA.

În același timp, administrațiile piețelor înregistrează datele referitoare la cei care vând în respectivele piețe. Inspectorii ANSVSA au identificat aceste administrații ale piețelor ca fiind surse pentru colectarea informațiilor. Inspectorii au elaborat un studiu pentru fiecare județ în parte, cu privire la datele disponibile în evidențele piețelor agroalimentare/depozitelor, cât și cu privire la cantitățile și categoriile de produse alimentare ce intră în respectivele piețe. Pentru a înregistra rezultatele studiului, fiecare inspector a elaborat un raport cu toate formele de organizare ale comercianților cu amănuntul: producători agricoli, societăți comerciale, societăți agricole, cât și orice alte tipuri de asociații din domeniul agricol și alimentar, și cantitățile estimate de produse alimentare (primare și procesate) la data la care a fost realizată activitatea de monitorizare, în 3 piețe agroalimentare sau depozite ce vând produse alimentare, situate pe raza județului (o capitală de județ și două orașe/comune reprezentative). Raportul specifică de asemenea într-o manieră detaliată categoriile de produsele animale, non-animale (fructe, legume și cereale) și produsele primare mixte și procesate, cât și cantitățile (estimate) de astfel de produse. Totodată, pentru a colecta datele de la administrație/reprezentantul legal al pieței agroalimentare sau al depozitului ce comercializează produse alimentare, inspectorii au verificat evidențele cu privire la atestatele de producător, sau, după cum este cazul, documentele ce pot confirma forma de organizare a producătorilor agricoli sau a operatorilor economici.

Rapoartele centralizate evidențiază următoarele aspecte:

Datele cu privire la operatorii economici ce comercializează produse în piețele agroalimentare, cantitățile și categoriile de produse alimentare, sunt colectate de către administrațiile piețelor/societățile de management;

Principala formă de organizare a celor care comercializează produse de origine non-animală în piețe este aceea de producător agricol, deținător al unui atestat de producător (media celor 7 județe este de aproximativ 75%)

Comercianții cu amănuntul (persoane juridice) reprezintă aproximativ 20%

Celelalte forme de organizare (persoane fizice autorizate, întreprindere individuală) reprezintă aproximativ 5%.

62

Principalele legume comercializate în perioada de referință a studiului sunt roșiile, castraveții, rădăcinoasele și diferite fructe: pepene roșu, pepene galben și piersici.

Există multe zone, cel puțin în partea de sud a țării, recunoscute pentru bazinele legumicole (Dâmbovița, Dolj), iar unele dintre produsele obținute în respectivele zone (în special pepenii) sunt exportate.

Tabelul 13. Cantitățile estimate de produse comercializate*

Județ Legume (tone) Fructe (tone) Cereale (tone) Perioadă

Alba 832 265 ian-aug

9 97 ian-aug

31 20 ian-aug

Total Alba 872 382 ian-aug

Arad 852 55

398 9

616 13

Total Arad 1.867 77

București 5.472 7.612 ian-aug

Dâmbovița 40 35

Dolj 5.407 30,1574 161.700 iul-aug

Vaslui 10 3

2 0,5

5 1

Total Vaslui 18 5

Total 13.676 309.685 161.700

Sursa: Analiza proprie realizată pe baza datelor furnizate de către administrațiile piețelor și a datelor colectate pe durata interviurilor realizate de către inspectorii teritoriali ai ANSVSA

*Conform tabelului de mai sus se poate observa faptul că există în continuare cantități semnificative de fructe și legume ce sunt vândute în toate piețele selectate pentru studiu, în toate cele 6 județe. Acest studiu are un element specific, include o cantitate foarte mare de pepeni ce sunt vânduți din bazinul legumicol (aproximativ 300.000 de tone). Tabelul de mai sus reprezintă un rezumat al datelor raportate de către inspectorii județeni.

5.3. Întâlnirea cu supermarketurile din România

Pentru a putea înțelege în detaliu implicațiile modificării Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, GL a organizat sub egida Băncii Mondiale o întâlnire tematică în iulie 2016 ce a avut drept tematică legea mai sus menționată. Printre participanți s-au numărat experți ai Băncii Mondiale, reprezentanți ai Cancelariei Primului Ministru și ai ANSVSA, cât și reprezentanți ai marilor comercianți, și anume Carrefour, Cora, Kaufland, Lidl, Mega Image-Delhaize Romania, Profi și Rewe.

Scopul întâlnirii a fost acela de a discuta care ar fi efectul punerii în aplicare a Legii 321 privind siguranța alimentară. Reprezentanții marilor comercianți au subliniat importanța orientării atenției asupra dezvoltării normelor de punere în aplicare a Legii 321, și asupra faptului că acest proces ar trebui să includă toate părțile interesate. Supermarketurile au subliniat îngrijorarea cu privire la capacitatea furnizorilor români de a produce o cantitate suficientă de 51% de produse proaspete care să fie introduse în lanțul scurt, fără a pune presiune prea mare pe creșterea nivelului producției.

63

Un al doilea aspect important ce a fost dezbătut a făcut referire la colaborarea dintre marile rețele de desfacere și micii producători. Opinia reprezentanților sectorului de desfacere a fost unanimă, și anume, de a exprima în mod clar imposibilitatea colaborării dintre supermarketuri și micii producători, din următoarele motive:

Acestea sunt unități care nu comercializează un volum foarte mare de produse alimentare: supermarketurile pot colabora doar cu furnizorii de produse alimentare ce au capacitatea și facilitățile logistice de a furniza cantitățile solicitate, acompaniate de către documentele justificative fiscale și de trasabilitate;

Complexitatea contractului încheiat între furnizor și supermarket.

Un alt aspect discutat a fost cel legat de integrarea verticală a furnizorilor în curs de realizarea de către supermarketuri, un proces ce poate avea o durată de până la 5 ani. Acesta este condiționat nu doar de satisfacerea cererii supermarketurilor, ci și de nivelul de logistică, resurse umane, respectarea legislației conexe în cauză (siguranța alimentară, fiscală, codul muncii, etc.).

Reprezentanții marilor rețele de desfacere au fost de acord cu faptul că, furnizorii de produse alimentare conform Legii 321 trebuie să înființeze asociații, la nivelul producției cât și la nivelul de logistică, pentru a reprezenta o soluție mai fezabilă pentru supermarketuri.

5.4. Studiu referitor la activitatea intermediarilor și inspecția realizată de către ANSVSA

Pentru a putea înțelege activitatea intermediarilor, inspectorii ANSVSA au realizat un studiu la nivel național în noiembrie 2016. Șase chestionare completate au fost furnizate de către inspectorii din Alba, Arad, București, Dâmbovița, Dolj, Vaslui.

Este cunoscut faptul că intermediarii întreprind diferite activități, precum: colectarea de fructe și legume, depozitare, transport, încărcarea și descărcarea vehiculelor de transport, sortare, ambalare, vânzare cu ridicata și amănuntul de produse primare.

Definiția activității intermediarilor în rândul inspectorilor nu a fost una standard. În majoritatea cazurilor inspectorii înțeleg intermedierea ca fiind achiziția, depozitarea, vânzarea cu ridicata și cu amănuntul. Unii dintre intermediari produc bunuri, însă majoritatea le achiziționează și le vând. Răspunsurile inspectorilor au evidențiat rezultate mixte:

În Alba, mai puțin de 5% dintre producătorii mici realizează activități de intermediere (din cei 4500 de producători mici).

În Dâmbovița 34 din 36 (94%) dintre operatorii economici din domeniul alimentar care au activități de recepție, sortare, vânzare cu ridicata înregistrate la ANSVSA, întreprind doar activități de intermediere.

În Dolj (Craiova), în piața centrală, doar 15% dintre vânzători dețin un atestat de producător.

În Arad, în piețele agroalimentare, mai puțin de 5% dintre vânzătorii de producție primară sunt intermediari (conform datelor Administrației Pieței).

În București există 30 de operatori economici înregistrați în calitate de intermediari (recepție, depozitare, vânzare - fără producție).

În Vaslui există 45 de operatori economici în domeniul alimentar (depozite și magazine) și 350 de producători mici.

64

Operatorii din domeniul alimentar care produc, procesează, transportă sau vând produse de origine non-animală trebuie să fie înregistrați la ANSVSA, conform Ordinului 111/2008. Conform anexei 10 a Ordinului 111, documentul prin care sunt înregistrate unitățile prevede activitatea pe care unitatea o implementează în funcție de codurile CAEN. Anexa 14 a aceluiași document propune ca documentul prin care se înregistrează mijlocul de transport pentru produse alimentare de origine non-animală, să includă și numărul de înmatriculare al vehiculului și condițiile de temperatură ale acestuia.

O excepție există pentru micii producători de produse primare care au dreptul să vândă la nivel local fără a fi înregistrați la ANSVSA, pe baza atestatelor de producător și carnetelor de comercializare, în temeiul legii 145/2014.

Nu există nici o reglementare pentru înregistrarea activității de intermediere a producției primare, drept urmare nu există o bază de date de „intermediari” la nivelul județului. Atunci se discută despre imposibilitatea înregistrării intermediarilor, inspectorii fac referire la vânzătorii care operează în piețele agroalimentare (de obicei cod CAEN 4781) și care nu au obligația de a se înregistra la ANSVSA conform ordinului 111/2008.

Cea mai citată sursă pentru monitorizarea și controlul siguranței alimentare intermediarilor înregistrați este Oficiul Registrului Comerțului. Alte surse includ: baza de date ANSVSA pentru înregistrarea mijloacelor de transport, conform codului cod CAEN 4941 pentru transportul de bunuri; lista de furnizori autorizați din unitățile înregistrate: controale în trafic; programul INTERCONNECT,66 în cadrul căruia echipe mixte compuse din reprezentanți ANSVSA și ai poliției verifică depozitele, băcăniile și piețele cu privire la abaterile de la normele de igienă.

Inspectorii au menționat că formele de organizare ale intermediarilor includ: PFA (persoane fizice autorizate); societăți cu răspundere limitate; întreprinderi individuale; asociații familiale; întreprinderi familiale.

În majoritatea cazurilor, intermediarii din piețele locale își înregistrează mijloacele de transport pentru transportul de produse de origine non-animală. Aceștia declară de asemenea dacă dețin depozite, aceasta fiind abordarea în Arad, București și Alba. Există județe în care activitatea informală are un nivel mai ridicat (Dolj, Dâmbovița) unde intermediarii neînregistrați nu își înregistrează mijloacele de transport sau depozitele.

Magnitudinea rolului intermediarilor este greu de estimat fără a cunoaște care sunt cantitățile de alimente vândute de către micii producători, sau măsura în care intermediarii vând producția primară achiziționată de la micii producători. Conform interviurilor, intermediarii neînregistrați joacă un rol important în piețele locale din unele județe (în special în Dolj și Dâmbovița). De exemplu, în Dâmbovița intermediarii colectează produsele direct la producător de pe câmp. Comercializarea produselor are loc din mijloacele de transport, în piețele de vânzare cu ridicata urbane sau direct pe marginea drumului.

Depozitele înregistrate aprovizionează în mod direct supermarketurile și băcăniile, însă nu și piețele agroalimentare locale.

Situațiile în care intermediarii neînregistrați sunt identificați sunt destul de revelatoare. Aceștia sunt de obicei identificați în trafic, atunci când alte unități din domenii similare raportează activitatea neînregistrată a celorlalți (din punct de vedere al competiției loiale), atunci când consumatorii depun o sesizare, notificări RASFF cu privire la introducere pe piață a bunurilor neconforme, plângeri din

66 http://www.agerpres.ro/comunicate/2016/11/14/comunicat-de-presa-dsvsa-bucuresti-17-26-03.

65

partea altor autorități precum Departamentul de Sănătate Publică sau Departamentul de Poliție, controlul trasabilității, controale în piețele locale.

Mai jos se regăsesc câteva exemple furnizate de către inspectori cu privire la comportamentul neconform:

Comercianții cu ridicata (depozite) activi pe piețele locale fără a fi înregistrați la ANSVSA.

Lipsa unui sistem de trasabilitate bine documentat pentru bunurile achiziționate și vândute.

Sancțiunile în aceste cazuri au fost aplicate conform HG 984/2005, Hotărârea de Guvern privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.

Inspectorii nu pot inspecta intermediarii atâta timp cât aceștia nu sunt înregistrați.

Probleme

Unii dintre comercianții de alimente neprocesate nu dețin depozite, iar o parte dintre aceștia vând din mijloacele de transport sau la locația beneficiarului.

În anumite situații intermediarii utilizează atestatele de producător fără ca aceștia să fie producători.

Conformare: De exemplu, în Dolj 10% dintre producătorii din piețele locale vând alte produse decât cele pentru care sunt înregistrați cu atestatul de producător.

Activitatea de intermediere nereglementată reprezintă un pericol pentru siguranța alimentară din punct de vedere al imposibilității de a determina sau asigura trasabilitatea produselor.

Intermediarii nu sunt foarte deschiși către colaborare și nu dețin bune practici în ceea ce privește managementul igienei produselor comercializate de către aceștia.

66

Secțiunea 6. Măsuri post adoptare (doar pentru opțiunea preferată)

6.1. Măsuri de implementare

Opțiunea 2 implică întreprinderea unor acțiuni pentru ca aceasta să poată fi implementată. În primul rând, aceasta necesită o înțelegere clară a grupului țintă, care în cadrul acestui Raport EIR s-a dovedit a fi o activitate dificilă. Opțiunea 2 are la bază implementarea unei abordări bazate pe risc pentru a furniza consiliere corespunzătoare fermelor de semi-subzistență cu privire la practicile în domeniul siguranței alimentare. Activitatea inițială a ANSVSA este aceea de a determina cine sunt și unde anume se regăsesc acești producători, pentru a înțelege mai bine caracteristicile și elementele specifice ale grupului țintă. Identificarea și definirea profilului producătorilor reprezintă un pas important în formatul mesajului/ consilierii ce trebuie să fie furnizat/ă acestora.

Informațiile privind fermele de semi-subzistență se regăsesc în prezent în Registrul Fermelor la nivel județean, în cazul în care acestea declară intenția a introduce surplusul pe piață. Din păcate datele nu sunt agregate sau automatizate, ceea ce face dificilă identificarea clară a acestor producători. Cunoașterea diferitelor culturi ce trebuie să fie vizate, conform unui cadru deja armonizat la nivelul UE, reprezintă un pas inițial necesar, însă ulterior respectivele informații trebuie să fie corelate cu locația fizică a fermierilor. În plus, corelarea respectivelor informații cu posibila identificare a focarului oricărei boli ce poate fi transmisă prin alimente poate fi de ajutor pentru a determina unde anume se regăsesc operatorii economici cu riscuri mai mari.

La nivel local, inspectorii se pot implica pentru a colecta informațiile necesare. Acest aspect poate reprezenta totuși utilizarea unei resurse limitate care este necesară pentru alte activități cheie întreprinse de către agenție. Angajarea personalului suplimentar poate fi de ajutor, însă informațiile ce pot fi furnizate de către inspectori, chiar și cele de natură anecdotică, pot fi esențiale pentru o orientare mai mare către acei fermieri ce produc fructele și legumele cu risc ridicat ce sunt de interes pentru ANSVSA.

În plus, MADR lucrează în momentul de față la automatizarea Registrului Fermelor, ce poate fi utilizat atunci când sistemul este implementat și există o coordonare instituțională în vederea partajării datelor și informațiilor. Pentru ANSVSA, informațiile furnizate de către Registrul Fermelor pot fi informații detaliate și valoroase care în contextul actual sunt aproape imposibil de obținut. Acestea pot fi de ajutor pentru elaborarea unor intervenții de reglementare mai bune, precum cele propuse în acest Raport EIR.

În plus, Opțiunea 2 impune ca ANSVSA să elaboreze indicațiile pe care aceasta dorește să le pună la dispoziția fermelor de semi-subzistență. Abilitățile în acest sens există la nivelul ANSVSA, însă o decizie cheie este legată de limitele acest ei consilieri. Această activitate de consiliere nu are menirea de a fi încadrată în aceeași categorie cu Ghidul US FDA menționat mai devreme, ci are menirea de a reprezenta elementele de bază absolute care vor fi (a) ușor de înțeles, (b) destul de ușor de implementat și (c) vor face diferența în ceea ce privește nivelurile de siguranță. Crearea unui mix între aceste considerente, având nivelul optim necesită un proces de gândire.

Pot fi realizate cercetări pe calculator pentru a determina dacă infografice similare au fost deja elaborate în alte state, sau dacă există videoclipuri pe YouTube.

Următoarea etapă este aceea de a implica o firmă de design care să pregătească infograficele. Persoanele care au lucrat la ghidul ACS sau care au fost implicate în proiecte similare înțeleg deja conceptul, deși chiar și acestea ar avea nevoie de o informare tehnică cu privire la conținut.

67

Respectiva firmă de design poate realiza de asemenea un videoclip și poate furniza consiliere cu privire la eficacitatea utilizării rețelelor de socializare. Trebuie să fie realizată și o versiune imprimată.

Procesul de elaborare a indicațiilor necesită consultarea părților interesate din cadrul sectorului. Printre acestea se numără inspectorii rurali, a căror experiență și ale cărora cunoștințe vor fi extrem de valoroase. Asociațiile de producători trebuie să fie consultate, însă acestea s-ar putea să fie într-o situație de conflict de interese deoarece reprezintă marii producători, care s-ar putea să nu fie interesați de înăsprirea standardelor de către producătorii de semi-subzistență. Pentru cei cu adevărat mari, acest aspect nu va reprezenta o problemă deoarece nu există un nivel real de concurență.

Echipa de design din cadrul ANSVSA trebuie să stabilească de asemenea o relație cu producătorii programului „Viața Satului” pentru a discuta mesajele cheie, cât și noua abordare a implicării. Producătorii de televiziune pot vedea potențialul acestei noi forme de implicare, pe lângă publicitatea unică cu privire la un infografic. Alte posturi de televiziune și programe specializate pot fi abordate pentru a transmite mesajul. Acesta poate fi totodată transmis și prin intermediul paginii de internet ANSVSA.

ANSVSA trebuie să consulte Agenția de Plăți pentru a explora posibilitatea ca practicile agricole îmbunătățite să îi permită producătorului să aibă acces la subvențiile UE în domeniul agricol. Acestea pot fi de ajutor în mod special în ceea ce privește capacitatea de a demonstra îndeplinirea cerinței de „conformare încrucișată”, care reprezintă o condiție pentru plățile efectuate în cadrul Schemei Plăților de Bază. ANSVSA va trebui să determine dacă finanțarea poate fi utilizată pentru a acoperi costurile proprii pentru implementarea anumitor acorduri/activități descrise.

Privind și mai departe în viitor, echipa de design ar trebui să analizeze posibilitatea înființării unei linii telefonice pentru consultanță și modalitățile prin care pot fi captate datele cu privire la solicitare.

Pentru a aborda riscurile pentru sănătatea umană cauzate de către fructele și legumele produse de către fermele de semi-subzistență, Tabelul 14 propune un plan detaliat de implementare a opțiunii de politică preferată, pe baza informațiilor și analizei incluse în Raportul EIR. În cadrul acestui proces sunt preconizate patru acțiuni principale, care pot contribui la înțelegerea logicii din spatele acesteia: trebuie să fie construit un scenariu de referință inițial pentru a caracteriza grupul țintă și pentru a înțelege mai bine mesajul ce trebuie să fie transmis. Conținutul mesajelor trebuie să fie elaborat luându-se în considerare contribuțiile părților interesate, transformat în informații/materiale consultative ce urmează să fie diseminate prin intermediul canalelor adecvate, și, finalmente, rezultatele obținute trebuie să fie măsurate în timp.

Tabelul 24. Planul de implementare a politicii

Acțiune politică Etapa de implementare

1. Referință pentru o abordare bazată pe risc a consilierii furnizate fermelor de semi-subzistență ce produc fructe și legume

1.1. Revizuirea cadrului curent privind domeniu în România.

1.1.1. Revizuirea definițiilor cheie: ferme de semi-subzistență, risc în producția primară de alimente de origine non-animală, identificarea produselor pentru care riscul trebuie să fie gestionat, cantități mici etc.

1.1.2. Cadrul instituțional: rolurile și responsabilitățile diferitelor instituții implicate în administrarea riscului produselor primare de origine non-animală, fermele de semi-subzistență, intermediari, protecția sănătății consumatori,

68

Acțiune politică Etapa de implementare

1.1.3. Cadrul legal: identificarea și analiza potențialelor reglementări ce pot fi modificate pentru a asigura implementarea unei abordări bazate pe risc pentru a oferi consiliere fermelor de semi-subzistență în vederea îmbunătățirii practicilor din domeniul siguranței alimentare.

1.1.4. Analiza bazei de date: focarele cauzate de către fructe și legume în România

1.1.5. Revizuirea literaturii de specialitate: identificarea patogenilor relevanți în fructele și legumele din România

1.2. Identificarea grupului țintă: fermele de semi-subzistență ce produc fructe și legume ce reprezintă un risc pentru sănătatea umană, conform Opiniei EFSA.

1.2.1. Analiza ce va fi realizată în colaborare cu MADR:67 identificarea fermelor de semi-subzistență ce produc de fructe și legume și care ar trebui să fie incluse în grupul țintă.

1.2.2. Identificarea profilului fermelor de semi-subzistență (suprafața și tipul de producție, producție primară și practici de marketing, nivelul de educație etc.) prin intermediul chestionarului în teren și/sau prin intermediul grupurilor tematice, care ar trebui să contribuie la clarificarea tipului de mesaj ce urmează să fie elaborat.

1.3. Construirea referinței 1.3.1. Crearea unei baze de date a grupului țintă (inițial acest aspect ar trebui să fie ușor de realizat și administrat, cel puțin în ceea ce privește identificarea potențialelor domenii unde poate apărea riscul și în fermele de semi-subzistență sunt active.

1.3.2. Dezvoltarea unui sistem de informare ce ar putea permite stabilirea unei ținte și monitorizarea intervenției în timp.

2. Elaborarea consilierii adresate fermelor de semi-subzistență

2.1. Definirea tipului de consiliere ce va fi elaborată

2.1.1. Revizuirea materialelor existente, inclusiv exemplele internaționale

2.1.2. Definirea tipurilor de mesaje pe care ANSVSA dorește să le transmită

2.1.3. Angajarea unui expert în domeniul comunicării/unei companii care să realizeze campania

2.1.4. Elaborarea mesajelor inițiale ce vor fi transmise fermelor de semi-subzistență

2.2. Consultarea părților interesate 2.2.1. Organizarea grupurilor tematice cu autoritățile publice ce au atribuții în domeniul siguranței alimentare68 pentru a adapta mesajele

2.2.2. Organizarea grupurilor tematice dedicate fermelor de semi-subzistență în vederea adaptării mesajelor

2.2.3. Organizarea grupurilor tematice dedicate asociațiilor de producători în vederea adaptării mesajelor

2.2.4. Elaborarea mesajelor finale ce vor fi transmise fermelor de semi-subzistență, inclusiv a conținutului mesajelor text (SMS),69 a ghidului de comunicare și a mesajelor ce vor fi

67 Pe baza datelor obținute din Studiul privind Structura Fermei, Registrul Fermelor și alte surse de date relevante. 68 ANSVSA, MADR, MS, ANPC. 69 Mesajele text pot include imagini și linkuri către videoclipuri, atunci când există posibilitatea obținerii numărului de telefon. Acest aspect ar îmbunătăți sistemul de informare și l-ar putea transforma într-un instrument de implicarea mai degrabă decât într-o bază de date statică. Având această implicarea în ambele sensuri, ANSVSA poate transmite mai multe sfaturi și mai multe informații.

69

Acțiune politică Etapa de implementare

transmise de către reprezentanții ANSVSA pe în cadrul interviurilor, programelor de televiziune etc.

2.3. Formatul materialelor consultative dedicate fermelor de semi-subzistență70

2.3.1. Formatul materialelor grafice (infografice) este realizat pe baza conținutului mesajului și canalului de diseminare71

2.3.2. Formatul materialelor audio72 este realizat pe baza conținutului mesajului și canalului de diseminare73

2.3.3. Formatul materialelor video74 este realizat pe baza conținutului mesajului și canalului de diseminare75

3. Mecanisme de diseminare pentru a ajunge la fermele de semi-subzistență

3.1. Selectarea canalelor prin care să fie furnizată consilierea către fermele de semi-subzistență

3.1.1. Selectarea canalelor pentru diseminarea materialelor grafice (infografice)

3.1.2. Selectarea canalelor pentru diseminarea materialelor audio

3.1.3. Selectarea canalelor pentru diseminarea materialelor video

3.1.4. Adoptarea măsurilor juridice necesare pentru diseminarea mesajelor76

3.2. Diseminarea mesajelor de consiliere

3.2.1. Diseminarea materialelor grafice (infografice)

3.2.2. Diseminarea materialelor audio

3.2.3. Diseminarea materialelor video

4. Monitorizarea și evaluarea intervenției de politică

4.1. Selectarea indicatorilor de monitorizare

4.1.1. A se vedea secțiunea 6.2. Activități de monitorizare și evaluare

4.2. Monitorizarea indicatorilor selectați

4.2.1. Colectare date77

4.2.2. Analiza și interpretarea datelor

4.3. Ajustarea mesajelor 4.3.1. Ajustarea mesajelor (public țintă, conținut, tipul de mesaje și canalul de diseminare), pe baza rezultatelor preconizate și înregistrate

Sursa: Designul autorului

Ordinea acțiunilor de politică și etapele de implementare sunt simple. Un calendar mai detaliat este graficul GANTT de mai jos, luându-se în considerare o perioadă de un an pentru implementarea procesului aferente opțiunii de politică. Patru ani suplimentari sunt incluși în nevoia de monitorizare și activitățile de evaluare. Totuși, astfel de activități trebuie să fie întreprinse de-a lungul întregii perioade de 10 ani, luându-se în considerare modificarea de comportament a grupului țintă.

70 Materialele ar trebui să fie în principal sub forma infograficelor, cu sunet complementar, materiale video SMS etc. iar acestea vor fi stabilite în mixul final al instrumentelor de comunicare. 71 Afișare la sediile autorităților locale; predarea de către reprezentații autorităților centrale către autoritățile locale, asociațiile de producători, biserici și școli etc. 72 Necesar pentru a completa mesajele grafice, pe baza profilului grupului țintă. 73 Linie de asistență ANSVSA dedicată; programe radio (specializate și de știri); anunțuri la radio. 74 Necesar pentru a completa mesajele grafice și audio, pe baza profilului grupului țintă. 75 Pagina de internet ANSVSA și/sau conturile de rețele de socializare; programe de televiziune (specializate și știri); anunțuri la televizor etc. 76 Angajarea personalului suplimentar; închiriere perioadă difuzare etc. 77 Frecvența colectării datelor va fi stabilită conform conținutului indicatorilor, metodelor de colectare și constrângerilor bugetare.

70

Tabelul 15. Graficul GANTT pentru implementarea politicii

Acțiune politică/etapa de implementare

A1 A2

A3

A4

A5 L0

1 L02

L03

L04

L05

L06

L07

L08

L09

L10

L11

L12

1. Scenariul de referință pentru o abordare bazată pe risc a consilierii furnizate fermelor de semi-subzistență

1.1. Revizuirea cadrului curent în acest domeniu din România.

1.1.1.

1.1.2.

1.1.3.

1.1.4.

1.1.5.

1.2. Identificarea grupului țintă (fermele de semi-subzistență)

1.2.1.

1.2.2.

1.3. Construirea referinței

1.3.1.

1.3.2.

2. Elaborarea consilierii adresate fermelor de semi-subzistență

2.1. Definirea tipului de consiliere ce va fi elaborată

2.1.1.

2.1.2.

2.1.3.

2.1.4.

2.2. Consultarea părților interesate

2.2.1.

2.2.2.

2.2.3.

2.2.4.

2.3. Formatul materialelor consultative dedicate fermelor de semi-subzistență

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

3. 3. Mecanisme de diseminare pentru a ajunge la fermele de semi-subzistență

3.1. Selectarea canalelor prin care să fie furnizată consilierea către fermele de semi-subzistență

3.1.1.

3.1.2.

3.1.3.

71

Acțiune politică/etapa de implementare

A1 A2

A3

A4

A5 L0

1 L02

L03

L04

L05

L06

L07

L08

L09

L10

L11

L12

3.1.4.

3.2. Diseminarea mesajelor de consiliere

3.2.1.

3.2.2.

3.2.3.

4. Monitorizarea și evaluarea intervenției de politică

4.1. Selectarea indicatorilor de monitorizare

4.1.1.

4.2. Monitorizarea indicatorilor selectați

4.2.1.

4.2.2.

4.3. Ajustarea mesajelor

4.3.1.

Sursa: Formatul autorilor

În ceea ce privește costurile asociate implementării opțiunilor de politică preferate, acestea includ costurile de capital generale, costurile cu resursele umane (cu personalul), bunuri și materiale, servicii și costurile suplimentare. Astfel de costuri sunt suportate în următoarele etape de implementare: cercetare, format conținut, diseminarea mesajului și monitorizarea și evaluarea rezultatelor.

Este preconizat faptul că diseminarea și formatul conținutului vor avea cea mai mare pondere în costurile totale în primul an. Totuși, având în vedere că partea centrală a campaniei de comunicare/consiliere are la bază infografice simple furnizate direct beneficiarilor și/sau afișate într-un loc foarte vizibil, locații selectate, costurile totale vor fi semnificativ reduse.

Costurile aferente monitorizării și evaluării ar fi mai mari în cazul în care se ia în considerare perioada totală de 10 ani.

În funcție de tip, costurile cu resursele umane și serviciile vor fi cel mai probabil mai mari în primul an. Costurile de capital sunt alocate pentru nevoile de îmbunătățire a componentelor hardware pentru implementarea sistemului informațional și managementul paginii de internet. Dimensiunea relativă a acestora va fi limitată.

Tabelul 16 de mai jos prezintă o structură de buget teoretică pentru implementarea opțiunii de politică, luându-se în considerare principalele tipuri de activități și costuri suportate.

72

Tabelul 16. Structura de buget a opțiunii de politică

Costuri Activități

Capital RU Bunuri și materiale

Servicii Costuri

suplimentare

Cercetare

Calculator

X

X

Studiu

X

X

Grupuri tematice

X

X

Format conținut

Scris

X

X

Design grafic

X

X

Producție video

X

X

Înregistrare audio

X

X

Diseminare

Consiliere în format imprimat

X

X

Consiliere în format audio

X

Consiliere în format video

X

Consiliere în format pagină de internet

X X X

Consiliere prin intermediul rețelelor de socializare

X X

Monitorizare și evaluare

Design sistem de informare X X X

Implementarea sistemului de informare

X X X X

Implementarea sistemului de operare X X X

Sursa: Formatul autorilor

6.2. Activități de monitorizare și evaluare

Nu este un scenariu de referință în ceea ce privește standardele de igienă utilizate de către producătorii de semi-subzistență. Nu există un scenariu de referință nici în ceea ce privește afecțiunile ce pot fi atribuite respectivei surse. ANSVSA trebuie să înceapă elaborarea acestuia, pentru a defini abordarea bazată pe risc și trebuie să îl actualizeze în mod regulat. Opțiunea 2 sugerată necesită de asemenea identificarea corespunzătoare a grupului țintă, drept urmare construirea unui scenariu de referință este esențială pentru orice măsurare ulterioară a îmbunătățirii sau eșecului.

După construirea scenariului de referință, este important ca monitorizarea și evaluarea implementării Opțiunii să fie realizate în mod periodic. Următorul tabel prezintă câțiva indicatori orientativi ce pot fi utilizați în acest sens. Aceasta include o descriere a indicatorului și o potențială modalitate de a constitui mecanismul de monitorizare.

73

Tabelul 17. Cadrul de Monitorizare și Evaluare (M&E) aferent implementării Opțiunii 2: indicatori sugerați

Criterii de evaluare Indicator posibil Descriere

Eficacitate, maniera în care măsura promovează sănătatea consumatorului

și asigură siguranța alimentară în lanțul de

aprovizionare scurt, măsurată prin:

Numărul de focare de boli transmise prin alimente de către patogenii din fructe și legume

Acest indicator poate contribui la dezvoltarea scenariului de referință, iar obiectivul este acela de a obține o reducere a numărului de focare în timp. Acesta necesită existența unui sistem de monitorizare (pornind de la RASFF), ce poate fi dedicat fructelor și legumelor.

Îmbunătățirea percepției consumatorului cu privire la siguranța fructelor și legumelor.

Acest indicator poate furniza dovezi cu privire la modul în care consumatorii percep noile practici de igienă implementate de către fermele de semi-subzistență, în cadrul activității de producție și manipulare fructe și legume. Este necesar să se realizeze un studiu privind percepția în rândul consumatorilor.

Îmbunătățirea reputației României în ceea ce privește siguranța fructelor și legumelor.

Acest indicator poate contribui la monitorizarea referințelor către România la nivelul UE, aspect ce poate submina reputația fructelor și legumelor care nu respectă standardele de siguranță alimentară. Este necesară constituirea unui sistem de monitorizarea care să poată monitoriza respectivele referințe.

Eficiență, în raport cu la elementele ce trebuie să

fie introduse pentru a reduce riscurile cauzate

de către legume și fructe în lanțul de aprovizionare

scurt, măsurată prin:

Introducerea metodelor noi de implicare a producătorilor de semi-subzistență

Acest indicator ar evidenția ce tipuri de metode de implicare au fost introduse pentru a gestiona dialogul cu fermele de semi-subzistență și pentru a le prezenta informațiile privind practicile de siguranță alimentară. Acest aspect poate fi definit în cadrul unui document strategic elaborat de către ANSVSA, unde să fie descrisă întreaga strategie a acestui proiect.

Practici agricole și de igienă îmbunătățite.

Acest indicator poate ajuta ANSVSA să monitorizeze practicile agricole și de igienă pe care fermele de semi-subzistență le-au introdus după primirea informațiilor. Poate fi dezvoltat în raport cu un scenariu de referință.

Criteriile de eligibilitate pentru subvenții

Acest indicator face referire la posibilitatea introducerii unui tip de stimulent care să poată contribui la monitorizarea fermelor de semi-subzistență ce au introdus noi practici de igienă și care sunt eligibile pentru a beneficia de subvenții. Poate fi dezvoltat un grup de indicatori pentru a determina nivelul subvențiilor, numărul de fermieri eligibili, iar practicilor pot fi monitorizate astfel încât stimulentele să fie menținute etc.

Capacitatea de a modifica comportamentul părților

interesate implicate în producția și furnizarea de

fructe și legume, măsurată prin:

Numărul de materiale distribuite

Acest indicator poate evidenția tipul și numărul de materiale selectate pentru a furniza dovezi fermelor de semi-subzistență.

Numărul de apeluri telefonice pentru consilierea fermelor de semi-subzistență.

Acest indicator poate contribui la înțelegerea măsurii în care fermele de semi-subzistență utilizează canalele propuse și primesc consilierea necesară.

Abilitatea de a promova activitatea economică și consolidarea în rândul

micilor fermier, măsurată prin:

Ponderea de fructe și legume produse de către fermele de semi-subzistență în piață.

Acest indicator poate contribui la înțelegerea, nu doar de către ANSVSA, ci și de alte instituții precum MADR sau ANPC, a introducerii practicilor de igienă care au facilitat intrarea pe piață a fermierilor de semi-subzistență. Acest indicator de rezultat poate necesita monitorizarea la nivel local a canalelor utilizate în lanțul scurt de aprovizionare.

Numărul de asociații de ferme de semi-subzistență nou înființate, ce produc fructe și legume

Acest indicator poate evidenția dacă introducerea bunelor practici privind igiena au contribuit la asocierea fermelor de semi-subzistență.

74

Anexa 1. Responsabilitățile privind sistemul de control oficial al produselor alimentare

Conform Protocolului din anul 2015 încheiat de către ANSVSA/MADR/MS/ANPC, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) are dreptul să controleze respectarea carantinei fitosanitare, inclusiv punctele de trecere la frontieră și aspectele legate de pașaportul fitosanitar; în cadrul programelor anuale acesta monitorizează prin intermediul analizelor de laborator prezența reziduurilor de pesticide de origine non-animală și înregistrează în mod oficial la nivel național culturile modificate genetic. MADR este organismul administrației publice centrale specializat în elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole naționale. MADR, prin intermediul Autorității Naționale Fitosanitare, este autoritatea ce coordonează activitatea în domeniul fitosanitar și aprobarea și utilizarea produselor pentru protejarea produselor.

Autoritatea responsabilă pentru coordonarea activității de control cu privire la respectarea standardelor de calitate este Inspectoratul de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea și Valorificarea Legumelor și Fructelor (ISCTPVLF)78. Acesta este un departament separat în cadrul Direcției privind Inspecțiile de Stat s MADR, și este organizat sub forma unei autorități de coordonare la nivelul ministerului și organismelor de control din cadrul Direcțiilor Județene pentru Agricultură. În ceea ce privește fructele și legumele proaspete, standardele de calitate sunt determinate din punct de vedere al aspectului comercial al produselor proaspete, în funcție de caracteristici vizuale precum prospețime, mărime, formă și culoare și în funcție de anumite caracteristici specifice precum sortare, ambalare, etichetare și prezentare. Una dintre atribuțiile ISCTPVLF este aceea de a elabora și actualiza baza de date cu comercianții ce își desfășoară activitatea în sectorul de fructe și legume proaspete, adică toate persoanele fizice și juridice ce comercializează fructe și legume proaspete în întregul lanț de aprovizionare cu produse. Următorii comercianți nu sunt incluși în baza de date:

- persoanele fizice sau juridice care își desfășoară activitatea în sectorul de fructe și legume, sunt limitate fie la transportul bunurilor sau la desfacere cantităților mici de fructe și legume;

- comercianții a căror activitate constă în vânzarea sau livrare de produse de către producător firmelor de ambalare și unităților de depozitare sau produsele sunt expuse sau oferite spre vânzare de către producător în piețele de producători, situate în zona de producție.

Ministerul Sănătății (MS) este autoritatea responsabilă cu controlul și reglementarea în domeniul siguranței alimentare, iar acesta coordonează activitatea a 42 de Direcții de Sănătate Publică și a 8 Centre Regionale de Sănătate Publică. MS are responsabilitatea de a verifica periodic respectarea normelor generale de igienă și sănătate publică, iar în situații epidemiologice speciale, acesta controlează igiena personalului, starea de sănătate și nivelul de cunoștințe cu privire la normele de sănătate ale personalului ce lucrează în cadrul unităților ce produc, procesează, depozitează, transportă și valorifică produsele de origine non-animală și de origine animală; monitorizează calitatea fizică, bacteriologică, chimică și nutrițională a principalelor grupe de produse alimentare ce au un impact asupra sănătății publice; evaluează și comunică riscul pentru sănătatea populației, ce a fost identificat prin intermediul inspecției sanitare de stat; verifică respectarea cerințelor sanitare de operare aplicabile unităților înregistrare ce produc alimente de origine e non-animală și care fac obiectul controlului sanitar de stat.

78 Conform Articolului 27 alineatul (1) al Legii pomiculturii nr. 348/2009 și articolului 16 al Legii nr. 312/2003 privind producția și exploatarea legumelor de câmp și Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 591/2006.

75

Agenția Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC) este organismul specializat al administrației publice centrale ce coordonează și realizează strategia și politica guvernamentală în domeniul protecției consumatorului, având atribuții, competente și responsabilități în domeniul controlului alimentar, împreună cu alte instituții. ANPC își rezervă dreptul de a supraveghea și controla etichetarea alimentelor în lanțul producătorului/consumatorului; controlează calitatea serviciilor prestate în unitățile de alimentație publică; realizează controalele de conformare pentru produsele importate, altele decât cele ce fac obiectul controlului sanitar-veterinar, privind siguranța alimentară și fitosanitar; informează și educă consumatorii cu privire la siguranța produselor alimentare; verifică publicitatea produselor alimentare și a serviciilor la nivelul alimentației publice; verifică marja de preț; soluționează plângerile și reclamațiile consumatorilor cu privire la procesare, depozitare, unitățile de desfacere, piețe, târguri, piețe de animale.

76

Anexa 2. Descrierea lanțurilor alimentare scurte, conform literaturii de specialitate

Marsden et al. (2000)79 și Renting et al. (2003)80 au propus următoarea definiție pentru lanțurile alimentare: „Produsele alimentare implicate sunt identificate prin și trasabile până la fermieri. Numărul de intermediari, între fermieri și consumatori, ar trebui să fie minimum unu, sau nici unul”.

Relația directă dintre producători și consumatori necesită construirea unei relații bazate pe informații, valori, înțelegerea produsului, originii acestuia, mecanismului prin intermediul căruia este obținut și maniera în care acesta trebuie să fie consumat. Atunci când achiziționează produse alimentare, consumatorii pot decide să aleagă lanțurile alimentare scurte din diferite motive, iar baza este reprezentată de către concepte de elemente locale, distanța scurtă (care presupune de asemenea costuri logistice mai mici) și un nivel mai scăzut de emisii (protecția mediului), la care se adaugă cele referitoare la identitatea culturală și patrimoniul alimentar.

Celelalte elemente ce sprijină interesul consumatorilor în lanțul alimentar scurt sunt: garantarea siguranței alimentare și a igienei, în special în urma impactului crizelor alimentare în sistemele intensive de producție alimentară, ingrediente mai sigure și mai sănătoase (mai puțini acizi grași saturați), un nivel scăzut de conservanți și aditivi, caracteristici organoleptice (gust, aromă etc.), bune practici în domeniul alimentar (metode tradiționale, organice, bazate pe ingrediente naturale, din mediu, cât și o cantitate mai mică de ierbicide sau pesticide), principii etice și valori (biodiversitate, varietăți locale/rase, tradiții, elemente sezoniere și protecția mediului), alături de elementele de management ale sistemului alimentar (transparență, independență alimentară și prețuri corecte).

În principiu, relația apropiată dintre producători și consumatori în cadrul lanțului alimentar conduce la prețuri corecte și la o valoare adăugată pe care producătorul o poate valorifica. Această legătură consolidează poziția fermierilor în cadrul sistemului alimentar și are diferite beneficii pentru locuitorii din zonele rurale.

Clasificarea lanțului alimentar scurt, în funcție de numărul de intermediari, distanță și deciziile organizaționale (Marsden et al, 2000; Renting et al, 2003):

1. Lanțurile alimentare directe - în acest caz consumatorii achiziționează produsul direct de la producător/procesator, iar nivelurile de autenticitatea și încredere sunt mediate prin intermediul interacțiunilor personale (de ex,: vânzări realizate direct de către fermă, magazinele fermelor, piețe).

2. Lanțuri alimentare de proximitate - acestea sunt extinse mai departe de interacțiunile personale și acestea reprezintă practic livrarea produselor care sunt realizate în respectiva regiune. Consumatorii sunt informații cu privire la natura locală a produselor (de ex. cooperative ale consumatorilor, agricultură sprijinită la nivel local)

3. Lanțurile alimentare pe o suprafață mai mare, acolo unde valoarea și informațiile referitoare la locația producției, iar producătorii intră în contact cu consumatorii din alte regiuni (de ex. etichete de certificare, restaurante, servicii de catering).

79 Marsden, T., J. Banks, e G. Bristow. (2000) „Food supply chain approaches: exploring their role in rural development” in: Sociologia ruralis, 40 (4): 424–438. 80 Renting H., Marsden T., Banks J. (2003), „Understanding alternative food networks: exploring the role of short food supply chains in rural development” in: Environment and Planning, Volume 35, paginile 393 – 411.

77

Anexa 3. Numărul de notificări RASFF privind pericolele biologice, selectate în funcție de tipul de pericol și categoria de produs (2001-

2011)

Pericol

Produs

Bac

il

Cal

iciv

iru

s

Cam

pilo

bac

ter

Clo

stri

diu

m

Esch

eric

hia

co

li (*

)

Bo

li ca

uza

te d

e p

rod

use

alim

enta

re

VH

A

List

eria

No

rovi

rus

Par

azit

oză

Salm

on

ella

Shig

ella

Staf

iloco

c

Tota

l

Cereale și produse de patiserie

1 0 1 0 0 2 0 1 0 1 8 0 0 14

Cacao și produse derivate

0 0 0 0 4 0 0 0 0 0 4 0 0 8

Fructe și legume 16 2 10 13 14 15 3 5 18 2 194 1 3 293

Ierburi și mirodenii

30 0 0 7 40 0 0 0 0 0 326 1 1 405

Băuturi non-alcoolice

1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1

Nuci, produse derivate și semințe

10 0 0 2 1 2 0 0 0 4 149 0 1 169

Alte alimente/produse mixte

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 11 0 0 11

TOTAL 58 2 11 22 59 19 3 6 18 7 692 2 5 904

(*) Notificările privind Escherochia coli fac referire la tulpinile cu patogeni și non-patogeni

Sursa: Jurnalul EFSA 2013; 11(1):3025, p. 123

78

Anexa 4. Numărul total de boli microbiologice transmise prin alimente la nivelul UE, 201481

Numărul de focare (unități)

Numărul de cazuri (unități)

Rata incidenței (per 100.000 de locuitori)

004 Austria ... ... ...

007 Belgia 370 1.789 15,93

009 Bulgaria ... ... ...

010 Croația 44 365 8,61

011 Cipru ... ... ...

012 Republica Cehă 24 41.248 391,91

013 Danemarca 60 5706 101,18

014 Estonia 0 0 0

015 Finlanda 41 978 17,91

016 Franța 1.380 12.109 18,88

018 Germania 1.125 108.198 133,61

019 Grecia ... ... ...

020 Ungaria 107 1.398 14,17

022 Irlanda 14 2.953 64,06

024 Italia ... ... ...

027 Letonia ... ... ...

028 Lituania 436 1.118 38,13

029 Luxemburg ... 1.022 183,71

030 Malta 60 433 101,31

033 Olanda 207 1.655 9,81

035 Polonia 528 ... ...

036 Portugalia ... ... ...

038 România 91 655 2,94

042 Slovacia 50 22.370 412,83

043 Slovenia 8 225 10,91

044 Spania … … …

045 Suedia 350 2.650 27,33

052 Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

... ... ...

Numărul total de boli transmise prin alimente în România, 2005-2014

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Numărul de focare (unități) 91 89 103 109 67 71 103 56 85 91

Numărul de cazuri (unități) 2426 2404 2348 1781 1083 946 725 453 619 655

Rata incidenței (per 100.000 locuitori) 11,22 11,14 10,9 8,28 5,04 4,41 3,4 2,13 2,77 2,94

Numărul de cazuri (unități) 716 645 620 624 … 1294 … … … …

Rata incidenței cazurilor de salmoneloză (per 100.000 locuitori)

3,31 2,99 2,88 2,9 … 6,04 … … … …

81 Tabelul include produse de origine animală și non-animală. Compilație realizată pe baza http://data.euro.who.int/hfadb/

79

Anexa 5. Pozițiile relative pentru primele cinci mixuri de alimente/patogeni analizate, pe baza modelului final de clasificare al Opiniei Științifice EFSA

Scenariul de referință 1, inclusiv criteriile Poziția în:

Poziție Patogen Categoria AONA Scenariul 2 (fără

criteriul de consum)

Scenariul 3 (fără potențialul combinat de

creștere patogeni/termenul de

valabilitate)

Scenariul 4 (fără criteriul răspuns

doză)

Scenariul 5 (fără criteriul

privind prevalența)

Unu Salmonella spp. Legume cu frunze verzi consumate crude sub

formă de salate Unu Unu Unu Unu

Doi

Salmonella spp. Legume cu bulbi și tulpini Trei Trei Trei Doi

Salmonella spp. Roșii Trei Trei Doi Doi

Salmonella spp. Pepeni Doi Patru Doi Doi

E-Coli Pathogen Păstăi proaspete, legume și cereale Trei Trei Doi Doi

Trei

Norovirus Legume cu frunze verzi consumate crude sub formă de salate

Patru Doi Trei Doi

Salmonella spp. Semințe germinate Unu Patru Trei Trei

Shigella spp. Păstăi proaspete, legume sau cereale Patru Patru Trei Doi

Patru

Bacillus spp. Mirodenii și ierburi aromatice uscate Cinci Trei Doi Cinci

Norovirus Legume cu bulbi și tulpini Cinci Trei Patru Trei

Norovirus Zmeură Patru Trei Patru Trei

Salmonella spp. Zmeură Patru Patru Patru Patru

Salmonella spp. Mirodenii și ierburi aromatice uscate Cinci Trei Patru Patru

Salmonella spp. Legume cu frunze verzi amestecate cu alte AONA proaspete

Trei Cinci Patru Patru

Shigella spp. Ierburi aromatice proaspete Cinci Cinci Patru Trei

E-Coli Pathogen Semințe germinate Doi Cinci Patru Patru

Yersinia spp. Morcovi Cinci Patru Patru Trei

Cinci

Norovirus Roșii Șase Patru Cinci Patru

Norovirus Morcovi Șase Patru Cinci Patru

Salmonella spp. Nuci și produse derivate Cinci Patru Cinci Cinci

Shigella spp. Morcovi Șase Cinci Cinci Patru

Sursa: Jurnalul EFSA 2013; 11(1):3025, p. 68

80

Anexa 6. Comerțul electronic în România

Studiul de caz, realizat în iunie 2016, prezintă procesul de colectare date și analiză a produselor de origine animală și non-animală disponibile în mediul online. Acesta prezintă într-o manieră inovatoare informațiile referitoare la potențialele riscuri asociate achiziționării de produse online, ce sunt furnizate în majoritatea cazurilor de către micii producători.

Date generale privind comerțul electronic în România.

Următoarele secțiuni prezintă informații generale cu privire la comerțul electronic din România și comparații internaționale

Tabelul 1. Top 5 țări cu cel mai scăzut nivel de acces la internet și cel mai scăzut nivel de populație în mediul online în anul 2014

Țări Accesul la internet al populației* Populația prezentă în mediul online

Top 5 50,6% 154,4 mil.

Ucraina 37,9% 17,1 mil

Turcia 46,6% 35,7 mil.

România 51,7% 10,3 mil.

Grecia 57,8% 6,3 mil.

Rusia 59,2% 85,0 mil

Sursa B2C: e-comerț

Tabelul 2. Cifra de afaceri în țările din Europa de Est, B2C e-comerț, 2010-2015

Țări 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Bulgaria 100 mil.€ 120 mil.€ 150 mil.€ 195 mil.€ 254 mil.€ 300 mil.€

Rusia 6.011 mil.€ 7.764 mil.€ 10.302 mil.€ 14.990 mil € 18.800 mil.€ 23.000 mil.€

Ucraina 585 mil.€ 850 mil.€ 1.250 mil.€ 1.850 mil.€ 2.250 mil.€ 3.037 mil.€

România 425 mil.€ 600 mil.€ 800 mil.€ 1.040 mil.€ 1.200 mil.€ 1.300 mil.€

Altele 372 mil.€ 495 mil.€ 615 mil.€ 747 mil.€ 950 mil.€ 1.098 mil.€

Total 7.493 mil.€ 9.829 mil.€ 13.117 mil.€ 18.822 mil.€ 23.454 mil.€ 28.735

Pe baza informațiilor obținute pot fi constatate următoarele rezultate:

• Conform cifrelor și estimărilor, sectorul de desfacere total din România a crescut de la 1,1 miliarde EUR în 2014 la 1,4 miliarde EUR în 2015.

• Rata de penetrare a internetului în rândul populației a crescut de la 49,76% în 2014 la 56% în 2015.

• În România, există aproximativ 11 milioane de utilizatori de internet, dintre care 6,7 milioane au realizat o tranzacție online cel puțin o dată.

• Un cumpărător online, în medie, face cumpărături de aproximativ de 8,2 ori în fiecare an (comparativ cu 2013 - 8,1) și cheltuie în medie 58 EUR atunci când achiziționează de pe paginile de internet din străinătate și 40 EUR atunci când achiziționează de pe paginile de internet românești

81

Categoriile de produse comercializate de către magazinele online sunt:

• Cărți, reviste și publicații - 57 • Servicii - 72 • Alimente și băuturi - 113 • Auto, moto și utilaje - 206 • TI și electronice - 559

În ceea ce privește datele de contact și credibilitatea poate fi observat faptul că:

• O mare parte dintre paginile de internet din România nu furnizează o adresă de email, ci aleg să utilizeze un chat pentru comunicarea online sau un formular de contact.

• Mai puțin de 50% dintre magazinele online au promovarea și pe Facebook.

Nu este furnizat numele societății care se află în spatele paginii de internet 20%

Nu sunt furnizate numere de telefon 7,5%

Nu sunt furnizate numere de telefon 20,5%

Sursa: GPeC

• Doar 46% dintre magazinele online acceptă plata cu cardul • Aproximativ jumătate dintre magazinele online vizează București și Județul Ilfov

Studiu de caz: portalul de comerț online olx.ro

În luna iunie 2016, ANSVSA a analizat diferite oferte pentru vânzarea de produse alimentare de origine non-animală și origine animală pe cel mai mare portal de comerț electronic din România: http://olx.ro.

Studiul de caz s-a axat pe categoriile de anunțuri ce apar pe portal ca fiind pentru: • Produse alimentare • Cereale - plante - copaci • Animale domestice și păsări

Categoriile sunt împărțite în 2 grupuri diferite, în funcție de vânzător: persoană juridică sau persoană fizică. Pentru acest studiu caz au fost luate în considerare doar anunțurilor pentru produse alimentare ale persoanelor fizice.

Oferta totală a anunțurilor în funcție de categorie: • Produse alimentare - aproximativ 9.000 de anunțuri • Cereale - plante - copaci - aproximativ 8.800 • Animale domestice și păsări - 37.000

Cele mai vândute produse de origine animală: • miere și produse din miere • produse lactate și lapte • ouă • carne și produse din carne • grăsime animală;

Cele mai vândute produse de origine non-animală: • gemuri • compoturi • fructe și legume • produse de patiserie • ciuperci

82

Exemple de produse comercializate online

Anunțurile relevante de pe portalul online care pot evidenția necesitatea de a lua în considerare riscul pe care comerțul electronic îl poate avea pentru siguranța alimentară:

• Miere naturală din flori, producție proprie, neprocesată și fără procesare chimică sau termică. Orice test acceptat, calitate garantată. Preț per kilogram. Calitate garantată

• Miere polifloră neprocesată, 100% naturală, din propria stupină. Sunt apicultor, nu intermediar.

• Miere polifloră, 100% naturală, anul producției 2015, din floarea soarelui și acacia, preț 35 lei.

• Vând miere de acacia la prețul de 23 lei/kg, acompaniată de rezultatul analizei realizate de către Direcția Sanitară-Veterinară județeană. Pot furniza documente justificative din carnetul de producător

• De vânzare - tăiței și sărățele de casă, precomandă pentru nunți, botezuri și cine festive - calitate superioară, proaspeți.

• Ciuperci murate, conservate utilizând o rețetă tradițională, fără aditivi sau conservanți, la prețul de 40 lei (800 ml), 100 lei (1700 ml) și 500 lei (10l). Curățați de sare înainte de a consuma. Livrare la nivel național. Rog seriozitate.

• Vând carne de calitate, doar la comandă, drept urmare proaspătă. Cei interesați pot suna în avans.

• Compot de prune, cireșe, cireșe galbene și vișine, gem de flori de soc și caise, 800 g la prețul de 5 lei. Rețetă tradițională, fără conservanți.

• Gem de trandafiri, proaspăt, aromat, făcut în casă cu dragoste. Singurele ingrediente sunt petale de trandafiri și zahăr, fără conservanți. Avem de asemenea gem de cireșe, căpșuni, nuci, merișoare și gutui. La comandă putem să furnizăm orice tip de gem.

• De vânzare locație construită cu fonduri UE. De vânzare de asemenea 10 porci adulți și 7 purceluși sau schimb cu Samsung S6 și un televizor având o diagonală de 80 cm. De vânzare produse din carne de porc.

• De vânzare ouă, diferite rase.

Pentru a putea obține o valoare statistică, din cele 9.000 de anunțuri pentru produse alimentare, au fost evaluate aproximativ 1.285 de anunțuri, reprezentând aproximativ 14% din numărul total.

83

Concluzii

Rezultatele și concluziile acestei cercetări sunt rezumate după cum urmează:

• Numărul de anunțuri pentru produse alimentare este constant, în mare parte în jur de 1.000 de anunțuri în fiecare zi;

• Din cele 1285 de anunțuri analizate 691 (53%) sunt pentru alimente de origine animală și 594 (47%) pentru alimente de origine non-animală;

• Din cele 691 (53%) de anunțuri pentru alimente de origine animală, 74% sunt anunțuri prin care se comercializează alimente care nu respectă standardele privind siguranța alimentară în vigoare (excluzând aspectele fiscale), în timp ce 26% dintre acestea au un nivel acceptabil de respectarea a standardelor privind siguranța alimentară în vigoare;

• Din cele 594 (47%) de anunțuri pentru alimente de origine animală, 73% sunt anunțuri prin care se comercializează alimente care nu respectă standardele privind siguranța alimentară în vigoare (excluzând aspectele fiscale), în timp ce 27% dintre acestea au un nivel acceptabil de respectarea a standardelor privind siguranța alimentară în vigoare;

• Marea majoritate a anunțurilor evidențiază un nivel foarte mic de cunoștințe în domeniul siguranței alimentare a celor care comercializează respectivele produse de origine non-animală și animală;

• Din cele 1285 anunțuri analizate, doar 7 dintre acestea menționează faptul că produsele sunt însoțite de factură/bon fiscal;

Un număr mare de anunțuri sunt interconectate, ceea ce înseamnă că respectivul comerciant vinde produse alimentare făcute în casă din orice zonă. De exemplu, o persoană ce deține o grădină poate vinde legume care sunt pentru consumul propriu, dar cu care poate hrăni animalele. O persoană care vinde animale vii sau le sacrifică pentru a valorifica fiecare produs de origine animală, precum grăsime, carne, produse și preparate din carne, organe, produse „tradiționale” pentru ingrediente din carne.

84

Anexa 7. Clasificarea alimentelor de origine non-animală (AONA)

Categorie generală de mărfuri

Categorii specifice Exemple de mărfuri

1. Fructe (nespecificate)

Fructe moi 2. Căpșuni

3. Zmeură

4. Alte fructe de pădure

Açai, dracilă, strugurii ursului, afine, mure, coacăze negre, mure Boysen, scoruş, chokecherry, mur pitic, merişor, fructe de vuietoare, soc, fructe de goji, agrişe, afine, juneberry, boabe de ienupăr, merişoare de munte, mure logan, marionberry, dude, nannyberry, mure Olalie , struguri de oregon, coacăze roșii, struguri roșii și verzi, zmeură, cătină, serviceberry, tayberry.

5. Citrice Citron, grapefruit, lămâie, lămâie verde, mandarine, portocale, tangerine

6. Mere și fructe similare

Măr, păducel, moșmon japonez, moșmon, păr, gutui

7. Fructe sâmburoase Caisă, prun asiatică, cireș, soc, prun european, nectarin, piersic

8. Fructe tropicale Palmier asiatic, avocado, bael, fruct arbore de pâine, canistel, nucă de cocos, curmale, dragon fruit, durian, guava, smochine, jackfruit, curmale roșii, kiwi, langsat, longan, longkong, lychee, mafai, mango, mangosteen, maprang, fructul pasiunii, papaya, persimon, ananas, pitaya, rodie, rambutan, roselle, santol, sapodilla, soursop, star apple, starfruit, măr dulce, tamarind, velvet apple

9. Pepeni Pepene amar, horned melon, muskmelon (pepene galben, wintermelon, galia), pene verde

10. Fructe mixte Fructe tăiate, salată de fructe

Amestec de fructe 11. Roșii Roșii (struguri, coacăze, prună, beef etc.)

12. Ardei și vinete Vinete, ardei (ardei gras, ardei dulce, chili etc.)

13. Cucurbitacee și dovleci

Dovleac, button squash, courgette, castravete, dovlecel verde, hubbard squash, ivy gourd, kabocha, dovlecel, muscat, pepita squash, dovleac, hokkaido roșu, tinda

85

Legume cu frunze 15. Legume cu frunze verzi consumate crude sub formă de salate

Rucola, sfeclă, bitterleaf, bok choy, varză, țelină verde, celtuce, spanac de ceylon, anghinare, cicoare, varză chinezească, varză furajeră, creson, andive, epazote, creson de grădină, rucola de grădină, komatsuna, fetică, creson, salată verde, legume mizuna, muștar, spanac Noua Zeelandă, ridiche, rapini, spanac, tatsoi, năsturel, spanac de apă, wrapped heart mustard cabbage

16. Plante aromatice

Busuioc, țelină, coriandru, mărar, ceai proaspăt, maghiran, mentă, pătrunjel, mentă piperată, rozmarin, salvie, cimbru

17. Legume cu frunze verzi amestecate cu alte AONA proaspete

Mix de legume cu frunze verzi și zarzavaturi, mix de legume cu frunze verzi și plante aromatice

18. Alte legume cu frunze

Varză de Bruxelles, kale, pak choy, alte tipuri de varză ce nu sunt consumate crude

Legume rădăcinoase sau tuberoase

19. Morcovi Morcovi (baby, rondele, suc, feliați subțire, rași, cuburi, feliați etc.)

20. Cartofi Cartofi copți, cartofi fierți, cartofi prăjiți

21. Alte legume rădăcinoase și tuberoase

Ahipa, arracacha, muguri de bambus, sfeclă, brusture, tapioca, anghinare chinezească, ciufa, daikon, batat, ghimber, gobo, pătrunjel hamburg, hrean, anghinare Jerusalem, jícama, komatsuna, manioc, mooli, păstârnac, ridiche, nap suedez, barba caprei, scorțoneră, skirret, nap suedez, cartof dulce, taro, tigernut, napi, ulluco, castane de apă, wasabi, yacón, ignamă

22. Legume cu bulbi și tulpini

Sparanghel, cardon, țelină rădăcină, țelină, usturoi elefant, fenicul Florence, usturoi, gulie, kurrat, praz, lotus rădăcină, nopal, ceapă, sparanghel prusian, ceapă eşalotă, ceapă verde, ceapă de iarnă

23. Flori și boboci de flori

Anghinare, broccoflower, broccoli, broccoli romanesco, conopidă, broccoli chinezesc, floare de dovlecel, floare de dovleac, broccoli sălbatic

Legume uscate, cereale, semințe comestibile și cereale, făină și produse din făină

24. Cereale și legume uscate

Orz, hrișcă, bulgur, fonio, porumb, mei, ovăz, quinoa, secară, sorg, triticale, grâu

25. Orez Orez gătit

26. Paste Paste gătite

27. Alte legume uscate, cereale, semințe comestibile și cereale, făină și produse din făină (produse procesate)

Pâine, cereale pentru micul-dejun, făină din fulgi de porumb, griș, turte din mălai, diferite semințe comestibile

86

Sursa: Jurnalul EFSA 2013; 11(1):3025.

28. Semințe germinate Alfalfa, busuioc, broccoli, limba mielului, năut, coriandru, fenicul, schinduf, creson de grădină, usturoi, praz, creson de lămâie, linte, fasole mung, ceapă, mazăre, ridiche, shisho, floarea soarelui, grâu

29. Fungi (ciuperci și drojdii)

Blewit, boletus, bureți, ciuperci Gypsy, ciuperca herison, coama leului, matsutake, ciuciulete, şampinion, saffron milk cap, trompette du mort, trufe, extract de drojdie

30. Legume de mare Aonori, carola, dabberlocks, dulce, hijiki, kombu, laver, mozuku, nori, ogonori, struguri de mare, kale de mare, lăptuci de mare, wakame

31. Nuci și produse derivate

Migdale, castane, nucă de cocos, alune, alune macadamia, batoane cu nuci, arahide, unt de arahide, fistic, nuci

32. Mirodenii și ierburi aromatice uscate

Chili, chimen, curry, nucșoară, piper (alb/negru)

33. Băuturi Cacao, cafea, ceaiuri din plante, ceai

34. Uleiuri vegetale Ulei de rapiță, ulei de susan, ulei de soia, ulei de floarea soarelui

35. Legume sau fructe fermentate, sărate sau acidificate

Miso, măsline, murături, varză murată, sos de soia, tempeh

36. Salate cu legume gătite

Salata de cartofi, salată de vinete

37. Alte produse procesate, sosuri și sosuri pentru salate gătite, piureuri, supe și paste (inclusiv produse la conservă sau sticlă) și siropuri

Produse la conservă, falafel, sirop de arțar și trestie de zahăr și siropuri din porumb, pesto, tahini, pateu de măsline, sos de roșii, supă de roșii, legume în ulei, supe de legume

38. Legume și fructe deshidratate

Supe cu legume deshidratate, fructe uscate, ciuperci porcini, roșii uscate

39. Altele Suplimente alimentare, extracte din plante

87

Anexa 8. Numărul de FSS-uri în funcție de cultură și dimensiunea de clasă SAU (ha)

Cultură și codul Eurostat

Coeficientul unității de

dimensiune 2010 (Eur/ha)

Suprafața minimă FSS

(PS>2000 Eur) - ha

Suprafața maximă FSS

(PS>7999 Eur) - ha

Numărul de FSS-uri în funcție de cultură și dimensiunea de clasă SAU (ha)

< 0,1 [0,1- 0,3) [0,3- 0,5) [0,5 - 1) [1 - 2) [2 - 5) [5 - 10) [10 - 20) [20 - 30) [30 - 50) [50 -100) >=100

Numărul total de FSS-uri

Mazăre, fasole boabe și lupin dulce (B_1_2_1)

488,31 4,10 16,38 1.153 8.666 5.388 9.689 13.696 19.327 6.873 2.167 468 435 328 983 28.538

Mazăre 488,31 4,10 16,38 220 1.383 811 1.218 2.241 5.410 2.514 1.039 290 338 262 851 8.963

Fasole 488,31 4,10 16,38 933 7.283 4.577 8.471 11.455 13.916 4.337 1.128 178 97 66 129 19.381

Lupin dulce 488,31 4,10 16,38 0 0 0 0 0 1 22 0 0 0 0 3 23

Leguminoase, altele decât mazăre, fasole boabe și lupin dulce (B_1_2_2)

387,25 5,16 20,66 0 115 46 92 93 200 131 40 6 2 5 36 171

Plante aromatice, medicinale și culinare (B_1_6_12)

812,88 2,46 9,84 0 31 2 54 2 66 22 10 13 9 14 106 32

Legume proaspete, pepeni, căpșuni - exterior – în câmp (B_1_7_1_1)

7.113,49 0,28 1,12 6.389 20.296 13.546 23.175 33.455 48.895 16.640 4.303 851 581 374 607 90.472

Legume 7.113,49 0,28 1,12 6.295 19.449 12.898 21.846 30.284 42.468 13.884 3.374 668 457 249 314 84.477

Pepeni și pepeni verzi 7.113,49 0,28 1,12 32 504 360 747 2.220 5.073 2.372 801 153 101 116 277 3.831

Căpșuni 7.113,49 0,28 1,12 62 343 288 582 951 1.354 384 128 30 23 9 16 2.164

Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în aer liber, în grădini (B_1_7_1_2)

7.914,85 0,25 1,01 488 5.524 3.947 4.407 5.565 8.050 2.472 652 164 100 77 56 19.443

Legume 7.914,85 0,25 1,01 442 5.381 3.688 4.002 5.093 7.055 1.908 503 101 68 45 34 18.164

Pepeni și pepeni verzi 7.914,85 0,25 1,01 22 38 141 193 250 769 451 120 59 9 31 19 622

Căpșuni 7.914,85 0,25 1,01 24 105 118 212 222 226 113 29 4 23 1 3 657

Legume proaspete, pepeni, căpșuni cultivate în spații protejate (B_1_7_2)

37.209,23 0,05 0,21 862 2.507 1.351 2.878 3.988 5.406 1.381 337 87 60 28 38 3.369

Legume 37.209,23 0,05 0,21 862 2.412 1.309 2.711 3.771 5.086 1.299 304 73 52 25 28 3.274

Pepeni și pepeni verzi 37.209,23 0,05 0,21 0 60 13 78 128 187 43 10 14 5 2 8 60

Căpșuni 37.209,23 0,05 0,21 0 35 29 89 89 133 39 23 0 3 1 2 35

Grădini de zarzavaturi 7.914,85 0,25 1,01 328.563 418.777 195.656 316.431 385.039 428.181 118.856 29.829 5.757 4.276 2.642 1.356 1.315.903

Specii de fructe din zone cu climă 2.703,58 0,74 2,96 7.295 36.637 30.617 57.227 88.622 114.493 41.278 10.303 1.600 1.412 825 1.137 260.342

88

temperată (B_4_1_1_1)

Meri 2.703,59 0,74 2,96 2.780 11.951 9.078 17.076 25.465 33.568 12.518 3.423 515 414 316 340 76.109

Peri 2.703,60 0,74 2,96 370 2.151 2.027 3.370 5.291 6.654 2.852 846 114 176 67 86 15.315

Pruni 2.703,61 0,74 2,96 3.203 17.476 15.885 30.789 49.936 63.194 21.729 4.852 675 472 290 327 143.919

Caiși 2.703,62 0,74 2,96 106 1.018 515 1.246 1.426 1.610 691 265 58 94 35 114 4.282

Piersici și nectarini 2.703,63 0,74 2,96 47 522 388 780 399 686 331 155 46 77 20 64 1.865

Cireși și vișini 2.703,64 0,74 2,96 504 1.758 1.552 2.076 3.447 4.701 1.734 477 83 125 66 138 10.224

Gutui 2.703,65 0,74 2,96 63 341 205 254 313 412 150 28 11 14 5 18 979

Alți pomi fructiferi 2.703,66 0,74 2,96 222 1.420 967 1.636 2.345 3.668 1.273 257 98 40 26 50 7.649

Specii de fructe de pădure (B _4_1_2) 3.430,92 0,58 2,33 50 244 194 258 221 270 185 50 16 19 5 23 749

Fructe și plantații de fructe de pădure (B_4_1_3)

1.556,94 1,28 5,14 146 636 356 607 900 1.679 1.023 347 44 56 43 62 3.602

Castani 1.556,94 1,28 5,14 0 1 7 48 24 36 21 12 3 0 1 1 81

Nuci și aluni 1.556,94 1,28 5,14 146 609 349 559 848 1.635 1.002 312 41 56 42 61 3.485

Alți nuci 1.556,94 1,28 5,14 0 26 0 0 28 8 0 23 0 0 0 0 36

Podgorii - struguri de masă (B_4_4_3) 2.028,99 0,99 3,94 728 2.132 1.492 2.519 3.184 3.561 808 267 56 67 30 57 9.264

Ciuperci (per 100m; 4 culturi/an)(B_6_1) 3.845,95 0,01 0,02 n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. -

Numărul total de FSS-uri - - - 862 447.104 213.149 404.017 516.986 139.330 8.049 2.217 - - - - 1.731.714

Numărul total de FSS-uri, fără grădinile de zarzavaturi

- - - 862 28.327 17.493 87.586 131.947 139.330 8.049 2.217 - - - - 415.811

89

Competența face diferența!/Competence makes a difference!

Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă cofinanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European Project selected under the Administrative Capacity Operational Program, co-financed by European Union from the European Social Fund