Raport flexibilizare ocupationala in profesia veterinara
-
Upload
maravet-sa -
Category
Documents
-
view
248 -
download
0
description
Transcript of Raport flexibilizare ocupationala in profesia veterinara
pag. 1
“Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013”
„Investeşte în oameni!”
Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor”
Domeniul major de intervenţie 3.2 „Formare şi sprijin pentru întreprinderi şiangajaţi pentru promovarea adaptabilităţii”
Numărul de identificare al contractului:POSDRU/81/3.2./S/58833
Titlul proiectului: ”Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară”
Raport de cercetare
Manager de proiect
Viorel Andronie
pag. 2
Cuprins
1 DESCRIEREA PROIECTULUI ...................................................................................................................3
2. CONCEPTUL DE FLEXIBILITATEA MUNCII ............................................................................................5
3. STABILIREA SCOPULUI, OBIECTIVELOR, IPOTEZELOR ŞI A VARIABILELOR CERCETĂRII .....................10
4. STUDIUL PRIVIND FLEXIBILITATEA OCUPAŢIONALĂ ÎN PROFESIA VETERINARĂ...............................10
4.1. METODOLOGIA APLICATĂ..........................................................................................................10
4.2. RAPORTUL CERCETĂRII ..............................................................................................................12
4.2.1. Secţiunea I - PROFILUL PARTICIPANŢILOR ..........................................................................12
4.2.2. Secţiunea II - PIAŢA MUNCII PENTRU MEDICII VETERINARI ..............................................13
4.2.3. Secţiunea III - DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII PROFESIONALE...............................................16
4.2.4. Secţiunea IV - SIGURANŢA OCUPAŢIONALĂ ......................................................................27
4.2.5. Secţiunea V - PROGRAMUL DE LUCRU................................................................................30
4.2.6. Secţiunea VI - FLEXIBILIZAREA PROGRAMULUI DE LUCRU ŞI ARMONIZAREA VIEŢIIPROFESIONALE CU CEA DE FAMILIE..............................................................................................38
4.2.7. Secţiunea VII - FORMAREA PROFESIONALĂ........................................................................50
4.2.8. Secţiunea VIII - DIFICULTĂŢILE PROFESIEI. MODALITĂŢI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A ACTIVITĂŢIIPROFESIONALE..............................................................................................................................58
4.2.9. Secţiunea IX – STUDENŢII ANULUI VI MEDICINĂ VETERINARĂ. ASPECTE PRIVINDPERSPECTIVELE PROFESIONALE ....................................................................................................67
5. CONCLUZII ....................................................................................................................................73
pag. 3
1 DESCRIEREA PROIECTULUI
Proiectul ’’Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară’’ este un
proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, pentru dezvoltarea capitalului uman şi creşterea
competitivităţii, prin corelarea educaţiei si învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi
asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţa a muncii modernă şi
flexibilă.
Proiectul ’’Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară’’ a debutat
pe 1 octombrie în coordonarea Colegiul Medicilor Veterinari din România, care îl va derula
în parteneriat cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, prin
Facultatea de Medicină Veterinară şi SIVECO România S.A. pe o perioadă de 36 de luni.
Colegiul Medicilor Veterinari din România, cea mai importantă organizaţie
profesională în domeniul medicinei veterinare, desfăşoară din octombrie 2010 proiectul
european „Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară”. Obiectivul
proiectului este realizarea unei platforme on-line privind noile metode de organizare flexibilă
a muncii în profesia de medic veterinar .
Universitatea de Ştiinte Agronomice şi Medicină Veterinară este una din cele mai
vechi instituţii de învăţământ superior din ţară, cu o vechime de 157 ani, ce oferă şi
programe de învăţământ în domeniul medicinei veterinare. Se va implica în organizarea
logistică şi în desfăşurarea subactivităţii de diseminare şi promovare a metodelor de
organizare flexibilă a activităţii în profesia veterinară, în armonizarea tematicilor, în
realizarea materialelor suport pentru programe, în acreditarea programelor şi furnizarea
acestora către grupurile ţintă.
Cu o experienţă bogată în proiecte finanţate prin POSDRU, SIVECO devine
partener în campania de promovare a flexibilităţii de ocupare în profesia veterinară, în
realizarea programelor de perfecţionare profesională în noile tehnologii aplicate în domeniul
medical veterinar. Astfel, SIVECO va menţine o relaţie permanentă cu formatorii, în scopul
păstrării aplicaţiilor multimedia cât mai aproape de scopul didactic.
pag. 4
Proiectul se integrează în contextul liniilor directoare integrării europene şi de
ocupare a forţei de muncă respectând prevederile Strategiei de la Lisabona pentru asigurarea
adaptabilităţii angajaţilor la noi tehnologii şi soluţii organizaţionale şi de ocupare, generând,
în final, locuri de muncă şi modele de ocupare mai bune. Proiectul e integrat în POS DRU –
egalitatea de şanse – inovaţie şi TIC.
Printre obiectivele acestui proiect menţionăm:
creşterea responsabilităţii şi autorităţii participanţilor în îndeplinirea
îndatoririlor profesionale
respectarea normelor legale în vigoare pentru asigurarea sănătaţii animalelor, a
sănătăţii publice, a protecţiei consumatorului şi a mediului înconjurator si a păstrării
echilibrului ecologic.
atingerea liniilor directoare integrate europene microeconomice si de ocupare a
forţei de muncă.
Proiectul ’’Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară’’ vizează
crearea unui serviciu on-line integrat, de agregare a obiectivelor ”dezvoltarea sistemului de
formare continuă” şi “asigurarea calităţii în formare” pentru practica medical veterinară prin
pregătiri profesionale actualizate, de calitate şi racordate la evoluţiile europene ale
domeniului către medicii veterinari.
Grupul ţintă este format din 1000 de medici cu practică privată sau publică, din
toate regiunile ţării. Valoarea nerambursabilă a proiectului se ridică la 10.232.935 lei din care
contribuţia bugetului naţional este de 1.534.940,25 lei.
Prin acest proiect, pentru exercitarea profesiei libere de medic veterinar se va
porni de la un studiu pe bază de chestionar aplicat on-line prin care se vor identifica nevoile
organizării flexibile a muncii, la acest chestionar vor participa atât medici veterinari cât şi
studenţi la medicină veterinară.
Acest studiu işi propune să identifice opiniile şi nevoile acestei profesii în ideea
de a face propuneri pentru modificarea legislatiei, pentru a-i da un plus de flexibilitate şi
totodată, pentru a o eficientiza.
pag. 5
2. CONCEPTUL DE FLEXIBILITATEA MUNCII
Conceptul de flexibilitate, în ultimii ani, a devenit centrul dezbaterilor privind
politicile europene adresate pieţei muncii. Flexibilitatea îi vizeaza deopotriva pe angajaţi şi pe
angajatori, reconsiderând regimurile tradiţionale de structurare a timpului de muncă. Avantaje
sunt pentru ambele părţi implicate, astfel pe de-o parte angajaţii doresc o mai mare
flexibilitate reflectată în conturi individuale de muncă, diverse tipuri de concedii care să ia în
considerare traseul de viaţă din ce în ce mai individualizat şi divers, iar angajatorii apelează la
forme de flexibilizare a timpului de muncă pentru a satisface cererile clienţilor, pentru a
deveni mai competitivi pe piaţa muncii, pentru a gestiona perioade în care variază necesarul
de forţă de muncă.
În societatea actuală, angajatul are nevoie de acorduri de muncă flexibile, de o cultură
organizaţională modernă care să îi permită să armonizeze responsabilităţile familiale cu cele
profesionale, care să îi permită să se perfecţioneze continuu pentru a fi cât mai pregatit în
contextul schimbărilor rapide ce au loc în plan socio economic.
Potrivit cercetării Reconcilierea vieţii profesionale cu familia realizată în anul 2005 de
Institutul Naţional de Statistică, pentru un angajat din România, programul flexibil
presupune: „să-şi poată modifica orele de începere şi terminare a zilei de lucru, cel puţin cu
o oră”, să se poată învoi în anumite zile, dacă are nevoie, să îşi poată ajusta programul de
lucru („îşi modifică ora de începere sau de terminare a programului de lucru”), în aşa fel
încât sa lucreze mai puţin în anumite zile, dar să recupereze orele respective în avans sau
ulterior.
Definirea flexibilităţii cunoaşte numeroase variante citate de literatura de specialitate.
Una dintre cele mai bune definiţii este realizată de Standing, care defineşte flexibilitatea drept
gradul ori viteza cu care piaţa muncii se adaptează schimbărilor din societate, celor din
economie şi ciclurilor de producţie. (Standing, 1999). Flexibilitatea este abilitatea de a
răspunde efectiv la schimbarea circumstanţelor.
Flexibilitatea poate îmbrăca mai multe forme:
flexibilitatea în acţiune - capacitatea de a acţiona diferit pentru a corespunde unor
noi circumstanţe;
pag. 6
flexibilitatea de stare - capacitatea de a continua efectiv funcţionarea în ciuda
schimbărilor de mediu.
Flexibilizarea muncii este un concept relativ nou care descrie:
Schimbãrile realizate în natura muncii – o diversificare şi flexibilizare a
modalităţilor de lucru.
Schimbãrile realizate în tehnologia utilizatã -prestarea muncii sub diferite forme.
Traseul de viaţă al persoanelor este unul puternic individualizat şi destandardizat, iar
piaţa muncii trebuie să se adapteze schimbărilor sociale, culturale care reflectă modificări ale
rolurilor de gen, ale participării femeilor şi să ofere indivizilor posibilitatea să îşi ajusteze
orele de lucru, să poată beneficia de diverse forme de concedii pentru educaţie, pentru
îngrijirea copiilor şi a altor membri ai familiei ori pentru alte motive. Flexibilizarea
structurării timpului de lucru este considerată o strategie care sprijină echilibrul dintre familie
şi profesie.
Flexibilitatea la nivelul comportamentului individual - arată că oamenii instruiţi
sunt mult mai flexibili şi mult mai capabili de a face faţă conflictelor şi incertitudinilor.
Proiectul „Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară” îşi doreşte în
primul rând să identifice starea de fapt, programul de lucru şi metodele de lucru utilizate,
identificarea problemelor cu care se confruntă medicii veterinari în exercitarea profesiei,
inclusiv repercusiunile negative pe care le resimt asupra vieţii familiale şi personale, precum
şi identificarea metodelor optime de flexibilizare a muncii adaptate specificului profesional,
promovarea acestor metode şi instruirea medicilor veterinari în FPC şi TIC pentru a fi
capabili să facă faţă schimbărilor rapide ce au loc în plan socio-eonomic.
Flexibilitatea în muncă reprezintă posibilitatea angajaţilor de a-şi modifica timpul de
lucru ţinând cont de problemele personale şi familiale, ce pot varia de-a lungul vieţii, astfel
încât activitatea lor profesională să fie îndeplinită efectiv şi să nu fie afectată de problemele
personale. Aceasta corespunde conceptului european de armonizare a vieţii profesionale cu
viaţa de familie („family-friendly”).
Timpul de lucru se află într-o continuă schimbare. Durata, structura şi distribuţia
timpului de lucru s-au modificat în ultimii ani. Numărul angajaţilor care au redus din timpul
de lucru, cât şi numărul celor care lucrează în regim sporit, este din ce în ce mai mare.
Categorii atipice, precum munca de noapte şi cea în week-end, deţin un rol din ce în ce mai
important, fiind considerate, treptat, normale.
pag. 7
Practicile de flexibilitate a muncii pot fi nenumărate în funcţie de problemele
personale şi familiale ale angajatului pe toată perioada în care acesta este în relaţii de muncă.
Flexibilitatea programului de lucru este de tip „family-friendly” atunci când ţine cont de
necesităţile angajaţilor, fără a neglija interesele economice şi necesităţile de lucru.
Cele mai răspândite practici de flexibilitate sunt:
Part time: serviciul cu normă redusă
Job share: programul întreg efectuat de 2,3 persoane part time şi care îşi împart
sarcinile şi retribuţia
Teleworking: munca la distanţă sau domiciliu
Flexitime: varietatea de aranjamente ale timpului de lucru care în funcţie de gradul
de flexibilitate pot fi:
Cel mai mic grad de flexibilitate permite ca începerea şi terminarea
programului de lucru să varieze în cadrul unei zile, fără posibilitatea de
acumulare de ore debit sau credit (variază doar ora de început şi sfârşit a
programului, fără să difere numărul de ore lucrate pe zi)
Acumularea de ore debit/credit în anumite limite, pe o perioadă de timp mic,
fără a permite ca orele de credit să fie compensate cu zile libere
Acumularea de ore credit /debit cu posibilitatea de a avea zi liberă în momentul
în care au fost acumulate suficiente ore de credit
Acumularea de mai multe ore de credit compensabile cu perioade de zile libere
Aplicarea flexibilităţii muncii poate fi:
Formală (scrisă) atunci când este stabilită prin contract
Informală (nescrisă) în cazul înţelegerilor cu angajatorul şi colegii
O parte din practicile menţionate mai sunt prevăzute şi în legislaţia noastră, dar aplicabilitatea
lor este restrânsă din mai multe motive:
- angajatorii nu cunosc posibilitatea de a crea un program flexibil de muncă pentru
fiecare angajat în parte în funcţie de necesităţile acestuia,
- angajatorii cunosc aceste practici dar nu cunosc avantajele lor
- aplicarea anumitor norme intră în conflict cu normele legale privitoare la dreptul
muncii, chiar dacă angajatul ar beneficia în acest fel de drepturi suplimentare faţă de
cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă şi
lege.
pag. 8
Majoritatea studiilor realizate pe angajaţii care lucrează după aceste programe
confirmă faptul că aceştia preferă programul de lucru flexibil celui fix. Dintre beneficile
enumerate fac parte posibilitatea de a-şi petrece timpul liber fără a mai avea ceva de lucrat şi
în această perioadă, reducerea nivelului de stres, şansa de a petrece mai mult timp cu familia,
posibilitatea de a avea timp pentru o a doua carieră şi de lua parte la procesul de educare şi
învăţare a copiilor.
Dezavantajele menţionate în studiile efectuate sunt legate de inegalitatea dintre
angajaţi prin prisma angajamentelor de muncă, la capcana programului part-time, sau lipsa
suportului logistic în situaţia lucrului la domiciliu.
Există companii care nici măcar nu controlează programul de lucru al angajaţilor,
aceştia muncind pentru atingerea obiectivelor şi nu de dragul programului, esenţial fiind să-şi
execute bine sarcinile de serviciu.
Pentru angajatori, conform studiului Working time flexibility in European companies
(2007), avantajele introducerii formelor de flexibilizare a timpului de lucru sunt:
- cel mai întâlnit motiv e faptul că îi sprijină pe angajaţi să îşi
armonizeze viaţa de familie cu munca. Aşa numitele Politici de conciliere
- o mai buna adaptare a programului la volumul de muncă
- nevoia de a reduce plata orelor suplimentare
Efectele benefice ale politicilor de conciliere sunt:
- reducerea incidenţei muncii nedeclarate
- reducerea absenţelor nemotivate ale angajaţilor sau a incidenţei
conecdiilor medicale fictive
- creşterea nivelului de pregătire a salariaţilor
- creşterea productivităţii şi eficienţei economice per ansamblu
- fidelizarea şi motivarea salariaţilor
- stimularea participării bărbaţilor la creşterea şi îngrijirea copiilor
- creşterea prezenţei femeilor în poziţii de conducere/decizie
- creşterea participării femeilor pe piaţa muncii
- creşterea ratei natalităţii
Crearea condiţiilor flexibile pentru angajarea forţei de muncă este una dintre cele mai
aplicate măsuri pe timp de criză. Adoptarea Cartei verzi "Modernizarea legislaţiei muncii în
conformitate cu provocările secolului 21" de către Comisia Europeană, oferă condiţiile unei
dezbateri publice la nivel naţional şi european pe tema potenţialului legislaţiei muncii de a se
pag. 9
adapta obiectivelor Strategiei Lisabona de creştere economică prin crearea de noi locuri de
muncă. Principalul obiectiv se referă la stimularea dezbaterilor despre flexibilizarea relaţiilor
contractuale de muncă în combinaţie cu dreptul muncii, condiţii care pot facilita crearea de
noi locuri de muncă şi încurajarea formelor de tranziţie de la un loc de muncă la altul pe piaţa
muncii.
La nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene, se pot identifica anumite scheme de
flexibilizare a programului de lucru:
• varierea orei la care munca este începuta ori finalizata, este cea mai des întâlnita formă
de program flexibil. Aceasta permite doar flexibilizarea programului în cadrul aceleiaşi zile,
nu şi modificarea numărului de ore lucrate.
• acumularea unor ore de credit sau debit pe parcursul unei saptamâni ori al unei luni. Unii
angajatori o compensează printr-o zi liberă în timp ce alţii nu permit ca orele de credit să fie
compensate printr-o zi liberă ci să fie compensate printr-un program mai redus în timpul altor
zile de lucru.
• conturile individuale de muncă constituie cea mai avansată formă de flexibilizare. Acestea
permit ca orele de credit să fie compensate cu perioade îndelungate de timp liber (uneori
chiar de un an).
Diverse studii care analizează introducerea conceptului de flexibilitate pe piaţa muncii
atrag atenţia că există o diferenţă consistentă între disponibilitatea de a structura flexibil
timpul de lucru şi practica flexibilităţii. Astfel, există diferenţe între cadrul legislativ şi
utilizarea diverselor forme de flexibilizare a timpului. Analiza flexibilităţii este influenţată de:
reglementările europene, de cele naţionale, de contractele colective de muncă, de practicile
organizaţiei şi de comportamentul indivizilor.
Disponibilitatea organizaţiilor de a oferi diverse forme de flexibilizare a timpului de
lucru depinde de sectorul de activitate, de mărimea organizaţiilor, de profilul forţei de muncă.
Formele de flexibilizare a timpului de muncă variază nu doar de la o ţară la alta, ci şi
de la un sector la altul, serviciile (50%) fiind mai deschise în comparaţie cu industria (43%).
În domeniul medical, forme de flexibilizare a programului de lucru sunt oferite în proporţie
de 53% comparativ cu 36% în sectorul construcţiilor. (Working time and work-life balance in
European companies, European Foundation for the Improvement of Living and Working
Conditions, 2006).
Mărimea organizaţiei este importantă pentru accesarea diverselor forme de
flexibilizare a timpului. Studiul Working time and work-life balance in European companies
pag. 10
(2006) a arătat că cele mai avansate scheme de flexibilizare a programului de lucru, respectiv
cele care permit angajaţilor să îşi ia zile libere sunt de două ori mai numeroase în
organizaţiile mari.
În ceea ce priveşte formele de flexibilizare a timpului de lucru, numeroase studii au
arătat că măsura în care programul de lucru este organizat flexibil depinde de cultura
organizaţională şi de voinţa celor care iau deciziile.
Flexicuritate
În ultimii ani, accentul s-a pus tot mai pregnant şi pe asigurarea securităţii locului de
muncă. Aceasta presupune adoptarea flexibilităţii muncii combinată cu securitatea locului de
muncă, binecunoscutul concept de "flexicuritate"
Flexibilitatea -se referă la organizarea muncii într-un mod flexibil, care poate dovedi
rapiditate, îndeplinirea efectivă de noi sarcini standard, regăsirea echilibrului dintre
viaţa personală şi cea a muncii.
Securitatea - reprezintă nu doar securitatea locului de muncă, ci şi obţinerea de către
oameni a capacităţii ce le permite promovarea şi găsirea de noi locuri de muncă.
3. STABILIREA SCOPULUI, OBIECTIVELOR, IPOTEZELOR ŞI AVARIABILELOR CERCETĂRII
Obiectivul acestui raport îl reprezintă identificarea unor măsuri inovatoare de
organizare a muncii astfel încât să fie echilibrate responsabilităţile familiale cu
cele profesionale, cu accent pe particularităţile domeniului medical veterinar.
4. STUDIUL PRIVIND FLEXIBILITATEA OCUPAŢIONALĂ ÎN PROFESIAVETERINARĂ
4.1. METODOLOGIA APLICATĂ
Prezenta cercetare a fost realizată prin parcurgerea următoarelor etape:
Definirea problemei decizionale: necesitatea obținerii de informații la zi cu privire laactivitatea profesională veterinară de la nivelul întregii ţări.
pag. 11
Stabilirea scopului cercetării: Culegerea/obținerea de date și informații cât mai concludenteprivitor la medicii veterinari vis a vis de: integrarea pe piaţa munciii a medicilor veterinari,identificarea problemelor cu care se confruntă aceştia în desfăşurarea profesiei, nivelul deaplicare a flexibilității muncii şi in special armonizarea vieții profesionale cu cea de familie
Obiectivele cercetării:
Cercetarea situației existente la nivelul întregii ţări cu privire la :
- nivelul de informare cu privire la cele două concepte europene: „armonizarea vieţiiprofesionale cu cea de familie” şi „ flexibilizarea programului de lucru”
- nivelul de cunoștințe deținut referitor la cele două concepte menționate
- disponibilitatea de informare cu privire la cele două concepte
- percepția medicului veterinar cu privire la flexibilitatea regulamentelor și practicilororganizațiilor unde lucrează/colaborează, referitor la obligațiile familiale ale acestuia și lamăsura în care problemele personale și/sau de familie îi afectează serviciul
Identificarea variabilelor cercetării
Determinarea variaţiilor de răspuns având în vedere variabile categoriale:
· domeniul de activitate al medicului veterinar
· mediul de lucru al angajatului
· vârsta în ani împliniți
· sexul
· starea civilă
· numărul de copii aflați în întreținere
Identificarea colectivității statistice: minim 100 respondenţi
Stabilirea unității de sondaj este reprezentată de individ –medic veterinar
Stabilirea metodelor de recoltare a informatiilor
- metodă de recoltare a informaţiilor: ancheta online
- instrument de cercetare: chestionarul
- mijloc de contact: online
Realizarea chestionarului propriu-zis – chestionar pentru mediciii veterinari
Eșantionarea
pag. 12
- mărimea eșantionului: 238
- metoda de eșantionare: aleatoare simplă
Perioada de desfăşurare a anchetei
- durata propriu-zisă a aplicării anchetei: 3 luni
Raportul cercetării
Participanţi
Au existat un numar de 238 respondenţi de la nivelul întregii ţări. Repartizarea acestora pesexe şi categorii de vârstă este următoarea:
4.2. RAPORTUL CERCETĂRII
4.2.1. Secţiunea I - PROFILUL PARTICIPANŢILORMajoritatea participanţilor la chestionar au absolvit Universitatea din Bucureşti
56,72 %, urmaţti de cea din Iaşi 18,49 %, Cluj Napoca şi Spiru Haret.
pag. 13
Ulterior absolvirii, majoritatea medicilor veterinari au optat pentru perfecţionarea
profesională participând la alte studii după cum urmează:
Alte studii %
Calificări 37,33
Masterat 28,33
Studii postuniversitare 23,33
Doctorat 11
4.2.2. Secţiunea II – PIAŢA MUNCII PENTRU MEDICII VETERINARIGradul de absorbţie pe piaţa muncii:
- conform datelor furnizate de respondenţi, absorbţia absolvenţilor pe piaţa muncii este
foarte bună
Dacă aţi absolvit facultatea în ultimii 5 ani, după cât
timp v-aţi angajat? %
După 1 an 10 7,14
Imediat 86 61,43
Între 6 şi 12 luni 13 9,29
Până la 6 luni 31 22,14
pag. 14
Astfel, peste 60 % dintre absolvenţi declară că s-au angajat imediat ce au terminat
facultatea, 32 % în primul an şi doar un procent de aproximativ 7% s-au angajat după un an
de la terminarea facultăţii.
Motivele pentru care nu s-au angajat absolvenţii
Care sunt motivele pentru care nu v-aţi angajat
mai repede? %
Alte motive 54 43,20
Conditiile de munca dificile 2 1,60
Lipsa cunostintelor pentru postul in cauza 3 2,40
Nu ati dorit 11 8,80
Nu ati gasit loc de munca disponibil 46 36,80
Retributia era insuficienta 9 7,20
pag. 15
Motivele invocate de absolvenţi, pentru neîncadrarea mai rapidă în activitatea
profesională sunt legate cu precădere de oferta limitată de locuri de muncă decât de
salarizarea oferită şi de condiţiile de muncă. Un procent foarte mic de absolvenţi, 2,4%
afirmă că nu au avut cunoştinţele necesare ocupării unui post.
Modalităţile de ocupare a posturilor
Principala modalitate de ocupare a postului a fost prin concurs, peste 50% dintre
respondenţi au confirmat acest lucru.
pag. 16
Modalităţile de ocupare a posturilor în diferitele sectoare de activitate:
4.2.3. Secţiunea III - DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII PROFESIONALE.Serviciile oferite de sectorul medical veterinar trebuie să fie disponibile pe parcursul
întregii zile, chiar şi în weekend-uri. Această particularitate atrage un program atipic de
muncă.
Gradul ocupational al respondenţilor este de peste 70% angajaţi cu normă întreagă şi
doar o mică parte care lucrează cu normă redusă sau ocazional.
Modul în care îşi desfăşoară activitatea medicii veterinari respondenţi
În prezent sunteţi angajat, prestaţi o muncă pentru care primiţi salariu? %
Da, cu normă întreagă 169 71,01
Da, cu normă redusă 11 4,62
Da, ocazional 2 0,84
Desfăşor mai multe activităţi 39 16,39
Nu 17 7,14
pag. 17
De remarcat este şi procentul destul de ridicat de medici veterinari care desfăşoară
mai multe activităţi profesionale, peste 16%.
Distribuţia pe domenii de activitate şi funcţii este următoarea:
Domeniul de activitate în care profesaţi %
Liberă practică 97 40.76
Sistem veterinar public 66 27.73
Liberă practică - împuternicit 33 13.87
Învăţământ/ cercetare 17 7.14
Industrie 10 4.20
Altele 15 6.30
pag. 18
Funcţia deţinută %
Medic veterinar de asistenţă 128 53.78
Inspector / Consilier 46 19.33
Funcţie de conducere 31 13.03
Medic veterinar de laborator 14 5.88
Cercetător 10 4.20
Cadru didactic universitar 9 3.78
Distribuţia pe domenii de activitate după sex:
In privinţa desfăşurării activităţii în diferitele sectoare de activitate în care
profesează medicii veterinari, se observă că femeile activează cu precădere în alte domenii şi
în învaţământ/cercetare. Liberă practică împuternicită fiind o activitate în care aproximativ
80% dintre medicii veterinari sunt bărbaţi, acest lucru se datorează probabil specificului
activităţii.
pag. 19
Mediul de lucru al respondenţilor:
Anii de practică medicală
%
Sub 12 luni 14 5.88
1-3 ani 39 16.39
4-10 ani 61 25.63
11-20 ani 91 38.24
Peste 21 de ani 33 13.87
Sub 14% dintre angajaţi au o vechime de peste 20 de ani în exercitarea profesiei de
medic veterinar, în timp ce aproximativ 40 % au între 11-20 ani de practică medicală.
Nivelul veniturilor lunare:
Care este nivelul veniturilor lunare în lei rezultat din exercitarea
profesiei de medic veterinar? %
< 1000 38 15.97
1000 – 2000 105 44.12
pag. 20
2000 – 3000 65 27.31
3000 - 4000 13 5.46
4000 - 5000 8 3.36
> 5000 9 3.78
Nivelul veniturilor lunare pe domenii de activitate:
pag. 21
Nivelul veniturilor lunare medii pe domenii de activitate:
Nivelul veniturilor lunare pe categorii de sex
Nivelul veniturilor lunare medii pe categorii de sex
În privinţa salarizării medicilor veterinari se observă ca bărbaţii sunt mult mai bine
plătiţi comparativ cu femeile, acest lucru se datorează atât domeniilor de lucru în care
activează cu preponderenţă, cât şi faptului că aceştia lucrează mai multe ore suplimentare
compaerativ cu femeile.
pag. 22
Marimea organiza iei:
Număr total de angajaţi %
1-9 angajati 133 55.88
10-49 angajati 32 13.45
50-99 angajati 26 10.92
100-200 angajati 36 15.13
peste 200 angajati 11 4.62
- aproximativ 55% dintre respondenţi lucrează în organizatii mici cu 1 până la 5 persoane, în
timp ce un procent de sub 5% medici veterinari lucrează în organizaţii mari cu peste 200 de
angajaţi.
În ceea ce priveşte numărul de medici veterinari care profesează simultan în aceeaşi
organizaţie au fost obţinute următoarele rezultate:
Numărul medicilor veterinari din organizaţie
În cadrul instituţiei câţi medici veterinari există? %
1 medic veterinar 67 28.15
2 - 4 medici veterinari 81 34.03
Peste 5 medici veterinari 90 37.82
Peste 7 medici veterinari 3 1.26
Mai bine de 25% dintre acestea au doar un singur medic veterinar.
Disponibilitatea de a lucra peste program
Majoritatea medicilor veterinari din sectorul public, unde programul de activitate
este fix de la 8-16 şi-au manifestat disponibilitatea de a lucra peste program.
Cei mai mulţi ar opta pentru asistenţă sanitar-veterinară urmată în topul
preferinţelor de serviciile de consultanţă.
pag. 23
Dacă lucraţi în sistemul veterinar public aţi fi dispus să lucraţi după
orele de program, şi unde %
Asistenţă sanitar-veterinară 61 37.20
Consultanţă 56 34.15
Laborator 14 8.54
Alte domenii 33 20.12
Disponibilitatea de a lucra voluntar
Aţi fost sau aveţi de gând să vă înscrieţi voluntar într-o asociaţie de
profil? %
Da 177 74.37
Nu 61 25.63
Aproximativ 75% dintre respondenţi declară ca sunt dispuşi să lucreze ca voluntari într-o
asociaţie de profil
Disponibilitatea de a lucra voluntar pe domenii de activitate
pag. 24
Din graficul de mai sus se observă că cei mai dispuşi la voluntariat sunt angajaţii din
sistemul veterinar public, la polul opus se situează cei din industrie.
Gradul de mulţumire privind actualul loc de muncă
Aproximativ jumătate din totalul respondeţilor se declară mulţumiţi de actualul loc de
muncă, 26% parţial multumiţi, în timp ce numărul celor nemulţumiti şi total nemultumiţi de
actualul loc de muncă este extrem de mic.
În general, cât de mulţumit sunteţi de slujba dumneavoastră? %
Foarte multumit 31 13.03
Mulţumit 118 49.58
Aşa şi aşa 62 26.05
Nemulţumit 19 7.98
Foarte nemulţumit 4 1.68
Nu ştiu 4 1.68
pag. 25
Gradul de mulţumire privind actualul loc de muncă pe categorii de activitate
Gradul de mulţumire privind actualul loc de muncă pe categorii de sex:
pag. 26
Nemulţumiri legate de actualul loc de muncă
Care din următoarele aspecte se potrivesc situaţiei dumneavoastrã? %
Salariu a fost îngheţat/redus în conditiile crizei economice actuale 90 29.61
Salariul este necorespunzător cu munca prestată 86 28.29
Simt că sunt în pericol de plafonare la actualul loc de muncã 72 23.68
Nu am posibilităti de promovare la actualul loc de muncã 56 18.42
Dintre nemulţumirile legate de locul de muncă majoritatea sunt de ordin financiar
(reducerea/plafonarea salariului datorită recesiunii economice sau salarizarea
necorespunzătoare muncii prestate).
Un procent semnificativ de medici veterinari sunt nemulţumiţi de riscurile legate de
plafonarea profesională şi lipsa posibilităţilor de promovare la actualul loc de muncă.
pag. 27
Nemulţumiri legate de actualul loc de muncă pe categorii de
activitate
4.2.4. Secţiunea IV - SIGURANŢA OCUPAŢIONALĂMajoritatea respondenţilor nu işi simt locul de muncă ameninţat şi doar un procent
de sub 10% afirmă că există riscul de a-şi pierde actualul loc de muncă.
Credeţi că în prezent sunte i în risc de a vă pierde locul de muncă?
Dintre cauzele care ar putea conduce la pierderea locului de muncă, menţionate de
respondenţi sunt criza economică actuală, peste 50% iar un procent mic incriminează
experienţa limitată .
pag. 28
Siguranţa ocupaţională pe categorii de activitate
Siguranţa ocupaţională pe categorii de sex
Cauzele care ar putea duce la pierderea locului de muncă
%
Criza economică actuală 132 53.44
pag. 29
Experienţa limitată la locul de muncă actual 9 3.64
Nu ştiu 106 42.91
Dintre cauzele care ar putea duce la pierderea actualului loc de muncă, respondenţii au
incriminat criza economică actuală, peste 53%.
Alte cauze, indicate de respondenţi, ce ar putea duce la pierderea locului de muncă:
accentuarea crizei economice.
calificare profesională redusă
cerere în scădere pentru serviciile oferite de medicul veterinar
concurenţa neloială
conflicte cu conducerea
criterii politice
datorită acumulării oboselii sunt expus la apariţia greşelilor
desfacerea contractului de concesiune
desfiinţare
diminuarea profitului
disponibilizările de personal din sectorul bugetar
lipsa susţinerii legislative
neînţelegeri cu colegii
neînţelegeri cu conducerea
neperfecţionarea corespunzătoare
nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractul de muncă
numărul mare de cabinete veterinare.
starea de sănătate
plafonarea
programul încărcat şi imprevizibil
salariul insuficient
reducerea efectivelor de animale, sărăcia, pierderea concesiunii
reorganizarea serviciilor veterinare.
restrangerea activităţii
scăderea efectivelor de animale din gospodăriile populaţiei
sistemul de învăţământ românesc
terminarea contractului de concesiune şi implicit nesiguranţa găsirii unui alt loc de
muncă
pag. 30
Dificultăţi întâmpinate în găsirea unui nou loc de muncă
În ipoteza în care şi-ar pierde locul de muncă, respondenţii se declară preocupaţi în primul
rând de oportunităţile limitate de angajare şi de condiţiile oferite.
Ce dificultăţi credeţi că aţi putea întâmpina în cazul în care ar trebui sã
vã cãutaţi un nou loc de muncã? %
Oportunitati de angajare limitate 92 38.66
Conditiile oferite nesatisfacatoare (venit, timp liber, etc.) 68 28.57
Sunt prea în vârstã 18 7.56
Dezorientare în căutarea unui nou loc de muncă 13 5.46
Nu sunt pregatit profesional pentru a accesa un alt loc de munca 6 2.52
Sunt prea tânăr ca să detin o experientă relevantă necesara pentru
angajare 5 2.10
Alte obstacole 36 15.13
4.2.5. Secţiunea V - PROGRAMUL DE LUCRUÎn anumite sectoare de desfăşurare a profesiei de medic veterinar, munca în
schimburi şi munca în week-end-uri reprezintă modul „natural” de structurare a muncii, chiar
dacă acest program aparent „natural” se abate de la ziua de lucru clasică 8-16, ori de la cele 5
zile lucrătoare obişnuite, luni-vineri.
Numărul de ore lucrate/săptămână
pag. 31
Numărul de ore lucrate pe săptămână este extrem de variabil, astfel doar 36% dintre
respondenţi declară că lucrează 40 de ore/săptămână aşa cum este programul de lucru
normal reglementat.
Cei mai mulţi dintre respondenţi declară însă că lucrează peste 50 de ore
săptămânal, comparativ cu un procent relativ restrâns de respondenţi ce afirmă că lucrrează
sub 40 de ore săptămânal.
Număr de ore lucrate / săptămână %
sub 40 de ore saptamanal 30 12.61
40 de ore 86 36.13
40- 50 de ore 34 14.29
peste 50 de ore 88 36.97
Numărul de ore lucrate/săptămână pe categorii de activitate
pag. 32
Numărul de ore lucrate/săptămână pe categorii de sex
Program de lucru suplimentar
Lucraţi peste program %
Lucraţi sâmbăta şi
duminica
%
Da, când am de lucru 129 54.20
Da, aşa e stabilit în
programul de lucru 113 47.48
Da, de regulă 94 39.50
Da, în situaţii
excepţionale 107 44.96
Nu 15 6.30 Nu 18 7.56
pag. 33
Peste 90% dintre respondenţi au declarat că lucrează în mod obişnuit peste
programul normal de lucru, în timp ce doar un procent mic, de aproximativ 6% dintre
respondenţi spun că nu lucrează peste program
În ceea ce priveşte week-end-urile, majoritatea respondenţilor afirmă că lucrează
sâmbăta şi duminica. Dintre aceştia, aproximativ jumătate spun că este o practică curentă în
conformitate cu programul lor de lucru.
Program de lucru suplimentar pe categorii de sex:
Program de lucru în weekenduri pe categorii de sex:
pag. 34
Program de lucru suplimentar pe categorii de activitate
Program de lucru în weekenduri pe categorii de activitate
Disponibilitatea de a lucra în weekend
Din chestionarul aplicat reiese că marea majoritate dintre medicii veterinari chiar
sunt dispuşi să lucreze şi în week-end-uri.
pag. 35
Disponibilitatea de a lucra în week-end pe categorii de activitate
Disponibilitatea de a lucra în week-end pe categorii de sex
Recompensarea orelor suplimentare
Orele de lucru suplimentare sunt recompensate %
Nu sunt recompensate 86 36.13
Sunt plătite conform înţelegerii/ legii 78 32.77
Sunt compensate cu timp liber 50 21.01
Sunt echivalate la mica înţelegere cu întârzierile şi/ sau
învoirile 24 10.08
pag. 36
Recompensarea orelor suplimentare pe categorii de activitate
Variabilitatea programului de lucru
În privinţa variabilităţii programului de lucru, aproximativ jumătate din respondenţi
au un program variabil în timp ce cealaltă jumătate un program de lucru fix.
Un procent semnificativde respondenţi, peste 36%,afirmă însă că nu suntrecompensaţi pentru orele delucru suplimentare.
O treime sunt plătiţiconform înţelegerii/legii iarceilalţi sunt compensaţi prin timpliber.
pag. 37
Variabilitatea programului de lucru pe domenii de activitate
Variabilitatea programului de lucru pe categorii de sex
pag. 38
4.2.6. Secţiunea VI - FLEXIBILIZAREA PROGRAMULUI DE LUCRU ŞIARMONIZAREA VIEŢII PROFESIONALE CU CEA DE FAMILIE
Programul atipic de lucru caracterizează sectorul medical veterinar şi ridică
dificultăţi suplimentare în armonizarea vieţii de familie cu profesia veterinară, precum şi în
identificarea metodelor optime de organizare flexibilă a programului de lucru.
Aspecte legate de viaţa de familie a respondenţilor
Starea civilă %
Căsătorit(ă) 162 68.07
Divorţat(ă) 5 2.10
Necăsătorit(ă) 67 28.15
Uniune consensuală 4 1.68
Marea majoritate a respondenţilor sunt
căsătoriţi şi peste jumătate dintre ei au şi copii în întreţinere.
Desfăşurarea activităţii vă afectează viaţa de familie
În ce grupă de vârstă este fiecare
copil mai mic de 18 ani împliniţi
din familia duneavoastră? %
0-3 ani 25 10.50
14-18 ani 19 7.98
4-6 ani 30 12.61
7-14 ani 48 20.17
Nu există copii în familie 116 48.74
pag. 39
În ceea ce priveşte impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra
vieţii de familie doar un procent de aproximativ 32 % declară că desfăşurarea activităţii
profesionale nu le afectează viaţa de familie, ceilalţi respondenţi afirmă că sunt afectaţi într-
o mică măsură (45,8%) sau chiar mare (20%).
Impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra vieţii de familie
pe categorii de activitate
Impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra vieţii de familie
pe categorii de sex
pag. 40
Impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra vieţii de familie
pe categorii de vârstă
Probleme cu care se confruntă în viaţa de familie
%
Lipsa de timp pentru activităţi de socializare (ieşiri cu
prietenii, vizite de familie etc) 132 44.00
Neglijarea relaţiei cu partenerul de viaţă din lipsă de timp,
oboseală ş.a. datorate serviciului 75 25.00
Copii care trebuie duşi/ aduşi zilnic la creşă, grădiniţă sau
şcoală 68 22.67
Supravegherea copiilor după şcoală 38 12.67
Părinţi sau rude apropiate care au nevoie de îngrijire 36 12.00
Probleme personale/ de familie care determină întârzieri la
serviciu 19 6.33
Referitor la problemele cu care se confruntă respondenţii în viaţa de familie, aproape
jumătate au afirmat că sunt nemulţumiti de lipsa de timp pentru activităţi de socializare.
Neglijarea relaţiei cu partenerul de viaţă şi preocupările legate de copii au şi ele o
pondere importantă.
pag. 41
Alte situaţii care pot acţiona negativ asupra serviciului dvs.
Răspunsurile medicilor veterinari privind alte situaţiii ce influenţează negativ desfăşurarea
activităţii, au fost variate, dintre acestea predomină următoarele aspecte:
- lipsa resurselor materiale şi a facilităţilor tehnice
- suprafaţa mare de acoperire, deplasări lungi
- orele suplimentare, urgenţe ce intervin la ore târzii, lipsa de personal, supraîncărcarea
programului de lucru
- managementul defectuos, stresul
- concurenţa neloiala
- scăderea efectivelor de animale
- implicarea politicului în activitatea instituţiei şi numirile în funcţiile de conducere
exclusiv pe criterii politice, şi nu pe competenţă
Conceptul de flexibilizarea programului de lucru
Peste 60% dintre respondenţi au auzit de conceptul „flexibilizarea programului de
lucru”. Aproximativ 27% declară că au cunoştinţe insuficiente legate de acest concept iar
11% declară ca nu au deloc cunoştinţe.
pag. 42
Cunoaşterea conceptul de flexibilizare a programului de lucru pe categorii de activitate
Cunoaşterea conceptul de flexibilizare a programului de lucru pe categorii de sex
Facilităţi existente în organizaţie privind flexibilizarea muncii
De ce facilităti beneficiaţi? %
Programul flexibil 97 40.76
Învoirea personalului 77 32.35
Munca la domiciliu 20 8.40
Sprijinirea personalului pentru creşterea copiilor (program
redus) 7 2.94
Alte forme de sprijin 78 32.77
pag. 43
Facilităţi existente în diferite domenii de activitate
În urma analizării situaţieiexistente referitoare la facilităţi şinu numai, la nivelul organizaţiei,s-au obţinut următoarelerezultate:
- majoritatea angajatorilorpermit ca angajaţii lor să aibăprogram flexibil 40,76% sau să seînvoiască 32,35%
- mai puţin de 9% le permit sămuncească la domiciliu;
- sub 3% dintre organizatii oferăsprijin pentru creşterea şiîngrijirea copilului
pag. 44
Facilităţi existente în diferite domenii de activitate privind flexibilizarea muncii
pag. 45
Disponibilitatea de a utiliza programe de lucru netradiţionale
Aţi fi deschis(ă) să abordaţi programe de lucru netradiţionale, care
credeţi că ar fi cel mai util %
Program de lucru flexibil (ore diferite de începere şi încheiere
a programului de lucru) 143 47.19
Part time (serviciu cu normă redusă) 54 17.82
Flexi time ( o varietate de aranjamente ale timpului de lucru
cu acumulări de ore debit/credit) 41 13.53
Tele working (munca la distanţă sau la domiciliu) 38 12.54
Job share (2, 3 persoane part time care îşi împart sarcinile şi
retribuţia) 27 8.91
M
Majoritatea respondenţilor se arată deschişi pentru abordarea programelor de lucru
netradiţionale:
- Aproximativ jumătate din respondenţi ar fi de acord cu un program de lucru flexibil
- Munca part-time este apreciată de 17,8% din respondenţi în timp ce un procent
semnificativ de respondenţi se arată interesaţi şi de celelalte tipuri de programe de
lucru: flexi-time şi teleworking
- “Jobs share” este metoda de lucru netradiţională cel mai puţin apreciat de
respondenţi
pag. 46
Programe de lucru netradiţionale preferate pe categorii de activitate
Programe de lucru netradiţionale preferate pe categorii de sex
Programe de lucru netradiţionale preferate pe categorii de vârstă
pag. 47
Facilităţile considerate cele mai utile în armonizarea activităţii profesionale cu viaţa de
familie
Ce facilităţi consideraţi că ar fi utile în desfăşurarea activităţii? %
Să vă rezolvaţi unele probleme personale fără să vă învoiţi 86 29.66
Să vă luaţi liber o zi în timpul săptămânii şi să lucraţi sâmbăta
sau duminica pentru a o recupera 62 21.38
Să lucraţi împreună cu o altă persoană, împărţind orele de
lucru şi retribuţia 52 17.93
Să vă duceţi (aduceţi) copilul la creşă, grădiniţă, şcoală 46 15.86
Să treceţi la programul part-time 26 8.97
Să lucraţi în sistem basic project 17 5.86
Să lucraţi acasă o zi pe săptămână 1 0.34
Dintre posibilităţile enumerate, rezolvarea problemelor personale fără a fi nevoie de
învoire este cea mai apreciată de respondenţi, mulţi optând şi pentru posibilitatea de a-şi lua
o zi liberă în timpul săptămânii cu posibilitatea de a o recupera în weekend.
Facilităţile considerate cele mai utile în desfăşurarea activităţii
pag. 48
Facilităţile considerate cele mai utile în armonizarea activităţii profesionale cu viaţa de
familie, pe categorii de activitate
pag. 49
pag. 50
4.2.7. Secţiunea VII - FORMAREA PROFESIONALĂMajoritatea medicilor veterinari au optat pentru perfecţionarea profesională
participând la alte studii după cum urmează:
Necesitatea participării la cursuri de formare profesională:
Aveţi nevoie de cursuri de formare profesională? %
Da, pentru dezvoltarea mea profesională 120 87
Da, pentru găsirea unui loc de muncă 7 5
Da, pentru păstrarea locului de muncă 4 3
Nu, sunt prea în vârstă pentru a învăţa 7 5
Peste 90% din respondenţi consideră ca au nevoie de cursuri pentru a se dezvolta pe
plan profesional şi doar un procent extrem de mic afirmă că au nevoie de aceste cursuri
fortaţi de împrejurări precum ar fi găsirea unui loc de muncă sau păstrarea celui actual.
pag. 51
Forme de pregatire profesională urmate:
În ultimii 5 ani la ce formă de pregătire profesională aţi participat? %
Participarea la cursuri de formare profesională continuă; 177 28.59
Studiu individual, la locul de muncă sau în afara acestuia 135 21.81
Frecventarea de cursuri universitare sau postuniversitare 89 14.38
Învăţare de la colegii de muncă cu mai multă experienţă 88 14.22
Calificare / instruire la locul de muncă 68 10.99
Învăţare din experienţe de viaţă relevante pentru profesie 62 10.02
Motivaţia participării la cursuri de formare profesională:
Care este scopul pentru care aţi participat la cursuri de formare? %
Pentru a face faţă solicitărilor de la locul de muncă 179 75.21
Din obligaţii legale 32 13.45
Pentru promovarea în funcţie 15 6.30
Pentru a schimba locul de muncă 7 2.94
Pentru creşteri salariale 5 2.10
pag. 52
Majoritatea respondenţilor afirmă că au participat la cursuri de formare
profesională pentru a face faţă solicitărilor de la actualul loc de muncă. Motivaţia financiară
are o pondere extrem de mică.
Costul instruirilor
Cum aţi acoperit costurile instruirilor? %
Instruiri plătite din fonduri personale 151 63.45
Instruiri plătite de angajator; 55 23.11
Instruiri gratis 28 11.76
Sponsorizări 4 1.68
Peste 60% din medicii veterinari respondenţi afirmă că şi-au plătit din fonduri
personale instruirile la care au participat şi doar în cazul a 23% din respondenţi acestea au
fost suportate de către angaajatori.
pag. 53
Costul instruirilor pe categorii de activitate
Avantajul participării la FPC
Care au fost avantajele participării la cursuri de formare profesională %
Nu a avut loc nici o schimbare semnificativa 103 43.28
Alte efecte 78 32.77
Primire de noi responsabilităti 38 15.97
Obtinerea unor cresteri salariale 8 3.36
Promovare în functie 6 2.52
Nu stiu 5 2.10
pag. 54
Cei mai mulţi respondenţi, peste 40 % declară nu a avut loc nici o schimbare
semnificativă ca urmare a participării la FPC, procentul celor care au obţinut creşteri
salariale sau promovări în funcţie este extrem de mic.
Avantajul participării la FPC pe categorii de activitate
DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ
Doriţi să deveniţi medic veterinar primar?
pag. 55
Peste 60% dintre medicii veterinari respondenţi se declară interesaţi de obţinerea titlului de
medic veterinar primar, în timp ce doar 18% din totalul respondenţilor se declară
neinteresaţi de acest lucru.
Gradul de interes pentru obţinerea titlului de medic veterinar primar pe categorii de
activitate
Gradul de interes pentru obţinerea titlului de medic veterinar primar pe categorii de
sex
pag. 56
Domeniile cele mai vizate pentru dezvoltarea carierei în medicina veterinara şi
desfăşurarea profesiei sunt în ordinea preferinţelor respondenţilor:
În ce domenii ale Medicinei Veterinare consideraţi că vă puteţi dezvolta
în viitor? %
Asistenţă veterinară - Privat 115 48.32
Igienă şi sănătate publică - Administraţie veterinară de stat 21 8.82
Cercetare - Învăţământ 18 7.56
Industria farmaceutică - Privat 16 6.72
Consultanţă - Privat 14 5.88
Sănătate animală - Administraţie veterinară de stat 14 5.88
Inspecţii şi control - Administraţie veterinară de stat 13 5.46
Bunăstarea animalelor - Administraţie veterinară de stat 7 2.94
Industria alimentară - Privat 6 2.52
Laboratoare - Administraţie veterinară de stat 5 2.10
Laboratoare - Privat 5 2.10
Identificarea animalelor - Administraţie veterinară de stat 4 1.68
În privinţa disponibilităţii de a lucra voluntar într-o asociatie de profil, aproximativ
75% din respondenţi şi-au manifestat acordul.
Identificarea abilităţilor necesare în desfăşurarea profesiei
În privinţa abilităţilor necesare în desfaşurarea profesiei de medic veterinar, au fost
considerate importante următoarele aspecte, ordonate dupa gradul de importanţă dat de
respondenţi:
Cât de importante consideraţi că sunt următoarele aspecte în desfăşurarea profesiei de
medic veterinar:
Foarte
importan
t
Destul
de
importan
t
Medi
u
Puţin
importan
t
Deloc
importan
t
Abilitatea de a se face inţeles 184 48 8 1 0
Abilitatea de a folosi eficient timpul 177 57 6 1 0
Specialist in domeniu 170 53 11 6 1
Abilitatea de a lucra in mod productiv cu
alţii 165 68 6 1 1
pag. 57
Deschidere spre noi oportunităţi 160 73 7 1 0
Abilitatea de a lucra sub presiune 154 66 15 4 2
Abilitatea de a scrie şi vorbi intr-o limbă
străină 153 70 16 1 1
Abilitatea de a-şi folosi computerul şi
internetul 152 79 9 1 0
Abilitatea de a-i mobiliza pe alţii 139 87 12 3 0
Abilitatea de a negocia 137 79 20 3 2
Abilitatea de a veni cu idei noi şi creative 137 82 20 2 0
Abilitatea de a-şi afirma autoritatea 126 85 25 1 4
Cunoaşterea altor domenii conexe 109 106 22 4 0
Abilitatea de a face prezentări in public 92 87 47 11 4
Disponibilitatea de a pune sub semnul
intrebării ideile proprii şi ale altora 86 103 43 8 1
Abilitatea de a scrie rapoarte, memorii sau
documente 81 85 54 15 6
Aptitudini şi abilităţi necesare a fi dezvoltate pe viitor
Rrepondenţii afirmă că cele mai importante abilităţi şi aptitudini necesare să şi le
dezvolte pentru viitor sunt:
Ce aptitudini şi abilităţi consideraţi că ar fi necesare să le dezvoltaţi în perioada imediat
urmatoare? Apreciaţi-le importanţa
Foarte
important
Destul
de
important
MediuPuţin
important
Deloc
important
Aptitudini de comunicare cu clientul 180 51 8 2 0
Aptitudini clinice suplimentare 153 72 13 2 1
Abilităţi de gestionare a timpului
(Time management) 151 76 8 5 1
Utilizarea calculatorului 144 69 24 4 0
Abilităţi suplimentare chirurgicale 136 72 28 3 2
Abilităţi de planificare a practicii 130 92 15 4 0
pag. 58
Abilităţi de planificare a personalului
(Staff management) 128 85 23 5 0
Abilităţi de leadership 112 97 28 2 2
Respondenţii înţeleg importanţa problemelor legate de management, astfel că pe
primul loc ca importanţă plasează comunicarea cu clienţii, drept una dintre abilităţile
necesare a fi dezvoltate pe viitor. Dar plasează planificările şi leadership-ul pe ultimele
locuri în ordinea importanţei.
Mediciii veterinari sunt conştienţi de importanţa abilităţilor şi aptitudinilor non
clinice în desfăşurarea activităţii profesionale dar majoritatea nu sunt interesaţi să şi le
dezvolte în perioada imediat următoare.
În privinţa cunoştinţelor minime de management (planificare personal, gestionarea
timpului şi comunicarea cu clienţii) este importantă incurajarea dezvoltării acestor aptitudini
şi abilităti de către toţi medicii veterinari, atât pentru desfăşurarea în bune condiţii a
activităţii profesionale în contextul socio-economic actual cât şi pentru a permite
implementarea cu succes a flexibilităţtii programului de lucru şi a coneceptului european de
armonizare a muncii cu viaţa de familie.
4.2.8. Secţiunea VIII - DIFICULTĂŢILE PROFESIEI. MODALITĂŢI DEÎMBUNĂTĂŢIRE A ACTIVITĂŢII PROFESIONALELacune educaţionale
Care credeţi că sunt problemele cu care vă confruntaţi şi nu au fost
acoperite pe perioada studiilor? %
Practică insuficientă 84 35,29
Cunoştinţe minime de management veterinar 65 27,31
Lipsa cunoştintelor despre ce presupune activitatea unui medic
veterinar în diferite sectoare de activitate 46 19,33
Altele 30 12,61
Cunoştinţe minime legislative 13 5,46
Intrebaţi de lacunele educaţionale marea majoritate a absolvenţilor au incriminat
practica insuficienţa, precum şi pregătirea efectivă privind desfăşurarea activităţii ca medic
veterinar în diferitele sectoare de activitate.
pag. 59
Care sunt dificultăţile cu care vă confruntaţi în desfăşurarea activităţii?
pag. 60
Alte dificultăţi menţionate de medicii veterinari repondenţi au fost:
„Dificultăţile în practicarea meseriei de veterinar, în clinică, sunt următoarele:
programul de lucru destul de puţin flexibil, greu de adaptat la nevoile unei persoane
cu copil mic, salariul destul de mic (cel puţin pe cartea de muncă), situaţia economică
dificilă;”
„Sistemul în care funcţionează în prezent activitatea veterinară este haotic,
nepredictibil, ineficient, politizat, la care se adaugă efectele aşa-zisei crize economice,
lipsa de reformă, de reducere a birocraţiei, lipsa coerenţei în deciziile care se iau,
schimbări din mers, dar nu în scopul eficientizării, ci doar pentru reducere de costuri,
etc; lipsa viziunii integratoare a factorilor de decizie,”
Concurenţa neloială şi munca "la negru" a multor medici veterinari fără atestat de
liberă practică
Circulaţia necontrolată a medicamentelor de uz veterinar şi altele care derivă din
acestea
Medicaţie inaccesibilă atât pentru medici cât şi pentru proprietari
Costurile mari ale medicamentelor raportate la piaţa europeană
Birocraţia excesivă a funcţionarilor publici
Comunicare deficitară cu D.S.V.S.A.
Lipsa de comunicare între medicii veterinari din zonă
Managementul defectuos din D.S.V.S.A, ROF neclar, coordonarea de la centru cu
lacune
Comunicarea cu populaţia
Lipsa notificărilor proprietarilor de animale cu privire la evenimentele din
exploataţiile acestora, respectiv: fătări, cumpărări, sacrificări, vânzări de animale, şi
de aici, situaţia de necorcondanţă între efectivele de animale din B.N.D. şi numărul
real existent în teren.
Needucarea propietarilor de animale, care nu doresc să plăteasca pentru serviciile
prestate, nu acceptă diferite teste şi mijloace de diagnostic din considerente materiale,
de aici imposibilitatea stabilirii unui diagnostic corect.
Educaţia proprietarilor de animale insuficientă şi cunoştinţe limitate în ceea ce
priveşte creşterea/îngrijirea unui animal
Imposibilitatea constrângerii proprietarilor de animale pentru a participa la
programele obligatorii
Efectuarea de acţiuni obligatorii prin Planul cifric, nejustificate economic pentru
medicul concesionar
pag. 61
Optiuni limitate de tratament datorate imposibilităţii de plată a proprietarilor de
animale
Legislaţia "stufoasă", deficitară şi în continuă modificare fără o analiză atenta şi
riguroasa, conducând la disfunctţi, uneori majore, în activitatea sanitară veterinară.
Lipsa aplicării legislaţiei sanitare –veterinare
Criza economică şi reducerea veniturilor
Creşterea costului deplasărilor prin creşterea preţului la carburanţi
Logistica insuficientă - lipsa echipamentelor medicale necesare pentru a pune un
diagnostic cât mai corect
Numărul mic de clienţi datorită scăderii drastice a numărului de animale
Puţini proprietari de microferme
Lipsa de fonduri pentru a accesa anumite congrese şi cursuri contra-cost de
perfecţionare (salariu mult prea mic)
Cărţi de specialitate puţine în limba română iar cele în limba engleză prea scumpe
Prea puţine activităţi sanitare veterinare subvenţionate de stat
Caracterul sezonier al planificării efectuării acţiunilor sanitare veterinare şi al
veniturilor
Impozitare excesivă, plata tva pentru manoperele medicale
Dezinteresul statului privind IMM-urile
Implicarea politicului în activitate
Asociaţiile profesionale slab reprezentate şi fără posibilitatea de a influenţa deciziile
chiar cele legislative referitoare la situaţia medicului veterinar
Stresul datorat volumului mare de muncă
Programul de lucru foarte lung inclusiv în weekend
Planificarea ineficientă a timpului
Personal insuficient, deloc sau prost pregătit
Promovări care se fac cu dificultate
Lipsa de pregătire a cadrelor tinere
Imaginea medicului veterinar
pag. 62
Care credeţi că ar fi modalităţile prin care s-ar putea îmbunătăţi activitatea
profesională?
În privinţa modalităţilor prin care aceştia consideră ca ar putea fi îmbunătăţită activitatea
profesională medical veterinară, respondenţii indică următoarele aspecte:
Analiza profesionistă a liniei pe care trebuie orientată activitatea veterinara şi care să
fie în concordanţă cu interesul profesional naţional şi armonizată cu cadrul Uniunii
Europene , însoţită de acţiunea unitară a serviciilor veterinare , precum şi de un sistem
de comunicare eficient instituit între toţi medicii veterinari , oficiali sau privaţi.
Asigurarea de condiţii de lucru, logistica, în conformitate cu standardele europene,
accederea de personal în instituţiile publice numai după o temeinică triere
profesională (examinarea riguroasă a cunoştinţelor tehnice teoretice- practice,
calculator, limbă straină), etc.
Depolitizare, descentralizare, proceduri de lucru la toate nivelele, activitate bazată pe
proiecte cu responsabilitate a coordonatorilor, cu plan de activitate, buget alocat pe
fiecare acţiune, achiziţii directe de la furnizori pentru echipamente şi materiale,
kituri, reagenţi, din cadrul bugetele proiectelor; specializări ale medicilor veterinari pe
profile de activitate, realizarea unui program integrat informaţional care să cuprindă
A.N.S.V.S.A. ( mai exact un sistem de gestionare a documentelor) L.S.V.S.A.-uri,
D.S.V.S.A.-uri, S.N.I.A., o unitate de G.I.S. pentru elaborare de hărţi pentru a ajuta la
luarea deciziilor.
Mai buna structurare a sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor de
stat şi o mai bună comunicare între segmente inclusiv orizontală şi verticală.
Implicare mai redusa a factorilor politici în activitatea instituţiilor publice.
Renunţarea la numirea directorilor pe criterii politice
Transparenţa autorităţilor de profil.
Flexibilitate din partea administraţiei statale şi reducerea birocraţiei
Feed back rapid (A.N.S.V.S.A.-D.S.V.S.A.-C.S.V.Z.-C.S.V.A.) şi real
Mai buna conlucrare între medicii veterinari, indiferent de sistemul în care îşi
desfăşoară activitatea.
Ocuparea posturilor de conducere din domeniul veterinar de persoane cu pregătire şi
experienţă corespunzătoare
Promovarea pe criterii de competenţă profesională.
Stabilirea şi practicarea unor tarife minime, decente conforme profesiei de medic
veterinar
Eliminarea concurenţei neloiale şi a practicii ilegale
pag. 63
Stimularea populaţiei din mediul rural să crească animale
Modificarea legislaţiei sanitare veterinare
Stabilirea de programe multianuale
Legislaţia sanitară veterinară şi/sau cea colaterală să fie dezbatută în mod democratic
în toate instituţiile şi forurile implicate.
Simplificarea formularisticii (reducerea nr. de acte)
Reglementarea circulaţiei medicamentelor de uz veterinar
Infiinţarea specializărilor în medicina veterinară
Corelarea numărului de absolvenţi de medicină veterinară cu cerinţele de pe piaţa
muncii
Programa de învaţământ actualizată şi în concordanţă cu cerinţele existente
Sistem de învăţământ stabil, bazat pe performanţă
Lărgirea domeniilor de competenţă.
Îmbunătăţirea sistemului managerial
Eficientizare prin repartiţia judicioasă şi corectă a activităţilor.
Raţionalizarea programului de lucru
Pachet salarial conform cu munca prestată
Decontarea la timp a acţiunilor veterinare contractate cu statul şi actualizarea tarifelor
acţiunilor contractate cu statul
Achiziţionarea unor aparaturi performante pentru diagnosticarea bolilor
Acordarea de către stat a unor credite pe termen mediu sau lung, pentru achiziţionarea
de echipamente moderne de tratament\investigare.
Dotarea cu mijloace tehnice (calculatoare-laptop, scanere, imprimante fixe şi
portabile, copiatoare, GPS, internet mobil), asigurarea şi aceptarea lucrului de situaţii
în format electronic, reducerea pe cât posibil a lucrului în format de hârtie.
Dotări cu sistem informaţional rapid şi portabil
Găsirea unor surse sustenabile de finanţare a cercetării,
Obţinerea de fonduri materiale prin proiecte de cercetare şi parteneriate naţionale şi
internaţionale.
Accesul la informaţie de calitate, cursuri de instruire a medicilor veterinari şi a
proprietarilor de animale-sponsorizate
Aprofundarea cunoştinţelor privind managmentul afacerii
Cursuri gratuite de practică medicală ( chirurgie, laborator-interpretare a rezultatului
de analize biochimic, hematologic )
pag. 64
Organizarea de congrese/cursuri/workshopuri pe diverse domenii, cu specialişti din
afară
Pregătirea teoretică şi practică corelată cu cerinţele actuale
Scăderea costurilor pentru instruirea profesională
Integrarea într-un network de înaltă calitate, preferabil internaţional
Motivarea şi responsabilizarea crescătorilor de animale şi o mai bună comunicare
între aceştia şi medicii veterinari împuterniciţi.
Educarea clienţilor
Mai buna informare a proprietarilor asupra posibilelor boli ale animalelor.
Câştigarea încrederii proprietarilor de animale în calitatea actului medical prestat
Orientarea către oferirea de servicii veterinare profesionale, o practică medicală mai
riguroasă
Implicarea mai activă a asociaţiilor profesionale în apărarea şi promovarea medicului
veterinar
Utilizarea noilor tehnologii de către medicii veterinari
Utilizaţi noi tehnologii, programe de soft, etc. în desfăşurarea activităţii? %
Da 126 52.94
Puţin 73 30.67
Nu 37 15.55
Nu sunt calificat pentru aceasta 2 0.84
pag. 65
Utilizarea noilor tehnologii de către medicii veterinari din diferite sectoare de
activitate
Utilizarea noilor tehnologii de către medicii veterinari pe categorii de sex
pag. 66
Care dintre acestea vă ajută cel mai mult ?
Dintre tehnologiile folosite, respondenţii consideră ca fiind utile următoarele:
P
Programe computerizate de evidenţă a cazurilor (evidenţă pacienţi, tratamente,
stocare date, stocuri materiale, etc.) care oferă posibilitatea urmăririi în timp a
cazurilor şi formarea unei opinii de mai mare acurateţe
C
Cărţi electronice cu posibilitate de căutare rapidă
A
Agenda electronică
B
Baze de date, acesare on-line a datelor.
A
Analizoarele de biochimie, hematologie,etc.
K
Kiturile rapide de diagnostic
E
Ecografie mobila
L
Linii de diagnostic elisa, microscoape performante cu UV.
N
Noile metode de diagnostic-microscopie cu cameră de luat vederi-examinare
endoscopică
S
Sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor.
S
Soft contabil
S
Soft veterinar pentru managementul laboratorului de analize
T
Tehnologii it, software divers, tehnologii de comunicaţii mobile
Utilizarea bazelor de date SQL, supravegherea epidemiologică a bolilor şi crearea
hărţilor epidemiologice utilizând geographic information system.
pag. 67
4.2.9. Secţiunea IX – STUDENŢII ANULUI VI MEDICINĂ VETERINARĂ.ASPECTE PRIVIND PERSPECTIVELE PROFESIONALE
În vederea identificării lacunelor educaţionale şi a modului în care, studenţii anului VI lamedicină veterinară văd desfăşurarea activităţii profesionale, a fost aplicat un chestionar online pesite-ul www.edu-veterinar.ro.
Acest chestionar a fost completat de 139 de studenţi de la diferite Facultăţi de MedicinăVeterinară din România. Au fost puse în discuţie următoarele aspecte privind pregătirea profesionalăşi desfăşurarea viitoarei activităţi profesionale ca medic veterinar:
Consideraţi că stagiul de practică efectuat pe durata studiilor este suficient?
Majoritatea respondenţilor declară ca stagiul de practică desfăşurat pe parcursul anilor destudiu este insuficient pentru a face faţă viitoarei profesii.
Consideraţi că activitatea de clinică va satisface însuşirea de abilităţi practice pt.exercitarea profesiei de medic veterinar?
Un procent cu mult peste medie, 78% dintre studenţi, declară că sunt nemultumiţi de modulîn care şi-au însuşit abilităţile practice necesare exercitării profesiei de medic veterinar.
pag. 68
Cunoştinţele legislative în legatură cu exercitarea profesiei de medic veterinar au fostînţelese şi însuşite?
În ceea ce priveşte însuşirea cunoştinţelor legislative, în perioada anilor de studiu, aceştia sedeclară mulţumiţi, într-un procent de 65%.
Consideraţi că programa analitică are suficente ore alocate managementului veterinar?
Aproximativ 60% dintre respondenţi se declară nemultumiţi de modul în care programaanalitică acoperă problematicile legate de managementul veterinar, considerând utilăalocarea mai multor ore de studiu pentru aprofundarea noţiunilor de management veterinar.
pag. 69
Consideraţi că pe durata studiilor aţi dobândit suficiente cunoştinţe privind circulaţia şiutilizarea medicamentului veterinar?
Peste 50% dintre studenţi se declară nemultumiţi şi în ceea ce priveşte dobândireacunoştinţelor privind circulaţia şi utilizarea medicamentulor veterinare.
Unde aţi dori să lucraţi după absolvirea Facultăţii de Medicină Veterinară?
Unde aţi dori să lucraţi după absolvirea Facultăţii de MedicinăVeterinară?Învăţământ 4
medic veterinar oficial(A.N.S.V.S.A., D.S.V.S.A.) 16laborator sanitar veterinar privat 3Cercetare 5
asistenţă medical veterinară animale mici(cabinete, clinici, spitale) 44asistenţă medical veterinară animale mari(cabinete, clinici, spitale) 15asistenţă medical veterinară animale mici şi mari(cabinete, clinici, spitale) 35industria alimentară 4industria farmaceutică 4
comercializarea produselor medicinale veterinare (depozite,farmacii, puncte farmaceutice) 5medic veterinar oficial igiena alimentelor 4
pag. 70
Aproximativ 67,6 dintre studenţii respondenţi declară că după absolvirea Facultăţii deMedicină Veterinară ar dori să lucreze în asistenţa veterinară - cabinete, clinici, spitale. Înordinea preferinţelor pentru acest domeniu, se observă că majoritatea preferă să lucreze înasistenţa medicală veterinară pe animale mici:
31,7 % asistenţă medical veterinară animale mici,25,2asistenţă medical veterinară animale mici si mari10,8% asistenţă medical veterinară animale mari,
Un procent destul de important de absolvenţi, 11,5%, şi-au manifestat intenţia de a profesaca medici veterinari oficiali în structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentruSiguranţa Alimentelor respective în cadrul direcţiilor judeţene Sanitare Veterinare şi pentruSiguranţa Alimentelor.
Aţi auzit de flexibilizarea muncii?
Procentul studenţilor care declară că au auzit de conceptul de flexibilizare a muncii esterelativ mic, aproximativ 34% dintre respondenţi. În consecinţă, considerăm că ar fi utilăaprofunarea acestor aspecte privind noţiunea de flexibilitate ocupaţională pe parcursulanilor de studiu.
pag. 71
În cât timp credeţi că vă puteţi găsi un loc de muncă în domeniul medicinei veterinare?
În ceea ce priveşte piaţa muncii, viitori absolvenţi sunt extrem de optimişti, astfel 78% dintrerespondenţi sunt de părere că işi vor găsi un loc de muncă încă din primul an de laabsolvirea facultăţii.
Pentru care dintre formele de lucru netradiţionale aţi opta daca veţi avea posibilitatea:
Întrebati cu privire la formele de lucru netradiţionale, majoritatea ar opta pentru programulde lucru flexibil – 60,4% dintre reaspondenţi, urmat în ordinea preferinţelor de Flexitime –19,4%, Job share – 12,9%. Programele de lucru tip Part time şi Teleworking sunt mai puţinagreate de viitori absolvenţi.
pag. 72
Consideraţi că după absolvirea facultăţii sunt utile formele de pregatire continuă?
Majoritatea absolvenţilor consideră utile formele de pregătire continuă în vedereadezvoltării carierei profesionale – 96% dintre respondenţi.
pag. 73
5. CONCLUZII
Serviciile oferite de sectorul medical veterinar trebuie să fie disponibile pe parcursul
întregii zile, chiar şi în weekend-uri. Această particularitate atrage după sine un program
atipic de muncă, respectiv: ore suplimentare şi muncă desfăşurată sâmbata şi duminica.
Programul atipic de lucru caracterizează sectorul medical veterinar şi ridică
dificultăţi suplimentare în armonizarea vieţii de familie cu profesia veterinară, precum
şi în identificarea celor mai optime metode de organizare flexibilă a programului de lucru.
Problemele cel mai des citate de medicii veterinari respondenţi sunt legate de
programul de lucru extrem de încărcat (ore suplimentare, muncă în weekenduri) şi de
variabilitatea acestuia. Doar 32% diintre respondenţi declară ca viaţa de familie nu le este
afectată, restul de 46% declară ca viaţa de familie le este afectată într-o mai mică sau mai
mare măsură, 20% se declară foarte afectaţi.
Cei mai afectaţi sunt medicii veterinari din sectoarele de liberă practică şi liberă
practică împuterncită, acestea fiind şi sectoarele în care programul de lucru este cel mai
încărcat şi mai variabil.
Majoritatea respondenţilor doresc abordarea programelor de lucru netradiţionale,
varianta optimă de flexibilizare aleasă fiind un program de lucru flexibil cu ore diferite de
începere şi încheiere a activităţii, aproximativ jumătate din totalul respondenţilor.
Munca part-time (serviciu cu normă redusă) este a doua în topul preferinţelor
respondenţilor. Medicii veterinari care doresc să abordeze un astfel de program sunt cei care
activează în alte domenii, urmaţi de cei de liberă practică.
Un procent semnificativ de respondenţi se arată interesaţi şi de celelalte tipuri de
programe de lucru: flexi-time (o varietate de aranjamente ale timpului de lucru cu acumulări
de ore debit/credit) şi teleworking (munca la distanţă sau la domiciliu).
Metoda de lucru tip “Jobs share” (2, 3 persoane part time care îşi împart sarcinile şi
retribuţia) este cea mai puţin apreciată de respondenţi. Având în vedere salariile care au fost
diminuate şi veniturile în scădere din toate sectoarele de activitate, este de înţeles de ce
respondenţii manifestă disponibilitate la ore suplimentare şi în weekenduri.
Femeile, comparativ cu bărbaţii, se declară mai interesate de abordarea programelor
tip part time, flexi time şi teleworking, programe care le permit să se ocupe de problemele
familiale.
pag. 74
În privinţa facilităţilor considerate a fi cele mai utile în armonizarea activităţii
profesionale cu viaţa de familie, dintre posibilităţile enumerate, rezolvarea problemelor
personale fără a fi nevoie de învoire este cea mai apreciată de respondenţi, mulţi optând şi
pentru posibilitatea de a-şi lua o zi liberă în timpul săptîmânii cu posibilitatea de a o recupera
în weekend.
Aplicarea programelor flexibile de lucru, considerate programe de lucru
netradiţionale, trebuie să se bazeze pe un management solid al organizaţiei şi pe dorinţa
conducătorilor organizaţiei respective de a veni în întâmpinarea necesităţilor angajaţilor de a-
şi îmbina viaţa profesională cu cea de familie.
Cea mai mare perioadă activă a unei zile este dedicată desfăşurării activităţii
profesionale dar problemele de ordin familiar exercită o presiune asupra angajaţilor, care de
cele mai multe ori sunt în imposibilitatea de a face faţă în acelaşi timp, vieţii profesionale şi
celei de familie. Presiunea este cu atât mai mare cu cât programul de lucru este rigid şi
supraîncărcat (ore suplimentare, muncă în weekenduri) aşa cum este cazul şi în desfăşurarea
profesiei de medic veterinar.
Organizaţiile trebuie să conştientizeze faptul că pentru a avea angajaţi dedicaţi şi
eficienţi trebuie să aplice programe flexibile de lucru care să permită armonizarea vieţii
profesionale cu viaţa de familie („family-friendly”), să fie deschişi înspre acoperirea
necesităţilor de ordin social şi familial al angajaţilor (copii care trebuiesc duşi/aduşi de la
şcoală, timp liber pentru socializare şi pentru consolidarea vieţii familiare, etc.)
Relaţiiile dintre angajatori şi angajaţi trebuie să fie sub forma unor parteneriate, în
care angajatul işi prestează activitatea înscrisă în fişa postului iar angajatorul permite, acolo
unde este aplicabil, de comun acord cu angajatul un program de lucru flexibil care să îl ajute
în îmbinarea vieţii familiale cu cea profesională.
Penrtu aplicarea acestor programe de lucru flexibile, organizaţiile trebuie să dispună
în primul rând de un management bine consolidat şi deschis spre abordarea programelor de
lucru netradiţionale. Aceste programe pe lângă numeroasele avantaje pe care le au, prezintă
dezavantajul că solicită managementul la o mai bună planificare a activităţilor şi a
personalului pentru a preveni eventuale disfunctionalităţi în desfăşurarea activităţii
profesionale sau repartizări neuniforme a sarcinilor de serviciu.
Medicii veterinari trebuie să işi dezvolte cunoştinţe minime de management şi
leadership în vederea organizării judicioase a activităţilor şi a timpului de lucru. În acest scop
pag. 75
ei trebuie sa fie încurajaţi să utilizeze tehnologii care să le permită o mai bună organizare a
activităţii şi dezvoltarea pe plan profesional.
Chestionarele aplicate viitorilor absolvenţi ai Facultăţii de Medicină Veterinară
evidenţiază drept una dintre marile lacune ale sistemului educaţional - practica insuficientă şi
faptul că aceştia nu se simt suficienţi de bine pregătiţi pentru desfăşurarea activităţii
profesionale în diferitele sectoare de activitate. Noţiunile de management veterinar şi
flexibilitate ocupaţională necesită a fi aprofundate încă din perioada anilor de studiu
universitar, pentru ca viitorii medici veterinari să fie pregătiţi să facă faţă provocărilor
profesionale şi a celor de ordin social.
Participarea la programele de formare profesionala continuă şi la diverse instruiri
este deosebit de importantă, deoarece pe lângă faptul că permite dezvoltarea carierei
profesionale prin dobândirea şi aprofundarea cunoştinţelor, conferă un grad mai ridicat de
siguranţă ocupaţională şi în acelaşi timp creşte gradul de adaptabilitate la schimbările care au
loc în plan profesional şi chiar socio-politic. O persoană instruită face mai uşor faţă unor
provocări precum găsirea unui nou loc de muncă, schimbarea atribuţiilor de serviciu sau
schimbarea tehnologiilor folosite (flexicuritate ocupaţională).
Implementarea şi aplicarea programelor de lucru flexibile şi armonizarea vieţii
profesionale cu viaţa de familie („family-friendly”) în contextul practicii veterinare depinde
în principal de orientarea desfăşurării activităţii pe bune principii de management,
aprofundarea noţiunilor de flexibilitate a programelor de lucru şi flexicuritate, instruirea
corespunzătoare a studenţilor şi uleterior a medicilor veterinari prin intermediul FPC, care să
permită astfel aplicarea cu succes a acestor programe.