Coloana vertebralaColoana vertebrala, segmentul axial al scheletului trunchiului este alcatuita la om din 33-34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric una deasupra alteia si sunt impartite dupa regiunile carora le apartin in:vertebre cervicale -7, toracale -12., lombare -5, sacrale -5, si coccigiene - 4 sau 5. Dupa modul lor de alcatuire, vertebrele au caracteristici comune, particularitati regionale,iar unele dintre ele se numesc de tranzitie, deoarece fac trecerea intre regiuni si au particularitati speciale. Caracterele comune ale vertebrelorVertebra tip. O vertebra este alcatuita dintr-o masa osoasa anterioara,numita corpul vertebrei, si un arc posterior, sudat de corp, numit arcul vertebrei. Intre corpul si arcul vertebrei se gaseste gaura vertebrala. Corpul vertebrei (corpus vertebrae) are o forma relativ cilindrica,cu o fata superioara, alta inferioara si o circumferita. In interior, corpul vertebrei are tesut osos spongios si maduva osoasa rosie (hematopoetica). Arcul vertebrei (arcus vertebrlis) este alcatuit din pediculii arcului vertebral,din lamele arcului vertebral, apofizele transverse, apofiza spinoasa si apofizele articulare. Pediculii arcului vertebral leaga arcul de corpul vertebrei. Ei au o incizura superioara si alta inferioara, care, prin suprapunerea vertebrelor, formeaza gaurile intervertebrale prin care ies nervii spinali. Apofizele transverse (processus transverses) sunt prelungiri laterale ale arcului si servesc la insertii musculare; cele din regiunea toracala se articulaza cu coastele. Apofiza spinoasa (processus spinosus) este proeminenta posterioara si mediana a arcului. Pe ea se prind muschi si ligamente. Intre baza apofizelor transverse si baza apofizei spinoase se gasesc lamele vertebrale (lamina arcus vertebrae). Apofizele articulare (processus articulares), 2 superioare si 2 inferioare, servesc la articulatia cu apofizele articulare ale vertebrei de deasupra si dedesupt. Cele superioare au fata articulara orientata posterior si medial, iar cele inferioare, anterior si lateral. Gaura vertebrala (foramen vertebrale) este cuprinsa intre corp si arc. Din suprapunerea gaurilor vertebrale se formeaza canalul vertebral (canalis vertebralis), care adaposteste maduva spinarii.Caracterele regionale ale vertebrelor Vertebrele cervicale (vertebrae cervicales) au corpul alungit transversal si mai mic decat al celorlalte vertebre. Corpul are doua proeminente sagitale, numite apofize semilunare, situate in partile laterale ale fetei superioare. Apofizele semilunare le corespund pe fata interioara 2 scobituri sagitale. Apofizele transverse ale vertebrelor cervicale au varful despicat, cu 2 tuberculi, unul anterior si altul posterior (cel anterior corespunde ca origine coastelor). Pe fata superioara a apofizelor transverse se afla un sant, prin care trec nervii spinali cervicali. La baza apofizei se gaseste gaura transversal, prin care trece artera si vena vertebrala, spre craniu. Apofiza spinoasa este si ea despicata la varf ,avand 2 tuberculi. Fetele articulare ale apofizelor articulare sunt inclinate; cele superioare privesc inapoi si in sus, cele inferioare privesc inainte si in jos. Gaura vertebrala este mai mare si de forma triunghiulara, cu baza inainte. Vertebrele toracale (vertebrae thoracicae) au corpul apropape cilindric, intermediar ca marime intre vertebrele cervicale si lombare. Pe fetele lui laterale se gasesc fetele articulare costale, 2 superioare si 2 inferioare pentru articulatia cu capul coastei, care patrunde intre 2 vertebre. Apofizele transverse au la varf, in partea anterioara, o fata articulara pentru articulatia cu tuberozitatea costala. Apofizele spinoase sunt mai lungi si oblice in jos. Apofizele articulare au fetele articulare aproape verticale si in plan frontal. Gaura vertebrala este de forma circulara. Vertebrele lombare (vertebrae lumbales) au corpul foarte voluminos si diametrul transversal mult mai mare. Apofizele articulare superioare au in partea laterala o proeminenta numita procesul mamilar. Fata lor articulara este concava si priveste medial si posterior. Fata articulara a apofizelor articulare inferioare este convexa si priveste lateral si putin anterior. Apofizele transverse sunt mari, se numesc procese costale (sau costiforme) si corespund coastelor. La baza proceselor costale, posterior, se gaseste un tubercul, care are semnificatia adevaratei apofize transverse, numit procesul accesor. Apofiza spinoasa este voluminoasa , inalta si are directive orizontala. Gaura vertebrala este mai mica, de forma aproximativ triunghiulara. Vertebrele regiunilor, cervical, toracala si lombara sunt mobile.In articulatiile lor se realizeaza miscarile coloanei vertebrale. Vertebrele regiunii sacrale si coccigiene, dat fiind greutatea corpului care le apasa, s-au sudat intre ele, formand osul sacrum si coccis. Sacrul (os sacrum) este format din sudarea celor 5 vertebre sacrale si are o fata anterioara sau pelvina, o fata dorsal, 2 fete laterale, o baza orientata superior si un varf inferior. Fata pelviana (facies pelvina) priveste anterior si inferior, fiind concava de sus in jos. Pe linia mediana a acestei fete se gaseste coloana corpurilor si 4 creste,numite liniile transverse, care corespund locului de sudura a corpurilor vertebrale.La extremitatile liniilor transverse se gasesc gaurile sacrale anterioare, in numar de 4 perechi, prelungite lateral cu cate un sant, prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacrali. Fata dorsala (facies dorsalis) este convexa, in sens sagital si priveste posterior si in sus. Pe linia mediana, fata dorsala are o creasta rezultata din sudarea apofizelor spinoase, numita creasta sacrala mediana. Lateral de ea se afla alte doua creste, rezultate din sudarea apofizelor articulare, numite crestele sacrale intermediare. Extremitatile lor superioare formeaza apofizele articulare superioare ale sacrului, prin care se articuleaza cu vertebra a V-a lombara; extremitatile inferioare ale crestelor formeaza coarnele sacrale. Lateral de aceste creste se gasesc cele 4 perechi de gauri sacrale posterioare, prin care ies ramurile posterioare ale nervilor sacrali. Lateral de gaurile sacrale posterioare se gasesc crestele sacrale laterale, corespunzatoare locului de sudura a apofizelor transverse.Fetele laterale ale sacrului au cate o fata articulara auriculara, prin care se articuleaza cu osul coxal (iliac), formand articulatia sacro-iliaca. Baza sacrului (basis ossis sacri) este orientata superior, fiind formata din fata superioara a corpului primei vertebre sacrale; prin ea sacrul se articuleaza cu ultima vertebra lombara. Posterior de ea, se afla orificiul superior al canalului sacral, care continua in jos canalul vertebral. Tot la nivelul bazei se gasesc apofizele articulare ale sacrului. Din cauza curburii sale, baza sacrului formeaza cu corpul vertebrei a V-a lombare un unghi care proemina inainte, numit promontorium. Varful sacrului (apex ossis sacri) se articuleaza cu baza coccisului. Orificiul de deshidere inferior al canalului sacral se numeste hiatusul canalului sacral, marginit lateral de coarnele sacrului. Canalul sacral (canalis sacralis) comunica prin niste canale intervertebrale scurte, cu gaurile sacrale anterioare si posterioare. El adaposteste coada de cal, formata din din ramurile nervilor sacrali si filium terminale ale maduvei spinarii. Coccisul (os coccygis). Este un os rudimentar, rezultat din sudarea celor 4 sau 5 vertebre coccigiene.El are o baza, pe care se gasesc coarnele coccisului, care se leaga prin ligament de oarnele sacrului. Baza coccisului se articuleaza cu varful sacrului. Varful coccisului priveste in jos si putin inainte. Vertebrele de tranzitieAtlas (atlas), prima vertebra cervicala, este formata din 2 mase laterale legate intre ele printr-un arc anterior si altul posterior. Atlasul si-a pierdut corpul, acesta sudandu-se de corpul celei de-a doua vertebre cervicale. Superior,pe masele laterale ale atlasului se gaseste o fata articulara concava pentru artculatia cu condilii occipitali. Inferior, el are cate o fata articulara pentru axis. Lateral se gasesc apofizele transverse ale atlasului cu gaura transversala la baza. Axis (axis). Axisul se caracterizeaza prin prezenta pe fata superioara a corpului a unei proeminente, numite dinte (dens), provenit din corpul atlasului. Anterior, dintele are o fateta articulara pentru arcul anterior al atlasului si, posterior,alta fateta pentru ligamentul transvers, care se intind intre masele laterale ale atlasului si inchide dintele intr-un inel osteo-fibros. Atlasul si axisul sunt vertebre care, prin forma lor, s-au adaptat la miscarile de rotatie a capului, de aceea mai sunt numite si vertebre de rotatie. Vertebra a VI-a cervicala se caracterizeaza prin proeminenta tuberculului anterior al apofizei transverse,mult mai mare decat al celorlalte, numit tubercul carotic, din cauza raporturilor sale apropiate cu artera carotida comuna. Pe el se comprima artera cand se ia pulsul carotidian. Vertebra a VII-a cervicalaare apofiza spinoasa mult mai lunga; ea proemina cand se face flexia capului de aceea se numeste vertebra proeminenta. Vertebra I toracala se caracterizeaza prin aceea ca are apofize semilunare, spre deosebire de celelalte vertebre toracale. De asemenea, are o fat articulara costala intreaga, la nivelul corpului, pentru coasta I. Vertebrele a XI-a si a XII-a toracale au o singura fata costala la nivelul corpului si nu au fete articulare pe apofizele transverse. Ele sunt mai voluminoase decat celelalte vertebre toracale. Vertebra a V-a lombara este cea mai voluminoasa dintre vertebrele mobile si corpul sau are o fata inferioara oblica; de ceea inaltimea corpului este mai mica anterior decat posterior. Coloana vertebrala ca intregColoana vertebrala se formeaza prin asezarea metamerica a vertebrelor una deasupra alteia. Din suprapunerea corpurilor vertebrale, alternand cu discurile intervertebrale, ia nastere, in partea aterioara, coloana corpurilor vertebrale, elemental de sustinere a greutatii trunchiului. In partea posterioara, din suprapunerea arcurilor vertebrale, ia nastere canalul vertebral elemental de protectie a maduvei spinarii. Coloana vertebrala, fiind supus greutatii trunchiului, capului si membrelor superioare, datorita trecerii la statiunea bipeda, isi mareste rezistenta prin formarea unor curburi in plan sagital si frontal. Curburile coloanei vertebrale, in totalitatea lor,ii dau aspectul in spirala si actioneaza functional ca adevarate resorturi, asigurandu-i elasticitatea.Curburile in plan sagital sunt urmatoarele: curbura cervicala, cu concavitatea orientate posterior, numita lordoza cervicala: alta in regiunea toracala ,cu convexitatea orientate posterior, numita cifoza toracala: urmeaza curbura lombara, cu concavitatea orientata posterior, numita lordoza lombara si ultima curbura sacro-coccigiana, cu convexitatea orientate posterior. Intre ultimile 2 curburi, datorita inclinatiei bazinului, se formeaza unghiul promontoriu, care bombeaza anterior.Curburile in plan frontal abat coloana de la planul mediosagital al corpului si sunt: o curbura in regiunea cervicala inferioara si toracala superioara cu o convexitate la dreapta, numita scolioza toracala; ea se produce datorita tractiunilor musculare ale membrului superior drept, la dreptaci si se inverseaza la stangaci. Deasupra si dedesubtul acestei curburi se gasesc alte 2 curburi, numite de compensatie, cu convexitatea in sens opus primei. Ele sunt inversate la stangaci. In cazuri patologice, curburile sunt mult mai pronuntate, se asociaza intre ele si poarta numele de cifo-scolioze (toracica, lombara etc.).Aparitia curburilor in cursul cresterii, la om este urmatoarea: la nastere, exista promontoriul; cand copilul incepe sa ridice capul, se formeaza curbura sagitala cervicala; dupa ce se ridica trunchiul se formeaza lordoza lombara. Curburile coloanei vertebrale se definitiveaza la pubertate. Tehnici de radiografiere a coloanei vertebraleDin punct de vedere radiologic, pentru fiecare regiune a coloanei vertebrale intrebuintam diferite tehnici radiografice, in functie de forma si raporturile anatomice, pentru a obtine imagini cat mai corecte ale vertebrelor segmentului respective. Astfel in afara de radiografiile de fata si de profil ale regiunilor cuprinse intre C1-C7, C7-D4, D5-D12, D12-S1, L3-coccis, utilizam incidente speciale pentru vertebrele atlas si axis, pentru profilul primelor vertebre dorsale, pentru vertebra lombara a 5-a si pentru sacriu-coccis. Pentru o buna radiografiere a coloanei,vom cauta ca segmentul respectiv sa fie paralel cu filmul. In acest scop vom utiliza deci sacul de nisip pentru corectarea pozitiei corpului la nivelul segmentului de radiografiat. Vom tine cont de regimul de kV si mAs intrebuintat. Regimul stabilit pentru coloana cervicala difera de cel pentru coloana dorsala sa lombara; chiar regimul pentru coloana dorsala superioara difera de cel al coloanei dorsale inferioare, regiunea superioara fiind mai permeabila la razele X decat cea inferioara. Exceptand coloana cervicala, care se poate radiografia si fara grila Bucky, restul coloanei se radiografiaza cu grila autodifuzoare Bucky si ecrane intaritoare.Ca punct de reper pentru centrarea coloanei pe film vom avea in vedere faptul ca vertebra C3 corespunde unghiului mandibulei, C6, cartilajului cricoid, C7 are apofiza spinoasa proeminenta, D2-D3 corespunde furculitei sternale,D7 unghiului inferior al omoplatului (mainile stand pe langa corp), D10 corespunde apendicelui xifoid, vertebra L4 liniei crestelor iliace, L5 liniei spinelor iliace antero-superioare, iar S2 corespunde liniei spinelor iliace postero-superioare.Pentru aprecierea gradului de limitare a miscarilor, putem efectua radiografii in flexie si extensie maxima (de exemplu la coloana cervicala) precum si radiografii oblice (3/4) pentru a pune in evidenta apofizele articulare cu suprafetele articulare respective si gaurile de conjugare. Nu vom uita niciodata sa insemnam care este partea dreapta sau stanga a filmului chiar pentrucoloana lombara si sacro-coccigiana.Vom recomanda bolnavului un purgative usor cu o seara inaintea examenului sau 1-2 clisme cu apa calduta cu 2-3 ore inainte de radiografiere. Pe film, fiecare vertebra trebuie examinata separate si trebuie sa i se poata recunoaste conturul, deoarece inca de la nastere corpul vertebral, arcurile si apofizele transverse sunt suficient de osificate. Numai pana la varsta de 7-8 ani corpurile vertebrale nu au margini nete.Corpurile vertebrale cresc in inaltime de la verterbra a 3-a cervicala si pana la L4.Apofiza spinoasa a unei vertebre se proiecteaza de obicei in umbra vertebrei urmatoare.Vom putea observa pe film diferite aspecte ale coloanei vertebrale, cu sau fara importanta patologica, ca lombalizarea, sacralizarea, spina bifida, coaste cervicale (in special C7), vertebra D12, cu aspect de vertebra lombara prin lipsa perechii a XII-a de coaste sau vertebra L1, cu coaste. Coloana cervicala Incidenta antero-posterioara se executa cu bolnavul asezat pe masa in decubit dorsal si capul in extensie, cu gura bine inchisa. Raza centrala, usor inclinata caudo-cranial (10-15), intra prin regiunea osului hioid. Radiografia se executa in apnee, pe film de 18/24 cm, fara Bucky, distanta focar-film fiind de 100 cm, cu localizator, capul bolnavului fiind bine imobilizat. Radiografia ne va pune in evidenta coloana cervicala, cu exceptia primelor doua vertebre, atlas si axis, precum si primele trei vertebre dorsale. Incidenta pentru atlas si axis. Bolnavul se afla tot in decubit, cu planul sagital al capului perpendicular pe caseta, gura este deschisa la maximum si mentinuta in aceasta pozitie cu ajutorul unui dop de pluta pus intre dinti. Raza centrala cade perpendicular pe caseta, intrand pe sub marginea incisivilor superiori, pe linia mediana. Capul este fixat ca si in incidenta precedenta. Utilizam un film de 13/18 cm, radiografia executandu-se de preferinta cu localizator ,distanta focar-film fiind de 10cm; bolnavul trebuie sa fie in apnee in timpul expunerii.Pe film vom recunoaste vertebrele atlas si axis, incadrate intre bolta palatina si mandibula.Incidenta de profil: Bolnavul este asezat pe un scaun langa stativul aparatului, recomandandu-i-se sa stea cu umerii in jos, bratele in lungul corpului fiind paralel cu caseta, in asa fel incat coloana cervicala sa se proiecteze in centrul casetei. Un umar se sprijina pe suportul casetei, iar raza centrala cade perpendicular pe mijlocul filmului de 13/18 cm,intrand la nivelul osului hioid. Distanta focar-film este de 100 cm,radiografia executandu-se cu localizator, fara Bucky, cu bolnavul in apnee. Pe film vom distinge occipitalul, cele sapte vertebre cervicale, gaurile de conjugare si apofizele, iar anterior coloanei traheea, laringele si osul hioid.Incidenta de profil in decubit lateral: Bolnavul sta culcat pe o parte, tinand umerii in jos,iar caseta este ridicata pe saci de nisip pana ce vine in contact cu obrazul. Capul trebuie sa fie in usoara flexie, cu planul sagital paralel cu filmul, in asa fel incat coloana cervicala sa se proiecteze in centrul filmului. Raza centrala perpendicular ape caseta patrunde la nivelul mijlocului gatului. Distanta focar-film este de 75 cm, iar radiografia se executa cu localizator si fara Bucky, in apnee. In aceasta incidenta adesea nu se vede vertebra C7 la bolnavii cu gatul scurt.Incidentele oblice sau de trei sferturi: se utilizeaza pentru a evidentia bine gaurile de conjugare. Bolnavul este asezat in aceeasi pozitie ca pentru incidenta de profil, cu singura deosebire ca este rotit cu 35 spre caseta; pentru gaurile de conjugare drepte, umarul drept al bolnavului este langa caseta, iar pentru cele stangi, umarul stang.Interpretarea corecta a coloanei cervicale din punct de vedere radiologic are o deosebita semnificatie clinica. Explorarile coloanei cervicale in flexie si extensie maxima ne vor arata gradul de mobilitate a coloanei cervicale, iar diversele incidente, centrate pe locul unde banuim afectiunea, ne vor da, de asemenea, detalii clinico-radiologice importante. Anatomo-radiologic, atlasul se evidentiaza pe film in proiectie transbucala si deosebim la el un arc anterior, unul posterior, mai ingust, spatiile articulare dintre atlas si axis, apofizele transverse cu gaura transversala respective. Vedem, de asemenea, axisul cu apofiza odontoida, apofizele transverse si apofiza spinoasa. Celelalte vertebre cervicale prezinta in plus apofizele uniforme ale corpurilor vertebrale in pozitia antero-posterioara. Vertebra C6 prezinta tuberculul Chassignac, evident, anterior pe apofiza transversa, iar C7, denumita proeminenta, apare cu apofiza spinoasa mai mare.Discurile intervertebrale apar ca niste benzi transparente usor oblice de sus in jos si dinapoi inainte. Suprapunerea traheii si laringelui pe coloana cervicala face sa apara la acest nivel o banda verticala mai transparenta datorita aerului continut in aceste organe. Apofizele spinoase apar la nivelul corpurilor vertebrale, cea mai groasa fiind a doua si cea mai mare a saptea. Gaurile de conjugare se vad imediat inapoia corpurilor vertebrale. 2.Coloana vertebrala dorsalaDesi coloana vertebrala dorsala se poate radiografia in intregime atat de fata, cat si profil, adesea din cauza unei cifoze accentuate, din cauza suprapunerii centurii scapulare in proiectia de profil peste coloana superioara, precum si datorita faptului ca exista o diferenta mare de innegrire, pe filmul de ansamblu, intre portiunea superioara si cea inferioara, care dauneaza intreprinderii, se efectueaza radiografii segmentare de fata si profil ale coloanei dorsale superioare si inferioare. Incidenta de fata Radiografia coloanei vertebrale dorsale se executa in decubit dorsal, bolnavul fiind asezat cu coloana pe centrul mesei si al filmului, raza centrala cazand perpendicular pe film si la mijlocul coloanei dorsale, distanta focar-film fiind de 100 cm, cu Bucky. In timpul expunerii, bolnavul este in apnee. Putem utiliza un film de 15/40 cm.Incidenta de profil pentru coloana dorsala in intregime se executa in decubit lateral, cu Bucky, bolnavul tinand bratele ridicate deasupra capului, cu genunchii usor indoiti. Raza centrala, perpendiculara pe caseta, intra la jumatatea coloanei dorsale, bolnavul fiind in apnee, iar distanta focar-film este tot de 100 cm. In incidenta antero-posterioara pentru coloana dorsala superioara, raza centrala cade perpendicular pe caseta si in centrul ei, intrand la nivelul furculitei sternale, pe linia mediana. Se utilizeaza un film de 24/30cm, pus in lung, distanta focar-film fiind de 100 cm, cu sac de nisip sub ceafa bolnavului aflat in apnee. Incidenta aceasta, desi cuprinde pe film aproape toata coloana dorsala, reda nedeformate numai trei vertebre. In incidenta de profil pentru coloana vertebrala dorsala superioara utilizam un film de 24/30 cm,pus in lung.Raza centrala cade perpendicular pe caseta,intrand la nivelul vertebrei D6. Aceasta pozitie ne evidentiaza mai mult de jumatate din vertebrele coloanei dorsale,cu exceptia primelor 2-3 vertebre,care apar mascate de opacitatea umerilor,pentru primele vertebre toracale se utilizeaza radiografia in pozitia semilaterala.Incidenta semilaterala pentru coloana dorsala superioara se executa in decubit lateral,bolnavul fiind aplecat pe spate aproximativ cu 40 fata de planul mesei.Bratul de langa masa este adus inainte si mana sub cap,iar celalalt brat este dat inapoi deasupra capului.Bolnavul este imobilizat in aceasta pozitie.Raza centrala cade perpendicular pe caseta si intra la nivelul manubriului sternal.Utilizam un film de 24/30 cm,distanta focar-film fiind de 100 cm,cu localizator si cu Buck,bolnavul este in apnee.Pe film ne va aparea coloana dorsala in portiunea ei superioara,rasucita pe trei sferturi.Astfel vom recunoaste vertebra C7 si primele sapte vertebre dorsala,clavicula,care se suprapune pe vertebra D2,manubriul sternal,arcurile costale respective si gaurile de conjugare.Incidentele fata si profil pentru coloana dorsala inferioara se executa in pozitii similare,cu deosebire ca centrarea se face la nivelul vertebrei D10-corespunzatoare apendicelui xifoid.Pe film vor aparea si primele vertebre lombare,astfel ca putem numi aceste incidente dorso-lombare.Anatomo-radiologic ,coloana dorsala in proiectie antero-posterioara prezinta vertebre cu o forma dreptunghiulara si de dimensiuni care cresc cranio-caudal.Articulatia coastelor cu vertebrele se face la nivelul discului intervertebral(pe doua vertebre),exceptie facand numai ultimele doua coaste care se articuleaza pe o singura vertebra.Pe linia mediana se observa apofizele spinoase ca o banda opaca aproape continua:fiecare apofiza spinoasa a unei vertebre se proiecteaza peste corpul vertebrei urmatoare.In incidentele de profil se pot observa bine contururile corpurilor vertebrale si spatiile intervertebrale,precum si gaurile de conjugare, pediculii si apofizele articulare.O incidenta speciala,descrisa de Barsony si Kopenstein,pentru radiografia primelor vertebre dorsale din profil,se foloseste asezand bolnavul pe un scaun in pozitie de profil,cu umerii mult adusi inainte,trasi prin greutatea piciorului,care atarna sprijinit intre cele doua maini la nivelul genunchiului.Unul din umerii bolnavului se sprijina pe grila mobila verticala.La un individ normal dezvoltat fizic se pune astfel in evidenta coloana dorsala in portiunea ei incipienta si,centrand raza centrala orizontala perpendicular pe coloana sip e film la nivelul vertebrei D2,vom obtine profilul dorsal dorit. 3.Coloana vertebrala lombaraEste compusa din cinci vertebre, care se deosebesc de vertebrele dorsale prin dimensiunile lor mai mari. Pentru a studia bine pe filmul radiographic fiecare vertebra lombara sunt necesare radiografii de fata si profil,separate pentru primele patru vertebre lombare si separate pentru vertebra L5,care are o inclinatie deosebita fata de axul trunchiului.Inainte de executarea radiografiei de coloana lombara , bolnavul trebuie pregatit in prealabil printr-o clisma evacuatoare sau un purgative luat cu o zi inainte.O vertebra lombara prezinta corpul vertebral, procesul costal si gaura vertebrala respectiva.Incidenta de fata (antero-posterioara).Bolnavul este asezat in decubit dorsal,cu mainile intinse pe langa corp si cu genunchii flectati pentru a reduce din curbura coloanei si a o aplica astfel mai bine pe masa de radiografiere.Raza centrala intra perpendicular pe film la aproximativ 10 cm sub apendicele xifoid,pe linia mediana.Radiografia se executa cu Bucky,cu localizator,distanta focar-film fiind de 100 cm,iar bolnavul trebuie sa intre in apnee.Incidenta de profil. Radiografia se poate executa in pozitie calculate sau in picioare.In pozitia culcata,bolnavul se afla in decubit lateral drept sis tang,cu coapsele si gambele indoite si fixate cu saci de nisip,iar mainile aduse in fata.Raza centrala cade perpendicular pe caseta la 6 cm, aproximativ deasupra crestei iliace. Pozitia in picioare este similara cu cea culcata,insa are avantajul ca putem utilize 150 cm distanta focar-film;radiografiile sunt mai valoroase. Radiografia ne va arata cele cinci vertebre vazute din profil,cu toate detaliile lor (apofiza spinoasa,apofiza transversa si cea articulara)Coloana lombara, radiografiata semilateral, oblic sau de trei sferturi. Bolnavul este asezat in decubit lateral si aplecat inapoi aproximativ cu 45 fata de planul mesei. Coloana trebuie sa fie paralela cu caseta si sa se proiecteze in centrul casetei. Bratele sunt aduse in fata, iar coapsele si gambele flectate. Raza centrala perpendiculara pe caseta intra la 6 cm deasupra crestei iliace si la 3 cm inainte, fata de planul spatelui.Distanta focar-film este de 100 cm, cu Bucky, bolnavul fiind in apnee in timpul expunerii.Vertebra L5.Bolnavul este asezat pe masa in decubit dorsal cu picioarele flectate si bratele de-a lungul corpului. Raza centrala,inclinata aproximativ 20 caudo-cranial,intra la nivelul unui punct situat aproximativ la 7 cm deasupra simfizei pubiene si iese la nivelul articulatiei L5-S1.Se intrebuinteaza aceleasi date tehnice,adica distanta focar-film de 100 cm,cu localizator si cu Bucky,bolnavul fiind in apnee.Pe film ne vor aparea vertebrele L4 si L5,precum si o mare parte din osul sacru,oasele iliace si articulatiile sacro-iliace.Anatomo-radiologic coloana lombara in incidenta de fata (antero-posterioara) ne evidentiaza corpurile vertebrale,care au un aspect dreptunghiular,cu marginile externe concave si colturile rotunjite.Suprafetele superioare si inferioare ale vertebrelor apar ca niste ovale,ce se maresc pe masura ce vertebra e mai departe de raza centrala,datorita proiectiei oblice.Ca si la coloana vertebrala dorsala,apar si aici pediculii vertebrali de forma ovalara,asezati unul sub altul,formand impreuna cu cei doi dorsali doua randuri paralele simetrice.Apofizele transverse au marimi din ce in ce mai mari pana la vertebra L4.Apofizele spinoase se proiecteaza la nivelul vertebrelor subiacente,la fel ca si apofizele articulare inferioare.Apofizele articulare superioare se disting, prin transparenta corpurilor vertebrale,ca niste umbre piramidale cu varful in sus.Spatiile articulare apofizare apar net vizibile si trebuie remarcat traiectul vertical.In proiectia de profil, corpul vertebrelor lombare apare cu aspect patrat,cu marginea anterioara concave.Spatiile intervertebrale se observa foarte bine,ca si spatiile mici articulare.Vertebra a 5-a lombara are apofizele articulare superioare ceva mai largi ca celelalte,iar apofizele transverse apar de obicei mai scurte si uneori se latesc ca niste aripi si se unesc cu sacrul formand asa zisa sacralizare. Sacralizarea este o anomalie destul de des intalnita,dar care nu are semnificatie patologica decat atunci cand devine dureroasa,prin prinderea filetelor nervoase care ies din gaura de conjugare respective,gaura care se poate stramtora datorita sacralizarii.Incidenta oblica,de trei sferturi,ne evidentiaza bine gaurile de conjugare lombare.Incidenta de profil a vertebrei L5 pune in evidenta spatial articular lombo-sacral,care apare mai largit in portiunea anterioara,vertebra insasi fiind mai mare decat posterior.Pentru studiul radiologic al amplitudinii miscarilor coloanei vertebrale lombare se pot face o serie de radiografii de fata,cu inclinarea laterala a trunchiului,si de profil,cu hiperextensia si hiperflexia trunchiului.Radiografiile pun in evidenta discurile lombare si zonele de conjugare lombo-sacrale,aratand mobilitatea mai mare sau mai mica a coloanei lombo-sacrale. 4.Sacrul si coccisulAdesea radiografierea sacrului si coccisului este anevoioasa din cauza colonului plin cu gaze si materii fecale.Trebuie deci in prealabil sa recomandam o clisma bolnavului sau un purgative usor cu o seara inainte de examen.Ca si celalalte oase,se cunosc doua pozitii clasice de radiografiere pentru sacru:de fata si profilIncidenta de fata se executa cu bolnavul asezat in decubit dorsal cu capul sprijinit pe un sac de nisip,iar gambele si coapsele flectate,pentru a face ca osul sacru sa aiba o pozitie cat mai paralela cu filmul.Asezarea bolnavului se face de asa maniera,incat sacrul sa fie in centrul filmului,iar raza centrala sa cad ape linia mediana la un lat de deget deasupra simfizei pubiene,perpendicular pe film,fie cu o inclinatie caudo-craniala de 10-15,in functie de marimea concavitatii sacrului (ne dam seama de concavitate executand intai radiografia de profil a sacrului).Radiografia o putem executa cu o compresie abdominala,cu localizator si cu Bucky,bolnavul fiind in apnee in timpul expunerii,iar distanta focar-film de 100 cm.Incidenta de profil necesita asezarea bolnavului in decubit lateral,ca pentru coloana lombara de profil,cu gambele si coapsele putin flectate,cu un sac de nisip sub genunchiul inferior,iar bratele aduse inainte.Raza centrala cade perpendicular pe film la 2 cm deasupra plicii interfesiere la nivelul sacrului reperat prin palpare.Folosim aceleasi date tehnice ca si la radiografia precedenta, cu corectia de regim respectiva.Radiografia ne va arata sacrul si articulatia sacro-lombara de profil,creasta sacrului,coccisul si vertebra L5.Coccisul se radiografiaza si el de fata si de profil ca si sacrul,in aceeasi pozitie,insa cu alt regim si cautand sa centram,dupa o prealabila palpare a lui.Raza centrala poate avea o inclinatie cranio-caudala de aproximativ 10.Radiografia se executa cu localizator si cu Bucky,distanta focar-film de 100 cm,bolnavul fiind in apnee in timpul expunerii.Anatomo-radiologic ,sacrul apare format din cinci vertebre,uneori sase,sudate intre ele. Suprafata articulara cu vertebra L5 este vizibila la baza sacrului;tot aici se vad si apofizele articulare inferioare ale vertebrei L5,a 25-a pereche de gauri de conjugare.Articulatiile sacro-iliace sunt,de asemenea,vizibile.Sacrul prezinta patru gauri anterioare si patru gauri posterioare, care marcheaza locul de unire a vertebrelor sacrale loc pe unde trec nervii sacrali anteriori si posteriori.Apofizele spinoase ale vertebrelor sacrale se observa,de obicei,numai la primele trei vertebre;hiatusul sacral se datoreaza tocmai lipsei acestor apofize spinoase la ultimele vertebre sacrale.Putem vedea uneori pe radiografie o lipsa de unire a arcului vertebral,o despicatura,fiind vorba de o anomalie congenitala,denumita spina bifida,si care esta mai des localizata la prima vertebra sacrala.Alteori,observam o tendinta de individualizare a primei vertebre sacrale,asa- numita lombalizare a primei vertebre sacrale.Incidenta de profil a sacrului ne pune in evidenta spatiul articular lombo-sacral si unghiul sacro-lombar,promontoriul,creasta sacrala si canalul sacral.Coccisul insumeaza 4-5 vertebre,mai rar 3,care la o anumita varsta,la adulti,se sudeaza intre ele,ramanand libera numai prima vertebra. Bolile coloanei vertebraleArtrozele vertebrale-spondilozele- prezinta,din punct de vedere radiologic,aspecte comune pentru toate segmentele coloanei vertebrale,dar difera in functie de spatiul intervertebral interesat care apare pensat total sau partial,in ultimul caz ducand la devierea coloanei vertebrale din axul normal,cu aparitia scoliozelor,cifozelor sau lordozelor.Suprafetele discale apar condensate.La corpurile vertebrale se constata,radiologic,la nivelul marginilor acestora,osteofite de marimi variabile,care,uneori se pot uni determinand aparitia puntilor intervertebrale. Rahisskizi-sul este determinat de lipsa de sudura a arcului posterior vertebral pe linia mediana, iar spondiloza reprezinta dehiscenta istmului vertebral si cel mai adesea,este insotita de spondilolistezis.Tuberculoza osteoarticularaDebutul clinic se caracterizeaza printr-un proces inflamator osteoarticular.Boala afecteaza de predilectie zonele de crestere active.Imaginea radiological apare numai dupa distrugerea cartilajului de acoperire a extremitatilor articulatiei;ulterior,apar focare de osteoliza si disparitia spatiului articular.In evolutie survin modificari de forma si de ax,urmate de invaliditate. Localizarile cele mai frecvente la adult sunt coloana vertebrala.Spondiloza t.b.cAfectiunea intereseaza corpurile vertebrale,putand prinde una sau mai multe vertebre vecine,prin focare multiple,cu zone sanatoase intre ele.Radiologic,este caracteristica bipolaritatea leziunii in sensul afectarii a doua vertebre si a discului vertebral corespunzator.Corpul vertebral ia aspectul in pana,ducand la aparitia cifozei.Spatiul intervertebral este ingust.La nivelul coloanei toracale se constata,frecvent,abcesul paravertebral care da o imagine opaca,bine delimitate,ce depaseste bilateral coloana.In cazul in care abcesul se calcifica,putem obtine imaginea directa a acestuia.Patologia coloanei vertebraleSpondiloza deformanta este o afectiune in care sunt interesate articulatiile intervertebrale si discurile.Frecventa creste peste varsta de 50 de ani.Semnele incipiente sunt cele ale degenerescentei discale. Manifestarile radiologice apar sub forma de:linii fine opace,paralele cu marginile suprafetelor corpurilor vertebrale,ingustarea spatiilor,hernieri in corpuri sau hernieri marginale antero-superioare si antero-inferioare cu aspect de ciocuri pe radiografia de profil sau pe marginile laterale,pe radiografia de fata Modificarile de forma si de ax ale coloanei vertebraleCifoza este cea mai frecventa deviatie a coloanei vertebrale si consta in accentuarea curburii dorsale.Ea apare in anumite afectiuni si se prezinta sub diverse aspecte:1.cifoza unghiulara cu raza de curbura mica apare in afectiunile care distrug unul sau mai multe corpuri vertebrale,conducand la tasarea acestora (morbul Pott,osteoporoza din menopauza, osteomielita). 2.Cifoza arcuata intereseaza corpurile vertebrale pe o intindere mai mare si apare in epifizite (noduli Scheurman),osteoporoze senile,spondilita anchilopoietica. Scolioza reprezinta deviatia laterala,permanenta a coloanei vertebrale.Denumirea este in functie de partea convexitatii si localizare.Scolioza poate aparea in hemivertebra cuneiforma,agenezia discului,sacralizarea L5 sau poate fi consecinta unui traumatism sau a unei afectiuni infectioase, carentiale.Hiperlordoza este accentuarea lordozei fiziologice a coloanei vertebrale si apare frecvent ca mechanism compensator al cifozelor.Torticolisul este inclinarea pe o parte a capului,cu usoara rotatie si barbia intoarsa de partea opusa leziunii;poate avea drept cauza retractii musculare,morb Pott,discopatie cervicala sau poate fi congenital.Hernia de disc este rar situate la coloana toracala;la acest nivel este inoperabila datorita fragilitatii vasculare cu posibilitatea aparitiei paraplegiei.O gasim frecvent localizata la nivelul coloanei vertebrale cervicale si lombare.Din punct de vedere radiologic hernia de disc evolueaza in patru faze:1.Discul este normal sau distrus.Pe radiografia simpla se constata modificari locale spondilozice si unele depuneri calcare in elementele degenerative ale discului,mai rar apar calcificari cu aspect de sambure.2.Se evidentiaza o pensare discala ai mica sau mai mare3.Distrugerea evidenta,in care discul apare mai dens4.Discul este complet disparutPensarea posterioara a discului reflecta aproape intotdeauna hernia de disc.Spondilita anchilopoietica este o boala reumatismala inflamatorie care intereseaza articulatiile sacro-iliace si articulatiile interapofizare vertebrale,afectand predominant sexul masculine,cu incidenta crescuta la popoarele nordice.Spondilita apare ca o boala infectioasa cu componenta imunologica.Din punct de vedere anatomo-patologic sunt doua tipuri:-forma clasica vertebrala-forma poliostica de tip perifericMorfologic,leziunile apar la nivelul sinovialei,cu particularitati specifice,concomitant cu lezarea extremitatilor osoase diartrodiale si a structurilor capsule-articulare si periarticulare.In timp,se constituie sincondroza si sinostoza capetelor osoase sau reducerea pana la disparitie a spatiului articular.Simptomologia clinica consta in semen generale si semen locale,manifestate prin dureri sacro-lombo-fesiere trenante,predominant nocturne,precum si reducerea dureroasa a flexibilitatii coloanei.Depistarea bolii in faza de inceput,prin examene clinice si paraclinice,este foarte importanta, deoarece permite stabilizarea ei.Pe radiografia articulatiilor sacro-iliace se constata leziuni bilaterale.Pot aparea sindesmofite dorso-lombare T12-L1.Diagnosticul de certitudine se poate pune chiar in momentul instalarii leziunii sacro-iliace care,din punct de vedere radiologic,se evidentiaza in primele 4-6 luni de evolutie.Imaginea este de sacroileita bilaterala,simetrica,cu decalcificari osoase si condrale,largirea spatiului articular,zone de condensari osoase si eroziuni.In evolutie,se produce ingustarea,pana la disparitie,a spatiului articular sacro-iliac.Coloana vertebrala prezinta osteoporoza,sclerozarea si calcificarea ligamentelor dintre apofizele articulare,spinoase si ligamentele longitudinale,care apar pe radiografie sub forma unor benzi opace de-a lungul coloanei vertebrale,dispuse unul median si doua lateral (aspect de sine de tramvai si firul electric).Aspectul coloanei vertebrale pe radiografia de fata prezinta un contur continuu si este comparata cu un trunchi de bambus;la nivelul discurilor se constata prezenta unor noduli convecsi in afara,care alterneaza cu zone subtiri inauntru,la nivelul corpurilor vertebrale. Pe radiografia de profil ligamentul longitudinal anterior apare ca o banda opaca,ce uneste marginile anterioare ale coloanei vertebrale.TEHNICI DE EXPLORARE A COLOANEI VERTEBRALEIN REZONANTA MAGNETICAIn cazul explorarii coloanei vertebrale in urma exameului clinic, medicul stabileste necesitatea investigatiilor imagistice.Se recurge de obicei la exminarea radiologica, iar ca o completare a acestor examinari imagistice se recomanda examinarea prin rezonanta magnetica. Singura examinare de urgenta in rezonanta magnetica o constituie traumatismele medulo-vertebrale.Rezonanta Magnetica se bazeaza pe proprietatea unor nuclee atomice, cu numar impar de protoni sau neutroni din materia vie(inclusiv corpul uman) care, atunci cand sunt introduse intr-un camp magnetic extern pot absorbi si emite unde de radio frecventa specifice nucleului respectiv.In particular, substratul RM este reprezentat de nuclee de Hidrogen, respectiv protonii, care au sarcina electrica, moment magnetic si spin nuclear. Componentele echipamentului RM sunt:1.Magnetul 2.Bobine de gradient 3.Bobine de radiofrecventa 4.Sistemul electronic atasat 5.Computerul 6.Afisajul (Display-ul). 1.Magnetul- element de baza al instalatiei, produce un camp magnetic stabil, omogen si puternic. Acesta determina o aliniere a protonilor ce compun corpul uman. Unitatile de masura a campului magnetic sunt Tesla si Gauss. Campul magnetic de 1 Tesla este de 20 000 de ori mai puternic decat campul magnetic terestru. Tipuri de Magneti: -Permanent -Rezistiv -Superconductor1.Bobinele de gradient sunt plasate in structura magnetului. Acestea au ca rol crearea unor gradienti de camp magnetic de intensitate mica suprapusi peste campul magnetic Bo ce sunt utilizati de catre secvente pentru selectarea sectiunilor, codarea semnalului(codarea in faza si codarea in frecventa), citire. (Bo camp magnetic,static fix de valoare ridicata)1.Bobinele de radiofrecventa actioneaza ca antene fie pentru a produce, fie pentru a detecta undele de radiofrecventa (semnal IRM). Acestea au rol de a aplica pulsul de radiofrecventa regiunii de interes din corp si de a receptiona semnalul emis de pacient. Deci, un puls de RF trimis in campul magnetic, face ca protonii sa iasa din alinierea lor, protonii preluand energia pulsului de radiofrecventa. Cand semnalul inceteaza, protonii revin la pozitia initiala de aliniere. Bobina de receptie masoara energia emisa de protoni in timpul revenirii acestora la pozitia initiala de aliniere. Aceste masuratori furnizeaza informatii despre tipul de tesut in care se afla protonii, precum si despre starea lor. Exemplu de astfel de bobine sunt: bobina de corp si bobina de cap. Reusita examinarii RM depinde de pozitionarea corecta a pacientului si de alegerea corecta a antenelor.1.Exemple de doua componente ale sistemului suport electronic sunt: alimentatorul cu energie si transmitatorul-receptorul RF. 1.Computerul IRM proceseaza informatiile provenite de la toate componentele instalatiei IRM (rol de a procesa si stoca semnalul RM si de a procesa si stoca imaginile obtinute). 1.Afisajul- aceasta componenta a sistemului IRM este consola de lucru (consola de displayer) care permite operatorului sa controleze operatiile sistemului si vizualizarea imaginilor. Prin examinarea RM a coloanei vertebrale se pot vizualiza direct anomalii topografice ale maduvei spinarii si modificari de structura interna.Examinarea prin RM a coloanei verterbale este indicata in:1.traumatismele vertebro-medulare - ca urgenta 2.completeaza studiile radiografice, tomografice si scintigrafice (metastaze) 3.boala discala degenerativa 4.deficite neurologice 5.fracturi pentru evaluarea leziunilor ligamentare 6.tumori medulare si extramedulare 7.evaluarea modificarilor de SM 8.hematoame epidurale 9.anomalii congenitale Avantajele examinarii RM:-metoda de investigatie neinvaziva- neiradianta- poate produce imagini bi si tri-dimensionale- se obtin imagini de mare acuratete, chiar fara a folosi substanta de contrast- se obtin imagini in toate planurile in spatiu fara a fi necesara schimbarea pozitiei pacientului- asigura un camp mare de explorare a coloanei vertebrale- ajuta la diagnosticarea timpurie, ceea ce determina instituirea rapida a tratamentului.Dezavantaje RM:1.durata crescuta a examenului (15-20 de minute, fara administrare de SC) 2.cost crescut 3.contraindicatiile examinarii Contraindicatii RM:Contraindicatii absolute:- stimulatoare cardiace, valve cardiace- orice corp fero-magnetic implantat (proteze, clipsuri, tije, suruburi, inclusiv schije, span, gloante, alicet)Contraindicatii relative: - gravidele in primul trimestru de sarcina- claustrofobia- febra peste 39 grade C- bolnavii comatosi- imposibilitatea cooperarii, monitorizare dificila - obezitatea- plombe dentare- steriletTehnica de examinarePregatirea pacientului: 1.pacientul raspunde la un chestionar-(daca are implanturi metalice, daca este alergic, astm bronsic, claustrofobie,materiale stomatologice, sterilet, sarcina ) 2.isi scoate propria imbracaminte, bijuterii, agrafe, ceas 3.imbraca un halat din bumbac 4.isi scoate protezele dentare mobile 5.pacientului i se explica in ce consta examinarea(pregatirea psihologica a pacientului) 6.zgomotul din timpul examinarii, spatiul mic din magnet, durata examinarii pot produce stare de disconfort, chiar daca pacientul nu are claustrofobie). 7.este informat daca i se va administra substanta de contrast caz in care se va aborda linie venoasa(branula) (ATENTIE daca este alergic), 8.trebuie cunoscuta greutatea reala a pacientului, pentru calcularea SAR(se admite o greutate de pana la 120 Kg a pacientului la o instalatie IRM de 1T) 9.SAR variaza in functie de greutatea corporala( absorbtie RF rezulta energie in functie de greutatea corporala/unitatea de timp/kg.corp) 10.Atentie la folosirea nivelului inalt SAR (upper level) care creste semnificativ temperatura prin cresterea frecventei inalte a undelor RF. Acest nivel nu se foloseste la copii, la batrani, la bolnavii cu care se comunica greu, sedati: pentru acestia se foloseste nivelul inferior SAR. In sala de examinare: 1.pozitionarea pe masa de examinat, care este acoperita cu un cearceaf din bumbac 2.in decubit dorsal, cu capul inainte, mainile pe langa corp, nu incrucisate 3.izolare intre pacient si peretii magnetului si cablul bobinei cu aleza din bumbac (nu se folosesc cabluri defecte) 4.i se explica pacientului cum sa foloseasca pompita de avertizare in caz de disconfort 5.casti sau dopuri in urechi pentru diminurea disconfortului cauzat de zgomotul produs de undele de radiofrecventa; prin casti putand asculta muzica in timpul examinarii 6.mentinerea nemodificata a pozitiei pacientului pe tot parcursul examinarii 7.administrarea de analgezice pacientilor cu sindrom hiperalgic Pentru examinarea coloanei cervicale, (instalatie IRM Siemens de 1 T) centrarea se face in plan mediosagital in regiunea cervicala, iar bobinele folosite sunt bobina de cap si cele din masa(S1,S2) sau bobina gat si bobina de cap.Atentie la montarea bobinei de cap, la conformatia anatomica a capului pacientului (sa nu ii traumatizam nasul, gura, mandibula).Sa nu se prinda imbracaminte la fixarea bobinei in mufa.Verificarea pe ecran a conectarii corecte a bobinelor. Pentru examinarea coloanei lombosacrate si toracale, (instalatie IRM Siemens de 1 T) bobinele folosite sunt localizate in masa magnetului (S3,S4,S5,S6) si nu sunt vizibile (au functie de emisie-receptie), transmit pulsuri de radiofrecventa care excita protonii si receptioneaza semnalul creat de acestia si au de functie de emisie cand sunt asociate cu alte bobine (ex: bobina de cap). Pentru examinarea coloanei lombo-sacrate centrarea se face cu ajutorul laserului in plan mediosagital pe zona lombara; perna sub picioare (reduce lordoza), regiunea lombara este foarte aproape de masa de examinat.Examinarea coloanei toracale se face din doua pozitionari : una de jos in sus- (lombotoracala) si cealalta de sus in jos (cervicotoracala)- pentru a avea repere anatomice. La examinarea coloanei vertebrale pot apare artefacte determinate de: miscare, metalice (neferomagnetice), de susceptibilitate (datorate fardurilor, tatuaje), de operare (alegerea incorecta de codare a fazei).Tehnica de lucru in traumatismele medulo-vertebrale (TMV)TMV reprezinta singura examinare de urgenta si de electie in RM.Sectiuni ponderate : -sagitale T1 TSE, STIR (supresie de grsime) -axiale T2 TSE -coronale T2 TSE Grosimea sectiunii este de 4 mm pentru coloana toraco-lombara si 3 mm pentru coloana cervicala. Nu necesita administrare de substanta de contrast. Se poate administra substanta de contrast in cazul hematoamelor.T1= relaxare longitudinala sau relaxare spin-retea deoarece se produce transferul de energie intre protoni (spini) si mediul inconjurator (retea) ordinul de marire a lui T1 pentru tesuturile biologice, este cuprins intre 500 si 1000 ms. In T1 lichidele apar in hiposemnal (negre)T2= relaxare transversala/relaxare spin-spin (consecinta interactiunii protonilor intre ei).In acest proces nu se produce schimbul de energieOrdinul de marime pentru T2 al tesuturilor biologice este cuprins intre 50-100 ms. In T2 lichidele apar in hipersemnal(albe)Tehnica in herniile de discPentru coloana lombara sectiuni ponderate : 1.sagitale T1 TSE, T2TSE sag. 2.mielo RM sag si cor. 3.axiale T2 TSE 4.STIR (supresie de grsime) Studii postcontrast in cazul recidivelor postoperatorii sectiuni ponderate: T1 TSE sag +ax.Pentru coloana toracala sectiuni ponderate:1.sagitale T1 TSE, T2TSE sag. 2.mielo RM sag si cor. 3.axial T2 me2d sau T2 Fl2d (grosime sectiuni 3 mm) Pentru coloana cervicala:1.sagitale T1 TSE, T2TSE 2.mielo RM sag si cor. 3.axial T2 me2d sau T2 Fl2d Grosimea sectiunii este de 3 mm.Tehnica de lucru in tumorile laterocervicaleRM completeaza studiul CT in cazul tumorilor laterocervicale.Angiografia RM aduce date importante despre gradul de compresie- invazie vasculara determinta de procesele expansive laterocervicale.- precontrast - sectiuni ponderate: T1 SE si T1TSE sag.; T2TSE sag,ax,cor.; STIR (supresie grasime)-postcontrast-sectiuni ponderate: angio RM TOF3d in plan coronal si axial.Tehnica angiografiei RM postcontrast:- se determina intensitatea maxima a semnalului in vasele arteriale folosind un test bolus;-2 ml SC in bolus urmata de 20 ml ser fiziologic- se determina momentul in care intensitatea este maxima in vasele arteriale.-se administreaza 20 ml s.c. in bolus urmata de perfuzie cu ser fiziologic in jet, urmand ca medicul sau operatorul sa inceapa achizitia masuratorilor angiografice in momentul stabilit in urma testului bolus.Agentii de contrast actioneaza indirect prin modificarea magnetismului local si respectiv a timpilor de relaxare a tesuturilor.Agentii de contrast folositi in examinarea coloanei vertebrale sunt substante paramagnetice.Agentii de contrast fac posibila identificarea precoce a leziunilor mici pe masura ce boala avanseaza, delimitarea maselor tumorale de edem si diferentierea tumorilor recurente de tesutul fibros.Agentii de contrast sunt utili in caracterizarea leziunilor tumorale si a vascularizatiei in angio RM.Sunt utilizati in ponderatie T1 (contrast pozitiv).Agentii T1 (agenti nespecifici extracelular) sunt substante paramagnetice ce poseda moment magnetic ridicat si antreneaza o diminuare a timpului de relaxare T1, cresc contrastul in secventa ponderata T1 (tesutul de interes devine mai luminos).Agenti de contrast nespecifici familia chelatilor de Gd.:-distributie initial vasculara.-difuziune in spatiiile interstitiale.-eliminarea renala.-foarte bine tolerata-fara efect asupra coagularii-fara efect de eliberarea histaminica-fara hemoliza-fara efecte nefrotoxice.S.C. trebuie aspirata in seringa imediat inainte de utilizare. Se administreaza pe branula. Substanta ramasa se arunca, nu se refoloseste.Doza recomandata pentru adult este de 0,2 ml/Kg corp urmata de administrarea a 20-30 ml ser fiziologic.S-au semnalat reactii adverse rare si reactii de tip alergic (urticarie, prurit).Necesara trusa de urgenta din dotare pentru interventii in orice situatii de intoleranta la administrarea substantei de contrast.Dupa incheierea examinarilor asistenta medicala asigura:-curatirea si dezinfectia componentelor aparatului folosite la examinare.-se schimba cearceaful de pe masa de examinare.-se sterge bobina de cap cu o solutie dezinfectanta care sa nu afecteze materialul din care este confectionata bobina, castile si pompita de avertizare cu o carpa inmuiata in solutie, bine stoarsa.-asigura colectarea corecta a materialelor folosite (seringi, ace manusi, etc.)T2 TSE SAGITALT1 TSE SAGITALMETASTAZE VERTEBRALET2 TSE SAGITALT1 TSE SAGITALT2 TSE AXIALT2 TIRM SAGITAL